+ All Categories
Home > Documents > arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

Date post: 08-Aug-2015
Category:
Upload: bdginaufgyusuybin
View: 243 times
Download: 15 times
Share this document with a friend
Description:
arhitectura romanesca, stiluri, sec XX, 1900, noi media print
120
arta 1900 în România
Transcript
Page 1: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

arta 1900 în România

Page 2: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

ŞTEFĂNUŢ, ADA Arta 1900 în România / Ada Ştefănuţ ; trad.: Alistair Ian Blyth ; graf.: Ioana Bita Giulea ; foto.: Árpád Harangozó ; ed.: Adrian Manafu. - Bucureşti : Noi Media Print, 2008 ISBN 978-973-1805-25-2

I. Blyth, Alistair (trad.)II. Bita-Giulea, Ioana (graf.)III. Harangozó Árpád (foto.)IV. Manafu, Adrian (ed.)

7.035 Art Nouveau(498)

Page 3: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

arta 1900 în România

Cartea a apărut cu sprijinul Administraţiei Fondului Cultural Naţional

Page 4: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

Editorii și autorul mulţumesc domnilor Eugen Ștefănuţ, Flaviu Gheorghiţă, Tchavdar Marinov, Marius Balaban și doamnei Cora Fodor pentru bunavoinţa cu care le-au pus la dispoziţie imaginile dumnealor.

Page 5: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

Arta 1900 în Europa –

artă şi societate în Europa în jurul anului 1900 7

Secession-ul transilvănean 15

Arta 1900 în Regat şi stilul naţional românesc 75

Încheiere 113

Note 114

Bibliografie 115

cuprins

Page 6: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

6 arta 1900 în europa

Page 7: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

7arta 1900 în europa

arta 1900 în europa

Artă şi societate în Europa în jurul anului 1900

Arta 1900 este o mişcare artistică ce cuprinde întreaga Europă, din Scoţia până în

Transilvania şi din Finlanda până în Spania, între ultimele două decenii ale secolului al

XIX-lea şi primele două decenii ale secolului al XX-lea, manifestându-se în toate ramurile

artei. Deşi din punctul de vedere al răspândirii mişcarea este un fenomen internaţional,

pletora de nume sub care este cunoscută îi sugerează caracterul regionalist: în Franţa se

numeşte Art Nouveau sau Le Modern Style, în Germania Jugendstil, în Austria şi Ungaria

Secession, în Spania Arte joven, în Italia Arte nuova, în Olanda Nieuwe kunst, în Scoţia

Glasgow Style, în Polonia Młoda Polska. Fiecare naţiune a avut propria versiune a Artei

1900, iar în cadrul versiunilor naţionale există variante locale, în aşa fel încât mişcarea

nu este un fenomen omogen, identificându-se mai mult cu o perioadă decât cu un stil.

Mulţi dintre termenii care desemnează mişcarea trimit la ideea de noutate şi de înnoire

a vocabularului artistic pe care reprezentanţii mişcării şi-o propun ca pe unul dintre

principalele scopuri. Alţi termeni, cum ar fi Stile Floreal, Lilienstil, Stile Nouille sau Stile

Vermicelli fac referire la predilecţia pentru formele organice, sinuoase ce caracterizeată

multe dintre variantele mişcării.

Toate versiunile Artei 1900 pornesc de la premise teoretice sofisticate care preţuiesc

paradoxul: deşi apare ca reacţie la istoricismul secolului al XIX-lea, căruia îi reproşează

confuzia estetică determinată de abundenţa de referinţe culturale şi de un raport cu

istoria care devenise apăsător, şi deşi îşi propune să inventeze forme noi, Arta 1900 face

adesea apel la tradiţie. Doar că această tradiţie nu mai este cea a civilizaţiei antice sau

medievale, ci, de cele mai multe ori, cea a arhitecturii vernaculare, rurale sau urbane, a

artizanatului local şi regional, folosind motive populare, considerate arhaice şi autentice,

Page 8: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

8 arta 1900 în europa

în căutarea unui trecut mitic pe care prezentul trebuie să-l emuleze. Alteori, tradiţia la

care se face apel este una extra-europeană, cel mai adesea fiind vorba despre arhitectura

şi gravura japoneză.

Din punctul de vedere al limbajului formal, Arta 1900 este la fel de complexă. Există,

pe de o parte, predilecţia pentru motivele florale, curbiliniare, pentru suprafeţe colorate

şi ondulate prezentă în operele unor Victor Horta sau Antoni Gaudí, iar pe de altă parte

există preferinţa pentru funcţionalism, pentru forme geometrice, mase cubice şi sferice,

Joseph Maria Olbrich,

Clădirea Secession, Viena, 1897.

p.6 :

Antoni Gaudí,

Casa Milà (sau La Pedrera),

Barcelona, 1906–1910.

Page 9: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

9arta 1900 în europa

Otto Wagner şi Joseph Maria Olbrich,

intrarea în gara de metrou Karlsplatz,

Viena 1899.

pentru ziduri lipsite de decoraţie şi suprafeţe plane, netede, întâlnită în arhitectura lui

Charles Rennie Mackintosh în Scoţia sau a lui Joseph Maria Olbrich în Austria. Ceea

ce constituie elementul comun al acestor concepţii atât de diferite este permanenta

încercare de a aplica în arhitectură şi design ideea wagneriană de Gesamtkunstwerk

(opera de artă totală), adică de a concepe clădiri în care fiecare detaliu constructiv sau

decorativ să se îmbine într-un tot unitar, incluzând decoraţia interioară şi mobilierul,

precum şi tendinţa de a se renunţa la distincţia dintre artele considerate majore şi

artele aplicate1.

În Belgia, arhitectul Victor Horta concepe un stil foarte decorativ, marcat de volume

torsionate şi flexibile, de linii sinuoase, dinamice şi organice, de folosirea sticlei şi a

feroneriei, Hotelul Tassel din Bruxelles fiind considerat adesea manifestul Artei 1900.

În Scoţia, Charles Rennie Mackintosh, împreună cu soţia sa, Margaret Macdonald şi cu

Frances și Herbert McNair (cunoscuţi sub numele de „Cei patru”) crează un stil influenţat

de ideile revivaliste şi de mişcarea Arts and Crafts. Principala sa sursă de inspiraţie o

constituie arhitectura vernaculară, aşa numita „arhitectură baronială”2, iar rezultatele

sunt clădiri de o geometrie austeră, aproape lipsite de decoraţie, precum Şcoala de Arte

din Glasgow (1907-1908). La Paris, intrările în gările de metrou ale lui Hector Guimard

difuzează în tot oraşul liniile curbe, suple şi dinamice ale arhitecturii sale rafinate. În

Germania întâlnim atât Jugendstil-ul münchenez, cu ornamente sinuoase, vegetale, cât

şi, ceva mai târziu, limbajul rectangular şi funcţionalist al Deutche Werkbund. Arta

Page 10: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

10 arta 1900 în europa

1900 din Catalonia este dominată de figura lui Gaudí şi de arhitectura sa fantezistă; cea

din Austria, de raţionalismul şi minimalismul Wiener Werkstätte. Dar poate cel mai

pregnant se remarcă rolul Artei 1900 în crearea stilurilor naţionale în arhitectura ţărilor

din centrul şi estul Europei.

Majoritatea autorilor care se ocupă de conceptul de naţiune îi afirmă caracterul modern,

construit şi voluntar: ideea de naţiune apare nu mai curând de ultima parte a secolului

al XVII-lea, în Occident, extinzându-se, pe parcursul secolului al XIX-lea, către estul

Victor Horta,

Hotel Tassel,

Bruxelles, 1893-1894.

Page 11: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

Europei şi generalizându-se apoi la scara globală. Citând celebra formulă a lui Benedict

Anderson, naţiunile sunt o „comunitate imaginată”3: „nu o anumită istorie face naţiunea,

ci naţiunea, o dată constituită, îşi inventează istoria care, aparent, ar fi întemeiat-o.

Nu o anume limbă împărtăşită îi reuneşte pe oamenii în naţiune, ci naţiunea, o dată

constituită, elaborează o limbă standard pe care o impune tuturor membrilor săi. Nu

căile de comunicaţie moderne fac naţiunea, ci naţiunea, o dată constituită, are grijă să-şi

lege toate segmentele componente într-o reţea centralizată de căi de comunicaţie ... Pe

când astăzi naţiunii îi sunt tăiate rădăcinile, pe atunci ele erau împinse până departe,

în preistorie.”4

Identitatea naţională este construită, iar cultura materială este vehiculul prin care

discursul naţionalist este diseminat. Arhitectura este unul dintre cele mai vizibile tipuri

de cultură materială şi a avut întotdeauna o importantă valoare reprezentaţională.

Referinţe ideologice latente sau manifeste sunt discernabile în toate epocile, însă

în contextul istoricismului secolului al XIX-lea, adică în contextul proliferării de

stiluri neo- (neo-clasic, neo-gotic, neo-romanic etc.) alegerea conştientă a unui

Charles Rennie Mackintosh,

fostul sediu al Daily Record,

Glasgow, 1900-1901

Imobil de apartamente şi

birouri, Glasgow, 1902.

Hector Guimard,

Hotel Mezzara, Paris 1911

Imobilul de apartamente din

strada Rue Millet nr. 11, 1910.

Page 12: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

12 arta 1900 în europa

stil, respectiv alegerea conştientă de a inventa un nou stil, reprezintă de multe ori

afirmarea unei ideologii.

Secolul al XIX-lea este perioada în care, în toată Europa, apar noile naţiuni desprinse

din marile imperii în dezmembrare, sprijinindu-se pe doctrinele naţionaliste care

afirmau necesitatea „autonomiei, unităţii şi identităţii unei naţiuni”5. În cadrul acestui

fenomen, majoritatea noilor naţiuni încearcă să-şi creeze un stil specific în arhitectură

şi în celelalte arte. Indiferent dacă aceste naţiuni îşi propun să-şi afirme propria

autonomie, să se distanţeze de puterile din jur sau să pretindă hegemonie culturală

într-o anumită regiune, toate privesc arhitectura ca un mijloc de a-şi declara o identitate

culturală unică. Identitatea naţională ar trebui să reflecte esenţa unei naţiuni; adesea,

această esenţă se exprimă prin simboluri ale naţiunii, despre care se consideră că ar

conjugă trăsăturile unice ale unui popor. Simbolurile naţionale sunt rareori desemnate

prin consens popular, intelectualii având un rol major în crearea lor. Limbajul simbolic

utilizat de elite în discursul despre identitate naţională este esenţial pentru insuflarea

spiritului patriotic şi ideii de unitate şi identitate naţională în rândul populaţiei. Din

punctul de vedere al istoriei arhitecturii, anumite stiluri abordează în mod conştient o

retorică simbolică în scopul de a face vizibilă o ideologie naţionalistă.

În influentul său articol intitulat The Invention of Tradition, Eric Hobsbawm demonstrează

că tradiţiile sunt adesea construite de intelectuali sau politicieni şi legitimate printr-o

falsă continuitate istorică, în fapt ele fiind creaţii noi sau relative recente. Hobsbown

Antoni Gaudí,

detaliu de pe terasa Casei Batlò.

Bedřich Bendelmayer și

Alois Dryák, Grand Hotel

Europa, Praga, 1903-1905.

Page 13: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

13arta 1900 în europa

defineşte termenul de “tradiţii inventate” ca fiind “un set de practici … al căror scop

este de a inculca anumite valori şi norme de comportament prin repetiţie, ceea ce în

mod automat implică o continuitate cu trecutul”6 şi dă ca exemplu folosirea stilurilor

neo-gotice cu scopul de a sugera continuitatea cu un timp considerat glorios şi autentic

în termeni de identitate naţională. Trecutul la care se face referire este adesea manipulat,

iar continuitatea istorică este căutată cu obstinenţă chiar şi în lipsa oricăror dovezi.

Otto Wagner,

imobilul de apartamente din

strada Linke Wienzeile nr. 38,

Viena, 1898.

