Aplicatii Stagiu An III semestru I - 2013Forma scrisa pe hartie la CECCAR

Forma electronica la adresa florentin_caloian@yahoo.com in fisier doc

Aplicatiile reprezinta prezentarea rationamentului professional in legatura cu urmatoarele aspecte:

1. Studiu de caz privind IAS 2.

Contabilitatea stocurilor - IAS 2

1.Obiectivul IAS 2 Este stabilirea si tratarea la maxim de acuratete a tuturor stocurilor care sunt active. In acest sens stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mica dintre costul istoric si valoarea neta realizabila, problema fundamentala fiind legata de calcularea costului stocurilor, care vor trebui recunoscute ca active si reportate pana cand veniturile aferente sunt recunoscute (conceptul conectarii veniturilor cu cheltuielile). Standardul trateaza toate stocurile care sunt active cum sunt cele detinute pentru a fi vandute pe parcursul desfasurarii normale a activitatii, cum sunt cele in curs de productie in vederea vanzarii, cum sunt cele sub forma de materii prime, materiale si alte consumabile ce urmeaza a fi folosite in procesul de productie sau cum sunt cele pentru prestarea de servicii. In cazul prestarii de servicii, stocurile includ costul serviciilor pentru care intreprinderea nu a recunoscut inca venitul aferent (de exemplu, in activitatile in curs de executie desfasurate de auditori, arhitecti si avocati). IAS 2 da indicatii in ceea ce priveste normele de baza cu privire la modul de determinare a costului stocurilor ce urmeza a fi reportat in bilant precum si de recunoastere ulterioara ca o cheltuiala, incluzand orice reducere a valorii contabile la valoarea neta realizabila. Aceasta nu se aplica stocurilor de animale vii, produselor agricole si forestiere, minereurilor in cazul in care acestea sunt evaluate la valoarea neta realizabila (conform practicii in domeniu). Aceasta excludere se aplica numai producatorilor de stocuri, prelucratorii sau alte unitati de procesare sau transformare nefiind exclusi de la prevederile IAS 2.

2. Principiile/ politicile contabile trebuie sa tina cont de faptul ca stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mica dintre cost si valoarea realizabila neta, in concordanta cu principiul prudentei. Tratamentul contabil tine cont, in primul rand, de faptul ca stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mica dintre cost si valoarea realizabila neta, in concordanta cu principiul prudentei.

Costul bunurilor cuprinde toate costurile aferente achizitiei si prelucrarii, precum si alte costuri suportate pentru a aduce stocurile in forma si in locul curent: - costuri aferente achizitiei, cum ar fi pretul de achizitie si taxele de import; - costuri aferente prelucrarii, si anume: manopera directa, costuri aferente regiei de productie (regia variabila de productie, regia fixa de productie alocata la capacitatea normala de productie). - alte costuri, cum ar fi de proiectare, de indatorare, etc. Costul serviciilor cuprinde toate costurile direct angajate in prestarea serviciilor, de exemplu: - bunurile consumabile, - manopera si alte costuri de personal, - cheltuieli de regie atribuibile.

Pentru masurarea costului stocurilor pot fi utilizate urmatoarele tehnici: - costul actual; - metoda costului standard, care ia in considerare nivelurile normale ale materialelor si consumabilelor, manoperei si capacitatii de productie, revizuiri periodice pentru a aproxima costurile actuale. - metoda pretului cu amanuntul care este folosita atunci cand nu se pot utiliza costurile actuale, reduce valoarea vanzarilor cu valoarea marjei brute pentru a calcula costul, procentul mediu este utilizat pentru fiecare grupa omogena de elemente, ia in considerare preturile sub nivelul pietei. Costul actual al stocurilor poate fi calculat utilizand urmatoarele formule de determinare a costului: - identificarea specifica; - costul mediu ponderat; - FIFO; - LIFO. Valoarea stocurilor este, de obicei, diminuata pana la valoarea realizabila neta pe baza urmatoarelor principii: - element cu element; - elementele similare sunt, de regula, grupate; - fiecare serviciu este tratat ca element separat. Urmatoarele elemente trebuie recunoscute in contul de profit si pierdere drept cheltuieli: - costul stocurilor vandute; - diminuarea valorii stocurilor pana la valoarea realizabila neta; - pierderile la nivelul stocurilor; - pierderile neobisnuite; - regiile de productie nealocate. 3.Concordanta cu IAS-urile trebuie concretizata prin intelegerea definitiilor pe care le da acest standard in ceea ce priveste stocurile. Stocul este definit a fi reprezentat de toate activele obtinute in scopul revanzarii pentru desfasurarea normala a activitatii, inclusiv terenuri si mijloace fixe. Un activi achizitionat in alte scopuri decat vanzarea in desfasurarea normala a activitatii nu devine stoc in baza unei decizii ulterioare de vanzare a acestuia. Stocul furnizorilor de servicii include costul atras de serviciile oferite dar pentru care au fost recunoscute veniturile aferente, chiar daca acestea se impune sa fie la un nivel minimal in conformitate cu IAS 18 - Venituri, ce prevede ca veniturile obtinute din servicii sa fie recunoscute pe baza metodei gradului de finalizare.

Valoarea realizabila neta este definita ca fiind pretul de vanzare estimat ce ar putea fi obtinut pe parcursul desfasurarii normale a activitatii, mai putin costurile estimate pentru finalizarea bunului si a costurilor necesare vanzarii. Costurile de vanzare trebuie sa includa toate costurile directe identificabile, cum ar fi cele de transport, comisioanele agentilor de vanzari, etc. Astfel costurile pot fi calculate in mod explicit sau pot fi estimate ca procent al pretului de vanzare ce se considera a rezonabil prin prisma experientei anterioare. Costurile de finalizare si de vanzare nu trebuie ajustate pentru a obtine profit prin actiunea de finalizare si vanzare. Evaluarea stocurilor se face (in unele tari) la valoarea cea mai mica dintre cost si valoarea de piata unde valoarea de piata este definita ca valoarea cea mai mica dintre costul de inlocuire si valoarea realizabila neta (in nici un caz mai mica decat valoarea realizabila neta diminuata cu o marja normala a profitului).

