aprilie A m MUZICAL~ ACTUALITATEA · naturii anatomice antropoide, cât şi în imensitatea naturii...

D i n s u m a r:Premiile UCMR pe anul 2013

Faust la ONBOmagiu lui Dinu Lipatti

Şlagărul românesc la Baia MarePremiile muzicale Radio România

Dorin Anastasiu

Am

În imagine: Irina Odăgescu-Ţuţuianu, Marele Premiu UCMR pe anul 2013

REVISTĂ LUNARĂ A UNIUNII COMPOZITORILOR ªI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIAMUZICAL~ACTUAL

ITATEASerie nouãaprilie 2014

4(CLIII)36 pagini

10 lei

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2014

Editorial

El Dorado:varianta ne-sentimentală

Liviu DĂNCEANU

Când Dürer a încercat să facă uncrochiu aplicând riguros descoperirile luiVitruviu în ceea ce priveşte secţiunile de aurcare proporţionează corpul uman, rezultatul afost unul neaşteptat: un monstru. Şi totuşi,sectio aureea există din plin şi din totdeauna:atât în raporturile variilor componente alenaturii anatomice antropoide, cât şi înimensitatea naturii fizice ori chimiceînconjurătoare. Da, dar această DivinăProporţie, cum i se mai spune, este departede a fi absolutizată, ci doar aproximată. Ea seaflă undeva, cam pe acolo unde extrema raţie pare a-şi delimitateritoriul în baza şirului fibonaccian.

În creaţia muzicală secţiunea de aur e fie urmărită cuatenţie şi, uneori, chiar cu acribie, fie intuită şi tatonată din instinctşi cu „stofă” artistică. Pe de o parte, alegerea secţiunii de aur caargument pentru o întreprindere de organizare temporală orispaţială, explicabilă în contextul în care istoria muzicii savante aparcurs un drum sinuos întru identificarea proporţiei perfectetradusă în raporturi matematice; pe de altă parte administrareasubstanţei sonore, în special sub aspect formal, de aşa manierăîncât perfecţiunea numerică să derive predominant din intuiţiacompozitorului. Se pot chiar îndosaria afinităţile creatorilorimportanţi cu seria lui Fibonacci. În primul caz pornim de la ocertitudine, în al doilea de la o speculaţie. Există, astfel, inovaţiiarhitectonice şi sisteme modale care îşi au originea în proporţia deaur, bunăoară cele imaginate de un Wilhelm Berger, Anatol Vierusau Petru Stoianov. Există însă şi decriptări ale şirului lui Fibonacciacolo unde compozitorii nu l-au apreciat musai ca sursă deinspiraţie extramuzicală, şi unde analiştii au surprins întreaga luifertilitate. De pildă, cercetarea Sonatelor pentru pian şi a Simfonieia V-a de Beethoven ori a Muzicii pentru coarde, celestă şi percuţiede Bartok, săvârşită de Dan Constantinescu, Derek Heylock şi,respectiv, Ern Lendvay descifrează, uneori cu acuitate, alteoridupă calapodul patului procustian, splendorile numerice alecapodoperelor. Mai mult, Paul Larson demonstrează existenţasecţiunii de aur în Imnurile de tip Kyrie din colecţia de cântecegregoriene Liber Usualis. (O demonstraţie cu caracter statistic,desigur, din moment ce autorul evidenţiază prezenţa secţiunii deaur în 105 din cele 146 de fragmente investigate). Şi, iată că,recent, Diana Spânu, arondând o manieră analitică inductivă, graţiecăreia proporţia de aur este mai întâi bănuită, pentru ca abia apoisă fie dovedită şi argumentată, relevă prezenţa Proporţiei Divine îndouă Imnuri Heruvice aparţinând muzicii bizantine.

Dar, chiar şi atunci când reuşesc să convoace atenţiaasupra unor eventuale ubicuităţi şi izotropii a principiului sectioaureea în cadrul construcţiilor sonore consacrate, excursurileteoretice se cade să ţină cont de semnificaţiile teoremei lui Gödelconform căreia, faţă de orice formalizare propusă pentru aritmetică,

DIN SUMARPremiile UCMR 2013 2-3

Spectacole la ONB 5-7Omagiu lui Dinu Lipatti 8“Tinere talente” 10-11

Viva Gluck! 12

Remembering 2013 14-15

Manifestări pascale 16-17

Punctul pe j... azz 19

Şlagărul românesc la Baia Mare 20

Nume noi 22-23

Biblioteca muzicală 26Portret Emilia Dorobanţu 27Flash intern 30Aniversare D. Anastasiu 33Pe micul ecran 36

există propoziţii adevărate cenu pot fi obţinute în contextulformalizării considerate. Adică,nicio formalizare nu poatecuprinde întreaga Aritmetică.

Tot aşa, nici un orizontanalitic nu poate epuizasemnificaţiile numărului luiFibonacci în arta sunetelor, darnici nu-i poate acreditaomniprezenţa. Am întâlnitcompozitori care îşi propuneaude la bun început să respectevalorile matematice aleproporţiei de aur şi care, peparcursul elaborării opusului,amânau tot mai intransigent„amestecul” respectiveiproporţii.

Actul creaţiei apeleazăvolens nolens la teoremaalegerii a lui Cohen, care nespune că, fiind dată o familie

de mulţimi disjuncte, există o mulţime care conţinecâte un element din fiecare mulţime a familiei. Cualte cuvinte, oricât de diferită ar fi o colecţie demuzici pe care o alegem, legăturile ei afine cusecţiunea de aur poate constitui factorul unificator,mai ales că nici ea, nici negaţia ei, nu vin încontradicţie cu celelalte axiome ale teorieimulţimilor. Dar aste e o simplă speculaţie teoretică.Or, între teorie şi practică este o diferenţă analogăcelei dintre a merge la Mecca pentru mântuire şispre El Dorado întru îmbogăţire.

2

Laureaţi


PREMIILEUNIUNII

COMPOZITORILOR ŞIMUZICOLOGILOR

DIN ROMÂNIA PE ANUL2013

MARELE PREMIU

Irina Odăgescupentru întreaga activitate creatoare

SECŢIA DE MUZICĂ INSTRUMENTALĂ ŞIMULTIMEDIA:

1) PREMIUL PENTRU LUCRARESIMFONICĂ

Adrian Iorgulescu – Kaleidoscope – pentru voci şiorchestră de solişti

2) PREMIUL PENTRU LUCRAREMULTIMEDIA

Nicolae Teodoreanu – Zumzet – pentru mediuelectronic

3) PREMIUL PENTRU LUCRARECAMERALĂ

Octavian Nemescu - TRIssonumBETRI pentru ora 4 dimineaţa -Nativitas Quindeci pour 11 heures nuits

4) PREMIUL FILIALEI CLUJ

Cristian Misievici - Lamentaţie-Descătuşare –cantată pentru cor şi orchestră, versuri populare

5) PREMIUL SUBSECŢIEI DE FANFARĂ

Radu Mihuţ – Concert pentru Corn şi orchestră defanfară

SECŢIA DE MUZICĂ VOCALĂ:

6) PREMIUL PENTRU LUCRARE VOCAL-SIMFONICĂ

Viorel Munteanu: Întoarceri la Blaga – 7 poemepentru soprană şi orchestră

7) PREMIUL PENTRU LUCRARE VOCAL-INSTRUMENTALĂ

Diana Vodă-Nuţeanu: Anotimpuri – Ciclu de 5lieduri pentru mezzosoprană şi pian, pe versuri deLucian Blaga

8) PREMIUL PENTRU LUCRARE CORALĂAMPLĂ

Petru Stoianov: Basmul trenului destin - pentru cormixt a cappella, pe versuri de Nicolae DanFruntelată

SECŢIA DE MUZICĂ JAZZ/POP:

9) PREMIUL PENTRU O MELODIE SAU UNGRUPAJ DE MELODII

George Natsis – Doar un om– G.A.T.A

10) PREMIUL PENTRU MUZICĂ DE JAZZSAU MUZICĂ INSTRUMENTALĂ

Andrei Tudor – 3 piese pentru pian

Vals în Eb mMelancolieTango

SECŢIA DE MUZICOLOGIE:

11) PREMIUL PENTRU ISTORIOGRAFIE

Ileana Ursu - Diva Imperiului Muzicii - IolandaMărculescu şi muzica sa

12) PREMIUL PENTRU PUBLICISTICĂ –CRITICĂ MUZICALĂ

Cristina Sârbu – pentru activitatea publicistică

3

Laureaţi


Adrian Iorgulescu

Viorel Munteanu Nicolae Teodoreanu

Octavian Nemescu

Radu Mihuţ

Diana Vodă-Nuţeanu

Petru StoinovGeorge Natsis

Cristina Sârbu

Cristian MisieviciAndrei Tudor

Ileana Ursu

4 ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2014

Pe scene

Vitalitateasperanţei

Tanţa DIACONESCU

Soprana Ioana Bentoiu este,la timpul prezent, una dintreinterpretele de referinţă ale lieduluiromânesc şi cel european. Elaborataei tehnică vocală, mânuită curafinamentul şi eleganţa uneivirtuozităţi de excepţie îi facilitează,

cu o uşurinţă uimitoare, accesul lafibrele tainice şi ameţitor decomplexe ale unor texte muzicale pecât de dificile pe atât de adamantinedin punctul de vedere al raţiunii lorde alcătuire şi al expresivităţii sonore– lieduri semnate de doi clasici aicomponisticii româneşti, AnatolVieru şi Pascal Bentoiu.

Farmecul inconfundabil alrecitalului susţinut de muziciană înAula palatului Cantacuzino, subpatronajul Uniunii Compozitorilor şial Muzeului George Enescu (25aprilie, orele 18) s-a datoratcolaborării, cu o sinceritate şisimplitate emoţională totală, cu LenaVieru Conta, reputată maestră aartei pianistice internaţionale.

Coerenţa timbrală dintre

emisia vocală şi cea a claviaturii aatins perfecţiunea nu atât caeficienţă frecvenţial-sonoră(dinamică şi agogică) propriu-zisădar mai ales ca manieră deconfigurare a conciselor metaforemuzicale (proprii literaturii vocal-instrumentale camerale).

Cum au descoperit, celedouă mari artiste, acelaşi limbaj,unic în semantismul lui, prin care săpoată fi redate undele şi vibraţiilecristalelor sonore cu o maximăacurateţe – intonaţională, ritmică,expresivă, de tuşeu pianistic şi

sugestie vocală? Pe lângăimportanta lor experienţăscenică internaţională,dublată de preocupăriinterdisciplinare de facturacercetării psihanalitic-muzicale pentru IoanaBentoiu şi aceea demuzicologie, teoria artei şi apsihologiei percepţiei pentruLena Vieru Conta,un factor, delocneînsemnat, îl vafi constituit şifaptul că solisteleau interpretat omuzică scrisă depărinţii lor. Deaceea, la fel den e î n t â m p l ă t o r,ocolind pantaalunecoasă asubiectivismului

părtinitor, ciclurile delieduri compuse deAnatol Vieru – Migdaleamare / G.Topârceanu;Patru cântece pe versuride Mihai Eminescu şiPatru lieduri pe versuride George Bacovia – şiPascal Bentoiu –Eminesciana II (Treisonete pe versuri deMihai Eminescu) şiFlăcări negre/ Al.Miran - au fostcântate magistral cu reliefareadeplină a introvertitei poeticifigurative-sonore ce marcheazăstilul lui A. Vieru sau a adâncimiisimfonice tipică gândirii lui P.Bentoiu. Şi tot în afara joculuicoincidenţelor, recitalul s-a încheiat

cu un bis din creaţia lui Ch. Ives,Cântecul tatălui meu…

Ţinând cont de criteriilemanageriatului artistic modern şi depretenţioasa ţintă de public vizată deprogramul recitalului, elitista salăde concert cantacuzină a părut unspaţiu de desfăşurare suficient (întotalitate ocupat). Este, poate,semnul unui dezgheţ sau mai curândo mărturie de permanenţă culturală.

Şi o speranţă că, prin generoasarevenire a Ioanei Bentoiu şi a LeneiVieru Conta pe scenele de concertromâneşti şi previziunilemanageriale îşi vor îmbunătăţicalitatea dar şi publicul îşi varecunoaşte, mai pertinent, autenticiisăi reprezentanţi în domeniul arteisunetelor.

Lena Vieru Conta, Ioana Bentoiu

Anatol Vieru

Pascal şi Ioana Bentoiu

5ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2014

Pe scene

Faust – dinnou laOpera

NaţionalăAdina POPESCU

Opera Naţională Bucureştia readus pe scenă, după câţiva ani,opera Faust de Charles Gounod, înregia regretatului maestruAlexandru Tocilescu, operă în cinciacte, pe un libret semnat de JulesBarbier şi Michel Carré, după Faust(partea I) de J. W. Goethe.

Invitaţii celor douăreprezentaţii din 14-15 Aprilie 2014au fost soliştii Ştefan Pop (debut),respectiv Ivaylo Mihaylov în rolul luiFaust, Horia Sandu respectivMarcel Roşca în rolul luiMephisto, Vicenţiu Ţăranurespectiv Konstantin Brzhinskyîn rolul lui Valentin, TatianaLisnic respectiv Simona Neaguîn rolul Margaretei, AdrianaAlexandru respectiv AngelicaPopescu (debut) în rolul Marthei,precum şi Andra Bivol, respectivJulia Stein, debuturi în rolul luiSiebel.

Faust a triumfat laOpera Română printr-o versiunemodernă, diversă, muzicală,plină de simboluri inteligentexprimate, de mare forţăexpresivă, care pune în valoareşi personajele, şi ideile, croit pesuportul spectaculos oferit descenografia lui Cătălin Arbore.De altfel, chiar regretatul regizorA. Tocilescu declara într-uninterviu că unul din cele maiimportante momente din carierasa l-a constituit colaborarea cuOpera Naţională Bucureştipentru spectacolul Faust de Ch.Gounod.

In memoriamAlexandru Tocilescu, OperaNaţională a inaugurat o

expoziţie, care conţine fotografii dindiferite spectacole puse în scenăde-a lungul timpului de regizor.

Opera este plină de lirism,încărcată de simbolistica creştină şiocultă, iar succesul ei a însemnat şisuccesul compozitorului Gounod,din creaţiile sale ulterioareremarcându-se Romeo şi Julieta, ceîşi vor pune amprenta asuprarepertoriului universal.

Descoperim în aceastădramă o lume a alchimiei, a magiei,precum şi momentele de vârf princare spiritul îşi exprimă năzuinţaspre cunoaştere şi creaţie, totulconstruind destinul unui personajcare trebuie să tragă învăţămintelede rigoare din lecţia vieţii. De fapt,dramatismul se înalţă pas cu pasprin odiseea unui spirit însetat decăutarea adevărului.

O prezenţă deosebită aconstituit-o corul Operei NaţionaleBucureşti, pregătit de maestrulStelian Olariu, orchestra, soliştii şicorul evoluând sub bagheta

dirijorului Adrian Morar care a reuşitcu eleganţă şi cu fineţe să obţinăechilibrul necesar unei bunedesfăşurări a spectacolului.

Opera Naţională Bucureştireia opera Faust, prin artiştii ei, într-o formă grandioasă, expunândacest mit printr-o multitudine deresurse vocale, instrumentale,artistice, care fac posibilăexprimarea completă a acestuifantastic mit.

M-a impresionat în moddeosebit rolul lui Mephisto, carenecesită o voce rară cu note grave,de bas, dar şi cu note în acut, cătrevocea de bariton, însă să nu uitămimplicaţiile psihologice aleinterpretării acestui personaj. Aşaccentua aici mesajul că omul areliberul-arbitru în viaţă, Mephisto vinecu mai multe opţiuni, iar Faust alegede fiecare dată greşit, cu toate că nuera constrâns.

Simona Neagu în rolulMargaretei, personaj central,marchează evoluţia de la inocenţă

la pasiune, metamorfozăinevitabilă. Tocmai acest faptîi conferă un plus devitalitate, dinamism şicomplexitate, toate avândmenirea de a capta atenţia şiinteresul publicului doritor deoperă. Aceasta a reuşit prinvocea ei puternică să redeaîn cele mai fine detaliipersonajul interpretat.

Evoluţia lui Faustpare o călătorie miraculoasă,în care respirăm muzicalîmpreună cu celelaltepersonaje pe tot parcursuloperei. Interpretareasoliştilor a redat toateaspectele de maresensibilitate şi ne-a înălţattotodată deasupra lor.Pentru că fiecare voce aîntregit dezvoltareapersonajului central, dar cuoriginalitate şi nobleţe aabordării relaţiei muzicale şiteatrale, toţi cei prezenţidepăşind conceptul de operăprin comunicare, mimică,gesturi.


Balet

„CENUŞĂREASA” Mihai-Alexandru CANCIOVICI

După patru ani de când a lipsit din repertoriu,baletul „Cenuşăreasa” revine pe scenă. Iubitorii de dansau simţit spectacolul ca pe o premieră, cu atât mai multcu cât această partitură genială a compozitorului rus seadresează atât copiilor cât şi maturilor, fiind astfel privităcu un deosebit interes.

Coregraful Mihai Babuşka a rescris în modingenios libretul, ca pe o adaptare după Nikolai Volkov,după celebra poveste a lui Charles Perrault. IstoriaCenuşăresei capătă aici o poetică dramaturgie care sederulează într-o imagine fantastică foarte potrivită.Personajele sunt creionate coregrafic sugestiv,pantomima jucând un rol esenţial din punct de vedereteatral. Ceea ce ni se pare excelent ca mod de gândireeste realizarea terţetului Mama (Antonel Oprescu) şicele două fiice ale sale: Prostuţa (interpretată magistralde Cătălin Caracaş) şi Strâmbuţa (Bogdan Plopeanu,secundând-o admirabil pe „sora” sa). Am admiratîndeosebi evoluţia celor trei balerini în travesti printr-oexcelentă plastică a mişcării în spaţiu coregrafic şi maiales printr-o coordonare adecvată. Este aici şi meritulcoregrafului care a dozat foarte bine evoluţia celor treidansatori, creând astfel un moment coregrafic de o maresuculenţă comică.

Pe planul desfăşurării dramatice a lucrării, MihaiBabuşka a dovedit multă ingenuiozitate, simţ alproporţiilor, fantezie şi mai ales acea abordare adâncă abasmului care te poate transpune într-o altă lume depoveste. Baletul se desfăşoară cu o anumită poezie adansului, îi prinde pe cei mici în acţiune, fiind extremde antrenant. Foarte frumos sunt realizatemomentele zânelor care o metamorfozeazăvestimentar pe nefericita Cenuşăreasă într-o apariţiefermecătoare.

Coregraful are capacitatea de a mânui ca unvrăjitor meşteşugit ansamblul de balet, mai ales înactul al II-lea de la palatul prinţului, unde acel bal depoveste devine somptuos, elegant şi luminos. Laaceste dimensiuni a contribuit în mod substanţial şiscenografia Adrianei Urmuzescu, prin costumefrumoase şi foarte adecvate decorului. Din punct devedere vizual, spectacolul are calitatea de a încântaprivirile publicului şi de a-l transpune în lumeabasmului.

Reprezentaţia simţită ca o premieră abeneficiat în rolurile principale de contribuţia a doi primsolişti importanţi în acest moment: Bianca Fota şi OvidiuMatei Iancu. Salutăm revenirea pe scenabucureşteană, după o absenţă îndelungată, a lui OvidiuMatei Iancu, un balerin pe care îl regăsim cu bucurie,stăpânind o bună tehnică, cu sărituri uşoare şi binesincronizate, cu aplomb şi mai ales cu acea conştiinţă aartistului de a se impune pe scenă.

Bianca Fota este o balerină serioasă şi exigentăcu sine, ea s-a perfecţionat în timp, şi-a coordonatmişcarea cu o anumită rigoare, a câştigat şi prinexpresivitate şi încărcătură emoţională. A marcat foartesugestiv trecerea de la statutul modest şi umilitor alCenuşăresei la cel al prinţesei din basm, cu aceastrălucire şi demnitate impuse de noua ei imagine.

Zâna a fost interpretată de o balerinăimpunătoare prin statură şi prestaţie, Adina Tudor, carea creat un personaj de poveste.

Tatăl, prin Raul Oprea, şi-a găsit o imaginebenefică ce aparţine eroilor pozitivi.

Cele patru balerine care au ilustrat anotimpuriledin suita Zânei (Marina Minoiu, Bianca Stoicheciu, RinOkuno, Noellie Coutisson) au avut o evoluţie tehnică deacurateţe, simbolizând sugestiv personajeleinterpretate.

Se cuvine să elogiem şi ansamblul companiei debalet care s-a străduit să evolueze într-o manieră debună tehnică la realizarea spectacolului. Se simte faptulcă s-au realizat unele împrospătări ale balerinelor, prinangajarea de noi cadre. Poate că este necesară omodalitate similară şi la băieţi, compartiment unde seîntrevede absenţa de forţe artistice.

La reuşita spectacolului au contribuit, fărăîndoială şi Corina Dumitrescu, asistent coregraf, dar şimaeştrii de balet: Mihai Babuşka, Tiberiu Almosnino,Petruţa Almosnino şi Oana Bădănoiu.

Orchestra a fost condusă de maestrul clujeanAdrian Morar, care ne-a demonstrat, încă o dată în plus,dacă mai era nevoie, că este un muzician rafinat şiexigent care excelează nu numai în operă, ci şi îndescifrarea partiturilor de balet. Prokofiev este uncompozitor pretenţios şi dificil de interpretat, dar nu

numai în muzica instrumentală (concerte de vioară şipian), ci şi în cea de balet, solicitând un dirijor cuexperienţă şi simţ stilistic. Or, Adrian Morar rămâne înacest sens, un exemplu.

Baletul „Cenuşăreasa” a fost o inspiratărepunere în repertoriu coregrafic, dovedindu-se astfel,un spectacol atrăgător, fermecător ca imagistică, dar şiprintr-o interpretare care onorează compania OpereiNaţionale Bucureşti.

