Ardealul literar • EDITORIAL • nrnrnr. 3-4/2015 · Medeleni, locul ce l-a inspirat pe Ionel...

Ar Ar Ar Ar Ardealul literar dealul literar dealul literar dealul literar dealul literar nrnrnrnrnr. 3-4/2015. 3-4/2015. 3-4/2015. 3-4/2015. 3-4/2015

1

• EDITORIAL •

MarianaPÂNDARU

De mulþi ani se ºtie în ce stare de neglijenþãºi dezinteres se aflã muzeele ºi casele memorialedin þara noastrã, dar sub pretextul cã nu sunt bani,starea lucrurilor rãmâne mereu aceeaºi. MinisterulCulturii „n-aude, n-a vede“, factorii locali ridicãneputincioºi din umeri, iar timpul ºterge treptat,dar sigur, patrimoniul nostru cultural, ca sã nu nemai dea bãtãi de cap, dacã tot a devenit o povarã.

În tot acest dezastru ºi lipsã de respect pentrumemoria celor care au dus în lume faima spirituluiromânesc, unii – mai întreprinzãtori – profitã denepãsarea autoritãþilor, pun mâna pe clãdiri ºi ledau cu totul altã destinaþie, dupã interesul ºipriceperea lor. Cã tot este în mare vogã epocaretrocedãrilor!

Sau, ºi mai trist: pur-ºi-simplu, sunt lãsate înparaginã, sã li se ºteargã urma, sã ni se ºteargãtrecutul. Ori sunt folosite în scopuri meschine, careurmãresc doar un rapid interes financiar.

Exemple de acest gen sunt peste tot.În centrul istoric al Botoºanilor – de exemplu

– se aflã casa în care s-a nãscut ºi a trãit primiiani de viaþã, poetul nostru genial, Mihai Eminescu.Deºi clãdirea este pe lista monumentelor istorice,ea a ajuns în proprietate privatã, o parte fiind înstare avansatã de degradare, iar cealaltã partefiind transformatã în... cazino. ªi autoritãþile sescuzã mereu spunând cã nu au nici o putere de ainterveni.

Casa în care s-a nãscut, la 21 iulie 1821,Vasile Alecsandri, aflatã în zona de centru a oraºu-lui Bacãu, deºi este declaratã imobil de patrimoniu,stã gata sã se prãbuºeascã. Autoritãþile, prinse

în tot felul de discuþii sterile pe subiect, ºi aruncând,de la unul la altul, responsabilitatea pentru aceastãclãdire, nu gãsesc o cale de salvare a ei. „Situaþiaclãdirii s-ar rezolva mai uºor printr-un seism, pentruca acest imobil sã disparã pentru totdeauna“ –afirmã un reprezentant al culturii locale, deºi esteo clãdire de secol XVIII, cu o arhitecturã unicã.

Mai nou, dupã ce a fost devastatã, incendiatãde douã ori, lãsatã în paraginã – ºi toate acesteasub ochii autoritãþilor – ar putea fi demolatã cutotul, dacã cererea de scoatere de pe lista depatrimoniu, adresatã de proprietar cãtre MinisterulCulturii, ar fi aprobatã.

Nu stã sub zodii fericite nici Casa memorialã„Vasile Alecsandri“ ºi Mauloseul în care se aflãmormântul poetului, de la Mirceºti. Deºi poetul atrãit aici mai bine de 20 de ani, conacul fiindconstruit dupã propriile-i planuri ºi declarat apoimonument de arhitecturã. La ora actualã comple-xul este lãsat sã se degradeze încetul cu încetul,cu toate cã istoria sa cuprinde date importante: afost deschis publicului, pentru prima datã, în 1928,pe când se afla sub egida Academiei Române, iarîn anul 1957 a devenit primul muzeu literar dinRomânia. Cu toate acestea, din anul 1998, aicinu s-a mai fãcut nici o restaurare.

Un alt exemplu ar putea fi conacul din satulMedeleni, locul ce l-a inspirat pe Ionel Teodoreanuîn scrierea trilogiei sale „La Medeleni“. ªi aceastãminunatã clãdire a ajuns o ruinã îngropatã înburuieni ºi uitare. Cine sã-i mai poarte de grijã?Moºia a fost revendicatã de un urmaº al adminis-tratorilor. El deþinea acte pentru 10 ha de pãmântdin moºie, dar nu ºi pentru conac. Dupã ce, timpde 40 de ani, aici a funcþionat o ºcoalã, în anul1996 clãdirea a fost abandonatã cu totul. Actual-mente în ceea ce priveºte aceastã clãdire existã oserie de proiecte pe hârtie, prin sertare, însã niciunuln-a putut prinde viaþã, din lipsa banilor, dar ºi adezinteresului. Aºa cã timpul îºi vede de lucrareasa, ruinând în continuare... Pentru 2016 autoritãþilelocale promit ca, prin efort propriu, sã reabilitezeclãdirea, în vederea unui centru de zi pentrubãtrâni.

TIMPUL NU IARTÃ

ArArArArArdealul literar dealul literar dealul literar dealul literar dealul literar nrnrnrnrnr. 3-4/2015. 3-4/2015. 3-4/2015. 3-4/2015. 3-4/2015

2222222222

2

lllll EDITORIAL lllll

Am mai putea aminti ºi Casa memorialã„Anton Pann“ – compozitorul Imnului Naþional alRomâniei, aflatã la Rm. Vâlcea sau Casa memorialã„Nicolae Titulescu“ – marele diplomat român, aflatãîn comuna cu acelaºi nume; dar ºi atâtea alte astfelde lãcaºuri rãspândite peste tot în þarã, în care autrãit spirite înalte – mari înaintaºi ai neamului nostru,cãrora ar trebui sã le cinstim în veci memoria.

Dar poate cel mai recent exemplu peste care nuputem sã trecem uºor este situaþia Complexuluimuzeal „Octavia Goga“ de la Ciucea, jud. Cluj, care,probabil va trece curând în proprietatea definitivãa unor strãnepoþi de frate ai Veturiei Goga.

Deºi, conform dorinþei poetului, Veturia Gogaa fãcut o donaþie cãtre Statul Român, a domeniuluide la Ciucea, existând ºi un testament în acest sens,întocmit în anul 1966, punând condiþia deschideriiunui Muzeu memorial „Octavian Goga“ – muzeuinaugurat în 1967, Curtea de Apel Bucureºti,constatã nulitatea absolutã a donaþiei realizate prinOferta de donaþie autentificatã în februarie 1966,ºi a testamentului întocmit în iunie 1966, de cãtreVeturia Goga în favoarea Statului Român ºi decideanularea acestei donaþii. Ca urmare, bunuriledomeniului Goga vor reveni – în urma acestei decizii– strãnepoþilor de frate ai Veturiei Goga.Deocamdatã decizia nu este definitivã...

Trist, dar adevãrat. De multe ori în lumeaaceasta deciziile trec ºi peste voinþa morþilor. Mãcardacã din acest demers ar fi în câºtig Complexulmuzeal, în sensul cã ar fi întreþinut cum se cuvine,întru memoria marelui poet, s-ar pãstra în circuitulturistic, ba chiar ar creºte numãrul de vizitatori; astfelnoii proprietari s-ar dovedi gazde bune pentru ceicare le trec pragul, sã vadã ºi sã afle crâmpeie dintruda ºi viaþa a douã personalitãþi: Octavian ºiVeturia Goga, ce-ºi duc astãzi somnul de veci peaceastã proprietate, în Mausoleul Iubirii, a cãruiconstrucþie a început dupã moartea poetului ºi adurat 20 de ani.

Întâmplarea a fãcut, ca la un moment dat, sãvãd una dintre scrisorile Veturiei Goga cãtre AnaGroza, de care o lega o veche prietenie, Petru ºiAna Groza fiind finii familiei Goga.

Era o scrisoare pe care Veturia a trimis-oîmpreunã cu albumul „Goga la Ciucea“ semnat deIon Miclea.

Am reprodus în paginile ce urmeazã, atâtscrisoarea cât ºi autograful de pe album. Mi separ mãrturii de necontestat în ceea ce priveºtetruda ºi implicarea depuse de Veturia Goga în rea-menajarea acestei proprietãþi, în aºa fel încât sã-lreprezinte cum se cuvine pe soþul sãu, peste timp,în toatã mãreþia sa.

A trecut ºi ea în nefiinþã, cu sufletul împãcatfiindcã a împlinit voia celui iubit... În rest, sã fietãcere... Ceea ce trebuie sã se împlineascã, seîmplineºte ºi fãrã voia noastrã!

ªi totuºi, de ce trebuie sã renunþãm atât deuºor la ceea ce ne defineºte pe noi ca neam,culturã ºi spirit? Cum de s-a cuibãrit în sufletulnostru atâta indiferenþã ºi nepãsare? De ce nu nemai respectãm valorile spirituale care ne-auconstruit trecutul ºi ne dau dreptul la viitor? Undes-a risipit mândria noastrã de român? Unde, iubireanoastrã de patrie? Ce cutremur s-a petrecut în fibrafiinþei noastre? Cãci lipsa de bani nu poate fi –numai ea – cauza majorã a tuturor relelor! Ea vinedoar sã motiveze starea noastrã de letargie, deindiferenþã a ceea ce lãsãm în urma noastrã „urma-ºilor-urmaºilor noºtri“, vorba unui destoinic ºi cura-jos conducãtor de þarã – ªtefan cel Mare ºi Drept.

Îmi amintesc de cântecul minunatului interpretFlorin Chilian: „ Suntem un neam de eroi/ Uitã-tela noi!// Pedepsiþi sã fim/ ªi sã împlinim/ mitulcarpatin!“// Voi ce sunteþi noi/ Noi ce suntem voi/Neamul de eroi!“ Atâta tristeþe stãbate din acestcântec încât nu mai este nevoie de nici un cuvântîn plus.

Poate cã aºa ne este nouã datul sorþii, lavremea când „Tinerimea noastrã vrea o nouãRomânie.“ vorba lui Constantin Rãdulescu-Motrudin „Psihologia poporului român“, dar aceastã nouãRomânie, nu poate merge înainte dacã nu arepilonii trecutului sãu cultural ºi spiritual bine înfipþiîn conºtiinþa fiecãruia. Sã ºtie de unde vine, cineeste, cui aparþine ºi încotro se îndreaptã.

Toate acestea se nasc însã din educaþie,învãþãturã ºi dragoste de neam. Naþia care ignorãaceste importante valori devine o naþie la rãscrucede vânturi, fãrã identitate, la voia altora.

Salvarea noastrã? Speranþa cã vor veni ºivremuri mai bune...


3

lllll RESTITUIRI lllll

SCRISOARE VETURIA GOGACÃTRE ANA GROZA

Dragã Any

Din cînd în cînd sã iveºte ocazia sã stãmpuþin de vorbã, mã gîndesc cu multã simpatie ºidragoste la întîlnirile familiilor Goga – Groza. Înscrisorile care le am dela Tavi sã pomeneºte foartedes de Petre Groza – dar în afarã de astea avemlegãturile noastre de prietenie cu familia Ta. Þi-amvãzut copiii cum creºteau ºi sã cuminþeau ºi mãîncânta ascensiunea lor. Eu te felicit din toatãinima de satisfacþiile ce le ai cu ei… Acum sã-þidau unele ºtiri despre realizãrile mele de-aici, delaCiucea. Ce-a fost mai important – am introdusîncãlzire centralã în toate clãdirile – afarã de casaAdy, care a fost clãditã de bãtrînul Boncya dinºipci de brad, lipite numai cu pãmânt galben, undedai cu ciocanul cade peretele. A fost toatã casaspartã – în interiorul castelului, am spart pînã laadâncimea de 1.80 pentru canalele ce duceau latermocentralã – pînza scoasã de pe pereþi, laparter duºumeaua oarbã ºi parchetul schimbat.Dar am încãlzirea de 2 ani ºi pot spune cã estealtã viaþã. Încãlzim cu motorinã – gazul metan nutrece pe-aici. În anii ’970 am schimbat toate fireleelectrice ele fiind vechi de peste 50 de ani ºi eraudegradate – totodatã am introdus cablul subteran– în grãdinã avem 14 lãmpi ce rãspândesc oluminã feericã ºi Mausoleul lumineazã toatãnoaptea… Pentru primãvarã voi începe cu unteatru de varã cu scenã acoperitã, jos în curteunde avem un loc mare ºi potrivit – ºi pe urmã mãpun eu la pensie dacã nu mã pune viaþa înainte –fiindcã mã simt puþin cam obositã. Dragã Any, laCiucea am scos o broºurã cu mai multe imaginicare te pot lãmuri întru cîtva. Desigur cã Tu încãn-ai împlinit promisiunea datã mie cu venirea Taaici – deci Ciucea Te mai aºteaptã; în afarã deTine trimit pentru toþi copiii cîte-o broºurã ºi cîndvoi veni la Bucureºti le voi semna ºi cu dedicaþiacuvenitã.

Pentru Voi toþi „Sãrbãtori fericite ºi Anul noula mulþi ani“,

A voastrã cu multã iubire,Veturia Octavian Goga

Autograf pe albumul „Goga la Ciucea“:Pentru Any Groza,sã mai rãsfoiascã în aducerile aminte din

vremuri trecute,Cu drag,Ciucea V. O. Goga

CÃTRE VIZITATORI*

[În repetatele voastre popasuri la Ciucea, încare nu intrã numai pioasa reculegere ci ºi uninteres istoric-literar], m-aþi întrebat adesea cînds-a hotãrît Octavian Goga sã-ºi aleagã ValeaCriºului Repede ca loc de cãmin statornic.

Caut aici sã rãspund numeroaselor întrebãripuse mie.

În anul 1919, Octavian Goga a primit o scri-soare de la vãduva lui Ady Endre, în care dînsaspunea cã nu se va mai întoarce la Ciucea, înproprietatea ce-i aparþinea prin moºtenire delapãrintele ei N. Boncza, ºi cã pentru ea ar fi omîngîiere dacã Octavian Goga ar cumpãraaceastã proprietate. Am venit în toamna anului1919 sã cunoaºtem aceastã aºezare. OctavianGoga mai trecuse odatã pe aici, înainte cu douãluni, în societatea lui Alexandru Hodoº ºi a altorprieteni. Citez din memorialul lui A. Hodoºimpresia dureroasã a distrugerii: „Nimeni nu maiera gazdã aici. Casa de la Ciucea rãmãsese doiani fãrã stãpîni (prin plecarea definitivã a familieiAdy la Budapesta), iar luptele din 1919 o devasta-serã cu desãvîrºire“.

[Aºa am gãsit noi proprietatea. Paraginea mãmîhnea ºi descuraja, îmi venea greu sã mã decid]sã cumpãrãm o ruinã. Octavian Goga mi-a spus:– o vãduvã nu se refuzã, ºi cînd acea vãduvãeste vãduva lui Ady Endre, cumpãr proprietateachiar dacã ar fi s-o dãruiesc cuiva –. ªtiþi


4444444444

4

sentimentele care-l legau de Ady. Aºezareane-a plãcut ºi am hotãrît sã începem curepararea clãdirilor distruse, am demolat ziduriºi am mutat dealuri pentru nivelarea locurilor.Am refãcut castelul, mãrindu-l cu 8 m în lãþimeºi cu 12 m în lungime, clãdind ºi un etaj – iarîn primãvara anului 1923 ne-am mutat în casanouã. Toate sãrbãtorile le petreceam aici – ºide cîte ori aveam 2-3 zile libere veneam laCiucea. [Poetului îi plãcea sã se plimbe pringrãdinã], atmosfera casei îl liniºtea [ºi îl puneaîn dispoziþia creaþiei]. Citez dintr-o scrisoareadresatã mie: „mã uit în jurul meu ºi trebuiesã spun – cã nu s-a strecurat nici o notã banalãîn casa noastrã, sunt mîndru de tine ºi-þimulþumesc, draga mea.“

M-aþi întrebat ce a însemnat Ciuceapentru Octavian Goga? Vã rãspund citîndu-icuvintele din testament: „Doresc sã fiuîngropat la Ciucea dacã nevasta mea va puteasã facã o criptã, unde sã se aºeze ºi ea spreodihna de veci dupã o viaþã plinã de goanã ºichinuri în slujba altora…“

În vara anului 1938 am venit la Ciuceacu Brîncuºi, care se gãsea în þarã, pentrulucrarea cea mare dela Tîrgu-Jiu, ºi care eraatunci pe sfîrºite. El era impresionat deaºezarea pitoreascã a complexului, spunîn-du-mi: „Eu vreau sã fac mormîntul lui Goga.Acum trebuie sã plec la Paris, dar peste cîtevaluni mã întorc ºi voi lucra aici.“ I-am mulþumit,dar l-am rugat sã-mi facã o schiþã, dupã carevom lucra cu experþi de aici. Mi-a rãspuns: „Eunu lucrez cu schiþe ºi desenuri, iau ciocanul ºidalta în mînã ºi aºa ºi termin“. [Aºa a ºi lucrat,dupã cum se ºtie. Din pãcate însã Brîncuºi n-aavut ºansa sã dãruiascã þãrii încã un monu-ment.] Am aºteptat douã luni, dupã careartistul m-a vestit cã este împiedicat sã vinãimediat, dar va veni sigur la primãvarã. Eu n-ammai putut aºtepta ºi am început lucrarea dupãplanurile arhitectului G.M. Cantacuzino. Cutoate cã dealul Pleºului – pe care este ridicatmausoleul este un sol stîncos, mi-am datseama cã cele 80 de vagoane de piatrã ºi 20de cãrãmidã, precum ºi tablele de mozaicturnate în ciment trebuie viguros susþinuteprintr-o fundaþie solidã. În consecinþã s-aconceput o fundaþie de 3 m adîncime în betonarmat. Piatra a fost adusã în blocuri de laBanpotoc, de lîngã Deva. Înãlþimea mausole-ului este de 13 m, lãþimea de 7 m, ºi adîncimeade 8 m. Am lucrat cu cele mai primitivemijloace, o muncã foarte anevoioasã ºi

ostenitoare. [Singurul material care nu este autohton,este] mozaicul [pe care] l-am adus de la Veneþia. 20 deani am muncit la aceastã lucrare. Mi-era teamã cãrealizarea ei va întîrzia, cã amploarea ei mã va depãºi,cã ceasul împlinirei va fi prea departe… Luam mîinilede pe lucru ºi cãdeam în disperare ºi obosealã. Îmispuneam: mi-am luat o însãrcinare, sã o duc pînã lacapãt. Simþeam în nopþile mele de insomnie pe ce calesã apuc pentru a reuºi sã iasã ceva demn, [o realizarevaloroasã]. Desfãºurarea îºi urma drumul.

Am fost stãpînitã de febra începutului, ca pe urmãsã mã doboare febra sfîrºitului. Viaþa era un supliciu,cu toate acestea trãiam fiindcã sufeream.

Suferinþele mele ºi îngrijorarea erau înãbuºite prinîndurarea somnului – iar din trezirea somnului intramiarãºi pe calea asprã ºi incandescentã a ostenelilor.

Nu doresc altceva decît – fãcîndu-mi datoria aici– sã trec ºi eu împãcatã – dincolo – în somnul celmare.

[Aceasta este tot, dragii mei]Veturia Octavian GogaCiucea, martie 1969

P.S. ªtersãturile sunt fãcute de mine, frazeleºterse nu-mi aparþin.

(N.R. Aici, în text, aceste fraze sunt puse înparanteze.)

*Textul a apãrut în albumul „Goga la Ciucea“semnat de Ion Miclea.



5

În jurul lui Alexandru George

Stranie situaþie. În vreme ce destui autoriinsistã pe diverse cãi sã scriu despre ei, AlexandruGeorge, într-un text publicat, ºi-a exprimat dorinþacontrarã. Singurul de-a lungul întregii meleactivitãþi de comentator de literaturã. Îmi îngãduia nu þine seama de rugãmintea cu pricina, tocmaispre a încerca a-i dovedi încã o datã cã n-amemis asupra importantei d-sale personalitãþi unadin, cum se rosteºte excedat, “imaginile aºa destrîmbe pe care le au despre mine atîþia oamenipoate bine intenþionaþi din lumea literarã, chiardacã nu toþi vãd în mine un monstru”. Adãugîndcã nu l-aº fi citit în ceea ce are “mai esenþial” ºivãdindu-se mai cu seamã iritat de faptul cã i-amaplicat formula de “enfant terrible” al criticiiromâneºti, d-sa mai afirmã: “mie care nu m-amþinut de ºotii în scrisul meu despre literaturã, caream oroare de frondã ºi iconoclastie, (sic!), deepatare ºi, în plus, nu sînt doar mai vîrstnic decîtcel care-mi iscãleºte «caracterizarea», dar am ºidebutat la 40 de ani ºi într-o atmosferã sinistrã,cînd numai de giumbuºlucuri nu-mi ardea, chiarmie, care am rãmas un om, prin excelenþã,vesel… Ce sã mai zic de asta?”. Ce sã mai zicãsubsemnatul? Resignat, voi susþine cã nu a intratîn intenþia mea nicio nuanþã peiorativã, ci, dincontrã, una de recunoaºtere a unei vivacitãþiinconformiste mult seducãtoare, a unui spirit rebelpregnant, sub o aparenþã morozã, “dincolo demode ºi timp”. Pe de altã parte însuºi traiectulbiografic al scriitorului, cu numeroase ºi substan-þiale volume publicate, debutul tardiv, “atmosferasinistrã” pe care a inhalat-o, pãstrîndu-se totuºi,aºa cum þine a se recomanda, drept “un om, prinexcelenþã, vesel”, nu se justificã precum o para-doxalã marcã a succesului? De unde aceastãapãsatã, cvasigeneralizatã suspiciune? Aceastãcomportare de arici care se închide în armura sade þepi? “Veºnic tînãr” în spirit ºi poate cã, parþial,ºi “ferice”, autorul Clepsidrei cu venin semnificã

un triumf asupra inechitãþilor, fariseismelor, urgiilorde tot felul pe care epoca i le-a pus (ni le-a pus) înfaþã. Dar sã punctez mai întîi în ce chip s-a situatd-sa în raport cu aceasta.

Alexandru George este, ºi þine a subliniacu energie circumstanþa, un om de “modã veche”,vlãstar al unei solide familii burgheze, exponent alunui ancien régime indigen, care a strãbãtut“perioada cea mai întunecatã din istoria Românieimoderne, catacombal”, “momentele cele maiconvulsive ale rãstimpului”, silindu-se a-ºi disimula“adevãrata identitate ºi vocaþie”. În conjunctura încare comuniºtii au dobîndit puterea deplinã, avînd18 ani, era întrutotul avizat asupra dezastrului ceîncepea. Întrucît lupta fãþiºã îi apãrea zadarnicã, acãutat, “ca un antidot”, relaþiile “ cu cei pe care-isocoteam cinstiþi ºi rezistenþi, de la ei urmînd sãaflu alte lucruri decît sloganele oficiale”. Relaþii cear fi trebuit sã slujeascã “formãrii” tînãrului “(sã-izicem) inteligent, dotat mai ales cu oarecareprecocitate de gîndire”, cum se autodefineºte.Oamenii remarcabili ai culturii erau însã puþini ºide abordare deloc facilã. Cei mai la îndemînã searãtau a fi “idolii intelectuali” deveniþi “modelenegative”, pe care, puþin mai înainte, ar fi “jurat” cucandoare: Mihail Sadoveanu, M. Ralea, dar maiales G. Cãlinescu ºi Camil Petrescu. “Ei au aderatdin prima clipã la comunism, ceea ce va face maitîrziu chiar ºi un oponent al acestuia, de talia lui T.Arghezi, în fine, într-o formã mai puþin scandaloasã,T. Vianu”. E posibil ca un cititor “mai tînãr” sã-ºiimagineze cu dezinvolturã “lovitura” pe care încãadolescentul Alexandru George a primit-o astfel,nu ºi cel ce scrie prezentele rînduri, martor ºi el alîntregii epoci respective, cu voia celui comentataici, dotat cu “oarecare precocitate”. Contactele cuNoica, “prin 1948-‘49, cînd el intenþiona sã fondezeo ºcoalã de înþelepciune la Andronache”, sau cuC. Rãdulescu-Motru, deja senil, a cãrui umbrã “seprelingea pe sub castanii de pe BulevardulFerdinand”, nu anuleazã, evident, impasul. Juneleintelectual supradotat trãieºte o dramã. De reþinutcã nu avem a face cu un solitar nativ (“nu eramfãcut sã suport singurãtatea”), predispus la unanume tip de “închidere”, gata a vieþui “cufundat înbiblioteci, pierdut în lecturi, în afara lumii”.Declarîndu-se a aparþine tipului “extrovers ºicomunicativ”, sociabil, Alexandru George îºi cautãcongeneri. Îºi recunoaºte cu magnanimitate tiparul,care, “deºi a rãmas rar nu e totuºi unic”, la un RaduPetrescu, la un Alexandru Miran, la un M. Ivãnescu,la un Barbu Cioculescu. ªi cu un mai puþin aºteptat

GheorgheGRIGURCU

lllll ESEU lllll


6666666666

6

puseu de modestie: “Nu sînt un inconformist,sînt un ins banal, modelat însã dupã criteriilealtei lumi”. ªi chiar cu regretul de-a se simþi azi“mai singur” decît cu patru decenii în urmã, “cîndduceam o existenþã catacombalã ºi scriam fãrãnici o speranþã de publicare, pentru «sertar»,cum s-a consacrat, mai tîrziu, termenul”. Cerezultã de aici? Negreºit o naturã suficient derobustã psihic, cu ochiul aþintit mai mult spreexterior decît spre interior, mai atentã laspectacolul obiectiv al lumii decît la cel alproceselor intime, dãtãtoare acestea decompensatoare miraje celor stigmatizaþi de oinadaptabilitate acutã. Ofuscat de vandalismulce avea loc în “cultura” oficialã a timpului,ultragiat de nemerniciile sistemului ultraabuziv,îºi admite mereu o continuitate organicã cu“lumea veche”, “o lume vie, deºi inactivã peplanul adevãratei ei posibilitãþi, de inºi reduºi laun fel de simili-existenþã, la aºteptare ºineputinþã”. De unde înclinaþia scriitorului spreepic. Înclinaþie favorizatã de împrejurarea de-aaparþine mediului social simpatetic evocat, pecare unii scriitori situaþi în echivocul rãspîntiiloristorice l-au aproximat nu fãrã stîngãcii ºi gafeuneori þipãtoare: “Mereu am insistat asuprafaptului cã eu sînt ºi mã simt o rezultantã, unprodus al unei societãþi în care nu am intrat ºipe care nu a trebuit sã o cuceresc ca pe o«pradã»; aparþin acelui tip uman ºi scriitoricesccare ºi-a rotit privirea în jur (asemeni cazurilorrare ale lui Creangã, Caragiale, H. Papadat-Bengescu, poate ºi I. M. Sadoveanu), careexploateazã un material uman apropiat, nu îlcautã cu microscopul sau îl asediazã ºi îlcucereºte dincolo de niscai baricade”. Foarteprobabil. Numai cã printr-o asemeneaextrovertire operînd, “cu o curiozitate diversã ºinelimitatã”, reiese încã o trãsãturã a autoruluiîn discuþie ºi anume antilirismul. Nedîndniciodatã semnale ale posturii de poet,Alexandru George declarã neted: “Nu-mi placconfesiunile”. Ceea ce-l atrage nu e sondareaadîncurilor eului abscons, ci “realitatea mediului,a vieþii de familie, a existenþei prietenilor”, eposulapt a vehicula informaþii utile “mai ales pentrucei mai tineri, care nu au trãit acele împrejurãri,dar nici situaþia generalã în care m-am aflat euºi generaþia mea ºi pe care ei trebuie s-odescopere ºi s-o deducã”. Ocolind discursulpoeticesc ca atare, sã presupunem cã izbuteºte

a lua distanþe, într-o manierã diferitã de cea a poetului,faþã de ficþiunea sa, simþindu-se cufundat într-unimaginar “care înlocuia treptat ceea ce fusese efectivviaþa mea în primul ei sfert de veac de existenþãconºtientã”. Nu pot a nu aminti în continuare ºirezerva, imprevizibila “lepãdare” pe care o manifestãAlexandru George faþã de comentariul literar pe care-l exercitã totuºi cu o eclatantã perseverenþã (“autorulacestor studii nu a nãzuit niciodatã sã devinã un criticliterar”), indispus, s-ar zice, de miza subiectivã aacestuia, poate ºi de lirismul sui generis pe care-lpoate implica. ªi mai mult decît atît, minimalizareala sînge a exerciþiului critic în principiu, vãzut nu maimult decît ceva secundar, provizoriu, un soi de schelãîn jurul unei construcþii (opera), care trebuie înlãturatãcînd aceasta e terminatã. Dar subiectivitatea astfelpusã la colþ se rãzbunã. Ce relevã altceva acele reacþiiaprige, taxate îndeobºte ca probe ale unei firi “sucite”,“ºicanatoare”, “cîrcotaºe”, decît jeturile unei energiipersonale comprimate, þîºnind cu umoralã violenþã,dînd paginii lui Alexandru George savoareacaracteristicã? Ce este în astfel de clipe autorulMarelui Alpha decît, ierte-mi-se repetiþia, un enfantterrible cu totul remarcabil al literelor noastre actuale?Ce este decît o imagine a vieþii proaspete a spiritului,sfidînd rutina, poncifurile, cu un risc ce face el însuºiparte inevitabilã din strategia jocului vital?

Nu am avut în epoca noastrã indigenã multecondeie care sã aibã temeritatea unor disocieritranºante, a unor afirmaþii mergînd drept la þintã, aunui expresiv umor contestatar precum cel al luiAlexandru George. Poziþia protestatarã pe care, încontextul totalitar, ºi-o arogã e însã una plinã denodulii dificultãþilor, provocatoare inclusiv la adresa“blazonului” aºa-numiþilor disidenþi: “Eu n-am fostdisident, am fost rezistent. Eu þin la distincþia asta,pe care am fãcut-o ºi prin care mi-am atras fulgereletuturor marxiºtilor”. Cu toate cã ar fi putut lesne admitecã termenul în cauzã e convenþional, avînd însã oaccepþie istoricã, d-sa începe prin a-i aminti pe“profitori” adicã pe Deºliu, “care în 46’-47’-48’ lucrasecu Ceauºescu la «tineret»” ºi pe Breban, “membrusupleant în CC ºi în relaþii bune cu generalul Pleºiþã”,pentru a adãuga, în virtutea unor “mici distincþii”, peAdrian Pãunescu ºi pe Eugen Barbu, spre a încheianervos-rezumativ ºi, precizez, eliptic-amalgamat: “Or,eu nu sînt un om de categoria lor. Eu nu am limbajcomun cu Deºliu, cu Breban, cu Goma, cu Raicu, cuS. Damian”. Goma alãturi de Pãunescu ºi EugenBarbu!? Dar I. Negoiþescu? Dar Ion Vianu? Dar DorinTudoran? Dar Ana Blandiana? Dar destui alþii,

lllll ESEU lllll


7

apreciaþi îndeobºte ca disidenþi? Toþi o apã ºi-unpãmînt? Pe ce lume trãim? Tãietura insolitã aopiniei astfel avansate n-ar putea deschide decîto animatã disputã. O altã pãrere controversabilãe cea potrivit cãreia Tezele ceauºiste din iulie ‘71“nu au fost deloc bine primite de Aparat”. Ar fifost vorba de opoziþia unei noi generaþii de activiºti,dotaþi cu locuinþe confortabile, cu maºinipersonale, care n-au rezonat la sloganele“retrograde”, la idealul primitivismului “eroic”,activiºti contrariaþi în acel document de tristãmemorie întrucît “lor le trebuiau «avantajele» ºi«cuceririle» socialismului, dar în acelaºi timp ºiprodusele simbolice ale unei culturi mai înalte iar,ca o culme, otrãvurile fermecate ale lumiicapitaliste”. Cum aºa? Aderenþii de primã orã laprogramul comunist, “cei care se prãjiserãcompromiþîndu-se prosteºte”, servindu-l incondiþi-onat, fuseserã abandonaþi de putere în “ghearele”criticii estete sau de-a binelea îngropaþi în uitare:A. Toma, M. Davidoglu, Al. I. ªtefãnescu, EugenFrunzã, Victor Tulbure, ªtefan Iureº º.a. Foarteadevãrat, însã nu s-a iscat astfel un gol benefical turpitudinii. N-a apãrut oare o altã serie degorniºti ai partidului, gata a-l umple, nu doarslugarnici ºi agresivi, mai agresivi decîtpredecesorii lor ºi mai lacomi, de-ar fi sã amintimdoar gruparea din jurul revistelor Sãptãmîna ºiLuceafãrul? N-a apãrut ºi prosperat protocronis-mul cel cu benedicþiune partinicã ºi jalnici ade-renþi? N-au fost tipãrite “cãrãmizile” omagiilor,cuprinzãtoare liste ale degradãrii celei de-a douageneraþii de comuniºti, parte ºi ea a “Aparatului”,pe care nu ºtim de ce s-ar cuveni s-o vedem“rezistentã”, cãci în realitate a fost “manipulatã ladiscreþie”, aidoma celei dinainte?

Alteori însã putem subscrie fãrã reþineriacidele linii ale lui Alexandru George, foarte utilepentru reconstituirea veridicã a tabloului epocal.“Munca de negru” a reprezentat o metodã aregimului de a-ºi asimila talentele ºi truda unoroameni ce nu-i aparþineau ºi nu aveau voie de a-ºi semna textele, fie acestea ºi traduceri (întrealþii, Cornel Regman, Petru Comarnescu, P. P.Panaitescu), constituind “o ruºine a vremurilor”.Nu mai puþin ruºinoasã se înfãþiºa masacrareascrierilor oferite spre editare. Orice producþieliterarã fiind abordatã drept “un act de rãspunderecolectivã”, redactorii în frunte cu directorii edituriiinterveneau fãrã jenã în text pentru a-l adapta încel mai înalt grad “liniei” partidului, de altminteriaflate într-o necurmatã mobilitate: “Despre

versiunile mereu îmbunãtãþite ale Scrinului negrude G. Cãlinescu s-a mai scris; vreau sã semnalezcazul romanului Risipitorii, de Marin Preda, carea fost într-atît de schimbat faþã de versiunea iniþialã,încît ar fi trecut prin vreo cinci variante. Nu cumvaele s-au pãstrat undeva?”. Între “misterele” epociise înscrie ºi capitolul cãrþilor “pierdute”, întrucîtautorii lor, precum Hortensia Papadat-Bengescusau Ticu Arhip, nu le reclamau, neîndrãznind “sãse punã cu ceea ce simþeau cã sînt autoritãþilecomuniste”. Cît priveºte “curajul”, acesta ar fidevenit exclusiv un apanaj al privilegiaþilor,neputîndu-se manifesta fãrã o minimalã garanþieoficialã. Un asemenea “curaj”, considerã AlexandruGeorge, “era o virtute rezervatã de «organe» celordin vîrful piramidei nomenclaturiste, era îngãduit cuvoie de la poliþie unui Eugen Barbu sau Marin Preda,unui Petre Sãlcudeanu sau Dinu Sãraru, cãciPartidul þinea ºi pe aceastã cale sã-ºi favorizezeslujitorii”. Un fel de „curaj”, de! Cel puþin la fel deinteresante sînt consemnãrile lui Alexandru Georgereferitoare la cîþiva scriitori de mare suprafaþã,tabuizaþi de autoritãþile ideologice ca “reprezentanþi”ai “culturii socialismului”, statut ce nu o datã, prinreflex inerþial, s-a perpetuat. La capãtul unei tãceride aproape un deceniu, “vãzînd cã nu vinamericanii”, Arghezi a crezut cã e oportun “a seda” cu comuniºtii, aflaþi la putere pe o duratã cepãrea nelimitatã: “Dar, în ce mod a fãcut-o! A scrislucruri inadmisibile, a desfãºurat un zel care nu-ifusese pretins”. Neîntrecîndu-l nimeni în “lingu-ºealã”, nici chiar G. Cãlinescu, autorul Florilor demucigai este emiþãtorul “acelei afirmaþii fãcute laKremlin, prin care a echivalat ultima ocupaþieruseascã cu o nouã Descãlecare!”. Deloc comple-zent se prezintã Alexandru George ºi în legãturãcu Marin Preda, autorul unui important roman,Moromeþii I, dar înconjurat de regulã de un ºir deditirambi nediferenþiaþi, cu toate cã alte cãrþi aleprozatorului sînt vulnerabile. Astfel ni se vorbeºtepe ºleau despre “falsitatea stridentã din «mãrturiile»romaneºti ale lui Marin Preda”, conþinute în celedouã cãrþi ale sale de facturã autobiograficã, Delirulºi Cel mai iubit dintre pãmînteni. Acestea “sîntscrise parcã de cineva care nu a trãit pe atunci, înperioada rãzboiului ºi, respectiv, a instaurãriicomunismului la noi în þarã. În primul roman, depildã, se imagineazã situaþia neverosimilã a unuitînãr, care, venit de la þarã, cu o pregãtire redusã lacîþiva ani de liceu, e primit peste tot, inclusiv însocietatea înaltã bucureºteanã, ºi curteazã, cusperanþe matrimoniale, pe fata unui colonel în

lllll ESEU lllll


8888888888

8

rezervã”. Artificiului socio-moral ce-l loveºtepe eroul cu pricina i se adaugã ºi jenantesupralicitãri culturale, precum urmãtoareareferinþã de meloman diletant (în spatele ei sevãd urechile auctoriale): “ajunge sã-ºi cumperedin primul magazin Matthaeus Passion deBach (pe care o ortografiazã greºit) ºi o ascultãvreme de mai multe sãptãmîni de «cîteva oripe zi». Or, acest amplu oratoriu dureazã, curecitative cu tot, peste trei ore! El nu eraaccesibil în niciun fel chiar unui privilegiat alregimului, necum sã fi fost achiziþionat dintr-un magazin. (Bietul Preda, atras desonoritatea titlului, ºi-a închipuit cã oratoriullui Bach dureazã cît un vals de JohannStrauss!)” În opinia, cred cã nu chiar fãrã rostalarmatã, a lui Alexandru George ultimulroman al lui Preda ar fi “o carte de altfelmizerabilã, lipsitã de orice valoare ºi careconþine în plus ºi o insultã absolut inutilãîmpotriva Ardealului, a societãþii intelectualeºi universitare de acolo, cu deosebire împotrivalui Blaga”. E, în orice caz, un prilej dedezbatere, mai cu seamã pentru admiratoriilui Preda care ar fi avut prilejul ºi pînã acumde-a articula replica… Cîrmuirea comunistãiniþiazã, în ultima sa etapã, pusã sub semnulnaþionalismului, un veritabil asalt ºi împotrivacriticii, sub pretextul “apãrãrii valorilor” faþã de“demolatori”, “cu nuanþa suplimentarã cãaceste valori erau uneori creaþia culturii «noi»”,care se întemeia pe imundiciile hebdomada-rului Sãptãmîna, condus de Eugen Barbu, “unpublicist pamfletar, care îºi îngãduia modulireverenþios al presei din trecut, cãci i se permi-teau unele inconformisme de ton”. De pepromontoriul ipocritului sãu discurs adulator,“tocmai el s-a gãsit sã-i ia apãrarea lui G.Cãlinescu”, uitîndu-se interdicþiile ºi alteumilinþe la care “divinul critic” fusese supuspînã la moarte. O consecinþã a campaniei proCãlinescu, dovadã cã nu era o simplã poziþieintelectualã, cum s-ar fi cuvenit, ci o manevrãpoliticã, a fost ºi denunþarea lui AlexandruGeorge ca “un adevãrat pericol public”, urmatãde excluderea d-sale din presã. Cu “patronul”Sãptãmînii” ºi cu patronii sãi nu era de glumit.Un alt obedient fãrã scrupule al regimului eraOv. S. Crohmãlniceanu, care, inginer deformaþie, “în timp ce era cadru universitar laBucureºti, urma cursurile de student fãrãfrecvenþã ale Universitãþii din Iaºi”. “Vechi edec

al comunismului”, “omul tuturor josniciilor comandate”,criticul îl felicitã cu exaltare pe Alexadru George pentruSemne ºi repere, “adãugînd cã nu e student al sãucare sã nu reia comparaþia mea dintre Mateiu Caragialeºi Proust”, pentru ca, în scurt timp, sã-l supunã la tv.unei implacabile “demascãri” pentru atentatul la “gloria”valorilor poporului român…

ªi acum cîte ceva despre Alexandru Georgeca personaj. Cu toate cã prozator de calibru, susþinîndmereu cã proza reprezintã creaþia d-sale de cãpetenie,eseurile ºi publicistica nefiind, în ciuda majoritãþii lortextuale, decît un adjuvant, scriitorul se enerveazã dacãe abordat (eu însumi am avut prilejul) în calitate depersonaj. Mãrturisesc cã mã surprinde o astfel deatitudine deoarece am impresia cã una dinperformanþele mature ale unui creator este proiectareasa într-o imagine umanã intrinsecã, în mãsurã a-iprocesa reacþiile, a le recomanda la scara unei unitãþi.Nu derivã din opera marilor scriitori o figurãomeneascã? Nu poartã creaþia reflexele fiinþei lorexistenþiale pe care o putem recompune precum oconcluzie moralã a acesteia? Sensibil ca o mimozã,Alexandru George are nevoie pesemne de confirmareaperpetuã a calitãþii d-sale de excepþie, umbrindu-se,de nu protestînd cu tãrie la orice obiecþie, jubilînd laorice dovadã de aprobare admirativã. Sentimentul desine e în cazul în speþã atît de gonflat încît nu ezitã înfaþa unor bizarerii precum aceasta, de o blîndãcandoare: “am întîlnit în primele mele confruntãri cudactilografele, redactoarele de editurã ºi corectoarele,o inteligenþã mult superioarã criticilor obiºnuiþi, ba chiarºi unor N. Manolescu, G. Dimisianu, Gh. Grigurcu, Alex.ªtefãnescu sau Dan C. Mihãilescu ºi alþii de acelaºicalibru, care fac opinia în presa noastrã literarã de azi”.Hélas, Alexandru George cautã ºi alte exemple de„inteligenþã mult superioarã” celei de care dispun numiþiicritici literari. Chestiuni - cum sã zic? - de enfant,chiar dacã nu terrible... Într-un vagon „aglomerat”, seîntîlneºte întîmplãtor cu o doamnã, „care se afla, camultã lume, în picioare”, ºi care a intrat în vorbã cu d-sa. Aflînd cine e, îl felicitã pentru Simple întîmplãri,în gînd ºi spaþii, nu fãrã a articula urmãtoarele vorbemirifice: „E o carte pe care îþi vine sã o sãruþi pe fiecarepaginã!”.Un „simpatic funcþionar” de la Oficiul poºtalBucureºti, unde scriitorul se înfãþiºeazã cu un pachet,îi aduce la cunoºtinþã cã într-un rãstimp în care cartea(aceeaºi) era excomunicatã în Scînteia, aceasta„ajunsese sã poatã fi cititã la liceul (...) din Bucureºti ºiviitorul funcþionar de la Vama poºtei o comentaentuziast cu colegii”. În sfîrºit, altã datã, nu altcinevadecît deocheatul Dan Zamfirescu, cu toate cãAlexandru George îi fãcuse recent un comentariu

lllll ESEU lllll


9

nefavorabil, i se confeseazã astfel: „N-are nici oimportanþã, indiferent de ce aþi scrie, (...) tot ce escris de Alexandru George miroase a rufã curatã!”.Juisînd, Alexandru George noteazã fãrã nicioreþinere: „Rareori mi-a fost dat sã aud o aprecieremai frumoasã la adresa scrisului meu, exprimatãîntr-o formulã mai sesizantã”. Nu fãrã a adãuga,din pãcate, supoziþia potrivit cãreia „frumoasa”formulã la superlativ i-ar fi fost „inspiratã (celui cupricina - n.n.) de ambianþa fetidã a Românieiliterare, (sic!), printre ai cãrei colaboratori mãamestecasem”. Cînd se adreseazã însã unorpreopinenþi mai puþin flatanþi decît cunoºtinþelefortuite mai sus menþionate, Alexandru George celmistuit de superbie mãcar precum odinioarã CamilPetrescu, se rosteºte înciudat-suculent, arhaic-extravagant, aidoma unui cronicar. Un patetismde veche spiþã se înfiripã între încordareacontrarietãþii ºi autosatisfacþia mai mult decîtpitoreascã: „Eram în acel moment un tînãrintelectual de o formaþie ºi de o anvergurã oarecum«standard», nu excelam în nici un sector pringenialitate, nu riscam gesturi de inconformism,aveam oroare de boemã ºi excentritate sau pozã.(Nu am simþit niciodatã impulsul de a-l asasina petata, nici de a o viola pe mama, nici de a-l castrape fratele meu mai mare)”. Sau în amestec cu deli-ciul unei trimiteri livreºti adecvate: „Familia mea(...) nu prenumãrã oameni cu sînge bolnav,falsificatori de bani, tîlhari, femei nebune sau careºi-au dat duhul scuipînd grijania în barba popii ºiblestemîndu-ºi copiii. (...) N-oi fi fost un sfînt laviaþa mea, dar nu mi-am petrecut-o în desfrîu ºinici nu cred cã voi muri în braþele vreunei RaºelicaNachmansohn”. Temperament sudic, autorulSemnelor ºi reperelor se dedã aºadar lamanifestãri petulante: gesturi teatrale, tonvãietãreþ, afuriseli. Cum se zice româneºte, nuezitã a-ºi da poalele peste cap. Ce ar mai fi deadãugat? Poate doar atît, rezumativ: neadmiþîndnicio alternativã, nicio corecturã, nicio relativizare(uneori ºi una minorã îl scoate din sãrite) a setuluid-sale de opinii, simþindu-se indignat detratamentul ce i se aplicã din partea „infamului”Al. Piru sau a lui M. Zaciu, Alexandru George scrie,în schimb, despre Radu Petrescu într-o manierãcare, dupã toate probabilitãþile, l-ar revolta chiardacã i-ar fi aplicatã d-sale fie ºi într-o proporþiemai redusã. Despre acel Radu Petrescu pe carenu ºovãia a-l socoti în alte pasaje drept unapropiat, un om cu care se simte solidar: „R. P.Era un blocat, un ins închis într-o armurã de unde

arunca priviri acute ºi sfredelitoare asupra realitãþiivãzute în secþiuni înguste ºi selecþionînd imaginica un peisagist, ca unul care încadreazã porþiunide realitate pînã a nu o vedea în întregul ei. (...) univer-sul sublimat ºi închis în scrîºnete din «jurnalele»lui Radu Petrescu (...) Radu Petrescu compune unjurnal care e al unui castrat”. Greºesc cumva? În pofida unor astfel de, oricum inevitabile,observaþii privitoare la, sã spunem, tactul persona-litãþii lui Alexandru George, n-aº putea sfîrºi pre-zentul comentariu fãrã a-l încredinþa cã mã simtaproape de d-sa poate chiar datoritã meandrelorfiinþei „sucite” pe care ne-o propune (astfel a fostfrecvent judecat), ale pãrelnicelor slãbiciuni pe carele exhibã cu naturaleþe. Deºi respinge eticheta de„inconformist”, scriitorul adorã sã iasã din rînd, sãbatã la ochi. Neputînd fi luatã în serios, poza„modestiei” îi dã un plus de atractivitate. Se aflã lamijloc un „teribilism” al unei simþiri pururi spontane,anevoie de pus în paginã fãrã riscuri, un curaj alsinceritãþii. Cabrãrile, denivelãrile neaºteptate deumoare, contradicþiile chiar oferã sarea ºi piperulacestui îndeajuns de complex creator, precum laG. Cãlinescu, Camil Petrescu, Paul Zarifopol, Al.Paleologu. Inteligenþa acutã are nevoie de relaxãri,nu o datã cu aspect inopinat, dîndu-se în spectacolla un mod deconcertant. Îl asigurãm pe AlexandruGeorge de admiraþia ce totuºi i-o purtãm, ca unuiadintre cei mai de seamã oameni de litere dinactualitatea româneascã.

Alexandru George: Confesiuni împotrivã,Ed. Albatros, 2000, 226 p.

lllll ESEU lllll


10101010101010101010

10

INFARCT (1)

Explozia a avut locDeasupra hambarului cu îngeriUnii cautã sã scapeMoartea râde ºi se bucurãToatã albãNu neagrã cum mi-o închipuiam

Bãtute cu verigileArterele se cautã una pe altaPrin explozieCântecul sângelui se aude decembrie 2003

INFARCT (2)

Cãrnurile se distrug singureSângele-i o melasã pentru rozãtoareÎn faþa infuziilorOmul devine mai uºorCorpul se evaporãPrin benzile albe de tifonMâncarea de cartofie-o cinã zilnicãceaiul neîndulcit, ah! diabetul –altã gloabã de cal care stã sã se spânzure

– bateþi ºaua în cuie pe el.Camera s-a fãcut un ventriloc,asistenta – o îngeriþã,în dreapta începe sã strige:un brãdean s-a urinat în pati s-a rãsturnat ploscaîntre picioare,ea, supãratã, a venit ºi-i dãceaiul sau supa cu linguriþaface un semn din care reiesecã vrea sã fumeze o þigarãºi nu-ºi gãseºte degetele.Din baie iese un bãrbata cãrei fatã s-a mãritat în Israel.

În hârdãul din faþa mea sunt ºi eunespãlat ºi îmbibat cu medicamente.Niºte reviste care mã toacã mãruntc-am luat apãrarea scriitorului român.

Nu pot citiliterele au devenit niºte criminaleCei ce scriu nu ºtiu ce spunEu înot în sângele meu grosºi explodezca o minã germanãde la începutul secolului.

Ies din groapã ºi vãd asistentacu aparatul sã-mi facã EKG-ulbraþele de animal mã înºfacãde picioare, de mâini, ºi mã pupã pe pieptneputând sã-mi fie fricã de ea. decembrie 2003

INFARCT (3)

Snopii roz de porþelan,iubirea e de creolinãîngerul e singur, viuºi priveºte la mineveºtile de afarã vin ca obuzeletrase dupã Saddam.A propos, a sunat un þãrãnoiºi-a anunþat la reanimarecã a fost prins Ben Ladenºi râdea ca prostu’cã a fost prins alt þãrancu mitralierã…

Bunã ziua tatã care m-ai fãcutia zãhãrelul de pe masãºi pune turtele de Crãciunpiseazã nuca, adunã ºolfa. decembrie 2003

INFARCT (4)

Ia ochii de pe asistentãºi lipeºte-i pe altcevaStrânge schimbul în care eºti învelit.Nu te culca pe ploscãºi nu rãcni ca nebunul la oxigen

Pe el nu-l doareinima ta e o mistreaþã roz

ValeriuBÂRGÃU

ULTIMELE...

lllll COMEMORARE – 10 ANI lllll


11

pe care doctorul o mânãdupã jirîn pãdurea de azbesta pavilionului central

Doctorul Strãuþ e mai alb decât lapteleVorbind despre accidentul tãu cardiovascularinima ta îi face semn sã tacãDe la grupul sanitariese moartea cu douã þigãriîntre degete ºi cu douã pumnaleuriaºe din visul întregului salon. decembrie 2003

INFARCT (5)

Colesterolul curge leneºmirosul are dinþi ºi mã sufocãUn oaspete cu gând albse strecoarã în sângele meuîl simt cum mã apasãcâteva ore cãlãtorind

Nu mai sta pe spatecopacii au frunzele beteºi mugurii osteniþiE ca ºopârla ce se corcoleºtelângã sobãalãturi de motanul albcare taie calea inimiiIau o felie de cârnaþºi mã tem cã n-o pot mânca. decembrie 2003

INFARCT (6)

În faþa lui Dumnezeuse adunã bete animaleleºi beau sângele celui care a fãcut infarctUnele îl sorbaltele îl hãpãie cu lingura.

La creierul mic s-a descãrcatun centru nervos.Ochiul stâng vedeOchiul din centru nu mã þine pe picioaregâdele meu îmi sfredeleºte ceafaºi lasã sã curgã un lichid, ca pãcuraunii zic cã-i sângele morþilor dinaintea meaalþii îºi bagã degetele în troacãsperând cã pe lumea cealaltã vor lumina.

Vase de sânge cu degeteVase de sânge cu picioareBietele mele vase de sângesunt dezorientatenu ºtiu ce e cu minecare stare e mai vulnerabilãcare sânge e mai aproapecel explodat sau cel rãmas în veneLuminile care se stingsunt începuturile lumiinimeni nu mai merge înaintetoatã lumea o ia înapoiaparatele au descentrat lumeaºi glasurile lor se oprescsã asculte orainima are un declic al eiºi în faþa stelei vine noaptea galbenã. decembrie 2003


INFARCT (7)

Cutremur alb aºternut pe oraºBrazdele albe nãpustesc sângele zdrenþuitnumai viaþa ºtie ce ecu minecã moartea nu maiºtie nimic

Inima mea care nu se opreºtese zbate ca o vitã sãlbaticã în frig

nu se culcã deloc, n-o lasã arterelecare o mângâie; îi trec degetele prin pãro aspirã cu aparatul de oxigeno cautã în mãruntaie, vârcolacii umilidau drumul unui cântec în ploaie de sângeultimul se face colacpe inima mea; Scatiul care viseazão noapte cu ger;Afarã plouã ºi în inima mea plouã


12121212121212121212

12

aud pe Bacovia cum acoperã sicrielenu mai moare nimeni, umpleþi oalelecu apã neînceputã, culcaþi morþii la locul lorîn verandãunei asistente îi ciuguleºte moarteao floare de la cheutoarea halatuluio nepoatã plânge pe unchiul cãruiadupã ce i s-au fãcut electroºocuria decedatpur ºi simpluo asistentã mai gâfâie ºi energia eiîmi împinge patul mai încolo.Eu singur strig: lãsaþi inimasã-mi vadã corpul!Vãd dublu!Douã corpuri ºi o inimã. ªtiuBulbul rahidian e pãtat de cafeaVentricolul stâng de vin negruAdus de Moscu.

Salteaua bãlteºte sub mineªtiu cã Saddam a fost prinsmã ºocheazã ºi-mi strâmbã limbamorþii cu morþii – inima mease uitã prin luneta unei armeuitatã de un soldatpe pajiºtea verde cu gâºteºi mult sânge cernit pe gudroaneNimeni nu mai crede în piciorulde metal al cerbului din pãdureTrãiascã Bulbul rahidianpersonaj care nu mã lasã sã umbluNu mã opriþi!Echilibrul meu e o roatãpe care îmi stau minþile vâlvoinu mã acoperiþi cu pãturi pe caresã scrie Ministerul Sãnãtãþii.Inima e bunã de puricatºi apoi dusã în camera de gardãpusã la aparateºi ce e toxic în ea scurs la canalE un tub uriaº ce trece pe la morgãºi colecteazã tipi pierduþi de societate pedrum.

Sunt un tip piedut de inima meaam barbã de evreu galacteean

Cine priveºte cu mânieînapoia sava vedea rãmãºiþele unei inimi

atârnate la uscatsângele trecând prin ea ca aerulprin clorofilã

în suflet e o încãpere dispusã în cerco pajiºte pe care pasc iepele nãrãvaºe

le bat cu funiile, cu lanþuriledar ele sunt tot relerefuzã hamulrup hãþul. decembrie 2003

ACCIDENT CARDIOVASCULAR

Plânge, plânge, plânge,Toatã lumea plângefiolele plâng pe minesunt steaua îngropatã-n ruineMorþii se-mbatã în oxigenºi oxigenul naºte picãturi mici de sângeOh, ticãlosul s-a cuibãrit în sufletºi nu mã mai vrea afarã.

Sângele meu fãcut din brânzã,slãninã, portocale ºi alcoolîºi lasã mirosul în carnea mea strãvezie

Sunt bãtut ºiluciul morþii mã strângese dezghioacã din eao gelatinã albã, stufoasãacestea sunt etuvele din carepleacã morþii în lumea seninã.

Un câine latrã la salvareºi ea fuge mai repedecu înfiorãtorul claxon peste eaSufletul meu cade de pe



13

degetele lungi ale asistenteiºi se vaitã cã nu e un loc sã fugãstrigând cã a murit Valeriu Bârgãugata se pot bucurao mulþime de nerozi.Mortul este al nostrusufletul cald îºi aºteaptãpulverizarea la rece.

O voce strigã:Nu te uita pe uºa din dos a oxigenuluiLumea e o caraghioasã fãrã vârstãÎºi strânge ce mai poate pe ea…Un aparat horcãie peste tineUniversul nu mai existãCineva îþi strânge ochiul stângpleoapã peste pleoapãºi-þi încreþeºte pieleaÞi-o face ca pe pruna uscatãdin care a ieºit vara.

Oxigenul mã strânge la ochiperfuzia m-a legat de un drug de fier ruginitO fiinþã îmi cautã bãºica uduluiºi strecoarã în ea un ºarpe ce usturãNu pot citi ce scrie pe halatul doctoruluipartea stângã s-a aºezat temeinic peste mine.

Nu mai existã stare de mijlocInima e un fel de spectacolpeste care nu se mai poate aºeza cortinaVezi o cale lungã cu umbrebãncuþe cu oamenicrini pentru morþii de hepatitemai încolo sunt cei careºi-au pierdut un degetîl cautã pe dedesubtAccident cardiovascularAparatele se holbeazã la mineUndeva în umbrãCineva se pierde odatã cu mine.

Aparatul care mi-a luat inimaO vede pe un ecraniar inima se supãrãEu plâng ºi-mi vreauinima înapoidoctorii o strâng între degeteºi se mirãAsta e inima lui BârgãuHai s-o învelim în „Cãlãuza“sã vedem dacã sângele iese prin ziar.

IN FAÞA CERULUI

În faþa cerului vavilonulse opreºte ºi strigãAm pus sã vinã sângelepe toate canaleleprin toate hârtoapelesângele, sângele, materie primãpentru ocnaºii cu cuþiteleºi cu arbaletelece dau luptele în preistoria omului.

Din depãrtãricad imagini cu sânge ºi inimirupte de la ieslea unde au stat legate.

Un om e îmbãiat în sângele proaspãtel nu-i mortîncã n-a apucat sã se închege

Un vecin zicecã nu este dus la cimitirNu mai lãsa inima singurãsã umble pe stradã!Noi ne cuibãrim pe unde putemgrindul acela e pentru ocnaºi:Nu mai daþi cu fruntea de el!Opriþi troscotul sã creascã pe lângã morþieste iarba nelegiuiriiNimic nu se poate face fãrã El,O viaþã ºi o moarte vin dodoloaþesã se înscrie în cursa spre Mecca.

Un nebun de poezie cu sângele pe faþã.O nicovalã ce ne zdreleºte degeteleÎnainte de a pune o varzã la foc.Studentul cu caietul subsuoarã. decembrie 2003



14141414141414141414

14

Totul face parte dintr-un plan

Mai vii, mai aprinzi o lumânare, poate-þi vei redobândistarea ta dintâi, de inocenþã ºiperfecþiune. Bunã dimineaþa, apã sfântã ºi frumoasã.Salutare, domniºoarã. Îþi urmãreºtilinia inimii în palmã, au apãrut noi rãdãcini ce pleacãdin muntele lui Jupiter? Norocul se mãreºtepe zi ce trece — ai vrea tu! Nu e decât o amãgire? Pãcat.Îþi place sã te mângâi pe sâni,discret, de câte ori ajungi într-un punct mort.Nu mai ºtii încotro sã o iei? Nicice sã cauþi: înseamnã cã vei izbândi. Mergiînainte! Speranþata constã în puterea pe care o au sufletele tari.Trebuie doar sã te fereºti de umezealã…Ai comunicat iar cu un fost iubit în timpul somnuluiºi te-ai zãdãrât, iniþial aicrezut cã e un zeu din copilãrie. Cã anticii aveau obiceiulsã-i consulte pe zei… Þi-a furat rostul!Va merge de-a dreptul în iad. A deocheat-o, are fierbinþeli,o doare capul. E în plinã descurajare. Ce-icu tatuajul ãsta? E mult mai rãu de când nu s-a nimeritpe-acolo. Pânã ce trupul sãu s-a rãzgândit. Seva întoarce de unde a plecat.

Sigur, totul fãcea parte dintr-un plan.

Bazin cu apã stãtutã

Trebuie sã-mi schimb direcþia, nu eºti tu cea cãutatã?Mã bate gândul. Toarnã aici. Nue gândul meu. Nu, vântul bate împotrivã, e gândul alteia,

moartea vine pe altã cale, clãnþãne, niciiarna nu e departe, ce vreau sã spun? Tu,îndrãgostitã, aiameþeli, convulsii, spaime,bâiguieli, slãbiciune de pântec ºi de vezicã, îmi

scrii cã n-ai o viaþã sexualã: îþi efrig, plângi, s-a întors acasã tatãl tãu, beat mort,e gata sã se batã cu mama ta, mergisã-i desparþi, nu mai suporþi, îi trimiþi separatla culcare, tu intri în baie, îþi tragi nasul, faci un duºfierbinte ºi, goalã, întoarsã în camerata, în faþa oglinzii, îmi scrii: dacã aº avea o viaþãsexualã, poate mi-aº mai veni înfire, dar aºa… Ai

în pãr flori de castan spulberate de vânt, îþicercetezi iar, lung, trupul„plin de apã”, te simþi ca un bazin cu apã stãtutã,înconjurat cu grilaj.

Dezordini

Nedreptate, îi vine sã strige: spiritele pot luacunoºtinþã. Ar vrea sãsã se poatã suspenda acþiunea timpului,sã fie stãpân pe el însuºi ºi sã existe numai prinsine,„întrucâtva asemãnãtor cu un zeu”. Cerãu ar trebui sã facã, sã intre în structura lui debazã,adicã în propria-i esenþã? Dragul meu, ºtiitu una: te-ai urcat atât de sus…

Ce cauþi tu, om pãmântean, pe aici? Eºti adormit,spiritele îþi pot citi semnele misterioaseale curenþilor ºi ale fluidelor dinlãuntru: îþirecomandsã observi bine ce urmeazã sã vezi. Faciparte din acelaºi mare lanþ al cauzei ºi efectului,voinþata conteazã, eºti vulnerabil, sigur, dar e foarteimportantã vindecarea. Mai creºte un pic dinluminozitate,binecuvânteazã… Aº vrea sã am ºi euparte de o asemenea fericire.

Îºi mãrturiseºte, insolent, dezordinile sufleteºti.

Liviu IoanSTOICIU

lllll ANTOLOGIE ARDEALUL LITERAR lllll


15

Au þiganii bani

Învârteºte o manivelã, striveºte strugurii puþini fãcuþianul ãsta deasupra cãzii de lemn în

ritmul muziciiþigãneºti, fãrã sã vrea: peste drum, o orchestrãa fost adusã pentru sfinþirea casei noi,

„au þiganii bani”, sunt strângãtori de sticle, mergla sate cu cãruþa trasã de cai furaþi,

sticle goale,sticle goale strigã, cumpãr fier vechi, ºi þãranii iesla poartã ºi iau în schimb mingi saucratiþe, ceaune, iau lucruri lipicioase, care lasã bale,halviþe, þþþ… Îºi

îndreaptã ºalele, icneºte: are pe cap o glugã de zãpadãcoborâtã peste ochi ºi o cingãtoare de gheaþã careîi strânge sutana, se scuturã. Cinea mai pomenit sã ningã în octombrie: ce sã zic,marescofalã – „viaþa omului este jilavã”.

Curs raþional

Bat fasolea, curpenii ei uscaþi, pe asfalt, în ºosea, cuun strigãt de revoltã – bãi,vremelnicilor, ce-i faceþi, o omorâþi? Aºa-itrebuie, sã se înveþe minte. Ãºtiatrãiesc sentimente sordide. Cã a trecut vremeacândfasolea putea sã batã câmpii în voie…Câinele, din

cãruþa trasã de un cal, latrã þãranii cu pariiîn mâini, din mers – daþi-vã la o parte, cã nu pot sãopresc pentru orice ºi pentrunimic… Fasolea, ieºitã din pãstãi, îºi înãbuºãdurerea încontinuare, vin femeile cu mãtura são adune: lasã rufele printre râpe, la uscat, pe pârâu,unde le-au spãlat. Au fierbinþealã.Totul,

parcã, urmeazã un curs raþional – cu opinteli.

Jurnal — miercuri, 5 martie

Îmi scrie poetul George Calcan din TârguNeamþ:„tinereþea se poate transforma foarteuºor în dogmã”, nu-s în stare sã-i mulþumesc, se referã labietul meu suflet, întunecat, care nu mi se maipotriveºte – cã mã duc la vale, curg vijelios, râu,nu maipot fi oprit, mã strecor printre degetelemorii, moartea nu mã mai împarte cu nimeni,totul a devenitatât de raþional…

Nu-mi mai doresc decât sã mã ridic dinrobia gândurilor mele, sã ies la suprafaþã, sãtrag linieºi sã fac socoteala: la ce am folosit în ultimii57 de ani? De ce n-am reuºit sãmã dezic? Cã nu ºtiu niciodatã care e adevãrul,nici ce e adevãrat, de fapt, o iau doarrazna, am problemepsihice dacã nu reuºesc sã te întâlnesc?Dacã nu reuºesc sã mã întâlnesc nici azi cumine însumi?Sau tu eºti în pielea mea, Doamne, ºite plângi cu cuvintele mele? Atât de rãu ai ajuns,chircitîn inima mea, care în orice clipã poate sãse opreascã? Mototolit, o hârtie fãrã valoare.Nu-mi fac eugriji pentru tine: aici dãrâmi

dar construieºti în altã parte, nu te grãbeºti sãmã arunci în întuneric.

lllll ANTOLOGIE ARDEALUL LITERAR lllll


16161616161616161616

16


MORALITATEA ÎN ARTÃ

Existã o veche discuþie în artã purtândasupra întrebãrii, dacã arta este moralã saunu. Întrebare rãmasã pânã acum fãrã rãspunssatisfãcãtor ºi nu prea sunt indicaþii cã îl vaavea curând. Cauza este cã rezolvarea acesteiprobleme depinde de o alta, care îi formeazãpunctul de plecare. Ce este moral? ce esteimoral? Cât timp nu se va rãspunde la acesteîntrebãri, gãsindu-se un criteriu delimitativ întreaceºti doi poli ai fenomenului moral, nici osoluþionare în privinþa moralitãþii sau imoralitãþiiartei nu poate fi valabilã. Cel mult se vorprezenta diferite pãreri, privind un anumit felde moralã. Prin natura lor lucrurile vor fi decivariabile la infinit.

Deaceea chestuinea n’a fost niciodatãrezolvatã definitiv, cu toate polemicile aprinsece s’au dus pe tema ei. Toate s’au sfârºit prinoboseala combatanþilor, rãmânând a reîncepecu prima ocazie.

Formule însã s’au prezentat multe. Una– trebuie sã mãrturisim: cea mai comodã ºifoarte en vogue la esteþii puriºti – este cã artanu este nici moralã, nici imoralã; noþiunea demoralã nu este opusã artei, ci indiferentã purºi simplu.

Dar aceasta înseamnã o capitulare ºi orenunþare în faþa problemei, recunoscând-oimplicit ca insolubilã. Vom vedea mai jos, careeste valoarea acestei formule.

Alta – mai în legãturã cu problema noastrã– rezolvã problema – e drept – în mod foarteingenios. Dupã ea arta ar fi moralã, dar nu princonþinut, deci nu direct, ci prin rezultat, adicãindirect. Argumentarea obicinuitã este camaceasta. Arta, reuºind sã ne ridice prin contem-plaþie deasupra vieþii de toate zilele, care arela bazã egoismul, isvorul principal al imoralitãþii,provoacã în noi o stare prielnicã moralitãþii,prin dezinteresarea la care ne ridicã fenomenulestetic.

Deoarece aceasta este motivarea cea maiobicinuitã, care se aduce în favoarea tezei cãarta este moralã, ne vom opri asupra ei, încer-cându-i valabilitatea.

Într’adevãr arta – vorbim de arta superi-oarã – reuºeºte, prin starea de contemplaþiepe care o provoacã, sã ne ridice deasupra vieþiiobicinuite, transportându-ne într’o alta fictivãºi, fiinþa noastrã cu nevoile ei nefiind angajatã,

este dezinteresatã. Pânã aci terenul artei ºi al moraleiar putea fi socotit acelaº – dacã este adevãrat cãtemeiul moralitãþii este dezinteresarea.

Cu cât aceastã acþiune de participare la o realitate,alta decât cea obicinuit socotitã ca atare se repetã, –e vorba de realitatea esteticã – se formeazã înconºtiinþa noastrã o stare de valorificare nouã, caretinde sã se generalizeze. Cu alte cuvinte ne obicinuima privi realitatea – atât cea artisticã cât ºi cea naturalã– în mod dezinteresat, altfel zis estetic.

Ar urma atunci – dupã consideraþiile de mai sus –ca aceastã atitudine nouã de valorificare sã fiefavorabilã moralitãþii.

Ori nimic mai greºit ºi aceasta atât din punct devedere teoretic cât ºi experimental, ceeace înseamnãcã punctul de plecare este greºit.

Întâiu, experimental, se poate face uºor proba cãarta nu poate duce la moralitate ºi aceasta foarte logic.O conºtiinþã obicinuitã a valorifica estetic, devineinsensibilã la moral ºi imoral, singurul aspect allucrurilor, care o va interesa fiind cel estetic, indiferentdacã este moral sau imoral. Durerile ºi bucuriile pecare le oferã viaþa nu o vor interesa decât în funcþie deesteticul pe care îl prezintã.

Deacolo – probabil – disoluþia moralã a societãþiloripersaturate de estetism. Un astfel de exemplu –caracteristic – de amoralizare prin estetism exageratºi ridicat la valoare de dogmã – ar fi cazul lui OscarWilde –în prima parte a vieþii sale – pentru care singurullucru interesant era frumosul.

Aceasta ar fi suficient pentru a ne arãta divorþuldintre moralã ºi artã, ceeace ne probeazã cã ele aufiecare cu totul alt fundament. ªi cum am vãzut cã labaza fenomenului estetic stã dezinteresarea, urmeazãcã fundamentul moralei trebuie sã fie altul. ªi chiaraºa este. fenomenul moral stã tocmai la antipod, fiindfundat – nu trebuie sã ne speriem – tocmai pe interes.Orice moralã presupune un minimum de satisfacþii –materiale sau spirituale, nu importã – pe care omul lesperã – aci sau în altã lume – pentru faptele sale. Fãrãacest motiv nu existã moralã, fie ea cât de superioarã.

Aceste consideraþii – de naturã a pune pe gânduripe apologeþii moralizãrii prin artã ºi a face sã jubilezepe detractorii ei – ne aratã fragilitatea formulei – artaeste moralizatoare prin dezinteresarea pe care oprovoacã ºi cãutarea alteia mai solide. Chestiunearãmâne deschisã...

Articol apãrut în „Foaia tinerimii“, anul XII, nr. 15-16, august 1928

Iorgu STOIAN


17

Mesut ªenol s-a nãscut laIsparta, Turcia, în anul 1957.A lucrat ca editor la Directoratul General de Presãºi Informaþie. Realizator de emisiuni la televiziune,Mesut ªenol este traducãtor, profesor de relaþiicu publicul, oratorie ºi voluntariat. Primul lui volumde poezie Spune-i cum vrei tu a fost publicat în2007, iar cel de al doilea volum de versuri, intitulatPatru anotimpuri ºi o singurã iubire a apãrut în2010. Poeziile lui au fost traduse în multe limbistrãine, fiind publicate în diverse reviste literare.În afarã de faptul cã face postsincron, Mesut ªenolmai este ºi membru al Clubului PEN Turcia, alSindicatului Scriitorilor din Turcia, al UniuniiTraducãtorilor Cãrþilor, al Asociaþiei Ziariºtilor dinTurcia, al Federaþiei Mondiale a Ziariºtilor ºiScriitorilor Itineranþi ºi al Fundaþiei FILM-SAN. Afost laureat al Premiului de Onoare Naji Naamanîn 2011.

MesutªENOL

„Poezia lui Mesut ªenol este aspiraþia cãtreinfinit, cãtre o libertate doritã ºi exprimatã, trãitã casentiment neinvaziv. Ea îºi va lua cititorul de mânãºi îl va conduce cãtre drumul descoperirii unei lumitainice, învãluindu-l într-un sentiment de dragoste,în luminã ºi sensibilitate, poetul reuºind sã-i inocu-leze cititorului dorinþa de a fi împreunã în acestunivers aparte, în care el ascultã de porunca desti-nului... Versurile lui sunt deosebit de frumoase, iarmuzicalitatea lor internã (o altã trãsãturã de bazã ascrisului lui Mesut ªenol) le face sã curgã, dândastfel cititorului (chiar dacã le rosteºte cu glas taresau încet) o senzaþie de învãluire, de cãldurã, dedans senzual. Ideile sunt strecurate meºteºugit(aceasta devenind deseori o tacticã a scrisului lui).Poeziile, versurile decurg firesc ºi, dintr-o datãgãsim ideea de bazã, dezvoltatã într-o teorie scurtãºi concisã, explicatã doar în câteva cuvinte. Poe-mele lui Mesut ªenol te învãluie în iubire, luminã ºidragoaste. Ele au o anumitã muzicalitate, o cadenþãinterioarã, care, coroborate cu ideile pure, ajung sãconstituie, în final, adevãrate eseuri poetice.“ (Muguraº Maria Petrescu –

Dragostea supravieþuieºte)

lllll OASPEÞII NOªTRI lllll

POVESTEA ORAªULUI SINAIA

Legenda spune cã odinioarã întunericul era atotstãpânitor,balaurii rãului hãlãduiau peste vãi ºi râurigroaza domnea peste pãmânt ºi mulþi fugiserã cu ochii plini de lacrimideºi, departe în zare, peste pãdurile nesfârºite,speranþa începea sã se întrezãreascã odatã cu miºcarea.ªi pe când gândurile copiilor din Sinaia luminau ca o torþã,în strãdania lor, entuziaºti, cei mari

ºi-au luat inima-n dinþi sã se lupte cu balauriitrudind din greu chiar ºi în visele din zi ºi noapte;sufletele celor viteji i-au aruncat în ºanþurile oraºuluipicuri de apã spãlau sângele împrãºtiat peste pielea încreþitãnu a fost, aºa cum s-ar crede, o luptã cu soldaþi.În cele din urmã, strigãtul inimilor înãlþate la cer s-a pierdut,abandonând amarul unei porunci neîmplinite

e timpul sã fim treji, simþind un visºi sã-l trãim în ciuda vreunei piedici,cãci incredibila poveste a Sinaiei se va spune,voluntarii ºterg lacrimile mâhnirii,bogãþia omeneascã se aflã în spirite ºi-n inimi,poeþii Sinaiei ºtiu ce va fi,cãci pe o coalã albã de hârtie, povestea Sinaiei se scrie

(Turcia)


18181818181818181818

18

DINÞII ªI VISELE EI

în clipa în care vrei sã plecice seamãnã oarecum cu plãcerea ce doare ºi muºcã uºorte întrebi dacã nu cumva cârma bãrcii din vis nu o va coticu siguranþã, acolo unde-i e sortit sã ajungã, în mijlocul oceanelorscrutând printre dinþi ºi viseapele însoþite de oboseala cãlãtoriilor,

în întrecerea cu vântul care se face cã ºuierãîn extazul insomniei unei miresme de scorþiºoarãfãrã sã atingã ceafa cu degetele.O senzaþie de stânjenealã exprimatã printr-o ghicitoare ce se rezolvã-n sãruturiproiectãrile luminii reflectate din stelele cãlãtoare ºi cãzãtoaresera sufletului nostru pare a fi temniþa florilor rare,

un accident cerebral, fãrã carabine ºi artilerie,gloanþele sufletului au o adevãratã putere de a rãniatunci când îi adunã pe cei cãzuþi din spatele frontului.Unii aleargã ca sã-i aducã-napoi ºi sã le dea o lecþievreun leac pentru dor sau poate o picãturã de sete. Cu siguranþã,medicamentul se va rãspândi în sufletul nobil purtat de trup.