4. Studiu de caz:

IAS 2 stipuleaza ca stocurile sa fie evaluate la valoarea cea mai mica dintre cost si valoarea realizabila neta, evitand complicatiile ce pot apare in aplicarea principiului celei mai mici valori dintre cea a costului si a valorii de piata. Conform acestui principiu costul de inlocuire constituie, de obicei, evaluarea valorii de piata, cu exceptia cazului in care valoarea realizabila neta este mai mica, caz in care aceasta devine valoarea de piata. Dar, in cazul in care costul de inlocuire este mai scazut, stocurile nu trebuie evaluate la o valoare mai mica decat valoarea realizabila neta, redusa cu marja normala de profit. Costul stocului cuprinde costul tuturor materialelor care intra direct in procesul de productie al acestuia precum si costurile de transformare a acelor materiale in produsul ce urmeaza a fi vandut. Costurile materiale directe cuprind, in plus fata de costul de cumparare, toate costurile necesare aducerii acestora in conditia si amplasarea lor curenta, inclusiv costurile de transport, taxe vamale de import, costuri de asigurare, depozitare si manipulare, reducerile facute pentru discount-urile comerciale (toate discount-urile de care a beneficiat intreprinderea ca urmare a platii imediate a facturilor pentru stocuri trebuie considerate ca "alte elemente similare" si deduse din costurile stocului, sau sunt reflectate ca venit financiar, in cazul in care sunt nesemnificative), rabaturile precum si alte elemente similare. Diferentele rezultate din schimbul valutar pot fi incluse, in anumite conditii destul de rar indeplinite, in costul de achizitionare a stocului (IAS 21 - Efectele modificarilor cursurilor de schimb valutar). Aceleasi principii generale care se aplica in cazul achizitiilor se aplica si in cazul determinarii costurilor cu personalul (salarii si alte costuri asimilate) angajate direct in procesul de productie. Salariile personalului de control si auxiliar sunt de obicei denumite cheltuieli cu munca indirecta si incluse in regie. Regia de productie reprezenta acele costuri de prelucrare ce nu pot fi asociate in mod direct cu unitatile de produs (aceasta inseamna toate costurile pe care le implica aducerea stocului la conditia si amplasamentul curent, cu exceptia costurilor materiale directe si a cheltuielilor cu munca directa). Regia de productie include cheltuieli cu munca indirecta (cum ar fi salariile personalului de supraveghere a procesului de productie si personalul administrativ al fabricii), materiale indirecte (consumabile si alte elemente ce nu sunt de regula considerate in mod individual), amortizarea corespunzatoare procesuluii de prelucrare si spatiilor aferente, cheltuieli de intretinere, pentru lumina si energie, incalzire, anumite impozite (dar nu impozit pe venit), precum si toate celelalte costuri pe care le implica functionarea afacerii. Tehnologia procesului de productie este de regula inclusa in regie dar, de obicei, aici nu este inclusa tehnologia unui proces experimental. Regia de productie nu trebuie sa includa cheltuielile de vanzare si in general nu include cheltuielile generale si administrative. Cu toate acestea, anumite intreprinderi pot clasifica drept cheltuieli generale si administrative costuri ce apar, in mod direct sau indirect, in procesul de aducere a unui articol la conditia si amplasarea curenta. Astfel de costuri se pot aloca stocului, indiferent de moduld e clasificare de catre intreprindere. Unele exemple pot include salariile si beneficiile aferente personalului administrativ al fabricii, taxe locale, servicii de paza pentru anumite amplasamente si operatiuni. In plus, antreprenorii pot include cheltuielile administrative si generale in costurile contractuale, cu conditia ca aceste cheltuieli sa fie trecute in mod specific in sarcina clientului conform condtiilor contractuale (IAS 19 - Contracte de constructii). Costurile care nu apar in realitate, dar care pot fi atribuite in scopuri manageriale (cum ar fi dobanda atribuita capitalului si amortizarea atribuita) nu trebuie incluse in costul stocului. Costurile de regie trebuie alocate pe stocuri. Metodele costului direct, ce trateaza cheltuielile de regie ca un cost aferent perioadei, nu sunt permise. Alocarea regiei fixe trebuie sa se faca pe baza capacitatii normale (Capacitatea normala reprezinta productia prognozata a fi realizata in medie pe parcursul a cateva perioade de timp in anumite conditii preconizate, care nu inseamna neaparat capacitatea totala de productie a unei facilitati, sau eventual ceva apropiat de capacitatea totala, capacitatea normala fiind in general mai mica decat capacitatea totala). In standard nu se specifica numarul perioadelor de timp ce urmeaza a fi luate in considerare, aceasta reprezentand o problema de rationament ce trebuie sa ia in considerare natura intreprinderii, precum si factori cum ar fi efectele ciclice, ciclul de viata al produsului, precum si acuratetea prognozelor. Capacitatea normala trebuie sa fie realista, fara a se constitui intr-un reper care trebuie atins. Costurile cu regia variabila de productie sunt alocate pe fiecare unitate de produs pe baza productiei reale. Costurile cu regia nealocata sunt trecute pe cheltuieli in perioada de exercitiu in care apar. Produsele care sunt obtinute simultan (obtinerea unui produs care are ca efect obtinerea altui produs/ produse cuplate/ produse comune) pot fi identificate pentru fiecare produs in acelasi mod ca si costuri ale produselor obtinute separat. Costurile inainte de punctul respectiv (denumite costuri cuplate/ comune) trebuie alocate fiecarui produs printr-o metoda rezonabila (de exemplu, pe baza valorii relative a vanzarii produselor la separare). Esenta metodei "valorii relative a vanzarilor" consta in faptul ca toate produsele cuplate rezultate in cadrul aceluiasi proces apar ca fiind in mod egal profitabile. Ipoteza profitabilitatii egale a produselor cuplate este, cel putin, la fel de justificata ca oricare dintre infinitele presupuneri posibile ce implica profitabilitati relative variabile, in mod special atunci cand factorii de poroductie nu pot fi modificati prin schimbarile aduse procesului de productie. Prin urmare, o metode de alocare a costurilor compuse nu trebuie utilizata atunci cadn aceasta tinde sa arate un produs ca fiind in mod semnificativ mai profitabil decat altele, daca nu exista o justificare obiectiva pentru a proceda astfel. Produsele secundare reprezinta produse cuplate cu valoare relativa nesemnificativa. Considerarea acestora ca produse cuplate nu este eficienta, fiind rezonabila si aplicabila in acest caz, asa numita metoda a produselor secundare. In acest fond, produsele secundare reprezinta costuri alocate la o valoare echivalenta cu valoarea neta a vanzarilor prin deducerea valorii nete a vanzarilor acestora din totalul costurilor de productie. Costul net de productie este alocat produsului ramas sau produselor ramase. IAS 2 prevede ca unele cantitati neobisnuite de materiale pierdute in procesul de productie (rebuturi), forta de munca sau alte costuri de productie trebuie inregistrate pe cheltuieli la momentul aparitiei, si nu incluse in costul stocului. In plus, trebuie sa se tina cont de faptul ca valorile normale de rebuturi sau pierderi sunt incluse in mod corespunzator in stoc ca parte a costului de obtinere a unitatilor de produs ce urmeaza a fi generate. Tot el permite capitalizarea cheltuielilor de depozitare numai in cazul in care depozitarea este necesara in procesul de productie anterior unei viitoare faze de productie. In cazul in care o intreprindere opteaza pentru capitalizarea costurilor aferente imprumuturilor, trebuie facuta referire la IAS 23 - Costurile indatorarii, prentru a determina masura in care este corespunzatoare includerea costurilor indatorarii in costul stocurilor. IAS 18 solicita ca veniturile rezultate din serviciile prestate sa fie recunoscute in mod obisnuit utilizand metoda gradului de finalizare. Conform acestei metode (prezentata in IAS 11 - Contracte de constructii) veniturile sunt recunoscute in cursul unei perioade in masura in care serviciile sunt prestate. Corespunzator, costurile aferente acestor servicii sunt inregistrate pe cheltuieli in perioada respectiva. Ca o consecinta, bilantul furnizorilor de servicii reflecta, in general, valori relativ mici aferente stocurilor. Costul stocurilor unui furnizor de setrvicii consta in acele costuri aparute in urma furnizarii serviciului dar pentru care veniturile au fost deocamdata recunoscute. Principalele costuri ce apar constau, in mod obisnuit, in costuri privind manopera si din alte costuri legate de personalul direct angajat in furnizatea serviciului, inclusiv personalul insarcinat cu supravegherea. In plus, toate costurile indirecte asociate furnizarii serviciului, cum ar fi costurile privind cladirile, transportul, pregatirea profesionala, aprovizionari, etc. trebuie de asemenea alocate stocurilor aferente serviciului. Costurile cu manopera si costurile asociate aferente vanzarilor si personalului general administrativ nu trebuie incluse in stoc, insa trebuie recunoscute ca si cheltuiala in perioada in care au fost efectuate. Ca tehnici de masurare a costurilor exista mai multe metode.

Metoda cu amanuntul (folosita in comertul cu amanuntul) constituie o metoda acceptabila de masurare a costului si este prevazuta de IAS 2 dar care nu trateaza in profunzime multitudinea problemelor pe care le implica aplicarea acestei metode. Se fac unel precizari cu privire la tratamentul contabil al sacderilor de pret si indica faptul ca acestea trebuie incluse in profitul brut (adica "deasupra liniei"), pe cand tratamentul contabil predominant in practica este de a le exclude (adica "sub linie"). Tratamentul "sub linie" (care este mai conservator) are ca rezultat scaderea valorii contabile a stocului sub cost, suficient ca sa asigure ca un profit brut normal este reportat la ultima vanzare si ca, se ajunge la valoarea cea mai mica dintre cost si valoarea de piata intr-o singura etapa. Pe de alta parte, abordarea IAS 2 are in vedere intentia de a aproxima costul (si nu valoarea cea mai mica dintre cea a costului si valoarea realizabila net

Ca formule de determinare a costului, IAS 2 solicita utilizarea unei identificari specifice pentru alocarea costurilor pe stocuri a elementelor ce nu sunt in mod obisnuit fungibile, si a bunurilor si serviciilor produse si separate pentru anumite proiecte. Pentru productia pe baza de comanda sau contract, unitatile sau loturile de stoc sunt adesea identificabile si specifice. Costurile sunt alocabile pe anumite activitati si loturi iar cea mai corespunzatoare metoda de corelare a costurilor cu veniturile rezulta din identificarea costurilor asociate in mod specific cu fiecare activitate sau lot, atat pentru aprtea din stoc cat si pentru cea vanduta. Cu toate acestea utilizarea metodei identificarii specifice, in aceasta circumstanta, nu este ceruta de standardele nationale din unele tari, atunci cand o alta metoda este considerata a fi mai corespunzatoare. IAS 2 nu permite o astfel de alegere si solicita utilizarea metodei identificarii specifice in conditiile descrise. Pentru toate tipurile de stoc (cu exceptia celor prevazute de IAS 2) tratamentul de baza il constituie metode mediei ponderate sau FIFO, iar metoda LIFO constituie tratamentul alternativ permis. In cadrul fiecarei formule dintre cele trei acceptabile, in aplicarea practica a acestora exista numeroase alternative.

De exemplu, cresterile in metoda LIFO pot fi costuri alocate in baza costurilor de la inceputul anului, sfarsitul anului sau costurile medii. Standardul descrie metodele de aplicare numai la modul foarte general si orice metoda utilizata in mod curent este aparent acceptabila. Dar indiferent de metoda de aplicare utilizata, aceasta trebuie utilizata intr-o maniera consegventa. In IAS 2 nu exista nici o prevedere cu privire la faptul daca o intreprindere trebuie sa foloseasca o singura formula de determinare a costurilor pentru toate stocurile care le detine in reteua sa de distributie, nationala sau internationala sau poate utiliza metode diferite pentru stocuri diferite. Se confirma ca fiecare intreprindere poate utiliza metode costului mediu ponderat, FIFO si LIFO pentru alocarea costurilor pe diferite clase de stocuri care prezinta caracteristici diferite in ceea ce piveste natura si modul de utilizare al acestora. De exemplu, metoda LIFO poate fi folosita pentru anumite tipuri de stocuri sau linii de productie, FIFO si metoda costului mediu ponderat pentru altele. Metoda utilizata pentru o anumita clasa de stoc trebuie folosita in mod consecvent pentru clasa respectiva pentru activitatile in reteua internationala si de la o perioada la alta. In plus se solicita ca aceeai formula de determinare a costului sa fie utilizata pentru toate stocurile cu caracteristici similare in ceea ce priveste natura si modul de utilizare al acestora. Metoda LIFO poate fi considerata pentru utilizare in perioadele de crestere a preturilor pentru ca reduce efectele profiturilor ce rezulta din corelarea costurilor din perioadele anterioare cu preturile actuale de vanzare. Utilizarea metodei LIFO in astfel de conditii poate avea ca rezultat o corelare mai semnificativa a costurilor curente cu veniturile curente in contul de profit si pierdere. Totusi, stocurile sunt raportate la costurile perioadei anterioare, ce ar putea fi mai putin relevante pentru perioada curenta, distortionand prin urmare rezultatele financiare. Metoda LIFO poate distorsiona rezultatele din activitatea de exploatare intr-o perioada in care nivelul stocurilor scade sub nivelul existent la inceputul perioadei, avand, prin urmare, ca rezultat includerea costurilor vechiului stoc (din perioada anterioara) in costul vanzarilor. In aceste conditii, daca efectul este semnificativ, trebuie facuta o prezentare corespunzatoare a informatiilor in situatiile financiare. Metoda LIFO necesita in general calcule complexe si in practica exista diferite metode de aplicare a formulei de calcul LIFO. In anumite cazuri, formula metodei LIFO poate prezenta probleme serioase in procesul de aplicare, de exemplu atunci cand sunt introduse materiale noi pentru inlocuirea altor materiale din produs, sau cand au loc lichidari de stoc substantiale ca rezultat al vanzarii unei sucursale sau filiale. Datorita complexitatii metodei LIFO nu este fezabil, in general, sa se efectueze calculele pe perioade interimare in decursul unui an de raportare financiara a intreprinderii. Situatiile financiare pentru astfel de perioade interimare au la baza, de regula, estimari pentru determinarea valorii stocurilor prin metoda LIFO. Reducerea valorilor conatabile la valoarea realizabila neta poate fi necesara datorita scaderii preturilor de vazanre, sau datorita cresterii costurilor de finalizare sau costurilor directe de vanzare. In plus, este posibil ca unele produse sa se fi deteliorat sau altele sa fi fost detinute in cantitati ce nu se preconizeaza a fi vandute intr-o perioada de timp rezonabila. In aceste conditii, valoarea contabila a stocurilor trebuie scazuta sub nivelul costului la valoarea ce se preconizeaza a fi recuperata din vanzarea acestora. Dar, scaderea valorii contabile ia in considerare costurile estimate de finalizare si vanzare, dar nu trebuie sa includa un profit brut aferent acestor costuri.

