ARHEOLOGIA EXPERIMENTALĂ CA BAZĂ A METODEI … · ARHEOLOGIA EXPERIMENTAL Ă ... Folosind tehnica...

_____________ Academia Română, Filiala Iaşi, Institutul de Arheologie, str. Codrescu, nr. 6, pavilion H, cod 700481, Iași, România; [email protected] Buletinul Muzeului Judeţean Teleorman. Seria Arheologie 7, 2015: 201-217

ARHEOLOGIA EXPERIMENTALĂ CA BAZĂ A METODEI TRASEOLOGICE.

STUDIU DE CAZ: UTILIZAREA STRĂPUNGĂTOARELOR ÎN PREISTORIE 1

Diana-Măriuca VORNICU*

Abstract: This study presents the use traces that occur on experimental tools used in boring/ drilling materials of diverse origins. The wear from the experimental tools was compared, through microscopic analysis, to those observed on borers from the Chalcolithic settlement at Fulgeriş ‘La Trei Cireşi’, Cucuteni phase A3 culture. The aim of this work was to interpret the ways (material and kinematics) these artefacts were used in prehistoric times.

Rezumat: Studiul de faţă prezintă urmele de utilizare dezvoltate pe uneltele experimentale folosite în perforarea/ sfredelirea materialelor de diverse origini. Uzura uneltelor experimentale a fost comparată, prin analiză microscopică, cu cea observată pentru străpungătoarele provenite din aşezarea calcolitică de la Fulgeriş ‘La Trei Cireşi’, cultura Cucuteni, faza A3. Scopul acestui demers l-a reprezentat interpretarea modului (material şi kinematică) în care au fost întrebuinţate respectivele artefacte în perioada preistorică.

Keywords: archaeological experiments; use traces; boring/drilling; Chalcolithic borers. Cuvinte cheie: experimente arheologice; urme de utilizare; perforare/sfredelire;

străpungătoare calcolitice.

Introducere Scurte clarificări terminologice: 1. Interacţiunea a două corpuri aflate în mişcare produce modificări în morfologia macro - şi

microscopică a acestora, modificări ce vor fi denumite generic, în continuare, prin termenul de uzură. Uzura dezvoltată pe artefactele de piatră cioplită ca urmare a interacţiunii cu diverse materiale în activităţi de prelucrare (ex. răzuirea pieilor, tăierea lemnului) va fi nominalizată drept urmă de utilizare. Urmele de utilizare pot lua forma aşchierilor şi rotunjirii părţii utile, a lustrului microscopic şi a striaţiilor (vezi Semenov 1964; Keeley 1980; Vaughan 1985) dar şi a uzurii adezive (micro-reziduuri). Analiza caracteristicilor urmelor de utilizare cu scopul de a interpreta materialul şi kinematica în care au fost întrebuinţate uneltele va fi numită în continuare traseologie.

2. Termenii ‘a străpunge/a găuri şi a perfora/a sfredeli’ desemnează acţiuni ale căror finalitate este producerea de găuri/perforaţii în materiale. Am căutat, ca prin folosirea diferenţiată a acestor cuvinte, să desemnăm trei tipuri de activităţi ce se deosebesc una de alta prin modalitatea în care o unealtă de piatră cioplită acţionează asupra materiei de prelucrat. Prin străpungere o unealtă este împinsă în material, fără o mişcare rotativă. Termenii de găurire şi perforare sunt întrebuinţaţi pentru a desemna acţiunea prin care este realizată o gaură/ o perforaţie cu o unealtă de piatră cioplită ţinută în mână, prin rotirea mânii la cca. 900-1800. Sensul dat termenului de sfredelire, în acest studiu, este acela de activitate prin care materialele sunt găurite/ perforate cu un străpungător ce este acţionat cu ajutorul unei piese intermediare între mână şi piesa de silex permiţând realizarea unei mişcări circulare continue - 3600.

Analiza traseologică a artefactelor preistorice are o tradiţie de peste jumătate de secol în cercetarea arheologică. În acest interval, progresele din domeniul tehnicii şi ştiinţelor exacte au fost receptate în căutarea de noi metode instrumentale din sfera microscopiei optice (Keeley 1980; Vaughan 1985; van Gijn 1989; 2010), a metrologiei suprafeţelor (Evans şi Donahue 2008: 2223-30; MacDonald 2014: 26-33; Stemp 2014: 15-25) şi a analizei chimice a micro-lustrului (Christensen 1998: 183-202; Christensen et al. 1998: 869-74; Evans şi Donahue 2005: 2223-30; Nunziante Cesaro şi Lemorini 2012: 299-304) cu scopul de a stabili cât mai exact caracteristicile urmelor de utilizare. Cu toate posibilităţile oferite de aceste tehnici instrumentale, esenţială rămâne compararea uzurii de pe uneltele preistorice cu cea observată pe uneltele experimentale. În acest sens am iniţiat, la Institutul de Arheologie din Iaşi, o serie de activităţi cu scopul de crea o bază de date experimentală de referinţă pentru analiza traseologică. Baza de date, în continuă extindere, este compusă din produse

Diana-Măriuca VORNICU 202

de debitaj pe care le-am cioplit din silex procurat din depozitele de pe malurile Prutului mijlociu, din zona cuprinsă între actualele localităţi Miorcani şi Crasnaleuca. Motivul alegerii respectivei materii prime îl constituie ubicuitatea utilizării acesteia în spaţiul dintre Carpaţi şi râul Prut, în perioada neo-eneolitică (Comşa 1976: 239-49; Cucoş şi Muraru 1985: 605-42; Marinescu-Bîlcu, Muraru şi Cârciumaru 1981: 7-31; Boghian 1981; 1995: 7-42; 1996: 276-342; 2009: 117-146; Muraru 2000: 59-62; Țurcanu 2009; Vornicu 2012).

Prin actualul studiu ne propunem o interpretare a modului în care au fost folosite în perioada calcolitică străpungătoarele descoperite în aşezarea de la Fulgeriş (cultura Cucuteni, faza A) prin prisma comparaţiei urmelor de utilizare observate pe aceste artefacte cu cele ce s-au dezvoltat pe uneltele experimentale folosite în perforarea diverselor materiale.

Am desemnat ca străpungătoare produsele din piatră cioplită (lame şi aşchii) care prezintă un vârf obţinut prin retuşare uni- dar mai ales bilaterală, mai mult sau mai puţin detaşat de restul suportului (pentru definiţii şi clasificări vezi Sonneville-Bordes şi Perrot 1955: 78). Varietatea tehno-tipologică a străpungătoarelor din preistoria omenirii a permis distingerea, în cadrul studiilor de specialitate, a diverse sub-tipuri (vezi Sonneville-Bordes şi Perrot 1955: 78; Demars şi Laurent 1989: 84-5; pentru mèche de foret - vezi Tixier 1963: 66; pentru diferenţele dintre awls şi drills vezi Rosen 1997: 68-71 sau între perforators şi borers vezi Coşkunsu 2008: 27-8). Identificarea modului (material şi kinematică) în care au fost utilizate străpungătoarele descoperite în contexte arheologice a constituit subiectul unor cercetări traseologice întreprinse cu precădere în contextul analizei procedeelor de fabricare a obiectelor de podoabă (Yerkes 1983: 499-518; 1993: 235-42; Unger-Hamilton et al. 1987: 269-85; Unger-Hamilton et al. 1989: 141-9; Grace 1990: 145-55; Coşkunsu 2008: 25-36; Altinbilek et al. 2001: 137-43; González-Urquijo et al. 2013: 177-90; Gurova et al. 2013: 201-21; Gurova et al. 2014: 47-55).

În eneoliticul est-carpatic, în faza A a culturii Cucuteni, străpungătoarele, deşi apar în majoritatea aşezărilor, au o frecvenţă destul de redusă în cadrul produselor retuşate. De regulă, proporţia acestora se situează între 4 şi 6% în aşezări precum cele de la Truşeşti (Păunescu 1970: 185, anexa 11A), Hăbăşeşti (Păunescu 1970: 187, anexa 11D), Preuteşti (Ursulescu şi Ignătescu 2003:42), Costeşti (Vornicu 2014: 45), Drăguşeni (Marinescu-Bîlcu şi Bolomey 2000: 49-52). Mai rar, proporţia urcă la 8,75%, ca la Ruginoasa (Țurcanu 2012: 154) sau 9,83%, la Fulgeriş.