Page 14: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

14 sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

Page 15: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

15sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

secession-ul transilvănean

După Compromisul din 1867, Ungaria devine autonomă şi egală Austriei în cadrul

Monarhiei Duale. Cu toate acestea, statutul Ungariei rămâne ambiguu: atât din punct

de vedere politic (capitala statului este Viena, împăratul este de origine austriaco-

germană), cât mai ales din punct de vedere cultural (limba oficială este germana, iar

cultura maghiară pare a fi ameninţată de hegemonia austriacă). Ca reacţie la această

situaţie, în cadrul elitelor maghiare apare ideea necesităţii afirmării propriei specificităţi

naţionale. Artiştii erau datori să creeze o artă care să afirme individualitatea Ungariei,

care să reflecte maghiaritatea, care să se opună orientărilor contemporane vieneze şi

să le poată concura.

În 1896, Ungaria celebrează 1000 de ani de locuire maghiară pe teritoriul ţării, ocazie cu

care se organizează la Budapesta, în cel mai mare parc al oraşului, Expoziţia Mileniului.

Clădirea principală, cunoscută sub numele de Castelul Vajdahunyad, concepută de Ignác

Alpár (mai întâi în materiale temporare, reconstruită 10 ani mai târziu în materiale

permanente) este un compendiu tridimensional de istorie a arhitecturii maghiare: stilul

romanic este reprezentat de reconstituirea bisericii acum dispărută de la Székesfehérvár

(locul unde se crede că a fost încoronat Sfântul Ştefan), stilurile gotic şi renascentist de

copia castelului Corvineştilor de la Hunedoara, care dă şi numele clădirii, iar stilul baroc

de o replică a unui palat de secol al XVIII-lea. Este interesant că Alpár intenţionase

ca edificiul să cuprindă şi unele părţi de inspiraţie bizantină şi islamică, însă juriul

care evaluează proiectul, interesat mai degrabă de afirmarea occidentalităţii naţiunii

Page 16: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

16 sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

Ignác Alpár, Castelul Vajdahunyad,

1896, Budapesta, Varosliget.

Partea neo-gotică, copie a Castelului

Corvineştilor de la Hunedoara.

maghiare, nu este de acord cu aceste trimiteri spre Orient, în aşa fel încât arhitectul este

nevoit să le suprime.7

Cu aceeaşi ocazie a Expoziţiei Mileniului, Lechner Ödön construieşte Muzeul şi Şcoala

de Arte Aplicate (Iparművészeti Museum). Lechner Ödön a fost unul dintre cei mai

de seamă arhitecţi maghiari care a încercat să creeze un stil naţional folosindu-se de

vocabularul Artei 1900 şi accentuând originile asiatice ale maghiarilor prin utilizarea

numeroaselor trimiteri orientalizante. Lechner era de părere că elementul de unicitate al

naţiunii maghiare constă în moştenirea sa asiatică8, însă nu era interesat de acurateţea

aluziilor sale orientalizante; de aceea, în clădirea Muzeului de Arte Aplicate foloseşte

p. 14:

Frommer Lajos și Bálint Zoltán,

Hotel Dacia, Satu Mare, 1902.

Page 17: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

17sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

elemente decorative de inspiraţie persană, asiriană şi hindusă. În acelaşi timp, el

foloseşte motive provenite din arta şi meşteşugurile populare maghiare şi din arhitectura

medievală de pe terioriul Ungariei, cu intenţia de a crea un stil nou care să sintetizeze tot

ceea ce ar putea fi specific unguresc şi introduce în construcţie materiale noi, cum ar fi

ţigla colorată şi ceramica policromă folosită la decoraţia faţadelor. De fapt, arhitectura

maghiară, chiar şi cea din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, când statul era paşalâc

turcesc, este foarte puţin influenţată de arta islamică. De la adoptarea creştinismului,

petrecută în 955, arta şi arhitectura de pe teritoriul Ungariei au avut o traiectorie intim

legată de fenomenele artistice occidentale. Mai mult, faptul că triburile maghiare

provin din Asia Centrală era cunoscut contemporanilor lui Lechner, aşa încât referinţele

Ignác Alpár, Castelul Vajdahunyad,

1896, Budapesta, Varosliget.

Partea neo-romanică, replică a

bisericii din Székesfehérvár.

Page 18: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

18 sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

Lechner Ödön,

Muzeul şi Şcoala de Arte Aplicate,

1896, Budapesta.

Muzeul şi Şcoala de Arte Aplicate,

detaliu al decoraţiei de

ceramică smăţuită.

Page 19: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

19sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

sale hinduse şi sasanide îşi au originile mai degrabă în fenomenul pan-european de

redescoperire şi reinterpretare a arhitecturii islamice şi bizantine.

Noul stil al lui Lechner este însă prea puţin pe gustul autorităţilor; pentru marea

majoritate a clădirilor care se construiesc în Ungaria în ultimele două decenii ale secolului

al XIX-lea şi în primele două decenii ale secolului XX preferându-se eclectismul. Însă

Lechner ridică în Budapesta alte două clădiri de mari dimensiuni care influenţează

noua generaţie de arhitecţi maghiari: clădirea Institutului de Geologie şi cea a Băncii de

Economii a Poştei. Unul dintre cele mai interesante proiecte ale lui Lechner este casa pe

care acesta o construieşte în 1901 la Cluj pentru fratele său, Lechner Károly, ale cărei

faţade asimetrice reflectă dispoziţia interioară a încăperilor şi pentru care proiectează o

poartă monumentală după modelul porţilor secuieşti de lemn sculptat.

Muzeul şi Şcoala de Arte Aplicate,

Budapesta, sala centrală.

Page 20: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

20 sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

Deoarece continuitatea lingvistică, culturală sau politică este esenţială în crearea unei

identităţi naţionale, mulţi intelectuali îşi îndreaptă atenţia asupra limbilor vernaculare,

mai ales a celor din zonele rurale, cu scopul de a afirma această continuitate. În

general, populaţia rurală este considerată păstrătoare a adevăratelor tradiţii ale unei

naţiuni şi vorbitoare a celei mai pure forme a unei limbi. Pe măsură ce interesul elitelor

pentru limbile vernaculare creşte, sporeşte şi interesul acestora pentru arhitectura

vernaculară, în special cea ţărănească. Lechner, de exemplu, afirma că este nevoie

de “elaborarea unui limbaj indigen al formelor, care să fie corespondentul limbii

vorbite a maghiarilor”. Pentru intelectualii maghiari ai epocii, zona cea mai autentic

Lechner Ödön,

Banca de Economii a Poştei,

1899-1902, Budapesta.

Page 21: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

21sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

ungurească, depozitară a identităţii culturale maghiare este Transilvania, în special

regiunile izolate din Kalotaszeg (Ţara Călatei) şi cele locuite de secui. În opinia lor,

fiindcă Transilvania păstrase un anumit grad de autonomie pe parcursul secolelor

al XVI-lea şi al XVII-lea, maghiaritatea locuitorilor nu fusese alterată de influenţele

otomane şi habsburgice. Protestantismul maghiarilor din Transilvania (Calvinism şi

Unitarianism) părea mai adecvat pentru imaginea pe care sfârşitul de secol al XIX-lea

o avea despre cultura maghiară timpurie decât catolicismul impus de Habsburgi şi

adesea se considera că în Transilvania se întrezăreşte ceea ce ar fi putut fi cultura

maghiară dacă traiectoria sa nu ar fi fost “deturnată”.

Regiunea din Transilvania care trezeşte o adevărată fascinaţie pentru epocă este Ţara

Călatei, o zonă de aproximativ patruzeci de sate între Cluj şi Huedin, “descoperită”

în jurul anului 1880 de Zsigmond Gyarmathy, care culege piese de broderie realizate

de ţărănci şi le expune, cu mare succes, la Expoziţia Mileniului din 1896. Începând

cu anul 1892, pictorul şi graficianul János Jankó publică o serie de ilustraţii de natură

etnografică ale Ţării Călatei, care exercită o putenică influenţă asupra artiştilor

contemporani. Pictorul Aladár Kriesch, care lucrează la decoraţia Palatului Culturii

din Târgu Mureş, preţuieşte atât de mult tradiţiile locale, încât nu numai că în 1903

şi 1904 ţine conferinţe publice despre artizanatul local, dar în 1907 îşi adaugă la

nume “Körösfoi” (adică din Körösfo, unul dintre satele din regiune, actualmente

Izvoru Crișului).

Unul dintre cei mai importanţi promotori ai arhitecturii vernaculare a fost Jószef Huszka,

care, începând cu 1881, a publicat în mod regulat imagini cu obiecte de artizanat, cu

scopul de a stimula folosirea motivelor decorative de factură populară în elaborarea

unui stil naţional în artele vizuale. În 1885, el publică Stilul decorativ maghiar, în care

îndeamnă arhitecţii să înnoiască arhitectura pe baza “descoperirilor etnografice” şi

descrie arhitectura secuilor din zonele muntoase ale Transilvaniei ca păstrătoare a unor

forme naţionale autentice. Huszka, la fel ca majoritatea intelectualilor vremii, credea

că secuii sunt descendenţii direcţi ai unui trib extrem-asiatic şi promova adoptarea

elementelor din arta populară a acestora tocmai pentru că păreau să fi păstrat ceva din

această moştenire orientală. Faptul că motivele decorative culese de el şi etichetate drept

specific maghiare sunt la fel de frecvente şi în artizanatul altor popoare este prea puţin

relevant; ceea ce este important este faptul că studiul său a atras atenţia asupra artelor

populare din Transilvania ca sursă viabilă pentru crearea unui stil naţional. Un număr

Page 22: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

22 sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

mare de artişti, compozitori şi scriitori au pornit spre Transilvania, cercetând zonele

rurale izolate, studiind arhitectura vernaculară, adunând date şi înregistrând diversele

forme de artă populară pentru a le folosi apoi ca sursă de inspiraţie pentru propriile

producţii artistice.

Istoricul de artă (şi mai târziu rectorul Universităţii de Arte din Budapesta) Károly Lyka

publică în primul număr al revistei Művészet din 1902 un text ce poate fi considerat un

fel de manifest al Secession-ului maghiar, ca răspuns la afirmaţia ministrului educaţiei

că Secession-ul nu este adecvat unui stil naţional, pentru care doar Evul Mediu ar putea

servi drept model: “Putem afirma că în Ungaria s-a petrecut un fenomen identic cu

cel care are loc în alte ţări: rădăcinile stilului Secession şi cele ale stilului Maghiar sunt

aceleaşi. …Mai întâi, trebuie să admitem că asistăm la naşterea unei mişcări artistice

noi, radicale, care este universală şi care înfloreşte în întreaga Europă. … În al doilea

rând, trebuie să admitem că aceste tendinţe universale de înnoire se dezvoltă, în fiecare

ţară, într-un stil naţional specific. Eliberaţi de forme stilistice învechite, artiştii sunt

liberi să-şi urmeze impulsurile artistice individuale şi în final îşi pot lăsa caracteristicile

etnice și naţionale să transpară. Ca atare, creaţiile lor artistice sunt încărcate cu un fel

de spirit naţional.”

Târgu Mureş

O nouă generaţie de arhitecţi, mulţi dintre ei proaspăt absolvenţi ai Universităţii

Tehnice din Budapesta, sunt influenţaţi nu numai de clădirile construite de Lechner,

Muzeul de Arte Aplicate şi Casa de Economii a Poştei din Budapesta, dar şi de scrierile

şi prelegerile acestuia despre nevoia de a elabora un stil naţional maghiar. În ultimul

deceniu al secolului al XIX-lea, Marcell Komor (1868-1944) lucra în biroul de arhitectură

al lui Lechner Ödön, pentru a se despărţi apoi de acesta şi a se asocia cu Dezsö Jakab.

Datorită lor, versiunea maghiară a Artei 1900 se răspândeşte în tot bazinul carpatic:

în 1902, după planurile lor se construieşte sinagoga din Szabadka (astăzi Subotica, în

Serbia) şi între 1908 şi 1910 primăria din acelaşi oraş. Tot împreună, ei construiseră

între 1907 şi 1908 o primărie, cea din Târgu Mureş (acum sediul Prefecturii Judeţului

Mureş). Comune celor două clădiri este turnul clopotniţă înalt, ce face trimitere la

Pallazzo Publico din Siena, un adevărat arhetip pentru multe din primăriile de secol

al XIX-lea; însă detaliile de ornamentaţie demonstrează atenţia pe care o dau arhitecţii

specificului locului, fiindcă pentru ambele edificii sunt utilizate elemente decorative

Marcell Komor şi Dezsö Jakab,

fosta Primărie din Târgu Mureş

(actualmente Prefectura

Judeţului Mureş),

1907-1908, detaliu al turnului.

