ADOLESCENŢA

de Căruntu ȘtefaniaClasa a XI-a F

Din punct de vedere ştiinţific, adolescenţa reprezintă o perioadă a schimbărilor, care include şi pubertatea deopotrivă.

Din punctul meu de vedere, adolescenţa reprezintă întâi de toate cea mai frumoasă perioadă din viaţa unui om. În această perioadă, ne descoperim cu adevărat şi, când afirm acest lucru, mă gândesc la faptul că în perioada adolescenţei începem să facem faţă problemelor, începem să ne integrăm în societate, să stabilim relaţii de prietenie şi, nu în ultimul rând, începem să ne obişnuim cu ceea ce suntem. De asemenea, adolescenţa reprezintă şi o perioadă de cunoaştere a personalităţii prin diferite sentimente, respectiv: emoţiile, invidia, ambiţia, ranchiuna şi bucuria. Cu ajutorul acestora reuşim să ne descoperim limitele, să ne observăm calităţile sau defectele care ne diferenţiază de ceilalţi şi care ne ambiţionează să ne dorim să fim cei mai buni.

La începutul adolescenţei este oarecum mai dificil, întrucât trecem dintr-o extremă în alta, respectiv de la copilărie la adolescenţă, însă, cu timpul, observăm că dificultăţile pe care le întâlnim sunt din ce în ce mai dese şi devin câteodată rutină, lucru care ne ajută şi mai mult să ne adaptăm vieţii de tânăr. Raportându-mă drept exemplu, pot afirma că adolescenţa m-a ajutat extrem de mult să înţeleg anumite chestiuni care se întâmplaseră în viaţa mea şi să conştientizez faptul că, dacă nu voi rămâne aşa cum sunt, ambiţioasă şi dorindu-mi mereu din ce în ce mai mult, voi avea extrem de mult de pierdut. Până acum am învăţat ca în orice lucru pe care l-aş face sau pe care mi l-aş dori am nevoie de câţiva aliaţi: voinţa, ambiţia şi perseverenţa. Oricât de nerăbdători am fi, nu putem îndeplini o chestiune, atât timp cât nu avem răbdare, voinţă şi nu perseverăm în a crede că acel lucru se va înfăptui. Trebuie accentuat, de asemenea, un sentiment care aduce aceasta perioadă a adolescenţei într-o altă lumină: iubirea. Începem prin a ne iubi prietenii, însă, odată cu maturizarea noastră fizico-psihologică, începem să conştientizăm faptul că avem nevoie de un partener… Ne ataşăm de acesta şi cu ajutorul lui putem să trecem mai uşor peste problemele care ne încearcă şi pe care le considerăm pe moment fără rezolvare. În concluzie, această perioadă unică trebuie explorată la maxim şi trebuie luat în considerare că de aici începem să învăţăm ce este viaţa şi să iubim, deci nu ne rămâne decât să fim ceea ce vrem să fim şi nu în ultimul rând să nu uităm să ne distrăm!

Vârsta descoperirii propriei identităţi

de Gavriloaie Bianca-Florentina Clasa a XI F

Adolescenţa este o perioadă in care fiecare incepe să cunoască mai bine lumea , să-i descopere secretele , să pornească pe cărările neumblate ale vieţii . Incepe să se cunoască pe sine, descoperă laturile personalităţii lui şi realizează schimbările esenţiale ce ii marchează existenţa .Aproape maturi şi mult prea copii , ne gandim cum am putea defini perioada prin care trecem . Unii spun că este cea mai frumoasă perioadă din viaţa unui om , alţii din contra spun ca este foarte greu să te inţelegi cu un adolescent . După parerea mea , adolescenţa este vîrsta rebelă cand adolescentul iese din universul copilăriei şi se îndreaptă către lumea adultă, dar urmându-şi propriul drum.Apar acum aspiraţiile de viaţă, dar şi primele obstacole serioase cu largi implicaţii asupra viitorului adult. Acestea au rolul de a realiza creşterea gradului de conştientizare. Începe să conştientizeze valoarea notei şi a examenelor care îi pot influenţa viitorul prin posibilitatea / imposibilitatea alegerii unei profesii. Tot acum pot apărea şi atitudini opozante, de refuz, repulsie de învăţătură, de cunoaştere, acte de rebeliune, uneori gratuită motivată doar de dorinţa de a fi altcumva, de a fi împotriva a tot ce înseamnă autoritate, constrângere. Un loc important în viaţa adolescentului îl capătă relaţii cu cei de sex opus, care de cele mai multe ori capătă forma unor relaţii platonice, romantice cu o importantă încărcătură de reverie şi fantezie. Au loc acum acele furtuni afective, ruperi spectaculoase şi dramatice de prietenii. Apare prima iubire care are implicaţii profunde asupra vieţii afective a adolescentului şi a viitorului adult. Schackespere cu Romeo si Julieta ,a adus cel mai frumos omagiu acestei vârste,surprinzându-i esenta : iubirea, apropiindu-se de eroi cu dragoste, tandrete, întelegere, facând din doi eroi simbolul iubirii adolescentine dusa pâna la sacrificial suprem. .......

Iubirea adolescentinade Oana Filip

Clasa a XI a F

Cine nu isi aminteste cu emotie de prima intalnire , de primul sarut? Aproape maturi si mult prea copii, ne gandim cum am putea defini perioada prin care trecem.O perioada plina de nelinisti,indoieli, izvorata din intrebarile care isi cauta raspunsul, aceasta este adolescenta. In adolescenta ne descoperim, este perioada mai putin echilibrata din punct de vedere emotional, din cauza necunoasterii locului pe care il are adolescentul in societate. Nimic nu ni se pare imposibil, ne indragostim pestru prima oara, actionam fara sa ne gandim la consecinte si credem ca totul ne apartine.

Un sentiment care aduce adolescenta intr-o alta lumina este iubirea. Prima dragoste, cei mai multi dintre noi, o traim în timpul adolescentei. Pentru toate fiintele umane, în special pentru adolescenti aceasta este sensul vietii. Este lucrul central al intregii existente. Nimeni nu a putut vreodata da o definitie exacta a iubirii, nimeni nu a putut vreodata sa spuna exact cum incepe, cum evolueaza, cat dureaza dragostea.Sentimentul iubirii, greu de definit si explicat, este cel care ne deschide portile catre un intreg univers, pana atunci necunoscut. Iubirea adolescentină, pură şi magică, naiva si „ireala”răstoarnă tot universul relativ stabil al adolescentului, pertubandu-i viata. Sentimentul iubirii este cel mai important aspect al vietii, nu putem sa-l pornim sau sa-l oprim,esti activ mereu si asta conteaza Adolescenta poate fi considerata si o perioada a suferintelor, a emotiilor puternice, in care putem fi raniti usor. Cuvantul "inima franta" este folosit deseori pentru a descrie starea de indurerare. Totodata aceste sentimente neplacute vor deveni o amintire frumoasa peste ceva timp. Poate ca inimile bat la fel ca si ceasurile dupa un ritm aparte, dar inima nu poate fi programata.