Programul experimental Pornind de la premisa conform căreia străpungătoarele de piatră cioplită au fost utilizate, în

preistorie, pentru a străpunge/ a găuri şi a perfora/ a sfredeli am întreprins experimentele în jurul acestor activităţi. Lanţul tehnologic al produselor experimentale a presupus, după achiziţionarea materiei prime, cioplirea de aşchii2 ale căror părţi distale au fost transformate în străpungătoare prin retuşare cu ajutorul presiunii aplicată cu o piatră sau cu vârful unei ramure de corn. Străpungătoarele astfel obţinute, 28 la număr, au fost folosite pe materiale de diverse origini (minerală, vegetală şi animală - vezi Tabelul 1), în intervale de timp ce variază de la 5 la 45 de minute. Străpungerea a fost realizată doar manual şi doar în cazul pieilor rehidratate, în timp ce experimentele de perforare (n=16) au vizat materiale diverse precum lemn, os, corn, piei tăbăcite, scoică, ceramică. Pentru sfredelire am folosit două tehnici. Prima dintre acestea a presupus întrebuinţarea unui dispozitiv pe care îl numim străpungător cu arc (n=9): străpungătorul este fixat la capătul unui băţ (cu un aditiv din ceară de albine) care este activat de un arc, realizând o mişcare de rotaţie completă, de 3600 (Figura 1). Această tehnică a fost utilizată cu precădere pentru materialele foarte dure precum piatra, osul, defensele de mistreţ şi lemnul uscat. Cea de-a doua tehnică de sfredelire experimentată de noi a presupus introducerea străpungătorului la capătul unui băţ, băţ ţinut între palme şi rotit prin frecare palmelor (două experimente).

În urma experimentelor întreprinse am observat superioritatea (deja postulată în literatura de specialitate) sfredelirii cu un străpungător activat de arc în faţa perforării manuale în termeni de timp şi aspect al perforaţiei obţinute. În acest sens oferim ca exemplu experimentele 66 şi 67 (Tabelul 1, Figura 6) care au presupus prelucrarea unei plăcuţe de canin de mistreţ, cu o grosime de 2 mm. Folosind tehnica manuală am reuşit să perforăm plăcuţa în 5 minute (experiment 66). În schimb, prin folosirea unui străpungător cu arc am perforat aceeaşi plăcuţă într-un minut (prin experimentul 67 au fost realizate două perforaţii). La mijlocul eficienţei dintre cele două tehnici se afla cea de sfredelire cu străpungătorul activat de frecarea palmelor. Această din urmă tehnică este superioară perforării manuale prin producerea unei rotaţii complete conferind şi rapiditate acţiunii, dar este inferioară tehnicii de sfredelire cu ajutorul arcului din cauza lipsei controlului asupra presiunii care trebuie aplicată pentru a adânci perforaţiile.

Arheologia experimentală ca bază a metodei traseologice. Studiu de caz: utilizarea străpungătoarelor în preistorie

203

Experiment

Material prelucrat Starea/Duritatea materialului/

Aditivi

Minute Activitate Modificări vizibile macroscopic

Urme de utilizare dezvoltate pe străpungătoarele experimentale

53 Piatră (Figura 1) /mare/ 15 Sfredelire cu arc

Rotunjire accentuată

Ro - accentuată; Aş - pe vârf şi laturi, acoperitoare, suprapuse, lamelare, flexiune, line şi abrupte; Lu - rugos, plaje, strălucitor,

plat, marginal; Str - nu are 55 Piatră (Figura 1) /mare/ 30 Sfredelire cu

arc Rotunjire

accentuată Ro - accentuată; Aş - pe vârf şi laturi, marginale, suprapuse, solzoase şi neregulate, flexiune, abrupte; Lu - rugos, bandă,

strălucitor, plat, marginal; Str - nu are 11 Ceramică (Figura 2a) Arsă

reducător/ mică, friabilă

15 Perforare Nu Ro - nu pot preciza; Aş - pe vârf şi laturi, acoperitoare, apropiate, solzoase şi neregulate, flexiune şi con Hertzian, abrupte şi line; Lu - rugos, bandă pe marginea aşchierii,

strălucitor, încreţit Str - nu are 69 Ceramică (Figura 2a) Arsă la roşu/

mare 25 Perforare Vârf rupt Ro - medie; Aş - pe vârf şi laturi, invadatoare şi marginale,

singulare, neregulate, iniţiate prin flexiune, abrupte şi line; Lu - nu; Str - nu

76 Ceramică (Figura 2b) Arsă la roşu/ mare

10 Sfredelire cu arc

Nu Ro - medie; Aş - pe vârf şi laturi, marginale, suprapuse, solzoase şi neregulate, flexiune, abrupte; Lu - nu; Str - nu

20 Lemn (Fagus sylvatica) (Figura 3d)

Uscat/ mare 30 Perforare Vârf rupt în timpul

experimentului

Piesa nu a fost analizată

71 Lemn (Fagus sylvatica) (Figura 3e)

Uscat/ mare 15 Perforare Vârf rupt în timpul

experimentului

Ro - nu pot preciza; Aş - Vârf rupt în timpul experimentului, aşchieri pe laturi, marginale, apropiate, solzoase, flexiune, line;

Lu - nu; Str - nu 72 Lemn (Fagus

sylvatica) (Figura 3f) Uscat/ mare 10 Sfredelire cu

arc Nu Ro - nu pot preciza, Aş - vârf şi laturi, singulară, solzoase,

flexiune, abrupte; Lu - nu; Str - nu 73 Lemn(Fagus

sylvatica) (Figura 3f) Uscat/ mare 20 Sfredelire cu

arc Rotunjire Ro - accentuată; Aş - pe laturi, invadatoare şi marginale,

apropiate, flexiune (majoritatea) şi con Hertzian (una), line şi articulate; Lu - rugos, bandă pe marginea aşchierilor (fâşii în

interiorul acestora), strălucitor, rotunjit; Str - nu 74 Lemn(Fagus

sylvatica) (Figura 3e) Uscat/ mare 15 Perforare Nu Ro - absentă; Aş - pe vârf şi laturi, invadatoare şi acoperitoare,

apropiate, solzoase, Hertzian, line şi articulate, Lu - neted, pe marginile aşchierilor, plat, foarte strălucitor (cu aspect curgător);

Str - nu 19 Piele tăbăcită/ mică 40 Perforare Nu Fără uzură microscopică 45 Piei (Bos taurus) Rehidratate/

mică 10 Străpungere Nu Fără uzură microscopică

25 Scoică maritimă /mare 25 Perforare Uşoară rotunjire a vârfului

Ro - uşoară; Aş - pe vârf şi laturi, invadatoare şi acoperitoare şi suprapuse, neregulate, Hertzian, abrupte; Lu - neted, dispus în

plaje izolate, strălucitor, plat; Str - nu 23 Corn (Cervus

elaphus) Uscat/ mare/ apă şi salivă

25 Sfredelire cu arc

Rotunjire a vârfului

Ro - accentuată; Aş - pe vârf şi laturi, marginale şi invadatoare, suprapuse, solzoase, Hertzian, abrupte; Lu - neted, dispus pe marginea aşchierilor în plaje izolate, strălucitor, plat, cu gropi;

Str - da 32 Corn (Cervus

elaphus) (Figura 4a) Rehidratat în apă (72 h)/ mare/apă

20 Perforare Uşoară rotunjire a vârfului

Ro - medie; Aş - pe laturi, marginale, singulară, solzoase, flexiune, abrupte şi line; Lu - nu; Str - nu

33 Corn (Cervus elaphus) (Figura 4a)

Uscat/ mare 35 Perforare Nu Ro - absentă; Aş - iniţiată din vârf, apropiate, prin flexiune, abruptă; Lu - nu; Str - nu

