Asigurari Curs Id Ueb 2013

Conferențiar univ. dr. Nicoleta CARAGEA

A S I G U R Ă R I Ş I P R O T E C Ţ I E S O C I A L Ă

Bucureşti

2013

2

CUPRINS

Ghid de studiere a cursului ........................................................................................................... 5

Scopul cursului ........................................................................................................................... 5

Structura cursului ....................................................................................................................... 5

Studiul cursului ........................................................................................................................... 5

Alte intrumente pentru studiu ...................................................................................................... 6

După parcurgerea acestui curs, studenţii vor beneficia de următoarele: ..................................... 6

CAPITOLUL 1. ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PROTECŢIE SOCIALĂ. CONCEPTE FUNDAMENTALE ...................................................................................................................... 7

1.1 Concepte de bază ............................................................................................................. 7

1.2 Elemente definitorii ale necesităţii asigurării şi protecţiei sociale ................................... 9

1.3 Sfera de cuprindere ....................................................................................................... 11

1.4 Întrebări recapitulative .................................................................................................. 12

1.5 Teste .............................................................................................................................. 12

CAPITOLUL 2. OBIECTUL ASIGURĂRILOR SOCIALE .................................................... 16

2.1 Obiectul asigurărilor sociale ......................................................................................... 16

2.2 Obiectivele asigurărior sociale ...................................................................................... 17

2.3 Protecţia socială - Delimitări conceptuale ..................................................................... 18


2.5 Teste .............................................................................................................................. 21

CAPITOLUL 3. SISTEMUL NAŢIONAL DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ÎN ROMÂNIA ....... 24

3.1 Sistemul naţional de asistenţă socială .................................................................................. 24

3.2 Principiile sistemului naţional de asistenţă socială .............................................................. 25

3.3 Sistemul beneficiilor sociale ................................................................................................ 26

3.3.1 Clasificarea beneficiilor sociale ....................................................................................... 26


3.5 Teste .............................................................................................................................. 28

CAPITOLUL 4. CONSTRUCŢIA INSTITUŢIONALĂ A SISTEMULUI NAŢIONAL DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ............................................................................................................. 33

4.1 Cadrul instituţional la nivel central ..................................................................................... 33

4.1.1 Funcţiile Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale în domeniul asistenţei sociale 34

3

4.1.2 Atribuţiile Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale în domeniul asistenţei sociale 34

4.1.3 Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale ................................................................ 36

4.1.4 Inspecţia Socială........................................................................................................ 36

4.1.5 Observatorul Social ................................................................................................... 37

4.1.6 Institutul Naţional de Evaluare a Dizabilităţii ............................................................ 37

4.2 Cadrul instituţional la nivel local ........................................................................................ 38

4.2.1 Servicii publice de asistenţă socială ........................................................................... 41


4.4 Teste .............................................................................................................................. 43

CAPITOLUL 5. FINANŢAREA ASISTENŢEI SOCIALE ...................................................... 50

5.1 Cadrul general .................................................................................................................... 50

5.2 Finanţarea beneficiilor de asistenţă socială ........................................................................ 50

5.3 Finanţarea serviciilor sociale .............................................................................................. 52

5.3.1 Finanţarea din bugetul de stat .......................................................................................... 52

5.3.2 Finanţarea din bugetulele locale ale judeţelor .................................................................. 54

5.3.3 Finanţarea din bugetule locale ale comunelor, oraţelor, municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucureşti .............................................................................................................. 54


5.5 Teste .............................................................................................................................. 56

CAPITOLUL 6. CONTRACTAREA SERVICIILOR SOCIALE ............................................ 64

6.1 Obiectivele strategiilor naţionale şi locale pentru susţinerea financiară din fonduri publice a furnizorilor de servicii sociale ................................................................................................... 64

6.2 Autorităţi contractante ........................................................................................................ 65

6.3 Tipul contractelor de finanţare a serviciilor sociale ............................................................ 66


6.3 Teste .............................................................................................................................. 67

CAPITOLUL 7. SISTEME DE PROTECŢIE SOCIALĂ DIN EUROPA - MISSOC ............. 72

7.1 Ce este MISSOC? ................................................................................................................ 72

7.2 Cine sunt utilizatorii MISSOC? ...................................................................................... 73

7.3 Cum sunt actualizate informaţiile? ...................................................................................... 73

7.4 Măsuri de cooperare şi informare privind coordonarea sistemelor de securitate socială 74

7.5 Sistemul de schimb electronic de informaţii în materie de securitate socială - EESSI .......... 74

7.6 O arhitectură europeană comună .................................................................................. 74

7.7 Principiile de finanţare ale securităţii sociale şi schemele de protecţie socială .............. 75

7.8 Criza finanţării politicilor sociale în România ............................................................... 78

4


7.10 Teste .............................................................................................................................. 80

5

Ghid de studiere a cursului

Scopul cursului

Cursul îşi propune să ofere, în primul rând studenţilor care se pregătesc să devină

specialişti în domeniul economic, cunoştinţele necesare pentru înţelegerea şi

familiarizarea cu conceptele de bază cu care operează asistenţa socială în România,

precum şi cu principalele instrumente de finanţare a protecţiei sociale, în vederea

utilizării acestora în activitatea practică. De asemenea, prin conţinutul de idei

teoretice şi al utilităţii practice, lucrarea se adresează tuturor celor care doresc să îşi

îmbogăţească cunoştinţele în domeniul socio-economic şi financiar, persoanelor cu

responsabilităţi în domeniul asistenţei sociale, lucrarea putând fi citită atât integral,

cât şi independent pe capitole, în funcţie de nevoile fiecăruia.

Structura cursului

Durata medie de studiere a cursului este de 28 de ore. Cursul este structurat astfel:

Pentru evaluarea finală este necesară parcurgerea tuturor capitolelor.

Studiul cursului

Studenţii vor parcurge întregul material şi vor răspunde la întrebările de autoevaluare.

Dacă într-o anumită secţiune a cursului se regăsesc referinţe către alte resurse şi

materiale tipărite sau în format electronic, pe Internet, vă recomandăm să le

parcurgeţi.

Fiecare secţiune începe prin prezentarea cunoştinţelor, competenţelor şi abilităţilor de

care studenţii vor dispune după parcurgerea acesteia. Aceste informaţii de început au

drept scop formarea unei imagini despre ceea ce studenţii vor învăţa pe parcursul

secţiunii.

Pentru testarea parţială a cunoştinţelor asimilate, cursul pune la dispoziţie, la sfârşitul

fiecărei secţiuni, o serie de întrebări.

6

În cazul în care există neclarităţi în ceea ce priveşte înţelegerea conceptelor

prezentate, sau dificultăţi în rezolvarea aplicaţiilor propuse spre rezolvare, studenţii se

vor adresa cadrelor didactice şi tutorilor, la curs şi la activităţile de seminar.

Testele grilă au o singură variantă de răspuns corectă.

Examenul final

Verificarea finală constă:

• într-un test grilă şi

• din elaborarea şi prezentarea în ziua testării finale a unui proiect.

Timpul de studiu individual, recomandat înainte de examenul final, este de

aproximativ o săptămână, în care studenţii revizuiesc materialele studiate şi exerciţiile

propuse şi bibliografia recomandată.

Alte intrumente pentru studiu

• La prezentul curs se adaugă suportul electronic pe CD şi web site-ul

http://www.ueb.ro .

• Atât pe CD, cât şi pe site-ul dedicat disciplinei puteţi găsi alte aplicaţii foarte utile

în aprofundarea cunoştinţelor acumulate din cursul tipărit.

După parcurgerea acestui curs, studenţii vor beneficia de următoarele:

• Dezvoltarea competenţelor profesionale specifice analizării, evaluării şi soluţionării

problemelor sociale concrete.

• Îmbunătăţirea cunoştinţelor, abilităţilor şi valorilor cu rol în creşterea calităţii vieţii

persoanelor, familiilor şi a altor grupuri aflate în situaţii de disfuncţionalitate socială.

• Pregătire pentru a lucra în domeniul protecţiei copilului, în servicii adresate familiei,

în serviciile comunitare, centre de consiliere socială etc.

7

CAPITOLUL 1. ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PROTECŢIE

SOCIALĂ. CONCEPTE FUNDAMENTALE

Autori:

- Lect.univ. dr. Nicoleta CARAGEA, Universitatea Ecologică din Bucureşti, Bucureşti,

Sector 5, bd.Vasile Milea nr.1G, e-mail: [email protected]

Obiectivele lecţiei

• Cunoaşterea principalelor concepte cu care operează asigurările sociale şi înţelegerea

elementelor specifice ale acestora

• Cunoaşterea necesităţii şi a scopului asigurărilor sociale

Conţinutul lecţiei

Concepte de bază

Elemente definitorii ale necesităţii asigurării şi protecţiei sociale

Sfera de cuprindere

Întrebări recapitulative

Teste

1.1 Concepte de bază

Evoluţia social-istorică şi culturală al omului a adus cu sine şi o diversificare a

nevoilor individuale şi de grup, în această privinţă existând o logică şi o dinamică

specifică a sistemului de nevoi, o conexiune funcţională a acestora. Societatea a

devenit un cadru obligatoriu de împlinire a trebuinţelor omeneşti şi de promovare a

mijloacelor pentru satisfacerea lor.

Din cele mai vechi timpuri oamenii au avut grijă de a economisi o parte din resursele

lor materiale în scopul de a depăşi anumite evenimente calificate drept riscuri sociale,

cum ar fi bola, maternitatea, invaliditatea, bătrâneţea, accidentele de muncă şi bolile

profesionale, şomajul etc. Mutaţiile produse în viaţa economică şi politică din

România au deschis calea unor transformări în domeniul asigurărilor sociale, proces

care a acutizat şi amplificat sarcinile sociale ale statului.

8

Pentru orice individ şi în cazul oricărei societăţi viaţa, sănătatea, proprietatea,

siguranţa persoanelor şi a bunurilor materiale sunt valori fundamentale şi prioritare.

Necesitatea de a se asigura este indispensabilă oricărui cetăţean din zilele noastre,

acesta dorind să-şi protejeze propria persoană şi bunurile sale împotriva

evenimentelor dăunătoare, nedorite. Anumite consecinţe ale unor împrejurări nefaste

ar putea fi evitate prin vigilenţă, altele nu pot fi evitate în ciuda oricărui efort depus

(cutremurul, grindina, trăsnetul), iar altele sunt guvernate de legităţi inevitabile,

oamenii fiind neputincioşi de a utiliza, în totalitate, forţa naturii, resursele de timp în

favoarea lor, datorită limitei cunoaşterii şi specificităţii fiinţei umane (decesul).

Dezastrele naturale, revoluţiile, războaiele şi înmulţirea atentatelor teroriste, la

începutul acestui secol al XXI-lea, în diverse zone de pe glob (Israel, New York, Irak,

Madrid ş.a.), au amplificat starea de incertitudine a oamenilor şi au accentuat, totodată,

nevoia lor de a trăi într-o lume, în care să se simtă apăraţi şi neagresaţi, în care

scânteia vieţii să rămână vie, iar acumulările în cunoaştere şi experienţă să conducă la

întărirea puterii umane, în vederea creşterii calităţii vieţii, al asigurării unui grad

sporit de civilizaţie şi de siguranţă a societăţii.

Cu cât sentimentul de insecuritate personală şi neajutorare este mai pronunţat, cu atât

şi conştiinţa ori dorinţa propriei asigurări este mai puternică şi lucidă.

Asigurările sociale faţă de alte tipuri de protecţie socială sunt determinate şi

condiţionate de raporturile juridice de muncă. Forma tipică a asigurărilor sociale de

care beneficiază persoanele încadrate în baza unui contract de muncă în unităţile de

stat şi membrii lor de familie. Celelalte sectoare de activitate cu sisteme proprii de

asigurări sociale, elaborează reglementări ţinând seama de principiile legislaţiei

referitoare la raporturile juridice bazate pe încheierea contractului de muncă în

unităţile de stat.

În ceea ce priveşte, cui revine sarcina asigurării protecţiei sociale, există câteva

concepţii:

1. Concepţia liberală a protecţiei sociale – care constă în acordarea încrederii

forţelor pieţei libere, în care fiecare trebuie să fie capabil să îşi asigure o anumită

protecţie în concordanţă cu demnitatea umană. Familia este cea care trebuie să asigure

solidaritatea între generaţii. Asigurările private permit fiecăruia să-şi acopere riscurile

după consideraţii proprii, asumându-şi plata costurilor implicate. Asistenţa de caritate

este de origine privată (biserica, particulari) şi asigură ajutoare pentru cei mai săraci;

9

2. Concepţia mutualistă – se sprijină pe principiul asocierii, astfel că persoanele se

organizează în asociaţii de ajutor reciproc, la care cotizează toţi pentru a acoperii

riscurile fiecăruia.

3. Concepţia socializată (etatistă) – presupune implicarea statului în asigurarea

protecţiei sociale, potrivit căreia, toate persoanele din colectivitate au dreptul la o

anumită protecţie socială, independent de contribuţia lor la finanţare. Această

concepţie este cea mai raspândită în Europa, unde marea majoritate a riscurilor sociale

se acopera de către puterea publică, deşi în toate ţările există şi asociaţii de ajutor

reciproc si organizaţii de binefacere.

1.2 Elemente definitorii ale necesităţii asigurării şi protecţiei sociale

Necesitatea obiectivă a înfăptuirii asigurărilor sociale decurge din faptul că

salariaţii, agricultorii, întreprinzătorii particulari, lucrătorii pe cont propriu şi alte

categorii de persoane ocupate, participante la desfăşurarea procesului de producţie şi a

oricăror activităţi recunoscute ca fiind utile societăţii, pot ajunge în imposibilitatea de

a mai munci cu integritatea forţelor lor, datorită diferitelor cauze, cum sunt:

accidentele, bolile, maternitatea, invaliditatea, precum şi ca urmare a atingerii unei

anumite limite de vârstă, pierderea, restructurarea lcurilor de muncă, etc.

În această situaţie persoanele active ocupaţional pot pierde capacitatea de a-şi câştiga

prin muncă proprie cele necesare traiului lor şi familiilor lor, ceea ce determină ca

statul, angajatorii – salariaţii în principal - prin companiile naţionale, regiile

autonome, societăţile comerciale, unităţile şi organizaţiile cooperatiste, asociaţiile,

întreprinderile private - întreprinzătorii particulari, lucrători pe cont propriu - etc.,

precum şi asiguraţii să-şi unească eforturile, pentru a lua din timp măsurile preventive

corespunzătoare în vederea protecţiei celor în cauză, asigurându-le o parte a

veniturilor necesare în perioada de incapacitate de muncă sau de pierdere a locului de

muncă.

Problemele de asigurări sociale din fiecare ţară sunt reglementate în concordanţă cu

condiţiile politice, economice, sociale şi culturale ale fiecărei etape de dezvoltare a

societăţii.

Scopul permanent propus de participanţi este de a contribui la îmbunătăţirea calităţii

vieţii cetăţenilor, pe întregul parcurs al vieţii lor, fie perioadă activă, fie chiar inactivă

10

Sistemele de asigurări sociale se bazează pe perioada de vârstă activă a membrilor

societăţii, cât şi pe interesul actorilor de pe piaţa muncii.

Dezvoltarea şi perfecţionarea diferită de la ţară la ţară a factorilor de producţie au

determinat crearea unui sistem propriu naţional de asigurări sociale a cărui extindere şi

perfecţionare este un proces continuu, atât pe plan naţional cât şi pe cel european,

respectiv mondial.

Fiind o importantă problemă de stat, în România, însuşi statul îşi asumă

responsabilitea reglementării şi aplicării măsurilor de protecţie socială, având scopul

final, asigurarea unui trai decent ale cetăţenilor săi, acestea fiind garantate de

Constituţie - legea fundamentală a societăţii.

Noţiunea de asigurări sociale este tratată în literatura economico-financiară şi

juridică succint şi neuniform şi până în prezent nu o întâlnim într-o formulare, unanim,

admisă respectiv acceptată.

