Arta romanăFacultatea de istorie și geografieSpecializarea: Relații internaționale și studii europeneSeminar: Istoria arteiAnul I, semestrul II, grupa a II-a

Arta romanăRealizator proiect:Pricob Elena

Caracteristicii generale.

Arta romană se dezvoltă la Roma și în Imperiul roman din secolul II î.Hr, până la începutul secolul IV d. Hr. Este o expresie a societății romane, a puterii statului, având ca scop principal propaganda în favoarea politicii oficiale. De asemenea, arta exprimă și pasiunea romanilor pentru ornament, gustul lor pentru fastuos, dorința de a-și înfrumuseța locuințele, palatele, templele și locurile publice.

La început, arta romană este dominată de influențe etrusce și grecești (încât unii o consideră chiar o copie a acestor arte), ca apoi să devină o artă originală, cu trăsături specifice, care a supraviețuit de-a lungul istoriei, exercitând influențe asupra perioadelor ulterioare (Renașterea, neoclasicismul).

Având un caracter statal, este o artă unitară, bazată pe talentul organizatoric, spiritul utilitar și simțul practic al romanilor. De la Roma pornesc principiile, soluțiile, noutățile, pentru a se extinde apoi în toate provinciile.

Roma este un exemplu pentru întreg imperiul roman și în ceea ce privește preocuparea permanentă pentru amenajearea spațiilor publice. Urbanismul a determinat în Imperiul Roman emiterea de legi imperiale având ca subiect așezarea caselor particulare, a eidficilor publice, legi pentru evitarea incendiilor sau pentru păstrarea curățeniei. Conform planului de urbanism al Romei și celelalte orașe se dezvoltă în jurul unor spații publice(forumuri) puse în valoare în construcții monumentale, iar străzile fiind construite și dispuse în funcție de aceste nuclee. În orașele romane, se asigurau o serie de servicii aduse cetățenilor lor, cum ar fi: aprovizionarea cu apă, prin apeducte, asigurarea protecției prin ziduri și a accesului prin porți de intrare, asigurarea liberei circulații prin străzi și trotuare, dotarea cu edificii politico-administrative, juridice, culturale și religioase, depozitarea alimentelor și distribuirea lor, asigurarea spațiilor de locuit dar și a celor pentru recreere și distracție.

Vederea generală a forului roman

Forumum romanum(Forumul) este cel mai important loc al orașului roman, loc unde se întâlnesc sacrul și profanul. Acesta se întâlnește în centrul orașului și este locul unde se adună cetățenii orașului și unde sunt așezate principalele temple de cult și palate imperiale. Tot în centru sunt întâlnite bazilici, columne, biblioteci, arcul de triumf, piețe comerciale. Exemple de forumuri pot fi: Forumurile ridicate de împărații: Caesar, Augustus, Traian, Nerva și Vespasian

De la etrusci la greci: sinteza romană.

Apărută la începutul secolului VII î. Hr., arta etruscă cunoaște perioada sa de apogeu în secolele VI și V.Primește influențe din Orient , dar mai ales din Grecia arhaică. În toate domenile creației, aceste influențe vor fi amplu reinterpretate, după propriul spirit, care acordă o importanță deosebită stilului decorativ, spontan și vioi, puternic legat de realitate Templele inspirate de la greci, au proporții robuste și sunt înălțate pe un podium. Sunt alcătuite din trei cellae succesive, precedate de un portic cu coloane . Nici unul dintre aceste temple construite din cărămidă și ceramica nu s-au păstrat până astăzi. Arhitectura funerraă ocupă un loc important în lumea etruscă. Sălile interioare ale acestor impresionate morminte, deasupra cărora sunt așezați tumuli, reproduc, arhitectura religioasă sau pe cea a construcției civile.

Statuara etruscă folosește de obicei teracota și bronzul.În domeniul artei funerare, teracota este folosită în special pentru sarcofagele mari în formă de gisant pe jumătate lungit, specifice stilului etrusc.

Arta etruscă. Sarcofagul soților, 520 î Hr.-găsit la Cerveteri.Muzeul național Vila Giulia, Roma.

De la arta etruscă la arta romană. O dată cu căderea Tranquinilor, arta etruscă suferă un recul. Totuși, mai mult de trei secole, ea va domina, împreună cu arta greacă, producția artistică a Romei. Începând din secolul II î. Hr., când arta romană iși va găsi propria identitate, arta etruscă va fi prezentă mai ale în producerea urnelor funerare din piatră. Treptat, arta etruscă se va pierde puțin câte puțin în arta romană, dar amprenta ei va rămâne vizibilă.