Scaderea valorii contabile la valoarea realizabila neta trebuie determinata element cu element, cu exceptia cazurilor in care realitatea nu permite evaluarea fiecarui element, iar elementele stocului sunt similare sau complementare. Elementele sunt similare sau complementare atunci cand provin din aceeasi linie de produs, au scopuri sau utilizari finale si sunt produse si vandute pe piata in aceeasi zona geografica. Aceasta pare sa prezinte un grad standard mult mai strict pentru gruparea stocurilor decat cel aplicat in unele tari unde gruparea stocului din acest punct de vedere reprezinta o practica uzuala. Valoarea realizabila neta trebuie determinata avand la baza conditiile existente la data incheierii bilantului. Aceasta evaluare, totusi, necesita exercitarea rationamentului profesional. Prin urmare trebuie avute in vedere toate informatiile disponibile, inclusiv modificarile ulterioare ale preturilor de vanzare sau costurilor. De exemplu, o crestere ulterioara a pretului va demonstra probabil ca o scadere a pretului ce a avut loc anterior datei bilantului a fost temporara si ca nu este necesara nici o reducere a valorii contabile a stocului (sau este necesara o reducere mai mica). O scadere ulterioara a pretului poate indica o problema ce a existat la data bilantului, cum ar fi o reducere a pretului de vanzare al unui produs competitiv. In consecinta, modificarile ulterioare in preturile de vanzare sau costuri trebuie analizate pentru a se determina daca acestea reprezinta punctul culminant al unor conditii prezente la data bilantului sau pot fi atribuite unor evenimente ce apar in perioadele ulterioare. In mod evident, cu cat momentul aparitiei acestor modificari este mai indepartat de data bilantului cu cat este mai putin probabil sa fie atribuit unui eveniment ulterior. IAS 2 solicita ca o reducere a valorii contabile la valoarea realizabila neta luata intr-o perioada anterioare sa fie stornata atunci cand conditiile ce au constituit motivul reducerii valorii contabile au incetat sa existe. In cazul marfurilor sau altor produse finite, ori servicii ce sunt subiect al unor frecvente fluctuatii de piata, aceasta practica ar putea avea ca rezultat oscilatii dramatice ale rezultatelor activitatii de exploatare numai din castigurile si pierderile nerealizate. Tot IAS 2 solicita prezentarea de informatii privind reducerile valorii contabile semnificative ce au fost stornate in perioada de exercitiu si conditiile aferente acestora.

Prezentarea informatiilor solicitata de IAS 2 are mai multe cerinte: - de a nu considera ca o cerinta uzuala in ceea ce priveste prezentarea informatiilor evidentierea separata a informatiilor privind valoarea de inregistrare a stocului ce a fost redusa la valoarea realizabila neta. Totusi se considera ca este important pentru valoarea prognozata a situatiilor financiare ca utilizatorii sa cunoasca valoarea stocurilor unei intreprinderi, a caror valoare contabila a fost redusa. - prezentarea informatiilor solicitata este utila in efectuarea comparatiilor datorita caracterului special al metodei LIFO. Totusi, aceasta necesita calcularea valorii stocului la data bilantului utilizand fie metoda mediei ponderate, metoda FIFO sau metoda costurilor curente. Din punct de vedere practic, informatiile necesare pentru aceasta calculatie sunt de regula disponibile, iar in cele mai multe din cazuri, diferentele intre aceste trei metode sunt nesemnificative. - formatele alternative permise pentru prezentarea informatiilor referitoare la costurile aferente veniturilor raportate pentru perioada de exercitiu sunt consecvente cu diverse formate ale contului de profit si pierderi, ce sunt permise in multe tari si aprobate de Comunitatea Europeana. - IAS 2 solicita prezentarea informatiilor privind valoarea de inregistrare a stocurilor, clasificate intr-o maniera corespunzatoare tipului de intreprindere. Cele mai uzuale clasificari sunt aprovizionarile, materii prime, productia in curs de executie si productia finita. Totusi, acste clasificari nu sunt potrivite pentru toate intreprinderile si trebuie utilizate numai in mod corespunzator. Odata facuta alegerea, clasificarea trebuie aplicata in mod consecvent. Cu alte cuvinte, costul istoric trebuie sa includa o alocare sistematica a costurilor generale de productie care se refera la aducerea stocurilor in pozitia si amplasarea lor curenta. Alocarea costurilor generale fixe se face in baza capacitatii normale a spatiilor de productie. Deci, situatiile financiare trebuie sa prezinte urmatoarele informatii: - politicile contabile, inclusiv formulele utilizate pentru determinarea costului; - valoarea contabila totala a stocurilor si valoarea contabila a fiecarei categorii de stocuri; - valoarea stocurilor inregistrate la valoarea realizabila neta; - valoarea oricaror diminuari si stornari ale diminuarii valorii stocurilor; - circumstantele/ evenimentele care au condus la stornarea diminuarii valorii stocurilor; - stocurile gajate in contul datoriilor; - valoarea contabila a diminuarii valorii pana la valoarea realizabila neta daca aceasta este semnificativa ca marime, incidenta sau natura; - costurile stocurilor recunoscute drept cheltuiala sau costurile de exploatare imputabile veniturilor din activitatile curente, clasificate dupa natura lor si considerate cheltuiala; - in cazul utilizarii metodei LIFO, se evidentiaza diferenta dintre valoarea bilantiera a stocurilor si: fie valoarea cea mai mica dintre costul calculat conform FIFO sau costul mediu ponderat si valoarea realizabila neta, fie valoarea cea mai mica dintre costul curent la data bilantului si valoarea realizabila neta.

2. Studiu de caz privind IAS 12.Evoluia strii de echilibru financiar al ntreprinderii. Rentabilitate.

INCLUDEPICTURE "http://1.1.1.5/bmi/www.contabilii.ro/templates/beez/images/trans.gif" \* MERGEFORMATINET

Studiu de caz:

Bilanurile contabile ale ntreprinderii pe ultimii trei ani se prezint astfel:N-2N-1N

Imobilizri necorporale (brevete)300.000300.000300.000

Imobilizri corporale900.000600.000480.000

Stocuri1.500.0001.680.0001.800.000

Creane1.800.0001.680.0001.860.000

Disponibiliti150.000120.000180.000

Capital social450.000450.000450.000

Rezerve90.00060.00060.000

Obligaii nefinanciare2.220.0002.250.0002.700.000

Obligaii financiare1.890.0001.620.0001.410.000

Se cere:

a. S analizai n dinamic principalele funcii ale ntreprinderii i evoluia strii de echilibru financiar al ntreprinderii. (4 p.)

b. S analizai evoluia pragului de rentabilitate al ntreprinderii tiind c rata de remunerare a activelor n pia s-a meninut la 12%, iar rata de capitalizare a firmei a fost de 15%. (4 p.)

c. Ce valoare ar fi avut bilanul total din anul n, la finele anilor n-6 i n+4, (2 p.)

A.Pentru analiza n dinamic a funciilor ntreprinderii este necesar realizarea bilanului funcional.

Analiza funciei de investiii: se face prin raportarea imobilizrilor / total active x 100n-2900.000 /2.130.000*100 = 42,25%

n-1600.000 /1.830.000*100 = 32,79%

n480.000 /1.620.000*100 = 29,63%

----au sczut investiiile.

Analiza funciei de exploatare: se face prin raportareaactivelor circulante totale obligaiile nefin.

total activ

n-21.080.000 /2.130.000*100 = 50,70%

n-11.110.000 /1.830.000*100 = 60,66%

n960.000 /1.620.000*100 = 59,26%

Se observ canalizarea eforturilor ntreprinderii spre producie.

Analiza funciei de trezorerie: 100 funcie de investiii funcia de exploataren-2100-42,25-50,7 = 7,05%

n-1100-32,79-60,66 = 6,55%

n100-29,63-59,26 = 11,11%

Lichiditilefluctueaz ca urmare a creterii / descreterii interesului fa de funciile de investiii i exploatare.

Analiza funciei de finanare.

Pentru analiza funciei de finanare, relevanteste calcularea capacitii de ndatorare i a levierului financiar.

Capacitatea de ndatorare =capitaluri proprii / capital permanentn-2240.000 /2.130.000 = 0,1126

n-1210.000 / 1.830.000 = 0,1147

n210.000 / 1.620.000 = 0,129

Se observ o cretere a capacitii de ndatorare i dac va depi pragul de 0,5 va exprima alte posibiliti de ndatorare.

Levierul financiar este un indicator de risc financiar = Datoriitotale / capitaluri proprii.

Avnd n vedere c cerina este analiza funciilor ntreprinderii, n calculul levierului nu lum obligaiile nefinanciare.n-21.890.000 /240.000 = 7,88

n-11.620.000 /210.000 = 7,71

n1.410.000 / 210.000 = 6,71

Se observ c a crescut puterea de acoperire a datoriilor din capitalurile proprii.

Inversul levierului este rata autonomiei financiare = capitaluri proprii / datorii totale,

care dac este > 1 arat capacitatea de acoperire a datoriilor din capitalurile proprii.n-21/7,88 = 0.1269 < 1

n-11/7.71 = 0.1297 < 1

n1/6.71 = 0.1490 < 1

Dei coeficientul ratei autonomiei financiare a crescut n timp, n nici o perioad nu se pot acoperi datoriile din capitalurile proprii.

Pragul de rentabilitate = activ net corectat * i , i= rata de remunerare a activelor

Activ net corectat= capital propriu

N-2N-1

N

Activ net corectat

240.000210.000

210.000

Prag de reantabilitate28.80025.20025.200

ANC = Capitaluri proprii = Total active Datorii = 210.000

Pentru determinarea valorii bilantului din anul n corespunzator anului n-6 se foloseste tehnica capitalizarii:

x(1+i)n= y ,unde y = ANContabil = 210000, i = 15%, n=6 rezulta X= 90.789

x=210.000/(1+0,15)=90.789

Pentru determinarea valorii bilantului din anul n corespunzator anului n+4 folosim tehnica actualizarii: x = y / (1+i)n, unde x = ANContabil = 210000, i = 15%, n=4 rezulta y= 367.291

y= 210.000(1+0,15)=367291

3. Studiu de caz privind IAS 14.Raportarea pe segmente

1.Obiective si arie de aplicabilitate

Principalul obiectiv al Standardului International de Contabilitate (IAS 14- Raportarea pe segmente) este de a stabili principiile de raportare financiara pe segmente informatiile cu privire la diferite tipuri de produse si servicii pe care o entitate le produce si la zonele geografice diferite in care isi desfasoara activitatea pentru a ajuta utilizatorii situatiilor financiare:

sa inteleaga mai bine rezultatele anterioare ale entitatii;

sa evalueze mai bine riscurile si beneficiile entitatii;

sa emita opinii mai bine fundamentate despre entitatea luata ca intreg.