Gânduri despre adolescenți de Raluca Stoleru

Clasa a XI-a F Este greu să vorbești despre cei care, uneori par a nu fi înțeleși de nimeni.Viața de adolescent este o căutare continuă.Fiecare trebuie să găsească să dea vieții un sens.Și-l vor da, atunci când se va trezi înțelepciunea din interiorul fiecăruia. Adolescența rămâne răspunsul tuturor semnelor de întrebare ale copilăriei. Acești tineri aflați încă în perioada adolescenței își cer dreptul de a rămâne ei înșiși, și sunt de părere că fiecare om trebuie să fie stăpân pe timpul lui.Astfel ei își petrec timpul liber în deplină concordanță cu stările lor sufletești. Adolescenții găsesc propriile lor mijloace de a face față greutăților cu care ne confruntăm toți.Într-o perioadă în care au nevoie să înțeleagă mai bine valorile și normele lumii în care trăiesc, ei se confruntă cu o societate care își caută și ea ierarhia valorică. Viața ne surprinde, ne scutură din temelii, ne pune față în față cu temerile noastre profunde, pentru a ne transforma în propriile opere de artă. Consider că sunt momente în viață, când ne lăsăm pradă emoțiilor, când le lăsăm să ne copleșească.

SUA contra China: cheia noului razboi mondialde Iulian Bolohan

Clasa a XI aF

Cu totii stim ca in zilele noastre conflictele mondiale reprezinta o problema serioasa cu care se confrunta intreaga omenire si pentru solutionarea lor uneori se dovedesc a fi insuficiente, chiar si eforturile unor organizatii international care lupta pentru stabilirea pacii.

Un astfel de conflict care in ultima vreme a inceput sa ia amploare, este cel dintre SUA si China,un conflict nearmat, care se poate transforma intr-un razboi rece cum a fost cel dintre SUA si Rusia.

China se indreapta in directia transformarii intr-o mare superputere, avand capacitatea de a lupta impotriva Statelor Unite pentru cucerire hegemoniei mondiale. Aceasta noua situatie geopolitica provoaca o infruntare intre cele doua superputeri pe terenuri dintre cele mai diferite: militar, cultural, economic, spatial sau cel al serviciilor secrete. Cu toate acestea marea competitive are drept miza principala controlul asupra enormelor reserve energetic din Orientul Mijlociu. Astfel poate fi explicate conspiratia din spatele atentatelor de la 11 septembrie, demonstrand faptul ca Statele Unite si China se lupta pentru suprematia mondiala in secolul viitor, tocmai in aceasta zona a planetei.

In acest sens SUA si-a pus in miscare impresionanta masinarie de razboi pentru obtinerea suprematiei in aceasta zona, in timp ce China a incheiat in ciuda protestelor Washingtonului acorduri cu Iranul o tara bogata in petrol. Asadar, in timp ce SUA incearca sa puna mana pe impresionantele resurse de petrol prin intermediul razboiului, China incearca acelasi lucru pe cale diplomatica.

Din alt punct de vedere, SUA care era considerata pana acum superputerea cu cea mai avansata tehnologie in domeniul armamentului nuclear, incepe sa fie ajunsa din urma de China care in ultimii ani a alocat sume impresionante pentru cercetare in acest domeniu.

In anul 2003 colosul galben a intrat pe usa principala si in istoria cursei spatiale. Dupa lansarea mai multor capsule spatial fara pilot, China a trimis primul astronaut chinez in spatiu. Yang Liwei, militar al APE in varsta de 38 de ani, s-a intors fara prea multe probleme pe podisul din Mongolia transformand astfel China in cea de a treia tara din lume care a lansat un om in spatiu, dupa Statele Unite si fosta Uniune Sovietica. In urma succesului misiunii, autoritatile chineze au anuntat ca in urmatorii trei ani vor trimite un satelit pe orbita lunara pentru a cerceta geografia si resursele astrului, vor trimite un om pe luna inainte de anul 2020 si vor construi o statie spatiala permanenta. Autoritatile chineze au amintit, de asemenea, ca acest success al oamenilor de stiinta chinezi se alatura celor obtinute prin construirea bombei nucleare chineze, a primei rachete cu tehnologie nationala si a unui satelit portabil.

Intre timp devine tot mai evident confruntarea dintre cele doua superputeri, in diverse ocazii tensiunea dintre cele doua puteri fiind pe punctual de a provoca un conflict greu de evitat, dar dupa cum au subliniat mai multi experti, nu s-a ajuns incala un punct fara intoarcere, datorita intereselor economice ale celor doua puteri.

Uriaşul Ceahlău - Lăcaş al legendelorde Martici Ioana-Alexandra

Clasa a XI-a F

Situat la 10km vest de oraşul Bicaz şi la 40km vest de Piatra Neamţ, masivul Ceahlău este cel mai înalt din Munţii Bistriţei, din grupa Carpaţilor Orientali.“Bătrânul rege al Carpaţilor Moldovei”, aşa cum îl numeşte Alexandru Vlahuţă, a înfruntat de-a lungul timpului vânturi, ploi şi ape însă nu fără ca acestea să-şi fi pus amprenta “uriaşului cu fruntea-n soare” (George Coşbuc). Numeroasele forme neobişnuite pe care stâncile le-au dobândit de-a lungul veacurilor, au generat legende care încântă şi acum auzul turiştilor şi nu numai. Printre acestea se numără: legendele Vârfului Toacă, legendele Detunatelor, legenda Panaghiei, legendele Dochiei, legenda Poliţelor cu Crini, legenda Turnului lui Butu şi Ana şi multe altele. În continuare o să vă dezvălui câteva dintre ele. Legenda Detunatelor ne vorbeşte despre un rege foarte bogat dar de asemenea şi foarte zgârcit, care nevrând ca bogăţiile sale să ajungă pe mâinile urmaşilor săi sau a altcuiva, a îngropat-o adânc sub aceste pietre. Câteva sute de ani mai târziu, se spune că Diavolul a vrut să găsească averea regelui aşa că a început să sape sub ele. Negăsind nimic şi mânios că şi-a irosit timpul, a aruncat asupra lor mii de fulgere şi tunete, care se spune că ar fi topit bogăţiile regelui aşa încât să nu mai pună mâna nimeni pe ele. De atunci, aceste stânci au căpătat denumirea de “Pietrele Detunate”. Stanca Panaghiei ascunde şi ea numeroase legende dar cea mai cunoscută şi cea mai frumoasă dintre ele este aceea care povesteşte despre dragostea unei fete pe nume Panaghia şi Soare. Despre Panaghia se spune că era nespus de frumoasă şi de aceea, ursitoarele, pentru a o feri de invidia oamenilor de rând, au ascuns-o într-o peşteră, pe culmile cele mai înalte ale Ceahlăului, unde numai razele Soarelui mai puteau ajunge. Asemeni Luceafărului şi a Cătălinei, şi Soare şi Panaghia s-au îndrăgostit. Dragostea lor era aşa de mare încât ziua se lungi, ca Soarele să poată petrece mai mult timp cu preafrumoasa fată. De supărare, Noaptea s-a plâns lui Dumnezeu şi Acesta l-a pedepsit pe Soare să răsară numai înveşmântat în negură. Dar Panaghia se mâhni şi spunându-I lui Dumnezeu că nu poate trăi fără Soare, L-a rugat să o transforme în piatră şi să ridice povara negurii de pe iubitul ei. Dumnezeu i-a respectat dorinţa iar acum faţă se poate bucura şi acum de razele Soarelui. Un loc învăluit în mister si în jurul căruia circulă poate cele mai multe legende este Baba Dochia. Se spune că baba Dochia era o ciobăniţă care a pornit împreună cu oile sale, spre vârful muntelui. Dar afară a început să ningă şi să plouă iar din cauza aceasta cojocul de deasupra se una mereu şi o îngreuna la mers aşa că începu să îşi dea jos unul câte unul din cele 9 cojoace pe care le avea pe ea. Dar când a ajuns la ultimul cojoc, s-a pornit un ger groaznic care a îngheţat-o pe babă şi pe oile acesteia.

