Conceptul de Asigurare si Functiile Asigurarilor

CONCEPTUL DE ASIGURARE SI FUNCTIILE ASIGURARILORIndrumator: Prep. Univ. Drd. Carmen Sandu

CUPRINS

Capitolul I.Conceptul de asigurare..pag. 31.1 Definirea conceptului de asigurarepag. 31.2 ce este asigurarea?.........................................................................................pag. 8Capitolul II.Clasificarea asigurarilor...pag.11Capitolul III.Functiile asigurarilor......pag.163.1 Functia de compensare a pagubelor pricinuite de calamitatile naturii side accidente si plata sumelor asigurate...pag.163.2 Functia de prevenire a riscurilor si a daunelor..pag.173.3 Functia de repartitie..pag.183.4 Functia de control.pag.19Capitolul IV.Principiile si importanta asigurarilor..................pag.204.1 Principiile asigurarilor...pag.204.2 Importanta asigurarilor..pag.21

Bibliografie

CAPITOLUL ICONCEPTUL DE ASIGURARE1.1 DEFINIREA CONCEPTULUI DE ASIGURARE

Conceptul de asigurare este foarte complex si dificil de definit , fapt subliniat si in literature consacrata acestui subiect.Pierre Petauton,unul dintre specialistii consacrati in materie, arata ca, de exemplu, in actele normative franceze nu poate fi gasita o definitie universala a operatiunilor de asigurare,aplicabila tuturor tipurilor de contracte practicate.Intr-o alta lucrare de referinta se recunoaste ca asigurarea este un mecanism complex si in consecinta greu de definit.[footnoteRef:1] [1: Vaughan, E.J., Vaughan, T,-Fundamentals of risk and insurance ,ed. John Willey and Sons, New York,1999,p.12]

Studirea definitiilor date asigurarii care in multe cazuri difera substantial- ne conduce la o grupare a lor ,atat in functie de precizia si claritatea lor ,cat si in functie de pozitia, de punctul de vedere din care sunt elaborate. Exista ,in primul rand,abordari de o generalitate excesiva , care pun in evidenta aspecte neesentiale si in consecinta nu servesc formarii unei imagini reale asupra conceptului definit. Definitia atribuita Corporatiei Lloyds[footnoteRef:2] conform careia asigurarea este contributia celor multi la nenorocirea celor putini este valabila si in cazul solidaritatii, atat individuale (contributiile private pentru ajutorarea sinistratilor),cat si al celei colective(prin organizatii non-profit) ori publice(fonduri centrale sau locale construite pe cale bugetara). [2: Kessler ,D.-Petit dictionnaire de leconomie de lassurance, in Risques nr 1, 1990, pg 29]

Asigurarea poate fi privita cao reuniune de persoane care, temandu-se de un eveniment pagubitor pentru ele, cotizeaza in comun pentru a permite celor atinsi de acest eveniment sa faca fata consecintelor sale.

O alta categorie de definitii sunt cele a caror formulare este imprecise sau incomplete ,putand genera confuzii in ceea ce priveste sfera de cuprindere si trasaturile asigurarii.

Caracteristica in acest sens este definirea asigurarii ca metoda de constituire la dispozitia unei institutii specializate, de obicei societate pe actiuni, a unui fond de asigurare, format prin contributiile de asigurare, sau pe seama primelor de asigurare platite de persoanele fizice sau juridice. Fondul constituit este destinat pentru acoperirea unor pagube rezultate, fie ca urmare a unor calamitati naturale sau in urma unor accidente,precum si a unor evenimente viitoare cu aspect imprevizibil[footnoteRef:3].Acestei definitii i se pot reprosa : [3: Gorincu ,Gh.-mic dictionar al economiei de piata ,ed,Porto Franco,Galati 1991 p.12]

Faptul ca asigurarea este considerata drept o metoda de constituire a unui fond; La formarea fondului de asigurare participa primele de asigurare sau contributiile de asigurare si nu invers; Mentionarea pagubelor ca unica destinatie a fondului de asigurare nu este suficienta ,ea referindu-se numai la asigurarile de daune (bunuri si raspundere civila) nu si la cele de persoane ,unde de astfel notiunea de paguba nu are sens;mai potrivita ar fi fost utilizarea notiunii de prejudiciu; Ultima prte a definitiei da nastere la confuzii: rezulta ca accidentele si calamitatile naturale nu sunt evenimente viitoare si imprevizibile.

In acelasi grup de definitii se situeaza si unele emise in lucrari de specialitate.Astfel intr-un dictionar bilingv, termenul de asigurare (insurance) este definit ca fiind atat un sistem de transfer al riscului ,cat si un sistem de distribuire al riscului[footnoteRef:4] restul articolului referindu-se mai degraba la notiunea de risc, decat la cea de asigurare.Intr-un alt loc ,se arata ca termenul de asigurare(insurance) semnifica asigurarea unui eveniment care ar putea sau nu sa se produca. [4: Constantinescu, D.A, s.a. dictionar de asigurari S.C. Nationala S.A. Bucuresti , 1999 pp.178, respective 40]

O alta definitie esteasigurarea constituie un sistem de relatii economice ,care implica aportul unui numar mare de persoane fizice si juridice in constituirea unui fond banesc ,in conditiile in care, fiind amenintate de aceleasi pericole ,in existenta si activitatea lor ,concept si recunosc oportunitatea prevenirii si inlaturarii pe baze mutuale a prejudiciilor generate de producerea acestor pericole viitoare, probabile, posibile,dar nesigure [footnoteRef:5].Meritele acestei definitii fata de cele discutate anterior sunt: [5: Cistelecan, L. ,Cistelecan, R Asigurari cmerciale,ed. D.Cantemir, Tg. Mures. 1996 p. 8]

Abordarea asigurarilor ca raporturi economice ,in forma baneasca; Luarea in considerare a riscurilor commune si a mutualitatii, care stau la baza activitatii de asigurare; Utilizarea notiunii de prejudiciu,care acopera toate ramurile de asigurare.