Acest Standard va fi aplicat in seturi complete de situatii financiare publicate care corespund Standardelor Internationale de Contabilitate. Un set complet de situatii financiare cuprinde bilantul, contul de profit si pierdere, situatia fluxurilor de trezorerie, situatia privind modificarea capitalurilor proprii, note cuprinzand un rezultat al politicilor contabiles emnificative si alte note explicative.

Standardul International de Contabilitate IAS 14- Raportarea pe segmente se aplica tuturor entitatilor ale caror titluri de capitaluri proprii sau de datorie sunt tranzactionate pe o piata publica a valorilor imobiliare si celor care se afla in curs de a emite astfel de instrumente. Daca o entitate ale carei titluri nu sunt tranzactionate public intocmeste situatii financiare care corespund Standardelor Internationale de Contabilitate si doreste sa prezinte in mod voluntar informatiile financiare pe segmente trebuie sa o faca in totala concordanta cu acest Standard.

O entitate mama prezinta informatii pe segmente numai pe baza situatiilor financiare consolodate. Daca o filiala a entitatii mama este ea insasi o entitate ale carei titluri de valori sunt tranzactionate pe o piata publica, atunci ea va prezenta informatii pe segmente in propriul ei raport financiar.

2. Definitii

Un segment raportabil este un segment de activitate sau un segment geografic unde se aplica simultan urmatoarele conditii:

majoritatea (mai mult de 50%) din veniturile sale din vanzari sunt castigate extern.

veniturile sale din vanzari catre clientii externi si din tranzactii cu alte segmente, rezultatul segmentului (profit sau pierdere) sau activele sale reprezinta 10% sau mai mult din valoarea totala corespunzatoare tuturor segmentelor.

Segmentul de activitate este o componenta distincta a unei entitati ce este angajata in furnizarea de bunuri si servicii care sunt subiectul riscurilor si beneficiilor diferite de cele ale altor segmente de activitate.

Factorii ce trebuie luati in considerare la identificarea segmentelor de activitate sunt:

natura bunurilor si serviciilor;

natura proceselor de productie;

tipul sau clasa de clienti pentru bunuri si servicii;

metodele utilizate pentru distribuirea bunurilor sau furnizarea serviciilor.

Segmentul geografic este o componenta distincta a unei entitati care este angajata in furnizarea de bunuri si servicii in cadrul unui mediu economic specific si care este subiectul riscurilor si beneficiilor diferite de cele ale componentelor care opereaza in alte medii economice.

Factorii ce ar trebui luati in considerare la identificarea segmentelor geografice sunt:

similitudinea conditiilor economice si politice;

relatiile dintre diferitele zone geografice;

apropierea operatiunilor;

reglementari privind controlul schimbului valutar;

riscurile valutare aferente.

Venitul pe segment este venitul raportat in cadrul contului de profit si pierdere, care este direct atribuibil unui segment si partea relevanta a venitului unei entitati care poate fi alocata unui segment pe o baza rezonabila. Aceasta include vanzari catre clientii externi si venituri din tranzactii cu alte segmente din cadrul aceleiasi entitati.

Acest venit nu include:

elemente extraordinare;

venituri din dobanzi sau dividende in afara cazului in care activitatile segmentului au in primul rand o natura financiara;

castiguri din vanzari ale investitiilor sau castiguri din stingerea datoriilor, in afara cazului in care activitatile segmentului au in primul rand o natura financiara.

Cheltuielile pe segment rezulta din activitatile de exploatare ale unui segment, care sunt direct atribuibile segmentului si din partea relevanta a unei cheltuieli ce poate fi alocata segmentului pe o baza rezonabila. Acestea includ cheltuielile ce privesc vanzarile catre clientii externi si cheltuielile ce privesc tranzactiile cu alte segmente ale aceleiasi entitati.

Cheltuielile pe segment nu includ:

elementele extraordinare;

dobanda, inclusiv dobanda generata de avansuri sau imprumuturi de la alte segmente, in afara cazului in care activitatile segmentului au in primul rand o natura financiara;

pierderi din vanzari ale investitiilor sau pierderi din stingerea datoriilor, in afara cazului in careactivitatile segmentului au in primul rand o natura financiara;

cheltuieli cu impozitul pe profit;

si cheltuieli generale, cum ar fi cele referitoare la sediul central al entitatii, cheltuieli care se refera la entitate ca intreg, mai degraba decat la segmente individuale.

Rezultatele pe segment sunt veniturile pe segment minus cheltuielile pe segment.

Rezultatul pe segment este determinat inainte de a se face orice ajustari pentru interesele minoritare.

Activele pe segment sunt acele active de exploatare care sunt utilizate de un segment in activitatile sale de exploatare si care sunt direct atribuibile segmentului, sau care pot fi alocate segmentului pe o baza rezonabila.

Activele pe segment nu includ:

investitiile contabilizate conform metodei punerii in echivalenta, daca profitul sau pierderea acestora este inclusa in veniturile segmentului;

partea unui asociat in participatie din activele de exploatare ale unei societati controlate in comun, contabilizata prin metoda de consolidare proportionala.

Datoriile pe segment sunt acele datorii de exploatare care rezulta din activitatile de exploatare ale unui segment si care sunt direct atribuibile segmentului, sau care pot fi alocate segmentului pe o baza rezonabila.

Datoriile pe segment nu includ:

datorii purtatoare de dob anda, daca rezultatele segmentului includ cheltuiala cu dobanda;

partea unui asociat in participatie din datoriile unei entitati controlate in comun, contabilizata prin metoda de consolidare proportionala.

Datoriile pe segment nu includ datoriile din impozitul pe profit.

Activitatile de exploatare sunt reprezentate de principalele activitati producatoare de venituri ale unei entitati si de alte activitati care nu sunt clasificate ca activitati de investitii sau de finantare.

3. Prezentarea informatiilor

Prin fiecare segment primar, trebuie prezentate urmatoarele informatii:

venitul pe segment, facandu-se distinctia intre vanzarile catre clientii externi si veniturile din alte segmente;

rezultatul pe segment;

valoarea contabila a activelor pe segment;

costul imobilizarilor corporale si necorporale achizitionate;

alte cheltuieli care nu au natura de numerar,

partea din profitul sau pierderea net(a) a unei investitii, contabilizata in conformitate cu metoda punerii in echivalenta;

o reconciliere intre informatiile despre segmentele raportabile si situatiile financiare consolidate, in ceea ce priveste, veniturile, rezultatul, activele si datoriile pe segment.

Pentru fiecare segment secundar, trebuie prezentate urmatoarele informatii:

veniturile din vanzarile catre clientii externi;

valoarea contabila a activelor pe segment,

costul imobilizarilor corporale si necorporale achizitionate.

Alte prezentari de informatii cerute:

venitul oricarui segment pentru care venitul extern al segmentului este 10% sau mai mult din venitul entitatii, dar care nu este segment raportabil datorita faptului ca majoritatea venitului sau este generat din transferuri interne;

baza de evaluare a transferurilor prin pret intre segmente;

modificarile politicilor contabile pe segment;

tipurile de produse si servicii din fiecare segment de activitate;

alcatuirea fiecarui segment geografic.

4. Exemple: Raportarea pe segmente

Holier Inc. Este o entitate diversificata, care opereaza in cinci segmente de activitate si patru segmente geografice.

Urmatoarele informatii financiare se refera la exercitiul financiar cu inchidere la 31 decembrie 2009.

Date pe segmente de activitate (in mii USD)BereBauturi nealcooloceHoteluriVanzare cu amanuntulAmbalajeTotal

Venituri total din vanzari2.2491.2444.8943.8157.55219.754

- catre clienti externi8095434.0293.0215.21113.613

- catre alte segmente14407018657942.3416.141

Rezultatul pe segment631(131)714(401)1.5102.323

Active4.9773.4755.2531.0728.25823.055

Date pe segmente geografice (in mii USD)

FinlandaFrantaMarea BritanieAustraliaTotal

Venituri total din vanzari7.1111.3713.4517.82119.754

- catre clienti externi6.8411.0002.1643.60813.613

- catre alte segmente2703711.2874.2136.141

Rezultatul pe segment1.536(478)3947712.323

Active9.2315.00136675.13623.035

Explicatie:

Primul pas in identificarea segmentelor de activitate si geografice raportabile ale entitatii este identificarea acelora care castiga majoritatea veniturilor din vanzarile catre clientii externi.

Segmente% din vanzarile la externSe califica

De activitate:

Bere809/2.249 = 36%Nu

Bauturi nealcoolice543/1.241 = 44%Nu

Hoteluri4.049/4.894 = 82%Da

Vanzari cu amanuntul3.021/3.815 = 79%Da

Ambalaje5.211/7.552 = 69%Da

Geografice:

Finlanda6.841/7.111 = 96%Da

Franta1.000/1.371 = 73%Da

Marea Britanie2.164/3.451 = 63%Da

Australia3.608/7.821 = 46%Nu

Segmentele raportabile conform IAS 14-raportarea pe segmente, sunt cele care au indeplinit prima conditie si anume: majoritatea (mai mult de 50%) din veniturile sale din vanzari sunt castigate la extern.

In cazul entitatilor Hollier Inc. Segmentele raportabile sunt:

Segmentele de activitate: Hoteluri (82%), Vanzari cu amanuntul (79%) si Ambalaje (69%);

Segmentele geografice: Finlanda (96%), Franta (73%), Marea Britanie (63%).

Pasul al doilea in identificarea segmentelor de activitate si geografice raportabile este garantarea ca pragurile de 10% pentru veniturile rezultate fie din vanzari, fie din rezultatul pe segment sau din active sunt indeplinite de acele segmente care s-au calificat la primul pas.