O variantă asemănătoare spune că Dochia era o fată de împărat care s-a ascuns în munţi de împăratul rău cu care trebuia să se mărite şi a devenit păstoriţă. Se povesteşte că atunci când urca ea cu turma de oi în munţi, a început să se dezbrace de cojoace întrucât era vreme frumoasă. Dar când a ajuns aproape de vârf, se porni un ger năprasnic. Fetei, fiindu-i frig dar prea frică să se întoarcă acasă, începu a blasfema iar Dumnezeu, auzind-o, se mânie groaznic şi o transformă în stană de piatră iar oile în bolovani.Aceste legende şi mituri dau “pietrei nestemate a Moldovei” (Dimitrie Cantemir) un farmec aparte şi te îndeamnă să vii şi să descoperi locul în care acestea au luat naştere şi promit să te facă să te îndrăgosteşti de acest tărâm de vis.

Ceahlăul,

legendele muntelui sau muntele legendelor?

de Şchiopu Agnana Clasa a XI-a

F Este o întrebare la care căutam a-i afla răspunsul ,,scormonind’’ prin colb de cronici sau vechile scorneli ale oamenilor sin satele de la poalele sale, care au stârnit admiraţia unor folclorişti şi literaţi cu renume. Despre Ceahlău şi legendele sale au scris Vasile Alecsandri, A.Russo, Gh.Asachi, Mihail Sadoveanu şi alţii. Bătrâni din sate mai povestesc despre cele de demult în care istoria se împleteşte cu legenda. Unele s-au pierdut în negura timpului, altele au fost scrise însă şi au rămas mărturii ale unor vremi de mult apuse. Multe sunt poveştile pe care tradiţia populară le-a păstrat despre pustnicii muntelui care au trăit în singurătatea codrilor de la poalele sale sau în grotele uscate de lânga vârfurile unde poposeau vulturii numiţi ,,ceahlăi’’ şi unde săltau caprele negre printre ţancuri. La poale de Ceahlău au poposit şi domnii Moldovei pe drumuri de primejdie sau de bejenie, precum Dragoş Vodă şi Doamna Maria, soţia sa, ce şi-a aflat scăparea într-o peşteră la Izvorul Alb fiind urmărită de o ceată de tătari , sau Ştefan cel Mare la Colibiţa, sau Petru Rareş ce s-a oprit la Largu înainte de a trece munţii în Transilvania. Realitatea se împleteşte cu legenda. Ceahlăul a fost considerat un munte sfânt al românilor, Athosul şi Pindul grecesc, singurul munte românesc cu hram şi sărbătoare. Multe dintre stâncile sale strălucitoare şi trufaşe îşi au povestea lor. Stânca Dochia a născut cele mai multe plăsmuiri ale genului popular, fiind întrupată de fiica lui Decebal, de o frumoasă copilă de la poalele muntelui, de o babă vrăjitoare , de o bătrână soacră zgârcită şi rea. Dimitrie Cantemir o considera ruina unui vechi idol la locul de scăpare a vergurilor, iar Gh.Asachi,într-un ,,Itinerariu la muntele Pionului’’,scria: ,,Între Piatra Detunată Şi-a Sihastrului picior

Este-o stâncă ce-a fost fată De un mare domnitor’’ Toaca şi Panaghia te duc cu gândul la muntele Athos.Stâncile lui Budu şi Ana ne poartă spre Moldova Muşatinilor, iar numeroasele toponime cu ,,iz’’ antic, precum ,,Masa Dacică’’ , ,,Pavilionul Dacic’’ , ,,Stânca lui Cobal’’ , ,,Vulturul lui Traian’’ , ,,Stânca Dochiei’’ , ne fac să ne întrebăm dacă Ceahlăul nu a fost cu adevărat ,,Kogainonul’’ dacilor. Ceahlăul nu este un simplu munte, o ridicătură de stâncă, ci mai multe un sanctuar, axis mundi, graniţă spre cer, tărâm inefabil...! Cel puţin aşa îl prezintă folclorul, legendele, istoria, credinţa, de aceea românul l-a privit întotdeauna cu teamă, divizându-l, escaladându-l, nu neapărat pentru a-l descoperi ci pentru a se cunoaşte pe sine. ,,Ceahlăul e un loc unde Soarele Sărută pe frunte planeta...’’ Adrian Păunescu

Ceahlăul de Ursu Elena-Luiza

clasa a XI-a F

Masivul Ceahlău , această “piatră nestemată” a Moldovei , cum l-a denumit marele cărturar Dimitrie Cantemir, este regele munţilor din întregul şir al Carpaţilor Orientali, creasta lui fiind de o măreţie impresionantă, de unde o panoramă nesfârşită şi variată se desfăşoară de jur imprejur. Din jnepenii culcaţi de vânturi se înalţă de pretutindeni stânci uriaşe ale căror forme ciudate au toate nume şi înţelesuri potrivite în închipuirea poporului : Dochia, Tabăra Vulturilor şi Căciula Dorobanţului. În mijlocul acestei salbe de stânci, se înalţă Panaghia, “un sul măreţ de piatră, scrijelat de ploi, înfipt ca un corn în creştetul pleşuv al Ceahlăului”, după cum o descrie A. Vlahuţă. Deasupra muntelui , drumeţul are marea bucurie de a da peste un bogat izvor de apă bună de băut și foarte rece , căruia i se zice Fântâna Rece. Urcând Ceahlăul, sunt vrednice de admirat nu numai încântătoarele priveliști ce ți se înfățișează de pe vârful muntelui “care stăpânește ca un domn peste toate măgurile ce alcătuiesc parcă în juru-i o strajă de onoare, în Poiana Teiului”, așa cum spune Alecu Russo. Pe poalele Ceahlăului, spre Durău, sare peste stâncă Duruitoarea, o frumoasă cascadă ce este de o frumusețe rară. Covorul floral al poienilor și fânețelor impresionează prin cromatica puțin obișnuită. O aleasă podoabă a stâncilor de pe Ceahlău este floarea de colț. Cele mai multe din stâncile și peșterile de pe Ceahlău își au în popor legendele lor și poartă nume în legătură cu întâmplări din viața oamenilor , care din cea mai mare vechime trăiau pe acest munte încântător.