În interesul înţelegerii corecte, într-un spirit evolutiv al asigurărilor sociale, redăm mai

jos câteva definiri exemplificative, astfel ele reprezintă:

- forma de ocrotire a persoanelor încadrate, constând în acordarea de ajutoare

materiale şi asistenţă medicală în caz de boală, în trimiterea la odihnă sau

tratament

- ansamblul de măsuri constând în indemnizaţii (venituri de înlocuire) prestaţii şi

servicii, care se asigură de către stat, în cazul producerii efectelor unor riscuri

sociale stabilite prin lege.

• verigă importantă a sistemului financiar şi de credit, cuprinzând acele

relaţii economice, exprimate în formă bănească, prin mijlocirea cărora se

repartizează şi se utilizează fondurile băneşti necesare ocrotirii personalului

muncitor, cooperatorilor şi membrilor lor de familie, în caz de pierdere

temporară sau definitivă a capacităţii de muncă, la bătrâneţe şi în multe alte

cazuri;

- un sistem de ocrotire, de protecţie şi de ajutorare a cetăţenilor activi, a

pensionarilor şi a membrilor lor de familie, care constă în acordarea de către stat

sau anumite organizaţii, de indemnizaţii, ajutoare, pensii, trimiteri la odihnă, la

tratament balnear şi alte gratuităţi, în perioada în care se găsesc, temporar sau

definitiv, în incapacitate de muncă sau în alte cazuri când ajutorarea este

necesară;

11

- cel mai important mijloc de realizare a protecţiei populaţiei active, în special a

salariaţilor, în caz de pierdere a veniturilor din cauză de şomaj, maternitate,

îmbolnăviri, invaliditate,precum şi a populaţiei inactive cauzată de bătrâneţe sau

decesul asiguratului cu moştenitori dependenţi - fără posibilităţi de a se întreţine

pe cont propriu;

- asigurările sociale constituie partea relaţiilor social-economice băneşti, cu

ajutorul cărora, în procesul repartiţiei produsului intern brut, se formează, se

repartizează, se gestionează şi se utilizează fondurile băneşti necesare ocrotirii

obligatorii a salariaţilor, pensionarilor şi a membrilor familiilor acestora;

- finanţarea măsurilor de ocrotire, de protecţie şi de ajutorare a cetăţenilor activi, a

pensionarilor şi a membrilor de familie şi constau în acordarea de către stat de

indemnizaţii, ajutoare, pensii, trimiteri la odihnă, la tratament balnear şi alte

gratuităţi, în perioada în care se găsesc, temporar sau definitiv, în incapacităţile

de muncă sau în alte cazuri când ajutorarea este necesară;

- un ansamblu de norme obligatorii privind asigurarea materială de bătrâneţe,

boală sau accident a persoanelor care sunt subiecte într-un raport juridic de

muncă sau a altor categorii de persoane, precum şi a urmaşilor acestora.

Asigurarea socială are un rol de prevenire, întăreşte spiritul de independenţă şi

libertate a membrilor societăţii şi dezvoltă spiritul de solidaritate şi coeziune socială

atât în perioada activă cât şi de inactivitate a membrilor societăţii.

În procesul de formare a veniturilor bugetului asigurărilor sociale se cultivă spiritul de

economisire a populaţiei ocupate şi aceasta constituie un mijloc de reglare a relaţiilor

financiar-bancare, recunoscându-i-se rolul de pârghie financiară.

1.3 Sfera de cuprindere

Experienţa internaţională, acumulată pe parcursul a mai bine de 150 de ani, a

demonstrat că apărarea împotriva formelor concrete de riscuri sociale poate fi

organizată, cel mai eficient, în cadrul diferitelor forme –sectoare- ale sistemului de

asigurări sociale.

12

Întrebări pentru verificarea cunoştinţelor acumulate (autoevaluare)

1.4 Întrebări recapitulative

1. Care sunt premisele privind necesitatea obiectivă a înfăptuirii asigurărilor sociale?

2. Ce înţelegeţi prin asigurările sociale?

3. Care este rolul asigurărilor sociale?

4. Care este sfera de cuprindere a asigurărilor sociale?

5. Cine garantează asigurarea unui trai decent ale cetăţenilor?

1.5 Teste

1. Pentru orice individ şi - în cazul oricărei societăţi - sunt valori fundamentale şi

prioritare:

a) locul de muncă, sănătatea, proprietatea, siguranţa persoanelor şi a bunurilor

materiale

b) viaţa, părinţii, proprietatea, siguranţa persoanelor şi a bunurilor materiale

c) viaţa, sănătatea, proprietatea, siguranţa persoanelor şi a bunurilor materiale

d) locul de muncă, educaţia, proprietatea, siguranţa persoanelor şi a bunurilor

materiale

e) nici una dintre variantele de mai sus.

Alegeţi varianta corectă.

2. Noţiunea de asigurări sociale - câteva definiri exemplificative:

a) forma de ocrotire a persoanelor încadrate, constând în acordarea de ajutoare

materiale şi asistenţă medicală în caz de boală, în trimiterea la odihnă sau

tratament

b) ansamblul de măsuri constând în indemnizaţii (venituri de înlocuire) prestaţii şi

servicii, care se asigură de către stat, în cazul producerii efectelor unor riscuri

sociale stabilite prin lege.

c) verigă importantă a sistemului financiar şi de credit, cuprinzând acele relaţii

economice, exprimate în formă bănească, prin mijlocirea cărora se repartizează şi

se utilizează fondurile băneşti necesare ocrotirii personalului muncitor,

cooperatorilor şi membrilor lor de familie, în caz de pierdere temporară sau

definitivă a capacităţii de muncă, la bătrâneţe şi în multe alte cazuri

d) un sistem de ocrotire, de protecţie şi de ajutorare a cetăţenilor activi, a

pensionarilor şi a membrilor lor de familie, care constă în acordarea de către stat

13

sau anumite organizaţii, de indemnizaţii, ajutoare, pensii, trimiteri la odihnă, la

tratament balnear şi alte gratuităţi, în perioada în care se găsesc, temporar sau

definitiv, în incapacitate de muncă sau în alte cazuri când ajutorarea este necesară.

e) Toate variantele de mai sus.


3. Noţiunea de asigurări sociale poate fi definită ca:

a) cel mai important mijloc de realizare a protecţiei populaţiei active, în special a

salariaţilor, în caz de pierdere a veniturilor din cauză de şomaj, maternitate,

îmbolnăviri, invaliditate,precum şi a populaţiei inactive cauzată de bătrâneţe sau

decesul asiguratului cu moştenitori dependenţi - fără posibilităţi de a se întreţine pe

cont propriu

b) asigurările sociale constituie partea relaţiilor social-economice băneşti, cu ajutorul

cărora, în procesul repartiţiei produsului intern brut, se formează, se repartizează,

se gestionează şi se utilizează fondurile băneşti necesare ocrotirii obligatorii a

salariaţilor, pensionarilor şi a membrilor familiilor acestora.

c) finanţarea măsurilor de ocrotire, de protecţie şi de ajutorare a cetăţenilor activi, a

pensionarilor şi a membrilor de familie şi constau în acordarea de către stat de

indemnizaţii, ajutoare, pensii, trimiteri la odihnă, la tratament balnear şi alte

gratuităţi, în perioada în care se găsesc, temporar sau definitiv, în incapacităţile de

muncă sau în alte cazuri când ajutorarea este necesară.

d) un ansamblu de norme obligatorii privind asigurarea materială de bătrâneţe, boală

sau accident a persoanelor care sunt subiecte într-un raport juridic de muncă sau a

altor categorii de persoane, precum şi a urmaşilor acestora.

e) toate variantele de mai sus.


4. Asigurarea socială are rol de:

a) prevenire

b) de întărire a spiritului de independenţă şi libertate a membrilor societăţii

c) dezvoltă spiritul de solidaritate şi coeziune socială în perioada activă a membrilor

societăţii.

14

d) dezvoltă spiritul de solidaritate şi coeziune socială atât în perioada activă cât şi de

inactivitate a membrilor societăţii.

e) nici una dintre variante nu este corectă.


5.Experienţa internaţională în domeniul protecţiei sociale are:

a) mai mult de 150 de ani

b) mai puţin de 100 de ani

c) aproape 150 de ani

d) 200 ani

e) Peste 500 ani.


Bibliografie recomandată

Buzducea, Doru. Aspecte contemporane în asistenţa socială. Iaşi: Ed. Polirom, 2005

Cace, Corina. Asigurările sociale: management, evoluţii şi tendinţe. Bucureşti: Ed. Expert,

2004

Cace, Corina. Sistemul de asigurări sociale în România: posibilităţi şi direcţii de dezvoltare şi

perfecţionare. Bucureşti: ASE, 2004

Ferrera, Maurizio. The boundaries of welfare: European integration and the new spatial

politics of social protection. Oxford: Oxford University Press, 2005

Ghimpu, Sanda; Ticlea, Alexandru. Dreptul securităţii sociale. Bucureşti, Ed. All, 1998

Ghinăraru, C.,Sistem de indicatori ai protectiei sociale, INCSMPS, 2007

Molnar, M., Poenaru, M. Protecţia socială – Repere Europene, Ed. Bren, 2007

Pasnicu, Daniela. Instituţiile centrale şi locale în dezvoltarea economică şi protecţia socială.

Bucureşti: Tribuna Economică, 2005

Preda, Carmen-Mihaela. Alinierea şi coordonarea sistemelor de securitate socială în Uniunea

Europeană. Bucureşti: ASE, 2006

Resurse Internet

http://www.ueb.ro

http://www.revistadeasistentasociala.ro/

15

Raspunsuri

1) c

2) e

3) e

4) d

5) a

16

CAPITOLUL 2. OBIECTUL ASIGURĂRILOR SOCIALE

Autori:




• Cunoaşterea obiectului asigurările sociale

• Însuşirea principalelor obiective ale asigurărilor sociale

• Cunoaşterea principalelor concepte cu care operează asigurările sociale


Obiectul asigurărilor soaciale

Obiectivele asigurărilor soaciale

Protecţia socială – delimitări conceptuale


Teste

2.1 Obiectul asigurărilor sociale

Esenţa oricărei forme de asigurare constă în diminuarea şi compensarea riscului de

pierderi materiale, prin distribuirea consecinţelor negative ale acestuia la un număr, cât

mai mare posibil, de subiecţi -persoane juridice şi fizice- expuşi anumitor forme de

risc asigurate.

În acest scop, participanţii respectivi îşi constituie resursele băneşti –materiale- pentru

utilizarea lor, atunci când se ivesc evenimente care constiuie cazurile de risc asigurat,

ceea ce conduc la pierderea respectiv diminuarea certă a resurselor materiale existente.

Obiectul protecţiei prin asigurare socială, îl constituie riscul de pierdere a veniturilor

profesionale respectiv a salariului –veniturilor- de către populaţia ocupată, de

asemenea riscul de a suporta cheltuieli suplimentare legate de recuperarea capacităţii

de muncă şi reabilitare profesională.

Formele, componenţa subiecţilor şi sfera relaţiilor sociale (apropiate între ele, din

cauza apariţiei unei situaţii de insuficienţă a mijloacelor de existenţă în rândul

salariaţilor şi al altor categorii de persoane, care desfăşoară o activitate economico-

17

socială aducătoare de venit), sunt unite prin acea categorie social-economică şi

juridică universală numită „risc social”.

Situaţia de risc social poate apare ca urmare:

o pierderii capacităţi de muncă (din cauză de boală, accident, maternitate,

bătrâneţe, etc.);

o lipsei cererii pe piaţa muncii (şomaj).

Insuficienţa mijloacelor de existenţă, ca urmare a bolii, accidentelor, invalidităţii,

maternităţii, care determină ca lucrătorul să nu poată participa în procesul de

producţie, fiind astfel privat de salariu reprezintă, pentru individ, un eveniment

întâmplător, iar pentru economia de piaţă, în general, un fenomen permanent şi

de masă.

Ca fenomen social, riscurile sociale sunt determinate de îmbinarea complexă a

diferiţilor factori din viaţa societăţii: politica socială şi politica economică a statului,

maturitatea societăţii civile şi baza legislativă, gradul de dezvoltare a raporturilor de

muncă dintre angajatori şi angajaţi.

Aşadar obiectul asigurărilor sociale îl reprezintă relaţiile economice şi juridice

ale subiecţilor în constituirea şi utilizarea mijloacelor financiare, destinate

ocrotirii populaţiei ocupate faţă de riscurile sociale, precum şi în organizarea

asistenţei medicale şi de reabilitare.

De remarcat, faptul că asigurările sociale de stat pentru salariaţi vizează riscurile

sociale enumerate de Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr.102/1952,

respectiv boala, maternitatea, invaliditatea, bătrâneţea, accidentul de muncă şi boala

profesională, decesul, protecţia juridică a şomerilor, sarcinile familiale ş.a.

2.2 Obiectivele asigurărior sociale

Principalele obiective ale asigurărilor sociale de stat din România, sunt următoarele:

• Acordarea de prestaţii în bani, pe termen lung şi scurt, acestea reprezentând venit de

înlocuire pentru pierderea totală sau parţială a veniturilor profesionale, ca urmare a

bătrâneţii, invalidităţii, accidentelor, bolii, profesionale sau decesului.

• Prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă prin:

� acordarea de indemnizaţii pentru trecerea temporară în altă muncă,

reducerea timpului de muncă sau în caz de carantină;

18

� acordarea de ajutoare pentru procurarea de proteze, orteze şi de alte

produse ortopedice;

� tratament balnear şi reabilitare profesională, potrivit programului

individual de recuperare a capacităţii de muncă.

• Cedarea unei părţi din contribuţiile individuale datorate sistemului public de asigurări

sociale de stat în favoarea celui privat;

• Armonizarea şi exportul de prestaţii în relaţiile cu ţările comunităţii europene cât şi în

alte situaţii specifice reglementate.

2.3 Protecţia socială - Delimitări conceptuale

Transformările ce au avut loc după Decembrie 1989 au determinat declanşarea unui

proces complex privind democratizarea societăţii şi evoluţia societăţii după principiile

funcţionării unei economii de piaţă.

Ca urmare, au fost lărgite sfera preocupărilor teoretice pe lîngă cele privind domeniul

asigurărilor financiar bancare dar şi politice şi în rândul opiniei publice cu privire la

protecţia socială, la asigurările sociale şi diferite forme de asistenţa socială.

Se constată însă în continuare o anumită nesiguranţă privind conţinutul, sfera de

cuprindere, principiile de organizare, funcţionare şi finanţare a sistemului de protecţie

socială.

Conceptul de protecţie socială are ca sferă de cuprindere similară cu cel de securitate

socială consacrată instituţional, pe plan mondial.

Securitatea socială este definită de Organizaţia Internaţională a Muncii, drept

protecţia pe care societatea o acordă membrilor săi printr-un ansamblu de dispoziţii

publice contra mizeriei economice şi sociale, care îi ameninţă în caz de pierdere sau

reducere importantă a câştigurilor datorită bolii, maternităţii, accidentului de

muncă, şomajului, invalidităţii, bătrâneţii sau decesului, precum şi prin acordarea

de îngrijiri medicale şi de alocaţii familiilor cu copii.

În ţara noastră, după decembrie 1989 conceptul de protecţie socială a fost folosit şi

consacrat în Constituţia României.

În viziunea predominantă a specialiştilor -teoreticieni şi practicieni-, protecţia socială

reprezintă un ansamblu de acţiuni întreprinse de societate pentru prevenirea,

diminuarea sau înlăturarea consecinţelor unor evenimente considerate ca „riscuri

sociale” asupra nivelului de trai al populaţiei.

19

Protecţia socială se sprijină pe principiul solidarităţii, astfel:

o solidaritatea celor care nu au copii faţă de cei care şi-au asumat

responsabilitatea de a da viaţă şi a educa generaţiile următoare;

o solidaritatea celor sănătoşi faţă de cei bolnavi;

o solidaritatea celor activi faţă de cei cărora vârsta nu le mai permite exercitarea

unei activităţi utile pentru societate;

o solidaritatea celor care au un loc de muncă faţă de cei aflaţi în şomaj.