Totusi exista si posibilitati de a imbunatati precizia formularii acestei definitii.Astfel, prevenirea evenimentelor generatoare de pagube nu este un scop al activitatii de asigurare,asa cum este acoperirea (inlaturarea) prejudiciilor ,ci o consecinta a existentei raporturilor de asigurare, in masura in care contractual contine clause care solicita asiguratului sa ia masuri de prevenire a riscului, atat ca obligatii exprese, cat si datorita impartirii riscului, prin subasigurarea sau prin fransiza.Astfel,prevenirea procedurii riscului este de fapt o etapa a managementului de risc care precede transferul riscului ,inclusiv prin asigurare.

De asemenea referirea ,in finalul definitiei , la probabilitatea si caracterul nesigur al riscurilor, poate genera confuzii.In primul rand ,faptul ca evenimentele sunt nesigure implica deja ca ele au o anumita probabilitate de producere(mai mica decat 1.caz in care evenimentul este sigur).Pe de alta parte , un risc este imposibil si de aceea nu este asigurabil,daca probabilitatea sa are valoarea egala cu zero.O formulare mai adecvata ar fi:pericole viitoare,posibile dar nesigure,ceea ce,implicit cuprinde caracteristicile riscului asigurabil: sa aiba o probabilitate mai mare dect zero,dar nu mai mica decat 1. Alte definitii pun accentul pe latura juridica, de raporturi contractuale a asigurarilor.Asigurarea este considerata a fi uncontract ce garanteaza ,contra unei prime varsate, prestatii bine definite in cazul realizarii unui eveniment aleatoriu precis[footnoteRef:6] .In afara ignorarii aspectelor economice si financiare ale asigurarii,continutul conceptului ramane imprecis , [6: Roux.C. Assurance ,in Risques, nr.17, 1994, p.15]

in special in a doua parte a definitiei. O alta categorie de definitii scoate in evidenta aspectul financiar al asigurarilor.Intr-una dintre cele mai reusite lucrari de spcialitate publicate in tara noastra se arata ca asigurarea exprima relatii de distribuire si redistribuire a valorii adaugate brute, relatii care apar in procesul de constituire si de utilizare a fondului de asigurare, in vederea desfasurarii neintrerupte a activitatii economice, pastrarii integritatii bunurilor asigurate,protejarii persoanelor fizice impotriva unor evenimente care le-ar putea afecta viata ori integritatea corporala ,precum si onorarii obligatiilor de raspundere civila ce revin persoanelor fizice si juridice fata de terti[footnoteRef:7]. [7: Vacarel, I.,Bercea, F., -Asigurari si reasigurari, ed.Marketer. Bucuresti. 1998, p.60]

Unele definitii pun in lumina mai mult sau mai putin explicit, latura tehnica a asigurarilor.Intr-o asemenea definireasigurarea este o operatiune prin care o parte ,asiguratul, obtine promisiunea prin intermediul unei remuneratii(prima) unei prestatii pentru sine sau pentru un tert, in cazul producerii unui risc, suportata de cealalta parte,asiguratorul, care preluand in sarcina sa un ansamblu de riscuri ,le compenseaza in conformitate cu legile statisticii[footnoteRef:8].Pe de o parte ,aceasta definitie nu contine unele elemente esentiale pentru conturarea continutului asigurarilor(mutualitatea,constituirea unor fonduri specifice),iar pe de alta parte, face apel la unele detalii care incarca inutil mesajul transmis. [8: Eliashberg, C.,Couilbault, F.,Latrasse, M. op.cit. p.18]

Intr-o alta lucrare , desi nu se emite o definitie propriu-zisa ,sunt conturate unele elemente definitorii ale asigurarilor.Asfel se arata caasigurarea este o tehnica.Ea transfera asupra unei colectivitati consecintele anumitor evenimente,dar spre deosebire de alte tipuri de transfer, cel pe care il opereaza este anterior producerii evenimentului.[footnoteRef:9]In afara faptului ca asigurarea este privita ca o simpla tehnica, trebuie sa aratam ca transferul de risc anterior producerii evenimentului nu este specific numai asigurarii.Riscul poate fi transferat si fara a apela la asigurare si anume asupra unor companii nespecializate ,de exemplu, prin contracte de inchiriere a activelor sau prin subcontractarea fabricarii unei parti a productiei, caz in care aceste companii au un interes in evitarea producerii riscului.Aceste transferuri de risc sunt de asemenea anterioare evenimentelor cauzatoare de pagube. [9: Groutel,H.- op. cit. , p.1]

Tot in aceasta categorie se incadreaza si definitia dupa care asigurarea este un mecanism pentru transferul contractual al poverii unui numar de riscuri pure prin punerea in comun a acestora[footnoteRef:10]. [10: Rubin ,H.W. Dictionary of Insurance Terms, Barrons ,Ney York, 1991, p.199]