De la etrusci, romanii au preluat:

unele principii urbanistice care strau la baza înființării și organizării orașelor (folosirea unor planuri regulate, cu străzi drepte și trotuare pentru circulație, porți monumentale de acces, sisteme de canalizare);

existența camerei centrale (atrium) în planul caselor particulare;

modul de construcție al templelor de cult (podium din piatră foarte înalt, amplasarea coloanelor);

utilizarea arcului, sisteme de boltire.

De la greci au preluat:

conceptul de piață publică (agora, care devine forum) ca centru al orașului;

ordinele arhitectonice (doric, ionic și corintic);

modul de construcție al templelor de cult;

structura și componența teatrelor;

construcția trofeelor ca monumente comemorative;

utilizarea picturii, a mozaicului pentru decorarea caselor sau palatelor

Arhitectura romană

Arhitectura romană își afirmă propria identitate începând din secolul II î.Hr., prin punerea la punct a tehnicii blocajului: un mortar dur, în care sunt amestecate bucăți de piatră. Acest material maleabil constituie structura oricăriu edificiu roman. Blocajul permite elaborare și răspândirea formelor din ce în ce mai complexe : arcul, bolta și cupola. Cele trei elemente devin specifice arhitecturii romane. Blocajul, este mascat prin blocuri de piatră taiată: parament. Pentru edificiile majestuoase și pentru interioerele bogate, paramentele sunt din marmură. Zidurile exterioare, eliberate de orice rol strucutral, capătă o funcție decorativă importantă care favorizează dezvoltatea decorului în trompe-l`oeil. Folosirea coloanei ornamentale este tot mai răspândită, ca și utilizarea stilului corintic, propice pentru fastul decorativ.

Termele vilei lui Hadrian, la Trivoli, unde este folosită tehnica blocajului.

Via Stabiana, la Pompei

Cele patru forme ale arhitecturii romane sunt:

Bazilica- poate fi piață sau tribunal, prezintă forma unei construcții dreptunghiulare, împărțită de obicei, în trei nave, nava princpală fiind mai înaltă decât cele laterale și străpunsă de ferestre în partea sa superioară. Nava centrală se termină cu o absidă în care își avea sediul curia.

Termele- loc pentru baie și pentru întălniri. TeatrulAmfiteatrul- specificî jocurilor de circ și a luptelor cu

gladiatori

Bazilica este o construcție de foarte mari dimensiuni, de plan rectangular și în care au loc adunări publice, se desfășoară judecăți, procese, piețe, sau târguri, ședințele senatului. prima bazilică a fost construită în anul 184 îhr.în timpul creștinării, mai ales în perioada romană, termenul a început să fie utilizat în mod deosebit de biserica romano-catolică, pentru edificii religioase ,biserici . De obicei acest termen este utilizat pentru a desemna bisericile romano-catolice foarte mari.

Ruinele Bazilicii Maxentius

Triclinium din Casa lui Neptun și a Amfitritei, Herculanum

sală de mâncare cu trei divanuri

 Arcul de triumf Este un monument roman original, construit

pentru prima dată însecolul I î.H. Aceste grandioase porţi ce dominau străzile publice aveau piloni mari, legaţi prin arcuri de zidărie în plin cintru.Deasupra, zidăria construcţiei era terminată în linie dreaptă. Întreg edificiul era încoronat de un grup statuar sau de trofee. Pe fronton se aflau inscripţii care celebrau victoriile împăratului în cinstea căruia fusese ridicat monumentul.Cele mai însemnate arcuri de triumf s-au ridicat la Roma, fiind dedicate împăraţilor Titus,Septimius Sever şi Constantin cel Mare. Cel al lui Titus avea o înălţime de aproximativ 20m, era acoperit cu marmură şi a fost ridicat în urma victoriei împotriva iudeilor.În amintirea victoriilor obţinute de împăraţii romani s-au ridicat şi columne.Acestea aveau forma cilindrică şi depăşeau înălţimea de 20 m. În vârful lor se afla de obicei statuia împăratului în veşminte de războinic. Basoreliefurile de pe coloane înfăţişau scene din războaiele celebrate prin aceste monumente. Cele mai însemnate sunt Columna lui Traian şi Columna lui Marc Aureliu, de la RomaArcul de triumf

Sculptura

PortretulPreocuparea pentru portret este trăsătura cea mai originală a artei romane. Spre deosebire de spiritul grecesc, atașat ideii de reprezentare a omului în general, mentalitatea romană preamărește individualizarea și identificarea. În domeniul sculpturii, importanța lor era atât de însemnată încât studiul corpului omenesc este minimalizat. Originea artei portretului își are două surse principale. Una este portretul elenistic, cealaltă este tradiția funerară etruscă, prin care se impune esxecutarea unei măști de ceară după fața defunctului, pentru a înregistra cu fideliatte trăsăturile acestuia.

