Director: Ioan Pr\ji[teanu * An XII, februarie 2017, nr. 119 * Redactor [ef: Petru Scutelnicu

Răspunderea pentru opiniile exprimate revine în exclusivitate

autorilor

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

Asocia]iaCultural\ „Octavian Voicu“Bac\u

...Este, se vede ușor, un destinspectaculos și o istorie dură înbiografia acestui băcăuanexcepțional și modest, discretdar cu urme adânci înînvățământul urbei, pe care ar fitrebuit să-l regrete cei caredecideau, cândva, selecțiacadrelor, dintre cei licențiați, înanii regimului comunist. S-afăcut și atunci -ca și acum-risipă de modele etice și deinteligență, după cum se vede...

(Grigore Codrescu)

...Și vom înțelege că poezia ero-rilor literare este fie consecințaunor poetici personale, indivi-duale, fie consecința unor poeticimai largi: a unor tipologii poeticegeneraționiste sau generaționist-„curentiste”, create chiar depoeții genera-ționiști în clipa loristorică...

(Virgil Diaconu)

...Pe întreaga durată a zbuciu-matului său traseu existenţial,din copilărie şi până în clipaobştescului final, CorneliuDima-Drăgan a rămas profundataşat oraşului natal, unde, între1967 şi 1977, va veni săptă-mânal pentru a preda un curs deliteratură română veche la Insti-tutul Pedagogic de aici. Con-fesându-se, în 2001, uneiprietene din copilărie, fosta sasoţie, Olga, spunea despre Cor-neliu: „Iubea mult oraşul Bacău”...

(Liviu Chiscop)

...Nu e prima oară când legendaMeşterului Manole este izvor deinspiraţie pentru o creaţieliterară cultă. Ne amintim cu toţiidramele lui Lucian Blaga, VictorEftimiu, Adrian Maniu, precumşi de poeziile scrise de MarinSorescu sau Ana Blandiana...

(Violeta Savu)

...Am trecut, în această vară,prin dreptul casei lui MiţuMărgărit. E un fel de a spune„prin dreptul casei”, căci casaaceea pe care o ştiu eu nu maiexistă de mult şi nici cei care olocuiau nu mai sunt…

(Eugen Verman)

Erorile literare

În acest număr:

10Un cărturar patriot

Meșterul Manole 13

5

Prof. Constantin Zavati 3De mai binede un veac şijumătate, decând a începutsă bată cu totmai multă puterevântul eliberăriide sub despo-

tismul autocrat şi aI libertăţiinaţiunilor europene, maghiaro-românii din ţinuturile transilvanese autovictimizează plângându-şide milă şi clamându-şi dreptul is-toric la autodeterminare în toateteritoriile pe care le consideră căle-ar fi aparţinut. O boală extremde grea această obsesie pe careîncearcă să şi-o trateze prinrevendicări puse sub semnul Hun-gariei Augusta sau Gesta Hun-garorum prin falsificări grosolaneale adevărurilor istorice, prin agre-sivitate, ameninţări şi tertipurimachiavelice. Dar, în democraţie,oricine are dreptul la cuvânt chiardacă gura îi vorbeşte necontrolat,iar sămânţa vrajbei esteîmprăştiată cu supramăsură.

Aflăm, în acest început de anîn care mai tot românul şi-a pusnădejdea în pacea socială şi în ar-monia coabitării, că un grup deiniţiativă civică format din zececoncetăţeni de limbă maghiarătrăitori în Ţinutul Secuiesc au venitcu o nouă făcătură legislativă – atreia de această sorginte de dupărevoluţie -, prin care cer autono-mia respectivului Ţinut. Solicitărilelor seamănă al naibii de bine,până la confundare chiar, cu celesolicitate la 13 martie 1848împăratului de la Viena, din alcărui imperiu făcea parte şi statulmaghiar: autoadministrare, dietă,gardă naţională, limbă oficială, sis-tem judiciar ş.a., dar cel mai im-portant dintre acestea – unireaTransilvaniei cu Ungaria. Aceasta,pe fondul promisiunilor făcute et-nicilor români – autohtoni şi ma-joritari – de a avea aceleaşidrepturi politice şi cetăţeneşti pecare le revendicaseră pentru sine.

Care sunt solicitările celor deastăzi şi asigurările pe care ledau? Iniţiatorii amintitei legi susţincă autonomia regiunii în care arurma să fie reunite judeţeleHarghita, Covasna şi o parte dinMureş, nu ar afecta, chipurile, in-tegritatea teritorială a ţării şi nicisuveranitatea statului român! Cumoare, mă întreb, din moment cetoate prerogativele conducerii şiale autoadministrării ar trece lanou (re)înfiinţatul Ţinut?

Să lăsăm, însă, deoparte,mirările şi întrebările, asta şi pen-tru că ştim prea bine, ba chiarfoarte bine cu cine avem de-a faceîn propoziţie şi să ne întoarcem lasimilitudinile la care ne-am referitdeja. Mai ales că poziţiile şi opini-ile exprimate pe marginea subiec-tului de către politicienii şi lideriimaghiari nu prea lasă loc de în-tors. Recursul la istorie ni-l susţin,şi de această dată, adevărurileimuabile rostite de către mareleromân transilvănean SimionBărnuţiu, în fulminantul său dis-

curs proromaniae la mareaadunare populară din 8/16 mai1848 de pe Câmpia Libertăţii de laBlaj. Un discurs memorabil rămasîn eternitatea conştiinţei noastrenaţionale, şi din care voi extragemai multe citate. “Ce vor folosiromânii de libertăţile ungureşti?Ce va fi libertatea tiparului, dacăva fi numai spre folosul unguris-mului? Ce este responsabilitateaminiştrilor, dacă aceştia reprezintănaţiunea ungurească? Dieta nu vafi a ţării şi a naţiunii ungureşti? Vapurta aceasta grijă pentru dez-voltarea culturală a românilor? Ceeste egalitatea civilă, dacăjudecătorii sunt unguri? Dreptateanu depinde numai de la legi bune,ci şi de la judecători buni şi drepţi.Cum va fi românul egal înaintealegii, când va fi obligat a vorbi pringura ungurului? Ce egalitatereligioasă se poate spera de la ei,când încă în 1842 episcopiiRomâniei erau îndemnaţi dedeputaţii unguri să traducă peungureşte cărţile bisericeşti? (…)Orice ar făgădui ungurii, suntvorbe deşarte. Libertatea uneinaţiuni poate fi numai naţională şilibertate fără naţionalitate nu sepoate înţelege la nici un popor depe pământ”…

Ce vor urmaşii de azi ai celorde la pa ’şopt? Declarareaautonomiei Ţinutului Secuiesc,sinonimă cu crearea unei regiuni-enclave în chiar inima ţării, ce arurma să fie condusă de unpreşedinte care o va reprezenta înrelaţia cu statul român. Pe cale de

consecinţă, autorităţile regionalevor prelua atribuţiile actualelorautorităţi locale, inclusiv în dome-niul fiscal în care vor putea ela-bora propriile norme. Iniţiatoriirespectivului proiect de legeafirmă, totodată, că recunoaştereaşi legiferarea unei astfel de au-tonomii ar contribui la coeziuneateritorială a ţării şi, ca atare, nulezează în nici un fel integritatea şisuveranitatea acesteia. Astfel,Ţinutul Secuiesc ar deveni regiuneautonomă cu personalitate juridicăîn cadrul României, cu drept dedecizie şi de gestionare îndomeniile care aparţin com-petenţelor specifice, inclusivadoptarea şi exercitarea uneipolitici proprii regiunii: acesta va fiautoritatea administrativă auto-nomă a Ţinutului, urmând a ficompus din consilieri regionali şiva avea printre competenţe orga-

nizarea instituţiilor ce vorreprezenta regiunea, cu unelecompetenţe apropiate ConsiliilorJudeţene. Comisia de Autoadmi-nistrare va avea rolul unui organexecutiv, cu membri desemnaţi,care vor aplica deciziile Consiliuluişi va exercita funcţii de control şiadministrare, precum şi bugetare.Comisia va putea"… dispune,înfiinţa şi susţine posturi proprii deteleviziune şi de radio" şi tot eava fi cea care va numi funcţionaripublici în diverse funcţii, prin con-curs, interzicându-se orice formăde discriminare în aceste numiripe motive de etnie, religie saudomiciliu. Autorităţile locale voravea un „s tatut spec ia l " ,d ispunând de prerogativediscreţionare în exercitareacompetenţelor transferate", fiindvorba despre educaţie, ordinepublică, asistenţă socială, sănă-tate, mediu, comerţ, vânătoare,silvicultură, agricultură, obiceiuri,tradiţii, cultură, utilităţi publice, in-dustrie, valorificarea resurselortermale, turism etc. Adică, totul.Pentru contrabalansarea tuturoracestor competenţe, iniţiatoriiproiectului de lege au venit şi cu osoluţie “originală” – dreptul Guver-nului de a numi un singur prefectîn regiune, care “să veghezeasupra respectării legalităţii",acesta urmând să aibă com-petenţe de mediere în cazul unordivergenţe între Regiune şi Gu-vern. Văzând toate acestea, numă pot abţine să nu exclam: o,Paşă, cât de darnic eşti!

Aruncând “pisica” în braţeleunor aşa-zişi iniţiatori civici,reprezentanţi ai ConsiliuluiNaţional Secuiesc, liderii ma-ghiarimii au aplaudat şi susţinut depe margini noul demers reven-dicativ. Între ei preşedinteleUDMR Kelemen Hunor, deputatulAttila Korodi, fostul europarlamen-tar Laszlo Tokes, care considerăla unison că “…nu este nimic ile-gal, nimic imoral, nimic ieşit dincomun” şi, de asemenea, că“…este momentul să se discutefoarte deschis despre instru-mentele pe care le foloseşteRomânia pentru protecţia mino-rităţilor”. Interesante puncte devedere, dar care au darul de astârni numeroase întrebări legatede drepturile tuturor etnicilor cetrăiesc în această ţară alături şidimpreună cu autohtonii şi care,conform chartei europene, oferăun model în materie.

Şi încă ceva, spre a ne lămuriodată pentru totdeauna: desprecare alte minorităţi este vorba îndemersurile maghiarilor, fiindcăvizibile sunt doar interesele lor ex-plicite şi imperative!

Şi revenim la rostireaprofetică a lui Simion Bărnuţiu:“Pământul Transilvaniei este locuitîn cea mai mare parte de români;deci nu mai poate încăpeaîndoială al cui să fie acestpământ”.

Daţi-mi voie să închei acesteadnotări cu vechea vorbăromânească, neacademică darplină de adevăr: vrabia mălaivisează…!

REPETABILA ISTORIE

Mih

ai B

uzn

ea

MIŢU ŞI MINGEA 15

pagina 2 revist\ de cultur\

PLUMB 119

Ascultă șipartea cealaltă!Acest îndemn latin afost un principiu carea stat la baza demer-sului judiciar corectpe care romanii l-austabilit și practicat cuseveritate. Este lim-pede că ei n-au fost

mari filozofi ca grecii antici pe care i-aucucerit și imitat apoi. Însă, au excelat înprobleme de administrație, iar dreptul civila stat la temelia celui european pânăastăzi. Dacă vom extrapola cu folos acestprincipiu născut în mintea ordonată astrăbunilor latini, atunci ne vom feri de eroriîn relațiile cu semenii. În fond, cunoaștereaadevărului celuilalt poate fi înlesnită tocmaiprin ascultarea sa, prin considerarea inter-locutorului drept egalul nostru înzestrat curațiune. Acest îndemn străvechi i-a ajutatpe oameni să-și inhibe impulsivitateaagresivă în avantajul bunei conviețuiri so-ciale. Este un exercițiu mintal ce ne-a pusîn ipostaze reflexive unii în raport cu alții.Astfel s-a conturat empatia, a sporit apti-tudinea de a ne situa în plan imaginar pepoziția preopinentului. Înțelegereainterumană s-a dezvoltat concomitent cuexersarea răbdării, a receptării argu-mentelor formulate de semeni în diverseocazii. Pare stranie atitudinea arogantă aunora ce se cred omniscienți cu orice prilejdeși nu au experiență socială nelimitată.Omul cu adevărat înțelept vădește mod-estie și curiozitate în relația cu semenii dediverse tipuri. Mintea îmbâcsită deprejudecăți, clișee, deformată de mentali-tatea comună își pierde treptat funcția depercepere a adevărului mereu schimbător.Rigiditatea mentală se reflectă grotesc într-o conduită socială dezagreabilă, vanitoasă,trufașă. Cei care monologhează perpetuu,perorează în van, sunt ridiculizați. Cândajung întâmplător în funcții înalte îșiterorizează subalternii care sunt siliți să lesuporte inepțiile debitate. Cine oare n-amimat interes și aprobare admirativă în fațaunor șefi autoritari! În special instituțiilestructurate ierarhic precum armata și bise-rica cultivă cu asiduitate șabloane verbale.În conjuncturi politice despotice lumea estenevoită să simuleze cu dibăcie adeziuneala discursul stereotip oficial. Ni se cere săpropagăm mai departe spre a nu trezi sus-piciune toate inepțiile emise de superiori.Ne amintim cu oroare îndeosebi monologuloficial steril din anii dictaturii roșii care neexaspera și ne intoxica. Foștii propa-gandiști abrutizați, penibili, încă mai repetăși acum crâmpeie de lozinci rizibile pentrua incrimina prezentul indezirabil. Suntvehemenți chiar și când glumesc pe seamaunor anomalii din trecut, dezvăluind astfelo memorie blocată de poncife. Se cadespus că dialogul autentic implică sinceritateși dorință de comunicare vie în orice împre-jurare. S-ar putea afirma că fiecare om estetributar lecturilor sale. Unii sunt prizonieriianumitor dogme ideologice sau religioase.Cu ei nu se poate dialoga, ori sunt aprobațiori urmează tăcerea. Educația primită înfamilie și la școală este un soi de corsetmintal. Profesorii sunt difuzoare deinformații, dar pot oferi și modele de com-portament elevat. Cei cu vocație de peda-gogi sunt imitați de elevi, studenți. Printreei sunt și iezuiți care malformează person-alitatea discipolilor. Din păcate s-au obser-vat destule cazuri de dascăli infami carevând examene ori șantajează studentelenubile cu nota la examen în schimbul unorfavoruri erotice, fapt care îi descalificămoral. Ce fel de dialog se înfiripă între pro-fesor și discipol când relația lor estevicioasă? Așadar fiecare om lucid trebuiesă discearnă între bine și rău, să asculte ar-gumente, să le evalueze și să decidă. Cre-dem că trebuie să ne conducem în viațăpotrivit dictonului kantian, ce nepovățuiește să luăm întotdeauna omul cascop, niciodată ca instrument.

A trăi onest, ca ființă morală, este di-fici,l însă nu imposibil.

Audiatur et altera pars

Co

nst

anti

n

Vo

rnic

easa

Inscripții băcăuane

Nicolae Scurtu

ÎNCĂ O ȘTIRE DESPRE FILOLOGUL

GIORGE PASCU

Biografia învățatului lingvist,filolog, istoric literar, folclorist șitraducător Giorge Pascu (n. 1 de-cembrie 1882, Bacău – m. 16 aprilie1951, Zlatna) nu este cercetată șicunoscută, temeinic, nici despecialiștii domeniilor pe care le-aabordat cu rigoare și multă, foartemultă știință de carte.

Fișele biografice și de istorieliterară elaborate până acum suntlacunare, conțin erori și aproape,totdeauna, sunt tendențios în-tocmite de cei cărora li s-aîncredințat profilul lui Giorge Pascu.

Aceste fișe, și nu puține, aumenirea de a eluda valoareaștiințifică a contribuțiilor lui GiorgePascu și de a menține un anumit vălasupra imaginii unui autenticcărturar.

Apreciat, superlativ, de cei doimari dascăli ai Facultății de Litere șiFilosofie de la Universitatea din Iași,Alexandru Philippide și A.D.Xenopol, tânărul și foarte pasionatullingvist și filolog s-a distins princâteva studii și cercetări, care l-auimpus lumii științifice de la noi și din

alte țări romanice.Profesorul și criticul literar Titu

Maiorescu1, în calitate de Ministrual Afacerilor Străine, solicităUniversității din Iași trimiterea laParis a unui tânăr studios și foartebine pregătit pentru a preda Limbași Literatura Română în cadrul Se-minarului de Filologie Română depe lângă Universitatea din Paris.

Facultatea de Litere din Iași îl

recomandă și susține pe GiorgePascu, care, din motive necunos-cute, nu este nominalizat pentrupostul de lector la Paris.

Se impune să precizez căMinisterul Afacerilor Străinesubvenționa din fondurile sale și in-stitutele de filologie română dinLeipzig, Berlin și Viena.

Elocventă, sub toate aspectele,este epistola lui Giorge Pascu,necunoscută până în acest mo-ment, pe care o trimite lui TituMaiorescu la opt luni de la recoman-darea sa.

*Iași, 1 oct[ombrie] 1912

Domnule Ministru,

Îmi permit să vă amintesc căd[umnea]v[oastră] v-ați adresatUniversității din Iași pentru a reco-manda un candidat la postul de lec-

tor de limba română la Institutulromânesc, înființat, de curând, pelângă Universitatea din Paris și căUniversi[tatea] din Iași, în două rân-duri, m-a recomandat, a doua oarăcu insistență, pe mine, deoarecesunt doctor în filologie2, am publicatdeja câteva volume de filologie, pre-cum și numeroase articole derevistă, atât în țară cât și înstrăinătate, volume și articole foartecălduros apreciate de cătred[omnu]l profesor Al. Philippide.

Recomandațiile Universității dinIași sunt făcute deja de opt luni, și,totuși, pân[ă] acum nu s-a comuni-cat Universității numirea mea.

Cred că acest fapt trebuie să sedatorească neglijenței funcționarilorinferiori, că tărăgăneala poate con-stitui o jignire adusă Univers-[ității]din Iași și o nedreptate adusă unuitânăr muncitor și priceput, unui doc-tor în filologie.

De aceea vă rog foarte mult,d[omnu]le ministru3, să binevoiți adispune să se deie curs lucrării derecomandație făcută de Univers-[itatea] din Iași și cerută ded[umnea]v[oastră].

Primiți, vă rog, d[omnu]leministru, expresia recunoștințeimele și al înaltului meu respect.

Dr. G. Pascu

Note

· Originalul acestei epistole,inedite, se află la Biblioteca Acade-miei Române. Cota

1. Titu Maiorescu – Decizieministerială în Documente dinarhive ieșene. Vol[umul] 3. Ediție șinote de D. Ivănescu. București,Editura Minerva, 1988, p. 74-75.(Documente literare).

2. Giorge Pascu a promovatexamenul de doctorat în 1909 cuteza Despre cimilituri. Studiu filo-logic și folcloric. Volumul 1, Iași,1909 și Volumul 2, București, 1911.

3. Titu Maiorescu, care, întot-deauna, citea epistolele și cererilece-i erau adresate, apostilează:Răspuns prin secretariat, la 27oct[ombrie], că e rău informat.

„Maşina cu poeţi”sub zodia

Luceafărului,din nou la SuceavaO nouă întâlnire de suflet între

oamenii de cultură din Ţara cea deSus via Cernăuţi şi membrii Clubuluide Iniţiativă Literară (CIL) s-a con-sumat duminică, 29 ianuarie a.c. laObservatorul Astronomic din cadrulUniversităţii „Ştefan cel Mare”Suceava în contextul unei mişcărimai ample şi anume CenaclulTransfrontalier „Maşina cu poeţi”.Moderatorul manifestării, epigramis-tul şi umoristul Constantin Horbo-vanu, unul dintre mentorii CIL aprezentat doi dintre invitaţii demarcă, scriitorul Vasile Bâcu de laCernăuţi, redactorul şef al cotidia-nului „Gazeta de Herţa” şi popularulşi atotprezentul Cezar Straton,ambii cu un CV literar destul de con-sistent. Manifestarea a debutat subzodia Luceafărului poezieiromâneşti, Mihai Eminescu cu treipoeme interpretate de „o viitoareartistă a scenei româneşti”-dupăcum plastic a numit-o ConstantinHorbovanu pe Adela Şulea (8 ani)elevă a Şcolii gimnaziale „MironCostin”-Suceava care şi-a încântatauditoriul cu „Rugăciunea unui dac”,„Ce-ţi doresc eu ţie...” şi „Glossă”. Aurmat „Minutul de istorie” ţinut desemnatarul acestor rânduri cu tema„Eminescu în contextul SecoluluiNaţiunilor”. Despre Vasile Bâcu şiactivitatea sa literară a vorbit unul

dintre iniţiatorii cenaclului trans-frontalier şi anume academicianulVasile Tărâţanu, un mai vechi prietenal sucevenilor şi nu numai. „DomnulVasile Bâcu face parte din generaţiatânără de scriitori din Bucovina şi câtde curând îşi va lansa volumul deversuri şi epigrame „Motiv detoamnă”, prefaţat de criticul ieşeanIoan Răducea.” Din Oprişeni deunde vine s-au făcut numeroase de-scoperiri arheologice care atestăprezenţa dacilor liberi.”- a spusVasile Tărâţeanu. Co - moderatorulmanifestării, conf. univ. dr. GinaPuică i-a dat cuvântul scriitoruluiCezar Straton care prin umoru-i deja

cunoscut şi-a prezentat „opera” princâteva cărţi bine ştiute şi anume:„Zeul arbore”, „Dicţionar amoros”,„Struţo-cămila”, el mărturisind celorprezenţi despre bogata sa activitatepe tărâmul scrisului care dateazăîncă din anii studenţiei de la Braşov,plus multe colaborări editorialistice.Un moment aparte a fost oferit celorprezenţi de Elena Nandriş, primăriţa

de la Mahala, de fapt o suburbie aCernăuţilor cu 98% români, ocomună înfrăţită cu localităţileDumbrăveni şi Calafindeşti. ElenaNandriş, cantautoare şi profesoarăde muzică, a cântat o piesă de sufletromânească din creaţia sa proprie.S-au perindat la pupitru şi alţi„artişti”, eleva Denisa Achiţei la nai,coordonator prof. Ovidiu Şvarţ de laPalatul Copiilor-Suceava. Din parteaCIL şi-au prezentat creaţiile lesecţiunile eseu - proză - poezieurmătorii: Călin Dănilă de la Acade-mia „Pământul Viu” din Fălticeni, EvaSorina Matei, Carmen Marcean,Ovidiu Donisă, Graţiela Turţu,George Mahalu şi Cristina HerminaMelinte. Spre deliciul celor prezenţi,poetul şi jurnalistul Dan T. Gurtescha recitat o poezie proprie, „Poetul”,iar o altă invitată, Brânduşa SorinaByali, şi-a prezentat poemele dindouă cărţi deja editate la Gura Hu-morului. Gheorghe Şodringă de laCernăuţi a recitat în numele lui Emi-nescu poemul „Limba noastră cearomână”, iar Ciprian Gagiu, profe-sorul Colegiului de Artă „Ciprian Po-rumbescu”-Suceava şi-a încântatauditoriul la pian oferind „coloanasonoră” a manifestării. SecretarulCIL, George Sauciuc a anunţat celorprezenţi că este în lucru o nouă an-tologie CIL, iar cei doritori pottrimi t e t e x t e l e p e a d r e s acilsuceava@gmail.com.

Următoarea întâlnire a Cenaclu-lui Transfrontalier „Maşina cu poeţi”va avea loc în jurul datei de 27-28februarie a.c. la Cernăuţi.

ADRIAN POPOVICI

PLUMB 119

pagina 3revistă de atitudine

Cititorii noşti îşi vor aminti, poate,că profesorul Constantin Zavati(colonel) -r), reputat dascăl de liceu, apublicat până acum două cărţi me-moralistice, cu bună valoare do-cumentară: Memoriile unui ofiţer deartilerie, iar apoi Memorii din copilăriamea.

În prima, autorul evocă anii 1934-1942, când ca elev al Liceului MilitarŞtefan cel Mare din Cernăuţi, precum şiintervalul 1942-1944 de la ŞcoalaMilitară de Ofiţeri de Artilerie din Germa-nia, dar şi anii 1944-1946, când a de-venit ofiţer activ de artilerie în ArmataRegală Română. Memorii dincopilăria mea cuprinde unsprezece anidin prima vârstă (1923-1934).

În cartea la care ne vom referiacum îl vedem pe fostul ofiţer româno-german student la Facultatea de chimiea Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi(1947-1951), 33 de ani profesor dechimie la Liceul „Vasile Alecsandri”(1951-1984), dar şi inspector şcolar peprofilul chimie la Inspectoratul Şcolar alJudeţului Bacău (01. 03. 1968 - 01. 11.1969). Rezultă din mărturisirile ante-rioare că cele trei cărți au fost scrise larugămințile familiei, o parte din aceastatrăind acum în spațiul bitanic (MarianaZavati Gardner cu soțul și copiii).

Este, se vede ușor, un destin spec-taculos și o istorie dură în biografiaacestui băcăuan excepțional și mo-dest, discret dar cu urme adânci înînvățământul urbei, pe care ar fi trebuitsă-l regrete cei care decideau, cândva,selecția cadrelor, dintre cei licențiați, înanii regimului comunist. S-a făcut șiatunci- ca și acum - risipăde modele etice și deinteligență, după cum sevede.

Redactată la ceipeste nouă decenii deviață, cartea coleguluinostru - Memoriile unuiprofesor de chimie încomunism, Ed. Singur,2016 - de cancelarieevocă, în cele 443 depagini, zeci de fotografiirealizate de colegi de-alungul timpului și câtevatexte de laudatio ale unorcolegi și oficiali care atragatenția, la textul semnatde prof. Maria Finder, di-rector al liceului în aniiactivi ai d-lui C.Z., trimiteri la referințeledin periodice despre activitatea sa.Episoadele din acest volum masiv șibine structurat evidențiază, convingătorși expresiv, calitățile indivi-duale aleunui slujitor al școlii ce și-a făcut datoriaireproșabil.

Inteligența ștințifico-tehnică, re-ceptarea atentă a lecțiilor de laCernăuți, precum și de la Școala deOfițeri din Germania; lecţiile sale, cuatâtea promoţii de elevi, au materia-lizat, de-a lungul deceniilor, rigoarea,modestia şi tactul psiho-pedagogic,spiritual, de responsabilitate şi profilulsău etic ireproşabil.

Pe bună dreptate, d-na MariaFinder notează în textul său: „Distingemastfel la Dumneavoatră, împreună cutoţi elevii care au avut şansa să-iîndrumaţi pe potecile dificile ale chimiei,pe intelectualul distins, de ireproşabilacompetenţă, mereu egal cu sine şicuprins de o constantă nelinişteprofesională.