Pragurile sunt calculatr dupa cum urmeaza:

venituri din vanzari atat pentru segmentele de activitate cat si pentru segmentele geografice = 10% * 19.754 = 1.975 mii UDS;

rezultattul pe segment

pentru segmentele de activitate = 10% din maximul dintre (631+714+1.510) sau (131+401) = 286 mii USD pentru segmentele geografice = 10% din maximul dintre (1.536+494+771) sau (478) = 280 mii USD active atat pentru segmentele de activitate cat si pentru segmentele geografice = 10% *23.035 = 2.304 mii USDSegmentePraguri care sunt atinseSe califica

De activitate:

HoteluriVanzari, rezultat, activeDa

Vanzari cu amanuntulVanzari, rezultatDa

AmbalajeVanzari, rezultat, activeDa

Geografice:

FinlandaVanzari, rezultat, activeDa

FrantaRezultat, activeDa

Marea BritanieVanzari, rezultat, activeDa

Conform IAS 14-Raportarea pe segmente, segmentele raportabile care au indeplinit prima conditie, pentru a fi raportabile trebuie sa indeplineasca simultan o alta conditie, respectiv, veniturile sale din vanzari sau rezultatul segmentului sau activele sale sa reprezinte 10% sau mai mult din valoarea totala corespunzatoare tuturor segmentelor.

In cazul entitatii Hollier Inc. Segmentele raportabile de activitate si geografice identificate la primul pas raman raportabile deoarece fiecare dintre acestea au cel putin un element (venit din vanzari, rezultat pe segment sau active) care atinge pragul de 10%.

Pasul al treilea in identificarea segmentelor de activitate si geografice raportabile ale entitatii consta in verificarea daca veniturile externe totale, atribuibile segmentelor raportabile, censtituie cel putin 75% din venitul total consolidat al entitatii.

Venit total din vanzari externe = 13.613 mii USD

venitul extern al segmentelor de activitate raportabile este:

4.029+3.021+5.211 = 12.261 mii USD si reprezinta 90% din venitul total din vanzari externe;

- venitul extern al segmentelor geografice raportabile este:

6.841+1.000+2.164 = 10.005 mii USD si reprezinta 73,5% din venitul total din vanzari externe si deci mai putin de 75%.

Conform IAS 14-Raportarea pe segmente, daca venitul total extern al segmentelor raportabile constituie mai putin de 75% din venitul total consolidat al entitatii, trebuie identificate segmente suplimentare ca segmente raportabile, chiar daca ele nu ating pragurile, pana cand cel putin 75% din totalul consolidat al entitatii este inclus pe segmente raportabile.

In cazul entitatii Hollier Inc. trebuie acum identificate segmente geografice suplimentare ca segmente raportabile iar Australia, in baza acestei cerinte, se califica si ea ca segment geografic raportabil.

Segmente raportabile ale entitatii Hollier Inc. sunt urmatoarele:

Segmente de activitate: Hoteluri, Vanzari cu amanuntul si Ambalaje;

Segmente geografice: Finlanda, Franta, Marea Britanie si Australia.

4. Studiu de caz privind IAS 16.1. Obiectul standardului

Acest Standard are ca obiectiv descrierea tratamentului contabil pentru imobilizari corporale iar, in cadrul acestuia, identificarea momentului d erecunoastere a acestor active, a valorii lor contabile si a amortizarii aferente constituie problemele centrale ale Standardului.

Standardul prevede recunoasterea unei imobilizari corporale ca active, in primul rand, atunci cand satisface definitia si criteriile de recunoastere pentru un active, in general, asa cum sunt ele definite in Cadrul general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare.

Imobilizarile constituie la majoritatea intreprinderilor, cea mai mare parte a activelor, cu deosebire la intreprinderile industriale, iar modul de contabilizare a acestora influenteaza rezultatele financiare declarate.

2.Determinarea costului unei imobilizari corporale

La 30 iunie 2002, societatea a achizitionat un echipament de productie pentru 250 mil. lei, realizandu-se urmatoarele cheltuieli suplimentare:

transport 18 mil. lei;

instalare 24,5 mil. lei;

cheltuieli generale indirecte 3 mil. lei.

Punerea in functiune a durat 3 luni si s-au facut cheltuieli cu punerea in functiune de de 21 mil. lei. In primele 5 luni cantitatile de produse realizate cu acest echipament au condus la o pierdere operationala de 15 mil.lei. Durata de viata utila a echipamentului este de 10 ani, iar valoarea reziduala este de 18 mil. lei. Cheltuielile de dezafectare sunt estimate la 12,5 mil.lei.

La 31 decembrie 2002, conducerea intreprinderii ia decizia de a contabiliza echipamentul la valoarea sa justa, in viitor, pentru a mentine capitalul intreprinderii.

Se cere:

1. Care valoarea ce va fi contabilizata drept cost al acestui echipament?

2. Care sunt cheltuielile anuale care vor fi cuprinse in situatiile financiare, reprezentand consumarea avantajelor economice viitoare ale acestui active?

3. Contabilizarea la valoarea justa permite mentinerea capitalului?

4. Cum se determina valoarea justa?

Rezolvare:

1. Costul ce va contabilizat pentru acest activ si va reprezenta valoarea de inregistrare este de 313,5 mil. lei.

- pret cumparare

250,0 mil. lei

- cheltuieli de livrare

18,0 mil. lei

- cheltuieli de instalare

24,5 mil. lei

- cheltuieli de punere in functiune

21,0 mil. lei

Total cost

313,5 mil. lei

2. Cheltuielile anuale cu acest echipament se determina astfel:

- Cost

313,5 mil. lei

- Valoare reziduala

(18,0) mil lei

- Cheltuieli dezafectare

12,5 mil.lei

Valoare amortiabila

308,0 mil. lei

Cheltuiala anuala ce va fi inregistrata in situatiile financiare este de 30,8 mil. lei (308,0:10); in anul 2002, insa, in situatiile financiare se va regasi o cheltuiala corespunzatoare perioadei de numai 3 luni, respectiv 7,7 mil. lei (metoda liniara de amortizare).

3. Tratamentul contabil sugerat de conducerea intreprinderii nu va fi suficient pentru mentinerea capitalului, pentru motivele urmatoare:

nimic nu se intrevede pentru mentinerea costurilor actuale ale stocurilor, lucrarilor in curs si celorlalte active nemonetare;

nimic nu se intrevede pentru costurile de detinere a activelor monetare;

nimic nu se intrevede in legatura cu nivelul amortismentelor.

4. Valoarea justa a terenurilor si constructiilor este, in general, valoarea de piata pentru o utilizare curenta, ceea ce presupune utilizarea continua a activului intr-o operatiune identica sau similara. Valoarea justa se determina dupa o estimare realizata in general de catre evaluatorii profesionisti.

Valoarea justa aechipamentelor este, in general, valoarea de piata a acestora, determinata printr-o expertiza. Cand valoarea de piata ne este determinabila, datorita naturii particulare a activului si frecventei reduse a vanzarilor, cu exceptia situatiei cand activul este in lichidare, el se evalueaza la costulde inlocuire net.

Valoarea justa a imobilizarilor corporale este, in general, bazata pe o utilizare reala; pentru activul a carei utilizare viitoare va fi schimbata, valoarea justa se va determina pe acelasi principiu, aplicat pentru active similare, utilizate in acelasi scop.

5. Studiu de caz privind IAS 17. 1. Obiectivul standardului

Obiectivul acestui Standard este de a stabili, pentru locatari i locatori, politicilecontabile corespunztoare i elementele ce trebuie evideniate cu privire la leasingulfinanciar i operaional.

2. Leasing-ul

Aprut ca o noutate n economia noastr de tranziie, metoda Leasing i areorigini mai vechi n relaiile economice dintre oameni, manifestndu-se, la nceput, ca oform simpl de nchiriere pe termen mediu sau chiar lung, a unor anumite bunuri ceputeau fi exploatate sub aceast form, contra unei anumite pli convenite de pri. Origineaetimologici-o regsete nenglezescul lease,care, subaspecteconomic poate mbrca mai multe sensuri, printre care:- contract de nchiriere;- contract de arend;- contract de concesiune etc.

Lesing-ul este un acord prin care locatorul cedeaza locatarului, in schimbulunei plati sau serii de plati, dreptul de a utiliza un bun (imobilizare corporala sau teren)pentru o perioada convenitade timp. Alte aranjamente care suntin esentaasemanatoarecu leasingul, cum ar fi contractele de angajament cumparare, carterele maritime si asa ma departe sunt considerate a fi leasing-uri in contextul Standardului.

3. Studiu de caz :

Societatea de leasing X incheie un contract de leasing cu S.C. JeanionIntertrans S.R.L.dupa ce a parcurs toateetapele de intocmire.Contractul de leasing cuprinde urmatoareleinformatii :

- costul de achiziie al mijlocului d transport pentru societatea de leasing este de10.000 EUR*4,20lei/ = 42.000lei;

- durata de utilizare a bunului = 7 ani;

- durata contractului de leasing = 3ani (12 trimestre);

- valoarea rezidual estimat = 1.200 ;

- valoarea unei rate far TVA = 920 ;

- dabnda folosit pentru stabilirea ratelor 3% / trimestru ;

- cursurile de schimb:- la facturarea primei rate 1 = 4,25 lei ;

- la vnzarea bunului, la expirarea contractului de leasing1 = 4,50 lei;

- valoarea recuperat de locatar este de 9158 ;

- in urma repartizrii ratelor pe trimestru rezult:- dobnda total =1882, din care in primul trimestru = 275;

- diferena de rat = 645 .

Locator

(societatea X):

1. Achiziia mijlocului de transport:% =40449.980

2133

42.000

4426

7.980

2. Predarea n leasing a bunului 2678=2133 42.000

Predarea in leasing a bunului se face la cost de achizitie

3. Facturarea primei rate de leasing4111=

%4.430,842678 2.709

766 1.155

765 46

4427 520,84

5. Vnzarea bunului la valoarea rezidual461=

%6.426

2678 3.536,4

7583 1.863,6

4472 1.026

Contabilitatea locatarului1.Primirea bunului n leasing:2133=16742.000

2.nregistrarea amortizrii lunare:6811=2813500,15

Ca = 100/7=14,29% ;

Aa= 42000* 14,29%=6001,80;

Al = 6001,80/12 = 500,15

4.Primirea facturii pentru rata de leasing:%=4014.430,841672.709

666 1.155

665 46

4426 520,84

3.864 = 8036

5.Primirea facturii pentru valoarea rezidual :

%=4046.426167 3.536,4

2133 1.863,6

4426 1.026

6. Studiu de caz privind IAS 20.Contabilitatea subventiilor guvernamentale si prezentarea informatiilor legate de asistenta guvernamentala

1. Arie de aplicabilitate

Acest standard se aplica in contabilitatea si prezentarea subventiilor guvernamentale, precum si in prezentarea altor forme de asistenta guvernamentala.