Statuia lui Marc Aurelain, datând din secolul II. Piața Capitoliului, Roma

Relieful roman sculptat este continuatorul celui grecesc. Totuși aparține unei perspective diferite și prezintă un stil radical nou. Este întodeauna realizat în altorelief, pe mai multe planuri, și este caracterizat de multă animație.

Relieful sculptat

Unul dintre basoreliefurile de pe Ara Pacis ( altarul Păcii), Roma.

Portretul lui Brutus

Marcus Salvius Otho

Portertul lui Augustus

Columna lui Traian a fost ridicată în anul 113 e.n. Dimensiuni•Înălțimea bazei:1,70 m•Înălțimea arborelui: 26,92 m•Înălțimea blocurilor: 1,521 m•Diametrul arborelui: 3,695 m•Înălțimea statuii: 1,16 m•Înălțimea totală a columnei: 29,78 m•Înălțimea scărilor elicoidale: 29,68 m (aproximativ 100 de picioare romane)•Înălțimea columnei, cu excepția plintei: 28,91 m•Înălțimea piedestalului, inclusiv plinta: 6,16 m•Înălțimea columnei deasupra solului: 35,07 mBasoreliefulBasorelieful prezintă scene de luptă din campaniile lui Traian împotriva dacilor din 101-102 (în partea de sus a columnei) și 105-106 (în partea de jos). Soldații romani și daci sunt prezentați în timpul bătăliei.Atingând apogeul basoreliefului istoric roman, cele 124 de episoade care îmbracă în spirală trunchiul coloanei și care ilustrează Comentariile lui Traian despre războaiele dacice (De bello dacico), prin caracterul lor de document istoric, constituie un adevărat "act de naștere" al poporului roman.

Colosseum

Lucruri de interior

În conformitate cu Calendarul Codex din 354, Colosseumul ar putea găzdui 87.000 de oameni, cu toate că estimările moderne pun cifra la aproximativ 50.000. Ei au fost așezați într-un aranjament pe niveluri, care reflecta natura rigidă stratificată a societății romane. Cutii speciale erau puse la nord și sud pentru împărat și Virginele Vestal, oferind cele mai bune puncte de vedere ale arenei.

Exterior

Spre deosebire de amfiteatrele construite anterior între două dealuri, Colosseumul este o structură autonomă, în întregime construită. Planul său este eliptic, având 189 m lungime și 156 m lățime, aria sa fiind de 6 ha. Înălțimea zidului exterior este de 48 m. Perimetrul originar măsoară 545 m. Arena centrală este ovală, având 86 m lungime și 156 m lățime, înconjurată de un zid de 4,5 m înălțime, care se ridică până la nivelul primelor rânduri pentru spectatori.Se estimează că zidul exterior era construit din 100.000 m³ de travertin, nu zidit cu mortar, ci fixat cu scoabe de fier. Ansamblul structurii a suferit pagube însemnate în decursul veacurilor, prin prăbușirea unor părți mari, în urma unor cutremure. S-a păstrat partea de nord a zidului de incintă. În secolul al XIX-lea au fost adăugate la extremitățile sale rampe de cărămidă pentru a-l consolida. Restul exteriorului actual al Colosseumului este de fapt zidul interior de la origine.Partea păstrată a zidului exterior al fațadei monumentale se compune din trei niveluri de arcade suprapuse, având deasupra o platformă pe care se înalță un atic foarte înalt, prevăzut cu ferestre la intervale regulate.

Arcadele sunt încadrate de semi-coloane dorice, ionice și corintice, în timp ce aticul este împodobit cu pilaștri corintici. Fiecare arc de la al doilea și al treilea etaj era ornat cu statui, probabil reprezentând divinități și alte personaje ale mitologiei greco-romane.În jurul părții de sus a aticului se aflau 240 de catarge dispuse în corbel. Acestea susțineau un acoperiș mare retractabil, cunoscut sub numele develarium, care ferea spectatorii de arșița soarelui sau de ploaie. Era o pânză foarte mare, susținută de o plasă din frânghii, cu o gaură în mijloc. Acoperea două treimi din arenă, în pantă către centru, pentru a capta vântul și a-l dirija către spectatori. Velarium-ul era manevrat de marinari înrolați în acest scop la sediul marinei din Misenum și cazați la cazarma Castra Misenatium din apropierea Colosseumului.Capacitatea enormă a Colosseumului necesita un sistem de acces și de evacuare eficient, pentru care arhitecții au conceput soluții similare celor care există la stadioanele moderne. La parter existau 80 de intrări, dintre care 76 erau destinate spectatorilor de rând. 