Să ne permiteţi a ne considera noiînşine învăţăceii Dumneavoastră lalecţia, atât de necesară azi, a exigenţeimai întâi cu tine şi apoi cu ceilalţi, lalecţia sobrietăţii şi rigoarei, a corectitu-dinii şi vibraţiei discrete a educatoruluiîn cea mai complicată activitate umană-formarea tineretului.” (…) p. 397

Cartea aceasta proiectează cre-

dibil biografia unui fiu de plutonierromân de artilerie, nepot de sătean dinPoduri-Bacău, soţ cândva al celei maiprestigioase farmaciste din oraş, părintede profesoară şi scriitoare româno-britanică, inventator şi proiectantutil laboratoarelor de chimie dinlicee, profesor şi diriginte la şcoalăincomparabil model etic pentru gene-raţiile care l-au cunoscut. Nu trebuie săne aşteptăm însă doar la o lecturăaglomerată de trimiteri aride şi ab-stracte din domeniul chimiei. Ici-coloapar secvenţe şi alineate atractive, cuaccente spre nişte meditaţii pentruexamenul de la chimie ale unorpotentați ai timpului, obligaţi de şefii lorsupremi să obţină titlul de absolvenţi deliceu; sunt citaţi, în contexte simpatice,primi-secretari de regiune şi judeţ pre-cum îi vom nota „cu iniţialele-Şt.B, oriGh. R- veniseră istoria peste ei. Într-unul din capitole, autorul are nostimaidee de a redacta un capitol „Standardîn perioada comunistă din perspectivaunui elev”; este o nostimă sinteză depsihologie şcolară. Mai încolo citeşti,stupefiant pentru tinerii de azi, dar tristşi plicticos pentru generaţia a treia-bâl-bâielile Securităţii (pentru fostul ofițerromâno-german C.Z.) la înscrierile laexamene, la repartiția de la terminareastudiilor universitare, în momentul nu-mirii ca inspector școlar (C.Z. n-a fostniciodată membru de partid), în atmos-fera creată la liceu de apropiata vizită alui Leonte Răutu, înalt demnitar al C.Cal P.C.R. Se mişcă în viaţa politică şipersonalităţi, unele necunoscute atuncica Nicu Enea, sau universitarul

Cernătescu etc. De tothazul este însă semi-eşecul unei vizite a luiCeauşescu în oraş pebulevardul dinspre Roman:se aplaudă cu ovaţii cândtrec motociclete cu miliţieni(Confuzie!), dar lumearămâne mută când ajungeadevăratul „fiu alC a r p a ţ i l o r ” .

Nu lipsesc episoademai calde, aproape intime,cu tânăra soţie farmacistăIulia Bucur în vizită la stu-dentul de la Iaşi, soţul săuori, înainte de asta, „laceaiul” de la Şcoala nr. 2unde tinerii se cunosc şisperă să poată fi împreună

într-o Românie stabilă. Un episod tristşi, totodată, ridicol pentru cunoscători eintrarea şi excomunicarea din U.T.C atânărului profesor de chimie, la oşedinţă ad-hoc, la care nici chiar colegace joacă rol de secretar B.O.B. nu aînţeles decât târziu ce se întâmplă. Esteo succesiune de momente de circ trist,crispat şi imprevizibil, iar licenţiatul nos-tru chimist, care se dovedea rafinat şide un conformist peste limite, îi sur-prindea, adesea şi pe agenţii regimuluiprin respectul convenienţelor sociale şiperfecţiunea utilizării acelui limbaj dublude care s-a vorbit. Într-o lume intoxicatăde minciună, delaţiune şi incompetenţă,Constantin Zavati părea uneori straniucu corectitudinea sa morală rară şi pro-fesionalismul din valenţele înalte alelumii civilizate.

Acum, la 93 ani de ani de viaţă,profesorul ne oferă un model de a-şi în-frunta destinul şi istoria cu demnitateaunui intelectual român şi a unui militareuropean. Cartea aceasta poate ficonsiderată, pe bune porţiuni, mono-grafia unui liceu de prestigiu din Bacău,dar şi a unei epoci, realizată cu rigoareşi bună credinţă, de aceea credibilă, dincare multe lucruri n-au intrat în arhive,sau în manuale, de aceea va fi preţuitămultă vreme în memoria timpului.

Prof. Constantin ZavatiDin Wehrmacht în Armata Regală Română,iar apoi chimist la Liceul „Vasile Alecsandri”

Grigore Codrescu

Era probabil, inevitabil ca bu-covineanul întâlnit de noi să maipornească şi pe calea Poeziei, dupăce a contemplat şi a realizat atâteaşantiere arheologice, studiind cumigală urmele şi formulele lăsate destrăvechile civilizaţii pe pământromânesc şi mai departe. Şcolilebune urmate în Bucureşti (Liceul „IonLuca Caragiale” şi Facultatea deIstorie şi Filozofie) i-au potenţat şilimpezit albia enigmatică şi ine-puizabilă cu care a sedus pe mulţiarheologia. Sexagenarul nostru aparcurs, de fapt, timpul în sus şi înjos după ce a redactat vreo douăzecide cărţi de istorie şi arheologie, lacare se adaugă numeroase articolede arheologie. Pe nesimţite, cum lis-a întâmplat şi altora, literaturaartistică, poezia şi apoi proza, l-ausedus în timp, găsindu-şi expresia înplachetele de versuri Gânduri pos-tume (1996), Viaţa ca un vis (2014),apărută şi în varianta Fluturi din cu-vinte(2017), după care a urmat ro-manul istoric cu succes public Înumbra marilor imperii ucigaşe -tradus în limbile engleză şi italiană.Toate acestea, precum şi profesiacare, în fond l-au proiectat în con-fruntare cu Timpul şi Cultura i-auascuţit condeiul şi sensibilitatea. M.A.este, de fapt, un profesionist alscrisului, căci la el Poezia, cum seobservă în volumul, Între cer şipământ a devenit una din ipostazelesale existenţiale. Calificativele folo-site mai sus romantic şi livresc vremsă fie citite cu sensuri de cuprindere,vibraţie şi carte.

Poate că, ieşind spre literaturaartistică şi creaţie abia în pragul se-xagenar, l-a şi risipit într-o măsură,dacă studiile de istorie şi arheologienu stau suficient de solide pe pi-cioare. (Mugur Andronic: Între cer şipământ, Limes, 2016)

Insaţiabilitatea neoromantică abucovineanului nostru se reflectă şiîn pendularea continuă între formetextuale şi structuri stilistice de-tectabile în acest volum: cartea în-cepe cu vreo douăzeci demicro-poeme în proză („Contem-plaţie; Începuturi; Ecce Homo”!etc), după care vin osumă de cincizeci denote lirice numite,,Rouă pe gânduri pos-tume”, fără titluri proprii,doar numerotate, încare poetic, „aleargă”în deplină libertate, înplan interstelar şi tere-stru, e cotidian şi intim,meteorologic şi livresc,în care brusc suntemproiectaţi în preistorie:,,…şi din nou un bizon/şi mai aprig avândcoarnele, mai tari cabazaltul,/ cobora de pepereţii/ peşterii pictatede la Altamira,/privindu-mă iscoditor/dacă cred în coridă;/ iar eu nufăceam / nimic altceva/ decât săîntăresc/ spusele vânătorului/ de di-naintea mea,/ străpuns/ de penul-timul bizon/ venit din preistorie…”Delicat şi subtil, îşi fac loc diversemotive poetice, imprevizibile şisurprinzător de concrete, căci is-toricul – arheolog se mişcă doar înasemenea lume: ,,…să încep săprivesc lumea,/ a privi/ simetria/ celordouă jumătăţi/ de figură/ ale chipuluiuman”…; sau „între noi doi/ există ouşă maşină,/ pe care fiecare /vrândsă o deschidă/ o trage în acelaşitimp’’ etc. Adevărul e că metafora,spaţialitatea şi vibraţia lirică izvorâtădin reflecţii dau substanţă acestormicro-poeme lirice, care nu sunttoate seducătoare, însă sunt mici bi-

juterii interogrative. Frecvent sedesfată variante ale lui fugit irepara-bile, secunda şi veacul stând alăturisfidător faţă de efemeritatea umană.Doar sunt, vorba autorului, „întrebărila care nu s-a răspuns încă”.

Dar lirismul inundă în capitolulIII: Fluturi din cuvinte.

Interesant e că M. A. acceptcaptivitatea prezentului, a prezen-teismului, cum zicea un cunoscut co-mentator literar. În textele poemelorsale, roiesc nonşalant Schiliemann,dar şi Une Tragedie parisienne-2015; Nefertiti, dar şi Cricova cubuţile sale de vin; Arcadia, dar şiValea Regilor; Louis XV, însă şi lap-topurile în ultimile forme ş.a.m.d. Nuvrem să spunem că M. A. este doarun adevărat cetăţean planetar; însăinteresant rămâne procesul prin carese naşte poeticitatea. Asta după cumun filozof clasic aprofundat bine înŞcoala mai veche a prevăzut cândva,„moartea poeziei”: „Pentru că dintine / n-au rămas/ decât oase des-perecheate/ în amintirile soluluimecanic/ al gândului meu şi pentrucă te-am regăsit/ în altă zi,/surprinzător de tânără/ sub formaunică a unui cântec getic/ pus pemuzica lui Enescu,/ înţelegându-miîn sfârşit/ menirea postumă,/ mi-amtăiat limba/ şi m-am făcut/ trubadurstelar,/ ce priveşte căţărat/ pe porţile/Luceafărului de dimineaţă (para-doxal, nu-i aşa?)/ cum trece…lumea… pe Lipscani” (Pas final)

În ciclu III intitulat Fluturi din cu-vinte, lirismul se revarsă peste mar-gini, eul auctorial testândpoeticitatea creaţiei sale în franceză,germană şi greacă; e un fel de atesta universa-litatea limbajului po-etic, dar şi de a-şi satisface orgoliucomunicării. Uneori se simte şi unsentiment al incertitudinii planetare lanivel existenţial; dar asemenea im-pulsuri nu persită, căci optimismul seînstăpâneşte, chiar în limitelemanifestărilor degringoladei orien-tale, ale tristeţei generate desingurătatea călătorilor fără limite şifără scop: ,,De n-aţi crede că vă daupe degeaba/ Când sufletul vostru l-aţi dat doar pe o ultimă suflare/

Sperând în reîncarnăriibanale/ Nu mai zicveşnicie de-o clipă,/ Încare-aţi uitat şi numelevostru/ l-aţi dat pe-oidilă – ispită…,/ Ce sămai zic , eu nu vă maidau nimic,/decât învăţde la voi,/iubirea îndoi/eu şi cu mine săplâng/iar îmi vine, darda, învăţ de la voi/ săfiu tot cu mine…”(Comerţ ambulant-economie subterană).În secvenţe ca acestea,ideea poetic i-o iaînainte, obturând oparte din sensuri, separe. M.A. va putea

ascensioana pe treptele poezieiînalte, concentrând contextele şiconferind coerenţă semantică la nivelcompoziţional şi imagistic. Avem de-a face cu un poet adevărat, în careraţiunea creatoare şi-a indentificatalbia pe care Poezia ne poate întâlnigeneros. Ca în poeme titular:,,Şi nu am timp suficient, de acolo,În reflexele valurilor cerului

apei nesfârşite,Să desfac cu lama cuţitul de lumină,Scoici de argint, la nesfârşit,

spre a găsiDoar una, în cele din urmă, Perla Vieţii fără de regrete

şi fără de pierzanie..”(Între cer şi pământ)

Viziunea romantică şi lirismul livresc în poemele lui Mugur Andronic

Grigore Codrescu

PLUMB 119

pagina 4 revistă de cultură

Consiliul editorial:

Președinte: CALISTRAT COSTIN

membri:

OVIDIU GENARU,DORU KALMUSKI,

VIOREL SAVIN,GHEORGHE NEAGU,GRIGORE CODRESCU,

ION TUDOR IOVIAN

Secretar de redac]ie: NICOLAE MIHAI Director economic: LOREDANA D|NIL|

Redactori:VIOREL DINESCU, DORU CIUCESCU,

DAN  SANDU, ELENA PÂRLOG, PETRUȘ ANDREI,

MIHAELA BĂBUȘANU, ALEXANDRU DUMITRU,GHEORGHE UNGUREANU,

TINCUȚA HORONCEANU-BERNEVIC

prezentare grafică: IOAN BURLACU

Corectur\: Mihai Buznea, Eugen Verman

ADRESA: 22 Decembrie 38/B/ 7- Bac\u: E-mail: revista_plumb@yahoo.comIlustrații revistă: Mircea Nour, Radu Mihai

Cristina Ștefan - ad.SITE; Distribuție-curierat: Titi ROZNOVANU

În luna aprilie a anului trecut, s-au împlinit 80 de ani de la moartealui George Sterian*, arhitect, urba-nist, decorator, restaurator și publi-cist, al cărui destin s-a legat pentruo bună perioadă de timp de orașulBacău. Același destin i-a marcatnașterea și moartea petrecute laaceeaşi dată, 19, cu cifra 9 încomponenţă; s-a născut la 19 aprilie1860 la Iași și a murit la 19 aprilie1936, la Bacău. Cifra 9 se regăseşteşi în vârsta pe care a avut-o cânds-a stins din viaţă: 79 de ani.

Aportul lui George Sterian îndomeniul arhitecturii, în naștereastilului arhitectural neoromânesc(sfârşitul secolului XIX şi începutulsecolului XX), nu este doar funda-mental, ci și unul foarte original.,,Stilul neoromânesc este unul dintrecele mai originale și surprinzătorde frumoase ordine arhitecturalecare au apărut în Europa în anii decreativitate intensă din epocavictoriană târzie. Românii din aceaperioadă au dorit să creeze un stilcare să reflecte gloria trecutului lormedieval, transformându-și pei-sajul arhitectural al țării, tot așacum britanicii creaseră, cu deceniiînainte și la o scară mai mare, maibine-cunoscutul stil arhitecturalvictorian neogotic. Stilul neoromâ-nesc reprezintă un amestec intere-sant de elemente răsăritenebizantine și motive arhitecturale șietnografice țărănești locale, pre-cum și de anumite modele de artăotomană și chiar teme de renaștereitaliană târzie”. Stilul a început să fieîn vogă printre românii înstăriți înprimii ani ai secolului al XX-lea, înRomânia de dinaintea primuluirăzboi mondial - în zona numită„Vechiul regat”, răspândindu-se ulte-rior și în Transilvania, după război,după ce această provincie a devenitparte a României”, precizeazăValentin Mandache, istoric dearhitectură, expert în case de epocăsi market analyst specializat pe piațaconstrucţiilor istorice şi etnografice.Din păcate, ne mai spune ValentinMandache, acest stil arhitectonicaparte nu a mai fost agreat deautoritățile comuniste, care l-au privitca fiind promovat de aristocrați șiburghezi, dușmanii lor de clasă, ast-fel că acesta a fost abandonat, ac-centul fiind pus pe arhitecturautilitară, socială și industrială.

Dacă ne referim la ,,Casa arhi-tect George Sterian” din municipiulBacău, aceasta aparține unei cate-gorii speciale de arhitectură, fiindreprezentativă pentru stilul arhitec-tural al clădirilor urbane de epocă, cufuncția de clădire pentru locuit, motivpentru care a fost inclusă în Listamonumentelor istorice din 2004,reluată în 2010, ca făcând parte dingrupa valorică ,,A”, de importanțănațională. ,,Construită între anii 1921- 1924, după propriile planuri ale

arhitectului, clădirea a fostconcepută în spiritual epocii carepromova un stil neoromânesc, com-binat cu elemente eclectice preluatedin arhitectura occidentală a secolu-lui al XIX-lea. Imobilul are oarhitectură monumentală, cu niveleputernic marcate, decorații specifice,acoperiș înalt, contraforturi și turn deveghe, sugerând cu elementele re-spective pe cele de la castelele me-dievale. În prezent, ,,Casa arhitectGeorge Sterian” se află în propri-etatea Arhiepiscopiei Romanului șiBacăului”, ne spune prof. dr. DorinelIchim, cercetator.

Cea dintâi creaţie a lui GeorgeSterian, în care se pot observaparticularităţile versiunii moldave astilului neoromânesc inaugurat cudoar câţiva ani înainte de Ion Mincu,este clădirea Cazinoului dinstațiunea Slănic-Moldova, clădiremonumentală, finalizată în anul1894, după planurile acestuia, dininiţiativa arhitectului N. Ghica-Budeşti, pe atunci efor al Epitropiei,,Sf. Spiridon” din Iaşi. Edificiul aredouă nivele, este prevăzut lateral cudouă turnuri zvelte şi pavilioane-terasă, cu ornamente de mare rafi-

nament, sculptate în lemn.„Cazinoul e clădirea în carepulsează mai mult viaţa staţiunii dedimineaţă şi până noaptea târziu,acesta fiind unul dintre locurile dedistracţie ale vizitatorilor. Aici, pelângă restaurantul cel mai bun şi maimare ce-l are Slănicul, Cazinoul areşi o frumoasă sală de cinematografîn care e şi un piano, are sală în carese dau concerte, serate, festivaluri,sală de bibliotecă pentru lectură,cofetărie. Tot la Cazinou sunt săliunde se joacă cărţi şi unde sunt in-stalate mesele pentru jocurile denoroc: şah, table, biliard, bacara,ruletă şi unde foarte multă lumevenită în staţiune petrece ore întregi,unii încercându-şi norocul, alţiiprivind numai de curiozitate. Astfelîncât Cazinoul, înălţat între celedouă şosele şi alei, ce se întind bineîntreţinute în faţa şi pe la spatele lui,cu poziţia lui frumoasă, cu stilul luiplin de eleganţă, cu priveliştile-i ad-mirabile ce ţi le oferă, şi cudistracţiile ce le are vizitatorul în el,nu poate fi decât o podoabă aSlănicului şi o atracţie irezistibilăpentru amatorii ce viziteazăstaţiunea, dându-i o animaţiedeosebită”, scria despre acesatăatracție Cleopatra Tăutu, în primamonografia a stațiunii Slănic-Moldova.

* George Sterian (n. 19 aprilie1860, Iași - d. 19 aprilie 1936,

Bacău). Urmează cursurile gim-naziale şi liceale la Iaşi, după carese înscrie la Şcoala de Arte Fru-moase din Paris, devenind în 1885diplomat al acesteia. Asiduucercetător al monumentelor istorice,călătoreşte mai bine de doi ani pen-tru specializare în Italia şi Franţa. Seîntoarce în 1887 în ţară, unde încalitate de arhitect realizeazăreleveurile unor aşezăminte reli-gioase din Bucureşti, Iaşi, PiatraNeamţ, Craiova, Curtea de Argeş,Dorohoi, Bacău, Slănic-Moldova.Publică în 1889 un document studiudespre modalităţile de restaurare amonumentelor din România, dreptpentru care, în 1892, devine mem-bru al Comisiunii Monumentelor Is-torice, instituţie înfiinţată în acelaşian prin decret regal. Un an mai târziueste ales deputat de Bacău, avândca principală sarcină studierea înstrăinătate a stabilimentelor deinstrucţiune publică, muzeele,teatrele şi şcolile de arte decorative.Și tot în anul 1892 membrii SocietățiiArhitecților Români, înființată cu unan înainte, au pus bazele primeiforme de învățământ superior dearhitectură din România, înființând o

școală particulară de arhitectură,ce a funcționat 5 ani, grație en-tuziasmului și dedicării acestorpersonalități ale culturiiromânești, printre care s-aunumărat George Sterian, Ion So-colescu, George Mandrea, IonMincu, și mulți alții. În 1898 estenumit în Comisiunea CentralăConsultativă pentru participareaRomâniei la Expoziţia Universalăde la Paris, unde va participa ul-terior, în calitate de comisardelegat al Guvernului României.

În 1901 este ales vice-preşedinte al SocietăţiiArhitecţilor din România, iar în-

cepând din 1904, este numit, perând, profesor de artă decorativă laŞcoala de Belle Arte din Bucureşti,inspector general al Artelor şiClădirilor (1905), director al Secţieide Artă Naţională şi Decorativă depe lângă Şcoala de Arte FrumoaseBucureşti şi administrator al CaseiArtelor (1906).

Arhitectul George Sterian afost, printre altele, fondatorul revistei,,Arhitectura” (1906), înfiinţând în1909 Şcoala de Artă Decorativă,,Domniţa Maria” din Bucureşti.Aflându-se printre cei implicaţi directîn eforturile de refacere a ţării dupărăzboiul de la 1916, va fi încadrat caarchitect-şef la Primăria Bacău,unde va lucra până în anul 1932.

Printre realizările sale profe-sionale de excepţie, care poartă am-prenta gândirii sale ingenioase, senumără: proiectele Cazinoului șiHotelului Epitropiei ,,Sfintul Spiridon”Iaşi din stațiunea Slănic-Moldova(1894), restaurarea Bisericii ,,Cuţitulde Argint” (1894), Teatrului Naţional(1895) şi al Bisericii ,,Bucur” (1905 -1907) din Capitală, restaurareaMănăstirii Caşin şi a Bisericii„Precista” (singura ctitorie ștefa-niană) din Bacău (1920 - 1925),proiectele clădirilor ,,Ateneul Cul-tural” și ,,Casa architect GeorgeSterian” din Bacău (1926 - 1932),planul de sistematizare a oraşuluiTârgu Mureş etc.

Mari nume ale arhitecturii românești: George Sterian

Ro

mu

lus

Dan

Bu

snea

Scriitorul Calistrat Costin- Schiță de portret-

Nu văd în absolventul Facultății deFilologie din cadrul Universității ,,Al. I.Cuza”, Iași și în profesorul Calistrat Costinun scriitor izolat, „un om ca toți oamenii”(George Călinescu), ci dimpotrivă, un OMîntre oameni, de cultură, bineînțeles.

Omul Calistrat Costin este afabil, so-ciabil, abordabil, onorabil, inepuizabil, re-zonabil și amabil mai cu seamă cu ceicare-și văd lungul nasului și nu sar calul,ceea ce mi se pare corect.

Scriitorul Calistrat Costin este însă opersonalitate atât de complexă încât a nuaminti, fie și în treacăt, despre impresio-nanta sa operă ar fi o necuviință. Pentruasta apelăm la micromonografia distinsuluiprofesor de limba și literatura română dinînvățământul preuniversitar romancierulGrigore Codrescu, (asemeni lui EugenLovinescu), a cărui operă critică estedemnă de respect și admirație, stârnind in-vidia și răutatea mai tinerilor universitaribăcăuani.

Prozatorul CALISTRAT COSTIN aretrei romane:

La răspântii (1979), Arşiţa (1981), Oanume fericire, 1985, toate apărute laEditura ,,Junimea” din Iași. Are două vo-lume de literatură umoristică: Zodiacul îndoi peri, (Ed. Junimea, 1995) şi Umor cudinţi, (Ed. Opera Magna, 2005).

Poetul este însă de notorietate: Au-gusta lumină (Ed. Eminescu, 1976),Ele-mentul lume (Ed. Eminescu, 1978),Satiră duhurilor mele (Ed. Albatros,1980), Declinul elegiei (Ed. Eminescu,1983), Scrisori (Ed. Eminescu, 1988), Uiteviaţa, nu e viaţa (Ed. Junimea, 1991), În-chis pentru inventar (Ed. Corgal Press,1998), De viaţă, de dragoste, de lume(Ed. Corgal Press, 2000), Umor la guraţevii ( Ed. Dacia, 2001), Soare cu dinţi(Ed. Corgal Press 2004), Şi totuşi nu semişcă (volum antologic, Ed. Melior, 2002Restu-i otravă, (Ed. Corgal Press 2004),Bârfitor la colţ de univers (Ed. Universi-tas XXI, 2007), Om fi greşit galaxia,(Ateneul Scriitorilor, 2010); La un pahar deneant, (Ed. Tipo Moldova, 2011), Lumease petrece (Ateneul Scriitorilor, 2015).

Prezent în mai toate dicționarele și is-toriile literaturii contemporane, scriitorulCalistrat Costin se bucură de aprecieri dinpartea unor mari personalități române șieuropene, dintre care amintim: EugenSimion, Ion Rotaru, Adrian Dinu Rachieru,Valeria Manta Tăicuţu, Constantin Călin șimulți alții.

Calistrat Costin este Poet, născut, nufăcut. Îi dăm dreptate romancierului WilliamSomerset Maugham care spunea:,,Floarea literaturii este poezia. Ea esteținta și scopul suprem. Este activitatea ceamai sublimă a inteligenței omenești. Esterealizarea desăvârșită a frumosului”.

Ca Poet, Calistrat Costin este grav,ironic, autoironic, inteligent, histrion, paro-dic, lucid („Câtă luciditate atâta dramă”) și,asemeni lui Camil Petrescu, ,,vede idei”,„combinare măiestrită unor lucruri neexis-tente” pe care le înveșmântează în hainapoeziei ,,Strai de purpură și aur pestețărâna cea grea”.

La ceas aniversar, se cuvine sătragem o ultimă tușă la această schiță deportret a președintelui U.S.R., FilialaBacău, și o facem în versuri, așa cumbinemerită:

Rostim pios un „Doamne-ajută!”Mulți ani și buni să ne trăiți,Cu cei pe care îi iubiți,Că mai e mult până la... sută

Petruș Andrei

PLUMB 119

pagina 5revistă de atitudine

Dacă lui Baudelaire i-ar fi fost datsă se „delecteze” cu ritmurile lui Mal-larmé, pesemne că ar fi avut un motivîn plus să constate paralizarea sauînghețarea mesajului existențial, dar șia mesajului în general, de către formaşi limbajul poeziei pure pe care acestao scrie.

Ce ar putea să îi spună lui Baude-laire arta pentru artă? Lui Baudelaire,prinsului de pasiuni contradictorii, despleen şi ideal, de frumos şi urât, deîncântare şi marasm, de vis şidecădere, de tăceri cu dinţii strânşi şirevolte strigate în gura mare, arta pen-tru artă nu are ce să-i spună.Încărcătura şi tensiunea existenţialăsunt prea mari în spiritul său, pentru capoetul să accepte înlocuirea vulcanuluiexistențial cu formalismele artei pentruartă. Atenția excesivă acordată formeide către creatorii poeziei pure, careajung în acest fel să lucreze împotrivaconţinutului semantic-existenţial, aimaginației (viziunii) și a lirismului, este,aşadar, respinsă de Baudelaire. „Spe-cializarea excesivă a unei facultăţi îlduce [pe creator] la neant”, afirmă poe-tul în articolul Şcoala păgână.

Înţelegem astfel că nu putem creapoezie de valoare decât prin echili-brarea raportului dintre elementele defactură existenţială, morală, pasional-afectivă, pe de o parte, şi cele artistice,estetice, pe de altă parte. Mai exact,poezia de valoare nu se poate producedecât prin tratarea artistică a dimensiu-nii existenţiale, a lumii interioare şi ex-terioare, a moralei și pasiunii –afectivității –, iar nu prin neutralizareaacestui conţinut existenţial uman decătre forma poeziei. Transformareapoeziei într-un limbaj desăvârșit doar înstructura sa formală este moarteapoeziei.