Câmpul de aplicare al unui sistem de protecţie socială este delimitat de trei

coordonate şi anume:

o categoria de persoane protejate;

o riscurile sociale acoperite;

o mecanismele de protecţie socială.

În ceea ce priveşte mecanismele de protecţie socială, pot fi remarcate categoriile

variate de prestaţii prin care se urmăreşte înlăturarea efectelor dăunătoare ale

riscurilor sociale.

În raport cu obiectul lor, prestaţiile pot fi:

o în bani (pensii, indemnizaţii de şomaj, alocaţii, ajutoare etc.);

o în natură (îngrijirile medicale, proteze, orteze).

Într-o accepţiune mai largă, protecţia socială se referă nu numai la protecţia

veniturilor. Ea vizează, o multitudine de domenii, cum ar fi: sănătatea, instruirea şi

educaţia, cultura, condiţiile de odihnă şi recreere, mediul social-politic, dezvoltarea

parteneriatelor sociale, condiţiile materiale de viaţă -locuinţă şi mediul de locuit,

ocuparea forţei de muncă şi condiţiile de muncă; veniturile şi consumurile) protecţia

persoanelor în vârstă, acelora aflate în incapacitate de muncă, a urmaşilor, viaţa de

familie, respectarea ordinii sociale şi de drept, etc.

Într-o asemenea abordare, protecţia socială se apropie mai mult de ceea ce este

îndeobşte cunoscut sub denumirea de bunăstare socială.

Alături de asigurările sociale, sistemul de asistenţă socială reprezintă o

componentă de bază a sistemului de protecţie -securitate socială.

Locul şi rolul asistenţei sociale este definit în raport cu alte obiective, acţiuni, măsuri

menite să contribuie la ameliorarea condiţiilor de viaţă ale populaţiei - la nevoie.

Formele moderne de securitate socială promovează inclusiv măsuri active de formare,

dezvoltare a categoriilor de asiguraţi cât şi a celor care dezvoltă piaţa muncii şi

formele de ocupare a forţei de muncă.

20

Sistemul de asistenţă socială reprezintă o componentă a sistemului de protecţie

socială. Sistemul de asistenţa socială, reprezintă ansamblul de instituţii şi măsuri

prin care statul, autorităţile publice ale administraţiei locale şi societatea civilă

asigură prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare sau permanente

ale unor situaţii, care pot genera marginalizarea sau excluderea socială a unor

persoane.

Asistenţa socială are ca obiectiv principal protejarea persoanelor care, datorită unor

motive de natură economică, fizică, psihică sau socială, nu au posibilitatea să îşi

asigure nevoile sociale, să îşi dezvolte propriile capacităţi şi competenţe pentru

integrare socială.

Sistemul naţional de asistenţă socială se întemeiază pe următoarele principii generale:

• respectarea demnităţii umane,

• universalitatea,

• solidaritatea socială,

• parteneriatul,

• subsidiaritatea.

Spre deosebire de sistemul contributiv al asigurărilor sociale de stat, care oferă

prestaţii pe bază de afiliere la sistem şi plata unei contribuţii stabilită prin lege, în

cadrul sistemului de asistenţă socială prestaţiile sunt limitate la anumite categorii de

populaţie defavorizată -de exemplu persoane care nu-şi pot procura cele necesare

traiului, iar familia este şi ea neputincioasă sau pur şi simplu lipseşte şi se acordă pe

bază de anchetă socială, prin testarea nevoilor sociale -ansamblu de cerinţe

indispensabile fiecărei persoane pentru asigurarea condiţiilor de viaţă în vederea

integrării sociale.

Asistenţa socială are o vocaţie universală, pentru că, nevoia, odată dovedită, va

permite accesul tuturor categoriilor de populaţie aflate în situaţii dificile din punct de

vedere material să beneficieze de prestaţii.

Finanţarea asistenţei sociale cade, în cea mai mare parte, în grija statului, care alocă

în acest scop anual, fonduri din bugetul de stat.

Prestaţia de asistenţă socială este o măsură derivată din starea de sărăcie. Asistenţa

socială accentuează dependenţa persoanei faţă de puterea discreţională a statului.

Asistenţa socială este în responsabilitatea instituţiilor publice specializate ale

autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale şi a organizaţiilor societăţii civile.

21



1. În ce constă esenţa oricărei forme de asigurare?

2. Care este obiectul asigurărilor sociale?

3. Enumeraţi principalele obiective ale asigurărilor sociale de stat din România.

4. Definiţi securitatea socială, conform Organizaţiei Internaţională a Muncii.

5. Enumeraţi principiile generale ale sistemul naţional de asistenţă socială.

2.5 Teste

1. Securitatea socială este definită de Organizaţia Internaţională a Muncii:

a) un ansamblu de dispoziţii publice contra bătrâneţii sau decesului.

b) protecţia pe care societatea o acordă membrilor săi printr-un ansamblu de

dispoziţii publice.

c) protecţia pe care societatea o acordă membrilor săi printr-un ansamblu de

dispoziţii publice contra mizeriei economice şi sociale, care îi ameninţă în caz de

pierdere sau reducere importantă a câştigurilor datorită bolii, maternităţii,

accidentului de muncă, şomajului, invalidităţii, bătrâneţii sau decesului, precum şi

prin acordarea de îngrijiri medicale şi de alocaţii familiilor cu copii.

d) protecţia pe care societatea o acordă membrilor săi printr-un ansamblu de

dispoziţii publice contra câştigurilor datorită bolii, maternităţii, accidentului de

muncă, şomajului, invalidităţii, bătrâneţii sau decesului, precum şi prin acordarea

de îngrijiri medicale şi de alocaţii familiilor cu copii.

e) nici una dintre variantele de mai sus.


2. Sistemul naţional de asistenţă socială se întemeiază pe următoarele principii

generale:

a) respectarea demnităţii umane

b) universalitatea

c) solidaritatea socială şi parteneriatul

d) subsidiaritatea

22



3. Câmpul de aplicare al unui sistem de protecţie socială este delimitat de trei

coordonate şi anume:

a) categoria de persoane protejate

b) riscurile sociale acoperite

c) mecanismele de protecţie socială

d) a+b

e) a+b+c


4. Una dintre afirmaţiile de mai jos este falsă. Care?

a) Prestaţia de asistenţă socială este o măsură derivată din starea de sărăcie

b) Asistenţa socială accentuează dependenţa persoanei faţă de puterea discreţională a

statului.

c) Asistenţa socială este în responsabilitatea instituţiilor publice specializate ale

autorităţilor administraţiei publice centrale

d) Adistenţa socială nu este în responsabilitatea instituţiilor publice specializate ale

autorităţilor administraţiei publice locale şi a organizaţiilor societăţii civile

e) Asistenţa socială este în responsabilitatea instituţiilor publice specializate ale

autorităţilor administraţiei publice locale şi a organizaţiilor societăţii civile.

5. Principalele obiective ale asigurărilor sociale de stat din România, sunt următoarele:

a) Acordarea de prestaţii în bani, pe termen lung şi scurt, acestea reprezentând venit de

înlocuire pentru pierderea totală sau parţială a veniturilor profesionale, ca urmare a

bătrâneţii, invalidităţii, accidentelor, bolii, profesionale sau decesului

b) Prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă

c) Cedarea unei părţi din contribuţiile individuale datorate sistemului public de asigurări

sociale de stat în favoarea celui privat

d) Armonizarea şi exportul de prestaţii în relaţiile cu ţările comunităţii europene cât şi în

alte situaţii specifice reglementate



23




2004










Poenaru, M. Politica socială şi indicatorii sociali, Bucureşti, Editura All, 1998

Poenaru, M., Grigorescu, C., Fundamente economice ale protecţiei sociale în România în

contextul integrării europene, vol 28-30, Bucureşti, Centrul de Informare şi Documentare

Economică, 2002



Şeulean, V., Protecţie şi asigurări sociale, Editura Mirton, Timişoara, 2003, pag. 178-223.

Szarka Arpad “ Asigurări si protecţie socială” , Editura Universităţii din Oradea, 2009

Tănăsescu, P., Asigurări şi protecţie socială în România, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2009,

pag. 59-73.

Resurse Internet

http://www.ueb.ro

Raspunsuri

1) c

2) e

3) e

4) d

5) e

24

CAPITOLUL 3. SISTEMUL NAŢIONAL DE ASISTENŢĂ

SOCIALĂ ÎN ROMÂNIA

Autori:




• Cunoaşterea elementelor componente ale sistemului naţional de asistenţă socială

• Însuşirea principiilor şi a valorilor ce guvernează sistemul naţional de asistenţă socială

• Definirea şi clasificarea beneficiilor sociale


Sistemul naţional de asistenţă socială

Principiile sistemului naţional de asistenţă socială

Sistemul beneficiilor sociale. Clasificarea beneficiilor sociale


Teste

3.1 Sistemul naţional de asistenţă socială

Sistemul naţional de asistenţă socială reprezintă ansamblul de instituţii, măsuri şi acţiuni

prin care statul reprezentat de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum

şi societatea civilă intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor

temporare sau permanente ale situaţiilor care pot genera marginalizarea sau excluziunea

socială a persoanei, familiei, grupurilor sau comunităţilor.

Responsabilitatea privind dezvoltarea propriilor capacităţi de integrare socială şi

implicarea activă în soluţionarea situaţiilor de dificultate revine fiecărei persoane, precum

şi familiei acesteia.

Totuşi, autorităţile statului intervin pentru crearea de oportunităţi egale tuturor cetățenilor,

pentru garantarea drepturilor la o viaţă independentă, împlinită şi demnă, precum şi la

facilitarea participării acestora la viaţa socială, economică, politică şi culturală.

25

3.2 Principiile sistemului naţional de asistenţă socială

Sistemul naţional de asistenţă socială se întemeiază pe următoarele valori şi principii

generale:

a) solidaritatea socială, conform căruia întreaga comunitate participă la sprijinirea

persoanelor vulnerabile care necesită suport şi măsuri de protecţie socială pentru depăşirea

sau limitarea unor situaţii de dificultate, în scopul asigurării incluziunii sociale a acestei

categorii de populaţie;

b) subsidiaritatea, potrivit căruia, în situaţia în care persoana sau familia nu îşi poate

asigura integral nevoile sociale, intervin colectivitatea locală şi structurile ei asociative şi,

complementar, statul;

c) universalitatea, potrivit căruia fiecare persoană are dreptul la asistenţă socială în

condiţiile prevăzute de lege;

d) respectarea demnităţii umane, potrivit căruia fiecărei persoane îi este garantată

dezvoltarea liberă şi deplină a personalităţii, îi este respectat statutul individual şi social şi

dreptul la intimitate şi protecţie împotriva oricărui abuz fizic, psihic, intelectual sau

economic;

e) abordarea individuală, potrivit căruia măsurile de asistenţă socială trebuie adaptate

situaţiei particulare de viaţă ale fiecărui individ;

f) parteneriatul, conform căruia autorităţile publice centrale şi locale, instituţiile publice şi

private, organizaţiile neguvernamentale, precum şi instituţiile de cult recunoscute de lege,

membrii comunităţii stabilesc obiective comune, conlucrează şi mobilizează toate

resursele necesare pentru asigurarea unor condiţii de viaţă decente şi demne pentru

persoanele vulnerabile;

g) participarea beneficiarilor, conform căruia beneficiarii participă la formularea si

implementarea politicilor cu impact direct asupra lor, la realizarea programelor

individualizate de suport social si se implica activ in viata comunitatii;

h) transparenţa, potrivit căruia se asigură creşterea gradului de responsabilitate a

administraţiei publice centrale şi locale faţă de cetăţean;

i) nediscriminarea, potrivit căruia persoanele vulnerabile beneficiază de măsuri şi acţiuni

de protecţie socială fără restricţie sau preferinţă faţă de rasă, naţionalitate, origine etnică,

limbă, religie, categorie socială, opinie, sex ori orientare sexuală, vârstă, apartenenţă

politică etc.

j) eficienţa

26

k) respectarea dreptului la autodeterminare

l) activizarea

m) nesuprapunerea dreptului la beneficiile sociale

n) proximitatea

o) complementaritatea şi abordarea integrată

p) concurenţa şi competitivitatea

q) egalitatea de şanse

r) confidenţialitatea

s) echitatea.

3.3 Sistemul beneficiilor sociale

Beneficiile sociale reprezintă o formă de suplimentare sau de substituire a veniturilor

individuale obţinute din muncă, în vederea asigurării unui minim social acceptabil de trai,

precum și o formă de sprijin în scopul promovării incluziunii sociale și creșterii calității

vieții anumitor categorii de persoane ale căror drepturi sociale sunt prevăzute expres de

lege.

3.3.1 Clasificarea beneficiilor sociale

1. După eligibilitate:

a) beneficii sociale selective, bazate pe testarea mijloacelor de trai ale persoanei singure

sau familiei;

b) beneficii sociale universaliste, acordate pentru anumite categorii de beneficiari, cu sau

fără condiția de testare a mijloacelor de trai ale acestora.

2. După scopul lor:

a) beneficii sociale pentru prevenirea şi combaterea sărăciei şi riscului de excluziune

socială;

b) beneficii sociale pentru susţinerea copilului şi familiei;

c) beneficii sociale pentru sprijinirea persoanelor cu nevoi speciale;

d) beneficii sociale pentru situații deosebite.

3. În funcţie de beneficiarul acestora beneficiile de asistenţă socială pot fi:

27

a) cu caracter individual, acordate persoanei singure sau unuia sau mai multor membri din

familie a căror nevoie identificată constituie o situaţie particulară şi necesită intervenţie

individualizată;

b) cu caracter familial, acordate pentru creşterea calităţii vieţii în familie şi menţinerea

unui mediu familial propice realizării funcţiilor de bază ale acesteia.

Beneficiile de asistenţă socială se acordă în bani sau în natură şi cuprind:

– Alocaţii,

– Indemnizaţii,

– Ajutoare sociale (în natură)

pot fi ajutoare materiale în bunuri de folosinţă individuală sau

îndelungată şi alimentare, acordate individual sau în cadrul unor

programe destinate facilitării accesului la educaţie, sănătate, ocupare

etc.

– Facilităţi

asigurarea plăţii unor contribuţii de asigurări sociale şi/ sau asimilarea

unor perioade de contribuţie;

facilităţi de acces la mediul fizic, informaţional şi comunicaţional

facilităţi fiscale

Observaţie:Angajatorii care încadrează în muncă persoane cărora li se acordă beneficii de

asistenţă socială pot beneficia, în condiţiile legii, de facilităţi fiscale sau de altă natură.

Refuzul unui loc de muncă, a participării la cursuri de formare/calificare/recalificare sau

alte măsuri active prevăzute de lege poate conduce la diminuarea cuantumului beneficiului

social sau la încetarea acestuia și interdicția de acordare a unui nou beneficiu social pe o

perioadă stabilită de lege.



1. Definiţi sistemul naţional de asistenţă socială.

2. De ce este necesară asistența socială?

3. Care pot fi situaţiile în care încetează acordarea unui beneficiu social?

4. Definiţi beneficiile de asistenţă socială.

28

5. Care sunt elementele care compun beneficiile de asistenţă socială?

3.5 Teste

1. Refuzul unui loc de muncă, a participării la cursuri de formare/calificare/recalificare

sau alte măsuri active prevăzute de lege poate conduce la:

a) acordarea unui cuantum suplimentar al beneficiului social pe o perioadă stabilită

de lege.

b) diminuarea cuantumului beneficiului social sau la încetarea acestuia şi interdicţia

de acordare a unui nou beneficiu social pe o perioadă stabilită de lege.

c) creşterea cuantumului beneficiului social sau acordarea unui nou beneficiu social

pe o perioadă stabilită de lege.

d) neacordarea beneficiului social pe o perioadă stabilită de lege.

e) Nici una dintre variantele de mai sus.