Intr-un alt mod de abordare a definirii asigurarilor , se acorda conceptului mai multe acceptiuni,din puncte de vedere diferite.Asigurarea este definite ca: garantare, punere in siguranta , incredintare, promisiune ferma, masura de prevedere luata de cei interesati pentru conservarea contravalorii bunurilor pe care le poseda, pentru ocrotirea persoanelor fizice in cazul diminuarii sau pierderii capacitatii de munca datorita unor boli, accidente sau atingerii unei anumite limite de varsta ,precum si pentru apararea unor drepturi supuse,eventual,pierderii; Sistem de relatii economico-sociale, proces obiectiv necesar al dezvoltarii economice si sociale izvorat din actiunea legilor economice obiective care consta in crearea in comun, de catre persoanele fizice si juridice amenintate de anumite riscuri , a unui fond din care se compenseaza daunele si se satisfac si alte cerinte economico-financiare ,probabile, imprevizibile; Operatiune economico-financiar ce decurge dintr-o obligatie prevazuta de lege sau dintr-un contract (aleatoriu, sinalagmatic,cu titlu oneros si cu executarea succesiva) prin care asiguratul se obliga sa plateasca o anumita suma , denumita prima de asigurare, in schimbul careia asiguratorul isi asuma obligatia ca la producerea evenimentului(riscului asigurat) sa plateasca asiguratului sau beneficiarului despagubirea de asigurare sau suma asigurata Raportul juridic izvorat din lege sau dintr-un contract de asigurare a persoanei sau a unui bun. In aceeasi categorie ,se incadreaza si definirea asigurarilor tinand seama de necesitatile colective sau individuale- care se satisfac.Apar astlel doua definitii ale asigurarilor privite din puncul de vedere al individului ,respective al societatii.Cele doua definitii sunt: din punct de vedere individual ,asigurarea este un mecanism economic prin care o persoana substituie o pierdere financiara mare si incerta (eventualitate contra careia trebuie sa fie pregatit) cu un cost mai mic si cunoscut(prima de asigurare), pierdere care s-ar putea produce daca n-ar fi asigurata[footnoteRef:11]. [11: Vaughan ,E.J. ,Vaughan T. op.cit.p.13]

din punct de vedere social asigurarea este un mecanism economic ce are ca scop reducerea si eliminarea riscurilor prin procesul reunirii unui numar suficient de mare de expuneri similare la risc intr-un grup, pentru a face pierderile previzibile la nivelul intregului grup[footnoteRef:12]. [12: Vaughan ,E.J. ,Vaughan T. op.cit.p.19]

In urma examinarii trasaturilor esentiale ale asigurarilor ,precum si a analizei comparative a acestor definitii ale asigurarilor , s-au conturat o serie de elemente de esenta care nu pot lipsi dintr-o definire stiintifica a asigurarilor.Includerea acestor elemente are drept finalitate: Surprinderea aspectelor esentiale ale asigurarilor si delimitare lor de: Alte domenii de activitate economica; Alte componente ale sistemului financiar si de credit; Alte forme ale transferului de risc.

Elementele de natura sa contureze trasaturile si sfera de cuprindere ale asigurarilor sunt: Faptul ca asigurarile reprezinta in esenta , relatii economice; Caracterul banesc al acestor relatii; Prin asigurari are loc transferul riscurilor pure; Faptul ca raporturile de asigurare se bazeaza pe mutualitate; Specificacitatea constituirii si utilizarii fondurilor de asigurare; Caracterul obligatoriu sau contractual al raporturilor de asigurare.

Valorificand elementele positive ale definitiilor analizate si adaugand precizarile considerate necesare, apreciem ca o definitie mai corecta a asigurarilor poate fi urmatoarea:asigurarile constituie relatii economice , in forma baneasca , stabilite pe baze obligatorii sau contractuale , generate de transferul unor riscuri pure intre asigurati si asiguratori si prin care se constituie si se utilizeaza ,pe baze mutuale ,fonduri banesti specifice (de asigurare). Se pot elabora definitii pentru fiecare ramura de asigurari (bunuri, persoane, raspundere civila) cu precizarea unor elemente spcifice fiecarei ramuri in parte.In cazul asigurarilor de bunuri , definitia va avea in vedere protectia oferita patrimoniului persoanelor fizice si juridice, fondul de asigurare fiind folosit pentru reconstituirea acestuia in cazul producerii riscurilor specifice.In definirea asigurarilor de persoane, elementul caracteristic este protectia persoanelor fizice contra evenimentelor care le pot afecta integritatea corporala sau viata.O alta definitie a asigurarilor de raspundere civila va reliefa elementul specific de protectie acoperirea obligatiilor derivate din raspunderea civila a asiguratilor fata de terti- precum si faptul ca relatiile de asigurare pot avea atat caracter contractual, cat si obligatoriu.

1.2 CE ESTE ASIGURAREA ?

Asigurarea este o activitate economico-sociala care consta in protectia persoanelor fizice si juridice in calitate de asigurati impotriva diverselor riscuri si este realizata de catre societati specializate , in calitate de asiguratori. Totodata asigurarea reprezinta o operatiune economico-financiara prin care partea denumita asigurator despagubeste , in cazul producerii unui eveniment nefast , partea denumita asigurat , printr-o suma de bani(indemnizatia de asigurare sau suma asigurata). Asiguratorii preiau anumite riscuri in schimbul platii de catre asigurati a unei sume de bani, denumita prima de asigurare.Astfel in cazul producerii unor evenimente sau fenomene supuse asigurarii ,asiguratorul urmeaza sa-l despagubeasca pe asigurat pentru pierderile suferite. Prin definitie ,asigurarea reprezinta un acord de vointa (sub forma de contract) intre asigurat si asigurator ,prin care asiguratorul ofera asiguratului contravaloarea daunelor (suma asigurata)in cazul producerii riscurilor, in schimbul platii de catre asigurat a primei de asigurare. Asigurarea are la baza principiul mutualitatii , potrivit caruia fiecare asigurat contribuie cu o suma (prima de asigurare) relativ modesta la crearea fondului de asigurare din care sunt acoperite daunele suferite. Platind asiguratorului o suma relative mica in raporta cu nevoile sale de protectie ,asiguratul va primi in schimb garantia ca va fi despagubit in conditiile producerii unei pagube.Deoarece nu toti asiguratii suporta pierderi ,este astfel posibila acoperirea daunelor. Principiul mutualitatii este aplicabil, deoarece, la randul sau , se bazeaza pe actiunea legii numerelor mari(care este o lege statistica avand urmatorul enunt:cu cat este mai mare numarul expunerilor la risc, cu atat probabilitatea daunelor produse se va apropia de valoarea probabilitatii daunelor estimate).