4. Eșecul poeziei prozaice şi a poeziei epice

„Franţa nu e poetă; ba chiarnutreşte (...) o oroare înnăscută faţă depoezie. Dintre scriitorii care folosescversul, ea îi va prefera întotdeauna pecei mai prozaici!”, ne declară poetulFlorilor răului în articolul ThéophileGautier [I] (ib., p. 146, s.n.). Aşadar, citi-torii care nutresc „o oroare înnăscutăfaţă de poezie” îi vor „prefera întot-deauna pe cei mai prozaici!” poeţi, pen-tru că acești cititori preferă scrierileprozaice, iar nu poezia. Toți afonii înmaterie de poezie iubesc poeziaprozaică, narativă. Însă poezia prozaicăsau narativă amputează poezia… Deaceea, Baudelaire, ca şi Poe,dezavu e a z ă p o e z i a p r o z a i c ă ,opunându-se atât poeziei lirice căzuteîn epic, în narativitate, cât şi poezieiepice propriu-zise, deci genului epic,epopeii. Cu privire la poezia liricămodernă căzută în epic, în narativitate,Baudelaire afirmă în articolul Note noidespre Edgar Poe (ib., p. 102, s.n.) că„Orice intenţie epică (…) rezultă în modevident dintr-un simţ imperfect al artei.Vremea unor asemenea anomalii artis-tice a trecut”.

Iar despre poezia epică propriu-zisă, deci despre genul poetic epic, gena cărui faimă se menținea și în epocaromantică (vezi Paradisul pierdut, allui John Milton, 1667), Baudelaire nespune că acesta micşorează „efectulmagic al poeziei”: „cel care încearcă să

creeze poemul epic, aşa cum îlînţelegeau naţiunile mai tinere, riscă sămicşoreze efectul magic al poeziei,chiar şi numai prin lungimeainsuportabilă a operei” (articolul VictorHugo, ib., p. 160, s.n.).

În mare, Baudelaire vede epici-tatea poeziei ca pe o „anomalieartistică”. Ea micşorează „efectul magical poeziei” și conduce poezia spreproză. Criticul John Stuart Mill și poețiiE.A. Poe, Rimbaud, Paul Valéry, aurespins şi ei, între alții, caracterul epic,narativ al poeziei lirice moderne şi,fireşte, poezia epică. De fapt, poetulmodern autentic poate fi considerat celpuțin autorul acestor două acte poeticerevoluționare: pe de o parte, el a aban-donat producerea poeziei epice, agenului epic, a epopeii, aflată în marevogă în clasicism, iar pe de altă parte aeliberat poezia lirică modernă (o partea ei) de componenta epică, de narativ-itate, de scriitura epic-narativă, care ofăcea să cadă în proză.

Respingerea de către Baudelaire aepicităţii, a narativităţii, ne face săînţelegem că trăsătura şi totodatănorma cerută de poezia modernă este,de fapt, nonnarativitatea. Scriitura sauexpresia nonnarativă este o normă devaloare, în sensul că ea dă valoarepoeziei moderne. Poezia modernăautentică este nonnarativă.

5. Eșecul poeziei didactice

O altă eroare literară prezentată deBaudelaire este poezia didactică, decipoezia care are scop educativ şi mora-lizator. În articolul Note noi despreEdgar Poe, Baudelaire declară:

„Nu vreau să spun că poezia nuînnobilează moravurile, să fiu bineînţeles, că rezultatul ei final nu e de a-lînălţa pe om peste nivelul intereselorvulgare; ar fi, desigur, o absurditate.Spun că dacă poetul a urmărit un scopmoral, şi-a micşorat forţa poetică; şi poţipune rămăşag că opera lui va fiproastă. Poezia nu poate să se asimi-leze ştiinţei sau moralei decât cu risculmorţii şi al anemierii; ea nu areAdevărul drept obiect, ci numai peSine.” (ib., p. 103).

Înțelegem, așadar, că nu poezia sesubordonează scopurilor morale şi/sauadevărului, ci acestea se subordoneazăpoeziei, aşadar modului ei specific,artistic de a fi. Despre aceeași poeziedidactică discută Baudelaire şi în arti-colul Victor Hugo (ib., p. 159),mărturisindu-ne că Hugo însuşi vede în„forma didactică cel mai mare duşmanal poeziei adevărate. A povesti în ver-suri legile cunoscute, în virtutea cărorase mişcă o lume morală sau ideală,înseamnă a descrie ceea ce a fost de-scoperit şi ceea ce intră cu totul în câm-pul telescopului sau sub compasulştiinţei, înseamnă a te mărgini la datori-ile ştiinţei (...). Descriind ceea ce există,poetul se înjoseşte şi coboară în rândulprofesorilor; înfăţişând posibilul,rămâne credincios funcţiei sale.” (p.m.).

Ca şi Aristotel în Poetica sa,Baudelaire îi cere poetului să lucrezemai degrabă cu posibilul, deci săcreeze în poezie lumi posibile, iar nu opoezie care să urmărească în mod ex-pres adevărurile științei ori ale moralei.Aceste „lumi posibile” ale poeziei nusunt, firește, împotrivite moralei, dar elenu sunt în mod expres și dominantmorale pentru că în momentul în care„poetul a urmărit un scop moral, şi-amicşorat forţa poetică; şi poţi punerămăşag că opera lui va fi proastă”,afirmă poetul teoretician.

6. Poezia convenţională a şcolilor literare

Schema „uriaşei clase a artiştilor”

configurată de Baudelaire în articolulDomnia imaginaţiei (2, p. 117)cuprinde, alături de artiştii imaginativi şide cei realişti-pozitivişti sau pozitivişti,clasa artiştilor care „se conformeazăregulilor de pură convenţie, cu totul ar-bitrare, inspirate (…) de rutina unuiatelier celebru”, de o şcoală literară saude un curent literar, adaug eu pentrupoezie.

Începând cu epoca romantică,poezia modernă a urmat, în general,două mari direcţii: una a poeziei mo-derne autentice, trasă din conceptulclasic de poezie lirică, teoretizat deBaudelaire ca poezie (lirică) modernăde imaginaţie, iar alta a poeziei mo-derne produse de şcolile, curentele saugenerațiile literare. Această din urmădirecție poetică poate fi numită poeziegeneraționistă sau generaționist-„curentistă”.

Ca poezii de tip generaționistputem enumera poezia realistă (realist-pozitivistă), poezia neoclasică și poeziaartei pentru artă – poezia pură –, cutoate discutate de Baudelaire mai sus.Poezia generaționistă sau genera-ționist-„curentistă” a cunoscut după po-etul Florilor răului o adevăratăexplozie, iar criticii literari de astăzi nespun că există peste o sută de astfel depoezii, adică de tipologii poeticegeneraționiste, pe care, în ansamblullor, le-au numit „poezie modernistă”.Poezia simbolistă, expresionistă,futuristă, dada, poezia absurdului,poezia ermetică, poezia cubistă, poezialetristă, experimentalistă, textualistă,şasezecistă, şaptezecistă, optzecistă,nouăzecistă, douămiistă, post-mo-dernistă etc. sunt cu toate tipologii po-etice generaționiste produse degeneraţiile literare de creaţie.

Cum este această poezie din punctde vedere calitativ? Din articolul Dom-nia imaginaţiei, scris de Baudelaire,înțelegem că există o clasă de artiști, încare intră și poeții, care „seconformează regulilor de purăconvenţie, cu totul arbitrare, inspiratenu de sufletul omenesc, ci impuse, purşi simplu, de rutina unui atelier celebru”,în cazul nostru de rutina unei școli po-etice sau a unei generații poetice. Dinacelași articol aflăm că aceștiartiști/poeți „se supun unui cod de falsădemnitate” artistică/literară și că ei „au

înălţat banalul la rangul stilului”. Codul de falsă demnitate literară

căruia i se supun poeții generaționiștieste, de fapt, un cod, un canon poeticsau o artă poetică inventată, născocităchiar de către poeții generaționiști. Și seva observa că fiecare generaţie poeticămodernă intră în literatură cu un alt codpoetic, cu o altă artă poetică și poeziedecât poetica și poezia autentice;fiecare generaţie poetică modernă intrăîn literatură cu propria poezie și artăpoetică generaționiste. Fiecaregenerație poetică schimbă poeziaautentică și arta poetică autentică cu

propria poezie și artă poeticăgeneraționiste produse de ea, iaraceasta înseamnă că fiecare generațiepoetică abandonează principiile estet-ice de construcţie ale poeziei moderneautentice în favoarea principiilor deconstrucţie ale propriilor poețigeneraționiști sau ale școlilor literaregeneraționiste (moderniste), principiicare sunt, desigur, altele decât cele au-tentice, care sunt diferite și chiar opuseacestora: de aici caracterul modest,precar estetic al poeziei generaționiste,în general, dar nu și al poeziei acelorpoeți generaționiști care au depășitconceptul de poezie generaționistă.

7. Poezia modernă, o poezie contradictorie

Toate „erorile literare” discutate deBaudelaire mai sus – poezia realist-pozitivistă (mimetică), poezia neo-clasică, poezia artei pentru artă (poeziapură), poezia prozaică sau narativă(poezia lirică prozaică și poezia epică,genul epic), poezia didactică, poeziașcolilor poetice, numită de mine poeziegeneraționistă, generaţionist -„curen-tistă” sau modernistă – ne arată, con-cret, sub ce forme, sub ce chipuripoezia modernă se poate îndepărta depoezie și chiar se poate rata.

Ca orice poet autentic, Baudelairea avut conștiința clară a posturii calita-tive a poeziei vremii sale și a poețilorcare au creat-o. Există scriitori-artiști,deci scriitori autentici, și există „scriitorineartiști”, spune poetul Florilor răului.„Scriitorii neartişti” practică o artăpoetică situată alături de arta poeticăautentică, de multe ori chiar o artăantipoetică.

De fapt, poeziile eșuate literar de-spre care discută Baudelaire, așadarerorile literare, sunt tocmai consecinţaunor astfel de arte poetice artificiale, lip-site de forță, eșuate estetic, a unor artepoetice antipoetice, distructive.

Tipurile eşuate de poezie, erorilepoetice discutate și evidențiate deBaudelaire sau cele elaborate cuhărnicie după el, dintre care nu pot lipsicele avangardiste, ne arată că poetulmodern a ucis poezia în mai multefeluri, deci sub mai multe forme.

Și vom înțelege că poezia erorilorliterare este fie consecința unor poeticipersonale, individuale, fie consecințaunor poetici mai largi: a unor tipologiipoetice generaționiste sau genera-ționist- „curentiste”, create chiar depoeții generaționiști în clipa lor istorică.

Poezia școlilor literare sau poeziageneraționistă pur și simplu funcți-onează ca mode poetice generaţionistecare vin și pleacă, mode care sunt în-locuite la aproximativ zece ani, cu altemode poetice generaționiste, în timp cepoezia modernă autentică, care estetrans-generaţionistă, de vreme ce nupractică poeticile generaționiste, are oanumită stabilitate conceptuală de-alungul modernităţii, ea configurândceea ce se poate numi tradiţie poeticămodernă.

Atât poezia modernă autentică,împlinită artistic sau de valoare, carepentru Baudelaire (ca și pentru noi, îngeneral) este poezia lirico-imaginativă,cât şi poezia eșecurilor literare apoeților care practică poeticilegeneraționiste și poeticile individuale,compun ceea ce numim „poeziemodernă”.

Bibliografie

1. Charles BAUDELAIRE:Critică literară şi muzicală. Jurnaleintime, traducere şi note LilianaŢopa, studiu introductiv de GeorgeBălan, E.L.U., Bucureşti, 1968.

Charles BAUDELAIRE,Curiozităţi estetice, t raducereRodica Lipatti, prefaţă de LudwigGrunberg, Editura Meridiane,Bucureşti, 1971.

ARTE POETICE

ERORILE LITERARE ÎN VIZIUNEA LUI BAUDELAIRE (2)

Vir

gil

Dia

con

u

Continuare dinnumărul 118

PLUMB 119

pagina 6 revistă de cultură

După cum lesne se poate ob-serva, poetul-geolog Ioan Potop nuirosește timpul, ci îl valorifică lamaxim și cu mult succes. Înconsecință, un nou volum de versuriintitulat Tărâmuri sufletești, vine săîntregească o colecție de poezie carese inspiră din cele mai diversedomenii. Nu lipsește geologia, izvornesecat de inspirație, dar nici laturaspirituală, religioasă, nu esteneglijată. Aspecte ale vieții cotidiene,amintirile copilăriei, grija pentrunatură, pentru om sau pentru virtuțileacestuia, sunt numai câteva dintresubiectele care sunt tratate de poet înprezentul volum.

Ultimul volum de versuri intitulatsugestiv Tărâmuri sufleteștireprezintă un adevărat tur de forță, unturnir poetic prin care luptă cu lancea,cu cuvântul, pentru a-și apăra proprialume. Poetul posedă o inteligență șiabilitate artistică remarcabile, pot fimenționate anumite tandemuri degenul istorie-metaforă, tradiție-moder-nitate, arhaic-ultramodern, desuet -actual, luptă-reverie, exempleleputând continua. Este un adept alsimțului frumosului, al normalității, altuturor aspectelor care au darul de ane face existența cât mai plăcută cuputință. Prin lecturarea versurilor sun-tem invitați uneori la filosofare sau îndescoperirea ideii, poetul foloseștenotații ironice, vibrante, caustice sauparabolice, pendulând între vecheafilosofie și imperativele prezentului.Poezia reprezintă un cumul de factoridin domenii dintre cele mai diferite,limbajul fiind unul comun, excepțiefăcând anumiți termeni de specialitateaparținând unor domenii precum ge-ologia, medicina, geografia etc.Creația nu constituie doar simplăinspirație ci este rezultatul priceperii,meșteșugului și al efortului minții po-etice. Gândul limpede și concis,crezul artistic, combinarea talentuluiși inspirației, a responsabilității și pa-siunii conduc în final la esențapoeziei.

Ponderea poeziei care are cainspirație domeniul spiritual-religioseste în acest volum și maireprezentativă, apare și motivul tre-cerii, al morții, al existenței de dincolode momentul răposării. Putem enu-mera astfel poezii reprezentative pre-cum: Trăirea în comuniune,Schimbarea nisipului în clepsidră,Transcenderea, Lumina în expansi-une, Tărâmul nemuririi, Vredniciaspiritului, Cuvinte, tăinuite, Trecereatăcută, Fapte capitale, Regretul sufle-tului, Spovedania, Pacea interioară,După ce vom pleca, La vrerea Lui,Între teluric și celest și exemplele potcontinua. Ori de câte ori are prilejul dea ne avertiza- cu privire la propriaexistență, poetul o face, astfel ver-surile următore sunt elocvente înacest sens:

Știind că sensul vieții noastre vadura,

Atât cât moartea nu-l poateanula,

Curgerea nisiparniței cu conținut profan, S-o înlocuim urgent cu conținut

sacral! (Schimbarea nisipului înclepsidră)

În tot acest tip de poezie întâlnimtermeni precum: lumină, întuneric, loccelest de locuire, candela, icoana cubusuioc, naștere, răstignire, Înviere,Înălțare, Sfânta Treime, Cuvântul,gândul, trupul, sufletul, spiritul,nemărginirea, rău, bine, învrăjbire,zămislire, bunavestire, mântuire,Sfânta Maria, nădejdea, iubirea,credința, mărturisirea, viața, moartea,Petru, Apostolii, Gavril, Iisus etc.Numai văzând aceste cuvinte a cărorînșiruire parcă amintesc de curentuldadaist, putem deduce mesajul clar alpoetului cu privire la noi toți, acum

rămâne la latitudinea fiecăruia să-șialeagă calea dorită, Dumnezeu ne-alăsat libertate deplină în acest sens.Următorul catren este intitulat chiarConcluzie:

Cel ce nu se poate controla,Responsabilitate nu poate avea.După atitudine voință și faptă,Ai dreptul la o anume răsplată.Trecutul istoric este evocat în-

deosebi în poeziile Trecutul salvat,Oștenii vrânceni și Vrâncenii la PodulÎnalt, ultimele două poezii după cumse poate bine vedea chiar din titlul lorsunt un elogiu adus unor eroi originaridin același areal cu al poetului IoanPotop. Natura este omniprezentă înacest volum, aș da ca exemplu poezi-ile Anotimpuri rotitoare și Trădareanaturii, unde printre altele sunt criti-cate autoritățile prin atitudinea deindiferență față de defrișările ilegalecare continuă fără a putea fi stăvilite,iar finalul nu poate fi decât un dezas-tru ecologic. Geologia își are locul eide vază și în acest volum, cele maireprezentative poezii în acest senspar a fi: Lumina din florile de mină,Portul arhaic al Terrei, Modaproterozoică a Terrei și Peisaj vul-canic. Dacă în cea de-a doua și atreia poezie din acest domeniu estevorba de haosul primordial, iar ceareferitoare la vulcani face o scurtăprezentare a vechilor vulcani stinși dinpreajma Băii Mari, prima este diferităprin modul original de abordare. Esteo poezie care ni-l prezintă pe poet in-trând în mină, într-o geodă asemuităcu o catedrală, prin grandoarea ei,aici amintindu-și de Creator, decurcubeul care a rămas legământîntre Noe și Dumnezeu, de spectrulluminii albe-ROGVAIV. În acest sensel alcătuiește niște versuri mește-șugite încât inițialele mineralelorevidențiate citite în ordinea fireascădau chiar acest indicativ. Este vorbade: Roșu pentru Realgar, Orangepentru Cinabru, Galben pentru Auri-pigment, Verdele Malachitului, Albas-trul Calcozinei, Indigoul Covelinei,Violetul Ametistului. Vizita în interiorulminei, al geodei, este mai ceva decâtvizita într-un muzeu mineralogic,acolo toate sunt neatinse de milioanede ani, totul este unic, este o feerie deculori, aproape ceva ireal, incredibil.Această incursiune în lumea mirificăa mineralelor cu detalii pentru fiecareîn parte, constituie o adevărată lecțiede mineralogie, de geologie, deestetică, de viață, opera marelui Cre-ator. O adevărată simfonie a culorilor,senzațiilor și percepțiilor în aceastătranspunere a unor realități ascunse.Poezia Lumina din florile de mină esteuna dintre creațiile de top ale poetu-lui... Potop, ca să fac și eu uz derimă!... După cum am menționat an-terior, poetul atinge multe domenii înversurile sale, astfel încât racilelesocietății, politica, viciile, corupția șimulte altele se regăsesc în poezii pre-cum: Între dezvoltare și stagnare,Sclavia modernă, Sufletul în zăbavă,Sacrificiu bestial, Pofticiosul mân-căcios, Generații nesupuse, Atracțiatăinuită, Evadarea din realitate, Mi-grantul cerșetor, Destinul fericirii, etc.În toate aceste poezii sunt înfierateabuzurile și viciile de tot felul, tutun,droguri, lăcomie, sex, adulter, lipsa deimplicare a autorităților în ceea ce lerevine de făcut, drama însingurării,depresia, claustrarea, șomajul,sărăcia, hoția, sfidarea, distrugereanaturii, încălzirea globală, Pokemoni,manele, obrăznicie, tupeu, etc. Poetulnu-și uită originile vrâncene, de careîn mod firesc este mândru și neprezintă amintiri din propria copilărie,putem spune că sunt amintiri din vre-muri demult apuse, deoarece soci-etatea autohtonă este într-o continuăschimbare, în ritm accelerat și dinpăcate nu mereu în direcția cea bună.Apreciez în mod deosebit acestepoezii care îmi amintesc de propriilevacanțe de vară petrecute într-o zonăvecină celei vrâncene și cu aproape

aceleași caracteristici geografice, ge-ologice, hidrologice, climatice, ele-mentele de faună, floră, obiceiuriidentice, astfel încât parcă măregăsesc și eu printre protagoniștiiversurilor din poezii precum Ploaia devară, Vijelii dezlănțuite, Glia dinamintire, Zile însorite, Putna Vrancei,Tărâmuri sufletești.

În prima dintre poeziile enume-rate dar și în Putna Vrancene esteînfățișat un tablou tipic verilor fierbințiîn care după un șir de zile toride seivește ca din senin o ploaie rapidăcare umflă toate pâraiele sautorentele care antrenează în drumullor lemne, pietre, cotețe, podețe,aceasta în cazurile mai fericite. Apeletulburi dezlănțuite schimbau albiilepâraielor, astfel încât copiii aveau sur-priza de a nu-și mai găsi vechile locuride scăldat, căutând altele nou create.Atunci toată suflarea satului, cu miccu mare, în deplină concordanță, lup-tau cu uneltele obișnuite sau chiar cumâinile goale pentru înlăturareaefectelor dezastrului creat și evaluaupagubele. Poetul conchide, punândaceste fenomene meteo extreme peseama păcatelor sătenilor:

Erau păcatele zilnice demultînfăptuite,/ Cu grindină, în potopuriropotite plătite. (Vijelii dezlănțuite )

Aș putea să afirm că în aceazonă, chiar și atunci exista un deficitde pădure în urma defrișărilor masiveefectuate cu decenii mai înainte deperioada relatării de mai sus.Consecințele nu au întârziat să apară.În acea perioadă postbelică, toți copiiide la țară munceau cot la cot cupărinții lor încă de la vârste fragede șinimeni nu spunea că sunt exploatațisau le sunt încălcate drepturile. Și lu-crurile mergeau bine, nu se întâmplauatâtea fapte reprobabile ca în ziua deastăzi. Ei mergeau cu vitele la păscut,se și jucau, făceau și baie în pâraie,culegeau și mâncau fructe de pădure,bureți, ciuperci, coceau porumb saumâncau struguri de-abia pârguiți.Alergau după fluturi sau gușteri,căutau să prindă pești cu mâna dar setrezeau că s-au pricopsit cu un șarpede apă. Toată ziua erau pe dealuri, peislaz, făceau și multe năzdrăvăniipentru care primeau o corecție de lapărinți, care nu era nicidecumsancționată de cei de la... ProtecțiaCopilului ca rele tratamente aplicateminorilor... Dimpotrivă, au ajuns oa-meni de omenie, realizați, care faccinste comunităților de unde provin.

Zona Măgurii Odobești este unade un pitoresc aparte, cu pâraie, pod-gorii, livezi, păduri, sate risipite cuturle de biserici care se avântă sprecer, cu oameni harnici care păstreazătradițiile și obiceiurile locului:

Familii viguroase cu mulți mem-bri-n bătătură,/ Gospodării cu acare-turi și animale pe măsură./La familiiînstărite în cufere mai găsești,/Străvechi straie și încălțări vrâncenepitorești. (Tărâmuri sufletești) Dinrecuzita sătenilor nu lipsesc nici acumstraiele de sărbătoare moștenite dinstrămoși, cum ar fi : opincile, ițarii,catrințele, sumanele, bundițele înflo-rate sau cușmele din blană de miel.Ținutul Vrancei rămâne una dintrezonele cu potențial ridicat, păstră-toarea unor vechi datini și obiceiuri, oparte dintre ele pot fi regăsite și înpoezii din prezentul volum. Per-ceperea mitologică a contempo-raneității îi permite poetului să creezeimagini arhetipale cu ajutorul cărorael revelează lumea din unghiuri propriide vedere, introducând în conștiințaumană esența tăinuită a lucrurilor. Înscopul de a recepta cât maicuprinzător și mai profund fluxul vieții,de a dezvălui și esențializa cupregnanță sensurile sociale, istorice,etico-morale ale existenței umane,poetul apelează adesea nu numai lametaforă ci și la simbol și mit sau laparabola civică.

Ca orice poet adevărat, IoanPotop a căutat permanent să-și clari-

fice esența și menirea poeziei, să secunoască pe sine ca poet, ca făuritorde frumos artistic. În același scop els-a aplecat cu grijă asupra propriuluiact poetic, a cugetat asupra genuluide poezie pe care-l cultivă, și-a eva-luat înclinațiile și forța artistică, și-aprecizat mesajul umanitar și instru-mentele de lucru. Poezia este un actsocial, o prezență vie în actualitate, oangajare continuă în dezvăluireaadevărului și umanului. Ea îi vorbeșteomului despre timp și despre mira-colul existenței sale, despre obligațiiși responsabilități, să cinstească se-menii, să prețuiască binele șiadevărul, îl face să simtă și săînțeleagă mai profund frumosul viețiiși al naturii. În același timp poeziaeste o necesitate organică a spirituluiuman de a cunoaște necunoscutul,tainele vieții, esența lumii, necesitateade a visa și cuteza, de a iubi și creaurmând legile frumosului. În ambelecazuri poezia își are izvorul în demni-tatea și generozitatea omului, în bu-curiile, durerile și căutările lui.

Lecturând și analizând acestultim volum de poezie al poetului-ge-olog Ioan Potop, constat că domniasa continuă pe același drum ascen-dent, este perseverent în promovareapropriilor convingeri, este atent la totceea ce se întâmplă pe la noi și pestetot în lume pentru a supune condeiu-lui critic toate aspectele ce i se pardemne de luat în considerare sau în...colimator! Este plin de energie, pro-lific, dornic de cunoaștere și afirmare,astfel încât îi doresc din tot sufletul săcontinue să ne delecteze cu noiapariții, spre beneficiul publicului caredorește să lectureze poezie de cali-tate.

GEORGE SÎRBU

Tărâmuri sufletești

Și diavolii mor cândvaPaul-Lucian Lentzer debu-

tează în literatură cu romanulȘi diavolii mor cândva, apărut laEditura „Fundației CulturaleCancicov” din Bacău, în anul2010, care transfigurează otragedie perso-nală, provocată dedictatura comunistă, într-oaventură estetică. Chiar dacă aemigrat în Germania acum 20 deani, el a rămas un autentic românprin trăire și simțire, drept pentrucare, într-o convorbire telefonică,declară: „Datorii materiale față deRomânia nu am, dar, pentru ca oparte din datoriile morale față dețara mea să mi le plătesc, amhotărât ca, pe calea scrisului, săîntreprind ceva”.

Acțiunea relatată capătădesfășurare cronotopică: de la AlII-lea Război Mondial până la pe-rioada posdecembristă. Naratorulomniscient și omniprezent îșiasumă gravele probleme ale aces-tei istorii, personajele trecând prininfernul comunist și, direct sau in-direct, trăiesc evenimenteleesențiale ale perioadei evocate:desfășurarea războiului, de-portarea în lagărele sovietice demuncă, instaurarea comunismuluiîn România, rezistența anti-comunistă din munți, colec-tivizarea agriculturii, Revolta de laBrașov, Revoluția din Decembrie1989, triumful lichelelor comu-nisto – securiste în perioada carea urmat. Complexitatea romanuluiconstă în coexistența unor temeși subteme care se varsă în albiademersului epic: raportul individ– istorie, predestinarea, lichelis-mul ca mod de existență, resta-bilirea echilibrului , tulburat de oistorie buimacă, prin pedepsireacelor vinovați, iubirea ca mod dea putea accesa absolutul etc. Dartema generală, privi-legiată,rămâne totuși relația / con-fruntarea dintre individ și putere.

Daniel Nicolescu

pagina 7revistă de atitudine

PLUMB 119

În România, în fiecare an, în-cepând din 2011, conform Legii nr.238 din 7 decembrie 2010, pe 15ianuarie, data nașterii lui MihaiEminescu, se serbează Ziua Cul-turii Nationale. De asemenea, înRepublica Moldova, în fiecare an,începând din 2013, tot pe 15ianuarie, se serbează ZiuaNațională a Culturii.

