Home >Documents >Arad, 12 Maiu 1940 Nr. 20 BISERICA şi Ş · PDF file Arad, 12 Maiu 1940 Nr. 20 BISERICA şi...

Arad, 12 Maiu 1940 Nr. 20 BISERICA şi Ş · PDF file Arad, 12 Maiu 1940 Nr. 20 BISERICA şi...

Date post:18-Oct-2020
Category:
View:5 times
Download:0 times
Share this document with a friend
Transcript:
  • Arad, 12 Maiu 1940 Nr. 20

    BISERICA şi ŞCOALA R E V I S T A O F I C I A L A A E P I S C O P I E I A R A D U L U I

    Redacţia şi Administraţia: A P A R E D U M I N E C A 1 A B O N A M E N T E : ARAD, STRADA EMINESCU 18 Redactor: P r . Ilarion V . Felea 1 Pentru 1 an 300 Lei; 6 luni 150 Lei

    Sfânta Episcopie Ortodoxă Română a Aradului.

    Nr. 2 i 9 4 / i 9 4 o .

    A N D R E I din mila lui Dumnezeu dreptcredinciosul Episcop al Eparhiei Aradului ,

    Ienopolei şi Hălmagiului.

    Prea Cucernicilor şi Onoraţilor membri din cler şi mireni ai Adunării noastre Eparhiale, har şi milă dela Dumnezeu Tatăl şi dela Domnul nostru Iisus Hristos, iar dela smerenia Noastră arhierească binecuvântare.

    In temeiul art. 1Z2 şi i34 din Statutul pentru organizarea Biserici i orto­ doxe române, convocam Adunarea Eparh ia la a Aradului în sesiune ordinară pe ziua de

    Duminecă, 26 Maiu 1940 ora 9 dimineaţa, când se va oficia Sfânta Liturghie şi Chemarea Duhului Sfanţ în Catedrala din Arad, după care va urma deschiderea Adunării Eparhiale , în sala festivă a Academiei teologice.

    Arad în 8 M a i u i 9 4 o . f A N D R E I

    _ _ _ _ _ _ _ _ Episcopul Aradului

    „Nostalgia Paradisului" Am schi ţa t în numerile t recu te ale rev is te i

    par tea în tâ ia şi a doua din lucrarea d-lui p rof . N ich i fo r Cra in ic . Pa r t ea a t re ia şi ultima poar tă acelaş ti t lu ca şi ca r t ea însăşi.

    Ce va să z ică : Nostalgia paradisului ?... î n t r eba rea aceas ta se pune în legătură cu

    rel igia şi raportul ei cu f inal i ta tea culturii şi a civi l izaţ iei .

    Spir i tul omului e bic iui t de puteri t a i n i c e ; nu are odihnă pe pământ . E veşn ic ne împăcat î n condiţi i le de v ia ţă în ca re t răeş te şi f ace efor tur i uriaşe „spre alte moduri de ex is ten ţă . Pasă rea e fe r i c i t ă dacă are un cuib ; şerpii îşi au culcuşu­ rile lor ; vulpile vizuinile lor. S ingur fiul omului dintre toa te făpturi le pământului, simte c ă n 'a re unde să-şi plece capul", f ie că t răeş te în t r 'o pe­ ş teră , ca un troglodit , sau în palate auri te, ca un împărat .

    E l luptă şi a leargă după fe r ic i re . D a r feri­ c i rea este un „ideal pierdut". D e s p r e pa'tria fe­ r i c i r i i , c a r e e paradisul, ne vorbeş te religia. Ideea raiului pierdut apar ţ ine tuturor religii lor şi între­ gului neam omenesc ; „paradisul e un suspin adânc şi universal". s

    T o t ce face omul, toate s t rădani i le şi înfăp­ tuirile lui au de scop recons t i tu i rea fe r ic i r i i pier­ dute şi presimţite. „ în t reaga crea ţ ie omenească se naş te din nostalgia paradisului".