(Mesut ªenol, Dragostea supravieþuieºte, Editura Artshop, Ayºegül Izer, 2013, 111 pp. Traducere din limba englezã de Muguraº Maria Petrescu).


În perioada 6-8 noiembrie au vizitat judeþulnostru doi importanþi scriitori din Turcia: Mesutªenol ºi Esra Alkan, doi prieteni de care neleagã frumoase amintiri din timpul participãriila Târgul de carte veche din Istanbul a.c.

Fiind pentru prima datã în România, jurna-lista ºi traducãtoarea Muguraº Maria Petrescui-a însoþit pentru a-i ajuta sã cunoascã o partedin istoria fabuloasã a judeþului Hunedoara,vizitând, printre altele Castelul Huniazilor,

Biserica de la Ghelari, Cetatea Sarmizegetusa, BisericaDensuº, Þinutul Pãdurenilor, Cetatea Devei, ÞaraHaþegului etc.

În final, au poposit ºi în redacþia revistei Ardealulliterar, unde s-a fãcut schimb de cãrþi ºi de reviste,discutându-se ºi despre o colaborarea în plan cultural.

Oaspeþii au rãmas încântaþi ºi de mica expoziþiede ii ºi constume populare care le-a fost prezentatã,admirând mãiestria ºi bunul gust al celor care le-aurealizat.


19

Esra Alkan s-a nãscut în Turcia în 1959. Esterealizatoare de filme documentare la TRT ºi autorde cãrþi de cãlãtorie pentru copii.

Dintre filmele documentare menþionãm:– Între Estel ºi Midyat, douã regiuni din Sud-

Estul Turciei. Deoarece aici, în Midyat, existãlaolaltã patru confesiuni religioase ºi se vorbescºase limbi strãine, oamenii au învãþat lecþia tole-ranþei ºi a respectului faþã de alte religii, culturi ºietnii. Desigur, pentru o comunicare mai uºoarã,locuitorii acestor douã provincii vorbesc, în afarãde limba maternã ºi câteva din limbile celorlalteneamuri alãturi de care convieþuiesc. Cine vor-beºte doar vreo trei din aceste limbi, aºa-zis„strãine“, este considerat a fi o persoanã „sãracã“.Acest film documentar ne prezintã viaþa oamenilordin Midyat ºi Estel, felul lor de a trãi, tradiþiile lorºi cum interfereazã unii cu alþii, în situaþia în carevorbesc atâtea limbi diferite, sau aparþin atâtorreligii diferite. El prezintã importanþa acestor locuri,lupta pentru existenþã pe care o duc aceºti oameni,speranþele ºi visele lor, fãrã sã-ºi ascundã apãsãrilede zi cu zi.

– Binecuvântarea lui Munzur este un alt filmdocumentar în care acþiunea are loc în provinciaTunceli / Dersim, care se aflã pe undeva prin EstulAnatoliei. Munzur este numele unui munte, dar ºial unui râu. De sute de ani, localnicii îl considerãsfânt, rugându-se sau jurându-se pe el, atuncicând sunt la necaz. În afarã de eresurile desprecare vorbeºte, Esra Alkan insistã asupra rolului pecare îl are geografia în modelarea gândirii oamenilor.

– Hai sã mergem la Rize face parte din progra-mele de televiziune „Hai sã mergem...“, fiind apatra carte de televiziune din aceastã serie. Acestprogram TV intitulat „Hai sã mergem...“ a fostdifuzat în 63 de episoade de Corporaþia de Radioºi Televiziune din Turcia (TRT). Aceste cãrþi seadreseazã în special tinerilor între 10 ºi 16 ani.Informaþiile geografice, arheologice culturale ºidespre mediul înconjurãtor vorbesc de la sine.

Esra Alkan: „Scopul cãrþilor este acela de a-ieduca pe adolescenþi ºi adulþi sã capete gustulculturii ºi al filosofiei cãlãtoriilor. Pornind de laproverbul <<Cine ºtie cel mai bine? Cel carecãlãtoreºte peste tot sau cel care citeºte cel maimult?>>, Esra Alkan a ajuns la concluzia cã ambelevariante sunt bune. Este foarte important ca unelev sã obþinã note maxime la ºcoalã, dar în acelaºitimp, el trebuie sã ºtie ce este un podiº, un lac sauun copac dintr-o pãdure. Avem aici în vedere înspecial copiii care trãiesc la oraº. Dar pentru acãlãtori ai nevoie de bani. Sã zicem cã acest lucrunu ar fi chiar aºa o problemã. Hai sã-i trimitem pecopii la rude sau la prieteni care trãiesc în altelocalitãþi sau sã-i încurajãm în iniþiativele lor: dacãun copil este interesat sã scrie, oferiþi-i un pix ºihârtie de scris. Dacã vrea sã facã fotografii, cumpã-raþi-i cel mai simplu aparat de fotografiat. Laîntoarcere, le organizaþi o expoziþie, îi veþi încurajasã-ºi povesteascã experienþele avute. O altãopþiune ar fi aceea de a transmite totul pe internet.De mult, pe când era destul de micã, i-am organizatfiicei mele o expoziþie de picturã. Ba chiar a vândutºi un tablou. Astfel de activitãþi pot fi foarte stimula-tive pentru copii, iar pãrinþii trebuie sã-i responsabi-lizeze pe cei mici, adicã sã aibã geanta lor de voiaj,valizã etc., în care sã-ºi punã propriile lor lucruri,chiar dacã mai pun ºi câte ceva ce nu se potriveºtecu acel moment al anului. Trebuie sã-i mai daþicopilului Dvs ºi câþiva bani de buzunar, pentruvederi, sau lucruri mãrunte. Trebuie sã înveþe cumsã se adreseze unui vânzãtor. Iar în rucsac trebuieneapãrat sã aibã apã ºi mâncare. Oamenii marinu pãrãsesc un muzeu pentru a merge la restau-rant, dar dacã unui copil i se face foame sau îi esete nu este acelaºi lucru. Deci, ori de câte oricãlãtorim, trebuie sã ne punem de acord ºi cunevoile lor. De exemplu, în timp ce fãceam planulpentru excursia în provincia Yalova, copiii ar fi vrutsã meargã într-un parc de distracþii. Ce are parculde a face cu un program turistic? Au vrut atât demult sã meargã acolo, încât, în cele din urmã, amcedat. Astfel am reformulat programul de aºamanierã, încât am reuºit sã integrãm viaþa socialãdin Yalova în viaþa socialã a oraºului.’’

lllll OASPEÞII NOSTRI lllll

Esra ALKAN(Turcia)


20202020202020202020

20

Hai sã mergem la... Rize

Faptul cã s-a tot interesat de noi, ne-afãcut sã fim foarte mândri. Ne plac oamenii caresunt curioºi din fire. Dar ºi eu sunt un copil curiosdin fire. Am frunze strãlucitoare ºi ochi iscoditori.ªi pot auzi oamenii. Sã nu vã fie teamã sã vorbiþilângã mine, pentru cã eu ºtiu cum sã þin unsecret. Iar dacã ºtiu prea multe, ca sã mã maieliberez, pot sã împãrtãºesc din aceste secreteºi stelelor.

Cine sunt eu? Prin mine curge apã ºieste o umezealã care nu se usucã la soare.Uite, Batumi! Dupã cum ºtii, acolo e Georgia,þinutul Munþilor Caucaz. Am trãit o viaþã minuna-tã acolo, cam vreo sutã de ani. Noi nu suntemdintre cele care se îndrãgostesc prea uºor. Iardacã totuºi ni se întâmplã, nu vom pleca aºa,dintr-o datã. M-aº duce undeva sã le mai dau ºialtora vreo speranþã, dar unde sã merg? Strãinulacela care a venit atunci, a vorbit puþin cu Giorgi.Iar acesta m-a vârât pe mine ºi alte câtevaseminþe în buzunarul lui. Eu eram chiar bine,când dintr-o datã, mi-am dat seama cât derepede se întâmplase totul. Nici mãcar nu mi-amluat la revedere, cum se cuvine. De multe orimã tot cãþãram pânã la marginea buzunaruluica sã vãd ce se mai întâmplã pe afarã... Strigamcuvinte pe care le-am tot auzit repetate la Batumi:

– Nu vreau sã rãmân aici, în locul acestafãrã de milã! ªi nici nu vreau sã mã scorojescla soare!

ªi am continuat sã repet cuvinte pe carele auzisem ºi eu cu alte ocazii. De unde sã ºtiucã vorbele acestea aveau sã-mi pecetluiascãsoarta? La o zi dupã ce rostisem acele cuvinte,a sosit la Batumi un strãin, care se numea DlMustafa Hulusi ºi iatã-mã gata sã pãrãsescaceastã zonã a Caucazului, unde am trãit atâtaamar de vreme. ªi pe deasupra, chiar în buzu-narul sacoului unui strãin! M-a pufnit râsul, cândm-am gândit la situaþia în care mã aflam.Mustafa Hulusi era simpatic. M-ar fi putut punechiar ºi într-o cutiuþã. Pe deasupra, era ºi un tipisteþ. ªi aºa, dintr-o datã, a început sã-mi placãde el. Cine sunt eu? O visãtoare. Iar în altã viaþãvoi fi la fel. Tot timpul am fost o frunzã de ceaidin care se va face doar un ceai. Sunt conºtientãde acest lucru, chiar ºi acum când nu voi maireveni niciodatã pe aceste meleaguri. Chiarcrezi cã a fost aºa de uºor? Nu. ªi pe deasupraeu nici nu am vrut sã plec. Deseori i-am auzitpe oameni spunând „fã ce vrei tu, dar sã ai grijã!’’

Grijã! Auzi, grijã! Iar eu înnebunesc. Nu înþeleg. Apoi,cineva mi-a spus cã „a avea grijã de ceva, este ca ºicum trebuie sã fii la locul potrivit, în momentul potrivit”.Of, Doamne! Nu prea am înþeles eu cum vine asta ºimi-a fost cam ruºine, dar slavã Domnului, pânã laurmã am reuºit... Sã fii la momentul potrivit, vrea sãspunã cã orice vrei sã faci, sã faci, e simplu, nu?Dacã mãnânci, mãnâncã. ªi nu încerca, în timp cemãnânci sã te uiþi la televizor sau sã vorbeºti latelefon... Când vorbeºti cu cineva, fii atent la aceapersoanã... Iar în timp ce îi vorbeºti, uitã-te drept înochii ei... Când înveþi, concentreazã-te doar asupraacelui subiect, nu te gândi ºi în alte pãrþi. ªi atunciam spus: „Bine, foarte bine, acum am înþeles.’’

Am mers mult în buzunarul lui Mustafa Hulusi.Iar din când în când, mai scoteam capul afarã sã vãdcam pe unde mai ajunsesem. Oare nu Georgi a fostcel care ne-a spus o datã cã „pentru a-þi lãrgicunoºtinele, trebuie sã cãlãtoreºti ºi sã vezi cât maimulte?“ El a împãrþit timpul în trecut, prezent ºi viitor.Trecutul este ceea ce am trãit pânã acum. Prezentuleste momentul în care suntem. Unde sunt eu? Cefac acum? Dar viitorul înseamnã tot ceea ce mã preo-cupã. Ceea ce se va întâmpla. Unde ºi cum voi trãi.M-am bucurat sã aflu atâtea lucruri de la Giorgi. ªichiar mã simþeam bine. Nu-mi mai era teamã de nimic.Ba din contrã, eram chiar curioasã de tot ceea ceavea sã urmeze. Îmi puneam tot felul de întrebãridespre culori ºi gusturi, dar cel mai mult mã întrebamce fel de oameni ºi locuri aveam sã vãd? Cinevaspusese odatã cã o viaþã fãrã cãlãtorii, este ca o viaþãfãrã nicio amintire. Desigur, eu nu am suflat o vorbãdespre aceste lucruri în Batumi... Iar dacã trãieºti doarîntr-un singur loc, cum ai putea avea ºi experienþaaltor locuri? Nu aº mai fi avut nimic sã-mi spun. Îmiaduc aminte cã Giorgi spunea cã-l iubeºte pe PabloNeruda din Chile. ªi eu. Dupã tot ce a trãit în China,þara ceaiului. Toate acestea îmi sunt foarte dragi. Înspecial aceastã poezie a lui:

„încetul cu încetul din astã viaþã au plecatcei care nu cãlãtoresc niciodatã.încetul cu încetul din astã viaþã au plecatcei care nu citesc ºi nici n-ascultã melodii,cei care-n veci n-acceptã toleranþa-n conºtiina lor.încetul cu încetul din astã viaþã au plecattoþi cei ce obiceiurilor se supun ca sclavi,toþi cei care pe vechile cãrãri vor merge zi de zi,toþi cei ce nu-ºi extind ºi nici nu-ºi schimbã orizonturile,toþi cei ce nu-ºi bat capulca sã-ºi schimbe hainele,refuzând sã vorbeascã strãinilor,aceºtia toþi din astã viaþã au plecat.’’

lllll OASTEÞII NOªTRI lllll


21

Nu ºtiu sã citesc, dar pot sã fiu un ascultãtordesãvârºit. ªi-apoi toþi vorbesc câte-n lunã ºi înstele. Tu îi spui naturã, dar aceasta este casa,lumea mea. Îi dispreuþiesc pe cei care distrugechilibrul naturii. ªi asta din cauzã cã vor sã-midistrugã cuibul. Eu iubesc ploaia, vântul, chiar ºisoarele care uneori mã usucã. Dar cel mai mult îmiplace curcubeul... Îmi umple sufletul de bucurie.

ªi pe când spuneam eu toate acestea, unfior puternic mi-a trecut prin tot trupul. Cu siguranþãavea sã-mi fie tare dor de prietenii mei din Batumi.Pe de altã parte, tot ce aveam sã experimentezalãturi de noii mei prieteni, mã fãcea sã zâmbescºi sã cred în viitorul meu. Am mai scos puþin capuldin buzunar ºi mi-am dat seama cã eram în altãlocalitate, ca sã înþeleg, puþin mai târziu, cã dejaajunsesem la Rize. Prin „altã“ nu am vrut sã spunneapãrat altã vreme sau altã apã. Clima eraaceeaºi ca ºi la Batumi. De exemplu norii albi ºipufoºi m-au întâmpinat cu bucurie. Ce mi s-a pãrutdiferit au fost drumurile, casele ºi oarecum oame-nii. „Iatã deci, surprizele unei cãlãtorii’’, mi-am zisîn sinea mea.

Când s-a ridicat ceaþa (à propos, în limbanoastrã la ceaþã, fum se spune „duman“), mi-amdat seama cã acest loc unde ajunsesem era similarcu cel pe care tocmai îl pãrãsisem. De fapt, oame-nii erau atât de atenþi la toate, încât chiar am avutimpresia cã venisem singurã aici. Cum aºa? Pãisã vã spun cum...


traduceri din limba turcã în limba englezã – Mesut ªenol ºitraduceri din limba englezã în limba românã

– Muguraº Maria Petrescu

Pagini realizate cu

TOT MAI GREU

Chinuitã de insomnii în lãcaºul meumã trezesc noaptea þipândconºtientã de aerul dens care îmi taie respiraþiade regularitatea coastelor meleºi arterele gata sã plezneascãsãrutul întunericului nu-mi închide gurasunete puternice umplu încãperease izbesc unele de alteledeasupra mea care zac aiciobositã dupã interminabile cãlãtoriiscufundatã în scurgerea fizicã a timpului

am luat pãmântul meu cu mineîn mine în miezul substanþei melefurtuni minerale suflã peste faþa meafac sã scrâºneascã dinþiisfãrâmând resturile cãrnoase ale strigãtuluineamul meu îºi astupã urechileiar braþele mele deschiseîn aripi se prefac

îmi cufund capul în mâinipândesc ºi simt degetele crispându-seunde sã-mi construiesc casa gândurilorunde sã mã regãsesc în roºul sângeluiîn rodul copacului ºi galbenul spiculuice maree mã vor duce la þãrmul lumiiºi unde sã-mi împlinesc destinul?

eu nu am nume ºi nici un chip anumitumbra unei pãsãri prin aerface mai mult zgomot decât umila mea treceredar eu vãd lumea dinãuntruiar sufletul meumai pierdut decât nãmeþii de zãpadãnu-i decât un copil trezit din somngata sã râdã în hohotecãlãrind metamorfoza unei iluzii.

DorinaBRÂNDUªA

(Suedia)

LAND NÈ


22222222222222222222

22

ÎNTR-O ZI SFÂNTÃ

La indicator, când s-o luãm pe firul VãiiMari, s-a ridicat de pe bolovanul de acolo ºine-a fãcut disperatã semn cu mâna sã oprim.

– Nu cumva mergeþi la mãnãstire? Stauaici de douã ore ºi toþi care au oprit au spus cãnu merg într-acolo...

– Nici noi nu mergem la mãnãstire, neducem în satul de sub munte.

– Dacã tot mergeþi în direcþia aceea, num-aþi putea lua ºi pe mine mãcar o bucatã dedrum, pe parcurs poate vine cineva care mergela mãnãstire. Azi e zi sfântã. De Ziua Crucii sefac pelerinaje…

Abia atunci observam cã femeia, ca lacincizeci de ani, se sprijinea într-o cârjã meta-licã ºi mi-am zis cum sã laºi în drum o infirmã.

– Fiica mea e tare bolnavã, am lãsat-ola Clinica din Cluj sub perfuzii…

A fost argumentul din urmã pentru caream acceptat s-o luãm în maºinã bucata aceeade drum, pânã la casa noastrã de varã din Bârstã-neºti. Soþia mea i-a deschis uºa din spate, iarfemeia s-a strãduit din rãsputeri sã urce.

– Mã iertaþi, îmi lipseºte un picior ºi voiurca cu dificultate…

A durat o vreme pânã ce sã urce. Amprivit-o în oglinda retrovizoare. Era o femeiedestul de corpolentã, care acum strângea unbuchet de frezii la piept, bucuroasã cã oluaserãm în maºinã.

– M-am decis azi-noapte, dupã ceAnicuþa a intrat în comã ºi i-au pus perfuziile.Trebuia sã fac asta, nu mai puteam aºtepta,medicii au epuizat toate soluþiile... Minunea numai poate veni decât de la un om sfânt ºi m-amhotãrât sã merg la mãnãstirea asta...

A durat destul de puþin drumul nostrupânã la Bârstãneºti ºi dupã primele serpentineam oprit sã intrãm pe drumeagul ce duce lacasa noastrã de varã.

– Ne pare rãu, suntem nevoiþi sã vãlãsãm aici. Poate aveþi norocul sã treacãcineva sã vã ducã la mãnãstire.

– Vã mulþumesc, sunteþi oameni tare cumsecade.Cu siguranþã va trece cineva înspre mãnãstire, doarazi e Ziua Crucii...

– Desigur, desigur, de Ziua Crucii se facpelerinaje…

– Aºa mã gândeam ºi eu.– Dumnezeu sã vã binecuvânteze ºi sã se facã

Anicuþa sãnãtoasã.Ne-a mulþumit încã o datã din priviri, zâmbin-

du-ne fericitã cã o luaserãm de acolo din intersecþie,dupã cele douã ore de aºteptare la ocazie.

– O!, vãd în apropiere o bãncuþã, de acolo e obunã vizibilitate în josul drumului, ca mai apoi sã amtimp sã mã ridic dacã vine vreo maºinã care sã meargãla mãnãstire.

– Da, da, e bine aºa. Sã fiþi sãnãtoasã...Am deschis poarta grãdinii cu o neliniºte pe care

nu mi-o puteam explica. Tocmai începuse sã plouã ºinoi o lãsam acolo în câmp deschis.

Pe când sã urc la volanul maºinii, mi-a fãcutsemn cu mâna.

– V-aº întreba ceva. Vãd puzderie de mere subpomul acela. Aº putea lua ºi eu un mãr? Pânã acumam þinut post negru.

– Vai de mine!, dar luaþi câte doriþi, numai cã nuºtiu dacã sunt coapte.

– Alea de pe jos trebuie sã fie coapte. Mi-aþi puteaaduce dumneavoastrã un mãr sau douã, eu nu mã potdeplasa pe panta aceea. Tocmai am cãzut când amcoborât din autobuz ºi mi-am spart rotula.

Am cules câteva mere care erau mai frumoaseºi i le-am dat. Le þinea în braþe ºi le privea zâmbitoare,ca pe o comoarã, ca pe un dar sfânt.

Ploaia se înteþise, iar ea ºi-a îmbrãcat haina cuglugã, aºa cã m-am mai liniºtit, cã n-avea sã îngheþela marginea drumului de frig, apoi m-am urcat la volanulmaºinii ºi-am plecat. Curând am parcat ºi-am cãutatcheile la locul ºtiut sã deschidem încãperile în care negãsim liniºtea de fiecare datã când evadãm din mareleoraº. De altfel, totdeauna las soþiei mele plãcerea astade a deschide porþile ºi uºile unui univers dupã caretânjim sãptãmâni sau luni de-a rândul pe când ne aflãmla locurile noastre de muncã unde suntem angajaþi, iareu îi privesc gesturile cu nedisimulatã satisfacþie. Eaintrã prima în casã pentru a restabili ordinea pe care olãsasem la plecare ºi-o pericliteazã micile vieþuitoarece-au rãmas fãrã voia noastrã acolo: muºte, pãianjenisau ºoriceii care-ºi fac galerii prin zidurile casei. Darpraful? Puþin, dar este, mai ales de când cu cariera depiatrã de la Poeni.

Am rãmas o vreme în faþa casei atent sã auddacã trece vreo maºinã pe drumul de deasupra casei

CornelNISTEA

lllll PROZÃ lllll


23

spre mãnãstire sã ia femeia ce se afla de acumpe bãncuþa de la intrarea în livadã ºi-o lãsaserãmîn ploaie.

– Hei, ce faci acolo? Scoate bagajele dinportbagajul maºinii ºi adu-le aici!, mi-a zis autoritarMaria, iar eu a trebuit sã mã execut.

Trecuse mai bine de o orã de când o lãsa-sem acolo la poartã ºi nu trecuse nici o maºinãspre mãnãstire. Maria trebãluia prin casã, iar euîmi fãceam de lucru pe afarã, învinovãþindu-mãcã o luasem pe femeia invalidã ce aºtepta la ocaziesã meargã la mãnãstire ºi o abandonaserãm înploaie. Dar ce altceva puteam noi face, doar oatenþionaserãm cã noi ne oprim la baza muntelui.

De acum erau mai bine de douã ore de cândo lãsaserãm acolo ºi nu venise vreo maºinã s-oia. M-am neliniºtit ºi i-am spus soþiei:

– Femeia aceea e tot acolo, mã duc sã vãdce e cu ea.

– Dar ce treabã ai tu cu dânsa? Va trecepânã spre searã o maºinã s-o ia. De când s-amodernizat drumul ãsta, nu mai avem liniºte. Trecspre mãnãstire maºini cu zecile...

– Aºa e, dar uite cã azi nu trece nici una.Se întâmplã ceva ºi nu-mi dau seama ce.

Am urcat la poarta grãdinii prin careintrasem pe drumeagul spre casã. Era acolo, încãmai mânca la mãrul ce i-l dasem ºi la care seuitase ca la o minune.

– N-a trecut nimic?, m-am interesat eu.M-a privit liniºtitã, de parcã n-ar fi stat acolo

în ploaie ºi-ar fi dârdâit de frig douã ore.– Mãcar de n-aº avea probleme cu rinichii.

Asta e, fac de douã ori pe sãptãmânã dializã...Noroc cã am în geantã flaconul de insulinã...

– Aºa...De acum privirile ei cercetau muntele cu un

interes tot mai insistent.– ªi ziceþi cã mãnãstirea e dincolo de

muntele ãsta?– Da, chiar aºa. Vedeþi ºaua aceea de

deasupra pãdurii? Mãnãstirea este la nici ojumãtate de orã de mers din ºaua aceea...

– O, dar nici nu e prea departe.– Pe drum sunt vreo optsprezece kilometri,

dar e o scurtãturã prin pãdure de ºapte-optkilometri. Pânã într-un loc e drumeag de care, iarde acolo e o cãrãruie, numai cã de când s-amodernizat drumul ãsta, nu mai urcã nimeni lamãnãstire pe acolo, iar cãrãruia a fost nãpãditãde vegetaþie, mai ales de mãrãcini...

– Îmi ziceam cã de Ziua Crucii se va aflacineva care sã urce la mãnãstire, doar se fac

atâtea pelerinaje. Mi-a spus asta o prietenã caretocmai l-a vizitat pe stareþul Emanuel. Cred cã aþiauzit de dumnealui.

– Am auzit desigur. Toatã lumea îl laudãpentru ...

– …clar-viziunea lui. Ei, vedeþi? ªi dumnealuiºtie cã eu sunt acum aici, cã aºtept o maºinã laocazie ºi cã îl voi cãuta sã-i spun necazul meu...

A strâns din nou buchetul de frezii la pieptchiar în dreptul inimii:

– Aº vrea sã le duc acolo sã le pun lapicioarele Celui de pe Cruce, care s-a rãstignit ºi-aînviat pentru noi...

Speram ºi eu într-o minune, sã aparã cât maicurând o maºinã s-o ia de acolo ºi s-o ducã lamãnãstire, sã se întâlneascã cu sfântul ce-o aºteptaºi sã punã freziile la picioarele Mântuitorului.

– Mã mir cã nu a trecut vreo maºinã spremãnãstire, doar zilnic trec cu zecile, am zis pentrua o încuraja.

– Ei, va veni pânã spre searã cineva care sãmã ia de aici, sã mã ducã acolo...

ªi-n vreme ce discutam, din susul drumului acoborât un utilaj al departamentului de întreþinerea drumurilor din zonã. I-am fãcut semn sã opreascã.

– Coborâþi cumva de la mãnãstire? Nu neexplicãm de ce nu urcã maºini într-acolo.

– În urma ploilor din sãptãmâna trecutã, laPârâul Surului, s-a produs o alunecare de teren carea luat ºi unul din podurile ce traversau pârâul ºi nuse poate trece pe acolo.

– Bine, dar doamna – ºi-am arãtat spre femeiainfirmã – doreºte sã meargã la mãnãstire…

– Este imposibil, alunecarea de teren a distrusdrumul pe o porþiune de optzeci de metri...

– În cazul ãsta n-aþi putea-o lua pânã la ºosea,uite cã se înteþeºte ploaia ºi stã aici de douã ore.

– O iau, desigur, doar n-om lãsa-o în drum.– Mã iertaþi, a zis femeia infirmã, eu trebuie

sã ajung negreºit la mãnãstire, nu mã pot întoarceacasã fãrã sã spun necazul meu stareþuluiEmanuel. Vã mulþumesc pentru bunãvoinþã…

Utilajul, care participase probabil la reparareadrumului, a plecat, spre disperarea mea, nu ºi afemeii infirme, deloc îngrijorate cã alunecarea deteren a distrus la Pârâul Surului drumul pe o porþiunede optzeci de metri ºi-a luat podul ce-l traversa.Privea cu interes muntele dincolo de care se aflamãnãstirea în care se ruga pentru necazurile ºinevoile oamenilor un om sfânt, fãcãtor de minuni.

– O sã vã îmbolnãviþi dacã mai staþi aici înploaie; vã propun sã înnoptaþi la noi, poate gãsimmâine pe cineva sã vã ducã la mãnãstire...

lllll PROZÃ lllll


24242424242424242424

24

– A, nu! Anicuþa e în comã, nu potaccepta bunãvoinþa dumneavoastrã, apoipãrintele stareþ, care e clarvãzãtor, ºtie cã suntaici ºi cã o sã-l caut. Întâmplarea de s-a surpatdrumul nu-i decât o încercare pe care mi-opune în faþã Dumnezeu.

Iradia de bucurie, cã Dumnezeu îipusese în faþã încercarea de care vorbea. Aprivit cu ºi mai mult interes muntele.

– ªi ziceþi cã mãnãstirea e dincolo demuntele acesta, dupã ºaua aceea dedeasupra pãdurii?

– Desigur, numai cã e imposibil sã semeargã pe cãrãruia aceea nãpãditã devegetaþie, pe care au crescut mãrãcini...

– Aºa, a zis ea zâmbitoare, privindu-ºicârja de metal de parcã ar fi vrut s-o întrebedacã putea avea destulã încredere în ea.

Am început sã mã neliniºtesc de ce-iputea trece prin minte.

– Apoi, eu nu mai pot rãmâne aici, doarpãrintele stareþ mã aºteaptã; e sigur cã voigãsi în inima mea puterea de-a ajunge acoloºi-a pune la picioarele Celui de pe Crucebuchetul acesta de floricele...

Primul meu gând a fost sã-i spun sã nufacã una ca asta, doar era infirmã, fãrã unpicior, ºi cãrãruia ce ducea spre mãnãstire eacoperitã de mãrãcini, dar n-o puteam facede vreme ce Anicuþa era în comã sub perfuziiºi un om sfânt o aºtepta la mãnãstire. N-amavut decât s-o privesc cum se pregãtea sãporneascã în cãutarea cãrãruii ce ducea spremãnãstire. ªi-a verificat legãtura piciorului delemn, ºi-a luat cârja ce-o rezemase debãncuþã.

– Vã spun încã o datã, aþi putea înnoptala noi, iar mâine...

– A, nici vorbã, n-aº putea face una caasta când trebuie negreºit sã ajung în searaasta la mãnãstire... Ziceþi cã pe scurtãturãpânã acolo sunt ºapte-opt kilometri?...

– Da, sã tot fie ºapte-opt kilometri, numai cã...ªi-a fãcut cruce ºi-a pornit-o agale pe

drum, ca mai apoi s-o apuce pe drumeagulpe care i-l arãtasem. Se însera când s-a fãcutnevãzutã în pãdurea de fagi în cãutareacãrãruii nãpãdite de mãrãcini ce ducea lamãnãstire.

lllll PROZA lllll

Ion BELDEANU

CASA CU IEDERÃ

Nu mai puteam ajunge la casa cu iederãºi înhãmam caii de salcieºi sania aluneca peste pletele iubiteiivitã la fereastrã„Iatã-mã am venit sã te cer de mireasã“strigam ºi se fãcea luminã deasupra crânguluide mãceºi guralivi. „Te voi duce în pãdureacea galeºã ºi vei vâna cocoºul pintenogaltfel nimeni nu-þi va deschiderâvnitele porþi“ se auzea dintr-acolo

Fie ce-o fi, îmi ziceam nu prea convinsºi porneam în cãutarea nenorocitului ãluiade cocoº din cauza cãruiariscam sã pierd partida

Îl doboram dintr-o ochire ºi victoriosalergam sã-i fac voia Eldoreifrumoasa cu trup de nu mã uitaapoi opream caii ºi iarãºi strigam:„Iatã-mã iubito þi-am împlinit poruncadeschide uºile ºi scoate vinul cel vechi...“

Dar Casa cu iederã muriseAerul devenise rece chiar râncediar dintr-un nor de fum se ivea cucuveaua.

DESCRIERE DUPÃ NATURÃ

Amãnuntele existenþei melen-au cum sã rãstoarne monotoniatrãiesc la marginea arenelorºi recitesc acelaºi spectacol perversal supravieþuiriice animã marea de capete

O lentoare amintindu-mi de cevapoate de umilinþele mãscãriciului(cei puternci sã grohãie izbindu-l)

Aceastã descriere dupã naturãnu-ºi propune nimic deosebite ca un început de psalmdinspre care pâlpâie surâsul Giocondei

Iarba roºie îmi îneacã respiraþia.


25

PSALMUL SCULPTORULUI

Cã nu cu polonicul iei cuminecãturaDin flacãra Iubirii, ci-n vârf de linguriþã!Oceanul din talazuri îl face picãtura,Cum geana de femeie i-ai scris-o din peniþã.

Foc rãsfãþat de paie, cumplit le-o fi amorul!Cã pân’ la brâu li-e scripca ºi-un rest zvâcnitdin rochii...M-ai tâlhãrit de cruce. ªtiu, nu-n aripã-i zborul!De ce în schimb privirii mi-ai vindecat doar ochii?

Vãd lucruri, nu adâncul frumosului ce doare.Ce-o fi, cã simt þepuºa-i în sângele-mi nomadic?Te-ai deºertat de Sine: în ce, în cum, în oare?Cum sã-l numesc pe sculptor c-ar fi cu dalta sadic?

Din tot ce ne desparte: lemn, ciot, blasfem, mireasmã,Ciopleºte-mi suferinþa sã-þi fiu catapeteasmã!

PSALMUL COCORULUI

Nici gâsca, nici gãina, nici alte ouãtoareIubirii-s semn heraldic, ci numai alb cocorul,Aripa care-ºi zboarã apusul roº ce doare,Cã-i vis de foc ca vinul ce struguri încã doru-l.

Chiar dacã bolta-n aur ºi-a potcovit crai-noul,Cocorul niciodatã n-a gelozit potcoava.Rodirea coase-i preþul de jug ce-l duce boul,Pe robotirea morii nunteºte crud otava.

La gloate dã-le circul ºi hleb ca sã petreacã!Dacã le muºcã biciul le creºte-n sânge calmul.Nu dai mãrgãritarul din stihul vostru-n troacã:Tu n-ai ºtiut, Poete, c-o sã-þi sfâºie psalmul?

Zbor alb, întruchipare, cu Dumnezeu de-o seamã,Doar lacrima Luminii putea sã-þi fie mamã.

PSALM DIN GRAIUL NEGRÃIRII

Cu-atâta soare-n creangã, la ce-aº râvni cuvinte?A pinilor mireasmã, nu-i vorbã mai subþire?Iau pietrei duritatea, nu prund când cu rubin TeRostesc nepreþ coroanei a grai din negrãire.

De vrei sãrutul mãrii, Tu-i vãlui începutulCum ceru-n necuprinsuri mi-l odihneºti sub pleoapã.Te-ascunzi, precum lumina o ºtie doar sãrutul,Nu bâlbâirea buchei ce tocmai viaþa scapã.

Ce-adânc îmi eºti, Tu, codrul iubirilor spovednic!Pun morii stinsul flaut ca pe-un vânat, pe searã.Flãmând Te frâng ca pâine. Sunt luminândei vrednic?Pe umãr pui obrazul ca noaptea pe-o vioarã.

Ia-þi jertfa de luminã, iar focul – numai mie,C-am dãscãlit ºi iadul cum poate iad sã fie.

PSALMUL DE MÃRGEAN

Gelos, pânã acolo unde sfãtos þi-e ghimpul,De ce n-am fost cu tine ca fiara de hapsân?Cum de-am lãsat ca moartea sã-þi fie tot, chiar timpul?Pe-atunci mere de aur ºi basm purtai în sân.

Puteam sã fim alãturi – oglindã în oglindã!Ai fi avut ºi-azi pãrul ca peana de la corb,Inel din pãpãdie ºi-un braþ sã te cuprindã.Iaz mi-ai fi fost prin codri, sãrut c-o stea sã-þi sorb.

O, nu te cert de cârja ce-o tremuri pentru scuze,ªi nici pentru obrazul boitului ºofran.Îmi eºti la fel de dragã, cât încã porþi pe buze,Ironicã ºi mândrã, surâsul de mãrgean.

Eu te-am zidit de vie sã-mi fii la psalmi fereastrã.Aici nu intrã timpul, aceasta-i cartea noastrã!

DumitruICHIM

lllll POEZIE lllll

(Kitchener, Ontario)


26262626262626262626

26

Balada Mântuirii

Iesle’n Betleem mira,prunc gingaº încet plângea,Maica lin îl mângâia:„Nani, naniuite sus’cor de îngeri, cum s’a spus,preamãresc pe Duhul Sfânt.Pace’n cer ºi pe pãmânt”.

Golgota se’nfioraMaica Domnului plângeaºi la cruce se jelea:„Fiul meu, ce þi’au fãcut?Fiul meu, cât te’a durut?Sânge curge, Fiul meu,sânge sfânt din trupul Tãu.”

ªi L’au chinuit pe Fiuºi L’au rãstignit pe Fiu.Cu durere, glas târziu:„Iartã’i, Doamne, cã nu ºtiu!”

ªi L’au îngropat pe Fiu.

Trec trei zile de suspinde durereºi de chin...

Nu e piatrã la mormânt,înger alb veghea zicând:„Nu vã temeþi! Ascultaþi:pe Iisus Îl cãutaþi?Nu’i aici

c’a înviat!”„Cum?”

„Hristos a înviat!”

Bucurie ºi uimire,îndoialã, dovedire.

„Vreau s’ating!” Toma zicea

ªi Iisus se arãtarãnile îºi arãtarana, Toma pipãia,Toma în genunchi cãdea:„Doamne, este mâna Ta!Doamne, este rana Ta!Acum cred: e’adevãratcã Hristos a înviat!”

Maica Domnului zâmbea:„Da. Hristos a înviatscãpând lumea de pãcat.Domnul fie lãudat!”

Închinarea Magilor

Duºi de stea pe drumul lung,osteniþi, trei crai ajungla Betleem în cetatecurãþindã de pãcate.

Semne peste veac rãmâie:aur, smirnã ºi tãmâiepruncului îi dãruiescFiu al Tatãlui ceresc.

Precum magii, tare’aº vreasã-þi aduc ofranda mea:uite’mi sufletul curat,uite’mi trupul ne’ntinat,uite rugãciunea meaalbã ca un fulg de nea.

Maica Domnului

Vino, Maicã Sfântã!unde timpii cântã,oamenii se’nchinã –fire de luminã.

Chip de mângâierealinând durere,îngerii când zboarã,Maicã ºi Fecioarã,lângã tine vinadieri de crin.Maicã, bunã Maicã,sufletu’mi încearcã,legãnându’mi liniºti,liniºtind neliniºti,nu mi’e fricã, uite,sus la ceruri sui’te.Maicã Sfântã’n searã,Maicã ºi Fecioarã,când târziul vineia’mã lângã tine!Bunã Maica mea,prinde’mã’ntr’o stea,licãr de iubireapãrândã fire,mângâie’mã iarãpururea Fecioarã!

Florica BAÞU ICHIM

lllll POEZIE lllll


27

De-a lungul anilor, dar mai ales dupã ’89, amîntâlnit suficiente cazuri de autori ciudaþi care,tributari unei credinþe inexplicabile, sunt convinºi cãdoar ei au valoare, iar creaþia lor e atât de înalt-filozoficã ºi de-o profunzime atât de imbatabilã, încâtcontemporanii se strofocã degeaba sã o perceapãpentru a-i înþelege apoi adevãratele sensuri ºivaloarea. Din acest punct de vedere, aº evidenþiadouã elemente importante: infatuarea ºi grafomania,ambele la fel de nocive pentru un autor, ambelerude apropiate dacã nu cumva chiar osmotice cu fana-tismul – turnul de fildeº, ca idee, neîncadrându-seîn context… Inversând lucrurile, la grafoman existãºi se perfecþioneazã plãcerea de a scrie fãrã sãconteze valoarea textului, fãrã sã conteze dacãmesajul îºi atinge sau nu þinta. Eseistul, filosoful,teoreticianul literar ºi semiologul francez, RolandBarthes (1915-1980), clarificã ºi mai bine situaþiascriind: „Plãcerea textului. (…). Culturã (cu cât vaexista mai multã culturã, cu atât plãcerea va fi maimare, mai diferitã).” (Roland Barthes, Plãcereatextului, Ed. Echinox, 1994, p. 81). Tocmai aici eproblema: cititorul pretinde, însã, pentru ca dorinþasã-i fie îndeplinitã, textul trebuie construit în virtuteaaceluiaºi nivel de culturã ºi de cunoºtinþe…

Însã, aceºti mari neînþeleºi actuali, de-o pro-lificitate impresionantã, nu se cantoneazã într-unsoi de fanatism singular, pânã la un punct cât decât explicabil, ci, încet-încet, formeazã grupuri care,ajutându-se cu idei care de care mai nãstruºniceaplicate în propria creaþie, ºi devoratoare de vechi-vetust-depãºit, se luptã fãþiº sã impunã o modã înliteratura acestor ani, literaturã cu pretenþie de a finovatoare. Astfel, alambicarea textelor printr-ometaforizare excesivã ºi extrem de complicatã, adevenit un modus vivendi în care exprimarea ºitransmiterea operei spre cititor cu respectarea unornorme de comunicare, ºi de conduitã, firesc-tradiþionale, a devenit o absurditate ºi, prin extensie,a dus la adâncirea prãpastiei producãtor-consumator pânã la o rupturã efectivã între celedouã entitãþi – sper sã nu fie ºi definitivã... Principiulproducãtorului actual de literaturã, în generalnemãrturisit, este cã iubitorul de artã literarã,consumatorul de fapt, are obligaþia, în primul rândmoralã, sã se ridice la nivelul de înþelegere corectãa operei literare ºi nu el, autorul, în mãreþia lui, are

DESPRE FANATISM ÎN LITERATURA ROMÂNÃ ACTUALÃ

obligaþia sã se… coboare, nu în detrimentulvalorii!, pentru ca mesajul sãu sã fie înþeles corectºi nu interpretat cel mai adesea aiurea de cãtreprezumtivul cititor, care nu poate fi decât imbecildin moment ce nu e în stare sã se ridice la nivelulgenialitãþii creatorului. Aceasta – de ce sã n-ospunem? – în condiþiile unei culturi generale totmai precare asimilatã(?) de pe Google, iar o partedintre reprezentanþii generaþiilor postdecembristenu se sfiiesc sã declare deschis cã ºcoala numai are rost ºi o urãsc sincer. Nu intru în amãnun-te, fiindcã fenomenul este complex în timp ceprocesul de distrugere, în acest sens, a sentimen-telor umane se aflã în plinã desfãºurare, iardrumul cãtre robotizare nu mai este o potecã prinhãþiº de mangrove, ci o ºosea cu aspect deautostradã. De-aici ºi lipsa de valoare artisticã aoperei de artã, de-aici ºi mediocritatea creaþiilormultor autori atestând greutatea spre imposibili-tate a nivelului la care este receptatã creaþiaacestora. Aici este normal sã luãm în calcul ºiradicalismul schimbãrilor social-culturale, nivelulde cunoºtiinþe al creatorului de artã ºi, prindefiniþie la urma urmei, a destinatarului acesteia.Întrebarea este: nu cumva tandemul creator-con-sumator a cãzut în capcana binefãcãtoare a medio-critãþii ºi se bãlãceºte intercondiþionându-se într-oaroganþã generatã de orgolii prosteºti? Nu trebuieprivitã situaþia decât din perspectiva acestorargumente pentru a ne da seama unde ne aflãmîntr-un clasament ad-hoc al valorii creaþiilorartistice indiferent de genul literar abordat. Risculeste cu totul altul ºi anume: acestui mod desituare a poziþiei creatorului, dacã luãm în calcul

lllll ESEU lllll

Dumitru HURUBÃ


28282828282828282828

28

o medie imaginarã, aduce dupã sine nu doaralunecarea spre deprecierea valorii, ci ºisolidaritatea dintre cei care, cu totala lipsã derespect pentru tradiþie, literaturã, culturã în general,se adunã pentru cã se aseamãnã, iar inversareadictonului lãpuºnean se potriveºte de minune.Astfel, se va ajunge, conform unei evoluþii aproapespectaculoase de la „Proºti, proºti, da mulþi, lamulþi, mulþi, da proºti“… Trecerea ca umbra peapã prin cele patru faze principale – primarã-gimnazialã-licealã-universitarã – ale învãþãmân-tului, cu acumulãri aproximative de cunoºtinþe plustrecerea dintr-o fazã în alta fãrã examen deadmitere, este un parcurs sigur spre reducereapânã la atrofiere/dispariþie a componen-teisentimentale specifice fiinþei umane ºi ajungereala instincte primar-animalice. În aceastã ordine deidei, exagerând oarecum, creaþia, arta în general,poate lua forme bizare ºi, în orice caz, reprezenta-tive doar pentru noile civilizaþii solidar-dominante.Lepãdarea de tradiþionalism, în loc sã se gãseascã– n-ar fi deloc greu – o cale care sã facã legãturatrecut-prezent, este, de fapt, un risc enorm, risculde a anula valori fãrã ca golurile sã poatã fi com-pensate cu valori moderne, modernizate la nivelcorespunzãtor. Unii autori, din fericire nu foartemulþi, par sã aibã o singurã devizã: cu noi începetotul, fiindcã înaintea noastrã a fost literaturarealismului socialist, literatura de tip comunist acãrei valoare o anuleazã noul sistem social-econo-mic, libertatea de exprimare, ascensiunea sprevalorile universale. Sunã bine, însã, dupã… gardul„globalizãrii” se ascunde, conform unor pãreri,leopardul pierderii identitãþii autor/literaturã, ceeace nu e mare lucru din moment ce ideea depatriotism este „driblatã” ca fiind ceauºistã…

ªi aºa, din aproape în aproape, am ajuns la oconcluzie, poate nedreaptã, respectiv cã majori-tatea covârºitoare a autorilor de dupã ’89 cred cudeplinã convingere nu numai cã sunt cei careschimbã literatura, nu doar cea a limbajului delemn, ci ºi cea a tradiþiei, a formei clasice. Creaþiamodernã trebuie sã se rupã de o formã a literaturiicare nu reprezintã mare lucru în plan internaþional,nu este puternic reprezentativã ºi, ca atare, nu facefaþã cerinþelor unui modernism actual… Odatãcreat sâmburele cancerigen al noii literaturi, autorii,lãudaþi consistent ºi premiaþi de cãtre jurii alcãtuitepe criterii misterioase, adesea fãrã componenþi devaloare atestatã, se simt voci-unicat ºi… geniali.Odatã condiþiile create, nimic nu mai împiedicãmentalitatea fanatismului sã se instaleze comod

în mintea scriitorului de tip nou ºi fãrã responsa-bilitate ºi respect faþã de sine, faþã de cititor, delimba românã ºi de normele gramaticale, plonjândcu succes în psiho-fanatism individual cu ºansãde isterie de grup. Pentru cã iatã ce explicaþie neoferã DEX-ul, prin definiþia noþiunii de fanatism,apropo de discuþia noastrã: FANATÍSM,fanatisme, s. n. (…) Ataºament exagerat pentruo convingere, o idee etc., dublat de o totalãintoleranþã faþã de adversari. (…). Dar ºi:Ataºament excesiv, pãtimaº pentru o convingere,o persoanã etc., dublat de o totalã intoleranþã faþãde convingerile altora. Sau: Ataºament pãtimaºpentru o convingere, pentru o credinþã etc., însoþitde o totalã intoleranþã faþã de opiniile altora. DEX,ediþia 2009. Iar acum, sã vedem: zel, ataºamentexagerat, patimã, intoleranþã faþã de convingerilealtora etc., sunt sau nu termeni care se lipescperfect pe o seamã de autori actuali? Iar odatãrezolvatã aceastã problemã, dãm de o zicere alui Voltaire: „Fanatismul e un avânt orb ºi pasional,care se naºte din convingeri superstiþioase ºi ducela fapte ridicole (…) ºi nu doar fãrã ruºine ºiremuºcare, ci aproape cu bucurie ºi consolare”(Din vol. José Antonio Marina, INTELIGENÞAEªUATÃ, teoria ºi practica prostiei, Ed. Polirom,2006, p. 41). Deci, vorbind aici despre fanatism,dãm de-o sintagmã la fel de explicitã vizavi defenomen: cultul personalitãþii conform cãruia nue nicio minune ca personajul… virusat sã cultiveun fanatism cu nuanþãri, feroce chiar.

În aceste condiþii, sfertul de veac scurs dupã’89, a schimbat în mare mãsurã faþa ºi substanþaliteraturii naþionale. Fãrã sã dau nume, sãamintesc unor adepþi fanatici ai noii literaturi cãîncã de prin 1990 au început sã aparã o seamãde autori dizidenþi, ridicaþi în slavã de unii critici

lllll ESEU lllll


29

literari, autori deveniþi peste noapte genii ale cãroropere au sfârºit-o apoi rãu, într-un anonimatperfect. Iubitorii sinceri de literaturã ºtiu bineacest lucru, drept care, în urma ºi a acesteiexperienþe, a început îndepãrtarea de literaturã,de cãrþi… A fost începutul. Au apãrut, concomi-tent, ºi traduceri din literatura occidentalã. Câte-unautor era tradus en gros, iar fanaticii au urlat laapariþia fiecãrei cãrþi traduse: asta e literatura!Trebuia sã semãnãm cu ei, trebuia ca scrierilenoastre sã fie aºa, sã intrãm în rândul lumii…Nu ºtiu, ºi nu prea cred cã vom reuºi sã nepãstrãm personalitatea publicând mii de titluri,este adevãrat cã în tiraje minuscule, dincolo decare se aflã, în dese cazuri, elucubraþiile „geniale”ale unor autori cu laude fanatice, pe mãsurã, aleunor critici. Aceastã credinþã a lansãrii noilorvalori pe piaþa cãrþii se face sub egida unuifanatism indiscutabil. Problema acestor inºi…demolatori de trecut, este cã situaþia, în modnormal, dacã mai existã vreun normal în literaturaromânã!, va lua o altã turnurã, sper. ªi trebuiesã-mi argumentez aici aserþiunea folosindu-mãde… filozoful german Artur Schopenhauer(1788-1860), care spune, parcã referindu-seexact la personajele din comentariul meu: „Deaceea ºi sunt aºa de uºor distraºi, atinºi, supãraþisau ofensaþi, încât, vorbind eu cu ei despre oriºiceobiect, nu ne putem îndestul feri de vreo relaþieposibilã, poate nefavorabilã, a celor zise de noicu prea preþioasa ºi prea delicata dumnealorpersoanã, care se intereseazã numai de sineînsãºi ºi de nimic alta. ªi pe când asemeneaoameni nu înþeleg ºi nu simt ceea ce esteadevãrat sau frumos sau plin de spirit în vorbelealtora, au cea mai gingaºã susceptibilitate pentrutot ce ar putea atinge, fie cât de departe ºiindirect, mica lor deºertãciune sau ar putea sãse reflecteze în mod nefavorabil asupra multmerituoasei individualitãþi a dumnealor. Aºa încât,în uºurinþa lor de a fi vãtãmaþi, seamãnã cucãþeluºii cei mici, cãrora le calci pe labã fãrã sãvrei ºi ai pe urmã sã le auzi schelãlãitul.” (ArthurSchopenhauer, AFORISME asupra înþelepciuniiîn viaþã, Ed. Saeculum I.O., Vestala, 1997, p. 125).

Citat-sintezã-concluzie!

lllll ESEU lllll

SEMNAL

Altceva decât semne – Passionaria

Stoicescu,Ed. eLiteratura,

2015, p.146

Romanulde lut sauSupraîncãlzirea

cuvântului –Ion Mãrgineanu,

Ed. Tipo Moldova,2014, p. 448

Scriitori contemporanidin judeþul

Hunedoara –Dumitru Hurubã,

Ed. Tipo Moldova,2015, p. 186

Continua plecare –Eugen Evu,

Ed. Limes, 2015,p. 100


30303030303030303030

30

DECONT

ºi iatã-mãcu trupul tatuat de îmbrãþiºãri neºtiute cusufletul pîngãrit de adaosuri comerciale ºi de TVAcu taxele plãtite la zi înºelînd doar minciuna nimicaltceva n-am ºtiut a spune n-am putut a gîndirenunþînd la fiecare clipã de plãcereamînînd sã îmbrac jacheta umilinþei sãspãl rufele inocenþei la 40 de grade cu undetergent foarte bunam stat la masã cu tîrfa asta de viaþã cu frica ei de fricãcu groaza ei de doi baniam mestecat amintiri le-am înghiþit gustulamar al renunþãriiºi am uitat cã exist pentru mine am uitat sã trãiescam iubit fãrã sã iubescn-am urît niciodatãm-am lãsat înjositã de dorinþeam fãcut semnul crucii pe dosam ºuierat cuvinte usturãtoare am croºetatcu ele hãrþi de desfrîuºi totuºi am fost copilul cumintece se spalã pe dinþi dimineaþa la amiazdupã o ºuetã deocheatã ºi seara înainte de somnam fost copilul perfectdeºi nu traversam strada decît prin locul nepermis ºimergeam numai prin mijlocul eiam visat am dormit pe-ndeletem-am spãlat pe mîini de cîte ori am pututdar am aflat Calea ce eºti ºi m-am întors la Tinesingurul meu Adevãr pentru careniciodatãnu are date de nemurire ( 2001 )

SFÎRªIT DE VEAC

O lume în care totuleste posibil ºi nimic nu e adevãrat.O lume cu care te-ai spãla pe mîinipentru care þi-ai lãsa la uºã bocancii înnoroiaþiai adormi cu obrazul pe bunãtatea eide lume bunãai îndrãzni chiar sã-i vorbeºti ai spera cã te ºiînþelegeþi-ai lãsa la pãscut turma ta de amintiri inutile...

O lume pe care o aºtepþi sã se schimbepoate chiar sã se nascã din noufrumoasã ºi bunã, mai bunã ºi mai frumoasã...

O lumeîn care trãieºtiunde totul este adevãratºi nimic posibil. ( 1999 )

POEM DESPRE SINGURÃTATE

Repet :singurãtatea este frumoasã ºi bunãca un pom de Crãciun.

Sã te trezeºti dimineaþa fãrã sã te doarã nimicaltceva decît coatelede atîta stat cu capul sprijinit în palmeaºteptînd primãvarasã citeºti ziare vechi sã te speli frumos pe mîinidupã fiecare gînd portocaliusã-þi bei cafeaua sã-þi aprinzi o þigarãapoi o alta ºi o altasã nu aºtepþi decît ziua de mîine cudimineaþa ei îmbrãcatã în confetti ºi betealãîn care nu se întîmplã nimic absolut nimic.

Repetpînã la sînge repet : singurãtate e frumoasãcu trena ei de irozi vulnerabilicu viermii ei albi tricotînd amintiri e frumoasã ºi bunãcu ticãitul infernal al pendulei cãutînd un drumde întoarcere. ( 2000 )

DanaOPRIÞA (U.S.A)

lllll POEZIE lllll


31

Preliminarii

Voi începe acest scurt eseu cu o proorociedespre geniul lui Eminescu, cea a Veronicãi Micle,ºi îl voi sfârºi cu alta, aceea a lui Vintilã Horia.

Veronica Micle:„Vârful’nalt al piramidei ochiul meu abia-l atingeLâng’acest colos de piatrã vezi tu cât de micã sunt

Astfel tu-n a cãrui minte universul se rãsfrângeAl tãu geniu peste veacuri rãmânea-va pe pãmânt.”

În timpul vieþii lui Eminescu, ºi dupã aceea,pânã la instaurarea regimului comunist înRomânia, problema religiei în viaþa ºi operamarelui poet nu s-a pus. De ce? Evident, pentrucã era foarte clar cã el era un conservativ, deci unserios apãrãtor al valorilor tradiþionale româneºti,credinþa strãbunã, creºtinã ortodoxã, în prim plan.

În timpul perioadei comuniste problema s-apus în sensul propagandei ateiste a regimului ateu,aceasta, speculând cu hãrnicie binecunoscutaexpresie „Religia? O frazã de dânºii inventatã”,din Împãrat ºi proletar, scoasã din context, adicãignorându-se faptul cã aici autorul evocã unul din„valurile” timpului sãu, sau ajunse pânã la el, ºianume revoluþia francezã ca ºi punct culminant aliluminismului ateist, dar ºi fenomenul „marxist”care se propaga tot mai mult. Eminescu nu seidentificã aici cu vorbitorul dupã cum nu se iden-tificã nici cu alþi vorbitori din alte poezii ale sale.

Dupã 1989, în mod general, s-a pus înevidenþã sentimentul religios în viaþa ºi opera luiEminescu.

Existã ºi excepþii, dar excepþiile confirmã regula.„Se va nega Învierea cu vehemenþa cu care

se neagã lucrurile esenþiale”, spunea MihailCrama. Excepþiile de care vorbesc, între care ºiun articol semnat de Rãzvan Codrescu,1 neagã,diminueazã sau ironizeazã sentimentul religios laEminescu cu vizibilã vehemenþã, prin aceastaconfirmând cã religia la marele poet român a fostun lucru esenþial.

În discuþia legatã de aceastã temã s-a fãcutdeseori confuzia între a fi credincios ºi a fi

bisericos, or pios, în sensul habotnic al cuvântului.A fi credincios nu înseamnã neapãrat a fi bisericos,cu toate cã se poate filosofa ºi teologhisi îndelungasupra acestui lucru.

O altã confuzie care s-a fãcut adesea în acelaºicontext este privitoare la credinþã ºi moralitate.Eminescu este acuzat cã a iubit femeile, ºi asta arindica faptul cã a fost necredincios.

Or, autorii acestor acuzaþii nu ºtiu cã pãcatulnu exclude credinþa. Toþi pãcãtuim, dar toþi credemîn Dumnezeu, teologic vorbind. Pentru cel ce nucrede în Dumnezeu, fapta rea nici mãcar nu se nu-meºte pãcat. Pãcatul e un concept teologic, nu ateu.

A fost Eminescu credincios sau nu?

Pentru a rãspunde corect ºi întemeiat laaceastã întrebare esenþialã trebuie studiat în modserios textul ºi contextul ideii din întrebare.

1. Textul înseamnã opera: poezia, proza, deciºi ziaristica.

Poezia, în special cea care redã scepticismul,nihilismul ocazional sau retoric al poetului, a fost con-sideratã ca o dovadã a necredinþei, ignorându-secelelalte poeme care sunt de fapt rugãciuni, saucele în care abundã limbajul ºi imaginile teologice.

Proza, mai ales ziaristica, îl aratã pe Eminescu,fãrã drept de apel, aºa cum era de fapt, un tradi-þionalist, deci credincios, apostol sau propovãduitorºi apãrãtor al valorilor fundamentale ºi identitareale neamului românesc, credinþa creºtinã fiind aiciîn capul ierarhiei.

2. Contextul credincioºiei religioase a luiEminescu trebuie studiat din cel puþin cinci punctede vedere:

a. Educaþia primitã în familie. Nu trebuieignorat faptul cã familia sa avea o bisericuþã proprie,chiar lângã casã, ceea ce reprezintã un clar quoderat demonstrandum pentru dezbaterea de faþã.Reverenþa tatãlui poetului la Sf. slujbe a fostremarcatã de contemporani ºi s-a scris despre ea.De asemenea, faptul cã Raluca, mama poetului,avea ºase fraþi/surori care au îmbrãþiºat viaþamonahalã, dupã cum ºi faptul cã însuºi Eminescua considerat la un moemnt dat sã se cãlugãreascã,

Theodor DAMIAN

SENTIMENTUL RELIGIOS LA EMINESCU: PERSOANA ªI ZIARISTICA

lllll ESEU lllll

(U.S.A.)


32323232323232323232

32

nu pot fi trecute cu vederea, dupã cum nicitimpurile petrecute de poet la MãnãstireaAgafton de lângã Botoºani.

Toate acestea sunt argumentecontextuale grãitoare cu privire la credinþageniului poeziei româneºti.

b. Un alt element contextual ce sprijinãideea de credinþã este legat de interesulgeneral ºi constant pe care Eminescu l-a avutfaþã de tezaurul de valori ale culturii ºispiritualitãþii neamului sãu, cele religioase fiindîn vârful priamidei.

c. ªi interesul special pentru Sf. Scripturãºi aparte pentru Sf. Evanghelii trebuieconsiderat aici. Ion Slavici, de exemplu, atestãfaptul cã de la vârsta de 20 de ani, Eminescu,nu numai cã era foarte versat în conþinutulEvangheliilor, dar totodatã punea religiozitatea– ºi aici se include pietatea ce implicã credinþa,respectul de cele sfinte – mai presus de toate.2

d. Un alt serios punct de reper în sprijinulideii de credinþã îl reprezintã afirmaþiile luiEminescu în publicisticã despre rolul vital alBisericii în dezvoltarea sãnãtoasã a spirituluineamului românesc.

e. În sfârºit, nu trebuiesc ignorate aici nicimãrturiile contemporanilor despre caracterulºi înclinaþiile poetului, despre valorile salefundamentale, inclusiv cele legate de religieºi credinþã.

Deci ideea de Dumnezeu la Eminescu(inclusiv sentimentul sãu religios) trebuiecãutatã nu numai în opera sa, ci ºi în contextuloperei sale, în structurile fundamentale aleacesteia, întrucât ca la orice poet, dar mai multdecât la oricine, opera eminescianã este oexpresie structuralã ºi esenþialã a culturii ºispiritualitãþii româneºti, culturã însã ºlefuitã,îmbogãþitã, înãlþatã de el. Întocmai cum Iisusspune ascultãtorilor Sãi: „N-am venit sã striclegea, ci s-o plinesc” (Matei 5, 17), tot aºaputem spune ºi despre Eminescu: el n-a venitsã înlocuiascã, sã strice cultura românã, ci s-o plineascã, s-o desãvârºeascã. Aºadar,marile valori, elementele specifice ale culturiiromâne au fost pãstrate ºi sublimate în operasa. Deci caracteristica fundamentalã a culturiiºi spiritualitãþii române, numitã ºi „legeastrãmoºeascã”, nu numai cã nu a fostmarginalizatã de poet, ci dimpotrivã, a fostafirmatã cu claritate ºi cultivatã.

Publicistica

Dupã cum afirmã Romulus Dan Busnea, ziaristicalui Eminescu e la fel de profundã ca ºi opera sapoeticã.3

În întreaga sa publicisticã, în mod constant,Eminescu numeºte Biserica ortodoxã românã „Maicaspiritualã” a poporului român. Înalta admiraþie a mareluipoet faþã de Hristos Mântuitorul, întemeietorul religieicreºtine, capul Bisericii, este explicatã de poet cuargumente logice ºi teologice:

„Învãþãturile lui Buddha, viaþa lui Socrat ºi princi-piile stoicilor, cãrarea spre virtute a chinezului Lao-Tse,deºi asemãnãtoare cu învãþãmintele creºtinismului, n-auavut atâta influenþã, n-au ridicat atâta pe om ca Evan-ghelia, aceastã simplã ºi popularã biografie a blânduluinazarinean a cãrui inimã a fost strãpunsã de cele maimari dureri morale ºi fizice, ºi nu pentru el, pentru bineleºi mântuirea altuia. ªi un stoic ar fi suferit chinurile luiHristsos, dar le-ar fi suferit cu mândrie ºi dispreþ desemenii lui; ºi Socrat a bãut paharul cu venin, dar l-abãut cu nepãsarea caracteristicã virtuþii civice aantichitãþii. Nu nepãsare, nu despreþ: suferinþa ºiamãrãciunea întreagã a morþii au pãtruns inima mieluluisimþitor ºi, în momentele supreme, au încolþit iubireaîn inima lui ºi ºi-au încheiat viaþa pãmânteascã cerândde la tatã-sãu din ceruri iertarea prigonitorilor. Astfel ase sacrifica pe sine pentru semenii sãi, nu din mândrie,nu din sentiment de datorie civicã, ci din iubire, a rãmasde atunci cea mai înaltã formã a existenþei umane,acest sâmbure de adevãr care dizolvã adâncadizarmonie ºi asprimea luptei pentru existenþã cebântuie natura întreagã.”4

Aceastã întemeiatã apreciere faþã de Iisus Hristoseste în deplinã concordanþã cu cea avutã faþã deBisericã, faþã de rolul ei vital în formarea ºi pãstrarealimbii ºi culturii române, cum citim, între altele, în

lllll ESEU lllll


33

articolul intitulat „Cu timpul au început a serecunoaºte”, unde poetul mãrturiseºte: „Bisericaau creat limba literarã, au sfinþit-o, au ridicat-o larangul unei limbi hieratice ºi de stat.”5

În acest sens, într-un articol din ziarul Timpuldin 2 februarie 1879, Eminescu precizeazã:

„Biserica rãsãriteanã e de optsprezece sutede ani pãstrãtoarea elementului latin de lângãDunãre. Ea a stabilit ºi a unificat limba noastrãîntr-un mod atât de admirabil încât suntemsingurul popor fãrã dialecte propriu-zise; ea ne-aferit în mod egal de înghiþirea printre poloni, unguri,tãtari ºi turci, ea este încã astãzi singura armã deapãrare ºi singurul sprijin al milioanelor de românicari trãiesc dincolo de hotarele noastre. Cine-ocombate pe ea ºi ritualurile ei poate fi cosmopolit,socialist, republican universal ºi orice i-o veni înminte, dar numai român nu e.”6

Valorile supreme care i-au crescut ºi modelatfiinþa, deci ºi opera, sunt cele provenite din tradiþiacreºtinã a neamului sãu, aºa cum reiese dintr-unul din articolele sale de presã: „Când dumnealorne zic nouã cã nu suntem români, râde lumeacare ºtie cã ne þinem grapã de pãrinþi (s.m.) ceneam de neamul lor au fost români”, 7 deci ºicreºtini.

Într-un fel asemãnãtor vorbeºte ºi Coºbuc:„ªtim ºi noi de-o lege sfântãªi de-un veac de ani acumStãm cu ochii tot spre þintãMergem tot pe-acelaºi drum.”(Þarã avem ºi noi sub soare)Acelaºi lucru îl remarcã ºi George Cãlinescu

atunci când scrie cã poezia lui Eminescu (ºi, amputea zice, în general toatã opera lui, inclusivziaristica) atinge fondul cel mai adânc alspecificitãþii noastre,8 spiritualitatea creºtinã fiindparte organicã a acesteia.

Într-un alt articol din ziarul Timpul, Eminescujustificã dragostea ºi preþuirea sa faþã de Bisericaneamului în termeni ce se potrivesc la fel de binecu multe aspecte din situaþia României de azi:

„Dispreþuind Biserica noastrã naþionalã ºiînjosind-o, atei ºi francmasoni cum sunt toþi, eine-au lipsit de arma cea mai puternicã în luptanaþionalã: dispreþuind limba prin împestriþãri ºi prinfrazeologie strãinã, au lovit un al doilea elementde unitate; dispreþuind datinele drepte ºi vechi ºiintroducând la noi moravurile statelor îndecadenþã, ei au modificat toatã viaþa noastrãpublicã ºi privatã în aºa grad încât românul ajungea se simþi strãin în þara sa proprie. Odinioarã o

Bisericã plinã de oameni, toþi având frica luiDumnezeu, toþi sperând de la El mântuire ºiîndreptându-ºi vieþile dupã învãþãturile Lui. Spiritulspeculei, al vânãtorii dupã avere fãrã muncã ºi dupãplãceri materiale a omorât sufletele (...) Biserica luiMateiu Basarab ºi a lui Varlaam, maica spiritualã aneamului românesc, care a nãscut unitatea limbeiºi unitatea etnicã a poporului, ea care domneºteputernicã dincolo de graniþele noastre ºi e azilul demântuire naþionalã în þãri unde românul nu are stat,ce va deveni ea în mâna tagmei patriotice? Pestetot credinþele vechi mor, un materialism brutal le ialocul, cultura secolului, mânã-n mânã cu sãrãciaclaselor lucrãtoare, ameninþã toatã clãdireamãreaþã a civilizaþiei creºtine.”9

Deci Eminescu recunoaºte ºi aici rolul vital alBisericii creºtine în pãstrarea fiinþei neamului, ºi cao confirmare a acestui fapt se îngrijoreazã de oricetendinþã secularã care ar putea diminua rolulBisericii în acest fenomen:

„Ireligiozitatea, abstracþie fãcând de dogme,se întinde într-un mod înspãimântãtor în secolulnostru,”10 avertizeazã într-un alt articol poetul, cafiind sub imperiul urgenþei.

Cum am menþionat, scepticismul ºi nihilismuldin poezia sa, i-au fãcut pe unii sã-l considere peEminescu ateu sau indiferent religios. Poetul nu afost indiferent faþã de religie, cum nu a fost delocindiferent faþã de nimic din ce se petrecea pe scenapoliticã, socialã ºi religioasã a vremii sale.

În ziarul Timpul din 11 februarie 1863 el scrie:„Ar fi ridicol sã trãim în sistemul politic din þarã ºi sãfim doar privitori ca la teatru.” Ce era de criticat, elcritica: clericalismul de exemplu, dar nu Biserica însine, nici credinþa în Dumnezeu. Deci, dincolo deunele critici aduse fie instiuþiei bisericeºti (castructurã organizatoricã, nu ca realitate teandricã),fie reprezentanþilor ei, pentru cazuri de neprofesio-nalism, de corupþie sau ignoranþã, Eminescu accen-tueazã ideea de Dumnezeu ºi recunoaºte Bisericiipropria sa valoare ºi rol în destinele istorice aleneamului românesc.

Aºa cum observã George Alexe, anti-clericalismul lui Eminescu este cea mai maredovadã a puternicei sale credinþe ortodoxe.11

Cu alte cuvinte, protestul sau ironia sa faþã deunii membri corupþi ai clerului, demonstreazãataºamentul sãu faþã de Bisericã; protestul sauironia nu sunt decât expresii ale suferinþei poetuluipentru orice fel de incompetenþã sau greºalã amembrilor clerului care afecteazã Biserica la careel þinea atât de mult. Acest ataºament reiese cu

lllll ESEU lllll


34343434343434343434

34

evidenþã dintr-un articol de ziar în careEminescu creioneazã un fel de portret moralal dramaturgului, deci al scriitorului: „Undramaturg trebuie sã dea dovadã de mãrime,frumuseþe ºi curãþenie, de pietate adevãratcreºtinã (s.m.), sã fie onest, drept ºi bun calitera Evangheliei”. 12 Interesant de remarcat,aceste trãsãturi morale ale scriitorului sepotrivesc întru totul cu portretul moral al luiEminescu fãcut de contemporanii sãi; aºa eraprivit marele poet român: „personalitateintegrã, iubitor de bine, iubitor de oameni,luptând cu îndãrãtnicie pentru înlãturarearelelor ºi pentru apãrarea valorilor naþionale(s.m.), nemincinos, condiþional, altruist,neplângându-se de jignirile ce i se aduceau ºinefiind în stare sã jigneascã pe nimeni înrelaþiile sale personale.”13

Concluzie

Un om cu creºterea pe care Eminescu aprimit-o în familie, cu toate cunoºtinþele salebiblice ºi teologice, cu „rugãciunile” salepoetice, cu afirmaþiile sale clare, tranºante ºiconsecvente din presã despre rolul credinþeiºi al Bisericii în viaþa neamului, nu poate ficonsiderat necredincios (ateu deci), decâtforþând ºi ducând la extrem ºi absurd olamentabilã hermeneuticã a suspiciunii ce nu-l descalificã nicidecum pe Eminescu, cidimpotrivã, pe abuzivul interpret.

În consecinþã, în ciuda celor care aruncãcu pietre în statuia lui Eminescu, statuia fiindprea sus ca pietrele sã o poatã atinge, marelepoet român rãmâne, în mod incontestabil, dela naºterea sa ºi pânã acum ºi pe mai departe,îngerul pãzitor al limbii ºi culturii române.

Sau cum a proorocit un alt mare înger alromânismului, Vintilã Horia: „existã unEminescu, poet, înscris în moºtenirearomanticã a secolului al XIX-lea, îmbãtat detrecut, de noapte, de istorie, de miracolul limbii,de religie (s.m.), de libertate [...]. Peste încã osutã de ani, deci, tot despre el vom vorbi, ºi înacelaºi fel. Sau, de nu, pãmântul va fi mut cao lebãdã”.14

(Footnotes)1 Rãzvan Codrescu, „Eminescu ºi creºtinismul”,

http://razvan-codrescu.blogspot.com/2008/02/emines-cu-si-crestinismul.html (duminicã, 17 februarie 2008).

2 N. Crainic,Nostalgia paradisului,Ed. Moldova, Iaºi, 1994,p. 26; vezi ºi Doru Scãrlãtescu, Eminescu ºi religia, Ed. Timpul,Iaºi, 2000, p. 116.

3 Romulus Dan Busnea, în „Mihai Eminescu, reperul absolutal spiritualitãþii româneºti”, vezi www.rumanianmilitary.ro/mihai-

eminescu-reperul-absolut...4 Timpul, VI, nr. 81, 12 aprilie 1881, p. 1, citat în Theodor

Codreanu, Eminescu incorect politic, Editura Scara, Bucureºti,2014, p. 80.

5 M. Eminescu, Iocane vechi ºi icoane nouã, Ed. Floareadarurilor, Bucureºti, 1996, p. 75.

6 Mihai Eminescu, „Liber cugetãtor, liberã-cugetare”, înTimpul, 2 februarie 1879, în Opere, 1989, vol. X. p. 187, citat înIrina Nastasiu, „Eminescu, un apãrãtor al Ortodoxiei”, în CredinþaOrtodoxã, an XIX, Nr. 1 (2015), ianuarie 2015, Bacãu, p. 16.

7 Ibidem, p. 150.8 G. Cãlinescu, Istoria literaturii române, Ed. Garamond, Bucureºti, 1994, p. 222.9 Mihai Eminescu în Timpul, 14 august 1882, în Opere,

1989, vol. XIII. pp. 168-169, citat în Irina Nastasiu, „Eminescu,un apãrãtor al Ortodoxiei”, în Credinþa Ortodoxã,an XIX, Nr. 1(2015), ianuarie 2015, Bacãu, p. 16.

10 Mihai Eminescu în Timpul,6/18 septembrie 1880, p. 1,citat în Theodor Codreanu, Eminescu incorect politic, EdituraScara, Bucureºti, 2014, p. 78.

11 George Alexe, „Toward a Theological Interpretation ofMihai Eminescu”, în Eminescu, the Evening Star of RomanianPoetry, Ann Arbor, MI, 1986, p. 40.

12„Repertoriul nostru teatral”, articol din 30 ianuarie 1870,vezi D. Constantinescu, Eminescu ºi spiritualitatea creºtinã, Ed.Axa, Botoºani, ºi a Institutulu Român de Teologie ºi SpiritualitateOrtodoxã, New York, 2001, p. 188.

13 D. Constantinescu, op. cit., pp. 24-25.14 Vintilã Horia, în Stindardul românilor, Nr. 25-26, aprilie

1989, Munchen.

lllll ESEU lllll


35

VICTIMA UNCHIULUI

Afarã de miniºtri ºi alþi puternici ai zilei,cari fac ºi desfac toate, la noi, s’a format cutimpul o specie de împuterniciþi cari au numai…influenþa ºi cari s’au dezvoltat în umbracelorlalþi stãpâni, dupã cum bureþii cresc larãdãcina copacilor.