Bianca Fota


Balet

Ca învremurile

buneDoina MOGA

De multe ori, merg laAteneu, Operă sau Sala Radio, purşi simplu ca să mă refugiez într-unloc „sfinţit artistic” de agresiunea şimitocănia sonoră, prezentă înaproape tot spaţiul vital: străzi,magazine, parcuri, cafenele,mijloace de transport, etc. Şi odatăajunsă acolo, unde aerul a rămascumva impregnat de amintireaatâtor talente şi de energiiluminoase, pozitive, strânse în zecişi zeci de ani, din armoniilecreatorilor (compozitori, regizori,coregrafi) şi interpreţilor lor,aproape indiferent de calitateaprogramului: bună, foarte bună saumodestă, mă liniştesc respirândatmosfera familiară şi după caz, mărăsfăţ sufleteşte şi emoţional. Aşas-a întâmplat şi deunăzi (15 mai)când am fost la Opera noastrăNaţională - ce-i drept motivată înplus şi de dorinţa de a urmărievoluţia unei interesante şirecunoscute artiste Iana Salenko,invitată să dea viaţa rolului titulardin Sylphide. Doar că acum,inspirata mea alegere a fostrecompensată din plin, cu osurpriză de proporţii, făcându-mămartora unei seri de artă autentică,

ca-n vremurile bune. Pentruînceput, am găsit acolo o salăarhiplină, cu lume distinsă, de oremarcabilă eleganţă şi ţinută(fracuri, costume de gala, rochii deseară) care, fără foielile şivociferările obişnuite, în linişte şi cuevident respect pentru un templu alartei, îşi ocupau emoţionaţi locurileîn sală, degajând în mişcare, undiscret şi mângâietor parfum. Apoia urmat spectacolul. Şi dupăridicarea cortinei, timp de două oream simţit un flux aproape palpabil,ce trimitea admiraţia şi respectul

publicului spre fosă şi scenă,răsplătit la rândul lui cu prisosinţă,de talentul, eleganţa,profesionalismul, dăruirea şibucuria interpreţilor, care prinexpresivitatea dansului lor, serevărsa în sală pe aceiaşi cale. Amvăzut artă pe scenă şi arta în sală.

Calitate pe scenăşi calitate în sală.Exact ca învremurile bune.F r u m o a s apoveste scoţianăcu năluci şivrăjitoare a fostconvingătoare,duioasă, plină decandoare, ca uncântec de leagăncare te calmează

fără să te adoarmă şi care induce însuflet şi în minte o stareconfortabilă, familiară, venită parcădin străbuni. Iar tălmăcitorii ei(dansatorii), aproape fără cusur:ansamblul de balet, dezbarat deinegalitatea şi haosul ce pusesestăpânire pe el până nu demult, afost echilibrat, foarte bine pus lapunct atât din punct de vederetehnic, cât şi artistic şi a evoluat cuo mobilitate sensibilă a fizionomiilorde-a dreptul reconfortantă; soliştiis-au întrecut pe sine înexpresivitate şi, acolo unde a fostcazul, în tehnică. Mă refer înspecial la Robert Enache care ascos cu talentu-i recunoscut,maximum posibil din oferta tehnico-artistică a partiturii - de fapt singura(e vorba despre rolul lui James)care a beneficiat de virtuozitate şicomplexitate în acest balet. Şi l-ainterpretat impecabil. Invitata deonoare, Iana Salenko, a fostla înălţimea aşteptărilor: şi veselă şitristă, şi jucăuşă şi gingaşă,derulând elegant cu deosebitămuzicalitate, firul poveştii până lacapăt. Poate totuşi puţin preapământeană pentru o nălucă.Frumos spectacolul din 15 mai:curat, închegat, rafinat şi proaspătca o gură de ozon. Exact ca învremurile bune. Rodat, a ieşit maibine decât la premieră, desigur cuexcepţia tălmăcirii năucitoare datăatunci Syphidei de Alina Cojocaru.De! Nu toată lumea poate fiaeriană. Orchestra a fost şi ea maibuna, câştigând în omogenitate şiacurateţe, iar dirijorul CiprianTeodoraşcu, mai familiar acum cupartitura, i-a imprimat de data astaun tempo corect şi nuanţerelevante. Distinsul public, format în95% din străini, a aplaudat când şicum trebuie, dovedind talent şicunoaştere, iar după lăsareacortinei, cuceriţi de Opera noastrăNaţională şi de spectacolul vizionat,mai, mai că nu se dădeau plecaţi.Ce să spun?! Totul a fost ca-nvremurile bune. Artă pe scenă, artăîn sală, o adevărată încântare.

Iana Salenko

Alina Cojocaru


Muzica românească

Omagiu luiDinu Lipatti

Mădălin Alexandru STĂNESCU

Recent, una dintre cele maiimportante instituţii de învăţământpreuniversitar artistic din ţară,Colegiul Naţional de Arte „DinuLipatti” din Bucureşti a organizat oserie de evenimente ce au urmăritomagierea personalităţii patronuluisău spiritual, de la acărui naştere s-auîmplinit 97 de ani.Punctul culminant almanifestărilor (expoziţii,conferinţe şi vizionări defilme documentare) afost constituit deconcertul de galăsusţinut în seara de 31martie pe scenaAteneului Român decătre Orchestra şi CorulColegiului.

În faţa uneiasistenţe selecte, eleviiaflaţi la ora mariloracumulări au avut şansade a realiza un concertde ţinută alături de numeimportante ale sceneiinterpretative româneşti,foşti absolvenţi aiprestigiosului liceu. Subbagheta profesorului şidirijorului Andrei ŞtefanRacu, orchestra a intonatpentru început acordurilecelebrei uverturi a opereiWilhelm Tell de G.Rossini, într-o versiunetinerească, dinamică.

A urmat apoi emoţionantainterpretare în varianta pentruvioloncel şi orchestră a Adagio-uluide T. Albinoni, ce l-a avutprotagonist pe Marin Cazacu, unuldintre cei mai importanţi muzicieniromâni ai ultimelor decenii, care aimpresionat şi de această dată prinsunetul cald. După veritabilulmemento ce a trimis publicul cugândul la tragismul vieţii foarte

scurte a lui Dinu Lipatti, avântultineresc a revenit pe scenă odată cuprimele măsuri ale Melodiilorlăutăreşti de Pablo Sarasate, în carealături de orchestra condusă acumde profesorul şi dirijorul NicolaeRacu, am ascultat-o pe AdrianaGabrian, elevă a Colegiului „DinuLipatti” , unul dintre multele talentece se şlefuiesc pe băncile liceului.Chiar dacă au apărut şi inerentele,la o vârstă încă fragedă, emoţii,Adriana Gabrian a demonstrat unreal potenţial pentru o ulterioarăcarieră, ce poate fi una deosebită.

După sonorităţile exotice alelucrării unor compozitori chinezi,publicul a revăzut-o pe CristinaAnghelescu, fostă absolventă aColegiului „Dinu Lipatti”, într-oatractivă interpretare a primei părţi aConcertului pentru vioară şiorchestră nr.4 de W.A. Mozart. Auurmat apoi câteva pagini orchestraleşi vocal-simfonice în care eleviicolegiului au demonstrat nivelul înaltal pregătirii lor şi valoarea

îndrumătorilor lor în pregătireaindividuală şi de ansamblu, aici fiindde amintit contribuţia profesoareiLăcrămioara Pauliuc în pregătireariguroasă a celor două momentecorale celebre din operele verdiene,Corul sclavilor evrei din Nabucco şiCorul ţiganilor din Trubadurul.

Un moment surpriză l-aconstituit interpretarea în primăaudiţie de către Corul şi OrchestraColegiului „Dinu Lipatti” a imnuluiliceului compus de profesoriiValentin Mandric şi Tudor Paladi.

Seara s-a încheiat cuFantezia pentru pian, corşi orchestră de Ludwigvan Beethoven, în careexperienţa lui ViniciuMoroianu şi elanultinerilor muzicieni s-auîntrepătruns pentrurealizarea unei valoroaseversiuni a acestei lucrărice anticipă estetic şimuzical marele final alSimfoniei a IX-a.

Astfel, s-aufinalizat acţiunile din lunamartie dedicate lui DinuLipatti, personalitatemarcantă a muziciiromâneşti din primajumătate a secolului XX.Pianist de elită, Lipatti afost şi un foarte buncompozitor, reprezentândun model pentrugeneraţiile ce i-au urmat.De aceea, el trebuie făcutcunoscut şi tinerilormuzicieni ce păşescacum pe drumul greu aldesăvârşirii artistice, iarfaptul că mai multeinstituţii de învăţământpreuniversitar din ţară îi

poartă numele vine în întâmpinareaacestui scop. În ceea ce priveşteColegiul „Dinu Lipatti” din Bucureşti,trebuie să remarcăm strădaniileconducerii şi colectivului de dascălide a oferi condiţii de pregătire câtmai bune micilor muzicieni ce seinstruiesc sub patronajul spiritual alcelui mai bun interpret român alopusurilor pianistice ale lui Bach sauChopin.


Recenzii

Mioara Manea Arvunescu = 25

(Fascinaţia - ca destin al operetei)

O carte a demnităţii umane şi artistice a uneivedete autentice a teatrului de operetă, o mărturieemoţionată a unui om puternic ce s-a luptat cu viaţa, obiografie deloc romantică, plină de adevăr şi de luminăsufletească - aşa s-ar putea defini succint, volumulFascinaţia ca destin al operetei de Ion Moldovan, dedicatsopranei, primadonei, artistei, Mioara Manea-Arvunescu.Chiar dacă solista refuză statutul de “vedetă” a teatruluiliric bucureştean de operetă, totuşi, noi spectatorii,admiratori din totdeauna, îi acordăm acest calificativ,fiindcă “sora” cea mică a operei, trăieşte - în peisajul sonoruniversal - de peste două secole prin ... vedete, iar teatrulnostru a cunoscut eroi de basm interpretativ, ca Leonard,Dacian, Dorin Teodorescu, dar şi eroine fascinante ca SillyPopescu, Cleopatra Melidoneanu şi... Mioara Manea.

Am cunoscut-oacum 30 de ani,înainte de debutul eipe scena Teatrului deStat de Operetă. Mi-afost studentă şi i-amremarcat de timpuriuîn Conservator,disponibilităţile artis-tice. Avea un fizicatrăgător, o frumuseţecuceritoare, croită deDumnezeu pentruscena lirică a operetei.Şcoala însă, şi maiales profesoara, ArtaFlorescu, o pregăteaupentru teatrul celmare”. Dar dupădebutul strălucit alMioarei în rolulRosalindei din“Liliacul”, toate drumurile au mers spre operetă. Muncăasiduă, eforturi uriaşe, renunţări multiple la bucuriiletinereţii. Toate aceste frământări şi împliniri artistice, leaflaţi în cartea lui Ion Moldovan.

Conceput în 3 secţiuni ample, volumul Fascinaţiaca destin al operetei debuteză cu o admirabilă şispumoasă autobiografie a Mioarei Manea, trece apoi laun amplu dialog între autor şi cântăreaţă şi se încheie cuun mănuchi de opinii pline de miez ale câtorva dascăli,colaboratori din teatru, prieteni şi admiratori care i-auurmărit parcursul de-a lungul unui sfert de veac de carieră.O simplă anexă (de numai 4 pagini şi jumătate) neconvinge că şi un repertoriu aparent restrâns de numai 40

de opere, operete şi musicaluri, turnee în opt ţări şi treicontinente - reprezintă astăzi o carte de vizită greu deegalat, mai ales când aspiri spre cotele cele mai înalte deprofesionalism.

Cartea lui Ion Moldovean se citeşte penerăsuflate, deoarece respiră de adevăruri şi sinceritate.Pe alocuri este chiar incitantă, fiindcă Mioara este opersonalitate non-conformistă, adeseori contradictorie. Încele 125 de pagini de pildă, nu descoperi absolut nici ocronică muzicală (măcar una, două, din străinătate, greu

accesibile chiarpentru cercetători,când vine vorbadespre China şiIsrael) fiindcă purşi simplu, artistadeclara la pag. 81că “nu citeştecronici, deoarecenu are răbdare, iarpe de altă parte,crede că ari n f l u e n ţ a - o ” .Istoricii însă, o vorîntreba dincuriozitate dupăpensionare: dar,dacă unelesugestii alecronicarilor, i-ar fiîmbogăţit paletade roluri saunumai scene –„cheie” din

spectacole, le-ar fi respins? Personal, mă îndoiesc, căspiritul autocritic dezvoltat al primadonei, le-ar fi ocolit!

Mi-au plăcut întotdeauna cântăreţele inteligente şioriginale care au avut – pe lângă voce şi carismă scenică– acea “coloană vertebrală” (cum se spune, cu subînţeles)în atitudinea etică de construire a carierei profesionale.Monografia lui Ion Moldovan ne oferă portretul uneiasemenea autentice vedete a operetei contemporaneromâneşti, carte pe care v-o recomand cu căldură să oparcurgeţi cu atenţie (pe fundal sonor cu muzică deStrauss, Lehar, Kálmán, Loewe sau Dendrino), spre a oînţelege cât mai exact pe sensibila Mioara ManeaArvunescu în întreaga ei dimensiune artistică şi umană.Căci, mărturiseşte cu onestitate artista pe coperta a patraa monografiei : “Opereta este un vis de iubire, scăldat înizvorul cu lacrimi şi bucurii al vieţii şi va rămâne motivulpentru care sufletul meu a venit pe pământ”.

Felicitări Mioara pentru acest emoţionant crez alunei cariere cu adevărat împlinite!

Viorel COSMA


Speranţe

Viitorul sună bineLavinia COMAN

Primăvara muzicală a oraşului Râmnicu Vâlcea şi-a trăitapogeul prin Festivalul internaţional „Tinere talente”, aflat la aXXXV-a ediţiei.

Prima dintre cele trei seri a cuprins în program Tineriinterpreţi în recital, un grup de solişti care şi-au demonstratcalităţile în interpretări concentrate şi convingătoare. Astfel,Adiguzel Samuel Alper din clasa a X-a a Colegiului Naţionalde Arte „Dinu Lipatti” din Bucureşti, laureat cu premiul I la celmai recent concurs vocal, LIEDART, de la Piteşti, posesor alunei voci calde de bariton, a cântat cu accente de tragismautentic aria antică Pieta Signore, iar liedul schumannian Ichgrolle nicht în stil romantic plin de pasiune şi avânt. Celedouă arii celebre de Mozart, Se vuoi ballare din opera Nuntalui Figaro şi aria lui Leporello din Don Giovanni, au arătatpublicului că se află pe un drum promiţător către ţinta de adeveni un valoros slujitor al scenei lirice. Iar cântecul satiricS-ar găti badea de nuntă de Simion Niculescu a avut humorulpopular suculent dar de bună calitate cerut de lucrare.Desigur, pentru reuşita pregătirii sale primeşte o aprecierelaudativă profesoara Cristina Măgureanu.

Pianistul Iulian Ochescu din anul II, îndrumat dereputata concertistă şi profesoară Dana Borşan, a creat o

variantă greu de uitat a Polonezei fantezie op. 16 de Fr.Chopin. Am admirat aici calitatea şi bogăţia auzului muzicalcreator, care i-a permis să atingă în momente de graţie,datorită înţelegerii profunde a universului chopinian,eleganţa, uşurinţa instrumentală, conducerea suplă a vocilorinterne care evoluează neîncetat în cadrul unui minunatpolimelodism. Bourré-ul din Suita op. 10 în Re major deGeorge Enescu a fost creat sonor cu voioşia, energia şiinventivitatea inspirată, trăsături specifice acestei paginiinstrumentale de bravură şi jubilaţie.

Violoncelistul Beniamin Chircă din clasa a XI-a aColegiului Naţional „George Enescu” din Bucureşti, aflat subîndrumarea distinsei profesoare Anca Vartolomei, a reliefat,în interpretarea Allemandei şi a Courantei din Suita a III-a deJ.S. Bach, simplitatea austeră şi totodată plină desensibilitate a liniilor expresive din care se compunesplendidul edificiu sonor. Cântec vechi de PaulConstantinescu a degajat o notă de lirism ponderat, înalternanţă cu episodul central de o graţie subtilă. În Polonezade David Popper, tânărul muzician a valorizat din plincaracterul virtuoz, de mare spectaculozitate în contrast cuexpresivitatea specifică violoncelului.

Soprana Laura Martin de la Colegiul Naţional „DinuLipatti” din Bucureşti, câştigătoare a premiului al doilea laconcursul LIEDART de la Piteşti, recent desfăşurat, o apariţiescenică demnă de reţinut, a cântat liedul Trandafirul şiprivighetoarea de N. Rimski-Korsakov, urmat de minunataarie a Rusalkăi din opera omonimă de A. Dvořák. Momentulcel mai reuşit din programul său a fost cântecul De n-ar fi fostsă ne-ntâlnim de M. Vescan, o melodie favorită din genulaccesibil de acum o jumătate de veac, purtătoare de nostalgiişi evocări pentru seniorii din public. Aşteptăm cu interesdezvoltarea acestei voci care îşi caută împlinirea în fazaactuală.

Ioana Oltean este deja o violonistă concertistă. Adagioşi Fuga din Sonata I în sol minor au dat măsura măiestrieiinterpretative în discursul bachian. Iar în Impromptuconcertant de George Enescu au fost prezente calităţifermecătoare de sunet, coloristică, inspiraţie poetică, ardoaretransmise asistenţei cu dăruire totală. Se recomandă ca omuziciană de mare perspectivă, îndrumată competent deprofesoara Rodica Drăgolici, la Colegiul Naţionalbucureştean„Dinu Lipatti”.

Pianistul Ieronim Gugu este student în anul IV alUniversităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, la clasa conf.univ. dr. Vlad Dimulescu. Prin interpretarea dată Fantezieicromatice şi Fugii de J.S. Bach a evocat cu ştiinţă şi abilitatecaracteristicile de factură, colorit, de timbralitate şi de regimdinamic ale discursului specific orgii baroce.

Soprana Andreea Achilov din anul II la UniversitateaSpiru Haret din Bucureşti şi-a demonstrat dorinţa de aaccede spre zona artei profesioniste, în încercările deconturare a imaginilor artistice sugerate de aria antică LeViolette de Al. Scarlatii, de cântecul Fata de la izvor de M.Jora, de liedul Morgen de R. Strauss şi de aria Summertimede G. Gershwin.

Per finire in bellezza, pianista Mădălina Dănilă de laU.N.M.B., masterandă înprimul an la clasaprofesorului SanduSandrin, a produs ovariantă concertisticăviguroasă, puternicconfigurată a Parafrazeide Fr. Liszt după o arie deG. Verdi şi partea a treia,Andante molto espressivoa Sonatei op. 24 în fa diezminor de G. Enescu. Prinaceastă ultimă lucrare,recitalul primei seri s-aterminat în mod atipic, înatmosfera visătoare,încărcată de melancolie anopţii în câmpia română,evocată aici de compozitorul nostru naţional.

Este necesar să subliniem contribuţia pianistei KrimhildaCristescu, care a asigurat cu acurateţe şi exactitateacompaniamentul soliştilor din întregul program.

Cea de a doua seară a cuprins un concert de concerte,în cadrul căruia trei tineri de 15 şi 16 ani au evoluat încompania orchestrei simfonice a Filarmonicii de Stat „IonDumitrescu”, condusă de tânărul dirijor Remus Grama.Pentru început, pianistul Mihail Caloianu de la ColegiulNaţional de Artă ”George Apostu” din Bacău a interpretatConcertul nr. 20 K.V. 466 în re minor de W.A. Mozart.

Mădălina Dănilă

Iulian Ochescu


Speranţe

11

Laureatul cu marele premiu alConcursului de pian Irina Şaţki din anul2013 a încântat şi de această datăpublicul. A reuşit să transmită zbatereatragică exprimată în această dramămuzicală, punctele de tensiune maximărealizându-se în cadenţele compuse deL. v. Beethoven. S-a putut apreciacompatibilitatea pianistului cu întregulansamblu. Studiul op. 25 nr. 1 în Labemol major de Fr. Chopin oferit casupliment a confirmat pe deplincalitatea deosebită a acestui muzicianaflat în puternică ascensiune.

Violoncelista Izabela Ghergu de laColegiul Naţional de Muzică „GeorgeEnescu” din Bucureşti, aflată subîndrumarea profesoarei Ioana Stanciucşi tutelată de artistul concertist MarinCazacu, a susţinut acum primul concertcu orchestră din viaţa ei. În Nocturna deP.I. Ceaikovski a imprimat un sufluînaripat celebrei melodii romantice, iarîn Rapsodia ungară de David Popper adesfăşurat o bogată paletă a virtuozităţiişi a fanteziei artistice, arătând atributeleunui temperament tumultuos şi unadmirabil curaj în a se lăsa antrenatăspre efecte coloristice şi libertăţiagogice de mare atractivitate. Casupliment, Capriciul de J. Duport aîntregit portretul unei personalităţiremarcabile care se adresează dejaascultătorilor cu o voce viguroasă, bineconfigurată.

În încheierea concertului, violonistaMălina Ciobanu de la Colegiul Naţional

„Octav Băncilă” din Iaşi, îndrumată deprofesoara Raluca Dobre, a prezentatConcertul nr. 1 de N. Paganini. Aceastăelevă în vârstă de 15 ani, care acolecţionat deja o sumă importantă depremii şi a concertat cu un număr deorchestre simfonice din ţară, se prezintăca un artist format, cu experienţă şiautoritate scenică. Interpretarea sa aîncântat prin frumuseţea sunetului şi

prin virtuozitatea spectaculoasă. A fosto prezenţă electrizantă, aclamată intensde cei prezenţi în sală.