Trebuie remarcat și faptul căprin aceste hotătâri legislativeMihai Eminescu este implicit con-sacrat cu sintagma de "poetnațional" al românilor, după ce, cumult timp înainte, au fost rostite șialte sintagme elogioase de cătremari reprezentanți ai culturiiromâne, printre care: Nicolae Iorga- "expresia integrală a sufletuluiromânesc", Petre Țuțea -"românul absolut", ConstantinNoica - "omul deplin al culturiiromâneşti" ori George Călinescu -"poetul nepereche".

În aceste condiții, pe 15ianuarie a fost omagiată culturaromână, în general, și Mihai Emi-nescu, în special, altfel spus, a fostoficializat un cult al personalității, afost instaurată o dictatură culturalăeminesciană.

Este bună, sau nu, aceastădictatură culturală eminesciană?Aceasta este întrebarea pe care opun, mai ales că opera lui MihaiEminescu a fost, nu de puține ori,criticată.

Ca o paranteză, în România amai fost sărbătorită ca "poetnațional" o altă personalitateculturală, Tudor Arghezi, pe atunciîn viață, pe 21 mai 1960 și pe 21mai 1965, cu ocazia împlinirii a 80,respectiv, 85 de ani, de la naștere,perioadă în care Mihai Eminescuera ținut în umbră, deoarece,printre altele, în "Împărat și prole-

tar" a îndemnat împărații și prole-tarii să trăiască, citez: "ca frați"

George Pruteanu, filolog, se-nator, născut pe 15 decembrie1947 și decedat pe 27 martie2008, a fost unul dintre cei care ausistematizat cel mai bine criticileaduse operei lui Mihai Eminescu.El a afirmat în cadrul unei emisiunitelevizate următoarele: "Doam-nelor şi domnilor, bună seara, azie 15 ianuarie, ziua lui Eminescu şivă rog din suflet să nu cumva săfolosiţi două expresii zaharisite şichifligite de-atâta zicere: «poetulnepereche» şi «Luceafărul poezieiromâneşti»". Aceste critici sereferă la următoarele aspecte: 1. Afost schimbat genul cuvintelor:"mândru diadem de stele", "înalta-i domă", "filomele-i țin orchestrul","în zid de marmur negru"; 2. A fostschimbat pluralul cuvintelor: "și cupasuri melancolici", "să visăm fa-vori de aur", "muşti de-o zi pe-olume mică", "Nilu-n fund grădineare...", "aud cîntări şi văd lumini detorţii"; 3. Nu a fost respectat acor-dul adjectivului cu substantivul:"făclie de veghe pe umezimorminte"; 4. Nu a fost respectatacordul articolului posesiv: "Semişc batalioane a plebei pro-letare", "ale piramidei visuri, aleNilului reci unde ale trestiilorsunet"; 5. Nu a fost evitat pleonas-mul: "Cobori în jos Luceafărblând"; 6. A plagiat în mareproporție poezia "La steaua",publicată pe 1 decembrie 1886 în"Convorbiri literare" după "SiehstDu der Stern", adică "Vezi tusteaua", poezie apărută în 1851 șicompusă de scriitorul elveţian Got-tfried Keller, plagiat despre careGarabet Ibrăileanu a spus în 1928:"E o refacere", iar MihaiDragomirescu, în 1906, a făcuturmătoarea apreciere: "Este uncaz de originalitate plastică slabă".7. Cosmogonia, concepția filo-sofică despre geneza lumii,concepție descrisă în "ScrisoareaI", nu este originală, ci estepreluată din "Rig-veda sau im-nurile sacre ale brahmanilor", îngermană, "Rig-Veda, oder dieheiligen Lieder der Brahmanen", otraducere din sanscrită în

germană, apărută în 1856,realizată de orientalistul FriedrichMax Müller, născut pe 6 decembrie1823 și decedat pe 28 octombrie1900. În total sunt 1028 imnuri,cuprinse în 10 cărți, denumite"mandala" în sanscrită.

De exemplu, "ImnulNasadiya", cunoscut și cu numelede "Imnul creației", imnul 129 dincartea 10, începe cu versul "Niciființă și nici neființă nu era atunci",în germană "Weder Nichtsein nochSein war damals", iar versul 3 dinstrofa 3 din "Scrisoarea I" esteurmătorul: "La-nceput, pe cândfiinţă nu era, nici nefiinţă".

România modernă a cunoscuto serie lungă de dictaturi: carlistă,legionară, antonesciană, dejisto-comunistă, ceaușisto-comunistă.Prin instituirea în arealul românesca Zilei Culturii Nationale și a ZileiNaționale a Culturii pe 15 ianuarie,data de naștere a unui scriitor, in-diferent că el este atins sau nu deacuzații de plagiat, mi se parenepotrivită, o revenire la o formăde cult al personalității, dedictatură, fie ea și culturală, chiardacă este vorba de o dictatură"dulce", ca să eminescianizes. S-aajuns ca în foarte multe manifestăriorganizate cu ocazia Zilei CulturiiNationale să fie omagiat exclusivMihai Eminescu. Este culturaromână atât de săracă încât săaibă doar o personalitate omagiatăcu această ocazie?

În același timp, nu pot acceptagafa intenționată, ofensatoare,filorusă, din 14 ianuarie 2017,când un comunicat transmis deserviciul de presă al președinteluiIgor Dodon anunța că: "pe data de15 ianuarie, Președintele Repu-blicii Moldova, Igor Dodon,împreună cu consilierii prezi-dențiali va depune flori la bustulpoetului Mihai Eminescu, cu prile-jul împlinirii a 127 de ani de la tre-cerea în eternitate a poetului".

Din această cauză, aduc unamendament afirmației anterioare,consider că dulcea dictaturăculturală eminesciană estenecesară măcar până când politi-cienii filoruși din RepublicaMoldova vor învăța să respectecultura română, începând cumarele poet, prozator, dramaturg,jurnalist, românul Mihai Eminescu.

Dulcea dictatură culturală eminesciană

Do

ru C

iuce

scu

Când alegi să interpretezi Val-surile imaginate și compuse de Jo-hannes Brahms, pentru pian la patrumâini, nu poți ocoli modelul creat deDinu Lipatti și Nadia Boulanger. Pro-fesoara Nadia Boulanger scria: ”CândDinu a sosit la Paris, el era deja un pi-anist desăvârșit format de aceaadmirabi lă domnișoară F lor icaMusicescu, pentru care avea un cult,și un adevărat compozitor înarmat deMihail Jora cu solide cunoștințe” ...

În 19 martie 1917 se năștea laBucurești cel ce avea să fie consi-derat cel mai mare pianist român.Anul muzical 2017 este an Lipatti. Săascultăm și re-ascultăm ultimul săurecital, cel din 16 septembrie 1950 dela Besançon și cele aproape patruminute ale Coralului bachian Jesu,Joy Of Man’ s Desiring.

Cu puțin timp în urmă, în 26ianuarie, la Centrul cultural EspaceSenghor din Bruxelles, ICR a organi-

zat un concert omagial dedicat lui Li-patti, la 70 de ani de la emblematiculrecital Chopin ținut la Palais desBeaux – Arts.

Interpreți: violonistul Virgil Boutel-lis-Taft și pianista Angela Drăghi-cescu. Punct de mare interes a fostexpozitia "Corneliu Gheorghiu - sufle-tul pianului". Binecunoscutul pianist,născut în 1924, care concerta deja la6 ani, a studiat cu aceeași profesoarăFlorica Musicescu, a fost încurajat deGeorge Enescu și Dinu Lipatti.Susține nenumărate concerte în țarăși străinătate și colaborează cu mariartiști. Absolvent al Academiei Regalede Muzică și artă Dramatică (1943),licențiat al Facultății de Drept,maestrul Corneliu Gheorghiu a fostani de zile profesor și șef al catedreide pian la Conservatorul dinBucurești. Pianist, pedagog și com-pozitor, autor al volumului Desprepianistică, Corneliu Gheorghiu – unspirit luminos, care și- a dedicat viațamuzicii - îi îndeamnă pe cei tineri în2014: …purtați mai departe mesajulmuzicii, limbaj universal, mai completși mai subtil decât orice vorbire, căciea exprimă sentimente pe o scarămult mai largă și de o țesătură multmai delicată”.

După ce în 1978 Corneliu

Gheorghiu se stabilește la Bruxelles,unde va fi profesor la AcademiaRegală de Muzică, autoarea acestorrânduri are șansa de a primi, prindragostea părinților, gratitudine pecare o exprim aici, pianul maestrului,un Bösendorfer – martor a sute de orede studiu și magistrale interpretări,botezat pianul magic.

Între anii 1935 și 1950, Dinu Li-patti a fost o apariție luminoasă înlumea muzicii. Interpret admirabil,

compozitor de înaltă perspectivă, omde o puritate angelică, el părea desti-nat să domine arta epocii noastre.

Viața sa terestră a fost scurtă. Răpitla vârsta de 33 de ani, ar fi putut sătreacă precum un meteor pe cer, fărăa lăsa nicio urmă, nota Henri Gag-nebin, Directorul Conservatorului deMuzică din Geneva.

Luiza Borac - pianista stabilită laHanovra, care a interpretat, pe scenaFilarmonicii băcăuane în primasăptămână din februarie, Concertul 2de Johannes Brahms, a oferit cu ge-nerozitate două bis-uri de Chopin -afirma într-un interviu: ”cel care seapropie de compozitorul Dinu Lipattieste absolut impresionat de spectrullarg al acestor compoziţii, avem de-aface cu transcripţii minunate dupămuzica lui Johann Sebastian Bach,de asemenea, o prelucrare, orecreare a lucrării Navarra de IsaacAlbeniz, lucrările originale pentrupian, care poartă inspiraţii romantice,şi (...) ale folclorului românesc”.

Lucrarea, poate cea maicunoscută, pe care Lipatti a dedi-cat-o în 1936 profesoarei sale FloricaMusicescu (cântată în primă audiție laAteneul Român în 1939 cu GeorgeGeorgescu la pupitru), va reveni ca”moștenire” artistică lui Corneliu Ghe-orghiu. Luiza Borac o înregistrează în2012 la Piano Music of Dinu Lipatti, laCasa de discuri AVIE din Londra, cuOrchestra de cameră Saint Martin inthe Fields, dirijată de Jaime Martin.

(Continuare în pag. 14)

Vinovat pentru geniu...

OZ

AN

A

KA

LM

US

KI Z

AR

EA

Gh

eorg

hiu

, Lip

atti

, Mu

zice

scu

Petrache Plopeanu

[…Și e acră poama, ca unprins chișleag]

„Teme-te de greci chiar și când fac daruri”,îmi răsună-n gând maxima troiană,dar cum să reziști, dacă într-o poiană nimfele te prind tresăltând din șaluri,iar tu, călător spre-amăgiri trecute,uiți de idealuri și te-arunci în dans?Chiar dacă nu-i Greta, chiar dacă nu-i Hans,vrăjitoarea stă, vrăjile-s făcute,turta îndulcită cu oftat și dorea o dăruiește ca un dar beteag,celui ce i-e foame de-un nebun amor,de un trup și-un pântec doritor de stea.…Și e acră poama, ca un prins chișleag,e doar amintirea, nu mai este ea!

[Tu, singură și nimeni pe aproape]

Tu, singură și nimeni pe aproape,să îți mângâie sânul cu poeme,căci au tăcut cântările boemeși-au început acelea ce-or să-ngroapelumina noastră strălucind ciudat,pentru becherii ce se-ndeasă-n cale.Deși alerg, înfometat, prin hale,nu-mi este trupul de foame inundat,ci doar de-amurguri lunecând în pântec.Căci num-atunci am fost Scriptură-ntreagăși-am rezistat la hulă și descântecși-am fost ca unul, lavă arsă-n altul.Cum dar ai vrea, străinul să îți dreagă,ce n-ar putea nici Dumnezeu Înaltul?

[cu strigăte în lupta illiadă]

Coliba mea e plin de coloane,cariatide înalte și ochioase,îți regăsesc sclipirile-ți voioase,în erechtei deschideri prin obloane, când ochiul meu ți-ntunecă albeața.Ești și Atenă, Afrodită, Herăși nu te pot înlănțui c-o leră,ci-ți dau măsura caldă și dulceațaacelei vrei ce liberă te frânge.E strimt aici, dar cât de largă-mi pareaceastă lume frământată-n sângecu strigăte în lupta illiadă,de frânghia de mâini cunoscătoareîn care trupul tău îmi stă plămadă.

PLUMB 119

pagina 8 revistă de cultură

De la revoluție încoace s-auscris prea puține cărți pentrucopii, deși editurile apărute pestenoapte, ca ciupercile dupăploaie, au scos bani frumoși dintipărituri destinate activității di-dactice. Manuale alternative,reeditări după autori străvechi,incapabili, din veșnicia lor, sămai pretindă drepturi de autor,

apoi culegeri de texte copiate după stimabile, dar in-trate în uitare culegeri de texte, jocuri didactice, comen-tarii, compendii pentru uz școlar, fișe didactice reuniteîntre coperți mai valoroase decât conținutul și câte altemulte și mari minunății n-au văzut lumina tiparului,toate, cu scopul declarat de a asigura educarea și for-marea tinerei generații, informarea și modelarea ei învederea obținerii unei personalități (tot) multilateraldezvoltate, apte pentru integrarea în structurileeuropene și în viața cea de obște.

Desigur, toate aceste producții nu și-au atins decâtîn mică parte scopul, ele fiind mai curând niște paliativepentru neliniștea cronică a părinților, tot mai nesigurică-și pot înțelege și ajuta copiii într-o epocă profundcomputerizată, în care cea mai mare rușine nu este săfii incult, prost îmbrăcat și prost-crescut, ci să n-ai untelefon mobil de ultimă generație, un laptop și alte gad-geturi.

În afară de editori (mă rog, patroni/directori deedituri!) – mai niciodată meseriași, ba, de cele maimulte ori, cu idei vagi și nesănătoase în privința pașilorde urmat în tipărirea unor cărți – un număr impresio-nant de educatoare, învățătoare și profesoare (au fostși domni printre ele, dar păstrăm, din considerente spe-ciale, femininul plural) s-a nevoit să lumineze junagenerație cu producții dintre cele mai bizare, mainepotrivite vârstei, gustului și nivelului de receptare alcelor mici. Aceasta când nu s-a trecut, vitejește, lacopy-paste, cum a făcut o educatoare din urbea mea,care a alcătuit un frumos volumaș pentru copii sem-nând cu numele său poeziile ale de mult uitatei ElenaFarago, cu Cățelușul ei șchiop cu tot, plus altestângăcii versificate și recitate odinioară la serbărileșcolare. N-a dat-o nimeni în judecată, inspectoratul atăcut, partinic, colegii de cancelarie s-au făcut că plouă,iar eu, care n-am procedat ca toată lumea cea seninăși fericită, a trebuit să mă transfer în altă unitate deînvățământ.

Acestea fiind zise și știute, am deschis cucircumspecție cele trei cărți primite de la TatianaTapalagă, o doamnă din Bacăul pe care-l iubesc atâtde mult. Primul lucru constatat a fost sinceritatea. Ta-tiana Tapalagă nu se preface că știe cum gândește uncopil, nu mimează empatia, iar versurile trădează oinocență care emoționează. E greu să fii original cândscrii pentru copii, fiindcă temele de abordat nu sunt atâtde numeroase în universul celor mici și nici nu trebuiesă aibă complicata profunzime din universul celor mari.Jocul, relațiile interpersonale, iubirea părinților, darurile,vacanța, preocupările din timpul liber ș.a. se regăsescîn toate textele destinate școlarilor mici și preșcolarilor.Modul cum sunt abordate aceste teme face diferențadintre un făuritor și un falsificator.

Cred că Tatiana Tapalagă trebuie încadrată lafăuritori. Are bun-gust, simțul măsurii și preferăprospețimea și simplitatea, în loc să filosofeze, cum facalte doamne, ele nereușind să comită, de fapt, decâtniște texte caraghioase și semidocte.

Nu toți suntem Marin Sorescu, să știm „Undefugim de-acasă?”, nu toți suntem Nichita Stănescu, să-i încântăm pe cei mici (dar și pe cei mari) cu uluitoarejocuri lingvistice, sonore, melodioase, amuzante (Și-am zis verde de albastru/ mă doare un cal măiastru” -cunoaștem cu toții poemul), dar ne putem păstradecența și bunul-simț, fiindcă, dacă nu recunoaștemcă cel mai greu de scris sunt cărțile pentru copii, atunciriscăm să versificăm stângaci și să ne facem de râs:nu că i-ar păsa cuiva, dar aceasta este altă discuție.

Când publici o carte pentru școlari/ preșcolari, tre-buie să faci, neapărat, echipă cu ilustratori talentați.Dacă la primul volum, „Animale îndrăgite (fișe, poezii,povestiri, ghicitori pentru copii creatori)” TatianaTapalagă a făcut singură ilustrația (poate și cu ajutorulEditurii „Lizuca Educativ”), la al doilea volum („Acadel.Poezii. Carte de colorat”) o are în echipă pe ValentinaTănasă, iar la al treilea, „Rudele lui Moș Crăciun”(Editura Cărțile voastre, Bacău, 2016) pe ArmandTheodor Măric (rudă și el, dar nu cu Moș Crăciun, cimai degrabă cu artistul plastic Ioan Măric).

Frumos ilustrate, proaspete și fără ambiția de areinventa literatura pentru copii, cărțile TatianeiTapalagă, în special cea cu „Rudele lui Moș Crăciun”,merită să fie oferite în dar oamenilor mici care pot de-veni, cu puțin ajutor, oameni mari.

Val

eria

M

anta

Tăi

cuțu

Tatiana Tapalagă:Rudele lui moș CrăciunEditura Cărțile voastre, Bacău, 2016

REMEMBER

Onor cititorule!

Vremea trece, vremeavine... și pentru a nu ficopleșiți în uitare, îți propunși în acest număr să nereamintim, împreună, și alte

câteva nume, datele și operele de căpătâi aleînaintașilor noștri într-ale creațiilor beletristiceromânești.

*Titu Maiorescu

Născut la data de 15 februarie 1840, înCraiova, decedat la data de 18 iunie 1917, înBucurești. Personalitate complexă, profesor, ju-rist, politician de frunte al epocii, universitar,fondator al „Junimii” și „Convorbirilor literare”,membru al Societății Academice Române, criticînverșunat în domeniul promovării criteriului va-loric, a fost și rămâne părintele sistemului or-tografic bazat pe fonetismul argumentat științific,îndeplinind un rol esențial în dezvoltarea culturiiromânești.

*Geo BogzaNăscut la data de 6 februarie 1908, la

Ploiești, decedat la data de 14 septembrie 1993,în București. Reporter, jurnalist controversat,poet, critic subtil, teoretician, editor și în acelașitimp colaborator la revistele „Urmuz”, „Unu” și„Bilete de papagal”, părinte al reportajului moderncu tematică socială, informativă și spirit militant:„Lumea petrolului”, „Tăbăcarii”, „Periferie”, „Fișede istorie”, „Fișe de provincie” etc.. Unice prinformulă și generoase ca abordare a tematiciirămân poezia monumentală „Țara de piatră”,asemenea alegoriei „Cartea Oltului”. Nu fărărăsunet se înscriu și creațiile poetice: „Stampă”,„Eroarea”, „Regele animalelor”, „Ani și vârste”,„Poem ultragiat”, „Apostazia”, „Efebul ghedapprovoacă moartea batozei psihopate” etc., a cărorfrumuseți vă invit să le redescoperiți în parcursullecturilor personale.

*Eugen Barbu.

Născut la data de 20 februarie 1924, înBucurești, decedat la data de 7 septembrie1993,în București. Tipograf, gazetar, prozator, dra-maturg, inovator în ansamblul compozițional,tipologie și viziunea stilistică, a publicat între anii1955-1957 volumele cu teme sportive, „Balonul erotund”, „Unsprezece”, precum și nuvela „Tripletade aur”. La puțin timp după, în ordine cronologicăau văzut lumina tiparului romanele „Groapa”,„Șoseaua nordului” și „Facerea lumii”. Printreproducțiile literare ale prozatorului se impun a ficonsemnate inclusiv volumele, „Principele”, „Oaiași ai săi”, „Patru condamnați la moarte”, „Prânzulde duminică”, „Martiriul Sfântului Sebastian”, „Ocisternă cu apă”, „Vânzarea de frate”, „Măștile luiGoethe”, precum și piesele de teatru „Sfântul”,„Să nu-ți faci prăvălie cu scară” și „Labirintul”,scenariile de film „Haiducii” și „Răpirea fe-cioarelor”, însemnările de călătorie și reportajele„Pe-un picior de plai” sau „Cât în șapte zile”.

* Marin Sorescu.

Născut la data de 19 februarie 1936 în lo-calitatea Bulzești, județul Dolj, decedat la data de8 decembrie l996, în București. Poet, dramaturg,eseist, redactor la revista „Luceafărul”și studioul„Animafilm”, colaborator la „Iașul Literar”,debutează ca poet în anul 1957. De-a lungul viețiia publicat volumele de parodii „Singur printrepoeți” și „Poeme”, în conținutul cărora grimasatragică a existenței pare a fi ascunsă sub mantiileironiei și ale umorului. Semnificative rămân catematică, de asemenea, „Moartea ceasului”,„Tinerețea lui Don Quijote”, „Unde fugim deacasă”, „Există nervi”, precum și piesa de teatru„Iona”. Nu vom încheia această prezentaresuccintă înainte de a vă invita să lecturați inclusiveseul „Teoria sferelor de influență”, versurile„Tușiți”, „O aripă și-un picior”, „Unghi”, sau, de cenu, drama „Paraclisierul”.

Sub zodia aceluiaș Făurar, printre alțiiasemenea lor s-au născut și au creat opere lite-rare: Grigore Alexandrescu, Ion Călugăru, AntonHolban, Tudor Mușatescu, Grigore Vieru...

Gh

eorg

he

Un

gu

rean

u

Faptele nus-au petrecutchiar așa de de-mult, poate cu osută, două deani în urmă.Bunicii spun căîntâmplările leștiu de la buniciilor. Eu le-am

aflat de la mama septuagenaru-lui Vasile Savin. Acum doi ani,fiind prieteni de snoave, într-o zide septembrie am plecat sprelocurile lui natale. Înainte de apune-o pe mers, prietenul s-aoprit la Kaufland, şi-a burduşitportbagajul cu portocale, cu ba-nane, doi pui mari, două pâinidin alea împletite şi feliate, custicle de apă minerală, doipepeni dolofani şi rotunzi şi încămulte altele. Îl întreb:

- Ai de gând să stăm toatăsăptămâna la ţară? De ce ai luatatâtea de-ale gurii?

Îi arăt spre portbagaj: - Nu. Ne întoarcem deseară.- Ai de gând să le plimbi?- Le duc mamei.După vreo jumătate de oră

ajungem în Ghindăoanii pritenu-lui meu, sat răsfirat printredealuri, casele abia seîntrezăresc de sub verdeaţapomilor, imagini pe care ochii lememorează pentru mult timp,iar gândurile recomandă şi altortrecători pe şoseaua Piatra-Neamţ – Târgu-Neamţ, atuncicând ajung în comunaCrăcăoani, să se abată și prinacest sat. Vor vedea că locurileau fost blagoslovite cu multăfrumuseţe de Dumnezeu,frumuseţe care nu se întâlneşte

oriunde...În sat. oprim la Fântâna lui

Breţcu pentru a ne răcori cu apărece. Legenda spune că dinaceastă fântână ar fi băut apă şiŞtefan cel Mare, în retragerealui spre Cetatea Neamţ, dupăbătălia de la Valea Albă. La vreodouă sute de metri se află casaprietenului. Privesc în stânga.Şoferul este plin de emoţii.Apasă încet pe acceleraţie pen-tru a-mi permite să admir arhi-tectura caselor, oamenii ceveneau de la biserică. Era optseptembrie, sărbătoare: Sântă-măria Mică. Ajungem. În poartăo femeie plină de ani.

- Are nouăzeci şi şase, îmispune prietenul.

Stă încă dreaptă, şi cu mânastreşină la ochi, din cauzasoarelui. De la ea am aflatpovestea despre Sinideica.

* * *- În satul Hindău, partea de

sub munte, Ion Aioanei şi MariaAmariei s-au căsătorit încâşlegile de iarnă, mi-a spusbunica, care trebuie să fi avutşaizeci de ani, când eram eumică. Mi-a zis că i s-a spus că afost o nuntă cum nu se maivăzuse în acest sat şi nici prinîmprejurimi: la Crăcăoani, laBălţăteşti, ba chiar la Târg. Auadus muzicanţi de departe, de

la Târgul Pietrei. Părinţii au tăiatdoi porci şi un viţel, au făcut maimulte oale de sarmale, gus-toase să te lingi pe degete.Plăcinte au făcut câte auîncăput într-o covată mare, iarvin au adus de la Cotnari.Crâşmarul satului s-a dus spe-cial pentru nuntă. Și s-a petrecutdouă zile şi două nopţi şi, dupăaceea, încă o zi şi o noapte. Așaera pe atunci, dar și pe vremeamea. Acum mi-a zis băiatul căaltfel se petrec lucrurile.

- Şi cum au trăit Ion şi Maria?o întreb eu pe mama prietenu-lui.

- De la nuntă au primit multedaruri şi în curând şi-au făcut ogospodărie frumoasă. Şi, caorice familie, şi-au dorit un copil.Prima dată au avut un băiat, darn-a împlinit doi ani şi s-aîmbolnăvit şi, cu toată îngrijireace i-au făcut, a murit. Aşa s-a în-tâmplat cu încă trei copii, toţibăieţi. Nu ajungeau la vârsta dedoi ani şi mureau. NecazurileMariei le-a aflat tot satul. A mersla preotul Vasile şi i-a citit deiertarea păcatelor, dar Mariei totîi era frică să mai aducă pe lumeun alt copil. Trecând prin satIlinca lui Tudose, o femeie dinTopoliţa, i-a spus că şi în sat laea i s-a întâmplat la fel uneifamilii, iar ca să trăiască, copiiiau fost daţi de pomană la ovecină şi a încurajat-o pe Mariasă mai aibă un copil.

La naştere, moaşa a zis că esemn bun; Maria adusese pelume o fetiţă. Maria a ţinut mintesfatul Ilincăi şi a dat-o depomană, oferind-o pe fereastrăvecinei, Catinca lui Beşleagă.

- Dar cum o botezi? a între-bat-o Catinca.

Maria, înainte de naştere,gândea că va avea tot băiat şi înminte îi spusese Sandu.

(Continuare în pag. 9)

SinideicaPrelucrare deEmil Bucureșteanu

revistă de atitudine pagina 9

PLUMB 119

Fiecare nouă carte tinde sprefrumos, încearcă să străpungă mar-ginile esteticului, să le depășeascăasemenea unei raze de soarestrăpungând în zori de ziuă linișteainfinitului nopților.