Page 23: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

23sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

Page 24: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

24 sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

ce provin din artizanatul regiunii. Dacă decoraţia exterioară a Primăriei din Târgu

Mureş este mai degrabă sobră, dominată de ceramica policromă, de stucatura cu motive

inspirate din broderia secuiască şi de culorile vii ale acoperişului, interiorul este un

Prefectura Judeţului Mureş

Page 25: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

25sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

amestec extravagant de trimiteri istoriste (bolţile cu nervuri) formule Secession şi aluzii

la istoria locului (vitraliile realizate de Roth Miksa, cea mai mare compoziţie fiind

Bethlen între învăţaţi şi ferestrele cu panouri de sticlă pictată).

Oraşul Târgu Mureş (Marosvasarhely) s-a dezvoltat rapid în primul deceniu al secolului

XX datorită unui primar foarte activ, Bernady György, care a avut un rol major în

modernizarea oraşului. Cunoscător şi amator de artă, acesta invită să lucreze la Târgu

Mureş pe cei mai proeminenţi artişti din Gödölő, (Gödöllői Művésztelep), o colonie

de artişti cu concepţii apropiate de cele ale Arts and Crafts. Gustul lui Bernady pentru

Prefectura Judeţului Mureş,

detaliu al turnului.

Page 26: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

26 sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

Prefectura Judeţului Mureş,

plafonul Sălii de Onoare.

Prefectura Judeţului Mureş,

holul central.

Page 27: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

27sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

Prefectura Judeţului Mureş,

ferestre pictate cu imagini

din vechiul Târgu Mureş.

Page 28: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

28 sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

Page 29: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

29sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

Sovata, casa de vacanţă a lui

Bernady György,

strada Trandafirilor.

p.28:

Prefectura Judeţului Mureş,

uşa de intrare dinspre

strada Primăriei.

Arta 1900 şi interesul pentru arhitectura şi artizanatul secuiești sunt poate cel mai

evidente în casa de vacanţă pe care şi-o construieşte la Sovata.

Page 30: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

30 sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

Considerat cea mai importantă realizare a arhitecţilor Marcell Komor şi Dezsö Jakab,

Palatul Culturii din Târgu Mureș este conceput ca o clădire complexă, în el urmând

să se concentreze întreaga viaţă culturală a oraşului: un conservator cu sală de concert

şi de teatru, o bibliotecă, un muzeu etnografic, săli de conferinţe. Decoraţia Palatului

Culturii este un bun exemplu de Gesamtkunswerk. Faţada principală este decorată

cu compoziţii alegorice în mozaic, inspirate de legende secuieşti, realizate de Nagy

Sándor şi Roth Miksa, cu o friză de busturi în piatră scuptate de Kallós Ede şi cu

patru panouri cu relief în bronz, alegorii ale vieţilor lui Liszt, Bolyai Janos şi Farkas

(matematicieni născuţi în Târgu Mureş), Erkel Ferenc (compozitorul imnului naţional

maghiar) şi Aranka György (un intelectual transilvănean care a trăit la sfârşitul

secolului al XVII-lea).

Marcell Komor şi Dezsö Jakab,

Palatul Culturii din Târgu Mureş,

1910-1911.

p31:

Nagy Sándor şi Roth Miksa, detaliu

al mozaicului de pe faţada principală

a Palatului Culturii din Târgu Mureş.

Page 31: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

31sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

Page 32: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

32 sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

Page 33: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

p. 32

Faţada principală a Palatului

Culturii din Târgu Mureş: mozaicul

a fost realizat de Nagy Sándor

şi Roth Miksa, iar busturile şi

panourile în bronz de Kallós Ede.

dreapta:

Faţada principală a Palatului

Culturii din Târgu Mureş. Nagy

Sándor şi Roth Miksa, mozaic.

Page 34: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print
Page 35: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

Holul de intrare este decorat de Körösfőy-Kriesch Aladár, fondatorul coloniei de la

Gödölő, împreună cu studenţi de-ai săi, cu picturi narative şi decorative, reliefuri,

vitralii, bronzuri şi ornamente în sticlă. Mozaicurile casei scărilor sunt portrete ale

unor oameni de seamă, maghiari, născuţi în Transilvania, care au o legătură cu oraşul:

de exemplu, Ferenc Kazinczy, care a trăit între 1759 şi 1831 şi care este considerat

unul dintre părinţii limbii maghiare, numele său fiind legat de procesul de reformare

a limbii din secolul al XIX-lea, Tompa Mihaly (1817-1868), un poet al cărui prim

volum se intitula Poeme folclorice şi care a scris un de gen poezie patriotică din cauza

căreia a fost arestat de autorităţile austriece, sau Zsigmond Kemény (1814-1875), care

a studiat dreptul la Târgu Mures şi care a fost implicat în revoluţia de la 1848. Cartea

Palatul Culturii din Târgu

Mureş. Holul de intrare, pictat

de elevii lui Körösfőy-Kriesch

Aladár de la şcoala pe care acesta

o înfiinţase la Gödölő, 1913.

Page 36: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

36 sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

Page 37: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

37sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

de vizită a palatului este Sala Oglinzilor, decorată cu picturi de Polya Tibor şi vitralii

de Nagy Sándor, Toroczkai-Wigand, Muhits Sándor şi Roth Miksa. Cele douăsprezece

vitralii, grupate în patru triptice ilustrând legendele secuieşti ale Frumoasei Julia, Kádár

Kata, Salamon Sara şi Budai Ilona, abundă în detalii inspirate din costumul popular,

arhitectura şi artizanatul secuiesc. Accentul pus pe cultura populară secuiască, selecţia

atentă a intelectualilor dedicaţi dezvoltării culturii maghiare portretizaţi în reliefuri şi

vitralii demonstrează ideea naţionalistă a programului iconografic, care fac din clădire

un monument al culturii maghiare din Transilvania.

Palatul Culturii din Târgu Mureş,

detalii din Sala Oglinzilor:

p.36:

Nagy Sándor,

Frumoasa Julia,

vitraliu, 1913.

sus:

Toroczkai-Wigand şi Muhits

Sándor, Casa lui Réka,

vitraliu, 1913.

dreapta:

Nagy Sándor,

Kádár Kata,

vitraliu, 1913.

Page 38: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

38 sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

O altă clădire de mari dimensiuni ridicată în Târgu Mureş în aceeaşi perioadă (1908-

1912) este Liceul Bolyai Farcas. Arhitectul Baumgarten Sándor lucrase cu Lechner la

Casa Poştei de Economii şi se specializase în jurul anului 1900 în arhitectură pentru

instituţii de învăţământ, după planurile sale construindu-se peste trei sute de şcoli

răspândite pe tot teritoriul Austro-Ungariei. Baumgarten mai lucrase în Transilvania,

în 1902, semnând Casa Învăţătorului din Cluj. Pentru Liceul Bolyai Farcas, arhitectul

Baumgarten Sándor,

Liceul Bolyai Farcas din

Târgu Mureş, 1908-1912.

Page 39: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

39sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

extinde o clădire preexistentă, cea a Colegiului reformat, care data din 1871, prin

adăugarea a două corpuri. Decoraţia faţadelor ritmate de stucaturi inspirate de aceleaşi

broderii secuieşti, dispusă în jurul ferestrelor şi a portalului monumental masiv este

mai sobră, iar tipul de acoperiş face trimitere la palatele baroce de secol al XVIII-lea

ale oraşului.

Fostul sediu al Băncii Agrare (actuala Bancă Comercială Română), una dintre primele

clădiri Secession din Târgu Mureş, ridicată de Bustza Lajos în anul 1900, este o clădire

masivă, sugerând prin siluetă arhitectura ţărănească secuiască, la care fac trimitere şi

florile soarelui stilizate care decorează faţadele şi feroneria grea a uşii din lemn.

Pe lângă clădirile oficiale, de dimensiuni mari, în Târgu Mureş se construiesc în epocă şi

clădiri de locuit în acelaşi stil Seccesion. Locuinţele de la numerele 33 şi 34 de pe strada

Bustza Lajos, Fosta Bancă

Agrară (actualmente sediu al

Băncii Comerciale Române)

din Târgu Mureş, 1900.

p. 40:

Keleti Bela, Târgu Mureş,

casele de pe strada Cuza Vodă,

numerele 33 şi 34, 1909-1910.

p. 41:

Keleti Bela, Târgu Mureş,

Casa Vamos, 1908-1910.

Page 40: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

40 sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

Cuza Vodă, lucrări ale arhitectului Keleti Bela, prezintă faţade simetrice, la

care diferă doar coronamentul sinuos, concav la una dintre ele şi convex la

cealaltă. Motivele decorative (lucarnele sub formă de inimă, laleaua, floarea

soarelui) trimit la arta populară secuiască. Acelaşi arhitect ridică între 1908

şi 1910 Casa Vamos, o locuinţă cu magazine la parter. Clădirea este plasată

la intersecţia a două străzi, având faţadele tratate diferit, atât din punctul

de vedere al volumelor cât şi din punct de vedere decorativ: faţada care dă

spre strada principală are un atic ondulat şi ornamente vegetale, iar faţada

care dă spre strada secundară are un atic triunghiular şi este aproape lipsită

de stucaturi.

Page 41: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

41sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

Page 42: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

42 sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

Acest tip de Artă 1900, caracterizată prin preferinţa pentru motive vegetale şi pentru

linii şi suprafeţe curbe se completează în Târgu Mureş cu o orientare de tip funcţionalist,

o arhitectură mai puţin decorativă, cu forme geometrizate şi ornamente abstractizate,

practicată de arhitecţi ca Thoroczkay-Wigand Ede şi Varadi Arpad. Pe lângă influenţa

pe care Lechner o exercită asupra lor, esenţiale sunt contactele pe care aceşti artişti le au

cu arta şi scrierile despre artă din Anglia: în 1900 Walter Crane (ilustrator, important

membru al mişcării Arts and Crafts) avusese o mare expoziţie la Budapesta, iar în

1910 cartea sa, Line and Form era tradusă în maghiară; în 1905 Kriesch face un studiu

asupra lui scrierilor lui John Ruskin, iar în Budapesta, în jurul anului 1900 erau activi

arhitecţii englezi Charles Robert Ashbee şi Mackay Hugh Baillie-Scott.

Deşi nu fac parte propriu-zis din Gruparea Fiatalok, Thoroczkay-Wigand Ede şi Varadi

Arpad sunt apropiaţi de teoriile artistice ale acesteia. Gruparea Fiatalok, (Tinerii), era

compusă din şapte arhitecţi absolvenţi ai Universităţii Tehnice din Budapesta: Károly

Kós, Béla Jánszky, Deszö Zrumeczky, Dénes György, Valér Mende, Lajos Tátray şi

Lajos Kozma. Aceşti arhitecţi erau de acord cu Lechner susţinând că un stil naţional

maghiar se poate elabora doar pornindu-se de la un anumit specific cultural maghiar

şi îi împărtăşeau şi opinia că acest specific poate fi regăsit în folclorul transilvănean.

Însă spre deosebire de Lechner, interesat de Transilvania pentru presupusa moştenire

orientală şi, care foloseşte artizanatul secuiesc în primul rând pentru înnoirea limbajului

decorativ, cei din Fiatalok apreciau mai degrabă, ceea ce considerau metode tradiţionale

de construcţie, pentru ei ornamentaţia având o importanţă secundară. Ei pun accentul

pe folosirea de noi materiale, construind clădiri de mici dimensiuni, apropiate de vederile

funcţionaliste ale Artei 1900 scoţiene şi finlandeze. Referinţele extrem-orientale ale lui

Lechner li se păreau extravagante, dar continuau să creadă că populaţia secuiască din

Transilvania este moştenitoarea directă a triburilor hunice.