A treia seară a festivalului a debutatcu interpretarea fermecătoare aConcertului pentru fagot şi orchestră înSi bemol major, K.V. 191 de W.A.Mozart, de către studentul la Academiaieşeană de Arte Alin Dănilă. Îndrumatcu înaltă competenţă de profesorul săuDumitru Ursu, tânărul instrumentist acucerit audienţa prin dulceaţa sunetului,

muzicalitatea spontană, candidă prinfelul emoţionant în care trăieşte aceastămuzică sublimă, compusă de Mozart lavârsta de 18 ani.

A urmat prestaţia plină de vigoare abaritonului Constantin Traşcă. Formatde profesoarele Cristina Măgureanu şiGeorgeta Pinghireac, studentul

Universităţii „Spiru Haret” dinBucureşti a transmisdramatismul şi tensiuneaconflictuală a ariei lui Renatodin opera Bal Mascat de G.Verdi. Vocea sa bogattimbrată de bariton a conferitsonorităţi speciale dificileiarii, iar apoi cântăreţul ademonstrat calităţi sceniceremarcabile şi o plăcutăsubtilitate expresivă în arialui Figaro, Non piu andrai,din opera Nunta lui Figaro deW. A. Mozart. Programul săus-a încheiat cu ariatoreadorului din opera

Carmen de G. Bizet, pe care a cântat-ocu bravură, dezinvolt, cuceritor.

Spre bucuria spectatorilor, întredouă numere solistice, am putut savuracelebrul Intermezzo din opera Cavaleriarusticana de P. Mascagni, care a produsclipe da vrajă prin intonarea de cătreansamblu cu pasiune a uneia dintrecele mai frumoase melodii care au fostcompuse vreodată pentru orchestră.

Momentul de vârf al întreguluifestival l-a constituit evoluţia pianistuluide 18 ani Nicola Losito din Italia, cu oviziune surprinzătoare asupraConcertului nr. 1 în Mi minor de Fr.Chopin. Ascultându-l, am avut revelaţiaarhicunoscutului concert chopinian caresună cu totul diferit decât orice alteinterpretări de referinţă. Nicola Lositose distinge prin prospeţime neaşteptatăîn modelarea frazelor, din care se poateintui o libertate interioară, o naturaleţe şi

o graţie juvenilă. Am admirat încântul sau un simţ subtil al pulsaţieiritmice, sublinieri dinamice speciale,o transparenţă şi o luminozitate careizvorăsc din bogăţia sufletească aartistului. Atitudinea exterioarăliniştită, elegantă poate fi admiratăalături de precizia pe care i-o dăstăpânirea deplină a mijloacelortehnice. Pentru educaţia samuzicală excepţională se cuvine să-i felicităm pe profesorii MariaPuxeddu, Teresa Trevisan de laConservatorul „G. Tartini” dinTrieste, precum şi maeştrilor cu cares-a perfecţionat, între care senumără Aquilles Delle Vigne.

La capătul unei suite de serimuzicale remarcabile, vom admiraconsecvenţa şi tenacitateaorganizatorilor acestui festival iniţiatacum câteva zeci de ani de cătreinimoasa profesoară vâlceană IrinaŞaţki, continuat cu dârzenie de urmaşiisăi reuniţi în Asociaţia Culturală care-ipoartă numele şi aflat cu ediţia actualăpe un plan cu totul remarcabil deexigenţă artistică. Se cuvine sămulţumim pentru atingerea acestuirecord de calitate, în mod deosebit,Filarmonicii de Stat „Ion Dumitrescu”,directorului acesteia, dirijorul MihailŞtefănescu. Felul în care au fostselecţionaţi soliştii participanţi,ambianţa plăcută şi aleasă, asigurareacolaborării de calitate deosebită cuorchestra în concertele dirijate detânărul Remus Grama şi de maestrulFlorin Totan, toate aceste aspecte auconferit o garanţie a calităţii înalte, prinminunatele momente de împlinireartistică la care am participat. Încontextul creat, adresăm un gând demulţumire administraţiei locale vâlcenecare a sprijinit manifestarea atât logisticcât şi moral. Dată fiind energia pozitivădegajată de o atare demonstraţie demăiestrie artistică din partea unorperformeri foarte tineri, avem speranţaşi chiar certitudinea că, din aceastăperspectivă, pentru România viitorulsună bine.

Constantin Traşcă

Mălina Ciobanu


În ţară

Viva Gluck!Carmen CHELARU

O excelentă şi binevenită iniţiativă artistică la Iaşi a avutdrept rezultat spectacolul cu opera Orfeu şi Euridice de ChristophWillibald Gluck, cu premiera în 26 martie, în Aula BiblioteciiCentrale Universitare Mihai Eminescu, reluat apoi în 10 aprilie, laSala Ed. Caudella din Casa Balş.

Ideea – prilejuită de împlinirea a 300 de ani de lanaşterea compozitorului german – aparţine Clasei de Operă de laUniversitatea de Arte George Enescu, de fapt asist. univ. drd.Consuela Radu-Ţaga, colaborator şi conducător artistic,împreună cu alte două prezenţe-cheie în conturarea, pregătirea şiderularea spectacolului: profesor univ. dr. Aurelia Simion –pianist acompaniator, organizator şi coordonator – şi conferenţiaruniv. dr. Octavian Jighirgiu de la Facultatea de Teatru, care arealizat regia şi punerea în scenă.

Dincolo de idee şi de principalii ei promotori, spectacolula demonstrat un potenţial asupracăruia planau unele îndoieli. Deasemenea, a fost una din rarele(prea rare, din păcate!) ocazii încare şi-au dat mîna cele trei sfereartistice ale Universităţii ieşene –Muzica, Teatrul, Artele vizuale.

Opera Orfeo ed Euridice(libret de Ranieri de’ Calzabigi) afost prezentată într-o primăversiune, în limba italiană, laViena, în 1762; rolul Orfeu erainterpretat, după uzanţeletimpului, de un castrat. Ulterior,urmându-şi intenţiile desimplificare şi adaptare a genuluila cerinţele vremii, compozitorul arealizat a doua versiune, cu libretul în limba franceză (de PierreLouis Moline), avînd premiera la Paris, în 1774. De astă dată, rolulmiticului cîntăreţ era încredinţat vocii de tenor (contratenor). Dupăaproape un veac, în 1859, compozitorul francez Hector Berliozrealizează o a treia versiune a operei, din contopirea celor maivaloroase părţi şi elemente ale versiunilor precedente. Rolul Orfeueste aici interpretat de voce de contralto. Premiera versiunii luiBerlioz a avut loc la Paris, în noiembrie 1859 şi s-a bucurat de unextraordinar succes, fiind urmată de alte 138 de reluări. Aceastădin urmă versiune, semnată de Berlioz, a constituit cadrul de lucrual spectacolului studenţilor Universităţii de Arte ieşene.

Urmând principiul conform căruia non multa sed multum,autorii spectacolului au comprimat partitura la aproximativ 90 deminute, fără pauză, cu partea muzicală asigurată de pian, flaut,solişti şi un grup de nouă corişti. Decorul şi costumele – reduse laesenţă – au creat, împreună cu mişcarea scenică, un dinamism,o vivacitate a fluxului artistic, care au compensat şi echilibratstagnarea inerentă produsă de discursul muzical preponderentrecitativic.

Spectacolul tinerilor ieşeni are, printr-o ingenioasă şieficientă gîndire regizorală, potenţial de adaptare la cele maidiverse – şi mai puţin optime – spaţii de desfăşurare, cuprinde unnumăr redus de interpreţi, dar excelent ales şi pus în valoare,majoritatea studenţi aflaţi în primii ani de studiu. S-a acordat astfeltimp închegării şi maturării gestului artistic.

O ireproşabilă conlucrare în interpretarea partiturii s-adovedit cea dintre dirijoarea Consuela Radu-Ţaga şi pianistaAurelia Simion – conlucrare deloc facilă, atât tehnic, cât mai alesprin dinamica derulării accelerate a momentelor spectacolului, cumodificări de tempo, nuanţe, expresie, cu prevenirea oricăreiezitări, cu sublinierea momentelor de culminaţie expresivă. Fărăsă-şi impună prezenţa în mod ostentativ în faţa publicului, cele

două veritabile artiste s-au dovedit a fi centrul vital alspectacolului.

Acestui tandem de esenţă i s-a adăugat regizorulOctavian Jighirgiu, care a produs un benefic echilibru de forţeîntre auditiv şi vizual, fără a cădea în frecventa capcană asupralicitării laturii teatrale – este o meteahnă de care suferă şiunii regizori consacraţi atunci cînd abordează genul de operă.Octavian Jighirgiu a păstrat proporţiile între muzică, text, mişcare,lumini, culoare, dirijînd din umbră atenţia publicului către esenţa şisemnificaţia fiecărui moment al spectacolului. Nu a cedattentaţiilor dramaturgice şi scenice, păstrînd cadrul cerut de genulliric.

Între solişti, o prezenţă cuceritoare şi surprinzătoaretotodată a fost Amor – soprana Daniela Goria, din anul III, secţiacanto, clasa asist. univ. dr. Cristina Simionescu. Acurateţeaintonaţiei, joc şi mimică irezistibile, mobilitate şi versatilitate cutotul neaşteptate – au fost calităţi ce confirmă un potenţial artisticşi vocal incontestabil.

O Euridice perfect intrată în rol – soprana Manuela Ipate,anul IV, clasa asist. univ. drd. Lăcrămioara Maria Hrubaru Roată –cu intervenţii vocale de autentică valoare şi evoluţie scenică pe

de-a-ntregul convingătoare.Un Orfeu bine ales,

având ponderea cea maisubstanţială şi dificilă dinpartitura vocală a operei –mezzo-soprana NoemiKaracsony, anul IV, clasa asist.univ. dr. Doina Dumitriu – cu unfrumos timbru vocal şi unparcurs teatral reuşit.

O excelentă contribuţiela reuşita spectacolului a avut-o„Grupul celor Nouă” –sopranele Cătălina Nanu şiCristina Simion, mezzo-sopranele Elena Băiceanu,Mădălina Georgiana

Teodorescu şi Andreea Popescu, tenorii Gabriel Doru şiCristian Butnaru, başii Robert Buzilă şi Ionuţ Copăcel – cărorali s-a alăturat în momentele esenţiale, aceeaşi Daniela Goria. Nudoar corişti, ci veritabili actori-cîntăreţi, care au stăpînit partituramemorată fără ezitări vizibile, au devenit părţi ale întregului şi înacelaşi timp individualităţii scenice de mare efect! Ei au fostculoarea şi spiritul actului artistic, au antrenat întregul spaţiu – alscenei şi al publicului deopotrivă.

O contribuţie mută, dar remarcabilă a venit din parteadesigner-ilor – costume, recuzită şi decor – un grup de studenţiai Facultăţii de Arte vizuale.

La toate astea s-a adăugat publicul – în majoritate tânăr,deosebit de numeros, deschis şi dornic, care a primit cu bucurieşi entuziasm mesajul scenei.

Dintr-un dialog cu prof. univ. dr. Aurelia Simion a reieşitfaptul că ţelul final al spectacolului cu Orfeu şi Euridice de Gluckîl constituie Festivalul Internaţional Viva Vox, ediţia a IV-a,organizat la fiecare doi ani, de Academia de Muzică Gh. Dima dinCluj-Napoca, ce a avut loc anul acesta în perioada 5–11 mai.Ieşenii se află la a patra participare, după spectacolele cuCăsătoria secretă de Cimarosa (în 2009), O noapte furtunoasă dePaul Constantinescu (în 2010) şi Il Campanello de Donizetti (în2012).

Ediţia din mai 2014 a Festivalului de la Cluj s-a bucuratde participarea unor maeştri ai scenei lirice internaţionale precumGeorge Petean şi Brigitta Kele, de asemenea Peter Mario Katona– Director of Casting, Royal Opera House Covent Garden dinLondra, Orchestra simfonică din Szeged (Ungaria) ş.a.

Spectacolul ieşenilor a avut loc joi, 8 mai, în Sala Studioa Academiei de Muzică Gh. Dima, fiind transmis în direct pe site-ul festivalului.

Echipa de realizatori

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2014 13

Lecţie

Odă vociiNorela Liviana COSTEA

16 aprilie este ziuainternaţională a vocii. Astfel, oechipă din cei mai cunoscuţi medicifoniatri s-a hotărât să celebrezeaceastă zi la Opera NaţionalăBucureşti, printr-un simpozion numitsugestiv „Vocea ta contează”.

Astfel am aflat „Cum seproduce vocea?”. Ne-a arătatdoamna doctor Loredana Ghiuzancă despre voce s-a spus că „ştimexact ce înseamnă vocea atât timpcât nu trebuie să o definim”.Noţiunile de anatomie a aparatuluifonator au condus publicul într-ozonă necunoscută probabil, însăfolositoare în procesul de învăţare atehnicii de cânt.

Doamna psiholog CeciliaPopovici a expus apoi psihologiatulburărilor vocale. Am înţeles că nueste indicat ca unui solist să îi fieadministrate anxiolitice, chiar dacăemoţiile par prea puternice. Pentrucă publicul trebuie să simtă emoţia:în voce, în modulaţiile ei, înmicroexpresiile ce pun vocea în

acord sau dezacord cu psihiculinterpretului (iar acest tratament„dezleagă” vocea de personalitateainterpretului.

Publicul prezent a aflat apoide la domnul doctor Cristian Ioniţăcare este tratamentul profilacticcare trebuie urmat pentru a evita

îmbolnăvirea. Cele mai interesantepentru mine au fost importanţahidratării pentru cântăreţi (cu 20-30de minute înaintede a interpreta),relaxarea muş-chilor cervicali prinîncordarea celorabdominali, înghi-ţirea corectă,pentru a evitatusea cauzată deînec, şi cusiguranţă listaalimentelor nere-comandate (printrecare am fostsurprinsă săgăsesc mentolul şi lactatele).

În aproximativ aceeaşi ariede interes, asistent terapeut LigiaMircea a vorbit despre Prevenţia șiigiena vocală, atrăgând atenţiacântăreţilor şi a celor care-şifolosesc corzile vocale mai mult, lacele mai frecvente greşeli de igienăvocală.

În strategiile terapeuticefolosite în patologia vocală, mi-aatras atenţia echipa folosită. Aşacum a fost expusă de doamnadoctor în ştiinţe medicale Elena

Cristescu, ea este formată dinfoniatru, psiholog, un terapeutvocal, anestezist (în cazulintervenţiilor chirurgicale), dar şi deprofesorul de canto – deci unansamblu interdisciplinar.

Un alt lucru important expusde domnii doctori a fost că tehnicile

de cânt, deşi bune pentru anumiţiinterpreţi, nu pot fi aplicate tuturor,astfel că un profesor nu va putea

aplica tehnica sa de cânt, garantânddiscipolului său succesul formăriivocale. Sunetul, calitatea sa,frumuseţea, depind de factoriifiziologici psihologici dar şi deînţelegerea tehnicii de cânt.

Prezentările au fostintercalate de intervenţii ale unoradintre cei mai buni, şi tineri interpreţiai Operei Naţionale: soprana IuliaIsaev a interpretat aria Elisabetheidin – astfel că am beneficiat de undebut în forţă, şi de o vocefrumoasă, tehică. Sopranei i-aurmat tenorul Andrei Lazăr, care ainterpretat o pagină din EvgheniOneghin, iar vocea sa a pătrunssala prin melodia lirică, romanticăprin excelenţă. MezzosopranaSorana Negrea a adus, poate ceamai cunoscută arie din repertoriulliric – „L’amour est un oiseaurébelle” din opera Carmen. Recitalull-a încheiat basul Iustinian Zetea:aria lui Procida „O tu, Palermo” dinVecerniile siciliene a inundat în finalfoyerul galben al Operei Naţionale.Vocea sa a trecut de barierelefiziologice, copleşind auditoriul cutimbrul, puternic şi cald în acelaşitimp.

La Opera Română, amsărbătorit Ziua Vocii printr-oîntâlnire a celor care iubesc vocea:medici, artişti, melomani. Cu toţiis-au bucurat de informaţiileprezentate şi de sunetele plăcuteale ariilor de operă ascultând odapentru voce din acea frumoasăseară de aprilie.

Sorana Negrea

Iulia Isaev


Concerte... sub lupă

Remembering2013

Corina BURA

La ceasul bilanţului firesc pecare cei mai mulţi dintre noi îlparcurg de cele mai multe ori prinreflex, fără intenţie, recapitulândevenimente, de obicei fericite,revăzând programe care fixeazăviaţa noastră culturală, apar dinstrăfunduri fapte, gesturi de care neaducem aminte cu plăcere şi care,din motive independente, nu aubeneficiat de o atenţie cuvenită lamomentul respectiv. Şi pentru căoferta culturală bucureşteană esteuna bogată şi diversificată, osistematizare fiind anevoioasă,modelul cel mai potrivit de urmatpare a fi cel al suitei Anotimpurilede Ceaikovski, ale cărei secvenţeau însoţit activitatea de cronicar amarelui compozitor.

1. Fără a avea pretenţiaurmăririi unei stricte desfăşurăricronologice începem prin a amintică sfârşitul lunii Ianuarie a adus pescena Atheneului Român pe artistulNicolae Moldoveanu, care seafirmă în perimetrulinternaţional alactivităţii dirijorale.La FilarmonicaGeorge Enescu acondus însă cudibăcie registreleorgii într-unprogram complex şiinspirat care acuprins lucrări alefamiliei Bach, ale luiFrescobaldi şi alefrancezului Pierre du Mage. Îngeneral prezentarea opusurilor luiJohann Sebastian Bach (Fanteziaîn Sol BWV 572, Passacaglia în doBWV 582 şi Toccata, Adagio şiFuga în Do BWV 564) s-au încadratîn parametrii interpretativi caremarchează actualele şcoli germanecu trăsături care relevă mai multaspectele stilistice ale epocii îndefavoarea profundei relaţii mistico-umane care traversează opera

Marelui Cantor.Dificultăţile tehniceale amplului BWV 564 au fostdepăşite cu naturaleţe: Toccata cusolo-urile destinate pedalierului –un passagio extins, unic înliteratura orgii prin amploare,Adagio rulând ca o impresionatăarie şi Fuga, cu registrele iscusitcombinate, toate au relevatsubtilele meditaţii contrapunctice,ilustrând omnitatea Creatorului.Conceperea Passacagliei - lucrareacea mai cunoscută publicului - într-un un singur arc şi mai puţin ca oformă variaţională, văzută ca odezvoltare permanentă îşi arejustificarea ei, influenţată poate depersistenţa unei amprente sonoremai potrivită pentru varianteleorchestrate (cele mai cunoscutefiind cele ale lui Respighi şiStokowski) a imprimat desfăşurăriiun tempo alert, uneori îndefavoarea dramatismului şi agrandorii. Dacă fugile scrise de W.Friedemann Bach - prima în Fa,(F33 /BR A90) cu imensa temă careîncorporează creator elemente alestilului contrapunctic, iar cea de adoua mai concisă, - Sonata în Fa(H84) scrisă de Carl Ph. Em. Bachîn care N. Moldoveanu ne-aintrodus într-un pur stil clasic şiCapriccio supra il Cucco de

G.Frescobaldi au reactualizatpagini deja intrate în conştiinţapublicului iubitor al orgii, marearevelaţie a produs-o Livre d’Orgueaparţinând lui Pierre du Mage(1674-1751). Singularul caietrecuperat din creaţia unuicontemporan al lui Bach, Suite dupremier ton, opt piese în formefranceze tradiţionale: Plein jeu,Fugue, Trio, Tierce en taille, Bassede trompette, Récit, Duo şi Grandjeu aduce o muzica de cea mai

bună calitate, reprezentativă pentruspaţiul şi timpul respectiv, profundă,gravă, cu ornamenticăsurprinzătoare pe un text concis şiexpresiv în acelaşi timp. Întreagaseară a fost marcată de bun gustatât în ce priveşte calitateainterpretării cât şi prin alegerearepertoriului de mare dificultatetehnică, iar publicului i-au fostrăsplătite aplauzele cu cele 2 coralede Bach oferite ca bis, toateacestea în contextul în carerecitalurile pentru orgă sunt din ceîn ce mai rare la Atheneu.

2. Următorul eveniment ieşitde tipare a fost cel petrecut pemanualele orgii binecunoscuteicatedrale Sf. Iosif, unde MarcelCostea şi Dr. G. A. Dan într-unconcert în duet, adică orgă la 4mâini şi 2 pedale. Există unrepertoriu deosebit de interesantpentru acest tip de parteneriat,deoarece pentru orgă s-a scrisfoarte bine şi mult în toate epocile,ceea ce demonstrează mareleinteres pe care posibilităţile acestuiextraordinar instrument le pune laîndemâna compozitorilor. Recitalula debutat cu Preludiul şi Fuga plinede măreţie scrise de JohannGeorg Albrechtberger (1736-1809). Au impresionat lucrărilestrăbătute de marele suflu romanticscrise de Gustav Merkel (1827-1885)- Sonata op. 30 inspirată dePsalmul 42 (în Allegro moderato şiAllegro con fuoco/Fuga ) şi dePsalmul 23 în mişcarea mediană,Adagio - şi de Adolph Hesse(1809-1863)- Fantasie in d-moll op.87 în 4 secţiuni, foarte dramatică,evoluând într-un câmp puterniccromatizat, frământat de modulaţiicontinue amplificate de mixturi şi depunctum organi. Registraţiile ausubliniat delicateţea mozartiană înAndante mit Variationen KV 501,cea beethoveniană în Adagio füreine Spieluhr WoO33/1 şiatmosfera mai tensionată a Fugii înmi minor op. Posth.152/DV 952scrisă de Franz Schubert. Cei doiinterpreţi au oferit o seara foartereuşită, interpretând cu multăimplicare aceste minunate lucrări acăror atracţie a fost amplificată de

Nicolae Moldoveanu


Concerte... sub lupă

acustica excepţională şi de decorulneogotic al lăcaşului.