Biografia Danei Borcea poateconstitui materialul unui roman în-treg, prin atașamentul ei față deproblemele sociale, sacrificiul per-sonal pe care-l aduce față denevoiași, față de cei marginalizați,față de cei pe care soarta nu i-a alin-tat.

Iată ce ne spune într-omărturisire de credință:

„Activitatea mea de 13 ani, deajutorare a bătrânilor abandonați,reprezintă cel mai bine idealul meude viețuire- ajută dezinteresat,dăruiește-te celor în nevoie ca săatingi plinătatea sufletului! Suntconvinsă că și binele contaminează,nu numai răul, tocmai de aceea îmidoresc să dau un ton în acest sens.O parte din poezia pe care am scris-o este legată de apropierea de sufletce s-a creat între mine și bătrânii dinstradă de-a lungul anilor. Natura,cerul, omul, timpul, veșnicia și Dum-nezeu sunt preocupări constante înversul meu. Ce reprezintă poeziapentru mine? Deși am renunțat la eacu 15 ani în urmă, după o coabitareprofundă începută din clasele pri-mare, a revenit acum în forță. Cândscriu poezie rup din lăuntrul meu,versul mă împarte și mă adună dinnou pentru a da mai mult din minecelorlați.“

Acum, cu această carte, „Pe ge-nunchii luminii“ – titlu pe cât se poatede reprezentativ – Dana Borcea seaflă la debutul editorial, cu toate cămai publicase sporadic în câteva re-viste și într-o antologie.

Poezia ei ritualică, de continuăsugestie, provoacă stări metaforicede o adâncă trăire lirică, implicitsentimentală, și nu în cele din urmăprofund socială:

Ridică-mi ochii către Tine DoamneSau vino Tu sub

pleoapele-mi greoaieÎn Bărăgan este festin de toamneȘi mintea mea s-a-ntunecat a ploaieȘi mi s-au stins cuvintele-n cenușăAleanul mi-a încărunțit pe caleE noaptea-ndoliată după ușăIar zorile scriu cântece cu jale Desprinde-mă din coasta lumii TaleSă nu mai calc morminte de petale

Modalitatea de a se situa într-oexpresie modernă este conjurațiadintre o reflecție de tip heideggerian( aș spune chiar noician), glisată însăpe formulări modulare, care invită pealocuri- prin construcțiile artizanale –mandalele, în care fragmentularticulează întotdeauna întregul, cade exemplu în ultima strofă a poemu-lui „La margine de an”:

Cu cât murim mai des se vede cerulSclipind în mii de lacrime căzuteIar în pustiul iernilor misterulZvâcnește către rosturi nevăzute

Analiza poate fi extinsă, dorințade înnoire trebuie apreciată oricândși în orice condiții, chiar dacă dincolode bunele intenții problema poezieinu ține doar de lupta cu vitregiile im-puse de destin, de dinamica

proiectelor poetice, ci de faptulcondiției apropierii poeziei de cea aființei.

Poezia se naște întotdeauna dinrelații interumane, sociale, și nu încele din urmă psihologice, în celemai firești condiții; la urma urmelor,creatoarea săvârșește un act cos-mogonic, demiurgic, căutând prinfrământări noi valențe:

Din frământările atâtor gânduriCu greu se mai desprinde o ideeTot caută în inimă intrânduri Să-i dea tristeții iz de orhidee

Tonul general al poeziilor, chiardacă la prima vedere nu pare, esteelegiac, ca o neliniște totală aexistenței în care singura bucurieumană sunt cuvintele, cu care se potscrie poeme, cu care se pot întocmi– deopotrivă – rugăciuni și blesteme.

Poezia nu se face numai dinemoții și din cuvinte, materia primăfiind mici fraze intercalate într-unglobal liric de un rafinament divin, fieprin „toamne de umbrele rupte”, fieprin „zări învăluite în singurătate”.Căutătoare de himere topice, DanaBorcea aduce pr in poezia ei unelogiu atât literaturii în general, cât șilimbii române în special, căreia îidescifrează unele taine pe lângăcare trec indiferenți atâția oameni,atât de mulți poeți contemporani:

Dacă peste iarnă vom scăpa muririiCare înălțime ne va rechemaSuntem ca și iarba supuși putreziriiSau întindem aripi dincolo de nea

Se cuvine să mai scoatem înevidență o trăsătură a poeziilor dinaceastă carte, și anume faptul căuneori poezia este cromatică,vizuală, senzuală, palpabilă, con-stând în sinteze de culori, parfumuri,stări materiale și imateriale. Arhitec-tura imaginii poetice, chiar dacă parecâteodată că starea eului stă în cen-trul atenției, putând fi vorba desubiectivizare în poezia autoarei, maiadânc privită apare ca un proces deobiectivare, de maturizare biologicăși spirituală, o aură de înțelepciune șide înțelegere superioară a lumii.

Tonalitatea dominantă a poezieiDanei Borcea este în primul rânddescriptivă cu câteva elementeelegic-misterioase. Alteori însă, înmod surprinzător – în sensul pozitival cuvântului – versurile sunt de onaivitate dezarmantă, scoțând înevidență înclinația poetei spre ludic.

De menționat că poeta desprecare vorbim scrie o poezie prag-matico-filozofică, psihologico-socială,pornind de la realitatea imediată și dela experiența de viață, ajungând lageneralizări conceptuale căptușiteîntr-un bogat limbaj metaforic.

Versurile sunt adesea o pendu-lare între natural, firesc și artificial,fără sofisticări, înclinația poetei fiind,fără discuție, spre social.

Există și sentimentul unei terori

a istoriei (după expresia lui MirceaEliade), sau o teroare a timpului caretrece, însoțit de un destin implacabil,deopotrivă un destin al omului și alcuvintelor. Senectutea cu conse-cințele ei funeste nu prea stă înatenția poetei.

Se mai zice că o altă dramă aomului pornește de la faptul că cereprobe materiale lumii spirituale,divinității, și le obține prea arar.Poezia este, cu siguranță, o aseme-nea probă materială care se obținecu efortul minții, al cugetului, alinimii.

Oricât mă-ndepărtez mai mult mă adâncesc

Fără puteri înot în lutul omenesc Mă strânge noaptea-n chingi

și veacul zbiară-n gândAm sângele chircit cad

visele plângând Nu știu decât un leac al sufletului arsOrbirea minților pe drumul către TarsCând voi vedea din nou

prin ochii zorilorCu lacrimi să plivesc poiana florilor

Poeta pare să aibă „combustie”pentru un destin poetic întreg, iar„combustia poetică” nu se adună prinzgârcenie, ci se obține numai șinumai prin risipire aidoma dragostei.

Poezia Danei Borcea refuzăspectacolul. E un „non-combat” petoate fronturile, cuvintele nu iau înposesie lumea, doar se descarcă deea ca să devină șoaptă, eventualgrea „șoaptă de plumb” socială. Iarșoaptele se pierd apoi în vacarmullumii. Viața e o nepotrivire deidealități, de aspirații, numai fricaeste cea care ne face asemănători.

Autoarea a ales să iubeascălumea, măsurând-o în cuvinte. Uite,așa, o iei din aproape în aproape, dincuvânt în cuvânt, până descoperi cătotul din jur îți aparține. Dai nume lu-crurilor din preajmă, spui florilor penumele lor intime, îmblânzești oricefiară cu un cuvânt pe care îl trezeștidin visarea lui.

Între gând și irișiUn perete mutÎn cameră toarceTimpul cu-mprumutPrin crengile veriiNăzuințe-n pârgStau la soare noriiTeii strigă-n târgIes pe brânci din mineChiar dacă mă dorCântecul și țepiiTrandafirilor

Poemele din „Pe genunchiilumii“ ne arată că autoarea are obogăție de lecturi asimilate într-unexcepțional fond de sensibilitate,până la subtilele armonii ale unuicurcubeu materializat în vers.

În carte apare ideea de sublim,dezvoltată de un Friedrich Schiller,unde aflăm un autentic imn dedicatomului, fizic atât de ușor destructibil,dar cu o invincibilă putere morală înfața nesfârșitelor primejdii. Sublimulnu se întemeiază nicidecum pe învin-gerea sau suprimarea unei primejdiice ne amenință, ci pe eliminarea ul-timei condiții, singura în care poateexista primejdia pentru noi; căci sublimulne învață să considerăm partea fizicăa ființei noastre ca pe un lucru naturalexterior, care n-are nimic și în niciunfel de a face cu adevărata noastrăpersonalitate, cu eul nostru moral.Catharsis-ul e cel care prin lacrimi nepurifică, ne curăță sufletul întru sub-limul și frumosul care prin poem nedesparte de patimi, de invazia aca-paratoare contingentului. Iată de cefel de sublim dă dovadă DanaBorcea!

DANA BORCEA ȘI... UN BOB DE LUMINĂ- Un argument -

Ch

rist

ian

W. S

chen

k

Nu știu cum s-o cheme.Catinca i-a zis Sinideica şi aşa i-a

rămas numele. A trecut un an şi Sinidei-ca a zis mamă. A trecut şi pragul de doiani, iar Ion şi Maria erau fericiţi că fataera sănătoasă, frumoasă, semăna cuIon; avea părul negru şi ochii verzi. Ionşi Maria îşi puneau toată nădejdeabătrâneţilor în Sinideica. Era harnică şicuminte, deveni o mândreţe de fatăcând împlini vârsta de şaisprezece ani.Babele o scuipau să nu se deoache iarflăcăii îi dădeau târcoale. La inima eireuşi să intre un băiat frumos şi cuminte,care împlinise douăzeci de ani, Radu luiVasile Florea.

- Mă iubești? îl întreba Sinideica. - Te iubesc, îi răspundea Radu.- Cât de mult? îl întreba Sinideica.Şi Radu deschidea mâinile ca nişte

aripi, arătându-i cât de mult o iubeşte.Apoi o cuprindea în braţe şi formau unsingur trup. Cerul din albastru deveneaşi mai albastru şi se învârtea în cercurilargi. Sub tălpi pământul respiradragoste. În livezi erau coruri de mierleşi privighetori, pomi înfloreau şi ningeacu zăpadă de petale. Fericire.

Se stabili nunta peste o lună.Sinideica cusu cămaşă cu altiţă şi florialese pentru mire. Radu vându câteva oica să cumpere pantofi şi rochie miresei.Întregul sat aştepta nunta care se sta-bilise după Săptămâna luminată. DePaşti, în centru satului la fântâna luiBreţcu se organiză horă şi scrânciob.Fugiţi, se auzi o voce. Vin cu arcanul.Băieţii o apucară pe unde văzură cuochii. Uliţele fură blocate, scăpară doarcâţiva. Printre cei prinşi: Radu.

- Mă întorc, îi spuse Sinideicei. - Te aştept! i se răspunse, cu lacrimi

în ochi.Veni vara şi trecu. Veni toamna şi

trecu şi ea. Veni iarna, cu ger şi zăpadămultă. Ion Aioanei, soțul Mariei se dusela pădure. Căzu un fag peste el şi bolitoată iarna. Maria îl îngriji. Obosită demuncă se îmbolnăvi şi Sinideica rămasesingură să-l ajute pe taică-su.

- Măi Ioane, îi zise soră-sa, Casan-dra. Ar fi bine să o măriţi pe Sinideica,să ai ajutor în casă. A venit la mineToader, vechilul boierului, i-o dai denevastă?

Ion s-ar fi învoit, dar Sinideica n-avrut nici în ruptul capului.

- Îl aştept pe Radu, a spus ea,hotărâtă.

Sinideica era şi bărbat şi femeie încasă. Ion, beteag, îi era de puţin ajutor.Mai rămăsese o mică postată de prăşitde-al doilea la păpuşoi. Era aproape. Seduse singură. Avea de muncă doar pen-tru o jumătate de zi. Apăru ca din seninvechilul.

- Dacă nu te măriţi cu mine eşti tota mea, îi zise el, şi o trase în pădureacare nu era departe. O lăsă acolo şiplecă fluierând.

Sinideica nu s-a mai întors în sat.Au găsit-o a doua zi oameniispânzurată. La rădăcina copaculuiapăru un izvor ce-şi croia drum pe vale.Sătenii au vrut să facă judeţ, dar nu augăsit dreptate. Se zice că aceasta avenit de la Dumnezeu, vechilul a devenitun rătăcit pe drumuri, neprimit de ni-meni, curgea carnea de pe el.

Când a venit din armată, Radu aalergat pe nerăsuflate la locul unde seîntâmplase nenorocirea. A găsit unpârâu cu apă limpede. De durerea eis-a aşezat la rădăcina copacului undeSinideica şi-a pus capăt zilelor şi a în-ceput să cânte. Murmurul izvorului esteacel cântec din fluier, o doină. Am ascul-tat-o şi eu. Oricâtă secetă ar fi, poianaSinideica este mereu verde, este plinăde păsări şi trilurile lor. Dacă nu măcrezi, mergi şi vezi, mi-a zis mama pri-etenului meu.

Seara, înainte de a pleca spre casă,eu şi prietenul am mers în poiană, ampus flori de trandafir roşii la rădăcina ste-jarului încă verde şi ne-am răcorit cu apalimpede şi rece a izvorului.

(Continuare din pag. 8) Sinideica

PLUMB 119

pagina 10 revistă de cultură

Corneliu Dima-Drăgan – 80

UN CĂRTURAR PATRIOTDacă la începutul lui 2016 (16

februarie) am comemorat împlinirea atrei decenii de la dispariţia tragică,prematură şi violentă, a lui CorneliuDima-Drăgan, iată că spre sfârşitulaceluiaşi an (25 decembrie) am aniver-sat opt decenii de la naşterea sa.Venise pe lume în prima zi de Crăciundin 1936, într-o căsuţă modestă dincurtea Spitalului din Bacău, unde mamasa Florica (Popescu, pe numele defată) era angajată ca soră medicală. În-trucât nu se încheiase încă procesul dedivorţ, cu primul ei soţ, Nicolae Drăgan,Florica a trebuit să-şi declare copilul cunumele acestuia. Mai târziu, tatăl său,Petru Dima, contabil la Fabrica dezahăr din Sascut, avea să-l recunoascăşi să-l adopte pe Corneliu, adăugându-i numele său. Faptul că avea douănume a însemnat şansa sa în anii deliceu şi facultate, când îl va folosi doarpe cel de Drăgan, întrucât Petru Dimaa fost deţinut politic între 1949-1955...Doar în acest fel va reuşi să termine, în1953, cursurile Şcolii Medii Nr. 1 (actu-alul Colegiu „Ferdinand I”) din Bacău,iar apoi pe cele ale Facultăţii de filologie(1958) de la Universitatea dinBucureşti, devenind, peste câţiva ani,asistent şi, ulterior, lector în cadrulacestei prestigioase instituţii deînvăţământ superior, până în iunie1977.

Pe întreaga durată a zbuciumatuluisău traseu existenţial, din copilărie şipână în clipa obştescului final, CorneliuDima-Drăgan a rămas profund ataşatoraşului natal, unde, între 1967 şi 1977,va veni săptămânal pentru a preda uncurs de literatură română veche la Insti-tutul Pedagogic de aici. Confesându-se, în 2001, unei prietene din copilărie,fosta sa soţie, Olga, spunea despreCorneliu: „Iubea mult oraşul Bacău. Tottimpul avea idei cu ce ar putea să facăpentru bibliotecile din Bacău. A coordo-nat mai multe lucrări de licenţă, dintrecare unele aveau ca temă bibliotecilebăcăuane. Mergea des la Bacău, se în-tâlnea acolo cu prieteni. Avea unanume entuziasm în legătură cu oraşullui natal”. (v. Cartea, 1, nr. 8, oct. 2001,p. 7). În toamna lui 1967, participă, încalitate de invitat, la festivităţile organi-zate de sărbătorirea unui veac de laînfiinţarea primului liceu băcăuan, alcărui elev eminent fusese cu ani înurmă. Cu acest prilej, îşi va începe co-laborarea la revista de cultură Ateneu,cu articolul „Centenarul primului liceudin oraşul Bacău” (nr. 10, oct. 1967, p.2). Apreciat de colectivul redacţional alrevistei („amicus certus in re incerta” fi-indu-i criticul Constantin Călin, coleg decatedră şi la Institutul Pedagogic), Cor-neliu Dima-Drăgan reuşeşte să-lconvingă pe redactorul-şef de atunci,nu mai puţin entuziastul Radu Cârneci,să-i încredinţeze o rubrică permanentă,intitulată „Bibliofilie”, consonantăpreocupărilor sale, care va debuta, înfebruarie 1968, cu articolul „Bibliadăruită mănăstirii Horezu de ConstantinBrâncoveanu”. Până în iunie 1975, Bio-bibliografia Corneliu Dima-Drăgan,întocmită de noi, consemnează nu maipuţin de 28 de studii şi articole publicateîn prestigiosul periodic cultural de pro-lificul cărturar băcăuan, pe teme di-verse şi incitante din domeniile istorieiliterare, bibliofiliei şi biblioteconomiei.Câţiva ani mai târziu, începând din 28octombrie 1973, Corneliu Dima-Drăganva onora o rubrică proprie – Istoriacetăţii – şi în cotidianul băcăuanSteagul roşu, unde va scrie despre„Bacăul în Descriptio Moldaviae”, de-spre „Primul teatru românesc dinBacău”, despre „Bacăul în lupta pentruUnire”, despre „Biblioteci din Bacăulanilor ’45-’47” şi multe altele. Cercetătorharnic şi intrepid, pasionat de istorie, detrecutul nostru cultural şi interesat în aevidenţia aportul românilor la patrimo-niul spiritualităţii europene, Corneliu

Dima-Drăgan a colaborat, în toţi aceştiani, cu studii şi articole din sferadomeniilor mai sus menţionate, la oseamă de periodice ştiinţifice şi cultur-ale de prestigiu din ţară, precum Româ-nia literară, Forum, Magazin istoric,Revista bibliotecilor, Studii şi cercetăride bibliologie etc., dar şi din străinătate,cum ar fi Biblos (Viena), Bulletin de Bi-bliophilie (Paris), Gutenberg Jarbuch(Mainz), Le Livre et l’Estampe (Brux-elles), Librarium (Zürich), Revista deArhivos, Bibliotecas y Museos (Madrid)ş.a. De pildă, pentru lucrarea„Forschungen zur deutsch rumänis-chen Buchhandandelsegeschichte”,referitoare la istoricul relaţiilor culturaleromâno-germane, Corneliu Dima-Drăgan a primit, în 1980, PremiulInternaţional „Horst Kliemann”, laFrankfurt pe Main. Interesat de bibliote-cile şi cărţile domnitorului Mavrocordat,a publicat în străinătate studii privitoarela acestea şi a urmărit în cercetărilesale legătura dintre cultura româneascăşi cultura greacă, germană, franceză,flamandă, austriacă. Din păcate însă,există puţine şanse ca toate acestecontribuţii, risipite în periodice străine,să mai poată fi depistate şi menţionatecel puţin într-o bibliografie completă ascrierilor sale. „O eventuală selecţie şieditare a acestor texte – spunea, în2008, fostul său colaborator GheorgheBuluţă – ar releva erudiţia şi diversi-tatea studiilor lui Corneliu Dima-Drăganşi orizontul său bibliologic modern”.(Bibliologie românească. Idei.Portrete. Controverse, Editura „Biblio-theca”, p. 96).

Apreciat, încă din anii studenţiei,de academicianul Virgil Cândea, deprof. dr. doc. Gheorghe Cronţ şi, maiales, de prof. univ. dr. doc. Dan Si-monescu, reputat specialist în bibliolo-gie şi istorie literară veche, cu care vapregăti doctoratul, Corneliu Dima-Drăgan devine, în 1973, cel dintâi doc-tor în ştiinţe bibliologice din România!Om de carte şi de condei, cercetătorpasionat, entuziasmat de trecutul nos-tru cultural, Corneliu Dima-Drăgan afost o personalitate proteică, poli-valentă, cu vaste preocupări şistrălucite contribuţii nu doar în domeni-ile istoriei şi bibliologiei, ci şi în cel alcriticii literare şi al istoriei literaturiiromâne. Din 1964, când s-a produs de-butul său editorial, şi până în 1976,când îi apare ultima carte înainte de

plecarea din ţară – Bibliologie generală,sub egida Universităţii din Bucureşti –,Corneliu Dima-Drăgan este autorul a numai puţin de 15 volume, la trei dintre eleavând calitatea de coordonator. Dacăadăugăm la acestea cele peste 300 dearticole şi studii rămase în periodice dinţară şi din străinătate, putem aveaimaginea unui cercetător deosebit deharnic şi prolific. În domeniile bibliolo-giei şi ale istoriei culturii dobândise obinemeritată recunoaştere interna-ţională, fiind frecvent invitat la tot soiulde întruniri, simpozioane, sesiuniştiinţifice, conferinţe şi congrese dinmulte state ale Europei. I s-a permis săparticipe doar la cele din ţările socia-liste, adică din incinta „lagărului socia-list”, de unde nu se putea evada. Încazul invitaţiilor sosite din OccidentulEuropei, primea întotdeauna viza dupădata consumării evenimentului... Acest

lucru l-a determinat să emigreze. A luataceastă decizie împreună cu soţia sa,Olga care, plecată în iunie 1977 într-oexcursie în Grecia, nu s-a mai întors înţară, cerând ulterior „reîntregirea fami-liei”. După ce a stat o vreme într-otabără de refugiaţi, Olga a fost trimisăîn Canada, unde a muncit din greu pen-tru a reuşi să achite toate sumele soli-citate de guvernul român pentrucheltuielile cu şcolarizarea lui Corneliu(calculate de la grădiniţă până la ter-minarea facultăţii), precum şi taxelepentru paşapoartele soţului şi ale celordoi copii. După doi ani, în iulie 1979,Corneliu Dima-Drăgan, împreună cu ceidoi băieţi ai săi, reuşeşte să plece dinţară, ajungând în toamnă – după oşedere de câteva luni în Viena – laToronto, în Canada...

Stabilit aici, într-un apartamentînchiriat pe Islington Avenue, CorneliuDima-Drăgan îşi continuă activitatea decercetare în marile biblioteci, scoţând laiveală noi mărturii referitoare la culturaşi istoria zbuciumată a neamului său. Adesfăşurat, în paralel, şi o intensă ac-tivitate în plan publicistic, întemeind şiconducând (din 1980), revista de isto-rie-literatură-artă-civilizaţie româneascăTricolorul şi periodicul literarLuceafărul, ambele subsumate unuiobiectiv generos – acela de a realiza omai strânsă şi trainică legătură întreRomânia şi Canada. Se pare că reuşiseîn bună măsură a-şi vedea ţelulînfăptuit, dacă avem în vedere faptul căo delegaţie canadiană, venită în Româ-nia, l-a avut pe Corneliu Dima-Drăganprintre membrii săi, iar apoi, cândCeauşescu a vizitat Canada, directorulTricolorului i-a luat un interviu... Îşi pro-pusese, de asemenea, ca, atât prin in-termediul celor două publicaţii, dar şiprin acţiunea nemijlocită în cadrul unororganizaţii ale românilor din diasporă săcontribuie la realizarea conlucrării aces-tora în direcţia apărării intereselorromâneşti. Fiindcă – e locul să spunemaici – Corneliu Dima-Drăgan a fost,înainte de toate, un bun român, unmare patriot. Iar intelectualii din dias-pora românească, cu rădăcini în fostaelită legionară antebelică, au sesizatcurând acest lucru, contractând abona-mente la periodicele lui Corneliu Dima-Drăgan şi devenind colaboratori aiacestora. În acest context se înscrie şiîncrederea pe care i-au acordat-oromânii de peste hotare care, în 1984,îi vor încredinţa funcţia de secretar ge-neral al Asociaţiei Culturale Interna-ţionale a Etniei Române (ACIER), cusediul la Viena. Un an mai târziu, aflatîn vizită la Bacău, Corneliu Dima-Drăgan îi mărturisea lui GheorghePătrar că fusese propus să devinăpreşedintele Uniunii Mondiale aRomânilor Liberi. Avusese deja o întâl-nire la Viena pe această temă. Dinpăcate, finalul său tragic şi prematur n-a mai făcut posibilă deţinerea acesteiînalte demnităţi, pe care ar fi meritat-ocu prisosinţă. Fiindcă, asemenea ilus-trului său înaintaş, cărturarul umanist şipatriot Constantin Cantacuzino Stol-nicul, căruia îi consacrase două lucrăriîn volum (în 1967 şi 1971), cărturarulumanist şi patriot Corneliu Dima-Drăgan avea să cadă şi el, după 270 deani, tot într-o zi de sărbătoare creştină(tulburătoare coincidenţe!) răpus deacelaşi braţ veşnic înarmat al vigilenteioculte antiromâneşti!

Liviu CHISCOPP.S. Fiu de seamă al Bacăului,

pentru care a nutrit un constant şinepreţuit ataşament, pasionat evocatorşi talentat descriptor al ceasurilor deglorie din istoria urbei natale, CorneliuDima-Drăgan binemerită astăzi, la ceasaniversar, preţuirea şi gratitudineaconcitadinilor săi. Credem că acordareanumelui său străzii Carpaţi, unde alocuit, precum şi titlul de Cetăţean deonoare al municipiului/ judeţului arînsemna, pentru moment, un actjustiţiar de achitare obligatorie a uneipoporaniste „datorii uitate”...

Co

rnel

iu D

ima-

Dră

gan

Lecția istoriei

Lui Doru Ciucescu

Privim cu-ngăduințăTot felul de orori,Delict de necredințăIertat adeseori.

Uităm chiar de o crimăCe-o țară-ar îngrozi(Chiar versul fără rimăTot crimă –mi pare-a fi!)

Ne consolăm cu gândulCă nu-i vorba de noi,Că nu ne vine rândulSă mergem la război.

Când, în sfârșit, ne cheamă,Cu toți suntem datori,Din dragoste de mamă,Să-i fim apărători,

Atunci vedem cu toțiiTot ce ne-a fost ascunsCă numai patrioții Nu ne mai sunt de-ajuns.

Istoria-i făcutăDin câteva minciuniȘi-o nație-i pierdutăCu-atâtea slăbiciuni.

Iar asta, mai modernă,Ne dă două idei:Prostia e eternăIar Iuda-i fiul ei.

Rondelul Smărăndiței

De m-aș pricepe la pictură,Eu i-aș picta întâi gurița,Năsucul, ochii și cosița,Apoi întreaga ei făptura.

Încerc să-i creionez rochițaDar parcă este o armură,De m-aș pricepe la picturăEu i-aș picta întâi gurița.

Cu ochișorii ea mă furăȘi-ncepe-a râde SmârândițaCă mi-a ieșit caricaturăȘi-ndată îmi aruncă schițaSpunând ritos: ,,Halal pictură!”

Muza și criticul

Un critic a-ntâlnit o muză – Cum se întâmplă-ades minuni – Iar dânsa, nefiind ursuză,Făcutu-i-a confesiuni:

De bună seamă că poetulMereu e la cheremul meu,De-l las o clipă singur, bietul,Nu are nici un Dumnezeu.