    Termenul nostalgie este a lcătui t din două cu­ v in te g r e c e ş t i : nostos, ca re înseamnă în toa rce re (acasă , în pa t r ie ) şi algos, c a r e înseamnă du­ rere copleşitoare.,. „Nostalgia e as t fe l durerea de a nu mai fi în locul unde ai fost odinioară, pe ca re amint i rea îl păs t rează mereu prezent, ca pe un cuib al f e r i c i r i i p ie rdu te" ; aşa cum e dorul

  • de casă , dorul de ţa ră , — din c a r e s'a născut la noi doina.

    Nosta lg ia paradisului „e dorul de pat r ia ce­ rească a spiritului nemuri tor" .

    Ideea paradisului a re două în ţe lesur i ; unul pământesc şi altul ce resc . Paradisul pământesc este un loc „de frumuseţe şi de f e r i c i r e" , to t una cu Edenul b ib l ic , cu spaţiul vâ r s te i de aur, aurea aetas , dela începutul lumii.

    I s tor ia lumii este ca un râu ce izvoreş te , cu­ ra t , „din oceanul veşniciei , s 'abate prin pământul păcatului tulburându-şi apele de c leş tar cu nămo­ lul, pentru a se în toa rce în cele din urmă, puri­ f i ca t , să se r eve r se în acelaş ocean, din ca re a plecat" . In t re aces te limite se sbuciumă omul, pen­ t ru „a înfrânge dis tanţa . b les temată dela imper­ fecţ iune la perfecţ iune şi dela moarte la nemurire" .

    In sbuciumul său- neodihnit , omul î ncea r că o mângăere , o reconst i tu i re a raiului pierdut, prin creaţ i i le de civi l izaţ ie şi cultură. Civi l izaţ ia şi cultura îşi au izvorul în nostalgia paradisului. „Ci­ vil izaţ ia îşi a re impulsul pr imar în memoria pa­ radisului terestru. Cultura îşi a re impulsul pri­ mar în aspiraţ ia c ă t r e paradisul ce resc" . |Una v rea să r e f acă raiul pământesc , cealal tă raiul ce resc ; amândouă pot s ta în slujba desăvârş i r i i omului, dar pot avea şi un „scop prometeic de a r e f ace paradisul te res t ru pentru propria-ţi d e s f ă t a r e " ; în aces t caz au c e v a din t ragedia Turnului B a b e i .

    In or ice caz „nostalgia paradisului e impul­ sul fundamental al plăsmuirilor omeneşt i" şi sen­ sul ultim al culturi i e de ordin religios. A t â t c i ­ vil izaţ ia c â t şi cultura sunt în opoziţie şi în luptă cu na tura c ă z u t ă ; una e cu ochi i îndrepta ţ i spre pământ , în scopuri p r a c t i c e ; cealal tă se mistue cu ochi i spre cer , „sub zodia desinteresăr i i şi a

    •gratui tăţ i i" . E s t e paradisul posibil? „Raiul e zona spiri tuală a iubir i i universale".

    E l e posibil de real izat prin iubire, în copi i şi monahi, ch ia r şi pe pământ . „Iadul, sc r ie Dos to - iewski , e durerea de a nu mai putea iubi". Lu­ mea se regenerează prin c o p i i ; „în na tura copi­ lăr ie i se ascunde paradisul v i i to r" . In slujba ace" stui paradis s tă şi a r ta . E a îndeplineşte în lume un rol reve la tor . Ar t i s tu l e un p r o o r o c ; el reve­ lează frumuseţea şi frumuseţea e numele r lui Dumnezeu. Deoseb i rea în t re profetul b ib l i c şi cel a r t i s t i c este ca în t re descoper i rea supranaturală şi cea naturală . A r t a aprinde nostalgia paradisu" lui lăuntr ic şi a celui ce resc . P r i n a r t ă la fe r ic i re , la bucur ie ; „bucur ia e f i i ca raiului şi esenţa ei e iubirea f ră ţească" .

    N e oprim ac i cu darea de seamă asupra Nostalgiei Paradisului. Am î n c e r c a t să-i facem o scur tă prezentare, lucru destul de anevoios, deoa­ rece gândi rea dlui prof. N i c h i f o r C r a i n i c este a t â t de boga tă în idei şi slilul sc r ie r i lor d-sale a t â t de ax iomat i c , î ncâ t nu se poate uşor rezuma.