Esenta economica a asigurarii o reprezinta acoperirea daunelor dintr-un fond central,creat din colectarea primelor de asigurare platite de catre asigurati.Destinatia acestui fond este urmatoarea: Plata daunelor; Crearea unui fond de rezerva(din care se vor achita daunele mari); Acoperirea cheltuielilor administrative ale societatii. Fondul de asigurare se constituie in vederea acoperirii unor pagube provocate de evenimente viitoare si nesigure ,deci aceste fonduri nu acopera pierderi cauzate de utilizarea normala a unor bunuri sau diminuarea valorii lor din diverse motive.

Esenta asigurarii o reprezinta: Existenta comunitatii de risc; Mutualitatea in suportarea pagubelor Impartirea , respectiv dispersia riscului. Asigurarea ofera avantajul ca membrii comunitatii afectati de producerea riscului asigurat primesc din fondul de asigurare , cu titlu de indemnizatie(despagubire), sume care pot depasi de cateva ori cuantumul contributiei acestora la fondul respective. Potentialii asigurati recurg la asigurare numai daca prima de asigurare pe care ar trebui sa o achite este suficient de redusa , comparativ cu marimea pagubei pe care ar trebui sa o suporte , daca s-ar produce fenomenul (evenimentul) respectiv.In cazul in care prima este ridicata , asigurarea isi pierde atractivitatea pentru potentialii clienti.

Ca forme de protectie impotriva riscurilor practicate de-a lungul timpului se intalnesc : Autoasigurarea Asigurarea propriu-zisa Coasigurarea Reasigurarea Retrocedarea(retrocesiunea).

Autoasigurarea .Din spirit de prevedere, populatia si unele unitati economice isi constituie fonduri banesti de rezerva, avand rol de autoprotectie sau de autoasigurare.Numai atunci cand fondurile de autoasigurare sunt suficient de mari, populatia si unitatile economice sunt in masura sa-si refaca bunurile materiale distrunse de accidente sau de fenomene natural imprevizibile.Constituirea unui fond de rezerva genereaza costuri suplimentare pentru o unitate economica.Aceasta deoarece fondul de rezerva trebuie sa aiba un grad ridicat de lichiditate ,pentru a putea fi folosit imediat in caz de necesitate.In concluzie , costul autoprotectiei este mai ridicat decat cel al unei asigurari propriu-zise. Ca forma de protectie ,autoasigurarea, desi bazata pe prevedere, este neeconomica ,dificil de realizat si in cea mai mare parte ,ineficienta.Paguba poate surveni intr-un moment in care rezervele sunt precare.Rezervele semnificative nu-si pot constitui nici macar agentii economici puternici.Pe de alta parte, sumele imobilizate in rezervele respective nu pot fi utilizate in activitatea economica.

Asigurarea propiu-zisa este diferita de autoasigurare ,deoarece presupune existenta comunitatii de risc si mutualitatea in compensarea daunelor , a prejudiciilor si a raspunderii fata de terte persoane care au suferit prejudicii.Din punct de vedere economic , asigurarea inseamna constituirea de fonduri banesti necesare in cazul producerii diverselor pagube.

Coasigurarea acopera situatiile in care, dat fiind valoarea bunurilor asigurabile precum ni numarul lor,riscurile vizate fiind greu de asumat de catre o singura societate de asigurari, asiguratul incheie contractul de asigurare cu mai multe societati , care participa la acoperire fiecare in cota-parte ,pentru aceeasi perioada.Ca forma de protectie impotriva riscurilor, coasigurarea se utilizeaza in mod deosebit atunci cand valoarea bunului asigurat este foarte mare si ,in consecinta, nici o societate de asigurari nu poate sa-si asume raspunderea preluarii in intregime ,pe contul sau ,a intregului risc. Reasigurarea este un contract incheiat intre asiguratorul initial , care devine reasigurat si o societate de reasigurare, care devine reasigurator.In acest caz, reasiguratorul cedeaza o parte din prima de asigurare initiala,respective o parte din riscurile initiale, urmand ca ,in situatia producerii riscurilor asigurate,reasiguratorul sa plateasca o parte din despagubire asiguratorului initial. In realitate ,asiguratorii incheie mai multe contracte de reasigurare.

Reasiguratorul doreste sa obtina si el o protectie pentru portofoliul sau de afaceri, printr-un contract de retrocedare.In aceasta noua relatie contractuala ,reasiguratorul este numit retrocedent, iar societatea care preia riscurile de la el este numita retrocesionar(societate de asigurare, reasigurare). Prin retocesiune, se cedeaza o parte din prime , din risc si din cuantumul despagubirilor.

CAPITOLUL IICLASIFICAREA ASIGURARILOR

Lia Luca prezinta in Ghid pentru asigurari si reasigurari in U.E clasificarea asigurarilor astfel:a) Dupa modelul de realizare a raporturilor juridice deosebim: Asigurare obligatorie; Asigurare facultativa;

b) Dupa obiectul asigurarii , exista: Asigurari de bunuri; Asigurari de persoane; Asigurari de raspundere civila;

c) Dupa riscul asigurat, exista: Asigurari impotriva inundatiilor,ploilor torentiale, cutremurelor, alunecarilor de teren pentru constructii , autoturismelor si bunurilor de uz casnic; Asigurari contra grindinei,inghetului timpuriu de toamna si tarziu de primavera pentru culturi; Asigurari impotriva unor evenimente din viata oamenilor; Asigurari impotriva prejudiciilor ce asiguratul le-ar putea aduce tertilor;

d) In raport cu teritoriul pentru care sunt acoperite riscurile: Asigurari interne; Asigurari externe;