În 1907, Kós Károly publică o carte cu titlul Erdélyorszag népének épitése (Arhitectura

din Transilvania), în care afirmă că factorii politici şi istorici diferiţi au determinat

păstrarea în Transilvania a unei culturi şi diferite şi mai autentice decît cea din alte zone

ale Ungariei. După el, societatea transilvăneană este unică datorită amestecului de etnii,

pe care îl consideră benefic şi oferă drept model construcţii medievale şi vernaculare

transilvănene. Influenţat de scrierile lui Ruskin şi Morris, Kós descoperă arhetectura

romanică şi gotică din Transilvania şi studiază cu admiraţie tehnicile constructive ale

bisericilor de lemn din zonă: „Şi aşa cum arta ungurilor din Transilvania derivă direct

Page 43: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

din Evul Mediu, în modesta mea opinie Evul Mediu trebuie să fie doar unul din părinţii

stilului nostru naţional. Un stil nu poate fi sănătos decât dacă se ridică pe nişte baze

existente. Poporul nostru a acceptat ca bază stilul Evului Mediu, l-a găsit potrivit şi a

fost capabil să şi-l însuşească şi, după cum vedem, să-l investească cu caracter naţional.

Arta noastră populară se bazează pe cea a Evului Mediu, iar arta noastră naţională se

bazează pe artele populare.”

Arhitecţii grupării Fiatalok şi cei apropiaţi lor construiesc aproape în exclusivitate

arhitectură domestică, atenţi fiind la stilul de viaţă al proprietarului, iar în cazul

imobilelor de raport pun accent pe spaţiile comune şi de circulaţie menite să încurajeze

comunicarea între locatari şi pe terase şi balcoane care deschid clădirea spre exterior,

cu faţade pitoreşti ce reflectă interesul lor etnografic. Această concepţie funcţionalistă

este vizibilă în cazul imobilului de raport construit de arhitectul Varadi Arpad între

1912 şi 1913, cu faţada dezvoltată mult pe înălţime şi bow-window-uri decorate cu

motive geometrice.

Varadi Arpad, Târgu Mureş,

imobil de raport, 1912 şi 1913.

Page 44: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

44 sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

Page 45: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

45sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

Wigand Ede (care şi-a adăugat numelui, la fel ca Kriesch, Toroczkai, de la numele satului

Torockó, actualmente Rimetea, din Ţara Călatei) a fost, asemenea multor reprezentanţi

ai Artei 1900, nu numai arhitect, dar şi pictor, grafician şi teoretician al artei şi a

cunoscut un succes rapid în Budapesta. În 1904 el îl asistase pe Pál Horti la conceperea

pavilionului Ungariei pentru Expoziţia Universală de la St Louis, proiectându-l sub

forma unei ferme secuieşti, iar în 1906, împreună cu Kriesch, Nagy şi Maróti realizează

pavilionul Ungariei la Expoziţia Universală de la Milano. În 1907 el se mută la Târgu

Mureş, unde stă până în 1914 şi construieşte în principal case de locuit, de multe

ori proiectând şi design-ul interior, mobilierul şi obiectele de iluminat. Clădirile sale

au acoperişuri înalte, în două ape, cu pante înclinate, al căror model se regăseşte în

arhitectura bisericilor de lemn din Transilvania, asociate cu turnuri cu învelitori conice.

Una dintre cele mai importante comenzi ale arhitectului a fost clădirea Camerei de

comerţ, în care viziunea funcţionalistă şi rafinamentul asocierii diverselor materiale

(piatră, cărămidă, lemn), economia elementelor decorative geometrice demonstrează

legăturile strânse pe care arhitecţii acestei generaţii le-au avut cu arhitecţi englezi şi

finlandezi contemporani.

p.44:

Toroczkai-Wigand Ede,

Camera de Comerţ şi Industrie

din Târgu Mureş, 1909.

Toroczkai-Wigand Ede,

Camera de Comerţ şi Industrie

din Târgu Mureş, 1909,

detaliu al faţadei dinspre

strada Primăriei.

Page 46: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

46 sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

Oradea

Un alt oraş cu un bogat patrimoniu de Artă 1900 este Oradea, unde, în 1903-1904,

Marcell Komor şi Dezsö Jakab realizează imobilele Adorjan, din strada Patrioţilor de la

numerele 4 şi 6, ale căror atice false, sinuoase şi ale căror chenare de ferestre late amintesc

încă destul de puternic de Casa de Economii a Poştei pe care Lechner o construise la

Page 47: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

47sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

Budapesta între 1899 şi 1902, dar a căror decoraţie în stucatură interpretează motive

preluate din broderia secuiască. Arhitecţii ridică în 1904-1905 Palatul Stern într-

un stil mai sobru, cu faţadele ritmate de volumele bow-window-urilor, cu streaşina

puternic ieşită în afară şi sprijinită pe console de lemn sculptat şi cu un decor floral

de inspiraţie folclorică.

Marcell Komor şi Dezsö Jakab,

imobilele Adorjan,

Oradea, 1903-1904.

Page 48: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

48 sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

Page 49: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

49sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

Marcell Komor şi Dezsö Jakab,

Palatul Stern, Oradea, 1904-1905,

detalii ale faţadelor.

Page 50: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

Cea mai de seamă comandă orădeană a celor doi arhitecţi este complexul Vulturul

Negru, care îşi ia numele de la vitraliul realizat în atelierul lui Neumann K. Ridicat între

1907 şi 1909, complexul cuprindea o sală de teatru care funcţiona şi ca cinematograf,

un cazino, un hotel, un restaurant, birouri, locuinţe şi spaţii comerciale care se deschid

fie spre stradă, fie spre pasajul interior acoperit cu verieră. Sub cele patru mari ferestre

ale corpului dinspre strada Independenţei, care cuprindea sălile de spectacol, se află

câte un panou cu alegorii ale teatrului şi dansului, de factură simbolistă. Faţada dinspre

Piaţa Victoriei este cea mai spectaculoasă, având la cele două etaje centrale câte o loggie

cu marginile ondulate. Din ornamentaţia originală a pasajului, asemănător ca plan şi

decoraţie cu pasajul Palatului Gresham din Budapesta, nu s-a păstrat decât vitraliul cu

vulturul negru.

Marcell Komor şi Dezsö Jakab,

Complexul Vulturul Negru,

Oradea, 1907-1909,

vedere de ansamblu şi

detalii ale faţadelor.

50

Page 51: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

51

Page 52: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

52 sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

Marcell Komor şi Dezsö Jakab,

Complexul Vulturul Negru,

Oradea, 1907-1909,

pasajul interior.

Page 53: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

53sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

Page 54: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

54 sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

Sztarill Ferencz, Hotelul

Astoria, Oradea, 1902-1905,

turnul de colţ şi detalii ale faţadelor.

Unul dintre cei mai activi arhitecţi care lucrează în Oradea în primul deceniu al

secolului al XX-lea este Sztarill Ferencz. Multe dintre clădirile sale ocupă parcele

pe colţ de stradă, ceea ce determină mari asemănări în plan şi în modul de tratare

a faţadelor. Hotelul Astoria, construit între 1902 şi 1905, are un parter înalt cu

magazine, surmontat de două etaje în consolă, coronament sinuos şi înalt şi un turn

de colţ: Szterill va folosi aproape identic acest model pentru Casa Poynar, construită

între 1907 şi 1911, fiind prima construcţie pe schelet metalic din Oradea. În cazul

Casei Goldstein, ridicată în 1910, utilizează din nou planul de parter înalt cu două

etaje, turnul de colţ şi balcoanele continue cu balustrade de feronerie, însă colţul

este tratat într-un mod pitoresc: un bow-window semicircular sprijinit pe un stâlp

masiv. Dacă în primele două clădiri decoraţia este vegetală (lalele şi floarea soarelui),

în cazul Casei Goldstein ornamentaţia faţadei este strict geometrică. O clădire mai

Page 55: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

55sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

degrabă atipică pentru Szterill este Magazinul Deutsch, construit probabil între

1906 şi 1910, a cărui faţadă este acoperită în întregime cu un relief plat în stucatură

cu motive vegetale ce manifestă puternic influenţa lui Lechner, prelucrând aceleaşi

elemente considerate specifice broderiei secuieşti.

Sztarill Ferencz, Magazinul

Deutsch, Oradea, 1906-1910.

Page 56: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

Casa Fuchsl, construită de arhitecţii budapestani Balint Zoltan şi Jambor Lajos în 1902-

1903, datează din prima perioadă a Secession-ului Transilvănean. Structura masivă

surmontată de un atic sinuos, bogat decorată cu motive vegetale în stucatură şi feronerie

este încununată de un turn jos, tronconic, în spatele faţadei unitare ascunzându-se de

fapt două imobile independente, având fiecare curtea sa interioară. Motivul decorativ al

viţei de vie şi al ciorchinilor de struguri este o aluzie la ocupaţia proprietarilor, Füchsl

Arnold şi Mór, importanţi comercianţi de vinuri.

Balint Zoltan şi Jambor

Lajos, Casa Fuchsl,

Oradea, 1902-1903,

detaliu de faţadă.

56

Page 57: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

57sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

Palatul Ullman a fost ridicat între 1912 şi 1913 de arhitectul Löbl Ferenc pentru

familiile Ullmann şi Kurländer, două dintre cele mai bogate şi influente familii de

evrei din Oradea. Cele două reliefuri de ceramică smălţuită (comandată la celebrul

atelier budapestan Zsolnay, cel care asigurase ceramica şi pentru clădirile proiectate

de Lechner), care decorează bow-window-urile, reprezintă câte o Menora flancată de o

pereche de lei, pentru a indica apartenenţa religioasă a proprietarilor. Löbl Ferenc, Palatul Ullman,

Oradea, 1912-1913.

Page 58: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

Arhitectul Romanóczy Kalman (fiul) lucrează în prima parte a carierei sale în stil

istoricist, exemplare în acest sens fiind proiectele sale pentru Palatul Episcopiei

Ortodoxe, ridicat în 1905 în stil neogotic şi Palatul Episcopiei Greco-Catolice, decorat

cu numeroase elemente neo-bizantine. Chiar dacă în a doua parte a carierei sale adoptă

un stil de factură Secession, experienţa sa istoricistă este încă vizibilă, aşa cum se poate

observa în cazul Casei Moscovicz de pe strada Independenţei (construită între 1904 şi

1905) sau al Palatului Apollo, pentru care utilizează, pe lângă o bogată ornamentaţie

de factură Secession, elemente ale ordinelor clasice sau arce ogivale. În timpul studiilor

pe care le făcuse la Berlin, Romanóczy ia contact cu una dintre variantele germane

ale Artei 1900, aşa numitul Lilienstil, ceea ce explică motivele decorative vegetale,

mascheroanele, traseele sinusoidale şi elegante ale feroneriei balcoanelor.

Romanóczy Kalman (fiul),

Casa Moscovicz I,

Oradea, 1904-1905,

turnul de colţ şi detalii ale faţadei.

58

Page 59: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

59sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

sus:

Romanóczy Kalman (fiul),

Palatul Apollo, 1912-1914,

una dintre statuile care decorează

coronamentul clădirii.

Page 60: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

Un alt cuplu de arhitecţi activi în Oradea sunt fraţii László şi József Vágó, ambii cu studii

la Budapesta. Vágó László a fost asistentul lui Ignác Alpár, iar Vágó József a colaborat

cu Lechner, fiind puternic influenţat de acesta; însă după ce se asociază în 1902, ambii

se îndepărtează treptat de maniera lechneriană, ajungând să lucreze într-o factură

funcţionalistă apropiată de lucrările contemporane ale lui Kós Károly sau Thoroczkay-

Wigand Ede. Caracteristică pentru prima perioadă a carierei celor doi este Casa Vágó,

construită în 1905, iar pentru a doua perioadă Casa Darvas-La Roche, ridicată în 1909.

József Vágó şi Vágó László,

Casa Darvas-La Roche,

Oradea, 1909.

60

Page 61: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

61sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

În cazul casei Vágó, faţada asimetrică şi economia elementelor decorative anunţă deja

preferinţa pentru geometrizare şi volume simple şi clare pe care o vor dezvolta în anii

următori. Fosta Şcoală de Jandarmi, este ultima, cea mai mare şi mai modernă lucrare

a lui Vágó József la Oradea. Nefiind constrâns de limitele pe care le impun parcelele

în cadrul urban, Vágó a putut să se desfăşoare liber, creând un complex format din

douăsprezece pavilioane cu funcţii diferite, concepute în volume geometrice, cu faţade

netede, nedecorate.