3. Într-o frumoasă duminică,pe când se făcea simţit aerulproaspăt al primăverii un matineé laAtheneu oferea un recital susţinutde violonistul Emilian Piedicuţă(Germania) şi binecunoscutapianistă Clementina Ristea, recitalcare propunea un programîndrăzneţ prin dificultate tehnică,susţinere şi varietate stilistică:Schubert – Rondo Brillant în si op.70 D 895, Bartók – Sonata I-aSz.75 şi Beethoven - Sonata„Kreutzer”. Pentru început,violonistul a intuit cu acurateţeuniversul cameral fin şi totodatătragic al Rondo-ului, cu arcuriprelungi şi teme ornamentate,atmosferă pe care a menţinut-o şi înplanurile lirice ale Sonatei deBartók. Atonalitatea, diversitateapaletei timbrale specifice vioriiprecum şi suprafeţele pline deenergie au realizat un bun contrastla insinuantele armoniischubertiene. Emilian Piedicuţă areuşit să creeze o atmosferădeosebită mai ales în parteamediană, găsind mijloacele potriviterelevării excepţionalei muzicalităţi atextului chiar dacă a insistat peanumite procedee împrumutate dinBaroc. Finalul, un fel de motoperpetuo a fost momentul în careviolonistul s-a identificat cu mesajulsonor mai aspru, frust, presărat cuinflexiuni melodice şi ritmice extrasedin folclor. În sfârşit, despre celebrasonată „Kreutzer”, un moment cu

totul special algenului came-ral dedicat duo-ului vioară-pian, modelpentru mulţicompozitori ca-re au abordatulterior preten-ţiosul gen – sepoate afirma căînsuşi Bartók l-a avut în mintecând a compusprima sasonata – sepoate spune că

reprezintă piatra de încercare afiecărui cuplu care se apropie detălmăcirea ei, este un fel de„întrecere a zeilor”, iar E. Piedicuţăa beneficiat de parteneriatulexcelentei pianiste ClementinaRistea fără de care recitalul ar fipierdut din calitate. Muzicalitatea eialături de cunoaşterea perfectă apartiturilor şi de experienţa scenicăa reprezentat unul din factorii careau asigurat succesul acestui recital.

4. Recitalul cameral care aavut loc la Sala Mică a Atheneului,oferit de formaţia alcătuită din LiviuAilincăi (vioara I), Petru Nemţeanu(vioara II), Marian Movileanu

(violă), Mircea Marian (violoncel) şipianista Adriana Maier, a cuprinsdouă lucrări majore ale secoluluiXX: Şostakovici – Cvintetul cu pianop.57 în sol şi Bartók – Cvintetul cupian Sz.23. Această seară s-a

înscris în susţinuta activitate deprezentare a capodoperelorcamerale ale secolului precedent pecare aceşti admirabili instrumentiştiai Filarmonicii şi ai UNMB o susţincu asiduitate pe scenelebucureştene şi nu numai. Cvintetulop.57 ( 1940) este una dintre celemai cunoscute lucrări cameraleşostakoviciene şi se desfăşoară încinci mişcări pe parcursul a 30 deminute. Aluziile bachiene,contrapunctice, masive, fantasticulScherzo care amestecă elementerustice tratate uneori parodic sau cusarcasm întunecat, Intermezzo-ulplin de tristeţe amară şi Finalulconcluziv, toate acestea auuimitoarea calitate de a se adresadirect atât interpreţilor cât şiascultătorilor impresionând profundîntreaga asistenţă. Cvintetul deBartók Sz.23 (1904, rev.1920) estesingurul opus care a supravieţuit dincele trei pe care le-a scriscompozitorul. Acest opus este larândul lui unul de mare amploare,care se întinde pe 4 părţi execuţialui durând peste 42 de minute. Pelângă unele influenţe din epocă(Liszt, Brahms sau Debussy),uneori derutante la o primă audiţie,cunoscătorul va identificaelementele care vor defini mai târziu

inconfundabilul stil bartókian.Andante, Vivace-Scherzando,Adagoi, Poco a poco più vivace,tot atâtea ipostaze în care ceicinci artişti s-au dezlănţuit peritmuri cu care autorul a intrat încontact prin numeroasele salecălătorii sau provenite din altesurse, animând sonorităţi cândmeditative, când îmbătătoare,familiare şi totuşi greu deîncadrat, tocmai datorităconfluenţei dintre cele 2 tehniciale scriiturii care au caracterizatdin punct de vedere temporalopera lui Bartók. A fost o searăminunată, cei 5 interpreţi dândviaţă acestor pagini pe caretalentul lor le-au dăruit unui

public ales şi interesat de muzica decea mai aleasă calitate.

(Va urma)

Marcel Octav Costea

Liviu Ailincăi

FilarmonicaTransilvania

Mirela MERCEAN-ŢÂRC

Concertul de Paşti din 19 aprilie2014 a fost un cadou pe care FilarmonicaTransilvania l-a facut publicului clujean înJoia Mare. Concertul a reunit solişti din elitainterpretativă naţională şi internaţională subbagheta maestrului dirijor David Crescenzi.Pianistul Daniel Goiţi, soprana TatianaLisnic, mezzosoprana Liliana Ciucă-Mattei,tenorul Ştefan Pop şi basul Sándor Árpádacompaniaţi de orchestra şi corulfilarmonicii Transilvania au dat viaţăConcertului nr. 1 pentru pian de L. vanBeethoven şi lucrării Stabat Mater de G.

Rossini, unicul opus de factură religioasă alcompozitorului.

Oricare apariţie personală apianistului Daniel Goiţi pe podiumul deconcert conferă garanţia unei interpretărimature, inteligente şi sensibilerealizată de la prima până la ultimamăsură. „Aventura muzicală” pecare solistul a propus-o publiculuiprin acest concert a fost în aceeaşimăsură pasionantă, generatoarede subtilităţi sonore, entuzias-mantă, atât prin strălucirea şibrilianţa pasajelor de agilitate cât şiprin frazările inteligente,contrastele dinamice şi de caracterrealizate prin metamorfoze alesonorităţii pianistice rezultate dintr-un tuşeu şi o tehnică pianisticăireproşabile. Toate acestea sunt

rezultate dintr-o aprofundare şi o reflectarepersonalizată a sensurilor muzicalemanifestate în întregul concert. De pildă înpartea a doua, cizelarea sonorităţiipianistice a emanat căldură, fineţe şi


Festivalul de MuzicăBizantină şi Contemporană

Festivalul de anul acesta, ajuns la a X-a ediţie (AteneulRomân, Sala Studio, 26 martie 2014), continuă prezentarea deopusuri din cultura muzicală românească de inspiraţie bizantină, cuapariţia a noi lucrări şi reluarea unora rămase necunoscute, dinnegura Evului Mediu românesc. Concertele formaţiilor noastremuzicale (ansamblul CONTEMPORAN şi TE DEUM LAUDAMUS)au devenit o manifestare tradiţională în peisajul muzical românesc,interesând şi universuri polivalente culturale din alte spaţiispirituale, precum Ellada - prin prezenţa dlui Ambasador GrigoriosVassiloconstandakis cu soţia, şi a altor personalităţi, şi din China,prin participarea unor reprezentanţi ai culturii, precum dl. YanJianwu Consilier Cultural, dl. Zhou Min First Secretary (CulturalAffairs) şi dl. Chen Jin Chief-Correspondent. Alături de interpreţi, aparticipat un public select, format din diferite personalităţi ale culturiiromâneşti - academicieni, compozitori, scriitori, preoţi, doctori,matematicieni, regizori, ş.a., melomani, iubitori de cântarebizantină. Festivalul a cuprins un repertoriu românesc bizantin şi deinfluenţă bizantină, de Paşte – de mare valoare, precum: Filotheimonahul de la Cozia (Valahia, aprox.1400), Iovaşcu Vlahu (MunteleAthos, aprox.1680), Anonim (Muntele Athos, sec.XVII), NectarieVlahu (Muntele Athos, sec. XIX), Paul Constantinescu, DoruPopovici, Marcel Spinei, Violeta Dinescu, Gheorghe Danga, şi

armonizări de pr. Nicu Moldoveanu şi Dan Mihai Goia. Concertul aavut solişti de excepţie, cu valoare de unicat în desfăşurarea actuluiinterpretativ, precum: soprana Georgeta Stoleriu – după cumprezenta compozitorul Marcel Spinei ... cea mai bună soprană aRomâniei contemporane ..., flautistul Nicolae Maxim – marele solistal Filarmonicii “George Enescu”, pianista Sanda Spinei –specialistă şi în muzica de pian a lui Xenakis, violista Iulia Ţimiraş– o virtuoză deosebită a instrumentului ei, violoncelistul MarcelSpinei – epistimis-synthetis cu violoncel său de 5 corzi model Bach-Spinei şi percuţionistul de la Cluj - Marian Micu, un artist alinstrumentelor de percuţie, iar din partea coralei bizantine preotulCristian Mirea şi diaconul Alexandru-Marius Gheorghiu, nişte vocipsaltice de excepţie. Lucrările audiate, unele în premieră absolută,au pornit: 1.din Evul Mediu bizantin-românesc – cu muzică vocalăla două voci, 2.la lucrări vocal-instrumentale din secolul XX, 3 iar

prin ascensiunea bio-tehnologică a secolului XXI, la spaţii sonoreinedite, inexprimabile, cu imagini în derulare, generate de sunete(filmul unei cărţi în distrugere bio-cinetică ce va duce la re-naştereaaltor cărţi), clopote şi toacă autentice, alături de zeci de instrumentede percuţie ne-acordabile, şi sunete sintetizate pe C.D. – “creaţiedin neant”, într-o plimbare interioară prin spaţiul inter-galactic, cureîntoarcere spre tradiţia creştin-ortodoxă de Paşte. Am ascultat /vizionat (în ordinea programului): Marcel Spinei - Sonata op.19pentru flaut şi liedurile Tre conzoni semplici, op.9, pe versuri deValerio Magrelli, Doru Popovici – “Imn pentru Sfânta FecioaraMaria” - pentru ansamblu vocal-instrumental, Lytanie alpha - de

Violeta Dinescu, pentru violoncel cu 5 corzi, CD şi imagineArheologia Memoriei - concept si viziune de Vlad Basarab / olucrare multimedia în care violoncelul solist ajunge, prin amplificareC.D., la o orchestră de 95 de violoncele ... p.a.a., parcurgând timpulspre Europolis - Trio op.9, pentru violă, violoncel şi pian p.a.,Reminiscence of time op.33, Poem pentru percuţie - p.a.a. şiMeditatio-Dialoguri, op.4 nr.4, pentru ansamblu, cor şi C.D. deMarcel Spinei, în care corul de psalţi a psalmodiat din sală, cântândprintre spectatori ... o experienţă sonoră unică ... Corala Te DeumLaudamus, condusă de pr. Zaharia Matei, invitata ansambluluiContem-poran, a interpretat cu multă dăruire, înalt profesionalism şiprofundă aplecare spre tradiţia autentică bizantină, lucrări pentrudouă voci / voce şi iison, de: Nectarie Vlahu - Polieleul Mărturisiţi-vă Domnului ..., eh 1 (stihuri alese), Marcel Spinei – Lumină lină, îneh 1, Iovaşcu Vlahu - Aghios o Theós, eh 8 (pl.4) / în limba greacă,Filothei monahul de la Cozia - Pripeală, eh 1, Anonim - Axionduminical, eh 6 (pl.2) / în limba greacă, iar pe patru voci: GheorgheDanga - Fie, Doamne, mila Ta şi Lăudaţi pre Domnul – Chinonic(ultima piesă), continuând cu armonizările lucrărilor Cu trupuladormind - luminânda Sfintelor Paşti – de pr. Nicu Moldoveanu şiProchimenul Mare – de Dan Mihai Goia / unul din mentorii deexcepţie ai Coralei, alături de cunoscuta cântare de PaulConstantinescu - Rugăciunea inimii. Universul conceptual alconcertului, alăturat valorii compoziţiilor prezentate, a dăruitautenticitate şi emoţie dusă la transfigurare, publicului sensibil, depe multe meleaguri ale lumii, sedus de atmosfera aşteptării Pascalea Învierii. Concertul s-a bucurat de sprijinul Asociaţiei CulturaleMarcel Spinei, Asociaţiei Corală Te Deum Laudamus,Inspectoratului de Muzică al Armatei, şi Revista Diplomat Club.(I.S.)

Manifestări pascale

M. Spinei, Z. Matei şi corala TE DEUM LAUDAMUS

M. Spinei, S. Spinei, G. Stoleriu, I. Ţimiraş, N. Maxim

Daniel Goiţi

rafinament, în egală măsură în „ ghirlandelesolistice ale pianului cât şi în dialogurile cuorchestra în care am sesizat preluări atât desubtile încât puteai pentru o fracţiune desecundă confunda sunetul pianului cu cea aclarinetului. Partea a III-a, dansantă, cu otemă de rondo prezentând asimetrii ritmico-metrice, a fost interpretată într-un dialogspumos pian-orchestră, cu vitalitate şistrălucire, cu contraste tematice şi dinamicesurprinzătoare, pline de prospeţime, în acăror eflorescenţe ritmico-melodice amîntrevăzut (părere subiectivă) influenţeretorice rossiniene.

Oricât ai încerca să eviţi clişeele delimbaj, nu poţi ocoli superlativele atunci

când încerci să vorbeşti despreinterpretarea pianistului Daniel Goiţi şi aorchestrei Transilvania.

Concertul numărul 1 pentru pian afost scris de Beethoven special pentrupublic, pasajele de virtuozitate atestânddorinţa autorului de a evidenţia calităţileinterpretative proprii, personale, (precum şiale pianiştilor ce se vor fi încumetând a-laborda). Aceste atribute însă, nu ştirbescacestui opus, prin nimic, frumuseţea şiprofunzimea artistică, reliefate spectaculosde interpretarea lui Daniel Goiţi şi DavidCrescenzi şi răsplătită generos de publiculcare a cerut pianistului un bis. Prin superbainterpretare a Preludiului din Suita întâiapentru pian de G. Enescu, Daniel Goiţi aumplut seara cu o substanţă emoţionalăpotrivită cu semnificaţiile ajunuluisărbătorilor pascale aşteptate de toţi.

Desfăşurarea de „forţe artistice” înStabat Mater de Rossini din partea a doua aconcertului a confirmat reuşita unei seritematice cu o mare forţă de semnificaţie şiexpresie. Încă din introducereainstrumentală s-a întrevăzut calitateaexcepţională a orchestrei prin reliefarea decătre dirijorul David Crescenzi a unei retoricisemnificative, realizate prin pauze expresiveîntre segmentele muzicale, nuanţe atentrealizate, polifonii inteligent conduse, toateconţinute în dramaturgia muzicală atât aprimei părţi cât şi de-a lungul întregii lucrări.Cu adevărat impresionantă sonoritateacorului a fost completată, în succesiuneatemporală a desfăşurării muzicii din primasecţiune Stabat mater dolorosa, de timbrulcopleşitor al vocilor cvartetului de solişti,voci excepţionale a căror căldură atimbrului, a vibrato-ului, omogenitate sonorăşi amploare dramatică au avut un impactemoţional decisiv. O monumentală orgă

umană înălţând un sfâşietor imn al suferinţeiMariei în faţa trupului răstignit al Fiului Său.

A urmat lirismul cald al vocii luiŞtefan Pop care a învăluit publicul în ariaCujus animam gementem, seducându-l prinsupleţe şi strălucire. Contrastul dramaticrealizat in partea mediană O, quam tristisne-a revelat un artist cu o stăpâniredesvârşită a expresiei dramatice, a tehniciide coloratură, a unei dolcezza di voce, cuacute sclipitoare şi trăire la cote maxime deintensitate, atribuite ce au marcat de altfelîntreaga interpretare a solistului.

Quis est homo... a pus în valoarevocile protagonistelor atât solistic cât şi înduet. După „ridicarea cortinei” din

introducerea instrumentalăsoprana Tatiana Lisnic „a luminat”scena prin frumuseţea unuidramatism vocal în caresubstanţa emoţională revărsată acopleşit audienţa. Vocea sa, de osupleţe remarcabilă şi ofrumuseţe robustă, cărnoasă, ne-a revelat irizaţii dramatice dar şilirice briliante, în arabescurilesonore rossinieniene ce vizeazăexpresivitatea dar mai alesvirtuozitatea vocală. De o căldurăaparte, interpretarea mezzo-sopranei Liliana Ciucă-Mattei atransfigurat strălucit expresiatragică a textului Qui non posset

contristari, într-o interogaţie muzicală deînaltă vibraţie artistică,vibraţie ce s-a transmismai ales în împletirea celordouă minunate voci înduet. Perfect sudat casincronizare, până laconsoanele finale,impresionant mai ales încoloraturi, duetul a revelato complementaritatetimbrală, ce poate firealizată doar la unasemenea nivel deprofesionalism şiexperienţă artistică,dobândită pe scenelelumii.

Sándor Arpád,solist al Operei Maghiaredin Cluj Napoca ainterpretat aria Pro pecatissue gentis, cu aplombul şienergia pe care Rossini le-a creat în muzica sa, împletind cantabilitateadin partea mediană, cu caracterul quasieroic al strofelor extreme ale ariei. În EjaMater creat de Rossini a cappella, s-aremarcat partida başilor din corul filarmoniciiTransilvania prin omogenitate timbrală chiarşi pe mezzavoce din finalul recitativului, darşi frumuseţea celorlalte voci corale înnuanţele de piano, de pildă în dialogul bas –ansamblu.

Pus în valoare de o scriiturădramatică extrem de seducătoare prinfrumuseţile melodice, cvartetul SanctaMater, a impresionat prin patetismulexpresiv al cuplului Tatiana Lisnic- ŞtefanPop, prin bogăţia retorică a dialogurilordintre Liliana Ciucă-Mattei şi Sándor Arpád,prin frumuseţea senină a cvartetului final

precum şi prin copleşitoarea codă debravură Virgo virginum preclara.

Cavatina Fac, ut portem Christimortem, a fost interpretată de cătremezzosoprana Liliana Mattei-Ciucă, cusensibilitate şi tragism, expresii raredatorate unei tehnici vocale măiestrite şiunei inteligenţe muzicale de excepţie înredarea expresiei dramatice. Interpretareasa a reflectat cu fidelitate textul şi muzica ceexprimă implorarea creştinului de a primisuferinţa christică. Este o arie dificilă vocal,cu un ambitus foarte mare, cu salturi înregistre extreme, cu un recitativ solistic finalde o sensibilitate rară pe care solista l-aredat memorabil prin frumuseţea nobilă atimbrului său vocal.

Punctul culminant al serii a fostatins de aria sopranei Inflammatus etaccensus, un terifiant tablou al creştinuluiaflat în faţa zilei judecăţii implorând iertareaşi ajutorul Mariei. Interpretarea TatianeiLisnic a oferit publicului o variantă de mareforţă. Frazările şi gradaţiile tensionalesusţinute de solistă şi ansamblu cu oenergie explozivă, fructificată în acutelesomptuoase, impresionante au contribuit lacrearea unei imagini artistice copleşitoare.În contrast, partea mediană, Fac me crucecustodiri, (Crucea Lui să mă păzească) „s-acolorat” prin căldura şi expresivitatea solarăa vocii interpretei. O pagină memorabilăpentru publicul de pe malurile Someşului.

În varianta propusă de FilarmonicaTransilvania, cvartetul desolişti Quando corpusmorietur a fost interpretata cappella de către corulFilarmonicii Transilvania,(pregătit cu competenţăde maestrul CornelGroza), ansamblu ce şi-aconfirmat, încă o dată,valoarea printr-o prestaţiede mare anvergură aactului artistic. Fugato-ulfinal a reprezentat odescătuşare a energiilorcreativ-interpretative alecorului şi orchestreiconduse de dirijorulDavid Crescenzi oferindastfel publicului o bucurieînălţătoare în preajmaÎnvierii Domnului NostruIsus Hristos.

P.S. La felicitări,Tatiana Lisnic mi-a mărturisit marea emoţiecare a copleşit-o înainte de intrarea pescenă. „Cel mai greu este să cânt acasă...!”.Întrebarea a venit firesc.. „De ce?” Amcompletat prin a-i aduce asigurări asupradragostei publicului pentru interpreţii defiliaţie locală, asupra dorului de ei şirecunoştinţei că vin să ne „în-cânte” cu artalor. Răspunsul ei a fost prompt: „Pentru căvreau să dau totul !” Publicul a răsplătit cuovaţii îndelungate această devoţiune pecare a simţit-o din partea soliştilor, corului,orchestrei, dirijorului.

Cu toţii am primit generosul darspiritual al artiştilor în ajunul Paştilor, cubucuria speranţei, sărbătorită în fiecare an,că, HRISTOS A ÎNVIAT !


Manifestări pascale

Tatiana Lisnic

Liliana Ciucă-Mattei

Primăvara clasicăeuropeană

Octavian URSULESCU

Când priveam filmările cu André Rieu şi orchestra sa,mărturisesc că pe de o parte speram să-l văd pe muzician şiîn ţara noastră (la Budapesta, de pildă, este invitat adesea),iar pe de alta îmi doream să avem şi noi concerte de oasemenea factură. Ei bine, visul mi s-a împlinit la Târgovişte,unde Primăria municipiului (tânărul primar Gabriel Boriga a

urmărit încântat spectacolul din rândul I, promiţând săorganizeze şi alte manifestări de aceeaşi ţinută) şi Consiliuljudeţean Dâmboviţa, prin Centrul judeţean de cultură(Cristina Munteanu, după ce a pus lapunct toate detaliile artistice, şi-a ocupatlocul în orchestră, la harpă), au“instrumentat” un eveniment de clasă, cuadevărat de nivel european. “Primăvaraclasică europeană” a beneficiat şi de oambianţă de vis, în spaţiul generos oferitde Complexul naţional muzeal “Curteadomnească”: pe cele câteva sute descaune, spectatorii, obligatoriu în ţinutede seară (invitaţiile menţionau expres:“Dress code – black tie”, iarcoordonatoarea proiectului din parteaprimăriei, Alina Dumbravă, a dat nota uneieleganţe distinse), au aplaudat sub cerulînstelat un program de mai bine de douăore (cum s-a terminat a început ploaia!),cu pagini celebre din literatura muzicalăuniversală. Între spectatori, la loc decinste, două nume importante alespaţiului cultural şi în special muzicaldâmboviţean, interpreta Alina Mavrodin şi soţul ei, scriitorulTeodor Vasiliu, ambii foarte implicaţi în tot ceea ce înseamnăevenimente artistice în zonă.