Acest standar nu opereaza cu:

problemele speciale ce apar in contabilitatea subventiilor guvernamentale in situatiile financiare ce reflecta efectele modificarii preturilor sau in informatiile suplimentare de natura similara;

asistenta guvernamentala care este acordata unei intreprinderi sub forma de beneficiice sunt disponibile in determinarea profitului impozabil sau care sunt determinate ori limitate pe baza datoriei privind impozitul pe profit (cum ar fi perioadele de scutire de la plata impozitului pe profit, creditele fiscale pentru investitii, reducerile de valoare privind amortizarea accelerata si ratele reduse ale impozitului pe profit);

participarea guvernamentala la conducerea unei intreprinderi;

subventiile guvernamentale acoperite de IAS 41, Agricultura;

2. Definitii

Urmatorii termeni se utilizeaza in acest Standard cu intelesul specificat mai jos:

Guvernul se refera la guvernul propriu-zis, la agentiile guvernamentale si la alte institutii similare, locale, nationale sau internationale;

Asistenta guvernamentala reprezinta actiunile intreprinse de guvern cu scopul de a acorda beneficii economice specifice unei intreprinderi sau unei categorii de intreprinderi care indeplinesc anumite criterii. In intelesul acestui Standard, asistenta guvernamentala nu include doar beneficii oferite indirect, prin actiunile guvernului, care influenteaza conditiile economice generale, cum ar fi provizioane pentru infrastructuri in zonele de dezvoltare sau impunerea unor constrangeri comerciale intreprinderilor concurente;

Subventiile guvernamentale reprezinta asistenta acordata de guvern sub forma unor transferuri de resurse catre o intreprindere in schimbul respectarii, in trecut sau in viitor, a anumitor conditii referitoare la activitatea de exploatare a acestei intreprinderi. Subventiile exclud acele forme de asistenta guvernamentala carora nu li se poate atribui, in mod rezonabil, o anumita valoare, precum si acele tranzactii cu guvernul care se pot distinge de operatiunile comerciale normaleale intreprinderii;

Subventiile aferente activelor reprezinta subventii guvernamentale pentru acordarea carora principala conditie este ca intreprinderea beneficiara sa cumpere, sa conrtruiasca sau sa achizitioneze active imobilizate. De asemenea, pot exista si conditii secundare care restrictioneaza tipul sau amplasarea activelor sau perioadele in care acestea urmeaza a fi achizitionate sau detinute;

Subventiile aferente veniturilor cuprind toate subventiile guvernamentale diferite de cele pentru active;

Imprumuturile nerambursabile sunt imprumuturi al caror creditor se angajeaza sa disperseze debitorul de rambursarea acestora, daca se indeplinesc anumite conditii prestabilite;

Valoarea justa reprezinta suma pentru care un activ poate fi tranzactionat de bunavoie, intre parti aflate in cunostiinta de cauza, in cadrul unei tranzactii cu pretul determinat in mod obiectiv.

3. Studiu de caz

O societate primeste o subventie pentrufinantarea a 60% din valoarea unui echipament de productie. Conditia primirii subventiei este utilizarea echipamentului in productia pe toata durata economica utila de viata. Costul de achizitie al echipamentului de productie este 500.000.000 lei. Conform politicilor contabile privind amortizarea imobilizarilor corporale, societatea stabileste ca in primul an utilizarea echipamentului reflecta recuperarea unei valori de 80.000.000 lei din costul de achizitie.

Venitul aferent subventiei primite, corespunzator cheltuielilor aferente primului an de utilizare, se va aloca sistematic, astfel:

Venitul aferent subventiei = 60% * costurile vizate a fi compensate = 60% * 80.000.000 lei = 48.000.000 lei.

Asadar, primirea unei subventii de 60% din valoarea activului finantat implica recunoasterea unui venit egal cu 60% din costul aferent utilizarii activului. Pentru un activ imobilizat amortizabil costul aferent utilizarii lui este egal cu valorea amortizarii sale. De aceea, la un cost cu amortizarea de 80.000.000 lei recunoscut in primul an de utilizare a imobilizarii, venitul din subventia primita este de 60%, adica 48.000.000 lei.

Subventiile legate de activele neamortizabile pot solicita, de asemenea, indeplinirea unor anumite obligatii si atuncise vor recunoaste ca venituri de-a lungul perioadelor care confirma costul realizarii respectivelor obligatii. De exemplu, o subventie pentru agricultura poate fi conditionata de construirea unei cladiri pe terenul respectiv si poate fi recunoscuta ca venit de-a lungul perioadei de existenta a cladirii.

4. Concluzii

Veniturile obtinute din primirea unei subventii pot sa aiba o valoare diferita de costurile ce vor fi acoperite de subventia respectiva. Aceasta situatie se intalneste mai ales atunci cand subventia are la baza obiective non-financiare.

Veniturile aferente subventiei nuvor fi recunoscute in momentul intrarii disponibilului banesc, ci pe masura costurilor efectuate de firma pentru indeplinirea conditiilor de primire a subventiei. O posibilitate este ca firma sa-si estimeze cheltuielile totale necesare pentru indeplinirea conditiilor impuse pentru primirea subventiei si sa inregistreze anual venituri din subventii proportional cu cheltuielile efectuate in anul respectiv in totalul cheltuielilor estimate.

7. Studiu de caz privind IAS 21.Efectele variatiilor cursurilor monedelor straine

1. Aria de aplicabilitate

Politicile si optiunile contabile referitoare la efectele variatiilor cursurilor monedelor straine fac obiectul normei IAS 21 Efectele variatiilor cursurilor monedelor straine. Ea trebuie sa fie aplicata:

pentru contabilizarea tranzactiilor in monede straine si pentru conversiunea situatiilor financiare ale activitatilor in strainatate, care sunt cuprinse in situatiile financiare ale intreprinderii, prin integrare globala, integrare proportionala sau punere in echivalenta.

Norma IAS 21 nu se aplica pentru urmatoarele probleme:

stabilirea monedei in care o intreprindere isi prezinta situatiile financiare. De regula, moneda de raportare este moneda oficiala din tara in care se afla sediul societatii. Totusi, unele intreprinderi domiciliate intr-o anumita tara utilizeaza ca moneda de raportare moneda altei tari. In cazul in care intrprinderea utilizeaza o moneda diferita de moneda tarii in care ea isi are domiciliul, norma impune indicarea motivelor pentru care ea utilizeaza aceasta moneda, ca si mentionarea motivului ce explica orice schimbare a monedei de prezentare;

contabilitatea operatiunilor de acoperire a riscului de curs valutar. Norma nu prevede reguli privind contabilizarea acoperiri impotriva riscurilor pentru elementele monetare, cu exceptia clasificarii diferentelor de curs valutar aferente unei datorii in valuta contabilizate ca o acoperire impotriva riscurilor unei investitii nete intr-o entitate externa. Alte aspecte ale contabilitatii de acoperire fac obiectul Normei IAS 39 Instrumente financiare: recunoastere si evaluare;

retratarea situatiilor financiare din moneda de raportare in alta moneda ca urmare a conventiei stabilite cu alti utilizatori, considerata conversie conventionala. De regula conversiile conventionale se realizeaza prin aplicarea unui singur curs de schimb valutar la toate valorile ce se gasesc in situatiile financiare. Acelasi curs de schimb se utilizeaza si pentru situatiile financiare ale perioadelor precedente, deoarece modificarile cursului de schimb pe parcursul anilor au fost luate deja in considerare in momentul intocmirii situatiilor financiare de baza, Procedand astfel, se pastreaza atat corelatiile dintre valorile incluse in situatiile financiare ale exercitiului curent, cat si corelatiile dintre valorile aferente tuturor perioadelor prezentate in situatiile financiare;

prezentarea intr-un tablou al fluxurilor de trezorerie a fluxurilor monetare care provin din tranzactiile in monede straine sau a conversiunii fluxurilor de trezorerie a unei activitati in strainatate. Aceasta problema face obiectul Normei IAS 7 Tabloul fluxurilor de rtrezorerie.

2. Studiu de caz

Se presupune ca prin conversia unei entitati externe A s-a obtinut un castig din conversie raportat in capitalurile proprii de 100.000.000 lei. Daca societatea mama cu sediul in Romania ar fi incheiat o tranzactie deacoperire erfect eficienta (care ar fi implicat, sa spunem, o serie de contracte forward), s-ar fi obtinut o pierdere de 100.000.000 lei care, potrivit IAS 21, ar fi fost raportata in capitalurile proprii si ar fi compensat castigul din conversie.

Avand in vedere metodologia de conversie prevazuta de IAS 21 pentru o entitate externa, acoperirea exacta a investitiei nete este foarte dificila, deoarece castigul din conversie este determinat atat de variatia cursurilor de schimb, cat si de emisiunea de actiuni de catre filiala ( care au avut loc la momente diferite in timp), ca si de variatia rezultatului reportat ( determinata de operatiile din anii trecuti, ceea ce inseamna o varietate de cursuri de schimb). Ca problema practica, acoperirea investitiei nete intr-o entitate externa nu poate avea decat avantaje economice limitate. De obicei, o astfel de acoperire este facuta pentru a evita impactul variatiilor cursului de schimb asupra pozitiei financiare a societatii mama, ceea ce poate fi important pentru management, dar rar are consecinteeconomice benefice pe termen lung.

8. Studiu de caz privind IAS 23.Costurile indatorarii

1. Obiectiv

Obiectivul acestui Standard este acela de a prescrie tratamentul contabil al costurilor indatorarii. Standardul de fata cere, in general, evidentierea imediata a costurilor indatorarii ca si cheltuieli. Totusi, Standardul permite, ca tratament contabil alternativ, capitalizarea costurilor indatorarii care sunt atribuibile in mod direct achizitionarii, construirii sau producerii unui activ calificabil.

2. Arie de aplcabilitate

Acest Standard trebuie aplicat in contabilizarea costurilor indatorarii.

Acest Standard inlocuieste IAS 23, Capitalizarea costurilor indatorarii, aprobat in 1983.

Acest Standard nu trateaza costul actual sau imputat al capitalurilor proprii, incluzand capitalul preferential neclasificat ca o datorie.

3. Definitii

Urmatorii termeni sunt folositi in acest Standard cu intelesul specificat:

Costurile indatorarii cuprind dobanzile si alte costuri suportate de o intreprindere in legatura cu imprumutul de fonduri.

Un activ calificabil este un activ care solicita in mod necesar o perioada substantiala de timp pentru a fi gata in vederea utilizarii sale prestabilite sau pentru vanzare.