Fiecare ramurã de administraþie ºi fiecareminister, îºi are omul sãu predestinat, cuiul luiPepelea, legând de numele lui tot rostul ºiexistenþa acelor instituþiuni.

Miniºtri se schimbã, guvernele se prefac,oamenii fatali însã rãmân înainte ºi duc maideparte faima lor de atotfãcãtori ºi ºtiutori.

Poziþia lor n’o discutã ºi n’o disputã nimeni.Ei sunt aºa-ziºii indispensabili.

Ministerele, academia, serviciul sanitar,veterinar… toate îºi au indispensabilii lor…

Întotdeauna, protecþiunea lor, e mult maide preþ decât a unui ministru oarecare!

E în adevãr, o armã de biruinþã sigurã, sãpoþi zice la o ocaziune:

– Nu-mi pasã, cã am pe… cutare de lainstrucþie… sau domenii…

Miniºtrii mai niciodatã nu pot face un binedela ei, cãci voinþa lor e stãpânitã de influenþaacestor… a toate cunoscãtori, care nu daudecât… informaþii ºi totuºi fac ce vor, din umbramodestiei ºi devotamentului mascat cu careîºi îndeplinesc funcþiunile.

Ehei, – dar dacã dânºii îºi au creaturilelor, prin toate colþurile þãrei, pe unde suntdependinþe de ale instituþiei lor – se întâmplãsã lase ºi tot atâtea victime, într’un caz decãdere neaºteptatã.

Eu am cunoscut cândva o victimã deacestea cu totul nevinovatã, care m’a fãcut sãreflectez mult asupra soartei nestatornice.

Într’un oraº tãcut de provincie, vine într’obunã zi un slujbaº la o administraþie publicã,

un anume Ticã Popescu, tânãr, din toatã lumea… Pânãaici, întâmplarea n’are nici o însemnãtate deosebitã, –dar interesul s’a mãrit prin calitãþile deosebite ºiapucãturile necunoscutului funcþionar.

Ticã Popescu, era un spirit vioiu, îndrãzneþ ºi puspe glume. El nu prea lua slujba ºi oamenii în serios.Trecea prin treburi cu aerul omului încrezut, cãruia i secuvine totul, în puterea cine ºtie cãror drepturi ºi merite.

Cu superiorii se purta familiar, ca cu niºte prietenicunoscuþi, iar cu prefectul ºi mai marii târgului, glumeaºi intra în intimitãþi.

În privinþa familiei ºi originei lui nu se ºtia nimic,se ºoptea numai atâta printre funcþionari cã:

– E nepotul lui… sã-i zicem Ciupercã, de la minister…ªi asta era de ajuns pentru ca toþi sã ducã degetul

la gurã cu tainã ºi sã nu se mai crâcneascã nimic.– E tare… Are protecþie la minister… Ehei, când

te sprijinã Ciupercã, n’ai grijã cã se schimbã guvernul…Faima ºi autoritatea lui Ticã, s’a întãrit mai ales

când cu inspecþia fãcutã de Ciupercã… nenea unchiul,în administraþia de acolo.

Cine credeþi c’a întâmpinat la garã pe d. inspector?Numai Ticã Popescu, a îndrãznit sã lase biroul ºiîmbrãcat ca de sãrbãtoare, a eºit la garã.

Tânãrul nostru a ºtiut sã se facã repede de folos.Cu firea lui sprintenã ºi îndatoritor din obiºnuinþã, a datoaspetelui toate explicaþiunile ºi îndrumãrile, însãrci-nându-se cu bagajele ºi gãsirea otelului.

Toatã lumea urmãrea curioasã tovãrãºia acestordoi funcþionari atât de despãrþiþi prin situaþiune ºi apro-piaþi prin intimitatea lor. Inspectorul încã, nu era chiaraºa de liber în miºcarile lui, dar Ticã, strãlucia de dispo-ziþiune ºi libertate, în legãturile cu superiorul lui.

Funcþionarii ceilalþi îl invidiau cã de, nu fiecarepoate fi:

– Nepotul unui înalt funcþionar de la minister…Cât a rãmas inspectorul în orãºelul acela, nu mai

putea sta nimeni de vorbã cu Ticã, cãci îþi scãpa ca dinplasã, aºa era de ocupat ºi grãbit…


Ioan ADAMIoan ADAM s-a nãscut la 26 noiembrie 1875 la Muntenii de Sus, jud. Vaslui. A fost unul dintre scriitorii

asociaþi cu semãnãtorismul.A absolvit ªcoala normalã „Vasile Lupu“ din Iaºi, fiind apoi învãþãtor la ªcoala Curseºti din com. Ivãneºti.

În 1897 înfiinþeazã împreunã cu Mihai Pastia prima bibliotecã sãteascã din jud. Vaslui.În 1902 primeºte o bursã de studii ºi pleacã la Bruxelles unde obþine titlul de doctor în ºtiinþe juridice. A urmat

ºi cursurile Institutului „Hautes Etudes“ din Paris. Revine în þarã ºi este mai întâi profesor de limba românã laConstanþa, apoi magistrat la Cãlãraºi ºi Tulcea, ajungând apoi secretar al primãriei din Constanþa.

A debutat în 1895 cu poeme în prozã ºi povestiri în revistele Adevãrul ilustrat ºi Vatra. A mai colaborat la:Semãnãtorul, Viaþa, Neamul românesc, Floare albastrã, Luceafãrul, Viaþa literarã ºi artisticã etc.

Editorial debuteazã în 1900 cu douã volume: Flori de câmp ºi Pe lângã vatrã. Publicã de-a lungul vieþii 12volume printre care: Rãtãcire, Pe Dunãre, Nãzuinþi, Constanþa pitoreascã cu împrejurimile ei, Voia mãrii, Aripitãiate, Din viaþã.

Moare la data de 18 mai 1911, la numai 36 de ani, curmându-se astfel „una din cele mai originale naturi deartist.“ (Nicolae Iorga)


36363636363636363636

36

– Ce vreþi, aºa-i, pânã o pleca unchiul…Unchiul la deal, unchiul la vale, – Ticã

Popescu a devenit pentru toatã lumea, nepotuldomnului inspector – cum ºi de unde, nimeni nuºtia nimic…

Tocmai când Ticã Popescu ajunsese înculmea gloriei, admirat de târgul întreg ºi protejatacum de toþi, se întâmplã sã cadã guvernul.

Patimile ºi rãzbunãrile începuse a rãsufla.Nici nu te gândeai, cine putea ajunge victimã.

Când cad însã copacii cei bãtrâni, se striveºteodatã cu ei ºi cuibarul parazitelor de la rãdãcinã.Aºa a fost ºi de data aceasta, cu cãderea partidului:la marea catastrofã, s’a perdut ºi atotputernicul…Ciupercã… intriga ºi calomnia interesaþilor,învinsese tradiþia ºi statornicia vechiului slujbaº.Era mai ales unul care îl ura grozav ºi-ºi fãcuseun fel de credinþã politicã, din rãsturnarea lui.

– Atâta sacrificiu cer ºi eu partidului…Amicii politici, mai zeloºi i-au fãcut ceva mai

mult, cãci i-au încredinþat atunci chiar inspectoratul,devenit vacant prin izgonirea duºmanului.

Noul inspector a fãcut o adevãratã revoluþieîn serviciul lui, rãsturnând tot ce fãcuse predecesorul:

– Acela era o lichea… o ruginã… un nãrãvit…Vai de protejaþii fostului inspector!N’a mai rãmas unul la locul lui. Când se

pomenea de ceva fãcut mai dinainte, rivalul deazi întreba:

– Sã nu-mi vorbiþi de ramolitul acela…Ticã Popescu, faþã de noua schimbare

pierduse mult din îndrãznealã ºi influenþã. Nepotulunchiului era acum un simplu funcþionar care tre-mura de nestatornicia împrejurãrilor. El rãmãseseacum numai ca o amintire a gloriei trecute, luat înseamã numai de cei prea prevãzãtori ºi cari segândesc mai departe.

– Ehei când or veni iar ai voºtri!…Ticã tot nu perdea însã curajul nici pentru

timpurile prezente, cãci avea mare nãdejde înputerea lui de a captiva. Era în adevãr fenomenalomul acesta în arta cuceririi oamenilor. Se fãceafolositor la primele cuvinte schimbate cu cineva.El ºtia toate ºi era gata la orice. Vorbea foartemult ºi era îndatoritor:

– Las’ cã pun eu mâna ºi pe inspectorul cel nou.În adevãr, nu trece mult ºi se anunþã inspecþia

cea mult aºteptatã. Emoþiunea era mare printrefuncþionari. Dela mic pânã la mare, cu toþii erau înneastâmpãr:

– Cine-o mai fi ºi acesta?În dimineaþa sosirii lui, înþelegeþi cine era pe

peronul gãrei, gãtit ºi vioiu, ca la întâmpinarea unuiînvingãtor.

Ticã Popescu a fermecat pe inspector în ziuaaceea.

– Bãiatul acesta e un juvaier – am sã-l iau laBucureºti…

Vorbele acestea le-a zis înaltul oaspete în plinãadunare de funcþionari, strânºi împrejur, ca sã-iasculte ultimile sfaturi la plecare. ªeful serviciului,vãzând admiraþiunea inspectorului ºi crezând cãridicã pe Popescu, adãugã cu timiditate:

– Ticã e nepotul d-lui Ciupercã, fost…N’a putut termina vorbele, cãci inspectorul s’a

încruntat ca de o amintire urâtã ºi-a întrerupt curãutate.

– Da?… dumnealui e nepotul …Cu vorbele acestea nesfârºite, inspectorul a

întors spatele ºi-a plecat fãrã sã-ºi mai ia rãmasbun de la nimeni.

La garã cicã a tãiat tot entuziasmul ºiservilitatea lui Ticã, numai c’o rãstire supãrãcioasã:

– Da d-ta ce mi te tot îndeºi pe-aici, ca musca?

La o sãptãmânã Ticã Popescu, funcþionar,etc… a fost destituit din sluijbã ca… incapabil…Vestea aceasta a cãzut în târgul nostru ca o bombãneaºteptatã. Era o nedumerire generalã în toatestraturile. Cu toþii se mirau ºi se întrebau:

– Cum? Tocmai pe Ticã?Ce sã mai zicem de bietul erou, el era uluit cu

totul, umbla ca ameþit în toate pãrþile ºi nu înþelegeaaceastã disgraþiere tristã.

– Am sã mã duc dupã el la Bucureºti, ca sã-mispunã cu ce i-am greºit…

Zis ºi fãcut.ªi într’o dimineaþã de toamnã târzie, Ticã

Popescu era la uºa domnului inspector, de laministerul…

Scena a fost într’adevãr atingãtoare. În faþainspectorului, Ticã, care se vedea ameninþat sãrãmânã pe drumuri, a izbucnit în lacrimi:

– Nu v’am greºit cu nimica… sunt un biet…– Ce-mi umbli mie cu tertipuri, nu eºti d-ta

nepotul lui Ciupercã? Ai?Popescu a rãmas deodatã ca trãznit ºi apoi

înþelegând grozava tainã, murmurã ameþit:– Eu, nepotul d-lui?…– Da, da… nepotul unei canalii, care…– Eu nu sunt nepotul nimãnui, domnule

inspector, fereascã Dumnezeu…– Acum mai ºi minþi.– Eu sunt bãiat din flori, domnule inspector,

de unde sã am eu ºi unchi, când nu cunosc nici pemama… Asta a fost numai aºa, o vorbã eºitã… unponos…

Se zice cã a doua zi Ticã Popescu s’a întorsîn târgul lui, cu un decret de reintegrare în buzunarºi cu bilet gratis de drum de fier.



37

Cel a cãrui revistã,„Credinþa Ortodoxã” (pecare o pãstoreºte, cu cerbi-cie ºi inspiraþie de la DuhulSfânt, de 18 ani), este ceamai curajoasã din întreagaRomânie, întru smereniaacceptãrii realismului lumiicontemporane-iad teres-tru, dintre toate publicaþiilebinecuvântate de B.O.R.(binecuvântarea revistei este de la Înaltprea-sfinþitul Episcop al Alexandriei ºi Teleormanului,GALACTION) – dar ºi „ofer-tantã” de soluþiisoteriologice, autentic creºtin-ortodoxe! – estevorba de bãcãunanul IOAN ENACHE – nu puteasã scrie ºi tipãreascã, în niciun caz, o lucrare caoriºicare alta!

Proaspãt editata sa carte (2015, la EdituraStudion), Contra vicleanului Nimeni, este, fãrãpic de îndoialã, una dintre cele mai puternicelucrãri revelate, scrise în România Ortodoxã aultimului sfert de veac. Practic, avem de-a facecu un ghid al creºtinului ºi omului ADEVÃRAT– deci, ortodox. Nu existã, pe faþa Pãmântului,locuitor conºtient (la modul tragic!) cã se tragedin Cãzutul Adam, care sã nu poatã trage unînalt folos de Duh, citind ºi meditând (aplecatpeste paginile acestei cãrþi!), la adevãrurileexistenþei sale atât de precare ºi de falsificate,satanic – dar, totodatã, se poate simþi ºi întãrit(prin înþelegerea teleologicã, pe care i-o oferãautorul cãrþii) în a-ºi lua inima în dinþi ºi peDumnezeu-Hristos în suflet, ºi sã purceadã peincredibil-spinosul drum de recuperare spiritualã,de revenire „acasã”, la ORIGINARA STARE DE RAI.

Cartea de faþã este printre extrem depuþinele cãrþi, despre ORTODOXIE, care nu doarcã ne-a interesat (în cel mai înalt grad!), cândam citit-o, dar pe care n-am putut-o lãsa din mâini,pânã la final, ºi am reluat, în repetate rânduri,lectura multor pasaje...pentru FRUMUSEÞEADESÃVÂRªITÃ A DEMONSTRAÞIEI!

Numai Ortodoxie ºi românism, celebracarte a lui DUMITRU STÃNILOAE, ne-a maiþinut atât de treaz întru Duh (întru dulcea “robie”

întru Mântuitorul-Hristos!) ºi ne-a dat senzaþiaprezenþei, alãturate nouã, a Luminii Vii... ºi a tuturordurerilor lumii… – …cu osebire, a durerilor Duhului Valah!

Cartea (compusã, în majoritate, din articolepublicate, de-a lungul anilor, în „Credinþa Ortodoxã”,ºi prelucrate, pentru a se integra întregului sferic alunui adevãrat roman al cumplitei aventuri aomului pe Pãmânt, dupã Cãdere...) are un „Cuvântdinainte” ºi, apoi, materialul ei se împarte în douãsecþiuni:

1-Dupã chipul veacului din urmã – ºi2-Iuda cu mascã de „frate”.Titlul cãrþii este inspirat (dupã cum mãrturiseºte

însuºi scriitorul) de trei surse de spritualitate:a-afirmaþia unui „sfânt al închisorilor”, fost

stareþ isihast - Daniil de la Rarãu (Sandu Tudor):„Cea mai mare viclenie a diavolilor este sã nefacã sã credem cã ei nu existã” (cf. Rãzboiulcreºtinilor cu diavolii, cap. 3.1);

b-afirmaþia unui important poet laic, CharlesBaudelaire („pãrintele simbolismului” – 1821-1867), preluatã de un alt laic, scriitorul ºi filosofulDenis de Rougemont (1906-1985), în cartea sa,Partea diavolului (1942-1944): „Cea mai frumoasãºiretenie a diavolului constã în a ne convinge cãel nu existã”;

c-o gravurã a lui Jan Brueghel cel Bãtrân(1568-1625), intitulatã „Nobody” – în care, dinSatana, apar numai coarnele ºi copitele: „DomnulNimeni! (...). Urmând firul tãgãduirii, Nimeni nueste om – deci, este neom. ªi cum omul estenimic, praf ºi pulbere, în faþa veºniciei, rezultãcã Nimeni este i-nimic, forma veche a lui inamic,distrugãtorul fãpturii lui Dumnezeu. Vrãjmaºulde moarte al omului, sursa atotrãul, neavândcorporalitate vizibilã, nici chip, îºi ascunde pre-zenþa în non-vedere, înºelându-ne sã credem cãaceasta este non-existenþã. Nu se vede, deci nuexistã! Nimeni!”.

ªi, de aici, începe „romanul” lui IOAN ENACHE(pentru cã cele 44 de eseuri – 30+14, în funcþie decele douã secþiuni – sunt scrise cu atâta patos ºidurere liminar-sincerã, de o rarã expresivitate –...ceea ce nu exclude, ba, dimpotrivã, sunt calitãþidobândite ºi datoritã acribiei informaþiei/documen-

l l l l l CARTE DE INÞELEPCIUNE lllll

OMUL ÎNTRE IADUL ACTUAL ªI

MÂNTUIREA POSIBILÃ ORICÂND1

Prof. dr. Adrian BOTEZ


38383838383838383838

38

taþiei! – ...încât, în primã instanþã, nu „citeºti”cartea, ci, pur ºi simpu, „o înfuleci”! – ...abiaapoi urmând meditaþia, cu lacrimi de aprinsãnãdãjduire, pe paginile ei, ca la MormântulÎnvierii Mântuitorului!) – ...adicã, începe„povestea” înfiorãtoare a ORBIRII CATASTRO-FAL-TRAGICE a omenirii, din ultimele 5-6 secole(începând cu umanismul renascentisto-luciferic,continuând cu iluminismul deicid, ºi ajungând lavremile noastre escatologice.

Respectând faptele ºi urmând adevãrul istoriei,IOAN ENACHE afirmã: „Sunt o mie de ani de cândEuropa se osteneºte, în taina fãrãdelegii,împotriva Crucii lui Hristos. (...) Spunem Europa,dar ne gândim la fiecare popor, la fiecare neam,la fiecare þarã, care, pe rând, în rotirea veacurilor,s-a desprins, violent sau mai pe ascuns, deDumnezeu, scuipând ºi cãlcând în picioareCrucea. Întâi, a fãcut-o papa de la Roma, încãdin veacul al XI-lea, plecând de la Hristos cu ana-teme ºi blesteme, învãþându-i pe oameni sã-ºifacã invers crucea, de la stânga spre dreapta ºi,mai ales, umplând cu sinele sãu locul lui Hristosdin fruntea Bisericii. Au urmat olandezii, danezii,belgienii, suedezii, norvegienii, în sec. al XVI-lea, surpãtori de cruce. Imediat s-au rupt ºienglezii, în veacul al XVII-lea. Francezii, la 1789,ºi-au ucis preoþii, au dãrâmat biserici cât auputut, au lichidat rânduiala lãsatã de Dumnezeu.În sec. XIX s-au ivit cele mai urâte apostazii,REVOLUÞII (s.n.) ºi cãderi. Europa îl declara dejamort pe Dumnezeu (...). Veacul XX ne-a dezlãn-þuit o Europã cruntã, fãrã Dumnezeu, criminalã,ucigaºã, învârtoºatã, înlãnþuitã de cele maicumplite vãrsãri de sânge din istorie, slujitoarea morþii, de la Urali ºi pânã la Atlantic, antiumanãºi antihristicã. În inima Europei, nazismulrãspândea moartea sub aripa neagrã a Satanei;în Rãsãrit, bolºevismul lichida creºtini, sfãrâmabiserici, batjocorea Crucea, sub aripa roºie aSatanei. (...) Veacul XXI, ca vârf al tumoriianticreºtine, cautã sã lichideze ºi ceea ce a mairãmas din Ortodoxie, sã striveascã ºi ultima turlãde bisericã, sã sufle ºi în ultima candelã caremai pâlpâie” – cf. Semnul Babilonului de peurmã, p. 25.

Autorul atrage atenþia asupra dezmãþuluisemantic, practicat de iudeo-masoni, în legãturãcu termenul de „REVOLUÞIE”: „Acum viaþa pla-netei noastre este copleºitã de revoluþii, deschimbãri violente ale ordinii sociale. Sânge,mult sânge, mânie, luptã, sacrificii umane pentru

o Nouã Ordine. De peste trei secole, lumeaeste obsedatã de revoluþii. (...) Dar ºtiþi care eculmea?! Sensul originar al cuvântului<<revoluþie>>, din latinescul <<revolutio>>,este <<ÎNTOARCEREA UNUI OBIECT, DUPÃO MIªCARE CIRCULARÃ, LA PUNCTUL DEPLECARE>>” (s.n.) - cf. Revoluþia satanicã –prin subteranele Bisericii, p. 290. Adicã,„revoluþia” trebuie sã-l întoarcã pe om, cu altecuvinte (...de data asta, neviciate semantic!), laOriginea sa Paradisiacã!

Sunt avertizaþi ºi membrii clerului, din rândulcãruia trãdeazã poporul ºi Neamul Valah multprea mulþi „reprezentanþi” (...ai cui?! – pentrucã aceºtia, trãdând, nu-l mai reprezintã peHristos-Dumnezeu!!!)... – a se vedea cazurileSofronie Drincec ºi Nicolae Corneanu, cei maicunoscuþi „ecumeniºti de pahar eretic”, aivalahilor din ultimii ani...de când cu „TRATATULDE LA RAVENNA”, cu...”primatul papal” ºicu...”infailibilitatea” celui care, ca ºi pãgânii, arevreo doi dumnezei, sugeraþi prin „filioque”! IOANENACHE atrage atenþia, ca pildã ºi luare-aminte(...pânã la ce catastrofe spirituale ºi identitarepoate duce TRÃDAREA LUI HRISTOS ªI ANEAMULUI HRISTIC!), ºi asupra „teologului(doctor în teologie ortodoxã!)-diplomat”Teodor Baconski, „euro-misionarul”...”EURO-ARGAT”: „Pe umerii urmãtorului Patriarh (n.n.:tocmai îl „terminaserã” pe Preafericitul ºiRomânul TEOCTIST! – urma staþia, cu peronulspre „ecumenism” – DANIEL!) stã deja ourgenþã (...): va fi obligat sã ºi transmitã, pânãla amvonul ultimului preot de þarã, tiparul unuistil misionar EURO-CONFORM” (s.n.: !!!) – cf.Euro-argat, p. 18. Mda...

...Omul nu vede, ºi Satana îl îmbie, continuu,spre nevedere, cu toate ispitele plãcerilor/viciilor,distrugãtoare de Duh...ºi omul se complace, cuinconºtienþã vesel-deºucheatã (dusã pânã lademenþã!), în NEVEDEREA lui sinucigaºã!

IOAN ENACHE are în VEDERE (pentru cãOCHII SÃI, prin Revelaþie, dar ºi pentru chinuireaconºtiinþei sale, de frate dostoievschian, alîntregii omeniri ispitite! - nu rãmân nicio clipitãînchiºi!), cum se ºi cuvenea, în primul rând,soarta omului valaho-rãsãritean... – ...dar,totodatã, ºtie ºi ne demonstreazã cã multe dintrecatastrofele spirituale ale Rãsãritului, sunt clociteîn „laboratoarele diavolului” din PARTEAAMURGITÃ a lumii – „Apusul consumist”.Inclusiv comunismul marxisto-stalinist! Vina



39

rãsãriteanului este, în primul rând, aceea cã-lacceptã ºi-l tolereazã pe Satana Amurgului, bachiar îl îmbrãþiºeazã, „se pupã în bot cu el”,mulþumindu-i (aparent, paradoxal!) pentru... sinu-ciderea moral-spiritualã, la care sunt supuºilocuitorii tãrâmurilor care, în mod normal, ar fitrebuit sã întâmpine, cu smerenie, exclusiv ºimodelar, Soarele Mântuirii!

Globalizarea/”NOUA ORDINE SOCIALÃ”(„Novus Ordo Seculorum”...) este cadrul, este„ringul” pe care ºi l-a croit Satana, spre a-ºi þine,în þarc, supuºii („În SUA, Biserica satanistã arestatut legal, cuprinde 700 de <<parohii>>” – cf.Nãscuþi în cãmaºa lui Hristos, pp. 9-10) – dupãcare, tot Satana, prin uneltele sale umano-terestre(iudeo-masonii!), a creat „uniunile” (StateleUNITE, UNIUNEA Europeanã etc.), prin care sãlegifereze ºi impunã, la modul terorist, dezastrulºi asasinatul/sinuciderea (fizicã ºi moral-spiritua-lã!), în mijlocul umanitãþii creºtine: „Naþiunea,suveranitatea, creºtinismul, tradiþia – suntnoþiuni perimate, care trebuie ºterse din con-ºtiinþa populaþiei” – cf. p. 10 (...nu spunea, oare,impostorul Ion Petru CULIANU, care se dãdeadrept „ucenicul lui Mircea Eliade”, cã „ORTO-DOXIA ESTE O FRÂNÃ, în calea progresuluiºi dezvoltãrii, modernizãrii României”...?! – cf.monografia Mircea Eliade, Nemira, 2004).

Pentru valahi, rãul suprem începe de la maso-nul paºoptist Al. I. Cuza, care „secularizeazãaverile mânãstireºti”, secularizeazã învãþãmân-tul... – ...de fapt, DESPARTE COPILUL DEBISERICA-HRISTOS (ceea ce a echivalat cu dez-dumnezeirea societãþii româneºti!) – dar se con-tinuã, cu maximã rapiditate ºi eficienþã, prin „terfe-lirea demnitãþii poporului român” ºi, dreptconsecinþã, cu legiferarea „asasinatului asupraAdevãrului spiritual”: „Printr-o singurã miºcarede condei iudeo-masonic, 87% din populaþiaþãrii îºi piede un drept naþional, devenind egalãcu orice asociaþie sectarã, care reuºeºte sãadune ca membri doar 1% din populaþia þãrii”,afirmã, cu obidã ºi dreptate, IOAN ENACHE,referindu-se la Legea nr. 489/2006, privind liber-tatea religioasã ºi regimul general al cultelor,prin care B.O.R. îºi pierde statutul real, de BisericãNaþionalã, ºi devine „egala” tuturor sectelor venitede peste Ocean, în ultimul veac: „Statul românrecunoaºte rolul important al Bisericii OrtodoxeRomâne ªI AL CELORLALTE BISERICI ªICULTE RECUNOSCUTE (s.n.) în istorianaþionalã a României ºi în viaþa societãþiiromâneºti”...ºuierã Satana, pe Sfânt Pãmânt

Valah, prin vocea Monitorului Oficial, Partea I,nr. 11/8.01.2007! – cf. subsolul pag. 8.

Lumea, prin iudeo-masoni, se repãgânizeazã,afirmã, cu dreptate, IOAN ENACHE. Dar nu oricum– ci, urmând calea Vicierii Cuvântului, ca formãsupremã de satanizare (cum a fãcut-o cu termenulde „revoluþie”, o face ºi cu alþi termeni, deveniþi,prin impunere revoluþionar-masonicã, importanþi,în existenþa socio-istoricã a omenirii: „libertate”(...ca „eliberare de Dumnezeu”!), „egalitatea” („nuca fii ai lui Dumnezeu, ci ca aparþinãtori ai uneiideologii de clasã sau de grup social, ai lojei,egalitatea de fii ai Satanei”), „fraternitatea” (...cea„masonicã, nu e sentimentul filial de fraþi ai ace-luiaºi Pãrinte ceresc, nici al apartenenþei la ofamilie sau un neam, ci e frãþie de jurãmânt pealtarul Satanei, frãþie de moarte”), „drepturileomului” de a fi animal/bestie sângeroasã ºicaìnicã... – ...autorul cãrþii atrãgând atenþia cã ºitermenul cel mai vehiculat, azi, în lume (ºi pe bazacãruia ºi în numele cãruia se sãvârºesc cele maicumplite asasinate, transformând, oricare colþ alTerrei, într-un ABATOR, într-un TEATRU ALSATANEI MASACRELOR!) – acela de„democraþie” desemneazã, de fapt, „DEMONO-CRAÞIA”! - cf. Legãmântul întunecat al demono-craþiei, p. 106.

„Voinþa poporului, voinþa lui Dumnezeu” –clameazã iudeo-masonii, în delir, un cunoscutdicton pãgân. „Care Dumnezeu? Pãgânii aveaucohorte de zei, care erau idoli, adicã diavoli.(...) DEMONO-CRAÞIA (s.n.) este conþinutulsistemelor politice care au venit peste noi, de-a valma, de mai multã vreme, iar democraþiaeste masca sub care ni se înfãþiºeazã TIRANIADEMONILOR (s.n.)” – cf. idem, p. 109.

Sunt state ortodoxe (chiar dacã iudeo-masoniirefuzã Bisericii Ortodoxe, din aceste þãri, statutulde „Bisericã Naþionalã”!), precum Grecia (...sauRusia, încã Serbia...) care nu acceptã impunereachiar a tuturor tehnicilor iudeo-masonice dedezbinare umano-creºtinã, de înjosire moral-spiritualã, de înjugare la aparatele de umilire ºiasasinare economicã profesioniºti/”killer”-iiF.M.I.-ului, B.E.R.D.-ului, B.E.I.-ului etc., dar ºi deasasinare fizicã a umanitãþii terestre. AsasinareªI fizicã (pe toate cãile imaginabile...inclusiv ceaelectronicã: „cipurile de identificare”!), pentru areduce populaþia terestrã la un minim de locuitori,uºor de supravegheat permanent ºi uºor demanipulat, ca SCLAVI AI UNEI OLIGARHIIPLUTOCRATICE! ªi aceastã „reducere” ºiînjosire demenþial-sinucigaºã, se face încã de la



40404040404040404040

40

nivelul fãtului ºi al copiilor nãscuþi, prin legile depromovare furibundã a avortului, homosexuali-tãþii, cãsãtoriilor inter-homosexuale, precum ºia vaccinurilor ucigaºe, a permisivitãþii, ba chiarobligativitãþii tuturor chipurilor dezmãþului/imoralitãþii (începând cu concubinajul, promo-vând, în paralel, SIDA ºi industria prosperã a„prezervativelor ºi anticoncepþionalelor”,continuând cu distrugerea ºcolii ºi, sinergic-concomitent, a educaþiei ºi a familiei...! – ...ºisfârºind atât în zona „dezmãþului Bisericii”, princelebrul „bluff” cinic, „ecumenismul” – cât ºiacolo unde „naiba ºi-a înþãrcat copiii”... - ...adicã,în zona industriei porno ºi de „entertainment”!).

Cum ziceam, mai sus: Da, în Grecia serefuzã multe dintre aceste tertipuri satanice...– ...e drept, cam cu un sfert de gurã (...pânã ºiacest „sfert” este datorat numai unor energiciSfinþi Pãrinþi ai Muntelui Sfânt – ...ATHOS-ulcel asaltat, ºi el, în multe locuri, de „ecume-nism”!), – ...ei bine, din pricina „încãpãþânãrii” eiîntru Ortodoxie, GRECIA-ÎNCÃ -„NAÞIONALISTÃ”-ªI-CREªTIN-ORTODOXÃ este þinta unor planuride dezmembrare ºi de aneantizare, ca ºiROMÂNIA ORTODOXÃ (...) ca sã fiþi primiþi înUE, întâi STÂRPIÞI CUIBURILE DE CIORI, DEPRIN PÃDURILE VOASTRE!”, adicã, MONAHIS-MUL VALAH! – i s-a poruncit, la Strasbourg,premierului, pe-atunci, „Cavalerul de Malta”ADRIAN NÃSTASE, în 2004!): „Existã un planKissinger (a se citi: american) de împãrþire aGreciei în trei: Albania Mare ia partea de vest,Macedonia – partea de nord, Turcia o parte dininsule, iar Thracia va fi al treilea stãtuleþ elin” –cf. Asumarea iresponsabilitãþii, p. 114.

Da: toate statele care au îndrãznit sã-ºipãstreze suveranitatea/Conþinutul de NEAM:prin prezervarea tradiþiei, identitãþii istorice ºireligioase (trecând peste ucazurile teroriste, dela Washington-New York ºi de la Bruxelles-Strasbourg!)... - au sfârºit prin a fi ori „decapitate”(prin asasinarea conducãtorilor lor – a se vedeacazul Serbiei lui Slobodan Milo]èevic, dar ºi alRomâniei lui Ceauºescu, al Iraqului lui Saddam –sau al Georgiei lui Sviat Gamsahurdia, Libiei luiGaddafi etc.), ori, de-a dreptul, bombardatesãlbatic, sau chiar invadate (a se vedea Serbia,bombardatã chiar de Paºtele-1999...de trupele„NATO”, de fapt, ale SUA! – ...aviatorii americaniajungând în aºa hal de satanizare, încât scriau peproiectilele ce urmau sã sfârtece trupuri de copii,femei, bãtrâni sârbi, care se plimbau, de Paºte,pe podurile de peste Drina ºi Dunãre, în speranþa

cã americanii nu le vor distruge... – ...þi-ai gãsit,„miloºii creºtini americani”...ipocriþii pãmântului!– ...scriau pe bombe, aviatorii ãºtia nãuciþi deSatana, cãtre sârbii împãrtãºiþi cu MÂNTUITORULHRISTOS, precum începusem a zice, mai sus: „UNPAªTE FERICIT!”) – sau chiar invadate... a sevedea atât Kosovo-ul/”Inima Serbiei”, cât ºi Iraqul etc.

...Eh! – evident, tind cãtre infinit sistemele ºitehnologiile ºi planurile de crimã, fãurite de Satana,în contra lui Hristos-Cel-din-Inima-Omului... –...prin jefuirea omenirii de apã, de aer, de hranã,de biserici, de familie, de ºcoalã, de patrie...desuflet! - ...toate atrocitãþile halucinante ale acestuirãzboi generalizat ºi nevãzut, de cãtre orbiiPãmântului (...rãzboi stârnit ºi întreþinut, conºtiin-cios, de iudeo-masoni!), al tuturora contratuturor, sunt descrise de autorul cãrþii, cu riguro-zitate ºi suferinþã, dusã pânã la sângerarea paginiide carte... - dar, totuºi, IOAN ENACHE are, oare,ºi SOLUÞII de neutralizare a satanismului, a luiAntihrist, cel cu „formã expresivã optimã” îniudeo-masonerie ºi-n plutocraþia Terrei?

Da, are – dar nu la îndemâna oricui, e drept...:„(...) N-au decât sã devinã ecumeniºti toþi

diplomaþii din rândul clerului sau al mirenilorn-au decât sã se uneascã de dragul pãcii, aliubirismului, al imperiului UE sau al imperiuluiglobal, al guvernului, al sinodului, al aurului,al grâului, al apei, al aerului, n-au decât sãimpunã tãcerea asupra filioque, a împãrtãºiriicu ereticii, a botezului, a tuturor tainelor, n-audecât sã mute „oficial” toatã Biserica laecumeniºti, la catolici, la reformaþi, la new age-iºti, la oricine – noi trebuie sã stãm bine, sãstãm cu fricã, sã luãm aminte ºi sã nu nemiºcãm nici la dreapta, nici la stânga, nici înjos, nici în sus, unindu-ne cu alþi rãtãciþi, sãstãm bine, dupã modelul Sfântului ArhanghelMihail. Sfântul Lavrentie al Cernigovului neavertizeazã sã nu intrãm în bisericile lorprefãcute, atunci când se va întâmpla aºa ceva.Sã rãmânem statornici în Hristos. Mãrturisitoriai dreptei credinþe. Statornicia în Hristosul celviu este lucrul cel mai greu în vremurile dinurmã. Ne vor chema la comuniune cu cei mulþiºi oficiali? Atunci îi vom chema ºi noi înapoi ladreapta credinþã, la pocãinþã, sub drapelul luiHristos. Ne vor prigoni? Mãrturiile însângerateale Sfinþilor Maxim ºi Marcu sã ne îmbrace ºipe noi în harul lui Hristos, în cãmaºa Lui de labaza Crucii”! – cf. Statornicie!, pp. 318-319.

De observat cã IOAN ENACHE cunoaºte maiprofund creºtinismul Cãii Drepte-ORTODOXIA,



41

decât cei mai mulþi dintre preoþii noºtri de mir. El,precum monahii ºi schivnicii noºtri cei aprigi, cuei înºiºi, întâi... – ...deci, „de drept”, ºi cu noi („sfinþiîncã de pe Pãmânt”...) - nu uitã cã Hristos înseam-nã, în primul ºi-n ultimul rând, STATORNICIE ÎNDEMNITATEA CREDINÞEI ORIGINARE!

„ªi ce ar folosi unui om sã câºtige toatãlumea, dacã ºi-ar pierde sufletul? Sau ce ar daun om în schimb pentru sufletul sãu?” – Matei16:26; „ªi ce ar folosi unui om sã câºtige toatãlumea, dacã s-ar prãpãdi sau s-ar pierde pe sineînsuºi?”– Luca 9:25.

...Nu poþi fi om întreg ºi luminat de zâm-betul cel senin, al Fericirii Pregustãrii Auto-Recuperãrii ORIGINARITÃÞII RAIULUI – decâtdacã-l pãstrezi pe HRISTOS-DUMNEZEU, caSINGUR AUTENTIC „SINE”, al KENOZEI/„golire de sine”!

Chiar ºi cu preþul suprem al „MUCENICIEI ªIAL MARTIRIULUI”! – cum afirma ºi exemplifica,prin însãºi viaþa ºi moartea sa, Sfântul nostru moldo-vean... – ...cel prigonit, hãrþuit, scuipat ºi umilit,chiar ºi înainte de moarte, de cãtre „noii securiºti”,din slujba iudeo-masonilor contemporani... –IUSTIN PÂRVU!

1Ioan EnacheContra vicleanului Nimeni,Editura Studion, Bacãu, 2015


Lângã pisica albastrã

Câþiva iriºi indigoîºi deschid aripile ºifonate de somn;scormonitori,ochii de catifea ai pisicii albastrestrigãsilabisind un miracolpetrecut chiar acumîn oraºul medieval.

Afarã, în nãvodul ploii,se prind oameniicu paºii grãbiþi,ascunºi sub gulerele ridicateale mantalelorneîncãpãtoarepentru niciun fel de miracol.

Doar lângã pisica albastrã,un copil deseneazãinsistentpãsãri de zãpadãciugulind dimineaþade seminþele ei aurii.

Mihaela OANCEA

Faguri de verde

Chemãri înfrunziteard depãrtãri cu aromã de pin;o corabie de jãratic,uitatã anume într-o picturã de ºevalet,sculpteazã pãsãriale cãror nume le-am rãtãcit demult,în cerdacul primilor ani,lângã ghivecele cu muºcateºi, mai cu seamã,lângã surâsul tãunins de neîmblânzite primãveri.Spre searã, decupeazã faguri de verdepe care-i aºazã pe munte, sus,chiar acolo, pe partea stângã,în dreptul inimii.


42424242424242424242

42

„PUTEREA CUVÂNTULUI”SAU

DESPRE ÎMPLINIREAPRIN LOGOS

În continuarea cãrþilor anterioare,„Sãrbãtorile eterne” (2001) ºi „Bucuria lacrimii”(2010), volumul „Puterea Cuvântului. Cuvântãrila Duminicile de peste an” (Editura Renaºterea,Cluj-Napoca, 2014), al Pãrintelui Preot MateiPopovici, este o carte a cãutãrii prin sublimare ºiesenþializare, împlinind parcã un triptic sacru alcuvântului scris. Sunt prezentate, în aceste paginiale actualului volum, cinci episoade definitoriipentru exemplificarea Cuvântului, prin trãireaLogosului. Aceastã alegere nu presupune olimitare, ci o conturare mai accentuatã a spaþiuluisacralizat ºi sacralizant, de împlinire prin Logosa cuvântului definitoriu pentru persoana umanã.În acest volum de eseuri-predici, perspectiva esteuna a amplificãrii metodei de cercetare, deinvestigaþie culturalã, teologicã ºi ºtiinþificã, pentruo bunã dezvoltare a unui limbaj, care sã poatãformula o încadrare în sfera numinosului a ceeace reprezintã acea sublimã expresivitate deesenþã teandric-umanã.

Cele patru cuvântãri, alãturi de cea de acincea, care apare sub o altã denumire (predicã),sunt descoperite ca fiind exemplificãri ale treptelorde ascensiune spiritualã. Acestea prezintã mediulîn care Cuvântul rodeºte, un areal de determinarea Logosului în Creaþie. Ele caracterizeazãconduita umanã, în perspectiva devenirii acesteia,ca proces de obârºie ontologicã ºi cu finalitateeshatologicã, insuflând modele de raportare aomului faþã de Logos.

Sunt caracteristici determinante aleexistenþei umanitãþii: slãbiciunea trupeascã –vindecarea slãbãnogului (prima cuvântare –Cuvântare la Duminica a VI-a dupã Rusalii ºi aII-a dupã Paºti – Vindecarea slãbãnogului dinCapernaum), bunãstarea în raport cu vârsta,neputinþa de a decide, de a întreprinde o alegerebeneficã, lipsa fermitãþii (cea de-a doua cuvântare– Cuvântarea la Duminica a XII-a ºi a XXX-a dupãRusalii – Pilda tânãrului bogat), parabolasemãnãtorului, care apare ca o chintesenþã acelor patru puncte cardinale în comportamentul

uman versus apropierea de Cuvânt, de împlinireaprin Logos, nu întâmplãtor fiind situatã aceastãcuvântare ca punct central al prezentului volum alPãrintelui Preot Matei Popovici (Cuvântarea laDuminica a XXI-a dupã Rusalii – Parabola semãnã-torului), lecþia oferitã de bogatul care i-a rodit þarina,fiind cea de-a patra parte, dar descoperitã ca ºi opredicã (Predicã la Duminica a XXVI-a dupã Rusalii– Pilda bogatului cãruia i-a rodit þarina), modelulfiului risipitor (Cuvântare la Duminica a XXXIV-adupã Rusalii – Pilda Fiului risipitor), care prezintã, înmod metaforic, o reasumare a modernitãþii din per-spectiva paralelei ev biblic – ev contemporan.

Deºi apar în tratarea subiectului acestuivolum termeni care aparþin sferei teologiei, aceastãlucrare a pãrintelui Preot Matei Popovici, intitulatã„Puterea Cuvântului”, trece dincolo de o simplãcatalogare a sa în domeniul teologic, prin modul deabordare care descoperã o eseisticã aparte, carecunoaºte nuanþe de esteticã literarã, de lingvisticã,prin definire, prin exemplificare, care aduce modelefilosofice, care ne vorbeºte despre curente ºi repre-zentanþi de seamã ai gândirii filosofice, sociale,culturale din antichitate ºi pânã în contemporaneitate.

Volumul „Puterea Cuvântului”, autor PreotMatei Popovici, reprezintã un studiu care cunoaºteo documentare deosebitã. Fiecare filã este îmbo-gãþitã cu numeroase note de subsol, cu explicaþii,trimiteri, indici bibliografici, care conferã o privirecomplementarã exhaustivã asupra subiectelorabordate ºi oferã numeroase ºi complexe punctede vedere de specialitate, care pot fi consultate delectorii acestei cãrþi.

„Puterea Cuvântului”, ca sintagmã simboli-zând evoluþia forþei duhovniceºti a omului, sededuce din puterea exemplelor. Mediul de împlinireeste cel cultural – teologic – livresc. Solitudiniiumane îi este opusã, de cãtre autor, apropierea prinlucrarea Logosului. Datul uman fiinþial este împlinitprin semãnarea Cuvântului în mediul uman. Aceastãacþiune are un rol de determinare ºi nu de detaºare.O nuanþã aparte a cãrþii „Puterea Cuvântului” oconstituie descoperirea implicãrii umane în relaþiaom – Divinitate.

Timpul contemporan trãit este privit de autorca fiind un timp al conºtientizãrii ºi al acþiunii, untimp al re-asumãrii datului Cuvântului, precum ºi alîmplinirii acestuia. Logosul nu este o expresie a unuiCuvânt static, ci este expresivitatea Cuvântuluiroditor. Tonul lucrãrii este unul ardent, modelul oferitfiind cel de acþiune întru împlinire. Spaþiul sacru estecel care poate ºterge acþiunea timpului ºi poaterevitaliza gândirea umanã. Acest Spaþiu al Cuvân-

dr. Victor Constantin MÃRUÞOIU

lllll CARTE DE INÞELEPCIUNE lllll


43

tului poate reintegra în dialogul fiinþial omenireaîn tãrâmul Creatorului sãu, din perspectiva uneitrãiri active în forma conºtientizãrii umane.

Din perspectivã hristologicã ºi antropo-logicã, autorul priveºte fiinþa umanã ca fiindînscrisã unui areal mistic, o raportare numai ºinumai la datul raþional uman nefãcând altcevadecât sã minimalizeze existenþa umanã: „Nuexistã o aºa-zisã disciplinã antropologicã înafara antropologiei creºtine, pentru cã omulautosuficient sieºi nu e doar o fãpturã infirmã,ci mai degrabã incompletã din punct de vedereontologic. (...) Omul nu e fãcut dupã chipul ºiasemãnarea lumii, spune unul dintre SfinþiiPãrinþi, ci dupã chipul ºi asemãnarea luiDumnezeu – potrivit suprarevelaþiei biblice.”...Din punct de vedere ontologic, omul nu estecomplet decât prin raportarea la misterul relaþieiom – Divinitate.

Modelele umane de conduitã suntaceleaºi, în fiecare secol, deceniu, doar formade manifestare sau redarea sub forma uºormodificatã a unui limbaj diferã, însã ascensiu-nea spre o accesibilitate a unui timp de graþiear fi o cãdere în idealism sau idilism. „Putereamea se desãvârºeºte în slãbiciune”, zice Hristos(dupã Sf. Apostol Pavel, II Corinteni 12, 9).

Diferenþiatoare rãmâne raportarea lalimbaj. Forma de îmbrãcare a cuvântului poatedetermina o apropiere de mesagerii celeºti saude îndepãrtare, printr-o malefizare a formulãriiexpresivitãþii de redare, omul cãzând astfel îndeterminism ºi dezrãdãcinare.

Inocenþa umanã poate fi detaºatã prinmaleficizarea cuvintelor, ca o rupere prin foa-mete metafizicã ºi astfel se poate determinamoartea sa interioarã. Omul, când s-a rupt dedivinitate, „s-a rupt ºi de sine însuºi”, spuneautorul.

„Ne-ai fãcut pe noi pentru Tine, Doamne,ºi neliniºtit este sufletul nostru pânã ce se vaodihni în Tine”, spune ºi Fericitul Augustin încartea sa intitulatã „Mãrturisiri”.

Ideile pot avea uneori, aratã autorul, onuanþã creatoare, dar pot constitui ºi o erodaresufleteascã umanã, în aºa fel încât forma deîmbrãcare a ideii în limbaj filosofic poate deter-mina alteori „drumul spre infinite posibilitãþi derãtãcire pe care nevoia de absolut a omului

trufaº le dogmatizeazã în ideologii cu soteriologiisinucigaºe”. De aceea, „replica misticilor e impla-cabilã:omul mândru e sclav al sinelui, iar sclavii, de regulã,vexaI ºI abuzaI fiind, sunt plini de patimi subiective,care le consumã orice urmã de luciditate ºiobiectivitate. Pentru a gândi corect ºi liber, trebuie sãfii liber.”

„Un om poate deveni liber numai când seelibereazã de acest tiran care este Egoul, numai cândse elibereazã de pãcat. Aceastã eliberare se poateproduce doar prin acceptarea lui Dumnezeu ca Domnal nostru”, afirmã Emil Brunner, în studiul sãu, intitulat„Temeiurile credinþei creºtine”.

Lev ªestov, citat în cartea Pãrintelui MateiPopovici, îl explicã pe filosoful creºtin Blaise Pascalastfel (în lucrarea sa, numitã „Noaptea din GrãdinaGhetsimani”): „Judecãtorul suprem, în toate diferen-dele, nu este omul, ci Acela care este deasupraoamenilor. ªi, prin urmare, pentru a gãsi adevãrul,trebuie sã te eliberezi de ceea ce oamenii considerãde obicei ca fiind adevãr…”

„Puterea Cuvântului” nu restrânge, nu limitea-zã, nu constrânge, ci oferã o exemplificare exegeticãa necesitãþii asumãrii modelului Logosului pentruîmplinirea metalimbajului într-o societate modernã atransmutãrilor ºi într-o spaþialitate transmodernã aexistenþei umane.

Aºa dupã cum aratã ºi Mircea Muthu, în„Cuvânt înainte”, „Smerenia ºi respectul faþã de carte– veritabile mãrci de nobleþe intelectualã – particula-rizeazã ºi un profil autobiografic pe care mai mult îldeducem din filigranul celor cinci învãþãturi biblicedocte ºi, în acelaºi timp, puternic afectivizate, maiîntâi comunicate expresis verbis ºi apoi aºternute pehârtie pentru cei de astãzi dar ºi pentru cei de mâinecãutând eterna Duminicã a Spiritului.”

Edificatoare sunt ºi cuvintele lui Aurel Sasu,notate pe coperta a patra a cãrþii „Puterea cuvântului”:„Exegeza pãrintelui Matei Popovici este o vastã pano-ramã culturalã a ideilor, construitã pe câteva modeleneotestamentare: fiul risipitor, semãnãtorul, paraliticuldin Capernaum, bogatul nesãbuit ºi tânãrul bogat.Remarcabilã este, în volum, deschiderea înspre uni-versal a parabolei biblice, inteligenþa abordãrilorsincretice ºi pluralitatea de sens a interpretãrilor meta-textuale. Elegant ºi discret-polemic, demersul analiticoferã, ca alternativã, falselor convulsii de istorie con-temporanã, argumentul etern al zidirii omului înDumnezeu prin cuvântul puterii lui Hristos.”

lllll CARTE DE INÞELEPCIUNE lllll


44444444444444444444

44

Costel STANCU

* * *

Nu te vor împuºca,doar îþi vor lua inima din pieptºi o vor aºeza în locul unei cãrãmiziîn zidul de care eºti lipit,aºteptîndu-þi execuþia.Cãrãmida înlocuitã þi-o vor pune în palmã,sã începi cu ea construirea altui zid.Cînd va fi gata, te vor împinge dinaintea lui.Îþi vor lega mîinile, îþi vor acoperi ochii.Însã nu te vor omorî. Îþi vor scoate din pieptinima crescutã între timp ºi o vor pune în loculunei cãrãmizi din noul zid…ªi tot aºa, pînã cînd zidurileridicate de tine vor forma o cetateal cãrei rege, fãrã inimã,te va alunga.

* * *

Dezlegaþi sforilevoi, pãpuºari,sã poatã fugi pãpuºile în oraº!

Lãsaþi deschise, pentru o clipã,cutiile în care le aranjaþi dupã spectacol– morminte de jucãrie.

Melodios,ca vîntul prin lacãte,pãpuºile or sã se strecoare afarã.

Însufleþite,vor juca, singure, în piaþa publicã,spectacolul libertãþii lor.

Libertatedupã care voi, pãpuºarii,tînjiþi de atîta vreme!

* * *ce tineri frumoºi talentaþieram odinioarãacumne sprijinim în aceste stilouri goalecu peniþele înfipte-n pãmîntca niºte gropari încozile lopeþilor

ºi ni se pare cãa muri e ca ºi cumne-ar cuceri o armatã strãinãsilindu-ne sã ne potrivim ceasuriledupã ora din þara ei.

* * *

trece pe stradã poetul nu-l huiduiþice vinã are elcã v-aþi vîndut caii înainte de a le creºte aripilecã doar el poate ridica la cer cu privireapãsãrile hrãnite cu grãunþe de plumbcã o singurã atingere de-a satransformã clopoþelulleprosului într-unul din aur ºi îl face sã cîntecling-cling apropiaþi-vã nu rãniþi poetulsufletul luie o grãdinã aflatã mereu în caleanorului de lãcuste.ce dacã trãieºte într-o corabie cu pînzedin aripide fluture alb ºi crede cã luna e o oglinjoarã încare se priveºte soarele noaptea. nu e nebunfiindcã nu e fericit. viaþa lui – un peºte ce seîntoarce mereu în locul unde a fost pescuit.

* * *prima iubire – pãpuºa surorii mele.într-o zi i-am furat-o ºi am fugit împreunãde acasã oamenii mari ne-au gãsit ne-auadus înapoi pãpuºa a fost închisã în cutia einu-þi fie teamã am liniºtit-o eu n-am sã te lasacolo numai sã vinã clipa potrivitã dreptpedeapsãmie mi-au cumpãrat un trenuleþ electrice pentru bãrbaþi au spus nu mã jucam cu eldoar îl pregãteam de drum aºteptîndcu nerãbdaresã pot fugi din nou în lume eu ºi pãpuºasurorii melesã nu ne mai prindã nimeni de astã datã totpîndindmomentul evadãrii am început sã cresccreºteam cu disperare doamne cum voi maiîncãpeaîn vagoanele trenuleþului aºa am devenit tristnu-mi fãceam prieteni de teamãcã-mi vor seduce aleasa inimii apoia trecut timpulam plecat singur în cele patru vînturi amcãlãtoritam iubit am trãdat pãpuºa surorii mele încãaºteaptã în cutia ei de carton aventurapromisã.

lllll POEZIE lllll


45

În ultimul timp aceastã sintagmã adobândit noi accepþiuni lingvistice ºi interpreta-tive. ,,Binecredincios’’ nu se mai referã astãzidoar la sensul religios al cuvântului, ci poate fiinterpretat ºi ca devotament faþã de cineva saude ceva. În cazul de faþã ar putea fi o þarã deadopþie, în care românii au ales sã se stabileas-cã, sã-ºi facã un rost ºi sã înfloreascã alãturide familiile lor. Iar credinþa acestora porneºte dinrãdãcinile adânci ale celor ºapte ani de acasã,transplantându-se apoi dintr-un bun simþ ºi obunã creºtere într-un teritoriu strãin, care înseam-nã tot acasã, doar cã de dincolo, conaþionaliinoºtri ajungând sã stabileascã un pod delegãturã între România, ca þarã de baºtinã pecare au pãrãsit-o ºi noua patrie unde au alessã-ºi ducã traiul mai departe.

Primele valuri de români care au plecatde pe meleagurile noastre, sunt cei care auajuns pe continentul nord-american spre sfâr-ºitul sec. al XIX-lea. Deºi mulþi nu ºtiau încotrose îndreaptã, sau ce anume aveau sã facã, eiau plecat cu gândul de a lucra pentru un timp,sperând cã aveau sã se întoarcã, iar cu baniicâºtigaþi în strãinãtate sã se aºeze pe la caselelor. Alþii au plecat încã de la început hotãrâþisã nu mai revinã niciodatã îndãrãt. Iar unii nicinu au mai apucat sã ajungã la destinaþie. Purºi simplu s-au prãpãdit pe drum. Toþi aceºtias-au numit emigranþi, motivele plecãrii lor fiindcele ale câºtigãrii prin muncã a unui trai maibun, eliberarea de sub imperiul austro-ungar,teama de Primul ºi de Cel de al II-lea RãzboiMondial.

O altã categorie distinctã este cea arefugiaþilor politici, a celor care au cerut azilpolitic dupã instalarea dictaturii comuniste lanoi în þarã. Conform datelor statistice, aceºtiimigranþi sunt cei mai mulþi la numãr, ei încer-când prin orice fel de mijloace sã scape deteroarea comunistã. Riscul imens pe care l-auavut de înfruntat (în special cel al privãrii delibertate, al decãderii din drepturile sociale ºicetãþeneºti, sau chiar al condamnãrii laînchisoare pe viaþã sau al morþii) nu i-a speriat.Disperarea acestor oameni de a scãpa de„ciuma roºie’’ nu a cunoscut margini. Au alesorice formã de a fugi în lume, rupând ceva din

Muguraº Maria PETRESCU

sufletul lor: certitudinea cã pentru ei cale de întoarcerenu mai exista ºi nici posibilitatea de a-ºi mai revedeavreodatã þara sau familia.

Iatã însã, cã a venit anul 1989, cu toate schimbã-rile ºi transformãrile lui radicale: de mentalitate, intro-ducere a ideii de globalizare, economie mondialã etc.Deschiderea graniþelor a însemnat din nou plecareamasivã a românilor. De data aceasta nu mai eraumotive politice, doar o dorinþã acutã de afirmare ºi dea avea un trai mai bun. Cifrele aratã cã în 2013 peste3,5 milioane de români lucrau ºi trãiau în strãinãtate.Astãzi ei nu se mai numesc imigranþi, naþia noastrãrãspânditã pe tot globul pãmântesc poartã denumireade diaspora româneascã. ªi o poartã cu mândrie! Din2008 ºi pânã acum am avut ocazia sã întâlnesc foartemulþi români plecaþi în special în Statele Unite aleAmericii ºi în Canada. Sunt de vârste diferite: seniori,oameni ajunºi la maturitate, tineri, adolescenþi ºi copii.Cei din primele categorii îþi relateazã poveºti cutremu-rãtoare de viaþã, dramatice. Tinerii sunt mai senini,mai detaºaþi, au apucat alte vremuri, beneficiazã dealte condiþii mai bune, de o deschidere a modului de agândi ºi a trãi, de libertate socialã ºi interioarã. Cutoþii au parte de toleranþã în þãrile de adopþie, pentrucã aici convieþuiesc ºi muncesc laolaltã oameni de petot mapamondul. De aici ºi posibilitãþile nenumãrateale românilor de a se manifesta pe diverse planuri. Iarcând îi întâlneºti, dupã ce ajungi sã-i cunoºti mai bineºi sã-i vezi aºa cum trãiesc ei în noile þãri unde s-austabilit, chiar te bucuri de succesul lor, de încredereape care þi-o transmit în viaþã ºi pentru viitor, de bucuriaºi seninãtatea care se citeºte în ochii lor, de faptul cãsunt apreciaþi la locul de muncã. Sunt harnici, serioºi,capabili, cu credinþã faþã de þara în care s-au stabilit ºila progresul cãreia participã. Toþi românii din diasporaau avut curajul, indiferent de vârstã, sã ia viaþa de lacapãt. ªi au reuºit în încercarea lor. Unii sunt chiarstrãluciþi. Dar niciodatã nu au uitat de locurile nataleîn care s-au nãscut ºi de ospitalitatea proverbialã pecare au moºtenit-o de la înaintaºii lor.

Ospeþia românilor de pretutindeni se manifestãîn diverse feluri. Voi începe cronologic prin a prezentape câþiva dintre concetãþenii noºtri pe care i-amcunoscut recent, sau pe care i-am reîntâlnit. Bucuriarevederii a fost imensã pentru toþi. Dar bucuria lor dea oferi a fost ºi mai mare. Aici vroiam sã ajung, lafaptul cã oriunde s-ar afla pe acest pãmânt, româniivor avea întotdeauna acelaºi suflet credin-cios. Ei vor

OSPITALITATEA POPORULUI ROMÂN ,,CEL BINE CREDINCIOS DE PRETUTINDENEA’’

lllll ESEU lllll


46464646464646464646

46

rãmâne mereu aceiaºi oameni cu drag, nostalgieºi dor faþã de patria din care au plecat, dar voravea ºi un respect deosebit ºi o credinþãnestrãmutatã faþã de þara în care s-au stabilit ºiîn care s-au realizat. Iar acest lucru se poatevedea la bisericã. Rugãciunile Crezul ºi Tatãlnostru se rostesc de cãtre preot împreunã cucredincioºii atât în limba românã, cât ºi în limbaenglezã. Steagurile României ºi al þãrii de adopþiestau de o parte ºi de alta a altarului, semn cãpânã în cel mai profund loc al sufletului lor,credinþa acestor oameni ºi respectul lor faþã deRomânia ºi de þara în care s-au stabilit este egalãºi simþitã cu adevãrat. Ei vor rãmâne liantul princare încã o datã ºi dincolo de relaþiile diplomatice,politice, eco-nomice, culturale etc., vor fi cei carevor asigura prin existenþa ºi munca lor o legãturãce va sta la baza celor douã popoare. Chiar dacãse vor integra perfect în noua patrie, chiar dacãvor vorbi perfect limba ei, românii din diasporavor fi mereu ºi în egalã mãsurã, cetãþeni ai celordouã state. Un exemplu este cel al Pr. Dr.Dumitru Ichim (Kitchener, Ontario, Canada)„sufletul“ comunitãþii ºi al Câmpului Românescde la Hamilton. Românii de aici se adunã în jurulacestui om deosebit. Au un adevãrat respectpentru el ºi se bucurã cã îl au printre ei, ca prieten,sfãtuitor, duhovnic, povãþuitor de fapte bune. Îlîndrãgesc pentru cã este cel care i-a botezat,cununat, sau le-a fãcut slujba de trecere la celeveºnice. Dumitru Ichim este preotul ºi prietenullor de o viaþã, omul care le ºtie bucuriile ºi tristeþile,nãzuinþele ºi dorurile. Dar în egalã mãsurã el esteºi unul dintre cei mai desãvârºiþi artiºti aicuvântului, care scrie poezii într-o limbã românãcuratã ºi limpede, cum puþini o vorbesc, mai alesdupã o viaþã trãitã mai bine de 55 de ani înCanada.

Voi mai semnala aici prezenþa Dnei MariaMioara Bolca, a soþului ei Dl Virgil Bolca ºi a fiiceilor Isabela. Le mulþumim de cãldura lor sufleteascã,de ospeþie ºi de ciorba fãcutã „ca la mama acasã“.

ªi pentru cã tot am ajuns în acest punct, mãvoi întoarce cu gândul la Sãptãmâna CâmpuluiRomânesc de la Hamilton, Canada (6 – 11 iulie2015). Voi menþiona, în mod special ºi cu multemulþumiri, fam. Maria Marietta Dincov ºi FlorinBorduºanu pentru atenþia deosebitã pe care auacordat-o Dnei Prof. Univ. Dr. Anca Sîrghie, artisteiLia Lungu ºi mie. Fam. Borduºanu ne-a gãzduit înRV-ul fiului Dnei Maria Marietta Dincov, oferindu-ne astfel, pentru o sãptãmânã condiþii de cazare cutotul speciale. Dar ºi mai plãcut era dimineaþa cândDl Florin Borduºanu ne pregãtea cafelele, pe careDna Dincov ni le servea în ceºti aburinde împreunãcu niºte brânzoaice calde fãcute de ea. Ospitalitatealor, ca ºi a întregului personal de la Câmpul Româ-nesc, s-a împletit mereu cu zâmbetul ºi o vorbãbunã, alãturi de urarea de bunã ziua, fãcând catotul sã parã ºi mai însorit. Voi mai insista ºi asuprafaptului cã cei doi soþi au asigurat în douã rânduripentru toþi invitaþii de la Câmp ºi personalul de acolo,câte o masã copioasã cu borº de peºte ºi saramurã(peºtele a fost pescuit de Dl Florin Borduºanu, iarDna Maria Marietta Dincov a fost cea care l-a pregã-tit, aºa cum o fac lipovenii din Delta Dunãrii).

ªi, ca ºi cum acest lucru nu ar fi fost îndeajuns,în douã seri, prietenii noºtri dragi ne-au fãcut ºi câteun foc de tabãrã, oferindu-ne la casa lor de la Câm-pul Românesc, gustoasele sarmale tradiþionale. Ne-amadus aminte de casã, gazdele ne-au împãrtãºit dinpovestea vieþii lor, cum au ajuns acolo, cum s-aureprofilat îmbrãþiºând alte meserii, cum ºi-au crescutcopiii, cum au reuºit în viaþã. Toate acestea peacordurile romanþelor cântate de inegalabila IoanaRadu. A fost multã voie bunã, iar toþi cei din tabãrãni s-au alãturat rând pe rând. Încã o datã, multumimDnei Maria Marietta Dincov ºi Dlui Florin Borduºanupentru ospitalitatea, generozitatea ºi prietenia decare au dat dovadã.

Aceeaºi senzaþie de bine, de prietenie adevã-ratã ºi de familie caldã ºi primitoare am avut-o ºidin partea distinºilor mei prieteni Dna Maria ºi DlMircea ªtefan Baran din Cleveland, Ohio, SUA.Deºi „e lung pãmântul /ba e lat’’ (spunea GeorgeCoºbuc în Nunta Zamfirei), prin intermediul priete-nului nostru comun, scriitorul Aurel Pop de la Satu-Mare, care m-a rugat sã scriu prefaþa cãrþii Poemepentru Maria, am ajuns, în 2012 în Michigan, sã-lcunosc pe Mircea ªtefan, poet contemporan demare anvergurã. Ne-am împrietenit imediat pentrucã este o fire comunicativã ºi veselã, în ciuda

lllll ESEU lllll


47

faptului cã scrisul lui este total opus firii lui. ªide atunci am mai comunicat prin e-mail saupe skype. Nu bãnuiam cã la plecarea dinHamilton cãtre Cleveland cei doi soþi plãnuiserãsã mã gãzduiascã în minunata lor casã dintr-opãdurice, prin care se plimbã nestingheritecãprioarele, sau aleargã jucãuºele veveriþe.Împreunã cu fiii lor, sunt plecaþi de 20 de ani înSUA. Amândoi sunt absolvenþi ai Facultãþii deFizicã din Cluj-Napoca, Universitatea Babeº-Bolyai. S-au integrat din prima zi în societateaamericanã ca ºi cum s-ar fi nãscut aici. Au luat-o de la zero, dar au avut curaj ºi au reuºit sãîntemeieze ºi sã ducã spre succes o firmã încare activitatea de bazã constã în lucrãriexecutate în granit. Vã rog sã credeþi cã fac oadevãratã artã din munca lor. Deºi fizicieni deformaþie, cei doi sunt niºte adevãraþi artiºti. Eleste ºi poet, iar Maria Baran confecþioneazãcu o mãiestrie ºi o imaginaþie fãrã seamãn,bijuterii de tot felul, mãrþiºoare, cocarde pentrudiverse evenimente. Motivele folosite sunt celetradiþionale româneºti sau americane. Efectulartistic este unul cu totul special. Maria Barannu vinde aceste obiecte. Pur ºi simplu le oferã,sau dacã totuºi le vinde, banii obþinuþi îidoneazã la biserici pentru susþinerea unoractivitãþi religioase sau culturale. În Americaºi în Canada a dona ceva unei biserici, subformã de bani sau a depune o muncã în folosulacesteia ºi, pe cale de consecinþã al întregiicomunitãþi, este un lucru foarte normal. Aºase explicã diversele lucrãri în granit fãcute deMircea ªtefan Baran la biserica „Sf. Maria“ dinCleveland ºi nu numai aici. Nu ai cum sã nuobservi frumosul din sufletul acestor doi soþi,bucuria lor de a oferi, de a împãrtãºi din experi-enþa lor. Îþi vorbesc cu seninãtate, calm ºicãldurã. Fac foarte multe, dar nu se laudãniciodatã, iar dacã vrei sã le apreciezi muncase sfiesc, pentru cã sunt modeºti din fire ºi li

se pare cã aºa ar fi normal sã fie. Se bucurã dacã leoferi ceva în dar, însã cel mai mult se bucurã dacã eisunt cei care îþi oferã ceva, dacã pot veni înîntâmpinarea oaspetelui lor. „Casa poetului“, aºa cumau denumit-o dupã ce au cumpãrat-o, este înpermanenþã deschisã pentru românii care vin din þarã.ªi vã rog sã credeþi cã sunt mulþi, de la rude ºi prietenisau simple cunoºtinþe, pânã la personalitãþi, toþi suntgãzduiþi cu drag.

Surprizele acestei familii nu aveau sã se terminedoar aici. Mircea ªtefan Baran mi-a oferit o zi de neuitatprin tot ceea ce mi-a arãtat în Cleveland, dar ºi prinpersoanele pe care mi le-a prezentat.

Prima vizitã a fost cea de la biserica „Sf. Elena“unde la casa parohialã, i-am cunoscut pe PreotIconom Stavrofor, Dr. în istorie Petru Mihail NicolaeStânea, absolvent al Facultãþii de Teologie din Alba-Iulia (Mitropolia Greco-Catolicã a Blajului) ºi pe soþiaacestuia, Dna Dr. în filologie ºi editor, PreoteasaCarmen Stânea.

În afarã de bucuria de a ne cunoaºte ºi de acreiona diverse proiecte pentru viitor care sã lege ºimai mult comunitatea creºtinã greco-catolicã dinCleveland, de biserica greco-catolicã din þarã, Pr. Dr.Petru Mihail Nicolae Stânea ne-a prezentat cu marebucurie ºi amabilitate biserica în care slujeºte ºi încare se aflã o pãrticicã din moaºtele Sfintei Elena, sãlileanexe, în care se þine Cenaclul „Cafeneaua culturalã“avându-l ca iniþiator pe Mircea ªtefan Baran ºi peCarmen Stânea, sala mare de festivitãþi unde se orga-nizeazã „Balul Toamnei“, petreceri de nunþi, botezuri,revelioane, spectacole, dar ºi muzeul bisericii unde sepot vedea exponate româneºti tradiþionale, cupe sportivesau medalii primite de copii cu ocazia unor competiþii.Am mai aflat cã „Sf. Elena“ este prima parohie româno-unitã din America. Construcþia bisericii a început la19 noiembrie 1905 în Cleveland. Pânã în 1926 s-auînfiinþat în SUA 17 comunitãþi greco-catolice. Cel carea întemeiat în 1905 prima bisericã româneascã greco-catolicã „Sf. Elena“ din Cleveland, precum ºi „Româ-nul“ primul ziar de pe continentul nord-american,publicaþie de promovare a culturii ºi istoriei neamuluinostru, a fost Preot Dr. în filosofie ºi teologie Epami-nonda Lucaciu din Ardeal, om politic ºi deschizãtorde noi parohii greco-catolice în America de Nord, figurãproeminentã a Bisericilor Române Unite cu Roma, unluptãtor neobosit pentru ideea de promovare aromânismului. În timpul Primului Rãzboi Mondialîmpreunã cu Vasile Lucaciu, cei doi au militat pentrurecunoaºterea Marii Uniri, ajungând sã ducã odelegaþie de români la Woodrow Wilson, Preºedintelede atunci al SUA ºi sã convingã publicaþii de mareprestigiu din acea vreme, cum ar fi „Washington Post“ºi „New York Times“ sã pledeze în favoarea acestuieveniment de o importanþã covârºitoare pentru þara

lllll ESEU lllll


48484848484848484848

48

noastrã. Acþiunea lor a culminat cu vizita oficialãfãcutã de Regina Maria în SUA (18 octombrie –24 noiembrie 1926). Iar dupã abdicarea de la tron,în 1948, Regele Mihai a fãcut o vizitã acesteibiserici.

Episcopia Greco-catolicã a Eparhiei „Sf.Gheorghe“ din Canton, Ohio de care aparþine ºiParohia „Sf. Elena“ editeazã Unirea Almanac /Almanahul Unirea, o publicaþie anualã ce cuprindearticole despre problemele actuale ale societãþiiumane ºi cum sunt ele tratate ºi abordate deBiserica Greco-catolicã din Statul Ohio, uncalendar religios, adresele tuturor bisericilorgreco-catolice din SUA, eseuri, articole despreistoria acestor locaºuri de cult.

Ne-am despãrþit cu pãrere de rãu de Pr. Dr.Petru Mihai Nicolae Stânea, care mai avea multelucruri deosebit de interesante de povestit ºi carene-a îndemnat sã vizitãm catedrala ortodoxã „Sf.Maria“ spunându-ne cã nu vom regreta, pentrucã acolo vom avea ocazia sã vedem alte comoriºi lucruri unice, expuse în muzeul parohiei.

Aºezatã într-un parc deosebit de frumos ºide bine îngrijit, biserica se contureazã de departecu silueta ei sveltã ºi turnul înalt ce aminteºte dearhitectura locaºurilor de cult ortodox din Mara-mureº. În tot ceea ce o înconjoarã, ea se deta-ºeazã ca o construcþie singularã, înãlþatã cãtreDumnezeu, îmbiind pe cel care îi trece pragul lasmerenie ºi rugãciune ºi umplându-i sufletul cupuritatea trãirilor, a unei reculegeri într-o tãcerepaºnicã, de împãcare cu sine. ªi toate acesteala aºa o mare distanþã de þarã. Construcþia esteabsolut impresionantã, copleºitoare, dar nu însensul de a induce un sentiment de teamã, ci dea transmite într-o pace totalã, bucuria de a te aflaacolo, de a avea ºansa sã o vizitezi. Apoi rugãciu-nea vine normal ºi firesc. Toþi cei care au avut ºipot în continuare sã facã ceva aici „enoriaºi,slujitori ºi binefãcãtori ai acestui sfânt locaº’’, înfrunte cu Prea Cucernicul Pr. Paroh Dr. RemusGrama au depus de-a lungul timpului o micã partedin sufletul lor la realizarea acestei minunãþii.Dumnezeu i-a ales ºi a lucrat prin ei, iar acestlucru se vede de departe.

Fondatã în 1904, parohia „Sf. Maria“ estecea mai veche parohie româneascã ortodoxã depe întreg teritoriul Statelor Unite. Cel care ne-aîntâmpinat a fost Pr. Ionel Satnoianu, secretaradministrativ. Aºa cum era firesc, am intrat maiîntâi în biserica pictatã de maeºtrii Niculai ºiIoana Enachi, care acum locuiesc la Toronto.Ei sunt absolvenþi ai Facultãþii de Arte Plasticedin Bucureºti, precum ºi ai ºcolii de Iconografiede pe lângã Patriarhia Românã. Au urmat studii

de picturã iconograficã în Canada ºi în StateleUnite. „Stilul lor poate fi comparat cu expresia ceamai desãvârºitã a tradiþiei picturii bizantinereprezen-tatã în pictura iconograficã românãortodoxã de Dobromir cel Bãtrân (sec. al XV-lea)ºi Dobromir cel Tânãr (sec. al XVI-lea), precum ºide Teofan din Creta (sec. al XVI-lea), maestru alacestui „gen“. … „Pictura bisericii a fost fãcutãfolosindu-se, în funcþie de suprafaþã, uleiuri acriliceºi foiþã de aur.“ … „Un proiect impresionant realizatîn cinci ani de muncã asiduã, întru slava luiDumnezeu.“ (Pr. Paroh Dr. Remus Grama, St. MaryRomanian Orthodox Cathedral, Cleveland, Ohio,An Explicative Album of the Iconography). Întregulcomplex este proprietatea acestei parohiiromâneºti.

În continuare am avut bucuria de a descoperiºi vedea toate comorile pe care din 5 august 1989,de când a fost numit paroh la aceastã bisericã, Pr.Dr. Remus Grama a reuºit sã le adune aici cumuncã asiduã, constantã dar ºi cu o credinþã denestrãmutat în idealul sãu. Am vizitat încãpereaunde se boteazã copiii, holul care duce la etaj ºiunde, alãturi de un pian cu coadã, (semn cã seorganizeazã ºi recitaluri de muzicã clasicã) este ovitrinã cu manechine îmbrãcate în costumenaþionale româneºti (totul aminteºte cu mândrie deRomânia ºi de istoria poporului român), un pereteplacat cu plãci de marmurã sculptate ºi pictate.Plãcile au fost prezentate pentru prima oarã laExpoziþia din New York, din 1939. Dupã 70 de anide depozitare în condiþii precare, ele au fost recondi-þionate complet, timp de un an de zile prin muncavoluntarã a lui Mircea ªtefan Baran ºi reprezintãblazoanele marilor þinuturi româneºti, având încentru, sculptatã, stema acestora. La ideea Pr. Dr.Remus Grama ele au fost plasate pe un perete alCentrului Cultural Româno-American. În mijlocul lorputem vedea statuia din bronz „Domnia“ realizatãde celebrul sculptor Ion Jalea. Dezvelirea lor s-afãcut de cãtre Înalt Preasfinþitul Nathaniel cu ocaziaîmplinirii a 30 de ani de pãstorire episcopalã, a 110ani de la înfiinþarea parohiei ºi a 25 de ani de cândPr. Remus Grama a fost numit paroh aici.