Orchestra simfonică “Muntenia” l-a avut la pupitru petânărul dirijor Tiberiu Oprea, acesta având sub bagheta sapatru solişti valoroşi, toţi absolvenţi ai Academiei de muzică“Gh. Dima” din Cluj-Napoca. Dat fiind contextul, concertul afost deschis cu Imnul oficial al Uniunii europene. După cum

se ştie, în 1972 Consiliul Europei a adoptat “Oda bucuriei”(“An die Freude”, poezie din 1785 a lui Schiller) ca propriuimn, din 1985 devenind, fără text, şi al Uniunii europene. Înforma uzuală de azi, a 4-a mişcare a Simfoniei a 9-a deBeethoven (1823) se cântă în aranjamentul muzicalaparţinând lui Herbert von Karajan. Orchestra a maiinterpretat uvertura operetei “Liliacul” de Johann Strauss-fiul,valsul “Valurile Dunării” de Iosif Ivanovici (câţi mai ştiu că afost imnul oficial al expoziţiei universale de la Paris din 1889,când s-a inaugurat Turnul Eiffel, sau că a fost cântat de FrankSinatra, Tom Jones, Andy Williams, Bing Crosby, Glenn Millersau... Corina Chiriac?), Suita a 2-a “Farandola” (Arleziana) deBizet, “Valsul” de Şostakovici din coloana sonoră a filmului

“Ultimul tren”, “Cavaleria uşoară” de Suppé, Dansungar nr. 5 de Brahms şi inevitabilul “Radetzkymarsch” de Johann Strauss-tatăl. Aceeaşiinspirată alegere şi în cazul soliştilor invitaţi, careau apelat în general tot la lucrări de marepopularitate, lucru normal la un asemeneaconcert. Născută la Cernăuţi, în Ucraina,mezzosoprana Liza Kadelnik s-a oprit la“Habanera” din “Carmen” de Bizet şi “Ociciornâie”, în timp ce tenorul Alexandru Mânzat acântat “La tebernela del puerto” de SorozabalMariezcurrena şi “O sole mio” de Eduardo diCapua. Soprana Nicoleta Maier a optat pentru aria“Meine lippen, sie küssen so heiss” din “LaGiuditta” de Lehar şi pentru “Ceardaşul” din“Silvia” de Kalman. Baritonul Martin Fülop, pe careabia îl admirasem în noua montare cu “Rigoletto”de la ONB, a impresionat cu aria lui Valentin din“Faust” de Gounod şi cu faimoasa arie a

toreadorului din “Carmen” de Bizet. Extrem de gustate au fostduetele: Hanna şi Danillo din “Văduva veselă” de Lehar(Maier şi Fülop) şi “Con te partiro” de Santori (Kadelnik şi

Mânzat), toţi cei patru solişti reunindu-se pe scenă pentru un“Brindisi” de zile mari: muzica lui Verdi din “Traviata” a trecutde pe scenă în grădină, unde toţi cei peste 500 de spectatoriau ridicat virtuale pahare de şampanie, fredonând în cor“Libiamo ne lieti calici”... A fost, indiscutabil, un pariu câştigatpentru organizatori şi o victorie a marii muzici, într-o frumoasăseară la Târgovişte: fosta capitală a Ţării Româneşti areambiţia de a deveni şi una a muzicii!

18 ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprile 2014

În ţară

19ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprile 2014

Punctul pe j... azzTg. Mureş – din nou în topul

concursurilor studenţeşti Florian LUNGU

În această primăvară s-a derulat cu succes, înorganizarea Casei de Cultură a Studenţilor Tg. Mureş, aAsociaţiei „Partitura” şi a Clubului Jazz&Blues, sub egidaMinisterului Tineretului şi Sportului, cea de a şasea ediţieconsecutivă a FESTIVALULUI INTERNAŢIONALSTUDENŢESC DE JAZZ TG. MUREŞ 2014. De fapt, „greul”organizării a revenit Clubului Jazz&Blues care a fost totodată,ca şi anul trecut, gazdă primitoare a menţionatei manifestări.Înainte de a ne referi succint lapalmaresul competiţiei, se cuvine sărelevăm ţinuta impecabilă a punerii înpagină organizatorică, seriozitatea şiprofesionalismul celor implicaţi înducerea la bun sfârşit a complicatelorresorturi şi articulaţii proprii unui Festival-Concurs de o atare amploare,judiciozitatea conceperii dar şi arespectării Regulamentului dedesfăşurare. Şi fiindcă Jazz&Blues nueste doar o incintă, fie aceastaatrăgătoare, foarte amplă (compusă dindouă mari încăperi), bine dotată tehnic,ci şi nedrămuita investiţie de energie, depricepere, de angajare afectivă dovedităde un om cum nu întâlneşti în fiecare zi,conducătorul acestui club, DemeterJózsef ajutat în organizare de asistentalui, Sántha Júlia!

Cu excepţia primei serirezervate exclusiv recitalurilorFestivalului, s-au derulat încă trei zilepline la Tg. Mureş, începând de la ora 12a amiezii cu instructive workshop-uri,argumentate ingenios şi instructiv de Sárosi Péter, MikeGodoroja & Florian Lungu, Sárik Péter, continuând cuConcursul propriu-zis de la ora 17, cu prestaţiile grupurilorprofesioniste derulate de la ora 21, iar de pe la miezul nopţii, deincitante reuniuni jam session. Un auxiliu benefic iniţiat laaceastă ediţie a constat în întâlnirile private (adică fără prezenţapublicului) de la ora 19 dintre juriu şi concurenţii din ziuarespectivă, întâlniri prilejuind oportune schimburi de opinii şi utilesfaturi adresate tinerilor aspiranţi la caratele afirmării. O notăbună prezentatorului Mihai Godoroja, care a precedat cu scurteşi inspirate alocuţiuni bilingve (română / engleză) micro-recitalurile cu durată de până la 20 de minute ale concurenţilor,ca şi apariţiile scenice substanţiale ale formaţiilor consacrate.

Juriul, alcătuit din oameni cu recunoscută experienţă îndomeniu, i-a inclus pe muzicienii Romeo Cosma din Iaşi,compozitor, pianist, profesor universitar, doctor în muzică,Zoltan Boroş din Bucureşti (preşedintele juriului), pianist,compozitor, realizator de televiziune, din Ungaria – pianistulcompozitor şi profesor Sárik Péter şi percuţionistul,compozitorul, profesorul şi producătorul Bágyi Balázs,preşedinte al Federaţiei Ungare de Jazz, precum şisubsemnatul în calitate de critic de jazz şi realizator de emisiunide radio şi televiziune, – aşadar numitul juriu a trebuit să facăfaţă unei sarcini deloc facile în acţiunea de selecţie valorică acompetitorilor. Misiune necesitând eforturi de obiectivitate şidezideratul unei cît mai atente departajări a numeroaselortalente prezente în confruntare, cărora li s-au oferit doar trei

premii efective (recompensându-i pe fericiţii câştigători cubeneficii materiale însumând 2.500 euro). La acestea s-auadăugat câteva premii speciale ale juriului. Tuturorconcurenţilor – studenţi şi elevi – li s-au atribuit diplome departicipare. Spre satisfacţia tuturor celor prezenţi, competenţajurizării a fost confirmată prin aplauze de publicul spectator.

Iată-l consemnat în următoarele rânduri, palmaresulsărbătorii muzicale înnobilate cu genericul „6thINTERNATIONAL STUDENT JAZZ FESTIVAL – TG. MUREŞ2014”. Cea mai bună trupă: BALOGH TAMÁS QUARTET(Kistarcsa, Ungaria); Cea mai bună vocalistă: KISGYÖRGYILKA (Târgu-Secuiesc, România); Cel mai bun solistinstrumentist: pianistul FARKAS JÓZSEF (din „Egri János Jr.Group”, Budapesta, Ungaria). Onorific au fost înmânate Premiulspecial al juriului pentru solistul instrumentist ROBERT

COZMA - trombon (Iaşi, România);Premiul special al juriului pentrusolistul vocal ŞTEFAN ALEXANDRUCONSTANTIN (Bucureşti, România);Premiul special al juriului pentrusolista vocală BOLYKI SÁRA(Budapesta, Ungaria); Premiul specialal juriului pentru cel mai tânărparticipant, contrabasistul JÓNÁSGÉZA (15 ani, din „Egri János Jr.Group”, Ungaria); Premiul special aljuriului pentru cel mai original grup,NEMTI (Budapesta, Ungaria); Premiulspecial al juriului pentru cel mai bunacompaniament, pianistului GYÁRFÁSPÉTER (Budapesta, Ungaria); şiPremiul special al juriului pentru ceamai bună improvizaţie vocală, lui EGRIJÁNOS JR. (din „Egri János, Jr. Group”,Budapesta, Ungaria). În final, premianţiiau revenit pe scenă cu prilejul anunţăriipalmaresului, reconfirmând prin scurtemomente muzicale talentul şi ţinuta careau legitimat sufragiile juriului şi aplauzele

entuziaste ale melomanilor prezenţi.Cât priveşte recitalurile Festivalului propriu-zis, merită

să reliefăm notabile disponibilităţi de tehnică interpretativă şi defantezie improvizatorică dovedite cu prisosinţă de Trio-uladmirabilului pianist TÓTH LAJOS din Austria (câştigătorulPremiului pentru cea mai bună trupă la Concursul de anultrecut) cu MIHA KOREN - contrabass şi BALOGH BALÁZS -baterie; de Duo-ul ALEX MAN - ghitară, GABRIELA COSTA -vocal din Bucureşti, duo specializat în măiestrite tălmăciri alebossanovelor; de Trio-ul apreciatului pianist SEBASTIANSPANACHE din Timişoara, cu CSABA SÁNTA - contrabass şiRADU PIELOIU - baterie (recitalul lor fiind însoţit de lansareaalbumului discografic 2014 „A Pasha’s Abstinence”); detandemul de excepţie reunindu-i pe pianistul constănţeanHARRY TAVITIAN şi pe bateristul sătmărean CSEREY CSABA;iar în epilogul Festivalului, de către grupul de blues „TOMWHITE & HIS FRIENDS”, protagonistul cântând vocal şi laharmonica, însoţit de MOTYOVSKI LÁSZLÓ - ghitară,SZILÁGYI MIHÁLY - contrabass şi REGGEL FERENC - baterie.

O unică recomandare adresată organizatorilor: deşipublicul n-a lipsit, o mai intensă mediatizare a evenimentului ar fisporit numărul spectatorilor.

În loc de concluzie, fie-ne permis să susţinem, convinşică nu greşim, calitatea de veritabil regal al talentului, alcreativităţii, al voinţei de autodepăşire la care ne-am bucuratsă luăm parte în mai la Tg. Mureş...

Szep Andras, Kisgyörgy Ilka

Şlagărul românesc la Baia Mare

Octavian URSULESCU

După ce, ani buni, vedetele muziciiuşoare româneşti se plângeau că nu prea maisunt invitate în oraşele Transilvaniei, iată că oadevărată renaştere a interesului pentruartiştii de vază ai genului şi pentru muzicauşoară de calitate are loc chiar în acestspaţiu. Cu ocazia “Zilelor municipiului Baia-Mare”, tânărul primar Cătălin Cherecheş aavut o iniţiativă extraordinară, programând oadevărată “Gală a muzicii uşoare româneşti”

într-o splendidă zi deprimăvară. Ambianţa a fostsuperbă, în piaţa din centrulvechi al oraşului, între clădiriistorice şi în faţa câtorva miide spectatori care-şiocupaseră locurile cu multtimp înainte de începereaconcertului. Da, aţi citit bine,locurile, pentru că primarul aînţeles un lucru esenţial: larock, dance sau hip-hop sepoate sta în picioare, e chiarrecomandat ca tinerii să aibăspaţiu pentru a se manifesta,dar un concert de 5 ore demuzică uşoară presupune oreceptare relaxată, mai alescă în piaţă veniseră numeroşiiubitori ai genului trecuţi deprima tinereţe. Tocmai din

acest motiv atmosfera a fost una de concert,cu un public elevat, cunoscător şi doritor să-şirevadă idolii după atâţia ani de “secetă”. Şi amai contat foarte mult ceva: organizareaimpecabilă, cu cort de protocol ca la RolandGarros, şi mai ales scena (de toate aspecteletehnice s-a ocupat Doru Ioan Dăncuş, elînsuşi artist şi familiarizat cu toate cerinţele îndomeniu), cu dotări de sunet şi lumini la coteinternaţionale. În aceste condiţii, cele şaptevedete au evoluat la cel mai înalt nivel al lor,ca la Sanremo, fiecare cu un recitalconsistent, prelungit de bis-urile entuziaste.Nico a venit cu cele două dansatoare şi, subochii compozitorului Laurenţiu Matei, soţulsău, a susţinut un recital frenetic, aniversândcei 11 ani de carieră la înalt nivel. Publicul,


Vedete

Angela Similea

Mihai Constantinescu

Cătălin Crişan

majoritar feminin, i-a primit cu o căldură aparte pe cei doitrubaduri, mesageri ai cântecului de dragoste: GabrielDorobanţu, înafara “Gării mici” şi a altor şlagăre semnateDumitru Lupu, a inclus, inspirat, şi câteva piese ritmate, în

schimb Cătălin Crişan a pus accentul pe repertoriul liric,intimist, smulgând oftaturi din pieptul doamnelor, iar lafinal a interpretat, a capella, melodia lui Aurel Manolachecare i-a adus premiul I la Mamaia în 1987, “Vorbeştemarea”. La fel a procedat Oana Sârbu cu “Ani de liceu” deFlorin Bogardo, amintind de cele trei decenii scurse de la

lansarea filmului “Liceenii”, în rest punând accentul pecompoziţiile lui Virgil Popescu. Uriaşa popularitate a luiMihai Constantinescu şi a şlagărelor sale a făcut ca la unmoment dat scena să se umple de copii, antrenaţi de

refrene fără vârstă, cum ar fi “Păpuşa”, “Hai săcântăm, hai să dansăm”, “O lume minunată”,“Iubiţi şi câinii vagabonzi”, “Sus în deal”. AngelaSimilea şi-a reconfirmat statutul de star autentic:spectatorii s-au ridicat în picioare la intrarea saîn scenă, iar ea i-a răsplătit cu o selecţieimpecabilă a marilor sale hit-uri semnate MariusŢeicu sau Marcel Dragomir, culminând cu “Sămori de dragoste rănită”. Finalul, apoteotic, i-aaparţinut dezlănţuitului Adrian Enache, dinamitatparcă de colaborarea cu farmaciile Catena (înproximul concert ni s-a promis şi duetul cucolega sa Nico, cerut de public): nu ştim cereţete i s-au prescris acolo, dar evoluţia sa esteentuziasmantă, nu stă o clipă într-o oră derecital, aleargă, sare, stă în genunchi,antrenează spectatorii la “conga”, îi face oreverenţă lui Elvis Presleysau dăruind

admiratoarelor “Doar o singură noapte”, melodia lui AndreiKerestely cu care a cucerit Trofeul Mamaia.

Indiscutabil, după această gală Baia-Mare nu mai estedoar capitala handbalului feminin românesc (de altfelcampioanele au venit la concert), ci şi una a muziciiuşoare româneşti.

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprile 2014 21

Vedete

Adio, RomeoVanica!

Florin-Silviu URSULESCU

Muzica l-a însoţit încă de lanaştere: tatăl era Ion Vanica,compozitor şi renumit dirijor. Aterminat liceul Sfântul Sava dinCapitală, secţia reală, în 1963 şiConservatorul Ciprian Porumbescusecţia teoretică, în 1969. A fostrepartizat profesor, iar după stagiulmilitar intră la Opera Română dinBucureşti, apoi la Casa de discuriElectrecord, unde a fost redactormuzical între 1986 şi 1992, în acelrăstimp contribuind la realizarea apeste o sută de discuri. După 1972începe colaborarea în zona muziciiuşoare cu majoritatea soliştilor degen, iar după 1994 s-a angajatredactor la Radio România,Departamentul Actualităţi.

Din 1966 devine membru alformaţiei Mondial, ca instrumentistla claviaturi şi compozitor. A

participat la sute de concerte, dardupă 1969 s-a retras de pe scenă.În acei ani au apărutcelebrele şlagăre al formaţieiMondial, compuse de Romeope versurile marilor noştripoeţi – “Primăvara” ,“Romanţă fără ecou”, “De vaveni la tine vântul”, “Pe hartaEuropei”, “Romanţa inimii”,“De ce-ai plecat” - refrenefredonate şi de generaţiile deastăzi. Intr-un sondaj la scarănaţională efectuat de TVR şiSocietatea Română deRadiodifuziune, cântecul său“Romanţă fără ecou” (“Iubire,bibelou de porţelan”) îninterpretarea formaţieiMondial, a fost ales printreprimele 10 melodii româneştide dragoste ale secolului XX .

Un cancer la plămânidescoperit târziu l-a răpusrapid, pe 23 aprilie 2014. Afost înmormântat la cimitirulMărcuţa, la biserică fiind prezenţifoşti membri ai grupului Mondial,

precum şi familia – mama, soţia,fiica sa Isabela Suzana, fiul său

Romeo Jr. şi fratele Mihai -cunoscut compozitor.

Dumnezeu să-l odihnească!

Gabriel Dorobanţu

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprile 201422

Nume noiGabi MATEI

MIHAI CHIŢU, câştigătorul celei de-a treia ediţii aemisiunii concurs Vocea României, a lansat piesa “Maimult ca ieri”, primul single din carieră, produsă şicompusă de băieţii de la Deepcentral, George Călin şiDoru Todoruţ, iar textul piesei a fost scris de Doddy.

ALINA EREMIA a filmat un videoclip, pentrusingle-ul “Cum se face”, compus de Mihai Boldea, peversurile lui Claudiu Polk. Filmările, în regia lui iRonic, au

avut loc la Palatul Ghica de la Căciulaţi. Fanii artistei potvedea în clip şi o coregrafie spectaculoasă realizată deBogdan Boanţă.

După single-ul său de debut, “Paradise”, lansatanul trecut, tânăra artistă FRANCESCA revine cu o nouăpiesă, “Just wanna”, compusă de David Deejay, care,beneficiază şi de un videoclip, în regia lui Florin Botea.

MUNEER, semifinalistul Loredanei din sezonul 3al emisiunii concurs Vocea României, a lansat piesa“Chura Liya”, primul single din carieră. “Chura Liya”este produsă şi compusă de Boier Bibescu, Muneer,Doddy, Stela Anita, Andrei Petcu, iar versurile au fostscrise de Roxana Paulica.

ANCA FLORESCU - single, “Hearts Collide”.Piesa este o realizare Mosquito Production, muzicaGabriel Baruţă şi versurile NAVI. Primul proiect muzicalpentru Anca Florescu a fost trupa Laguna, alături deNicoleta Luciu, însă ulterior s-a orientat asupra studiilordin teatru. După experienţa Laguna, Anca Florescu a

lansat solo “Mi-ai frânt inima”, şi a fost implicată înproiecte cinematografice.

VALENTIN DINU, finalistul primei ediţii “Româniiau talent”, şi Anya au lansat un nou single, “Într-o zi”,

compus la PATRUPA Music de Cornel Ilie şi GabrielMaga. Solistul trupei Vunk a scris şi textul noului single.

LORA le-a făcut cadou fanilor o piesă nouă,“Flying solo”, cântată împreună cu Omar Arnaout,câştigătorul primului sezon al show-ului „Next Star“. Noulsingle a fost compus de Theea cu ritmuri orientale şiimprimat în studioul de producţie muzicală Musicology.Omar cântă a doua strofă a piesei, dar şi al doilea refren,împreună cu Lora.

DIMA TROFIM din LaLa Band a lansat cel de-aldoilea single din cariera sa solo, “Stai cu mine”. Muzicaşi textul noii piese sunt semnate de Ciprian Blaga.Tânărul moldovean a jucat şi în serialul “Pariu cu viaţa”,în telenova “O nouă viaţă”, el fiind şi finalistul ultimuluisezon “Dansez pentru tine”, unde a încheiat concursulpe locul 3.

ANDREEA D lansează cel de-al treilea single dincariera solo “It’s Your Birthday “, după hituri ca “So Real”sau “Magic Love”. Piesa este produsă şi compusă debăieţii de la Deepside Deejays împreună cu TudorIonescu (Fly Project).

MINOLA, fosta componentă a trupei Pops, vacânta de acum încolo împreună cu o trupă formată dinpatru tineri instrumentişti. Ea a revenit cu “Fly, fly, fly”,după o absenţă de aproape şapte ani. Noua piesă estecompusă de Minola, împreună cu echipa TommoProduction şi beneficiază de un video art realizat de

echipa: Codrin Roibu - Artwork & Concept art, IankooMoraru – foto - video şi Ironic - producţie video.

Speranţe

Alina Eremia

Minola


SperanţeNICOLE CHERRY. Adolescenta de 15 ani este

elevă în clasa a IX-a la Colegiul Naţional de Arte “Dinu

Lipatti”: iar piesa ei de debut, “Memories”, a devenitrapid hit. Ea a câştigat numeroase premii muzicale în doarcâteva luni.

XONIA. “YOU & I” este o altă etapă a carieremele. Linia melodică şi versurile sunt compuse de mine,alături de băieţii de la Deepcentral, iar F. Charm,împreună cu George şi Doru, s-au ocupat de producţiapiesei!” spune artista.