Mende Valér (1886-1918) face parte din gruparea „Tinerilor”, cele mai multe din clădirile

construite de el fiind în Oradea. Arhitectul proiectează în general imobile de locuinţe,

eventual cu magazine la parter, într-un stil simplu şi sobru, mizând pe jocul volumelor

geometrice simple masive. Casa construită pentru Dr. Nemes Aron, cea pentru Ertler

Mór, cea a lui Fodor Izsó, toate construite în intervalul 1909-1910 sunt exemplare în

acest sens, având o planimetrie dinamică şi flexibilă, faţade asimetrice şi netede, decorate

cu motive discrete, în care elemente folclorice sunt prelucrate grafic.

József Vágó şi Vágó László,

Casa Moscovicz II, 1912,

detaliu al decoraţiei de sub cornişe.

Page 62: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

62 sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

Timişoara

Cuplul de arhitecţi Komor Marcell şi Dezsö Jakab lucrează şi în Timişoara, unde,

între 1906 şi 1908 proiectează Banca de Scont, o clădire cu decoraţie mai sobră decât

lucrările lor de la Oradea şi Târgu Mureş, de care aminteşte doar ceramica smălţuită

care decorează partea inferioară a bow-window-urilor şi ancadramentele ferestrelor de

la primul nivel.

Marcell Komor şi Dezsö Jakab,

Banca de Scont,

Timişoara, 1906-1908.

Page 63: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

63sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

Székely László, care studiase la Budapesta, este primul arhitect-şef al Timişoarei.

Timp de aproape douăzeci de ani, el a lucrat în serviciul Primăriei, construind un

număr mare de clădiri publice, în paralel conducând şi un birou de arhitectură în

cadrul căruia a proiectat atât sinagogi şi biserici pe întregul teritoriu de atunci al

Marcell Komor şi Dezsö Jakab,

Banca de Scont,

Timişoara, 1906-1908,

detalii ale decoraţiei faţadelor.

Page 64: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

64 sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

Ungariei, cât şi clădiri private. Dacă arhitectura publică are în general un caracter mai

pregnant istoricist, pentru imobilele private Székely utilizează un limbaj ornamental

de factură secessionistă cu puternice influenţe lechneriene, după cum se poate observa

în cazul caselor Emmer şi Brück, ridicate în 1908, respectiv în 1910, sau în cazul

casei Neuhausz (1912). Palatul Dauerbach, construit între 1912 şi 1913 este un imobil

de raport lung, cu magazine la parter, are o compoziţie tratată simetric, cu un corp

Timişoara, Piaţa Unirii.

Prima clădire din stânga este

Casa Brück (arhitect Székely László,

1910), iar ultima clădire este

Banca de Scont (arhitecţi Marcell

Komor şi Dezsö Jakab, 1906-1908).

Page 65: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

65sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

central supaînălţat şi faţade simple, influenţa lui Lecher fiind decelabilă doar la nivelul

frontoanelor sinuoase. O compoziţie similară, deşi asimetrică, este folosită şi pentru

clădirea Palatului Hilt&Vogel (1912-1913), ale cărei elemente decorative geometrizate şi

balcoane cu traseu curbiliniar, cu feroneria parapeţilor ajurată, indică o nouă etapă în

creaţia arhitectului, în care influenţelor lechneriene le preferă o arhitectură mai sobră,

mai puţin decorativă. Clădirea de colţ a Palatului Széchenyi, ridicată între 1911 şi 1913,

îmbină elemente de Artă 1900 – modul de rezolvare a colţului, surmontat de un turn,

balcoanele continue cu parapeţi de lemn, reliefurile decorative de factură simbolistă

– cu trimiteri clasiciste – frontoanele supradimensionate de deasupra logiilor – într-o

compoziţie riguroasă şi simetrică nu fără legătură cu Secessionismul vienez.

Székely László,

Casa Neuhausz,

Timişoara, 1912.

Page 66: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

66 sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

Székely László,

Palatul Dauerbach,

Timişoara, 1912-1913,

detalii ale faţadei.

Page 67: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

67sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

Székely László,

Palatul Széchenyi,

Timişoara, 1911-1913,

detalii ale faţadei.

Page 68: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

Între 1910 şi 1912 Székely contruieşte ansamblul gimnaziului piarist, format din două

corpuri de clădire şi o capelă, legate între ele prin intermediul a două coridoare joase

care formează două curţi interioare identice. Capela are un plan cu o singură navă şi

transept scurt, pe capetele căruia se înaltă câte un turn cu acoperiş conic. Faţada de

vest este surmontată de un turn înalt care contrastează cu volumele masive ale clădirilor

laterale. În ceea ce priveşte decoraţia, arhitectul combină motivele ornamentale vegetale,

sinuoase, de factură secessionistă, cu citate istoriciste, cum sunt şirul de ocniţe de pe

zidul exterior al absidei capelei, contraforţii cu rol decorativ de la baza turnului de pe

faţada de vest sau portalul în arc în acoladă.

Székely László,

Gimnaziul piarist,

Timişoara, 1910-1912,

detalii ale decoraţiei faţadei.

68

Page 69: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

69sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

Gimnaziul piarist,

faţada dinspre Piaţa Horaţiu.

Page 70: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

70 sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

Page 71: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

71sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

Lipót sau Leopold Baumhorn, care studiase la Budapesta, specializându-se în primul

rând în arhitectură de sinagogi, construieşte la Timişoara, între 1910 şi 1912, Casa

Lloyd, o clădire de colţ de mari dimensiuni, cu funcţiuni comerciale la primul etaj,

care adăpostea o Bancă Agricolă la etajul al doilea şi locuinţe particulare la etajele

superioare. Bosajul soclului, coloanele şi pilaştrii surmontaţi de statui de factură

clasicistă se îmbină cu deschideri în arc în toartă de coş şi cu un coronament cu contur

sinuos, într-o compoziţie eclectică. Acelaşi melanj de elemente de factură Secession –

relieful plat cu groteşti şi motive vegetale, bow-window-urile - cu elemente de factură

Beaux-Arts se regăseşte în cazul Casei Comunităţii Izraelite, pe care arhitectul o ridică

între 1905 şi 1907.

Timişoara, Piaţa Victoriei.

În prim plan, Casa Lloyd

(arhitect Leopold Baumhorn,

1910-1912).

În continuarea Casei Lloyd se văd

Casa Neuhausz, Palatul Dauerbach

şi, ultima clădire, Palatul Hilt&Vogel

(arhitect Székely László, 1912-1913).

Leopold Baumhorn,

Casa Lloyd,

Timişoara, 1910-1912,

detaliu al decoraţiei coronamentului.

Page 72: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

72 sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

Palatul Löffler, construit probabil de biroul de arhitectură Löffler şi fiii între 1912 şi

1913, este o clădire masivă surmontată de un acoperiş mansardat ce face trimitere la

arhitectura barocă a oraşului. Faţadele lungi au o compoziţie simplă, ritmată de corpuri

în rezalit între care se înscriu mari frontoane triunghiulare; însă caracterul Secession

al clădirii este dat de bow-window-urile de pe faţadele laturilor înguste, decorate cu

sgraffitti cu motive florale şi cu un şir de ferestre ovale sub acoperişurile în semicalote.

Page 73: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

73sEcEssion-ul trAnsilvănEAn

Löffler şi fiii,

Palatul Löffler,

Timişoara, 1912-1913.

Palatul Löffler,

detaliu al decoraţiei faţadei.

Page 74: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

74 ArtA 1900 în rEgAt şi stilul nAţionAl românEsc

Page 75: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

75ArtA 1900 în rEgAt şi stilul nAţionAl românEsc

Arta 1900 în regat şi stilul naţional românesc

În România, ideile naţionaliste sunt influenţate atât de modelul francez, cât şi de modelul

german. După modelul Franţei, se încearcă crearea unui stat naţiune, iar naţiunea este

imaginată ca având la bază o comunitate de natură etnică ce împărtăşeşte un anume

Volkgeist. Situaţia politică a României era diferită de cea a Ungariei: la sfârşitul secolului

al XIX-lea, România era deja un stat independent, chiar dacă foarte de curând, şi nu

aspira la afirmarea specificităţii culturale în cadrul unui mare imperiu, motiv pentru

care stilul naţional în arhitectură nu apare ca o reacţie la un model cultural dominant

şi nu se simte nevoia mitologizării unei anumite regiuni ai cărei locuitori ar fi păstrat

o identitate naţională autentică. Dimpotrivă, urmărirea unui model din exterior, cel al

Franţei, este integrată iniţial ca parte a discursului naţional: Franţa şi România sunt

ţări-surori, ambele de „gintă latină”, suficient pentru a pretinde o legătură puternică

cu Occidentul. Dorinţa de a exprima această legătură şi, implicit, de a demonstra

superioritatea culturală a României faţă de vecinii ne-latini determină emularea

modelului francez, în încercarea de a se demonstra capacitatea României moderne de a

se compara cu aşa-numitele state dezvoltate ale Europei.

Până în anii 80 ai secolului al XIX-lea, numărul arhitecţilor români este foarte redus.

După proclamarea independenţei, pentru că se simţea nevoia de specialişti, tinerii sunt

încurajaţi să studieze în străinătate şi cei mai mulţi aleg ca destinaţie Franţa, în cazul

viitorilor arhitecţi École de Beaux-Arts din Paris, tendinţă care se păstrează chiar şi

după înfiinţarea, în 1892, a şcolii de arhitectură de la Bucureşti. Printre cei care fac

Page 76: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

76 ArtA 1900 în rEgAt şi stilul nAţionAl românEsc

parte din primele generaţii de arhitecţi educaţi la Paris sunt creatorii stilului naţional

românesc în arhitectură: Ion Mincu, Ion N. Socolescu, Alexandru Săvulescu, George

Sterian, Ştefan Ciocârlan. Studiile în Franţa le oferă acestora ocazia de a se familiariza

cu tendinţele în vogă în acea epocă: arhitectura istoricistă, care promovează un eclectism

formal, descoperirea arhitecturii medievale, a celei vernaculare şi a celei orientale ca

surse de inspiraţie pentru o arhitectură înclinată spre pitoresc. De asemenea, mulţi

dintre ei frecventează cursurile lui Julien Guadet, considerat unul dintre iniţiatorii

regionalismului francez.9

De aceea, originile stilului naţional românesc în arhitectură sunt legate în mai mare

măsură de istoricism şi de Beaux-Arts, decât de Arta 1900. Datorită întinderii sale în

timp (până în perioada interbelică), el depăşeşte cu mult limitele în general consacrate

ale Artei 1900. Însă atât din punct de vedere conceptual (interesul pentru spiritul

locului, pentru vernacular, pentru arhitectura tradiţională, pentru artele aplicate) cât

şi din punct de vedere formal (dorinţa de inovaţie manifestată într-o primă instanţă la

nivelul decoraţiei, secondată apoi de necesitatea de a crea spaţii moderne, funcţionale,

urmărirea ideii de Gesamtkunstwerk) prima fază a stilului românesc, până la a deveni

stil oficial în perioada interbelică, poate fi apropiată de fenomenul Artei 1900. Arhitecţii

înşişi fac această legătură. De exemplu, Nicolae Ghika-Budeşti consideră stilul naţional

ca o variantă locală a ceea ce el numeşte Modern Style.10

Arhitecţii şi istoricii de artă urmează îndemnul pe care Alexandru Orăscu li-l adresa

pe la 1880: „Studiaţi rămăşiţele – oricât ar fi de mărunte – ale producţiunii artistice

din trecut şi faceţi dintr-însele sorgintea unei arte măreţe ... nu pierdeţi nici o ocaziune

d-a vă folosi de elementele artistice ce vă prezintă monumentele româneşti rămase din

vechime; dar prefaceţi-le, schimbaţi-le, dezvoltaţi-le”.

Sursele locale implicate în crearea stilului naţional românesc sunt într-o primă instanţă

patrimoniul arhitecturii vechi româneşti, pe care istoricii artei şi arhitecţii îl descoperă

şi studiază în aceeaşi perioadă. Acest patrimoniu este reprezentat în primul rând de

arhitectura muntenească a secolului al XVIII-lea şi de arhitectura moldovenească din

epoca lui Ştefan cel Mare şi constă aproape în exclusivitate în arhitectură religioasă,

lucru în parte explicabil şi prin faptul că s-au păstrat puţine exemple de arhitectură

medievală laică. Amestecul de elemente provenind dintr-o arhitectură de secol al

XV-lea şi o arhitectură de secol al XVIII-lea nu era considerat problematic, deoarece

istoria arhitecturii româneşti nu era concepută ca o evoluţie a diferitelor stiluri, ci ca

p. 74:

Ion Mincu, Bufetul la Şosea

(acum Restaurant Casa

Doina), Bucureşti, 1892,

detaliu al decoraţiei foişorului.