Eu îi dau aripi fantezieiȘi rimele îi pun în rândȘi-mbrac în haina poezieiȘi-a tainei fiecare gând.

El calcă-n străchini, de aceeaÎl țin de mână și-l îndrumȘi îi strecor în cap ideeaȘi focul inimii-l fac scrum.

Eu îl ajut să se încalțeȘi-n vorbe eu îi pun lipiciȘi-i dau aripi să se înalțeÎncât rămân semenii mici.

Iar ei cu pietre-n el aruncăDorind de-acolo să-l dea josȘi-n loc să-și vadă

de-a lor muncăSe manifestă zgomotos.

În rai, când se deschide poarta,Abia atunci se-opresc din zbor,Poeților așa li-i soartaIar muza-i nesecat izvor.

Apoi, din nou revin în lumeFiind tot vii după ce morCa să vă lumineze –anumeCu flacăra din versul lor.

Petruș Andrei

PLUMB 119

revistă de atitudine pagina 11

Cartea de excepție a regretatuluiuniversitar din Iași Petru Ursache,Miorița – dosarul mitologic al uneicapodopere, ediție revăzută de autorși apărută la Editura Eikon dinBucurești în 2015, conține următoareaafirmație axiomatică: Miorița, am maispus, este un răspuns românesc laproblematica morții, asociindu-se al-tora, de același fel, rostite în decursultimpurilor și pe întinderea meridi-anelor.

Pe cât de simplu, pe atât de pro-fund, având în vedere că aserțiunease bazează pe un studiu deanvergură, ideea enunțată fiind înatenția omenirii de la începuturile ei.

În zona rurală românească încăse poate înregistra părerea, delocfatalistă, ba, dimpotrivă, conformcăreia omul vine pe lume cu moarteaprezentă după ceafă, sau, cum seexprimă autorul cărții, în spatele tutu-rora se află moartea eternă și deneclintit („eternitatea” ei, din punct devedere creștin, fiind de domeniultemporalității create de Dumnezeu),fără ca cineva să știe când a oprit-oCurmătoarea pe Depănătoare, iar mis-terul să provoace o atitudine pesimistăși agitație lipsită de orice sens.

Studiul comparativ și de maredensitate a lui Petru Ursache coboarăpână la zeul-păstor sumerian Dumuzicare află de la mesagerii morții (de-monii Galla) că este aproape decapătul vieții. Cum reacționeazăacesta? Printr-o tânguire de proporții,cerând ajutor forțelor divine, iar boce-tul său este susținut de un instrumentmuzical: „Cu-nlăcrămată inimăpăstorul / Porni departe, spre câmpie;/ Cu fluieru-i legat de gât / El își în-cepe jeluirea.” Cartea impresioneazăpe cititor prin aceea că autorulstăpânește cu rigurozitate miturilepopoarelor, o balansare artistic-permanentă între Eros și Thanatos. In-cursiunile sale aruncă o lumină asupravechilor scrieri privitoare la subiectulanalizat, de la cele sumero-ba-biloniene sau textele sanscrite ori hititepână la cele din cultura egipteană,greco-latină și, bineînțeles, ceacarpato-dunăreană. Și, cum Petru Ur-sache ajunge la concluzii memorabile(ce bine i-ar fi stat într-un fotoliu deacademician!), iată una din acestea, lacare subscriem fără rezerve: Păstorulcarpatic nu repetă nici aventura agitatăa lui Ghilgameș, și nici pe aceea aeroului tristei figuri din Tinerețe fărăbătrânețe…, în căutarea unui simu-lacru al vieții veșnice. El „știe” deja cătoate sunt eșecuri (s-a privit oarepăstorul mioritic înainte de a pleca peplai cu mioarele în oglinda basmului cu

pricina?). De aceea, nu-i rămânedecât să întâmpine moartea cuînțelegere și cu stăpânire de sine.Jalea, durerea, disperarea, înlăcri-marea sunt transferate asupra oiloramenințate să rămână de izbeliște, caîn mitul sumerian despre Dumuzi. Separe că urzirea complotului de doi saumai mulți nefârtați în textele tip baladă(de fapt, o specie unică, prin comple-xitate, în literatura populară) e doar unpretext care provoacă expunerea-tes-tament de un impresionant echilibru(motiv de plâns pentru occidentalulJules Michelet, consemnează autorul),prezent, de altfel, și în colinde: „De mi-ți omorâre,/ Fluericica mea/ La cap mi-o puneți./ Lancea la picioare,/ Cândploaia ploiare,/ Lancea strălucire./Când neaua va ninge,/ Fluera va zice,/Oile s-or strânge…” Fluierului, instru-mentul nedespărțit al ciobanului, i seîncredințează tainica poveste a nelu-mitului, spre toate cele patru zări alelumii. De la petrecere, baciul îșiplasează propria persoană la momen-tul trecerii în macrocosm. O situațieoarecum similară se produsese șidupă naștere, atenționează Petru Ur-sache, când moașa închină copilulcomplet gol spre cele patru punctecardinale, acesta fiind primul gest sim-bolic de inițiere în cosmicitate. Suntemîn plin ritual, nimic nu e la întâmplare,și orice cuvânt sau gest au o anumităsemnificație, situație păstrată, conformpărerii autorului, și de MihailSadoveanu în romanul Baltagul, unsubcapitol al cărții intitulându-se in-terogativ De ce n-a plâns VitoriaLipan? Dacă păstorul mioritic, sinte-tizând atitudinea și concepția unuipopor de a muri „frumos” ca în artă și„mândru” ca în Carpați, munteanca dinroman, pusă în fața faptului împlinit,avea de dus la îndeplinire o legecomândală dictată de tradiție, de lacare nu înțelegea să se abată.Bărbatul trebuia recuperat ritualistic,pentru a fi integrat în marea comuni-tate a celor „de aici” și „de dincolo”, odatină care nu… moare. Iar din ritualface parte, în acest caz, și căutareabărbatului, ori, în literatura populară, afiului. Petru Ursache apelează lacolecția lui Sabin Drăgoi, cel mai im-portant, mai sigur și mai valoros dosarde documente folclorice pe aceastătemă, în care, înainte de toate, însușiDumnezeu apare în postură de ciobancu fluier și buciumaș, obiectele sacredumuziene, păstrătoare magice alecoeziunii turmei, spiritul mioriticevidențiindu-se prin prezența animalu-lui fabulos: „Dar la oi cine-i păstor?/Păstor este Dumnezeu/ C-un toporîncolțurat,/ Cu flueru-nferecat./ Da cuflueru-așa zicea,/ Toate oile pângea,/Numai o oaie peste oi/ Ea din gură așagrăia:” De bună seamă că-și va intraîn rol și Maica Domnului, căutând-șiFiul cu disperare de moarte. ImagineaAcestuia reține, pentru identificare, fieun adevărat herb cosmic, cuobișnuitele (dar nobile!) componente(luna, soarele și luceferi), fie celemioritice: „Ochișorii luiu/ Mura câmpu-luiu,/ Mustăcioara luiu/ Spicul grâu-

luiu,/ Sprincenele luiu,/ Peana corbu-luiu (…)” Referindu-se la monorimadin versurile abia citate, Petru Ursachereia o frază aparținătoare filozofuluiConstantin Noica: „Dacă s-ar întrebacineva de ce dăm atâta însemnătatecâtorva cuvinte românești, amrăspunde: pentru că aceasta e parteanoastră de cer” și adaugă, îndreptățit,autorul: numai pe aceasta nu ne-opoate lua nimeni. Într-adevăr, im-posibil să ne-o ia, pentru că sufletulromânesc a rămas într-o permanentăvibrație cu transendentul, izvorul ne-muririi sale. E ceea ce exprima și Lu-cian Blaga într-o poezie cum e Belșugdin volumul La curțile dorului:„Stelele deasupra mea/ Nimeni nu mile-a fura!” Până atunci, ne leagănă, dela naștere până dincolo de mormânt„Alui-luiu”, o muzicalitate ce paredesprinsă dintr-o cântare a sufletuluiancestral românesc aparținătorfeminității.

Petru Ursache ramifică din noustudiul său de o mare complexitate șiaduce în scenă versiuni ale Caloianu-lui din care nu lipsește motivul mioritical măicuței bătrâne, versurile-bocetfiind preluate din cele culese deTeodor T. Burada: „Iene, Iene,/Caloiene,/ Mă-ta te cată,/ Prin pădurearară,/ Cu inima amară,/ Prin pădureadeasă,/ Cu inima arsă./ Și mi teplânge,/ Cu lacrămi de sânge.” Autorulconstată, pe baza cercetărilor, că șiKalevala oferă același motiv al căutăriifiului de către mamă, de data aceasta

personajul beneficiind de ajutorul ele-mentelor terestre și ale celor cerești.Ea reușește să adune părțile separateale trupului și să-l readucă la viață.Egiptul ne oferă ceva asemănător.Osiris e ciopârțit de către Typhon,fratele său, după ce îl ademenește săintre într-o ladă, pentru ca apoi să-iîmprăștie părți din trup la maridepărtări. Le adună Isis și-i pregăteștefratelui înfățișarea sub care avea să fierecunoscut în lumea cealaltă, moarteasa violentă înscriindu-se într-un com-plicat program de cucerire a totaluluiexistențial și cosmic. În acest sens artrebui judecat autosacrificiul lui Dece-bal neînvinsul și al lui Socrate, care arefuzat orice soluție salvatoare, darumilitoare, ultimele exemple oferindu-i autorului motivul pentru încă o con-cluzie de mare valoare: În vremuri

legendare, fapta este mai con-vingătoare și mai decisivă decâtvorba. În acest caz, n-avem decât săregretăm că lumea, în general, apărăsit cu vinovată inconștiență caleaadevărului legendar, ca să se can-toneze în spațiul profan al efemeride-lor, de unde a fost alungată oriceformă de sacralitate și de ritm cu des-chidere spre cosmicitate, având învedere, afirmă Petru Ursache în modconvingător, cuvântul, în strânsărelație cu fapta își reface puterile zidi-toare, dacă rostirea are loc în spațiulritualului și în secvența adecvată detimp. Ca atare, mioritismul e cuadevărat o metafizică a morții, așacum sună titlul ultimului capitol al cărții,cu o categorică redimensionare a sen-sului celor două versuri. „Că-i mai or-toman/ Ș-are oi mai multe…”, unde„ortoman” are în primul rând oîncărcătură spirituală, iar înțelesul sti-hului următor nu e decât o consecințăa bogăției sufletului celui în cauză.Referitor la text, Petru Ursache îldefinește în două moduri, unul istorico-structural, ca sistem de texte integrateși transparente și altul tipologic,poemă ce se caracterizează printr-oimposibilă și paradoxală îmbinare degenuri (s.a.) Și, dacă mai era nevoie,o ultimă sinteză: Miorița este ocapodoperă ce realizează în imaginisensibile și dramatice o viziuneepopeică asupra existenței. Dintr-oasemenea perspectivă, i se poaterăspunde, iar Petru Ursache o face, luiEmil Cioran din Schimbarea la față aRomâniei la întrebarea: „ce au făcutromânii de două mii de ani încoace?”Cuvintele autorului sunt fundamentale,reflectând știința unui savant șicredința unui om în valorile nepieri-toare ale omenirii racordate la tran-scendental: românii au cântat în versulsublim al capodoperei mitul existenței(Miorița), ca și pe acela al întemeierii-creației (Meșterul Manole). Dreptul laexistență, ne învață tradiția româ-nească, nu se câștigă doar prin arme,ci și prin bătălia necurmată pentru in-staurarea valorilor umane, ceea ceînseamnă că poporul acesta n-acrezut în zăngănitul provocator alarmelor, folosindu-se de ele doaratunci când îi era amenințată existențași ființarea pe pământul unde și-aîntins rădăcinile arborele mioriticcătând mereu către cer. În felul acesta,moartea nu e nicidecum o închidere, econvins Petru Ursache, alegoriaoferind de fiecare dată o perspectivăcosmică, sau, folosindu-ne din nou detextul atât de inspirat al autorului fes-tivitatea nunții (…) poate fi proiecția,din oglindă, a celeilalte festivități,moartea, Eros și Thanatos ținându-sede mână și invitând persoana umanăla o reconstrucție în spirit, la odepășire a limitelor printr-un eroism,să-i zicem, mioritic. Lucrarea aceastaoferă importante judecăți de valoare șiar trebui să constituie bibliografieobligatorie pentru studenții de la Litereși, bineînțeles, o sursă de informaredintre cele mai solide pentru profesoriide literatură. „Baciul” Petru Ursachenu se dezminte și se dovedește să fiavut vocația temelor de căpătâi alespiritului uman, iar cărțile rămase odovedesc cu prisosință.

Miorița și „baciul” titrat Petru UrsacheLimba românăface minuni când se vedeîndreptățită să se afirme în legea ei.

Ioan

Țic

alo

MaidanulR e p e z e a

satârul în țeastaanimalelor caremugeau scurt,se c lă t inau,altele se pră-bușeau pe ci-mentul umezit în

băltoace de sânge. Se zbăteau, agoniadura mai mult sau mai puțin și tocmaide aceea trupurile trântite pe cimenterau în spasme. Tăilă își sufleca, înrăstimpuri, mânecile cămășii, își treceapalma pe fruntea pigmentată cu bobițede sudoare și se proțăpea bine sănimerească dintr-o lovitură vacile.

„Trebuie s-o facă cineva”, îmi spusemăcelarul deunăzi când înfipse cu icnetprelung unealta între coarnele văcuțeimele, singura din gospodărie care,după fătare, nu mai reușise să se ridiceîn picioare. În ziua aceea, aproape deceasul serii, cel cu satârul nici nu maiavea putere în mâini. Una din ele chiarîi atârna ca o cârpă, totuși cu ea fumațigara lăsând toată treaba pe cea dinstânga. Venisem la abator să-mi ridiccarnea cu niște saci pe care să-i duc perând la autogară, undeva dincolo decalea ferată. Însă mă mirosiseră câinii.Trebuie spus că, în ultimul timp, câiniifără stăpâni se înmulțiseră, foamea îiînrăiseră și mișunau peste tot: prin curți,pe străzi, prin ierburile maidanului nureușeai să le știi numărul. Nu se prac-

tica eutanasierea. Uneori se țineau înceată, scheunau pe diferite tonuri, semușcau unii pe alții, se ucideau pentruun os. Deveniseră feroci ca și lupii.Împânziseră, mai cu seamă, maidanuldin partea mărginașă a orașului. Iaracum, înainte de lăsarea întunericuluiam nimerit cu primul sac, care și așaîmi îngreuna tare mersul, printre ei. Nicițipenie de om în preajmă. Gâfâiam încontinuare sub povară, apropiindu-măde calea ferată. Trebuia să treacă șimarfarul, mâna-mi ținea strâns gurasacului. Mă opintisem însă slobozindu-l brusc!. Atunci zeci de boturi traseră deel, carnea fiind devorată sub privirea-mineputincioasă, la rându-mi fiind înfule-cat de bezna absurdă. Cu gândul lacelălalt sac rămas în abator cât pe ce

să pierd și ultimul autobuz în care îmitrăiam singurul licăr de bucurie acela dea fi scăpat ca prin minune de colțiijavrelor atât de sălbatice!

Autobuzul avea să oprească chiarlângă portița casei mele. Luminița de lafereastra dinspre drum îmi era un semnde veghe.

„Mi-au făcut-o!” i-am glăsuit cu voceagâtuită.

„Cine?” s-au îndreptat ochii concu-binei a mirare către mine.

„Câinii” i-am șoptit, m-au urmărit...”Și carnea, sacii...” părea să nu mă

înțeleagă femeia.„Acolo, pe maidan...”„Ai să te întorci ACOLO! am auzit-o,

închizând ușa camerei, lăsându-măfără cuvinte...

Dec

ebal

Ale

x.S

eul

pagina 12 revistă de cultură

PLUMB 119

Viaţa sub toate aspectele şiîncrengăturile ei fascinează, chiar dacă,uneori, ceea ce domină este suferinţa.Mireasma ei poate fi mângâietoare pentrusuflet, aşa cum simţim şi prin lectura uneirecente creaţii epice, Taine (Bacău, Edi-tura „Ateneul Scriitorilor”, 2016), semnatăde Adrian Lungu.

Fin analist, scriitorul Adrian Lungupreferă fraza amplă care îmbrăţişeazătoate faţetele descriptivului. Temagenerală a romanului este viaţa derulată,din nefericire, „ca un ceas de nisip” (Niet-zsche). Protagonistul romanului este do-minat de o tainică sensibilitate, dezvăluită,generos, de naratorul omniscient „nu-şidădea seama că resuscitarea trecutuluitrebuie să dea un sens prezentului, că tim-pul este inexorabil şi nu iartă”. Poate deaceea, gândul meu de cititor şi-a amintitde Intrusul (1968) – lui Marin Preda saude Vinovatele meandre (2011) – a luiDan Plăeşu.

Asemenea lui Călin Surupăceanu (In-trusul) sau Adrian Teodoru (Vinovatelemeandre), tangenţial privind dinspre undestin spre un altul, cu un conturexistenţial la o distanţă, în timp (gândindla anul publicării lor), protagonistul dinTaine s-ar putea înfrăţi – până la un punct– cu alte creionări ale romanescului. Va-lurile vieţii îi supun unor învârtoşări, pecare le-am putea considera unice, darfiecare dintre protagonişti, indiferent decâtă experienţă de viaţă au dobândit, prin„n” modalităţi de acţiune, tot le descoperimsimilitudini.

Ce e drept, autorul Adrian Lungu ardori să dăruiască actanţilor săi libertate deacţiune şi de decizie, având convingereafermă că viaţa se cuvine trăită în confor-mitate cu natura. Ochiul auctorial seîndreaptă, cu subînţeles, înspre înalt:„soarele nu mai era sfios şi se avânta cu-rajos pe un cer senin”. În adevăr, fiinţaumană nu acţionează întocmai acelor cea-sornicului cosmic, precum recunoaştem înincipitul romanului: „Visul!... Un coşmar. Osurpare? Rostogoliri!...” „Plutea, plutea, caun fulg în văzduh”. Transpiraţie, îngrijo-rare, coşmar. Trăiri ale subconştientului şiîn subconştient. Însă, prea bine ştim, visulcare declanşează teama este un procesnatural care degajă o anumită formă deenergie. Important ar fi ca această formăde energie să nu fie într-o aşa mare can-titate, încât să producă dezechilibru. Baunii psihologi afirmă că aceste zvârcoliri arfi un produs al inteligenţei. În fond, a doriieşirea la suprafaţă, împlinirea profe-sională – ori erotică, precum îşi doresc„actorii” lui Adrian Lungu, e un demers in-teligent, firesc, logic, posibil de realizat,dar nu întotdeauna şi realizabil.

Şi Călin Surupăceanu (eroul lui MarinPreda), şi Adrian Teodoru (protagonistul luiDan Plăeşu), şi mulţi – mulţi alţi eroi(cunoscuţi, sau nu), au rămas doar nişte„exploratori ai existenţei”, după cum spuneMilan Kundera. Tumultul vieţii şi-a pus am-prenta peste sufletele lor sensibile.Asemenea, şi la personajele recentuluiroman Taine.

Sugestia este clar formulată, prin vi-zibile elemente înconjurătoare: „străzilesunt înguste”, „zidurile înalte”, intersecţiilepericuloase, şi-o linişte „nefirească” înacest valvârtej existenţial.

În final, fiecare personaj poartă însine, ca pe o nestemată, propria-i tăcere.Câtă dreptate are Adrian Lungu, şităcerea, şi bucuria, sunt relative, amestecde alb şi negru, în toate ale lor voinţe şinevoinţe.

În mod cert (îmi place să cred),acesta s-a dorit a fi şi mesajul autorului:de a înţelege că orice durere poate fisuportabilă, dacă se păstrează parteasănătoasă a sufletului.

Taine

Liv

ia C

iup

ercă

Construită în jurul acelorașiteme care l-au consacrat în poezie,noua carte a lui Emilian Marcu, Sferade pământ – care continuă unproiect al scriitorului, cuprinzând șiSfera de apă, căreia, probabil,i se voradăuga și alte „sfere” – exprimă, înprimul rând, consecvența scriitoruluiîn a-și manifesta sentimentul devenerație față de clasa țărăneascăautentică, într-o perioadă în careaceasta aproape că a dispărut șicând a vorbi sau a scrie despre eapare o întreprindere cel puțindesuetă, dacă nu chiar riscantă (de-sigur doar din motive de imagine).Dimpotrivă, rămânându-le fidel, con-tinuând să se aplece asupra vieții tru-ditorilor pământului, cu aceeașiîncredere că sămânța pusă de ei înbrazda neamului nu poate decât săcontribuie la asigurarea coeziuniispirituale a acestuia, autorul volumu-lui, a cărui perspectivă este, totuși,profund tributară configurației aces-tor oameni din vremea proprieicopilării (elocventă este, în acestsens, de pildă, imaginea bucuriei cu-rate cu care este întâmpinată facereapâinii și împărțirea acesteia, ca ocuminecare, în familia țărăneascătradițională: O ţărancă rupe pâinea întăcere / Şi o-mparte-n grabă celoradunaţi. / Busuiocu-n taină capătăputere, / Lacrimi de-mplinire înflorescîn fraţi, învăluiți de un sentimentmitic: Gurile flămânde muşcă întăcere / Pâinea aburindă ca un pruncscăldat. / Tainice ecouri, din pământ,mistere / Se aud în casă şi-n întregulsat.), vizează, prin creațiile sale, celpuțin, păstrarea unui loc al lor înconștiința cititorilor, spre a consolida,și așa, rostul lumii acesteia, convinsfiind (sau, mai degrabă, dorind) căŢăranu-şi trage peste piept atâteaierni, / Cu mâinile înfipte-n veşnicie.

Cu valențe epopeice, îmbinândversul clasic – majoritar, la nivelul în-tregii cărți – cu versul liber, modern,noul volum se deschide cu un poem-elegie care, descriind Împărătesculdrum (expresie alegorică a ritualuluipregătirilor pentru înmormântare, nudoar a unui individ, ci a unei lumi, alecărei avataruri și-au pus însăpecetea pe o evoluție multimilenară,trasându-i coordonate), este, înacelași timp, o odă închinată unui tre-cut căruia țărănimea îi este cea maiapropiată, fiindcă, în volumul de față,în descendența tradiționalismuluiromânesc al secolul al XX-lea, uni-versul liric al lui Emilian Marcu rea-duce în prim-plan idilismul, dar șinote de paseism, prezent fiind, deasemenea, sentimentul sacrului, prinsu-gestii epifanice (Ștefan cel Mare,sanctificat, la Putna, mereu el umbraîn pridvor / Îşi arată la călugării înrugăciune / Şi le aminteşte căMoldova e a lor) sau prin reiterări aledestinului christic (Ca-ntr-un pat derouă am să stau / Să nu simt acuielor arsură!) ori prin construireaunor tablouri unde reia fragmente aleunor episoade biblice, cărora le dăculoare locală prin referire la datini /obiceiuri românești tradiționale,legate de sărbătorile religioase.

În fundalul acestora, grâul, abu-rul pâinii, mierea, mireasmabusuiocului, laptele, amplificând lu-mina sunt câteva dintre datele re-cuzitei poetului, creatoare deatmosferă, motive literare caresusțin, între altele, un strai curat (algândului, în primul rând), pe care îl

induce poezia lui Emilian Marcu, iar,spre a întregi imaginea lumiitradiționale pe care poetul opăstrează la limita dintre realitate șieres, unde trecutul estompează ime-diatul, unele fragmente din volumașază peste aceasta un strat depoveste, ca în Visând, visarea-icruce…

În ce-l privește pe Ștefan celMare, acesta este, după cum reiesedin poezie, nu doar un punct culmi-nant al istoriei, ci și simbol alaspirației spre dăinuire a neamului.În acest context, Putna revine caimagine-laitmotiv, cu aceleașiconotații ca și numele celui care îșiurmează acolo eternitatea: Ştefaneste-n trupul sfânt de ţară / Un izvorîn hatu-i de pământ. // Bolta Putneisacră,-n mângâiere, / Lui Ştefan îieste aură prin veac. Sau: Putnei,iată, Ştefan i se lasă / Spre veghere-n veacuri peste veac. / El aici îşi aflăsfântă casă / Şi din ţărna ţării-şi faceleac.

Privirea lirică se îndreaptă de lageneral spre particular, de la evo-carea țăranului, generic, la amintireapărinților (ale căror icoane suntaproape omniprezente, iar amintirea

lor, încărcată de durere: Dar mamamea, demult e amintire…/ Buimacmă prind cu baieri de pământ / Căflorile-n copaci ştiu să se mire, / Iareu prin ele vreau să o sărut // Şi s-oprivesc în apa unei stele / Cumpâlpâie, tăcut, ca într-un vis, / De-acolo să o văd făcându-mi semne, /Iar eu să-i mângâi umbra înadins.),trecând, apoi, la propria devenire acelui care contemplă lumea și sem-nele care-i prevestesc apusul (Pesteo sută de ani, / Trupul meu – pulberefină alergând printre stele – / Se vasustrage etericei tale priviri, / Cumvulturul orb în vâltoarea luminii / Caîntr-o fântână se aruncă. / Peste osută de ani, peste o sută de ani, voiprimi, / Pe o aripă de înger, / Semnulpleoapei, ca un fluture în plutire. //Peste o sută de ani, în vâltoarea lu-minii, / Ca într-o fântână fără sfârşit,/ Voi vorbi prin ecoul cuvintelor / îneterica limbă română.), și mani-festându-se calofil, ca în întreaga sacreație, la acest aspect contribuind,spre exemplu, imaginile prin care po-etul își transmite mesajul care suntdeseori oximoronice (nor de lumină;coaja trosnind de tăcere, lăcrimeazăcu îngeri tăcerea, zăpada sepreschimbă în noroi), sinestezice(urlă lumina)

Perspectiva poetică se lărgește,în continuare, înglobând terestrul, cusimbolurile lui consfințite, în spațiulamintit, și tinzând către a-și asuma șieșantioane (cel puțin) din rațiuneacreației divine: Logosul cum prunculcel duios / În cuibar să-şi capete-ntrupare / Să-i rămână timpului,sfios, / Prunc în zale de pământ şisare. Mai mult chiar, într-o viziuneinsolită, vocea lirică pomenește dePuii logosului, a cărui devenire, pe

măsură, este autohtonizată: Puii lo-gosului să se-ntrupe mai apoi / Colo-n munţi în taina de şiştare /Şi-mbrăcat în hainele de soi / Să-l totducă-n timp spre fiecare. // Şi încălzitacolo în cuibar / Pruncul înfăşat a îm-plinire / Rostit se lasă sub icoane iar/ Şi-n strai curat ni se arată mire.