2. Beneficiile de asistenţă socială se acordă în bani sau în natură şi cuprind:

a) Prime, indemnizaţii, ajutoare sociale (în natură), facilităţi

b) Alocaţia pentru copii, indemnizaţii, ajutoare sociale (în natură), facilităţi

c) Alocaţii, prime, ajutoare sociale (în natură), facilităţi

d) Alocaţii, indemnizaţii, ajutoare sociale (în natură), facilităţi

e) Alocaţii, indemnizaţii, prime (în natură), facilităţi


3. După scopul lor, beneficiile pot fi:

a) beneficii sociale pentru prevenirea şi combaterea sărăciei şi riscului de excluziune

socială;

b) beneficii sociale pentru susţinerea copilului şi familiei;

c) beneficii sociale pentru sprijinirea persoanelor cu nevoi speciale;

d) beneficii sociale pentru situații deosebite



29

4. În funcţie de beneficiarul acestora, beneficiile de asistenţă socială pot fi:

a) cu caracter individual, acordate persoanei singure sau unuia sau mai multor membri din

familie a căror nevoie identificată constituie o situaţie particulară şi necesită intervenţie

individualizată;

b) cu caracter familial, acordate pentru creşterea calităţii vieţii în familie şi menţinerea


c) a+b

d) cu caracter universal, acordate pentru creşterea calităţii vieţii în familie şi menţinerea


e) a+b+d


5. După eligibilitate beneficiile de asistenţă socială pot fi:

a) beneficii sociale selective, bazate pe testarea mijloacelor de trai ale persoanei singure

sau familiei;

b) beneficii sociale universaliste, acordate pentru anumite categorii de beneficiari, cu sau

fără condiţia de testare a mijloacelor de trai ale acestora.

c) beneficii sociale individual-universaliste, bazate pe testarea mijloacelor de trai ale

persoanei singure sau familiei;

d) beneficii sociale universaliste, acordate pentru anumite categorii de beneficiari, cu sau

fără condiţia de testare a mijloacelor de trai ale acestora.

e) a+b.


6. Beneficiile sociale reprezintă:

a) o formă de suplimentare sau de substituire a veniturilor individuale obţinute din muncă,

în vederea asigurării unui minim social acceptabil de trai;

b) o formă de sprijin în scopul promovării incluziunii sociale şi creşterii calităţii vieţii

anumitor categorii de persoane ale căror drepturi sociale sunt prevăzute expres de lege.

c) o formă de reducere a veniturilor individuale obţinute din muncă;

d) a+b

e) b+c.


30

7. Sistemul naţional de asistenţă socială se întemeiază pe următoarele valori şi principii

generale:

a) solidaritatea socială, conform căruia întreaga comunitate participă la sprijinirea

persoanelor vulnerabile care necesită suport şi măsuri de protecţie socială pentru depăşirea

sau limitarea unor situaţii de dificultate, în scopul asigurării incluziunii sociale a acestei

categorii de populaţie;

b) subsidiaritatea, potrivit căruia, în situaţia în care persoana sau familia nu îşi poate

asigura integral nevoile sociale, intervin colectivitatea locală şi structurile ei asociative şi,

complementar, statul;

c) universalitatea, potrivit căruia fiecare persoană are dreptul la asistenţă socială în

condiţiile prevăzute de lege;

d) respectarea demnităţii umane, potrivit căruia fiecărei persoane îi este garantată

dezvoltarea liberă şi deplină a personalităţii, îi este respectat statutul individual şi social şi

dreptul la intimitate şi protecţie împotriva oricărui abuz fizic, psihic, intelectual sau

economic;




generale:

a) eficienţa

b) respectarea dreptului la autodeterminare

c) nesuprapunerea dreptului la beneficiile sociale

d) a+b

e) a+b+c.



generale:

a) proximitatea

b) complementaritatea şi abordarea integrată

c) concurenţa şi competitivitatea

d) egalitatea de şanse



31




2004













Economică, 2002



Şeulean, V., Protecţie şi asigurări sociale, Editura Mirton, Timişoara, 2003, pag. 178-223.


Tănăsescu, P., Asigurări şi protecţie socială în România, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2009,

pag. 59-73.

Resurse Internet

http://www.ueb.ro

http://www.mmuncii.ro/ro/

Raspunsuri

1) b

2) d

3) e

4) c

32

5) e

6) d

7) e

8) e

9) e

33

CAPITOLUL 4. CONSTRUCŢIA INSTITUŢIONALĂ A

SISTEMULUI NAŢIONAL DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ

Autori:




• Prezentarea cadrului general al sistemului de asistenţă socială

• Însuşirea atribuţiilor instituţiilor care coordonează la nivel central şi local activităţile

sistemului de asistenţă socială


Cadrul instituţional la nivel central

Cadrul instituţional la nivel local


Teste

4.1 Cadrul instituţional la nivel central

Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (MMPS) este autoritatea publică

centrală care elaborează politica de asistenţă socială şi promovează drepturile familiei,

copilului, persoanelor vârstnice, persoanelor cu dizabilităţi şi ale oricăror alte persoane

aflate în nevoie.

MMPS stabileşte strategia naţională şi sectorială de dezvoltare în domeniul social,

coordonează şi monitorizează implementarea acestora, susţine financiar şi tehnic

programele sociale şi exercită controlul asupra acordării beneficiilor de asistenţă

socială şi serviciilor sociale.

Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale are responsabilitatea aplicării unitare,

la nivel teritorial, a legislaţiei şi a strategiilor naţionale din domeniul asistenţei sociale.

În elaborarea strategiei naţionale şi sectoriale, MMPS se consultă cu autorităţile

publice centrale şi locale care au responsabilităţi în finanţarea şi acordarea serviciilor

sociale, precum şi cu reprezentanţi ai societăţii civile cu activităţi în domeniu.

34

În exercitarea atribuţiilor sale, MMPS colaborează cu celelalte ministere şi organe de

specialitate din subordinea Guvernului, cu alte instituţii publice şi cu organisme de

drept privat.

Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale poate constitui structuri executive sau

consultative în scopul implementării şi monitorizării politicilor sociale, precum şi a

programelor de dezvoltare în domeniu.

4.1.1 Funcţiile Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale în

domeniul asistenţei sociale

În vederea realizării rolului său în domeniul asistenţei sociale, Ministerul Muncii,

Familiei şi Protecţiei Sociale îndeplineşte următoarele funcţii:

a) de autoritate de stat, prin care se asigură exercitarea controlului aplicării unitare şi

respectării reglementărilor legale în domeniu;

b) de strategie, prin care se stabilesc obiectivele şi direcţiile prioritare de dezvoltare a

sistemului de asistenţă socială, în concordanţă cu politicile sociale stabilite de Guvern;

c) de reglementare, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ şi instituţional

necesar pentru realizarea obiectivelor strategice în domeniul asistenţei sociale;

d) de coordonare, prin care se asigură funcţionarea unitară şi eficientă a sistemului de

asistenţă socială;

e) de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului român, reprezentarea pe

plan intern şi extern;

f) de administrare, prin care se asigură gestionarea resurselor umane, materiale şi

financiare.

4.1.2 Atribuţiile Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale în

domeniul asistenţei sociale

În domeniul asistenţei sociale, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale

îndeplineşte următoarele atribuţii principale:

o elaborează politicile publice, strategiile, precum şi programele de dezvoltare unitară a

sistemului;

o stabileşte obiectivele prioritare şi direcţiile de acţiune ale politicilor specifice;

35

o elaborează proiecte de acte normative, norme metodologice şi alte reglementări

privitoare la organizarea, funcţionarea şi dezvoltarea sistemului de asistenţă socială;

o iniţiază şi susţine proiecte-pilot pentru implementarea programelor specifice;

o monitorizează, evaluează şi controlează aplicarea reglementărilor legale;

o finanţează beneficiile de asistenţă socială acordate din bugetul propriu;

o elaborează, propune şi monitorizează indicatorii sociali din domeniu;

o iniţiază şi asigură participarea la programe de formare profesională a personalului cu

atribuţii în domeniu;

o identifică priorităţile de dezvoltare a serviciilor sociale pe categorii de beneficiari şi

tipuri de nevoi în baza cărora elaborează politicile publice, strategiile şi programele

sociale adresate persoanelor vârstnice, persoanelor cu dizabilităţi, victimelor violenţei

în familie, persoanelor fără adăpost, persoanelor şi familiilor afectate de sărăcie,

precum şi altor categorii de persoane aflate în nevoie;

o colectează şi prelucrează datele şi informaţiile referitoare la beneficiari, furnizori şi

o serviciile sociale acordate, la nivel naţional;

o monitorizează implementarea strategiilor autoritaţilor administratiei publice locale

privind dezvoltarea de servicii sociale;

o elaborează standardele de cost pentru serviciile sociale şi monitorizează respectarea

lor de către furnizorii publici;

o elaborează criteriile, indicatorii de performanţă şi standardele de calitate privind

serviciile sociale, monitorizează şi controlează respectarea lor de către furnizorii

publici şi privaţi;

o elaborează, finanţează şi implementează programe de interes naţional destinate

dezvoltării şi sustenabilităţii serviciilor sociale;

o elaborează şi implementează programe şi proiecte finanţate din fonduri structurale şi

alte fonduri internaţionale;

o acordă subvenţii pentru dezvoltarea serviciilor sociale, în condiţiile legii;

o finanţează cheltuielile cu lucrări de construcţii, reparaţii, modernizări şi amenajări

o efectuate la centrele de servicii sociale, în condiţiile legii;

o coordonează metodologic activitatea serviciilor publice de asistenţă socială de la nivel

teritorial şi colaborează permanent cu autorităţile administraţiei publice locale;

o colaborează şi desfăşoară acţiuni şi programe comune cu furnizorii privaţi de servicii

sociale;

o îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de reglementările legale în vigoare.

36

4.1.3 Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale

Activităţile de stabilire şi plată a beneficiilor de asistenţă socială asigurate din bugetul

de stat alocat Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, precum şi a

prestaţiilor băneşti suportate din bugetul asigurărilor pentru şomaj, acordate în vederea

asigurării protecţiei persoanelor în cadrul sistemului asigurărilor pentru şomaj se

realizează de către Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale, denumită în continuare

Agenţie.

Agenţia este organ de specialitate cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului

Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi are drept scop crearea unui sistem unitar

privind administrarea procesului de acordare a beneficiilor de asistenţă socială şi a

prestaţiilor destinate acoperirii riscului de şomaj. În vederea îndeplinirii atribuţiilor

care îi revin, Agenţia îşi desfăşoară activitatea prin agenţiile pentru prestaţii sociale

judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, denumite în continuare agenţii

teritoriale.

4.1.4 Inspecţia Socială

Evaluarea, monitorizarea şi controlul activităţilor din domeniul asistenţei sociale, la

nivelul autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, persoanelor juridice de

drept public şi privat, precum şi persoanelor fizice, se realizează de către Inspecţia

socială.

Personalul Inspecţiei sociale este format din inspectori sociali, funcţionari publici şi

personal angajat în baza unui contract de muncă.

Inspectorii sociali reprezintă personalul de specialitate care îşi exercită atribuţiile pe

întreg teritoriul ţării şi beneficiază de statutul specific personalului cu atribuţii de

inspecţie şi control.

În realizarea atribuţiilor, inspectorii sociali efectuează evaluarea, monitorizarea şi

controlul respectării legislaţiei în vigoare din domeniul asistenţei sociale,

monitorizarea şi controlul respectării criteriilor, standardelor şi indicatorilor în baza

cărora se acreditează furnizorii şi serviciile sociale, constatarea contravenţiilor şi

aplicarea sancţiunilor prevăzute de lege.

37

Inspecţia socială stabileşte anual, prin planurile de inspecţie, temele de evaluare,

monitorizare şi control, precum şi misiuni specifice de control în scopul reducerii

erorii, fraudei şi corupţiei.

Modul de funcţionare la nivel naţional, precum şi atribuţiile specifice Inspecţiei

sociale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii,

Familiei şi Protecţiei Sociale.

4.1.5 Observatorul Social

Pentru eficientizarea procesului de elaborare şi implementare a politicilor sociale la

nivel naţional Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale organizează

Observatorul Social. Acest organism are rolul de a analiza la nivel naţional datele

privind sărăcia şi excluziunea socială, de a identifica factorii care contribuie la

incluziunea socială, de a elabora rapoartele naţionale în domeniu, precum şi de a

formula recomandări şi propuneri în vederea eficientizării procesului de luare a

deciziilor în domeniul incluziunii sociale.

(Observatorul Social face parte din mecanismul naţional de implementare a procesului

de incluziune socială şi cooperează cu autorităţile publice centrale şi locale, cu toate

formele de organizare ale societăţii civile participante la acest mecanism şi cu

institutele de cercetare şi universităţi. Organizarea, funcţionarea şi finanţarea

Observatorului Social se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea

Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

4.1.6 Institutul Naţional de Evaluare a Dizabilităţii

În scopul facilitării accesului persoanelor care suferă de afecţiuni invalidante la

drepturile de asistenţă şi protecţie socială prevăzute de lege, se înfiinţează Institutul

Naţional de Evaluare a Dizabilităţii, denumit în continuare Institut, ca structură unică

de evaluare a dizabilităţii şi de încadrare în grade de dizabilitate, de invaliditate,

precum şi de stabilire a gradelor de dependenţă în scopul acordării serviciilor de

îngrijire personală.

Institutul este organizat ca instituţie de drept public, cu personalitate juridică, aflată în

subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

38

Institutul funcţionează cu o structură centrală şi structuri deconcentrate înfiinţate la

nivel judeţean şi al sectoarelor Municipiului Bucureşti.

Institutul dispune de personal de specialitate format din profesionişti cu mai multe

calificări şi competenţe: medici, psihologi, asistenţi sociali, kinetoterapeuţi,

fizioterapeuţi, ergoterapeuţi, etc.

Evaluarea autonomiei funcţionale a persoanelor cu afecţiuni invalidante se realizează

în baza unor criterii elaborate în concordanţă cu clasificările şi modelul funcţionării şi

dizabilităţii, prevăzute în Clasificarea Internaţională a Funcţionării, Sănătăţii şi

Dizabilităţii.

Institutul are, în principal, următoarele atribuţii:

a) primeşte şi analizează cererile şi documentele solicitate pentru realizarea evaluării

persoanei;

b) realizează evaluarea stării de sănătate a persoanei şi a nivelului de afectare a

integrităţii funcţionale şi structurale a organismului;

c) evaluează factorii de mediu şi factorii personali, precum şi abilităţile de realizare a

activităţilor de bază şi instrumentale ale vieţii;

d) stabileşte gradul de limitare funcţională, în baza cărora persoana poate fi încadrată

în grade de dizabilitate, grade de invaliditate si grade de dependenţă, precum şi

programele de recuperare/reabilitare, precum şi cele de terapii speciale;

e) elaborează programele de recuperare/reabilitare, de terapii specifice, de îngrijire şi

asistenţă.

4.2 Cadrul instituţional la nivel local

Pentru asigurarea aplicării politicilor sociale în domeniul protecţiei copilului, familiei,

persoanelor vârstnice, persoanelor cu dizabilităţi, precum şi altor persoane, grupuri sau

comunităţi aflate în nevoie socială, autorităţile administraţiei publice locale au atribuţii

privind administrarea şi acordarea beneficiilor de asistenţă socială şi a serviciilor

sociale.