Cu bogăția de priveliști , legende și tradiții, Ceahlăul constituie unul din punctele turistice către care se îndreaptă mulțimea celor ce vizitează Valea Bistriței.

Legenda si mister

de Topala Laura-Elena Clasa a XI a F

Tinutul Neamtului,un loc in care de-al lungul timpului,talentu si frumusetea spirituala au dat nastere la numeroase obiceiuri,traditii si mestesuguri ce dainuie si astazi. Judet situat in N-E Romaniei,in bazinul raului Bistrita,la limita dintre Carpatii Orientali si Podisul Moldovei,are un relief foarte variat,constituit din unitati montane,dealuri subcarpatice si podis.Numara patru orase,dintre care si Piatra Neamt,resedinta judetului. Din punct de vedere istoric,acest tinut este locuit inca din Paleoliticul superior, sau Neolitic,existnd drept dovezi,urme de cetati dacice,precum cele de pe Vf. Batca Doamnei. Pe teritoriul acestui judet se afla foarte multe obiective turistice importante,unele fiind chiar unicate in Europa, precum Muzeul Cucuteni din Piatra Neamt.Tot aici mai intalnim si cateva din vestitile manastiri ale lui Stefan cel Mare,dar si casele memoriale ale unor mari scriitori romani,spre exemplu in Humulesti casasa memoriala a lui Ion Creanga si casa memoriala a Veronicai Micle in Targul Neamt. In grupa centrala a Carpatilor Orientali, la coada lacului Izvorul Muntelui ,la aproximativ 200 de metri de viaductul ce trece peste lac,se o stanca singuratica,invaluita in mister.Locuitorii satelor din apropeire cunosc o legenda despre aceasta stanca pe care atunci cand o povestesc,o povestesc cu frica.Stanca se numeste Piatra Dracului,dar cei mai multi o cunosc sub denumirea mai pasnica de,Piatra Teiului. Se spune ca,odata,demult Satana se prinse tovaras in rele cu Sfarma-Piatra cu Stramba-Lemne si cu Noureanu,sa aduca potop si prapad in acest colt de lume.Scaraoschi impreuna cu Sfarma-Piatra se urcara pe Vf. Ceahlaului, iar Stramba-Lemne si cu Noureanu,pe Dealul Doamnei.Deodata un vuiet grozav porni de sus,de pe Ceahlau ,cobora prin vai,clatinand turbat padurile si inspaimantand plaiurile.Toata firea se cuprinse de o mare teama:cainii lautrau a pustiu.vitele mugeau ingrozite,iar luna se ascundea grabita dupa nori.Stramba-Lemne se izbi peste codri,vajaind si sucind copacii,iar Noureanu intinse nori negri pe toata fata cerului si le porunci acestora sa sa verse peste Pamantul lui Dumnezeu potop.iar Scaraoschi multumit de ceea ce vedea ,radea in hohoe din Vf Ceahlaului d baga groaza in toate fiintele.Acesta a smuls o stanca mare,ce era sora cu Panaghia ,o lua pe degetul mic,voind sa o arunce in mijlocul raului Bistrita ca sa inunde toate satele din acea zona,dar deodata,cantul unui cocos se ridica pana la

urechile acestuia,iar puterile cele rele il parasira si atunci stanca ii scapa din ghiare,cazand alaturi de Bistrita. Peste ceva vreme.un cioban cu frica de Dumnezeu se urca pe stanca si puse in varful acesteia o cruce din tei,ca demonii sa nu se mai apropie de ea.Acea cruce,in scurt timp se prefacu intr-un copacel si de atunci , piatra solitara poarta numele de Piatra Teiului. Din punct de vedere stiintifi,aceasta stanca este o curiozitate a naturii,deoarece ea este alcatuita din roci sedimentare,iar relieful din jurul acesteia are in componenta numai marne si gresii,fiind lipsit de roci calcaroase.

Ținutul Neamțului-Ținut al legendelorde Delia Apetrei

Clasa a XI a F Harta României,este delimitată în 41 de județe,fiecare dintre ele deținând o mica parte din vastul peisaj românesc.Însă de această dată țin să vă aduc în atenție faimosul ținut la Neamțului,aflat în partea central estică a României. Multiplele unitati de relief existente precum:Munții Bistriței,Masivul Ceahlău,Munții Hășmas,Tarcău și Stânișoarei,întinsele sale câmpii și liniștea Bistriței alcătuiesc un mozaic perfect presărat cu lăcașuri de cult. Aceste meleaguri constituie cadrul perfect pentru numeroasele legende,care au luat nastere încă din vremurile de mult apuse. Stânca Dochiei este cea care a inspirat vestita legendă a Babei Dochia,despre care se spune că ar fi pietrificarea unei bătrâne ciobănițe care

înveșmântată cu 9 cojoace,a pornit împreună cu oile și caprele sale spre vârful muntelui,deși vremea nu-i îngăduia.Și cum mergea ea așa, a început să plouă și să ningă.Și fiindcă cojocul de deasupra se uda mereu și se îngreuna,obosind-o la drum,bătrâna ciobăniță a lepădat unul cate unul,opt din cele nouă cojoace.Atunci s-a pomenit un ger mare de la Dumnezeu,ger care a înghețat-o împreuna cu mioarele sale. Despre muntele Ceahlău se spune că s-ar fi făcut din poruncă împărătească.

Dorind ai apăra pe locuitorii acestor locuri de hoardele barbare venite de la Rasarit,împaratul roman,Traian, cuceritorul Daciei,a dat poruncă să se înalțe acest munte pentru a pune o stavilă în calea rauvoitorilor.Pentru a fi adusă la îndeplinire porunca împărătească, au fost adunați toți robii luați de la Decebal carora li s-a adus la cunoștință,dificila încercare la care trebuiau sa faca față.Aceștia, trebuiau să aducă pe locul viitorului munte,piatra peste piatra,stâncă peste stâncă,până când grămada se va fi ridicat suficient de înaltă pentru a mulțumi pe împarat.Truda a fos cumplită,sau pierdut multe vieți,dar în cele din urmă împaratul a fost mulțumit și a cerut ca în vârful muntelui să fie așezată o toacă.Un soldat a primit poruncă sa stea de strajă și să bată toaca ori de câte ori vedea năvălind vrajmașii,spre a vesti pe locuitorii din vale;de aici numele vârfului Toaca. Asupra muntelui Ceahlău au fost făcute multe speculații printre oamenii de rând,creându-se diferite legende,care nu au contribuit decat la o mai multă ambiguitate asupra acestui subiect.Multe povesti au circulat și continuă să circule printre poporenii acestor ținuturi,unele dintre ele fiind inspirate de elementele peisagistice,iar altele de impunatoarele presonalități care au stăpânit aceste pământuri, însă acest lucru constituie atât enigmele cât și frumusețea locurilor.