Un aspect remarcabil, deasemenea, este că, valorificând fol-clorul literar, dar și vocabule cunuanță arhaică ori regională (Zilelecu sânge ţi le numereşti / Bolţilecereşti, o bolţile cereşti; Din colaculcald amirosind a cer / Şi a strugure-mplinit în baidadie / Ştefan şi-a cioplitsfânt giuvaier / Stând el cu Moldova-n cununie.), poetul aduce în poeziasa bocetul, elemente de doină, debaladă, demonstrând, încă o dată, vi-talitatea acestui tezaur, în pofida tre-cerii timpului, a schimbării gustului șia modelor.

Translarea dinspre pământ sprecer și invers poetul o face prin locuricu încărcătură energetică aparte,Rarăul fiind, de pildă, un asemeneaspațiu, paradiziac: Rarăul tot, cu can-dele-n pridvor, / Un cuib de rouă-nmunte de lumină, / Ne-adună-n tainăsacră la izvor / Prin rugăciunispălându-ne de vină; În cuibulmuntelui Rarău, sub infinit, / Sfinţireatoată lui Hristos se-nchină.

Cele mai valoroase, după mine,creații din volum sunt scrise, în spe-cial, în vers liber, aducând respirărilargi, dar păstrându-se în aceeașinotă encomiastică față de tot ce ținede tradiție, de un rural suspendat înanistorie, într-un timp al bunăstăriisufletești, în primul rând: Doarcenuşa privighetorii / Sub umbrarulcel tânăr de ulm îl mai ţine în sine /Acolo sub dealuri. Umbra cailor înamurg, / În amurg răscoleştedepărtările. // Crug de lumini, iradiindprin ceaţa lăptoasă, / Sub ulmul celtânăr, cenuşa privighetorii, / O vremeo ţine în memoria pietrei. / Furnicarullinge cu umbra coama dealului, /Ghintuieşte în pleoapele cailor /Trandafirii sălbatici incendiaţi / Subtirania-nserării ca într-un clopot. //Toate acestea, din cenuşa pri-vighetorii, / Culcuş în pleoapa amur-gului îţi zideşte / Sub umbrarululmului tânăr, / Acolo sub dealuri înumbra cailor în amurg.

În plan afectiv, o tristețeincurabilă copleșește poezia luiEmilian Marcu, a cărei sursăcentrală poate fi identificată încondiția dramatică a poporuluiromân, mai ales în latura lui rustică,unde sunt mai pregnant perpetuateprin timp reminiscențele unui trecutcaracterizat printr-un echilibru social,național mereu precar, mereuamenințat de forțe ostile (reale saudoar închipuite), mai ales din afaragranițelor. În consecință, cheia deboltă a poeziei din volum pare a fiafirmarea unei misterioase dis-funcționalități a lumii pe care poetulo prețuiește în cel mai înalt grad,căreia îi adoră permanențele, crista-lizate în configurația specificuluinațional și îi dedică mare parte dincreația lui lirică.

Pentru cine cunoaște operalui Emilian Marcu, sunt fragmente –de fapt, poeme –, în volum, careamintesc de alte câteva cărți ale lui,între care Arta Grădinarului, Floripentru Augusta, Lecție pe Ostrov,Dansul pe eșafod etc., scrise învers liber, care cuprind o imagisticăbogată, transpusă în forme deexpresie ale modernismului,unde se îmbină gustul pentru as-pectele din care se alcătuieștesau prin care se susține specifi-cul național, cu ipostazieritradiționaliste ale ortodoxismului

(Continuare în pag. 14)

Ispita permanențelor: Emilian Marcu - Sfera de pământ

Mio

ara

Bah

na

PLUMB 119

revistă de atitudine pagina 13

DREPT LAREPLICĂ

Dinspre isolenţele criticii bulevardiere

a lui A.J.Am citit, cu surprindere, textul

unui redactor al revistei Ateneu, textîn care cu vehemenţă, dispreţ şi su-perficialitate, un tânăr lector dr. seconcentrează contra micromono-grafiei noastre despre Ion TudorIovian, poet şi profesor din Buhuşi. D-lui Adrian Jicu nu-i place nimic dincartea mea. Dar ce înseamnă bule-vardier? E ceva superficial, uşor,nepoliticos. Genul acesta, ce-i drept,a invadat lumea noastră, iar literatura

nu putea rămâne străină, inclusiv lim-bajul unui tânăr universitar. Dar cumse reflectă acest tip de critică în vioiulşi ironicul eseu al doctorandului prof.Leonte de la Iaşi? Un procedeu ecalamburul: cartea e o mostră /monstră din categoria nano-critică;altul e din aritmetică – având doar170 pagini, se poate califica dreptgingaşă cărţulie; apoi, meticulos,tânărul dr. în filologie numără paginileocupate de bibliografia operei, bibli-ografia critică, iconografie; fărăcruţare, d-sa constată verde că abor-darea „ar fi meritat o soartă mai bunăşi un interpret pe măsură”. Aplicat,A.J. detectează că promisiunile dinprefaţă nu sunt onorate, din momentce urmează „câteva elemente bi-ografice” şi survolarea „cu elantineresc” a poeziei lui I.T.I., într-un„amestec invincibil de inutilităţi, clişeeşi umor involuntar”. Dar tot aflămceva încurajator, pentru un dascăl deliceu ca mine: sunt declarat „Specia-list în micromonografii”. Doar că într-una din acestea am făcut „dintr-unautor călduţ (Calistrat Costin) unreper”, iar „dintr-un poet remarcabil(Ion Tudot Iovian) un «autor de vo-lume elegante»”. Dar cea mai urâtărăutate e referirea la activitateapublică a lui C.C. Mă potrivesc cu A.J.în evaluarea creaţiei lui I.T.I., daropiniile universitarului din Bacău de-spre sursele poeticităţii la I.T.I. tot nule-am aflat. Ce-i drept, băcăuanulnostru necruţător, sau noi, le putemafla de la prof. Gh. Iorga, care scrie,pe aceeaşi pagină de revistă despreun mare poet european – Rainer

Maria Rilke. Colegul nostru, care-i totdin lumea liceelor (culmea!), a vorbitşi el la lansarea cărţii noastre,împreună cu Gheorghe Drăgan,fratele universitarului ieşean, pe careA.J. îl pomeneşte ironic la început.Adaug faptul că micro = mic; dimen-siuni reduse, iar analiza creaţiei luiI.T.I. ocupă trei capitole – de la 33 la93, urmărind „căutarea identităţii”,„metamorfozele imaginarului” şi„«agresivitatea» poeziei”. Regret căgrăbitul universitar n-a observat şicapitolul despre „pamfletul arghezian”realizat în termeni excelenţi – ziceaici.

Am comentat în timp cărţi fru-moase de la redactorii revisteiAteneu: poezia lui Radu Cârneci,proza lui G. Bălăiţă, poezia lui OvidiuGenaru, eseuri critice şi poeme deMarius Manta, excelentul dialogeseistic al d-nei Carmen Mihalachecu pictorul Ilie Boca şi chiar un volumal lui A.J. despre publicistica lui Emi-nescu; un amplu eseu despre Ba-covia l-am intitulat Singurătateapoetului. Ultima scriere a lui A.J., de-spre scriitorul căre dă şi numeleUniversităţii băcăuane, mi s-a părutcam nedreaptă şi în afara deontolo-giei unui istoric literar, sau, în oricecaz, fără nuanţe şi cu evaluări ruptede contextul creaţiei. Ne-a părut tot-deauna că Florin Faifer, IonNegoiţescu şi Mircea Scarlat l-auapreciat mai corect în deceniile tre-cute pe clasicul Alecsandri.

Cândva, am meditat pe paginilecărţii lui A. Marino, intitulată Introdu-cere în critica literară (Craiova, Aius,

2007). Acolo, eruditul hermeneutpledează ca „subiectul critic să seapropie de condiţia obiectului”, iaradevărul critic poate fi doar sugerat,obiectivele criticii rămânând des-coperirea structurii, surprinderea sen-sului şi reconstituirea universuluioperei, fără fragmentări şi denaturări.Imaginea critică va putea fi sintezăinteligibilă şi sugestie plastică.

Vrând să cunoaştem, totuşi, un„model” de critică/ istorie literară de laAdrian Jicu însuşi, am căutat osecvenţă sintetică în cartea sa desprepatronul Universităţii (Mon cherBasile. Eseu despre identitarul luiVasile Alecsandri, Casa Cărţii deŞtiinţă, Cluj-Napoca, 2014): „sensibi-litatea poeziilor este, clar, desuetă,patriotismul fumat, iar poza, în grilăestetică, rămâne la stadiul de docu-ment”; teatrul, pentru Alecsandri,„abia în subsidiar e operă artistică”,fiind în fond doar „instrument propa-gandistic” (p. 56-57). E drept că, ici-colo, parcă se izeşte o luminiţă. Darimpresia generală e că, pe unde trececriticul de tipul acesta, parcă totul epârjolit de tehnici bulevardiere.

Lui A.J. îi dorim toată aprecierea,câtă ne-a mai rămas, iar revistei luiGrigore Tabacaru – dr. de la München– şi G. Bacovia, unul din marii poeţi ailimbii – cale lungă şi rodnică în lite-ratura şi limba română. À bon enten-deur, salut!

..........P.S. Acest drept la replică, igno-

rat de revista citată, îl publicămaici, prin amabilitatea revisteiPLUMB

Gri

go

re C

od

resc

u

Reluăm „Dreptul la replică”(semnat de Grigore Codrescu)din numărul 118 ianuarie2017, care din cauza unorcondiții independente devoința noastră, este ilizibil. Necerem scuze cititorilor pentruaceastă întâmplare nefericită.

Redacția

Nu e prima oară când le-genda Meşterului Manoleeste izvor de inspiraţie pen-tru o creaţie literară cultă. Neamintim cu toţii dramele luiLucian Blaga, Victor Eftimiu,Adrian Maniu, precum şi depoeziile scrise de Marin

Sorescu sau Ana Blandiana. Primul autorromân care s-a inspirat din această baladă separe că a fost Cezar Bolliac. Fiecare autor areinterpretat în cheie proprie şi a îmbrăcat înhaină nouă legenda, dar pentru toţi fundamen-tal a fost mitul jertfei creatoare. Nu faceexcepţie de la aceasta nici romanul lui Paul-Lu-cian Letzner, „Meşterul Manole redivivus.(Mănăstirea Chiajna-Giuleşti)”. În roman, au-torul integrează legendei realitatea zguduitoarea Mănăstirii Chiajna-Giuleşti, o bijuteriearhitecturală, monument istoric, ajunsă o ruinăîn zilele noastre. „Meşterul Manole redivivus”este un roman de calitate, impecabil construit,cu simetrii reuşite, iar caracterele personajelorsunt bine creionate. Cartea poate fi lesnereceptată şi ca document istoric al întâmplărilordin vremurile noastre, din istoria recentă a co-munismului, dar şi din timpuri medievale. FiguraMeşterului Manole este reprezentată de per-sonajul Gheorghe Culme, un excelent inginerconstructor, care din pricini cum ar fi demni-tatea, profesionalismul şi curajul de a vorbi liberajunge, prin lipsa de scrupule a unui trepăduş,să fie prigonit de securitate. Romanuldebutează cu relatarea faptelor prin careGheorghe Culme ajunge să fie un fugar, iar fa-talitatea sau... destinul face să fie adăpostit încasa sărăcăcioasă a unei familii de ţigani. Dinîntâmplare s-au aflat în acelaşi loc, printre ru-inele mănăstirii Chiajna: inginerul constructorcare căuta o ascunzătoare şi ţiganii care furaucărămizi din zidurile prăbuşite ale mănăstirii.Din greşeală, capul familiei de ţigani, Dorin dăpeste o cărămidă ce-l loveşte în moalele capu-lui pe Gheorghe Culme. Deşi hoţi, dar nu debani, ci mai ales de lucruri din vistieria statuluicomunist (considerând că de fapt li se cuvine)ţiganii aveau principii, un cod moral propriu şimai ales erau foarte inimoşi. Cu toate că nuştiau nimic despre el, îl iau pe „român” subacoperişul casei lor, cele două femeiMarghioala (soţia lui Dorin) şi Safta (fiica aces-tora) îngrijindu-l cum puteau ele mai bine...Gheorghe Culme se cufundă într-un somnadânc şi visează... Ceea ce visează e povesteazbuciumată a unui „meşter zidar”, foarte iscusit,

purtând ca şi el numele de Gheorghe, avândaceleaşi trăsături de caracter cu ale sale, deaceeaşi naţionalitate (român), numai că trăia înalt timp istoric. Povestire în ramă, această partea cărţii, care se desfăşoară în epoca fanariotă,este extrem de captivantă. Naratorul trece de lao întâmplare la alta, în introducerile lor prezen-tând foarte meticulos contextul istoric. În succe-siunea evenimentelor prin care trece meşterulGheorghe, cel care prin anul 1783 primeaînvăţătură despre tainele zidăritului de laneamţul Hans, întâlnim figuri istorice emblem-atice: domnitorii Mihai Şuţu, NicolaeMavrogheni, boieri de vază etc. E o lumeamestecată, pestriţă, cu lucruri bune şi rele, darîn familiile de români adevăraţi exista respect

pentru adevăr şi val-oare, dragoste deneam şi ţară,credinţă în IisusHristos şi evlaviefaţă de Biserică. Fru-mosul episod alnunţii este un prilejde a sublinia că înacele timpuri seaprecia curăţeniasufletească şi ceatrupească, punându-se un accent de-osebit pe familie.Ritmul povestirii estealert şi coerenţa estedată de simbolurile

ce fac referire la legenda Meşterului Manole.Aşa cum spune şi titlul „Meşterul Manole redi-vivus”, mitul creatorului e reînviat prin figurameşterului zidar Gheorghe, născut în 1757, maiapoi prin cea a inginerului Gheorghe Culme,născut în epoca comunistă. Simbolul inelului ceapare spre finalul romanului contribuie lasenzaţia de închidere perfectă a cercului.

Aluzia la vieţile anterioare şi povestearomantică de dragoste ar putea favoriza oscurtă paralelă cu romanul lui Liviu Rebreanu,„Adam şi Eva”. Există afinităţi între romanul luiPaul-Lucian Letzner şi scrieri ale lui PavelCoruţ, amândoi autorii reuşesc să îmbrace le-genda în haina modernităţii, dar Paul-LucianLetzner mi se pare un autor mai profund şi multmai raţional. „Meşterul Manole redivivus.(Mănăstirea Chiajna-Giuleşti)”, un roman exce-lent, ce ar merita inclus în topurile celor maibune cărţi de proză românească ale anului2016.

Meşterul Manole, nou şi vechi

Vio

leta

Sav

u

Purtând pe brațe atât de grele, -nspumate valuri…

Ne cad în brațe atât de grele, -nspumate valuriPurtate vijelios prin suflete ca bărcile-n furtuni,Ne-ncovoaie vremelnic nedormitele nopți,Purtând din luptele ne-nduplicatei sorți.

Nu răsare bine din soare câte-un firav petic,Că norii se și zburlesc a furtuni și-a ploi nebune.Plecați, valuri, plecați, de vă-necați prin oceane, Lăsați-ne să mai uităm de voi, de griji, de nevoi.

Apusul ne-aduce iar în fața unor socoteli.Când ziua abia mai răsuflând prin calendare,Tragem linie și facem iar și iar împărțeli,Dar toate au același final: sufletul îl încovoaie.

Nu sunt ploi, nici furtuni într-ajuns, să-nece de mâine ziua.

Cu sufletele suflecate, chiar pe brânci, răsărim picurați din soare,

Ne hrănim cu roua din diminețile lucind prin firavi muguriPurtând pe brațe atât de grele, -nspumate valuri.

Prin iarnă

Te joci, iubite, prin zăpadă,Ca un prunc uimit de-atâta dalb.Prin marea nesfârșită de albMă cauți, să-mi prinzi mâna caldă.

E iarnă grea și ninge iarăși peste-oraș.Cutreierăm mână-n mână și-n astă seară,Ne lăsăm de iarna darnică-mbrăcați,Ne confundăm cu oamenii de zăpadă.

Cu ochi zglobii, fugind după jucăușii fulgi,Pașii ne poartă-ncet spre liniștita casă,Ne pare, mânjit de lună, drumul de-nceput omătCalea spre-o lume cu fiece zi mai bună.

Ana-Maria Gavril

PLUMB 119

revistă de culturăpagina 14

cărora li se alătură problematicaactului creator, preocupantă în celmai înalt grad pentru orice artist.În plus, poetul imaginează oposibilă perspectivă asupracreației și a destinului său, pesteun mileniu: Cărţile mele, toate,câte vor fi existând / Suntdespărţite ca într-un nefiresc şi /Iremediabil divorţ. / Au fost, multedintre ele tipărite / După un mile-niu de la data când au fostscrise./Manuscrisele prinseseră, /peste litere, muşchiul timpului,/Muşchiul nisipului din clepsidră, /Şi arată, irevocabil – ce bizarerie!– / Nordul cărţilor care vor urma săapară. / Unele – mai leneşe, maicomode –, / După un mileniu deaşteptare,/ s-au obişnuit cu binele:/ nu vor să se repeadă-n tipare. /Cărţile mele, toate, câte vor fiexistând / De un mileniu suntdespărţite, rând pe rând. / Numaicoala cea albă, ca faţa lui Dum-nezeu, / Se împlineşte între milenii/ Cu numele, o, numele meu!

De fapt, între făcătorul depâine din grâu și creatorul de artă,din cuvinte, se sugereazăexistența unei ineludabile filiații:pentru amândoi, mâna este instru-mentul cu care se împlineștecreația și amândoi sunt, așa cumîi definește poetul, figuri melanco-lice, visătoare, în aștept-area ro-dului propriei munci: Vrând să-şilumineze rănile din palmă, / Cumse luminează pâinea în cuptor, /Un ţăran privind pe rana calmă /Spală cerul cu tristeţe şi cu-atâtador.

O imagine emblematică pen-tru poezia din acest vo lum,amintind de Gorunul blagian (și,implicit, de Miorița) este „Mi-apropii de buze țărna ceaproaspătă”, scriere de ocovârșitoare tristețe, care,aducând laolaltă versul clasic șipe cel modern, într-un tot unitar,exprimă conștiința de o tragică lu-ciditate a drumului implacabil alomului, către Sfera de pământ,ca țipătul surd ce însoțeștecăderea aripilor de plumb, dinpoezia bacoviană: Mi-apropii debuze țărna cea proaspătă, /Răvășită de tainice impulsurimaterne. / Aburul proaspăt ca untrup de fecioară / Mă-nvăluie tainicîn zori de aprilie. / Încă nu s-audezmeticit cântătoarele / Săînsămânțeze cerul cu triluri, / Sărăscolească iubirile încă dorminde/ În memoria țăranului ca niștemerinde. / Mi-apropii de buzețărâna. / Țărâna cuprinde în trupstânjenită lumina. / Palmele mele,cu multă sfială / Prin rănileproaspete o mângâie / Așa cum aimângâia, în vis, o vestală. / Ea selasă, de palmele mele, ademenită,/ Rănile toate, mi le duce-n ispită./ Le pipăie tăcut, le amiroase / Săle-nvețe cu viitoarele case. // Mi-apropii de buze țărâna și știu / Căsărut chiar propriu-mi sicriu.

Cartea se dezvoltă însă, încea mai mare parte a ei, ca o ale-gorie a destinului-eșafod, reluândimagini din volumul Dansul peeșafod și amplificându-le, în careomul apare ca victimă într-un sce-nariu neabătut, unde totul con-verge spre o jertfire ritualică, astfelcă tragismul se amplifică, mai alescă jertfa este chemată continuuspre dialog cu călăul, vameșul și,totodată, cu luciditate îșianalizează continuu starea.

În aceste circumstanțe,ecouri mitice – din mitologiabiblică sau păgână – sunt, dese-ori, scheletul pe care seconstruiește textul. Astfel,Ioachim, Avesalom, Ianus etc., cu

istoria lor, sunt doar câteva dintreipostazele în care se reîntrupeazăeroul liric al lui Emilian Marcu,trăind și ducându-și crucea întărâmuri cu o geografie insolită, peostrov, în abisuri insondabile decâtcu gândul, scrise toate în cărțileceriului, într-un timp, de aseme-nea, aparte: Ziua astrală şi magicanoapte, ziua cea cosmnică ori îndimineața stelară sau chiar clipastelară.

Sfera de pământ pare, pe dealtă parte, o demonstrație a unoraserțiuni ale lui Emil Cioran dinAmurgul gândurilor, cu care poatefi pusă în corelație, fiindcă, în ma-joritatea poeziilor – privite indivi-dual sau în ansamblu – seremarcă o tentativă a poetului defamiliarizare cu ideea finalului in-exorabil. De pildă, marele gânditornăscut în ținutul Sibiului și mutat încapitala franceză, afirma: Dorul dea muri exprimă uneori numai osubtilitate a orgoliului nostru:vrem, adică, să ne facem stăpânipe surprizele fatale ale viitorului,să nu cădem victime ale dezastru-lui esențial.

Suntem superiori morții doarîn dorința de-a muri, căci nemurim moartea trăind. Cândaceasta își răsfață în tine lipsa eide margini, clipa finală nu-i maimult de un accent melodios. Esteo lipsă de mândrie creaturală în anu-ți oferi inima istovirii volup-tuoase a morții. Doar stingându-teneîncetat o stingi în tine, îi reducidin infinit. Cel ce n-a cunoscut in-timitatea morții înainte de-a muri,minor sfârșitului, se rostogoleșteumilit în necunoscut. El sare învid; pe când prins în ondulațiamuririi, luneci în moarte ca spretine însuți.

Cioraniană este, de aseme-nea, în cartea lui Emilian Marcu șiasumarea existenței, de către cre-atorul de frumos, altfel decât oface omul obișnuit, pentru că, spreexemplu, din perspectiva lui EmilCioran, Oamenii nu trăiesc în ei, ciîn altceva. De aceea, aupreocupări. Și le au, fiindcă n-aravea ce face cu absența lor defiecare clipă. Numai poetul este cuel și în el. Și lucrurile nu-i cad toateperpendicular pe inimă?

A-ți trăi eul ca univers e se-cretul poeților (…).

Cu alte cuvinte, prin majori-tatea versurilor de față, poetul în-treprinde, de fapt, o terapieîmpotriva morții, ca să-l parafrazeztot pe Emil Cioran, conformcăruia, în Dumnezeu nu trebuievăzut mai mult de o terapeutică încontra omului.

O tendință regresivă, spre pri-mordial, spre lumea trăitorilor dinbiblice timpuri, ascultând concertulîngerilor, fără de patimă, / Fără-ntristare ca la facerea lumii sevede în multe dintre poeziile luiEmilian Marcu din acest volum,poetul scufundându-și, deseori,gândul în Califatul tăcerii astrale,acolo unde Lebăda vâslește peapele ceriului, / Ca o corabie sprefacerea lumii; sau: Lumeaimperceptibilă intră în poliedru /Prin culorile calde ale Mării Sar-matice, /Ca într-un țurțur degheață-n iluminare. / Ca într-unvulcan în formare: / Privesc în-ceputul din Marea cea Mare…,unde remarcă: Nici o adiere devânt, pe cer, pe pământ și pe ape:/ Un fulger, din memorie, abia dereușește să scape. / În chiar ma-gica nebuloasă, o, ce mister /Lebăda vâslește pe apa din cer!...Iar demersul amintit este tot înconsonanță cu dorința de aînțelege rațiunea modului de con-

figurare a condiției omului, de laînceputuri, legătura dintre vre-murile începuturilor și viitor rea-lizându-se printr-o memorie mereula pândă să adune și să reținătotul:

Memoria ta călătorind printremilenii; memoria pietrei; tainiţamemoriei veşnice…

Alteori, perspectiva lirică seamplifică, prin includerea unorimagini prospective, ale unor ereîndepărtate, construite simetric,față de cele primordiale, cândPământul se va deschide aseme-nea florii. / Lobul de aur al frun-zelor căuta-va / Cântecul cald alvisării / Vulturului orb peregrin, / Înultima lui vânătoare-n memorie șicând Vulturul orb sloboade dingăvanul peşterii, / Din pasulnebănuit al caprelor negre, /Dimineaţa de cremene a puilor lui.

Timpul devine, în felul acesta,o altă temă a creației lui EmilianMarcu, poetul remarcându-i,nestăvilita curgere: Nimic maisigur decât / Această împletitură anisipului în ornic, / Nimic maitrainic, / Nimic mai adevărat decâtdrumul robilor / Pe o invizibilăfunie de nisip.

Misterul, vraja, miticul suntalte componente ale universuluipe care Emilian Marcu le aduce înpoezia lui, sporind, în același timp,vorba lui Lucian Blaga, corola deminuni a lumii, fiindcă imagineazăafunduri aflate în bobul de rouă,având capacitatea de a percepeorice bătaie serafică de aripi al-bastre, / În ferestrele cerului șibănuiește cum se întemeiază pri-vighetoarea ori cum vrajalocuiește în cetăți nezidite, saucum Se surpă durerea, tăcerea,visarea, / Cum lemnul se surpă întrupul unei viori, când Răcoarea şitaina aurei umbrei stelare / Intră înapă odată cu mine, o ce magicăiluminare!

Prezența amintitelor atributeale universului creat de poet estesusținută prin referirea la vietățiaparte care populează poezia dinvolum: licorna, îngeri de toate ran-gurile, șarpele Phylon, lebede,vâslind pe apele ceriului…, astfelcă Valuri se sparg, se rostogolescameninţând infinitul. / Vietăţi mi-liarde, scufundate corăbii, / Coralişi meduze, / Luna-nzăuată înlacrima pruncului.

Volumul lui Emilian Marcucuprinde, așadar, bilanțul „înve-lișului” de sentimente intense alsferei de pământ, pe care-lîntocmește poetul, începând cuevocarea lumii rurale, universul luiprimordial, ca premisă a profun-zimii fiecărui act existențial major,inclusiv – sau mai ales – a relațieicu divinul și continuând cu evalu-area pașilor către mareaînțelepciune, al împlinirii mioriticea destinului (fiindcă E umbra-ntaină sub pământ zidită), prin întâl-niri cu ipostaze ale lui Iuda, dar șiale sentimentului suprem, tristețearămânând însă o constantă ascrisului său, ca o barieră ridicatăde un scepticism ce pare struc-tural, care împiedică orice efuzi-une, cu atât mai mult, cu cât,deseori, reiterează, conștient,secvențe ale drumului christic:Stau ca Hristos între doi hoţi…

În plus, procesul de autoizo-lare e surprins în plină manifestare– Am închis o lume-n uitare –, cazidurile vechi, din creațiabacoviană, ce stau în dărâmare,acutizând senzația de așteptare acăderii sabiei lui Damocles, astfelcă gestul eliberării de o asemeneastare se frânge iremediabil: În celeo mie de poeme despresingurătate, / În cele o mie depoeme despre melancolie / Amîncercat să deschid o fereastră.