34 Corn (Cervus elaphus) (Figura 4a)

Uscat/ mare/ salivă

25 Perforare Nu Ro - medie; Aş - pe vârf, singulară, prin flexiune, abruptă; Lu - nu; Str - nu -

75 Corn (Cervus elaphus) (Figura 4c)

Uscat/ mare 5 Sfredelire cu arc

Aşchieri ale vârfului

Ro - absentă; Aş - pe vârf şi laturi, invadatoare, acoperitoare, suprapuse, neregulate, iniţiate prin flexiune (majoritatea) şi con

Hertzian, line şi abrupte; Lu - nu; Str - nu 77 Corn (Cervus

elaphus) (Figura 4b) Uscat/ mare/

salivă 15 Perforare Rotunjire a

vârfului Ro - accentuată; Aş - iniţiate din vârf, suprapuse, acoperitoare,

flexiune, abrupte şi articulate; Lu - nu; Str - nu 12 Os (Bos taurus) Proaspăt/mare/

apă 13 Perforare Vârf rupt în

timpul experimentului

Vârf rupt în timpul experimentului; piesa nu a fost analizată

38 Os (Bos taurus) (Figura 5)

Proaspăt/ mare

45 Perforare Vârf rotunjit, cu aşchieri mici

Ro – medie; Aş – iniţiate din vârf, suprapuse, marginale şi invadatoare, flexiune, abrupte şi articulate; Lu – rugos, în plajă izolată pe o porţiune de vârf neafectată de aşchiere, strălucitor,

plat; Str - nu 39 Os (Bos taurus)

(Figura 5) Proaspăt/

mare 10 Sfredel ţinut

între palme Uşoară rotunjire a vârfului şi mici

aşchieri

Ro - medie; Aş - pe vârf şi laturi, invadatoare, suprapuse, solzoase şi lamelare, prin flexiune (majoritatea) şi Hertzian,

abrupte şi line; Lu - nu; Str - nu 43 Os (Bos taurus)

(Figura 5) Rehidratat în apă (20 h)/

mare

10 Sfredel ţinut între palme

Rotunjire accentuată

Ro - accentuată; Aş - pe vârf şi laturi, invadatoare şi acoperitoare,suprapuse, solzoase şi neregulate, flexiune, abrupte şi line; Lu - neted, plajă izolată pe o porţiune de vârf neafectată

de aşchiere, strălucitor, plat; Str - da 60 canin superior Sus

scrofa ferus Uscat/ medie spre mare/

apă

20 Perforare Nu Ro - absentă; Aş - pe vârf, singulară, flexiune, lină, Lu - neted, dispus în plaje pe marginea aşchierilor, foarte strălucitor, plat;

Str - da 66 canin inferior Sus

scrofa ferus (Figura 6) Uscat/ mare 5 Perforare Aşchiere vizibilă

pe vârf Ro - uşoară; Aş - aşchiere iniţiată din vârf, cu aspect de burin,

Lu - rugos, în plaje, mat; Str - nu 67 canin inferior Sus

scrofa ferus (Figura 6) Uscat/ mare 2 Sfredelire cu

arc Nu Ro - medie; Aş - pe vârf şi laturi, acoperitoare şi invadatoare,

suprapuse, lamelare şi neregulate, flexiune, abrupte şi line; Lu - nu; Str - nu

68 canin inferior Sus scrofa ferus (Figura 6)

Uscat/ mare 15 Sfredelire cu arc

Nu Ro - medie; Aş - laturi şi vârf, acoperitoare, suprapuse, în formă de solzi, Hertzian, line şi abrupte; Lu -; Str - nu

70 canin inferior Sus scrofa ferus

Uscat/ mare 15 Perforare Rotunjire uşoară Ro - medie; Aş - vârf şi laturi, marginale, suprapuse, neregulate, flexiune, abrupte; Lu - neted în unele locuri, rugos în altele, dispus în benzi subţiri pe marginea aşchierilor dar şi interiorul

acestora, strălucitor, plat; Str - nu

Tabelul 1. Experimentele întreprinse şi urmele de utilizare dezvoltate.

The experiments where traces of use occurred.

În tabelul 1 sunt prezentate sintetic experimentele întreprinse, în urma cărora s-au dezvoltat urmele de utilizare pentru care au fost descrise următoarele caracteristici:


1. Rotunjirea vârfului util (Ro) - gradul de rotunjire a fost exprimat astfel: rotunjire uşoară, medie şi accentuată. În unele cazuri nu am putut preciza gradul de rotunjire a vârfului deoarece vârful a devenit deja destul de rotunjit în urma retuşării intenţionate, înainte de folosire.

2. Aşchierile (Aş) apărute pe vârful util au fost observate doar pe partea ventrală a pieselor (pe cea dorsală fiind dispuse retuşele). Au fost notate localizarea (pe vârf, pe laturi), întinderea (pe margini, invadatoare, acoperitoare), distribuirea (suprapuse, apropiate, singulare), forma (lamelară, solzoasă, neregulată) modalitatea de iniţiere a aşchierii (prin flexiune, con Hertzian) terminaţia aşchierii (lină, abruptă, articulată, ruptură) (vezi ‘The Ho Ho Classification and Nomenclature Committe Report’ 1979: 133-5; Cotterell şi Kamminga 1979: 104-6).

3. Lustrul microscopic (Lu) pentru care au fost notate localizarea, textura (rugos, neted), distribuirea (reţea, fâşii, plaje, bandă, împrăştiat etc.), strălucirea (întunecat, strălucitor, foarte strălucitor), topografia (plat, cu gropi, cu cratere, rotunjit, încreţit, străbătut de ‘comete’ etc.), întindere (marginal, invadator) (pentru etapele de dezvoltare şi caracteristicile lustrului microscopic vezi Keeley 1980; Vaughan 1985).

4. Striaţiile (Str) care indică direcţia de mişcare în care a fost utilizată o piesă. După realizarea experimentelor, străpungătoarele au fost curăţate cu acid citric (C6H8O7),

asemenea pieselor de la Fulgeriş. Curăţarea cu acid citric nu a dus la distrugerea reziduurilor ce s-au acumulat pe piesele experimentale în momentul prelucrării materialelor, ceea ce a îngreunat de multe ori observarea lustrului microscopic. Urmele de utilizare au fost observate cu un microscop stereoscopic Optika SZM (de la Institutul de Arheologie din Iaşi - fotografiate cu un aparat fotografic Sony), la mărire de 0.75x45 (Figurile 1-6) şi prin două microscoape cu lumină reflectată, unul Carl Zeis Imager A1 (aflat la Facultatea de Biologie a Universităţii ‘Alexandru Ioan Cuza’ din Iaşi - fotografii realizate cu un aparat fotografic Canon cu adaptor pentru microscop) la mărire de 20x şi unul Amscope (Institutul de Arheologie din Iaşi) la mărire de 10x şi 40x. Microscopul stereoscopic a fost utilizat pentru analiza aşchierilor şi a rotunjirii, iar cele metalografice (cu lumină reflectată) pentru cea a lustrului şi striaţiilor. Motivul pentru care au fost utilizate două microscoape ţine de imposibilitatea de a observa apariţia lustrului la mărire de 10x cu obiectiv plan, ceea ce ne-a făcut să ne îndreptăm spre un microscop cu obiectiv ce măreşte de 20x (epiplan neofluar).

La o examinare macroscopică a vârfului util am constatat că pe 11 piese experimentale (reprezentând 40% din total - aici au fost incluse şi piesele deja rotunjite în urma retuşării) (vezi Diagrama 1 pentru repartizarea acestora pe categorii de activităţi) nu s-au dezvoltat urme de utilizare. În cazul a patru experimente de perforare vârful util al uneltelor s-a rupt în timpul activităţii de realizare a găurilor. O rotunjire mai mult sau mai puţin accentuată a vârfului util am observat în cazul a nouă experimente (32%), în timp ce apariţia aşchierilor am notat-o pentru 7% din experimente, procentaj identic cu cel pentru care sunt vizibile atât aşchieri cât şi rotunjirea vârfului.

