Universitatea de Stat de Medicină şi

Farmacie “Nicolae Testemiţanu”

Catedra Medicina Legală

Asfixiile mecanice

Valerii Tetercev

d.ş.m., conferenţiar universitar

Conţinutul

1. Clasificarea asfixiilor

2. Leziunile asfixice generale

3. Spânzurarea

4. Strangularea cu lațul

5. Sugrumarea

6. Comprimarea toraco-abdominală

7. Sufocarea

8. Obstruarea căilor respiratorii cu corpuri străine

9. Înecarea

10. Semnele de retenție a cadavrului în apă

11. Moartea în apă

Asfixiile mecanice

Lipsa sau insuficiența de aport în organism a

oxigenului (din orice cauză) determină tulburări

grave sau moartea;

Noțiunea de asfixie prezintă o stare patologică a

organismului, în care, concomitent cu insuficiența

de oxigen în sânge și țesuturi, se acumulează bioxid

de carbon;

Prin asfixie mecanică se înțelege stările de anoxie

sau anoxemie care apar sub influența agentului

mecanic și se manifestă printr-o dereglare acută a

respirației pulmonare, circulației sangvine și a

activității sistemului nervos central.

Clasificarea asfixiilor

În funcție de patogenia și nivelul de declanșare

a procesului anoxic sunt cunoscute următoarele forme de asfixii:

1. de aport

2. de transport

3. de utilizare

Clasificarea asfixiilor

În cadrul asfixiilor de utilizare se includ numai formele violente (intoxicațiile cu derivații acidului cianhidric etc.)

În medicina legală se evidențiază trei forme de asfixii:

1) Patologice

2) Toxice

3) Mecanice

Asfixiile mecanice, la rândul lor, se împart în trei grupe:

1) prin comprimare

a) gâtului (spânzurarea, strangularea cu lațul, sugrumarea sau strangularea cu mâna)

b) toraco-abdominală

Clasificarea asfixiilor

2) Prin ocluzie

a) ocluzia orificiilor respiratorii (sufocarea)

b) ocluzia căilor respiratorii cu corpuri străine

c) aspirația substanțelor pulverizante și

conținutului gastric

d) Înecarea

3) asfixii prin aer confinat

Evoluția clinică a asfixiilor

mecanice

Stadiul preasfixic

Stadiul dispneei inspiratorii

Stadiul dispneei expiratorii

Stadiul de apnee tranzitorie

Stadiul respirației terminale

Stadiul apneei stabile

Leziunile asfixice generale

La examinarea persoanelor moarte prin asfixii mecanice vor fi constatate semne morfologice numite leziuni asfixice generale.

Leziunile asfixice generale se împart în externe și interne.

Din semnele externe fac parte:

1. Echimoze punctiforme subconjuctivale

2. Cianoza feței

3. Lividitățile cadaverice precoce

4. Semnele micțiunii și defecației involuntare, ejaculării de spermă

Hemoragii punctiforme în scleră Hemoragii punctiforme sub conjunctivă

Leziunile asfixice generale

Din semnele interne fac parte:

1. Sânge fluid de culoare închisă

2. Dilatarea și umplerea cordului drept cu sânge fluid

3. Stază generalizată pronunțată în toate organele interne

4. Anemia splinei în contrast cu stază generalizată (semnul lui Sabinski)

5. Peteșii subpleurale și subendocardiale

Spânzurarea

Prin spânzurare se subînțelege forma de asfixie

mecanică realizată prin compresiunea gâtului

cu lațul, acționat de greutatea propriului corp

sau a unei părți a lui.

Spânzurarea poate avea loc în poziție:

verticală

pe șezute

orizontală, culcat

Spânzurarea

Spânzurarea poate fi:

a) Tipică – când lațul este situat pe suprafața

anterioară-laterală a gâtului, iar nodul –la

ceafă – din spate

b) Atipică – când nodul este situat sub bărbie

(din față)

c) Laterală – când nodul este situat pe una

dintre suprafețele laterale ale gâtului

Spânzurarea

Sub aspectul medico-legal spânzurarea se

clasifică în:

1) Completă – când corpul este suspendat în

laț fără a lua cu un punct de sprijin

2) Incompletă – când corpul este suspendat în

laț, dar atinge un plan de reper (spânzurarea

pe șezute, culcat)

Spânzurarea

Mecanismele morții prin spânzurare:

1. Anoxia anoxică acută prin oprirea aportului

de aer (oxigen) în plâmâni.

2. Tulburările grave ale hemodinamicii

cerebrale (comprimarea vaselor sangvine:

arterei carotide și venei jugulare).