Dar surpriza cea mai mare avea sã vinã atuncicând am vizitat muzeul, o mãrturie vie a existenþeiunui neam pe acest pãmânt, o Românie în miniaturãadusã din þarã aici, în inima Statelor Unite ºiaceleaºi douã steaguri (ale Americii ºi României)puse cu credinþã în faþa altarului din bisericã ºi laintrarea în muzeu. România de aici nu se simtestrãinã ºi nici stingherã. Este la ea acasã. Este atâtde impresionant tot ceea ce a reuºit sã facã Pr. Dr.Remus Grama împreunã cu enoriaºii pe care îipãstoreºte de aproape 26 de ani, încât mai cã îi

lllll ESEU lllll


49

dau lacrimile de emoþie, de bucurie ºi recunoºtinþã.Muzeul adãposteºte comori inestimabile, plecândde la semnãtura olografã a lui George Enescu,cel care a permis în mod expres corului bisericiisã-i poarte numele, la tablouri originale semnatede Nicolae Grigorescu ºi alþi pictori de seamã, lao ediþie foarte rarã a Luceafãrului lui MihaiEminescu, ilustratã de Miºu Teiºanu la AteliereleSocietãþii „Luceafãrul“ din Bucureºti (1921-1923),care are 23 de planºe color, la obiecte de artãrealizate de Regina Maria, costume ºi vasepopulare etc. O altã încãpere conþine odoare ºiveºminte religioase, precum ºi icoane vechi pictatepe lemn ºi pe sticlã. Impresionantã este ºi ocolecþie de gravuri ºi picturi cu Bucureºtiul sec. alXIX-lea, donatã de Theodor Ghunther, diplomatamerican.

În afarã de aceste preocupãri, anual parohiaorganizeazã Festivalul Românesc „Sf. Maria“, careva avea loc între 21-23 august. Preot Paroh RemusGrama îmi povestea cã participanþii sunt deosebitde numeroºi, cã se fac mii de sarmale ºi mici ºi cã,în afarã de români, participã ºi foarte mulþi ameri-cani. Într-un an a venit chiar primarul oraºului Cleve-land, care a primit diploma de Cetãþean de Onoare alRomâniei.

Din tot acest tablou nu putea lipsi publicaþiaWeekly Buletin, St. Mary Orthodox Cathedral, AParish of the Romanian Orthodox Episcopate ofAmerica (Buletin sãptãmânal, Catedrala OrtodoxãSf. Maria, Parohia Episco-piei Ortodoxe Românedin America) care prezintã toate evenimentele dinviaþa obºtei.

Ziua nu se putea încheia fãrã vizitarea mormân-tului diplomatului ºi scriitorului Aron Cotruº înmor-mântat în cimitirul „Holy Cross“ din Cleveland.

lllll ESEU lllll

O particulã vie

M-arunc în luptãuitând de prezenþa Taºi rãmân singur..un ºoc electric mâhneºte venele mele,coboarã o lacrimãdar în praf mai târziuo razã de soareîmi aminteºte cã ºi eu sunt o particulã vieveºnic ocrotitã ºi nestrivitãîntre degetele Talepline de iubire luminoasãastfel încâtnu mã pot abþine sã nu mã lascãzut pe perna de penea unei rãsuflãri moiºi sã nu adormpuþin câte puþin,puþin câte puþin..Mulþumesc.

Mama plinã de beatitudine (Anandamayi Ma)

Înainte de a veni pe lumeeram aceeaºi,când eram copilã de asemeneaºi am devenit femeie..tot aceeaºi.Oglindaclarînapoia tãcerile meleastfel rãmâneaþi cu gura deschisãºi imperturbabilã eu,conºtientã cãtotul e Atmannici o armã nu poate strãpunge sufletul,nici un cuvânt sau hotar între mine ºi voi– ce niciodatã nu ne-am nãscutºi niciodatã nu vom pieri –nu ne poate despãrþi de eul veºnical suflului vital

Luca CIPOLLA


50505050505050505050

50

Aceeaºi toamnã

Aceeaºi toamnã ne apasã, copacii-ngãlbenesc la felIar tu priveºti acelaºi soare, aceeaºi lunã cu inelde un nor grãbit

Aceeaºi ploaie cade ritmic, iar stropii ei de lazuritAu fost ºi lacrimile noastre sorbite de un nor grãbit

Acelaºi viscol ne-mpresoarã, se-opreºte uneori din mersVãzând cã suntem tot acasã ºi scriemtot acelaºi vers.

Aceeaºi orã e la tine, la mine-acelaºi timp cu dinþiFãcând naveta cu mesajeîntre poeþi fãr’ de arginþi.

Singurãtatea enumele meu conspirativ

Singurãtatea e sora mea cea mai bunãMerge cu mine oriunde chiar ºi în lunã

Ea mã însoþeºte pentru a mia oarãLa mare cãrând în rucsac pietre de moarã

Pe timp de ploaie, pe vânt, pe soare, ori ceaþãSingurãtatea mã readuce la viaþã

Singurãtatea mã þine sub ochiul ei stângªi plânge în locu-mi când eu vreau sã plâng

Se þine de mine fãrã niciun motivSingurãtatea e numele meu conspirativ.

Ploaie

Plouã, Vic, ºi ploaia asta parcã seamãnã cu tineE ºi caldã, e ºi rece, e de rãu, e ºi de bine

Seamãnã cu tine-n totul ºi la vorbã ºi la portDar când eºti vijelioasã nici eu nu te mai suport

Lacrimile tale-þi udã trupul gol încins de soareCa o brazdã semãnatã numai cu mãrgãritare

Plouã, Vic, ºi-i o minune cum de-þi iese aºa uºorSã fii ploaie ºi câmpie în pofida tuturor.

La plecare

Ia-mã cu tine dacã ar fi sã pleci în zoriAscunsã-ntr-o carte, între petale de flori

Ia-mã cu tine dacã ar fi sã pleci la prânzÎntr-o fantã de hainã chicotind ca un mânz

Ia-mã cu tine dacã ar fi sã pleci searaAºa cum iei pe obraz lumina soarelui, vara

Ia-mã cu tine dacã ar fi sã pleci mâineFãrã regret, între douã felii de pâine

Ia-mã cu tine, chiar de-ar fi sã nu pleciPe singuraticele inimii tale poteci...

Dumnezeu

Dumnezeu vede cã nu mã temDe nicio fiarã, de niciun blestem

Dumnezeu vede cã nu risipescNicio secundã sã nu mã zidesc

Dumnezeu vede cã nu îmi pasãDacã sunt dulce ori fioroasã

Ori dacã-aº fi aºa norocoasãIarbã fiindu-I sã scap de coasã

Dumnezeu vede cã nu jinduiescDupã nimic ce-i în lume lumesc

Dumnezeu vede cã singurã suntªi mai aruncã un pumn de pãmânt…

VictoriaMILESCU

lllll POEZIE lllll


51

Anca SÎRGHIE

V. CÂTEVA PROIECTE NICASIENE ÎNPERIOADA PÃLTINIªANÃ

Spirit viu, filosoful Constantin Noicainiþia mereu ceva, aºa cum, de altfel, el decla-rase afirmând: „Aº face ctitorii cu nemiluita.”Axa valoricã a proiectelor lui Constantin Noicaprivind literatura românã avea drept coloanede luminã pe Mihai Eminescu ºi pe LucianBlaga. Ce soartã au avut manuscrisele emines-ciene la Sibiu? Iatã o poveste cu totul nefericitãa unor eforturi eºuate antum, dar cu happy-end în posteritatea filosofului. Dupã vreo 3 ani,în care am experimentat cu mare succes con-sultarea de cãtre liceeni a Caietelor Eminescu,s-a întâmplat ca în timpul unei vizite în casamea, vizitã în care filosoful era însoþit de doidintre „muºchetari”, sã-l aud pe Noica spunân-du-ne tuturor cã va lua Bibliotecii „Astra”Caietele, pe care le solicitau cu mare interesmoldovenii la Ipoteºti ºi la Botoºani. Din scri-soarea pe care tocmai o primise de acoloreieºea promisiunea cã biblioteca lor va realizaceea ce sibienii n-au izbutit. Pe datã, amconstatat cã timpul stabilit în conferinþa din1980 expirase deja de mult, iar dintre cei doireprezentanþi ai prestigioasei instituþii culturalesibiene nu mai activa acolo decât unul, cãciprofesorul Viorel Cucu plecase din þarã în varaanului 1982.

Total surprinsã de intenþia tocmai comu-nicatã, am rugat pe Domnul Noica (niciodatãnu voi putea rosti sau scrie despre filosof altfel,decât cu majuscule!) sã-mi lase un rãgaz, casã vorbesc cu profesorul Aurel Cotu, singurulcare putea sã-mi dea o explicaþie clarã pentruceea ce se întâmplase între timp. L-am întâlnitpe profesor ºi cu stupoare am aflat cã „nu sepoate face nimic în problema copierii manuscri-selor eminesciene“ la Bucureºti. Am conside-rat cã este o ruºine imensã pentru prestigiulcultural al Sibiului, ca o asemenea promisiunepublicã sã nu fie onoratã, mai ales socotind cã,cel puþin pentru liceenii oraºului, dar nu numaipentru ei, pierderea era considerabilã. Eu oputeam dovedi cu teancurile de comentarii,realizate cu fiecare clasã de elevi, la careintram în capitolul Eminescu dupã ce le-am

înlesnit ºansa de a rãsfoi un volum de texte înmanuscris. Domnul Cotu se ferea sã-mi dea vreunamãnunt, el repetând eliptic numai concluzia „Nu-inimic de fãcut!” Atunci când i-am propus sã nuacceptãm înfrângerea, ci sã mergem mai sus, pe unton care era mai mult resemnat decât încurajator, elmi-a spus doar un cuvânt: „Încearcã!”. Nici nu puteamconcepe sã renunþ. Am decis sã merg în audienþã laprofesorul Ionicã Munteanu, matematician, devenit peatunci secretarul cu Propaganda ideologicã la PartidulComunist Român. Era o funcþie importantã ºi, ca atare,profesorul Munteanu, care totdeauna mã saluta pestradã cu atenþie, avea ºi o imensã putere de decizie înproblemele culturale ale judeþului Sibiu. Când m-ampomenit în faþa lui ºi i-am explicat cã solicit o sumãrezonabilã de bani, cu care mã ofer chiar eu sã facfacsimilarea aceea nerealizatã de bibliotecarii sibienidin prestigioasa instituþie a cãrþii, s-a arãtat cu totuldeschis. Era gata sã batem palma, când lui i-a venit oidee, aceea de a cere opinia directorului Bibliotecii„Astra”. Atunci, la conferinþa despre Eminescu dinianuarie 1980, nu m-am întrebat de ce nu-l vãzusempe directorul Ion Holhoº, cum era de aºteptat cândvorbea un asemenea oaspete. Dar am înþeles acum,în timpul audienþei, anume când de pe partea cealaltãa firului s-a auzit un verdict care m-a cutremurat:„Tovarãºe secretar Munteanu, nu avem nevoie de niciun cadou de la un legionar ca Noica.“ Eram contrariatã.Sã fi fost Constantin Noica legionar? Nimeni nu vorbiseîn jurul meu de aºa ceva. Nu-i cunoºteam trecutul ºi,sincer, nici nu-l consideram important. ªi apoi, celegãturã aveau manuscrisele eminesciene cu oricaremiºcare politicã a veacului al XX-lea? Tovarãºulsecretar, de felul sãu roºu la faþã, a devenit pe datãdin stacojiu livid, iar receptorul era mai, mai sã-i cadãdin mânã. Orice argument ºi ripostã au fost zadarnice.Opacitatea interlocutorului meu devenise bruscevidentã. Am plecat descumpãnitã. Dupã câteva zile,Domnul Noica, însoþit de meteorologul Nicolae, a luatdrumul Botoºanilor. ªtiam cã duceau cu ei Caieteleeminesciene. Filozoful a acceptat rugãmintea mea dea pãstra la Sibiu mãcar câteva exemplare. A stabilitcele vreo 5 caiete, dar m-a prevenit cã ele vor putea ficercetate numai la filiala din Pãltiniº a Bibliotecii „Astra”ºi nicidecum la Sibiu. Ce s-a întâmplat cu cele 11 caietevoluminoase ºi grele, purtate spre Ipoteºti, ºi cum aufost ele completate prin facsimilare la Bucureºti pânãla cifra de 45? Copierea cu zeaprintul fabricii Electro-

AMINTIRI DESPRE CONSTANTIN NOICA PÃLTINIªANUL (II)

lllll REMEMBER lllll


52525252525252525252

52

contact nu a fost deloc uºor de realizat. Norocula fost cã tehnica a avansat în ultimele decenii cupaºi repezi. Nãdejdea facsimilãrii a rãmas în aniidin urmã în seama lui Gabriel Liiceanu, care a re-curs la aparatura performantã a tipografiei Moni-torului Oficial, dar rezultatele nu erau la înãlþimeadoritã. La Biblioteca Academiei Române, pânãla urmã, treaba s-a isprãvit, graþie academicia-nului Eugen Simion. Tocmai într-o discuþie purtatãla mine în casã, Eugen Simion primise de la elîntr-un mod pe cât de simbolic, pe atât de directºi concret, ideea de a prelua acest proiect eºuat.Direcþionarea aceasta era mult mai veche decâtputeam eu sã bãnuiesc pe moment ºi abia dupãce am citit în vol. 3 din Modelul cultural Noicaepistola trimisã de filosof în 5 februarie 1974tânãrului pe atunci critic Eugen Simion, am pututrestabili adevãrul cã intenþia de a-i încredinþa luiproiectul avea deja o vechime de un deceniu. Laacea discuþie aprinsã din locuinþa mea, finalizatãprintr-o predare a ºtafetei, au fost prezenþi poetulMircea Ivãnescu, soþii Vasile ºi Felicia Avram,adicã eram cu toþii de formaþie filologicã ºi,ascultându-l pe Constantin Noica, savurammodul de cuprindere propriu unui filosof, careproiecta mereu pe termen lung, gândea înperspectivã, panorama existenþa prezentã ºiviitoare pe suprafeþe largi. Da, atunci când laînceputul lunii mai 1984 îi sugera imperativ sãpreia iniþiativa unui asemenea proiect, Noica nufãcea altceva decât sã rememoreze întrebareapusã cu 10 ani înainte, anume „ªi atunci cumvom sta în faþa celor de mâine?”, referindu-se ladatoria generaþiilor prezentului de a înlesnicercetarea fundamentalã a lui Mihai Eminescuîn viitor. Dar în ceea ce priveºte angajamentulluat de Biblioteca „Astra” în 15 ianuarie 1980,Sibiul rãmãsese de ruºine în ochii lui ConstantinNoica. ªi nici nu era prima lui dezamãgire în acelproiect, un proiect de importanþã naþionalã pecare, atunci când a realizat cã nu-l poate finalizacu propriile puteri, nu a ezitat sã-l transmitã celuimai chemat dintre reprezentanþii criticii literareromâneºti, care o va ºi duce la final într-un modstrãlucit. În perioada 2004-2009 cele 45 caiete,(cuprinzând pe lângã documentele-manuscrisdate de Eminescu lui Titu Maiorescu ºi „caietulroºu” pãstrat la Biblioteca din Cluj ºi manuscriseleîn sanscritã de la Iaºi ale lui Eminescu) au fostfacsimilate în 24 volume de o excepþionalã ele-ganþã tehnicã. Generaþia lui N.Iorga, apoi cea alui D.P.Perpessicius ºi G.Cãlinescu au visat fãrãizbândã sã împlineascã acest proiect. C. Noica

ºi-a dat seama cã nicãieri nu apare mai adevãratacel Eminescu genial al „haosului germinativ” ca înmanuscrisele laboratorului sãu de creaþie, darcãlãtoria sa prin þarã cu cele 16 volume de caietecopiate din iniþiativa lui risca sã eºueze. Cu o intuiþiebinecuvântatã, Domnul Noica s-a adresat lui EugenSimion. Unde? La Sibiu, oraºul în care proiectul sãutocmai era respins, dupã 3 ani de lupte cu pandecteleromane, iar gestul de a le oferi la Ipoteºti-Botoºaninu a dus nici el la rezultatul scontat. Atunci când i-asugerat lui Eugen Simion în mai 1984 sã-ºi asumeo responsabilitate pe care nici Gabriel Liiceanu maitârziu nu o va putea onora în tentativa lui de la EdituraHumanitas, mã întreb dacã filosoful Noica ºtia cã înanii debutului sãu publicistic tânãrul critic literarscrisese un articol tocmai despre Caietele Eminescu1.Ca atare, acceptând o asemenea propunere, EugenSimion însuºi avea sã-ºi împlineascã un gândpersonal. Dânsul a preluat cele 14.000 pagini emines-ciene din Biblioteca Academiei Române, plus celedin alte arhive, ca între 2004 ºi 2009 sã scoatã 24volume2, cu ajutorul tehnic al graficianului MirciaDumitrescu. În semn de recunoaºtere a efortuluidepus cu deplinã profesionalitate, lui Mircia Dumi-trescu ºi cercetãtoarei Gabriela Dumitrescu, ºefasecþiei de cãrþi rare ºi manuscrise din B.A.R., li s-aconferit în 2007 Premiul „B.P. Hasdeu”. În ceasulfestiv al finalizãrii proiectului, Eugen Simion avea sãconchidã în cuvântul sãu de la Academie, cã printr-oasemenea realizarea s-a spulberat „mitul cã româniinu duc lucrurile la capãt”. Ceea ce împlinea el astfel era,în fapt, cel mai curajos proiect naþional al culturii românede dupã al II-lea Rãzboi Mondial ºi pânã în prezent.

Pentru cã tot am pornit pe toboganul rememo-rãrii, îmi amintesc stupoarea trãitã la ideea cã Noicaar fi putut fi legionar. Cum aºa? Necunoscându-iviaþa, despre care niciodatã eu n-aº fi bãnuit. Deaceea, n-am ezitat sã-l întreb chiar pe Domnul Noica,



53

dupã audienþa la Ionicã Munteanu, iar negareaunei activitãþi de legionar s-a fãcut în termeniedulcoranþi: „Nu, eu n-am fost legionar, coniþãAnca, dar toþi intelectualii au avut de suferit înanii aceia de dupã rãzboi. Eu eram la margineavalului.“ Ceea ce Noica pomenea, în schimb,era faptul cã fusese închis. La anii de temnþiã,el se referea într-o formã aproape amuzantã,indiferent ce asistenþã avea în acel moment:„Pe vremea când alþii se îngrijeau de hranamea, lãsându-mã pe mine sã gândesc înliniºte...”, fraza continuând cu ceea ce doreael sã comunice.

Celãlalt pilon de platinã al literaturiinoastre, Lucian Blaga, printr-o rarã intuiþie avalorii, a stârnit admiraþia liceanului Noica ºi afilosofului de mai târziu. Proiectul cu carevenise Noica de la Festivalul naþional „LucianBlaga” desfãºurat în mai 1984 la Sebeº eratraducerea în 3 limbi de largã circulaþie a opereifilosofice a lui Lucian Blaga, pe care la oproaspãtã lecturã el o gãsise ºi acum, sprefinele secolului al XX-lea, încã modernã ºiinteresantã pentru întreaga Europã. Întrucâtgândirea aceasta, dupã atâtea decenii de laapariþia sa în þarã, nu rãzbãtuse ºi dincolo degraniþe, Noica era hotãrât sã ia iniþiativa de aface o selecþie a textelor blagiene fundamen-tale, pe care sã le dea la tradus, spre a fi apoitipãrite în francezã, în germanã ºi în spaniolã.Menþiona hotãrât cã engleza este o limbãinaptã pentru filozofie ºi de aceea a ocolit-o.Dupã ce la Pãltiniº, sub propria-i supraveghereau fost bãtute la maºina de scris toate textelefilosofice blagiene selectate de el, ConstantinNoica mi-a cerut sfatul când era preocupat sãstabileascã traducãtorii cei mai competenþi. Amconvenit împreunã asupra celor mai potrivitenume ºi traducerea s-a încheiat fãrã impedi-mente. Proiectul avea sã fie materializat pânãla pragul financiar al publicãrii în Franþa, undeiniþiativa lui Noica fusese susþinutã ºi de MirceaEliade, prietenul sãu temeinic. Dar moartea luiMircea Eliade în 22 aprilie 1986 pare sã fi deve-nit o nouã stavilã în calea împlinirii proiectului,care zace ºi acum abandonat undeva, într-oediturã din Germania, se pare. Cine ºtie cândva prinde el viaþã ºi prin al cui efort?

Conectarea cercetãrii ºtiinþifice umanisteromâneºti la circuitul internaþional era amputatãpolitic în România socialistã de câteva bunedecenii, singurul model acceptat fiind cel sovie-tic. De aceea, ca modelator al spiritului, filosoful

îndemna specialiºtii din diferite domenii sã soliciteburse în marile centre europene. Când mi-a oferit ºimie în mare tainã formulare pentru o bursã Humboldtîn Germania, parcurgând cu atenþie regulamentul, eui-am explicat cã tocmai împlinisem vârsta fixatã degermani ca limitã de netrecut, ceea ce cred cã aveasã devinã o stavilã realã ºi nu una formalã, demnã deneglijat, cum bãnuia Noica. Vârsta de 40 de ani intrãîn ecuaþia unei cugetãri nicasiene privind trepteledevenirii: „Primul lucru pe care trebuie sã-l spui unuitânãr angajat în cultura umanistã este cã abia pe la 40de ani începe sã-ºi dea mãsura. Pe urmã vei spunecelui trecut de 40 cã abia la 60 de ani ar putea începedeceniul de aur al creatorului în acest plan. Iar celuide 60 trebuie sã-i spui (dacã a reuºit ori nu, ºi cinereuºeºte cu adevãrat?) cã e bine sã se gân-deascã,atunci când scrie, la cititorul care nu s-a nãscut încã.”3

Pentru cã voiam chiar atunci sã public studiulmonografic consacrat lui Radu Stanca, dramaturg ºipoet, desigur cã bursa mi-ar fi dat ºansa de a lãrgicâmpul cercetãrii, pentru încadrarea creatorului luiOedip salvat în context european. Am acceptat ideeacã era o ºansã unicã de a scãpa de chingile îngrãdi-toare ale regimului socialist pentru o documentareautenticã. Noica m-a convins sã încerc. În Germaniase mai aflau atunci ca bursieri Gabriel Liiceanu ºi AndreiPleºu. Aveam urgentã nevoie de o recomandare a unuiprofesor universitar activ în acel moment. Generos,filosoful m-a îndrumat spre Paul Cornea, istoricul literar,care desigur cã ar fi putut sã cunoascã unele articolepublicate de mine în presa literarã ºi culturalã. Iatãmesajul adresat de Noica profesorului bucureºtean:„Mult stimate Domnule Cornea, Îmi îngãdui sã vin laDumneavoastrã cu rugãmintea de mai jos. O distinsãprofesoarã de românã ºi cercetãtoare din Sibiu,doamna Anca Sîrghie, are invitaþie de a merge înGermania, aºa cum a fost Andrei anul trecut. Întrucâtar avea nevoie de recomandaþia unui universitar, ai fiaºa de bun sã-i dai una? Vã asigur cã o meritã din plin.În aºteptarea unei revederi (cu Andrei voi avea neapãratuna în legãturã cu strãlucitul sãu Platon). Vã rog sãprimiþi cele mai alese mulþumiri ºi urãri din partea-mi.Al D-Voastrã, Constantin Noica.” Era în vara lui 1984.În ceea ce a urmat imediat apoi, m-am izbit de niºtestavile nevãzute, care m-au împiedecat sã plec înGermania ca bursierã, fãrã sã fi aflat vreodatã cauzaexactã a acelei respingeri. Dar poate aceasta a fostºansa de a continua dialogul cu cel care fãcuse dinPãltiniºul Sibiului, „o cetate de scaun a filosofieiromâneºti”. Consider cã viaþa m-a recompensat copios,atunci când am fost invitatã oficial în 1999 laUniversitatea Humboldt din Berlin, unde am þinut douã



54545454545454545454

54

conferinþe, apreciate de colegii universitari ger-mani ºi comentate elogios în presa româneascã.

Între cele mai primenitoare proiecte nica-siene pentru suflet ºi spirit se numãrau voiajele înþarã sau în strãinãtate, acum când regimul anilorde domiciu forþat era doar o amintire. Atunci cânds-a decis sã cãlãtoreascã în Germania de Est,Constantin Noica a primit viza cu începere din 15mai 1987. M-a vizitat, convins cã îi voi oferi dateleturistice necesare. Noica ºtia cã aveam o experi-enþã de ghid turistic ºi cã, între toate destinaþiileoferite de O.J.T. Carpaþi în anii aceia, eu preferamR.D.G.-ul, refuzând adesea oricare altã þarã alagãrului socialist, îndeosebi pe acelea asaltatede turiºtii români tentaþi de cumpãrãturi rentabile,nu de realitãþile culturale. Eu cãutam în modconstant cea mai civilizatã þarã a lagãrului, cumuzeele ei celebre, care meritau interesul nostru.Grupul pe care îl constituiam era format, fãrãexcepþie, numai din persoane bine cunoscute mie,fie colegi, prieteni, eventual elevi, ca sã ne ferimde „ciripitori”. Pentru fiecare turist al grupului meupregãteam o prezentare a obiectivelor cultural-turistice din traseul ales. Cunoscându-mi pasiunearealã pentru turismul cultural, Noica mi-a dat cuentuziasm vestea cea bunã a apropiatei lui plecãri,mãrturisindu-mi cã s-a limitat în cererea sa devoiaj doar la R.D.G., spre a nu lãsa autoritãþile,atât de suspicioase îndeobºte, sã creadã cã, dacãar fi cãlãtorit în R.F.G., ar fi profitat de ocazie, sprea ajunge din nou la Paris sau chiar în Anglia. Nu!De data aceasta dorea sã poposeascã la Weimar,oraº pe care nu-l vãzuse pânã atunci. Dar – aºacum preciza el, intrat într-un câmp al fascinaþieilivreºti – „Weimarul îl ºtiu aºa de bine!” a începutsã depene întâmplãri despre Goethe ºiEckermann. „Interesant, spunea el, este cã dintretoate ºansele pe care le avea, Goethe a ales peaceea de director al Teatrului din Weimar. Totuºi,în momentul când Eckermann l-a anunþat cãTeatrul a ars, el s-a arãtat senin, deloc îngrijorat,asigurându-l cã se va ridica un alt teatru, în loculcelui distrus, încã unul cu mult mai frumos.”Meditaþia lui Noica asupra formelor pe care le-adobândit la Goethe dragostea de naturã a conti-nuat þintind o altã epocã, cea a creºtinãrii, princare, omenirea s-a îndepãrtat de naturã, în sensuldat unei asemenea legãturi de Antichitate. Depildã, în sens grecesc se propunea admirarea unuipom, a unei plante. Or, creºtinii au nesocotitnatura, înstrãinându-se de ea. Aºa, Noica a ajunsla Hegel ºi de acolo la tehnica modernã, ale cãreicreaþii prezente el le socotea niºte excrescenþe,

asemenea unor celule care se înmulþesc fãrã rost.„De ce atâtea modele de brichete – ni s-a adresat elcu iritare – când existã chibritul?”. Era ºi aceasta opledoarie pentru nepãrãsirea esenþelor vieþii, iarstarea lui de nedumerire filosoficã s-a dovedit a fiuna prolificã spiritual.

Pentru definitivarea unor texte redactate deel în germanã, filosoful se consulta discret cu unetnic neamþ. Domnul Noica îl vizita la Sibiu peprofesorul Otto Stamp, cu care îºi lãmurea anumitepasaje scrise în limba germanã. Îi fãcea plãceresã-i vadã ºi la Pãltiniº pe cei doi matematicieni,adicã pe el ºi pe Gabriela, soþia sa. Uneori cãdeamde acord asupra orei când Otto Stamp putea sãvinã la mine acasã, ca sã-l preia pe Noica, pentruo altã parte a programului sãu sibian din acel mo-ment. Domnul Noica îmi fãcea confesiuni privinddezamãgirile produse de „muºchetari”, de care, înfapt, era cum nu se poate mai mândru. Participacu interes la acele reuniuni din „salonul literar“, cumîi plãcea lui Noica sã numeascã sufrageria caseinoastre sibiene din strada Dr. Stâncã, nr. 17, undes-a întâlnit în repetate rânduri cu profesorul AndreiMarga ºi cu soþia lui, Delia, dar ºi cu academicianulEugen Simion ºi scriitorul Mircea Ivãnescu, cuLaurenþiu Ulici ºi Doina Uricariu, cu Vasile ºi FeliciaAvram, colegii ºi prietenii mei, cu profesorul MirceaTomuº, cu poetul Dumitru Chioaru, cu mediculGheorghe Telea ºi cu alþii.

VI. SPICUIRI DINTR-O CORESPONDENÞÃ Pãstrez în acest moment, din schimbul meu

epistolar cu Constantin Noica în perioada pãltini-ºanã, încadratã între ianuarie 1980 ºi decembrie1987, numai opt texte epistolare, cãci, dintr-o necu-getare vinovatã nu mi-a rãmas nici o copie a vreuneiscrisori cu rãspunsurile mele la mesajele nicasiene.A intervenit ºi un furt fãcut în autoturismul meu în



55

15 noiembrie 1996 la Bucureºti, când din faþaBibliotecii Centrale Universitare mi-au fostsustrase douã sacoºe, în care printre alteleaveam documente originale, cu care doreamsã ajung la redacþia revistei „Manuscriptum”.Trebuie precizat cã oricum, din motive cu totulobiective, corespon-denþa noastrã nu putea fioglinda discursului verbal inimitabil al lui Noica,filosoful care vorbea eseistic, dându-þi senzaþiacã, ascultându-l, erai în faþa unei pagini scrise.Epistolele lui Noica, trimise mie de la Pãltiniºla Sibiu, aveau o finalitate imediatã, drept carenoi nu le-am dat vreo altã importanþã decât peaceea de mijlocitor al unui dialog, care apoi sedesfãºura în afara lor. Deºi ele nu pot reflectafrumuseþea înalt spiritualã pe care mi-o ofereadialogul verbal viu ºi mereu consistent cufilosoful, la ultima recitire a lor, am gãsitimportante mai ales trimiterile la câtevaevenimente culturale, precum unele conferinþeþinute de unul dintre noi. În scrisoarea din 3martie 1980, domnul Noica a constatat cumulþumire: „Sunteþi prima persoanã care-miconfirmã cu adevãrat ecoul pe care-l pot aveamanuscrisele eminesciene.“ Trimiterea se facela conferinþa filosofului din 15 ianuarie 1980,deja amintitã. Un precept nicasian, pe carefilosoful îl dedicase în Jurnalul filosoficformatorilor iscusiþi, era: „Ce nu ºtiu pedagogiiºi ºtie bunul-simþ românesc: <<Nu da povaþãcelui ce nu þi-o cere, cãci nu te ascultã.Înseteazã-l întâi. Pune-l în situaþia de a þi-o cere.ªi pe urmã spune-i – dacã ai de spus ceva.>>”Aprofundând ideea, el dã un sfat cu privire laimboldul lãuntric al fiecãrei iniþiative de acesttip : „Sã nu laºi ca lucrurile sã vinã spre tine.Sã mergi spre ele. Sã iei tot atât, dar nu pentrucã þi se dã, ci pentru cã ai dinãuntru ºi pentrugândul tãu nevoie.”4 M-am antrenat cu toatãconvingerea în exerciþiul valorificãrii didacticea Caietelor Eminescu, chiar sfãtuind înreuniunile metodice ºi pe alþi colegi sã o facã.În mod firesc, în urmãtorii 3 ani care au urmatconferinþei sale din 15 ianuarie 1980, filosofula aflat cã eu duceam la Biblioteca „Astra“ peelevii care studiau la clasã pe Eminescu.Pentru mine, ca profesor, a fost o revelaþieinteresul uluitor cu care acei liceeni de la Sibiuconsultau cele 16 caiete eminesciene donatede filosof. Întâlnirea elevilor cu un asemeneatezaur nu se fãcea deloc la întâmplare.Foloseam ceasul de amiazã, când sala ceamare a Bibliotecii „Astra” intra în pauzã, cãci

în restul zilei aproa-pe toate locurile erau ocupate. Înstrategia didacticã pe care mi-am stabilit-o, fiecare caieteminescian era cercetat de câte doi elevi, care îºiputeau împãrtãºi impresiile de lecturã, fãrã sãderanjeze cititorii strãini de grupul nostru. Elevii aveauobligaþia sã noteze ce descoperiserã în filele caietului,urmând sã-i facã prezentare la clasã. În felul acesta,în urmãtoarea orã de literatura românã toþi elevii puteauafla ce cuprindea întregul tezaur. Am arãtat asemenealucrãri într-una dintre vizitele fãcute de Domnul Noica lamine acasã în compania „muºchetarilor”. Este contextulîn care Constantin Noica îmi mãrturisea cu referire lascrisorile eminesciene: „Am visat ca ele sã fie trase înmii de exemplare, spre a fi puse în biblioteca oricãruiom de carte român. Poate cã într-o zi se va întâmplaaºa.“ Speranþa aceasta s-a împlinit abia dupã douãdecenii de la moartea sa, când academicianul EugenSimion a definitivat într-o ediþie de lux publicareamanuscriselor eminesciene. ªi a realizat-o într-o formãcare ar fi depãºit chiar ºi cel mai îndrãzneþ vis al luiNoica însuºi. Dialogul purtat în casa noastrã de la Sibiude Constantin Noica cu Eugen Simion pe tema destinu-lui literaturii române îºi gãsea astfel cea mai fericitãfinalizare, una salutatã de întregul nostru neam, maiales cã izbânda nu s-a obþinut deloc uºor.

Alteori filosoful îmi încredinþa articole de ale saleîn manuscris, care erau destinate sã fie publicate înpresa culturalã din Cluj, situaþie la care se face referireîn scrisoarea din 29 mai 1981. Nu lipseºte din corespon-denþa lui Noica nici semnalarea unor apariþii editorialerecente, precum cartea lui D. D. Roºca, despre carefilosoful pãltiniºan preciza: „Din pãcate, este singuralui urmã deosebitã în filosofie. S-a dãruit prea multprofesoratului ºi traducerilor, rãmânând secundarpentru un destin filosofic.“ Aºadar, filosoful pãltiniºanpleda cu subtilitate pentru o echilibratã dozare aefortului didactic, care nu trebuia sã anihileze cerceta-rea creatoare. O asemenea judecatã emana din con-vingerea sa cã fiecare dintre oameni îºi poate gãsiforma în care sã se împlineascã în plan profesional ºisocial. Ca atare, intelectualii autentici trebuie sã aibãclar stabilit domeniul în care pot da ceva marii culturi.Pentru cã el însuºi îºi circumscrisese cu exactitate do-meniul de interes ºi de manifestare, atunci când l-aminvitat la o dezbatere dedicatã prozei româneºticontemporane, organizatã la Sibiu, mi-a rãspuns firesccã este o temã în care se considera necunoscãtor. Înschimb, Constantin Noica îmi fãcea invitaþii sã-l vizitezîmpreunã cu prietenii mei clujeni, Delia ºi Andrei Marga,cu care am ºi urcat la Pãltiniº sau a coborât el la mineacasã, anume ca sã stabileascã noi repere bibliograficela anumite teme de interes filosofic, atunci când priete-nul nostru clujean tocmai se întorsese din Germania



56565656565656565656

56

cu o bogatã documentare de specialitate. Ce rarfruct de aur era acela în anii socialismului! În altrând, l-am condus la Pãltiniº pe d-l profesor GavrilScridon, ºeful Catedrei de istoria literaturii românedin Facultatea de Filologie a Clujului, iar nouã nis-a alãturat ºi profesoara Sanda Odaie, colegamea în specialitate, care activa la catedra deromânã a Facultãþii de Litere la Sibiu. Am simþitde fiecare datã cã Domnului Noica i-a fãcut o realãplãcere discuþia ce s-a purtat cu asemenea oamenide un cert rafinament profesional ºi spiritual. ªtiamprea bine chiar de la el cât era de selectiv înacceptarea invitaþiilor, chiar atunci când temapropusã era un interviu despre cartea lui Liiceanu,intitulatã Jurnalul de la Pãltiniº. L-a refuzat cueleganþã, dar categoric. Dacã un interviu nu intraîn vederile sale, în schimb despre cartea aceastane-a fãcut mãrturisiri dintre cele mai surprinzã-toare, pe când se afla într-o vizitã la mine acasã,în luna mai 1984, când aveam ca musafir ºi pepoetul Dumitru Chioaru, fost elev la ColegiulNaþional „Gh. Lazãr” din Sibiu. Noica ne-a povestitplin de vervã cã nu ºtiuse absolut nimic ºi nici nuavea cum sã bãnuiascã preocuparea lui Liiceanude a nota ceea ce se întâmpla în timpul popasurilorsale la Pãltiniº. În opinia lui, o asemenea carte sepublicã numai dupã dispariþia celui prezentat acolo,mai ales cã unele amãnunte, ca felul cum filosofuldormea sforãind sau cum mânca etc., etc., n-ar fitrebuit imorta-lizate. Pe de altã parte, mai consta-tase filozoful, uce-nicul sãu, Gabriel Liiceanu, adat ºi unele cifre greºite, aºa cum era întindereamoºiei tatãlui sãu. Ei bine, moºia familiei Noica,ne asigura el cu veselie, fusese în realitate cumult mai mare! Apoi, unele afirmaþii fãcute cuspontaneitate, de dragul dialogului, ar fi putut sã-isupere soþia: „Ce va zice Mariana când va citi cã

eu am afirmat în faþa tinerilor mei prieteni cã ceamai rea afacere este sã ai o cãsnicie bunã?”Antrenatã în joc, am observat la rândul meu cã, înrealitate, dedicaþia scrisã de Noica elevelor melenu viza Liceul „Gh. Lazãr” din Sibiu, cum menþionaseGabriel Liiceanu, ci Liceul Economic. Confuzia sedatora, credeam eu, faptului cã la Sibiu lumea seobiºnuise sã mã ºtie profesoarã a Liceului „Gh.Lazãr”, unde am activat primii 18 ani de carierãdidacticã. Dar Noica a continuat, spunându-ne cã,dacã la prima lecturã a cãrþii fãcuse în gând toateaceste reproºuri autorului ei, la o a doua parcur-gere a textului a ajuns la concluzia cã totul poate filãsat aºa cum a fost scris. În sinea mea, nu reu-ºeam sã asimilez ideea cã Liiceanu a izbutit sã scrieo asemenea carte, bazatã pe observarea continuãa maestrului sãu, care era în anii aceia aprigifilosoful Noica, fãrã ca el sã bage de seamã. Nuacceptam ideea cã Domnul Noica nu ºtiuse nimicdespre o asemenea punere sub lupã. Bãnuiala mis-a spulberat, însã, câteva sãptãmâni mai apoi,când vizitând pe Gabriel Liiceanu ºi pe Andrei Pleºula Heidelberg, faptul cã Noica nu avea cum ºti cescrisese Liiceanu mi-a fost confirmat cu tãrie chiarde autorul cãrþii. Liiceanu urma sã se întoarcã înRomânia dupã anii sãi de bursã ºi îmi mãrturiseacã primul popas, chiar înainte de revenirea acasãla Bucureºti, va fi la Pãltiniº, unde va afla ce impre-sie i-a lãsat lui Noica aceastã nouã carte a lui.

Domnul Noica repeta adesea cu blândeþecã el trebuie sã-ºi organizeze cu parcimonie timpuldedicat ultimelor creaþii, drept care a ales acest cuibde liniºte al Pãltiniºului. Mã socotea undeva „oprietenã aleasã“, iar pe dosul unei poze dãruitescrisese: „Celei care pregãteºte valul de mâine.”Nu mi-a mãrturisit epistolar niciodatã cã el se con-siderã „un paria al societãþii” ori sã-ºi reproºeze oculpã, precum aceea cã „într-un ceas al vieþii amcutezat sã vã dezmint ºi sã vã mâhnesc.”5 , cum îiscria altãdatã profesorului Tudor Vianu. Exactacum un an, am citit o scrisoare cutremurãtoare,trimisã de Noica regizoarei Marietta Sadova, decare s-a despãrþit cu sentimentul unei culpe dizol-vante, din punct de vedere moral, anume vina dea-i fi cauzat chiar el privarea de libertate: „Îmi dauseama cã þi-am ºtirbit cariera strãlucitã ºi cã þi-amluat câþiva ani în apogeul vieþii. Pentru aºa ceva nuîncape iertare.”6 Asemenea traumã psihicãtraversau cei abia ieºiþi din închisorile comuniste ºiConstantin Noica a avut ºi o asemenea experienþãlimitã. La stabilirea unui domiciliu forþat, pentru careel optase, ca ºi alþi prieteni aflaþi în aceeaºi situaþie,sã locuiascã la Câmpulung Muscel, el ocolise oraºul



57

Sibiu, una dintre variante. Aflãm, în schimb,dintr-o cerere cãtre un preºedinte neidentificatcã el a solicitat apoi mutarea la Sibiu, oraºcare „oferã posibilitãþi clinice mult mai adecvatedecât C-lung”7, el menþionând invaliditatea dea-ºi fi pierdut unul dintre rinichi. Nu se poatestabili anul acestei cereri cãtre „un preºedinte”nenumit, dar din cele mãrturisite de el, înþelegcã atunci când a ajuns sã se stabileascã laPãltiniº, a fãcut-o nu în regim de domiciliuforþat, ci alegându-ºi un cuib de liniºte necesarscrisului. Acum înþeleg mai bine ca oricând cãeu fãceam parte dintr-un alt anotimp al prie-teniei decât Marietta Sadova, cel al ieºirii într-un luminiº târziu, când cei care se apropiaude el nu riscau privarea de libertate sau sã fiesancþionaþi în vreun fel. Aºadar, scrisorilecorespondenþei noastre aveau o funcþionalitatepracticã evidentã. Ele dove-desc peremptoriucã prietenia noastrã spiritualã pulsa în ritmulactivitãþii celei mai concrete. În unele epistoleîl invitam pe Domnul Noica la conferinþele peteme de artã, pe care le aveam programate laCasa de Culturã a Sindicatelor din Sibiu. Cândîn martie 1980, se vede nevoit sã mã refuzedin motive obiective, îmi scrie mãrturisind cãregretã sã nu fi dat curs unei „atât degeneroase ºi curate invitaþii”. La cele pe careel accepta sã le þinã la Sibiu încercam sã nulipsesc, înþelegând cã aº fi pierdut mult. Numai ascultasem niciodatã asemenea discur-suri, în care pe un ton simplu ºi firesc se spu-neau lucruri atât de deosebite, idei pline desens. La fel de simplu dar profund vorbeaDomnul Noica în dialogurile noastre ºi desprepersonalitãþi importante ca Lucian Blaga sauEugen Ionescu. De Emil Cioran ºi de MirceaEliade îl lega pe Noica o veche prietenie, dupãcum ne povestea la revenirea de la Paris, undetocmai îi vizitase prin 1983 ºi doi ani mai târziu,dacã nu mã înºel. Cândva, mergând împreunãspre casa din strada Dealului nr. 40, Sibiu,unde eram invitaþi de Aurel Cioran, l-am auzitspunând: „– Domniþã Anca, ºtii ce mi-a spusAndrei Pleºu? Cã eºti o femeie frumoasã. Euam fost atât de preocupat de frumuseþeadumneatale intelectualã, încât nu m-am gânditºi la partea aceasta exterioarã. Dar ºtii cãAndrei are dreptate?“ Desigur cã am fost pemo-ment tentatã sã cred cã asist la un gestde galanterie delicatã, în care din discreþieNoica punea pe seama altuia o observaþie alui însuºi. Dar una atât de intimã, ca aceea,

nu se aflase niciodatã în raza de interes a discuþiilornoastre. ªtiam cã ori de câte ori vorbea de o nouãpersoanã, cu care intra în contact, el comenta cucochetãrie masculinã ºi aceastã calitate fizicã achipului, parcã simþindu-se mãgulit de câte femeifrumoase întâlnea el la Sibiu. Eu mã socoteam de acumprea clar clasatã între prietenii lui temeinici din Sibiu,ca sã mai comport vreun interes pe laturã exterioarã, fieea fizicã sau vestimentarã. Comentând telefonic episodulacesta cu Fãnuº Bãileºteanu, redactorul de la revista„Manuscriptum” la care adesea colaboram, nu realizamcã vorbele mele erau înregistrate prin microfoa-nelepuse în casa mea de Securitate, dar le-am citit custupoare în cartea Dorei Mezdrea Noica ºi Securitatea.Mai apoi, aveam sã constat cã în dedicaþiile cu caremi-a oferit unele cãrþi ale sale ideea de frumuseþe areapãrut. Pe cartea Scrisori despre logica lui Hermespãstrez dedicaþia: „Doamnei Anca Sîrghie, a cãrei fiinþãstã întreagã sub semnul frumuseþii, cu admira-þiaprieteneascã a lui Constantin Noica, februa-rie 1986.“Invitat la ziua mea de naºtere din acel an, când s-aîntâlnit în casa noastrã ºi cu Andrei Marga, sosit de laCluj pentru acest eveniment, Domnul Noica mi-a adusºi o a doua carte Povestiri despre om. Dupã o carte deHegel, pe care figura dedicaþia: „Pentru Anca Sîrghie,care ar putea, dânsa singurã, reprezenta un capitol încartea Povestirilor despre om. Cu veche admiraþie,Constantin Noica, Pãltiniº, 1986“. Rugãmintea invita-tului meu era ca abia dupã plecarea lui sã citesc ce mi-ascris pe cãrþile fãcute cadou. Am respectat-o! Cumputeai sã nu te emoþionezi în faþa unei atât de delicateforme de manifestare a prieteniei?

În martie 1986 am urcat la Pãltiniº pentru o vizitãspecialã, întocmai aceleia pe care dânsul mi-o fãcusecu o lunã înainte, la ziua mea, ºi i-am oferit un exemplar dinSeptuaginta. Numai cã mai mare a fost surpriza carem-a aºteptat pe mine în urmãtoarele zile, când parcãneîncrezãtor în cuvintele spuse prin viu grai, filosoful



58585858585858585858

58

mi-a mulþumit în mod neaºteptat pentru cadoulspiritual fãcut, printr-o scrisoare datatã 19 martie1986. Am rãmas uimitã sã constat cã o epistolãavea pentru el importanþa clasicã de dar ºi denecesarã confesiune. Iatã textul:

„Stimatã ºi iubitã Coniþã Anca,Dupã câteva încercãri nereuºite de a vã gãsi

la telefon, îmi dau seama cã este cu mult maipotrivit sã vã scriu. Mi-aþi fãcut o atât de mareplãcere cu darul D-voastrã, Septuaginta, încâttrebuie sã vã exprim într-alt fel decât telefonicrecunoºtinþa mea.

În fiecare searã – când ziua mi-a fostnormalã – citesc câte 2 pagini din Noul Testament,text grec ºi latin. Septuaginta îmi lipsea ºi mi-odoream! Îmi este cel mai frumos dar pe care-lputeam primi, iar faptul cã, în ritmul în care o voiciti, îmi va lua 8 sau 10 ani, reprezintã, pentrumine, urarea Dvoastrã miºcãtoare de viaþã lungãºi neclãtinatã în cele ale gândului. Cum sã vãmulþumesc? Poate spunându-vã cã ori de câteori mã voi gândi la D-voastrã mã voi certa singurcã nu voi fi ºtiut sã vã mulþumesc îndeajuns. Vãdoresc toate împlinirile, pe mãsura celor pe careînzestrarea ºi vrednicia D-voastrã le vestesc depe acum.

Al Dvoastrã, cald devotat,Constantin NoicaP. S. O carte nouã de-a mea, în curând.” N-ar fi drept sã nu-mi amintesc de faptul

cã de niºte microfoane puse în camera filosofuluidin Pãltiniº, ca ºi la mine acasã, pentru ascultare,ne temeam cu adevãrat în acei ani grei de socia-lism românesc, iar ceea ce ni se pãrea periculosde comentat în discuþiile noastre lãsam numai peseama plimbãrilor pe aleile Pãltiniºului. Aºa mi-apovestit cum îl cunoscuse la Londra pe dr. LiviuCristea, o rudã a mea, care cu experienþa sa radio-fonicã acumulatã zeci de ani la B.B.C. susþineaprin anii ‘80, între altele, o emisiune de filatelie laRadio Europa Liberã de la Munchen, sub pseudo-nimul Radu Pârvan. La asemenea situaþii fãceaDomnul Noica aluzie în scrisoarea trimisã dinPãltiniº în 26.01.1984, în care mi se confesaastfel: „...Trãiesc din ce în ce mai retras ºi numaio magicianã ca D-voastrã m-a putut purta prinzãpezi douã ore, acum câteva zile. Vã rog sã numã faceþi sã cobor în Februarie. Poate urcã vreunprieten aci, dacã vrea sã mã vadã. În convingereacã, dezaprobându-mã, mã înþelegeþi, totuºi, rãmânal D-voastrã supus ºi devotat, C. Noica”.

ªi Domnul Noica a continuat sã gândeascã,sã scrie ºi încã rodnic. Aºa l-am cunoscut eu în


ultimii 7 ani de viaþã, rodind ca un pom mãnos. Îngenerozitatea sa funciarã, Domnul Noica se bucurade fiecare succes profesional al meu. Mã încurajaîn ceea ce scriam. În chiar primul an din cei ºapteîn care ne-a fost dat sã comunicãm direct, mãaprecia epistolar într-o formã de-a dreptul memo-rabilã. Prima lui epistolã trimisã mie se încheiaastfel: „ªtiþi versul: Semãna-þi-aº numele/ în toategrãdinile... V-aº semãna râvna în toate ºcolile.” Eraucuvinte încurajatoare, scrise de el în 5 martie 1980,iar azi privindu-le retrospectiv înþeleg cã ele m-aumarcat. Este sigur lucrul acesta. Aprecierile lui Con-stantin Noica au fost pentru mine mai mult decât omedaliere sau o premiere naþionalã, cãci ele auacþionat asupra conºtiinei mele ca un atestat, curol propulsor în plan spiritual.

(Footnotes)1 Eugen Simion, Caietele eminescine, “Tribuna”, an II,nr.2 (49), 11 ian. 1958, p.9-10. 2 Pentru cã 14 dintre volumele numerotate cu cifre romane

ale acestei ediþii sunt duble, având partea 1 ºi partea a 2-a, în realitateau fost tipãrite 38 tomuri, cu o excelentã þinutã graficã.

3 C.Noica, Jurnal de idei, Editura Humanitas, Bucureºti, 1991,p.388-389.

4 C.Noica, Jurnal de idei, Editura Humanitas, Bucureºti, 1991,p. 147.

5 C.Noica, scrisoare din 28 IX 1953, Câmpulung, cãtreT.Vianu, Modelul cultural Noica, vol. III, Fundaþia Naþionalã pentruªtiinþã ºi Artã, Bucureºti, 2014, p. 351.

6 C. Noica, scrisoare din 25 august 1964/trimis la 1ianuarie1965/, Modelul cultural Noica, vol. III, Fundaþia Naþionalã pentruªtiinþã ºi Artã, Bucureºti, 2014, p. 348.

7 C. Noica, /cerere/, Modelul cultural Noica, vol. III, FundaþiaNaþionalã pentru ªtiinþã ºi Artã, Bucureºti, 2014, p.352-353.


59

Într-o searã, târziu, Carmina sunã dinnou la uºa lui Alexe. La început nu veni nimenisã-i deschidã. Era tocmai pe punctul de a pornicãtre trepte când auzi papucii profesorului târâþicãtre intrare. Îi deschise chiar el, o invitã înãun-tru, la lumina becului din hol vãzu cã avea pleoa-pele umflate, probabil cã îl trezise din somn.Era liniºte în sufragerie. Draperiile grele, plu-ºate, înãbuºeau lumina sãracã a serii. Alexeaprinse veioza de pe birou ºi atunci Carminaobservã chiar deasupra braþului canapelei otapiserie cu mãºti, o achiziþie nouã. Îl întrebãdin priviri ºi el îi spuse un nume destul de sonor,voia sã parã indiferent dar luciul privirii îi trãdatriumful. Realizã atunci: cele douã femei Ninaºi Marga lipseau ºi o uºoarã alertã îi sãgetãcreierul. Preocupat Alexe îºi alese o þigarã.Oare o sã tacã? se întrebã enervatã Carminaºi-ºi dãdu seama cã este ca o frunzã în vântla dispoziþia profesorului, cã nu posedã nici oarmã de apãrare, nici una, cã se oferise singurãsã vinã în gura lupului ºi era gata sã-i suportetirania ºi capriciile sau gata sã se lase alungatãde zidul masiv al tãcerii ºi se mirã singurã,înduioºatã, pânã unde o va purta slãbiciunea?Aºtepta reacþia lui Alexe cu respiraþia întretã-iatã, cu ciudã, îl privea cu amãrãciune. O sãtacã? Mintea îi era stoarsã, vlãguitã, nici o ideesalvatoare nu þâºnea din marea masã deneuroni inhibaþi. Abia îºi înãbuºi oftatul deuºurare când îl vãzu deschizând gura ºi slobo-zind primele vorbe. O mare pace îi invadãîncet, încet celulele, o încerca un vag senti-ment de recunoºtinþã. Alexe vorbea calm, cusiguranþa celui ce se ºtie foarte stãpân pepoziþie, ºtia cã în faþa lui nu stã un rival, ci unreceptacul lipsit de agresivitate, cãruia era deajuns sã-i torni pânã la suficienþã informaþii, elera obiºnuit cu manevrele, obiºnuit sã atacepentru a se apãra, cu rapiditate, în aºa fel încâtsã nu mai fie timp pentru clarificãri, în faþaCarminei se putea desfãºura fãrã teama de afi contrazis. Mai întâi fãcu un tur de orizont,analizã în joacã, în plictisealã ultimele

DoinaPOPA

Nu se poate!

evenimente din lume, pomeni câteva nume de seamã,însoþite de mici caracterizãri, foarte edificatoare. Parcãacolo, pe covorul persan, între ei, se afla întreagascenã a lumii, plinã de marionete ce aºteptau sã li sefacã cele din urmã retuºuri, ca sã poatã acþiona,respectând punct cu punct anticipãrile lui Alexe,gesturile pe care el le îngãduia. Înmãrmuritã, Carminasimþi în ea o strãfulgerare. Totul pãrea de-o limpezimeextraordinarã, piesã cu piesã întreg angrenajul gândiriiprofesorului ºedea la vedere îngrozitor de simplu, de-adreptul insultãtor, descifrabil ºi pentru un orb. ªi ea,cea care ascultase pe la colþuri vorbele profesoruluide sport, încãrcate de amãrãciunea propriei neputinþeori spusele binevoitoare, ironice, pline de tãgadã aleinginerului Marcu. Era ca un fel de explozie, o iluminarebruscã, era copleºitã, da, da, copleºitã. Încurajat delipsa obstacolelor ce ar fi putut sta în calea raþionamen-telor sale, Alexe se înflãcãrã ºi conform obiceiului sãuîncepu sã atace, aproape cu barbarie, nimicind îndreapta ºi-n stânga personajele de pe scena lumii. Cucâtã stãruinþã ºtia el sã denigreze, cât de simplu îi erasã nimiceascã ceea ce de fapt nu crease, arãtândacuzator peste copertele cãrþilor rãvãºite pe birou, cudegetul maroniu de la atâta fum de þigarã, niºte omuleþice existau acolo, pe covorul persan, descriind în aercu un gest foarte sugestiv semnul desfiinþãrii, scãpã-rând din ochii albaºtri fulgere de oþel, el, Alexe, cubustul ieºit deasupra biroului masiv, dirijând un întregarsenal de calomnii ºi injurii, un adevãrat cataclism,un puhoi înverºunat care lua la vale tot ce întâlnea,piatrã sau frunzã, o lavã grea, clocotitoare, deneînfrânt, curgând cãtre undeva, nereþinutã, secerândîn drumul ei totul. Biata fatã se simþea ºi ea mânjitã,înãbuºitã, amestecatã energic în iureº ºi curgând lavale, de-a valma, odatã cu toþi ceilalþi, fãrã putinþã descãpare. Înmãrmuritã, cu degetele împietrite pe braþelefotoliului, trecând de la admiraþie ºi claritate la o starede confuzie totalã, la panicã, abia îndrãznind sã res-pire, asista neputincioasã la acel mãcel verbal, devas-tator. Într-un târziu, cu porii contractaþi, tremurând,murmurã mai mult pentru ea.

– Nu se poate, nu se poate aºa. Dupã voi nimicnu rãmâne întreg.

Derutat, clipind din ochi a neînþelegere, la auzulacelui glãscior tremurat, Alexe se opri, poate din dorinþade a-ºi lua un ultim avânt înainte de a porni sãnimiceascã acel firiºor nesemnificativ ce-i ºedea încale. Într-o clipã, Carmina înþelese cã, obosit deja sãroteascã în gol tãvãlugul, Alexe îºi va regrupa forþeleºi va porni cu precizie cãtre ea.

– Ce anume, mã, nu se poate? ceru el cu fermi-tate o precizare. ªi cum femeia nu-i rãspunse,continuã: Înþeleg cã atunci când cineva face o afirmaþie,

l l l l l PROZÃ lllll


60606060606060606060

60

asta înseamnã cã e gata oricând s-o susþinã. Altfelce rost are sã ne bãgãm în vorbã ca musca-nlapte, numai aºa, de dragul diversiunii? O cercetãacuzator, puþin încruntat. Ce anume din ce amdiscutat puþin mai înainte pare a fi de domeniulfantasticului? Atrage-mi atenþia asupra unui singuraspect ºi voi încerca sã-þi explic, mã, poate cevaîþi este neclar.

Tãcu privind-o acuzator, cu buzele þugu-iate. Ea se simþea ca un elev surprins nepregãtitde profesor. Un vid îngrozitor îi stãpânea mintea.Nimeni nu-i sãrea în ajutor, privea þintã cãtreciucurii draperiei care se miºcau uºor. Poatebãtea vântul.

– Nu se poate, se auzi, ea singurã miratãde curajul vorbelor sale, rostite cu disperareaomului aflat la capãtul rãbdãrii, nu se poate sãfim cu toþii o apã ºi-un pãmânt. Nu-i drept, nu-iuman, sã bolborosim egal în acelaºi cazan desmoalã. Tot ce spuneþi ar fi veridic, ar fi perfectadevãrat, dacã ne-aþi prezenta ºi partea cealaltã,care trebuie sã existe, antidotul mocirlei de careavem nevoie. Pãi, aºa, n-ar mai exista speranþã,înelegeþi? Dacã mi-aþi spune cã este cineva, unulsingur mãcar în care sã ne putem condensa încre-derea noastrã, iluzia noastrã, da, aº înþelege ºiv-aº da dreptate.

– Bine, mã, dar acest om existã ºi nu este sin-gur, sunt mai mulþi chiar, cine a susþinut contrariul?

– Nu pot sã concep cã existã o lume atâtde hâdã, de la un capãt la altul, continuã Carminafãrã sã-i pese de intervenþia lui Alexe. Eu cred cãsunt oameni, oameni mai altfel decât ceilalþi, dece sã nu-i lãsãm sã salte capul? De ce sã-i strivimîn marea asta laºã, sã aruncãm deasupra lor toatepãcatele noastre, toate nemulþumirile?

– Am impresia cã nu vorbim aceeaºi limbã,mã, o întrerupse Alexe. Albastrul devenit tulbureîn ochii lui era un semn de enervare. Am spus ºisusþin cã acei oameni, de care faci atâta caz,existã ºi ei nu pot fi incluºi în marea celorlalþi,pentru simplul motiv cã ei stau ca uleiul deasupra,înþelegi, nu pot fi omogenizaþi ºi basta, ce naiba?

– Vorbiþi despre ei ca ºi cum n-ar fi fiinþevii ca ºi noi ºi aceastã separare categoricã creea-zã senzaþia de artificios. Fãrã sã vrei te întrebi,sunt sau nu sunt oameni, trãiesc sau nu în zilelenoastre, printre noi? Nu v-am auzit rostind nicio-datã un nume. Este o listã ultrasecretã? Pentrucã eu nu am reuºit sã depistez nici mãcar unul,de îndatã ce am crezut cã fãcusem marea desco-perire aþi sãrit sã-mi distrugeþi iluziile, la fel s-aîntâmplat ºi altora, pe care i-am întâlnit aici în

casa voastrã, cu toþii am încercat acelaºi lucru, sãdescoperim, numele, creatorul total, fãrã nici unrezultat.

Alexe se foi pe scaun enervat. Îºi scuturãmucul þigãrii apoi buzele sale se destinserã într-unzâmbet superior, mai mult un rictus.

– Doar n-ai vrea sã accept inepþiile voastrenumai de dragul de a face o concesie, mã, aºa s-aîntâmplat sã fie, voi sã veniþi cu personalitãþi dinalea de mucava, ce pot fi ciuruite de la prima ochiresau sã vã lãsaþi înºelaþi de fala, special creatã, înjurul unui individ care este chipurile contestatar,numai pentru cã asta îi creeazã lui faima mondenã,ce-i este acum necesarã ºi face ca numele lui sãcircule cu viteza sunetului de la unul la altul. Seînconjoarã de vâlvã ca într-un scut ºi dintr-odatãdevine inviolabil, poate sã cearã, sã facã orice,devine de neatins. ªi mã întreb eu pentru ce toateastea, nu cumva la mijloc sunt numai interesele luimeschine, nu doreºte cumva sã se caþãre nu prinforþele proprii ci propulsat de ceilalþi, indivizi care-lconsiderã o victimã nedreptãþitã? Asta e întrebareacare trebuie pusã în cazul celor de teapa lui ºi, dacãmai ai la dispoziþie, aºa ca mine, plicurile aleaburduºite de date ºi le studiezi pe îndelete atunci aisã-þi rãspunzi cu siguranþã, nu, acesta este fãrã doarºi poate un fariseu, mult mai periculos decât unulcare acþioneazã pe faþã, în vãzul tuturor, cãrânddupã el dezaprobãri ºi umilinþe, având ºi el de faptacelaºi scop, dorinþa de a se cãþãra cãtre un locuºormai cãlduþ ºi mai dulce. Nu pot sã accept imposturasub nici o formã, mã.

Când vorbea Alexe cerceta cu migalã odaia,buza de jos, de câte ori rostea vocala „o” gura luise transforma într-o jumãtate de pãtrat, atunci i sevedeau bine dinþii, rari, infestaþi de nicotinã, maronii.Þigara îi ardea mocnind între degete. Deodatã, întimpul unei scurte pauze, în timp ce cãuta un cuvântpotrivit, se auzi un sunet ce pornea din intestinelelui, o altã voce, difuzã, ceva ca un tunet îndepãrtat.Femeia se gândi cã poate pentru Alexe venise oracinei, se foi în fotoliu enervatã. Desigur era timpulsã plece, zãbovise destul, prea destul, ceva ca oameninþare surdã o îndemna sã întrerupã discuþia,sã cedeze la repezealã, sã-i accepte formal ideeanumai ca sã se poatã urni de acolo. Privi baghetaneagrã, cu încrustaþii simetrice ce împrejmuiamarginea de sus a tavanului, o fotografie executatãde un prieten al lui Alexe, ce luase un premiuinternaþional, cu un asfinþit de soare prins de-a lungulunui râu, o explozie de luminã ºi o alta de întuneric,un peisaj simplu care te înmãrmurea, îi crea osenzaþie nelãmuritã de panicã, o stare de neputinþã,

lllll PROZÃ lllll


61

ca în faþa unor forþe naturale cãrora nu te poþiopune ºi te predai, îþi recunoºteai nimicnicia.

Ar trebui sã mã ridic, îºi spuse Carmina,sã mulþumesc frumos pentru… pentru ce sãmulþumesc frumos? Ei, da, pentru gãzduire, daºi sã spun cã s-a fãcut târziu, chiar s-a fãcut târziu.S-a fãcut târziu, repetã mai apoi pentru sine ºicuvintele nu aveau absolut nici o

semni ficaþie,

ea se temea de întuneric, de singurãtate, când ise mai întâmplase sã se întoarcã noaptea acasãavea sentimentul cã este invizibilã, cã seprelingea de-a lungul zidurilor fãrã ca sã fie luatãîn seamã. Dar asta înseamnã laºitate, seapostrofã mai apoi, am pierdut teren, l-am lãsatca sã-ºi etaleze pãrerile, numai de teamã ca nucumva Alexe sã posede o armã secretã, ascunsã,zdrobitoare care sã mã neutralizeze. Sã mãneutralizeze? Adicã ce sã mi se întâmple? Eu n-am nimic de pierdut, nimic! Chiar aºa, aºa, îndefinitiv n-am ce pierde în faþa acestui cârtitor,se înverºunã ea, ãsta-i adevãrul.

– Lãsând la o parte generalitãþile, seavântã ea, totuºi cum se poate ajunge la acealistã secretã de oameni, creatori totali, de vremece atât eu cât ºi alþii am încercat s-o depistãm ºin-am ajuns la nici un rezultat? Suferim cu toþii deorbire sau ce se întâmplã cu noi, ãºtia?

– Foarte simplu, mã, rãspunse Alexe ºiatunci Carmina vãzu lucirea de satisfacþie din ochiilui ºi se strânse în ea ca ariciul, parcã voind sãse fereascã din calea loviturii ce-o pregãtea

lllll PROZÃ lllll

În vãlul nopþii

În vãlul nopþii-nveºmântând idei,La foc mocnit din vreascuri ºi surcele,Pun vorbelor cununi, brãþãri, ineleªi manã sufleteascã drept temei.

Pe-un munte strãveziu menit sã-nºeleSub galaxia florilor de tei,Sãrbãtoresc tãierile de mieiCu umbre conturate-n roi de stele.

Flãmânda clipã de sclipiri atrasã,Înãbuºindu-mi oful ºi sudalma,În voia amãgirilor mã lasã –

Când le adapã turmele de-a valma,Pe la rãspântii cu-ntrebãri ce-apasã,Chiar viaþa-ºi redeschide magic palma.

Amurg însângerat

Acest amurg însângerat de soareRevarsã-n inimi doruri de demult,Chemarea mãrii-n tihnã o ascultPe stânca vieþii neagrã de-ntristare.

Ecouri din mai vechiul meu tumultRãzbat aievea-n urletul de fiare,Dar preatârziul libertãþi nu areªi cercul sãu mã-nchide tot mai mult.

Lumina-n fluviul dens al anulãriiÎºi stinge vraja-n roºul turbion,Reverberând sub unda înserãrii

Acorduri din cel cânt de Solomon,Iar îngerii coboarã-n pragul zãriiSã-mi picure în vers întâiul ton.

Florica Gh.CEAPOIU


62626262626262626262

62

LÂNGÃ VIETÃÞILE CERULUI

Mi-e dor de tine cuvânt care nu încapeîn peºtera seriimi-e dor de tine ºi fiarele urlãm-ar sfâºia de umbra ta nu m-ar þineîn lanþuri lângã vietãþile ceruluimi-e dor de tinearborii plâng frunze de miresmeflori carnivore mã vândmi-e dor de tine

peste ierni se frânge sângele vântuluicum sã te apãr de fulgere ºi cutremurcum sã te adun din lacrima fluviului

silabele fierb lava tresareîntr-o lume cu meduze ºi ierburivalurile devin metalpietrele îºi pierd strãlucireami-e dor de tine

pe ancora altui þãrm te-am aflatstigmat peste vremeîngerii te frãmântã în morile bezneidorul de tine mã sfâºie între spinii uneigrãdini fãrã pãsãricãrãmiziîntr-un mormânt necunoscut

SFÂªIEREA CA EXISTENÞÃ

Stau cu capul pe un strigãt ºi plângiubirea mã cerne prin semnemilã nu are nici lemne de jarea creºte din carne ºi sângedin ochi ºi din cer peste apedin bezne când iadul e-aproapedin somnul ce aripa frânge

stau cu capul pe o ranã ºi plângiubirea mã arde mã cerecãrare îºi face prin vis ºi prin vrereîn flacãrã sapã mormântstau cu capul pe un strigãt

PENELOPA

Din tine-mi þes nebãnuite undeºi-mi smulge focul aripi dinspre vãiîn zariºtea ce arde mori fecundeprin sângele din zori îmi taie cãi

tu vii târziu cu marea înspumatãcând somnul piere-n mine ºi-n tumultpe iarba oglinditã-n stinsa vatrãcei duºi sunt pietre-n lacrimi ºi ascult

cum sunã vremea printre pãsãri nudeºi limpede frâng arderi între steisolstiþii curg tac jurãminte crudecând inima-mi pe eºafod o vrei

acolo stai aici e pânza veriiºi-n mine cerni poteci pentru cocoricrud gândul viu în templul ars al seriimã cere-a ta sub pavãzã de sori

NUMELE TÃU

Numele tãu este o vietate ciudatãîl mângâi ºi are spiniRespirã uneori fãrã sã-l audsimt doar inima cum se clatinã în bãtaia valuluisubteran pe care-l iscãNumele tãu se miºcã prin fiece sunetzãmislind o nouã ordine a universuluipentru sângele meu e uraganpentru tãcerea din mine viforniþãpentru rana din strigãtbalsam binecuvântat

scrise pe zãpezi literele lui pulseazãadâncã zbatere de aripi între rãdãcinile nopþiiclocot de seismnumele tãu

PersidaRUGU

lllll POEZIE lllll


63

Poezia lui LIS (“Floarea Crinului Regal-Bourbonic”! – deci, se prezumã ºi oarece Iniþiere,conºtientã au ba, în Arta Regalã/ALCHIMIA!) esteîn atenþia subsemnatului încã dinainte de 1989, iardupã 1989, prin generozitatea autorului (care mi-adãruit cam toate volumele sale editate), am pututurmãri, fãrã lacune, eclipse, ori opinteli prea mari -întreaga sa creaþie poeticã. Nu ºi pe cea în prozã.

În recenzia subsemnatului, la volumul lui LIS,Substanþe interzise, afirmam, acum câþiva ani:

“Dupã Poemul animal (Cãlãuza, 2000), pecare l-am considerat, în mod constant, volumul decotiturã al lui LIVIU IOAN STOICIU – volum în care,pentru prima oarã, se produce ruptura, fermã ºidefinitivã, de orice formã de postmodernism saude personalism implicit – poetul adjudean îºiîncearcã, cu scepticism ºi luare-aminte, cãile deevoluþie ulterioarã. Volumele La plecare ( EdituraVinea, 2003), pam-param-pam (Editura MuzeulLiteraturii Române, 2006), sau Pe prag/Vale-Deal(Editura Cartea Româneascã, 2010) pot fi înscrise,fãrã mari dificultãþi de clasificare, în neomodernis-mul metafizic (în care locul „trecutului exemplar”istorico-terestru este luat de copilãrie, ca stare deexemplaritate, tânjind dupã originaritate) –, bachiar anunþã glisarea spre un trasmodernism pru-dent. În schimb, cel mai recent apãrut volum, Sub-stanþe interzise, se înscrie, fãrã dubiu ºi definitiv,probabil – în transmodernismul liminal”.

Noul volum, Nous (grecii traduc cuvântul acestavechi prin minte, inteligenþã, raþiune – dar, mai cuseamã, prin noþiunea de cunoaºtere/cunoscãtor),demonstreazã, cu prisosinþã, cât de vii sunt Poeþiiautentici.

De la început, spunem: volumul este inegalvaloric. Nu urmãreºte, nicio clipã, orfismul exteriorºi nici mãcar pe cel interior. Nu toate poemelevolumului pe care îl am în faþã sunt desãvârºitestructural, nici limbajul poetic nu este la fel desupravegheat, cum la anterioarele 6-7 volume depoezie… Dar aceste aºa-zise „deficienþe” suntcompensate, din plin, prin…CU TOTUL ALTCEVA-ul LIS! Cu volumul Nous s-a nãscut, „s-a re-inventat”, ca Om ºi Duh terestru (oare pentru acâta oarã?) UN NOU LIS. Având cu totul alte viziuni

Prof. dr. Adrian BOTEZ

lllll CRONICÃ LITERARÃ lllll

NOUL „COCON” MESIANIC ªI ALCHIMISTUL-POET:

„NOUS”1, de LIVIU IOAN STOICIU

ºi perspective mundan-existenþiale – precumºi cu totul alte urgenþe valorice ºi acte taumatur-gico-soteriologice.

Volumul are trei pãrþi:1-O mers când dincoace, când dincolo

(regionalismul-moldovenismul verbal „o mers” (înloc de „a mers”) este, poate, o cheie semanticãa volumului, pentru cititorul care lectureazã,integral, volumul! – „Moldavia Sacra” fiind subpatronajul lui Venus-Parascheva, al VerdeluiRegenerator – iar „O” fiind Icoana Ouroboros-ului/Demiurg Cosmic!),

2-Jurnal Nous – în care LIS îºi strecoarã„scuzele”, faþã de cititor, în relaþie cu scrisul sãucel NOU (cuvântul „nous”…românit esenþial!),scris stoician devenit, dintr-odatã, ciudat derãstignit-contorsionat (Poezia din acest volumse foloseºte, paradoxal, de “protezele” pseudo-prozei confesive, spre a-ºi rãscumpãra aripilemetafizice!)…,

3-Fiecare lucru are rânduiala sa… – LISnu-ºi poate pãrãsi, cu niciun preþ, în/din niciolume, Utopia Logos-ului: „Dacã el nu vrea, apoi,îl vom sili NOI (care ne tragem din NOUS!),pe „domnul” Logos, sã redevinã funcþional-soteriologic, RE-ORDONATOR DE LUME!” –pare cã ne comunicã Poetul-LIS.

„O istorie. PÂNÃ SE RESTAUREAZÃORDINEA” (s. mea) – cf. Într-un bordei pãrãsit,p. 18. Sã nu uitãm cã „bordeiul”, în literaturaromânã, încã de la Mihail Sadoveanu (cf. HanuAncuþei – Istorisirea Zahariei Fântânarul, ceade-a noua povestire mistic-extatic-iniþiaticã), estesimbolul „Cuptorului Alchimic” – în care,trecând materia grosolan-istoricã, prin stadiilecele trei: nigredo, albedo, rubedo – Trupul-Întunecat-întru-Fier (întru Sfârºitul-AmurgulZeilor ºi Kali Yuga!) – se trasfigureazã/trans-cende în Duhul-AUR SPIRITUAL!