Titel Negru prezinta in Asigurari. Ghid practic urmatoarea clasificare a asigurarilor:a) Dupa natura raporturilor juridice de asigurare ,se deosebesc : Asigurarea prin efectul legii(obligatorie); Asigurarea contractuala(facultativa); b) Dupa natura obiectului asigurat ,se disting : Asigurari de bunuri; Asigurari de persoane; Asigurari de raspundere civila(asigurari de responsabilitate); Asigurarile de riscuri financiare;

c) Dupa natura riscurilor, asigurarile pot fi clasificate in: Asigurari pentru riscuri din calamitati; Asigurari pentru riscuri cu caracter social-politic(razboi,greve); Asigurari pentru riscuri ce provin din natura marfurilor(spargere, mucegaire,alterare);d) Dupa teritoriul sau zona geografica in care se incheie sau se deruleaza contractile de asigurare, exista: Asigurari interne; Asigurari externe;

Conform legii nr. 403/2004 pentru modificarea si completarea legii nr 32/2000, privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor, clasele de asigurari aferente categoriilor asigurari de viata si asigurari generale sunt stabilite astfel:

A. Asigurari de viata Tipuri de asigurari care au o baza contactuala:1. asigurari de viata care includ:asigurarea la termen de supravietuire, asigurarea de deces, asigurarea la termen de supravietuire si de deces, mixta de viata, asigurarea de viata cu rambursarea primelor,asigurarea de nastere,asigurarea de calatorie;2. anuitati;3. asigurari de viata suplimentare:asigurari de deces din accident, asigurari de vatamari corporale,asigurari de spitalizare,asigurari de somaj,etc.;4. asigurari permanente de sanatate

B. asigurari generaleClasele de asigurari generale:

1. asigurari de accidente :se acorda despagubiri financiare,in natura ,mixte,pentru vatamari corporale suferite de persoane in timpul transportului;2. asigurari de sanatate: se acorda despagubiri financiare,in natura ,mixte;3. asigurari de mijloace de transport terestru (altele decat cele feroviare);4. asigurari de mijloace de transport feroviar;5. asigurari de mijloace de transport aerian;6. asigurari de mijloace de transport maritim, lacustru si fluvial;7. asigurari de bunuri in tranzit, care acopera daune suferite de marfuri ,bagaje si alte bunuri transportate.8. asigurari de incendiu si alte calamitati naturale;9. alte asigurari de bunuri care acopera daune suferite de proprietati si bunuri atunci cand aceste daune sunt cauzate de grindina,inghet sau furt;10. asigurari de raspundere civila pentru autovehicule;11. asigurari de raspundere civila pentru mijloace de transport aerian;12. asigurari de raspundere civila pentru mijloace de transport maritim, lacustru si fluvial;13. asigurari de raspundere civila generala;14. asigurari de credite;15. asigurari de garantii;16. asigurari de pierderi financiare;17. asigurari de protectie juridica;18. asigurari de asistenta a persoanelor aflate in dificultate in cursul deplasarilor sau absentelor de la domiciliu ori de resedinta permanenta.

Clasificarea traditionala a asigurarilor ,asa cum apare in literature de specialitate din tara noastra pana in anul 1989 avea in vedere cinci creiterii de clasificare si anume:1. Domeniul (ramura) de asigurare,conform caruia asigurarile se grupeaza in: Asigurari de bunuri; Asigurari de persoane; Asigurari de raspundere civila;

2. Forma juridica de realizare a asigurarilor ,criteriu dupa care asigurarile se clasifica in : Asigurari obligatorii(denumite impropriu in legislatia de dinainte de 1990 asigurari prin efectul legii); Asigurari facultative;

3. Riscurile cuprinse in asigurare, distingandu-se dupa acest criteriu: Asigurari impotriva incendiului, trasnetului, exploziei, miscarilor seismice, caracteristice anumitor bunuri; Asigurari contra grindinii, furtunii, uraganului, ploilor torentiale, inundatiilor, prabusirii sau alunecarii de teren , in cazul culturilor agricole si rodului viitor; Asigurari pentru boli,epizootii si accidente, in cazul animalelor; Asigurari contra avariilor si altor riscuri specifice mijloacelor de transport si marfurilor transportate de acestea in traficul intern si international; Asigurari impotriva unor evenimente ce apar in viata oamenilor-deces, boli, accidente- in cazul asigurarilor de persoane; Asigurari contra prejudiciilor cauzate de terte persoane(raspundere civila);

4. Sfera de cuprindere in profil teritorial, criteriu dupa care asigurarile se grupeaza in: Asigurari interne; Asigurari externe;

5. Natura raporturilor stabilite intre asigurator si asigurat, in functie de care se disting: Asigurari directe; Reasigurari;

Dupa anul 1990, literature de specialitate autohtona[footnoteRef:13] a introdus si un al saselea criteriu ,determinat de modificarile legislatiei asigurarilor .Astfel , dupa obiectul de activitate stabilit prin contractul de societate si statut, societatile de asigurare din tara noastra puteau oferi urmatoarele categorii de asigurari: [13: Vacarel I., Berce, F. op. cit. p. 81]

1. Asigurari de viata;2. Asigurari de persoane, altele decat cele de viata;3. Asigurari de persoane;4. Asigurari maritime si de transport;5. Asigurari de aviatie;6. Asigurari de incendiu si alte pagube la bunuri;7. Asigurari de raspundere civila;8. Asigurari de credite si garantii;9. Asigurari de pierderi financiare din riscuri asigurate;10. Asigurari agricole;

In unele lucrari consacrate asigurarilor[footnoteRef:14]au fost mentionate si alte criterii de clasificare: [14: Galiceanu,I.,Galiceanu, M. Asigurari interne si international , ed. Spirit Romanesc , Craiova, 1999, p.44]

In functie de locul unde se produc riscurile asigurate, pot fi deosebite asigurari teresre, asigurari maritime si asigurari de aviatie; Dupa natura interesului pecuniar din asigurarea, poate fi vorba de:asigurarea averii, asigurarea impotriva falimentului, etc; In functie de volumul obiectelor asigurate,se pot distinge :asigurari individuale, asigurari colective,asigurari complete;