În domeniul administrării şi acordării beneficiilor de asistenţă socială, au următoarele

atribuţii principale:

o asigură şi organizează activitatea de primire a solicitărilor privind beneficiile de


39

o pentru beneficiile de asistenţă socială acordate bugetul de stat realizează colectarea

lunară a cererilor şi transmiterea acestora către agenţiile teritoriale;

o verifică îndeplinirea condiţiilor legale de acordare a beneficiilor de asistenţă socială,

conform procedurilor prevăzute de lege sau, după caz, stabilite prin hotărâre a

consiliului local şi pregăteşte documentaţia necesară in vederea stabilirii dreptului la

măsurile de asistenta sociala;

o întocmeşte dispoziţii de acordare/ respingere sau, după caz, de modificare/ suspendare/

încetare a beneficiilor de asistenţă socială acordate din bugetul local şi le prezintă

primarului pentru aprobare;

o comunică beneficiarilor dispoziţiile cu privire la drepturile şi facilităţile la care au

dreptul, potrivit legii;

o urmăreşte şi răspunde de îndeplinirea condiţiilor legale de către titularii şi beneficiarii

beneficiilor de asistenţă socială;

o efectuează sondaje pentru depistarea precoce a cazurilor de risc de excluziune socială

sau a altor situaţii de necesitate a membrilor comunităţii şi, în funcţie de situaţiile

constatate, propune măsuri adecvate în vederea sprijinirii acestor persoane;

o realizează activitatea financiar-contabila privind beneficiile de asistenţă socială

administrate;

o elaborează si fundamentează propunerea de buget pentru finanţarea beneficiilor de



În domeniul organizării, administrării şi acordării serviciilor sociale, au următoarele


o elaborează, în concordanţă cu strategiile naţionale şi nevoile locale identificate,

strategia judeţeană/locală de dezvoltare a serviciilor sociale, pe termen mediu şi lung

şi răspunde de aplicarea acesteia;

o elaborează planurile anuale de acţiune privind serviciile sociale administrate şi

finanţate din bugetul consiliului judeţean/consiliului local/Consiliului General al

Municipiului Bucureşti, care cuprind date detaliate privind numărul şi categoriile de

beneficiari, serviciile sociale existente, serviciile sociale propuse pentru a fi înfiinţate,

programul de contractare a serviciilor din fonduri publice, bugetul estimat şi sursele de

finanţare;

40

o iniţiază, coordonează şi aplică măsurile de prevenire şi combatere a situaţiilor de

marginalizare şi excludere socială în care se pot afla anumite grupuri sau comunităţi;

o realizează identificarea familiilor şi persoanelor aflate în dificultate, precum şi a

cauzelor care au generat situaţiile de risc de excluziune socială;

o realizează atribuţiile prevăzute de lege în procesul de acordare a serviciilor sociale;

o încheie contractele de parteneriat pentru sprijinirea financiară şi tehnică a autorităţilor

administraţiei publice locale de la nivelul judeţului, pentru susţinerea dezvoltării

serviciilor sociale;

o propune înfiinţarea serviciilor sociale de interes judeţean/local;

o colectează, prelucrează şi administrează datele şi informaţiile privind beneficiarii,

furnizorii publici şi privaţi şi serviciile administrate de aceştia, existente la nivel

judeţean/local;

o monitorizează şi evaluează serviciile sociale de la nivel judeţean/local;

o elaborează şi implementează proiecte cu finanţare naţională şi internaţională în

domeniul serviciilor sociale;

o elaborează proiectul de buget anual pentru susţinerea serviciilor sociale în

conformitate cu planul anual de acţiune şi asigură finanţarea/co-finanţarea acestora;

o asigură informarea şi consilierea beneficiarilor, precum şi informarea populaţiei de la

nivel judeţean/local, privind drepturile sociale şi serviciile sociale disponibile;

o furnizează şi administrează serviciile sociale adresate copilului, familiei, persoanelor

cu dizabilităţi, persoanelor vârstnice, precum şi tuturor categoriilor de beneficiari

prevăzute de lege;

o planifică şi realizează activităţile de informare, formare şi îndrumare metodologică, în

vederea creşterii performanţei personalului care administrează şi acordă servicii

sociale la nivel judeţean;

o colaborează permanent cu organizaţiile societăţii civile care reprezintă interesele

diferitelor categorii de beneficiari;

o organizează şi realizează activităţile specifice contractării serviciilor sociale acordate

de furnizorii publici şi privaţi;

o încheie, în condiţiile legii, contracte şi convenţii de parteneriat, contracte de finanţare,

contracte de subvenţionare pentru înfiinţarea, administrarea, finanţarea şi co-finanţarea

de servicii sociale;

o monitorizează financiar şi tehnic contractele;


41

4.2.1 Servicii publice de asistenţă socială

În aplicarea atribuţiilor, autorităţile administraţiei publice locale înfiinţează structuri

specializate denumite servicii publice de asistenţă socială şi organizează, în aparatul

de specialitate al consiliului judeţean/al primarului, compartimentul responsabil cu

contractarea serviciilor sociale.

Serviciile publice de asistenţă socială se organizează în subordinea consiliilor

judeţene, consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi Consiliului

General al Municipiului Bucureşti, la nivel de direcţie generală. Serviciile publice de

asistenţă socială se organizează în subordinea consiliilor locale ale municipiilor şi

oraşelor, la nivel de direcţie.

La nivelul comunelor serviciile publice de asistenţă socială se organizează ca un

compartiment funcţional în aparatul de specialitate al primarului.

Regulamentele-cadru de organizare şi funcţionare ale serviciilor publice de asistenţă

socială şi structura orientativă de personal a acestora se aprobă prin hotărâre a

Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

Consiliul General al Municipiului Bucureşti asigură:

a) colaborarea cu serviciile publice de asistenţă socială de la nivelul sectoarelor,

precum şi cu furnizorii de servicii sociale publici sau privaţi şi alte organizaţii ale

societăţii civile care reprezintă interesele beneficiarilor, în vederea facilitării accesului

echitabil al tuturor cetăţenilor capitalei la serviciile sociale existente pe raza teritorială

a întregului municipiu;

b) avizarea strategiilor de dezvoltare a serviciilor sociale de la nivel de sector;

c) iniţierea şi aplicarea programelor de prevenire şi combatere a situaţiilor de

marginalizare şi excludere socială, soluţionarea urgenţelor sociale şi dezvoltarea

proiectelor de servicii sociale destinate, în principal, categoriilor de persoane ale căror

nevoi nu sunt acoperite de serviciile create la nivelul sectoarelor municipiului

Bucureşti;

d) înfiinţarea, organizarea şi acordarea serviciilor sociale de interes local pentru

persoanele care trăiesc pe raza teritorială a municipiului Bucureşti, fără a avea

domicilul/reşedinţa într-un sector.

42

Pentru asigurarea unor servicii sociale adecvate şi de calitate, autorităţile

administraţiei publice locale au obligaţia de a asigura resursele umane, financiare şi

materiale, în conformitate cu reglementările în vigoare, strategia proprie de dezvoltare

a serviciilor sociale şi planurile anuale de acţiune în domeniu.

Autorităţile administraţiei publice locale de la nivelul comunelor, oraşelor,

municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucureşti înfiinţează servicii sociale

rezidenţiale de interes local numai dacă numărul solicitărilor justifică existenţa unui

astfel de serviciu pe raza lor teritorială.

În condiţiile în care numărul solicitărilor este limitat sau în cazul în care nu dispun de

resurse suficiente, autorităţile administraţiei publice locale de la nivelul comunelor,

oraşelor, municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucuresti încheie parteneriate pentru

înfiinţarea de servicii rezidenţiale de interes intercomunitar pentru persoanele care au

domiciliul /reşedinţa în unităţile administrativ teritoriale partenere.

Consiliul judeţean, în baza nevoilor identificate şi a cererilor de aşteptare înregistrate

la nivelul judeţului, înfiinţează servicii sociale rezidenţiale de interes judeţean.

Autorităţile administraţiei publice locale pot decide, prin hotărâre de consiliu,

schimbarea destinaţiei serviciilor sociale existente, numai în alte categorii de servicii

sociale sau, în cazuri bine justificate , în servicii de educaţie, de sănătate sau cultură.

În vederea funcţionării eficiente a sistemului naţional de servicii sociale, serviciile

publice de asistenţă socială de la nivel local şi judeţean au următoarele obligaţii, în

relaţie cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale:

a) de a respecta şi aplica prevederile reglementărilor legale în vigoare, ale strategiilor

şi programelor naţionale din domeniul serviciilor sociale;

b) de a transmite ministerului, în termen de 30 zile de la aprobare, strategia de

dezvoltare a serviciilor sociale de la nivel judeţean/al sectoarelor municipiului

Bucureşti/ al municipiului Bucureşti;

c) de a transmite ministerului, în termenele solicitate, situaţiile statistice, datele,

informaţiile, indicatorii care privesc serviciile sociale organizate şi acordate la nivelul

judeţului, municipiului Bucureşti şi sectoarelor capitalei, precum si la nivel local, dupa

caz;

d) de a respecta şi aplica, în cadrul planurilor anuale de acţiune, priorităţile naţionale

de dezvoltare a serviciilor sociale;

43

e) de a răspunde, în termenele prevăzute de lege, la solicitările ministerului referitoare

la serviciile sociale aflate în coordonare şi administrare.



1. Care este instituţia care stabileşte strategia naţională şi sectorială de dezvoltare în

domeniul social, coordonează şi monitorizează implementarea acestora, susţine

financiar şi tehnic programele sociale şi exercită controlul asupra acordării beneficiilor

de asistenţă socială şi serviciilor sociale?

2. Enumeraţi principalele obligaţii ale serviciilor publice de asistenţă socială de la nivel

local şi judeţean, în relaţie cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

3. Completaţi afirmaţia: Serviciile publice de asistenţă socială se organizează în

subordinea .....

4. Completaţi afirmaţia: La nivelul comunelor serviciile publice de asistenţă socială se

organizează ca.....

5. Care este scopul înfiinţării Institutului Naţional de Evaluare a Dizabilităţii?

6. Ce rol are Observatorul Social?

7. Personalul Inspecţiei sociale.

8. Prezentaţi scopul înfiinţării Inspecţiei sociale.

9. Prezentaţi scopul înfiinţării Agenţiei Naţională pentru Prestaţii Sociale

4.4 Teste

1. În vederea funcţionării eficiente a sistemului naţional de servicii sociale, serviciile

publice de asistenţă socială de la nivel local şi judeţean au următoarele obligaţii, în relaţie

cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale:

a) de a respecta şi aplica prevederile reglementărilor legale în vigoare, ale strategiilor şi

programelor naţionale din domeniul serviciilor sociale;

b) de a transmite ministerului, în termen de 30 zile de la aprobare, strategia de dezvoltare

a serviciilor sociale de la nivel judeţean/al sectoarelor municipiului Bucureşti/ al

municipiului Bucureşti;

c) a+b;

44

d) de a respecta şi aplica, în cadrul planurilor anuale de acţiune, priorităţile naţionale de

dezvoltare a serviciilor sociale;

e) a+b+d.


2. Pentru eficientizarea sistemului naţional de servicii sociale, serviciile publice de

asistenţă socială de la nivel local şi judeţean au următoarele obligaţii, în relaţie cu

Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale:

a) de a transmite ministerului, în termen de 30 zile de la aprobare, strategia de dezvoltare a

serviciilor sociale de la nivel judeţean/al sectoarelor municipiului Bucureşti/ al

municipiului Bucureşti;

b) de a transmite ministerului, în termenele solicitate, situaţiile statistice, datele,

informaţiile, indicatorii care privesc serviciile sociale organizate şi acordate la nivelul

judeţului, municipiului Bucureşti şi sectoarelor capitalei, precum si la nivel local, dupa

caz;

c) de a respecta şi aplica, în cadrul planurilor anuale de acţiune, priorităţile naţionale de

dezvoltare a serviciilor sociale;

d) de a răspunde, în termenele prevăzute de lege, la solicitările ministerului referitoare la

serviciile sociale aflate în coordonare şi administrare.



10. Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale:

a) stabileşte strategia naţională şi sectorială de dezvoltare în domeniul social

b) coordonează strategiilor naţionale şi sectoriale de dezvoltare în domeniul social

c) monitorizează implementarea strategiilor naţionale şi sectoriale de dezvoltare în

domeniul social

d) susţine financiar şi tehnic programele sociale şi exercită controlul asupra acordării

beneficiilor de asistenţă socială şi serviciilor sociale

e) a+b+c+d.


4. Consiliul General al Municipiului Bucureşti asigură:

45

a) colaborarea cu serviciile publice de asistenţă socială de la nivelul sectoarelor, precum şi

cu furnizorii de servicii sociale publici sau privaţi şi alte organizaţii ale societăţii civile

care reprezintă interesele beneficiarilor, în vederea facilitării accesului echitabil al tuturor

cetăţenilor capitalei la serviciile sociale existente pe raza teritorială a întregului municipiu;

b) avizarea strategiilor de dezvoltare a serviciilor sociale de la nivel de sector;

c) a+b

d) b+c

e) nicio variantă.


5. Consiliul General al Municipiului Bucureşti asigură:

a) iniţierea şi aplicarea programelor de prevenire şi combatere a situaţiilor de

marginalizare şi excludere socială, soluţionarea urgenţelor sociale şi dezvoltarea

proiectelor de servicii sociale destinate, în principal, categoriilor de persoane ale căror

nevoi nu sunt acoperite de serviciile create la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti;

b) înfiinţarea, organizarea şi acordarea serviciilor sociale de interes local pentru

persoanele care trăiesc pe raza teritorială a municipiului Bucureşti, fără a avea

domicilul/reşedinţa într-un sector.

c) colaborarea cu serviciile publice de asistenţă socială de la nivelul sectoarelor, precum şi

cu furnizorii de servicii sociale publici sau privaţi şi alte organizaţii ale societăţii civile

care reprezintă interesele beneficiarilor, în vederea facilitării accesului echitabil al tuturor

cetăţenilor capitalei la serviciile sociale existente pe raza teritorială a întregului municipiu;

d) avizarea strategiilor de dezvoltare a serviciilor sociale de la nivel de sector;



6. În domeniul organizării, administrării şi acordării serviciilor sociale, au următoarele


a) elaborează, în concordanţă cu strategiile naţionale şi nevoile locale identificate,

strategia judeţeană/locală de dezvoltare a serviciilor sociale, pe termen mediu şi lung şi

răspunde de aplicarea acesteia;

b) elaborează planurile anuale de acţiune privind serviciile sociale administrate şi finanţate

din bugetul consiliului judeţean/consiliului local/Consiliului General al Municipiului

Bucureşti, care cuprind date detaliate privind numărul şi categoriile de beneficiari,

46

serviciile sociale existente, serviciile sociale propuse pentru a fi înfiinţate, programul de

contractare a serviciilor din fonduri publice, bugetul estimat şi sursele de finanţare;

c) iniţiază, coordonează şi aplică măsurile de prevenire şi combatere a situaţiilor de

marginalizare şi excludere socială în care se pot afla anumite grupuri sau comunităţi;

d) realizează identificarea familiilor şi persoanelor aflate în dificultate, precum şi a

cauzelor care au generat situaţiile de risc de excluziune socială;

e) toate variantele de mai sus;




a) renunţă la contractele de parteneriat pentru sprijinirea financiară şi tehnică a

autorităţilor administraţiei publice locale de la nivelul judeţului, pentru susţinerea

dezvoltării serviciilor sociale;

b) propune înfiinţarea serviciilor sociale de interes judeţean/local;

c) colectează, prelucrează şi administrează datele şi informaţiile privind firmele existente

la nivel judeţean/local;

d) monitorizează şi evaluează serviciile sociale de la nivel judeţean/local;

e) elaborează şi implementează proiecte cu finanţare naţională şi internaţională în

domeniul educaţiei naţionale;


8. Organizarea, administrarea şi acordarea serviciilor sociale al nivelul autorităţilor locale,

are la bază următoarele atribuţii:

a) studiază proiectul de buget anual pentru susţinerea serviciilor sociale în conformitate cu

planul anual de acţiune şi asigură finanţarea/co-finanţarea acestora;

b) nu asigură informarea şi consilierea beneficiarilor, precum şi informarea populaţiei de

la nivel judeţean/local, privind drepturile sociale şi serviciile sociale disponibile;

c) furnizează şi administrează serviciile sociale adresate copilului, familiei, persoanelor cu

dizabilităţi, persoanelor vârstnice, precum şi tuturor categoriilor de beneficiari prevăzute

de lege;

d) nu planifică şi realizează activităţile de informare, formare şi îndrumare metodologică,

în vederea creşterii performanţei personalului care administrează şi acordă servicii sociale

la nivel judeţean;

47

e) întrerupe colaborarea cu organizaţiile societăţii civile care reprezintă interesele

diferitelor categorii de beneficiari;




a) organizează şi realizează activităţile specifice contractării serviciilor sociale acordate de

furnizorii publici şi privaţi;

b) încheie, în condiţiile legii, contracte şi convenţii de parteneriat, contracte de finanţare,

contracte de subvenţionare pentru înfiinţarea, administrarea, finanţarea şi co-finanţarea de

servicii sociale;

c) monitorizează financiar şi tehnic contractele;

d) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de reglementările legale în vigoare.



