Home >Documents >Artrozele mainii prehensiune

Artrozele mainii prehensiune

Date post:21-Jun-2015
Category:
View:954 times
Download:0 times
Share this document with a friend
Transcript:

UNIVERSITATEA AVRAM IANCU SPECIALITATEA EDUCAIE FIZIC I SPORT SECIA KINETOTERAPIE

TRATAMENTUL FIZICAL KINETIC I RECUPERATOR N ARTROZELE MINII PREHENSIUNE, ASOCIAT CU ALTE TERAPII NATURISTE

COORDONATOR: Conf. Univ. Crligelu Viorel

Student Morari Adriana An III Kinetoterapie Gr 31

2006

TRATAMENTUL FIZICAL KINETIC I RECUPERATOR N ARTROZELE MINII PREHENSIUNE, ASOCIAT CU ALTE TERAPII NATURISTE DEFINIIE Artroza reprezint o afeciune degenerativ caracterizate prin alterarea noninflamatorie a cartilagiului si capsulei articulare, cu leziuni hipertrofice ale osului epifizar, ce afecteaz cu preponderent articulatiile supuse la presiuni mari.Etiologia artrozelor nu este suficient cunoscut. Este unanim acceptat c artrozele pot fi secundare unor afectiuni congenitale, metabolice, endocrine sau traumatice sau pot fi primitive, n care procesul degenerativ nu are o cauz cunoscut, ci implicarea mai multor factori de risc cu potential patogen la un individ predispus familial. Factori de risc

Vrsta constituie un factor de risc important, artrozele cresc ca prevalent dup 40 de ani, iar dup vrsta de 50 de ani incidenta lor este foarte crescut si ea progreseaz cu fiecare deceniu. Vrsta actioneaz prin mbtrnire, cnd tesutul conjunctiv sufer degenerri importante.

Sexul reprezint un factor de risc inevitabil, femeile fiind mai expuse mbolnvirii n proportie de trei la unu.

Microtraumatismele repetitive pot s contribuie la procesul degenerativ al cartilajului si capsulei articulare.

Traumatismele majore sunt implicate n geneza artrozei. Astfel, fracturile maleolare duc la artroze ale gleznei.

Obezitatea, supraponderea prin surplusul de sarcini ce actioneaz asupra suprafetelor articulare poate fi un factor de risc evitabil sau modificabil.

Profesia poate influenta aparitia si localizarea artrozei (la parchetari, mozaicari- gonartroze, la balerini-artroza gleznei, etc).

Factori infectiosi. Ce au determinat artrite infectioase pot altera cartilajul si constituie premiza pe care se dezvolt ulterior un proces artrozic.

Factorii inflamatori pot de asemenea actiona distructiv si produc modificri fibro-cicatriciale pe care s evolueze artrozele secundare.

Factorii endocrini (acromegalia, mixedemul, menopauza) pot favoriza instalare leziunilor de tip artrozic.

Factorii mecanici, prin care se produc presiuni crescute pe anumite segmente si articulatii, prin modificri de static, malformatii congenitale pot constitui factori de risc.

Factorii

metabolici

ce

actioneaz

si

dezorganizeaz

metabolismul articular (diabet zaharat, dislipidemii)

Factorii vasculari ce prin scderea vascularizatiei la nivelul capsulei si cartilagiului favorizeaz aparitia artrozelor (ateroscleroza).

Factorii familiali (genetici) recunoscuti si inevitabili. Fiica unei mame cu artroz face boala de dou ori mai frecvent dect cea cu mam sntoas.

Diagnostic clinic A. Simptomatologie Durerea la una sau mai multe articulatii, care se accentueaz la miscare si se amelioreaz la repaus si noaptea. Ea este influentat de schimbrile meteorologice si este accentuat dimineata la punerea n miscare a articulatiilor afectate. Disfunctia articular, caracterizat printr-o pierdere a functiei articulare normale, printr-o limitare a unor activitti, adesea consecint a contracturii musculare reflexe. B. Examenul obiectiv poate evidentia: existenta crepitatiilor sau cracmentelor la mobilizarea pasiv sau activ a artculatiei artrozice.

deformarea si mrirea n volum a articulatiei atinse, prin proliferri osteocartilaginoase secundare

prezenta hidrartrozei cu revrsat sinovial fr elemente de inflamatie (cldur, tumefactie, roseat) iar la punctie, lichid de exudatie. C. Evaluarea clinic a unui caz ce prezint una sau mai multe afectri

artrozice se face dup criteriile ARA (American Rheumatic Association) modificate:

ARA I -functie articular normal (lipsa bolii) ARA II -functie articular pstrat, desi exist durerea si mobilitatea n articulatie, poate fi limitat (stadiu incipient)

ARA III -disfunctie articular marcat cu restrictia activittii normale, dar persoana se poate ngriji singur (boal comun; forma medie)

ARA IV -disfunctie articular sever cu imposibilitatea ngrijirii proprii, dependente multiple (boal sever).

D. Examen paraclinic. Radiologic:

ngustarea spatiului articular prin subtierea cartilajului. formarea de osteofite la periferia suprafetei articulare. sleroz subcondral (fr osteoporoz periarticular). ascutirea marginilor articulare si fragmente osoase libere intraarticulare.