Alte criterii de clasificare invocate pe plan international:

1. Dupa modul lor de administrare (gestiune),asigurarile moderne se pot grupa in: Asigurari de repartitie, in care asiguratorul se limiteaza sa repartizeze intre asiguratii sinistrati suma primelor achitate de catre toti membrii comunitatii de risc; Asigurari cu capitalizare ,ale caror trasaturi specific sunt:se incheie pe durate mari,are aspect de economisire , riscul asigurat nu are o manifestare constanta, frecventa sa crescand sau diminuandu-se pe durata politei;

2. O alta grupare propusa imparte asigurarile dupa obiectul lor si dupa criterii tehnice in: Asigurari de daune:-asigurari de bunuri ;asigurari de raspundere civila; Asigurari de persoane;

3. O alta clasificare, de o mare importanta practica este aceea care imparte asigurarile in doua mari categorii- pe criteriul diferentierilor in gestionarea contractelor,a fondurilor de asigurare si a rezervelor specifice in asigurari- si anume: Asigurari non-viata; Asigurari de viata;

CAPITOLUL III FUNCTIILE ASIGURARILOR

Functiile asigurarilor constau in manifestare continutului si a menirii/destinatiei lor in procesul activitatii economico-sociale, acestea fiind:

1. Functia de compensare a pagubelor pricinuite de calamitati si de accidente si plata sumelor asigurate;2. Functia de prevenire a riscurilor si a daunelor;3. Functia de repartitie /financiare;4. Functia de control;

3.1 Functia de compensare a pagubelor pricinuite de calamitati si de accidente si plata sumelor asigurate

Functia de compensare a pagubelor pricinuite de calamitati si de accidente[footnoteRef:15] pentru asigurarile de bunuri si raspundere civila si plata sumelor asigurate in asigurarile de persoane este cea mai importanta , si consta in plata despagubirilor , onorarea obligatiilor in cazul asigurarilor de raspundere civila si plata sumelor asigurate cand este vorba de asigurari de persoane , in cazurile in care in viata persoanelor asigurate intervin anumite evenimente. [15: Ciurel V. op.cit. p. 40]

Functia de acordare a despagubirilor si a sumelor asigurate este cea mai vizibila si mai importanta pentru public ,deoarece reprezinta motivul care determina asiguratul sa incheie contracrul de asigurare.Inca de la aparitia lor , asigurarile au indeplinit aceasta functie pe plan national si international ,contribuind la refacerea bunurilor avariate sau distruse, la repararea prejudiciilor de care asiguratii raspund potrivit legii si platesc sume asigurate, in cazul producerii unor anumite evenimente care afecteaza integritatea corporala si in unele cazuri , viata persoanelor asigurate.

3.2 Functia de prevenire a riscurilor si a daunelor[footnoteRef:16] [16: Iosif N.,Gherasim A.-op. cit. p.15]

Fiecare societate de asigurari are in programul sau de activitate masuri complexe pentru prevenirea , limitarea si combaterea riscurilor, a daunelor.Pierderile mari nu fac decat sa saraceasca agentii economici ,cetatenii si colectivitatea in ansamblu.De aceea , interesul este sa se elimine sau cel putin sa se reduca pagubele.

Asiguratii sunt chemati sa intreprinda masuri de prevenire a daunelor: astfel, in cazul incendiilor, asiguratii care nu iau masuri de securitate, de protectie si de prevenire, platesc prime de asigurare mai ridicate si chiar amenzi.Daca se fac vinovati de producerea daunelor, nu numai ca asiguratii nu primesc despagubiri, dar sunt si sanctionati.In schimb, asiguratii care iau cele mai eficiente masuri de prevenire a daunelor/incendiilor beneficiaza de importante reduceri la plata primelor de asigurare.

Functia de prevenire a daunelor se realizeaza prin finantarea masurilor de prevenire a daunelor[footnoteRef:17] de pe urma calamitatilor naturii si accidentelor(construirea de diguri pentru protectia impotriva inundatiilor , executarea lucrarilor de impadurire ,plantarea perdelelor de protectie , irigatii,desecari,finantarea unor masuri educationale pentru asigurati),prin stabilirea conditiilor de asigurare care sa oblige pe asigurat la o conduita preventiva permanenta (participarea asiguratilor la acoperirea unei parti din dauna, decaderea din dreptul de despagubire in cazul neimplinirii masurilor de prevenire ,de limitare si de combatere a pagubelor etc.). [17: Bistriceanu D.GH.-op.cit. p. 90]

Pentru a reduce pierderile in domeniul asigurarilor ,in special in cazul asigurarilor auto, firmele de asigurari au adoptat o prima solutie: fransiza-partea din valoarea daunei, stabilita ca suma fixa ori procent din suma asigurata, suportata de asigurat pentru fiecare eveniment,stabilita si consemnata in polita in aceeasi valuta ca si suma asigurata.

In prezent, pe piata romaneascaa asigurarilor sunt intreprinse doua tipuri de fransize: unul care impune un nivel fix din valoarea daunei si al doilea care impune un nivel procentual din valoarea asigurata.