10.Pentru eficientizarea procesului de elaborare şi implementare a politicilor sociale la

nivel naţional Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale organizează Observatorul

Social. Acest organism are ca rol:

a) de a analiza la nivel naţional datele privind sărăcia şi excluziunea socială

b) de a identifica factorii care contribuie la incluziunea socială

c) a+b

d) de a elabora rapoartele naţionale în domeniu, precum şi de a formula recomandări şi

propuneri în vederea eficientizării procesului de luare a deciziilor în domeniul incluziunii

sociale

e) c+d


11. În vederea realizării rolului său în domeniul asistenţei sociale, Ministerul Muncii,


a) de autoritate de stat, prin care se asigură exercitarea controlului aplicării unitare şi

respectării reglementărilor legale în domeniu;

b) de strategie, prin care se stabilesc obiectivele şi direcţiile prioritare de dezvoltare a

sistemului de asistenţă socială, în concordanţă cu politicile sociale stabilite de Guvern;

48

c) a+b+d

d) de reglementare, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ şi instituţional

necesar pentru realizarea obiectivelor strategice în domeniul asistenţei sociale;

d) nicio variantă.


12. În vederea realizării rolului său în domeniul asistenţei sociale, Ministerul Muncii,


a) de coordonare, prin care se asigură funcţionarea unitară şi eficientă a sistemului de


b) a+c

c) de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului român, reprezentarea pe plan

intern şi extern;

d) b+e

e) de administrare, prin care se asigură gestionarea resurselor umane, materiale şi

financiare.




Pasnicu, Daniela. Instituţiile centrale şi locale în dezvoltarea economică şi protecţia

socială. Bucureşti: Tribuna Economică, 2005




Economică, 2002


Tănăsescu, P., Asigurări şi protecţie socială în România, Editura C.H. Beck, Bucureşti,

2009, pag. 59-73.

Resurse Internet

http://www.ueb.ro


49

Raspunsuri

1) e

2) e

3) e

4) c

5) e

6) e

7) d

8) c

9) e

10) e

11) d

12) d

50

CAPITOLUL 5. FINANŢAREA ASISTENŢEI SOCIALE

Autori:




• Cunoaşterea cadrului general al finanţării asistenţei sociale

• Însuşirea principalelor surse de finanţare ale beneficiilor de asistenţă socială


Cadrul general

Finanţarea beneficiilor de asistenţă socială

Finanţarea serviciilor sociale


Teste

5.1 Cadrul general

Asistenţa socială se finanţează din fonduri alocate de la bugetul de stat, de la bugetele

locale, din donaţii, sponsorizări sau din alte contribuţii din partea unor persoane fizice

ori juridice, din ţară şi din străinătate, precum şi din alte surse, cu respectarea

legislaţiei în domeniu şi în limita resurselor financiare disponibile.

Instituţiile de asistenţă socială sunt scutite de taxe şi impozite pe terenuri şi clădiri

folosite pentru activităţile de asistenţă socială.

5.2 Finanţarea beneficiilor de asistenţă socială

Beneficiile de asistenţă socială se finanţează din fonduri alocate de la bugetul de stat

sau de la bugetele locale.

La fundamentarea anuală a sumelor necesare asigurării plăţii beneficiilor de asistenţă

socială se ţine cont de următoarele elemente:

a) numărul de beneficiari înregistraţi în anul anterior;

51

b) estimarea numărului de beneficiari pentru anul bugetar în funcţie de evoluţiile

economice,

demografice şi sociale (indicatorii macroeconomici);

c) cuantumul nominal sau, după caz, cuantumul mediu al beneficiului de asistenţă

socială.

Se iau în considerare la fundamentarea bugetară şi beneficiile de asistenţă socială care

urmează să fie acordate, aprobate în condiţiile legii.

Fondurile necesare cheltuielilor cu tipărirea formularelor de cerere se asigură din

bugetul autorităţii administraţiei publice locale, inclusiv din sume defalcate din unele

venituri ale bugetului de stat.

Pentru solicitarea drepturilor, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale,

agenţia, agenţiile teritoriale, precum şi autorităţile administraţiei publice locale au

obligaţia de a posta pe site-urile proprii formatul printabil al formularelor de cerere.

Fondurile necesare cheltuielilor de transmitere a drepturilor se asigură din bugetele din

care se plăteşte beneficiul de asistenţă socială.

Autorităţile administraţiei publice locale de la nivelul municipiilor, oraşelor şi

comunelor precum şi de la nivel judeţean constituie în bugetul propriu un fond de

asistenţă socială, denumit în continuare Fond, pentru plata beneficiilor de asistenţă

socială acordate din bugetul local şi asigurarea cheltuielilor pentru acordarea altor

măsuri de asistenţă socială stabilite prin hotărâri ale consiliilor locale sau judeţene.

Sumele necesare se asigură din bugetele locale, precum şi din sume defalcate din

unele venituri ale bugetului de stat.

Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat se stabilesc anual prin legea

bugetului de stat şi reprezintă maximum 30% din valoarea totală a Fondului constituit,

în funcţie de fundamentările trimise de autorităţile administraţiei publice locale şi de

disponibilităţile bugetului de stat.

Guvernul şi fiecare ordonator de credite, autoritate a administraţiei publice centrale

sau locale, în elaborarea strategiilor şi politicilor sociale la nivel naţional sau local

trebuie să se asigure că acestea sunt în concordanţă cu principiile responsabilităţii

fiscale, regulile fiscale, precum şi cu obiectivele şi limitele din strategia fiscal-

bugetară.

52

5.3 Finanţarea serviciilor sociale

Serviciile sociale se finanţează din următoarele surse:

a) bugetul de stat;

b) bugetul local al judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti;

c) bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, respectiv bugetele locale ale

sectoarelor municipiului Bucureşti;

d) donaţii, sponsorizări sau alte contribuţii din partea persoanelor fizice ori juridice din

ţară şi

din străinătate;

e) fonduri externe rambursabile şi nerambursabile;

f) contribuţia persoanelor beneficiare;

g) alte surse de finanţare, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

5.3.1 Finanţarea din bugetul de stat

De la bugetul de stat se alocă fonduri pentru:

a) finanţarea programelor de interes naţional, elaborate de Ministerul Muncii, Familiei

şi

Protecţiei Sociale, precum şi de alte autorităţi ale administraţiei publice centrale cu

atribuţii în

domeniul serviciilor sociale şi aprobate prin hotărâre a Guvernului;

b) finanţarea programelor de subvenţionare a furnizorilor privaţi de servicii sociale,

derulat de

Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale;

c) finanţarea înfiinţării unor instituţii de asistenţă socială-pilot;

d) finanţarea serviciilor sociale acordate prin structurile publice aflate în

subordineacoordonarea autorităţilor administraţiei publice centrale;

e) finanţarea serviciilor sociale acordate de autorităţile administraţiei publice locale şi

a altor

furnizori publici şi privaţi de servicii sociale, în condiţiile legii;

f) finanţarea programelor de educaţie permanentă a personalului de specialitate şi a

programelor de cercetare din domeniul serviciilor sociale;

53

g) cheltuieli de investiţii şi reparaţii capitale pentru centrele de zi şi rezidenţiale, în

condiţiile

legii;

h) co-finanţarea serviciilor sociale, în baza, memorandumurilor, protocoalelor,

convenţiilor de

parteneriat, încheiate conform legii;

i) alte cheltuieli stabilite prin legile bugetare anuale.

Alocarea fondurilor de la bugetul de stat destinate susţinerii funcţionării serviciilor

sociale organizate la nivelul unităţilor administrativ teritoriale se realizează în baza

fundamentărilor transmise de autorităţile administraţiei publice locale.

Fundamentarea sumelor solicitate de la bugetul de stat de către autorităţile

administraţiei publice locale se realizează în baza standardelor de cost în vigoare

pentru serviciile sociale administrate, contractate sau subvenţionate în condiţiile legii,

precum şi în baza estimării costurilor necesare funcţionării serviciilor nou înfiinţate în

anul bugetar respectiv.Estimarea şi fundamentarea bugetului destinat serviciilor

sociale este prevăzută în planurile anuale de acţiune.

Standardele de cost pentru serviciile sociale se aprobă prin hotarâre a Guvernului, la

propunerea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. Costul standard

anual/beneficiar/tip de serviciu se indexează cu rata inflaţiei şi se revizuieşte ori de

câte ori este nevoie.

Alocarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru finanţarea

serviciilor sociale, se realizează după cum urmează:

a) între 80%-100% pentru serviciile sociale adresate copilului care necesită protecţie

specială, precum şi pentru serviciile adresate unor categorii de beneficiari, prevăzute

expres de lege;

b) până la 80% pentru serviciile sociale adresate persoanelor cu dizabilităţi,

persoanelor fără

adăpost, victimelor violenţei în familie, în funcţie de tipul serviciilor;

c) până la 60% pentru serviciile destinate copilului şi familiei, în funcţie de tipul

serviciilor;

d) până la 50% pentru serviciile sociale adresate persoanelor vârstnice, în funcţie de

tipul

serviciilor;

54

e) până la 30% pentru alte servicii sociale, în funcţie de tipul serviciilor.

5.3.2 Finanţarea din bugetulele locale ale judeţelor

Din bugetele locale ale judeţelor se alocă fonduri pentru:

a) finanţarea serviciilor sociale aflate în administrare proprie, contractate sau

subvenţionate în condiţiile legii, ori co-finanţate în baza contractelor de parteneriat;

b) finanţarea sau co-finanţarea înfiinţării, organizării şi funcţionării unor noi servicii

sociale;

c) co-finanţarea serviciilor sociale care funcţionează în mediul rural şi în localităţi

defavorizate, în baza unor contracte de parteneriat încheiate bianual;

d) finanţarea cheltuielilor de funcţionare a comisiilor de evaluare şi a serviciilor de

evaluare complexă, prevăzute de lege;

e) finanţarea sau, după caz, co-finanţarea în parteneriat cu autorităţile administraţiei

publice locale, a cheltuielilor necesare formării continue a personalului cu atribuţii în

domeniul serviciilor sociale şi care activează la nivelul judeţului respectiv;

f) finanţarea şi co-finanţarea, în parteneriat cu autorităţile administraţiei publice locale,

a acţiunilor de sensibilizare a comunităţii privind nevoile şi riscurile sociale de la

nivelul judeţului;

g) co-finanţarea proiectelor susţinute din fonduri structurale şi alte fonduri

internaţionale pentru proiecte din domeniul serviciilor sociale;

h) finanţarea subvenţiilor destinate serviciilor sociale acordate de furnizorii privaţi;

i) alte finanţări sau co-finanţări prevăzute de lege.

Consiliul judeţean are obligaţia să asigure din bugetul propriu sumele în completarea

celor

alocate din bugetul de stat.

5.3.3 Finanţarea din bugetule locale ale comunelor, oraţelor,

municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucureşti

Din bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, respectiv din bugetele

locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, se alocă fonduri pentru:



55


sociale;

c) finanţarea sau, după caz, co-finanţarea în parteneriat cu consiliul judeţean, a

cheltuielilor necesare formării continue a personalului cu atribuţii în domeniul

serviciilor sociale şi care activează la nivelul comunităţii respective;

d) finanţarea şi co-finanţarea, în parteneriat cu consiliul judeţean a acţiunilor de

sensibilizare a populaţiei privind nevoile şi riscurile sociale de la nivelul comunităţii;

e) co-finanţarea proiectelor susţinute din fonduri structurale şi alte fonduri


f) alte finanţări sau co-finanţări prevăzute de lege.

Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să asigure din bugetele proprii şi

alte venituri extrabugetare sumele în completarea celor alocate din bugetul de stat.

Serviciile medicale asigurate beneficiarilor de servicii sociale în centrele rezidenţiale

şi de zi se finanţează de la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de

sănătate, în conformitate cu prevederile Contractului-cadru privind condiţiile acordării

asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate sau pe bază de

contract de prestări servicii cu cabinetele medicilor de familie sau cabinetele de

specialitate.

Furnizorii publici şi privaţi care acordă servicii de îngrijire în centre rezidenţiale şi,

după caz, în centre de zi asigură, din fonduri proprii, medicamente uzuale acordate

fără prescripţie medicală, materiale sanitare şi echipamentele necesare îngrijirii

persoanei asistate, care nu sunt finanţate din Fondul naţional unic de asigurări sociale

de sănătate sau prin programele Ministerului Sănătăţii.

Pentru finanţarea serviciilor sociale se pot utiliza veniturile obţinute din sponsorizările

şi donaţiile în bani sau în natură, acordate de persoane fizice şi juridice, române şi

străine furnizorilor de servicii.

Serviciile sociale pot fi finanţate din fonduri internaţionale, stabilite prin

memorandumurile sau protocoalele de finanţare încheiate de statul român cu donatorii,

precum şi din fondurile structurale pentru proiectele selectate în cadrul programelor

operaţionale regionale.

În funcţie de venituri, persoanele beneficiare contribuie la finanţarea acordării

serviciilor sociale, conform legii.

56

Asociaţiile şi fundaţiile, precum şi cultele, în calitate de furnizori privaţi de servicii

sociale, pot primi subvenţii alocate de la bugetul de stat şi de la bugetele

judeţene/bugetele locale ale

sectoarelor municipiului Bucureşti, ca formă de sprijin în vederea înfiinţării,

dezvoltării, diversificării şi asigurării continuităţii serviciilor sociale acordate de

aceştia.

Subvenţia se acordă în baza contractului de subvenţionare încheiat între autoritatea

contractantă şi furnizorul privat.

Furnizorii privaţi de servicii sociale, care au încheiate contracte de finanţare cu

autorităţile administraţiei publice locale, nu pot primi subvenţii pentru serviciile

sociale care fac obiectul acestor contracte.

Activităţile derulate în cadrul contractelor de subvenţionare sunt supuse monitorizării

şi controlului autorităţii contractante, al inspectorilor sociali şi al Curţii de Conturi a

României.



1. Care sunt sursele de finanţare a serviciilor sociale?

2. Prezentaţi modul în care se alocă fondurile pentru finanţarea serviciilor sociale

de la bugetul de stat.


din bugetele locale ale judeţelor.


din bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, respectiv din

bugetele locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti.

5. Care este mecanismul prin care se finanţează serviciile medicale asigurate

beneficiarilor de servicii sociale în centrele rezidenţiale şi de zi?