Diagrama 1. Urmele de utilizare vizibile macroscopic pe străpungătoarele experimentale raportate la tehnica folosită.

Macroscopically visible use traces on experimental borers/ drills relative to the technique of work.

Analiza microscopică a urmelor de utilizare de pe piesele experimentale arată că un bun indicator al faptului că un străpungător a fost utilizat într-o activitate de perforare/ sfredelire îl constituie dezvoltarea aşchierilor pe vârful util (vezi Diagrama 3) însoţită, în cele mai multe cazuri, de o rotunjire a acestuia (Diagrama 2). Doar în cazul străpungerii/ perforării pieilor nu am observat dezvoltarea aşchierilor şi nici o rotunjire a vârfului util al uneltelor, dar, având în vedere numărul mic de experimente întreprinse, considerăm că rezultatele obţinute în urma prelucrării pieilor sunt irelevante.


205

Rotunjirea vârfului este mai accentuată în cazul experimentelor de sfredelire decât al celor de perforare (Diagrama 2), rotunjirea apărând chiar şi după 2 minute de sfredelire (cazul experimentului 67). Pentru experimentele de prelucrare a lemnului nu am reuşit să discernem gradul de rotunjire a vârfului după terminarea experimentelor. Materiile dure animale au produs de cele mai multe ori o rotunjire medie şi accentuată a vârfului, indiferent de tehnica de realizare a perforaţiilor utilizată.

Diagrama 2. Gradul de rotunjire a vârfului util al străpungătoarelor experimentale raportat la tehnica folosită.

The degree of rounding degree of the experimental borers/ drills relative to the technique of work.

Aşchierile se dezvoltă pe uneltele folosite la perforare/sfredelire sub acţiunea forţelor de flexiune şi torsiune (Odell 1981: 205). După cum se poate observa din Tabelul 1, aşchierile au fost observate pe 24 de unelte experimentale. Pe mai bine de jumătate dintre acestea aşchierile sunt suprapuse (n=13); pe câte cinci piese au apărut aşchieri apropiate, respectiv singulare. O aşchiere are aspectul unei suprafeţe rămasă în urmă după aplicarea unei lovituri de burin. Din punct de vedere al terminaţiei aşchierilor prelucrarea materialelor minerale şi a celor dure animale a lăsat în urmă aşchieri abrupte şi abrupte şi line (Diagrama 3). Perforarea/sfredelirea osului a dus la dezvoltarea de aşchieri articulate şi abrupte, iar a lemnului la apariţia aşchierilor de diverse aspecte (Diagrama 3).

Diagrama 3. Terminaţiile aşchierilor apărute pe vârfului util al străpungătoarelor experimentale în funcţie de materia prelucrată.

The terminations of the micro-fractures from the experimental borers/ drills relative to the processed material.

Lustrul microscopic nu s-a dezvoltat pe jumătate dintre piesele experimentale, ceea ce face destul de dificilă conturarea unor caracteristici specifice uzurii produsă prelucrarea diverselor materiale. Experimentele noastre fiind axate pe prelucrarea materiilor dure lustrul s-a dezvoltat cu precădere pe marginea aşchierilor şi mai puţin în interiorul acestora. De asemenea este foarte probabil ca în unele cazuri porţiunile cu lustru să fi fost îndepărtate prin formarea de noi aşchieri în timpul activităţilor întreprinse.

Spre deosebire de alţi autori (Grace 1990: 145-55; Coşkunsu 2008: 25-36) nu am reuşit să distingem acele striaţii concentrice aflate chiar în vârful util al străpungătoarelor şi care sunt indicatori clari ai utilizării unei unelte în activităţi de sfredelire.


Străpungătoarele de la Fulgeriş3 Cele şase străpungătoare ce pot fi atribuite nivelului calcolitic din situl de la Fulgeriş ‘La trei cireşi/

Dealul Fulgeriş’ (pentru informaţii despre cercetările şi descoperirile din acest sit vezi Artimon et al. 2004; Istina 2005: 55-75; Istina şi Bucşă 2014: 179-82) sunt produse realizate, cu precădere, pe suporturi lamelare (n=4) şi mai rar pe aşchii (n=2). Modalitatea de obţinere a străpungătoarelor pe lame nu diferă de cea observată pentru alte aşezări Cucuteni A: laturile convergente sunt retuşate abrupt sau semi-abrupt, vârful fiind mai mult sau mai puţin individualizat de restul piesei (vezi Păunescu 1970).

În continuare, vor fi prezentate străpungătoarele descoperite în stratul eneolitic de la Fulgeriş cu următoarele precizări: (contextul descoperirii, numărul de inventar) a) materia primă; b) dimensiuni (în mm); c) scurtă descriere a suportului pe care este lucrat; d) modalitatea de realizare a vârfului şi existenţa unor alte retuşe; e) uzura macroscopică; f) uzura microscopică (rotunjire, aşchieri, lustru şi striaţii) a vârfului util; g) uzura de pe alte părţi ale piesei; h) posibila interpretare a modului în care piesa a fost utilizată.

I. Străpungător pe lamă (2013; SXIV, car 1c, - 0,85 m, L8) (Figura 7.I), a) din silex de culoare gri închis (10YR/3/1 din Munsell 2009), translucid, lucios, cu

granulaţie fină, asemănător celui numit în literatura de specialitate silex de Prut; b) L=34; l=10, gr=3; c) fragment lamă (partea mezială şi distală), cu secţiunea trapezoidală, profil uşor arcuit; d) prin retuşarea laturilor convergente cu retuşe directe, continue, abrupte şi semi-abrupte,

lamelare şi solzoase (pe latura stângă aceste retuşe sunt dispuse pe toată lungimea laturii, iar pe latura dreaptă doar pe jumătatea dinspre partea distală). Vârful este destul de bine delimitat de restul piesei (retuşele pătrund adânc în piesă) şi ascuţit (300). În afară de retuşele ce descriu străpungătorul, lama-suport are pe latura dreaptă şi retuşe directe, continue, razante, invadatoare, solzoase şi lamelare;

e) fără uzură macroscopică; f) analiza microscopică a vârfului a relevat existenţa unei aşchieri singulare, iniţiată din vârf,

cu terminaţie articulată. Un lustru rugos (Figura 7.Ia), foarte strălucitor este vizibil pe vârf, într-o plajă izolată, în care este vizibilă o striaţie (la 40x) ce merge paralel cu axul longitudinal al piesei;

g) pe ambele laturi ale suportului s-au dezvoltat aşchieri şi un lustru acoperitor, foarte strălucitor, plat şi străbătut de gropi, asemănător celui rezultat din prelucrarea materiilor vegetale, fără a avea însă o direcţionalitate clară; doar pe părţile în care piesa atinge lăţimea maximă se poate observa o direcţionalitate transversală a lustrului (Figura 7.Ib). Lipsa direcţionalităţii clare pe toată lungimea laturilor şi întinderea acestui lustru pe toată suprafaţa ventrală a piesei (până aproape de vârf) ne sugerează mai degrabă un lustru ce a apărut ca urmare a unor procese ce nu au legătură cu utilizarea artefactului (cel mai probabil procese post-depoziţionale)

h) apariţia striaţiilor ce merg paralel cu axul tehnologic al piesei (perpendiculare pe vârf) poate fi cauzată de impactul piesei cu un alt corp, dar lipsa altor elemente specifice pieselor folosite la vânătoare (în primul rând apariţia acelor urme liniare microscopice: MLITS - vezi Fischer et al. 1984, 27-31) impune reţineri în privinţa considerării utilizării acestui străpungător, în vechime, ca vârf de săgeată.