3.3 Functia de repartitie /financiare

Functia de repartitie /financiare[footnoteRef:18] se infaptuieste in procesul repartitiei produsului national brut, cand se constituie , se repartizeaza si se utilizeaza fondul de asigurare.Primele de asigurare incasate de societatile de asigurari de la agentii economici asigurati si de la persoanele fizice reprezinta relatii de repartitie a produsului national brut.In situatiile in care asiguratii sunt persoane juridice si persoane fizice romane, plata/incasarea primelor de asigurare constituie o repartitie de produs national brut pe plan intern. [18: Stefan C.,Enache S.-op. cit. p.19]

Primele de asigurare incasate/platite de persoanele fizice si juridice straine reprezinta relatii de repartitie a produsului national brut pe plan international.In cadrul acestei functii ,fondul de asigurare[footnoteRef:19] este folosit,in primul rand ,pentru finantarea actiunilor si masurilor de prevenire ,limitare si combatere a daunelor.Aceasta functie consta si in repartizarea si utilizarea fondului de asigurare in scopul compensarii pagubelor provocate bunurilor asigurate si platii sumelor asigurate in cazul asigurarilor de persoane. [19: Iosif N.,Gherasim A.-op.cit.p 13]

In masura in care in fondul de asigurare se refac bunurile care apartin asiguratilor romani, se realizeaza o repartitie de produs national brut pe plan national,iar daca se despagubesc bunurile asiguratilor straini, se realizeaza o repartitie de produs national brut pe plan international.In acelasi mod se pune problema si in eventualitatea unor actiuni de prevenire si combatere a calamitatilor.

Functia de repartitie a asigurarilor are anumite laturi sau forme de manifestare[footnoteRef:20] si anume: [20: Bistriceanu D.,Bercea F.,-Lexicon de protectie sociala,asig. Si reasig., ed.Karat,Bucuresti,1997,p.45 ]

crearea posibilitatii pentru apararea avutiei nationale ,refacerea bunurilor avariate sau distruse de calamitati sau de accidente in scopul desfasurarii normale si fara intrerupere a procesului de productie, contribuind la cresterea productiei ,la realizarea reproductiei simple si largite, la repararea unor prejudicii de producerea carora asiguratii sunt raspunzatori; societatile care infaptuiesc asigurarile trebuie sa ia masuri de prevenirea accidentelor si deceselor timpurii ale persoanelor asigurate, iar plata sumelor asigurate contribuie la crearea conditiilor materiale mai bune de viata pentru asigurati sau pentru succesorii acestora;

Societatile de asigurari finanteaza masuri de prevenire a daunelor(prevenire si combaterea incendiilor ,a inundatiilor etc ).Intrucat exista o neconcordanta in timp intre momentele incasarii primelor de asigurare si momentele platii despagubirilor si a sumelor asigurate decalaj foarte important in cazul asigurarilor de viata, dar si a altor asigurari- societatile de asigurari si reasigurari incaseaza sume foarte importante pe care le plaseaza pe piata capitalurilor, in scopul obtinerii unor venituri suplimentare si al cresterii sigurantei afacerilor.

In ultimele decenii ,societatile de asigurari au acordat o atentie deosebita urmatoarelor probleme: primelor de asigurare ,cheltuielilor de administratie, cheltuielilor cu publicitate asigurarilor, impozitelor, taxelor,plasamentelor de capital in diferite afaceri etc.Prin plasamente efectuate ,asigurarile contribuie la creditarea economiei nationale, la cresterea valorii adaugate, la echilibrarea balantei de plati.

3.4 Functia de control Functia de control[footnoteRef:21] realizata de catre organele de specialitate ale societatilor de asigurari in vederea identificarii cauzelor producatoare de daune,precum si asupra constituirii,repartizarii si gospodaririi judicioase a fondului de asigurare.Controlul se exercita sub urmatoarele forme: preventiv, concomitant si postoperativ. [21: Caraiani G.,Tudor M.-asigurari maritime ed.Lumina Lex,Bucuresti,1998,p.17]

Prin aceasta functie se urmaresc urmatoarele elemente: depistarea cauzelor care produc pagube in economie ,sesizand asiguratii asupra pagubelor care puteau fi prevenite,spre a se lua pe viitor masurile adecvate in evederea evitarii lor; fixarea si incasarea corecta a primelor de asigurare; constatarea ,evaluarea si lichidarea daunelor; acordarea la timp a despagubirilor si a sumelor asigurate in concordanta cu prevederile legale si contractuale; stingerea obligatiilor fata de asigurati; luarea masurilor pentru prevenirea,limitarea si combaterea daunelor;

Comisia de Supraveghere a Asigurarilor printre atributiile pe care le are se enumera si cea de supraveghere ,control a situatiilor financiare si activitatii operatorilor in asigurari conform procedurii stabilite prin normele emise in aplicarea legii, inclusive a sucursalelor aflate pe teritoriul statelor member ,in conformitate cu dreptul de stabilire si cu libertatea de a presta servicii ,dupa consultarea autoritatii competente a statului membru al sucursalei.

CAPITOLUL IVPRINCIPIILE SI IMPORTANTA ASIGURARILOR4.1 PRINCIPIILE ASIGURARILORIn anul 1990 a fost desfiintat monopolul de stat al asigurarilor de persoane,de bunuri si raspundere civila.Astazi la baza asigurarilor se afla urmatoarele principii:

Universalitatea asigurarilor, care consta in aceea ca persoanele si bunurile se asigura impotriva mai multor si celor mai variate riscuri, cu plata acelorasi prime de asigurare;

Integralitatea asigurarilor ,adica nivelul despagubirilor se determina cat mai aproape de valoarea reala a bunurilor asigurate pentru ca aceste despagubiri sa permita refacerea bunurilor avariate sau distruse;

Realitatea asigurarilor,care consta in faptul ca asigurarile de persoane si de bunuri au la baza date reale si nu fictive si temeinic verificate in prealabil;

Asiguratorul plateste despagubirile si sumele asigurate numai pentru bunurile ,persoanele si riscurile cuprinse in asigurare;

Mutualitatea asigurarilor,care presupune existenta unei comunitati de risc ceea ce inseamna ca asiguratii amenintati de aceleasi riscuri participa,cu primele de asigurare pe care le platesc ,la constituirea fondului de asigurare cu care se apara interesele lor comune.Despagubirile si sumele asigurate se acorda asiguratilor care au suferit daune sau au fost afectati ca urmare a producerii riscurilor asigurate;

Realizarea unei eficiente economico-sociale ridicate in domeniul asigurarilor potrivit cerintelor gestiunii economice si financiare.Activitatea de asigurari trebuie astfel organizata,condusa si realizata incat sa corespunda unor cerinte reale ale societatii,sa contribuie la desfasurarea normala ,nestanjenita procesului reproductiei sociale,a vietii spirituale , la cresterea produsului national brut, a avutiei nationale.Activitatea societatilor de asigurari trebuie astfel realizata incat cu eforturi materiale,financiare si umane minime sa se obtina rezultate cat mai bune,un anumit profit si maximizarea utilizarii activitatii de asigurare.