5.5 Teste

57

1. La fundamentarea anuală a sumelor necesare asigurării plăţii beneficiilor de

asistenţă socială se ţine cont de următoarele elemente:

a) numărul de beneficiari înregistraţi în anul anterior;

b) estimarea numărului de beneficiari pentru anul bugetar în funcţie de evoluţiile

economice,

demografice şi sociale (indicatorii macroeconomici);

c) cuantumul nominal sau, după caz, cuantumul mediu al beneficiului de asistenţă

socială.

d) a+b+c

e) b+c


2. Serviciile sociale se finanţează din următoarele surse:

a) bugetul de stat; bugetul local al judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti;

b) donaţii, sponsorizări sau alte contribuţii din partea persoanelor fizice ori juridice din

ţară şi

din străinătate, alte surse de finanţare, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

c) bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, respectiv bugetele locale ale

sectoarelor municipiului Bucureşti;

d) contribuţia persoanelor beneficiare, fonduri externe rambursabile şi nerambursabile;



3. Serviciile sociale se finanţează din următoarele surse:

a) bugetul de stat; bugetul local al judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti,

donaţii, sponsorizări sau alte contribuţii din partea persoanelor fizice ori juridice din

ţară şi

din străinătate, alte surse de finanţare, în conformitate cu legislaţia în vigoare, bugetele

locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, respectiv bugetele locale ale sectoarelor

municipiului Bucureşti, contribuţia persoanelor beneficiare, fonduri externe

rambursabile şi nerambursabile

b) numai din bugetul de stat

c) numai din bugetele locale

d) numai din bugetele judeţelor


58


4. De la bugetul de stat se alocă fonduri pentru:

a) finanţarea programelor de interes naţional, elaborate de Ministerul Muncii, Familiei

şi

Protecţiei Sociale, precum şi de alte autorităţi ale administraţiei publice centrale cu

atribuţii în

domeniul serviciilor sociale şi aprobate prin hotărâre a Guvernului;

b) a+c

c) finanţarea înfiinţării unor instituţii de asistenţă socială-pilot;

d) b+e

e) finanţarea serviciilor sociale acordate prin structurile publice aflate în

subordineacoordonarea autorităţilor administraţiei publice centrale;


5. Se alocă fonduri de la bugetul de stat pentru:

a) finanţarea serviciilor sociale acordate de autorităţile administraţiei publice locale şi

a altor

furnizori publici şi privaţi de servicii sociale, în condiţiile legii;

b) finanţarea programelor de educaţie permanentă a personalului de specialitate şi a


c) cheltuieli de investiţii şi reparaţii capitale pentru centrele de zi şi rezidenţiale, în

condiţiile

legii;

d) co-finanţarea serviciilor sociale, în baza, memorandumurilor, protocoalelor,

convenţiilor de

parteneriat, încheiate conform legii;



6. Alocarea fondurilor din bugetul de stat sunt destinate pentru:

a) finanţarea programelor de subvenţionare a furnizorilor privaţi de servicii sociale,

derulat de

Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale;

b) alte cheltuieli stabilite prin legile bugetare anuale;

59

c) a+b

d) c+e

e) finanţarea programelor de educaţie permanentă a personalului de specialitate şi a



7. Alocarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru finanţarea




expres de lege;

b) până la 80% pentru serviciile sociale adresate persoanelor cu dizabilităţi,

persoanelor fără

adăpost, victimelor violenţei în familie, în funcţie de tipul serviciilor;

c) până la 20% pentru serviciile destinate copilului şi familiei, în funcţie de tipul

serviciilor;

d) până la 10% pentru serviciile sociale adresate persoanelor vârstnice, în funcţie de

tipul

serviciilor;

e) până la 70% pentru alte servicii sociale, în funcţie de tipul serviciilor.

Care din afirmaţiile de mai sus este adevărată? Alegeţi varianta corectă.





expres de lege;

b) până la 50% pentru serviciile destinate copilului şi familiei, în funcţie de tipul

serviciilor;

c) până la 100% pentru serviciile sociale adresate persoanelor vârstnice, în funcţie de

tipul serviciilor;

d) până la 70% pentru alte servicii sociale, în funcţie de tipul serviciilor.



60





expres de lege;

b) până la 60% pentru serviciile destinate copilului şi familiei, în funcţie de tipul

serviciilor;

c) până la 50% pentru serviciile sociale adresate persoanelor vârstnice, în funcţie de

tipul serviciilor;

d) până la 30% pentru alte servicii sociale, în funcţie de tipul serviciilor.



10. Din bugetele locale ale judeţelor se alocă fonduri pentru:

a) b+c+d+e


sociale;

c) co-finanţarea serviciilor sociale care funcţionează în mediul rural şi în localităţi

defavorizate, în baza unor contracte de parteneriat încheiate bianual;

d) finanţarea cheltuielilor de funcţionare a comisiilor de evaluare şi a serviciilor de

evaluare complexă, prevăzute de lege;

e) finanţarea sau, după caz, co-finanţarea în parteneriat cu autorităţile administraţiei

publice locale, a cheltuielilor necesare formării continue a personalului cu atribuţii în

domeniul serviciilor sociale şi care activează la nivelul judeţului respectiv;


11. Din bugetele locale ale judeţelor se alocă fonduri pentru:



b) finanţarea şi co-finanţarea, în parteneriat cu autorităţile administraţiei publice

locale, a acţiunilor de sensibilizare a comunităţii privind nevoile şi riscurile sociale de

la nivelul judeţului;

c) a+b

61

d) co-finanţarea proiectelor susţinute din fonduri structurale şi alte fonduri


e) c+d.


12. Una dintre afirmaţiile de mai jos este adevărată:

a) din bugetele locale ale comunelor se alocă fonduri pentru finanţarea subvenţiilor

destinate serviciilor sociale acordate de furnizorii privaţi;

b) Consiliul judeţean are obligaţia să asigure din bugetul propriu sumele în

completarea celor

alocate din bugetul de stat.

c) din bugetele locale ale comunelor se alocă fonduri pentru alte finanţări sau co-

finanţări prevăzute de lege.

d) din bugetul de stat se alocă fonduri pentru finanţarea subvenţiilor destinate

serviciilor sociale acordate de furnizorii privaţi;

e) toate afirmaţiile de mai sus sunt adevărate.


13. Din bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, respectiv din bugetele





sociale;

c) finanţarea sau, după caz, co-finanţarea în parteneriat cu consiliul judeţean, a

cheltuielilor necesare formării continue a personalului cu atribuţii în domeniul

serviciilor sociale şi care activează la nivelul comunităţii respective;

d) finanţarea şi co-finanţarea, în parteneriat cu consiliul judeţean a acţiunilor de

sensibilizare a populaţiei privind nevoile şi riscurile sociale de la nivelul comunităţii;



14. Din bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, respectiv din bugetele


62

a) alte finanţări sau co-finanţări prevăzute de lege.


sociale;

c) a+b

d) co-finanţarea proiectelor susţinute din fonduri structurale şi alte fonduri






Cace, Corina. Asigurările sociale: management, evoluţii şi tendinţe. Bucureşti: Ed.

Expert, 2004

Ghimpu, Sanda; Ticlea, Alexandru. Dreptul securităţii sociale. Bucureşti, Ed. All,

1998






Poenaru, M., Grigorescu, C., Fundamente economice ale protecţiei sociale în

România în contextul integrării europene, vol 28-30, Bucureşti, Centrul de Informare

şi Documentare Economică, 2002

Preda, Carmen-Mihaela. Alinierea şi coordonarea sistemelor de securitate socială în

Uniunea Europeană. Bucureşti: ASE, 2006

Şeulean, V., Protecţie şi asigurări sociale, Editura Mirton, Timişoara, 2003, pag.

178-223.


Tănăsescu, P., Asigurări şi protecţie socială în România, Editura C.H. Beck,

Bucureşti, 2009, pag. 59-73.

63

Resurse Internet

http://www.ueb.ro


http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=815&langId=ro

Raspunsuri

1) d

2) e

3) a

4) d

5) e

6) d

7) b

8) a

9) e

10) a

11) e

12) b

13) e

14) e

64

CAPITOLUL 6. CONTRACTAREA SERVICIILOR SOCIALE

Autori:




• Cunoaşterea

• Însuşirea

• Definirea


Obiectivele strategiilor naţionale şi locale pentru susţinerea financiară din

fonduri publice a furnizorilor de servicii sociale

Autorităţile contractante

Tipul contractelor de finanţare a serviciilor sociale


Teste

6.1 Obiectivele strategiilor naţionale şi locale pentru susţinerea

financiară din fonduri publice a furnizorilor de servicii sociale

Susţinerea financiară din fonduri publice a furnizorilor serviciilor sociale are în vedere

realizarea următoarelor obiective aprobate prin strategiile naţionale şi locale în

domeniu:

o promovarea parteneriatului public-privat;

o dezvoltarea şi diversificarea serviciilor sociale de interes local;

o construcţia unei reţele naţionale de servicii sociale;

o asigurarea stabilităţii şi continuităţii funcţionării serviciilor sociale;

o asigurarea calităţii serviciilor sociale;

o implicarea comunităţii în identificarea, prevenirea şi soluţionarea problemelor

sociale;

o asigurarea accesului, pe criterii nediscriminatorii, a furnizorilor privaţi şi

publici de servicii sociale la fonduri publice;

65

o respectarea dreptului persoanei beneficiare la libera alegere a furnizorului de

servicii sociale;

o optimizarea rezultatelor obţinute în urma furnizării serviciilor sociale;

o performanţa în administrarea serviciilor sociale.

Finanţarea serviciilor sociale se află în responsabilitatea autorităţilor admninistraţiei

publice locale care, pe baza planurilor anuale de acţiune realizează următoarele:

a) stabilesc tipurile de servicii sociale necesare comunităţii;

b) inventariază serviciile sociale existente;

c) evaluează eficienţa şi eficacitatea acestora;

d) identifică nevoia de servicii sociale noi.

6.2 Autorităţi contractante

Pentru contractarea furnizării serviciilor sociale, autorităţile administraţiei publice locale

elaborează şi publică anual lista serviciilor sociale pe care le vor contracta cu furnizorii

publici şi privaţi de servicii sociale.

Autorităţile administraţiei publice locale în colaborare cu furnizorii publici şi privaţi

elaborează criteriile care fundamentează tipurile de servicii sociale ce urmează să fie

contractate. Autorităţile administraţiei publice locale, denumite în continuare autorităţi

contractante, contractează, cu furnizorii publici şi privaţi, serviciile sociale organizate şi

definite conform Nomenclatorului serviciilor sociale.

Autorităţile contractante au obligaţia să prevadă în bugetele proprii fondurile necesare

pentru finanţarea serviciilor sociale prevăzute în planurile anuale de acţiune.

Finanţarea din fonduri publice a serviciilor sociale acordate de furnizorii publici şi privaţi

de servicii sociale se realizează pe principiile concurenţei, eficienţei şi transparenţei.

Autoritatea contractantă are responsabilitatea calificării naturii contractelor de finanţare în

funcţie de obiectivul de interes local urmărit şi de estimarea valorii contractului.

Obiectivele de interes local sunt cele stabilite de autoritatea contractantă în baza

strategiilor proprii de dezvoltare a serviciilor sociale, elaborate conform strategiei

naţionale în domeniu, precum şi a măsurilor şi serviciilor sociale prioritare prevăzute în

planurile anuale de acţiune în domeniu, a numărului potenţialilor beneficiari identificaţi şi

a numărului de furnizori de servicii sociale publici şi privaţi existenţi în unitatea

administrativ-teritorială.

66

Pentru realizarea contractării serviciilor sociale cu furnizorii publici şi privati, autoritatea

contractantă elaborează un program multianual propriu privind achiziţia şi concesionarea

serviciilor sociale, pe baza căruia îşi fundamentează bugetul aferent în domeniu şi îl

include în planul anual de acţiune în domeniul serviciilor sociale.

6.3 Tipul contractelor de finanţare a serviciilor sociale

Autoritatea contractantă finanţează serviciile sociale în baza contractelor de finanţare care

pot fi:

a) Contractul de concesiune - contractul încheiat între autoritatea contractantă, pe de o

parte, şi furnizorul privat, pe de altă parte, având ca obiect darea în administrarea acestuia

a serviciului/serviciilor sociale publice, precum şi alocarea de fonduri publice aferente

cheltuielilor de funcţionare a serviciilor respective;

b) Contractul de prestări servicii sociale - contractul de achiziţie încheiat între autoritatea

contractantă, pe de o parte, şi furnizorul privat, pe de altă parte, având ca obiect prestarea

de către acesta de servicii sociale sau de activităţi specifice în cadrul serviciilor sociale ale

autorităţii contractante în schimbul unei sume de bani.

Realizarea activităţilor de contractare se află în responsabilitatea unui compartiment

specializat organizat în cadrul aparatului de specialitate al consiliului judeţean, respectiv

al primarului.

Încheierea contractelor de finanţare se face pe baza selecţiei publice de oferte.

Autoritatea contractantă poate încheia contracte de prestări servicii sociale prin atribuire

directă sau negociere, numai în următoarele cazuri:

a) în situaţia în care, în urma organizării selecţiei publice de oferte, nu s-a depus nicio

ofertă, sau au fost depuse numai oferte inacceptabile;

b) în situaţii bine fundamentate, care impun soluţionarea de urgenţă a nevoilor

beneficiarilor.

Documentaţia aferentă contractării serviciilor sociale se elaborează având în vedere

îndeplinirea standardelor minime de calitate şi alocarea fondurilor cu raportare la

standardele de cost aferente serviciilor sociale contractate.

Condiţiile de eligibilitate, criteriile de selecţie, alte condiţii contractuale specifice

procedura de contractare a serviciilor sociale cu furnizorii publici şi privaţi se

reglementează prin legislaţia specială.

67



1. Prezentaţi obiectivele aprobate prin strategiile naţionale şi locale în vederea susţinerii

financiare din fonduri publice a furnizorilor de servicii sociale.

2. Ce tipuri de contracte de finanţare a serviciilor sociale cunoaşteţi?

3. Prezentaţi cazurile în care autoritatea contractantă poate încheia contracte de prestări

servicii sociale prin atribuire directă sau negociere.

4. Completaţi afirmaţia: serviciile sociale organizate şi definite conform ...

6.3 Teste

1. Autoritatea contractantă poate încheia contracte de prestări servicii sociale prin atribuire

directă sau negociere, numai în următoarele cazuri:

a) în situaţia în care, în urma organizării selecţiei publice de oferte, nu s-a depus nicio

ofertă, sau au fost depuse numai oferte inacceptabile;

b) în situaţii bine fundamentate, care impun soluţionarea de urgenţă a nevoilor

beneficiarilor;

c) a+b

d) când nu s-a depus nicio ofertă importantă, sau au fost depuse numai oferte

inacceptabile;

e) în situaţii care impun soluţionarea nevoilor furnizorilor.


2. Contractele de finanţare pot fi:

a) Contractul de cesiune - contractul încheiat între autoritatea contractantă şi furnizorul

privat;

b) Contractul de prestări servicii comerciale - contractul de achiziţie încheiat între

autoritatea contractantă, pe de o parte, şi furnizorul privat, pe de altă parte, având ca obiect

prestarea de către acesta de servicii comerciale sau de activităţi specifice în cadrul

serviciilor de piaţă, în schimbul unei sume de bani.

68

c) Contractul de concesiune - contractul încheiat între autoritatea contractantă, pe de o

parte, şi furnizorul privat, pe de altă parte, având ca obiect darea în administrarea acestuia

a serviciului/serviciilor sociale publice, precum şi alocarea de fonduri publice aferente

cheltuielilor de funcţionare a serviciilor respective;

d) Contractul de prestări servicii sociale - contractul de achiziţie încheiat între autoritatea

contractantă, pe de o parte, şi furnizorul privat, pe de altă parte, având ca obiect prestarea

de către acesta de servicii sociale sau de activităţi specifice în cadrul serviciilor sociale ale

autorităţii contractante în schimbul unei sume de bani.

e) c+d


3.Finanţarea din fonduri publice a serviciilor sociale acordate de furnizorii publici şi

privaţi de servicii sociale se realizează pe baza următoarelor principii:

a) principiul concurenţei

b) principiul eficienţei

c) principiul transparenţei

d) a+c

e) d+b


4.Autoritatea contractantă are responsabilitatea calificării naturii contractelor de finanţare

în funcţie de:

a) obiectivul de interes local urmărit

b) obiectivul furnizorului de servicii

c) de estimarea valorii contractului

d) a+c

e) a+b.