II. Străpungător pe lamă (2011; SXII, car 10f, - 0,15 m, L6) (Figura 7.II) a) dintr-un silex gri (10YR/4/1 din Munsell 2009), destul de opac, lucios, cu granulaţie fină,

cu benzi gri-albicioase (5Y/8/1 din Munsell 2009) ce corespunde descrierii din literatura de specialitate a aşa-numitului silex volhyno-podolian (Boghian 1995: 10) ;

b) L=26; l=13; gr=5; c) fragment distal lamă, secţiune trapezoidală, profil uşor arcuit; d) retuşe abrupte directe, continue, paralele, dispuse pe toată lungimea ambelor laturi, ce

descriu un vârf cu unghi de 450; e) uzură macroscopică: vârf rotunjit (?); f) văzut sub microscop (Figura 7.IIa) vârful are o foarte mică aşchiere (asemănătoare celei

de pe piesa prezentată anterior) şi laturile care îl alcătuiesc prezintă o rotunjire accentuată şi un lustru rugos (Figura 7.IIb), foarte strălucitor, dispus în bandă subţire, marginal. Din păcate, nu am reuşit să îi descriem topografia;

g) uzura de pe latura stângă, se prezintă sub forma unor aşchieri singulare, cu terminaţie abruptă însoţite de un lustru rugos/ unsuros, dispus în bandă, mat, rotunjit, străbătut de striaţii ce indică faptul că latura respectivă, a fost utilizată într-o mişcare transversală (Figura 7.IIb), cel mai probabil la răzuirea unui material de natura animală, de duritate medie. Latura dreaptă este acoperită de un lustru plat, invadator, care nu are direcţionalitate şi nu este străbătut de striaţii (Figura 7.IIc). Din punctul nostru de vedere acest din urmă lustru nu s-a dezvoltat ca urmare a utilizării ci este o uzură de altă natură;


207

h) Dispunerea lustrului pe vârf, coborând pe laturi, indică un contact pe o suprafaţă extinsă (o perforaţie destul de adâncă) cu un material de duritate mică spre medie, de natură animală, iar uzura de pe latura stângă ne sugerează utilizarea pentru răzuirea unor materii animale de duritate medie.

III. Străpungător pe lamă (2008, SX, car 9b, - 0,33m, L4; nr. inv. 35114.) a) Dintr-un silex (?) cenuşiu (10YR/5/1 din Munsell 2009), opac, lucios, cu granulaţie fină cu

vinişoare roşiatice (2.5YR/4/4 din Munsell 2009); b) L=39; l=10; gr=4; c) fragment lamă (partea mezială şi distală), cu secţiunea triunghiulară, profil uşor arcuit; d) prin retuşarea laturilor convergente cu retuşe directe, abrupte şi semi-abrupte, lamelare,

paralele, continue. Vârful este destul de ascuţit (400). În afară de retuşele ce descriu străpungătorul, lama are pe latura stângă retuşe directe, continue, denticulate, iar pe cea dreaptă retuşe directe, razante, marginale, continue;

e) vârf rotunjit; f) nu prezintă aşchieri dar are o rotunjire accentuată. Este vizibil un lustru neted, dispus în

reţea, foarte strălucitor, rotunjit (Figura 7.IIIa). La măriri de 20x sunt vizibile striaţii ce merg paralel cu vârful şi perpendicular pe laturi ceea ce indică faptul că piesa a fost utilizată într-o mişcare de perforare/ sfredelire. Materialul lucrat, judecând după aspectul lustrului este de natură vegetală, fiind vorba cel mai probabil de un lemn de o duritate mică/ medie;

g) pe latura stângă (cea denticulată) sunt vizibile diverse aşchieri singulare, largi, abrupte; acestea sunt asociate pe unele porţiuni unui lustru cu o direcţionalitate transversală, iar pe alte porţiuni unor striaţii longitudinale (Figura 7.IIIc);

h) Artefact folosit cel mai probabil pentru sfredelirea unei materii vegetale de duritate mică/medie. Direcţionalitatea lustrului şi a striaţiilor de pe latura stângă indică faptul că aceasta a fost utilizată atât pentru tăierea cât şi pentru răzuirea unui material/unor materiale asupra a cărui/a căror natură nu ne putem pronunţa.

IV. Străpungător pe lamă (2014; SXV, car 7a, - 0,30 m; L8) (Figura 8.I); a) aceeaşi materie primă ca în cazul străpungătorului I; b) L=55; l=16; gr=4; c) fragment lamă (mezial şi distal), secţiune trapezoidală, profil arcuit; d) vârful, cu unghiul de 400, a fost realizat prin retuşarea laturilor convergente cu retuşe

directe, continue, abrupte pe latura stângă şi semi-abrupte, invadatoare, sub-paralele şi solzoase pe latura dreaptă. În afara retuşelor ce formează vârful, lama mai are, pe ambele laturi, retuşe directe, continue, sub-paralele, razante, marginale;

e) macroscopic sunt vizibile mici aşchieri; f) microscopic au fost observate aşchieri localizate şi iniţiate din vârf, suprapuse, cu

terminaţii abrupte şi articulate. Pe pereţii aşchierilor şi în jurul acestora s-a format un lustru rugos/unsuros, mat, dispus în benzi, cu direcţionalitate perpendiculară pe laturi (Figura 8.Ia), ceea ce indică faptul că piesa a fost utilizată într-o activitate de perforare/sfredelire a unui material dur, de origine animală, fiind vorba cel mai probabil de oase;

g) pe ambele laturi are aşchieri singulare, apropiate, marginale şi invadatoare, cu terminaţii abrupte şi line (Figura 8.Ib) şi un lustru despre a cărui origine nu ne putem pronunţa deocamdată, dar a cărui direcţionalitate este clar longitudinală. De asemenea pe unele porţiuni tăişul este rotunjit, în timp ce pe altele nu;

h) Străpungător utilizat pentru perforarea/sfredelirea oaselor; laturile retuşate ale lamei pentru tăierea unui material dur (care a dus la formarea aşchierilor mai sus descrise) şi probabil că şi pentru prelucrarea unui material de o duritate medie ce i-a rotunjit pe unele porţiuni tăişul.

V. Străpungător pe aşchie (?) (SIX, car 5a, - 0,35 m; L5; nr. inv. 35280) (Figura 8.II); a) aceeaşi materie primă ca în cazul străpungătorului I; b) L=40; l=22; gr=6; c) nu putem include cu siguranţă suportul într-o categorie tehnologică (aşchie sau lamă)

deoarece a fost trunchiat. Utilizat iniţial ca inserţie de seceră (vezi mai jos), suportul a fost re-retuşat ca străpungător. Se păstrează partea proximală (talon neted, cu aşchiere pe bulb şi aşchieri pe suprafaţa dorsală ce au avut rolul de a corecta unghiul de detaşare) şi un fragment (?) din cea mezială (care prezintă aşchieri pe suprafaţa ventrală);

d) vârful este delimitat prin două scobituri ce pătrund adânc în piesă (formând un vârf rotunjit, bine detaşat de restul piesei, cu două umeraşe), pe ambele laturi. Pe restul lungimii, ambele laturi au retuşe directe, marginale, razante, solzoase, continue;


e) vârful nu prezintă uzură macroscopică. În schimb ambele laturi au aşchieri dispuse pe suprafaţa ventrală;

f) microscopic nu am observat nici o aşchiere şi nici rotunjirea vârfului (Figura 8.IIa). În schimb am observat un lustru care este dispus asimetric pe vârf; mai precis apare pe latura dreaptă şi vârf dar nu şi pe latura stângă (Figura 8.IIa). Direcţionalitatea este transversală. Dacă piesa ar fi fost utilizată pentru perforare/sfredelire lustrul s-ar fi dezvoltat şi pe latura stângă şi nu s-ar fi oprit în vârf. Pe de altă parte trebuie să precizăm faptul că pe latura stângă piesa pare a avea urme de réaffûtage, ceea ce poate clarifica lipsa lustrului, adică a fost îndepărtat odată cu re-împrospătarea laturii;

g) pe latura stângă piesa are un lustru macroscopic dispus bifacial, în formă de triunghi. Microscopic (Figura 8.IIb) acest lustru este asemănător celui ce se dezvoltă în urma folosirii uneltelor pentru recoltarea cerealelor;

h) aşadar piesa a fost utilizată iniţial ca inserţie de seceră (probabil de tip Karanovo, după cum arată dispunerea lustrului) după care a fost transformată în străpungător (retuşele ce au transformat-o în străpungător sunt posterioare dezvoltării lustrului de la recoltarea cerealelor) care a fost utilizat fie pentru a realiza perforaţii într-un material de origine animală, fie pentru a răzui un astfel de material (având în vedere suprafaţa utilă mică poate pentru a ascuţi un obiect punctiform de os);