NAGUALE s-a întors dintr-o călătorie în India şiDubai, unde a filmat două videoclipuri, colaborări ineditecu Dina Gabri şi Sukhbir, unul dintre cei mai importanţiartişti indieni, regizate de Alex Ceauşu, Am filmat atât înMumbai cât şi în Coorg, o zonă ce păstrează tradiţiileIndiei”, povesteşte Naguale.

AYLIN. După un album pop-jazz şi mai multesingle-uri lansate, revine cu o piesă produsă deFonogram Studios şi Hahaha Production, “Half of me”.Muzica şi versurile sunt scrise de Lee Anna James şiElena Moroşanu, iar aranjamentul este semnat deAlexandru Cotoi şi Mihai Andrei. Pentru noua piesă, Aylinşi formaţia ei, The Lucky Charms, au filmat şi unvideoclip fresh. In urmă cu un an, Aylin s-a întors la primaei dragoste, muzica. Fiind una dintre actriţele care îşi faceo carieră şi în muzică, ea se împarte între spectacolele deteatru şi repetiţiile sau concertele cu The Lucky Charms.

REEA a lansat o nouă piesă, “O să-ţi pară rău”,cântata împreună cu Muneer, semi-finalistul de la “VoceaRomâniei”. Noul single este produs de Mihai Ristea şiAlex Cotoi. Tânăra artistă din Oneşti a cochetat cumuzica încă din copilărie, dar a urmat o facultate şi unmaster în domeniul economic. Muzica a rămas însămarea ei pasiune. Anul 2013 i-a adus premiul pentru

“Best International Debut“ la Tunisia Music Awards.EMMAH TORIS a lansat primul videoclip din

carieră, “Ne întâmplam”, filmat în mai multe locaţii dinEuropa, Asia şi America de Sud. Single-ul armonizeazăstiluri diferite, de la influenţe de jazz, sunete electronice,blues, cadenţe indie rock şi este compus de Emmah, încolaborare cu UNU’ de la ROA. Clipul a fost regizat decătre Bogdan Popoiag, membru ROA . Emmah Toris s-anăscut în România şi are “rădăcini” germane şi greceşti.De provenienţă germanică, Emmah înseamnă “întreg”,“universal”, “complet”, iar Toris este o prescurtare anumelui de familie al artistei, dar şi o trimitere la origineajaponeză a termenului “Tori”,care înseamnă “pasăre”.

LIDIA BUBLE – un prim single, “Noi simţim la fel”,un featuring cu Adrian Sână, compozitorul piesei. Realizatîn studioul Premium Artist, single-ul este primaînregistrare într-un studio profesionist pentru artistaoriginară din Deva. Videoclipul este regizat de cătreAnthony Icuagu. Înainte de a-şi începe cariera muzicală,artista a făcut gimnastică de performanţă la Deva şi aurmat cursurile Facultăţii de Sport. dar a moştenit talentuldin familie, iar alături de cei 10 fraţi ai săi a cântat în corulbisericii.

ROXANA NEMEŞ. Regizat de Anthony Icuagu,videoclipul “Boom Bang” o prezintă pe Roxana într-un rolautoritar, o adevărată zeiţă războinică. Piesa esteprodusă de 2Finger Project din Germania, iar versurile şilinia melodică sunt compuse de către Admiral C4C,

artistul de origine nigeriană ce a câştigat 2 premii laADMA Awards 2013 în Amsterdam - Best Reggae Artist ofthe Year si Best Reggae / DanceHall Song of the Year.

EL PROYECTO revine cu un single cu versuri înlimba română, “Ce să fac”, după ce au lansat piesa “Unmilion”, feat-ul cu Dana Nalbaru. Single-ul este compusde cei trei băieţi, Diego, Andy şi Blake, în studioul lui JohnPuzzle şi vine însoţit de un lyric video regizat de FlorinDanilov, de la Maya Visuals.

Formaţia ONE - Criss şi Vlad - a filmat unvideoclip, pentru single-ul “Un nou început”, compus deIonuţ Radu. Filmările pentru noul clip au durat trei zile şiau avut loc atât la mare, cât şi la studiourile MediaPro dinBuftea, în regia lui Alex Fotea.

Roxana Nemeş

Nicole Cherry


Vedete laChişinău

Andreea POPOV

Nu mai e un secret pentrunimeni, din lumea muzicii uşoare, căla Chişinău şi în general în RepublicaMoldova “şcoala rusă” a lăsat urme,în sensul bun al cuvântului:învăţământul muzical în domeniu,inclusiv la Conservator, este unulfoarte serios, iar respectul publiculuifaţă de artişti se manifestă la alte cotedecât la noi. Compozitorii, textierii şiinterpreţii sunt sărbătoriţi de fiecaredată prin spectacole de anvergură,cum a fost de curând cazulcantautorului Yan Raiburg, laîmplinirea a 35 de ani de creaţie.Concertul intitulat “Norocul meu”,găzduit de Palatul Naţional, organizatde Busuioc TV, a fost un adevăratmaraton (normal, Raiburg are la activpeste 400 de compoziţii!), durând 4ore şi jumătate. Au existat şi momentecoregrafice, cu baletele “Just friends”şi “Class”, iar acompaniamentul a fost

asigurat de valoroasa X-Bend. Întrecei care au cântat piesele lui Raiburgîn spectacol s-au numărat IonSuruceanu, Olga Ciolacu, VitalieDani, Veaceslav Busuioc, duetul“Retro” şi... Yan Raiburg, invitaţi deonoare din România fiind Fuego şiSilvia Chifiriuc, aceasta din urmă ladebut pe o scenă din Basarabia. N-au

lipsit, fireşte, titlurile celebre alecompozitorului... american (arecetăţenie, a locuit mult timp la NewYork), cum ar fi “Femeia pe care oiubesc” (Sărut femeie mâna ta), “Ceseară minunată”, “Cântaţi cu mine”,“Clar de lună”, “Elena”, “Să ridicăm

paharul”, “Roata vieţii”, “Asta-i viaţanoastră”. Dacă multe din ele suntbinecunoscute publicului din Româniadatorită interpretărilor superlative alelui Fuego, care le-a şi cântat cuaceastă ocazie, Silvia Chifiriuc aselecţionat cele mai frumoase titluride pe albumul produs de Ovo Music,“E voia ta”, scris în întregime pentru

ea de Raiburg. Interesant este faptulcă, aşa cum sublinia Paul Surugiu,carierele lor au urmat în linii maridrumuri asemănătoare: ambii audebutat la festivalul de la Mamaia, auterminat facultăţi de Teatru şi auparticipat cu succes la emisiunile din

anii ‘90 ale TVR, “3 din 10 pentruun show”. De altfel, Fuego are înplan un cântec în duet cu SilviaChifiriuc.

Yan Raiburg s-a făcutiniţial cunoscut prin intermediulpieselor pe care i le-a încredinţatlui Ion Suruceanu, artist alpoporului din Republica Moldova,cu care de altfel se aseamănăfoarte mult ca timbru baritonal. Laun moment dat, 70% dinrepertoriul de concert al luiSuruceanu, acest “Celentano alBasarabiei”, cum era numitmarele prieten al lui Dan Spătaru,era semnat de Raiburg! Apoi,devenit tot mai popular, a fostasaltat şi de interpreţii mai tineri,aşa explicându-se durataconcertului, în care fiecare a ţinutsă fie prezent. Tot mai cunoscut

şi în România, în primul rând datoritălui Fuego şi Silviei Chifiriuc, YanRaiburg este invitat anul acesta săsusţină un recital extraordinar pescena Festivalului internaţional demuzică uşoară “George Grigoriu” dela Brăila, cea mai importantămanifestare a genului din ţaranoastră.

Peste hotare

Yan Raiburg, Silvia Chifiriuc


Succes la Sankt Petersburg

Artiştii Operei Comice pentru Copii din Bucureşti, înfrunte cu directorul-fondator Smaranda Oţeanu - Bunea, aufost invitaţi în Rusia, la Sankt Petersburg, la cea de-a II-aediţie a SUPER DANCE from Folk to Modern Festival 2014.Acest festival – concurs este membru al EAFF, European

Association of Folklore Festival. Alături de România(programul artiştilor români s-a numit ”ROMANIA, Land of myHeart”) au fost prezenţi peste 1000 de dansatori din ţări de pedouă continente - Europa şi Asia. Toateansamblurile de dansatori au evoluat la 7categorii distincte pentru stilurile de dans şi5 categorii de vârstă pe scena sălii ”SanktPetersburg”, la Centrul Cultural ”Kaskad”din frumosul oraş Peterhof, numitodinioară Petrodvorets şi la CentrulCultural ”Kalininsky”, dar şi în superba”Sankt Petersburg”, care a găzduitSpectacolul de Gală. ”Sankt Petersburgeste supranumit pe merit Capitalamondială a coregrafiei, pentru că aicistrălucesc marile companii de balet aleteatrelor Mariinsky sau Michailovsky şi aleunor mari coregrafi precum Boris Eifman şiLeonid Yakobson” – a spus VasilyKichedzhy, Vice-Guvernatorul oraşului.”Aici se află zeci de instituţii de învăţământunde se studiază dansul sub toate formelesale! Sunt bucuros şi mândru că SUPERDANCE este găzduit de oraşul nostru”.Preşedintele SUPER DANCE Festival esteValery Pavlovich Solomin, Rector alUniversităţii Ruse de Stat ”A.I.Herzen” şimembru al Academiei Internaţionale de Ştiinţe (InternationalAcademy of Sciences, IAS). Prof. Dr. Irina Avramkova,directorul artistic al festivalului, este distinsă cu titlurile deAmbasador al Culturii şi al Educaţiei în Federaţia Rusă, iarDirectorul festivalului este Elena Bizina, membru al EAFF şial European Choral Association ”Europa Cantat”.

Ca o încununare a evoluţiilor lor artistice şi asuccesului de care s-au bucurat, artiştii Operei Comice

pentru Copii au fost răsplătiţi cu Medalia de Aur a SUPERDANCE Festival, calificându-se alături de alte 10 trupe înmarea finală. În ultima seară, la Gala desfăşurată pe scenasuperbei săli ”Sankt Petersburg”, românii au mai cucerit 2premii I la două categorii distincte: dans modern şi danspopular! Astfel, numărul de trofee şi premii internaţionalecucerite de tinerii artişti ai Operei Comice pentru Copii dinBucureşti în ultimii zece ani se ridică acum la 23! La succesulextraordinar al spectacolului de muzică şi dansuri româneşti

şi-au dat concursul Alexandra Corneanu, TheodoraMunteanu, Andreea Soare, Claudia Iagăr, AlisGheorghe, Sabina Chirilă, Andy Ardeleanu, MihaiPricope, Daniel Manea, Ionuţ Birjoveanu, OctavianIuga, Andrei Dogaru şi soliştii Roberta Enişor şiBogdan Şerban.

”A fost cea mai reuşită prezenţăromânească la un astfel de festival. Tinerii noştri auarătat aici, la Sankt Petersburg, Capitală a culturiimondiale, o Capitală a dansului şi a baletuluimondial, măiestria jocului tradiţional românesc, pecea a moldovenilor de la Bătuta Moldovenească,dar şi spiritul nostru autentic prin dans şi costume”– a spus Gheorghe Nicolae Pahonea, ConsulGeneral al României la Sankt Petersburg, care asusţinut şi un emoţionant discurs înaintea începeriishow-ului artiştilor români. ”Ei au adus aici un stropde Românie şi mi-au umplut ochii de lacrimi. M-auemoţionat şi nu pot decât să fiu mândru că OperaComică din Bucureşti a produs asemenea talente şică este condusă de un recunoscut profesionist, în

persoana doamnei Smaranda Oţeanu - Bunea. Am fostmândru să-i văd pe adevăraţii Ambasadori ai culturii

româneşti şi aici, pe melegurile Rusiei şi mai ales în SanktPetersburg, un oraş al dansului şi al culturii mondiale. Poatecă emoţiile mele depăşesc acum emoţiile dansatorilor OpereiComice, dar văd în măiestria lor pe cea a unui întreg poporcare ştie să îşi prezinte valorile oriunde în lume, atunci cândeste invitat să o facă şi care ştie să poarte cu mândrietricolorul, fie pe brâu, fie în inimă”.

Text şi foto: Oana GEORGESCU

Peste hotare


Biblioteca muzicală

RecenziiNicu Alifantis – Mozaic

Volumul însoţeşte CD-ulomonim, lansat cu prilejul împlinirii a40 de ani de activitate a apreciatuluitrubadur. Ca şi discul, beneficiază deun tratament editorial de prim rang –condiţii grafice fără cusur, fotografiiprofesioniste, hârtie de calitate(grafica - Alexandru Andrieş,fotografii – Răzvan Voiculescu).Volumul cuprinde o amplă prefaţă -Desenul mozaicului - şi o încheiere -

semnate de Alifantis, precum şiPovestea cântecelor - jurnalullucrărilor (muzicieni, instrumente,studiouri) necesare pentru finalizareacomplexului album discografic. Nulipsesc textele cântecelor - semnate,ca de obicei în cazul său, de numecunoscute ale liricii noastre, şisurpriză, internaţionale - portughezeşi greceşti. Fiecare text este

completat de un final poetic alcantautorului - extrase din bogatulsău bagaj de scrieri (să nu uităm căel chiar a scos un volum cu creaţiilirice),

Cum arătam, volumulbeneficiază de un bogat portofoliu defotografii de dimensiuni apreciabile,în care se regăsesc toţi cei care aucontribuit la completarea proiectului -un frumos gest de respect şi preţuire.

Horia Stoicanu -Prin dimineaţa uneimuzici

Un titlu foarte inspirat,sugerând intenţia autorului - scriitorşi vechi cantautor – de a creiona aniide început ai folkului bucureştean.De ce scrie despre începuturi? -fiindcă a avut norocul să fie la timpulpotrivit în locul potrivit. Adolescenţaîn anii ’70.... Locul: Progresul,Cotroceni, Academia Militară, parcul.Aici se întâlnea cu Ciocu Vintilă,Silviu Olaru, Peşelu, Paţurcă, IonelGhircoiaşu - de la Meteor.

Are cronologii, fişe separate,este dicţionar sau lexicon ? Nu.Atunci ce este ? Am putea spune căeste de fapt un roman – oarecummemorialistic, mai precisautobiografic. Ce conţine? Scriechiar el in prefaţă – amintiri defamilie, note publicate, articoledespre cultura vremii.

Se simte imediat că este unvechi om de condei, cu frazemeşteşugite şi cuvinte rare,suculente - ignobil, neuronal,eutarhie, homerizi, schizoid,iscariotă. Cei care-l cunosc din zonafolkului ştiu că a fost tot timpul ironic,

bătăios din cuvinte, greu decombătut. Şi aici propune

destrămarea unor legende - CornelChiriac, fuga Phoenix din ţară, valoriilui Hemingway. Excelentă demolareacenaclului Flacăra.

Un volum de dimensiunimedii - 152 de pagini, cu frumoaseportrete desenate ale vechilor noştrimenestreli, cu 25 de capitole, dincare biografia ocupă majoritatea. Ocarte numai despre folk ? Nu chiar,deşi este evident şi un teoretician alstilului folk, propunând termeni noi,cum ar fi Metafolk, Meloverb.

Impresionantă rămânezugrăvirea adolescenţei în acei ani -cu discuri, „maguri”, „ceaiuri”, RadioLuxemburg..... încă aşteptămromanul acelei tinereţi. Scrie desprefolk şi nu numai ...va urma, se pare,volumul doi.


Paiul din ochiul altuiaÎn urma dispariţiei, practic, de pe postul public de

radio a muzicii uşoare româneşti tradiţionale, o delegaţie aUCMR a fost în audienţă la preşedintele-director general alSocietăţii Române de Radiodifuziune, Ovidiu Miculescu.Delegaţia a fost alcătuită din Horia Moculescu, GeorgeNatsis, Ionel Tudor, Mircea Drăgan, Viorel Gavrilă şiAndreea Andrei, personalităţi autentice care au încercat, cuargumente solide, să justifice OBLIGATIVITATEA (pentru căsă nu uităm că postul public nu este unul comercial, fiindplătit din banii cetăţenilor, trebuind să aibă un rol educativ şiformator de gust) difuzării marii creaţii de muzică uşoarăromânească. Nimeni nu are pretenţia să se transmită

melodii slabe, tocmai din acest motiv toţi redactorii despecialitate de acolo sunt absolvenţi de Conservator,capabili să aleagă cele mai valoroase creaţii de ieri şi de azi.Tocmai de aceea este surprinzător că la un post publicexistă un... play-list (listă obligatorie de titluri!), care, n-o săvă vină să credeţi, este alcătuit nu de unul din redactorii despecialitate, ci de un... DJ! Sperăm totuşi că intervenţiadelegaţiei va avea ecoul scontat, deşi dacă judecăm prinprisma desfiinţării emisiunii “Top românesc” a lui TitusAndrei, veche şi cu audienţă, speranţele sunt mici, mai alescă nu am observat nici o îmbunătăţire repertorială înultimele luni. Dar speranţa moare ultima, cum se spune,căci ar fi trist ca Radio România să fie transformat într-unpost comercial, ca zecile de pe piaţă...

Dr. Bârnă


Femina

3 în 1: frumuseţe şi talentVioleta NICŞĂ

Titlul poate intriga, aşa încât se cere explicat.EMILIA DOROBANŢU este studentă în anul II laUniversitatea Naţională de muzică, Facultatea deInterpretare, clasa prof. Ionel Voineag, stăpânind binerepertoriul clasic. Dar ea cântă la fel de bine muzicăuşoară şi muzică populară, fiind, la 21 de ani, una dinvocile de excepţie ale momentului, cu şanse uriaşe, date

fiind şi datele fizice (la un festival din Serbia, dar şi laCorabia, a primit titlul de “Miss”!), de a deveni o vedetă detalie internaţională. Întrebarea este dacă se va canalizape unul din genuri sau va continua să strălucească întoate trei, deşi nu este obligatoriu săopteze: Marcel Pavel a urmat acelaşitraseu şi a rămas fidel muzicii uşoare,incluzând în recitalurile sale şi arii dinopere. Emilia Dorobanţu s-a născut în1993 în com. Curtişoara din jud. Olt(este Cetăţean de onoare al comunei!),fiind, evident, mândria ansambluluilocal “Flori de măr”. A absolvit Şcoalade arte din Slatina şi este actualmentenelipsită de pe afişul marilor spectacoleşi din emisiunilor posturilor TV; maimult, este moderatoarea plină defarmec a emisiunii “Ceasuri de folclor”de la TV Favorit, unde în ultima vremeau fost invitaţi şi reprezentanţi ai muziciiuşoare, cum ar fi Stela Enache sauAlexandru Jula. Ca să încheiem cucapitolul muzică populară, trebuiesubliniat că Emilia Dorobanţu a cucerit,în ciuda vârstei, cele mai importantedistincţii ale genului, în frunte cu cele de la Mamaia,Târgu-Jiu (“Maria Lătăreţu”) şi Craiova (“Maria Tănase”).

Interesant este faptul că tânăra interpretă a reuşitsă îmbine permanent cele două genuri în care excelează.Pe tărâmul muzicii uşoare a obţinut cel dintâi premiu Iîncă de la 13 ani, la Slatina (“Stelele muzicii”), urmat de

alte distincţii la concursuri desfăşurate la Corabia,Slatina, Râmnicu-Vâlcea. Din vastul ei repertoriu facparte melodii cum ar fi “De-ar fi să vii” (AlexandruWilmanyi), “Mulţumesc, iubită mamă!” (Marian Nistor),“Ploaie în luna lui Marte” (Nicu Alifantis), precum şi altepiese de succes lansate de Laura Stoica, Andra, WhitneyHouston, Rednex, Lara Fabian, Beyonce, SarahBrightman, Céline Dion. Mai mult, are şi o piesă proprie,“Ieri, mâine”, compusă pentru ea de Grigore Gherman.Un capitol aparte îl reprezintă participarea ei la concursul“Vocea României” de la ProTV, unde a avut ocazia să fieacompaniată de orchestra condusă de George Natsis.

Acolo, în prima etapă a dat viaţă unei melodiilansate de Pink, “No, I don’t believe you”,“întorcând” scaunele Loredanei Groza şi al luiHoria Brenciu. A ales să intre în echipa celeidintâi. În a doua etapă, cea a duelurilor, l-a învinspe Mihai Băjinariu cântând “Nobody wants to belonely” (Christina Aguilera şi Ricky Martin). Avenit a treia etapă, prima gală “live”, cândpublicul a votat-o entuziast după interpretareacântecului “Lie, ciocârlie”. Drumul ei s-a opritabia în etapa a 4-a (a doua gală live), când a datviaţă piesei alese de Loredana Groza, “Jolene”(Dolly Parton). Aşa cum recunoaşte solista,pentru ea a fost o experienţă cu adevăratremarcabilă.

La UNMB, aşa cum spuneam, studiazăcanto clasic la clasa prof. Ionel Voineag,repertoriul ei fiind de asemenea vast: “Mult mă-

ntreabă inima”, “Vai, bădiţă, dragi ne-avem” (TiberiuBrediceanu), “Piangero la sote mia” (Händel), “Se tum’ami se sospiri” (Pergolessi), “Caro mio ben” (Giordani),

“S’altro che lagrime”, “In uomini, in soldati”, “Ridente lacalma” (Mozart), “O mio babbino caro”, “Quando men vo”(Puccini). Rămîne de văzut cum va evolua carieraulterioară, începută atât de strălucit, a frumoasei EmiliaDorobanţu, posesoare a unei voci de aur...