*Dacã LIS din ultimele 6-7 volume voia, se

încãpãþâna sã vrea a cosmiciza lumea, dacãspaþiul valah ºi-l dorea, cu eforturi anamneziceuluitoare, ca fiind Spaþiul Ritualului Soterio-logic (…iar poemul-incipit al volumului de faþã,


64646464646464646464

64

Rãul, p. 7, este, de fapt, o capcanã poeticã,creând, întru falsã continuitate cu trecutevolume, impresia cã „bunicul” mort, venit înapoiîn istorie, pentru a-ºi da singur de pomanã,doreºte sã re-instaureze iluzia RitualismuluiLumii, într-un spaþiu al Ne-Buniei Uituce deSine : „Iaca, împart, în stânga ºi în dreapta,/dau de pomanã, cã ai mei m-au uitat”…!) –…ei bine, LIS din volumul Nous este un DamnatLegic ºi Hiperlucid. Adagiul camilpetrescian„Câtã luciditate, câtã conºtiinþã purã, atâtadramã” se poate transforma, prin noul volum stoi-cian, într-o altfel de formulare a noii realitãþi ºi anoilor potenþe spirituale: „Câtã luciditate auto-rãstignitã, tot atâta putere de exorcizare a rea-litãþii, de descântec întru întoarcere a omeni-rii, la ORIGINARITATE ºi NORMALITATE”.

Cãci am început, de mult, sã ni le uitãm,sau sã le pãrãsim derizoriului diavol - „ma-triþele/matricele normalitãþii” fiinþial-existen-þiale: „Diavolul în persoanã cerându-ne/sã fimumili, sã stãm/liniºtiþi în colþul nostru ºi <<sãnu ne ocupãm de nimic/deosebit, cã seocupã el>> – dintr-o//silã de toate, rãmaºifãrã suflet, matriþe, numai piele/ºi os, matriþeumplute de vrãjitoare cu/apa de la morþi” –cf. Matriþe, p. 19.

Refuzând, cu exasperare, dar ºi cu un soide furor sacer, umilinþa ºi liniºtea, oarbe ºi co-mode – LIS îºi învãluie persoana androgi-nicã-Nous (persoanã volitiv-cunoscãtoare ºi,concomitent, mefientã ºi retractilã, faþã deobiectul cunoaºterii: LUMEA CONTEMPO-RANÃ!) – ascunzându-se/apãrându-se (prinrevelarea terorii monºtrilor istoriei!), de tim-pul/contemporaneitate/istorie. Se ascunde,precum larva viitorului FLUTURE, în „zeci demetri de pânzã”, ca „mumie”: „Înfãºuratã înpânzã de umezealã, în/zeci de metri depânzã, mumie: mã sperii, cucoanã,/nu tesufoci? Scoate mãcar capul – nu//scot nimic,voi sunteþi toþi/niºte porci, codoºi,spãrgãtori, cuþitari, cãrora/dacã li te arãþi,pãlitã, trecutã,/te aruncã pe uºa cârciumii:cã sã mergi sã-i însoþeºti/în viitor pe ceidecedaþi. Sunt/pãþitã, stau pregãtitã, înfãºu-ratã în pânzã, datã/cu mirodenii – un vesti-giu//al unei antichitãþi de senzaþie, cu limbade plasmã. Cu/simþire tainicã./Nous” – cf.Nous, p. 15.

De observat cum „cucoana” (de fapt,„COCONUL” androginic, CRISALIDA!) îºi

fereºte propria istorie („pãlitã, trecutã”) de istoriacomunã, precum Stan Pãþitul-Iniþiatul – de fapt,istorie decãzutã într-un nou soi de comunism plane-tar, cel puþin la fel de pestilenþial ºi de violent, precumcel „antedecembrist”: lumea este decãzutã pânã la„halul-rangul antispiritual” de „CÂRCIUMÃ-MAHALA”, iar locuitorii ei formeazã o populaþiestranie, respingãtoare ºi de respins, în cazul oricãruiiniþiat întru „decenþa antichitãþii de senzaþie, culimba de plasmã. Cu/simþire tainicã” – adicã,„vestigiu al unei antichitãþi” pãstrãtoare de Misticãa Duhului. Pentru cã este vorba, în cazul ispititorilor„ieºirii din nevedere/din mistica istorieipersonalizate” – nu de un popor, ci de o populaþiesaturnian-entropicã, pusã, egal, sub semnulPorcului ºi al Cuþitului – dar, mai cu seamã, alTrãdãrii, Distrugerii ºi al PLÃCERII/DESFÃTÃRIIHAOSULUI/ÎNTRU HAOS – o populaþie „familiari-zatã cu rãul” (cf. Ia ºi gustã, p. 22): „voi sunteþitoþi/niºte porci, codoºi, spãrgãtori, cuþitari”.

Manifestãrile violenþei gratuite, absurde, ucigaºeºi sinucigaºe, totdeodatã, ale lumii (aparent real-istoricã - în realitate, iluzorie, precum este oriºiceConsecinþã Penalã a Cãderii!) nu doar abundã, citind sã inunde (evident, la modul ludico-vampiric!)chiar Arca Credinþei Vizionare ºi a Eros-uluiCosmic („Am un topor ascuþit!/Dar ce, cuþitul dela bucãtãrie nu ajunge?/Dupã ce-þi tai gâtul,umplu un lighean cu sânge ºi-l/beau încetul cuîncetul…” – cf. Doi tembeli, p. 10)… – …dar, fireºte,vorba Paracelsus-ului borges-ian2: „Crezi, oare, cãe cu putinþã sã trimiþi ceva în neant? (...) Crezi,oare, cã divinitatea putea sã creeze un spaþiu caresã nu fie Paradisul? Crezi, oare, cã prãbuºireaconstã în altceva decât în a ignora tocmai faptulcã ne aflãm în Paradis?”:

a-„Când dormi, tu mori pentru mine. Îºi/ înfigeghearele în gât: mã urãºti? Apasã prea tare,/þâºneºte sângele, se sperie,/urlã. Se umple desânge. Fuge în baie. Uite cum AI/ÎNFLORIT PECADAVRUL MEU” – cf. E primãvarã, p. 16. Thana-thos este îmblânzit ºi exorcizat tocmai prin fraþii sãimitologici, Hypnos ºi Eros: „<<De-ai conduce oºti,le-ai conduce/spre moarte sigurã>>, bâiguie ea.La/aceastã orã LE-Aª CONDUCE LA CULCARE,e adevãrat…”.

În definitiv, Dumnezeu Legea-Logos-ul pururi„înfloreºte pe cadavrele”-humã, spre eternizareaDuhului…

b-„Mi-au scos/ ghearele ºi mi-au limpezitcãrãrile, în sus ºi în/jos, adâncind albia sângelui”– cf. Asalturi ale celui rãu, p. 20.



65

Paradoxal: „smulgerea ghearelor” ºi„limpezirea cãrãrilor, în sus ºi în/jos, adân-cind ALBIA SÂNGELUI” graalic/gradalic(adicã, din zona hristic-autosacrificialã ºi dincea a nous-ului/cunoaºterii iniþiate – „gra-dale” înseamnã Cartea!) – este operaþiuneaspecific-alchimicã, de obþinere a revelaþieiHeruvimilor Ordinii Celeste!

c- „Eºti nemulþumit, cantaragiule? Uite,/ia ºi urechea asta a mea – îºi smulge urecheadreaptã” – cf. Vine din viitor, p. 13. De fapt,celebrul gest „demenþial” (?!) vangogh-ian (alsmulgerii urechii vinovat-istorice!) devineunul regenerator: „El râde, sardonic: ai vedeniimacabre, bãtrâne, îi/strigã din urmã ºi-ºi/lipeºte cu scuipat urechea, la loc” – …„cuscuipat” - adicã, folosind ämateria primã”demiurgicã…!

d-„El nu vede în faþa/ ochilor decâtresturi de la abator, pe care se bat câinii/ºipãsãrile. Câinii îi pun ordine în gânduri” –cf. Ãsta e nebun, p. 17.

„Câinii îi pun ordine în gânduri”, zice LIS:dar, fireºte, Poetul gândeºte, dincolo de istoriaviolenþei contemporan-terestre („Azi, soldaþiîmpuºcaþi între ei, soldaþi/împuºcaþi de câini,câini/împuºcaþi de soldaþi ºi câini împuºcaþide câini” – cf. Mari reacþii, p. 36) - nonviolenþaresurecþionalã, a modului filosofic dacico-getico-gotic: „Câinele” este LUPUL FENRIR. Purifica-torul ºi Regeneratorul. Iar Pãsãrile „rãpitoare”de hoit sunt/devin Îngerii Restauratori aiLuminii-de-Duh!

De ce am afirmat cã avem de-a face cuAPARENÞA de „deficienþã” a structuralitãþiicompoziþiei ºi a temperãrii autoritare alimbajului? Pentru cã LIS devine, prin acestvolum, UN MÃRTURISITOR, care face eforturititaneºti liminare sã-ºi schimbe drumul, sã-ºiafle ºi prezerve DRUMUL SACRU, UNIC! –al existenþei misionare (fie ºi prinautosacrificiu!) – drumul înapoi, prin istoriadestructurantã (istorie toxicã, prin care„inTeriorul” crucificãrii autosacrificiale a devenit„inferiorul” ºerpuirii/sinusoidalei, alunecãriiinsesizabile, spre infernalitate: „Are vibraþiiinferioare”– cf. nicio fericire nu-l mai atinge,p. 74) , spre Structura de Cristal a Adevãrului!

E adevãrat, îl ºtiam pe LIS un luptãtor aprig,dar, mai curând, în relaþiile socio-profesionale.Ei bine, în volumul Nous, LIS devine cel mai

aprig duºman al fiinþei sale, celei intoxicate, GRAV,de istoricitatea destructurantã ºi definitiv-înjositoare,creatoare a Omului/SUB: „(…) SUNT UN SUB (…)a apãrut iar unul // la mine înlãuntru care mãroagã în genunchi sã-l/omor ºi-mi strigã: <<N-aicuraj!/N-ai curaj!>>” – cf. Sunt un sub, p. 8. Sau,mai tragic-existenþialist, dar ºi cu o nostalgie infinitã,pentru „departele” cel mistic: „Mi-e un dor sã/ mor,mã, Gheorghe…” – cf. Doi tembeli, p. 10.

LIS se dovedeºte ºi un intuitiv ºi vizionarmesianic (al Frumuseþii Eterne ºi Intangibile!), darºi un vizionar/revelator al cauzelor pierderiienergiilor mesianice, totdeodatã – urmând, însã,faza taumaturgicã (auto-vindecare de istorie ºidescântec întru revenirea la originaritatea-normalitatea-FRUMUSEÞE): „Nu simþiþi? E ceva/aici care ne þine departe de noi înºine. Acestaeste SECRETUL/FRUMUSEÞII. Dupã ce neînvãþãm cu locul, îl/pierdem din vedere…” – cf.miercuri, 8 octombrie, p. 65.

Unde se petrec aceste fenomene paradoxale?„Aici, unde zeii singurãtãþii au apus” – cf. Eprimãvarã, p. 16. Zeii se sinucid întru singurãtate,dar, lucizi, ei apun, conform Amurgului ZeilorGotico-Getici/RAGNARÖKR, dar ºi conform creºti-nismului: numai dupã ºi prin moartea/rãstignireaZeilor Autosacrificiali, se regenereazã lumea!

Adicã, ÎNVIE DUHUL.Iar LIS ajutã, la modul alchimico-lingvistic, adicã,

Restaurator de Logos (Logos înseamnã, tot-deodatã: Cuvânt, ªtiinþã-Iniþiere ºi Rânduialã/Ordine/Ordonare Cosmicã!) – sã fie dusã, mistic,bãtãlia dintre Sulful-Principiu Activ ºi Mercurul-Pricipiu Pasiv3, înspre izbânda finalã – „þipãtrevelator” a/l Regenerãrii: „<<Am þipat! (…) Voiasã mã dea demâncare la plantele/carnivore de lagrãdina botanicã a regelui…>>/Înþelegeþi ceva?/Înþelegem, cum sã nu, dãdurã din cap, trosnind//degetele la încheieturi (n.m.: „trosninrea degete-lor la încheieturi” semnificã desfacerea/revelareaFãtului MUNDAN-Noul Ierusalim!), plictisiþi, cei/adunaþi, gurã cascã,/îndepãrtaþi unul câte unul:e ca atunci când/sulful alb, corupt ºi/incandes-cent intrã în contact cu/mercurul, în pãmânt fetidºi se produce fier… ” – adicã, se intrã, dupã „fetidulpãmânt” NIGREDO ºi vizionarul – „zburãtor-reinte-grator” ALBEDO, în faza regenerãrii incandes-cente-RUBEDO! – cf. În contact cu mercurul, p. 28.

Deocamdatã, Kali Yuga/Vârsta Fierului nupoate fi depãºitã, sau nu trebuie opritã: ea ducespre Noul Ierusalim Ioanic!



66666666666666666666

66

Oricât de josnic-infernalizat se manifestãlumea istoriei, Alchimistul-Poet „trage cuochiul” la „nevãzut”: Îngerii sunt peste tot, submãºtile derizorii ale cadavrelor ºi ale cruzimiicãlãilor – cãci, dincolo de dorul de a muri,Clopotul Lumii BATE SINGUR – …maiexact, aripi îngereºti invadeazã cu NouaLume, peste câmpiile bãtãliilor alchimice,din care diluviul naºte (pe sub sau pedeasupra INCONªTI-ENÞEI NOASTRE,devenitã ISTORIE A VIOLENÞEI ULTIME/APOCALIPTICE…!”) Arca Salvãrii Regene-rative, aflatã sub semn de Nou Curcubeu ºide TEI-Iubire Misticã-Eros Agapé: „Mi-e dorsã/mor, mã, Gheor-ghe…/În umezeala serii,îmbãtaþi de parfu-mul/teilor înfloriþi. Îl auzi?Amândoi/vãd un clopot atârnat, care SUNÃDE UNUL SING-UR. Ce/l-o fi apucat?” – cf.Doi tembeli, p. 10.

Alchimistul-Poet, în mod paradoxal,stimulând violenþa „în oglinda veneþianã”(adicã, jumãtate întru vizibil ºi jumãtatescufundat întru nevedere!), prin însãºilucrarea/înfãþiºarea sa funcþionalã! – seîmpotriveºte, la modul vizionar, prin alter ego-ul sãu oglindit, unor noi violenþe, adoptând ºiinsinuând (chiar în momentul paroxistic alluptei/violenþei meta-fizice!), pentru noi toþi,adoptarea poziþiei revelativ-vizionare,asupra :

1-posibilitãþii de „reînfrãþire paradisiacã”ºi, deci,

2-asupra „PORTIÞEI DE IEªIRE A/SUFLETULUI DIN CORP”: “Ospãtarul îl /roagã sã aibã grijã. Vezi, nene, sã n-o/spargi, cã-i oglindã veneþianã. Veneþianã?Auzi, tu, ãla, din/oglindã, ãsta mã credebãtut în cap…(…) Aºa-i: cã m-a pãrãsit,curva, s-a dus dracului,/ acum miroaseurât, n-o îngroapã nimeni,/ mi-am dat ºisufletul pentru/ea…Gata, frumuseþea eputreziciune! (…)/ Vin trei vlãjgani/peste el,îl buºeºte sângele pe nas. Staþi,/fraþilor, cãnu v-am zis: energia e liberã…<<Afarã,nenorocitu-le!>> . Nu v-am zis, bãi, ce/ emai important: azi am descoperit PORTIÞADE IEªIRE A/SUFLETULUI DIN CORP, PECUVÂNT DE ONOARE…” – cf. Energia eliberã, p. 11.

„Cuvântul de Onoare” este GaranþiaDivinã a Revelaþiei-Logos Restaurat ºi aRegenerãrii prin Logos…

Iar definiþia expresionismului liminar,datã de Blaga, în Filosofia stilului, vobeºte

foarte clar despre „PORTIÞA DE IEªIRE ASUFLETULUI DIN CORP – despre ªansa Soteriolo-gicã a umanitãþii (care nu ºi-a pierdut, de tot, per-cepþia „nevãzutului”!), tocmai prin acceptarea ºiasumarea apocalipticului/regenerãrii/învierii sale,întru supra-existenþialul COSMICO-ABSOLUT:

„De câte ori un lucru e astfel redat încât pute-rea, tensiunea sa interioarã îl întrece, îl transcen-deazã, TRÃDÂND RELAÞIUNI CU COSMICUL, CUABSOLUTUL, CU ILIMITATUL, avem de-a face cuUN PRODUS ARTISTIC EXPRESIONIST” (cf.Lucian Blaga, Filosofia stilului, 1924).

…În concluzie: sã ne rugãm pentru viaþaPoetului-Alchimist, pentru cã, pe de o parte, estesingurul care mai posedã, în valea infernalã a istoriei,VIZIONARISMUL – pe de altã parte, pentru cãPoetul-Alchimist Vizionar este singurul care are cu-rajul sã ne pronunþe nouã cuvintele, întru CUVÂNT.Pentru cã noi am cãpãtat o teroare maladivã, faþã decuvinte – de aceea, ne e greu, ne e silã, ne este fricãºi sã le rostim (fãrã sã le schilodim!). În locul nostru,însã, ROSTEªTE (fãureºte ºi reveleazã NoileRosturi, întru Arhitectura Cosmicã, întru ÞesereaSemnificaþiilor4, întru Plutirea Arcei spre CetateaDivinã!) – ALCHIMISTUL-POET!

„În locul nostru” – adicã în locul liotei de laºi,care nu-ndrãznim sã ne sinucidem ºi sã ne rege-nerãm, prin Cuvânt.

În Locul nostru (spre a revela Locul Suprem!)ºi în Numele nostru (pentru a revela NumeleSuprem!) – precum Hristos!

Altfel, dacã nu-l vom proteja ºi utiliza mistic, dacã-l vom trãda, întru DELIR ASASIN, precum Iuda peHristos, ºi vom deveni SCLAVI:

1-„SCLAVI” ai violenþei ºi „lehamitei”, adicã aidezangajãrii spirituale/întunecãrii: „Aºa-i la noi, pânãla moarte,/UN DELIR//OBªTESC (…)/Se maiscoalã câte unul la masã ºi trage o înjurãturã <<lageneral>> (n.mea: Generalul, ca ºi la Mircea Eliade, nueste Noþiunea Vagului, ci apelativul pentru Dumne-zeu/Rangul Suprem-Demiurgic!) : ’tu-i/ paºtele mã-sii de viaþã (…) ni se face lehamite, ni se pârjo-leºte, mistuie, nimiceºte, / sufletul îºi ia adio dela fiecare/ºi dispare ÎN SPATELE UNOR GEAMURIMUDARE…” – cf. ’Tu-i/ paºtele mã-sii , p. 9 - sau

2-„SCLAVI” ai îndepãrtãrii de viziune, de vedereaasupra ORIGINARITÃÞII CELEI ETERN VII, ÎNTRUSUFLETUL/DUH: – adicã, îndepãrtaþi/înstrãinaþi deIzvorul Luminii-GRAALUL VALAH: „Obosit, obli-gat sã se opreascã ºi sã se întindã/pe câmpulbântuit de suflete ale celor plecaþi în cãutarea/ uneilumi mai bune ºi neîntorºi în/România, deveniþiSCLAVI în strãinãtate” – cf. Vine frigul, p. 40.

…atunci, „Paºtele Mã-Sii” (Renaºterea/Înviereaprin Mama Cosmicã) ne va readuce sufletul



67

„dincoace” de „Portiþa-REVELA-ÞIE”…în zona„dispariþiei/închidere veºnicã/nondevenirespiritualã” – …ºi nu o retragere în adâncul„Oglinzii Veneþiene”, ci o dispariþie „ ÎNSPATELE UNOR GEAMURI MURDARE…”.

Iubiþi-l, fie ºi din interes pur personal ºiegotist, pe Alchimistul-Poet!

Dar, pentru a reuºi aceasta, întâi CITIÞI-L,cu smerenie ºi osârdie sincerã, întru cunoaºtere/NOUS!

(Footnotes)1 -Liviu Ioan Stoiciu, Nous, Ed. Limes, Cluj, 2015.2 -J.L. Borges, Roza lui Paracelsus, în Cartea de

nisip, Editura Univers, Bucureºti, 1983, p. 345.3 - Mercurul – „este un simbol alchimic universal –

marcheazã regresiunea la starea nediferenþiatã; Dupã cumfemeia este supusã bãrbatului, argintul lichid (sauchonein-yin) al chinezilor corespunde dragonului,licorilor trupeºti, sânge ºi semen, elementului Apã.

Alchimia occidentalã îl opune Sulfului, iar alchimiachinezã Cinabrului. Alternanþa Mercur-Cinabru(Sulf) (…)este cea a yin -ului ºi a yang -ului, a morþii ºi a regenerãrii.Dupã anumite tradiþii occidentale, Mercurul este sãmânþafemininã ºi Sulful cea masculinã: împreunarea lorsubteranã produce metalele“- cf. Jean Chevalier/AlainGheerbrant, Dicþionar de simboluri, Artemis, Bucureºti,1994, vol. II, p. 292.– Sulful – “este principiul activ al alchimiei, acela careacþioneazã asupra Mercurului inert ºi-l fecundeazã sau îlomoarã. Sulful corespunde focului, aºa cum Mercurulcorespunde apei. Este deci un principiu generatormasculin, a cãrui acþiune asupra Mercurului produce subpãmânt metalele. Este o manifestarea a Voinþei Cereºti ºia activitãþii Spiritului(…) Acþiunea Sulfului asupra Mercuruluiîl omoarã ºi, transmutându-l, produce Cinabrul, care esteun elixir de nemurire“ – cf. Jean Chevalier/AlainGheerbrant, op. cit., vol.III, p. 281. Mai citãm, pentru lãmurire, dar ºi pentru a vedea câtãpoezie interioarã (deci, comunã întregii umanitãþi spirituale,ca potenþial, indiferent de „locul social” al alchimistu-lui!) are ALCHIMIA – din alchimistul Titus Burckhardt,Alchimia – semnificaþia ei ºi imaginea despre lume,Humanitas, Buc., 1998, p. 131– care, la rândul sãu, citeazãdin celebrul Nicolas Flamel – Sur les Figures Hiero-glyphiques: “Sunt cei doi ºerpi prinºi în jurul Caduceului,Toiagul lui Mercur-Hermes, ºi prin ei îºi exercitã mareaputere ºi se transformã dupã cum vrea. Cel care îl va omorîpe unul, spune Haly(Ali), îl va omorî ºi pe celãlalt, cãciunul nu poate muri decât odatã cu fratele sãu (moartea lorsemnificând trecerea de la un nivel existenþial la altul)…Aceºtia doi, fiind aºadar puºi laolaltã în RecipientulMormântului (care este recipientul interior, orice operaþiunetrebuind sã se facã în recipientul alchimic bine închis, dincauza naturii volatile a Mercurului care, avid ca ºi Mercurulobiºnuit, aderã la orice obiect al dorinþei, ºi din cauzaexpansivitãþii ºi inflamabilitãþii Sulfului), se muºcã unul pealtul cu cruzime, iar, cu puternica lor otravã ºi în mânia lordezlãnþuitã, nu-ºi mai dau drumul, din momentul în carese apucã unul pe altul – dacã frigul nu îi împiedicã – ºi pânãcând amândoi, cu balele lor de venin, ºi rãniþi de moarte,

nu ºi-au însângerat toate pãrþile corpului (influenþele ºi forþelelor reciproce manifestându-se, în domeniul naturiineîmblânzite, ca un venin, adicã distructiv, ºi, pânã când încele din urmã, nu se ucid reciproc, sufocându-se cu propriullor venin, care îi preschimbã, dupã moarte, în apã vie ºipermanentã (prin unirea lor într-o realitate superioarã), înainteînsã pierzându-ºi în stricãciune ºi putrefacþie primele lor formenaturale, pentru a recãpãta dupã aceea una nouã, unicã, mainobilã ºi mai bunã…“4 - ROST, rosturi, s. n. 1. Sens, înþeles, tâlc; scop, menire,justificare, motivare. f& Atribuþie, rol, misiune, sarcinã. 2. Modde a-ºi organiza viaþa; stare, situaþie socialã, materialã,familialã; p. ext. gospodãrie. () Expr. A (nu) ºti rostul cuiva = a(nu) ºti unde se aflã ºi cum îºi organizeazã cineva viaþa. A fi rostde ceva = a întrevedea posibilitatea de a gãsi ceva.A facerost de ceva = a procura ceva (greu de obþinut, de realizat). 3.Mod, fel de orgnizare a unei activitãþi; ordine dupã care sedesfãºoarã o acþiune; plan de desfãºurare, de executare aceva. () Expr. A nu-ºi afla rost = a nu-ºi gãsi locul, a nu-ºi gãsiastâmpãr. A-ºi pierde rostul = a-ºi pierde cumpãtul. A fi în rostullui = a fi acolo unde îi este locul, unde se cuvine sã fie. * Ordinestabilã, stare de lucruri; rânduialã. 4. Spaþiu în formã de unghi,format la rãzboiul de þesut întrefirele de urzealã ridicate de iþeºi cele rãmase jos, prin care se trece suveica cu firul debãtãturã. 5. Spaþiu îngust lãsat între douã construcþii alãturatesau între douã pãrþi ale unei construcþii, pentru a permitemiºcarea lor relativã sub acþiunea forþelor interioare sau avariaþiilor de temperaturã. Rost de etanºare. Rost de lucru.*Jgheab sãpat în lemn, pe care alunecã o ferestruicã, o uºã,uncapac.6.(Înv.)Gurã;(azi livr.) grai, vorbire.()Loc. adv.Pe de rost = fãrã un text în faþã, din aducere-aminte, dinmemorie. () Expr.A învãþa pe de rost = a învãþa un text pentru a-l putea reda dinmemorie. A lua (pe cineva) la rost = a mustra (pe cineva), a-icere socotealã. * (Înv.) Facultatea de a vorbi.7. Ciocul/prova ascuþitã a vechilor corãbii – Lat. rostrum.



68686868686868686868

68

Mileniul 3 de civilizaþie cosmicã aOamenilor, de cucerire, prin zborul cu rachete,sateliþi, staþii interplanetare, a Cosmosului!Epopeea cosmicã a terrienilor continuã, se des-fãºoarã dupã, pare-se un plan cosmic extrate-restru! Oamenii cosmici se vor reîntoarce înCosmosul de origine ºi cãrþile sacre ale Uma-nitãþii, spun cã strãmoºii oamenilor au venitcu care de foc, care zburãtoare din Cer! Adicã,din Cosmos, din Stele! Ori identitatea cosmicã aOamenilor, de Cetãþeni ai Cosmosului, de rein-tegrare în Marea Familie Cosmicã l-a fascinatºi obsedat, era firesc, ca o însuºire romanticã,pe Cetãþeanul Cosmosului, purtând numelepãmântean, de Mihai Eminescu!

De ce acest incitant ºi intrigant: Emi-nescu ºi NASA! Ce ar putea avea ei încomun? Rãspundem, moºtenirea geneticã aOamenilor, gena cosmicã a lor!

Un geniu, o conºtiinþã parcã extra-terestrã în infinitul ei, ºi o agenþie de cucerirea Cosmosului, prin zborul cu rachete, îºi pot damâini ideatice peste timp, peste milenii?!

Da, fiindcã geniile, au calitatea de a fiatemporali, adicã nemuritori, deci Cetãþeni ai Cos-mosului, cu buletin cosmic, cu paºaport cosmic!Deci, Adevãrul vã va face liberi, ne spune ISUS!

Ca orice geniu Eminescu era un libercugetãtor!

Eminescu ªtiinþificul, esenþa din totdea-una a Oamenilor, a poeþilor se desconspirãîn Caiete! Afirmã poetul, citãm aproximativ:finalitatea poeziilor mele este sã descopãrecuaþiile matematice ale Universului, lumiiterestre, continentelor, þãrilor, corpului ome-nesc, oraºelor etc! Ciudatã afirmaþie, parado-xalã, faþã de unghiul prin care, încã, îi privimnoi pe poeþi, nu?!

Cãci Eminescu prin cosmopoezia saLuceafãrul, La Steaua, Dacã treci râulSelenei, Mementto mori, Sãrmanul Dionis, Mironºi frumoasa fãrã corp începe sã strãluceascãîntr-o luminã cosmicã, de ºtiinþe ale Mileniului3 – fiind contemporan cu noi ºi de aceea ºi

cu cucerirea de cãtre Oameni, a Cosmosului, cu NASA!NASA spune prin oamenii sãi de ºtiinþã cã

Oamenii sunt niºte hibrizi între venusieni, extrate-reºtrii de pe planeta Venus ºi oamenii-maimuþe de peTerra! E o ipotezã de Mileniul 3 de civilizaþie a Oamenilor!

De unde ºtia Eminescu acelaºi lucru, acumpeste 150 de ani în urmã, fapt ce-l afirmã, clar, înpoemul-genezã al rasei omeneºti Luceafãrul, al cãruistory, este extras parcã din comunicatul de ºtiinþãde la NASA din secolul 21, Mileniul 3, cãci ºi înpoem, este vorba de o hibridare între locuitoriivenusieni, cãci „Luceafãrul” este Planeta Venus, iarCãtãlina, Cãtãlin, reprezentanþii terrienilor! Emi-nescu trebuie recitit ºi comentat, din nou, în progra-mele ºi manualele ºcolare ºi universitare, printr-o grilãde gândire cosmicã, de memorie ºi destin, cosmic, dea-i înþelege Mesajul, prin Timp, ca pe un Eminescuªtiinþificul, ºi nicidecum, altfel!

Sã mergem mai departe cu asociaþiile de idei!În „Luceafãrul” se prefigureazã ºi celebra de acumlege din teoria relativitãþii a lui Einstein, cu ecuaþia sa:E=MxC2 ºi anume versurile: „Porni Luceafãrul.Creºteau/ În cer a lui aripe/ªi cãi de mii de ani treceau/În tot atâtea clipe.”

Apoi în poezia „La Steaua” se pot face asociaþii iarinteresante! ªi anume în urmã cu 5000 de ani în Egiptulantic, pe hãrþile astronomice ale egiptenilor, de atunci,nu figura „Luceafãrul” sau Venusul sau Planeta ceamai strãlucitoare ca o Stea, din Sistemul nostrusolar! Dupã opinia oamenilor de ºtiinþã de la NASA,planeta Venus ar fi intrat în urmã doar cu 4000 de aniîn Sistemul nostru solar, sub formã de Cometã,producând perturbãri! latã cum ilustreazã, ne trans-mite informaþia astronomicã prin Timp, cãlãtorul printimp, Mihai Eminescu: „La Steaua care-a rãsãrit”º.a.m.d.! Deci, un nou membru cosmic al Sistemuluinostru solar! Transmiterea peste secole a informa-þiei ºtiinþifice îl interesa pe poet, nu gloria ori bunãs-tarea! Desãvârºirea sa spiritualã prin ºtiinþele Univer-sului, de aceea el atrage atenþia poeþilor, de ieri, de azi,de mâine, cãci – „E uºor a scrie versuri/ Când nimicnu ai a spune/ Înºirând cuvinte goale/Ce din coadãau sã sune!”, adicã nu transmiþi prin poezie adevãrºi informaþie ºtiinþificã, arta fiind o amprentã sensibilãa ºtiinþelor venind dintr-o rãdãcinã cosmicã, comunã!Mesajul lui Eminescu devine limpede, asociindu-lcu ºtiinþele Mileniului 3, cu NASA! Cu cucerireaCosmosului de cãtre Oameni, esenþa Mileniului 3 decivilizaþie al Umanitãþii!

În poezia „Memento mori”, apar arme nucleare,rãzboaie nucleare între jupiterieni, o ipoteticã civilizaþieextraterestrã de pe Jupiter, foc ºi carele ºi razele defoc ale lui Zamolxis al pãmântenilor! Terra este în poezia

Al.C. MILOª

DE LA EMINESCULA NASA

lllll ESEU lllll


69

lui Eminescu un laborator de experienþegenetice, încruciºãri de ADN, extratestru ºipãmântean – Luceafãrul. Ori locul de desfã-ºurare a unor rãzboaie atomice între civilizaþiiET ºi titani pãmânteni! În poezia „Dacã trecirâul Selenei”, Eminescu scrie cã întâl-nim„case cu cerdacuri aurite, suspendate înaer!“ Cum am traduce noi mesajul?! Camastfel! Dacã zburãm dincolo de Lunã curachetele, întâlnim staþii orbitale, sateliþi,viitoare oraºe spaþiale?!

Apoi în poezia „Miron ºi frumoasa fãrãcorp”, ar fi cel puþin 2 întrebãri: cine este fru-moasa fãrã corp, vreo hologramã pe computerºi de ce Miron, un cioban are în cap, nu o cãciulã,ºapcã, pãlãrie ci o... ciudatã cascã, parcã devenerabil cosmonaut de la NASA, de azi?!

Crezând ca ºi noi, cei de azi, cã limbajulmatematicii ar fi o posibilã limbã în dialogul cufraþii din spaþii, Eminescu ne transmite impor-tanþa, sã zicem a matematicii probabilistice,a teo-riei certitudinii, a jocurilor, a hazardului,a prin-cipiului lui Heisenberg, în poezia „Dintresute de catarge”, a posibilitãþilor ºi a ºanselorde manifestare, a teoriei istoriilor multiple aleUniversului, Multiversului. Mesajul poeziei luiEminescu este cã noi, Oamenii, avem originiextraterestre, suntem Extratereºtri!

Vã lãsãm pe D-voastrã sã-l recitiþi peCetãþeanul Cosmosului Mihai Eminescu ºimesajul sãu poetico-ºtiinþifico-cosmic într-oCheie Cosmicã! De epopee a terrienilor, decucerire a Cosmosului, ca oameni cosmicinemuritori în zbor cu rachete, cu viteza Luminii,în Stele de Origine!

Te-am iubit, te voi iubi mereu

Te-am iubit mamã, floare de mai,Când erai cireaºa pe ramul din rai,Te-am iubit ºi când bruma-nstelatãPe chipul tãu se aºeza brodatã.

ªi te iubesc, eu jur cã te iubesc,Cu bune ºi cu rele, cu tot ce-i omenesc,Poate ºi printre aºtri te voi iubi mereuPe-o cruce care duce în sân la Dumnezeu!

Ninge

Ninge-n sufletul meuPlin de cuvinte.Zâmbetul îngheaþã greuÎn semnele sfinte.

Biserica-n deal lumineazã,Icoanele privesc peste noi,Apusul cu nori se pãteazã,Zãpada se scaldã-n noroi.

Ninge ºi parcã-s cu tineÎn cuvântul nespus,Izvor dãinuit de rubineMi-aduce Isus.

Spun ruga cuvintelor carePurificã-ntreaga speranþã,Semnele mã pun la-ncercare,Ninge întruna, ninge cu viaþã!

Dilemã

Cerul e uns cu luminã,Pânã-n depãrtareUnde totul se naºte,Unde nimic nu moare.

Dumnezeu este pretutindeni,Chiar ºi în retinãªi firesc mã-ntrebDe ce-s fãcut din tinã?

MarinMOSCU

lllll ESEU lllll


70707070707070707070

70

– Bunã. Eu sunt. Te-am trezit din somn?– Ah, ce surprizã! Ce mai faceþi, tanti?– Aºa ºi-aºa, draga mea.– Cum adicã?– Ei bine, vezi tu ... Vinerea trecutã m-am

trezit în dormitor cu noaptea-n cap, cu doi pom-pieri, doi poliþiºti ºi doi paramedici femei.

– Oh! Ca sã vezi! am suspinat în telefonulmeu de tip vechi.

– Eram adormitã... într-un somn foarteadânc, într-adevãr. Am auzit o agitaþie undeva,dar m-am gândit cã trebuie sã fie gunoierii. ªtiice confuzie este dupã Crãciun! M-am întorspe cealaltã parte, mi-am acoperit capul cu pla-puma mea norvegianã din puf ºi am aºteptatsã se facã liniºte.

– Ce s-a întâmplat, tanti?– Zãpãcealã grozavã afarã, zarvã mare.

Mã urmãreºti?– Sigur. Sigur. Ce s-a întâmplat?– Iar mã întrerupi! Ei bine, ca sã vezi! Am

simþit o mânã fermã cã mã scuturã. Am îngheþatsub plapumã. Spre deosebire de reacþia meaobiºnuitã, cuvintele mi-au rãmas suspendatepe corzile vocale. Am simþit cã-mi ies ochii dinorbite. Frau Bucur, Brigitte, cum vã simþiþi, e totulîn regulã? Am dat din cap precum o marionetã.Numai cã...vorbele nu-mi ieºeau din gâtlej.

– Ce s-a întâmplat, tanti?– Taci, dragã. Iar mã întrerupi! Voi ajunge

ºi la asta. N-ai rãbdare! Problema tinerei gene-raþii! Ei bine, una din cele douã femei scotoceaîntr-un fel de geamantan mare. Cealaltã femeiemi-a spus atunci cu o voce mãsuratã: FrauBucur, suntem aici pentru cã am fost alertaþide Centrul de dializã. Nu v-aþi prezentat la clinicãla orele 7, precum o faceþi în fiecare luni. Pentrucã nu aþi absentat sau întârziat vreodatã,managerul clinicii, temându-se cã vi s-a întâm-plat ceva, a alertat pe toatã lumea, dânsul asunat la poliþie, care a sunat la pompieri, care

au sunat la staþia de ambulanþã! Vocea mi-arevenit ºi le-am spus cã trebuie sã fi dormit aºade adânc cã nu am auzit soneria ceasuluideºteptãtor. M-am trezit iniþial la orele 5 ºi amdecis sã mai stau câteva minute sub plapumã.

– Oh, tanti! Ce-aþi fãcut atunci?– Iar mã întrerupi? Ai acelaºi prost obicei

ca ºi draga ta mamã, eºti prea curioasã ºi nerãb-dãtoare. Le-am spus cã voi merge direct la clinicã.Unul dintre pompieri a deschis gura ca un peºte ºi s-a balansat de pe un picior pe altul, ca sã se echilibreze.Vedeþi Frau Bucur, am încercat sã intrãm, dar nu amputut deschide uºa de la intrare pentru cã este dinstejar. Am încercat sã deschidem uºa cu geamuriduble de la terasã ºi am tras obloanele de lemn dinbalamale. Am aflat ferestrele prea mari. Amconsiderat ferestrele de la bucãtãrie ºi am forþatobloanele din lemn. N-am putut deschide ferestrelecu geamuri duble. A trebuit sã folosim berbecul.Putem sã vã transportãm la clinicã? I-am îngheþat cuprivirea... Asculþi ceea ce-þi spun?

– Desigur, tanti!– Vezi? Asta-i problema cu voi, tinerii! Sunteþi

nerãbdãtori! Nu spune un cuvânt. Doar ascultã-mã!M-am întors spre aceºti intruºi nedoriþi. I-am întrebat:Ce-aþi fãcut cu fereastra mea? ªi cu obloanele mele?Sã le puneþi imediat la loc cum au fost!! M-am dat josdin pat ºi am fãcut repede un duº. Când am ieºit de subduº, i-am vãzut ocupaþi pe telefoanele mobile. I-amîntrebat: Aþi sunat la compania cu geamuri termopaneºi la cea cu obloane? Rãspunsul lor a ricoºat nesatis-fãcãtor: Încercãm! Le-am rãspuns, în drum spre uºade la intrare: Ce mai aºteptaþi? Voi fi plecatã timp decinci ore, timp suficient pentru ca sã-mi reparaþi pagubacauzatã proprietãþii mele!... Eºti încã acolo, dragã?Mã asculþi? Spune ceva!

– Da, tanti. Vã ascult!– Ei bine, m-ai întrerupt din nou! Când am revenit

acasã, totul era la loc ca mai-nainte.– Asta-i o veste mare, tanti!– Este ºi nu este! Ieri am primit un plic oficial de

la Rathaus, cu o facturã de 500 de Euro! Ce ticãloºie!Am trimis factura fotocopiatã în triplicat la pompieri,la serviciul de ambulanþe ºi la serviciile sociale, însoþitãde o scrisoare de la avocatul meu pentru acþiune îninstanþã pentru violare de domiciliu ºi intrare forþatã.

– Oh, tanti!– Asta-i tot ce poþi spune, dupã tot ce-am suferit?

Tânãra generaþie n-are suflet!...

Mariana ZAVATIGARDNER

lllll PROZÃ lllll

Dis-de-dimineaþã


71

În 2014, Octavian Doclin publicã Sângede viºin (Editura Marineasa, Timiºoara),marcând astfel împlinirea a trei decenii ºi jumãtatede la debutul sãu editorial cu volumul de poemeNeliniºtea purpurei (Editura Facla, Timiºoara).Treizeci ºi cinci de ani de poezie, aºadar, ºi camtot atâtea volume originale, antologii, ediþii înlimbile englezã, germanã, bulgarã, o prezenþãconstantã ºi consistentã pe scena liricii româneºtide dinainte ºi de dupã 2000.

Graþios, spontan, celebrând în poemelesale bucuria vieþii, când confesiv, când baladesc,Octavian Doclin alterneazã poemul elegiac cu celreflexiv, respirãrile epice sau versurile de sorgintepopularã cu cele de parabolã. Poemul minim,esenþializat sau epigramatic, este urmat adeseade cel prozaistic, al rememorãrilor mai cu seamã,existând, în paralel, ºi un nivel bine conturat alnotaþiei naturiste, al surprinderii cadrului specificbãnãþean, nealterat, cu vãi ºi coline domoale(inconfundabilele dealuri ale doclinului), pãduri,fâneþe ºi livezi (având viºinul ca element central),în spiritul unui tradiþionalism transilvan sedimentatºi subtil, uºor melancolic, însã de esenþã. Nu pu-teau lipsi, desigur, poemele despre problematicascrisului (o dimensiune frecventã în poezia con-temporanã), cuprinzând reflecþii, nedumeriri vizândcreaþia, o cãutare asiduã a rostului poetului în lume.

Sânge de viºin nu se abate de la acestecoordonate. Carte a deplinei maturitãþi creatoare(deoarece Cartea nu poate fi, la urma urmei, decâtOmul), lucrarea este marcatã de douã elementeideatice fundamentale: o acutã nostalgie a începu-turilor ºi, complementar (dar ºi compensatoriu),arta supravieþuirii prin scris, prin transfigurareaaventurii existenþiale în poem, dar ºi relevanþaacestuia pentru viaþã, ridicarea sa la rang defilozofie existenþialã (“Blând sã fii ca poemul fãrãcusur” sau „Sã-þi închei viaþa precum un poem:cu urã ºi invidie, cu teamã ºi gelozie”, cum neînvaþã poetul). Ca urmare, viºinul, în diversele-iaccepþii (transformat într-un motiv-cheie), devinedublu simbol, relevant, esenþial, atât al copilãriei(când „mama îi aºternea pentru somn/ dar numaicând era sãrbãtoare/ patul din lemn de viºin/ dincamera mare”, odaie þinutã doar pentru goºti,adicã musafiri, acesta trezindu-se dimineaþa “cuochii-nroºiþi/ de scrumul viselor colorate de peste

Ladislau DARADICI

ÎNTRE NOSTALGIA ÎNCEPUTURILOR ªI SUPRAVIEÞUIREA PRIN POEM

noapte”), cât ºi al creaþiei (Scribul “spãla în sângede viºin/ în fiecare dimineaþã Cartea/ aºa cum sãrutaîn fiecare searã/ semnul de pe umãrul stâng aliubitei” spre a o face vie, autenticã, în cele din urmãaceasta sângerând într-atât, încât nici mãcarStãpânul n-o mai putea citi).

Cele aproximativ o sutã douãzeci de poemedin volum sunt structurate pe douã cicluri: Sângede viºin (I) ºi Din melancoliile, îngândurãrile ºimâhnirile Scribului (II), acesta din urmã fiindsubdivizat în Amintiri dintr-o copilãrie, Aproapefolclorice, respectiv, Din poemele dimineþii. Dincolode aceastã partiþie însã, nivele tematice seîntrepãtrund, ecouri ale „amintirilor” sau aspecte alecomplexitãþii ºi subtilitãþii raportului dintre Scrib ºiStãpânul sãu (din al doilea ciclu) fiind prezente ºiîn cel dintâi. Important mi se pare, dintru început,cã dupã cele aproape patru decenii de creaþie, liricabardului de la Reºiþa se decanteazã, învãluitã de oluminã blândã, uºor crepuscularã, secvenþele epice,generate de nostalgia originilor, alternând cu celede poem pur sau aforistic. Marcat de o frumoasã(ºi nobilã) înþelepciune (dupã un asemenea parcursexemplar), poemul lui Octavian Doclin se recon-siderã, simplificându-ºi drastic mijloacele, devenindpoem minim (nouã lucrãri poartã acest titlu), uneorinemaifiind nevoie nici mãcar sã fie rostit în între-gime, fiindu-i suficient (pentru a funcþiona) un înce-put sau doar un final. Uºor resemnat, poate chiarostenit (pentru cã ºi viaþa oboseºte, ºi nu doarmunca, aºa cum spusese, cândva, Pavese, iartimpul, ne previne însuºi autorul, „numai de piramidãse teme”), poetul consemneazã doar ceea cedomnia sa considerã esenþial, precum efectul uneiizbucniri la nivel spiritual ori tuºa unui ultimatum,uneori sugerând doar o percepþie, o sângerare,umbra unei temeri sau amprenta unei trãiri, ca înacest Sfârºit de poem (cinci lucrãri se întituleazãastfel) alcãtuit din opt cuvinte: “…aºa cum un orb/izbindu-se/ de luminã” sau în acest Poem minim(considerat o reminiscenþã): “privirea ºi gestul ei/uitarea ºi uitarea uitãrii/ tãcerea dintre cuvinte/voluptatea durerii/ pânã la capãt”.

Pentru poet, primeazã îndeosebi ideea caregenereazã ºi pune în miºcare poemul, alteori doarstarea care rãmâne în urma-i, subtextual, precumo absenþã a ceea ce a fost cândva, o frãmântareperpetuã despre rostul Scribului ºi al trudei sale ori

lllll CRONICA LITERARÃ lllll


72727272727272727272

72

o resemnare nostalgicã înfiorând partea încãneînvinsã a sufletului; despovãrat de artificii,poemul doclinian îºi regãseºte esenþa ideaticã,ajungându-ºi sieºi. Depinde, desigur, cum îlabordezi (ne învaþã însuºi poetul), ca în acestDacã: „Dacã/ din exterior privindu-l/ poemul þise aratã/ cu mai puþine cuvinte/ steril precumsomonul fãrã lapþi/ privitã din interior/ poema îþipare gravidã/ de cuvinte/ aºa cum ºtiuca plinãde icre” (s.n.).

Acest nivel al alcãtuirii artistice, dezvoltatîn relaþia complexã dintre Scrib ºi Stãpânul sãu,se coaguleazã în jurul unei dileme fundamen-tale, la care poetul încearcã sã gãseascã rãs-puns, ºi anume, alegerea dintre dimensiunearaþionalã ºi cea esteticã a creaþiei: „Îºi închipuisetoatã viaþa/ cã iubirea pentru cele nevãzute/ cao edificare este/ cum o zidire/ precum o înãlþare/între adevãr ºi frumos/ nu mai ºtia ce sã aleagã”(Este). Într-un alt Poem minim, Octavian Doclinva exprima necesitatea încrederii artistului înputerea, nebãnuitã ºi fãrã margini, a cuvântuluisãu („negustorii cuvântului/ puterea nisipului/care opreºte marea”), pe de altã parte, întreviaþã ºi poem trebuind sã existe o legãturãindisolubilã, în melancoliile, îngândurãrile ºimâhnirile sale, Scribul vorbindu-i Stãpânuluidespre „ultimul poem pe care l-a trãit, uitându-ichipul” (s.n.), în acelaºi timp desluºind ºicomponenta divinã a harului artistic: „într-odimineaþã/ am privit-o în ochi –/ în loc de lacri-mã/ o dârã de sânge ceresc” (Poezia).

La fel de consistent (ºi captivant) în alcã-tuirea volumului este celãlalt nivel tematic, celal amintirilor, al întoarcerii la origini. Se pare cãpoeþilor le face plãcere uneori, ºi mai ales odatãcu trecerea anilor, sã se aºeze cu faþa spre trecut,spre copilãrie ºi satul natal, aceastã nostalgiea începuturilor încãlzindu-le sufletele rãnite cuacea luminã blândã a imaginii pãrinþilor ºi buni-cilor. Unii au o adevãratã obsesie pentru pãmân-tul pe care au pãºit prima datã, pentru cã e alunui timp rotund, un tãrâm al netimpului, de fapt,cãci ce-i copilãria dacã nu un colþ de rai sus-pendat deasupra relelor lumii, mereu proaspãtîn memorie, revenind ca o oazã de tihnã ºiluminã?„Copilul trãieºte într-un timp paradiziac”,era de pãrere Mircea Eliade în Aspecte alemitului, iar identificarea momentului care a puscapãt beatitudinii infantile (temã întâlnitã înmajoritatea culturilor) ne poate da un reperprivind orientarea de mai târziu a destinuluinostru.

În cazul lui Octavian Doclin existã douãastfel de momente de rupturã întrucâtva

complementare. Cel dintâi este simbolic, constândîn retezarea tulpinii unei flori (în „grãdina minorã acasei natale”) având drept instrument „cuþitul/ de argintal copilãriei”, urmãrile fiind imprevizibile: „de atuncipe mânã/ i-a tot crescut/ o patã de sânge ceresc/învãluindu-i-o/ cum o mãnuºã” (Pata). Al doilea îlreprezintã pierderea fecioriei, deci o rupturã ºi o iniþiereîn acelaºi timp, ca o a doua naºtere, cu urme ce n-auputut fi ºterse de ani, aºa cum apare surprins în acestpoem fãrã titlu din subciclul Amintirilor…: „se întreabãacum ºi el/ cu umerii gârboviþi lãsaþi mult în faþãîngustaþi/ cum de vrãjitoarea vecinã cu casa lui/ l-aales doar pe el un copil/ cu semnele bãrbatului abiaghicindu-se/ sã-l iniþieze în taina nerepetatã/ adezvirginãrii ca o ultimã naºtere/ sã-l pregãteascãpentru minunea deflorãrii altei naºteri/ mult mai târziua dezlegat el însuºi reuºind s-o înþeleagã cât/ de cât/când a ajuns la vârsta ei de-atunci/ rob îngenuncheatla poalele muntelui atât de dorit/ astãzi încã se maivãd pe spatele lui/ urmele mâinilor ei tatuaje/ ce nuse mai pot ºterge vreodatã.” De altfel, totul lasã urmeîn aceastã aventurã irepetabilã a destinului, poetuldesluºindu-le în permanenþã (pânã ºi hainele noi i separ pãtate, inevitabil, de sânge, în copilãrie oriceîmbrãcãminte nouã însemnând sacrificarea, de cãtrecapul familiei, a unui animal).

“Poveºtile” pe care ni le înºirã Octavian Doclin(“din hambarul cu amintiri”) sunt semnificative, putândconstitui oricând nucleul unor proze (dragostea pentruiezii ce urmau sã fie sacrificaþi de Paºte, citireaziarului, în fiecare searã, pe marginea ºanþului,bãtrânilor satului, povestea lui moº Pãrdon, pãcurarul,cel reîntors din America, gãsirea miraculoasã, de cãtrebunul Nicolae, a vacilor rãmase peste noapte înpãdure, mult aºteptata pomanã a porcului, culegereaspicelor de grâu de pe þarinã, dupã cosit, sau blagoveº-teana, un ritual de afumare a picioarelor copiilor decãtre bunicã pentru a þine departe ºerpii).

Aceste întoarceri dau volumului o consistenþãaparte, o notã inconfundabilã. Psihanaliza le foloseºtedrept cale de vindecare. În cazul autorului Sângeluide viºin, scopul nefiind mai puþin de tãmãduire, întoar-cerea vine ca un pansament aplicat pe rãnile sufletului,dar ºi o încercare de recuperare a timpului pierdut (înChina era folositã pentru alungarea bãtrâneþii).

Dar oare întoarcerea nu este ºi un act prepara-toriu, retrãirea începuturilor pregãtindu-ne, subtil (ace-laºi Eliade a spus-o), pentru inevitabila despãrþire?Interesant este cã, în acest volum, tema morþii aparemai cu seamã în versurile pe care autorul le numeºte„aproape folclorice”. Pentru cã, în rest, e mai bine camoartea, acest un „ultim dar”, cum ne învaþã OctavianDoclin într-un alt poem minim, sã fie lãsatã în paceºi, desigur, nepusã în niciun fel „sub semnul întrebãrii”…



73

lllll AFORISME lllll

Aforisme din spuma valurilor

Trãiesc cu speranþa cã poezia ºi aforismulmai au puterea sã salveze suflete rãtãcitoareatunci când nimeni nu mai are timp pentrulectura unui roman de calitate.

*Numai poetul ghilotinat de muzele sale

ºtie cum „sã se adune” ºi sã rãmânã „cu capulpe umeri”.

*Poeþii nu s-au mulþumit niciodatã sã fie

doar îmblânzitori de amintiri. ªi-au bãgat capulºi în gura himerelor.

*Minciuna poate fi acum un început de

existenþã, dar mâine va fi un început denonexistenþã.

*Lacrimile – oceane în miniaturã în care

sunt vii doar amintirile.*O plantã are nevoie de apã ºi luminã

pentru a creºte mare ºi viguroasã. Poetul arenevoie „doar” de lacrimi ºi întuneric.

*Este foarte uºor sã scrii manifestându-þi

repulsia faþã de urât. Este mult mai greu sã teconcentrezi asupra frumuseþii subtile din interi-orul urâtului, s-o scoþi la ivealã ºi s-o amplifici.

*Sã fii poet înseamnã sã ai, în acelaºi timp,

o inimã însetatã de dragoste ºi o minte însetatãde cunoaºtere. Atunci când inima excludecreierul, eºti sclav al dragostei, iar atunci cândcreierul exclude inima, eºti sclav al ºtiinþei.

*Sunt unii poeþi care scriu ca ºi când mâine

ar veni sfârºitul lumii. Singurul martor al creaþieilor este Dumnezeu, iar singura bibliotecã în caremai au credinþa sã ajungã este cea a cerului.

*Lacrimile sunt pãsãri de foc care ºi-au pierdut

aripile.*Din când în când, sufletul trebuie sã respire prin

lacrimi. Altfel s-ar zbate ca peºtele pe uscat.*Înþeleptul vede viitorul chiar ºi în spuma valurilor.*Înainte de a se topi în palmã, fulgul de zãpadã a

visat sã ajungã bulgãre.*Mormintele iubirilor pe care le pãstrãm în suflet

nu au nevoie de cruci, ci de catedrale de luminã.*Amintirile sunt ca peºtii ce înoatã mereu împotriva

curentului. Îºi cautã tinereþea la izvoarele timpului, apoipier ºi ajung în marea cea mare…

*Ca sã ajungi la inima femeii, nu ai nevoie de harta

trupului ei, ci de harta viselor pe care sã le împlineºtiîmpreunã cu ea.

*Dupã ce plouã, cerul nu ne reproºeazã niciodatã

cã-i suntem nerecunoscãtori. Ba chiar are liniºtitagraþie de a ne binecuvânta cu raze de soare sau cuun zâmbet curcubeu.

*Oamenii sunt flori îngemãnate care cresc pe

þãrmul binecuvântat de roua timpului.*Prin ochiul de apã te priveºte ºi cerul, ºi pãmântul.

ªi te priveºti ºi tu pe tine însuþi, mirat de ridul care þise adânceºte pe frunte.

*Dacã oamenii s-ar fi nãscut cu aripi, ar fi devenit

pãsãri de pradã. În niciun caz îngeri.

IonuþCARAGEA


74747474747474747474

74

lllll POEZIE lllll

Spectacol

...De data aceasta aduse un coº cu nuci.Le înºirã pe masã,despicându-le una dupã alta.

Nuci obiºnuite.El, clovnul, le tot împarte:Aceasta ni-i casa: înfloare-n lumini!(Cântec, belºug – cum le preþuim?)Aceasta, deºartã, e clipa fãrã de grai(Departe de inima noastrã, departe!).Aceasta, plinã cu scrum – niºte ani –Porumbeii de-acum.

Pãreau obiºnuite (exprimau, nucile lui,AdevãruriDe-atâta timp cunoscute!).

El – le tot rãscolea, le tot despica...Pãrea a chemaUn ochi, al nostru, ce lângã sufletTãcea.

Spectacolul continua.ªi, odatã cu ochiul ce se deºtepta,Înviau drumuri, oameni,Lupte...

Ultima, se zice, o despicãLa hotar între ziuã ºi noapte.Aºteaptã.

Murmur de tainã în preajma-i,Deschidere spre luminã...

În salã – Istoria.Pe scenã –Uitând sã cadã –Cortina.

ªtiuCuvântul vatãmã ºi dupã moartea ta,Cu glas de sânge frige-adânc, poete.Nu mã-ntreba deci de ce chem, nu întreba –mi-i sete-acum ºi simt cum þi-a fost sete.

ªtiu bine: imprimat în spaþii undevaMai sus de sunetu-ncrustat viu în caiete,Cuvântul mângâie. ªi dupã moartea taCu glas de rouã mângâie, poete.

Un Semn te-a smuls durut. Ploua cu stea, ploua...Ci-nvie-n cartea ta luminile profete.Vin veacuri ºi cum trec învaþã-a nu plecaPrin sacrul har cu dreptul de peceteRãmas sã lumineze ºi dupã moartea ta.

Deschide, poete

Cerul s-a întunecat. Prietenii s-au depãrtat. Artificiile s-au stins. Zâmbetele te-au respins. ªuierã vântul. În geam grindina bate. Tãcere. Negru. Singurãtate.

Închide uºa, aprinde lampa, poete! E timpul sã legi între ele sonete. Sã plângi ºi sã cânþi, Sã râzi singur în hohote. Pereþii sã-nvie. ªi visurile Sã se caute-n bobote.

E ora Cuvântului.

Spaþiul un pretext e. Timpul – capriciu. Raza din dor e, deci ºi din supliciu, Dar ºi rãdãcinã. Etern rotitoare, Curcubeic, uite-o, râde iarãºi În soare...

Te-aºteaptã la poartã prieteni, Erorile-s spulberate. Se-nnoadã la pragu-þi cãrãri Cu inimi de frate. Din frunzã în frunzã vântul poartã ªoapta îndrãgostitului.

Deschide, poete!

Coaptã, ora ta de cuvinte Las-o vântului.

Vântului...

GalinaFURDUI

(Basarabia)


75


De-a lungul anilor, Dna Prof. Univ. Dr. AncaSîrghie a scris ºi a publicat mii de pagini: cursuriuniversitare, cãrþi de memorialisticã, de criticã ºide istorie literarã, studii, articole, reportaje, dar arealizat ºi lansãri de carte, acþiuni cu copii, stu-denþi, conferinþe etc. Este greu sã þii pasul cuea, pentru cã Anca Sîrghie face o grãmadã delucruri dintr-o datã fie cã este în þarã, fie cãpleacã, cine ºtie pe unde prin strãinãtate. Esteun om care nu oboseºte niciodatã ºi care întot-deauna te întâmpinã cu o vorbã bunã, cu o ideeconstructivã, sau cu vreo povestioarã scoasãcine ºtie din ce sertar al amintirilor ei personalesau din vreo carte descoperitã, rãsfoitã ºi cititãîn vreo bibliotecã. Este un om dedicat sieºi,familiei, studiului, cercetãrii, descoperirii unorlucruri inedite din cultura ºi literatura românã, unom care ºtie sã ofere cu bucurie celor din jur, dinpreaplinul sufletului ei ºi care – generaþii de-arândul – a creat ºi format, prin elevii ºi studenþiiei, oameni desãvârºiþi. Mã bucur cã de ceva timpam avut prilejul de a colabora împreunã la diverseacþiuni organizate atât în þarã cât ºi în strãinãtate.ªi mãrturisesc: am avut foarte multe de învãþatde la ea, omul, distinsul profesor, dar ºi reprezen-tant al culturii române. Niciodatã cuvintele nu vorfi îndeajuns pentru a descrie complexitateapersonalitãþii Dnei Prof. Univ. Dr. Anca Sîrghie.De aceea, firesc, mã întreb, cine ar putea sã scriedespre impresionanta ei operã?

Iatã cã acum am prilejul sã mã aplecasupra volumul Lucian Blaga ºi ultima lui muzã(Editura Tehno Media, Sibiu, 2015, 200 pp.), ocarte cu un suflet aparte pentru cã cei doi protago-niºti ai ei, Lucian Blaga ºi Elena Daniello, au fostdoi oameni cu totul speciali. Lucian Blaga ºiultima lui muzã este o carte închinatã atât mareluipoet ºi filosof român, privit din perspectiva omuluide o sensibilitate aparte, dar ºi „greieruºei“ ver-surilor lui, o doamnã de o distincþie rar întâlnitã,înzestratã cu un har ºi o tenacitate ce-i strãbãteaprin „doi ochi puternici, ai unei fãpturi firave, defemeie vârstnicã, dar care nu-ºi trãda greul celor86 de ani, pe care mai apoi aveam sã aflu cã îipurta’’. ... „Doamna aceasta firavã m-a surprins’’(p. 13). Neîndoios, cu mult înainte de a scrie acest

volum, autoarea a ºtiut de celecinci muze ale poetului, deiubirile lui.

Cartea nu are pretenþia dea prezenta un crâmpei de viaþãromanþat al Elenei Daniello ºial lui Lucian Blaga, dar nici nueste scrisã pe un ton de obiecti-vism arid, caracteristic unui

istoric sau critic literar. Citind-o suntem în perma-nenþã captivaþi de fineþea ºi sensibilitatea stiluluiscriitoarei, care, cu o mãiestrie deosebitã, netransmite de-a lungul cãrþii informaþii de tot felul. Iardacã întâlnim unele confidenþe, ele sunt transpuseelegant ºi neinvaziv pe hârtie. Incontestabil,rafinamentul scrisului cu care Prof. Univ. Dr. AncaSârghie ne-a obiºnuit de foarte multã vreme, vinesã-ºi spunã cuvântul ºi de aceastã datã. Dincolo deacurateþea informaþiilor prezentate ºi care sunt,desigur, rezultatul unor cercetãri asidui, Anca Sîrghiene supune atenþiei douã vieþi încadrate în contextulgeneral al unei epoci teribile, conducându-ºi firul cãrþiicu blândeþea, dar ºi cu hotãrârea cercetãtorului careºtie precis ce concluzii trebuie sã tragã în final. Eanu pleacã doar de la fapte sau trãiri de viaþã, ci ajungela aceste crâmpeie pornind de la opera poetului, deºimai întâi au fost faptele, trãirile, sentimentele,gândurile ºi abia apoi a venit opera. „M-am oprit lângãtine,/ descoperind cã pãrul tãu e o flacãrã/ pe carevântul n-o stinge./ ºi lângã minunea cea mai simplã/ amstat cum se cuvine’’ (din M-am oprit lângã tine, p. 115).

Privind-o din punctul de vedere al istoriculuiliterar, dar ºi al omului Anca Sîrghie, cartea este unportret de suflet, aºa cum se vede ºi pe coperta 1,nu doar a medicului stomatolog Elena Daniello, ci ºia aceleiaºi distinse doamne care, cu permisiuneaautoarei, pare cã trece pe primul loc în relaþia cuLucian Blaga, fãrã a omite sã-l ridice pe acesta pelocul care i se cuvine de fapt ºi de drept. Din acestpunct de vedere, cartea este o reabilitare a omuluide culturã dovedind – chiar ºi dincolo de moarte –devotamentul, aprecierea, susþinerea moralã ºi acea„amitié amoureuse’’ deosebit de sensibilã ºi delicatãpe care Elena Daniello (femeia aparent fragilã dinspatele unui bãrbat cu o personalitate copleºitoare, darºi cea care a fost deosebit de puternicã) i-a purtat-o

LUCIAN BLAGA ªI ULTIMA LUI MUZÃ – Anca Sîrghie(Editura Techno Media, Sibiu, 2015)


76767676767676767676

76


în suflet, cu o puritate inimaginabilã lui LucianBlaga. „Nu era uºor sã-l susþii sufleteºte pe un poetpus pe lista neagrã, pe care autoritãþile comunistedoreau sã-l discrediteze, sã-i stârpeascã chiarposteritatea. El m-a verificat ºi a putut constata cãsunt o prietenã de nãdejde, cãci tot ce aflam îispuneam, prevenindu-l ca sã se fereascã deduºmani. De la mine el a avut numai sfaturi bune’’(p. 75).

„E-adevãrat, sunt tânãr, dar pentru-un sufletmare/ Valoarea nu aºteaptã ca vârsta s-o mãsoa-re!’’ afirma Don Rodrigo în aceste douã versuridevenite deja celebre ºi de o valoare axiomaticã(Texte comentate, Corneille, Cidul, în româneºtede ªt. O Iosif, ediþie îngrijitã ºi prefaþatã de MicaelaSlãvescu, Editura Albatros, Bucureºti, 1973, ActulII, Scena 2, p. 73). Aceasta ar fi chintesenþa cãrþiiscrise de Anca Sîrghie. O lume demult apusã,populatã de oameni cu suflete alese, personalitãþi:„profesorul Leon Daniello, care era un cadrudidactic foarte sobru ºi totodatã un excepþional omde culturã. El era printre foarte, foarte puþiniiprofesori de la Medicina clujeanã, care, pe lângãbuna pregãtire în domeniul ºtiinific, mai avea ºi oremarcabilã culturã umanistã, pentru cã citea multlucrãri fundamentale din domeniul filozofiei, literatu-rii, artelor plastice ºi muzicii’’ (pp. 7-8). Din aceastãsocietate aleasã fãceau parte ºi alþi profesoriuniversitari de mare prestigiu la acea orã, precumºi soþiile lor, care absolviserã ºcoli înalte înstrãinãtate, unele erau casnice, altele erau activedin punct de vedere profesional. În acele timpuriera la modã ca aceste soþii de profesori universitarisã aibã „cavaleri însoþitori tineri“ (p. 9), ce prove-neau din familii bune ºi erau studenþi în ultimii anide facultate. Ca o formã de galanterie, ei însoþeaudoamnele acasã, uneori în vizite sau la diverseevenimente.

Anca Sîrghie îºi construieºte structura cãrþiipe trei capitole. Primul << „Greieruºa“ versurilorlui Lucian Blaga >> este un fel de preambul maidetaliat al modului în care cele douã au fãcut cunoº-tinþã ºi cum s-a legat prietenia lor în jurul poetuluiºi filosofului Lucian Blaga. Al doilea „Într-o varã denoiembrie“ este o continuare mai aprofundatã adialogului celor douã bune prietene, dintre o adevã-ratã doamnã „fiinþa ei atât de delicatã ajunsã la 90de ani, dar fãrã sã-ºi fi pierdut vitalitatea, umorul ºiplãcerea cozeriei’’ (p. 47) ºi pasiunea pe care AncaSîrghie o pune în dezvãluirea unor secrete, apropie-rea ei (încã de la examenul ei de definitivat din1970) de versurile ºi întreaga operã a lui Blaga. La

sfârºitul celor douã capitole cade greu o cortinãpeste o viaþã deosebitã trãitã în eleganþã, demni-tate, împãrþitã între speranþã ºi teroare comunistã,dar încununatã de cãldura unei „amitié amou-reuse’’. Era deci normal ca Anca Sîrghie sã-i deaîn capitolul trei („Un dialog imaginar’’) dreptul lareplicã ºi lui Lucian Blaga. Altfel, acest volum ar fifost incomplet. Chiar dacã fiecare dintre cele cincimuze au avut o certã influenþã asupra omului, darºi incontestabil asupra poetului, Lucian Blaga ºiultima lui muzã nu este o carte de cancan sau desenzaþie, ci rodul unei prietenii prolifice „în planliterar’’ ... „esenþial pentru creaþia autorului’’ (p.87).Cu aceastã carte Anca Sîrghie a realizat imagineaunui Lucian Blaga, care dupã 15 ani de carierãdiplomaticã strãlucitã, dupã ce fusese membru alAcademiei Române ºi profesor universitar la cate-dra de filosofie a Universitãþii „Regele Ferdinand’’din Cluj, a fost hãrþuit de comuniºti, fiind redus laun simplu numãr sindical. Ea a realizat o paginãde suflet în viaþa a doi oameni deosebiþi, înzestraþicu o fineþe aparte. Elena Daniello a fost femeiadupã care Blaga a tânjit. De altfel, în acest dialogimaginar, el dã ºi definiþia iubirii: „Iubirea dintredoi (bãrbat ºi femeie) creeazã numaidecât ºi cunecesitate o întreagã mitologie de uz particular ºifamiliar, formulat oarecum într-un dialog copilã-resc, pe care nu-l înþeleg decât cei doi interesaþi.Se creeazã ºi un ritm în consecinþã. Prin toateacestea iubirea se izoleazã, apãrându-se de toatecondiþiile umane’’ (p. 93) ... „Cea mai frumoasãºi, în acelaºi timp, cea mai legitimã urare ce-opoþi face cuiva este << sã ajungi în þara fãgãduin-þei, pe care o porþi în tine.’’ >> (p. 94). Acela esteþinutul în care Lucian Blaga ar fi vrut sã-ºi trãiascãiubirea edenicã.

Este greu sã-þi imaginezi cã într-o astfel decarte scrisul poate îmbina tehnici, care sã-i scoatãºi mai mult subtilitatea în relief. ªi cu toate acesteaAnca Sîrghie ne surprinde cu o atenþie deosebitãasupra detaliilor, aproape indicaþii scenice, sceno-grafico-regizorale, ca într-un film. Aºa se explicãºi pelicula documentarã realizatã cu interlocu-toarea ei: „Elena acasã mã fascina mereu cu alteamintiri. Fiecare dintre reîntâlnirile noastre setransforma într-un dialog special, care dãdea ovrajã aparte serilor acelea de iulie, când ea retrãiaîntâmplãri de demult. Încãperea salonului ei cubibliotecã vibra de emoþia versurilor blagiene pecare uneori le recita, alteori le citea cu o familiari-tate caldã, ce rechema vremea celei dintâi rostiri.Era un ecou viu, auzit de ea, doar presimþit de


77

mine, pe care chiar autorul lor, al versurilor, îllãsase, ca o amprentã de neºters. Camera Elenei,vegheatã – din tablou cu grafica Luciei Piso – deprivirea tainicã a poetului, care îi încredinþase nunumai cuvântul, ci ºi tãcerile sale rodnice, setransforma într-un templu, unde ea oficia ca opreoteasã anticã. Neîndoios, Elena fãcuse dinpãstrarea amintirilor ºi a textelor încredinþatecândva de creatorul poet ºi prozator nu numai odatorie sacrã, ci chiar o menire ºi un sens aldãinuirii ei’’ (p. 18). Începând cu 7 iulie 1998, AncaSîrghie aºterne pe hârtie toate acestea ºi multealtele cu cãldura cu care ne-a obiºnuit, plãcut,firesc, dar întotdeauna deosebit de bine documen-tatã, ºtiind sã scoatã la ivealã amãnunte, aspectepeste care alþii ar putea trece fãrã sã le observe,revenind uneori cu explicaþii neplictisitoare, natu-raleþe ºi fineþe asupra lor. Tonul este unul firesc,apropiat, aºa cum am cunoscut-o încã de laSimpozionul „Zilele Luminã Linã’’, în martie 2011.Acum lucrãm multe proiecte împreunã. Carteaaceasta este o frescã a societãþii româneºti dinultimii 100 de ani, scrisã din grija autoarei de a nuda uitãrii oameni de atunci, adevãrate personalitãþi,analize ale unor realitãþi de ieri ºi de azi (vezisistemul de învãþãmânt), aspiraþii de realizare înviaþã („doream sã devin un medic bun’’, p. 25),amintiri din studenþie, munca de la cabinetul sto-matologic, cum l-a cunoscut ºi tratat ulterior peLucian Blaga, preocupãri culturale, o experienþãde viaþã asupra cãreia comunismul ºi securitateaºi-au pus pecetea, nedreptatea care i s-a fãcut luiBlaga de a nu fi susþinut pentru primirea premiuluiNobel pentru literaturã, însingurarea ºi amenin-þãrile la care a fost supus, teama cã îºi puteapierde libertatea etc. Aº încheia prin a spune cã Elena Daniello afost o adevãratã arhivã, nu numai prin toatedocumentele ºi manuscrisele pe care i le-aprezentat ºi pus la dispoziþie Ancãi Sîrghie, darºi, dupã cum spunea ultima muzã a lui LucianBlaga „trebuie sã-i mulþumesc pentru cã în discuþianoastrã tu m-ai plimbat printr-o împãrãþie, împãrã-þia amintirilor mele’’ (p. 45). Aceasta este povesteaa ceea ce foarte elegant se numea pe vremuri,,amitié amoureuse’’. Maria PETRESCU


În data de 31 octombrie a.c. d-na prof. univ,dr. Anca Sîrghie a fost invitata de onoare aAsociaþiei Scriitorilor din Jud. Hunedoara. Cu acestprilej domnia sa a prezentat trei din recentele saleapariþii editoriale. Este vorba de Lucian Blaga ºiultima lui muzã (Ed. Techno Media) ºi RaduStanca. Profil spiritual (Fundaþia Naþionalã pentruªtiinþã ºi Artã). Despre cãrþi ºi autoarea lor auvorbit Mariana Pândaru ºi Muguraº MariaPetrescu. Dar aspecte inedite din istoria apariþieiacestor cãrþi au fost comunicate de d-na prof. univ.dr. Anca Sârghie, venind în întâmpinarea celorspuse ºi cu un film realizat cu Elena Daniello,„greieruºa“ poetului ºi filosofului Lucian Blaga.

La discuþiile ce au urmat, membrii asociaþieiºi-au arãtat interesul ºi fascinaþia pentru celevãzute ºi auzite, bucurându-se de prezenþa înmijlocul lor a d-nei profesoare, întâlnireaprelungindu-se ore bune.

Prezentare de carte


78787878787878787878

78

VISE ÎN PARCARE

Una dintre staþiile de benzinã era înafara oraºului, la ºosea. Mergeam deseoriacolo sã alimentez, ocazie pe care cãþeluºamea nu o rata niciodatã, probabil sperând cãva ajunge un pic mai încolo, pe malul Streiuluiunde mergeam la pescuit, ea fiind o mare iubi-toare de apã. Ori cã ajungeam acolo, ori cãnu, plimbarea asta pentru ea era o mare bucu-rie, mai ales cã cei câþiva cãþeluºi de pripascare îºi duceau veacul pe lângã motelul devizavi se adunau imediat în jurul maºinii lãtrândprietenos.

Tot pe acolo se invârteau câteva feteamatoare de amor contra cost. Mai bruneteele, dar frumos ambalate ºi glumeþe.

– Facem ceva? zise una mai îndrãzneaþã,venind lângã maºinã.