Examenul radiologic se face prin comparatie cu articulatia considerat sntoas, iar modificrile radiologice pot fi gradate, semnul incipient fiind ngustarea spatiului articular. Examenul de laborator ce evidentiaz procesul inflamator,factorul

reumatoid,infectios sunt negative: VSH, leucocitoz, fibrinogen, ELFO, ASLO, protein C reactiv, testul Waller-Rose,testul latex, anticorpi anti-nucleari. Metabolismul fosfo-calcic normal. Artrozele nsotite de hidrartroz contin un lichid sinovial clar, vscos, srac n celule(1500-2000/mm2) cu caracter de revrsat. Formele clinice: dup localizare, pot afecta una sau mai multe articulatii, iar dup articulatia prins, cele mai frecvente n practic sunt: -articulatiile intervertebrale, coxo-femurale, genunchi, interfalangiene distale, carpometacarpien I, mai rar: articulatiile interfalangiene proximale (noduli Bouchard) umr, articulatia temporo-mandibular, cotului, a policelui si metatarso-falangian a halucelui. Dar, poate fi prins n procesul artrozic si articulatia metacarpofalangian a degetului I.

Diagnostic pozitiv: Simptome + modificri obiective + imagine radiologic + lipsa modificrilor biologice. Diagnostic diferential: Se face, cel mai adesea, cu artritele de tip inflamator si mai ales cu poliartrita reumatoid. Caracterul durerii este agravat n artroz de efortul prelungit, iar rigiditatea matinal este de scurt durat sub 15 minute spre deosebire de poliartrita reumatoid, unde durerea este de tip inflamator, cu intensificare nocturn, cu prezenta febrei, asteniei, scdere n greutate, cu dificultate la desfacerea nasturilor si cu semne biologice de inflamatie prezente. Artrita reumatoid afecteaz rar articulatiile interfalangiene distale, iar artroza rar articulatiile interfalangiene proximale. Artroza afecteaz prima articulatie carpo-metacarpian (clinic si radiologic), iar poliartrita reumatoid include deviatia cubital a articulatiilor metacarpofalangiene I-V. Artroza prezint sensibilitate la palparea primei articulatii metacarpofalangiene iar poliartrita reumatoid(P.R.) prezint sensibilitate la palparea stiloidei cubitale subluxat dorsal. Artroza cotului produce initial reducerea supinatiei (afectare predominant radio-humeral), iar P.R. la nivelul cotului reduce initial extensia (prin afectarea predominant cubito-humeral). Artroza la nivelul articulatiilor gtului reduce flexia lateral iar P.R. la acelasi nivel limiteaz rotatia.

Tratamentul artrozelor are ca obiective ndeprtarea durerii cresterea mobilittii articulare-oprirea sau ncetinirea procesului degenerativ Tratamentul preventiv implic msuri de lupt mpotriva factorilor de risc (traumatisme, microtraumatisme, obezitate, malformatii congenitale, tulburri de static, factori metabolici, endocrini). Sunt recomandate modificarea ncltmintei si chiar operatii de corectie a unor malformatii, tulburri de static, etc. Tratamentul curativ: Repausul fizic al articulatiei dureroase constituie o modalitate de combatere a durerii, dar si de a opri sau ncetini procesul de degradare. Repausul nu trebuie s fie prelungit, nct s duc la hipotrofii musculare secundare. Sunt recomandate eforturi moderate si perioade de repaus. Regimul dietetic e necesar s fie adaptat caloric la necesitti, iar persoanelor cu surplus ponderal sau obeze li se recomand un regim hipocaloric. Pe perioada tratamentelor cu antiinflamatorii nonsteroidiene si a tratamentelor locale cu steroizi se recomand un regim hiposodat.Relatia medic de familie-pacient trebuie s aduc bolnavului ncrederea si aderenta la un tratament de lung durat. Comunicarea eficient cu bolnavul trebuie s le ndeprteze panica, teama c vor rmne anchilozati, imobilizati. Tratamentul medicamentos Antiinflamatoriile nonsteroidiene (AINS) sunt folosite eficient n

combaterea durerii, administrate pe cale general sau topice locale. Toleranta digestiv, prezenta unor afectiuni simultane, prezenta unor contraindicatii si nu n ultimul rnd experienta personal a practicianului vor determina alegerea preparatului.

Aspirina (acidul acetil salicilic) este recomandat n doze de 2-4 g/zi dup mese, cu lichid suficient, sub form de preparate tamponate n cure de 10-20 de zile si pauze 10 zile, cure repetate. Doza maxim: 8 g/zi.

Indometacina - n doze de 75-150 mg/zi, dup mese, cu doze mai sczute 50-100 mg la amendarea durerii.

Fenilbutazon 600 mg/zi, folosit pe perioade scurte, doar n perioadele de acutizri (7 zile).

Ibuprofenul n doze de 400-600 mg/zi (max.2,4 g/zi) Fenoprofenul n doz de 600 mg/zi (max.3g)-Diclofenacul n doz de 150-200 mg/zi. n 2-3 doze.

Acid niflunilic - 750 - 1000 mg/zi n 2-3 doze fractionate Naproxen - 250-500 mg/zi (max.1 g/zi) Piroxicam - 10-20 mg/zi (doz unic) Tolmetim - 600 mg/zi (1,8 g/zi, doz fractionat) Sulindac - 200-400 mg/zi Tenoxicam : 20 mg/zi doz unic.

TRATAMENTUL CORTIZONIC SISTEMIC este contraindicat din lips de eficacitate si pentru efectele secundare. TRATAMENTUL CORTIZONIC LOCAL - periarticular sau intraarticular este de folos n durerile rebele ce nu cedeaz la tratamentul medicamentos cu AINS sau n reactiile sinoviale:

se administreaz hidrocortizon acetat 1/2-1 fiol (25 mg, intraarticular sau periarticular, n infiltratii la 4-7 zile interval de 3 ori, repe

Click here to load reader

Embed Size (px)
Recommended