„Ceva se întâmplă cu noi”

Oana GEORGESCU

Alexandra Uşurelu şi Mircea Vintilă aulansat piesa şi videoclipul oficial “Ceva seîntâmplă cu noi” în cadrul seriei deconcerte Jazz Syndicate Live Sessions dela Palatul Ghika. Lansarea a avut loc într-undecor idilic - o grădină cu flori de liliac aranjatechiar de Alexandra. Au acompaniat-o la piancompozitorul şi textierul Bobby Stoica,muzicianul Mariano José Castro (Argentina),contrabasistul Adrian Flautistu şi percuţio-nistul Dan Incrosnatu. Mircea Vintilă, surprizaserii, a lansat alături de Alexandra Uşurelu celmai nou single al ei: “Ceva se întâmplă cunoi”. Videoclipul s-a filmat în Brazilia, în statulBahia, în mijlocul unei comunităţi de oameni

simpli, care trăiesc în armonie cu natura, cu oamenifrumoşi care ne demonstrează ca “nu avem nevoie de

Premiile MuzicaleRadio România

Gabi MATEI

Au fost decernate, pentru aXII-a oară, Premiile Muzicale RadioRomânia, în cadrul unui spectacol laSala Radio.

Au fost acordate 17 trofee pegenuri şi categorii, pentru cele maibune performanţe înregistrate anul

trecut, în muzica pop, folk, pop-danceşi pop-rock, plus un premiu special. 39de artişti ai showbiz-ului românesc şi28 de hituri ale anului 2013 au figuratpe lista nominalizărilor, alcătuită pecategorii. Trofeele au purtat semnăturaartistului plastic Ioan Tămâian. Premiileau fost înmânate de numeroşi invitaţi -interpreţi, compozitori, personalităţi alevieţii muzicale, dar s-a renunţat laprezenţa redactorilor care au votatpalmaresul, ‚‚vocile” Radioului.

Premiul special pentruîntreaga carieră la această ediţie a fostînmânat compozitorului Jolt Kerestely,care a fost aplaudat la scenădeschisă. Marcel Pavel, invitatpersonal al compozitorului, a oferitspectatorilor un cadou emoţionant,interpretarea piesei “Copacul”,bijuterie componistică aparţinândmaestrului. Seara s-a încheiat curecitalul antrenant susţinut deLoredana, acompaniată deorchestra sa, Agurida.

Spectacolul de gală,prezentat de Alexandra Ungureanuşi Cornel Ilie, a fost transmis îndirect de Radio România Actualităţişi de Radio România Internaţional,iar înregistrarea a fost difuzatăulterior pe TVR 1 – coproducător alevenimentului.

Câştigători: Cel mai bundebut: Nicole Cherry; Radio RomâniaJunior: Vanessa Marzavan; Cel maibun cântec pop: Ecou – ElenaGheorghe feat. Glance; Cel mai buncântec pop-dance: Aroma – DJ Savafeat. Raluka; Cel mai bun cântec folk:Sentimente – Vasile Şeicaru; Cel maibun cântec pop-rock: Roua dimineţii –Holograf; Cel mai bun mesaj: Acasă –Smiley; Cel mai bun album pop:Inevitabil va fi bine – Andra / MediaProMusic; Cel mai bun album folk şi celmai bun concept discografic: Mozaic –Nicu Alifantis; Cel mai bun compozitor:Laurenţiu Duţă; Cel mai bun artist pop-rock: Holograf; Omul cu chitara: NicuAlifantis; Cea mai bună interpretă pop:Andra; Cel mai bun interpret pop:Smiley; Cel mai bun duet: Nu ştiu cine

eşti – Loredana & Cornel Ilie; Cânteculanului: Perfect fără tine – Vama; Artistulanului 2013: Loredana; Premiul special

pentru întreaga carieră – compozitorulJolt Kerestely.

Se observă că apar şi aiciaceleaşi nume ca pe listele tuturorpremierilor din ultimii ani, găzduite dediverse oraşe (Media Awards, MamaiaAwards, Romanian Hits etc.), din cauzăcă varietatea sonoră a Radio România– necesară şi specifică unui post public- a fost înlocuită de monotonia unuiplaylist specific posturilor private. Astfelse explică, probabil, lipsa din palmaresa unor categorii şi trofee axate pemuzica uşoară tradiţională, avereculturală inestimabilă a programelorRadio, ignorată cu consecvenţă, dinmotive comerciale care nu au nimic de-a face cu misiunea şi obiectivele unuipost public.


Varia

Jolt Kerestely

Loredana şiCornel Ilie

„Nea Gică” îneternitate

Octavian URSULESCU

Dacă n-o face, aşa cum ar finormal, TVR-ul, care posedă toată

arhiva filmărilor, iată că ProTV ne-afăcut o frumoasă surpriză, inaugurând,

sub „bagheta” lui Cătălin Măruţă, oemisiune săptămânală dedicatăgloriilor scenei. Timpde o oră, StelaPopescu, Aurel Storin,Horia Moculescu audepănat amintiridespre cel care ne-apărăsit la 91 de ani,chiar dacă gura lumiivorbea de vârstematusalemice (elînsuşi intrase în joc,cu faimoasa scenetăde la Teatrul de revistă”C. Tănase”, „Tutan-kamon”!). Imaginile,nu degeaba amamintit de TVR, aufost furnizate deemisiunea „Muzica e viaţa mea” (Gicăla 84 de ani) din 1999 – realizatoare,scenariu şi regie Ioana Bogdan – încare au fost prezenţi DumitruCapoianu, H. Mălineanu, A. Giroveanu,G. Sbârcea (iar Margareta Pâslaru şiAura Urziceanu au transmis dinstrăinătate mesaje telefonice în direct),precum şi din „Portretul în oglindă”semnat de Nicoleta Păun. GicăPetrescu a studiat vioara şi chitara şi adebutat la radio împreună cu GrigoraşDinicu în 1933, cu „Jazz-ul Ghindă”. Aabordat toate genurile, de la muzică

uşoară, operetă, romanţe la folclor şicântece de petrecere. A debutat prin a

cânta cu... pâlnia la restaurantul„Prăjitura dansantă” de la şosea,reuşind apoi performanţa de a trece dela radioul cu galenă la înregistrările peplăci de patefon, discuri de vinil, caseteaudio şi CD! Din păcate, comoara dedocumente şi amintiri din apartamentulsău, sigilat de primărie, nu estevalorificată (Ioana Bogdan, bunăprietenă, lucrează la o carte), iarmunicipalitatea nu a dat nici până acumnumele lui unei străzi, deşi nimeni n-acântat Bucureştii şi „fetiţele sale” cainegalabilul Gică...


Varia

foarte multe pentru a fi fericiţi“. Un alt invitat surpriză afost Cornel Ilie (VUNK); cei doi au şi cântat împreună

două piese compuse de el:“Balada pentru o minune” şi“Nopţile trec (doar viselerămân)”, piesă ce a devenitgenericul serialului de laAcasă TV “Îngeri Pierduţi”.Primul videoclip alAlexandrei Uşurelu a fostfăcut în colaborare cuactorul Dan Bordeianu lapiesa “Doi Străini”. Printreinvitaţi s-au numărat OanaSârbu, Adela Popescu, CristiEnache (Direcţia 5),Septimiu Urzică şi colegii luidin trupa The dAdA.

Alexandra Uşurelu s-aremarcat prin vocea caldă şipiesele sensibile, originale,compuse de Bobby Stoica(ex Voltaj). Fiecare apariţie asa este una specială şipentru că îi place sătransforme scena într-un

decor de vis, boem, încărcat cu flori şi proiecţii subformă de tablouri. (Foto: Sebastian Oros)

Bobby Stoica, A. Uşurelu, M. Vintilă

cu Aura Urziceanu

cu Ioana Bogdan


Ştiri

FlashM. ANTON

După o perioadă în care a lucrat intensiv în studio,OVIDIU ANTON revine în atenţia publicului cu un proiect nounumit Clar de Lună. Primul single al trupei Clar De Luna,„1000”, este o piesă compusă de Ovidiu, alături de GabrielMaga (Vunk). „Cu Călin Grigoriu, Liviu Sorescu şi Ştef Butaam înfiinţat formaţia. Este o melodie în stilul cu care v-amobişnuit, un pop-rock fredonabil” declarăOvidiu. Trupa Clar De Luna şi-a ales camanieră rock-ul clasic, prima iubire„muzicală” a lui Ovidiu .

După succesul internaţional dinţări precum Rusia, Turcia, Spania,Tunisia, Maroc, DEEPSIDE DEEJAYS sepregătesc să cucerească din nou topurilecu “In my heart”. Piesa este compusă demembrii grupului, Alstani Victor Răzvan(Victor De La Pena) şi Păduraru SilviuMarian (Dave Pryce), iar textul estesemnat de Andrei Leonte.

LALA BAND a împlinit trei ani dela înfiinţare. Fondată la începutul anului2011, este compusă din Cristina Ciobănaşu, VladGherman, Alina Eremia, Dorian Popa, Sore Mihalache,Raphael Tudor, Alexia Talavutis, Dima Trofim, AnaBaniciu, Bubu Cernea, Gabi Ciocan şi Alex Nicolae, careau la activ patru turnee naţionale, 5 albume, serialul “Pariucu viaţa”.

După lansarea piesei “Andale”, MATTEO revine cuun videoclip colorat pentru acest nou single, în regia

Roxanei Paulica. Clipul, produs de MediaPro Music şi LiveArtist, a fost filmat în studiourile de la Buftea. Piesa“Andale”, produsă în studiourile Lanoy Production, a fostfoarte bine primită de public - a strâns deja peste jumătatede milion de vizualizări pe YouTube.

MANDINGA şi FLY PROJECT au lansat primul lorfeat, “Hello”, single ce beneficiază de un videoclip, produs de

Cat Music şi casa de producţie a trupei Mandinga,Happiness Production. Piesa este compusă şi produsă decătre echipa Fly Records. Videoclipul regizat de Alex Ceauşua fost filmat într-un spaţiu ce a fost transformat într-o bazămilitară, cu un invitat special… GEO-O Warrior, unspectaculos vehicul de salvare.

MARIUS MATACHE - Cât de mult?: “clip oficial” alunei piese de pe HOINAR prin Piaţa Matache. Clipul esterealizat de colegul de scenă Radu Tudoroiu. cel caresemnează şi coperta albumului, lansat în anul ce a trecut, în24 de oraşe din România. Muzică şi versuri: Marius

Matache. Au colaborat: Ştefan Crăciun (chitară electrică),Mădălin Giambaşu (chitară acustică), Petre Ciobanu, DanielIancu (orchestraţie).

Proiectul “Cutiuţa Muzicală”, coordonat de LilianaŞtefan şi produs de MediaPro Music, special conceputpentru cei mici, revine cu volumul 10. Copiii şi părinţii vorputea asculta atât melodii clasice din folclorul pentru copii,cât şi piese noi. Sunt 12 cântecele interpretate de AndreeaMarin, Elena Gheorghe, Horia Brenciu şi Pavel Bartoş.

IULIANA, finalista lui Horia Brenciu din sezonul 1 alemisiunii concurs Vocea României, lansează primul singlesolo din carieră, “Angel”. Piesa este compusă de BogdanTomoşoiu, iar versurile aparţin lui Marius Marin.

GIULIA. Nou videoclip, realizat pentru piesa My life,o coproducţie HaHaHa Production şi Cat Music, în regia luiIulian Moga, o pune pe Giulia faţă în faţă cu o vechepasiune: dansul. Giulia a început să cânte la şase ani, iar ladoar unsprezece ani îşi lansa primul album solo. Un an maitârziu avea să intre în lumea televiziunii, pentru ca ulterior săcucerească radiourile ca membră a trio-ului Candy.

Chiar dacă au găsit sau nu un răspuns la întrebarea“Unde-i dragostea”, LIVIU HODOR şi MONA lansează onouă piesă cu versuri în limba română, “Tic Tac”, compusăde Adrian Sînă. Liviu Hodor şi Mona, una dintre cele maifrumoase colaborări din muzica românească, au lansat hiturica “Je t’aime”, “No stress”, sau “Sweet love” şi au reuşit săsurprindă prin beat-urile energice şi prin videoclipurile fresh.

DANIEL MAX DRAGOMIR - cu colegii săi din trupaSmashed Mosquito - are un nou single, ‘Niciodată nu e deajuns’”, şi de un videoclip, în regia lui Vlad Roşca şi LarryMaronese. Daniel Max Dragomir a participat în primul sezonal emisiunii “Vocea României”

NEYLINI a susţinut un concert pentru fanii ei dinRoma, artista fiind invitată să ofere un recital în clubul“Piccolo Mondo” din capitala Italiei. Însoţită de doidansatori, Neylini a cântat piesele care au făcut-ocunoscută, printre care “Muleina”, “Ame”, “Dayla”, noul săusingle - “Te iubesc”, feat. Muneer, dar şi câteva cover-uri.

Matteo

Marius Matache

În Capitală


Concerte

Gabi MATEI

SCORPIONS. Au revenit pentru a opta oară înRomânia, cu un show la Romexpo făcând parte din„Rock’n Roll Forever Tour 2013”. Evenimentul i-a avutîn deschidere pe cei de la Trooper. Aceştia şi-auîncântat fanii cu piesele cele mai cunoscute dar şi cucâteva noi, precum cea cântată împreună cu MihaiGeorgescu (Mitză) de la Bere Gratis - „Zi după zi”.

Scorpions au oferit un show extrem de dinamic,antrenant. Aşa cum spunea solistul formaţiei, albumul

„Sting In The Tail” a avut un succes extrem de mare şia dat naştere unei noi generaţii de fani, acesta fiindmotivul pentru care au luat decizia de a nu se mairetrage. Artiştii nemţi au cântat piese acest recentalbum, dar şi arhi-cunoscutele hituri care aucucerit mai multe generaţii la rând: “Wind OfChange”, “Send Me An Angel”, “Tease me,Please Me”.

HOLOGRAF. La Sala Palatului douăseri la rând: spectacolul “Cât de departe” aîncheiat turneul naţional. Cei cinci artişti auoferit celor peste 4.000 de fani veniţi să îi vadăîn fiecare seară un spectacol cu un playlist plinde hituri, atât piese de pe cel mai recentalbum, “Love Affair”, cât şi hituri mai vechi -“Cât de departe”, “Dacă noi de iubim”, “Baniivorbesc”, “Ţi-am dat un inel”, “Roua dimineţii”.“Am amânat aceste două spectacole anultrecut, însă acum am revenit ”, a spus DanBittman. El a pregătit o surpriză publicului: i-ainvitat pe Gabriel Cotabiţă şi pe MihaiPocorschi, foşti membri Holograf, să cânte împreunăpiesa “Umbre pe cer”.

BUENA VISTA SOCIAL CLUB. După 16 ani încare au încântat publicul din lumea întreagă, OrquestaBuena Vista Social Club ne-a spus ‘Adios!’ în ultimul lorturneu mondial, ajuns şi la Sala Palatului.

Sub conducerea liderului Jesus Aguaje Ramos,au pornit din nou în turneu protagoniştii filmului şialbumului Buena Vista Social Club: Omara Portuondo,

chitaristul - cowboy Eliades Ochoa, trompetistul GuajiroMirabal şi virtuozul instrumentului tradiţional cubanezlaud - Barbarito Torres, acompaniaţi pe scenă deveteranul Papi Oviedo, tânărul pianist Rolando Luna,contrabasistul Pedro Pablo şi percuţioniştii AndresCoayo (congas), Filiberto Sanchez (timbales) şi Alberto’La Noche’ (bongos), trei trompetişti, şi apreciatulinterpret de son din Havana - Carlos Calunga. Turneul‘Adios!’ reprezintă o încununare a ceea ce a însemnatmai bine de o mie de spectacole.

METAL ALL STARS. Phoenix Entertainment aprezentat, în premieră în România, super grupul MetalAll Stars, în Pavilionul Central Romexpo.

Aici s-au reunit maeştrii metalului într-un showde peste patru ore, căci pe scenă au cântat, împreună,artişti de calibru care au adus contribuţii incontestabilela dezvoltarea muzicii de gen: Zakk Wylde (BLACKLABEL SOCIETY, ex-OZZY OSBOURNE), MaxCavalera (SEPULTURA, SOULFLY), Joey Belladona(ANTHRAX), Udo Dirkschneider (UDO, ACCEPT),Cronos (VENOM), Rob Blasko Nicholson (OZZYOSBOURNE), Brian Fair (SHADOWS FALL), Ross theBoss (MANOWAR), Jon Donais (ANTHRAX), JasinTodd (ex-SHINEDOWN), Matt Bachand (SHADOWSFALL), Nick Menza (ex-MEGADETH), Aaron Rossi(MINISTRY, PRONG), Jesse Billson

Evenimentul s-a disputat sub forma unui mini-festival, fiecare artist cântând piesele trupei din careprovine, un show cu un concept inedit.

AL BANO. AlBano Carrisi a revenit pe scenaSălii Palatului (arhiplină) alături de AlexanderSymphony Orchestra şi de formaţia sa, cântând

aproape trei ore în ciuda celor 70 de ani. A interpretatNel sole, Angeli, Nostalgia canaglia, Libertà, Sempresempre, Ave Maria, dar şi fragmente din L’italiano al luiToto Cutugno, Nabucco de Verdi, Santa Lucia, Azzuro,O sole mio, Funiculi funicula, Volare, apoi Sharazan şiFelicità. A cântat şi fiul său cel mare – Yari, şi în final,alături de micuţul Alex, a cântat Imnul naţional alRomâniei. Un show impresionant. (foto: Daniel RobertDinu)

Scorpions

Campioană la 10 ani

Livia SMARA

Talentata micuţă Maria SabinaSimionică este binecunoscută înîntreaga ţară pentru performanţele saleîn domeniul muzicii uşoare, aşa încâtpe drept cuvânt ieşenii au sărbătorit-ocum se cuvine la împlinirea vârstei de10 ani, printr-un mare spectacolorganizat de Casa de cultură “M.Ursachi”, la care ca de obicei“Actualitatea muzicală” a fost partenermedia. A prezentat (şi a cântat, fireşte)valorosul cantautor Cristian Simionică,tatăl sărbătoritei, între invitaţii Sabinei(care a susţinut nu mai puţin de 4reprize muzicale) numărându-se AlexiaUrtoi (relevată marelui public departiciparea la concursul ProTV“Românii au talent”), Elena RoxanaCojocaru, trupa de dans modernAsterisc, balet cu copiii de la “PrimeAgency”. Dar titlul se referă nu numai la

succesele din domeniul muzicii uşoare,ci şi din tenis, fiindcă după 4 ani depregătire intensă la clubul Giglio dinIaşi, cu antrenoarea GabrielaPrisăcaru, Sabina acâştigat primul ei trofeu, lacategoria ei de vârstă.“Călită” în competiţiilemuzicale, Maria Sabina edecisă să calce pe urmeleSimonei Halep! Să nuuităm nici rezultateleexcepţionale pe tărâmşcolar. Astfel, este calificatăîn finala pe ţară aconcursului naţional delimba şi literatura română“Euclid” (mama sa i-a fostîndrumător, fiind profesoarăde specialitate), cu unpunctaj formidabil, la unpas de aceeaşi performanţă fiind şi lamatematică. La o altă competiţieşcolară, “Fii inteligent!”, a obţinut deasemenea cele mai bune rezultatedintre toţi elevii claselor a III-a de la

Şcoala “Ionel Teodoreanu” din Iaşi, fiindo mândrie a şcolii pe toate planurile.Într-un alt mare concert desfăşurat înCopou, ca să încheiem sub semnul

muzicii, pasiunea sa principală, MariaSabina Simionică i-a avut ca invitaţi pecunoscuţii Rodica Ioniţă Grosu şi AlinGorovei. Până va ajunge la “VoceaRomâniei”, Sabina este o autentică“Voce a Iaşilor”!

32

La rampă


Formaţiile noastreDorin MANEA

PASĂREA ROCK. Formaţia Pasărea Rock, proiectulmuzical iniţiat de Mircea Baniciu, Josef Kappl şi Ovidiu LipanŢăndărică, a debutat la Sala Palatului (aproape plină), printr-un concert care a durat două ore, în atmosfera muzicală aanilor ’70. Nouă muzicieni - Mircea Baniciu, Ovidiu Lipan

Ţăndărică, Josef Kappl, alături de Vladi Cnejevici (clape), TeoBoar (chitară), Cristi Gram (chitară), cu invitaţii Marius Baţu(chitară acustică), Costin Petrescu (percuţie) şi ManiNeumann (vioară, blockflöte) – au oferit un concert împărţit întrei capitole, iar fiecare cântec a fost însoţit de proiecţii graficeşi jocuri de lumini. pe trei ecrane. Au fost compoziţii de laPasărea Colibri, Phoenix, Baniciu, dar şi piese noi: variantereorchestrate de la piese vechi, precum “Pasărea Roc…kAnd Roll”, “Vasiliscul şi Aspida”, “Calandrion”, “Eşarfă în dar”,“Dealul cu dor”, “Întoarcerea la Orient”, “Ceasornicarul”,“Pasărea Rock”, “Uciderea Balaurului”, dar şi compoziţii noi,

precum “Praznic, năprasnic”, “Legenda”, “Meşterul Manole”.Pentru partea de bis, s-a revenit cu variante de la “Nunta”,“Mugur de fluier”, “Andrii Popa”, “Canarul” şi, la insistenţelepublicului, un al doilea bis – “Praznic, năprasnic”. TurneulPasărea Rock marca Revolver a continuat cu nouă oraşe dinţară.

VUNK şi ANDRA au lansat un videoclip, pentru piesa“Numai la doi”, extrasă de pe albumul “Nu scapă nimeni”.Filmările, în regia lui Florin Botea, au avut loc la CasaVernescu din Bucureşti. Numai la doi este un clip deimagine, care sper să placă fanilor noştri”, a spus artista.

CUANTUNE lansează “Turui” (single/ videoclip).Videoclipul este realizat de SeeTrue Arts în regia lui Mario F.Scenariu: Mario F. şi Elizabeth. Filmările au avut loc înBucureşti. Cruxfader şi Elizabeth sunt cei doi compozitori dinspatele CUANTUNE,

HOLOGRAF. Au filmat un videoclip, alături deAntonia, pentru piesa “Intoarce-te acasă”, extrasă de pealbumul “Love affair”, lansat în 2012. Ideea acesteicolaborări inedite i-a aparţinut lui Edi Petroşel, bateristulformaţiei. Filmările videoclipului au avut loc pe platoulAtlantis Film, în regia lui Florin Botea.