– La pensionari faceþi reducere? – Facem, acceptãm ºi bonuri de masã,

îmi replicã zâmbindu-mi complice.Mã uitam la ea ºi îi citeam tristeþea în

priviri, dincolo de zâmbetul profesional obliga-toriu ºi necesar. Am refuzat-o fãrã sã o jignesc.

– Dai o þigarã?I-am întins pachetul ºi s-a servit cu o

þigarã, doar una, pe care a extras-o cu delica-teþe: – Mersi!

Midineta creolã, cu ochi de cãprioarã eramereu acolo ºi chestia cu þigara se repeta.Doar atât. Ne împrietenisem. Se pare cã întretimp au apãrut ºi ceva legi care ar reglementaoarecum aceastã meserie. Oarecum zic, pen-tru cã din câte ºtiu nu s-a reglementat nimic înlegãturã cu casele de toleranþã. Mã rog, nuprea ºtiu eu multe din domeniul ãsta ocult depe vremurile socialismului etic ºi echitabil. Nu

era la vedere, dar treaba, din câte ºtiu, mergea ºi atunci;greu de fãcut o comparaþie...

Viaþa acestor fete iubite de unii ºi hulite de alþiiascunde multe taine... Curiozitatea mea scriitoriceascãmã îndemna spre a descifra aceastã lume toleratã ºitainicã.

– Vãd cã aveþi trecere, îmi spuse pe un ton glumeþunul dintre bãieþii de la PECO. De ce nu scrieþi despreele, ar avea multe de povestit, iar cititori nici nu maivorbesc...

– Sã ºtii cã n-ar fi rãu ce zici, o sã mã gândesc.Având complicitatea lui, deci ºi a celorlalþi, puteam

discuta liniºtit în parcarea staþiei, discretã ºi mai tottimpul goalã. Doar partenerã de discuþie sã gãsesc!

Când ochioasa mi-a cerut din nou o þigarã la oaltã întâlnire, i-am dat o carte de-a mea. S-a bucurat;îi plãcea sã citeascã, m-a asigurat ea. ªi i-a plãcut,mi-a zis, când ne-am reîntâlnit.

– Nu ai vrea sã devii ºi tu un personaj într-o carte?Sã-mi povesteºti viaþa ta ºi a celor din lumea ta?

– Din lumea mea? Asta nu e lumea mea, estemeseria mea actualã prin care îmi câºtig, deocamdatã,existenþa. Mai vreo doi-trei ani ºi gata, alta va fi lumeamea, la care visez. În lumea asta visele sunt urâte ºi deaceea nici mãcar noaptea nu mai visez. Vreau sã-mipãstrez mintea limpede, o sã am nevoie de ea.

M-a surprins plãcut conversaþia cu ea, vorbeafrumos ºi avea într-adevãr o minte limpede.

– Ce ºcoalã ai fãcut?– Am liceul ºi sunt studentã la fãrã frecvenþã. Greu

de crezut, nu-i aºa? Mai bine o boarfã studentã decâto studentã boarfã. Dacã oamenii erau oameni, nuajungeam ceea ce sunt acum. Dupã terminarea liceuluiam intrat la Facultate din prima, am fost bunã la ºcoalã.Tata câºtiga bine, era maistru la fabricã, iar mama erachelneriþã. Aveam bani. Dar tata a murit, nu ºtie nimenide ce, cã bolnav nu a fost niciodatã. Mama s-a apucatde bãut, iar cei doi fraþi mici numai bine nu o duceau.Bani nu mai aveam. Am încercat sã lucrez la diverºipatroni de crâºme ori magazine. Mergeam ºi lafacultate ºi la serviciu. Aveam probleme cu patronii. Încei 800 de lei pe lunã cât câºtigam, patronii pretindeauºi sex. M-am sãturat ºi am plecat. O colega mã lua cuea la chefuri cu bãrbãþi. Mãcar o fãceam pe bani buni.A mers bine pânã ce un profesor de la facultate, libidi-nos ºi bãtrân pe deasupra, ne-a pretins contra tãceriilui, dragoste libidinoasã. A fost groaznic. Ne chemape amândouã la cuibul lui de burlac bãtrân ºi ne

RomulusTOT

lllll PROZÃ lllll


79

pretidea lucruri scârboase. Ne-am luat lumea încap ºi am plecat de la facultate, amândouã. Numai ºtiu nimic de ea. Eram în anul doi. M-am întorsacasã, dar mama stãtea cu un tuciuriu beþiv ºicurvar, cu ochii mereu pe mine. M-a violat ºi amfugit de acasã. În stradã, unde sã mã duc?

Dormem pe unde apucam, apoi m-amîmprietenit cu o altã curvã ºi acum stãm împreunãºi împãrþim frãþeºte. Gazda este o bãtrânicãcumsecade. Nu ducem bãrbaþi acasã ºi ne ºtiede fete bune ºi cu serviciu. M-am reînscris lafacultate, direct în anul doi. Libidinosul ieºise lapensie. Dar am trecut la FF, sã fiu sigurã; mã duc laexamene ºi gata, nu-mi mai are nimeni treaba.Învãþ ºi fac sex, fac sex ºi învãþ. ªi totuºi ... .

– Ei, la acest „totuºi“ sã lãmurim câte ceva.Încearcã sã treci hopul ºi sã te eliberezi. Ar fi unfel de dezintoxicare.

– Sã-þi spun ce ºi cum, câþi mã cãlãresc ºicum o fac? Chestia este cã rareori simt plãcere.Cu vreunul mai spãlat ºi mai frumuºel ºi care ºtiesã mã ia. Dar sunt cazuri rare, în rest tot felul denespãlaþi, vulgari ºi grãbiþi. Câte unii mai zgãrciþiprobabil, sã-ºi scoatã banii, te frãmântã de-þi vinesã-þi bagi picioarele. Ar mai vrea o datã fãrã sãplãteascã. La mine nu þine, dai bani, prestezi. nu-idai, nici sã te uiþi nu te las. Aºa e în capitalism. Cupoliþaii e mai greu, au tupeu ºi te ameninþã. Aiciîn oraº e un ºef la poliþie, vrea numai oral ºi nu dãnimic. Eu cu oralul nu prea mã înghesui, dar alteleîl preferã, cã îi fac rapid ºi pa! Nici nu trebuie sã sedezbrace. Toate astea prin maºinile clienþilor sauprin boscheþi la locuri ferite, cã bordeluri încã nus-au aprobat oficial. Eu nu aº lucra într-un bordel,nu mã integrez ºi nu aº vrea sã fiu cunoscutã.Viitorul meu îl vãd altundeva.

Mai vin unii care te duc acasã. Faci baie ºi eite spalã încet ºi cu de-amanuntul. Te sãrutã pestetot ºi se uitã, atât. Umblu goalã prin casã, bemcafea ºi coniace ºi te pupã pe gurã la plecare.Ãºtia îmi plac. Am avut chiar plãcere de atâtapupat ºi mângâiat. Ãºtia nu pot, dar nu conteazã,îmi încarc bateriile. ªi ce sã-þi mai spun? Suntnãcãjitã, vai de c... meu...

Dai o cafea de aici, de la tonomat? Au cafeabunã, le bem aici în maºinã ºi mai povestim.

M-am dus, iar la ieºire bãiatul de la PECOm-a abordat.

– Vorbeºte gagica? E cea mai fainã dintreastea de pe aici, ºtie multe, cã e cãutatã.

Stãtea cu genunchii proptiþi de bordul maºinii,cu paharul de cafea în cãuºul palmelor.

– ªi cât câºtigi pe zi, aºa în medie? Meritã? – De regulã cer 50 de lei, sunt unii care dau

suta. Nici în Italia nu e prea mult, vreo 15 euro, daracolo e chiria mare. Se adunã. În zile bune fac 400-500 de lei la zi. În douã zile de-astea fac salariuluneia cuminþi care lucreazã în fabricã. Spune-micare e mai amãrâtã, aia sau eu? Mai exact amân-douã, într-un fel sau altul...

Mi-a povestit multe, dar nimic în plus faþã deceea ce-mi puteam imagina, era doar o confirmare.

Am mai întâlnit-o în staþia aia. Îmi mai cereacâte o þigarã aºa de pretext, ºi mã întreba dacã amscris despre ea. Apoi nu am mai vãzut-o multã vreme.Probabil terminase facultatea ºi îºi schimbase viaþarealizându-ºi visele.

Peste încã vreo doi ani am mers la o nuntã;se însura fiul mai mare al unui fost coleg de liceu.Mireasa era frumoasã, creolã ºi midinetã. Mireleera fãlos din cale-afarã. Erau frumoºi amândoi. Amdansat ºi eu mireasa zglobie ºi fericitã. Îmi zâmbeacomplice.

– Decât o nevastã curvã mai bine o curvãnevastã! Ce zici?

– Da...Am renunþat la a mai scrie cartea. Povestea

asta cred cã ajunge.Am convingerea cã fetele astea au fiecare dintre

ele un vis al lor, un vis frumos într-o alt fel de lume,pe care sã nu o profaneze nimeni ºi nimic.

Le urez mirilor fericire ºi noroc!...

lllll PROZÃ lllll


80808080808080808080

80

Ultimul om

Ce...e? Eu sunt ultimul om? Aºa avea sãîmi spunã Iulia cînd m-a întîlnit pe stradã, fãrãsã opreascã ºi mai ales fãrã sã se uite la mine.

Aveam sã strãbat zile în ºir Scarboroughulca sã dau de un altul mai zdrenþãros ca mine, sãîmi pot pãrãsi locul. Adicã ultimul, v-am mai spus.

Dar acuma stãteam nemiºcat în pat ca sãlas vreme fiecãrei celule din corpul meu sãrevinã la loc. Fusesem la cîrciumã cu prietenii,încercînd sã uit pentru a mia oarã cã ea mãpãrãsise, dar n-a mers.

Toatã noaptea n-am putut sã pun geanãpe geanã, iar ea îmi circula prin preajmã, îmbrã-catã sumar, dar fãrã sã vrea sã se apropie demine. Pãi era vis, ce naiba!

ªi nu îmi mai aminteam decît de buchetulãla cît jumãtate de camerã pe care i l-am dusîn clipa în care i-am cerut mîna. Mai bine i-omuºcam, zãu aºa!

Aveam sã îmi pierd serviciul ºi sã nu maireuºesc sã mã angajez nicãieri. Iar doamnaavea nevoie de blãnuri, bijuterii, truse de boit,ce mai...

ªi dupã o perioadã de secetã, de o jumã-tate de an, avea sã se arunce în braþele lungide maimuþoi ale unuia care mirosea a Dior chiarºi la buda comunalã, loc bun pentru angajatulsoacrelor, aºa sã le þie Dumnezeu!

Iar garsoniera în care ajungeam de la unperete la altul în momentele în care fãceamdragoste, avea sã mi se parã largã.

Unul din bãieþii din Scarborough avea sãmã întîlneascã pentru a treia oarã ºi sã mãîntrebe ce cãutam pe acolo ca un fiu de cãþeace eram.

Cu o acrealã amestecatã cu umor aveamsã îi spun cã îmi cãutam jobul pe care îlscãpasem pe jos, la care individul începu sãrîdã cu hohote care pãreau sã nu se mai ter-mine ºi care îi dezveleau dantura stricatã.

– Una micã merge? mã întrebã el ºi pînã sã îirãspund m-am trezit într-un bar ieftin unde interpretulde pe înregistrare cînta de parcã ar fi fost strîns deboaºe. Ce mai atmosferã...

Dar nu mai puteam sã am pretenþii de vreme ceeram doar un ºomer.

Individul se potoli, îmi comandã un rom mic, mise uitã adînc în ochi ºi mã întrebã dacã aº fi fostcapabil sã lucrez la triatul gunoiului de la margineade nord a oraºului.

De ce nu, pentru o bucatã de vreme avea sãmeargã...

– Dar în privinþa banilor sã nu îþi faci speranþe,îmi spuse Mack. Iar eu eram Frank. Abia facemjumãtate din leafa unui om obiºnuit. Am dat plictisitdin mînã. Aºa aveam sã îi cunosc pe mai mulþi careerau tot pe ultimul loc.

Urma sã încep a doua zi dimineaþã.Am trecut mai întîi pe la PERSONAL, unde

doamna Rita avea sã îmi facã formele. ªeful de echipãse oferi sã îmi arate ce aveam de fãcut, dar Mack fumai iute ºi îl asigurã cã avea sã aibã el grijã de mine.

ªi uite aºa am început sã adun sticle goale ºiborcane, ca la sfîrºitul zilei sã mã trezesc ºi sã mãmir cã fãcusem 42 de dolari, la care Mack îmi spusecã trebuia sã sãrbãtorim evenimentul, ca sã ajungemtot în barul ãla de doi lei unde cîntãreþul continua sãcînte strîns de bunãtãþi.

Încercam sã mã desprind de noul prieten, aºacã ºi la muncã am început sã o iau pe cãi diferite.

Toþi cei ca mine, toþi gunoierii sperau sã deanorocul peste ei ºi sã gãseascã un portofel doldoracu bancnote. ªi parcã mã prinsese ºi pe mine febraasta. Cãutam, rãscoleam, adunam. Cãutam, rãsco-leam, adunam. Plus romul de la sfîrºitul programului.Dar am început sã beau cu mãsurã, ca sã nu maidea buzna fosta nevastã, cînd avea dumneaei chef.

Pe cîmpul de gunoi începusem sã fac cercuri totmai largi, sã mã apropii de margine.

De locul unde aveam sã dau de ea. Stãteam ºi opriveam de mai multã vreme cum stãtea cu fundul peo ladã ºi scormonea împrejurul ei.

– Hei, ce te uiþi aºa ...mai bine m-ai ajuta. Îþiplãtesc bine!

– Plãteºti ºi pentru alte servicii?Era provocatoare ºi nu m-am putut abþine.Ce se întîmplase, avea ea sã îmi spunã, îºi þinuse

bijuteriile într-o cutie maro de cafea iar soþul ei, decare avea de gînd sã se despartã, i-o aruncase lagunoi. Apoi îmi spuse adresa unde încã mai coabitacu fostul. Deja îi spunea FOSTUL.

Nu avea sã gãseascã nimic. În schimb îmi spusecã o chema Lili.

Francisc PAL

lllll PROZÃ lllll

(Canada)


81

„În oraºul ãsta fiecare are un nume“, mi-amzis eu în gînd, însã i-am spus fetei la rîndul meucum mã cheamã. Stãtuse cu gîtul întins cãtremine...

Dupã ce a plecat, aveam sã iau cu mine ladape care stãtuse ºi sã o duc acasã, ca amintire.Era un pic grea, dar gîndindu-mã la Lili mi-am ziscã nu avea importanþã. ªi nici nu avea mirosulãla de gunoi.

Zilele urmãtoare aveam sã mã uit doar dupãcutii maro de cafea, dar fãrã succes. Începusemsã cîºtig din ce în ce mai mult cãci ºi îndemînareaîmi crescuse. L-am întrebat pe Mack unde eradeversat gunoiul din zona de unde locuia doamnaºi el mã duse la locul cu pricina. Dar nimic. Opornire genialã mã puse sã stau de vorbã cuºoferul ariei respective ºi dupã mai multe minutede pãlãvrãgealã avea sã îºi aducã aminte cã douãzile la rînd deversase gunoiul din cartierul ei înaltã zonã. ªi mã duse cu camionul pînã acolo.

ªi, victorie! Dupã douã sãptãmîni de muncãdurã aveam sã dau de cutia de cafea ºi de bijuterii.

Am dus fericit cutia de cafea acasã ºi mãgîndeam cît de fericitã avea sã fie posesoarea larevederea lor.

Am pus cutia tot pe lada pe care ºezuse Lili.Dar nu, mai bine o pun în ladã. Sã fie împreunã,trup ºi suflet.

Am deschis capacul ºi am rãmas cu guracãscatã.

Înãuntru stãteau rînduiþi frumos, aproximativun milion de dolari!

Visul tuturor gunoierilor la un loc.Am dat de ea repede. Cocea nu ºtiu ce

prostie la aragaz. Probabil gogoºi, sã le împartãtuturor.

– Bunã, i-am spus eu la intrare, aproape sigurcã nu avea sã mã mai recunoascã.

– Bunã Frank, ciripi ea voioasã ºi veni ºi mãsãrutã dulce de simþeam cã îmi venea sã leºin.

Nici nu mai puteam sã vorbesc. Dar ea îmivãzu cutia de sub braþ.

– Nu cumva! ...exclamã ea ºocatã ºi îmismulse cutia fãrã sã mã mai întrebe.

– Ah, da, da...rosti ea dupã ce îi desfãcusecapacul. E comoara mea, zise ea strîngînd cutiala piept. Tu eºti omul meu de aur... Ochii îi sticleauca douã stele.

Cere-mi orice ºi vei primi absolut tot ceea cedoreºti, ºi zãu cã tonul ei era extrem de promiþãtor!

lllll PROZÃ lllll

Elena PETRUÞ

LACRIMA DE PÃPÃDIE

Doare crunt în carnea meaLacrima de pãpãdieCe-a cules-o vântu-n zborªi a plâns-o-apoi, în mine.

Doare ascuþit, tãcutFluierul de vânt tomnaticÎn adâncu-mi blestematSã rãmânã singuratic…

Doare cântecul pe buzeNetrãit, umbrit de dor,Sufocat azi în suspineInfinite…; plâns spre nor…

ªi tot doare, nesperândã,Alungatã în deºert,Sã trãiascã fãrã tine,Inima chircitã-n piept…

ROGU-TE, DOAMNE!

Înþelepciune, rogu-te, Doamne,Cãci întotdeauna bun ºi drept ai fost!Spre drum senin, cãlãuzeºte-mi paºiiTu-n toate eºti, rãmâi al nostru rost…

Iubire, îmi dã, tu, Doamne sfinte,Cruþã-mi fiinþa de viscol ºi nevoi;Curaj sã am de-a merge înainte,Puteri de-a-ntoarce binele-napoi…

Ajutã-mi paºii mei ºovãitoriÎn lume sã-ºi gãseascã primenirea!Slãvi-te-voi de mii ºi mii de ori,La sânu-þi, doar, gãsesc milostivirea…

TU

Jar pe doruri adormite...aºteptãri, fugind în vise...zid ºi cale în speranþã...zbor aprins în drag de viaþã!munte-n pârg, ºoaptã-n destin...izvor clipocind seninnorocind, în cânt, suspin!


82828282828282828282

82

Îmi vin în minte atâtea gânduride îmi tulburã adormitulªi mã încearcã un tremurce mã frãmântãÎmi caut plutirea ºi o chemîn corpul zdruncinat continuuSã-mi intre încet prin porii pielii,prin capilare ºi artere.

O simt cum curge amorþit în minede învãluie celulã cu celulãÎºi face loc uºor ca adierea umedã ºi caldãa vântului de varã;Se plimbã firav printre coasteºi vertebre fracturateªi le ºopteºte cu voci duioasedescântece de vindecare.

Îmi simt plutirea prin mãduva din oaseºi nu mã doareªi nu mai simt nici tremur ºi nici tulburareÎmi ascult liniºtea din ochi, din braþe,din picioareÎn seara asta mi-am dat dezlegarela tihnã ºi visare.

Sãptãmâna trecutã

Sãptãmâna trecutã mi-am prins coapsastânga în uºa sufletului tãuÎntredeschisã parcã uºor dinadins;M-ai întrebat de vreau sã pun picioru’n pragªi þi-am rãspuns cã vreau sã mã strecorfirav, sã vãd ce simþi.

ªi am cãlcat agale printre stãri fãrãsã le strivesc în mers greoiPe urmele brãzdate peste ani;M-ai întrebat de vreau sã calctoate în urma mea

ªi þi-am rãspuns cã vreau doar sã le ating fugar,sã le alint.

ªi am pãºit încet cu paºi domolispre înãuntrul ochilor tãi moiÎn irisul cuprins de teamã neînþeleasã;M-ai întrebat dacã acum vãd lumea cu alþi ochiªi þi-am rãspuns cã doar vreau sã clipesc încet,mereu cu tine în gând.

Despre tine am aflat într-o zi

Despre tine am aflat într-o zi când ai venitsã îmi cotrobãi prin sufletCu mâini grãbite care mi-au împins inima ºi plãmâniiªi mi-au tãiat respiraþia pentru o lungã secundã;Despre tine n-am înþeles nimic din ce fãceaiacolo înauntru.Cu tine am mers în gândurile mele împrãºtiateªi am smuls fire aspre ce se þeseau prin minteDar nu am ºtiut cã mâinile veneausã rupã bucãþi mãrunte;ªi de la tine am înþeles cã te hrãneai din liniºtiºi trãiri ascunse.Despre tine am aflat din nou când þi-ai prinsdegetele în sufletªi împotmolite au rãmas în þesãtura mea internãDe am plecat prin lume ºi prin timpuri cu o mânãîntemniþatã pe vecie;Despre tine nu am ºtiut cum poþi trãi avândcinci degete pierdute.

Mi-am atins inima de degetele tale

Mi-am atins inima de degetele tale fãrã sã vreauA pornit în cãutare neascultând de vorba meatãioasãS-a smuls din piept într-o bãtaie adâncã ºi a fugitpe mâna ta deschisãSã se aºeze în palmã aºteptând acum cuminte.

ªi degetele tale cunosc deja ventricoleleastea fremãtândeCe-au fost palpate cu forþa cu ani de zile în urmãªi-au sfãrâmat fãrã sã vrea un colþ dintr-o încãpereDe am rãmas cu inima puþin ciuntitã dar totuºi vie.

Inima mea fugarã nu vrea sã pãrãseascã mâna ta cãlduþãCautã podul palmei tale ºi degetele fineªi nu ascultã de nici o chemare a pieptului meuCare o strigã înspãimântat cã va rãmânedin nou fãrã suflare.

Îmi vin în minte atâtea gânduri

Andreea MOCANU

lllll POEZIE lllll


83

Într-o lume zbuciumatã ºi confuzã, în carecãutãm sensurile trecerii noastre pe punteaîngustã a vieþuirii, mulþi simþim nevoia de a nehrãni cu bucuriile spirituale ale unor poezii carereverbereazã în suflete, oferindu-ne balsamulrezonanþei armonioase ºi al bucuriei cunoaºteriiºi recunoaºterii trãirilor ºi experienþelor noastrede viaþã. Credem cã aceasta este genezaoriginalei cãrþi „Rezonanþe” (Editura DaniMar,Deva, 2015) de Mariana Pândaru ºi GeorgeVãidean, a cãrei structurã bipolarã deschide ine-dite drumuri în receptarea poeziei contemporane,accentuând afirmaþia lui Tudor Vianu cã: „ Întreoameni ºi cuvintele lor stã de veghe o conºtiinþã”. Versurile volumului biling „Aproape liniºte”(2012), de Mariana Pândaru Bârgãu, tradus înenglezã („Almost silence”), cu fidelitatea pãstrãriifiorului liric de cãtre profesionista Muguraº MariaPetrescu, a avut un mare ecou în rândul cititorilorîmpãtimiþi de poezie. Spre deosebire de cei iniþiaþiîn subtilitãþile poeziei moderne, cartea a deschisdrum, provocându-i la o percepere intuitivã ºi pe ceimai puþin familiarizaþi cu stilul metaforic al expri-mãrii gândului topit în cuvânt. Aºa s-a nãscutvolumul „Rezonanþe”, cu doi autori, în carepoeziei din stânga paginii – a distinsei ºi talentateipoete – îi corespunde pe pagina alãturatã replicainterpretãrii cititorului-poet, care în volumeleanterioare îºi exprimase declarativ sentimentele.Identitatea destinului celor doi autori, care ºi-aupierdut partenerul/partenera i-a apropiat înstrãdania de a descifra enigmele vieþii, iar efe-merul ºi eternul din destinul omului au declan-ºat resortul unei poezii subtile ºi profunde apoetei consacrate (Mariana Pândaru), trezindecoul înþelegerii mesajului în potenþialul creativºi interpretativ al cititorului-poet (George Vãidean). Originalitatea acestei cãrþi stã sub semnulrelaþiei spiritual-complementare dintre poet ºicititor, al meditaþiei ºi al reflexivitãþii în percepereastãrii de graþie care sã faciliteze întâlnireaspiritualã a sensibilitãþii ºi trãirilor poetice dintreautor (Mariana Pândaru) ºi receptor (GeorgeVãidean), cãrora, pentru operativitate, le vomfolosi doar iniþialele. Topind douã cãrþi de poezie,a doi autori, într-un ingenios dialog liric, precizatîn subtitlu, volumul deschide calea descifrãrii

Livia FUMURESCU fiorului poetic al poeziei modernede cãtre cititorul reticent la formu-larea abstractã prin simbolisticãlexicalã. Acesta este marelemerit al volumului, devenit un în-dreptar al receptãrii sugestivedin metaforica exprimare poeticã.Apreciem funcþionala colaboraredintre cititor ºi poet, în dorinþadecodãrii mesajului ºi intuireastãrii de percepþie a stãrilor

sufleteºti, prin esenþializare, folosindu-se cuvântul-aluziv, care sã sugereze trãirea. În „Cuvânt de întâmpinare”, domnul Silviu Gugarealizeazã o retrospectivã asupra poeziilor doamneiMariana Pândaru, evidenþiind unicitatea afectivã ºistilisticã a confesiunilor, care au vibrat în comentariulpoetic al cititorului George Vãideanu, stimulându-ipotenþialul creator, multiplicându-se în „rezonanþele”versificate ale celor doi. Motto-urile evidenþiazãstructura liricã a celor doi autori, considerând poeziaca o rugãciune care apropie sufletele: „Cãlãtorindeu, împreunã cãlãtoreºte cu mine” – Grigore Palama-Rugãciunea de dimineaþã cãtre Maica Domnului(M.P.), evidenþiind efortul cititorului de a înþelege subti-litãþile „ cu puterea mea/ de a înþelege drumul” ( G.V.) Braque afirma cândva cã „arta e o ranã transfor-matã în luminã”. Poate de aceea, neliniºtea creatoarea Marianei Pândaru se regãseºte în încercãrile luiGeorge Vãideanu de a desluºi revelaþia metaforeidin fulgerul gândului ºi al simþirii. Poeta dezvoltãmotive frecvente în poezia contemporanã (timpul,iubirea, singurãtatea, fericirea, poezia etc.), valori-ficând neaºteptate simboluri plurivalente, speculândesenþializarea trãirii poetice, concentratã aluziv încuvântul purtãtor de trãire. Pasãrea albã este speran-þa deschiderii sufletului prin cuvântul mãrturisitor,piatra sugerând statornicia ºi permanenþa, umbrafiind simbol al neliniºtilor ºi al singurãtãþii etc. „Dareu stau/ în casa de umbre/ decupându-mi din pietre/bucuriile simple/...Numai ea/- pasãrea albã-/ sestrecoarã tiptil/ cãtre lume”(M.P.). Reflexiv înperceperea metaforei vine precizarea cititorului-poet(G.V.): „Umbra nu dãinuie/ Bucuriile simple, adevã-rate/ Curate, îþi umplu sufletul/...cuvântul/ El s-astrecurat cãtre lume tiptil ºi util” (Casa de umbre).Vulturul, simbol al înãlþimilor, al zborului, al descãtu-ºãrii cade rãpus, când „S-a tras/în cel mai bun prietenal meu/-Vulturul/...ªi cad întruna zãpezi/ pestefiinþã”(M.P.). Încurajatoare vine înþelegerea interpre-tãrii cititorului (G.V.) „ ...El nu a cãzut ºi face rotocoale

R E Z O N A N Þ E P O E T I CE



84848484848484848484

84

ºi acum/ De ochiul lui temerar, avem trebuinþã”(Zãpezi peste fiinþã). Miracolul tãmãduitor alîmplinirilor creatoare vindecã incendiareleneliniºti existenþiale ºi neºtiutele dureri alepoetei (M.P.): ,,...în mine ard/ toate nopþileacestui pãmânt/ ªi toate stelele...”, pliindu-sepe temerile ºi pustietãþile care asalteazãsingurãtãþile cititorului (G.V.): „Nopþile neinvadeazã, pustii/ Cu toate stelele, umbrele,lacrimile/ Cu singurãtãþile ºi tãcerile târzii...”(Zile neaºteptate). Înserarea aduce „singurãtã-þile... visele... o mulþime de pãsãri... se-nalþãun cântec subþire”(M.P.), ceea ce GeorgeVãidean percepe poetic ca o descãtuºare înnecuprinsul spre care aspirãm: „S-au nãpustitpeste tine/ªi-au învãþat sã zboare/Înspre toatepunctele cardinale” – ( Amurg). Ispitele vieþiisunt anihilate prin cenzura sufleteascã, daropþiunea alegerii corecte a drumului conferãlibertatea interioarã, ceea ce cititorul apreciazãca fiind „...dãruirea ºi curajul...” (Îmi furau bucuria). Nu numai titlul poeziilor alãturate esteidentic, ci se repetã ºi unele sintagme, consoli-dând trãirile celor doi autori: „E pasãrea visuluimeu/ prinsã în laþul cuvântului”(M.P.). CititorulG.V. reia cuvintele, insistând pe puterea comuni-cãrii: „Poezia, pasãrea visului tãu/ Prinsã înlaþul cuvântului...Ca de noi sã te apropii”(Verdele zid). Remarcãm o osmozã între poetã ºi cititor,care e provocat în formularea poeticã agândurilor ºi a trãirilor receptate în urma lecturii.În curgerea lui ireversibilã, timpul taie ºi macinãtrupul ºi arderile creatorului: „Chiar ºi trupul/încet se supune/ chiar ºi incendiul/din necu-vinte”(M.P.), dar G.V. e sigur de permanenþacreaþiei „...trupul ºi/ Arderea necuvintelor sevor stinge/ Focul lãuntric al cuvintelor va dãinui”(Timpul ca lama unui cuþit). Trudnicia gãsirii cuvântului potrivit decan-tãrii sufleteºti ºi reverberaþia lui, sugeratã printr-oadmirabilã comparaþie, sunt admirabil surprin-se de poetã.: „ Va fi aproape liniºte/ Când vaporni cântecul/ ca o roatã de foc/...câtã povarãpoartã/fiecare cuvânt”. Cititorul G.V. replicãreluând ºi aprofundând ideea: „Toate cuvintelese nasc în noi, îngemãnate/ ªi sãlãºluiescacolo pânã vor porni/ Duse de pãsãri, de vânt,în vãzduh.../Liniºtea este în noi ca ºi poezia ºiparadisul” (Aproape liniºte). Expresiile de

intensã trãire poeticã, precum „vãpaia cuvântului”(Vãpaia cuvântului), „focul lãuntric al cuvântului”(Timpul ca lama unui cuþit), „somnul perfid din cuvinte”(Cel mai tãcut) etc. trec dinspre poetã (M.P.) însprecititorul-poet (G.V.) într-o piruetã figurativã, nãscãtoarede subtilã simþire ºi de neliniºtitoare întrebãri, traduseprin cuvântul împovãrat de sensuri care se cerdesluºite („povarã poartã fiecare cuvânt”- M.P.), cândcititorul reia sintagma, înþelegând cã „Liniºtea este înnoi ca ºi poezia ºi paradisul” (G.V). Simþirea poeticã este „Privirea agãþatã de lume”a creatorului, care-ºi alungã tristeþea ºi singurãtateaîn dialogul liric cu cititorul, bântuit de neliniºtea de anu fi înþeles : „Oare mai ai timp/ sã guºti acestecuvinte?” (M.P.-Privirea agãþatã de lume). Rãspunsulcititorului - poet (G.V.) este convingãtor pentru cel carese regãseºte în universul vibrant al poeziei de calitate:„Ca cititor, rãspund întrebãrilor puse.../Eu cred în/Cuvintele din inimã spuse...” Melancoliei reflexive ºi tristeþilor topite în poeziileMarianei Pândaru, George Vãidean le opune convin-gerile dobândite de-a lungul experienþelor de viaþã,formulând adevãruri ºi îndemnuri general-valabile:„Fericire totalã, permanentã/ Nu existã./ Existã doardrumul ºi dorinþa/ Noastrã în cãutarea ei./ A lupta estesuprema datorie” ( O tristã amiazã). Explozia primãverii aduce flori ºi privighetori,îndemnând la iubire : „...m-am fãcut flacãrã/în crengilemâinilor tale” (M.P.), în consens cu înþelegerea zvâcni-rilor omeneºti exprimatã poetic de G.V. „În anotimpul„trezirilor”/Al naºterii iubirilor/...Cum ai fi putut sã nuarzi ºi tu/În crengile mâinilor sale” ( În primãvarã). Iarnaaduce sentimentul izolãrii, al singurãtãþii, o tãinuitãclaustrare în colivia amintirilor (Cântec rãzbunãtor),



85

dar zbuciumul se proiecteazã în afarã, cuînþelegerea ciclurilor vegetale ºi umane din carese compune viaþa: „S-au trecut mugurii/ A venitfloarea/ apoi fructul/ºi neîmpãcata sãmânþã.../aceasta e viaþa/de la un capãt la altul” (M.P.-Viaþa), complementar cu imagistica cititoruluiG.V.( „Muguri ajunºi în sãmânþã/ Sãmânþãajunsã în muguri/ Cercuri dispuse în spiralã.../în caruselul vieþii...”. Dacã în cenaclurile literare se comenteazãcreaþiile începãtorilor, recomandându-li-semodalitãþi de exteriorizare poeticã a trãirilor,Mariana Pândaru realizeazã un funcþionalexperiment, descoperind procedeul „oglinzii”, alîndemnurilor concrete de a ieºi din labirintulversurilor, reluând ºi torcând cuvintele pe spiralametaforei, potenþând comunicarea furtunilorafective, sugerând cititorului aripile revelaþiei-balsam din intimitatea creaþiei. Poezia reflexiv-filozoficã a Marianei Pândaru provoacã cititorulla descifrarea limbajului metaforic al trãirilorafective, sugerând calea apropierii de universul,aparent încifrat al poeziei moderne, în careversurile nu sunt încorsetate în rima ºi mãsuraversurilor clasice, armonizându-se însã printr-un ritm interior penetrant. Acest volum este un debut promiþãtor înviitoarea cultivare a „rezonanþelor” poeziei decalitate în percepþia cititorului, stârnit dedecodarea mesajului topit în formulãri cu mareîncãrcãturã afectivã. Poate de aceea, poetulalbanez Visar Zhiti afirma marele adevãr alregãsirii noastre în liantul stimulativ al simþiriipoetice : „Când ne risipim, poezia este cel maifrumos punct de reîntâlnire”.


AdrianANGHELESCU

ÎN CATEDRALA SUFLETULUI MEU În catedrala sufletului meuLângã altar sunt multe încãperiUnde exist acolo numai euCu vaiete dar ºi cu mângâieri

ªi-atunci când intru singur sã mã rogAcolo-n nevãzuta catedralãN-am fost ºi nu voi fi nicicând milogDe când mã ºtiu în viaþa mea realã

Am fost ca visele sã mi le spunAcelei nevãzute zeitãþiCa sã mã-ndrume doar pe drumul bunÎn lumea plinã de asperitãþi,

ªi-am fost ca sã-mi pun sufletul zãlogPentru iubirea ce mã bântuieºteLa care-ntotdeauna eu mã rogSã n-o iau razna când mî zãpãceºte

Fiindcã iubirea-i liberã ca vântulCe n-o poþi stãpâni oricât ai vreaPe care-o poþi atinge doar cu gândulDac-ai intra în catedrala mea

O catedralã plinã de iubireUn sancruar al sufletului meu,O nãzuinþã înspre fericireLa care-am sã mã rog de-acum mereu. SFIOS ªI CANDID

Uitã-te cum se-nchinã la pãmântNecutezând privirea cãtre cerSfios ºi candid albul surâzândAcest al omenirii giuvaer

Ce-n cutezana lui nesãbuitãA devenit o suliþã a vieþiiCare-a strãpuns mereu nestingheritãStratul inert al frigului ºi-al gheþii

Celebrul vestitor al reînvieriiCe descreþeºte-a lumii aºteptareA fost mereu simbolul primãveriiªi s-a închinat mereu la mândrul soare

Rugându-se la raza de luminãSã-ºi verse peste tot cãldura eiCând iarna recitalul îºi terminãLãsând în urmã numai ghiocei.


86868686868686868686

86

lllll IN MEMORIAM lllll

– Am nespusa bucurie sã stau de vorbã cuMircea Bâtcã, binecunoscutul ºi apreciatulnostru pictor. Pentru început vã întreb: cândv-aþi dat seama cã destinul dvs. nu poate fidecât cel de artist plastic?

– Din copilãrie, când, fãrã o îndrumare despecialitate, mi-am descoperit singur talentul,apoi treptat am eliminat toate celelalte cãi sprecare eram tentat sau îndrumat ºi am hotãrâtsã-mi urmez vocaþia, asumându-mi destinul.

– Se spune cã artistul este un medium princare vorbeºte destinul. Dumneavoastrã cecredeþi?

– Nu sunt un fatalist, cred mai degrabã cãartistul vorbeºte lumii despre destinul sãu, pecare într-o oarecare mãsurã ºi-l fãureºtesingur.

– Cum definiþi acest act creator, pictura?– Este un mod de a vedea lumea prin ochii

altor pictori, un mijloc de exprimare, un modartistic major ºi mai ales o pasiune.

– Cum „vorbeºte” artistul plastic prin creaþia sa?– Artistul plastic „vorbeºte” prin elemente

de limbaj specific (linie, culoare etc). Problemaeste, cum transmite artistul, dacã are cu ade-vãrat ceva de spus.

– Cât a însemnat spaþiul hunedorean înformarea dumneavoastrã ca artist plastic?

– Spaþiul hunedoarean prin istoria, geogra-fia ºi oamenii sãi a însemnat mult în formareaviziunii mele artistice. Din pãcate, el nu a pututoferi condiþii pentru formarea iniþialã în dome-niul artelor plastice generaþiei mele ºi tocmaidin aceastã cauzã mã strãduiesc alãturi decolegii mei sã contribuim la fãurirea unei dimensi-uni culturale a acestui spaþiu, de care sã bene-ficieze generaþiile mai noi ºi mai ales celeviitoare.

– Dvs. mizaþi în creaþie mai mult pe simbol,pe culoare. Credeþi cã în arta viitorului vatriumfa doar culoarea, figurativul dispãrând?

– Construiesc semne plastice cu o poliva-lenþã semanticã ce tinde spre simbol. Folosesc

o cromaticã adecvatã, idei plastice care se adreseazãmai mult creierului decât ochiului, nu mizez pe senzaþie,deºi acest lucru este oarecum împotriva curentului cestrãbate azi artele plastice.

În ceea ce priveºte opoziþia figurativ-abstract dinarta contemporanã (ºi îndrãznesc sã spun ºi din cea aviitorului), ea nu existã. Picturile figurative create aziau mai multe în comun cu arta abstractã decât figura-tivul clasic (tradiþional). Deosebirea esenþialã între artamodernã ºi contemporanã ºi arta trecutului este aceeacã arta nouã a renunþat la funcþia de reprezentare arealitãþii vizibile în favoarea altor arte (fotografia, cine-matograful), mijloacele sale de exprimare (culoarea,compoziþia etc.) devenind scopul sãu principal, artistullucrând asupra lor, aºa cum lucreazã compozitorul cusunetele muzicale sau matematicianul cu numerele.O întoarcere la vechiul mod de figuraþie nu mai aresens, în schimb „aluziile” sau chiar „citatele” figurativecred cã vor fi mereu prezente în arta plasticã, fiindcãîn definitiv, ele fac parte din domeniul vizibilului.

– Care sunt temele predilecte ale creaþiei dvs.?– Cred cã am o singurã temã, ºi anume, relaþia

omului cu lumea din exteriorul ºi din interiorul sãu.– D-le Mircea Bâtcã, în care spaþiu vã simþiþi cel

mai bine?– Dacã este vorba de spaþiul plastic, atunci prefer

un spaþiu cu dimensiuni multiple ºi atemporal, dacãeste vorba de spaþiul fizic, atunci mã simt foarte bineîn atelierul meu ori de câte ori gãsesc timpul necesar.

MIRCEA BÂTCÃ (1945 - 2015)

„Artistul are intuiþia sã se orienteze spre interiorul sãusimþind acolo, miezul universului.“


87

– Din paleta cromaticã, ce culoare vã exprimãcel mai bine starea sufleteascã?

– Eu cred cã toate culorile, doar cu „surdinã”.– Aºteptaþi mai întâi clipa de graþie ºi apoi

pictaþi?– Am nevoie de cadrul atelierului pentru cã

folosesc o tehnicã laborioasã, care nu s-ar puteapractica în aer liber, de exemplu. În general„clipele de graþie” îmi prilejuiesc realizarea unorschiþe care stau la baza unor lucrãri, atunci cândle vine rândul.

– Aþi putea ºi fãrã aceastã dulce povarã –pictura?

– Nu. Acum cred cã nu se mai poate.– Mai existã la ora actualã, spaþii încã

neexploatate în arta plasticã?– Oricând, fiecare artist îºi poate tãia o potecã

a lui, sau un drum, sau o autostradã – dupãposibilitãþi.

– Cum credeþi cã va arãta arta viitorului? Cerol va juca ea în viaþa omului?

– Dacã arta ar fi atât de previzibilã, n-ar maiavea nici un farmec.

Dar ea va juca acelaºi rol pe care l-a jucat ºipânã acum. Sper însã sã devinã un personajprincipal pe scena vieþii omului din viitor.

– Aþi avut vreodatã sentimentul cã vã adresaþiunor oameni ce nu recepteazã mesajul dvs?

– Niciodatã n-am considerat oamenii ca pe omasã amorfã de indivizi care simt ºi gândesc lafel. Întotdeauna am fost sigur cã existã mãcar unom care îmi recepteazã mesajul ºi pentru acestameritã sã lucrez.

– ªi ce aºteptaþi de la cei ce vã privesclucrãrile?

– Aº dori sã-mi priveascã lucrãrile ca pe niºtepropuneri de dialog, iar dacã acesta nu se poaterealiza sã nu considere cã este numai vina mea.

– Eu una, când privesc lucrãrile dvs. amsentimentul cã mã aflu în faþa unei simfoniigalopante, ce vine din mister ºi se duce spremister. Am oare dreptate?

– Da, ºi mã bucur cã aþi simþit fiorul metafizicdin lucrãrile mele.

– De fiecare datã am sentimentul cã picturadvs. iradiazã o luminã, o armonie universalãinconfundabilã...

– ... Caut o luminã de esenþã spiritualã, un felde iluminare care poate izvorî ºi din întuneric.

– Oamenii vor avea ºi de acum înainte aceeaºideschidere spre artã sau ea va deveni doarprivilegiul unui grup restrâns?

– Eu sunt convins cã oamenii vor avea o des-chidere din ce în ce mai mare cãtre artã ºi cã va fi orealã „democratizare” a artei. Rãmâne de vãzutdacã o creºtere cantitativã va avea un efect pozitivsau negativ asupra calitãþii.

– Ce impresie vã fac artiºtii care propovãduiescviolenþa prin lucrãrile lor?

– În arta plasticã modernã ºi contemporanã seîntâlneºte mai ales violenþa elementelor de limbaj(linie, culoare etc) ºi a mijloacelor de expresie careare la bazã dorinþa unei exprimãri mai tranºante,mai directe, mai spontane, dar aceasta nu are nimicîn comun cu propagarea violenþei. Existã totuºi ºiartiºti care prin „operele” lor îndeamnã la violenþã,însã aceºtia se situeazã în afara artei.

– Arta reuºeºte oare sã îmblânzeascã „fiara” dinom?

– Arta este o activitate specific umanã, dar separe cã uneori are efect ºi asupra fiarelor, chiar ºi acelor din oameni.

– Ce doriþi sã transmiteþi în primul rând prin artadvs.?

– Cã existã atâtea lumi câþi oameni sunt, fiecareconºtientizând altfel realitatea înconjurãtoare ºi cãimportant este ca între aceste lumi sã se realizezecomunicarea.

– În finalul dialogului nostru, vã rugãm, sã daþi odefiniþie artei, din punctul de vedere al unui artistplastic.

– Arta oferã omului putinþa de a arãta cã a fostcreat de Dumnezeu dupã chipul ºi asemãnarea sa.

Actul artistic este o experienþã limitã, ca ºiprovocare ultimativã în cunoaºtere. Artistul areintuiþia sã se orienteze spre interiorul sãu simþindacolo, miezul universului.

Mariana PÂNDARU



88888888888888888888

88

Mircea Bâtcã este un artist complex cuo personalitate profundã ºi construitã temeinic.Grafician, pictor, caricaturist, cronicar ºidascãl, Mircea Bâtcã a excelat în toate ºi s-aexprimat în toate cu seriozitatea specificãpersonalitãþii sale.

Expoziþiile sale personale vor devenimomente de referinþã pentru colegii sãi.Fiecare expoziþie personalã dezvãluie o altãperspectivã asupra universului sãu artistic, oaltã abordare stilisticã. Fiecare personalã esteunicã.

Pictura ºi grafica s-au împletit, încã de laînceput, în creaþia sa, iar activitatea de caricatu-rist vine sã desãvârºeascã complexa perso-nalitate a omului ºi plasticianului Mircea Bâtcã.

În caricaturi artistul se dovedeºte a fi unatent observator al spectacolului vieþii.Caricaturile lui transmit o tristeþe aparte,asemãnãtoare cu a comediantului ce ascundesub zâmbetul pictat pe faþã o existenþã chinuitã.Mircea Bâtcã „face haz de necaz” cu seriozi-tatea ºi profunzimea ce-l caracterizeazã.

În picturã Mircea Bâtcã pãstreazãcalitãþile de bun desenator ºi virtuþile liniei dea construi ºi structura forma ca ºi calitatea dea stãpâni spaþiul plastic cu eleganþa ºi rafina-mentul unor soluþii compoziþionale de excepþie

Cãutãtor al unor noi cãi de abordareplasticã, creator al unui univers personalimpregnat de simboluri ºi alegorii, artistul cautãpermanent perfecþiunea formalã a spaþiuluiplastic cãruia îi dã, uneori, forme atipice.

Prof. dr. Adriana POPA CÃNIJA

Mircea Bâtcã este fãuritorul unui expre-sionism liric dat de miºcarea oarecum linã apersonajelor, urme fragmentare a unor fiinþeplutind într-un spaþiu atemporal, prinse într-unfel de lichid amniotic din care nu se pot desprinde.

Existã în creaþia artistului lucrãri care tepoartã în lumea fabuloasã a miturilor, o lumeancestralã a cãror ecouri misterioase se audºi se vãd în contemporaneitate. Întoarcerea la forma simbolicã structuratãîntr-un spaþiu ireal al visului ºi subconºtientuluieste o caracteristicã a lucrãrilor ultimilor ani.

În grafica sa artistul atinge expresivitãþiliniare ºi formale care strãpung carapacea

exterioarã a privitorului ºi-l conduc spre un spaþiuparalel populat cu simboluri pline de forþã, cu elementece induc neliniºti ºi nostalgii ºi-l lasã expus tuturorfantasmelor subconºtientului. Lucrãrile sale trezesc,în fiecare din noi, acel eu personal, profund, intim ºibine ascuns pe care nu dorim sã-l arãtãm, acea partea noastrã, vibrantã, tremurãtoare, neliniºtitã ºi fragilã.

Ultima expoziþie personalã, din anul 2013, este oradiografie sobrã în alb ºi negru a vieþii ºi personalitãþiisale. Lucrãrile impresioneazã vizual prin reprezentãrileclare ºi concise ale formelor ce se detaºeazã, sedesprind din spaþiul indefinit ºi atemporal. Expoziþiaeste un tot unitar cu lucrãri care te poartã într-o lumea neliniºtilor, temerilor ºi frãmântãrilor, o lume la carefiecare suntem conectaþi prin straturile profunde alefiinþei. Simboluri multiple prinse în structura imaginii,deschisã ºi miºcãtoare, sunt cu grijã alese ºi aºezateîn tainice unduiri. Contrastele extreme, de alb-negru,completeazã traseele undelor evocatoare, care curgritmic cu pulsaþii ºerpuitoare. Lucrãrile dureros derãscolitoare, profunde ºi misterioase, incifrate ºiincifrante ating corzi de sensibilitate ºi gândire neºtiutesi nebãnuite de privitor.

O adevãratã personalitate a artei româneºti,Mircea Bâtcã este artistul profund ancorat în moderni-tatea actului artistic contemporan. Este artistul carese miºcã cu siguranþã într-o varietate de domenii aleartei, este artistul care cautã neobosit esenþa, sâmbu-rele de adevãr artistic. Mircea Bâtcã este un artistde excepþie, un artist cu o experienþã, cât o întreagãgeneraþie. Din universul artistic gândit, simþit ºi creatde Mircea Bâtcã pleci mai departe, pe drumulîntortocheat al vieþii, mai înþelept ºi mai puþin neºtiutor,zguduit de adevãrurile revelate.


Mircea Bâtcã – un artist de excepþie


89

În acest sfârºit de toamnã urma sã fim alãturide Mircea Bâtcã la vernisajul „Expoziþiei Retros-pective – 70 de ani” pe care ºi-o propusese demultã vreme. Astãzi însã cu inimile împietrite dedurere îl vom conduce pe ultimul sãu drum sprecalea altor lumi. Noi, colegii sãi de breaslã suntemneputincioºi în faþa tainei nepieritoare a treceriisale în nefiinþã, artistul plecând de lângã noi înîmpãrãþia liniºtii cea fãrã de tristeþe ºi durere.Excelent artist, Mircea Bâtcã a fost un om deonoare, demn, curajos ºi echitabil, fiind apreciat,stimat ºi iubit de apropiaþi, colegi ºi prieteni. Pentrunoi a fost o onoare sã-l avem alãturi în lungul ºianevoiosul drum al creaþiei artistice, legându-neetern acel trainic spirit profesional. În cei 70 de anide viaþã, Mircea Bâtcã a cãutat sã vadã ce este maide preþ în strãfundul sufletelor celor din jurul sãuºi a dãruit tot ce a avut el mai bun ºi mai de preþ.

Mircea Bâtcã va rãmâne mereu în amintireaºi în sufletul nostru un bun coleg, prieten ºi valorosmentor. Bunul Dumnezeu sã-i facã parte deodihnã veºnicã ºi pomenire eternã!

Prezenþã remarcabilã în arealul artisticnaþional ºi internaþional, Mircea Bâtcã ºi-a sãr-bãtorit în acest an 70 de ani de existenþã ºi cincidecenii de activitate artisticã. În urmã cu ºaptedecenii, pe 19 ianuarie 1945, artistul s-a nãscutîntr-un colþ de rai, la Sãcãrâmb, o aºezare pito-reascã din munþii Apuseni. Talentul ºi pasiuneapentru desen ºi picturã ºi-o descoperã din adoles-cenþã, urmând cursurile Liceului „Decebal” dinDeva ºi apoi studiind între anii 1962-1965, laFacultatea de Arte Plastice din Timiºoara. Îºiaprofundeazã apoi studiile în cadrul Academieide Arte Vizuale „Ion Andreescu” din Cluj-Napocaîn perioada 1985 – 1989.

Dupã absolvire ºi pânã la pensionare,Mircea Bâtcã a desfãºurat o intensã activitatedidacticã având un rol major în formarea multorgeneraþii de artiºti. A debutat pe simeze din anul 1968,participând la toate expoziþiile organizate de FilialaDeva a U.A.P. pe plan local, naþional ºi interna-þional. De atunci ºi pânã în prezent artistul ºi-aurmat cu dãruire ºi modestie propriul sãu drum înartã, creaþia reprezentând sensul vieþii sale.

În perioada 1996 – 2005 artistul a coordonat acti-vitatea Filialei Deva a Uniunii Artiºtilor Plastici dinRomânia în calitate de preºedinte, asigurând cumultã responsabilitate bunul demers artistic albreslei. Activitatea creatoare s-a desfãºurat de-alungul timpului cu un elan constant orientat cãtreproblematica artisticã a actualitãþii internaþionale.Cu o bogatã experienþã artisticã ºi trãire profundã,artistul Mircea Bâtcã a trecut de la un an la altul, dela o lucrare la alta, la teme diverse, ele parcurgândmai toate momentele cruciale ale existenþei, alevieþii, ale destinului uman. Multitudinea preocupãrilorºi a experimentelor tehnice au demonstrat a fi unpasionat cãutãtor de drumuri noi în domeniul creaþieiplastice. În cele cinci decenii artistul a excelat atâtîn domeniul picturii cât ºi al graficii (graficã deºevalet, graficã umoristicã, graficã publicitarã,graficã heraldicã).

Pânã în anul 1990, în condiþiile perioadei realis-mului socialist ca regim artistic, Mircea Bâtcã areuºit sã realizeze o operã aparte, de o cu totul altãfacturã. Vizualizând opera sa de la debut ºi pânã înprezent observãm un parcurs extrem de specta-culos începând de la configuraþia lucrãrilor la sub-stanþa lor, de la expresia compoziþiilor la forma lordefinitivã, de la aspectul ºi mesajul vizual laconþinutul ideii, de la firescul factologic la celspiritual. Calitatea creaþiei sale este asiguratã dedesen ºi de valoarea cromaticã. Desenul este de omare sensibilitate ºi de o puternicã virtuozitate dereprezentare. Culoarea creazã atmosfera, spaþiali-tatea, luminozitatea, este cea care asigurã reper-toriul tonurilor, dã coerenþã formelor ºi conferãidentitate lucrurilor, produce ritmicitatea lor. Artistulºi-a îndreptat constant atenþia asupra problematiciimajore a destinului uman. Prezenþa figurii umane,compoziþia figurativã evolueazã în timp de la sceneistorice, la cele cotidiene, tinzând spre o formulãexpresionistã, în prezent suprarealistã. Preocupãrilepentru compoziþia figurativã le întâlnim ºi în celedouã ansambluri de artã monumentalã pe care lerealizeazã în timp, prima picturã parietalã executatãîmpreunã cu artistul Gheorghe Pogan la Liceulindustrial Nr. 1 din Deva, o amplã compoziþie cu

În „MAREA TRECERE”, Mircea Bâtcã a urmat „CALEA SEMNELOR” sub „ARCADE ALEATORII” într-o „DESPRINDERE DIN COTIDIAN”

Dr. Doina REGHIª IONESCU



90909090909090909090

90

mari personalitãþi din istoria literaturii româneºi a doua, pe faþada Teatrului de Artã din Deva,o reprezentare figurativã în stil Art Nouveau(încadrându-se stilistic în contextul arhitectu-ral) cu personaje din lumea teatrului.

În creaþia artistului regãsim ºi momentulîn care toate elementele de sens figurativ evo-lueazã spre nonfigurativ, spre forma abstractã.Ritmurile din naturã devin de la sine grafismeordonatoare de ample compoziþii. Se poateobserva intruziile disparate de linii drepte (ori-zontale, verticale sau oblice), dar ºi linii ondu-latorii care se intersecteazã, se interfereazã,creând structuri pur abstracte întreþinute de odiversitate cromaticã aparte. Metamorfica lumiiîn care un element trece în altul, dintr-o formãîn alta îºi are diverse corespondenþe în formeleºi culorile lumii acvatice, celeste sau minerale.Acvaticul prezent prin unduiri, plutiri, ºerpuiriºi fluiditãþi, celestul prin transparenþe, creºteriºi expansiuni ºi mineralul expresie a teluricului,prin ritmuri de griuri, pulsaþii ºi tensiuni.

Fiind înzestrat cu un simþ etic ºi un spiritcritic aparte, artistul a tratat cu interes ºidomeniul graficii umoristice participând lasaloane naþionale de umor ºi publicând înpresa cotidianã (Râsu’ Lumii, Urzica, Flacãra,Steaua Roºie, Vatra, Contemporanul, CuvântulLiber etc.). Înclinaþia sa spre o analizã finã ºicriticã a societãþii, reprezentând realitatea,ironizând-o, a fost apreciatã de-a lungul timpu-lui prin premiile ºi distincþiile obþinute prin acestgen aparte al artelor vizuale.

În ultima perioadã Mircea Bâtcã a înclinatspre grafica de ºevalet. Problematica temelorevocate în prezent dau lucrãrilor sale o tentãfilosoficã. Dupã o perioadã îndelungatã în carea abordat diverse construcþii compoziþionaleºi o cromaticã bogatã ºi rafinatã, artistul s-aorientat spre o lume a contrastelor, reducândpaleta cromaticã la alb ºi negru. Artistul ºi-aformat un repertoriu de motive proprii caretranspuse, devin metafore sau simboluri ce nesugereazã o altã dimensiune universalã.Succesiunea compoziþiilor figurative realizateîn prezent reliefeazã toatã gravitatea, condiþianedreaptã ºi neiertãtoare a destinului uman.Relaþia om-destin este privitã de artist cu otentã meditativã. În aceste compoziþii în careimagi-nile figurative se metamorfozeazã în

diverse forme generatoare de mister se evidenþiazãun grafism de mare fineþe.

În cele cinci decenii de activitate artisticã MirceaBâtcã a realizat lucrãri ce evidenþiazã largadisponibilitate a sa pentru abordarea unor diversegenuri ºi tehnici, o remarcabilã diversitate de preocu-pãri tematice, un spirit inventiv ºi calitãþi de virtuoz aldesenului ºi culorii.


MIRCEA BÂTCÃ, prieten de-o viaþã

Ne-a pãrãsit unul dintre cei mai importanþiartiºti plastici contemporani, prieten de-o viaþã,coleg de redacþie la cea mai extraordinarã revistãde umor a anilor 90-91, RÂSU’LUMII, la succesulcãreia a contribuit substanþial.

Artist plastic de-un talent absolut aparte,caricaturist-portretist inconfundabil, cu o putere demuncã impresionantã, Mircea Bâtcã s-a impus lumiiartistice cu creaþii de valoare inestimabilã.

Am avut parte, din partea lui, de o prieteniespecialã, de-o legãturã sufleteascã specialã carea supravieþuit prin ani, deºi, din nefericire spunacum, nu ne-am vãzut prea des, dar dovedind încão datã cã, o prietenie bazatã pe sentimente, doarpe sentimente!, þine…

Dragul meu Mircea Bâtcã, a ºtiut sã fie unprieten extraordinar – o „meserie” grea, la care, înziua de azi, mulþi renunþã uºor, dar Mircea a fostun prieten ideal, Mircea ºi-a cultivat prieteniile cu oatenþie ºi ºtiinþã mai rar întâlnite. Opera sa estedovada unui har care l-a ºi proiectat printre artiºtiiplastici de primã mãrime ai plasticii româneºti.Acolo va ºi rãmâne, în loja de onoare a plasticiiromâneºti. Acolo ºi meritã sã se afle, pentrueternitate.

Dumnezeu sã-l odihneascã în cea mai desã-vârºitã pace a sufletului, suflet pe care sã i-llumineze întru veºnicie!

Dumnezeu sã te aibã pentru totdeauna înSfânta lui pazã!

Adio, Mircea!Sufletul tãu sã fie liniºtit cã opera ta va dãinui

în lume între marile opere ale artei plastice!Aºa cum ºi meriþi!Doamne-ajutã!

Dumitru HURUBÃ


91

lllll POEZIE lllll

CU INIMA-N PALME PremoniþiiOchii sã-þi fie douã peºteri adânci!...lumina din ei - depãrtãrile... noimã-ntrebãrilor...ºi, cu inima-n palme, sã-þi înseninezi zilele...pe drum... pe lângã drum!...Sã nu ºtii cât eºti flacãrã... ºi cât scrum!...

În tine, Cântecele sã-ºi afle cuvintele,sângele tãu sã curgã Adevãr ºi Nesomnprin venele veacului!...Tu, cu inima-n palme, sã înveþi Veºnicia,pragurile însemnându-þi-le... cu viaþa ta!...

Dezbrãcând, pânã la suflet, toate deºertãciunile,sã alergi prin necuprinderile soarelui...cele pãzite de trandafirii coloºi... ai speranþei...ºi... muºcat de spini, urmele tale, sângerând,sã rodeascã luminã... pentru sãrbãtorilelui mâine...

ªi... sã nu cunoºti somnul!... Dar, visând,în toate rãzboaiele pentru viaþã sã lupþi,cu inima-n palme ostenind întru „a fi”lu-mi-nând... strã-luminând... veacul...cu nesomnul clipei tale!...

LASÃ-MI TÃCERILE

Lasã-mi tãcerile!... Nu mi le sparge!...Pe oceanele lor, bãtrâne catargecãtre visatele þãrmuri... îndepãrtatele...suie... sã-i spele... vieþii... pãcatele...

Atâtea, nãvalnic, în mine s-au strâns,ochii... încât... n-au lacrimi... de plâns...Rãnile... visele anapoda... ºi greºalele...câte mi-au numãrat zilele... ºi ocoalele,

pânã aici, rãtãcind pãgubos... cãutândRostul... printre pãcate cãrare fãcând...lumina greºelii „cu noimã” sã-mi scapere...de... nepãsarea timpului... sã mã apere...

Lasã-mi tãcerile!... Nu mi le-aprinde!...Cuvântul, în mrejele lui când mã prinde,umblu prin mine stingher... ca o ceartãa zilei... cu noaptea... Cã... nu mi se iartã

nici viaþa, nici moartea, nici veacul, nici clipa...ºi... nu ºtiu nici cine-mi cântãreºte risipa...ºi-ntre cuvinte-mi seacã sfânt-înstelatele...parc-aº umbla, prin vis, de-a-ndãratele...

Lasã-mi tãcerile!... În ele, grãdinilecele dintâi, pâlpâindu-ºi luminile,în rostul catargelor mele, încearcãsperanþa... din drumul greºit, s-o întoarcã...

DE-A FOCUL PremoniþieCând... tulbura-se-vor apele,curgând, nefiresc, înapoi...noi acoperi-vom... cu pleoapele...depãrtãrile... rãtãcite... în noi:

tu – întomnând... în luminaînserãrilor... fãrã de cale...eu – clãtinând... în pricinapãrelniciei... tãcerile tale...

Nici o zare lãuntricã nu e,sub negura gândului... punte...întru seninãtate... sã suie!...Tãcerea din noi – cât un munte,

apasã... pe cumpãna zilei !...Tu-mi însoreºti... o poveste...ªi-n zariºtea... albã... a filei...eu... duc drumul... pe creste...

Deci... cumpãniþi în celestevinovãþii ancestrale...dãm seama... de toate aceste...numãrând... cãzute petale...

Cã toate-s în cumpãnã oarbã!...Toate-s... cum... fost-au sã fie!Liniºtea-i câmpia cu iarbãpierdutã... de noi... în pustie...

tocmai... pe unde-ntrebarealumii... ne tâlcuie jocul...în care... lumeascã... eroarea,cu noi, se joacã... „de-a focul”...

George L.NIMIGEANU


92929292929292929292

92

lllll EVOCÃRI lllll

Auzisem despre Dan Hândoreanu cã esteun talentat artist pãpuºar la Teatrul „Gong“ dinSibiu, unde tatãl lui, Ion Hândoreanu, fusesemulþi ani regizor ºi ºef de secþie, adicã „director”,cum îl socoteau localnicii. Fratele lui mai mic,Mircea Hândoreanu, a fost actor la Teatrul dedramã, încã un actor remarcabil. O familie deoameni ai teatrului, aºadar. Când m-am întâlnitcu Dan, m-am mirat sã aflu cã el este acumpensionar, deºi cu obrajii lui purpurii ºi cu pãrulnegru aratã a om care mai are ceva de fãcutpentru teatrul sibian. Cu acest sentiment tonicam început interviul, în faþa unei cafeluþearominde:

– Anca Sîrghie: Ce ai avea de spus despreistoria instituþiei în care ai activat la Sibiu?

– Dan Hândoreanu: Pânã în 1969 Teatrulde Stat din Sibiu avea douã secþii, Teatrul dedramã ºi pe cel de pãpuºi, fiecare posedând atâtun colectiv artistic de limbã românã, cât ºi altulde limbã germanã. Dupã 1963, Teatrul de Pãpuºia devenit autonom. La Teatrul de Pãpuºi„Licurici“, cum s-a numit pe atunci, NicolaeRodean era director ºi tata regizor. Aceste douãpoziþii nu se puteau confunda, dar în oraº mulþisibieni îl ºtiau pe tata „director”. Nu, el a activatca regizor.

– Am citit cu atenþie monografia realizatãde Nicolae Rodean sub titlul Teatrul Gong Sibiu-România 1949-1999, scoasã la BibliotecaEuphorion în 1999. Este o sintezã necesarã, darinstituþia aceasta merita mai mult, atât ca abor-dare, cât ºi ca þinutã graficã a unei monografii.Cândva tatãl matale era un apropiat al lui RaduStanca, chiar ºi la momentul cel mai dra-matical vieþii sale în Teatrul de Stat din Sibiu. Ca omde teatru, crescut ºi format într-o asemeneafamilie, ai avut ºansa sã-l cunoºti pe Radu Stanca,genialul poet ºi regizor. Cum þi-l aminteºtidumneata personal pe Radu Stanca?

– Pe Radu Stanca l-am cunoscut în aniicopilãriei. Eram un bãieþel ºi regizorul venea învizitã la tata în casa noastrã din strada Gutten-berg pe atunci, astãzi Cojocarilor, la un pas deTeatrul Gong. Când îl vedeam intrând în locuinþanoastrã, eu ºi fratele meu, Marius, fugeam din

calea lui, aºa ca într-un joc. El ne urmãrea ºi, deobicei, reuºea sã mã prindã pe mine, cãci Marius,frate mai mare cu 2 ani, fugea cu spor. Marius avea7-8 ani, era mai puternic. Eu mã dãdeam bãtut ºiRadu Stanca mã lua în braþe ºi îi spunea cu maredrag tatãlui meu: „Mãi Ioane, ãsta-i cel mai buncopil din lume!“ N-am reuºit niciodatã sã pãtrundsensul acelei afirmaþii a lui Radu Stanca, pentrucã nu pot înþelege ce vedea el în bãieþelul careeram eu pe atunci. Poate cã Marius, care mereu îiscãpa din mâini era socotit mai ºmecher, iar eumai blând ºi astfel eu polarizam afecþiunea musa-firului. Dar exprimarea aceea, repetatã adesea detatãl meu de-a lungul timpului, mi s-a imprimat mieºi altora dintre cei apropiaþi. Mã refer mai întâi lafamilia mea, unde de fiecare datã când trebuia cacineva sã ajute la treburile casei, la întrebarea „Iasã vedem, cine este cel mai bun copil din lume?”,rãspunsul era clar: „Pãi, Dan, cine altcineva!“Afirmaþia ajunsese sã circule ºi în familia lui RaduStanca, din moment ce prin clasa a VI-a, când laºcoalã se studia geografia, profesoarã la ªcoalanr. 15 din Sibiu îmi era Doina Jitianu, sora lui RaduStanca. Era prin 1965, la 3 ani dupã moartea poetului-regizor, ºi eu o consideram pe d-na Jitianu o profe-soarã super severã. Îmi amintesc cã la citirea cata-logului în prima orã de geografie, Doina Jitianu aconstatat revelator: „Deci, tu eºti cel mai bun copildin lume!! Aºa spunea fratele meu, Radu Stanca,despre tine.” Ca atare, nu numai în familie, ci ºi laºcoalã, pentru mine, o asemenea identificare a fostun dezavantaj, pentru cã profesoara Jitianu vorbeadeseori cu tata, comunicându-i ce note mi-au maiapãrut în catalog. ªi eu nu excelam în note bune.

– Cum erau vizitele lui Radu Stanca la voi înfamilie?

– Discuþiile lui Radu Stanca cu tatãl meu erauaxate mereu pe teme de teatru, cãci amândoi erauregizori, direct implicaþi în viaþa acestei instituþii laSibiu. Mi-l amintesc pe Radu Stanca luându-mã înbraþe. De multe ori la noi în casã el plângea. Eueram de 5-6 ani ºi nu eram curios sã înþeleg ceprobleme aveau cei mari din jur. Era în 1958 - 1959ºi eu nu realizam ce se întâmplã de fapt, dar mi sepãrea ciudat sã vãd un bãrbat plângând. Poatetocmai de aceea, fratele meu Marius fugea de

L-AM VÃZUT PLÂNGÂND PE RADU STANCA.DAN HÂNDOREANU, DIN MÃRTURISIRILE TATÃLUI SÃU


93


„domnul care plânge”. De la tata am înþeles doaradevãrul cã plânsul era un mod de descãrcare asufletului. Aºa se întâmpla ºi la Teatrul de Statdin Sibiu, unde tata era pe atunci secretar literar.Avea biroul sub scarã, unde fusese înainte atelierulde picturã, lângã sala de repetiþii, exact subcabinele actorilor. Adicã biroul acela era un locmai ferit, unde Radu Stanca într-un moment demare cumpãnã, avea încredere în Ion Hândoreanu,descãrcându-ºi sufletul. Ceea ce îl þintuia în aceaconjuncturã pe Radu în Sibiu era numai climapropice sãnãtãþii lui precare, dar nu ºi oamenii dinteatru. Dupã spusele lui, mi-am dat seama cã RaduStanca fãcea o mare deosebire între „oamenii deteatru“ ºi „oamenii din teatru“. În anii aceia, tatatrecea ºi el prin multe încercãri. Bunicul care locuiacu noi murise ºi tata suferea de o boalã cumplitãde plãmâni (o avea din rãzboi, de pe frontul dinMunþii Tatra). Cred cã suferinþa aceea comunã deplãmâni îi apropia pe tata ºi pe Radu Stanca.Desigur cã tata înþelegea mai bine decât fratelelui, spre exemplu, sensul versurilor lui Stanca:„Inima mea e o cupã de sânge/ Care tot strânge,care tot strânge…”

– Da, Radu a fost un mare poet al durerii:„Sunt mai încãpãtor decât o ranã,/ Mai vast decâto peºterã din ere”. El a scrutat tãrâmul morþii cu otulburãtoare neliniºte: „Iatã-ntrebarea care-mi rupetãcerile:/ Dacã mor, scap de toate durerile?”

Eu am þinut mai multe conferinþe, atât în þarã,cât ºi în strãinãtate, despre poezia elegiacã a luiRadu Stanca. Unele au apãrut în reviste culturaleºi acum le voi include într-o nouã carte a mea. Înanii finali ai celui mai stigmatizat deceniu dincultura românã contemporanã, „obsedantuldeceniu“, cum i s-a spus, regizorul Radu Stancamontase numai la Sibiu 30 de spectacole de teatru,dar ratase toate încercãrile, deloc puþine, de a-ºivedea jucate propriile piese, 15 la numãr. Neîn-doios, el era un dramaturg neîmplinit. Dar avusesesucces ca regizor ºi fãcuse o ºcoalã, care sã alimen-teze scena sibianã. Radu Stanca formase trupade tineri actori, ei repurtând succese notabile atâtla Sibiu, cât ºi în turneele prin întreaga þarã. Dintreei câþiva au devenit chiar vedete de talie naþionalã.Cum îþi explici dumneata un asemenea impas încare a ajuns regizorul Stanca?

– Atunci bãtea un vânt de libertate ºi întreRadu Stanca ºi actorii cu care lucra era o marediferenþã de culturã. Nu citeau aceleaºi cãrþi, dupãcum îmi explica tata. Actorii erau bãieþi frumuºei,talentaþi, dar atât… La Sibiu era un „hei-rup”artistic. Radu Stanca nu avea prieteni între ei.

Adevãraþii lui amici nu erau la Sibiu. Când s-aîntâmplat sã rãspundã invitaþiei de a merge lacâte un chef, fie la Mircea Hândoreanu sau la tatãlmeu, Radu Stanca stãtea tot timpul de mânã cuDorina, soþia lui pe care o adora, realmente. Elnu se încadra în atmosfera petrecerii. La noi încasã, într-un rând, la o petrecere, actorii s-audezlãnuit, dansând pânã a cãzut soba de teracotãdin miºcarea aceea nãprasnicã. Maestrul Stancanu refuza paharul cu tãrie, care putea sã-l facãmai volubil sau mai trist, dar nu avea nimic comuncu exploziile de exuberanþã ale actorilor în plinãpetrecere. ªi pe atunci fiecare victorie scenicãavea o asemenea prelungire bahicã, intratã întradiþia teatrului sibian.

– Probabil cã era ºi o diferenþã de temperament?– Pornind de la relatãrile tatãlui meu, am

încercat sã-mi explic fenomenul. Tata observa cãRadu avea totdeauna o carte sau o revistã înmânã, încât evita astfel în mod scuzabil sã deamâna cu interlocutorul sãu. Când se vedea obligatde insistenþa celuilalt, îi întindea mâna ocupatã,oferindu-i doar douã degete, arãtãtorul ºi degetulmare. Nimic mai mult. Am gãsit explicaþie înAforismele sale citind notaþii ca: „S-a apropiat atâtde mult de mine, încât nu mai aveam loc sã-i întindmâna” ori „Pe un om nu-l saluþi fie pentru cã nu-lcunoºti, fie pentru cã îl cunoºti prea bine.“ RaduStanca era distant, neacceptând sã i se bagecineva în suflet. El avea alte satisfacþii decât actoriisibieni cu care lucra la teatru. Dupã fiecare spec-tacol, Mircea Hândoreanu pleca împreunã cucolegii la un local, unde era invitat cu mareîncântare. În vremea aceea, era de bonton sã inviþi


94949494949494949494

94


actorii tocmai ieºiþi de pe scenã, iar ei îºi mai ºidãdeau în petic, pentru cã erau tineri ºi entuziaºti.

– Ce ºtii mata, ca om de scenã talentat ºi activla Sibiu, despre ipostaza de actor a lui RaduStanca?

– În vara lui 1947, Teatrul Popular îºi deschi-dea „grãdina de varã“, pentru spectacolelesezonului cald, în curtea interioarã a actualeiUniversitãþi Evanghelice din vecinãtatea Pieþei Maridin Sibiu, vizavi de Colegiul Naþional „Gh. Lazãr”.ªtiu cã atunci a debutat ca actor Radu Stanca încomedia Pãcat de tine, Tony. Actriþa Ani Pantazo-pol, o bunã prietenã a mamei mele, ne-a povestitcu lacrimi de râs, cã acolo l-a avut partener descenã pe Radu Stanca. Jucau într-o parodie, unscheci, unde ei erau Hänsel ºi Gretel, Radu fiindînalt ºi slab, purtând ºpilhozeni, o pãlãrie cu panã,iar Ani era micã ºi rotofeie. Ei formau un cuplucomic ºi fãceau sala sã-i aplaude imediat ceapãreau pe scenã.

– Nu cunoºteam momentul cel vesel, relatatde mata. Eu tocmai am încheiat un studiu despremodul cum Radu Stanca susþinea la Sibiu specta-colele pentru copii, un gen artistic pe nedreptmarginalizat. Este prea puþin cunoscut faptul cãprimul spectacol pus în scenã de Radu Stanca laSibiu a fost Cãsuþa din câmpie, aparþinând teatruluipentru copii. Ion Hândoreanu i-a fost asistent. Cumau colaborat Radu Stanca ºi Ion Hândoreanu caregizori?