Panteonul lui Hadrian (118-128 d.Hr), Roma

Panteonul reprezintă cea mai mare sală acoperită cu cupolă a Antichității, cu un diametru de 150 de picioare romane(43,30 m). Pentru construirea acestei cupole au fost folosite metode tradiționale foarte simple. Pe un cofraj din lemn se trasau pietre și mortar în straturi orizontale și după, un anumit interval de timp necesar uscării, cofrajul era demontat. Cupola se sprijină pe ziduri deosebit de rezistente. Împingerile sunt deviate vertical printr-unsistem de arcuri de susținere, ascunse în pereții cilindrului în spatele stâlăilor. Două coloane delimitează spațiul unei nișe amenajate între fiecare element de sustinere. Cupola începe la jumătatea înălțimii spațiului interior. Acest nivel este sesizabil în exterior prin prezența unei cornișe care înconjurează cladirea. Cele 145 de casete ale cupolei, dispuse pe 5 rânduri orizontale, a căror dimensiune se micșorează cu regularitate matematică, conduc privirea din ce în ce mai sus, spre marele oculus(8,92 m în diametru), situat în vârful cupolei. În interiorul cellei, aspectul de extremă măreție o dau stucul și incrustațiile în marmură.

Tehnici constructive La construcție își dădeau concursul: arhitecți: proiectarea construcției; ingineri: specialiști în betoane, fundații, hidroconstrucții, sisteme de încălzire; dulgheri: realizau schelele sau părțile lemnoase ale construcțiilor; pietrari: tăierea marmurei sau a pietrei; zidari: ridicarea zidurilor din cărămidă; țiglari: acoperișuri, bolți; stucatori: realizarea decorațiilor în stuc aplicate pe pereți, tavane, bolți; instalatori: canalizări, conducte de apă; decoratori: mozaicuri, fresce.

Ca materiale se folosesc: lemnul: grinzi, planșee, șarpante, susținere copertine la amfiteatre; piatră: fortificații, apeducte, poduri, arcuri, pilaștri; marmură: placare pereți; cărămidă: zidărie brută (ce ulterior va fi placată la interior și exterior); betonul: material a cărui utilizare a marcat o revoluție în tehnica construcțiilor

deoarece asigură realizarea unor construcții mai solide și mai puțin costisitoare.

Pictura și mozaiculUn rol important în arta romană, îl au mozaicul și pictura. Romanii le foloseau pentru decorarea în principal a caselor și palatelor și, în mai mică măsură, pentru decorarea templelor. Decorarea interioarelor se făcea pe plafoane, bolți, pereți și podele. În funcție de locul decorat, romanii foloseau diverse tehnici și teme, astfel pentru plafoane și bolți erau folosite specifice cerului, pereții îi decorau cu peisaje, diverse subiecte mitologice sau din viața de zi cu zi, iar podelele erau decorate sub formă de mozaicuri pavimentare cu motive ornamentare geometrice, florale sau figurative. Atât mozaicul, fresca dar și stucatura colorată erau realizate în așa fel încât să creeze iluzia realității imediate deoarece tehnica folosită, numită „trompe l'oeil” consta în reprezentarea obiectelor și personajelor într-un detaliu foarte avansat. Cele mai păstrate exemple sunt cele din orașele Herculanum și Pompei descoperite în secolul al XVIII-lea. În timpul Republicii, pictura este folosită pentru a decora interioarele caselor și palatelor. Apare decorul parietal ce imita marmura sau lemnul. În arhitectură, coloanele, arcadele, antablamentele, ferestrele, și arcurile clădirilor, erau realizate în trompe l'oeil având la bază desenul. Temele picturilor sunt mai complicate având influențe grecești și elenistice dând aspect de adâncime, prin poziționarea personajelor în planuri diferite. Culoarea cea mai folosită în pictură era roșu, iar compozițiile erau stilizate prin folosirea unui grafism accentuat. Exemple de decorațiuni interioare sunt:„Casa Misterelor” din Pompei, „Villa împărătesei Livia”, „Prima-Porta” de la Roma și „Villa lui Hadrian” din Tivoli.