Ultimul ceas… Simin Elena Isabela

Clasa a XI-a F

Te fulgeră zeii prin minteTe mustră de fapta comisă N-ai vrut să-mi,ai greşit Eşti cel din legenda nescrisă. Tu eşti sunetul des auzitPoticnit între dor şi durereDup-atâta pârjol şi urgiiTe trezeşti din uitări şi tăcere.

Strângi cercul de jur împrejur,Mă descânţi cu speranţe şi vise,Sub umbra vechiului stejarMă îmbeţi din ispite nezise.

E ziua din urmă tu ştii…Apuse în inimi un Soare…

E moartă în tine iubireaÎnveti a rosti cât te doare.

Un zâmbet rece şi pierdut De ce nu eşti ca la-nceput?În minte-mi doar un singur glasCe ţi-a rămas?Ce mi-a rămas?

Cenuşa ultimului focLa care noi ne-am încălzitMai strig-acum în ochii tăi...Nu crede că ne-am despărţit.

Am pierdut tot ce-am avutSufletu-mi secat de SoareA murit în mine-o lumeŞi s-au prăbuşit altare.

Pro-Naturade Vasiliu Alexandra

Clasa: a-XI-a F

NATURA înseamnă VIAŢĂ

În secolul XXI, numit şi Secolul vitezei , ne confruntăm cu problema trecerii prea rapide a timpului . Această problemă ne ifluenţează viaţa în toate aspectele ei , in relaţiile cu mediul înconjurător cât şi cu noi înşine. Cea mai des întâlnită afecţiune la ora actuală este stresul , tot mai multe persoane plângându-se de acest fenomen. Remediul cel mai sănătos al acestei probleme este acela de a ne detaşa de viaţa cotidiană şi de a petrece câteva ore în natură profitând de frumuseţile ce ne înconjoară dar care nu le acordăm importanţa necesară .Natura fiind ca un elixir vital ce dăruieşte atât linişte cât şi energia interioară de care zilnic avem nevoie pentru a face faţă stresului, trebuie să o rasplătim cum se cuvine prin ocrotire, îngrijire şi nu în ultimul rând prin dragoste.

Natura –propiul camin

Ce reprezintă pentru noi mediul în care trăim ? Ce înseamnă natura, şi importanţa ei în viaţa noastră? Sunt câteva din întrebările care prea puţini oameni şi le pun , fiind dovada clară că planeta noastră are tot mai mult de suferit. Cu sau fară intenţie, noi ne distrugem propriul cămin .

Educaţia faţă de mediul înconjurător trebuie primită de mic , să o ocrotim , să o înjrijim astfel încât să o lăsăm curată pentru urmatoarea generaţie.În ciuda acestui fapt, noi procedăm total invers aruncând la voia întâmplării tot felul de deşeuri chiar dacă la cinci metri distranţă există un coş de gunoi. Poluarea este o temă prea bine cunoscută, efectele ei fiind vizibile oriunde mergem ,dar noi avem datoria să facem câteva eforturi ,sau să luam măcar o iniţiativă pentru a salva ceea ce încet încet se va strica mai tare. Natura este foarte importantă pentru fiecare dintre noi . Ea reprezintă frumuseţea,magia, farmecul Terrei. Din păcate toate acestea sunt ameninţate din ce în ce mai mult de defrişări , vânatului excesiv, apele şi ele fiind tot mai murdare iar aierul este tot mai nociv. Toate acestea sunt provocate de inconstienţa oamenilor care nu işi dau seama că prin aceste lucruri işi riscă sănătatea şi işi deterioarează “căminul”.

AJUT-O !

Dumnezeu ne-a înzestrat cu o natură spectaculoasă, o natură care ne oferă lucruri indispensabile vieţii. Omul cum rasplateşte natura? Cu toţii depindem de stratul subţire şi a radiaţiilor de la suprafaţa Pământului, de unde se extrag totalitatea resurselor necesare supravieţuirii.Milioane de hectare de soluri productive au fost înlocuite de drumuri, industrii şi oraşe, iar pădurile pierd din ce în ce mai mult din întindere. Acestea sunt câteva din aspectele poluării, însă cum putem ajuta? Eu sunt de parere că prin organizarea unor campanii privind informarea oamenilor prin toate metodele posibile asupra poluării naturii , prin introducerea in şcoli a unei noi materii despre natura si ocrotirea ei, acţiuni de plantare de arbori,ori acţiuni de colectare a deşeurilor pe anumite zone sunt soluţii privind reducerea cât de cât a poluării din ziua de astazi. Sper ca tot ceea ce am menţionat mai sus, sa vă facă să vă gandiţi la repercursiunile pe care le-ar putea avea asupra voastră poluarea.

Cultura Cucutenide Atanasie Dan

Clasa a XI-a F

Cultura Cucuteni este una din cele mai vechi civilizaţii din Europa, precedând cu câteva sute de ani toate aşezările umane din Mesopotamia si Egiptul Antic. Numele provine de la satul Cucuteni din judeţul Iaşi, unde, in anul 1884, s-au descoperit primele vestigii. Cultura Cucuteni se întindea pe o suprafaţa de circa 350.000 de kilometrii pătraţi, pe teritoriul actual al României, Moldovei si Ucrainei. Populaţia aparţinând Culturii Cucuteni avea o organizare protourbana, „Orasele” aveau o populaţie numeroasa, de pana la 20000 de locuitori, iar casele aveau dimensiuni mari, erau construite din lemn, nuiele si lut si aveau unu sau doua niveluri, fiind impartite in mai multe încăperi.

Oamenii se ocupau in special cu agricultura si vânatul. Cultivau grâu, mazăre, orz, vita de vie si creşteau vite, cai, porci si păsări. Un rol foarte important in Cultura Cucuteni il ocupa prelucrarea ceramicii. Ceramica de Cucuteni este unica in Europa, predominând decorul in spirala, in numeroase variante si combinaţii. Vasele de ceramica erau pictate tricrom, alb, roşu si negru, ceea ce demonstrează un adevărat simt al culorii si al formelor. Fiind o populaţie de agricultori, cucutenienii se închinau divinităţilor ce simbolizau belşugul şi fertilitatea. Divinităţile lor erau întruchipate în figurine feminine confecţionate din lut. Sunt prezente şi statuete ale taurilor cu coarne mari şi puternice, reprezentări ale Zeului Soarelui. Un element specific Culturii Cucuteni este lipsa necropolelor. S-au descoperit dovezi care indica faptul ca in Cultura Cucuteni, corpurile morţilor erau incinerate sau îngropate sub podeaua caselor. Un lucru mai puţin ştiut despre aceasta cultura este faptul ca in cadrul ei se practica canibalismul. Nu oricine putea fi mâncat. Erau mâncate doar trupurile inteleptilor si liderilor pentru ca însuşirile si calităţile acestora sa se transmită generaţiilor viitoare. Un alt obicei neobişnuit specific Culturii Cucuteni, este incendierea caselor odată la una – doua generaţii si construirea altora pe acelaşi loc. Arta Culturii Cucuteni poate fi admirata la Muzeul de Arta Eneolitica din Piatra Neamţ, primul muzeu Cucuteni din România. Cele mai reprezentative creaţii ale Culturii Cucuteni, precum Hora de la Frumuşica sau Soborul Zeiţelor se afla expuse aici, pe langa alte câteva sute de exponate incluzând: vase, amfore, obiecte ritualice, statuete reprezentând figuri feminine sau animale si unelte. Cultura Cucuteni este o cultura in adevăratul sens al cuvântului, o cultura ce a dăinuit in estul Europei aproximativ trei milenii si a creat obiecte de arta, a căror frumuseţe si forma sunt greu de egalat chiar si in zilele noastre.