– Tata a fost angajat din 1951 la Teatrul deStat ca asistent, director de scenã ºi secretar literar.A fost asistentul lui Constantin Sincu la spectaco-lele pentru copii de la Teatrul de Pãpuºi. Cu RaduStanca el a fãcut asistenþã la spectacolele: Viaþaîncepe din nou, de Vadim Sobco, Ultimul mesaj deLaurenþiu Fulga, Mireasa desculþã de Sütõ Andrásºi Zoltán Hajdu, toate realizate în anul 1952, iarmai apoi la spectacolul O vizitã de pominã în 1955.Îmi amintesc cã tata mi-a povestit cum la o repetiþieel a intervenit, pretinzând cã maestrul le spuseseactorilor sã joace într-un anumit fel o scenã. Înrealitate nu fusese ideea lui Stanca, ci a lui Hândo-reanu. Maestrul a încuviinþat pe moment ºi actoriiau procedat ca atare. Dupã repetiþie, maestrulcontrariat l-a întrebat pe asistentul lui când o fi datel o asemenea indicaþie, cãci nu-ºi aminteºte delocde ea. Asistentul a recunoscut cã fusese, de fapt,ideea lui proprie, nu a maestrului. Atunci RaduStanca a stabilit în ce mod vor conlucra pe viitor,respectând niºte reguli clare. „Uite ce ai de fãcuttu: 1. Aºtepþi sã intru eu în salã, ca sã vezi unde

mã aºez. Tu stai cu 3 rânduri mai în spate. 2.Dacã ai o pãrere, o þii pentru tine sau mi-o spuidupã repetiþie, nicidecum în timpul ei. 3. Eu singurdau indicaþii actorilor în repetiþii.“ Aºadar,maestrul ºi asistentul lui colaborau numai dupãrepetiþii. Tatãl meu era ºeful Teatrului de Pãpuºidin Sibiu, numit pe atunci „Licurici”, ºi era regizor.Colaborarea lor a cuprins atât Teatrul de dramã,cât ºi Teatrul pentru copii. Acestea se susþineaureciproc, astfel cã actorii de la Teatrul de dramãfãceau uneori vocile din spectacolele pentrucopii, iar actorii pãpuºari veneau pe scena mareca figuranþi, când era nevoie.

– Prea puþini sibieni ºtiu astãzi cã înfiinþareaTeatrului de Pãpuºi „Licurici“ din localitate a fostmarcatã prin premiera din 21 decembrie 1949,când se sãrbãtorea ziua de naºtere a lui I. V.Stalin, un eveniment politic de mare însemnãtatepentru toate þãrile socialiste. Presa localã, prinziarul intitulat „Lupta Sibiului”, în cronica despectacol semnatã în 25 decembrie 1949 de DinaWeiss, nu putea sã nu punã în legãturãaniversarea lui Stalin cu înfiinþarea noului teatru,care, bineînþeles, cã i-a fost dedicatã mareluisãrbãtorit de la Moscova. Unei asemeneapremiere i se dãdea toatã impor-tanþa, dacãobservãm ce nume apãreau pe afiºulspectacolului cu piesa în 3 acte Þãndãricã ºicoºarul, adaptare de Vadim. Direcþia de scenãera semnatã de însuºi Constantin Sincu, directo-rul Teatrului de dramã, ºi rolul lui Þãndãricã îlinterpreta Radu Stanca, cel mai prestigios omde teatru pe care îl avea pe atunci tânãra instituþiesibianã. M-a impresionat faptul cã la Sibiu sedeschidea, cronologic vorbind, al doilea teatrupentru copii din þarã, dupã Teatrul „Þãndãricã”din Bucureºti. Mai ºtiu cã Radu Stanca a regizat5, poate chiar 6 spectacole pentru scenaTeatrului „Licurici”. Ce ai aflat despre acesteadumneata, care cred cã cunoºti îndeaproape istoriateatrului unde ai activat pânã de curând ?

– Da, într-adevãr, Radu Stanca a fãcut regiala spectacolul Cãsuþa din câmpie de SamuilMarºak în 1949, Rãscoala animalelor de LuciaDinu în 1950, un spectacol pentru copii ºi tineret,jucat pe scena mare a Teatrului de dramã. Apoi,Iepuraºul cel viteaz de Josef Hoscovec în 1951,spectacol în limba românã ºi dupã 12 zile a urmatpremiera în germanã sub titlul Der tapfere Has.Mai cunosc celelalte douã spectacole din 1955,respectiv O vizitã de pominã ºi Escapadajucãriilor, comedia în 4 tablouri de V. Tinibulk, la


95


care decorurile le-a semnat F. Weinrich, pãpuºile –H. Szaunig, mânuirea ºi interpretarea – Lia Niculescu,Francisc Kovary, Lia Andree, Elena Dona, PetreBaroncea, Matilde Muller. Numai vocile: GrigoreAlexandrescu, Constantin Stãnescu, cel poreclit„Nenea” între colegii din teatru, Vinny Loew. Ammenþionat aceastã distribuþie, ca sã se înþeleagã cãun asemenea spectacol presupune o desfãºurare deforþe artistice la fel de mari ca ºi la spectacolele depe scena de dramã a Teatrului din Sibiu, incluzândun sce-nograf, chiar un compozitor pentru parteamuzi-calã. Tot atunci Radu Stanca, dacã îmi amintescbine, a regizat Clopotul fermecat. Eu ca actor pãpuºar,aº avea multe de povestit despre tehnica unuiasemenea spectacol.

– Un secret al acestei colaborãri a actorilorTeatrului dramatic la spectacolele Teatrului de Pãpuºila Sibiu este acela cã în perioada aceea de pionierat,cele mai multe actriþe pãpuºãrese erau nemþoaice,care nu stãpâneau bine limba românã. Pentru bunadesfãºurare a spectacolelor în limba românã, erausolicitaþi actorii liberi pe moment de la Teatrul mareºi ei fãceau vocile, pe când nemþoaicele mânuiaupãpuºile. Pe scena mare, eu, ca elevã în ciclulgimnazial, m-am desfãtat cu spectacolul Harap Alb,dramatizare de George Vasilescu dupã basmul luiIon Creangã. Toatã generaþia mea de spectatorisibieni îl considerãm un spectacol de neuitat.

– Premiera Harap Alb a avut loc la 23 mai 1955ºi unchiul meu, Mircea Hândoreanu, interpreta rolulprincipal. Radu Stanca fãcuse regia spectacolului,care a avut un fast, o culoare ºi o miºcare cu totuldeosebite. Unchiul meu îmi povestea cã Radu Stancarelua acelaºi spectacol în mai multe variante. Aºa afãcut ºi cu O scrisoare pierdutã, prezentatã pe scenasibianã în 3 versiuni diferite, ultima, cea în alb ºi negru,pusã pe o placã turnantã, a fost uimitoare, stârnindadmiraþia publicului ºi revolta aparatului cenzuriicomuniste, unul foarte complicat ºi stufos, cuprinzândpe reprezentanþii partidului unic, ai sindicatelor, ai organi-zaþiilor de tineret etc. Tata, ca regizor, afirma în de-plinã cunoºtinþã de cauzã cã a fost un spectacol foartebine fãcut. La fel s-a petrecut prin 1959-1960 cu HarapAlb, când s-a realizat o a doua montare. Rolul principall-a preluat Ion Besoiu, iar Mircea Hândoreanu a fostSpânul. Unchiul meu comenta cã aceasta este scaradecãderii în arta scenicã, sã treci de la rolul lui HarapAlb la cel al Spânului… Era drama vieþii lui de actor,sã înceapã cu rolul lui Harap Alb, ce i-a dobândit faimãpânã ºi între elevele de liceu, care îl asaltau cu scrisoride admiraþie, ºi la scurt timp sã devinã Spân. Da,unchiul Mircea ne-a povestit de multe ori, cu un umornebun, cum el, Harap-Alb, idolul liceenelor de la

„Domniþa Ileana” ºi „Lazãr”, aºa, peste noaptesã joace pe Spânul, un personaj hâd, cocoºat,cu o perucã hidoasã. Era, ce mai, drama vieþiilui artistice. Soarta a fãcut ca la o vreme, sã jocºi eu rolul Harap Alb la Teatrul Gong. Purtamniºte cizme foarte frumoase, împrumutate descenograf de la Teatrul de dramã. Pe cãptuºealalor scria ”Mircea Hândoreanu, Harap-Alb.“ Lapremierã era multã lume. L-am invitat ºi peunchiul Mircea, dar nu a venit. Dupã spectacol,aplauze, flori, felicitãri, „Bravo, Dane! Bine, mã,ai fost bun!“ Mã rog! Dar aproape toþi cei mai învârstã n-au uitat sã adauge: „A, eu am vãzutspectacolul ãsta cu unchiu-tãu. Mamã, ce rol afãcut!“ sau „Eu am fost la spectacolul lui RaduStanca. A, ce specta-col! Tu nu erai nãscut…“

– A.S.: Sunt realmente surprinsã demãrturisirea matale. Aºadar, Povestea lui HarapAlb a fãcut o dublã victimã în familia voastrã deactori, trecând de la drama unchiului la cea anepotului, deºi abordãrile au fost diferite ºimijloacele de tratare de necomparat. Privindretrospectiv, realizez cã acest rol l-a lansat peMircea Hândoreanu ºi i-a asigurat ascensiuneascenicã. Poate cã, într-un fel, acela a fost marelerol al vieþii lui, ca potrivire a stãrii lui sufleteºti debãrbat frumos ºi tânãr cu solici-tarea scenicã.

Te-ai gândit cã ºi trecerea foarte solicitantãde la un rol principal, pozitiv, la altul negativ afost decisã de regizor, iar Mircea Hândoreanutrebuia sã înþeleagã cã acceptând rolul Spânuluiîºi va afecta aura sa de Harap Alb. Ce ºtii desprerelaþia lui profesionalã cu regizorul Radu Stanca?

– Pe regizorul Stanca l-a preþuit, în modincontestabil, chiar dacã poezia elegiacã adomnului Stanca nu rezona cu gustul estetic alactorului Hândoreanu. Într-un interviu acordat luiN. I. Dobra în 1997 pentru ziarul „Tribuna”, unchiulMircea spunea: „Era nevoie de spectacole câtmai multe ºi-atunci repetam, adeseori, pânãdupã miezul nopþii, ca sã iasã piesa repede. Caregizor, Radu Stanca era teribil de exigent, detipicar chiar, dar niciodatã n-a insultat sau n-ajignit pe cineva, cum mai fac regizorii de astãzi.Dacã petreceam cu el noaptea, nu-mi permiteamsã întârzii a doua zi la repetiþii. Era un om su-perior, foarte inteligent ºi modest.“

– Acum când constat cã pe bunã dreptateactorul Dan Hândoreanu s-a simþit umbrit decelebritatea unchiului sãu, încerc sã-mi explicabsenþa lui la premiera aceea. Ce urmãri a avutpentru cariera matale premiera cu Harap – Albde la Teatrul de Pãpuºi din Sibiu?


96969696969696969696

96


– Trebuie sã precizez cã la acea premierã m-am simþit ciudat, chiar dacã fãcusem tot ce se puteaca actor, care interpreta rolul principal. Acum credcã înþeleg… Îl ºtiam bine pe Mircea, pe Radu Stancaîl cunoscusem. Eram mândru de ei. Dar, iarãºi ironiasorþii: dupã o vreme, acum, de curând, într-o cartecu titlul Despre arta pãpuºarilor români, o amplãlucrare în 4 volume, despre lumea teatrului depãpuºi ºi oamenii ei, datoratã lui Toma Hogea, înseg-mentul consacrat mie, sub o pozã cât pagina,scria Dan Hândoreanu. Dar era poza lui Mircea,unchiul meu. Da, trebuie sã recunosc, Mircea a iubitfoarte mult pe Harap Alb ºi Radu Stanca a realizatun spectacol memorabil în cele douã variante. Îmimai amintesc clar din spusele tatãlui meu cevadespre ideea strãlucitã care i-a venit regizoruluipentru Steaua fãrã nume într-o a doua versiune,anume ca în scena dinspre final când Mona ºi Miroiuprivesc cerul ºi peretele gliseazã, lãsându-i pe eiproiectaþi pe întreaga boltã celestã, Radu Stanca i-amãrturisit lui Ion Hândoreanu fericirea încercatã deel. Nu-ºi mai încãpea în piele de mulþumit ºi tata i-aîmpãrtãºit emoþia, cãci în acest perfecþionism constacalitatea înaltã a muncii regizorului adevãrat. ªi RaduStanca a fost un asemenea maestru al actului scenic.

– Am ºi eu o amintire specialã legatã de aceleveniment scenic sibian, anume cã Dorina Stancapentru rolul Mona din versiunea nouã a Stelei fãrãnume ºi-a schimbat ºi look-ul, vopsindu-ºi pãrul blond.Într-o discuþie recentã cu Doti, când actriþa superbãde altãdatã a avut plãcerea sã depene la cei 88 ani aiei amintiri din illo tempore, am aflat cã, întorcându-sede la coafor cu pãrul schimbat din negru în blond,ea a încercat o mare emoþie, gândindu-se cã Barbu,fiul ei cel mititel, s-ar putea sã nu o mai recunoascã.Nu a fost deloc aºa, a concluzionat ea, „pentru cãmama unui copilaº este esenþialmente aceeaºi, indife-rent ce culoare are pãrul, un amãnunt nesemnificativpentru el.” Cum s-au despãrþit cei doi regizori, tatãltãu ºi Radu Stanca? Desigur cã mã refer la momen-tul când Radu Stanca s-a vãzut nevoit sã pãrã-seascã teatrul din Sibiu, el primind în toamna lui1961 un post similar la Teatrul Naþional din Cluj cuîncepere din stagiunea 1961-1962, care din pãcatea fost ºi ultima…

– Ca sã fac înþeleasã situaþia aceea complexãa momentului ce urmeazã sã-l evoc, mã întorc multmai departe în trecut. Înainte de a se apropia deteatru, tata a fost în perioada 1946 - 1948 cronicardramatic la „Curierul”, subintitulat „ziar de atitudineºi curaj“, respectiv de propagandã americanã, înrãzboiul cu presa comunistã din Sibiu. Dupãdesfiinþarea ziarului, el a fost angajat la „România

viitoare“. Aici avea sã plãteascã niºte poliþe maivechi ºi, dupã o înscenare, el a fost concediat ºiexclus din Partidul Comunist Român. Aºa cã IonHândoreanu a fost nevoit sã precizeze permanentcã el fusese exclus din P.C.R.. Abia mai târziu,respectiv în 1951, el s-a orientat spre teatru,activând ca regizor. Îmi amintesc cã tatãl meupãstrase de-a lungul colaborãrii cu Radu Stancaniºte caiete de regie cu schiþe de idei, cu notescrise de maestru ºi cu completãrile sale la spec-tacolele realizate împreunã. Faptul cã lui Ion Hândo-reanu poetul Stanca i-a încredinþat niºte manus-crise cu versuri mie îmi spune mult, anume cãtata fusese un coleg de nãdejde al maestrului. Spercã nu este exagerat sã afirm un asemenea lucru.

– Înþelegi mata cã eu cãutasem cu asiduitateasemenea caiete de regie ale lui Stanca învremea când scriam primul studiu monograficdedicat lui în þara noastrã. Ceea ce m-anemulþumit prin anii 1975-1980, când am cercetatarhiva Teatrului de Stat din Sibiu, a fost tocmaifaptul cã nu se mai gãsea în ea nicio urmã scrisãa trecerii lui Radu Stanca prin aceastã instituþie.Poate cã pe atunci încã nu avusese cine sãordoneze arhiva sau cineva a ascuns tot ce îiaparþinuse lui Stanca, însuºindu-ºi asemeneadocumente, care astãzi au o valoare inestimabilã.Mi-a trecut pe la urechi ºi zvonul cã asemeneadocumente regizorale au fost scoase din þarã,fiind plasate prin Germania. Eu ºi acum, dupãatâtea decenii de la lucrarea de doctorat din 1981,mai aºtept sã aparã din vreo dosniþã asemeneadocumente care pot ilustra travaliul regizoral allui Stanca la Sibiu, unde el a realizat cele maistrãlucite spectacole ale carierei sale de om alteatrului. Ce alte amintiri ale tatãlui matale seleagã de numele lui Radu Stanca?

– În 1971 la Festivalul Cibinium, Teatrul dePãpuºi din Sibiu a participat cu un spectacolpentru copii intitulat Ulciorul lui Vasilache, regiafiind semnatã de Zoe Anghel Stanca. Spectacolulse þinuse sub arcadele Casei Artelor în Piaþa Micãdin Sibiu. Dupã premiera spectacolului, tata ainvitat la un restaurant pe Zoe Anghel, care eraveriºoara lui Radu, ºi pe regizoarea MariettaSadova. Discuþia a ajuns inevitabil la Radu Stanca,moment în care Marietta Sadova a exclamat curevoltã: „Eu cu voi, sibienii, nu discut pe temaaceasta.” Surprins de reacþia cunoscutei regi-zoare de la Bucureºti, tata a întrebat-o de ce areo asemenea atitudine violentã de refuz. Rãspun-sul a venit prompt ºi neiertãtor: „Pentru cã voi,


97


.

sibienii, l-aþi omorât pe Radu Stanca.“ O a doua sur-prizã pentru tata a fost cã Zoe Anghel a fost deaceeaºi pãrere, confirmând spusele colegei sale.

– Îþi dai seama cã în familia lor nu numai Radu,ci ºi Dorina Stanca s-a transferat ca actriþã la TeatrulNaþional din Cluj, unde strãlucise în anii tinereþii. Eiformau un cuplu cu o anumitã celebritate în teatruldin þara aceasta. Marietta Sadova nu putea sãrãmânã insensibilã la tragedia familiei Stanca, undeîn 6 luni au plecat la Domnul atât tatãl, decedat în26 decembrie 1962, cât ºi fiul Barbu, bãiatul sãugenial, care dintr-o culpã medicalã a murit în 14iunie 1963, la vârsta de 9 ani. Cu atât mai dramaticãrezonan-þã dobândesc speranþele lui Radu, careîn 9 mai 1962 scrisese poezia Testament, undefiul lui, ca „viteaz argonaut de curse lungi” primeadin partea tatãlui care îºi simþea aproape sfârºitulo misiune strãfulgeratã de tragism din perspectivatimpului: „Iar, dacã poþi ºi ai cumva rãgaz,/Din foculnavei tale, planetar,/Ia o scânteie, chiar ºi pentr-unceas,/ªi-n amintirea mea aprinde-o iar.“ Toþi colegiide bunã credinþã din teatrul românesc au fostmarcaþi de o asemenea cutremurãtoare ieºire dinscenã, prin care chiar ºi Dorina, singura din familiecare a rãmas în viaþã ºi a continuat sã urce pe scenãla Cluj, devenise realmente o eroinã tragicã. ªi aºaa trãit ea pânã astãzi, ca o preoteasã de templuantic, veghind un tezaur ascuns, opera pe atuncinecunoscutã a lui Radu, operã care trebuia scoasãla luminã. Esenþialmente, în posteritatea soþului ei,ea nu a fãcut întreaga ei viaþã decât atât. Ceea ceeste enorm! ªi a pus în luminã creaþia literarã a luiRadu Stanca, uitând cu desãvârºire cã ºi ea fuseseo vedetã a scenei, care s-ar fi cuvenit sã nu fieuitatã.

– Da, femeia aceasta este cu totul deosebitãprin felul cum ºi-a înþeles misiunea, rostul ei fiindacela de a nu lãsa sã moarã opera lui Radu Stancaºi mai ales de a pãstra vie dragostea Lui pentruea, Ea – marea sa iubire, Ea – Doti, „înger deznã-dãjduit al tuturor nãdejdilor mele“, cum þinea sãprecizeze însuºi poetul.

SÎRGHIE A.

Dialog desfãºurat la Sibiu, în data de 10 decembrie 2015

SEMNAL

RADU STANCA. Profil spiritual, vol.1-2 –Marin Diaconu, Anca Sîrghie, FundaþiaNaþ. pentru ªtiinþã ºi Artã, 2015, p. 720

Scrisori despre Liviu Rebreanu vol.II -III,Ionel Popa, Editura Almarom, 2013,

p 210; p. 112

Memoriile unui ofiþer de artilerie (Ed. AteneulScriitorilor, 2014, p. 240); Memorii din copilãria

mea (Ed. Singur, 2015, p. 148) –Constantin Zavati,


98989898989898989898

98

NINGE

Ninge, Doamne, zãpada cea bunãpeste inima mea,peste mintea mea,peste sufletul meu.ªi nu uita nici casa în care zac,Pârjolitã de dor.

Zãpada albã, curatã ºi ziditoare de viaþã.ai nins ca-n copilãrie,troienind inima ºi ochiul meu.

Ai nins la uºi ºi ferestre,asediindu-mã cu harul tãuºi nu te-am putut opri.

M-am luptat cu ninsorile Tale,pânã când m-ai învins în alb,m-ai doborât ca sã mã ridici,ºi mi-ai dãruit alb.

Ninge, Doamne, Naºterea Ta,ca-n suflete sã se spargã negrulºi umbrele sã fugã.

Curge, Doamne, albul copilãrieipeste griurile mele.

Ninge, Doamne, Naºterea Taspre „case” noi, curateºi-nfãºate în lacrimile Mamei.

Ninge, Doamne, Naºterea Ta spre cãide luminãºi lasã îngerii sã ne atingã.

Ninge Doamne, Naºterea Tapeste mine ºi lasã-mi întâlnirea.

MariaMIERTOIU

Ai ninsNaºterea Ta, Doamne, la „poarta vieþii“,pânã am deschis.

Ninge, Doamne, Naºterea Ta,povara albuluide luminã ºi-mpãcare.

Doamne, cât alb la Naºterea Ta!îngerii scânteiazã, bucuria se aºazã uºorºi griul se dilueazã pãtimaº.

Ninge, Doamne, Naºterea Tapeste colineºi uitã-i pe bãtrânii mei pãrinþi,în troienile Tale.

Doamne, ninge la Naºterea Taninsoarea cea bunã, peste copiii din lumeºi lasã inocenþa, vaccinul mântuirii.

Ninge, Doamne, Naºterea Ta,ninge albul iubirii.

Ninge Doamne, Naºterea Tape buze ºi pe urechi de gri.


99

lllll LA PAS PRINTRE CÃRÞI lllll

Volumul „Cartea florilor– The Book of Flowers” sem-nat de Mariana Pândaru,apãrut sub egida a douãedituri „Destine literare” dinMontreal ºi „Cãlãuza v.b.din Deva”, impresioneazã,în primul rând, prin modul încare este conceput, atrãgându-þi privirea florile„daruri ale lui Dumnezeu pentru sufletul omului”,prezente prin imagini sugestive. O carte care areo largã circulaþie datoritã variantei în limba englezã,semnatã de Muguraº Maria Petrescu, cunoscutãnu doar în þarã, ci ºi în strãinãtate pentru traducerilesale, vizibile fiind legãturile cu revista „Luminã Linã”din New York, condusã de scriitorul Theodor Damian.

Fiecare floare are propria poezie, dar ºipropria imagine surprinsã de artistul fotografNicolae Jianu. În total 33 de flori sunt prezente înaceastã carte. Ritmul poeziilor este unul alert, oodã a bucuriei, a vieþii care este întotdeauna înconcurenþã cu timpul, natura, parte din viaþaumanã, regenerându-se, an de an, prin frumuseþeaacestor flori.

Cartea debuteazã cu poezia dedicatãmacului „Floarea somnului/ ºi a viselor/ sângerieluminã/ în verdele câmpului/ ca un ochi lin/ ºi totuºifragil/ însufleþeºte peisajul”. În poezia MarianeiPândaru, floarea soarelui „se rãsfaþã în lumina devarã”, crinul este „ca o trompetã de îngeri”, cireºul„scânteia tulburãtoare a vieþii”, floarea de mãr „ominune sub lumina amiezii”, panseluþa „ochi timiddeschis înspre lume”, bujorii „frumuseþi imperiale”,narcisa „floarea norocului”, crizantema „floarea deaur”, placheta este o adevãratã odã dedicatãflorilor, toate zugrãvite în culori vii, poeta fiinddescoperitã în versuri de o sensibilitate ºi odelicateþã remarcabile.

Membrã a Uniunii Scriitorilor din Româniaºi a Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti, cu o prezenþãconstantã în revistele literare, deþinãtoare anumeroase premii, amintind aici premiul „Mihai

Eminescu” pentru poezie ºi premiul „Novalis” dinGermania, Mariana Pândaru este redactorul-ºefal revistei „Ardealul literar”, revistã în care publicãnume sonore ale þãrii, fiind o continuatoare ademersului soþului domniei sale, Valeriu Bârgãu.A publicat 16 volume de poezie, însemnãri decãlãtorie, publicisticã ºi interviuri, fiind unul dintrecei mai activi scriitori hunedoreni. De Bistriþa estelegatã prin prezenþele constante din ultimii ani laevenimentele realizate de Societatea ScriitorilorBistriþeni „Conexiuni”, aducând mereu noutãþi prinapariþiile editoriale de la Editura „Cãlãuza v.b.” pecare o coordoneazã ºi prin revista „Ardealulliterar”.

Volumul „Cartea florilor” este dedicat, înprimul rând, celor care iubesc viaþa ºi sunt precumflorile primãverii, mereu surâzãtori, cu dorinþa dea învinge vremurile prin lupta constantã a luminii.

Mariana Pândaru meritã a fi cititã cuaceastã carte pentru a ne abate, preþ de aproape100 de pagini, de la drumul stânjenitor al vieþii dezi cu zi, pe o cãrare în care sunt prezente toateflorile lumii cu al lor parfum, oglindite prin versurilepoetei.

Menuþ MAXIMINIAN:

CARTEA FLORILORde Mariana Pândaru(Ed. Cãlãuza v.b. ºi

Ed. Destine Literare, 2014)

Romantic ce aduce prinvers o lume creionatã într-unatelier propriu, Ioan Vasiu estepoetul ce impresionea-zã înprimul rând prin modul în careapropie cititorul de lumea cuvin-telor. Volumul „Târziu în cuvin-te”, apãrut la Ed. Eurostampadin Timiºoara, aduce în centrupoeme cuprinse în ciclurile

„Dulce ºi amar”, „Iubind în ºoaptã”, „Târziu încuvinte”, însoþite de ilustraþiile semnate de MironSimedrea, ceea ce accentueazã mai multviziunea artisticã.

Citind volumul, revedem încã o datãviziunea asupra literaturii a poetului, cel care esteînsoþit de vers în fiecare clipã „visez mereu,adeseori visez/ cã te recit în ºoaptã ca pe uncrez”. Trecerea timpului este marcatã prinînsoþirea cuvintelor de teme cheie care fac dinpoezie un mod de nemurire, un remediuîmpotriva uitãrii, leac pentru fiecare cititor.Dincolo de toate, în versul lui Ioan Vasiu rãzbate

FlorileMarianei Pândaru

Cântec de leac

TÂRZIU ÎN CUVINTEde Ioan Vasiu(Ed. Eurostampa)


100100100100100100100100100100

100


dragostea, cea care ne apropie nu doar de semeniinoºtri, ci ºi de divinitate. Avem de a face cu o starede poezie care rãmâne constantã pe tot parcursulvolumului, scrisul e unul blând, însã cu lama ascuþitãa cuvintelor atunci când e cazul, astfel încât versu-rile te þin într-un ritm alert pe parcursul celor 100 pag.

Ioan Vasiu ºtie sã aducã în centru oriceeveniment, fie el ºi secund, dându-i viaþã, eul liricimpregnând fiecare detaliu, astfel încât sã avemde-a face cu o sãrbãtoare. Textele sunt curatelegãnând pe ritmuri trãiri sincere asumate de însuºipoetul care, de multe ori, îºi aºazã sufletul în paginacititorului, poate, ºi de aceea avem de-a face cu untonus revigorant. În mare parte, poezia este cu rimãîn metru clasic, însã rãzbate ºi un ciclu cu vers li-ber postmodern. Structurând ciclul întâi – are 48 depoeme, al doilea 44 de poeme ºi al treilea 7 poeme,construind împreunã un portret destul de complexal lui Ioan Vasiu ca poet.

Deºi îºi intituleazã cartea „Târziu în cuvinte”,poetul nu este unul aflat la debut, încã din anul 1984,Laurenþiu Ulici girându-i activitatea: „Ioan Vasiu,poet care se poate miºca în voie pe mai multelungimi de undã, dar care e mai la el acasã în aerullimpede ºi de elegiacã muzicalitate al tradiþieitransilvãnene”.

Acest „târziu” vorbeºte însã despre recupe-rarea unor valori care erau altãdatã repere pentrusocietatea noastrã, de apropierea de oameni ºi detrãirea mai profundã a sentimentului de dragoste.Pe alocuri ne întâlnim cu atmosfera bacovianã:„plouã calm pe munte ºi câmpie/ plânge cerul ºisuspinã iar/ grea de roade toamna întârzie/ versulmeu e dulce ºi amar”.

Despre modul în care poezia poate firemediu, spune însuºi autorul: „e atâta frumuseþeîn fiecare vers/ ºi atâta bucurie în fiecare cuvânt/rãmâne amintirea un curcubeu neºters/ cândrãsãritul râde în ochii tãi rãsfrânt”. Iubirea este privitãîn diverse moduri: „iubirea mea e o calmã libelulã/ce alunecã pe un râu vijelios/ spre o cascadã veºnicnesãtulã/ ce curge invers nu de sus în jos”. Versurilepot fi scrise oricând ºi oriunde, inclusiv pe o batistã,atunci când sentimentele sunt puternice iubireafãcându-ºi loc în sufletul nostru: „iubiri rostogolitepe zãvor/ iubiri care ne alinã ºi ne dor/ iubiri ne-împlinite în secret/ iubiri ascunse în suflet de poet”.

Poetul adevãrat trãieºte întotdeauna încon-jurat de poezie: „în jurul meu e atâta poezie/ amurgule un ghem imens de jar/ ce se rostogoleºte pecâmpie/ când toaca ploii bate tot mai rar”.

Pe aceeaºi linie, Ioan Vasiu ne spune„poemul meu/ te cautã/ mereu/ ca muntele/ ateu/

hrãnind/ un curcubeu/.../ cu poezia mea/ fãrã deea/ aº vrea, iubito/ astãzi/ sã te îmbrac”. Pânã ºinatura este pãrtaºã la frumuseþea versurilor„vântul îþi recitã poezii/ însã te prefaci cã nu leºtii/ iar cireºii pun din nou cercei/ ochii tãi alãturide ai mei”.

O poezie ce rãzbate cu cãldurã dincolode anotimpuri aducând un spirit viu, motiv pentrucare vã recomand sã citiþi acest volum.

Dumitru TÂLVESCU:

ARHITECTURA LUMINIIIniþiere în semiotica formelor sacre de Aritia D. Poenaru(Editura Performantica Iaºi, 2012)

FIINÞA DE LUMINÃ

Când un poet se apleacãspre tainele arhitecturii luminiigãseºte în aceasta prilej deexaltare ºi formã fizicã demirare. Volumul Aritiei D.Poenaru le îmbinã pe amân-douã. Lãsând la o parte, darnu ignorând-o, disecþia pro-fundã din punct de vederetehnic al cãrþii, ca profan nu

pot sã nu remarc extraordinara legãturã stabilitãîn determinarea sacrului, pornind din cele maivechi timpuri, pânã la încununarea minunatuluiproiect ICHTUS, prevãzut a se realiza într-un viitorincert, dar sigur, la Sãcãrâmb. Remarcaþi faptulcã aceste iniþiale, care provin de la denumirea înlimba englezã a proiectului, International Complexfor Human Therapy and Unity of Spirit (ComplexulInternaþional pentru Terapii Umane ºi Unitate aSpiritului) înseamnã în limba greacã „peºte”,simbolul desenat al acestuia servind o lungãperioadã de timp drept semn de recunoaºterepentru vechii creºtini.

Astfel, pe parcursul lecturii ni se definescdin punct de vedere al arhitectului, prin prismastudiului integrator asupra elementelor particulareale prezenþei unui edificiu sau construcþie într-unloc anume, motivele ºi cauzele tainice ale exis-tenþei acestuia chiar în acel loc, felul cum seraporteazã la mediul înconjurãtor, la orientareaîn spaþiu, la poziþia pe care o are din punct de


101


vedere geografic. Susþinut cu o bogãþie de exem-ple, în care sunt explicate simboluri pãstrate intactpânã în vremurile noastre sau pe care abia acumle desluºim, Aritia ne explicã, la fel ca unor ºcolaricare nu trebuie sã uite, minunea înþelegeriisensului edificiului, de la banala locuinþã familialã,pânã la giganticele temple din vechime, cele alezeiþei Hatshepsut, în Egipt, templul lui Apollo,Pantheonul, mãnãstirea Argeº, bisericile din lemndin România, pânã la motivele cosmogonice pecare le gãsim disimulate în reprezentãrile arhitec-turii contemporane, clãdirile gigantice din Golf,muzeul Guggenheim etc.

Omul, arhitectul, filozoful Aritia parcãtranscende simþurile poleind cu mãiestrie înþelesuritainice, aducându-le prin cuvinte meºteºugite spreînþelegere. Desluºim astfel repere semantice, princare se motiveazã efectele interacþiunii dintre omºi clãdire, implicaþiile amplasamentului, de cedevine casa nucleu al arhitecturii profane, simbo-lismul locuinþei ca arhetip al „facerii lumii”, cuexemple sugestive prin desene, fotografii sauexplicaþii ample. O abordare aparte e reprezentatãde enumerarea aspectelor pentru care este nevoiede schimbarea paradigmei privind sãnãtateaarmonicã ºi calitatea vieþii la spiritualizarea arhi-tecturii. Spre final, se prezintã proiectul ICHTUSîn detaliu, iar cititorul va înþelege cã materializareaacestuia l-ar putea transforma într-una din celemai surprinzãtoare ºi minunate construcþiirealizate vreodatã de om.

Cuvintele care se cuvin a fi gãsite pentrua determina potenþialul cititor sã abordeze aceastãlucrare sunt poate, needificatoare. Cert este cãam avut ocazia fericitã de a parcurge cu satisfacþieºi plãcere, uneori mai greu, alteori cu uºurinþã,cele câteva sute de pagini ale volumului, rãmâ-nând la sfârºit cu sentimentul unei unitãþi întreeul singular ºi ideile din volum. Ele cresc în mineluminându-mã cu bucurie ºi înþelegerea cã nou-tãþile expuse pot fi valorificate în mâinile celor res-ponsabili, care vor putea schimba lumea în maibine, prin acceptarea naturii aºa cum e în formeleei de manifestare ºi integrându-ne în mediul ei, for-mând împreunã, om ºi naturã, acel conglomeratbenefic pentru sãnãtatea planetei ºi a locuitorilor ei.

Acesta este romanul pecare ni-l propune d-na prof.Elena C. Petruþ. Ceea ce areuºit, i se datoreazã autoa-rei, demonstrându-ne o sur-prinzãtoare cunoaºtere avieþii, o interesantã aplecarespre tainele vieþii, toate aces-tea printr-o fericitã înþele-gere ºi ataºare sufletescã.

Aºadar, despre autoare se cuvine sã scriemdoar de bine, având convingerea cã astfel estedrept ºi corect. Fiindcã este o carte surprinzãtorde bine scrisã fãcând excepþie de la atâtea altedebuturi de carte, carte ce poartã legãmânt deiubire. Cartea m-a þinut treaz pânã aproape deziuã. Dincolo se întindea dimineaþa, iar aripile eile simþeam cum îmi mângâiau privirea plinã desatisfacþie. Bucuria pe care o trãiam era pentruElena C. Petruþ, care scrie cu mare sensibilitate,cu o uºurinþã cum este adierea vântului ºi bãtãilearipii de pasãre. Elena C. Petruþ are un limbajproaspãt ºi o respiraþie pe mãsurã. Scrie cudulcele firesc al începutului, cartea fiind demnãde a trezi în cititor o mare fericire ºi un larginteres. Autoarea surprinde în mod plãcut, prindarul cu care a înzestrat-o Dumnezeu, oferindu-ne clipe de excepþie. Cartea este scrisã cu demni-tate ºi bun simþ, cuvântul este substanþial ºi plinde atitudine. Elena C. Petruþ este generoasã ºiromanul „Sub talpa timpului” este mai mult decâtun rãspuns asupra destinelor noastre, frazele fiindsubstanþiale ºi pline de autenticitate.

Frumuseþea cãrþii este modul de folosire cuînþelepciunea visului liniºtit ºi fericit, a simþirii ºitrãirii puritãþii sufleteºti, a gingãºiei de folosire adialogului ºi al destinelor personajelor Lioara, Did,Marta, Nan, Vlad, Tudor, Zoica, ºi Saºa. Carteaeste cu adevãrat o carte de iubire, o desfãºurarede pagini scrise cu darul sentimentelor alese.Elena C. Petruþ fiind conºtientã cã a fãcut cu folosumbrã pãmântului, prin profesia pe care o are ºi acelor douã cãrþi; una de poezie, intitulatã „ªoapteîn destin” ºi romanul „Sub talpa timpului”. Volu-mul se deschide sub semnul unor întrebãri careîl fac pe cititor sã tresarã ºi sã încerce sã deaniºte rãspunsuri:„Doamne, cât suntem de tre-cãtori!... Cum vine timpul ºi se duce, câte lasã

Miron ÞIC:SUB TALPA TIMPULUI

de Elena C. Petruþ(Ed. Hoffman, 2015)


102102102102102102102102102102

102

în noi, câte ne ia!... Cu ce paºi, cu ce încrânce-nare se petrece!... Cu câtã duºmãnie, parcã, ne obo-seºte, ne culcã sub talpa lui apãsãtoare ºi grea!”Pornind de la acest Motto „Mi-e greu fãrã tine…”aud parcã o ºoaptã, o întrebare ce vine spre inimamea de cititor: lumea din care scrie Elena C. Petruþ,este lumea pe care o trãim, o lume a realitãþii contem-porane, o lume a credinþei ºi a iubirii pentru tot cese petrece în jur.

Autoarea face parte din galeria scriitoriloradevãraþi, expresivi, substanþiali ºi conºtienþi defrumuseþea cuvântului aºezat în paginã.

Gânduri, vise, speranþe, ºoapte, promisiuni,trudã, resemnare, orgolii, iubire, dragoste, îmbrãþi-ºãri ºi atâtea altele, câte se petrec între filele cãrþii...Lioara pare cel mai împlinit personaj al cãrþii, eafiind o elevã strãlucitã ºi cu dragoste reuºind sãtermine facultatea de drept, iar la repartiþie, în locsã aleagã un post adecvat profesiei, acceptã sãlucreze într-un cãmin de bãtrâni, unde se preocupãsã schimbe totul, pentru a-i face pe aceºti oamenifericiþi, pentru zilele câte le mai au de trãit. Apoi, neprezintã apropierea dintre Vlad ºi Marta, care estevenit în unitatea unde este angajatã Marta în interesde serviciu, pentru obþinerea de fonduri pentruunitatea care altãdatã se afla cu reale realizãri;acum, conducerea este preocupatã cu alte treburipersonale. Interesant este ºi modul prezenþeiZoicãi, care face ochi dulci, numai pentru a ajungepe postul Martei.

Apoi, ne este adusã aproape imaginea Tinei,pentru care Lioara nutreºte o mare dragoste. Martaeste o bunã profesionistã ºi nu poate trece pestefaptul cum conducerea unitãþii, nu mai este monitori-zatã de specialiºti strãini, nu mai are rezultateledorite. Nan, o protejeazã pe Marta ºi se dovedeºteun bun aliat. Did ºi Lioara trãiesc, chiar pentru untimp scurt, o frumoasã poveste de dragoste. În final,Elena C. Petruþ ne îndulceºte sufletul cu pagini demare frumuseþe ºi de mare obiectivitate.

Ion RÃªINARUEa cântã...

Ea cântã la harpã,gene lungi ating coarda inimii,

în perpetuã chemareroua din iarbã îndestuleazã seara.

În lanul cu maci greierii tac.

Ghicitoarea

Când mã aºez la masa de scrisºtii cã doresc o cafea,

ochii mei peticiþi cu zâmbetul tãute urmãresc prin aburpânã la ultima literã

poemul curge de la sineca un dangãt de clopot.

Dorinþã

Soarele trece dealulcu forfota în spinare.

Pasãrea doarme dusã pe aripa stângãacoperitã cu aripa dreaptã,

sub pleoape se perindãtoate zborurile.

Sub bolta de steleaprinse de amnarul macilor

scoþi cântecul de greier la plimbare.

Dezrobit de lumina încinsã,în iarba de velur visez sã mã-nsomn

pe braþul tãu stâng.

Vizita

Prima ninsoare, aprind focul,scot din vraful înþesat de pãianjeni

Cartea Genezei.Cu ochelarii pe nas

rãsfoiesc lumina de la început.

Un flutur, neverosimil de mare,cu aripile de culoarea

rochiei în care erai îmbrãcatãcând ne-am cunoscut

graviteazã în jurul lacrimeisuspendate între douã tãceri.



103

lllll POEZIE lllll

Zãpezile de altãdatã

e iarnã ºi nu epãrinþii îºi plimbãcopiii cu saniape trotuarul uscatmicuþii se bucurãacompaniaþi de scârþâitulsãniuþeibunicii sunt triºticã nu le pot arãtanepoþilor zãpezilede altãdatãcopiii sunt veseliºi mimeazã cã se batcu bulgãri imaginari de zãpadã

Cuiburi de vrãbii

plouã de o sutã de zilecerul este un tavan gricare se prãbuºeºtepeste nervii meipeste toate celulele viicare mi-au rãmasneinundatedupã rãzboiul recevara rãmâneo promisiunebiciuie ploaiaflorile de tei biciuie ploaiacuiburi de vrãbiipuii cu galben în ciocse prãbuºeºcodatã cu ploaiacu ochii sticloºispre luminadin cersub clocotul ploiivrãbiile-mameagitã evantaie de aripiîn jurul puiului mortde parcã aºteaptãdin ceruri o vrajã

LaureanLODOABÃ

Cãlãtorie

ºesuri pieptãnate de vântpe unde scrie Tibiscumsmochinii rodescunde apa povesteºtepe ziduricireºi în flãcãrisãrbãtorescneuitata copilãriepânã-n nocturna vale

primãvara întârzieîn aburul recedin munþii Anineio aripã de fluturese zbatepânã-n steleºiiatãsingura amintire

Capricii de toamnã

zãpezile din minese mãsoarã în ani

furtunile din minese mãsoarã în rune

ceaþa din minese mãsoarã în umbre

ploile din minesuntcapricii de toamnã.

Toamnã

se scurge timpulca sângele din ranã –

o ceaþã albastrãse furiºeazã-n cetatecade ca o ghilotinãpeste smocuri vestejite de iarbã


104104104104104104104104104104

104


Dorina Brânduºa Landéneste poetã ºi traducãtoare înlimba suedezã, pasionatã deliteratura bunã ºi atentã lafenomenul cultural românesc.Autoare a mai multor volumede poezie precum Vânzãtorulde imagini (Editura Cãlãuza v.b., Deva – 2010),La nord de sufletele voastre (Editura Cãlãuza v.b.,Deva – 2011), Judecata apei (Editura DaniMar,Deva – 2012), ne atrage atenþia prin volumul depoeme în limba românã ºi limba englezã, Amurguri/Sunsets, Deva: Editura Cãlãuza v.b. 2015 ºiMontreal, Canada: Editura Destine literare, 2015.Traducerea în limba englezã a fost realizatã decãtre Daniela Bullas ºi grafica de Cristina ªandor.O carte de referinþã pentru scriitoare, o punere încercul propriu.

Poeta este în limpezirea identitãþii prinpoemele fãcute public, o face cu pasiune, poeziapoate determina sufletul sã accepte judecatalichidã a timpului. Când îºi prinde identitatea, oacceptã, deºi nu este imaginea pe care o cãuta.Sinceritatea ei, bucuria de a se întâlni cu imagini,metafore, semne, simboluri, toate o ajutã sãcapteze inefabilul. Se supune ºi înþelege cã lumeanu poate fi limitatã la propria imagine despre ea,cã existã ceva dinamic ºi hotãrâtor care schimbãlucrurile. Acceptã realitatea cu luciditate. Suntpoeme care au legãturã evidentã cu volumelepublicate, sunt ºi poeme inedite.

Dorina Brânduºa Landén ne propune o cartelãmuritoare despre creaþia sa. Reþinem onestita-tea dusã la extrem, singurãtatea artistului într-olume în miºcare, temele istoriei care ne intrã subpiele, strigãtul la nord de sufletele noastre, tainelelumii moderne, mutaþiile care au loc în viaþafiecãruia. Volumul debuteazã cu un poem simpluºi profund, Note biografice, poeta îºi pune sufletulla dispoziþia cititorului.

Naºterea este un miracol ºi simbol, viaþa vinecu energie în timp ce moartea înoatã în jurulnostru, lumina este înjumãtãþitã, apoi vine laptelememoriei ºi tristeþea.

„Numãrându-ºi tãcerile/ singurã/ în noapteaaceea/ plângea mama.// Eu nu mã nãscusem încã/ºi moartea înota lângã mine.// Trupul nu mai

încãpea/ în miezul întunericului/ grãbindu-mã sãtrãiesc/ sã ajung la capãtul drumului// Mã nãºteamfãrã-ncetare/ fãrã o patã de sânge/ precum dimineaþape limba unui clopot (Note biografice, p. 7).

Ultimul vers citat defineºte momentul unic alnaºterii: dimineaþa pe limba unui clopot, un versnotabil.

Sunt unele date definitorii în viaþa sa, a fostmarcatã de evenimente, sunt ceremonii speciale,insomnii, diferenþe, vise, zile ºi zile care intrã înistoria personalã a fiecãruia. În poemele ineditene transmite bucuria întâlnirii cu adevãrul venit prinaceste poeme, frãmântãrile care declanºeazãviziunea. Sunt destine, umbre, oglinzi, rigoareacercului, mitologii ºi poemul neterminat, cel careaºteaptã poetul la intersecþia lumilor.

Traducãtoare în limba suedezã de poeziebunã, ea simte puternic tensiunea dintre idei ºiforme, dintre o zi ºi alta.

Putem reþine din economia volumului stãrile:Dintre hergheliile norilor rãsare luna, rãmân în urmãpoduri ce au ars, copilul este prizonierul viselorsale, existã un suflet al întunericului sau realitateacare izbeºte memoria poetei, „ziua de lucru seînfãºoarã în jurul meu/ se lipeºte de mine cumâinile/ cu urzeala ei familiarã/ de sunete zdrobite/în lupta cu îngerul neputinþei” (Ziua de lucru, p. 123).

În poemul Retorica cercului, Dorina BrânduºaLandén ne transmite viziunea ei asupra lumii, unpoem dens, definitoriu pentru viaþa femeii prinsãîn plasa destinului între o patrie ºi alta, între o limbãºi alta, între istorii contradictorii care se întrepã-trund. Umbra drapelului degerat marcheazãpeisajul, oamenii sunt versiuni ale umanitãþii,iubirea oamenilor este fierbinte ca o gurã de puºcã,dar amãrãciunile afecteazã trupul, fiecare doarmecu o grenadã amorsatã lângã sine. O nouãaventurã aºteaptã oamenii, ziua de astãzi îi sufocã,e o luptã acerbã pentru viaþã, fiecare în cercul sãu.Existã educaþie, aceasta îþi permite sã locuieºticonfortabil în cercul stabilit, apoi o bunãstareabstractã, prezentul dureazã precum moartea.Ochi te privesc, timpul secerã grâul, orele foºnesc,jumãtate vin ºi jumãtate se duc, poeta îºi doreºteun timp întreg. Copiii plãmãdesc oameni dezãpadã, inocenþa îi elibereazã. Apoi vine întrebareade final: „Dar cum poþi sã fii liber/ când te pomeneºti/faþã în faþã/ cerc în cerc cu moartea?” (p. 133).

De asemenea, în poemul Mitologia morþiimoderne, Dorina Brânduºa Landén pune problemede plumb pentru o lume în cãdere, ceva scapãmemoriei, ceva se duce definitiv într-un sens fãrãde sens. „Le-a fost vândutã/ o singurãtate trudnicã/între patru pereþi ºi duºumele lucind/ într-o luptã

Constantin STANCU

Când sângelesolicitã miracole


105


absurdã împotriva murdãriei./ Moartea îi iubeºte/ eali se potriveºte ca o mãnuºã” (p.148).

Existã multã tristeþe în poemele din acest volum.Titlul sugereazã un final implacabil, amurgulcivilizaþiilor, sfârºitul omului aºa cum a fost creat,capãt de drum în istorie, viaþa omului prea strâmtãîntr-un timp concentric. Amurgul zeilor sau spargereaoglinzilor. Dizolvarea iubirii într-un amurg abstract.Poeta este nedreaptã cu sine, ideile o sfâºie,oglinzile se sparg. „ªi eu vãd în oglindã/ noapteacum linge cu limba ei rece/ rãmãºiþele zilei ce trece”(p. 155).

Unele poeme sunã mai curgãtor în limbaenglezã, lucrurile se limpezesc în metafore. Alteoridiscursul poetic este frust, frazele descriu o lumeatinsã de frig ºi frigurile amurgului, stãrile s-audecantat în versuri, umbrele stãruie sã ne readucãîntr-o patrie depãratã; „durata lucrurilor e cât un bob/în pliscul sur al porumbelului/ iar moartea nu e unlucru care sã se termine/ ea lucreazã înãuntrulnostru/ e trecutul ºi viitorul nostru” (Umbre, p. 205).

Dorina Brânduºa Landén ar fi putut sã-ºi limitezediscursul, tristeþea însã dã forþã acestui realism carevine din suferinþa acceptãrii unei lumi prinsã în cerculzãpezilor abstracte.

Putem reþine ºi un orizont optimist: „dar în mineveghea îngerul/ curat ºi luminos ca oglinda/ elnedefinitul neºtiutul/ mã aservea trandafirului” (Notebiografice, p. 8).

Istoria unei fiinþe este bine creionatã în Poemneterminat: Copilã fiind mi se spusese/ cã lumeaeste foarte frumoasã/ era un timp pentru legende/un timp pentru zbor/ fãrã astâmpãr sub cerul fãrãnori/ mi-am cheltuit zilele foarte repede/ ºi ceva aplecat tãcut din sufletul meu (p.163).

UNTDELEMNUL NOROCULUIde Luminiþa Cojoacã

(Ed. AXA, 2012)

Luminiþa Cojoacã, dupã cum reiese dinvolumul sãu „Untdelemnul norocului“ este o poetãa tonurilor grave, poezia sa fiind un receptor alsuferinþei generale, dintr-o lume în care s-aupierdut speranþele, s-au aglo-merat relele, s-austatornicit neputiinþele. Cãci: „Pãcatele noastretoate/ Au orbit ochiul prea sfânt“ (pag. 5) ºi „Pepãmântul din cuvânt/ Urcã orbul, iedul sfânt/ Demoarte ca sã fereascã/ Luminarea creºtineascã.“(pag. 32). În toatã aceastã stare de lucruri, poetularde, simþind în propria-i fiinþã „încolþind în moartespinii/ Cãrnii fãrã cãutare.“ (pag. 37).

Îºi doreºte sã fie un observator echilibratîntre bucurie ºi suferinþã, între luminã ºi întuneric,dar arareori reuºeºte acest lucru. Prin structurasa interioarã autoarea simte mai mult dezamãgire,decãdere, pulbere, cãlãi, minciunã, „nunþi fãrãmirese“, patimi, moarte chiar. ªi scrie: Pãmântulmiroase, pãmântul urlã peste apusul soarelui/ninsoare îngânã Dumnezeu/ în faptele oameni-lor.“ (pag.69).

Din când în când îºi dã seama cã aceastãlume o strânge prea tare în corsetul sãu ºi atunci,dã drumul strigãtului de eliberare: „Unde eºti tulibertate/ ceas de înger fãrã moarte/ ochi nãscutdin suferinþã/ carne ninsã cu credinþã// sã testâmperi în noroc / focul sã te creascã-n loc/ sãfi vie peste deal/ candelã fãrã de mal.“ (pag. 45)

Un respiro de scurtã duratã, cãci: „Vânt ºipãmânt/ Flãcãri Doamne sunt/ C-a murit mirosul/Rupt precum e osul/ De pãmânt curat/ Os prealegãnat/ S-a aprins cuvântul/ Soarele ºi gândul/Flãcãri luminate/ Cu pãcate toate/ S-a umplutpãmântul/ Osul cu veºmântul/ Morþilor legate/Piatrã nu se poate.“


106106106106106106106106106106

106

lllll POEZIE lllll

Gheorghe TAªCU

Lumina nevãzutã

În noi se naºte luminanevãzutã a lumiiºi þipãtul pomilor se trasformã-n roade.

Îmi trece peste umeripãdurea cea verdecând pe sub frunzeadorm pitpalacii.

De noi se reazãmã visulpentru ziua de mâineºi se-aude cum bate vântulrãscolind amintirea.

Sub bolta albastrã se-ntinde luminaatingând mâinile truditese desface prin iarbãaducând nemurirea.

În noi se naºte luminanevãzutã a lumiiºi vine, peste ne-nblâzitele ploi,copilãria ne paºte-n cuvintesub zodiile noi.

Paºnica liniºte

Ascultã-mi cuvântul la orele serii,Nu vezi, mã paºte tristeþeaFãrã milã.

M-aº întoarce-n izvoareCu sufletul curat,Cu lacrima ochiului fãrã pãcatDar mi-e teamã de vise,

De mãsura nedreaptã a nopþii,Mi-e teamã cã voi rãmâne captivPeste locuri fãrã numeªi-atunci, trupul se frângeCa un lujer.

Flãcãri se-aratã-n universAsediind paºnica liniºte.

Ca o imagine generalã, aº spune cã poeziaLuminiþei Cojoacã adunã în ea prea multã stareapãsãtoare, sufocantã pentru cititor, chiar dacã eaeste un gest de eliberare a autoarei. Ea doreºte sãtransmitã tot nenorocul tristeþii sale, dar vine pestecititor cu o adevãratã roatã dinþatã, greu de suportat,greu de înþeles, greu de acceptat. Chiar ºi când seaflã „cu faþa la înger“, într-un soi de rugãciune, scrie:„Am învãþat în gând sã ning/ Amarul fãrã de spe-ranþã/ Ideile strigând în frig/ Urlau iubirea fãrã viaþã// Un vis amar cu iz de viu/ Curgea în carnea arãtatã/Viu Dumnezeu peste cuvânt/ Ningea stins cruceablestematã// În rostul fãrã de soroc/ Se întorcmãtãniile alene/ Întindeþi morþii peste tot/ Sã ardãvremurile grele.“ (pag. 12)

Spre a scoate cititorul din acest hãþiº greoi, i-aºsupune atenþiei una din poeziile frumoase alevolumului: „În carnea fãrã jurãminte/ Sã creºti Pãrin-te lucruri sfinte/ Sã aperi rodia aleasã/ ªi pâinea depe sfânta masã// În carnea fãrã de pãcat/ Dã viaþãiedului vãrgat/ ªi iartã-l Doamne de nu ºtie/ Cãmoartea a murit de vie // În carnea ninsã în cuvânt/Zãcea curat un legãmânt/ Sete de înger fãrã coasã/Floare de poezie aleasã.“

Acestea fiind spuse, aºteptãm de la LuminiþaCojoacã ºi un volum de poezii în care stãrilesufleteºti sã-i fie mai limpezite, mai atent trecuteprin filtru exprimãrii. Trãire poeticã are, dar ea maitrebuie încã decatatã.

Ancuþa BÂRSAN


107

„Cu dragoste de oameni ºi fricã deDumnezeu”, dupã cum noteazã într-una din pro-zele volumului „Cumpãna dreptãþii” – aºa l-amperceput pe Mihai Sãlcuþan, prieten vechi, cucare am bãtut cândva drumurile Sorocãi. Înrãstimpul în care ne-am vãzut sporadic, el a publi-cat frenetic ºi cu succes epigrame, epitafuri,catrene umoristice, ron-deluri, acestea din urmãîntâmpinate cu admiraþie nedisimulatã deredactorul care sunt. Pentru a se elibera puþin de rigoareaimpusã de genul epigramatic (corsetul rimelor,poante, accente prozodice sau satirice), poetula trecut la prozã, neputându-se însã despãrþipe deplin de zeiþa Themis, de balanþa justiþiarã(aici „cumpãnã”)ºi de spada din cealaltã mânã,de profesia sa de o viaþã, de umorul care þinede fiinþa lui. Detest trucajele ºi mimãrile. Considerprozele din aceastã carte sincere, fãrã floricelestilistice, cu inserþii textualiste ºi alte farafas-tâcuri la ordinea zilei. Proza e una vie, a cazurilor litigioase deviaþã, trãdând avocatul pledant, cu oarecarepedanterie filologicã, dar ºi juridicã, într-ovarietate de stiluri: când gazetãresc ºi dinamic,(„Acordul fin”,”Viaþa merge înainte”, „Martorulprincipal”), când obiectiv ºi auster („Cumpãnadreptãþii”, „Trecerea dintre lumi”, „Pedeapsavisului împlinit”), când poematic ºi colorat(„Justiþie divinã”,”Porþile destinului”,”Magie detoamnã”, „Ospãþ la miezul nopþii”), când ironicºi cu vervã satiricã, acesta din urmã având opondere considerabilã în materia volumului („Înnumele legii”, „Lansare cu cântec”, „Ce micã elumea!”, „Apãrare din oficiu”, „Adevãrulabsolut”, “Cheltuieli judiciare”,”În folosulcomunitãþii” , “Fãrã drept la cuvânt” etc). Cititã în cheie autobiograficã, aceastãcarte ar putea fi „un jurnal la barã”. Lumeatribunalelor ºi a juriºtilor îi dã unitate tematicã,precizatã de apartenenþa subiectelor la acelaºimediu problematic ºi tradusã la rândul sãu

printr-o succesiune de tipologii umane, pendu-lândcomportamental între dramatic ºi ironic: þãranulcredincios, convins de dreptatea lui ºi a lui Dumnezeu,preotul trãdat, dar netrãdându-ºi conºtiinþa, ziaristulcorupt ºi fãrã verticalitate, tânãra care-ºi deturneazãdestinul ca victimã a unui accident nedorit, fiul „risipitor”reîntors acasã, bãrbatul care îºi regãseºte rodul iubiriinelegalizate din tinereþe, dar ºi poliþistul comunitar, obe-dient ºi oprtunist, tinerii contemporani pentru care sexule o joacã sau e singurul lucru la care se pricep etc.

Interesant este cã gesturile, atitudinile acestorpersonaje, de cele mai multe ori nu sunt surprinse îndialog, ci în comentarii caracterologice. Mihai Sãlcuþaneste maestru în portrete. Iatã-l pe cel al avocatului,pus în gura unui personaj:”...avocatul, dupã ce vedeºi cunoaºte toate cele ce se pot întâmpla omului,ajunge la o înþelegere maturã a lumii, cã se detaºeazãde evenimentele acesteia ºi poate sã exprime personaldragostea de viaþã ºi de oameni. Cã trãieºte într-ununivers concentrat, redus la o singurã dimensiune: pro-funzimea umanã. Este un fel de Don Quijote, care nurãtãceºte pentru a cunoaºte, ci cunoaºte tocmai pentrucã nu rãtãceºte, adevãrurile pancronice aflându-sepermanent în preajma sa. Conºtiinþa proprie face dinel un sfãtuitor care încearcã sã-i convingã pe oamenicã pot fi mai buni decât faptele lor, cã mai binele poateveni de oriunde, de unde te aºtepþi mai puþin”(„Cumpãna dreptãþii”). Ca o pecete stilisticã a unui redutabil epigramistce este, uzând admirabil de poantã,multe schiþe din volum se terminã cu o frazã definitoriepentru titlul schiþei sau pentru marcarea mai pregnantãa acþiunii sau a portretului personajului principal. Uneori, eroii prozelor îºi descoperã noteledefinitorii în limitele unui conflict de naturã dramaticã,alteori dramatismul se topeºte în umor. Fin psiholog,Mihai Sãlcuþan analizeazã mecanismul comporta-mental declanºat de un eveniment-limitã.

Existã în unele povestiri un fel de „perdea liricã”,alta decât cea proprie cadrului epic, prin care autorulrealizeazã un contrapunct sugestiv („Magie detoamnã”, „Ospãþ la miezul nopþii”).

Între dramatic ºi ironic

Passionaria STOICESCU

lllll NOTE DE LECTURÃ lllll


108108108108108108108108108108

108

Autenticitatea literarã/autenticitateajuridicã vorbesc despre aptitudinea de a cuprindeîn limbajul prozei artistice „vietatea” lumiitribunalelor. De aceea normalul alunecã în tragic,iar tragicul, uneori, în parodic.

Riguros ca fire ºi culturã, autorul preferãfineþea detalierii comportamentale ºi buna mânuirea cuvintelor în genul scurt al schiþei, pentru a-ºiþine în mânã personajele ºi a nu se disipa în acþiunistufoase. Se încearcã în acest sens sugestia prinatmosferã, pe fondul unor întâmplãri sauîmprejurãri ce necesitã intervenþia justiþiei(pãmânteºti, divine).

Arar, limbajul uneori livresc al persona-jelor, ba chiar viaþa lor rezumând o experienþãpronunþat livrescã, favorizeazã o anume þepeno-ºenie stilisticã, asupra cãreia autorul ar trebui sãintervinã. De asemenea, mai multã acþiune ºidialog, alãturi de psihologia personajului, undeMihai Sãlcuþan se dovedeºte maestru, dar ºiîmbogãþirea paletei tematice cu subiecte luate ºidin alte medii decât cel juridic, ar constitui pentruviitor un exerciþiu epic de succes.

Spiritul de observaþie, plãcerea causeriei,talentul de a sesiza reacþiile omului care nu aresimþul evenimentelor, dar e supus lor, sunt totatâtea calitãþi demne de luat în seamã la un poetcu state vechi de funcþiune, care acum înoatã„cumpãnit” în apele prozei.

lllll NOTE DE LECTURÃ lllll

poem

strigãtul meuva decapita liniºtea pietrelorîn aceastã singurãtatemumificatãîn pereþii de calcar

un somn scãmos va rodidin umbra pusã la macerato nouã viaþã bolnavãfãrã fitil

acesta nu esteidealismul transcedentalkant a muritprost

Marian HOTCA

poem în interval

[tulburãtoare e luminace a trecut prin nisipcãci sânge e scosîn cortina vãzduhuluitrasã peste soare]

poem în interval

[între douã verticale de întunerice greusã-þi gãseºtiorizontala de luminã]

poem în interval

[restul negaþiei e dovada clarãde a spune danimiculuidin jurul tãu]

poem în interval

[toate pãsãrile au murit în minedoar zborul lor atârnã durerosîn mâinipleoapele nu mai potsemãna licãriri de steleacum învaþãnumai plânsul]


109

lllll FILE DE ISTORIE lllll

Dragoste de Cernãuþi„Uneori soarta te poate proiecta pe melea-

guri, pe care nici nu visai sã le cunoºti vreodatã”.

Nicolae absolvise „Filozofia”, dar exact înanul terminãrii studiilor, începu criza, o crizã finan-ciarã ºi economicã ce afecta întreg mapamondul,prin ºomaj, falimente, datorii ºi tulburãri sociale.Rãzboiul mondial sãrãcise mult populaþia. Titraþii,spuma intelectualitãþii era cea mai puternicmarcatã. Dar situaþia cea mai tragicã o aveauproaspeþii absolvenþi de universitãþi, care laterminarea studiilor îºi vedeau toate visurile ºiaspiraþiile spulberate. Pentru un post de portarse prezentau la concurs un absolvent demedicinã, unul de litere, un inginer ºi un licenþiatîn drept. Dacã l-ar fi ascultat pe tatãl sãu, preotîn sat, Nicolae ar fi avut mai multe ºanse. Daratunci când a mers sã se înscrie la facultate, ºi-aluat dosarul de la teologie, unde-l înscrisesepãrintele sãu ºi l-a depus la filozofie. Acesta eradomeniul pe care dorea sã-l studieze ºi pe acestal-a urmat.

*Pe stradã Nicolae se întâlni cu un cunoscut.– Mai avem o ºansã! Am auzit cã se fac

angajãri în armatã. Hai sã încercãm ºi noi! Oofertã mai bunã nu avem! îi spuse tânãrul.

– ªi unde trebuie sã mergem? întrebãNicolae.

– Ne întâlnim mâine la zece, în faþã laUniversitate. Sã fii pregãtit! îi spuse tânãrul.

Nicolae se întoarse acasã rapid. Era AjunulBobotezei. Involuntar, amintindu-ºi de copilãrie,începu sã cânte cântecele bisericeºti, pe care leascultase din fragedã pruncie ºi care i se pãreauatât de familiare. Avea ºi o voce frumoasã. În curte,proprietãreasa îºi facu semnul crucii cu evlavie.Emil, medicinistul izbucni în râs.

– Dar ce faci coanã Matilda, de te închiniaºa cu foc?

– Pãi e Boboteazã ºi vine pãrintele! Ce, nu-l auzi? spuse femeia.

– Ha, ha, ha! râse cu foc Emil. E Nicu, coanãMatilda, este Nicu, colegul meu de camerã!continuã el conversaþia.

– Cum? Dar cântã aºa frumos! Ce voce are!se mirã Matilda.

– Nu ºtii cã tatãl sãu este preot? De aceeaºtie toate cântãrile bisericeºti la perfecþie! explicãtânãrul.

– Pãi ºi de ce nu s-a fãcut ºi el preot? întrebãfemeia.

– N-a vrut, n-a vrut coanã Matilda! rãspunsetânãrul. Fiecare cu vocaþia sa!

Cu constituþia sa sportivã ºi structura atleticã,a doua zi, Nicolae a fost primit imediat în armatã.Îºi rezolvase astfel problema cu serviciul. Nu aºacum îºi dorise, dar în condiþiile crizei era singurarezolvare posibilã, pentru el. În ceea ce priveºtefilozofia, putea sã o studieze în continuare, în timpulliber. ªi când vor apãrea condiþii mai favorabile, vadeveni profesor, aºa cum îºi dorise. Pânã atunciputea sã citeascã multe cãrþi ºi sã scrie, cum eraobiºnuit încã de pe bãncile ºcolii. Scrisese chiar omonografie originalã a satului sãu, prima de acestfel, dupã ce se documentase foarte serios.Aºezarea fusese întemeiatã de pandurii lui TudorVladimi-rescu când s-au retras, dupã înfrângereasuferitã.

Literatura rãmãsese în continuare pasiunealui Nicolae, mai ales cã, din timpul facultãþii studiasesingur toate cãrþile ºi cursurile prietenului sãu celmai bun, Liviu, student la litere. Toate studiile decriticã literarã, de teoria literaturii, Nicolae lelecturase cu pasiune. Mergea chiar la cursuri, laUniversitate, cu Liviu, sã audieze prelegeriledeosebite, þinute de profesorii universitari.

Viaþa în armatã nu era uºoarã pentru un omînvãþat cu studiul. Dar firea sportivã a lui Nicolae,îl fãcu sã treacã peste impedimente. În unitate,colegii aflarã de pregãtirea lui superioarã. Mulþi îlinvidiau. Bârfele ajunserã chiar ºi la urechilecomandantului. Om cult, Berezoianu, îl chemãurgent la el.

– Bratule, este adevãrat cã tu ai fãcut filozofiaºi ºtii ºi greaca veche?

– Da, domnule colonel, rãspunse Nicolae.– Dupã amiazã, te prezinþi la mine acasã. Eºti

invitat la prânz! E ordin! spuse zâmbind Berezoianu.

Bratu veni timid la colonel acasã. Dupã prânzulcopios, colonelul îl chemã în biroul sãu.

– Vreau sã discutãm despre noile apariþiieditoriale! îi spuse acesta. Tu ce pãrere ai? Ce cartenou apãrutã, þi s-a pãrut mai interesantã?

ªi dezbãturã apoi, ore întregi, teme dinliteraturã, artã, filozofie.

Cornelia PÃUN HEINZEL


110110110110110110110110110110

110


– Mi-a fãcut deosebitã plãcere sã conversezcu tine! La revedere! îi spuse la plecare, lui Nicolae,colonelul. Dar nu uita! Aici, eºti domnul Bratu,filozoful, la unitate eºti Bratu soldatul!

În varã, Nicolae ajunse cu batalionul înCernãuþi. Oraºul era de o frumuseþe stranie, situatpe frumoasele coline ale Carpaþilor, pe malul râuluiPrut. I se spunea „mica Viena”, o denumire meritatãpe deplin. Cu o istorie ºi o poveste fascinantã,fermecãtorul oraº era capitala Bucovinei ºireprezenta unul dintre cele mai importante centreurbane din România. Cernãuþiul a înflorit subhabsburgi ºi a crescut de la un mic oraº deprovincie la un centru plin de viaþã ºi diversificatetnic prin comerþ, meºteºuguri, culturã ºi educaþie.Cu un trecut ºi tradiþii comune, arhitecþii austrieciºi cehi, au transformat Cernãuþiul într-un oraºmodern.

Nicolae a fost imediat fermecat de oraº, careera un loc modern, plin de fumuseþi naturale ºi cuo arhitecturã interesantã, cu multe monumentefascinante, sculpturi atrãgãtoare, parcuri verzi ºipieþe primitoare. În Cernãuþi întâlneai toate stilurilearhitectonice care au existat în ultimele secole înEuropa. Ca veºnic iubitor de artã ºi frumos, Nicolaeadora sã parcurgã pe jos strãzile întortocheate aleCernãuþiului, sã observe stilurile, de la empiriculdin perioada împãratului Napoleon, la liniilemelodioase ale barocului clasic. Admira clãdirileîn stil neobrâncovenesc – o continuare a modernis-mului austriac – precum biserica Sfântul Nicolae,lãcaº în a cãrui compoziþie ornamentalã, acest stilse împletea armonios cu unele elemente din Renai-ssance-ul italian ºi cu procedee specifice româ-neºti. Clãdirile în stil brâncovenesc ºi neoromânescle-a recunoscut uºor dupã frumuseþea ºi ornamen-tele care aminteau de podoabele portului popularromânesc, de straiele þãranilor din satul sãu, darºi dupã coroanele masive ºi semirotunde, care leuneau. Clãdirea impunãtoare a Primãriei a fostconstruitã în Piaþa Centralã a Cernãuþiului în 1847,în stilul clasicismului târziu. Din Piaþã, de-a lungulstrãzii Românã, la o micã distanþã, Nicolae vãzuclãdirea bisericii greco-catolice, construitã în 1821în stil empiric. Cele mai noi construcþii erau celerealizate dupã rãzboiul mondial ce se încheiase,de cãtre firmele franceze, în stilul art deco.

Nicolae era încântat de minunãþiile Cernã-uþiului, care nu puteau fi admirate nicãieri în altãparte a Europei. În faþa sa defilau peste o sutã dezei ºi zeiþe greco-romane sub formã de basore-liefuri, sculpturi bombate, mozaicuri etc. ªi tot atâþia

lei, pãsãri, ºerpi. Constatã cã, centrul vechi alBucureºtiului era doar o tentativã provincialã pelângã statura imperialã a clãdirilor arhitectonicedin Cernãuþi, adevãrate amprente ale istoriei fabu-loase, chiar dinainte de secolul de dominaþie habs-burgicã, cel mai marcant pentru el. Nicolae citisecã prima atestare documentarã a aºezãrii, a repre-zentat-o un hrisov emis de Alexandru cel Bun.

Prima clãdire din Cernãuþi, pe care a dorit são vadã Nicolae a fost Universitatea „Regele Caroll din Cernãuþi”. Construcþia era o bijuterieconstruitã în a doua jumãtate a secolului al XlX-lea, pe unul din cele mai înalte dealuri ale oraºului.La înfiinþarea sa, în 1875 se numea „UniversitateaFranz Josef” ºi era o instituþie de învãþãmântsuperior renumitã în tot Imperiul Austro-Ungar.Nicolae ºtia din cãrþi cã parlamentul austriac aaprobat în 1872 înfiinþarea Universitãþii Maghiaredin Cluj, iar la 20 martie 1875 a hotãrât înfiinþareaunei Universitãþi Germane în capitala Bucovinei.Scopul înfiinþãrii acestei instituþii superioare deînvãþãmânt la Cernãuþi era în primul rând depropagare a limbii, culturii ºi ºtiinþei germane înaceastã parte a imperiului.

Bãrbatul observã cã, ori de câte ori întorceaprivirea, strãzile Cernãuþiului dezvãluiau cele maineaºteptate detalii arhitecturale. Fosta MitropolieOrtodoxã a Bucovinei ºi Dalmaþiei se distingeaînsã printre clãdirile istorice cu caracter religiosdin Cernãuþi precum biserica catolicã, bisericaIezuiþilor, biserica greco-catolicã, biserica protes-tantã sau templul ºi sinagoga. În Cernãuþi, oraºcosmopolit, al unui amalgam de culturi ºi religii,în care locuitorii învãþaserã singuri cum sã convie-þuiascã paºnic ºi sã se respecte reciproc, toleranþaera nu numai un simplu cuvânt. Românii, evreii,germanii, polonezii, ucrainenii, armenii ºi alteminoritãþi convieþuiau împreunã paºnic, într-oatmosferã spiritualã, antrenantã ºi efervescentã.Nu existau idei preconcepute, urã de etnie saureligie între locuitorii sãi.

Mitropolia, – asemãnãtoare unui castel,datoritã porþilor cu ziduri înalte de trei metri ºi aclãdirilor sale din cãrãmidã, cu pinioane în trepteºi merloane – era bijuteria arhitectonicã a oraºului.Ansamblul este format din trei corpuri, o curteoficialã ºi un parc de cinci hectare, cu specii rarede arbori, dealuri artificiale, heleºtee cu fântâni,statui ºi grotã, fiind înconjurat de un zid înalt detrei metri. În centru era situatã reºedinþa Mitropoli-tului, cu capela Sfântu Ioan al Sucevei. În stângaera Seminarul cu Biserica Sinodalã, iar în partea


111

dreaptã clãdirea cu turn, care adãpostea oªcoalã de picturã de icoane ºi una de diaconi,un muzeu, fiind ºi casã de oaspeþi.

În prima searã, Nicolae a mers cu câþivacolegi la film. Clãdirea cinematografului„Cernãuþi” a fost construitã în 1877 în stilmauritan, înainte fiind sinagoga principalã aoraºului. A doua zi, Nicolae ieºi cu Mircea, uncoleg, la „Vienna Caffé”.

– Hai ºi noi la bal! Aici se organizeazãsâmbãta baluri! îi propuse Mircea.

Sâmbãtã seara, în localul de lângã unitateavea loc un bal luxos. Familiile de vazã, veneaucu fiicele, sã le gãseascã aici alesul, sã le cãsã-toreascã. Nicolae intrã ºi privi mulþimea ele-gantã, în agitaþie continuã. Deodatã, într-un colþ,zãri o tânãrã blondã, cu ochii albaºtrii-verzui,mignonã ºi suavã. Era ca un înger printrecelelalte persoane din jurul sãu. Discuta cu ofemeie tânãrã, mai înaltã ºi brunetã, la fel defrumoasã ºi cu aceiaºi ochi fascinanþi. Seîndreptã spre ele ºi o invitã pe blonduþã la vals.