4.2 IMPORTANTA ASIGURARILOR

Asigurarile de persoane ,de bunuri si de raspundere civila prezinta o deosebita importanta economica, sociala si financiara.

In primul rand ,asigurarile contribuie la dezvoltarea economiei nationale ,iau masuri pentru prevenirea daunelor ,compenseaza pagubele care survin, asigura desfasurarea continua a procesului de productie si reproductie, ocrotesc si impletesc interesele generale cu cele locale si personale. Asigurarile contribuie ,prin mijloace specific , la crearea conditiilor necesare transpunerii in viata a obiectivelor privind dezvoltarea economiei nationale,extinderea relatiilor economice externe si a turismului.De asemenea, asigurarile contribuie la realizarea progresului economico-social al tarii prin mentinerea continuitatii procesului de productie ,prin protectia si apararea integritatii proprietatii publice,cooperatiste,private si personale,prin crearea pentru populatie a unor mijloace suplimentare de prevedere si de economisire. Asigurarile sprijina dezvoltarea economica a gospodariilor agricole,stimuleaza cresterea productiei vegetale si animale,contribuie la dezvoltarea cooperativelor mestesugaresti si de consum si a celor de credit.Unitatile cooperatiste se bucura de inlesniri la plata primelor de asigurare.Asigurarile au un rol important in cresterea beneficiilor si participa la repartitia produsului intern brut intre ramuri economice,judete, municipii, orase si comune, intre agenti economici si categorii de populatie. Intrucat se asigura si marfurile care constituie obiectul comertului exterior ,precum si flota civila,asigurarile externe prezinta o importanta deosebita sub aspect economic si financiar-valutar. Riscurile deosebit de mari din timpul transportului sunt asigurate si reasigurate;in acest mod se creaza conditiile realizarii de valuta ,care este folosita in acordarea eventualelor despagubiri,obtinandu-se si economisindu-se,in acelasi timp,devize.

In al doilea rand ,asigurarile de raspundere civila acorda despagubiri pentru repararea prejudiciilor de care asiguratii sunt raspunzatori.Persoanele pagubite sau vatamate prin accidente auto sau alte accidente sunt despagubite operativ.

In al treilea rand ,asigurarile de persoane care reprezinta un mijloc suplimentar de economisire si prevedere-dau posibilitatea asiguratilor si familiilor acestora ca,in caz de producere a evenimentelor asigurate- accidente,implinirea unei anumite varste, decesul sa incaseze sumele asigurate.

In al patrulea rand,asigurarile indeplinesc un rol educativ.Astfel asiguratii sunt stimulate si obligati sa ia cele mai eficiente masuri pentru buna conservare a bunurilor proprietate publica,mixta ,cooperatista,private si personala.Asigurarile cultiva asiguratilor spiritual grijii si al raspunderii fata de bunurile personale si fata de cele publice, ii stimuleaza sa-si intretina bunurile asigurate in conditii normale, sa previna incendiile, sa aplice masurile agrotehnice cuvenite sis a respecte regurile zootehnice si sanitar-veterinare.

In al cincilea rand,fondurile de asigurare pastrate in conturi la unitatile bancare si rezervele de prime constituite la asigurarile de viata depunse in cont la banci sau la CEC sunt folosite ca resurse de creditare a economiei nationale si deci contribuie la realizarea reproductiei sociale. Pe langa latura materiala legata de compensarea daunelor produse de calamitati ale naturii si accidente ,asigurarile cuprind si latura morala care consta in aceea ca asiguratilor li se creeaza o anumita stare psihica ,o senzatie de liniste, de siguranta care le permite sa se concentreze asupra activitatii lor specifice.

Asigurarile trebuie sa fie eficiente ;ele sunt rentabile pentru societatile de asigurari , convenabile si accesibile asiguratilor. Concomitent ,contribuie la satisfacerea cerintelor economiei nationale ,ale agentilor economici si ale populatiei,atat prin plata prompta a sumelor asigurate si a despagubirilor,ducand la mentinerea continuitatii procesului de productie ,prin pastrarea integritatii bunurilor si asigurarea suplimentara a cetatenilor in cazuri de batranete,accidente si deces,cat si prin faptul ca fondurile disponibile ale asigurarilor pastrate la banca sunt folosite pentru creditarea activitatii economice,iar o parte din profit se preleva la bugetul statului.Asigurarile sunt foarte utile societatii.

Importanta asigurarilor rezulta si din incidenta lor asupra vietii economico-sociale,care manifesta si se propaga in urmatoarele directii principale: sunt o ramura creatoare de valoare adaugata; creeaza locuri de munca; ofera capital de imprumut pe piata financiara; reduc incertitudinile economice; fac posibila reluarea si continuarea normala a activitatii economico-sociale.

BIBLIOGRAFIE

N.C. Lungu- Asigurari de viata, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2005

N.C.Lungu Asigurari de viata si modernizarea acestora ,Editura Sedcom Libris, Iasi ,2003

Prof. univ. dr.Gh.D. Bistriceanu Asigurari si reasigurari in Romania, Editura Universitara, Bucuresti, 2006

Titel Negru- Asigurari.Ghid practic.Editura C.H. Beak,2006

Lia Luca- Ghid pentru asigurari si reasigurari in U.E, Editura Tribuna Economica, 2010

3