VI. Străpungător pe aşchie (SXIII, car 8f, Gr. 44, - 1,10 m, Gr. 44) (Figura 8.III); a) dintr-o rocă silicioasă (?), de culoare gri deschis (5Y/7/1 din Munsell 2009) cu granulaţie

fină, opacă, mată, cu benzi de silex (?) gri; b) L=51; l=36; gr=8; c) aşchie groasă, de formă triunghiulară. Suportul are un bulb mare cu aşchiere, un talon

larg, fiind cioplit, cel mai probabil, prin percuţie directă cu un percutor dur. Poartă pe suprafaţa dorsală negative ale unor desprinderi anterioare;

d) vârf (unghi de 450) obţinut prin retuşarea laturilor convergente, pe partea distală, cu retuşe directe, lamelare, razante, invadatoare. Pe latura dreaptă, mezial spre proximal, are câteva retuşe inverse, în timp ce latura stângă este retuşată denticulat;

e) aşchieri pe vârf şi laturi; f) aşchieri multiple ale vârfului, suprapuse, largi, invadatoare, solzoase şi neregulate, iniţiate

prin flexiune, cu terminaţii abrupte (Figura 8.IIIa). Nu am observat apariţia lustrului; g) pe latura stângă s-au dezvoltat aşchieri suprapuse, invadatoare, abrupte, ceea ce indică

faptul că piesa a fost utilizată pentru tăierea unui material de duritate mare (Figura 8.IIIb); h) artefact utilizat pentru perforarea şi tăierea unui material de duritate mare. Concluzii Încercare noastră de a interpreta modalitatea în care au fost utilizate străpungătoarele

descoperite în aşezarea calcolitică de la Fulgeriş raportându-ne la colecţia experimentală pe care încercăm să o extindem s-a dovedit destul de dificilă. Experimentele pe care le-am întreprins sunt destul de limitate din punctul de vedere al materialelor perforate: de exemplu, nu am întreprins experimente de realizare a perforaţiilor pe lemn proaspăt sau de esenţă moale, şi nici experimente care să presupună imersiunea în diverse substanţe a materiilor dure animale cu scopul de a le înmuia devenind astfel mai uşor de prelucrat (în acest sens vezi experimentele şi analizele unor unelte întreprinse de Osipowicz 2007). Din acest motiv am comparat caracteristicile lustrului de pe vârful străpungătoarelor eneolitice şi cu cel dezvoltat pe uneltele experimentale care au vizat prelucrarea materialelor prin activităţi de tăiere/ferestruire, răzuire şi gravare (în total am avut la dispoziţie cele 85 de experimente întreprinse prin aceste activităţi). De asemenea, nu am experimentat încă prelucrarea mai multor materiale cu o singură piesă. Am preferat ca prima etapă a bazei de date experimentale să cuprindă piese utilizate într-un singur mod tocmai pentru a discerne caracteristicile urmelor de utilizare ce se dezvoltă pe unelte de silex ca urmare a prelucrării unui singur material, într-o singură mişcare. Din păcate, până în prezent, nu am întreprins nici experimente complexe care să reproducă întreg chaîne opératoire-ul observat pentru piesele din materii dure animale din calcoliticul României, chaîne opératoire care presupune abraziunea suprafeţei, anterior perforării (Vornicu 2013). De asemenea, o altă carenţă a programului experimental pe care l-am prezentat în aceste rânduri îl constituie şi faptul că, pentru realizarea perforaţiilor, nu au fost utilizate ca aditivi materiale abrazive, precum nisipul (singurii aditivi utilizaţi pe parcursul experimentelor au fost saliva şi apa).

O discrepanţă între colecţia experimentală şi cea arheologică analizată o constituie modalitatea de obţinere a uneltelor: uneltele experimentale au fost retuşate pe suporturi mult mai subţiri faţă de cele descoperite pe cale arheologică. Această grosime mai mică, probabil, a facilitat


209

apariţia frecventă a aşchierilor pe vârfurile folosite. Probabil că şi aşchierea continuă a vârfului a îndepărtat eventualele plaje de lustru ce s-ar fi dezvoltat în timpul experimentelor.

Cu toate aceste lipsuri, experimentele întreprinse ne-au permis să probăm şi să observăm avantajele şi dezavantajele a trei tehnici de obţinere a perforaţiilor, cea mecanică prin care străpungătorul este activat cu ajutorul unui arc dovedindu-se clar superioară. Experimentele noastre nu au relevat existenţa unei ‘formule magice’ pentru diferenţierea evidentă a urmelor ce se dezvoltă pe unelte ca rezultat al folosirii diverselor tehnici de realizare a perforaţiilor, dar putem afirma că o rotunjirea accentuată a vârfului se produce cu precădere în cazul folosirii unui străpungător în activităţi de sfredelire.

Analiza microscopică a artefactelor calcolitice de la Fulgeriş a evidenţiat faptul că toate străpungătoarele analizate au urme de utilizare. Pentru patru dintre acestea înaintăm ideea că, cel mai probabil, au fost utilizate în activităţi de perforare/sfredelire (piesele descrise la punctele II, III, IV şi VI) a materiilor vegetale (străpungător III) şi a celor animale (străpungător II şi IV, poate şi VI). Dintre aceste artefacte, este posibil ca străpungătorul III să fi fost inserat într-o coadă şi activat cu ajutorul unui sistem mecanic. Nu excludem nici faptul ca şi celelalte două străpungătoare (piesele descrise la punctele I şi V) să fi fost utilizate tot în activităţi de realizare a unor perforaţii dar, după cum am discutat la momentul în care le-am prezentat, există şi posibilitatea ca unul dintre acestea să fi fost utilizat la răzuire (străpungător V) iar celălalt ca vârf de săgeată (străpungător I - interpretare cu anumite reţineri).

Analiza urmelor microscopice de pe laturile artefactelor arheologice pe care le-am prezentat sugerează şi o folosire a suporturilor în activităţi de prelucrare a unor materiale (identifice sau diferite de cele perforate). În unele cazuri putem vorbi chiar de o reciclare a artefactelor (după o primă utilizare într-un anumit mod, artefactului i s-a schimbat forma şi a fost utilizat în alt mod - vezi străpungătorul V). Astfel, în ansamblu, aceste artefacte au avut o întrebuinţare destul de variată şi au fost utilizate în diverse moduri: ca răzuitoare, cuţite/ferăstraie pe unul sau mai multe materiale, inserţii de seceră şi apoi ca străpungătoare. Această refolosire şi reciclare a uneltelor poate fi explicată prin lipsa unei surse de materie primă potrivită pentru cioplirea de unelte în apropierea aşezării (materia primă care predomină în utilajul litic cioplit de la Fulgeriş este aşa-numitul silex de Prut, care se găseşte în depozitele de pe malurile Prutului mijlociu, la peste 200 km în line dreaptă de aşezare).

În final, dorim să precizăm faptul că experimentele şi rezultatele prezentate în aceste rânduri reprezintă o etapă de început a propriilor cercetări ce vizează interpretarea modului în care au fost utilizate uneltele de piatră cioplită în perioada preistorică. Necesitatea lărgirii bazei de date experimentale ca referinţă pentru analiza traseologică reiese şi din dificultăţile întâmpinate în recunoaşterea materialelor pe care au fost utilizate unele artefacte avute în vedere. De asemenea, pe lângă folosirea uneltelor experimentale cu scopul de a urmări caracteristicile urmelor de utilizare lăsate de folosirea în activităţi presupuse a fi practicate în preistorie, este necesară şi o evaluare experimentală a uzurii cauzate de factorii post-depoziţionali ce afectează uneltele în timpul şederii în sol, din timpul şi după săpătura arheologică.