3. Inhibiția neuroreflectorie prin excitarea

nervilor vag și laringian, precum și sinusului

carotidian.

Spânzurarea

Morfopatologie: În afara semnelor asfixice generale vor fi

prezente semnele specifice morții prin spânzurare;

Semnul specific esențial al spânzurării este

șanțul de spânzurare – o leziune superficială a

pielii gâtului sub forma unei zone denivelate care

reprezintă o reproducere negativă a reliefului

lațului;

Mai frecvent șanțul de spânzurare este plasat în

1/3 superioară a gâtului;

De regulă, șanțul de spânzurare are o direcție

oblică, ascendentă, spre nod;

Adâncimea șanțului de spânzurarea este

neuniformă, mai mare în partea opusă nodului.

Semnele vitalității șanțului de

spânzurare

Semnele interne:

1). Infiltratele hemoragice în țesutul celuloadipos și

mușchii gâtului. Mai frecvent aceste hemoragii se

observă în mușchii sterno-cleido-mastoidieni, mai

ales în locul inserției lor pe claviculă și stern

2). Rupturile transversale ale intimei carotidelor cu

mici hemoragii în marginile lor

3). Fracturile cartilajelor laringiene (coarnelor

tiroidului) și ale osului hioid cu hemoragii în

țesuturile moi adiacente

4). Hemoragiile în capsula ganglionilor limfatici și

țesuturile laxe adiacente mai sus de nivelul

șanțului de spânzurare

Spânzurare completă

Spânzurare incompletă

Strangularea cu lațul

Strangularea se realizează cu prin compresiunea

gâtului cu un laț care se strânge progresiv;

Semnul specific al strangulării este șanțul de

strangulare;

Spre deosebire de șanțul de spânzurare, cel de

strangulare este situat în general la nivelul

cartilajului tiroid sau sub el, are o direcție

orizontală, prezintă o circulară completă și o

adîncime uniformă;

În strangularea cu lațul vor fi constatate mai

frecvent decât în spânzurare – fracturi laringiene

și revărsate sanguine în țesutul celuloadipos

subiacent și în mușchi de-a lungul șanțului.

Șanțuri de strangulare

Sugrumarea

Sugrumarea sau strangularea cu mâna este o

formă de asfixie mecanică realizată prin

compresiunea gâtului cu mâna;

Sugrumarea este efectuată întotdeauna de către

o altă persoană;

Mecanismul morții este similar cu cel al

asfixiilor prin alte forme de strangulare.

Sugrumarea

Semnele specifice ale sugrumării vor fi prezentate prin:

Excoriații liniare și semilunare, asociate cu echimoze

rotunde și ovale pe părțile anterioare și laterale ale

gâtului, produse prin acțiunea pulpei degetelor și

unghiilor;

Excoriații pot fi întinse și neregulate, localizate chiar și pe

ceafă

Leziunile interne sunt prezentate prin hemoragii masive

în țesutul celuloadipos subcutanat, în mușchii gâtului și

în spațiile perivasculare, în capsula tiroidei, în laringe și

trahee

Prin fracturi ale cartilajelor tiroid și cricoid, ale osului

hioid

În caz de strangulare între braț și antebraț vor fi destul de

pronunțate, masive și difuze hemoragiile țesutului

celuloadipos subcutanat și în mușchii gâtului.

Comprimarea toraco-abdominală

Asfixia prin compresiune toraco-abdominală se

instalează datorită blocării mișcărilor

respiratorii, care se realizează prin

compresiunea toracelui și abdomenului

La comprimarea toraco-abdominală moartea

survine prin două mecanisme:

1). Prin asfixie mecanică

2). Prin leziuni imense ale corpului, care cauzează

moartea

Comprimarea toraco-abdominală

Din semnele specifice vom menționa:

Masca echimotică – o cianoză foarte pronunțată a

feței, gâtului, a părții superioare a toracelui și

multiple echimoze cutanate

Exoftalmie

La necropsie apare constant – edemul carminat al

plămânilor, plămânii măriți în dimensiuni, aerați

moderat, edemațiați, având la suprafață și la

secțiune culoarea roșie-aprins

Pe piele se observă amprentele obiectelor prin care

a fost efectuată compresiunea și amprentele

pliurilor de haine

La examenul intern pot fi constatate fracturi

costale, rupturi ale viscerelor.