Page 77: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

o succesiune de momente izolate şi independente, dintre care cele mai strălucite sunt

epocile lui Ştefan cel Mare şi Constantin Brâncoveanu, singurele care sunt considerate

„stiluri” de istoricii de artă. De asemenea, sintetizându-se elemente provenind din

arhitectura moldovenească cu elemente provenind din arhitectura valahă, rezultatul

este cu atât mai „românesc”.

Pe de altă parte, interesul pentru arhitectura religioasă este în mod cert determinat

de faptul că ortodoxia era intim corelată ideii de românitate, fiind una dintre

caracteristicile care singularizează naţiunea română: românii sunt singurii vorbitori

de limbă romanică din această parte de Europă dominată de limbi slavice şi în acelaşi

timp singurul popor de descendenţă latină de confesiune ortodoxă. De asemenea,

ortodoxia este văzută ca simbol al rezistenţei în faţa dominaţiei otomane – atât pentru

că românii nu au fost islamizaţi în timpul dominaţiei otomane, cât şi pentru că,

conform unei credinţe larg răspândite, fiecare victorie militară în faţa Imperiului

Otoman ar fi fost comemorată prin zidirea unei biserici. Biserica ortodoxă deţinuse

monopolul producţiei culturale pe tot parcursul evului mediu; deşi pierduse acest

monopol în secolul al XIX-lea, după Războiul de Independenţă şi după ce România

devine regat, Biserica este puternic revalorizată, noul stat fiind conştient de forţa

imaginii Bisericii Româneşti, iar ortodoxia devine politică oficială.

Arhitectura muntenească a secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea oferă la începuturile

creării stilului naţional cele mai importante modele: Palatul de la Mogoşoaia,

Palatul lui Constantin Brâncoveanu

de la Mogoşoaia, 1702.

Page 78: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

78 ArtA 1900 în rEgAt şi stilul nAţionAl românEsc

Mănăstirile Hurezi şi Văcăreşti, Biserica Stavropoleos din Bucureşti. Această perioadă

atestă răspândirea unui element ce va face carieră în stilul naţional, şi anume corpul de

clădire deschis spre exterior, în toate variantele sale: pridvorul deschis pe arcade, folosit

Mănăstirea Hurezi,

ctitorie brâncovenească, 1697.

Biserica Stavropoleos din

Bucureşti, 1724.

Page 79: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

79ArtA 1900 în rEgAt şi stilul nAţionAl românEsc

atât pentru arhitectura religioasă (de exemplu, clădirea actualei Patriarhii din Bucureşti,

1654-1658) cât şi pentru arhitectura locuinţelor, foişorul (de exemplu, la Biserica Sf.

Gheorghe din Piteşti, 1656, sau Palatul de la Potlogi, 1698), loggia (de exemplu,

faţada dinspre lac a Palatului de la Mogoşoaia, 1702), galeria deschisă (de exemplu,

Casa Băniei din Craiova, 1699). Arhitectura din epocile lui Şerban Cantacuzino

(1678-1688) şi Constantin Brâncoveanu (1688-1714) se caracterizează prin melanjul

de tradiţii de sorginte bizantină şi post-bizantină cu influenţe ale barocului occidental

absorbite prin intermediul arhitecturii otomane contemporane şi manifestate în primul

rând în domeniul decoraţiei sculptate. Coloanele şi brâul în torsadă, relieful înalt,

care împodobeşte coloanele pridvoarelor şi foişoarelor şi ancadramentele ferestrelor

cu motive vegetale şi zoomorfe, balustradele traforate, medalioanele policrome de

sub cornişele bisericilor (de exemplu, Biserica Stavropoleos din Bucureşti, 1724)

constituie principala resursă pentru elaborarea unui nou vocabular decorativ la

sfârşitul secolului al XIX-lea.

Tot din zona Ţării Româneşti provine un alt tip de arhitectură la care stilul naţional

face constant trimiteri, de data aceasta arhitectura vernaculară a culelor (de exemplu,

cele de la Măldăreşti). Deşi acest gen de locuinţe fortificate tip turn sunt răspândite

în perioada otomană şi în Bulgaria de nord-vest sau în Albania (însuşi numele de culă

Cula Greceanu de la Măldăreşti,

ultima parte a secolului al XVII-lea.

Page 80: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

80 ArtA 1900 în rEgAt şi stilul nAţionAl românEsc

înseamnă „turn” în limba turcă), la sfârşitul secolului al XIX-lea ele erau considerate

specific româneşti. De asemenea, datorită funcţiei lor de apărare, erau un alt simbol

al rezistenţei româneşti în faţa Imperiului otoman, în ciuda faptului că, de fapt,

administraţia otomană încurajează construirea culelor ca mijloc de apărare al populaţiei

în faţa raidurilor unor conducători locali anarhici sau ale foştilor soldaţi, ieniceri şi

spahii, deveniţi tâlhari.

Foişoarele şi pridvoarele deschise apar, deci, atât în arhitectura aulică, cât şi în

arhitectura vernaculară şi sunt aproape nelipsite din arhitectura rurală a Valahiei,

ceea ce a facilitat, probabil, popularitatea lor în cadrul stilului naţional şi a suscitat

numeroase dezbateri cu privire la originea lor: dacă în ultimele decenii ale secolului

al XIX-lea erau considerate o influenţă a artei veneţiene, venită pe filiera arhitecturii

Decorul ferestrei de sud

a exonartexului Bisericii

Mănăstirii Neamţ, 1497.

Page 81: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

81ArtA 1900 în rEgAt şi stilul nAţionAl românEsc

otomane, treptat ele ajung să fie considerate creaţie a arhitecturii ţărăneşti, preluate

apoi de arhitectura caselor boiereşti.

Trimiterile la arhitectura Moldovei sunt mai puţin frecvente, cu toată faima de care

se bucura arta din timpul lui Ştefan cel Mare (1457-1504), se reduc cel mai adesea la

portalurile în retragere şi ancadramentele ferestrelor de factură gotică ale bisericilor

din această perioadă (de exemplu, cel al Bisericii Mănăstirii Moldoviţa) şi la discurile

şi butonii de ceramică smălţuită care le decorează faţadele (de exemplu, biserica Sf.

Gheorghe din Hârlău, 1492).

În ultima decadă a secolului al XIX-lea, exaltarea spiritului românesc şi a specificităţii

culturale se reorientează de la sursele medievale spre lumea rurală, o tendinţă ce apare

mai întâi în literatură şi în pictură. Discursul naţionalist priveşte satul ca principal

depozitar al sufletului românesc – bineînţeles, concepând o lume artificială, imuabilă,

în afara istoriei, a cărei imagine este edulcorată şi decorativă. Acest suflet românesc

atemporal este proiectat în istorie, şi dacă sursele de patrimoniu medieval sunt utilizabile

Faţada de vest a Bisericii

Mănăstirii Probota,

ridicată de Petru Rareş în 1530.

Page 82: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

82 ArtA 1900 în rEgAt şi stilul nAţionAl românEsc

ca model pentru arhitecţi, acest lucru este posibil datorită faptului că geniul românilor

din Evul Mediu adaptase modelele bizantine la specificul locului.11

Arhitectul care are cel mai important rol în crearea stilului naţional românesc este Ion

Mincu, prima clădire în care foloseşte elemente decorative inspirate din arhitectura

considerată tradiţională românească fiind Casa Lahovary, ridicată în 1886 pentru

Iacob Lahovary, important membru al Partidului conservator. Modelul folosit de

Mincu este tipul de clădire vernaculară valahă, cu foişor deschis, cu arcade în acoladă

Page 83: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

83ArtA 1900 în rEgAt şi stilul nAţionAl românEsc

Ion Mincu, Casa Lahovary

(acum în incinta Spitalului

Cantacuzino), Bucureşti, 1886,

vedere de ansamblu şi detalii

ale decoraţiei faţadei.

Page 84: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

84 ArtA 1900 în rEgAt şi stilul nAţionAl românEsc

sprijinite pe stâlpi de lemn sculptaţi, decorat cu butoni de ceramică şi cu o friză de

ceramică smălţuită.

În 1889, Mincu proiectează pavilionul României pentru Expoziţia Universală de la

Paris, pe care îl va reface trei ani mai târziu la Bucureşti. Este vorba despre celebrul

Bufet la Şosea, care prezintă deja toate elementele care vor deveni specifice stilului

naţional românesc: foişorul, deschiderile semicirculare, arcele în acoladă, stâlpii de

Ion Mincu, Bufetul la Şosea

(acum Restaurant Casa Doina),

Bucureşti, 1892,

faţada dinspre stradă şi foişorul.

Page 85: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

85

Page 86: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

86 ArtA 1900 în rEgAt şi stilul nAţionAl românEsc

Ion Mincu, Bufetul la Şosea (acum

Restaurant Casa Doina), Bucureşti,

1892, detalii ale decoraţiei foişorului.

Page 87: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

87ArtA 1900 în rEgAt şi stilul nAţionAl românEsc

lemn sculptaţi cu motive de inspiraţie populară, brâul în torsadă, butonii şi medalioanele de

ceramică smălţuită.

Între 1888 şi 1890, Mincu ridică Şcoala Centrală de Fete din Bucureşti, o clădire în plan

rectangular cu o curte interioară ce face trimitere la claustrele de mănăstire. Faţadele sunt

împărţite în două registre printr-un brâu în torsadă şi sunt decorate cu cartuşe de ceramică

smălţuită. Aceste cartuşe conţin numele celor mai vestite doamne şi domniţe ale istoriei

Ion Mincu, Şcoala Centrală de Fete

(acum Colegiul Naţional Elena Cuza),

Bucureşti, 1888-1890,

faţada dinspre stradă.

p.88-89:

Ion Mincu, Şcoala Centrală de Fete

(acum Colegiul Naţional Elena

Cuza), Bucureşti, 1888-1890,

faţadele dinspre curtea interioară şi

detalii ale decoraţiei faţadelor.

Page 88: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

88 ArtA 1900 în rEgAt şi stilul nAţionAl românEsc

Page 89: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

89ArtA 1900 în rEgAt şi stilul nAţionAl românEsc

Page 90: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

90 ArtA 1900 în rEgAt şi stilul nAţionAl românEsc

româneşti, caligrafiate cu tipul de literă pe care Mincu îl inventase

pentru decoraţia Bufetului la Şosea şi care va deveni caracteristic

pentru epocă.

Ion N. Socolescu, coleg cu Mincu la Paris, este sensibil la tendinţele

orientalizante occidentale (care includ referinţe nu numai la

arhitectura islamică, dar şi la cea bizantină), accentuând în proiectele

sale influenţele orientale prezente în arhitectura medievală sau în

arhitectura vernaculară românească şi creându-şi un stil particular,

eclectic şi decorativ, ce va fi cunoscut sub numele de „Stilul Socolescu“.

Prima comandă a arhitectului este casa lui George Ionescu-Gion din

Bucureşti (1889), de pe strada Logofăt Udrişte, în care elementele

specifice stilului său sunt deja prezente: un corp central decroşat, arce

şi deschideri în dublă acoladă, brâu în torsadă, panouri cu reliefuri

decorative, faţade policrome. Unul dintre proiectele sale de anvergură

Page 91: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

91ArtA 1900 în rEgAt şi stilul nAţionAl românEsc

Ion N. Socolescu,

fosta primărie din Constanţa

(acum Muzeul de Artă

Populară), 1896.

p.90:

Ion N. Socolescu,

Casa George Ionescu-Gion,

Bucureşti, 1889.

Page 92: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

92

Page 93: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

93ArtA 1900 în rEgAt şi stilul nAţionAl românEsc

Ion N. Socolescu,

casa din Strada Slănic,

Bucureşti, faţada dinspre curte,

decoraţia faţadei dinspre stradă

şi plafonul holului de intrare.

Page 94: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

94 ArtA 1900 în rEgAt şi stilul nAţionAl românEsc

este clădirea fostei primării din Constanţa, ale cărei faţade care alternează tencuiala albă

şi cărămida aparentă fac trimitere la arhitectura bizantină.