Extremele extremelordeRoşuConstantin

Clasa a-XI-a F

Sportul a capătat o importanţă considerabilă încă din Antichitate, mai precis din anul 776 î.d.Hr. când, grecii au organizat pentru prima dată Jocurile Olimpice.Începând cu acel an,sporturile au evoluat şi s-au diversificat, astfel, s-a ajuns ca astăzi să existe o gamă largă de sporturi care au fost împărţite în mai multe clase, printre care şi cea a sporturilor extreme. Sporturile extreme au apărut pentru prima dată la începutul anilor 1960 ca o alternativă a sporturilor tradiţionale.Principalul factor care a dus la apariţia acestor sporturi a fost şi este dorinţa oamenilor de a se autodepăşi şi de a-şi testa limitele într-un mod neconvenţional,dar şi dorinţa de adrenalină. În ultimii ani sporturile extreme au luat amploare pe plan mondial şi există

o categorie de persoane care privesc sportul dincolo de riscuri,există pasionaţi de sporturi extreme şi există persoane care caută dincolo de extrem. Cu toţii am auzit de sporturi extreme precum: paraşutismul, motociclismul, bungee-jumping-ul, schiul sau skateboarding-ul, dar extremele extremelor sunt: schiul sălbatic, free-climbing-ul, volcano-boarding-ul şi train-surfing-ul. Schiul sălbatic este un sport care după cum reiese din denumirea lui se face cu ajutorul schiurilor şi se practică la altitudini foarte mari, înafara pârtiilor special amenajate,unde, de obicei, se ajunge cu elicopterul.Acest sport a luat amploare în ultimii 20 de ani,în special în rândul tinerilor şi al schiorilor profesionişti.Deşi sportul oferă satisfacţii deosebite şi o doză mare de adrenalină,schiul salbatic este foarte periculos,riscul de avalanşă fiind prezent pe toată durata practicării lui, din acest motiv el este adevăratul schi alpin.Practicarea acestui sport prevede cheltuieli considerabile pentru achiziţionarea echipamentului. În ultimii ani a apărut un sport foarte asemănător cu Escalada şi Alpinismul,acesta se numeşte Free-climbing, iar diferenţa dintre cele trei sporturi este că, în Free-climbing, cel care se caţără îşi foloseşte doar mâinile sau alte părţi ale corpului pentru a se căţăra, el neutilizând nici-un fel de echipament de siguranţă care i-ar putea preveni căderea. Free-climbing-ul se practică în general în natură pe pereţi stâncoşi, dar în ultima vreme a apărut o variantă de Free-climbing în care practicanţii acestui sport escaladează clădiri foarte înalte din mediul urban.Acest sport este foarte periculos, căţărătorul nemaiavând nici o şansă de supravieţuire în cazul în care cade de la o înălţime considerabilă. Volcano-boarding-ul a apărut în anul 2005 şi este un sport asemănător snowboarding-ului, doar că nu se practică pe zăpadă ci pe un vulcan activ.Pentru practicarea acestui sport este nevoie de un echipament de protecţie şi de o placă specială, asemănătoare cu cele de snowboarding.Pasionaţii de acest sport se strâng pe muntele Cerro Negro din Nicaragua, care este principala locaţie de practică a Volcano-boarding-ului şi se lansează spre vale cu circa 80 de km/h.Ca orice sport extrem, acesta nu este lipsit de accidente. Train-surfing-ul este un sport care a apărut în Germania anilor ’80, dar este practicat mai ales în India, Indonezia şi Africa de Sud. Practicantul sportului face surf fără placă pe un tren aflat în mişcare, principalul scop fiind menţinerea echilibrului pe suprafaţa mişcătoare şi anume pe vagoanele trenului. Împătimiţii acestui sport au de obicei până în 25 de ani. Fiind extrem de periculos acesta este interzis şi considerat ilegal în unele ţări. Chiar dacă sporturile extreme impun multe riscuri iar pericolul este trăsătura dominantă, ele au şi unele avantaje,cum ar fi:creşterea nivelului de adrenalină, reducerea stresului, creşterea flexibilităţii şi rezistenţei corpului, ridicarea nivelului de încredere în sine şi multe altele ce derivă din acestea. Din punctul meu de vedere fiecare persoană ar trebui să practice măcar odată în viaţa un sport extrem, nu neapărat din categoria celor mai riscante dar practicarea unui astfel de sport te face să simţi ca trăiesti cu adevărat şi să preţuieşti fiecare lucru la adevărata sa valoare.

In lumea informatieide Irina Văleanu

Clasa a XI a F

In decurs de peste un secol, observam dezvoltarea surprinzatoare a masinilor de calcul de la o simpla idee transformata in ceea ce vedem astazi,de aceea in zilele noastre, în orice domeniu de activitate umană, a fi bine informat a devenit o necessitate. Informatia inseamna putere. Tehnologia avansata ii da omului capacitatea de a manipula informatia dupa bunul plac oferindu-i putere aproape absoluta.Astazi omul a devenit dependent de tehnologie si telecomunicatii. Pe de o parte este implicat in dezvoltarea acestora iar pe de alta parte in utilizarea lor. Aceasta se dezvolta zilnic dar este interesant insa de observat daca intr-adevar odata cu tehnologia se dezvolta si omul ca fiinta umana . Pentru a sustine aceasta afirmatie ar trebui ca tehnologia sa contribuie la desavarsirea fiintei umane. Poate fi vorba de asa ceva? Din pacate, in ciuda tehnologiei din ce in ce mai avansate din zilele noastre, fiinta umana nu pare sa evolueze din punct de vedere spiritual, launtric, ci, chiar, in mare parte, sa involueze. Atentia sa este mereu indreptata spre fascinanta lume exterioara, spre fascinantele descoperiri ale stiintei si tehnologiei in vreme ce lumea descoperirilor launtrice este din ce in ce mai saraca. Astfel realizam ca ceasta tehnologie, care in principiu vine in spirjinul evolutiei omului, in cazul in care nu e folosita asa cum trebuie, actioneaza mai degraba in sensul deteriorarii si chiar distrugerii fiintei umane. In conzluzie informatia si progresul thenologic ne vor ajuta cu adevarat doar atunci cand omul va deveni constient de menirea sa in lume, mai exact de rolul sau in societate iar fiecare lucru pe care l-ar realiza sa fie in acord cu legile naturale ale universului. Asa cum in univers exista o armonie perfecta si creatia omului ar trebui sa-i urmeze modelul. Adica pur si simplu cand omul ar crea lucruri cu sens pentru el si pentru ceilalti…

Universul cărțilorde Alexandra Afrasinei

Clasa a XI-a F Cărțile sunt cei mai tăcuți și constanți prieteni; sunt cei mai accesibili și înțelepți consilieri și cei mai răbdători profesori. Charles W. Eliot

Castelul pălărieruluiCastelul pălărierului este primul roman al scriitorului scoțian A.J. Cronin. Acțiunea are loc in Levenford, descriind momente din viața personajului principal al cărții, pălărierul James Brodie.