Autoarea acestor rânduri doreşte să aducă mulţumiri arheologului Elena-Lăcramioara Istina

(muzeograf la Complexul Muzeal ‘Iulian Antonescu’ Bacău), coordonator al săpăturilor arheologice de la Fulgeriş pentru accesul la materiale şi dr. cerc. şt. Felix-Adrian Tencariu (Universitatea ‘Al. I. Cuza’ din Iaşi) pentru ajutorul acordat în efectuarea unora dintre experimentele prezentate. De asemenea, un gând de mulţumire se îndreaptă şi către conf. dr. Luminţa Bejenaru (Facultatea de Biologie, Universitatea ‘Al. I. Cuza’ din Iaşi) pentru că oferirea posibilităţii de a folosi infrastructura de cercetare existentă la Facultatea de Biologie.

Note

1 Textul de faţă reprezintă o formă îmbunătăţită a comunicării ‘Arheologia experimentală ca bază a metodei traseologice. Studiu de caz: utilizarea străpungătoarelor în preistorie’, prezentată la Colocviul ‘Arheologia Experimentală - metodă de generare şi testare a ipotezelor arheologice’, Muzeul Judeţean Teleorman, Alexandria, 17 octombrie 2014. 2 Deşi străpungătoarele eneolitice sunt realizate de regulă pe lame, imposibilitatea noastră de a stăpâni experimental tehnica debitajului lamelar, a făcut să lucrăm, până la ora actuală, numai cu suporturi aşchii. 3 Piesele descoperite în situl de la Fulgeriş se află în patrimoniul Complexului Muzeal ‘Iulian Antonescu’ Bacău şi au fost analizate de noi în cadrul convenţiei civile nr. 1597/30.06.2014 încheiată între autoare şi CMIAB.


Bibliografie Altinbilek, Ç., Coşkunsu, G., Dede, Y., Iovino, M.R., Lemorini, C. şi Özdoğan, A. (2001) ‘Drills from

Çayönü. A Combination of ethnographic, experimental and use-wear analysis’, în I. Caneva, C. Lemorini, D. Zampetti şi P. Biagi (ed.) Beyond tools. Redefining the PPN Lithic Assemblages of the Levant. Studies in Early Near Eastern Production, Subsistence and Environment 9, pp.137-43, Berlin: Freie Universität.

Artimon, Al., Istina, L.E., Istina, M.A. şi David, I. (2004) ‘Fulgeriş, com. Pînceşti, jud. Bacău, Dealul Fulgeriş, ‘La 3 cireşi’’, în M.V. Angelescu, I. Oberländer-Târnoveanu şi F. Vasilescu (ed.) Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2003, pp.124-5, Bucureşti: cIMeC - Institutul de Memorie Culturală.

Boghian, D. (1995) ‘Unele consideraţii asupra utilajului litic al complexului cultural Precucuteni-Cucuteni-Tripolie (I)’, Codrul Cosminului, Serie Nouă 1(11): 7-42.

─── (1996) ‘Unele consideraţii asupra utilajului litic al comunităţilor Precucuteni-Cucuteni-Tripolie’, în Gh. Dumitroaia şi D. Monah (ed.) Cucuteni aujourd’hui. 110 ans depuis la découverte en 1884 du site eponyme, pp.276-342, Bibliotheca Memoriae Antiquitatis II, Piatra Neamţ: Ed. Constantin Matasă.

─── (2009) ‘Din nou despre unele surse de materie primă pentru confecţionarea utilajului litic al comunităţilor complexului cultural Precucuteni-Cucuteni’, Suceava. Anuarul Complexului Muzeal Bucovina XXXIV-XXXV-XXXVI(2007-2008-2009): 117-46.

Comşa, E. (1976) ‘Les matières premières en usage chez les hommes néolithiques de l'actuel territoire roumain’, Acta Archaeologica Carpathica XVI: 239-49.

Coşkunsu, G. (2008) ‘Hole-making Tools of Mezraa Teleilat with Special Attention to Micro-borers and Cylindrical Polished Drills and Bead Production’, NEO-LITHICS. The Newsletter of Southwest Asian Neolithic Research 1: 25-36.

Cotterell, B. şi Kamminga J. (1979) ‘The Mechanics of Flaking’, în B. Hayden (ed.) Lithic Use-Wear Analysis, pp.97-112, New York-San Francisco-London: Academic Press Inc.

Christensen, M. (1998) ‘Processus de formation et caractérisation physico-chimique des polis d'utilisation des outils en silex. Application à la technologie préhistorique de l'ivoire’, Bulletin de la Société préhistorique française 95(2): 183-202.

Christensen, M., Calligaro, T., Consigny, S., Dran, J.C. şi Salomon J. (1998) ‘Insight into the usewear mechanism of archaeological flints by implantation of a marker ion and pixe analysis of experimental tools’, Nuclear Instruments and Methods in Physics Research B136-B138: 869-74.

Cucoş, Ș. şi Muraru, A. (1985) ‘Studiu tipologic şi petrografic al uneltelor litice din câteva aşezări Cucuteni B’, Memoria Antiquitatis. Acta Musei Petrodavensis IX-XI(1977-1979): 605-42.

Demars P.-Y. şi Laurent P. (1989) ‘Types d'outils lithiques du Paléolithique supérieur en Europe’, Paris. Evans, A. şi Donahue, R.E. (2005) ‘The elemental chemistry of lithic microwear: an experiment’,

Journal of Archaeological Science 32: 1733-40. ─── (2008) ‘Laser scanning confocal microscopy: a potential technique for the study of lithic

microwear’, Journal of Archaeological Science 35: 2223-30. Fischer, A., Wemming, H.P. şi Rasmussen, P. (1984) ‘Macro and Micro Wear Traces on Lithic Projectile

Points. Experimental Results and Prehistoric Examples’, Journal of Danish Archaeology 3: 19-46. González-Urquijo, J., Abbès, F., Alarashi, H., Ibáñez, J.J. şi Lazuén, T (2013) ‘Microdrill use at

Khiamian sites in central and northern Levant (Syria and Lebanon)’, în F. Borrell, J.J. Ibáñez şi M. Molist (ed.) Stone Tools in Transition: From Hunter-Gatherers to Farming Societies in the Near East,7th Conference on PPN Chippeed and Ground Stone Industries of the Fertile Crescent, pp.177-190, Barcelona: Universitat Autònoma de Barcelona.

Grace, R. (1990) ‘The Use-Wear Analysis of Drill Bits from Kumartepe’, Anatolica XVI/1989-1990: 145-55. Gurova, M., Bonsall, C., Bradley, B. şi Anastassova, E. (2013) ‘Approaching prehistoric skills: experimental

drilling in the context of bead manufacturing’, Bulgarian e-Journal of Archaeology 3(2): 201-21. Gurova M., Anastassova, E., Bonsall, C., Bradley, B. şi Cura, P. (2014) ‘Experimental Approach to Prehistoric

Drilling and Bead Manufacturing’, în S. Cura, J. Cerezer, M. Gurova, B. Santander, L. Oosterbeek şi J. Cristóvão (ed.) Technology and experimentation in Archaeology, pp:47-55, British Archaeological Reports International Series 2657, Oxford: Archaeopress.

Istina, L.E. (2005) ‘Observaţii privind cercetările arheologice în situl cucutenian de la Fulgeriş, jud. Bacău. Campania 2004’, Carpica 34: 55-75.


211

Istina, L.E. şi Bucşă, V. (2014): ‘Fulgeriş, com. Pânceşti, jud. Bacău, Punct: Dealul Fulgeriş ‘La 3 cireşi’ ’, în M. V. Angelescu, D. Mihai, A. Pescaru, I. Opriș, Z.K. Pinter şi R. Iosipescu (ed.) Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Campania 2013, pp.179-82 Bucureşti: Institutul Naţional al Patrimoniului şi Oradea: Muzeul Ţării Crişurilor.

Keeley, L.H. (1980) ‘Experimental Determination of Stone Tool Uses. A Microwear Analysis’, Chicago and London: The University of Chicago Press.