Costurile indatorarii pot include:

dobanzile corespunzatoare descoperirilor de cont si imprumuturilor pe termen scurt si lung;

amortizarea reducerilor sau primelor aferente imprumuturilor;

amortizarea cheltuielilor complementare realizaten in scopul obtinerii imprumuturilor;

cheltuielile de finantare aferente contractelor de leasing financiar recunoscute in conformitate cu IAS 17, LEASING si

diferentele de curs valutar aferente imprumuturilor in valuta, in masura in care acestea sunt privite ca o ajustare a cheltuielilor cu dobanda.

4. Studiu de caz Prezentarea modului de calcul al primei de rambursare si al primei de emisiune

O entitate initiaza demersurile pentru o emisiune de obligatiuni care prezinta urmatoarele caracteristici:

- numar obligatiuni

10.000

- valoare nominala pe titlu (VN)

50 Euro

- rata dobanzii

10 %

- valoarea de emisiune (VE)

49 Euro

- valoarea de rambursare (VR)

52 Euro

- scadenta

ianuarie 2008

Rezolvare:

Prima de emisiune (PE)= VN VE

PE = 50 49 = 1 Euro / obligatiune

PE totala = 10.000 Euro

Prima de rambursare = (PR) = VR VN

PR = 52 50 = 2 Euro/obligatiune

PR totala = 20.000 Euro

O alta componenta a costurilor indatorarii este reprezentata de o parte din locatiile financiare, asimilate dabanzilor, in cazul contractelor de leasing financiar, recunoscute in conformitate cu IAS 17, LEASING (finance charges in respect of finance leases recognised in accordance with IAS 17)

9. Studiu de caz privind IAS 27.

Situatii financiare consolidate si contabilitatea investitiilor in filiale

1. Arie de aplicabilitate

Acest Standard trebuie aplicat la intocmirea si prezentarea situatiilor financiare consolidate pentru un grup de intreprinderi aflate sub controlul unei societati-mama.

Acest Standard trebuie aplicat, de asemenea, la contabilizarea investitiilor in filiale in situatiile financiare separate ale unei societati-mama.

Situatiile financiare consolidate sunt cuprinse in termenul situatii financiare termen inclus in Prefata la Standardele Internationale de Contabilitate. Prin urmare, situatiile financiare consolidate sunt intocmite in conformitate cu Standardele Internationale de Contabilitate.

Acest Standard nu trateaza:

metodele utilizate in contabilitatea combinarilor de intreprinderi si efectele acestora asupra consolidarii, inclusiv fondul comercial care rezulta din combinarile de intreprinderi;

contabilitatea investitiilor in intreprinderi asociate;

contabilitatea investitiilor in asocierile in participati.

2. Definitii

Urmatorii termeni sunt folositi in acest Standard cu sensurile specificate in continuare:

Controlul (pentru scopul acestui Standard) este autoritatea de a conduce politicile financiare si operationale ale unei intreprinderi, cu scopul de a obtine beneficii din activitatea sa;

Filiala este o intreprindere care este controlata de o alta intreprindere (cunoscuta ca societate-mama);

Societatea-mama este o intreprindere care are una sau mai multe filiale;

Grupul este reprezentat de o societate-mama impreuna cu toate filiale ei;

Situatiile financiare consolidate sunt situatiile financiare ale ale unui grup, prezentate ca si in cazul unei intreprinderi unice;

Interesul minoritar este acea parte a rezultatului net al activitatii si a activului net al unei filiale atribuibila participatiilor care sunt detinute, direct sau indirect, prin filiale, de societatea-mama.

3. Studiu de caz

Calculati procentajul de control, procentajul de interes si precizati metoda de consolidare aplicata pentru societatile care fac parte dingrupul M, care are urmatoarea organigrama:

Rezolvare:

SHAPE \* MERGEFORMAT

SocietateaRelaiaProcentaj controlMetod consolidareProcentaj interes

ASM n A55 %Integrare global55 %

BSM n B80 %Integrare global80 %

CSM n C35 %Integrare proporional35 %

DSM n D15 %Punere n echivalen15 %

ESM n A n E45 %Integrare global55 % x 45 % = 24,75 %

SM n E20 %20 %

Total65 %44,75 %

FSM n B n F70 %Integrare global80 % x 70 % = 56 %

SM n C n F30 %35 % x 30 % = 10,5 %

Total100 %66,5 %

10. Studiu de caz privind IAS 28.

Contabilitatea investitiilor in intreprinderile asociate

1. Arie de aplicabilitate

Acest Standard trebuie aplicat in contabilizarea de catre investitor a investitiilor in intreprinderi asociate.

Prezentul Standard inlocuieste IAS 3, Situatii financiare consolidate, in masura in care standardul respectiv trateaza contabilitatea investitiilor in intreprinderi asociate.

2. Definitii

Urmatorii termeni sunt folositi in acest Standard cu intelesul specificat in continuare:

Intreprindere asociata este o intreprindere in care investitorul are influenta semnificativa si care nu este nici filiala a acestuia, nici asociere in participatie;

Influenta semnificativa este autoritatea de a participa la luarea deciziilor de politica financiara si operationala a intreprinderii asociate, dar nu si de a controla aceste politici;

Controlul (pentru scopul acestui Standard) este autoritatea de a conduce politicile financiare si operationale ale unei intreprinderi pentru a obtine beneficii din activitatea ei;

Filiala este o intreprindere care este controlata de o alta intreprindere (cunoscuta ca societate-mama);

Metoda punerii in echivalenta este o metoda de contabilitate prin care investitia este initial inregistrata la cost si ajustata ulterior tinand seama de schimbarile post-achizitie referitoare la partea ce apartine investitorului din activele nete aleintreprinderii in care s-a investit. Contul de profit si pierdere reflecta partea investitorului din rezultatele activitatii intreprinderii in care a investit;

Metoda cost este o metoda de contabilitate prin care investitia este inregistrata la cost. Contul de profit si pierdere reflecta venitul din investitie doar in masura in care investitorului ii sunt repartizate parti din profiturile nete ale intreprinderii in care a investit, ce apar ulterior datei de achizitie.

3. Studiu de caz

Societatea M a achizitionat 40% din actiunile societatii SA la data constituirii societatii (01.01.N) la costul de 40.000 u.m. La 31.12.N, capitalurile proprii ale societatii SA se prezinta astfel:

ElementeValori

Capital social100.000

Rezultat30.000

Rezolvare:

Capitaluri proprii SATotalM (40 %)

Capital social100.00040.000

Rezultat30.00012.000

Total130.00052.000

52.000 leiTitluri puse n echivalen=Titluri de participare40.000 lei

Cota parte n rezultatul societilor puse n echivalen12.000 lei

11. Studiu de caz privind IAS 31.

Raportarea financiara a intereselor in asocierile in participatie

1. Arie de aplicabilitate

Prezentul Standard trebuie aplicat in contabilizarea intereselor in asocierile in participatie si la raportarea activelor, datoriilor, veniturilor si cheltuielilor apartinand asocierii in participatie in situatiile financiare ale asociatilor si ale investitorilor, fara atine seama de structurile sau formele sub care se desfasoara activitatile asocierii in participatie.

2. Definitii

Urmatorii termeni sunt folositi in acest Standard cu sensurile specificate in continuare:

O asociere in participatie este o intelegere contractuala prin care doua sau mai multe parti intreprind o activitate economica supusa controlului comun;

Controlul este autoritatea de a guverna politicile financiare si de exploatare ale unei activitati economice pentru a obtine beneficii din aceasta;

Controlul comun reprezinta impartirea convenita prin contract a controlului asupra unei activitati economice;

Influenta semnificativa este autoritatea de a participa la luarea deciziilor de politica financiara si de exploatare ale unei activitati economice, dar nu reprezinta controlul sau controlul comun asupra politicilor respective;

Asociatul unei asocieri in participatie este o parte a unei asocieri in participatie care are controlul comun asupra respectivei asocieri.

Investitorul intr-o asociere in participatie este o parte care nu detine controlul comun asupra acelei asocieri in participatie;

Consolidarea proportionala este o metoda de contabilizare si raportare prin care partea unui asociat din activele, datoriile, veniturile sau cheltuielile unei entitati controlate in comun este combinata, element cu element, cu elementele similare din situatiile financiare ale asociatului ori raportate ca elemente-randuri separate in situatiile financiare ale asociatului;

Metoda punerii in echivalenta este o metoda de contabilitate si raportare prin care o participatie intr-o entitate controlata in comun este inregistrata initial la cost si ajustata ulterior in functie de schimbarile ulterioare achizitiei ale partii asociatului din activele nete ale entitatii controlate in comun. Contul de profit si pierdere reflecta partea unui asociat din rezultatele din exploatare ale entitatii controlate in comun.

3. Studiu de caz:

Cheltuieli cu amortizarea imobilizarilor120.000 lei

Stocuri la 01.01.N400.000 lei

Datorii din exploatare la 31.12.N800.000 lei

Venituri din subventii pentru investitii40.000 lei

Cheltuieli cu dobanzile100.000 lei

Rezultat inainte de impozitare1.900.000 lei

Venituri in avans la 31.12.N300.000 (din care 200.000 subventii pentru investitii) lei

Creante din exploatare la 01.01.N200.000 lei

Venituri din cesiunea activelor imobilizate150.000 lei

Venituri din cedarea investitiilor financiare pe termen scurt175.000 lei

Datorii din exploatare la 01.01.N580.000 lei

Stocuri la 31.12.N450.000 lei

Venituri in avans la 01.01.N600.000 (din care 180.000 subventii pentru investitii) lei

Creante din exploatare la 31.12.N600.000 lei

Cheltuieli cu impozitul pe profit500.000 lei

Cheltuieli din cedarea investitiilor financiare pe termen scurt100.000 lei

Informatii suplimentare:

1. In cursul exercitiului N s-au vandut imobilizari al caror cost de achizitie a fost de 200.000 u.m., iar amortizarea cumulata, de 100.000 u.m.;

2. datoria privind impozitul pe profit a fost la inceputul anului de 350.000 u.m., iar la sfarsitul anului, 250.000 u.m.;

3. dobanzile platite sunt considerate flux aferent activitatii de finantare.

Sa se determine fluxul net de trezorerie din exploatare prin metoda indirecta.