Deși în Castelul pălărierului accentul cade pe personalitatea lui James Brodie, pe mine m-a fermecat povestea de iubire dintre fiica pălărierului, Mary, și un tânăr pe nume Denis, deoarece este genul de iubire sinceră, pură și nevinovată.Acțiunea romanului descrie mai multe personaje din cercul lui James Brodie, prin a cărui cruzime iși distruge familia și viața.Castelul pălărierului este o lectură plăcută, pe care nu ar trebui sa o ratați. Nu garantez că va deveni cartea preferată, dar cu siguranța o sa va placă. Spor la citit tuturor celor care au ințeles importanța acestuia.

Archibald Joseph Cronin

Archibald Joseph Cronin (1896 –1981) a fost un medic și scriitor din Scoția. Cele mai cunoscute lucrări ale sale sunt: Castelul Pălărierului, Sub stele, Citadela, Cheile Împărăției și Anii tinereții, toate acestea fiind ecranizate.

Respirând discriminare (titlu provizoriu) de Munteanu Alexandra

Clasa a XI a F

Ce este discriminarea? Discriminarea reprezinta un comportament de excudere  sau de reducere a accesului unor indivizi la anumite resurse.

Zi de zi ne întâlnim cu acest fenomen indiferent de clasele sociale din care facem parte.Pe stradă, la scoalp, in locuri publice sau private întalnim cazuri mai grave sau mai uşoare.Legea nr. 324/2006 defineşte discriminarea ca fiind: “orice deosebire,exculdere,restrictie sau preferintă pe bază de rasa ,nationalitate ,etnie, limbă, religie, categorie social ,convingeri ,sex, orientare sexuală, vârstă, handicap,boala cronica,apartenenţă la o categorie defavorizata,precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrăngerea ,inlaturarea recunoaşteri,folosinţei sau exercitări, in conditii de egalitate,a drepturilor recunoscute de lege in domeniul politic,economic,social si cultural sau orice alte domenii ale vietii publice”.

Aceste deosebiri sau observant si de-a lungul istoriei cand femeile nu aveau drepturi erau totalmente supuse barbatilor. Dar si cand Hitler a decis sa porneasca campania de ucidere a evreilor din lume . Holocaustul asa cum a fost numit reprezinta termen utilizat în general pentru a descrie uciderea a aproximativ șase milioane de evrei, majoritatea din Europa, în timpul celui de-al doilea război mondial, ca parte din „soluția finală a problemei evreiești”, programul de exterminare a evreilor, plănuit și executat de regimul național-socialist din Germania, condus de Adolf Hitler. In secolul XXI inca ne intalnim cu discriminare

la adresa evreilor. Oare cat o sa mai dureze pana trecem peste? Alte persoane discriminate grav sunt persoanele cu

disabilitaţi, care din cauza discrminari care aduce cu sine marginalizare si segregarea anumitor categorii de indivizi vizaţi de astfel de practice ,societatea acuala perpetueaza inegalitatea in drepturi a oamenilor ,judecându-i şi condamnându-i pe cei carora nu le acoda nici macar o sansa de a putea duce un trai decent.

Mai dureroasa însă, este acea disciminare suptilă pe care majoritatea oamenilor care nu suferă de nici un handicap nu o constientizeaza, ci dimpotrica o genereaza si perpetueaza prin standaredele si normele pe care direct sau indirect le impun asupra tuturor celoralti. O asemenea discriminare se regeseste spre exemplu in “etichetele” atribuire acestor persone .Termeni folositi pentru a le indentifica nevoile sunt in sine disciminatorii deoarce de exemplu prin insasi termenul de “dizabilitate” analizat etimologic, li se neaga absolute orice fel de abilitate. Aceasta falsa negare are un impact deosebit asupra identitati si demnitaţi individului. Unele tari au legi ce ii ajuta pe acesti personae discriminate insă parerea mea este că legile ar trebui sa fie mai dure ,mai “aplicate” deoarece discriminarea doare.

Modele de femei contemporane-Elisabeta Bostande Alis Socea

Clasa a XI a F

În cele ce urmează, am să vă prezint o femeie eroina, dar nu una dintre acele femei care au declanşat un război, datorită farmecului lor, ci s-a făcut remarcată datorită talentului şi muncii sale. Femeia despre care o să vă vorbesc nu a condus soldaţi la luptă, dar a ţinut în frâu cohorte de dansatori, zeci de actori, zeci de copii( cu nazurile şi reacţiile lor, uneori imposibile) şi nu s-a răzvrătit împotriva unor nedreptăţi, dar şi-a susţinut cu tărie, crezul că ,,viaţa este un dar frumos’’, descoperind elixirul tinereţii: copilăria. Persoana despre care v-am vorbit este însăşi regizoarea Elisabeta Bostan, care mi-a atras atentia în cadrul sărbătoririi Centenarului Colegiului National ,,Calistat Hogaş”, povestind cu nostalgie amintiri din perioada adolescenţei, când era eleva a liceului nostru.

Dacă vă întrebaţi cum a descoperit ea elixirul tinereţii, răspunsul nu este deloc complicat: prin filme; ,,filme de familie’’ (dupa cum declara regizoarea). Ca să mă întelegeţi mai bine, exemplul cel mai elocvent este ,,Veronica’’ filmul copilăriei multora dintre copii, care şi-au dorit cu siguranţă să pătrundă în acea lume magică,cu decoruri de vis. Intr-o alta capodoperă de a sa, Elisabeta dă viata pe ecran celor mai minunate pagini ale literaturii româneşti pentru copii: ,,Amintiri din copilărie’’, constituind un manifest liric şi moral despre puritatea magicului univers al copilăriei. Cu un palmares impresionant, scriind si regizâd peste 30 de filme de lung şi scurt metraj, mă întrebam:de unde atata imaginaţie? raspunsu-l aflandu-l chiar dintr-un interviu dat de către