MacDonald, D. (2014) ‘The application of focus variation microscopy for lithic use-wear quantification’, Journal of Archaeological Science 48, Lithic Microwear Method: Standardisation, Calibration and Innovation: 26-33.

Marinescu-Bîlcu, S. şi Bolomey, A. (2000) ‘Drăguşeni. A Cucutenian Community’, Bucureşti - Tubingen: Ed. Enciclopedică - Wasmuth Verlag.

Marinescu-Bîlcu, S., Muraru, A. şi Cârciumaru, M. (1981) ‘Contributions to the ecology of Pre- and Protothistoric habitations at Tîrpeşti’, Dacia. Revue d’archéologie et d’histoire ancienne. Nouvelle Série 25: 7-31.

Muraru, A. (2000) ‘A petrographic survey of the lithic material’ in S. Marinescu-Bîlcu, A. Bolomey, Drăguşeni. A Cucutenian community, pp.59-62, Bucureşti - Tubingen: Ed. Enciclopedică - Wasmuth Verlag.

Munsell Soil-Color Charts (2010). Nunziante Cesaro, S. şi Lemorini, C. (2012) ‘The function of prehistoric lithic tools: A combined study

of use-wear analysis and FTIR microspectroscopy’, Spectrochimica Acta Part A: Molecular and Biomolecular Spectroscopy 86: 299-304.

Odell, G. (1981) ‘The Mechanics of Use-Breakage of Stone Tools: Some Testable Hypotheses’, Journal of Field Archaeology 8(2): 197-209.

Osipowicz, G. (2007) ‘Bone and Antler. Softening techniques in prehistory of the North Eastern part of the Polish Lowlands in the light of experimental archaeology and micro trace analysis’, euroREA 4: 1-22.

Păunescu, Al. (1970) ‘Evoluţia uneltelor şi armelor de piatră cioplită descoperite pe teritoriul României’, Bucureşti: Editura Academiei Republicii Socialiste România.

Rozoy, J.-G. (1968) ‘Typologie de l’Epipaleolithique (Mesolithique) franco-belge’, Bulletin de la Societe prehistorique francaise LXV: 335-64.

Semenov, S.A. (1964) Prehistoric Technology. An experimental Study of the Oldest Tools and Artefacst from Traces of Manufacture and Wear, London: Adams & Dart.

Sonneville-Bordes, D. şi Perrot, J., (1955) ‘Lexique typologique du Paléolithique supérieur, Outillage lithique, III - Outils composites - Perçoirs’, Bulletin de la Société préhistorique de France 52(1-2): 76-9.

Stemp, J.W. (2014) ‘A review of quantification of lithic use-wear using laser profilometry: a method based on metrology and fractal analysis’, Journal of Archaeological Science 48, Lithic Microwear Method: Standardisation, Calibration and Innovation: 15-25.

‘The Ho Ho Classification and Nomenclature Committe Report’ (1979) în B. Hayden (ed.) Lithic Use-Wear Analysis, pp.133-5, New York-San Francisco-London: Academic Press.

Tixier, J (1963) Typologie de l’Epipaléolithique du Maghreb, Paris: Arts et Métiers Graphiques. Țurcanu, S. (2009) ‘Industria litică cioplită din neoliticul Moldovei’, Iaşi: Ed. Universităţii ‘Alexandru

Ioan Cuza’. Țurcanu, S. (2012) ‘Industria litică’, în C.-M. Lazarovici şi Gh. Lazarovici (ed.) Ruginoasa - Dealul

Drăghici. Monografie arheologică, pp.149-71, Suceava: Ed. Karl A. Romstorfer. Unger-Hamilton, R., Grace, R., Miller, R. şi Bergman, C.A. (1987) ‘Drill bits from Abu Salabikh, Iraq’, în

D. Stordeur (ed.) La Main et l’Outil. Manches et emmanchements prehistoriques. Table Ronde C.N.R.S. tenue à Lyon du 26 au 29 novembre 1984, pp.269-85, Lyon: Maison de l'Orient.

Unger-Hamilton, R., Ronen, A. şi Lechevallier, M. (1989) ‘A Preliminary Microwear Analysis of Borers from Hatula, Israel’, Quärtar 39/40: 141-9.

Ursulescu, N. şi Ignătescu, S. (2003) ‘Preuteşti - Haltă. O aşezare cucuteniană pe valea Șomuzului Mare’, Iaşi: Casa Editorială Demiurg.

van Gijn, A. (1989) ‘The Wear and Tear of Flint. Principles of Functional Analysis Applied to Dutch Neolithic Assemblages’, Leiden: University of Leiden.

─── (2010) Flint in Focus. Lithic Biographies in the Neolithic and Bronze Age, Leiden: Sidestone Press. Vaughan, P.C. (1985) Use-wear analysis of the Flaked Stone Tools, Tucson: The University of Arizona Press. Vornicu, A. (2013) Industria materiilor dure animale în cultura Precucuteni. Studiu de caz: artefactele din

aşezările de la Isaiia şi Târgu Frumos, teză de doctorat, Iaşi: Universitatea ‘Alexandru Ioan Cuza’. Vornicu, D.-M. (2012) ‘Industria litică cioplită a comunităţilor Precucuteni. Studiu de caz: aşezările de

la Isaiia şi Târgu Frumos’, teză de doctorat Universitatea, Iaşi: ‘Alexandru Ioan Cuza’.


─── (2014) ‘Artefactele cioplite din silex şi alte roci din eşantionul Costeşti-Cier’, în D. Boghian, S.C. Enea, S. Ignătescu, L. Bejenaru şi S.M. Stanc (ed.), Comunităţi cucuteniene din zona Târgu Frumos. Cercetări interdisciplinare în siturile Costeşti şi Giurgeşti: 38-47, Iaşi: Ed. Universităţii ‘Alexandru Ioan Cuza’.

Yerkes, R. (1983) ‘Microwear, Microdrills, and Mississippian Craft Specialization’, American Antiquity 48(3): 499-518.

─── (1983) ‘Methods of manufacturing shell beads at prehistoric Mississippian sites in southeastern North America’, în P.C. Anderson, S. Beyries M. Otte şi H. Plisson (ed.) Traces et fonction. Les gestes retrouves. Actes du colloque international de Liège. 8-9-10 decembre 1990, vol. 1, pp.235-42, Liège: Service de préhistoire, Université de Liège.


213

Figura 1. Experimentele de sfredelire a pietrei şi urmele de utilizare apărute pe vârful util al uneltelor.

The drilling stone experiments and use traces occurring on the active point of the tools.

Figura 2. Urme de utilizare dezvoltate pe străpungătoarele utilizate în perforarea (a) şi sfredelirea ceramicii (b).

Use traces developed on the borers/ drills used for ceramic potsherds boring (a) and drilling (b).


Figura 3. Experimente de perforare şi sfredelire a lemnului şi urmele de utilizare dezvoltate pe străpungătoare.

Experiments for wood boring and drilling and use traces developed on the borers/ drills.

Figura 4. Urme de utilizare dezvoltate pe străpungătoarele utilizate în perforarea (a, b) şi sfredelirea cornului (c).

Use traces developed on the borers/ drills used for antler boring (a, b) and drilling (c).


215

Figura 5. Urme de utilizare dezvoltate pe străpungătoarele utilizate în perforarea şi sfredelirea osului.

Use traces occurring on the borers/ drills used for bone boring and drilling.

Figura 6. Experimente de perforare şi sfredelire a caninilor de mistreţ.

Boar tusk boring and drilling experiments.


Figura 7. Fulgeriş ‘La trei Cireşi’. Străpungătoare şi uzura microscopică.

Fulgeriş ‘La trei Cireşi’. Flint borers and microscopic wear traces.


217

Figura 8. Fulgeriş ‘La trei Cireşi’. Străpungătoare şi uzura microscopică.

Fulgeriş ‘La trei Cireşi’. Flint borers and microscopic wear traces.

Date post:	19-Oct-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	5 times
Download:	0 times

ARHEOLOGIA EXPERIMENTALĂ CA BAZĂ A METODEI … · ARHEOLOGIA EXPERIMENTAL Ă ... Folosind tehnica...

Documents