Pentru decorarea pereților, tavanelor, și podelelor din case, palate, bazilici, terme, piscine și fântâni se foloseau mozaicurile. În timpul Republicii, mozaicul este folosit numai pentru pavimente, acestea fiind durabile ne permițând pătrunderea umezelii erau considerate foarte practice. Ca materiale de construcție pentru podele erau folosite cărămizile, teracota, piatra, marmura sau pietricele de râu. Se foloseau motivele geometrice sau florale, animale și figuri umane. În perioada Imperiului, un accent deosebit se pune pe mozaic ca element de decor parietal și pavimental. O noutate în domeniu este folosirea cubulețelor de sticlă colorată sau translucidă, cu foaie de aur încorporată, și cele de ceramnică smălțuită și policrome. Scenele folosite pentru decorare erau figurative, desfășurate sub formă de panouri de diferite forme sau sub formă de medalioane ocupând suprafețe mari și având o tematică diversuficată cuprinzând scene istorice, mitologice, din viața coditiană, animale sălbatice, gladiatori. Ca exemple se pot da: „Mozaicul pavimentar” din Ostia-Roma, „Casa de aur al lui Nero” de lângă Colosseum-Roma, „Casa Faunului”, „Casa venerei” din Pompei.

Casa misterelor din Pompei

Fontana di trevi este cea mai cunoscută și probabil cea mai frumoasa fântână arteziană din roma. acest monument impresionant domină micuța piața trevi situată in cartierul quirinale. fontana di trevi se afla la capătul unui apeduct construit în anul 19 î.hr. ce se numește aqua virgo.acest apeduct aduce apa de la izvoarele salone (aproximativ 20 km depărtare de roma) și aprovizionează fântânile din centrul istoric al romei cu apă.

În 1732, din ordinul papei clement al xii-lea, a fost angajat nicola salvi pentru a ridica o fântână mare în piața trevi. mai existase un plan de construcție al unei astfel de fântâni după un proiect de bernini care fusese amânat în urmă cu un secol după moartea papei urban al viii-lea. salvi și-a construit capodopera pe bază vechiului proiect al lui bernini. construcția monumentalei fântâni baroce a fost finalizata abia în anul 1762.Figura centrală a fântânii trevi este neptun, zeul mării, care se află într-un car de luptă ce are forma unei scoici, tras de doi căluți de mare. unul dintre cai este nărăvaș iar celălalt este calm și supus. aceștia simbolizează dispoziția fluctuantă a mării.La stânga lui neptun se găsește o statuie ce reprezintă abundența, iar cea din dreapta reprezintă sănătatea perfectă. deasupra sculpturilor se găsesc basoreliefuri, unul din ele înfațișând-o pe agripa, fata dupa care a fost denumit apeductul.Apa de pe fundul fântânii reprezinta marea. Legenda spune că cel ce aruncă o monedă în apa se va întoarce la roma. aceasta moneda trebuie aruncată peste umăr cu spatele la fântână.

Concluzii Scluptorii și pictorii care reprezentau figura omenească nu s-au preocupat

deloc să definească un tip fizic determinat odată pentru totdeauna, dimpotrivă, le-a plăcut să amestece în același scene personaje de dimensiuni și morfologii foarte veritabile. Nici n-au căutat sa definească animale, elemente vagetabile sau obiecte materiale având trăsături fixe, și care ar fi putut fi reutilizate. În universul plastic pe care-l pun în scenă, elementul esențial variabil este definit mai mult prin constrângerile ansamblului la care participă, decât prin propria sa lege internă.

Scluptorii au căutat să-și adapteze reprezentările unui anumit număr de constrăngeri, le-au înserat într-un cadru atotputernic care condiționează pozițiile și morfologia ființelor pe care le conține, le-au legat din punct de vedere fizic de data de piatră care le servește drept fundal pentru basorelieful, le-au adaptat unor scheme geometrice care de cele mai multe ori derivă dintr-o compoziție vegetală.

Bibliografie Istoria artei: pictură, sculptură, arhitectură, Editura

Enciclopedia RAO , București, 1995.Panteonul din Roma http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/panteonul-roma-67654.html Johann, Joachim, Winckelmann,Istoria artei antice,

Editura Meridiane, vol II, București, 1985.Gombrich, E.H, O istorie a artei, Editura Meridiane,

București, 1975.Columna lui Traian: http://

www.natgeo.ro/istorie/civilizatii-stravechi/10087-columna-lui-traian-

Fontana di trevi: http://www.aviewoncities.com/rome/trevi.htm