Vocabularul stilului naţional este adoptat şi de arhitecţi de origine străină, cum este

cazul italianului Giulio Magni, care lucrează în România între 1893 şi 1904, realizând

atât clădiri istoriciste, în general pentru comenzi publice (de exemplu, Hala Traian,

construită în 1894) cât şi vile pitoreşti pentru comenzile private. În cazul Şcolii

Giulio Magni,

Hala Traian, Bucureşti, 1894,

interior, structura metalică aparentă.

Page 95: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

95ArtA 1900 în rEgAt şi stilul nAţionAl românEsc

Mavrogheni, construită de acesta în 1897, Magni preia trimiterile orientalizante ale

lui Socolescu şi utilizează, asemenea lui Mincu, balcoane cu stâlpi de lemn sculptat.

De asemenea, Magni împrumută de la Mincu cartuşele decorative încadrând nume de

Giulio Magni, Hala Traian,

Bucureşti, 1894,

detaliu al decoraţiei faţadei.

jos:

Giulio Magni,

Şcoala Mavrogheni

(acum Şcoala Generală nr. 11),

Bucureşti, 1897,

detaliu al decoraţiei de sub cornişe.

Page 96: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print
Page 97: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

97ArtA 1900 în rEgAt şi stilul nAţionAl românEsc

Giulio Magni, Şcoala Mavrogheni

(acum Şcoala Generală nr. 11),

Bucureşti, 1897.

dreapta:

detaliu al decoraţiei faţadei.

cărturari români celebri caligrafiate cu tipul de literă pe care acesta îl utilizase în cazul

Şcolii Centrale de Fete.

Până în anul 1906, stilul naţional este rareori folosit pentru comenzi oficiale, pentru

clădirile publice recurgându-se la un vocabular istoricist considerat mai prestigios. În 1906,

se organizează la Bucureşti, în Parcul Carol, marea Expoziţie Generală Română, care

aniversa douăzeci şi cinci de ani de la declararea Regatului, patruzeci de ani de domnie a

Regelui Carol I şi o mie opt sute de ani de la cucerirea Daciei de către romani. Arhitecţii

desemnaţi să construiască pavilioanele de expoziţie, Ştefan Burcuş şi Victor Ştefănescu,

Page 98: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

98 ArtA 1900 în rEgAt şi stilul nAţionAl românEsc

utilizează întreg vocabularul stilului naţional: Pavilionul Regal este un melanj între Palatul

de la Mogoşoaia şi Mănăstirea Văcăreşti, pastişează o culă de secol al XVIII-lea pentru

pavilionul dedicat artelor religioase, iar arhitectul Nicolae Ghika-Budeşti construieşte o

replică a bisericii Sfântul Nicolae din Iaşi (care, împreună cu Arenele Romane, se mai

păstrează). Expoziţia are un rol major pentru recunoaşterea oficială a stilului naţional în

arhitectură, consacrând stilul în conştiinţa publică şi demonstrând că este adecvat pentru

toate tipurile de programe de arhitectură. În următorii ani, în acest stil se ridică clădiri

Victor Ştefănescu,

Muzeul de Geologie,

Bucureşti, 1906.

Nicolae Ghika-Budeşti,

Muzeul Naţional

(acum Muzeul Ţăranului Român),

Bucureşti, 1912-1941, turnul.

Page 99: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

99ArtA 1900 în rEgAt şi stilul nAţionAl românEsc

administrative – primării, prefecturi, ministere – biblioteci, case de cultură, muzee, bănci,

locuinţe individuale sau colective etc.

Primul program de arhitectură publică ce adoptă pe scară largă stilul naţional este

reprezentat de instituţiile de învăţământ, pentru care ideologia de tip identitar promovată

de acest stil era considerată în mod special adecvată, un bun exemplu fiind Casa Corpului

Didactic din Bucureşti, construită în 1912 de arhitectul Constantin Iotzu.

În 1906, Victor Ştefănescu proiectează Muzeul de Geologie; dar cel mai reprezentativ

pentru epocă este Muzeul Naţional, proiectat de Nicolae Ghika-Budeşti. În concepţia

Page 100: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

100 ArtA 1900 în rEgAt şi stilul nAţionAl românEsc

Page 101: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

101ArtA 1900 în rEgAt şi stilul nAţionAl românEsc

directorului său, Alexandru Tzigara-Samurcaş, acest muzeu etnografic modern şi

inovator – pentru care achiziţionează şi expune, într-una dintre săli, o casă ţărănească –

trebuia să fie un liant între arta tradiţională şi arta contemporană, în clădirea sa urmând

să funcţioneze şi Şcoala de Arte. Deşi arhitectul lucrează la proiectul clădirii începând

din 1906, lucrările nu încep decât în 1912 şi se întrerup din diverse motive, muzeul

fiind finalizat abia în 1941.

Un alt rol important pentru impunerea stilului naţional îl joacă Şcoala Superioară de

Arhitectură, ai cărei studenţi îl aveau pe Mincu drept profesor şi care trebuiau să facă

schiţe şi relevee după monumente medievale româneşti. În 1912, când ridică sediul

Muzeul Ţăranului Român,

Bucureşti,

detalii ale decoraţiei faţadelor.

Page 102: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

102 ArtA 1900 în rEgAt şi stilul nAţionAl românEsc

Şcolii Superioare de Arhitectură, Grigore Cerchez proiectează o clădire monumentală

în stil naţional, preluând cu zel de restaurator cele mai celebre referinţe la arhitectura

medievală românească: porticul este replica unui portal de biserică din epoca lui Ştefan

cel Mare, loggia este copia celei de la palatul lui Brâncoveanu de la Mogoşoaia.

Page 103: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

103ArtA 1900 în rEgAt şi stilul nAţionAl românEsc

Grigore Cerchez,

Şcoala Superioară de Arhitectură

(acum Universitatea de

Arhitectură şi Urbanism

„Ion Mincu“),

Bucureşti, 1912,

detalii ale decoraţiei faţadei.

Page 104: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

104 ArtA 1900 în rEgAt şi stilul nAţionAl românEsc

Petre Antonescu,

Ministerul Lucrărilor Publice

(actualmente Primăria Capitalei),

1906-1910.

Petre Antonescu,

Prefectura din Craiova,

1912-1913.

Unul dintre cei mai prolifici arhitecţi ai acestor ani este Petre Antonescu, cel care

semnează clădirea Ministerului Lucrărilor Publice (actualmente Primăria Capitalei,

ridicată între 1906-1910) şi Prefectura din Craiova (1912-1913), ambele clădiri de mari

dimensiuni, în care logica clasică şi compoziţiile simetrice, mărturii ale educaţiei sale

pariziene, se îmbină cu elementele decorative specifice stilului naţional în forme epurate

şi monumentale.

Succesul obţinut cu ocazia Expoziţiei din 1906 determină o excepţională popularitate

a stilului naţional în sfera locuinţelor private: nu numai casele proiectate de arhitecţi

autorizaţi adoptă acest stil, de la vile urbane luxoase (casa Dissescu, 1912, arhitecţi

Grigore Cerchez şi Alexandru Clavel) la cartierele de locuinţe ieftine, dar şi arhitectura

vernaculară din cartierele mărginaşe ale Bucureştiului.

Primul proiect în stil naţional al lui Petre Antonescu este casa de pe strada Orlando,

construită în 1904, ale cărei corp central decroşat şi deschideri în dublă acoladă amintesc

puternic de „stilul Socolescu“. Pentru casele construite ulterior (Vila Ion Brătianu, 1908,

strada Biserica Amzei, Vila Vintilă Brătianu, 1912, strada Ţăranilor, Vila Oprea Soare,

Page 105: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

1914, strada Apolodor), arhitectul utilizează compoziţii inventive, cu volume asimetrice

şi elemente ce fac trimitere la arta din epoca lui Constantin Brâncoveanu: loggii şi

foişoare deschise, cu arce semicirculare sau în acoladă sprijinite pe coloane scurte şi

decorate cu reliefuri vegetale.

Un alt arhitect care semnează multe locuinţe private în stil naţional este Paul

Smărăndescu. El îmbină tipul de bow-window de început de secol parizian cu foişorul,

ca în cazul casei sale din Bucureşti (1913-1914), de pe strada Luterană, o compoziţie

Hotelul Carpaţi, Bucureşti.

Page 106: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

106 ArtA 1900 în rEgAt şi stilul nAţionAl românEsc

care, pentru că este asimilată sacnasiului prezent în arhitectura vernaculară locală, va fi

preluată şi reinterpretată frecvent.

Un caz excepţional îl constituie noua aripă a Palatului Cotroceni, construită de

Grigore Cerchez şi redecorarea corpului vechi al palatului, în care preferinţele estetice

ale viitoarei regine Maria sunt hotărâtoare. Pentru noua aripă, ridicată în stil naţional

la dorinţa expresă a prinţesei, amatoare de Artă 1900 şi sprijinitoare a tinerilor artişti

români, arhitectul face o replică a foişorului lui Dionisie de la Mănăstirea Hurezi.

Preferinţele stilistice ale acesteia se fac simţite la Cotroceni încă de la lucrările de

reamenajare ale vechilor aripi, din anii 1904-1905, pentru care aceasta comandă copii

ale mobilelor create de Baillie Scott pentru palatul surorii ei de la Darmstadt şi în

care acumulează un număr mare de obiecte decorative Art Nouveau. Interioarele

Pelişorului, cu celebrul Budoar auriu din 1906, în care elementele de revival celtic se

îmbină cu interpretări de artă bizantină au acelaşi aer de Artă 1900. De altfel, şi regina

Elisabeta are gusturi asemănătoare, vizibile în modul în care îşi decorase la Peleş

atelierul de pictură. Apartamentele de oaspeţi din mansardele Peleşului, amenajate

în ultimii ani ai secolului al XIX-lea, sunt de asemenea înzestrate cu mobilier de tip

Secession, încastrat, perfect adaptat spaţiului restrâns al camerelor. Probabil că tot

Reginei Elisabeta i se datorează prezenţa lui Klimt la Peleş, pentru care pictorul, încă

la începuturile carierei sale, realizează, împreună cu asociatul său, Franz Match, o

serie de panouri decorative alegorice.

În afara arhitecturii în stil naţional, în Regat se construiesc destul de multe clădiri

ce manifestă, chiar dacă destul de difuz, influenţa Artei 1900 franceze, mai ales a

arhitecturii lui Hector Guimard, redusă de cele mai multe ori la motive disparate.

Un model destul de frecvent îl reprezintă imobilele de raport pariziene desfăşurate

pe înălţime, cu bow-window-uri şi deschideri în toartă de coş, de exemplu în cazul

Hotelului Carpaţi, de pe Strada Matei Milo sau al casei din strada Speranţei la nr. 33,

ambele în Bucureşti. Casa Aslan, care se afla pe strada Tudor Arghezi şi care a fost

dărâmată cu ocazia construirii Teatrului Naţional bucureştean, fusese în întregime

decorată cu ceramică smălţuită cu motive geometrice de certă influenţă a Wiener

Werkstätte. Arhitectura domestică de mici dimensiuni se dovedeşte în mod special

sensibilă la estetica Artei 1900, mai ales la caracteristicile deschideri în toartă de coş

şi la detaliile de decoraţie cu forme sinuoase, cum ar fi casa Lipatti din Bucureşti,

transformată în 1902, casa Paciurea, ridicată în 1906 de antreprenorul Talvez

Page 107: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

107ArtA 1900 în rEgAt şi stilul nAţionAl românEsc

Paciurea, casa din strada Maria Rosetti de la nr. 12 sau casa Romulus Porescu din

strada Paleologu nr. 12, construită de Dimitrie Maimarolu în 1905.

Noile magazine care se deschid în această perioadă în vechiul centru al capitalei preiau

uneori modele pariziene, simplificate, apelând la acelaşi vocabular decorativ de tip Artă

1900 şi utilizând mari suprafeţe vitrate, ca în cazul magazinului din strada Lipscani, de

la nr. 72, îmbinate adesea cu o ornamentaţie de tip eclectic, ca în cazul fostului magazin

de muzică Odeon.

București,

casa din strada Maria Rosetti nr. 12,

casa din strada Speranţei nr. 33,

casa Lipatti, 1902.