– Îmi acordaþi acest vals? întrebã Nicolae,înclinându-ºi politicos capul.

– Ich bin schön, ich bin gebildet, ich binwunderbar! sãri în sus tânãra brunetã, accen-tuând puternic cuvântul „ich”. De ce nu vreþi sãdansaþi cu mine? Eu nu am acum partener dedans!

– Mie-mi place domniºoara, spuse Nico-lae hotãrât, în timp ce întinse mâna sã o prindãde degete, pentru a o conduce spre ringul dedans pe tânãra fermecãtoare. Cum vã numiþidomniºoarã? Eu sunt Nicolae, absolvent defilozofie ºi fiu de preot. Acum sunt în armatã.Dar în viitor voi fi profesor, ceea ce mi-am doritdintotdeauna.

– Elisa, spuse cu glas suav fata.– ªi tânãra de lângã dumneavoastrã?

întrebã Nicolae curios. De ce a reacþionat aºa?– Este Helga, sora mai mare. Este foarte

frumoasã ºi mândrã, toþi bãrbaþii îi fac curte.Se aºteaptã ca oricine sã o placã! rãspunseElisa.

– Dar dumneavoastrã sunteþi mult mai finã,mai delicatã, mai suavã... continuã Nicolae .

– Aceasta este pãrerea dumneavoastrã...spuse încetiºor Elisa

– Numai cu sora aþi venit? întrebã bãrbatul.– Sunt aici cu mama, tata ºi cei trei fraþi ai

mei Arthur, Alwin ºi Anton.– Cunoaºteþi mai multe limbi, nu-i aºa? Am

vãzut cã vorbiþi cu sora în limba germanã. Eu

am învãþat la liceu franceza, germana, italiana,spaniola, greaca veche ºi latina! spuse Nicolae.

- Vorbesc foarte bine limba românã, deoareceam fãcut ºcoala primarã în aceastã limbã, fiind limbanaþionalã ºi limba germanã, eu fiind de aceastã etnie.La ºcoala catolicã vorbeam în germanã, dar amînvãþat ºi limba francezã, ca limbã strãinã. Când eramînsã copii, eram toþi de etnii diferite ºi ne jucamîmpreunã întotdeauna. Astfel, am învãþat cu toþii sãconversãm ºi în rusã, ºi în polonezã, ºi în ucraineanãºi chiar ºi în idiº. Aºa ne înþelegeam mult mai bineîntre noi, dar ºi cu pãrinþii tuturor. Ne folosea acestlucru ºi când mergeam la prãvãlia evreilor, cãci neputeam adresa în limba lor, ºi la frizeria ucraineanului,la cinematograful rusului, cãci acela este mai aproapede noi sau la poºtã, unde funcþionara era o polonezã.Cernãuþiul este un spaþiu internaþional din acest punctde vedere. Am învãþat sã ne respectãm unii altoralimba, etnia, dar ºi religia. Sã ne respectãm ºi sã neiubim! explicã tânãra.

Dansul se terminã ºi Nicolae o conduse pe Elisala loc.

– Tatã, el este Nicolae, activeazã în armatã ºieste licenþiat în filozofie! spuse Elisa.

– Aaaa, în armatã! Mã numesc Heinrich Hensel,se recomandã bãrbatul. Ea este soþia mea, Gertrude.ªi eu am fost ofiþer, la Curtea împãratului din Viena.Când am ieºit la pensie, m-am retras aici, în Cernãuþi.M-am cãsãtorit ºi acum am o micã afacere, o fabricãde alcool medicinal.

Nicolae observã cã doamna Gertrude era multmai tânãrã decât domnul Hensel.

– Fratele meu a rãmas însã la Viena. ªi fiul sãu,nepotul meu este acolo un avocat renumit, continuãdomnul Hensel. Dar, cu criza aceasta, completãGertrude... nepoþii mei, Peter ºi Johannis au plecatpeste ocean, tocmai în Canada...

– Îmi permiteþi sã vã mai vizitez fiica? întrebãNicolae.

– Desigur! acceptã bãtrânul domn.– Acesta este Mihai! spuse Helga venind rapid

spre grup. Ne invitã la susþinerea licenþei sorei lui,Anastasia, la universitate. Veniþi ºi dumneavoastrã,domnule Bratu? întrebã Helga pe Nicolae.

– Desigur! Chiar îmi face plãcere! rãspunsebãrbatul.

A doua zi, Nicolae luã toþi banii de soldã ºi seopri la florãria din centrul Cernãuþiului. Intrã ºi spusebãiatului care vindea florile:

– Doresc sã comand trandafiri roºii!– Câþi doriþi? întrebã tânãrul vânzãtor.



112112112112112112112112112112

112

– De toþi banii aceºtia! ºi Nicolae întinse baniide soldã. Vã rog sã-i trimiteþi la urmãtoareaadresã: Wagnergasse nr. 13, domniºoarei ElisaHensel, împreunã cu acest plic.

Vânzãtorul a trimis urgent pe bãiatul careducea florile, la adresa menþionatã. Acesta ajunseîn zece minute cu trandafirii în faþa casei, o clãdireimpunãtoare, cu etaj ºi bãtu la uºã. Apãru imediatGertrude, mama Elisei.

Am primit coman-dã, sã aduc aceste flori laadresa dumneavoastrã! spuse bãiatul. ªi începusã descarce din trãsurã, buchete imense detrandafiri roºii.

– Unde îi duc? întrebã el.– În sufragerie! spuse uimitã femeia.În câteva minute, camera era acoperitã de

trandafiri superbi, roºii.– Oare cine mi i-o fi trimis? întrebã încântatã

Helga ºi se repezi cu nerãbdare spre plicul ceînsoþea trandafirii. Pe plic scria cu litere caligrafiateordonat: „Frumoasei ºi gingaºei domniºoare Elisa,de la Nicolae”. Helga înºfãcã cu putere hârtia ºiprivi încremenitã grupurile de versuri ce oacopereau.

– Cum, pentru Elisa sunt? Nu sunt pentrumine? Eu sunt mai frumoasã, eu trebuia sãprimesc florile! ªi þi-a scris ºi-o poezie! Mie numi-a scris nimeni niciodatã vreo poezie! spusetânãra mânioasã.

– Lasã Helga, nu te supãra, o sã primeºti ºitu trandafiri! o consolã blând Elisa.

– Tu ce te bagi! N-am nevoie de consolãriletale. Nimeni nu-i ca mine! spuse Helga din ce înce mai nervoasã ºi izbucni în hohote de plâns.

Din ziua aceea, Elisa a primit în fiecare zicâte o floare de la Nicolae. A doua zi, Nicolaeveni în vizitã la familia Hensel. Casa familiei, cuetaj, era mãrginitã de case elegante cu douã ºitrei etaje, pe o romanticã stradã pietruitã. Eracunoscutã a fi un loc popular pentru procesiunide nuntã. Era prânzul ºi familia îl invitã la masã.

– Rãmâneþi la noi la masã, domnule Bratu!spuse Gertrude politicoasã.

În sufrageria imensã, cu mobilã de lemnsculptatã, o masã lungã trona în mijlocul încãperii.În faþã era un tablou mare, cu o picturã ce repre-zenta o pereche – un ofiþer cu poziþie ºi costumimpozante, cu o sabie lungã ºi strãlucitoare ºi odoamnã elegantã cu o pãlãrie enormã ºi umbre-luþã. Era domnul Heinrich ºi doamna Gertrude,când erau mai tineri.

Gertrude pregãtise feluri variate – supã de pui,fripturã de porc cu cartofi prãjiþi ºi salatã de roºii ºicastraveþi iar ca desert, un tort imens de ciocolatã,cu flori din friºcã, dispuse pe partea sa superioarã.

– Facem cumpãrãturile la „Elizabethplatz’’,bazarul alimentar din apropierea Pieþii Teatrului,spuse Gertrude. A fost numit aºa în onoarea împã-rãtesei austriece Elisabeta, completã ea, consi-derând cã este nevoie de astfel de lãmuriri.

– ªi ce gânduri de viitor aveþi? îl întrebãHeinreich pe Nicolae.

– Îmi doresc sã fiu profesor de filozofie.Aceasta este vocaþia mea! Criza mi-a încurcat puþinplanurile, dar sunt tânãr ºi o sã-mi ating þelul. Acumînsã, aº dori sã mã cãsãtoresc... aº dori sã mã însorcu Elisa, spuse timid tânãrul.

Se fãcu liniºte. Pãrinþii doreau ºi ei ca fata lorsã se mãrite, dar acum, în faþa cererii, erau luaþi prinsurprindere. În aceastã perioadã, cu criza, erau ºiei în impas. De curând, guvernul Iorga tãiase ºi pen-siile, lucru care îi afectase puternic. Afacerea cu alcoo-lul medicinal se dusese de râpã ºi pensiile ajunsese-rã singurul venit curent. Care acum nu mai era...

– Dar Elisa este foarte tânãrã. De-abia a ieºitde la ªcoala Catolicã de Maici.

În Cernãuþi, fetele de familie urmau aceastãºcoalã, sã înveþe sã se pregãteascã pentru cãsã-torie – învãþau limbi strãine, sã converseze, sãcânte, sã brodeze, sã coasã, sã gãteascã...

– Trebuie sã aibã dotã pentru a se cãsãtori cuun ofiþer! spuse Gertrude. Noi avem o casã cugrãdinã cumpãratã lângã Cernãuþi. Aceea i-o vomda ca dotã!

– Îmi permiteþi sã o invit pe Elisa, la o plimbareprin parc? O voi aduce înapoi într-o orã, se adresãNicolae cãtre pãrinþii fetei.

– Desigur, rãspunse Gertrude.

Parcul era aproape de casa Elisei. Un parcfascinant, pictat în nuanþe de verde, rod al vegetaþieiabundente ºi alb pur, al bãncilor, coºurilor de gunoi,al construcþiilor ºi anexelor, vopsite toate într-unalb imaculat. Iar Nicolae cu costumul sãu de militarºi Elisa cu rochia sa de culoarea ghioceilor deprimãvarã se sincronizau perfect cu cadrul.

Tinerii se aºezarã pe o bancã, sub un salcâmîncovoiat, cu o coroanã expandatã de frunze, ca oimensã umbrelã de soare. În faþa lor, trona un copacmaiestuos, cu formaþiuni lemnoase ciudate, ca niºtetrompe de elefant. Când era privit, copacul parcãavea ceva magnific în el. Pãrea cã transferã ºi



113

admiratorilor sãi, o pãrticicã din mãreþia sa.Ieºea în evidenþã printre niºte tuie înalte ºibãtrâne, cu tulpina chealã pe aproape unmetru, smotocite de vreme, cu crengile lungilãsate în jos, ca niºte sãlcii, care tind sã seusuce dar care emanã totuºi un farmec aparte.În dreapta, un rând de salcâmi tineri, abiacrescuþi, stãteau aliniaþi ca soldaþii în pluton.

Ciripitul drãgãlaº al pãsãrelelor, presãratdin când în când cu triluri melodioase avea unfarmec aparte. Din depãrtare se auzi cânteculsuav al unui cuc. Dar magnetismul miraculosal parcului se datora tufelor de trandafiri de laroºul purpuriu al sângelui ºi dragostei, la albulcurat al nevinovãþiei ºi sinceritãþii. Nicolaerupse un trandafir roºu ºi i-l prinse Elisei înpãr. Frunzele copacilor fremãtarã ordonat submângâierea blândã a vântului. Nicolae avusenzaþia cã parcul se transformase într-untãrâm magic, al cuplului primordial.

Amândoi nu scoteau nicio vorbã. Deºi deobicei erau firi sociabile, Nicolae ºi Elisa, nuerau prea vorbãreþi de fel. Vorbeau numai câtera necesar ºi atunci când trebuia. Dar parcãtocmai limbajul misterios al tãcerii îi unea acumcel mai mult. Le unea sufletele, le unea inimile,pentru totdeauna. În faþa lor, se contura ima-ginea a doi corcoduºi filiformi împletiþi în modmiraculos sub forma unei porþi de trecere.Alãturi, unul curbat, cu o corolã abundentã, îistrãjuia...

La întoarcerea spre casã trecurã pe lângãteatru. Teatrul din Cernãuþi era o clãdireimpresionantã, realizatã sub influenþa ªcolii deArhitecturã de la Viena.

– Mergem sâmbãtã la un spectacol?întrebã Nicolae, iubitor de culturã, ca-ntot-deauna, bucuros sã vadã un nou spectacol,dar în acelaºi timp ºi într-o companie plãcutã.

Ajunserã curând în Piaþa Centralã. Înmijlocul ei, trona nestingherit MonumentulUnirii, inaugurat în 1924 la Cernãuþi în prezenþafamiliei regale.

*Nunta avu loc rapid, fãrã prea multe

pregãtiri. De fapt Nicolae nu a fost niciodatãsclavul formalitãþilor. Nici Elisa nu era cufumuri, ca sora sa Helga. Pentru cei doi,dragostea era lucrul cel mai important. Totacest spectacol de faþadã nu avea niciovaloare pentru ei. Erau valoroase doarsentimentele...

Rãmaserã în Cernãuþi, la pãrinþii Elisei. În casacu grãdinã, pe care o primise Elisa ca dotã, nu reuºirãsã locuiascã. O vizitau numai din când în când. TatãlElisei muri curând. Nu a rezistat stresului afacerilor dintimpul crizei. Nicolae era omul studiului, al cãrþii. Carieramilitarã nu era pentru el, dar o executa totuºi fãrã a ise pãrea o corvoadã, pentru cã era o persoanã sportivã,rezistentã la efort fizic. Elisa rãmase însãrcinatã imediatºi dupã nouã luni de cãsãtorie dãdu naºtere unui bãieþelfrumos foc, Mircea, dar care se îmbolnãvi rapid încãdin primele zile de viaþã ºi muri. Dupã un an, nãscu dinnou, prematur, o fetiþã, plãpândã ºi sensibilã, caresemãna foarte bine cu Nicolae.

Elisa era foarte priceputã la treburile casnice. Aveao inteligenþã practicã ieºitã din comun. Învãþa repedeorice presupunea îndemânare. Dacã vedea un omreparând ceva, imediat putea sã facã ºi ea acest lucru.În acest mod, tot ce se strica în casã era remediat fãrãprobleme – instalaþiile electrice, aparatele. Îi plãcea sãgãteascã, sã lucreze câte ceva ºi sã cânte, mai alesmelodia „Cernãuþi, schöne Stadt”. Asculta sfaturileprimite ºi învãþa orice era util, de la oricine...

– Dacã te speli pe dinþi în fiecare zi, îþi vei pãstradantura intactã! Bunica mea a murit cu toþi dinþii în gurã,pentru cã se spãla cu sare zilnic, spunea ea fetei sale.

*Într-o zi de sfârºit de iunie al anului 1940, Nicolae

era cu plutonul chiar pe malul Prutului, când a începutsã se tragã focuri asupra lor. Au fost luaþi pe nepre-gãtite. Fiecare fugea încotro vedea cu ochii. Nu se maivedea nimic! Numai gloanþe, praf, þipete disperate...Când se terminã totul, Nicolae era într-o vãgãunã – cao peºterã, sãpatã miraculos în lut, de naturã, în malulPrutului – lângã un civil, un cioban din sat.

– Doamne, dar cum aþi scãpat! Aþi trecut apa pebârna asta, pe care un om nu poate sã o treacã în modnormal! V-am vãzut de când au început sã tragã ºi numi-a venit sã-mi cred ochilor. Aþi parcurs-o în vitezã,de parcã aþi fi zburat deasupra apei. Uite ce face fricadin om! exclamã ciobanul.

Nicolae privi bârna ºi se gândi cã, într-adevãr,acum, nu ar putea sã meargã pe ea. Doar un echilibristde la circ, dupã multe exerciþii, ar fi putut executa aºaceva! În plutonul lui era mare prãpãd. Toþi erau însãmulþumiþi cã scãpaserã cu viaþã. Vãzuserã moartea cuochii. Doar câþiva erau rãniþi. Comandantul îi anunþãimediat:

– S-a semnat pactul Molotov-Ribbentrop!Basarabia, Bucovina ºi þinutul Herþei nu mai fac partedin România, sunt cedate! Vin ruºii peste noi! Avemordin sã ne retragem cu batalionul imediat. Anunþaþi-vã familiile ºi plecaþi urgent! Pãrãsiþi Cernãuþiul!



114114114114114114114114114114

114

Nicolae fugi rapid acasã. Era îngrijoratpentru Elisa ºi pentru fiica sa. Dar acesteaaflaserã deja vestea ºi împachetau de zorlucrurile.

– Vin ruºii! Sunt la câþiva kilometri! Se vãddeja, se auzeau de afarã strigãte disperate.

– Dar unde mergem? întrebã Gertrudesperiatã.

– Veniþi la mine, în Timiºoara! Este un oraºcosmopolit, ca ºi Cernãuþiul! O împletire armoni-oasã de diferite naþionalitãþi, religii. Oamenii suntla fel de buni, sociabili ºi de toleranþi unul faþã decelãlalt! Satul meu este la câþiva kilometri depãr-tare. Iar rudele mele sunt foarte primitoare.

Bagajele erau aproape gata. Aveau însãfoarte multe obiecte, moºtenire de familie, carereprezentau trecutul acesteia... la care trebuiausã renunþe, pe care trebuiau sã le lase în urmã...

– Haideþi mai repede! Lucrurile nu mai auacum nicio valoare! Viaþa este cea mai impor-tantã! spuse Nicolae, mai ales cã i se demon-strase acest lucru pe deplin, în urmã cu câteva ore.

Elisa avea multe obiecte de care o legaudiferite amintiri. Era greu sã le selecteze. Dar eraîn acelaºi timp, atât de speriatã, încât luã ce i-avenit la îndemânã ºi ce a considerat cã esteabsolut necesar.

***În Timiºoara ajunserã dimineaþa. Oraºul era

deosebit de curat, cu multe zone verzi. Merserãîntâi la Teodor, fratele lui Nicolae, care locuia pebulevardul central. Nu se puteau caza însã aici.Cu Nicolae nu veniserã doar Elisa ºi fiica. Erauºi Gertrude, mama acesteia, Helga ºi soþulacesteia. Au plecat atunci cu toþii, la þarã.

În sat era agitaþie mare.– Vine Nicu-a popii cu nemþoaicele! se

anunþau între ei sãtenii.ªi ieºirã în drum, sã vadã ºi ei doamnele.

Nu mai vãzuserã pânã atunci îmbrãcãminte atâtde elegantã, occidentalã ºi mobilã stil cuîncrustaþii atât de frumoase. Rudele cu bãnet îºipuseserã în gând, la vederea acesteia, sã posedeºi ele pe viitor aºa ceva. ªi viitorul, prin deportareaîn Bãrãgan, chiar le-a facilitat dorinþa de a ajungecurând stãpâni, peste mobila doritã.

Era greu pentru un om care a trãit toatã viaþala oraº, sã ajungã deodatã la þarã. Dar Elisa erao luptãtoare. Pentru fiica sa ar fi fãcut oricesacrificiu! Curând, Nicolae îºi gãsi un post de

profesor de filozofie în Timiºoara. Nu au stat însãmult timp liniºtiþi. Cãci s-a dat ordin de deportare înBãrãgan pentru refugiaþi ºi moºieri ºi au trebuit sãpãrãseascã Timiºoara.

Epilog

Dupã plecarea din Cernãuþi, fire optimistã, Elisa- ca toþi foºtii locuitori ai Cernãuþiului - a încercattoatã viaþa sã regãseascã farmecul oamenilor ºilocurilor pierdute. Nu a reuºit însã. Elisa ºi Nicolaeau fost împreunã pânã în ultima clipã. Nicolae arezistat tuturor problemelor prin scris. Scrisul a fostcel care l-a întãrit, l-a fãcut sã supravieþuiascã epociicomuniste, deºi nu a putut sã-ºi publice niciodatãlucrãrile, datoritã regimului. Ultimii ani, a trebuit sãlucreze ca bibliotecar – „om al cãrþii” ca LucianBlaga, cum se consola el. Scria zilnic ºi faptul acestai-a menþinut mintea ºi inima mereu tânãrã, pânã lasfârºitul vieþii. Elisa, deºi mult mai tânãrã decât el,l-a urmat imediat. Dupã atâþia ani petrecuþi împreunãcu soþul sãu, deºi locuia cu fiica ºi nepoatele, nu amai rezistat mult. A fost marcatã ºi de moarteafratelui ei mai mic Anton, la care þinea cel mai mult,deoarece era foarte bun la suflet, comparativ cuAlwin, care era foarte egoist.

Cu verii Peter ºi Johannis nu a mai corespondat.Securitatea i-a interzis orice scrisoare venitã sauprimitã de peste ocean. Ultima scrisoare o anunþaînsã cã cei doi îºi împliniserã visul – aveau fiecareferma proprie. Lucrau însã prea mult ºi nu au reuºitniciodatã sã se cãsãtoreascã ºi sã aibã urmaºi.Unchiul, avocat în Viena, singura rudã din Austriarãmasã în viaþã, a fost vizitat de mai multe ori deAnne, fiica lui Alwin, care devenise profesoarã degermanã ºi lucra ºi ca translator uneori, ceea ce-ifacilita cãlãtorii în strãinãtate. Nici el nu s-a cãsãtoritniciodatã ºi nici copii n-a avut. Pe verii rãmaºi înCernãuþi, – care este acum în Ucraina – care n-auvrut sã-ºi pãrãseascã casele ºi grãdinile, i-a mairevãzut o singurã datã, când au venit dupã treizeciºi cinci de ani, împreunã cu soþiile, în vizitã, înRomânia...



115

TABÃRA DE LITERATURÃ „COLOCVII BANATICE“

Ediþia a II-a

În perioada 2-5 sept. 2015, în oraºul Aninas-a desfãºurat cea de-a II-a ediþie a Taberei deliteraturã „Colocvii Banatice“. Manifestarea a fostorganizatã de Casa de Culturã Anina, cu sprijinulPrimãriei ºi a Consiliului Local Anina, al DirecþieiJudeþene pentru Culturã Caraº-Severin ºi încolaborare cu Cenaclul „Virgil Birou“.

Au participat o serie de reviste literare dinspaþiul bãnãþean, precum: Actualitatea literarã(Lugoj), Almãjana (Bozovici), Anotimpuri literare(Timiºoara), Arcadia (Anina), Ardealul literar(Deva), Banat (Lugoj), Bocºa culturalã (Bocºa),Orient latin (Timiºoara,), Nedeia ºi Reflex (Reºiþa),Confluenþe (Oraviþa).

Festivitatea de deschidere a manifestãrilor aavut loc la Centrul de Afaceri Anina. A vorbit maiîntâi Mihai Chiper, directorul Casei de culturã ºipreºedintele cenaclului „Virgil Birou“ Anina, urmatde un salut de bun venit al primarului GheorgheRomânu, care a prezentat ºi noua perspectivã caAnina sã se transforme dintr-un oraº eminamenteminier într-o staþiune climatericã, având toatedatele necesare în acest sens. Despre importanþaAninei în context cultural bãnãþean a vorbit ºi poetaLiubiþa Raichici, director al Direcþiei de CulturãCaraº-Severin, încheind cu un admirabil momentpoetic. A urmat un alt moment poetic inedit sus-þinut în grai bãnãþean, de poetul Iancu AlmãjanBãnãþeanu.

Prima zi s-a încheiat cu vernisajul expoziþieide picturã „Pasiune ºi culoare“ semnat de membriicercului de picturã „Paleta“ al Casei de CulturãAnina.

Programul deosebit de bogat al urmãtoarelorzile ale „Colocviilor Banatice“ s-a desfãºurat încadrul Cabanei Marghitaº – zonã turisticãbinecunoscutã, din împrejurimile Aninei.

Au fost prezentate revistele literare: Arcadia– Mihai Chiper, Reflex – Ada Cruceanu, Orientlatin – Ilie Chelariu, Ardealul literar – MarianaPândaru Bârgãu, Almajana (Iosif Bãcilã),Actualitatea literarã – Nicolae Silade, Bocºaculturalã – Gabriela ªerban, Banat – AdrianaWeimar, Confluenþe – Mihai Moldovan.

lllll VIAÞA CULTURALÃ lllll

S-au susþinut comunicãri: Ion Marin Almãjan:Duhul Banatului s-a întrupat ºi în (din) CreaþiaFolcloricã; Nicolae Trãilã: Din istoria Spitalului deadulþi Anina ºi a personalului sãu; Ion Ladea:Barocul þãrãnesc în opera sculptorului RomulusLadea; Ion Pachia Tatomirescu: Estetica Paradoxis-mului. Pagini de istorie literarã valahã de mâine.

Au fost prezentate o serie de cãrþi: Translucidde rouã ºi Cearcãnele Saharei semnate de poetulIon Rãºinaru; Epistolele dintre douã veacuri de IonMarin Almajan; Cuvinte aprinse ºi Cartea Florilorde Mariana Pândaru; Poeme semenice de IosifBãcilã; Ceaþa albastrã, prozã semnatã de regizorulºi scriitorul Ion Cãrmãzan.

Un moment deosebit a fost lansarea monogra-fiei Biserica Ortodoxã din Anina – trecut ºi prezentºi a monografiei Anina, geografie ºi istorie sem-nate de preot Alin Muntean ºi Cristian-Liviu Moso-riceanu. Evenimentul a avut loc la Biserica Ortodoxã„Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena“ din Anina.

Pe tot parcursul celor patru zile ale colocviilor,muzica a însufleþit mereu atmosfera, în recital demuzicã folk susþinut de cantautorii Vasile Gondocidin Lugoj ºi Cristi Buicã din Reºiþa.

Pentru mine, special, aceste manifestãri auînsemnat întoarcerea – dupã mulþi ani – în þinutulcopilãriei ºi adolescenþei mele. Fiind invitatã pentruprima datã în calitate de scriitor, am avut parte ºiun moment „al meu“, în care, cu bucurie, mi-au fostalãturi ºi scriitorii reºiþeni: Nicolae Sârbu, Gheor-ghe Jurmã, Gheorghe Zincescu, Costel Stancu,martorii începuturilor mele literare – 1971, în cadrulCenaclului „Semenicul“ din Reºiþa.

Mi-am întâlnit foºti colegi, profesori, prieteni ºiam trãit alãturi de ei clipe de neuitat, depãnândamintiri ºi întâmplãri dintr-un timp fãrã întoarcere.

M. Pândaru

ANINA


116116116116116116116116116116

116

Iancu ALMÃJANBÃNÃÞANU

IO MIS CA TOÞI BÃNÃÞÃNII

Nu vriau sã mã laud acuma, io ºciu cã lauda dã sineAre-n ea câta putoare ºî cã nu miroasã bineÎn nume dã rãu nu-mi zâºi-þi, sã sciþi cã am tricut punceaNu mã mer, c-aud acuma, cum cã bãnãþanu-i fruncea

Pr-afarã mîncã îi soare, prângã mine-i voie bunãªî cu fruncea dãscriþâtã atunci oamenii s-adunãRâd câta prã supt mustaþã, ce gângesc îi cu miºalãRãul lesne-l faºe omul, binili cu strofocialã

Mis prã pisioarili mele, io las ºaga la o parceNu gust lapcili la cucu, cã vriau sã ajiung dãparceN-arunc lancia prã dafecia, ca sã fie fãrã vlagãIubãsc naþia românã, mi-o fost ºi îmi este dragã

Mi-s fãlos ºî-n comportare, nu mã fac dã miru lumiiMusai ºî în poiezâie sã târpim efectul glumiiMi-s român dã jâþã veche, nu mi-s om al nimãnuiN-am gângirea prãpãgitã, bãnãþan ca mine nu-i

Io-i cunosc dãstul dã bine, care-i a lor obârºieNi-am bidinuit dî viacuri, sînguri a noastr avlavieOcoºala-i ca ºî cruºia, nimi nu ne rãstâgneºceLumia ne dã mulþîmire ºî dã rãu nu ne vorbeºce

Inima-mi zvâcneºce tare, ºî vã mai zâc una ºoadãUnge calcã bãnãþanul, lucrurili sã înoadãVorbili-n vânt aruncace, nu le pun la sococialãOminie bãnãþanã, n-a fost, nu-i dã târguialã

Am purtat în mâni, dân vreme, dârjala cu vro sãcureªî nu am vindut vrodatã, pelia la urs dân pãdureS-avem jiunghitura driaptã, noi nis dodaþi dã mileniiVriau ca sã scie tot natu, „io mis ca toþi bãnãþãnii“.



117


În perioada 26-29 noiembrie a.c., la Bistriþas-a desfãºurat cea de-a XI-a ediþie a FestivaluluiInternaþional de Teatru ºi Literaturã „LiviuRebreanu“, eveniment ce stã la loc de cinsteprintre numeroasele manifestãri a cãror eferves-cenþã ºi bunã organizare au fãcut din Bistriþa, de-alungul anilor, un important centru cultural al þãrii.

Anul acesta festivalul a avut ca momenteimportante douã aniversãri: 130 de ani de lanaºterea în aceastã zonã a marelui scriitor LiviuRebreanu, ºi 10 ani de la înfiinþarea SocietãþiiScriitorilor din Bistriþa – „Conexiuni“ ºi a revisteicu acelaºi nume. Ca urmare programul celor patruzile de manifestãri a fost deosebit de bogat ºivariat îmbinând într-un mod fericit artele, adicã:pictura, muzica, teatrul, poezia, completate culansãrile de carte, prezentãrile de reviste ºiîntâlnirile publicului larg cu scriitorii.

În debutul festivalului, la Galeriile „Casa culei“ a avut loc vernisajul expoziþiei „Literaturã ºicaricaturã“ semnatã de Marian Avramescu,expoziþie ce a putut fi vizionatã pe tot parcursulevenimentelor.

Muzica a fost prezentã încã din prima zi, cândpe scena Sinagogii din oraº, actori ai TeatruluiMuzical din Galaþi au oferit unui public numeros,spectacolul „Þiganiada“ de Ioan Budai Deleanu,în regia Isabelei Oancea. Pe scenã au evoluatactorii: Luminiþa Vologa, Mihai Pãun, Lucian Antonºi Isabela Oancea.

Apoi douã zile la rând, atât în spaþiul Galeriilor„Casa cu lei“ cât ºi la Sinagogã, Orchestra desuflãtori din Voiron – Franþa, a adus în sufleteleascultãtorilor momente înãlþãtoare, semn cãmuzica instrumentalã, arta fãrã cuvinte, poate ficu adevãrat punte de comunicare între oameni.

Cum era ºi firesc, ziua a doua a fost consa-cratã în principal aniversãrii celor 10 ani de la înfiin-þarea Societãþii „Conexiuni“. Preºedinta Societãþii– prof. Elena M. Câmpan a fãcut o trecere în revistãa momentelor importante din activitatea acesteia,subliniind faptul cã pe lângã întâlnirile obiºnuitede cenaclu au avut loc ºi schimburi de experienþãcu grupãri literare din alte localitãþi ale þãrii. Deasemenea, am aflat cã printr-o strânsã colaborarecu Societatea Scriitorilor din Paris, condusã deJoel Conte (prezent ºi el la festival) dar ºi lainvitaþia acestuia, scriitorii bistriþeni au fãcut douã

vizite culturale în capitala Franþei. ªi din dorinþa dea cunoaºte mai bine scriitorii basarabeni, membriiSocietãþii au fãcut o vizitã ºi la Chiºinãu, strângândlegãturile de prietenie ºi de colaborare cu aceºtia.

ªi pentru a demonstra cã munca în echipã estecea care asigurã trãinicia, membrii Societãþii aulansat douã antologii reprezentative pentrugruparea „Conexiuni“. Prima – „Amintiri de pe oilustratã“ – volum bilingv ce cuprinde cinci poeþibinecunoscuþi: Dorel Cosma, Elena M. Câmpan,Menuþ Maximinian, Victor ªtir ºi Alexandru-CristianMiloº. De subliniat cã traducerea în limba englezãa fost semnatã de Muguraº Maria Petrescu,binecunoscut traducãtor ºi jurnalist cultural. A doua– „Un deceniu de <<Conexiuni>>” ce cuprinde 30de scriitori, atât bistriþeni, cât ºi colaboratori din þarãºi diaspora românã din America. N-au fost trecutecu vedere nici condiþiile grafice deosebite de carebeneficiazã cele douã volume apãrute sub siglaediturii „Nosa Nostra“ din Bistriþa.

A fost de asemenea lansat cel de-al 30 numãral revistei „Conexiuni“, o revistã care beneficiazãºi ea de condiþii grafice excelente ºi care este con-ceputã a vorbi mai mult prin imagini despre impor-tantele manifestãri culturale ale Bistriþei, în aºa felîncât sã înþeleagã orice cititor, de oriunde ar fi el.

Programul zilei a continuat cu prezentarea revis-telor „Destine literare“ de la Montreal ºi „LuminãLinã“ de la New York, prezentare susþinutã deMuguraº Maria Petrescu, ce face parte din colegiulde redacþie al celor douã publicaþii aflate în strânsãlegãturã de colaborare ºi prietenie cu scriitoriibistriþeni.

Seara, la Sinagogã, în faþa unei sãli arhipline,semn cã teatrul este mult dorit la Bistriþa, s-a jucatpiesa „Amor în farmacie“ o adaptare dupã EugeneLabiche, în regia lui Dan Tudor ºi susþinut deîndrãgiþi actori ai Teatrului Naþional din Bucureºti:Anca Þurcaºiu, Andrei Duban, Dragoº Ionescu,Liliana Panã ºi Dan Tudor.

În cea de-a treia zi s-a continuat cu prezen-tarea unor reviste, edituri, cãrþi. Astfel: scriitorulCornel Udrea a prezentat cele mai recente cãrþiale Editurii „Napoca Star“ iar poetul Aurel Pop, aprezentat revista „Citadela“ de la Satu-Mare, ºi celemai importante cãrþi ale editurii pe care opatroneazã.

FESTIVALUL INTERNAÞIONAL DE TEATRU ªI LITERARURÃ

„LIVIU REBREANU“ – BISTRIÞA 2015


118118118118118118118118118118

118


De la Sighet, poetul Vasile Muste a expusrevista „Marmaþia literarã“ care a apãrut în anul1980, odatã cu Festivalul Internaþional dePoezie de la Dealul Mare, vorbind ºi despre ine-ditul acestui Festival prin faptul cã a invitat înfiecare an câte un grup masiv de poeþi dintr-osingurã þarã,

A urmat apoi un recital de poezie susþinutde poeþii Dorel Cosma, Menuþ Maximinian,Gheorghe Mizgan, Ioan Cioaba, Victoria FãtuNalaþu, Nicolae Feier, iar Elena M. Câmpan aprezentat trei cãrþi pentru copii, recent apãrute:„Cartea mea cu nepoþei“ autor Dorel Cosma,„Povestea celor trei cãþeluºi“, autor AlyssaSîrghie ºi „Întâmplãri hazlii cu o nepoþicãpovestite de bunicã“, autor Titina Nica Þene.

Pãrintele protopop Alexandru Vidican, canou membru de onoare al Societãþii ScriitorilorBistriþeni a prezentat ºi domnia sa câtevacugetãri despre credinþa ortodoxã, concluzio-nând: „Multa culturã te apropie de Dumnezeu,puþina culturã te îndepãrteazã de El!“

De la Deva, poeta ºi jurnalista MarianaPândaru, a prezentat Editura „Cãlãuza v.b.“ pecare a înfiinþat-o în anul 1992, împreunã cuscriitotul Valeriu Bârgãu, dar ºi revista „Ardealulliterar“ înfiinþatã în anul 1996, finanþatã ºi la oraactualã din resurse proprii. O revistã ce bene-ficiazã de colaboratori de prestigiu, printre careGheorghe Grigurcu, Liviu Ioan Stoiciu, AncaSîrghie, Passionaria Stoicescu, Muguraº MariaPetrescu, Theodor Damian. O revistã care ºi-apropus încã de la început sã depãºeascã sferaculturalã localã, astãzi având strânse legãturide colaborare cu scriitori importanþi din þarã, darºi din S.U.A., Canada, Anglia, Suedia, Turcia,Slovacia, Spania etc.

În final, poeta a expus una dintre recentelesale apariþii editoriale – „Cartea florilor“ unadevãrat dicþionar al florilor, în stil liric. În înche-iere ea a citit câteva poezii din creaþia proprie.

Cea de-a treia searã s-a încheiat din noucu o piesã de teatru, la Sinagogã. A fost vorbade „Haimanaua“ o adaptare dupã comedia luiVictor Eftimiu „Omul care a vãzut moartea“ susþinuttot de actori ai Teatrului Naþional Bucureºti:Adela Popescu, Andrei Duban, Dragoº Ionescu,Dan Tudor, Alina Chivulescu, Tudorel Filimon.

Cea de-a patra zi a festivalului, a avut unprogram la fel de interesant. D-na prof. univ.dr. ºi scriitoare Anca Sârghie ºi-a prezentat celedouã apariþii editoriale recente: „Lucian Blaga

ºi ultima lui muzã“ precum ºi „Radu Stanca. Profilspiritual.“, cãrþi importante pentru istoria literaturiiromâne, care vin sã completeze portretul spiritual alfiecãruia dintre cei doi mari scriitori.

A urmat poetul Virgil Cisteianu, directorul re-vistei „Gând Românesc“ din Alba Iulia care a prezen-tat programul ºi colaboratorii publicaþiei sale, iarscriitorul Silviu Guga de la Sibiu a vorbit despre pro-pria sa creaþie ºi despre revista „Cenaclul de la Pãltiniº“.

De remarcat a fost ºi recitalul din creaþia propriesusþinut de poeþii: Florin Þene, Sorin Lucaci, Victorªtir, Andrei Moldovan, ªtefan Veºcari, Titina NicaÞene ºi alãturi de ei, poeþii din strãinãtate:YangZhaoyu (China) ºi Afif Shlewet (Israel).

Seara, din nou la sinagogã, s-a jucat spectacolulcu piesa „Viaþa ca o… paradã“ pe un text de CornelUdrea, pus în scenã de Claudiu Pintican ºi susþinutde actori ai Teatrului „Ararat“ din Baia Mare. AcelaºiClaudiu Pintican, în cea de-a treia zi a festivalului ainterpretat în mod magistral „Scrisoarea I“ ºi „Glossã“din creaþia eminescianã.

În concluzie: particip pentru a treia oarã la acestFestival ºi de fiecare datã vin aici convinsã cã voi fimartorã la momente înãlþã-toare, alese cu grijã ºiprofesionalism de cãtre organi-zatori ºi care, îndiversitatea lor, dau culoare ºi inedit acestuieveniment cultural. ªi mã bucur cã de fiecare datã,cunosc noi oameni de culturã, iubitori de frumos,creatori de înaltã þinutã.

Sufletul acestei frumoase întâmplãri este mereudl prof. dr. Dorel Cosma , directorul Centrului CulturalMunicipal „George Coºbuc“ ºi minunata sa echipãcondusã de d-na Maria Herineanu. Ei reuºesc sãrealizeze evenimente culturale de calitate, care atragan de an tot mai mulþi participanþi ºi duc tot maideparte faima acestui municipiu numit Bistriþa.

Maria BÂRGÃU


119

AMINTIRI DE PE O ILUSTRATÃ /MEMORIES ON A POSTCARD

(Versiunea în limba englezã ºi prefaþã deMuguraº Maria Petrescu, Ed. Gracious Light, NewYork ºi Ed. Nosa Nostra, Bistriþa, 2015, 169 pp.).

Deºi sunt o mare iubitoare de poezie, abiaacum citindu-le poemele, am înþeles un lucru pecare desigur îl simþeam mai demult, dar care nuîmi era foarte clar în minte ºi în suflet: anumeacela cã poezia este expresia unei altfel deexistenþe, a unei vieþi paralele cu cea realã.Este, aºa dupã cum o spune ºi titlul antologiei,o amintire a ceva deosebit, trãit ºi experimentatcândva, repetat la nesfârºit ºi unic, exactsenzaþia pe care o ai atunci când gãseºti, uitatãde mult o ilustratã dintr-un loc pe care l-aivizitat, iar acum îl priveºti cu nostalgie ºi drag.De aici ºi titlul acestei cãrþi, din aceastã trãirea celor cinci poeþi, care nu au încercat, cumse tot afirmã mereu, sã se (auto)-explice, cisã stabileascã un dialog imaginar, transpus înrealitatea unei ilustraþii. Ea este expresia unuimoment unic al realului unei cãrþi poºtale,descris în imaginarul unei amintiri, prezentat,aºa cum era ºi firesc, în cinci moduri diferite.

În cazul lui Dorel Cosma amintirea uneiimagini dintr-o ilustratã ia forma unei trãiridramatice a Omului rãstignit pe cruce, cu rãniîn palme ºi suferinþe care duc de la torturatrupeascã, fizicã, pânã la cea sufleteascã, princare trece însuºi poetul, atunci când scrie.Mâna cu care þine condeiul este tocmai cea încare s-a înfipt demult cuiul creaþiei. Mânaaceasta care poartã stigmatul cuiului, a fosthãrãzitã sã scrie dintru începuturi. Sã fie oarela mijloc ºi amintirea unui tablou vãzut în vreomare expoziþie a lumii? (de ex., El Greco, „Iisusîn agonie pe cruce“ care probabil i-ar fi pututtrezi imaginea liricã a jertfei prin scris (?!) sauchiar a lui însuºi dedublat, poetul, un altfel depictor al lui Iisus? Sau Peter Paul Rubens,„Coborârea de pe cruce“ în sensul fin strecuratîn cuvinte prin cãderea omului în moarte?).„Covârºitoarea durere/ alunecã pe întunecatulcer/ ºi firul alb voalat/ strãpunge marea/ resem-nãrii./ Suferinþã adâncã,/ degete crispate/ spreînfiorãtorul cui/ ce carnea o strã-punge./ Pe

cruce,/ pãrãsit durerii sale,/Omul./ ªi geamãtul cu plânsulsimplu/ al clipei fapt,/ cu viaþaîn valoarea sa/ circulatorie./ Îngolul rece al durerii, / în chinurizvârcolite/ respectul temãtor/Acolo/ unde atârnã/ EL/ ca TU/sã ºtii sã ceri/ ºi de la tine“(Omul). Oricare ar fi tabloul (ºisunt nenumãrate pe aceastãtemã) urmele rãnilor lãsate decuie în palmele lui Iisus sunt

perfect vizibile. Acest lucru se întâmplã ºi cu poetul, îngeneral, dar ºi cu Dorel Cosma, în special, care va fimarcat pe viaþã de stigmatul poeziei, întru trãirea eiintensã, cu exprimãri dramatice.

O cu totul altã ilustratã de genul „picture in picture“ne propune Elena M. Cîmpan, care revede în albumulcu ilustraþii crâmpeie de amintiri, experimentândimpresii trãite cândva la Paris. Poeta însãºi se aflãîntr-o dublã posturã: de observator descriptiv, dar ºide personaj invizibil prin faþa cãruia se deruleazãimpasibil spectacolul cotidian al strãzii, chiar al vieþii.Instalatã confortabil în balcon, ea ne supune atenþieicu o observaþie precisã, elemente ce contribuie la crea-rea ilustraþiei, fiecare amintindu-i de ceva sau decineva. Figuri, personaje anonime: porumbei, o anumecafenea din Paris în care „cafeaua se face pasãre“ (Încafenea, la Paris) într-o „misiune oniricã, aproapemagicã“ (Ibidem) sau personaje care îi amintesc (cestraniu!) de acea mireasã tristã, cu „Ochii în bobi delacrimi“ (Mireasa din turn.), de un inel „ce-i tremura îndeget/ ºi o privire speriatã de colivie/ Ce cãuta un locliniºtit,/ Care sã þinã pãmântul în echilibru/ Care sã þinãiubirea în echilibru’’ (Ibidem). Aceastã mireasã ce areca partener frigul ºi ca nuntaºi „Vântul hoinar“/ … /„Ploaia cãzând neiertãtor în plete/ ªi picãtura deºampanie aproape îngheþatã“ (Ibidem) ar fi vrut, maimult decât orice pe lume, sã fie doar cu alesul inimii ei înTurnul Eiffel. Incontestabil, trebuie sã remarcãm talen-tul poetei de a transcrie în cuvinte ºi de a reda în ilustra-þia propusã senzaþii fizice ce capãtã o nuanþã de mate-rial. Aproape cã îþi vine sã întinzi mâna ºi sã atingi sausã apuci frigul ce o împresoarã în rochia ei albã ca norul.

În pagina urmãtoare a albumului liric, MenuþMaximinian vine cu un original registru poetic, oferin-du-ne, pe lângã ilustraþii sau poveºti scrise în versuri,un fel de explicaþii ale unui fapt de viaþã, fãcându-nesã ne imaginãm, cã pânã ºi cele mai banale lucruri potfi privite din puncte de vedere diferite, putând fi descrise



120120120120120120120120120120

120

cu mare fineþe ºi intuiþie, elementele lor lirico-descrip-tive, aparent lipsite de importanþã,atingând nivelul de arhetipal, de sensibilincontestabil. Astfel de poezii devin adevãratebijuterii miniaturale lirice, deoarece sunt pornitedin suflet, desigur cãpãtând contur ºi o viaþã a lorpersonalã: „E o balerinã nobilã,/ Din porþelan finsau sidef cu irizaþii albãstrui./ Nici ea nu ºtie exactdin ce e fãcutã,/ Dar se simte bine în carnea ei.//Pe rochia scurtã are dantelã,/ La pãr o floare,/ Lainimã un ghimpe.// Cu mâinile aºezate pe creþurilerochiei,/ Rememoreazã gloria de altãdatã./ Cândera veneratã./ Astãzi, nici praful nu mai este ºtersdin jurul ei.// Într-o toamnã târzie/ ªi-a trãit primaiubire./ A fost a lui ºi de atunci/ Timpul pare cã aîncremenit./ Perdeaua dragostei e trasã,/ Balerinastã neclintitã/ Pe raftul cu scriitori“ (Balerinabibelou).

Ilustratele lirice propuse de Victor ªtir susþinconcizia unei observaþii absolut obiective, uneorichiar cu nuanþe de abrupt, de genul pietrelor ce vinabsurd sã placheze spaimele miºcãtoare, într-untimp bine delimitat în ore ce se alungã una pecealaltã mãrind, în progresie geometricã, dimensi-unea unei despãrþiri în bucuria imensã a unei beþiide artificii, sau a unor scânteieri „ca o rouã delacrimi“ (orele).

Dacã la poeþii prezentaþi anterior Terra estescena acþiunii, în cazul lui Alexandru-CristianMiloº, locul acesta ca ºi registrul poetic se schim-bã, autorul însuºi, „cetãþean al Cosmosului“, aºacum îi place sã se autointituleze, stabilind relaþiilecu putere de decret ºi de la nivelul pluralului majes-tãþii: „Noi, Poetul – Fizician Cosmic, Astronaut“(Poem axiomã1) suntem Interdimensionalii CetãþeniCosmici ai unui Cosmos ce a trãit ani luminã.Acest paºaport cosmic îi dã lui Alexandru-CristianMiloº libertatea la care aspirã cu nesaþ, de a trãioriunde în Univers împreunã cu toþi OameniiStelelor.

Parcurgând aceastã antologie mã întreb ce-iseparã ºi ce-i uneºte pe aceºti poeþi? Fireºte îiseparã modul de a contempla amintirea unuimoment dintr-o ilustratã, un crâmpei reprezentatival vieþii lor ºi nu numai. Însã ceea ce-i uneºte estemult mai interesant ºi mai surprinzãtor. Este acelUnu, ca un tot unitar, multiplicat în aceastã antolo-gie de zece ori câte cinci, într-o observaþie extremde finã a unui detaliu aparent comun, poate chiarbanal uneori, dar care este relevant în ilustratã ºi

adus la nivel de element sau personaj principal.Neîndoios, fiecare vedere din acest album este opoveste în versuri. Ce-i uneºte pe aceºti poeþi?Predilecþia pentru o notare sensibilã a unor lucruri,chiar obiecte, elemente, senzaþii, idei, consideraþiice se leagã de instantaneul surprins în carteapoºtalã, cãpãtând astfel, un rol definitoriu depersonaj principal. Practic întregul tablou seconcentreazã în jurul lui ºi a impresiei produse deel: urmele lãsate de piroanele împlântate în mâinilerãstignite pe cruce, o cafenea pierdutã într-un oraºimens, o mireasã (dar câte ca ea?) din Turnul Eiffel,o balerinã bibelou ce prinde suflet, un ºarpe, o noapte,ore ce se alungã unele pe altele într-o tãcere abso-lutã, precisã, existenþe intergalactice cu încruciºãriinterdimensionale. Acesta este „albumul“ unic cuAmintiri de pe o ilustratã propus de cei cinci poeþibistriþeni.

Maria SÂRBU


O a doua antologie de poezie lansatã în zileleFestivalului „Liviu Rebreanu“- Bistriþa 2015 a fostUn deceniu de Conexiuni (Ed. Nosa Nostra, p. 320),coordonatori fiind Dorel Cosma ºi Elena M. Cîmpan. Dupã cum subliniazã autorii, Societatea Scriito-rilor „Conexiuni“ împlineºte un deceniu de existenþã.O existenþã creatoare: viaþã literarã, cãrþi, evenimente,ecouri, drumuri de pãmânt ºi de aer, de gânduri, deîmpliniri ºi de alte aºteptãri, de azi, cu gândul lamâine, de aici, cu gândul departe.

Antologia de faþã cuprinde un numãr de 28 deautori, bistriþeni dar ºi ne-bistriþeni. Aceastã amplãacoperire a „semnalului Conexiuni“ este expresiaparticipãrii efective, prin programe ºi schimburiculturale, al apartenenþei la „spiritul Conexiuni“, aºacum s-a conturat el în acest prim deceniu, deschis,prietenesc, generos.


121


ZILELE REVISTELOR CULTURALE DIN TRANSILVANIA ªI BANAT

MEDIAª:

În perioada de 13-15 noiembrie la Mediaº s-au desfãºurat Zilele Revistelor Culturale dinTransilva-nia ºi Banat, o reluare a acestorîntâlniri, – ediþia a zecea – care, la un momentdat, din pãcate, au fost întrerupte. Manifestãrileau fost organizate de Direcþia municipalã pentruCulturã, Sport, Turism ºi Tineret, cu sprijinulPrimãriei Mediaº.

Timp de douã zile, Casa Schuller a fostgazda acestui eveniment, în care s-a discutatdespre importanþa unor astfel de întâlniri la caresã parti-cipe cât mai multe publicaþii din spaþiultransilvan.

În cuvântul de deschidere dl TeodorNeamþu, primar al municipiului Mediaº ºi-aexprimat hotãrâ-rea de a continua ºi a diversificaaceste întâlniri. Mediaºul, fiind un oraº cu bogatãactivitate artisticã, se impune sã aibã ºi o revistãculturalã, de aceea dorinþa dlui primar de a susþineun asemenea proiect a fost binevenitã ºiapreciatã de întreaga asistenþã.

Poeta Ligia Csiki, fiind în comitetul deorga-nizare a acestor manifestãri, a fãcut unistoric al „Zilelor Revistelor culturale dinTransilvania ºi Banat“. dupã care a urmat oscurtã prezentare a revistelor participante laaceastã manifestare.

Printre revistele culturale care au participatla aceastã întâlnire s-au numãrat: Vatra Veche(Târgu Mureº), Euphorion (Sibiu), Miºcarea lite-rarã (Bistriþa), Familia (Oradea), Steaua (Cluj-Napoca), Discobol (Alba Iulia), Ardealul literar(Deva), Semne (Deva), Citadela (Satu -Mare),Cenaclul de la Pãltiniº (Sibiu), Gând Românesc(Alba Iulia), Târnava (Târgu Mureº).

Toate revistele participante au primit din parteaorganizatorilor cîte o diplomã de participare.

S-au purtat o serie de discuþii pe teme deactualitate ale literaturii ºi criticii literare, dar ºi o masãrotundã moderatã de Dumitru Chioaru de la revistaEuphorion, cu tema: „Viaþa revistelor culturale întrecentral, local ºi provincial“, unde s-au abordatdiscuþii despre rolul revistelor literare în provincie,dar ºi preocuparea de promovare a valorilor localeºi integrarea lor în peisajul literar naþional.

Din partea revistelor literare au participat:Adrian Popescu, Ioan Moldovan,Aurel Pantea,Mircea Stâncel, Cornel Nistea, Nicolae Bãciuþ,Rãzvan Ducan, Silviu Guga, Valentin Leahu,Olimpiu Nuºfelean, Mariana Pândaru Bârgau,Traian ªtef, Paulina Popa, Aurel Pop, Virgilªerbu Cisteianu, Eugeniu Nistor.

Un moment inedit a fost acordarea Premiului„Mediaº“. În acest sens organizatorii au propus douãliste de nominalizaþi la premiile USR pe 2013 ºi2014, pe care le-au trimis reprezentanþilor revistelorliterare ºi în urma voturilor acestora au fost premiaþi:pentru anul 2013 – poetul Adrian Popescu, iar pentruanul 2014, poetul Ioan Moldovan. Premiaþii aususþinut, la rândul lor, fiecare câte o lecturã publicãdin lirica lor.

În program a mai fost ºi un recital din poezia luiIustin Panþa, susþinut de actorul Cãtãlin Neghinãºi vernisajul expoziþiei „Reverberaþii cromatice“ culucrãri ale artistului plastic Ioan ªarlea din Mediaº.

Important este faptul cã aceastã manifestarede tradiþie pentru Mediaº a reunit nume importanteale literaturii româneºti ºi cele mai apreciate revisteliterare din Transilvania ºi Banat.

Maria Marghitan


122122122122122122122122122122

122

ISTANBUL: TÂRG DE CARTE VECHE


În perioada 17 – 23 septembrie a.c. în PiaþaTaksim din Istanbul s-a desfãºurat un Târg decarte veche la care au participat numeroºicolecþionari de carte ºi discuri vechi din toatã þara.Timp de o sãptãmânã, în spaþiul deschis al PieþeiTaksim, din capitala culturalã a Turciei, se petreceacest eveniment, însã în acest an s-a implemen-tat ºi un program de participare a unor colecþionaridin ale þãri. Primele douã þãri invitate la aceastãmanifestare au fost România ºi Grecia. DinRomânia au fost invitaþi sã participe MarianaPândaru Bârgãu, Aurel Pop ºi Muguraº MariaPetrescu, scriitori ºi colecþionari de carte veche.

Fiecare dintre ei s-a prezentat cu o bogatã ºivaloroasã colecþie de carte veche, astfel cã stan-dul românesc s-a bucurat permanent de o atenþiedeosebitã, stârnind curiozitatea. În prima zi, ladeschiderea oficialã a târgului, standul a fost vizitatde ministrul culturii din Turcia, dar ºi de primarulºi vice-primarul secto-rului Beyoglu (de careaparþine Piaþa Taksim).

A treia zi programul manifestãrilor a cuprinsîntâlniri televizate cu diferiþi colecþionari participanþila târg. Astfel a existat ºi aºa-numita „Ora Româ-

niei“ în care cei trei români au expus asistenþei celemai valoroase cãrþi din colecþiile lor, cãrþi de la sfârºitde veac XIX, început de veac XX. Mode-ratorulacestei emisiuni a fost binecunoscutul poet ºijurnalist Mesut ªenol.

A urmat ºi o vizitã la Primãria Beyoglu, underomânii au fost primiþi de primar ºi vice-primar. Deasemenea au fost ºi întâlniri cu o serie de oamenidin sfera artisticã: regizori, pictori, scriitori, critici deartã, colecþionari de artã.

ªi o vizitã la Istanbul nu se putea încheia decâtdupã o trecere în revistã a obiectivelor turisticecunoscute în lumea întreagã: Moscheia Albastrã,Hagia Sofia, Palatul Topkapi, Marele Bazar, oplimbare pe apele Bosforului.

Maria B.


123


În perioada 7-10 octombrie a.c. la Deva aavut loc cea de-a XVI-a ediþie a SalonuluiHunedorean al Cãrþii, eveniment organizat deBiblioteca Judeþeanã „Ovid Densusianu“Hunedoara-Deva, cu sprijinul Consiliului Jud.Hunedoara, ºi a beneficiat de ambiana genero-sului spaþiu a Salle d’Or din incinta Deva Mall.

La deschidere au luat cuvântul, dl AdrianNicolae David, preºedintele Consiliului JudeþeanHunedoara ºi Ioan Sebastian Bara, managerulBibliotecii Judeþene, amândoi subliniind impor-tanþa ºi rolul rolul acestui eveniment care, în timp,a ajuns unul dintre cele mai binecunos-cute ºiaºteptate manifestãri ale genului, acest lucrudovedindu-se ºi prin faptul cã numãrul edi-turilor ºial participanþilor a crescut de la an la an.

Au fost prezente peste 80 de edituri din toatãþara, zilnic având loc lansãri de carte ºi întâlniricu scriitori ºi personalitãþi importante ale culturiiromâne.

Prima zi a salonului a fost marcatã de douãevenimente importante. În primul rând s-a lansatvolumul V – „Personalitãþi hunedorene“ al lucrãrii„Judeþul Hunedoara, monografie“.

În al doilea rând a avut loc aniversarea a 10ani de la apariþia revistei „Vox Libri“ editatã deBiblioteca Judeþeanã „Ovid Densusianu“Hunedoara – Deva. Demn de remarcat este faptulcã aceastã publicaþie a primit premiul pentru ceamai bunã revistã de bibliotecã, premiu oferit deAsociaþia Naþionalã a Bibliote-carilor ºi BibliotecilorPublice din România.

SALONUL HUNEDOREAN AL CÃRÞII – 2015

De o atenþie deosebitã s-a bucurat ºi prezenþaîn mijlocul hunedorenilor a controver-satului istoricLucian Boia, care a prezentat trei din lucrãrile sale:„Cum s-a românizat Româ-nia“, „Primul RãzboiMondial: controverse, paradoxuri, reinterpretãri“,„Suveranii României: Monarhia, o soluþie?“, cãrþi careau stârnit o serie de discuþii pro ºi contra.

La fel a fost ºi întâlnirea cu scriitorul ºi omulpolitic Marko Bela, cu prilejul prezentãrii cãrþii „Ruletamaghiarã. Convorbiri cu Marko Bela despreliteraturã, politicã, societate“ de Korossi P. Jozsef.

Manifestãrile acestui salon s-au încheiat cu unexcelent concert de muzicã medievalã ºi tradiþionalãsusþinut de grupul „Cimpoierii din Transilvania“condus de Mircea Goian.

Editurile „Cãlãuza v.b.“ ºi „DaniMar“ din Devaau fost prezente la Salonul Hunedorean al Cãrþii cuinteresante lansãri de carte ºi întâlniri cu scriitori.Editura „Cãlãuza v.b.“ a lansat cãrþile: „Revoluþiaromânã din Transilvania. Rapoartele prefecþilorrevoluþiei: Avram Iancu, Ioan Axente Sever, SimionBalint“, „Amurguri/ Sunsets“ – Dorina BrânduºaLanden, „Cartea florilor/ The Book of Flowers“ –Mariana Pândaru. Editura DaniMar a prezentat douãnoi apariþii editoriale: „Rezonanþe“ – Mariana Pândaruºi George Vãidean ºi „Flãcãri târzii“ – Katy ªerban.

La standul celor douã edituri cititorii s-au întâlnitcu o serie de scriitori: Anca Sîrghie, Ioachim Lazãr,Miron Þic, Muguraº M. Petrescu, Camelia Watkins.

DEVA

Ancuþa BÂRSAN


124124124124124124124124124124

124

Evao apã seacã fãrã lucireprecum ochiulce n-a vãzut lumina niciodatãneagrã ca baticul de doliuse plimbã sângerândîn prelungirea înserãriide-abia mai pot sã-mi deschid gândulsã vãd cum uitareasfârtecã umbrele de ghimpi

tu eºti Eva care te tânguieºtiorfanã de Dumnezeu ºi dedorul însetat al muririitu stai ºi veghezi apele Styxuluipline de cianuri trupeºtitu porþi între coaste toate blestemele omeniriitu mãnânci ºi nu te saturi de întunericºi poame grele de plumb

Tristeþetristeea ºtie multe versuri din cartea vieþiicompune poeme surdela lumina de sareºi topeºte în flãcãrifericirea stropilor de ploaiede pe obraz

conturul umbrei mele rãmâneca un vis eteratadormit în eternitatee-aºa de lungã moarteaîncât nici timpul ce-a trecut pe-aicinu-þi ajunge sã o mãsoripânã la capãt

poate noi suntem niºte viseîn gol vânãtorii strãpunºi de gloanþele vremiiîºi numãrã rãsuflãrile precum copiiicând îºi numãrã monedele din puºculiþãdezamãgire – respiraþia te doarepânã la ultimul atommonedele sunt doar nasturi vechiancoraþi în ruginã

Timpar trebui sã fim de sare sau de piatrãca sã rãzbatemprin vremea aceasta obscurãpe muchia de cuþit rãnilese desfac îngãlbenite de istoriecine te întreabã de ce sângele îþi plânge?cine te alinã când degetele se frângpe clapele timpului?cine îþi ascutã tânguirea ºchiopãtândîntre gândurile inimii?

zborul se închide în cârpevãzduhul spânzurã ca o aripã ghimpatã,spânzurã poate în mintea mea,tu, în golul tãu,îþi diluezi amintirile cu lacrimilece-au mai rãmasdupã ultima secetã

rugineºte-mã, lasã-mã sã fiuumbra sfinxului purtatã de vântprin toate deºerturileºi fã-mã într-un sfârºitlacrimã de sare

Cãlãtorieoriunde am mersam purtat universul în minecã am mers cu autobuzul,cã am mers pe josl-am þinut înfãºurat în umbrãsã nu se topeascã la soare

cele patru puncte cardinalele-am pus într-o lacrimã crudãºi n-au simþit durerea când le-am smulsdin hotarele lor nesfârºite

am adunat totul în praful din sufletºi acum de-abia mã mai târãscprintre gropi ºi schelete de stelece au murit deodatã cu Eva

mi-am câºtigat libertateaprin simplul fapt cã exist,port universul în mineºi mor

DobroslavMARCINEK

lllll POEZIE lllll


125


În ziua de 25 septembrie a.c., BibliotecaJudeþeanã „Ovid Densusianu“ Hunedoara-Deva aorganizat o triplã lansare de carte. Publicista ºipoeta Camelia Ardelean a venit în faþa iubitorilorde poezie cu trei volume de versuri: În oglindasufletului meu – 90 de poeme dedicate mamei;Pasiune, care cuprinde 50 de poeme de dragosteºi Ingenuitate, cu 71 de poeme pe care autoareale-a dedicat nepoþilor sãi, aflaþi la vârsta adoles-cenþei, dar ºi tuturor celor care ºi-au pãstrat sufletultânãr, indiferent de vârstã.

Trebuie subliniat cã autoarea acestor treivolume este un nume cunoscut în peisajul nostruliterar, având o bogatã activitate de-a lungul a maimultor ani, fiind ºi membrã a Asociaþiei Scriitorilordin Judeþul Hunedora. A fost redactor-ºef la EdituraVultur ZM, colaboratoare la Revista naturiºtilor, darºi reporter ºi ziarist la diferite publicaþii hunedorene.

A apãrut în mai multe publicaþii literare,atâtîn þarã cât ºi în strãinãtate, printre care:Observatorul (Canada), Luminã Linã (SUA), GândRomânesc, Confluenþe Literare, Însemne Literare,Negru pe Alb etc.

A tipãrit pânã acum ºase carþi de poezie. Deasemenea este prezentã în mai multe antologiilirice apãrute în þarã.

„Camelia Ardelean se limpezeºte prin scrisulei melodic, remarcabil, al talentului autentic, ºi numanierist. Emoþia primeazã, este „motorul“ suav,

Triplã lansare de carte:

Camelia Ardelean – În oglinda sufletului meu,Pasiune, Ingenuitate(Editura Inspirescu, 2015)

gingaº, înrourat, înduioºãtor, al gesticulaþiei lirice“a scris Eugen Evu, iar Miron Þic a adãugat cã liricaacestei poete este „mai degrabã o lacrimã în colþulochiului. Lumina cu care scrie este mai degrabã oluminã adevãratã, pornitã din suflet.“

Ileana-Lucia Floran a completat ºi ea:„Camelia, o poetã sensibilã ºi profundã , creeazãimagini în spiralã: iubire – dezamãgire – durere –bucurie – exaltare – durere – dezamãgire – iubire.Aceste imagini se succed ca ãntr-un carusel, princare ea reuºeºte sã ne transmitã, simplu ºi concret,trãirile unei inimi ce bate într-un ritm alert, învingândtimpul prin emoþie, culoare, ºi de ce nu, cântec.“

În finalul acestui condensat eveniment, actriþaIsabela Haºa a oferit un recital din poezia CamelieiArdelean, dupã care autoarea a dat autografe.

Maria Marghitan


126126126126126126126126126126

126

CÃRÞI PRIMITE LA REDACÞIE

Tresãriri – Marin Moscu, Ed. eLiteratura, 2015;Dragonul cu sandale de pãmânt – Marin Moscu,Ed. Editgraph, 2014;Oameni gri, daci liberi ºi motoare cu aburi –S.G. Greþu, Ed. RBA Media, 2015;Ardere de tot – Paulina Popa, Ed. Emia, 2015;Cosmonauþii albi – Alex. C. Miloº, Karuna, 2015;Un deceniu împreunã – D. Moldovan, S. Virgil,Ed. Cetate, Deva, 2015;Roºu, alb ºi negru – Iana Opriºa Sulyok,Ed. Citadela, 2015;Statuia cu lacrimi – Marin Moscu, ELiteratura, 2015;Vânzãtorul de apã coloratã – Cornel Nistea, Casacãrþii de ºtiinþã, Cluj-Napoca, 2015;Sertare de nisip/ Drawers of sand – LaurianLodoabã, James Meredith, Ed. Timpul, 2014;Cuvântul în Sfânta Luminã, Ed. Episcopiei Deveiºi Hunedoarei, 2015;Dumnezeu a coborât din OZN – Alex. C. Miloº,Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2015;Pe Sfântul Munte Athos mai aproape deDumnezeu – D. Gãlãþan Jieþ, Ed. Mãiastra, 2015;Marcela – Daniel Luca, Ed. Inspirescu, 2014;Amintirile unei maºini de scris – George L.Nimigeanu, Ed. Samuel, 2015;Þara din suflet – Gligor Haºa, Ed. G. Haºa, 2015;Gânduri interzise – Ileana Lucia Floran,Ed. Emma, 2015;Cearcãnele Saharei – Ion Rãºinaru, Grinta, 2015;Mãrturii peste timp – Radu Trufaº, Orãºtie, 2015;Tragedia României – Lazãr Plãcintã, Emia, 2015;Risipitorul de hârtie – Costel Stancu, Ed. TimReºiþa, 2015;Lacunare – Marius Conu, Ed. Vremea, 2013;Vis îmbãlsãmat – Ioan Lazãr, Ed. Karuna, 2015;Barza vine nechematã – Daniel Luca,Ed. Eubeea, 2013;O cãsnicie infernalã – Nicolae Sârbu,Tim, 2015;Pecetea stelarã – Mircea Motrici, Muºatinii, 2015;Relicve literare – Mircea Motrici, Muºatinii, 2015;Livada cu metafore – Ioan Vasiu, Inspirescu, 2015;Decoltate – Passionaria Stoicescu, EdituraDetectiv Literar, 2015;Poezia în viaþã, viaþa în poezie – Livia Fumurescu,Editura Emma, 2015;

ARDEALUL LITERAR

Revistã de literaturã ºi artãe-mail: [email protected]: http://ardealul-literar.blogspot.roTel: 0254/ 215545; 0744 521 284

Fondator: Valeriu BârgãuValeriu BârgãuValeriu BârgãuValeriu BârgãuValeriu BârgãuAnul de apariþie – 1996

Redactor ºef:Mariana Pândaru-BârgãuMariana Pândaru-BârgãuMariana Pândaru-BârgãuMariana Pândaru-BârgãuMariana Pândaru-Bârgãu

Colaboratori pemanenþi:Liviu Ioan StoiciuLiviu Ioan StoiciuLiviu Ioan StoiciuLiviu Ioan StoiciuLiviu Ioan StoiciuGheorghe GrigurcuGheorghe GrigurcuGheorghe GrigurcuGheorghe GrigurcuGheorghe Grigurcu

Colaboratori externi:Theodor Damian (S.U.A.)Theodor Damian (S.U.A.)Theodor Damian (S.U.A.)Theodor Damian (S.U.A.)Theodor Damian (S.U.A.)Dorina Brânduºa Landen (Suedia)Dorina Brânduºa Landen (Suedia)Dorina Brânduºa Landen (Suedia)Dorina Brânduºa Landen (Suedia)Dorina Brânduºa Landen (Suedia)Mariana Zavati Gardner (Anglia)Mariana Zavati Gardner (Anglia)Mariana Zavati Gardner (Anglia)Mariana Zavati Gardner (Anglia)Mariana Zavati Gardner (Anglia)

Colectivul redacþional:Ion P. IacobIon P. IacobIon P. IacobIon P. IacobIon P. IacobMuguraº Maria PetrescuMuguraº Maria PetrescuMuguraº Maria PetrescuMuguraº Maria PetrescuMuguraº Maria PetrescuAnca SîrghieAnca SîrghieAnca SîrghieAnca SîrghieAnca SîrghiePassionaria StoicescuPassionaria StoicescuPassionaria StoicescuPassionaria StoicescuPassionaria StoicescuMiron ÞicMiron ÞicMiron ÞicMiron ÞicMiron ÞicIoan VasiuIoan VasiuIoan VasiuIoan VasiuIoan Vasiu

Adresa redacþiei:Deva, str. Horea, nr. 30Deva, str. Horea, nr. 30Deva, str. Horea, nr. 30Deva, str. Horea, nr. 30Deva, str. Horea, nr. 30cod 330047, jud. Hunedoaracod 330047, jud. Hunedoaracod 330047, jud. Hunedoaracod 330047, jud. Hunedoaracod 330047, jud. Hunedoara

Revista Ardealul literarArdealul literarArdealul literarArdealul literarArdealul literar gãzduieºte opiniilecolaboratorilor, oricât de diverse ar fi ele.Responsabilitatea pentru conþinutul articolelorpublicate revine în exclusivitate semnatarilor.Manuscrisele primite nu se înapoiazã.

I.S.S.N. 1453-5327I.S.S.N. 1453-5327I.S.S.N. 1453-5327I.S.S.N. 1453-5327I.S.S.N. 1453-5327


127

Mariana Pândaru: EditorialRestituiri: Scrisoare Veturia Goga cãtre Ana Groza / pag. 3Gheorghe Grigurcu: În jurul lui Alexandru George 7 pag. 5

Valeriu Bârgãu: Poezie / pag.10Liviu Stoiciu: Poezie / pag. 14

Iorgu Stoian: Moralitatea în artã / pag.16Oaspeþii noºtri: Mesut ªenol / pag. 17Oaspeþii noºtri: Esra Alkan / pag. 19

Dorina Brânduºa Landen: Poezie / pag. 21Cornel Nistea: Într-o zi sfântã / pag. 22

Ion Beldeanu: Poezie / pag. 24Dumitru Ichim: Poezie / pag. 25

Florica Baþu Ichim: Poezie / pag. 26Dumitru Hurubã: Despre fanatism în literatura românã actualã / pag. 27

Dana Opriþa: Poezie / pag. 30Theodor Damian: Sentimentul religios la Eminescu / pag. 31

Ioan Adam: Victima unchiului / pag 35Adrian Botez: Omul între iadul actual ºi mântuirea... / pag. 37

Mihaela Oancea: Poezie / pag. 41Victor Constantin Mãruþoiu: „Puterea cuvântului“ sau... / pag. 42

Costel Stancu: Poezie / pag. 44Muguraº Maria Petrescu: Ospitalitatea poporului român / pag. 45

Luca Cipolla: Poezie / pag. 49Victoria Milescu: Poezie / pag. 50

Anca Sîrghie: Amintiri despre C-tin Noica Pãltiniºanul (II) / Pag. 51Doina Popa: Nu se poate / pag. 59

Florica Gh. Ceapoiu: Poezie / pag. 61Persida Rugu: Poezie / pag. 62

Adrian Botez: Noul „Cocon“ mesianic... / pag. 63Al. Cristian Miloº: De la Eminescu la NASA / pag. 68Mariana Zavati Gardner: Dis-de-dimineaþã / pag. 70

Ladislau Daradici: Intre nostalgia începuturilor... / pag. 71Ionuþ Caragea: Aforisme / pag. 73

Galina Furdui: Poezie / pag. 74Maria Petrescu: Lucian Blaga ºi ultima lui muzã / pag. 75

Romulus Tot: Vise în parcare / pag. 78Francisc Pal: Ultimul om / pag. 80

Elena Petruþ: Poezie / pag. 81Andreea Mocanu: Poezie / pag. 82

Livia Fumurescu: Rezonanþe poetice / pag. 83Adrian Anghelescu: Poezie / pag. 85In Memoriam: Mircea Bâtcã / pag. 86

Adriana Popa Cãnija: Mircea Bâtcã - un artist de excepþie / pag. 88Doina Reghiº Ionescu: In „marea trecere“ Mircea Bâtcã... / pag. 89

Dumitru Hurubã: Mircea Bâtcã, prieten de-o viaþã / pag. 90George L. Nimigeanu: Poezie / pag. 91

CUPRINS


128128128128128128128128128128

128

Anca Sîrghie: L-am vãzut plângând pe Radu Stanca / pag. 92Maria Miertoiu: Poezie / pag. 98

La pas printre cãrþi / pag. 99Ion Rãºinaru: Poezie / pag. 103

Constantin Stancu: Când sângele solicitã miracole / pag. 104Ancuþa Bârsan: Untdelemnul norocului / pag. 105

Gheorghe Taºcu: Poezie / pag. 106Passionaria Stoicescu: Între dramatic ºi ironic / pag. 107

Marian Hotea: Poezie / pag. 108Cornelia Pãun Heizel: Dragoste de Cernãuþi / pag. 109

Anina: Tabãra de literaturã / pag. 115Iancu Almajan Bãnãþanu: Poezie / pag. 116

Bistriþa: Festivalul internaþional „Liviu Rebreanu“– 2015 / pag. 117Maria Sârbu: Amintiri de pe o ilustratã / pag. 118

Mediaº: Zilele Revistelor Culturale din Transilvania ºi Banat – 2015 / pag. 121Istanbul: Târgul de carte veche – 2015 / pag. 122

Deva: Salonul hunedorean al cãrþii – 2015 / pag. 123Dobroslav Marcinek: Poezie / pag. 124

Triplã lansare de carte: Camelia Ardelean / pag. 125

Date post:	30-Aug-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	10 times
Download:	0 times

Ardealul literar • EDITORIAL • nrnrnr. 3-4/2015 · Medeleni, locul ce l-a inspirat pe Ionel...

Documents