Sufocarea

Sufocarea este o asfixie mecanică prin obstrucția

orificiilor respiratorii (nas, gură), realizată cu mâna

sau cu obiecte moi

În cazul sufocării cu mâna, în jurul orificiilor nazo-

bucale vor fi depistate echimoze rotunde și ovale de

mărimea pulpelor digitale, excoriații mici liniare și

semilunare – de la acțiunea unghiilor

Leziuni traumatice (echimoze, excoriații, uneori și

plăgi superficiale) pot fi depistate pe mucoasa

internă a buzelor

În obstrucția orificiilor nazo-bucale cu obiecte moi

(pernă, haine) sunt prezente numai semnele

generale asfixice.

Obstruarea (ocluzia) căilor respiratorii cu

corpuri străine

Obstruarea căilor respiratorii este o asfixie mecanică

ce se instalează prin pătrunderea în aceste căi a

diferitelor corpuri străine solide

Mai frecvent căile respiratorii sunt obstruate cu

bucăți de produse alimentare

Copiii pot aspira diferite monede, fasole, bomboane,

alte obiecte mici, care pătrund adânc, până la

nivelul bronhiilor.

Mecanismul morții: moartea se instalează prin asfixie

mecanică, consecutivă ocluziei căilor respiratorii și

spasmului laringian reflectoriu.

Obstruarea (ocluzia) căilor respiratorii

cu corpuri străine

Mecanismul morții: moartea se instalează prin

asfixie mecanică, consecutivă ocluziei căilor

respiratorii și spasmului laringian reflectoriu.

Morfopatologie: pe lângă semnele generale de

asfixie, vom constatata un corp străin sau un

bol alimentar anclavat la un anumit nivel în

laringe sau în căile respiratorii, cu reacții vitale

sub forma de sufuziuni sanguinolente la nivelul

respectiv.

Înecarea

Înecarea sau submersia constitue o formă de asfixie mecanică

prin ocluzia căilor și cavităților respiratorii cu un lichid (apă,

ulei, petrol). În majoritatea cazurilor aceasta are loc în apă.

În dependență de caracterul tanatogenic al înecului se

evidențiază IV grupe de moarte:

I. Tip aspirativ – se caracterizează prin pătrunderea lichidului

în organism (înec umed)

II. Tip spastic – se însoțește cu o spasmare puternică a glotei în

consecința excitației mucoasei căilor respiratorii, fără

pătrunderea lichidului în organism (înec uscat)

III. Tip reflector – condiționat de diferiți factori endo - și exogeni

care provoacă o stopare imediată a activității cardiace și

respiratorii, fără pătrunderea lichidului în organism

IV. Tip mixt – în care se îmbină toate variantele tanatogenice

menționate

Înecarea

Semnele morfologice specifice ale înecului sunt următoarele:

I. Ciuperca înecatului – o cantitate mare de spumă stabilă și

densă, perlată, în jurul gurii și nasului (semnul lui

Krușevski)

II. Emfizemul pulmonar – plămânii apar grei, voluminoși, ei

umplu cavitățile pleurale, acoperă inima, sunt extinși,

au impresiuni liniare pe părțile latero-posterioare

(imprimări costale)

III. Petele Rascazov- Lucomski-Paltauf – peteșii subpleurale

pal-roșietice, nedelimitate, mai mari decât petele

Tardieu

IV. Prezența lichidului de submersie în sinusul osului

sfenoidal (semnul Sveșnicov) – până la 5 ml. În lichidul

dat pot fi depistate diferite componente ale mediului de

submersie (diatomee, pseudoplancton, petrol)

V. Prezența în stomac a apei cu nisip, cu mâl, cu alge.

Semnele de retenție a cadavrului în apă

La extragerea cadavrului din apă pot fi constatate

următoarele modificări:

I. Prezența nisipului, mâlului pe hainele și corpul

cadavrului

II. Aspectul ”pielii de gâscă”

III. Macerarea pielii, care apare pe palme și tălpi. În

funcție de timpul cât s-a aflat cadavrul în apă se

dezvoltă: la 3-5 zile – ”mâna de spălătoreasă”, la

10-15 zile – începutul detașării pielii de pe palme

și plante ca o ”mănușa morții”

IV. Detașarea și căderea părului (10-20 zile)

V. Depunerea algelor pe corpul cadavrului, care

începe la 10-12 zile.

Moartea în apă

În afara morții prin înecare, în apă se poate

produce o moarte subită printr-o insuficiență

cardio-vasculară acută, infarct, ictus și alte

dereglări acute ale organismului;

În moartea subită în apă cu o agonie

îndelungată semnele submersiei pot fi

prezentate, dar extrem de slab pronunțate sau

lipsesc complet.