5. Finanţarea serviciilor sociale se află în responsabilitatea autorităţilor admninistraţiei

publice locale care, pe baza planurilor anuale de acţiune realizează următoarele:

a) stabilesc tipurile de servicii sociale necesare comunităţii;

b) inventariază serviciile sociale existente;

c) evaluează eficienţa şi eficacitatea acestora;

69

d) identifică nevoia de servicii sociale noi;



6. Susţinerea financiară din fonduri publice a furnizorilor serviciilor sociale are în vedere

realizarea următoarelor obiective aprobate prin strategiile naţionale şi locale în domeniu:

a) promovarea parteneriatului public-privat;

b) dezvoltarea şi diversificarea serviciilor sociale de interes local;

c) construcţia unei reţele naţionale de servicii sociale;

d) a+b+c

e) a+b.




a) asigurarea stabilităţii şi continuităţii funcţionării serviciilor sociale;

b) asigurarea calităţii serviciilor sociale;

c) a+b

d) implicarea comunităţii în identificarea, prevenirea şi soluţionarea problemelor sociale;

e) c+d




a) asigurarea accesului, pe criterii nediscriminatorii, a furnizorilor privaţi şi publici de

servicii sociale la fonduri publice;

b) respectarea dreptului persoanei beneficiare la libera alegere a furnizorului de servicii

sociale;

c) optimizarea rezultatelor obţinute în urma furnizării serviciilor sociale;

d) performanţa în administrarea serviciilor sociale



70




Expert, 2004

Cace, Corina. Sistemul de asigurări sociale în România: posibilităţi şi direcţii de

dezvoltare şi perfecţionare. Bucureşti: ASE, 2004











Economică, 2002



Şeulean, V., Protecţie şi asigurări sociale, Editura Mirton, Timişoara, 2003, pag. 178-

223.


Tănăsescu, P., Asigurări şi protecţie socială în România, Editura C.H. Beck, Bucureşti,

2009, pag. 59-73.

Resurse Internet

http://www.ueb.ro


Raspunsuri

1) c

2) e

3) e

71

4) d

5) e

6) d

7) e

8) e

72

CAPITOLUL 7. SISTEME DE PROTECŢIE SOCIALĂ DIN

EUROPA - MISSOC

Autori:




• Cunoaşterea sistemului de informare reciprocă privind protecţia socială în Europa

• Însuşirea conceptelor legate de sistemul de informare privind protecţia socială

• Definirea principiilor şi a schemelor de finanţare a securităţii sociale


Ce este MISSOC?

Cine sunt utilizatorii MISSOC?

Măsuri de cooperare şi informare privind coordonarea sistemelor de protecţie socială

Sistemul de schimburi electronice de informaţii privind securitatea socială

Principii şi scheme de finanţare ale securităţii sociale

Criza finanţării politicilor sociale în România


Teste

7.1 Ce este MISSOC?

Sistemul de informare reciprocă privind protecţia socială (MISSOC) vă pune la

dispoziţie informaţii detaliate, comparabile şi actualizate periodic despre sistemele

naţionale de protecţie socială, în limbile engleză, franceză şi germană.

MISSOC publică Tabelele comparative cu privire la protecţia socială, cuprinzând date

despre:

• 31 de ţări: cele 27 de state membre, Islanda, Liechtenstein, Norvegia şi Elveţia;

• 12 domenii principale: finanţare, asistenţă medicală, boală, maternitate,

invaliditate, vârstă înaintată, supravieţuitori, accidente de muncă şi boli

73

profesionale, familie, şomaj, resurse minime garantate şi îngrijiri medicale pe

termen lung;

• peste 300 de categorii prezentate detaliat.

În plus, tabelele comparative oferă o abordare transnaţională a principalelor concepte

şi principii aplicabile fiecărei ramuri a protecţiei sociale. Începând cu anul 2011,

printre responsabilităţile MISSOC se numără şi actualizarea periodică a ghidurilor

privind sistemele naţionale de securitate socială, concepute pentru a-i informa pe

cetăţenii care se deplasează pe teritoriul Europei. Acestea sunt disponibile în 24 de

limbi.

MISSOC realizează, de asemenea, analize, un buletin informativ anual şi alte

publicaţii specializate. Secretariatul MISSOC vă poate pune la dispoziţie documente

de arhivă referitoare la activităţile sistemului de informare.

7.2 Cine sunt utilizatorii MISSOC?

MISSOC este utilizat de:

• responsabili politici şi funcţionari din ţările UE

• cercetători şi studenţi

• cetăţeni care se mută într-un alt stat membru cu scopul de a lucra sau de a trăi

în ţara respectivă.

7.3 Cum sunt actualizate informaţiile?

MISSOC este coordonat de Comisia Europeană, în colaborare cu secretariatul creat în

acest scop. Ţările participante numesc câte unul sau doi corespondenţi din cadrul

ministerelor naţionale sau al instituţiilor responsabile cu securitatea socială.

Corespondenţii actualizează periodic tabelele comparative şi ghidurile privind

sistemele naţionale de securitate socială.

74

7.4 Măsuri de cooperare şi informare privind coordonarea

sistemelor de securitate socială

Comisia Europeană furnizează sprijin financiar pentru:

� acţiunile transnaţionale de cooperare între organismele de securitate socială

� campaniile transnaţionale de informare a cetăţenilor cu privire la drepturile şi

obligaţiile care le revin în baza reglementărilor UE privind coordonarea


� măsurile transnaţionale sau naţionale de pregătire şi implementare a sistemului

de schimb electronic de informaţii în materie de securitate socială (EESSI).

7.5 Sistemul de schimb electronic de informaţii în materie de

securitate socială - EESSI

Proiectul EESSI (Schimburi electronice de informaţii privind securitatea socială) îşi

propune să consolideze protecţia drepturilor de care dispun cetăţenii, prin

informatizarea aplicării normelor europene în materie de coordonare a securităţii

sociale. Printre avantajele schimburilor de informaţii pe cale electronică se numără:

• facilitarea şi accelerarea procesului de luare a deciziilor cu privire la calcularea

şi plata prestaţiilor de securitate socială

• verificarea mai eficientă a datelor

• crearea unei interfeţe mai flexibile şi mai accesibile între diferite sisteme

• colectarea detaliată a datelor statistice privind schimburile europene.

Toate informaţiile schimbate anterior prin intermediul celor 100 de formulare în

format tipărit (în realitate aproximativ 2000, dacă luăm în considerare toate versiunile

lingvistice) ar urma să fie procesate electronic până la data de 1 mai 2012.

7.6 O arhitectură europeană comună

În anul 2007, Comisia administrativă pentru securitatea socială a lucrătorilor migranţi

(în prezent Comisia administrativă pentru coordonarea securităţii sociale) a ajuns la un

acord privind crearea unui cadru european comun pentru schimburile electronice de

date. Principalele sale caracteristici sunt:

75

• o bază de date instituţională accesibilă publicului şi o interfaţă care poate fi

folosită pentru transmiterea documentelor sau ca repertoriu on-line

• schimb de informaţii privind securitatea socială prin intermediul documentelor

electronice structurate

• folosirea unui protocol de comunicare sigur şi a reţelei sTesta pe post de

coloană vertebrală a sistemului

• între unu şi cinci puncte de acces pentru fiecare ţară a UE

• facilităţi pentru efectuarea de tranzacţii on-line şi utilizarea viitorului card

european de asigurări sociale de sănătate în format electronic

• folosirea obligatorie a unui nod central, găzduit de Comisia Europeană, pentru

distribuţia între ţări

• folosirea flexibilă, de către ţările UE, a unui software de referinţă dezvoltat de

Comisie. Software-ul include un punct de acces internaţional şi naţional

predefinit şi o interfaţă web pentru funcţionari, WebIC.

7.7 Principiile de finanţare ale securităţii sociale şi schemele de

protecţie socială

Principii de finanţare Scheme de protecţie socială

1. Boala si maternitate: prestatii

in natura

Schemă contributivă (salariati, angajatori, angajati

pe cont propriu, someri).

2. Boala si maternitate: Prestatii

in bani



3. Ingrijirea pe termen lung

Nu există scheme contributive.

4. Invaliditate



5. Pensii pentru limita de varsta

76



6. Pensii de urmaş



7. Accidente de munca si boli

profesionale

Schemă contributivă (angajatori, angajati pe cont

propriu).

8. Ajutorul de somaj


pe cont propriu).

9. Alocatii familiale

Taxe.

Scheme contributive

1. Contribuţii globale

Nu există

2. Boala si maternitate:

prestatii in natura

Angajator: 5.2%. Nu există limită maximă.

Angajat: 5.5%. Nu există limită maximă.

Angajat pe cont propriu: 5.5%. Nu există limită

maximă.

Şomeri: 5.5%. Nu există limită maximă.

3. Boala si maternitate:

Prestatii in bani

• Contributii pentru boala: Prestatii in bani (cu

excepţia accidentelor de munca si a bolilor

profesionale)

• Contributii pentru maternitate: Prestatii in bani

Angajator: 0.85%. Limita maximă: de 6 ori valoarea

salariului minim brut pentru fiecare angajat.

Angajat: Nu există contribuţii.

Angajat pe cont propriu: 0.85%. Limita maximă: de 6

77

ori valoarea salariului minim brut pentru fiecare

angajat.

Şomeri: 0.85%. Nu există limită maximă.

4. Ingrijirea pe termen lung

Nu există contribuţii.

5. Invaliditate

Angajator:

• baza de calcul: salariul brut; limită maximă: de

cinci ori valoare salariului mediu brut pe

economie

• Rata: 10.50% (incluzând rata de 3% - Pilonul 2)

Angajat:

• baza de calcul: salariul brut total; limită maximă: de

cinci ori valoare salariului mediu brut pe economie,

multiplicat cu numărul mediu de angajaţi

• Rata: contribuţiile variază în funcţie de condiţiile de

lucru:

Mediu de lucru normal

20.80%

Mediu de lucru dificil

25.80%

Mediu de lucru special

30.80%

6. Accidente de munca si boli

profesionale

78

Angajator:

• baza de calcul: salariul brut; nu există limită

maximă

Rata: 0.15% - 0.85%, în funcţiile de clasele de risc.

7. Ajutorul de şomaj

Angajator:

• baza de calcul: salariul brut; limită maximă: de

cinci ori valoare salariului mediu brut pe

economie, pentru fiecare sursă de venit

• Rata: 0.50%.

Angajat:

• baza de calcul: salariul brut; nu există limită

maximă

• Rata: 0.50%.

8. Alocatii familiale

Nu există contribuţii.

9. Alte contribuţii speciale

Fondul de garantare pentru plata creantelor salariale.

Sursa: MISSOC, http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=815&langId=ro

7.8 Criza finanţării politicilor sociale în România

În societatea contemporană politicile sociale cu programele şi servicile specializate

pentru populaţie, ocupă de departe primul loc în cadrul politicilor publice, respectiv al

bugetului public. Programele si măsurile de aplicare a politicilor sociale sunt diferite

de la o ţară la alta, în funcţie de diversificarea beneficiilor sociale, de alocarea de

resurse financiare importante, nu numai ca volum, dar şi ca proporţie din PIB.

Politicile sociale nu răspund decât parţial la rolul lor şi aşa limitat în combaterea

sărăciei, deoarece sistemul social nu s-a diversificat suficient pentru a răspunde la

noile exigenţe şi la cele nou apărute şi nici nu au sporit efectiv resursele alocate, fără

de care nu se poate ieşi din starea precară înregistrată în domeniul social. Costurile

sociale înalte (de exemplu: inflaţia, şomajul) suportate de populaţie au condus la

79

polarizare socială, marginalizare şi excluziune socială, prin generarea unor

comportamente anti-sociale diverse.

În ţara noastră, criza îmbrăca diverse forme: lipsa recunoaşterii profesiei, lipsa

asistenţilor sociali profesionişti, eşecul în recrutarea universitară a viitorilor asistenţi

sociali, condiţii de muncă necorelate cu nivelul veniturilor, o rată slabă de ocupare pe

piaţa forţei de muncă, erodarea graniţelor profesiei, persoane fără pregătire în asistenţa

socială, care îşi asumă responsabilităţi manageriale în domeniu, lipsa autonomiei, a

creativităţii/inovaţiei, lipsa resurselor. La acestea se adaugă faptul că politicile în

domeniul asistenţei sociale se centrează pe intervenţie în situaţii de dificultate şi mai

puţin pe prevenţie.

Nu se încurajează reţeaua rurală de asistenţă socială. În prezent, asistenţa socială nu

dispune de un număr suficient de specialişti cu pregătire universitară în asistenţă

socială - fonduri insuficiente la nivel local destinate dezvoltării serviciilor şi susţiinerii

instituţiilor de specialitate.



1. Ce este MISSOC?

2. Prezentaţi principiile de finanţare a securităţii sociale.

3. Care este schema de finanţare a ajutorului de şomaj?

4. Prezentaţi schema de finanţare a pensiei de invaliditate.

5. Ce reprezintă schimburile electronice de informaţii privind securitatea socială?

6. Cine sunt utilizatorii MISSOC?

80

7.10 Teste

1. MISSOC publică Tabelele comparative cu privire la protecţia socială, cuprinzând

date despre:

a) 31 de ţări: cele 27 de state membre, Islanda, Liechtenstein, Norvegia şi Elveţia;

b) 12 domenii principale: finanţare, asistenţă medicală, boală, maternitate, invaliditate,

vârstă înaintată, supravieţuitori, accidente de muncă şi boli profesionale, familie,

şomaj, resurse minime garantate şi îngrijiri medicale pe termen lung;

c) peste 300 de categorii prezentate detaliat

d) a+b+c

e) statele membre ale Uniunii Europene.


2. MISSOC este utilizat de:

a) responsabili politici şi funcţionari din ţările UE

b) cercetători şi studenţi

c) a+b+e

d) furnizorii de servicii sociale

e) cetăţeni care se mută într-un alt stat membru cu scopul de a lucra sau de a trăi în

ţara respectivă


3. Proiectul EESSI (Schimburi electronice de informaţii privind securitatea socială) îşi

propune să consolideze protecţia drepturilor de care dispun cetăţenii, prin

informatizarea aplicării normelor europene în materie de coordonare a securităţii

sociale. Printre avantajele schimburilor de informaţii pe cale electronică se numără:

a) facilitarea şi accelerarea procesului de luare a deciziilor cu privire la calcularea

şi plata prestaţiilor de securitate socială

b) verificarea mai eficientă a datelor

c) introducerea unor noi metode de analiză

d) a+b+e

e) crearea unei interfeţe mai flexibile şi mai accesibile între diferite sisteme.


81

4. Comisia Europeană furnizează sprijin financiar pentru:

a) acţiunile transnaţionale de cooperare între organismele de securitate socială

b) campaniile transnaţionale de informare a cetăţenilor cu privire la drepturile şi

obligaţiile care le revin în baza reglementărilor UE privind coordonarea


c) a+b+d

d) măsurile transnaţionale sau naţionale de pregătire şi implementare a sistemului

de schimb electronic de informaţii în materie de securitate socială (EESSI)

e) nicio variantă.


5. În ţara noastră, criza îmbrăca diverse forme:

a) lipsa recunoaşterii profesiei

b) lipsa asistenţilor sociali profesionişti

c) eşecul în recrutarea universitară a viitorilor asistenţi sociali

d) a+b+c+e

e) persoane fără pregătire în asistenţa socială, care îşi asumă responsabilităţi manageriale

în domeniu.





Expert, 2004

Cace, Corina. Sistemul de asigurări sociale în România: posibilităţi şi direcţii de

dezvoltare şi perfecţionare. Bucureşti: ASE, 2004

Ferrera, Maurizio. The boundaries of welfare: European integration and the new

spatial politics of social protection. Oxford: Oxford University Press, 2005

Ghimpu, Sanda; Ticlea, Alexandru. Dreptul securităţii sociale. Bucureşti, Ed. All,

1998


82






Legea asistenţei sociale din România, MMFPS, 2011

Resurse Internet

http://www.ueb.ro

http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=815&langId=ro


Raspunsuri

1) d

2) c

3) d

4) c

5) d

Date post:	24-Oct-2015
Category:	Documents
Upload:	iulia-mihaela-topala
View:	68 times
Download:	1 times

Asigurari Curs Id Ueb 2013

Documents