    N u am putut reda decâ t în linii mar i de tot şi în scur te c i t a t e c â t e v a din t i t lurile şi prin­ cipiile eseurilor cuprinse în Nostalgia Paradisului. Plăce rea de a cunoaşte temeiurile şi gusta frumu­ seţile apologetice, dogmatice, mis t ice şi l i te rare ale aces te i opere de epocală însemnăta te pentru o r ien ta rea v i i toa re a culturii române, r ămâne în­ t r eagă ceti torului căr ţ i i .

    Dumineca slăbănogului.

    Slăbănogii dela noi. Slăbănogul dela scă ldă toarea oilor, cel din

    Gadara , sau cel din Capernaum şi alţii şi alţii pe c a r i i-a tămădui t Hr i s tos Mân tu i to ru l , ne f a c să ne gândim la s lăbănogi i dela n o i : orbi , şchiopi, uscaţ i şi alţii. N e avem şi noi s lăbănogi i noştr i . Pr iv i ţ i - i mai deaproape şi ve ţ i vedea c â t sunt de mulţi. O mare par te din copii i născuţ i în ţ a ra noas t ră mor fă ră să ajungă v â r s t a de un an. In şcoală avem prea mulţi copi i cu fa ţa de cea ră , pipernici ţ i şi în t re ce i cu păr in ţ i sărmani şi în t re cei din păr in ţ i cu s tare bună. Ş i la sa te şi la oraşe avem un prea mare număr de copii ca r i nu pot face şcoală f i indcă sunt cu mintea tâmpită . A v e m şcoalele pentru surdo-muţi şi azilele pentru orbi , de ţi-e mai mare jalea şi mila să-i vezi .

    M a r e este durerea păr inţ i lor c ă r o r a li s'a dat să poar te c rucea de a avea astfel de copii . Ş i unde este omul c a r e să-i poa tă mângâia ? Unde e mâna ca re să li se în t indă şi gura c a r e să le spună : „Tali ta , cumi", s a u : „Tinere , ţie-ţi z ic , scoală- te" . Unde este slăvitul graiu, s ca re să spună părinţ i lor îndureraţ i pentru copii i s l ăbănog i : „Aduceţi-i la mine", ca apoi să-i t ămăduiască ?

    Pent ru ce mor a tâ ţ ia copi i în ţ a ra noas t ră îmbelşugată? D e ce sunt a tâ ţ ia s l ăbănog i? R ă s ­ pundea la în t rebăr i l e aces tea un î nvă ţ a t oa reca re şi spunea, c ă nu avem destui doc tor i în ţ a ră şi mai ales la sate. A c e a s t a este adevăra t . D a r sunt s lăbănogi , c ă r o r a nu le-ar putea ajuta n ic i dacă am avea de f i eca re casă c â t e un doctor . Căc i , ia tă , ce spunea un doctor bun şi cu t r age re de inimă pentru neamul n o s t r u : Sun t boli, pe c a r i ş t i inţa doctor i lor şi leacurile din lume nu le pot v indeca . Sun t copii cu boala rea , numită „ducă-se pe pu~% stii" şi e o boală groaznică , de ţi se rupe inima când vezi vreun copil zbătându-se la pământ , fă­ când spume, muşcându-şi l imba sau buzele sau manile. I ţ i v ine să z ic i că e ca îndrăc i ţ i i despre c a r i se sc r ie în S f â n t a Sc r ip tu ră . Ş i şt i ţ i de unde v ine o astfel de boală ? P a r e c ă , e ruşine să şi spui, dar bine a r f i să ş t ie toa tă lumea, c ă astfel de boală g roazn ică au copii i zămisliţi c ând păr inţ i i , sau cel puţin unu din păr in ţ i a fost în stare de beţie. T o t din aceas tă p r ic ină sunt unii copi i cu mintea tâmpită , de la şcoală nu poţi scoate dela ei o judecată , sau o v o r b ă pe în

Click here to load reader

Embed Size (px)
Recommended