Page 108: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

108 ArtA 1900 în rEgAt şi stilul nAţionAl românEsc

Bucureşti,

imobil de raport din

strada General Berthelot şi

magazinul „Voaleta“.

Cazinoul din Constanţa, construit între 1907 şi 1910 de arhitectul Daniel Renard

este poate cel mai celebru exemplu de arhitectură 1900 din Regat. Conceput ca

Gesamtkunstwerk, de la arhitectură şi decoraţie până la mobilier, acesta utilizează

întregul repertoriu al vocabularului de tip Art Nouveau francez: compoziţia dinamică,

deschiderile ample, în potcoavă şi toartă de coş, marea verieră, decoraţia vegetală

abundentă ce manifestă familiarizarea cu operele Şcolii de la Nancy, feroneria cu

trasee sinuoase, predominanţa golurilor. Acelaşi arhitect proiectează în 1910 Hotelul

Athene Palace din Bucureşti, mult transformat însă în perioada interbelică de

arhitectul Duiliu Marcu.

Daniel Renard,

Cazinoul din Constanţa,

1907- 1910,

detaliu al decoraţiei faţadei.

Page 109: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

109ArtA 1900 în rEgAt şi stilul nAţionAl românEsc

Page 110: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

110 ArtA 1900 în rEgAt şi stilul nAţionAl românEsc

Daniel Renard,

Cazinoul din Constanţa,

1907- 1910,

vedere de ansamblu,

detalii ale decoraţiei faţadei și

scara interioară.

Page 111: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

111ArtA 1900 în rEgAt şi stilul nAţionAl românEsc

Page 112: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

112 arta 1900 în europa

Page 113: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

încheiere

După primul Război Mondial, Transilvania trece sub administraţie românească, iar

stilul Secession îşi pierde publicul, chiar dacă unii arhitecţi, precum Kós Károly, aleg

să nu plece în Ungaria. În cadrul politicii centralizate a Bucureştiului, de unificare

a noilor provincii, proces care se dovedeşte a nu fi uşor, arhitectura în stil naţional

românesc joacă un rol important, oficializându-se şi devenind unul dintre simbolurile

statului naţional. După formula sugestivă a lui Carmen Popescu, în noile provincii

ale României Mari arhitectura în stil naţional românesc devine o arhitectură de prise

en possession.

113

Stabilimentul balnear din

Ocna Sibiului, 1907.

Page 114: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

note

1.Jeremy Howard, Art Nouveau: International and National Style in Europe, Manchester,

Manchester University Press, 1996.

2.John McKean, Charles Rennie Mackintosh, Colin Baxter, Grantown-on-Spey, 1998.

3.Benedict Anderson, Imagined Communities: Reflections on the Origin and Spread of

Nationalism, Londra, Verso, 1991

4.Lucian Boia, Două secole de mitologie naţională, Bucureşti, Humanitas, 2005, p. 15-

16.

5.Anthony D. Smith, National Identity, London, Penguin Books, 1991, p. 77.

6.Eric Hobsbawm, “Introduction: Inventing Traditions” în Eric Hobsbawm and

Terence Ranger, eds., The Invention of Tradition, Cambridge, Cambridge University

Press, 1992, p. 1.

7.János Gerle, “Hungarian Architecture from 1900 to 1918” în The Architecture of

Historic Hungary, Dora Wiebenson şi József Sisa, eds., Cambridge, MA, The MIT

Press, 1998.

8.„Leagănul culturii maghiare este în Orient şi tot ceea ce se poate considera ca fiind un

arhetip naţional ... îşi află originile în Orient” scrie Lechner în 1906 în revista Müvészet

(cf. Katalin Gellér, “English Sources of ‘Hungarian Style’,” p. 17, în Britain and Hungary:

Contacts in Architecture and Design during the Nineteenth and Twentieth Century, Gyula

Ernyey ed., Budapest, Hungarian University of Craft and Design, 1999.

9.Cf. Carmen Popescu, Le Style National Roumain. Construire une nation à travers

l’architecture 1881-1945, Presse Universitaire de Rennes, 2004, p. 50.

10.Ibid., p. 164.

11.V. Carmen Popescu, op. cit, p. 115-117.

114

Page 115: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

Bibliografie

Le Régionalisme, numéro special de la revue Monuments Historique, nr. 189, sept. - oct.

1993

Anderson, Benedict – Imagined Communities: Reflections on the Origin and Spread

of Nationalism, Londra, Verso, 1991

Andrews, Malcolm – The Search for the Picturesque: Landscape Aesthetics and

Tourism in Britain, 1760-1800, Stanford University Press, Stanford, 1990

Antonescu, Petre – „Pentru o renaştere a arhitecturii româneşti”, Academia Română,

Memoriile secţiunii istorice, seria III, tom XXI, nr. 8, 1939

Antonescu, Petre – Clădiri, construcţii, proiecte şi studii, Bucureşti, Editura Tehnică,

1973

Antonescu, Petre – Pentru un stil regele Carol al II-lea, în Arhitectura românească,

Bucureşti, Tipografia Carpaţi, 1938

Boia, Lucian – Istorie şi mit în conştiinţa românească, Bucureşti, Humanitas, 1997

Boia, Lucian – Două secole de mitologie naţională, Bucureşti, Humanitas, 2005

Brătescu, G. – „Arhitectura nouă şi cea românească în lumina teoriilor lui Guadet”,

extras din Analele Dobrogei, Cernăuţi, Institutul de Arte Grafice şi Casa de Editură

Glasul Bucovinei, 1929

Brătescu, G. – Constanţa. Consideraţii generale şi sistematizarea oraşului, 1929

Bulei, Ioan – Lumea românească la 1900, Bucureşti, Editura Eminescu, 1984

Büttner, Ruth; Peltz, Judith, eds. – Mythical Landscapes Then and Now: The

Mystification of Landscapes in Search for National Identities, Antares Publishing

House, Yerevan, 2006

Caffé Mihail – Arhitectul Ion Mincu, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 1960

115

Page 116: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

Cantacuzino, George Matei – „L’ Architecture roumaine d’aujourd’hui”, în L’

Architecture, nr. 10, 1927

Cantacuzino, George Matei – Izvoare şi popasuri, Bucureşti, Editura Eminescu, 1977

Ciocârlan, Ştefan – „Dumitru Berindeiu”, în Analele Arhitecturei, nr. 1, 1890

Constantin, Marin – Palate şi colibe regale din România, Bucureşti, Compania,

2007

Constantin, Paul – Arta 1900 în România, Bucureşti, Editura Meridiane, 1972

Damé, Frédéric – Bucureştiul în 1906, [1907] Piteşti, Paralela 45, 2007

Delsol, Chantal, Maslowski, Michel, Nowicki, Joanna – Mituri şi simboluri politice în

Europa Centrală, Chişinău, Editura Cartier, 2003

Enescu, Ioan. D. – Arhitectura Renaşterea Naţională. Stilul Regele Carol al II-lea,

Bucureşti, Tipografia Cuvântul Românesc, 1940

Éri, Gyöngyi şi Jobbágyi, Zsuzsa, eds. – A Golden Age: Art and Society in Hungary

1896-1914, Miami, FL: Corvina/ Barbicon Art Gallery, 1991

Ernyey, Gyula, ed. – Britain and Hungary: Contacts in Architecture and Design

during the Nineteenth and Twentieth Century, Budapesta, Hungarian University of

Craft and Design, 1999

Facos, Michelle şi Hirsh, L., Sharon, eds. – Art, Culture, and National Identity in

Fin-de-Siècle Europe, Cambridge, Cambridge University Press, 2003

Farrell, Terry – “Parks and palaces: How monarchy reign over public space”, în

Bentley, T. and Wilsdon, J. Monarchies, Demos, London, 2002

Ghika-Budeşti, Ion – „Nicolae Ghika Budeşti (1869-1943)”, în Arhitectura, nr. 19-22,

1987

Giordano, Christian – „Ruralité et nation en Europe centrale et orientale”, Etudes

rurales,

Gordon Bowe, Nicola, ed. – Art and the National Dream: the Search for Vernacular

Expression in Turn-of-the-Century Design, Dublin, Colour Books, 1993

Hobsbawm, Eric, The Invention of Tradition – Cambridge, Cambridge University

Press, 1992

Howard, Jeremy – Art Nouveau: International and National Style in Europe,

Manchester, Manchester University Press, 1996

Ionescu, Grigore – „Petre Antonescu – 100 de ani de la naşterea sa”, în Arhitectura,

nr. 5, 1976

116

Page 117: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

Ionescu, Grigore – Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul veacurilor, Bucureşti,

Editura Academiei Republicii Socialiste Romînia, 1982

Ispir, Mihai – Clasicismul în arta românească, Bucureşti, Meridiane, 1984

Lascu, Nicolae – Şcoala de arhitectură şi «stilul românesc» 1900-1915, în Arhitectura,

nr. 3, 1973

Lupu, Nicolae – Grigore P. Cerchez (1850-1927), în Arhitectura, nr. 4, 1973

Mandrea, George – „Început de renaştere a artei române”, în Analele Arhitecturei,

nr. 9, 1891

Marcu, Duiliu – Estetica oraşelor şi înfrumuseţarea lor din punct de vedere urbanistic,

Bucureşti, Cultura Naţională, 1927

Mărgineanu-Cîrstoiu, Mihaela – Romantismul în arhitectură, Bucureşti, Meridiane,

1990

McKean, John – Charles Rennie Mackintosh, Colin Baxter, Grantown-on-Spey,

1998

Mincu, Ion – „Şcoalele noastre de arte frumoase”, în Literatura şi arta română, 1896

Mitrache, Georgica – Tradiţie şi modernism în arhitectura românească, Editura

Universităţii Ion Mincu, Bucureşti, 2002

Penoyre, John; Penoyre, Jane – Houses in the Landscape: A Regional Study of

Vernacular Building Styles in England and Wales, Readers Union, Newton Abbot,

1978

Petraşcu, Nicolae, Ioan Mincu, 1852-1912, Bucureşti, Cultura Naţională, 1928

Popescu, Carmen – Le Style National Roumain. Construire une nation à travers

l’architecture. 1881-1945, Presse Universitaire de Rennes, 2004

Săsărman, Gheorghe, introducere; Lascu, Nicolae şi Deac, Alexandrina, note – Gândirea

estetică în arhitectura românească, Bucureşti, Meridiane, 1983

Smărăndescu, Paul – Arhitect Paul Smărăndescu – arhitect diplomat de guvernul

francez, profesor la facultatea de arhitectură. Lucrări de arhitectură 1907-1942,

Bucureşti, Universul, 1942

Smith, Anthony D. – Myths and Memories of the Nation, Oxford, Oxford University

Press, 1999

Smith, Anthony D. – National Identity, London, Penguin Books, 1991

Sotriffer, Kristian – “The Art of Viennese Architecture around 1900”, în Zednicek,

Walter, Wiener Architectur um 1900, album, Viena, 2006

117

Page 118: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

Traianescu, Ion D. – „Stilul românesc”, în Artele frumoase, nr. 6, 1922

Traianescu, Ion D. – Arhitectura. Privire generală asupra ahitecturii antice, medievale,

moderne şi româneşti. Scrisă pe înţelesul obştesc. Ediţie de popularizare, Bucureşti, Avântul

– Institut de Arte Grafice, 1916

Verussi, P. – „Despre arta naţională”, în Analele Arhitecturei, nr. 7, 1891

Vigato, Jean-Claude – „Une école française et moderne en architecture”, în Peltre, Christine

şi Lorentz, Philippe, eds., La notion d’école, Presses Universitaires de Strassbourg, 2007

Wiebenson, Dora şi Sisa, József, eds. – The Architecture of Historic Hungary, Cambridge,

MA, The MIT Press, 1998

118

Page 119: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print
Page 120: arta arhitectura 1900 in romania, noi media print

text: Ada Ștefănuţ

fotografii: NOI Media Print

redactare: Dana Voiculescu, Irina Spirescu, Emil Stanciu

grafică: Ioana Bita Giulea – Bidimensional

dtp: Gabriel Nicula

editor: Adrian Manafu

coordonator proiect: Arpad Harangozo

©NOI Media Printstr. Petru Maior Nr. 9sector 1, Bucureştitel.: 021 222 07 34fax: 021 222 07 86e-mail: [email protected]

tipărit la “Alföldi Printing House Hungary”


Recommended