aceasta, afirmând că acel “ sâmbure de copil care l-a păstrat nealterat” a inspirit-o mereu să-şi rememoreze viaţa sa, unele scene din filmele sale fiind chiar reflectări alte propriului său trecut.Aflându-i secretul tinereţii sale sufleteşti, am dorit să aflu şi secretul succesului său. Chiar daca ar fi fost interesant să descopar că este inventatoarea unui alt elixir, răspunsul a fost, şi de aceasta data foarte scurt: pasiunea şi munca, fară de care, cu siguranţă, nu ar mai fi fost răsplătită de numeroasele premii internaţionale care-i susţin talentul său ca regizor, precum şi aprecierile cronicarilor de film, dar care se retrag, discret, în faţa ultimei replici, care apartine copiilor din sala cinematografului:” Mama, când mai venim odată?” (dupa cum afirmă, cu sinceritate Călin Căliman). Dorind să aflu ce parere au şi ceilalţi oameni despre această valoarea de printre noi, m-am gândit să realizez un sondaj, iar întrebări au fost adresate atât elevilor din liceu cât şi oamenilor de pe stradă. Concluziile sondajului arată ca jumătate dintre cei chestionaţi nu au auzit de Elisabeta Bostan, iar cei care au răspuns afirmativ la aceasta întrebare, o mare majoritatea dintre, mai cu seama elevii, o cunosc datorita Centenarului colegiului ,,Calistat Hogaş” ce a fost sarbătorit anul acesta, la care a fost invitata Elisabeta Bostan . Atunci când oamenii au fost întrebaţi dacă ştiu în ce domeniu şi-a desfăşurat activitatea, toţi cei care au raspuns afirmativ la întrebarea anterioară, au dat acelaşi răspuns şi la aceasta, dar şi la următoarea, când au fost întrebaţi, dacă trăieşte sau nu. Pe de alta parte, atunci când au fost întrebaţi dacă cunosc legătura sa cu Piatra Neamt, 49% dintre cei care o cunoşteau au ştiut ca aceasta a facut liceul la Colegiu National “ Calistat Hogas”. În ceea ce priveşte realizările regizoarei, doar cinci persoane nu cunosc niciun film realizat de Elisabeta Bostan. La ultima întrebare din chestionar, cu privirea la importanţa pe care o ofera oamenii, Elisabetei, din păcate, răspunsurile negative au obţinut un procent mai mare decât a celor care au raspuns afirmativ.

Chiar dacă nu toate raspunsurile au fost cele la care mă asteptam, sper că oamenii, în viitor să aprecieze mult mai mult valorile pe care le au printre ei, mai ales că Elisabeta Bostan, a readus în prim-plan, prin filmele ei, inocenţa, candoarea unei varste şi acea “ reîntoarcele la natură” adica la natura celor mai frumoase si pure sentimente, într-o lume plină de griji.

Viaţa pe un peron de Niţuc Daniela

Clasa a XI a F

Am să incep cu un citat din romanul lui Octavian Paler Viaţa pe un peron :Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut

face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren. Viaţa pe un peron este mai mult decât un roman , este o confesiune a eului narrator ,in care se regaseste orice cititor . O confesiune despre viaţă , despre conştiinţă , despre timp , despre alegeri şi depsre o societate plină de măşti de sticlă şi dominant de ipocrizie .Iniţial acţiunea se petrece intr-un oras , unde personajul principal , un tânăr ce se considera un Rac ratat si înzestrat de ursitoare doar cu defecte, este nevoit să plece din oraş din cauza îmblânzitorilor de cobre care-l terorizează si din cauza unei crime pe care nu a comis-o . Acesta se urcă intr-un tren a cărei destinaţie nu o cunoaşte şi se trezeşte într-o gara goală ce se află pe un camp pustiu . Aici o întalneste pe Eleonora , o femeie care este nevoită sa fugă din oraşul său din cauza dresorilor de câini . Cei doi petrec aici mult timp incercând sa gaseasca o cale de a pleca . Romanul lasă cititorului o amprentă dublă : una reală , care se regăseşte in vieţile noastre şi una bizară , ireala , înceţoşată sugerată de angoasa prezentă în fiecare moment al acţiunii .Viaţa pe un peron este o carte ce trebuie citită datorită emoţiilor si a sentimentelor ce te acaparează şi care uimeşte prin nevoia de a scapa dintr-o societate superficial , în care fiecare om trăişte intr-un clopot de cristal ce nu-I permite să vadă adevărul din faţa sa. Şi nu uitaţi că : Nu există pustiu; ci doar neputinţa noastră de a umple golul în care trăim.(Octavian Paler)

Avalanşa şcolarăde Andrei Munteanu

Clasa a XI a F

Anul şcolar 2011-2012 aduce noi schimbări în sistemul românesc de învăţământ. Aceste modificări sunt urmarea notelor mici obţinute de elevii de liceu le examenul de bacalaureat în vara anului 2011. Aplicarea acestor noi legi vizează creşterea promovabilităţii bacalaureatului. Însă nu există încă dovezi care să asigure reuşita acestor reglementări.

Prima modificare constă în schimbarea structurii anului şcolar. Semestrul I începe în data de 12 septembrie şi se finalizează în data de 23 decembrie. Vacanţa de iarnă va avea 3 săptămâni, iar cea de Paşte va avea 2 săptămâni. Semestrul al II-lea va începe pe data de 16 ianuarie şi se va termina pe data de 22 iunie, vacanţa mare suferind la rândul ei modificări.

Noutatea absolută e reprezentată însă de evaluarea elevilor la început şi sfârşit de an şcolar. Această verificare a cunoştinţelor se va aplica pentru obiectele de profil, dar şi pentru obiecte mai importante ce nu sunt studiate intens. Rezultatele obţinute vor fi trecute în „foaia de parcurs” , nu în catalog, acestea ajutându-i pe directori să aibă o imagine reală a tuturor elevilor, iar pe părinţi să ştie ce nivel au copii lor.

Cauzele notelor mici încasate de elevi la examenul de bacalaureat sunt multiple. Pe lângă

cele ca numărul mare de absenţe sau copiatul la teste în timpul anilor de studiu, se adaugă şi premise precum densitatea materiei sau relaţia elev – profesor.

În cazul în care un elev nu simpatizează un anumit profesor, acesta nu va fi atras de materia predată de cadrul didactiv respectiv sau o va trata cu indiferenţă totală. Această antipatie se poate datora atât comportamentului profesorului cât şi comportamentului elevului. Însă şi lipsa de comunicare asertivă dintre cele 2 părţi, poate produce astfel de situaţii în care elevul nu îl mai respectă pe profesorul în cauză.

Majoritatea populaţiei a zâmbit ironic în colţul gurii când a aflat că în alte state împărţirea se învaţă în clasa a VII-a şi radicalul în clasa a IX-a. Întotdeauna românii s-au simţit superiori pentru că în România se învaţă mai mult, se vehiculează o cantitate mai mare de informaţii. Dar câte din aceste noţiuni îi sunt folositoare elevului? Unele, se uită în primele 72 de ore de la memorare, în totalitate, deoarece pentru acumularea cunoştinţelor, şcolarii folosesc deseori memorarea mecanică şi ignoră fără voia lor memorarea logica din cauza lipsei de timp. Pentru a se evita astfel de situaţii, ar trebui introduse în sistemul de predare, unele metode care să ajute elevul să reţină cu uşurinţă informaţiile prezentate.

Din punctul meu de vedere, fiecare elev ar trebui să fie ajutat să folosească şi dezvolte la maxim calităţile sale. Dacă privim insă din altă perspectivă situaţia sistemului românesc de învăţământ am putea observa că ea nu este ieşită din comun ci doar foarte deosebită.