CRISTI MINCULESCU & NUŢU OLTEANU SUPERGRUP. Vocea care a dat marca inconfundabilă a IRIS-ului,CRISTI MINCULESCU, a părăsit definitiv grupul alături decare a cunoscut consacrarea. El s-a stabilit în Germania, laRegensburg, împreună cu familia, dar rămâne deschisoricăror colaborări artistice şi revine în România ori de câteori va fi solicitat să susţină concerte. S-a re-apropiat de NuţuOlteanu, fondator al Iris-ului (alături de Emil Lechinţeanu),compozitor al primelor succese ale grupului şi chitarist solo înepoca de glorie din anii ‘80. Nuţu s-a stabilit în Suedia,urmându-şi cariera de instrumentist, vocalist si profesor demuzică şi i-a alăturat noului proiect şi pe doi muzicienisuedezi cu care colaborează în mod constant: AndersDiephuis şi Ken Sundberg.

Maria Sabina şi Cristian Simionică

La ceas aniversar: Dorin Anastasiu

Octavian URSULESCU

Când un cotidian de talia “Jurnalului Naţional” îiconsacră un articol elogios, ni se pare firesc ca şi revistanoastră să marcheze aniversarea a 70 de ani de viaţă,împliniţi în 6 iulie 2013, de cunoscutul interpret DorinAnastasiu. S-a născut la Craiova în 1943; între 1954-1957 aurmat cursurile Şcolii de coregrafie din Bucureşti, în 1961 aabsolvit Liceul “Ion Neculce”, iar în 1967 primeşte diploma deabsolvent al Facultăţii de Instalaţii din cadrul Institutului deConstrucţii din Capitală (iată deci că nu numai Dan Bittman adevenit inginer aici!). Dar scena îl atrăsese de timpuriu, aşaîncât îl găsim artist amator la Casa de cultura a tineretului “I.V. Stalin” şi în echipaartistică de amatoridin cadrulÎntreprinderii deInstalaţii Bucureşti.Totodată urmează cusucces cursurileŞcolii populare deartă, atât la secţia deteatru (cu prof.Cornelia Mănescu),cât şi la cea demuzica uşoară (cuprof. Florica Orăşcuşi corepetitor MariusŢeicu, aici fiind colegcu multe din numeleimportante alegenului). În 1966,prima confirmare:premiul I pe Capitalăşi apoi pe ţară laFestivalul studenţesc. În 1967 debutează la radio cu melodialui V. V. Vasilache „Ploaia şi noi”, pentru ca în anul următorsă apără pentru prima oara şi pe micul ecran, în emisiunea„Emoţii în premieră”. Din acest moment devine un obişnuit alemisiunilor de specialitate de la radio şi TV, cântând melodiiale compozitorilor Ion Vasilescu, H. Mălineanu, Elly Roman,Florentin Delmar, Aurel Giroveanu, Alexandru Mandy (alecărui creaţii, datorită talentului actoricesc şi gustului pentrupoezie, devin preferatele sale), Florin Bogardo, EdmondDeda, Jolt Kerestely (“Într-un oraş, într-un tramvai” rămâneunul din marile sale şlagăre), Valenţiu Grigorescu, GeluSolomonescu, Richard Stein, Marcel Dragomir, CameliaDăscalescu, Laurenţiu Profeta, Petre Mihăescu, DanDimitriu, Claudia Daniela Nacu, Dani Constantin, VasileVeselovschi, Temistocle Popa, George Grigoriu, ViorelGavrilă, Dan Ardelean, Dan Mizrahy, Enrico Fanciotti, AndreiProşteanu, Constantin Alexandru (Ramon Tavernier), ClaudeRomano (George Sbârcea), Sile Dinicu… Numai din aceastăînşiruire ne dăm seama cât de densă a fost activitatea luiDorin Anastasiu, îndeosebi în perioada când pentru soliştiinoştri compozitorii scriau special. Cu o parte din acestecântece, interpretate cu patos şi sensibilitate, a cuceritnumeroase distincţii: premiul II, cu “Chemarea vieţii” de

George Grigoriu, la Festivalul internaţional al cânteculuipentru tineret de la Soci, URSS (1968) sau premiul I lasecţiunea “Interpretare” la festivalul de la Mamaia, 1969, cu“Plop înfrânt” şi“Merci, Bécaud!” deMandy, ca să dămdoar două exemple. Areprezentat Româniala “Cerbul de aur” în1970, când din păcatei s-a impus unrepertoriu nepotrivit, afost nelipsit de lafestivalurile Mamaiasau “Melodii” (Bucu-reşti) până în 1989, afost multiplu laureat la“Cântarea României”,a fost invitat la Festivalul internaţional de la Ulan Bator(Mongolia) sau la cel al cântecului ostăşesc din Polonia. Din1968 îl găsim sub “culorile” Teatrului “Ion Vasilescu” (coleg cuDorina Drăghici, Lucky Marinescu, Cornel Constantiniu,Petre Geambaşu, Doina Spătaru, Ion Ulmeanu, s.a.), cunumeroase reuşite în plan muzical şi actoricesc. În 1980trece la Estrada Armatei, pentru ca din 1991 sa fie solist alTeatrului “Alexandru Davila” din Piteşti, căruia îi aducepremiul I de interpretare la Festivalul naţional al teatrelor derevistă de la Constanta, în 1994. A colaborat cu Teatrul derevistă “Constantin Tănase” şi a întreprins turnee în toatecolţurile lumii: Spania, URSS, Germania, Polonia, Bulgaria,Tunisia, Camerun, Congo, Israel, Austria. La casaElectrecord apare pe numeroase discuri colective, dar maiales lansează cu mare succes albumul propriu “Bună seara,Iglesias!”. În intervalul 1993-1995 este redactor-prezentatorla Antena 1, la emisiunea “Memoria cântecului francez”, cu20 de episoade-portret dedicate marilor şansonetişti franceziai anilor ’60- ’70, dar şi la emisiunea “Cântecul francez? Dece nu!”, unde a propus portrete ale vedetelor actuale alemuzicii uşoare franceze. La TVR este, în anii 1997-1998, înpostura de colaborator al unei emisiuni desfiinţatesurprinzător, fiind singura dedicată compozitorilor români(“Portret în oglinda”, TVR2, realizatori Nicoleta Păun şisubsemnatul). Tot la postul public este profesor şi redactor în1999 la “Ploaia de stele” şi “Ploaia steluţelor” (emisiunirealizate in colaborare cu compania lui Valeriu Lazarov),pregătind concurenţii pentru debut. Este foarte legat în egalămăsura de teatru şi film: a dublat în limba română, la Antena1, filme de desene animate (dragi copii, el este voceapersonajului Spoon din filmul “Rango”!), apare în coloanasonoră a filmului “Mama” (regia Elisabeta Bostan), dar a şijucat în filmele “Pe malul stâng al Dunării albastre” (regiaMalvina Urşianu), “Cucoana Chiriţa”, “Chiriţa la Iaşi”. Înprezent, Dorin Anastasiu, pentru a doua oară bunic (de lafiica sa Raluca, fosta componenta a “Şcolii vedetelor” a luiTitus Munteanu, stabilită în Anglia), îşi împărtăşeşte vastaexperienţă muzicală şi actoricească pregătind (canto, dicţie,mişcare scenică, evoluţie la microfon) copii şi adolescenţipentru diverse emisiuni si concursuri de muzică uşoară, dareste în mod frecvent invitat la ProTV, Antena 1, Euforia TV,TV H2.O, DDTV, TVR1, Naţional TV, TVR Internaţional,posturi care au inţeles că… mai e nevoie de “bătrâni” caDorin Anastasiu!

33

Remember


CD-uri


„50 de ani de muzică de film”

Asociaţia autorilor de coloanăsonoră din cadrul UCIN, prin IleanaPopovici şi Horea Murgu, ne propuneacest dublu album retrasând istoriamuzicii de film din România din 1958încoace. Este un demers absolutemoţionant şi necesar, pentru căregăsim aici pagini muzicaleantologice semnate de TheodorGrigoriu, Mircea Chiriac, Gh.Dumitrescu, Dumitru Capoianu,Richard Oschanitzky, Tiberiu Olah,Liviu Glodeanu, Cornelia Tăutu,Lucian Meţianu, Cornel Ţăranu, dar şide compozitori asociaţi îndeobştemuzicii uşoare, cum ar fi TemistoclePopa, Cornel Fugaru, Anton Şuteu,

Adrian Enescu, Paul Urmuzescu,Horia Moculescu, Radu Şerban,George Grigoriu, Marius Ţeicu, FlorinBogardo, Dan Ştefănică, Vasile Şirli,Radu Goldiş, Dorin Liviu Zaharia,Dan Andrei Aldea, Petru Mărgineanu.Nu e vorba doar de paginiinstrumentale, fiindcă avem ocazia săne reîntâlnim cu voci pe care,închizând ochii, le asociem cu filmelerespective: Margareta Pâslaru, DemRădulescu (“Veronica”), IleanaPopovici, Mircea Baniciu(“Septembrie”), Stela Enache(“Liceenii”), Puica Igiroşanu (“Un filmcu o fată fermecătoare”), Dorin LiviuZaharia (“Nunta de piatră”), DidaDrăgan, Post Scriptum (“Un echipajpentru Singapore”), AurelianAndreescu, Mirabela Dauer(“Rămăşagul”). Aceste antologii, totmai numeroase în ultima vreme, seconstituie într-o istorie vie, de careavem atâta nevoie atunci când neconfruntăm cu un prezent adeseacenuşiu...

Deepcentral: „O stea”

Unul din numeroasele grupurivocale autohtone cu titulaturiengleze: duo compus din DoruTodoruţ şi George Călin, cel care l-ainiţiat la Tulcea, în 2006. Disculconţine 14 piese (două remixuri),dintre care doar două în română.Sonorităţi comerciale, care le-auadus numeroase hituri, astfel încât

albumul apare sub prestigioasa egidăUniversal Music Romania.

Marius Ţeicu: „Şlagăre de aur”

Cunoscutul compozitor aremult mai multe şlagăre interpretate şide alţi artişti (aşteptăm un dublu CDcu “Şlagăre de... platină”!), dar deaceastă dată casa de producţie

Eurostar s-a oprit doar la 20 dintreele, în 5 interpretări – Angela Similea,Aurelian Andreescu, Mirabela Dauer,Corina Chiriac şi autorul însuşi. Înaceastă perioadă, în care asistăm lao revigorare a interesului pentrumuzica uşoară de calitate şi pentrumarile ei vedete (vezi ambiţiosulproiect “Şlagărele României”, iniţiatde Tibi Marian şi de tinerii săi colegi

de la o agenţie din Sibiu), este o realăîncântare să ai în faţă o asemeneacolecţie de refrene memorabilepurtând marca Ţeicu. Între ele: “Nu-mi lua iubirea”, “Oameni”, “Undeerai?”, “Plouă cu soare”, “Nu teenerva”, “Flacăra nestinsei iubiri”,“Ce dor mi-a fost”, “Dormeau pe-ofrunză două stele”, “Mama, doarmama” sau “Nu voi plânge niciodată”.Câte ţări se pot mândri cu asemeneacreatori, cu un asemenea filonmelodic, cu asemenea voci? Iar noidifuzăm la radio şi pe micul ecran toţineaveniţii...

Toulouse Lautrec:„Extraordinar”

Al doilea album al formaţieibucureştene, care a debutat în 2010,promovând retro-funky-rock-ul, fiindcompusă din Cătălin Rulea (zis“Apartman”, chitară, voce), CălinHangar (“Dizzy” - bass, voce) şiBogdan Dragomiroiu (“Greenman”,tobe, percuţie).

Single-urile grupului, cu soundaparte, cu versuri în limba română,engleză şi franceză, au ocupat primepoziţii în clasamentele despecialitate, albumul de debut„Heroes” bucurându-se de frumoase

aprecieri. Încă de la momentullansării, formaţia a adoptat o apariţiescenică originală, cu căciuli ruseşti deblană etc. Acest CD conţine 14 pieseprintre care “Irrational“, “Nopţi albe“,“Poetul mecanic“, “Lumea-i un sat devacanţă“. Muzica este semnată deformaţie iar versurile în engleză şiromână - de Rulea. A fost înregistratla GreenVille Music şiCreativelaboratories, mixat de AdamWhittaker şi este publicat în formatdigipack de casa de discuri Soft


EvenimentRecords, o susţinătoare fermă amuzicii de calitate.

Ioana Sandu: „La jumătatea vieţii”

În timp ce alte casediscografice se plâng de lipsa deactivitate, iată că producătorul PaulStîngă ne propune la Eurostar un noualbum de colecţie. PerformanţaIoanei Sandu, ale cărei calităţi vocalele-am semnalat nu o dată, ţine aici şide readucerea în prim-plan (şi chiarîn studio, la duetul “De nebun ceeram”!) a unei legende a muziciiuşoare româneşti, de care, înafarapublicaţiei noastre, puţină lume parea-şi aduce aminte, ConstantinDrăghici. Octogenarul muzician şi-aregăsit parcă tinereţea, fiind prezentpe disc cu 6 compoziţii, între care

piesa titulară, celelalte 7 aparţinândtalentatului Francisc Reiter, caresemnează în egală măsurăorchestraţiile şi mixajul. Un albumremarcabil, asupra căruia vomreveni.

Cornel Tudose: „Viaţa ca o... carte”

Cu o înfăţişare mereutinerească (cum o arată şi mapadiscului), muzicianul este de fapt unveteran al muzicii rock din RâmnicuSărat, cântând cu ani în urmă înformaţiile Laser şi RS 975. S-a întorsapoi la prima dragoste şi acum, dupădecenii de activitate, lansează primulalbum folk. Conţine 10 compoziţiiproprii, unele pe versurile sale, darsemnate şi de Mihai Eminescu, A.Macedonski, Carmen Aldea Vlad,Dan Manciulea, Cristian Bădiliţă.

Percuţie, muzicuţă, chitară, bas -cantautorul, colaboratori - SorinManolescu, Dora Gaitanovici,producător BPM Music Buzău.

Folk bine făcut, plăcut şi

consistent, cu orchestraţii binegândite şi versuri de soi, într-omanieră reconfortantă. O viziuneprofesionistă, un disc de remarcat.

Eliana Dambre: „Du désir au délire”

Cunoscuta interpretă şi-asubintitulat albumul “Mes plus belleschansons”, reuşind cu greu săselecţioneze doar 20 de titluri dintr-ocarieră prodigioasă. Ne amintim căatunci când era la începutul carierei, înurmă cu patru decenii, a reprezentatElveţia la festivalul “Cerbul de aur” dela Braşov. În ultimii ani şi-a concentrat

eforturile pe un proiect ambiţios,Şcoala de jazz şi muzică uşoară“Funambule” de la Nyon, unde a lansatnumeroase talente. Între acestea,duetul Aliose, care anul trecut a triumfatla Festivalul internaţional “GeorgeGrigoriu” de la Brăila (unde ElianeDambre este constant invitată în juriu,apreciată fiind pentru echidistanţă şicorectitudine de preşedintele C. J.,

Gheorghe Bunea Stancu, şi depreşedinţii de juriu, regretatul AntonŞuteu şi în prezent Marius Ţeicu). Întremelodiile de pe album câteva suntfoarte difuzate la Radio RomâniaInternaţional: “Un enfant sur lesgenoux”, “Les yeux verts”, “LaSerrana”, “Marie Laure”, “100.000violons”. La “Funambule” eacolaborează frecvent cu celebrulMichel Fugain, a cărui soţie, Sanda,este sora compozitorului MihaiAlexandru!

OCS (Omul cu Şobolani):„Marea căutare”

Formaţia (bucureşteană acum)a luat naştere în Constanţa în 1997, iarîntre timp a lansat şapte albume, 25 devideoclipuri, 90 piese, devenind una dinfanioanele rockului alternativ autohton.Titulatura vine de la cunoscuta carte alui Freud - Omul cu şobolani.Componenţa a variat uneori, devenindacum: Dan Amariei (voce, versuri),Nicolae Aramă (chitară, voce), Mihnea

Dobrotă (baterie), Radu Andrei (bas).Acest al 8-lea album este editat

de către A&A Records în elegant formatdigipack (carton), cu booklet conţinândversurile. S-a lucrat la disc aproape doiani de zile, are 11 piese, şi pare cel mai„introspectiv” album OCS de pânăacum. Single-uri de pe disc - „Caută”,„Visule” - featuring MC Bean(Subcarpaţi), „Ridică-te şi mergi înmâini”, „Am ce dau”. Cântecele suntsemnate de formaţie, iar mixajul şimasteringul de Adam Whittaker.

După cum declară grupul:„Marea căutare” înseamnă un album-manifest prin care cei patru membrireuşesc să-şi scoată ascultătorii dinzona de confort şi trebuie să alegi dacăte uiţi în urmă sau priveşti spre viitor.

Pe micul ecran

A C T U A L I T A T E AM U Z I C A L Ă

Redactori:Mihai COSMA

Octavian URSULESCU Editorialist: Liviu DĂNCEANU

Şef de producţie: Costin ASLAM

Semnează în acest număr:Corina BURA, Mihai-Alexandru CANCIOVICI,

Carmen CHELARU, Lavinia COMAN, Viorel COSMA, Tanţa DIACONESCU, Oana GEORGESCU,

Doru IONESCU, Florian LUNGU, Carmen MANEA, Mirela MERCEAN-ŢĂRC, Doina MOGA, Irina NIŢU, Adina POPESCU, Mădălin Alexandru STĂNESCU,


www.ucmr.org.ro

Adresa redacţiei: Bucureşti, Calea Victoriei 141, sect.1,010071, România. Tel./Fax: +40-21-312.98.67

E-mail: [email protected], [email protected]

TIPOGRAFIA - ERICOM PRINT SRLTEL: 021-410.64.88 ISSN: 1220-742x

REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE UNIUNEACOMPOZITORLOR ŞI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA

Muzicieni români din diaspora(VI)

Doru IONESCU

Vestea bună este că peste vară, în grila deprograme TVR 2, ediţiile subsemnatului zise „O poveste...cu cântec!” vor fi reluate zilnic, de luni până vineri, de laora 17.00. Iar mai jos iată şi ultima serie de portreterealizată şi difuzată deja de TVR Internaţional.

Leonard Constant (Ottawa). Fiul celebrului actorşi cântăreţ Sergiu Cioiu, Leo a părăsit ţara în 1981,împreună cu familia, exact după cei şapte ani de-acasă.Pe care nu i-a uitat niciodată, după stabilirea în Canada,via Paris. Dovada – cele câteva luni petrecute în 2006 în

România, atunci când a câştigat festivalurile de folk lacare a participat, culminând cu “Om Bun”! Filmat în iunie

2013, în ziua în care grupul său Florquestra, de expresiebraziliană, cânta la festivalul de jazz de la Ottawa, artistula povestit deopotrivă despre proiectele legate de poemeleunor Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Mircea Dinescu,Ştefan Radof. În dulcele stil clasic... dar nu tocmai!

Guido Manusardi (Milano). Pianist jazz dejacelebru în anii ’60, după un început de carieră scandinav,a ajuns la Bucureşti, s-a căsătorit cu o româncă şi – ani dezile – a cântat alături de mari muzicieni români. Din 1974s-a întors în Italia continuând o carieră fabuloasă căreia îistau martore peste 90 de discuri vândute în toată lumea.A revenit în câteva rânduri în ţara adoptivă şi ar mai cânta,dar cine să-l invite?

Evandro Rossetti (Roma). Cu origini româneştide gradul I (după mamă), studentul la Stomatologie afăcut parte din generaţia de aur a folkului românesc (anii’70), apoi s-a întors la Roma pentru a profesa. Dar din2008 a revenit de câteva ori la Bucureşti, ultima datăpentru a lansa un disc. Mai nou, abordează şi scenaitaliană, cântând la evenimentele comunităţii româneşti,alături de fiul său Luca. Tot în limba română!

Cristian Madolciu (Toronto) a rămas în conştiinţamelomanilor români ca frontman şi compozitor al grupuluipop-rock FFN, dar şi ca solist al câtorva dintre discurileElectrecord cu succese pop internaţionale (înregistrate despuma muzicienilor români din epoca de aur... a muziciiromâneşti). Plecat ultimul dintre colegii de la FFN emigraţi,în 1992, acesta a revenit în muzică datorită lor, cu un vârf

în 2008, când trupa refăcută în Canada a lansat acolo undisc cu noi compoziţii. Ediţia conţine un interviu cu GabrielLitvin şi, datorită membrilor trupei emigraţi de-a lungulanilor, câteva recuperări de senzaţie din arhiva TVR:Andantino (cu Silviu Olaru), Modern Grup (cu FlorinDumitru), Mondial (cu Radu Stoica) şi Romanticii (cuMarcel Năvală).

Mariana Ritz şi Alexandru Horvath (Göteborg).Plecaţi definitiv la jumătatea anilor ‘80 din România, dupăce avuseseră ocazia să cânte în Emiratele Arabe şi înţările scandinave, cei doi soţi solişti-instrumentişti suntstabiliţi în Suedia. Au cântat 16 ani pe vase de croazieră,apoi s-au regăsit în profesii mai tihnite, care nu excludmuzica. Natalie, fiica lor, este la fel de talentată, darurmează o facultate cu un alt profil – Stomatologia.Vorbeşte limba română perfect, prin urmare este studentăla Cluj, fiind astfel cel mai aproape de familia pe care acunoscut-o mai târziu!

Cristian MadolciuL. Constant, M. Vintilă

Date post:	23-Aug-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	6 times
Download:	0 times

aprilie A m MUZICAL~ ACTUALITATEA · naturii anatomice antropoide, cât şi în imensitatea naturii...

Documents