Rezolvare:

Rezultat naintea impozitrii1.900.000 lei

+Cheltuieli cu amortizarea120.000 lei

-Venituri din subvenii pentru investiii40.000 lei

+Cheltuieli cu dobnzile100.000 lei

-Rezultatul din cesiunea imobilizrilor50.000 lei

=Rezultat din exploatare naintea deducerii variaiei necesarului de fond de rulment din exploatare2.030.000 lei

-Creterea stocurilor50.000 lei

+Creterea datoriilor din exploatare220.000 lei

-Impozit pe profit pltit600.000 lei (350,000 +500.000-250.000)

-Creterea creanelor din exploatare400.000 lei

-Scderea veniturilor n avans320.000 lei

=Fluxul net de trezorerie din activitatea de exploatare880.000 lei

12. Studiu de caz privind IAS 33.

Studiu de caz:REZULTATUL PE ACIUNE

Capitalul social subscris si varsat integral al Angli Inc. A ramas neschimbat la urmatoarele valori de la data nmatricularii pna la sfrsitul exercitiului financiar ncheiat la 31 martie 2004:

1.200.000 actiuni ordinare fara valoare nominala.

6% actiuni preferentiale cu participare la profit n valoare de 1 USD fiecare.

Corporatia a functionat n profit pentru mai multi ani. Ca urmare a unei politici a dividendelor foarte conservatoare urmata de conducere de-a lungul anilor trecuti, exista un profit foarte mare acumulat in bilant. La 1 iulie 2004 conducerea a decis sa emita catre toti actionarii ordinari, cte doua actiuni de capitalizare pentru fiecare actiune detinuta anterior.

Urmatorul extras a fost luat din Contul de profit si pierdere consolidat pentru exercitiul financiar care se ncheie la 31 martie 2005

2005 2004

$ $

Profit dupa impozitare 400.000 290.000

Interes minoritar (30.000) (20.000)Profit net din activitati ordinare 370.000 270.000

Elemente extraordinare - (10.000)Profitul net anual 370.000 260.000Urmatoarele dividende au fost platite / declarate la finele perioadei de raportare:

2005 2004

$ $

Ordinare 165.000 120.000

Preferentiale 34.500 30.000

Actionarii care detin actiuni preferentiale cu participare la profit sunt ndreptatiti sa mparta profiturile n acelasi raport n care mpart dividendele, dupa plata dividendelor preferentiale fixate. Actionarii se vor bucura de aceleasi beneficii n timpul lichidarii companiei.

Rezultatul pe actiune (prevazut de IAS 33) si dividendele pe actiune (reglementate de IAS 1) ce urmeaza a fi prezentate n situatiile financiare ale grupului pentru exercitiul financiar care se inchee la 31 martie 2005, este calculat dupa cum urmeaza:

REZULTATUL PE ACIUNE:

Cstigurile atribuibile (Calculul b) mpartit la 2005 2004

media ponderata de actiuni (Calculul)

Actiuni ordinare 320.000 220.000 3.600.000 3.600.000

=0,089$ =0,061$

Actiuni preferentiale cu participare la profit

50.000 40.000 300.000 300.000

=0,167$ =0,133$DIVIDENDE PE ACIUNEDividende mpartite la nimarul real de actiuni emise 2005 2004 Actiuni ordinare

(20x4 ajustat pentru elementul de capitalizare

n scopul compatibilitatii) 165.000 120.000 3.600.000 3.600.000

=0,046$ =0,033$

Actiuni preferentiale cu participare la profit 34.500 30.000 300.000 300.000

=0,115$ =0,10 $

CALCULE

a. Procentul de profit atribuibil claselor de actiuni

2005 2004

$ $

Total dividend preferential 34.500 30.000

Cota fixa (6%x3000.000 USD) (18.000) (18.000) 16.500 12.000Dividende platite actionarilor ordinari 165.000 120.000

Prin urmare: Actionarii care detin actiuni preferentiale cu participare la profit mpart profitul n proportie de 1:10 cu actionarii ordinari dupa plata din profit a dividendelor preferentiale fixe.

b. Rezultatul pe clasa de actiuni 2005 2004

$ $

Profitul net al perioadei 370.000 260.000

Dividende preferentiale fixe (18.000) (18.000)

352.000 242.000

Atributul actionarilor ordinari 10/11 320.000 220.000

Atributul actionarilor preferentiali 1/11 2.000 22.000

Dividende fixe 18.000 18.000

50.000 40.000 c. Numarul - medie ponderata - de actiuni ordinare emise

2005 2004

$ $

Sold , 01.04.2003 1.200.000 1.200.000

Element de capitalizare 2.400.000 2.400.000 3.600.000 3.600.000 13. Studiu de caz privind IAS 36.

Deprecierea activelor

1. Obiectiv

Obiectivul acestui Standard este de a prescrie procedurile pe care o intreprindere le aplica pentru a se asigura ca activele ei nu sunt inregistrate la o valoare mai mare decat valoarea lor recuperabila. Un activ este inregistrat la o valoare mai mare decat valoarea recuperabila daca valoarea sa contabila depaseste valoare recuperabila din folosirea sau vanzarea activului. Daca existe o astfel de situatie, activul este descris ca depreciat si Standardul impune intreprinderii sa recunoasca o pierdere din depreciere. Standardul specifica, de asemenea, can o intreprindere trebuie sa reia o pierdere din depreciere si recomanda prezentarea anumitor informatii referitoare la activele depreciate.

2. Definitii:

Urmatorii termeni sunt folositi in acest Standard, avand sensurile specificate:

Valoarea recuperabila este maximul dintre pretul net de vanzare al unui activ si valoarea lui de utilizare.

Valoarea de utilizare este valoarea actualizata a fluxurilor viitoare de numerar estimate, ce se asteapta sa fie generate din utilizarea continua a unui activ sidin cedarea lui la sfarsitul duratei de viata utila.

Pretul net de vanxare este valoarea ce se poate obtine din vanzarea unui activ de bunavoie, intre parti aflate in cunostinta de cauza, in cadrul unei tranzactii in care pretul este determinat obiectiv.

Costurile cedarii sunt costurile suplimentare atribuibile direct cedarii unui activ, excluzand costurile de finantare si cheltuielile cu impozitul pe profit.

O pierdere din depreciere este valoarea cu care valoarea contabila a unui activ depaseste valoarea sa recuperabila.

Valoarea contabila este valoarea la care un activ este recunoscut in bilant dupa scaderea oricarei amortizari cumulate si, in plus, a oricaror pierderi cumulate din depreciere.

Amortizarea este alocarea sistematica a valorii amortizabile a unui activ de-a lungul duratei sale de viata utila.

Valoarea amortizabila este costul unui activ sau orice alta valoare substituita acestuia in situatiile financiare, mai putin valoarea reziduala.

Durata de viata este:

fie perioada de timp de-a lungul careia un activ se asteapta a fi utilizat de catre intreprindere, fie

numarul unitatilor de productie sau al unitatilor similare ce se asteapta a fi obtinute de catre intreprindere din utilizarea activului.

O unitate generatoare de numerar este cel mai mic grup identificabil de active care genereaza intrari de numerardin utilizarea continua, intrari care sunt in mare masura independente de inrarile de numerar generate de alte active sau grupuri de active.

Activele corporatiilor sunt acele active, altele decat fondul comercial, care contribuie la fluxurile viitoare de numerar atat pentru unitatea generatoare de numerar pe baza revizuirii, cat si pentru alte unitati generatoare de numerar.

3.Studiu de caz:

O intreprindere are o benzinarie prin care distribuie atat benzina, cat si diverse produse. Cum se va estima valoarea recuperabila?

Rezolvare:

In aceasta situatie, magazinul de desfacere a diferitelor produse comercializate de intreprindere este considerat un activ individual distinct fata de pompele de distributie a benzinei. Aceasta deoarece fluxurile de numerar pot fi estimate si trebuie estimate distinct pentru cele doua untati de gestiune. Chiar daca exixta salariati angajati de benzinarie, care deservesc atat magazinul, cat si pompele, cele doua sunt active distincte. Mai mult, deoarece pompele luate individual nu pot fi privite ca active individuale pentru ca nu se poate estima fluxul de numerar generat de fiecare pompa (masinile se alimenteaza de la pompa libera), pompele formeaza o unitate generatoare de numerar. In estimarea fluxurilor de numerar pentru fiecare activ (unitate generatoare de numerar) in parte, trebuie sa alocam ocota din cheltuielile generale si comune ale benzinariei.

14. Studiu de caz privind IAS 37.

Un provizion reprezint, n general, o sum recunoscut n contabilitate pentru cheltuieli viitoare care vor fi angajate n mod sigur sau probabil, dar pentru care exist o incertitudine privind suma care va fi pltit i/sau momentul plii. Cheltuielile viitoare trebuie s rezulte din tranzacii i evenimente anterioare.

IAS 37 Provizioane, datorii contingente i active contingente1 definete un provizion ca fiind o datorie cu exigibilitate sau valoare incert. Pornind de la definiia provizionului pot fi fcute cteva consideraii, dup cum urmeaz:

Provizioanele reprezint o sub-clas de datorii. Datoriile sunt definite n Cadrul general pentru ntocmirea i prezentarea situaiilor financiare ca fiind obligaii curente ale unei entitii, rezultate din evenimente anterioare, a cror stingere se ateapt s determine o ieire de resurse concretizate n beneficii economice ale entitii.

Prin urmare, este clar c doar intenia fr obligaie este insuficient pentru a justifica constituirea unui provizion.

Un eveniment care oblig este un eveniment care genereaz o obligaie legal sau implicit, astfel nct entitatea nu are alt alternativ realist dect s onoreze obligaia respectiv.

O obligaie implicit este obligaia care rezult din aciunile unei entiti n cazul n care:

a) prin stabilirea unei practici anterioare, prin politica scris a firmei sau dintr-o declaraie suficient de specific, entitatea a indicat partenerilor si c i asum anumite responsabiliti; i

b) ca rezultat, entitatea a indus partenerilor ideea c i va onora acele responsabiliti.

Incertitudinea este o caracteristic cheie a unui provizion. IAS 37 identific patru tipuri de datorii:

a) datorii din credite comerciale;

Datorii ce constituie obligaii de plat a bunurilor sau serviciilor ce au fost primite de la/sau prestate de furnizori i care au fost facturate sau a cror plat a fost convenit n mod oficial cu furnizorii.

Acestea prezint, n general, un risc redus de incertitudine.

b) angajamente;

Obligaiile de plat pentru bunuri i servicii care au fost primite de la furnizori sau prestate de ace-tia, dar care nu au fost nc pltite, facturate sau nu s-a convenit oficial asupra plii lor cu furnizorul. Dei uneori este necesar o estimare a valorii sau exigibilitii acestor datorii, elementul de incertitudine este n general mult mai redus dect n cazul provizioanelor. Angajamentele sunt adesea raportate ca parte a datoriilor din credite comerciale sau de alt natur, ia