Emilian Marcu - Sfera de pământ(Continuare din pag.12)

Scriitoarea dobrogeanăDiana Dobriţa Bîlea semnează,iată, cel de-al patrulea roman alsău: Îngerul Linei, o carteinspirată din viaţa aşa-zişilor oa-meni ai străzilor sau ai canalelor,categorie socială care face parteruşinoasă, ca marcă pertinentă ainterminabilei tranziţii româneşti,

din peisajul postdecembrist al marilor oraşe, dar pen-tru care cei care rulează agresiv şi abuziv la condu-cerea ţării nu mişcă un deget întru alinareasuferinţelor deloc neglijabile cu care se confruntă zil-nic această lume heteroclită şi în vecii vecilorstigmatizată. Iată cum descrie protagonista romanu-lui, Angelina Călin, viața oamenilor străzii printre carea fost nevoită să trăiască mai mulți ani: „(...) mă pascfoarte multe pericole. Dacă sunt copil, pedofilii șitraficanții de carne vie mă găsesc ușor pentru că nuam unde mă ascunde. Dacă sunt fată, e musai sădevin prostituată de la o vârstă când semenele melese mai joacă, încă, cu păpușile. Dacă sunt un tânărcare ar putea să aibă un loc de muncă stabil, nu vreanimeni să mă angajeze pentru că nu prezint niciogaranție, nu am școală și, practic, nu prea știu ceînseamnă lumea reală, iar anii petrecuți în companiaaurolacului și a heroinei ori a etnobotanicelor mi-auîmpuținat mintea. La 20 de ani, dacă mă întrebi cevisez pentru viitorul meu, nu pot să-ți răspund decât:Sunt terminat!”

Roman de evidentă factură picarescă, inserândîn trama lui numeroasepasaje mai mult saumai puţin naturaliste,Îngerul Linei se vreaimplicit şi o reabilitaremorală a acestei faunesociale care răneşte,prin simpla ei prezenţăfojgăitoare şi prin mânanespălată întinsă lamila publică, privireaîmbuibaţilor Eveni-mentelor din Decem-brie 1989. Din aceastăperspectivă, recentacarte alertă şi fluentă aDianei Dobriţa Bîleailustrează (era săspunem inaugurează)un topos literar cum aufost, la rândul lor, cel al

hanului sau al morii, bunăoară, canalul adăpostindoameni care au, una mai interesantă decât alta,poveştile lor de viaţă. Aceste spovedanii sunt provo-cate, ascultate cu luare-amintite şi memorate înintenţia şi cu ambiţia declarată de a fi adunate într-ocarte de însăşi protagonista romanului, Angelina,copila din flori a Linei şi care, în urma morţii mameiei, se vede nevoită, plecată în căutarea statului cares-o ocrotească, să îngroaşe fauna hăituită a subte-ranelor, din zona Gării de Nord, ale capitalei noastrebalcanice prin excelenţă.

Radiografie nemiloasă a răului şi promiscuităţiigenerate de cârmuirea defectuoasă a destinelorRomâniei, cartea incitantă a prozatoarei, poetei şipublicistei tomitane Diana Dobriţa Bîlea carefolosește, cel puţin în partea secundă a scrierii sale,tehnica romanului în roman, scoate în evidenţăpartea luminoasă a sufletelor celor dezmoşteniţi desocietate, solidaritatea pe care o avivează şi oîntreţine suferinţa, frumuseţea lăuntrică a celor careştiu că nuferii cei mai frumoşi cresc de cele mai multeori în mocirla cea mai greu de suportat. Iubirea paresă fie singura soluție pentru acești oameni care numai au curaj să se simtă, într-adevăr, oameni: „Înmintea și în sufletul fetei se produse o explozie degânduri și de sentimente. Pentru prima dată, un tânărdin lumea normală își destăinuia simultan iubirea șigrija față de ea. Îi plăcu să afle asta, gustă din plinsenzația și încercă să alunge simțământul că eraprea bătrână la suflet pentru David. Nu reuși.Suspină. Îi venea să se așeze în genunchi în fața pro-priei inimi pentru a o convinge să se deschidă. Aveanevoie să se întâlnească cu iubirea cuiva de vârstaei și, mai ales, avea nevoie să dăruiască iubire”.

Tema salvării prin artă e convingător ilustratăprin exemplul protagonistei care, în final, îşi va lansacu succes cartea despre lumea în care s-a format şiîn care şi-a trăit adolescenţa eşalonată zbuciumatîntre disperări sinonime cu gândul sinuciderii şisperanţa izbânzii visului de a deveni, într-o bună zi,scriitoare. Iar norocul nu uită niciodată să le surâdăcelor perseverenţi. Autoarea e, neîndoielnic,unul dintre aceştia.

Un roman de evidentă factură picarescă

Ion

Ro

șio

ru

pagina 15revistă de cultură

PLUMB 119

Romică C. Ghica

Apropo de alegerile parlamentare (2016)

Am votat

Am votat tot pe cei care-au mai fost,Sperând (și las la o parte gluma)Că-au făcut plinul, că-au în trebi un rostȘi că nu vor mai fura de-acum.

Și amicul meu Romeo G. Sebac

Amice, și eu am votat,Dar nu așa cum tu ai zis,Eu altfel m-am orientat:Spre-acei ce mai multe-au promis.

Promisiuni cât cuprinde

Toți au făcut promisiuni,Dar mă-ndoiesc că și le țin,Cum, azi, nu se mai fac minuni,Degeaba oamenii s-ațin.

Amicul meu Romeo G. Sebac

Frățioare, tare mai ai dreptate,Așa-i, toți candidații, cu toptanul,Așteaptă voturi să le fie date,Să poată accesa ușor ciolanul.

După numărarea voturilor

Partidul cu voturi mai multeÎși caută aliați fideliCa reciproc să se consultePentru viitoarele-nvârteli.

Și amicul meu Romeo G. Sebac

Și, cu asta, etapa s-a-ncheiat,S-a epuizat acest subiect,Timp – destul de gândit și de vegheatPân’ la următorul an bisect.

ÎNTÂMPLĂRI CU IZANECDOTIC DIN VRE-MEA PRIMULUI RĂZBOIMONDIAL

Plasa de prins avioane

Arhiepiscopul deBucureşti Raymund Net-zhammer în memoriile saleredă următoarea întâm-

plare, cu iz anecdotic, din timpul PrimuluiRăzboi Mondial: “ Un pilot din Hexagon s-ar fisalvat dintr-un aparat de zbor avariat în luptă,aterizând cu paraşuta într-o cultură de po-rumb de lângă Bucureşti, unde ar fi fost sur-prins de localnici, care l-au perceput cainamic. A urmat o corecţie fizică severă, pilotulfiind internat mai apoi pentru fracturi multiplela membre şi vertebre. Drept urmare, colegiicelui vătămat, din solidaritate, ar fi refuzat, ovreme, să mai apere Capitala. S-au avansat,în disperare de cauză, şi soluţii năstruşnice,astfel, după ce proclamă că sistemele clasicede apărare sunt ineficace, un inginer, înpaginile cotidianului <<Dimineaţa>>, propunefolosirea unei plase uriaşe purtate de avioane,în care să fie prinse dirijabilile şi avioanele in-amice”.

*Jaful german şi isteţimea ţăranului român

Ocuparea capitalei Bucureşti, de cătretrupele germane, în 23 noiembrie/ 6 decem-brie 1916, a dus la înrăutăţirea vieţiibucureştenilor. Nemţii au început un jaf orga-nizat. Din aprilie 1917, de exemplu, s-a trecutşi la sechestrarea clopotelor de la biserici...Ocupanţii luau tot ce se putea lua. Alimentele

pentru bucureşteni erau strict raţionalizate şiinsuficiente, în vreme ce zilnic garnituri întregide trenuri plecau spre Germania, cu fel de felde produse alimentare. Ţăranii din împre-jurimile capitalei nu puteau intra în oraş să-şivândă unele produse pentru a-şi acoperi chel-tuielile curente. Nemţii au instalat posturi decontrol la toate barierile oraşului. Dar nimeninu putea dejuca isteţimea dobândită prinveacuri de încercări a ţăranului român. Unexemplu. Cum duceau porcul în oraş ? Por-cul, tăiat, era aşezat în coşciug, unde face de-a binelea pe mortul. Apoi coşciugul era aşezatîn căruţă. Bocitoarele satului însoţeau corte-giul. Măcelarii, sunt şi ei alături, trişti la gândulcă pot să piardă paralele investite în defunct,dacă sunt prinşi. Câte un trecător saluta im-presionat. Armata germană saluta şi ea. Aşaizbuteau şi bucureştenii să mai facă rost deun kilogram de carne. Asemenea exempleerau numeroase. Se introduceau în Bucureştişi vite mari, tăiate şi tranşate, puse în coşciug.Uneori, ţăranii erau descoperiţi şi amendaţi.

*Răzbunarea unei femei

În timpul Primului Război Mondial,mult au suferit şi femeiele din România, su-puse abuzului şi umilinţei de către soldaţii ar-matelor invadatoare. În legătură cu aceastărealitate, consemnăm doar o anecdotă: Într-ogară o femeie roagă un soldat neamţ să aibăgrijă de un copil cât se duce ea să-şi cumperebilet. Soldatul binevoitor ia copilul. Femeia dis-pare ... Trece un sfert de oră, două, trei cea-suri. Soldatul aşteaptă. Până la urmă şirăbdarea nemţească are o limită şi soldatulduce copilul la autorităţi. Copilul este desfăşat,şi la gâtul lui era prins un bilet, pe care scria:<< De la un neamţ l-am luat, unui neamţ l-amdat>> .

TRECUTUL PRIN ANECDOTE (62)

Ioan

Mit

rea Acum 10 ani, Luiza

Borac a primit premiul BBC,zis și ”Oscar”-ul CD-urilor înMarea Britanie pentru ceamai bună înregistrare a anu-lui, cu lucrări de Enescu, iarGramophone considera căsingurul rival al pianistei estedoar Dinu Lipatti interpretândSonata a III-a.

Paul Dukas, autorul„ U c e n i c u l u ivrăjitor”, profe-sorul cu care Li-patti a studiat laConservatorul deMuzică din Paris,opina că: ”Tânărulromân Dinu Lipattieste cel mai bunelev al meu și, înacelași timp, unremarcabil virtuozal pianului. Credcă va fi un aldoilea Enescu.”

În 1938, Li-patti crează Sim-fonia concertantă pentrudouă piane și orchestră decoarde op.5, pe care o vacânta cu Clara Haskil,pianistă, care scria: „El îțidădea impresia că se simtevinovat de a avea geniu”.Este un opus pe care Cor-

neliu Gheorghiu l-a interpre-tat și înregistrat cu SofiaCosma. Lucrarea dedicatăprofesorului Charles Münch,a fost cântată la FestivalulInternațional George Enescudin 2011 de Luiza Borac șiViniciu Moroianu.

Fire de viață, de amintiri,de suferinți și bucurii. Modelde modestie și exigență,de talent pur, revelator, ”unartist de o spiritualitatedivină”, cum îl vedea Francis

Poulenc, Lipatti – care amodelat discipoli - a știut săse aducă jertfă muzicii, iu-bindu-i deopotrivă pe Bach șiMozart, învățându-ne pe toți,în acel spirit de moralitatecare l-a definit: ”să nu văserviți de muzică, serviți-o”.

Vinovat pentru geniu...(Continuare din pag. 7)

Co

rnel

iu G

heo

rgh

iu

(Continuare din pag. 16)-Nu știu dacă vine și ea, dar

pădurea e primitoare pentru toți.-Și foarte îmbietoare pentru

Viorica, alături de tine. Dar mamaare dreptate, s-o lași în pace. Ce,nu mai sunt alte fete pe pământulista? Ascultă-mă Ticușor și-ai săvezi că ai de câștigat de la mine,i se adresă sora mai mare, Tița,venită și ea în vacanță de laColegiul Superior de Farmaciedin capitală. Ții minte, cât am fostprofesoară la școala din Ciu-perceni, îți luam tot ce doreai tu.Știi că mă țin de cuvânt.

-Bine, o să-i spun să nu nemai întâlnim, dacă o văd azi.

-Iar, dacă nu o întâlnești azi,spune-i diseară la fântână sau pepod, îl tachină sora mai mare.

-Scoate gita si cele douamioare în livadă și du și vaca pedeal, pe imașul de la Coțovan!Priponul și maiul sunt în tufa ceamare de pe-a lu’ Căpitanu și pân’la amiază să vii ca să stăm cutoții la masă și poate mâncâm șifragi.

A scos vaca pe imaș lapăscut, a luat cu el și-o litră detablă. În timp ce el urca pe imaș,a zărit-o pe Viorica lu’ Perișoarape pajiștea de lângă cireș și, con-form înțelegerii, i-a spus, maimult șoptit, să meargă înainte șisă-l aștepte după colniculDumbrăvii. N-o durat mult șiTicușor a și ajuns-o, taman cânda trecut coama dincolo. Satulrămânea dincoace.

A îmbrățișat-o cu tandrețe și,în timp ce-i mângaia cosițele,buzele lor s-au contopit într-unsărut pătimaș. Cu o mână o țineaîmbrățișată pe după mijloculfirav, iar cu cealaltă îi mângâiasânii fragezi ce zvâcneau sub iatransparentă.

-N-ai răbdare să ajungemsub umbra pădurii? Dacă nevede cineva?

-Cât sunt cu tine în brațe, nu

mai știu de nimic! Și fata era dornică de iubire,

dând să scape, chipurile, dinîmbrățișarea băiatului, prin un-duiri provocatoare, dar mai tare-lațâța.

-Hai să mergem în pădure,totuși, să culegem fragi, văd căai luat cana de un litru. Am și euun borcan.

-Fac așa cum zici tu, Viorica,te știu încă de acum zece ani,când eram așa de mici, și tum-ai inițiat în jocul de-a mama șide-a tata. Și-a fost atât de fru-mos, chiar dacă atunci nu price-peam prea multe.

-Ce mai, Ticușor, amândouălivezile erau numai ale noastre.Toate florile primăverii și apoicireșele, vișinele, chersanile,perele și goldanele, iar mai spresfârșitul verii, nucile verzi de-abiacrăpate, toate erau ale noastre șiprin barabule, când smulgeamburuiana, ori în vie la tine. Livadalui moș Toader, bunic-tu, era maiîntinsă și cu pomi mai mulți ca abunichii Maranda. Tot acestunivers era numai al nostru. Necățăram prin toți pomii, pe toatecrăcile. Tu mă ajutai să mă aburcîn copaci, luându-mă în brațe casă ajung să mă prind de primacracă. Deși eram doar doi ghe-motoci, amândoi, am trăit atunciprimele încercări ale dragosteiadevărate și nevinovate.

-Viorica, chiar dacă paredesprins din realitate, senti-mentele noastre au fost puerile,dar sincere și pline de candoare.

-Între timp, ce-au mai trecutanii și noi mai creșteam câteoleaca și-n trup și la minte! Ne-am mai certat și noi și părințiinoștri din cauza noastră și-aufost vanitoși amândoi, ani buni,până mai spre anul trecut, totcam pe timpul ăsta, și tot subpoale de pădure ne-am întâlnit,dar mai ales, ne-am împăcat. Tuveneai de la Pașcani bucuroasă,proaspăt admisă la liceu, iar euveneam de la Matca, unde amfost cu toți colegii din clasă și ne-

am luat buletinele de identitatenoi. Bineînțeles, eram și eu mân-dru. De-acum eram și eu bărbat,dragă Doamne! Și trupurilenoastre, metamorfozate de tre-cerea din copilărie înadolescență, s-au apropiat și-autresărit de fiorii primei iubiriadevărate. Nu mai eram copii!Nimeni și nimic nu mai era înjurul nostru, doar noi doi șidragostea noastră.

-Și eu îmi amintesc cuplăcere și retrăiesc în vis acelemomente, dar tu Ticușor ai omemorie fantastică, îți amintești,în detaliu, orice moment, oriceîmbrățișare. Tot vorbind, am șidat de poienița cu fragi.

-Ce dulci sunt, ca sărutăriletale, parfumate ca sânii tăi provo-catori.

Câteva ceasuri s-au des-fătat în acest paradis al iubirii.Făcând vreo trei pași spreluminișul poienii cu fragi, Titi s-atupilat în iarbă și-a strigat-o:

- Vino repede lângă minesă-ți ofer în dar cel mai mușcatfrag!

În clipa următoare, s-aașezat lângă el, a luat-o în brațe,s-a aplecat peste bustul ei și-aprins cu gura fraga cea maicoaptă. S-a apropiat de gura eiși buzele s-au întâlnit în sărutuldulce, având ca liant cea maisuperbă fragă din toată poienița.

-Am cules și pentru acasă.Eu zic să mergem ca să avemtimp; știi că ne-am promis, după– amiază scaldă la Moldova,spuse Viorica, mai mult șoptind.

Din Dumbravă, ca să nu fievăzuți iarăși împreună, ea o luăprin via lui Poleac, iar el, pecărare, pe lângă popușoii luiCăpitanu.

La despărțire, au stabilitstrategia: ea le va spune a lor eică merge până la o colegă înLuncași, să ia un dicționar defranceză, iar el urma să le spunăpărinților că merge în groapa culei să joace fotbal.

Prima iubire

revistă de cultură pagina 16

PLUMB 119

Am trecut, înaceastă vară,prin dreptulcasei lui MiţuMărgărit. E unfel de a spune“prin dreptulcasei”, căci casaaceea pe care oştiu eu nu mai

există de mult şi nici cei care olocuiau nu mai sunt… Şi, totuşi, ca-ntr-o poveste frumoasă, continuă săexiste în memoria unor fiinţe cumsunt eu, de pildă. Am trecut, deci,prin faţa acelei case, mai întâi fu-sesem, ca în fiecare vară, la mor-mântul părinţilor, din Valea Viei, şimi-am zis s-o iau prin “spatelestrăzii” Lăpuşneanu, şi pe-acolo ammers şi am coborât derdeluşul peunde zburau săniuţile noastre şi,deodată, m-am trezit că cercetez,cu mare grijă şi atenţie, căsuţelecare au mai rămas şi aşa am de-scoperit bucătăria şi o altă anexăcare făceau parte din casa domnu-lui Mărgărit. Casa era, în mareparte, aşezată la stradă, cu geammare în dreptul atelierului decismărie, cu antreu care se pierdea,mai departe, în nişte camere unden-am fost niciodată, dar pe care le“ghicesc”, da, una era camera luiMiţu, alta era camera, mai bine zis,dormitorul părinţilor şi alta erasufrageria, mare, luminoasă,ospitalieră. Domnul Mărgărit era ciz-mar de lux, era cunoscut şi respec-tat şi clientela se bulucea la uşalui… Era un om “cu ştaif”, înalt,subţirel, faţă albă, luminată de doiochi verzi, deschişi la culoare, glasde tenor, liniştit, sfătos. DoamnaMărgărit era frumoasă, distinsă, seîmbrăca elegant chiar şi atuncicând făcea piaţa, iar duminicilemergeau în Centru, la plimbare, labraţ, doi oameni liniştiţi care-şivedeau de viaţa lor şi de creştereaunicului lor copil care nu era nimenialtul decât Miţu. Uite, nici acum nuştiu dacă “Miţu” era numele lui sau,pur şi simplu, aşa era alintat. Neapropiam ca vârstă, deşi, cred,eram mai mare cu vreo doi ani cael, dar nu era zi să nu fimîmpreună… Miţu. Parcă-l văd:zdravăn, greoi şi tăcut, aveai impre-sia că se gândeşte tot timpul laceva. Şi el, ca şi părinţii lui: faţărotundă, ca o lună plină, roşcovan,nu galben ca cei mai mulţi dintrenoi, semn că se hrănea destul debine, chiar la vremea aceea, aFometei celeia Mari, într-un cuvânt,un băiat frumos. Dar, repet, tăcut,greoi şi, mai ales, puţin retras. Deşi,în cele din urmă, ni se ataşa, dar „pemargini”. Adică, el nu intra întranşeul din ograda noastră săcaute cartuşe sau pistoale, nu sejuca „de-a războiul”, cu pietre de nespărgeam capetele, nu mergea lafurat mare la domnul Chelsoi, nusărea gardul, în deal, să mânâncepere şi alte fructe din grădinile careerau pe-acolo, nu stătea serile peBorzoghean încât să ajungă pe în-tuneric acasă... Băiat frumos şicuminte. Noi îl iubeam în felul nos-tru, îl toleram, de fapt – „noi” fiindgaşca băieţilor „răi” – iar, la dreptvorbind, motivul acestei „fierbinţi pri-etenii”, era Mingea. Vedeţi, am scriscu literă mare: Mingea. Căci Miţuera unicul posesor al unei mingiadevărate, din crept o minge câtcapul nostru de mare, grea de unkil, obiectul unic şi sfânt al atât deîndrăgitului nostru joc din mijloculstrăzii – fotbalul. Doamne, şi cât nemai rugam de el, hai, bă Miţu, adumingea aia, nu mai sta ca o babă încasă, hai că te primim şi pe tine înechipă... Iar el trăia, atunci,adevăratele sale mari bucurii, când

ne domina, când era stăpânul nos-tru iar noi scalvii lui, de asta şi selăsa rugat, şi toată tevatura după ceîi băteam în poartă de ne dureaudegetele, după ce ieşea pentru osecundă să ne spună să-l aşteptăm„oleacă” şi după ce-l aşteptam cujumătăţile de ceas... Ei bine, până laurmă, cu un gest de mare genero-zitate spunea „cred c-o să vin, darsă-mi dea voie tata”, şi până la urmăvenea. Cum apărea, îi smulgeammingea din mână şi el nu se enerva,că ştia că poate „fura” vreo-una dela unul dintre noi, că nu se duceaacasă să plângă, îi era ruşine, eracel mai voinic şi cum să ia el bătaie,ne lăsa cu mingea şi, de cele maimulte ori, îşi găsea alte preocupări,pleca acasă „să înveţe”, iar noibăteam mingea aceea grea de nicinu ne mai simţeam labele pi-cioarelor, care se bătuciseră încât,pur şi simplu, deveniseră insensibilela loviturile în guma aceea neagră şitare... Ăsta era Miţu, mereuneîndurător cu noi şi, până la urmă,băiatul de zahăr pe care îlîndrăgisem şi la care ţineam ca lafratele nostru. În fapt, toţi eram cafraţii. Nu mi-amintesc să fi existatmăcar un puşti din generaţia meacare să nu fi trăit bucuriile şinecazurile pe care le trăiam toţi.Chiar aşa: eram toţi ca unul şi caunul toţi. Dar când ne-am mărit,când am mers pe la şcoli mai„înalte” – eu la „Petru Rareş” – liceulde băieţi cel mai bun din Piatra, lafel Didi Liciu şi Virgil Mihailescu,Didi, frate-miu, la Şcoalaprofesională de mecanici auto, Miţula o şcoală medie tehnică, NeluOtavă la „mecanici auto”, Titi Buz-dugan, la o şcoală profesională... –uşor, uşor, n-am mai ieşit la joacă,pe nesimţite am început să nu nemai băgăm în seamă şi, aşa, ne-amdespărţit... Fiecare am intrat în viaţacea adevărată, anii s-au bulucitpeste noi.... Nu ne-am mai văzutdecât foarte rar. Cu Miţu nu m-ammai întâlnit... Cu vreo şase ani înurmă, în luna august, când mi-amlansat cartea mea, „Culai”, la CasaMemorială „Calistrat Hogaş”, dinoraşul natal, i-am spus JaneiManolică să facă tot posibilul să-l in-vite şi pe Miţu la acest eveniment.„Îl scoţi şi din pământ şi mi-l aduci”,i-au zis prieteniei mele din copilăriepe „un ton de comandă”, pe care eal-a înţeles. În ziua aceea, când salaera plină cu prieteni, cunoştinţe, oa-meni interesaţi de carte, Jana avenit şi mi-a spus doar atât „Dinpământ nu pot să-l scot”. Şi amînţeles. Miţu murise cu câteva lunimai înainte. Abia se pensionase...„L-a băgat în groapă moarteabăiatului lui cel mare, care a murit la37 de ani...” Da, m-a întristat adânc.Tot vestea asta am aflat-o despreNelu şi Lulucă Otavă, Titi Buz-dugan, Ţuţi şi Ica Itu, Gică şi LicăNichita, Costică şi Mitică Mitroi...Doamne, o „listă” care nu se maitermina... Miţu, fostul stăpân almingii celeia „fermecate”, şi-a con-struit viaţa temeinic, cinstit, prinmuncă. AMC-ist la Combinatul dela Săvineşti, Inspector cu protecţiamuncii la Întreprinderea de Trans-port Auto, căsătorit, doi copii, dincare, cum aţi aflat, cel mare i-a murittânăr... Dar eu îl ştiu de pe vremeaaceia a copilăriei noastre demultapuse. Parcă-l văd: înalt, solid, cufaţa aceea de copil cuminte şi alin-tat, cam greoi şi cam tăcut şi rezer-vat, dar stăpân absolut al aceluiobiect magnific ce ne făcea fericiţi –mingea uriașă din crep negru carene făcea viaţa atât de frumoasă...

***********Din volumul, în pregătire, „Noi, ceide pe Lăpuşneanu”.

Eu

gen

Ver

man

MIŢU ŞI MINGEA LUI FERMECATĂ*

Mireasma teiuluide lângă fântâna dela poartă se revărsaca un balsam suav.Ticușor se întorceaalergând pe ima-șurile Dumbraveipresărate cu sân-ziene și margarete.Venea de la Pașcani,

bucuros că tocmai a reușit la examenulde admitere la Liceul „MihailSadoveanu”. Câte vise, cât optimism de-gaja adolescentul cu suflet de copil! Pen-tru el urma o binemeritată vacanță, pecare o va petrece cu multă voluptate, ul-tima vacanță a copilăriei. Vor urma aniide liceu ai adolescenței, poate cei maifrumoși, dar cu mai multe griji, când, însufletul său, inocența îi va face tot maimult loc responsabilității. Viorica luiPerișoara – vecina și tovarășa de joacădin copilărie-, îi spuse cu-n zâmbet careîi masca tristețea:

-Să te distrezi din plin în aceastăvacanță, căci de la toamnă începe greul!

-Cum adică, greul?-Iaca ți-oi spune. Materia din liceu

este și mai multă, dar mai ales, mult maigrea, iar profesorii mult mai severi.

-Ei, oi vedea eu atunci, dar acummăcar să ne distram. Ce zici, mergem săfacem o scaldă?

-După-amiază e bine. Dimineațămergem în pădure căci și fragii-s în toi!

-De când eram mici, cred că nu um-blam încă la școală, tu erai cel cuinițiativa.

-Cred că mă voi relaxa vreo douasăptămâni, căci trebuie să m-apuc deînvățat.

-Dar cum așa? Doar ce-ai terminatclasa a IX-a. După un an încărcat, totmai ai de învățat? Vacanța e doar pentruodihnă. Ce-i drept, pe lângă distracție,zilnic, sunt bune măcar două ore delectură.

-Așa ar fi ideal, numai că urmeazăsă mă prezint la examenul de corigență.

-Cum de ți s-a întamplat asta?-Pentru că, pe lângă faptul că avem

materie multă și foarte grea și profesoriisunt foarte exigenți. Colac peste pupăză,mai și nimerești câte-un absurd cuochelari de cal. Dacă i se năzare ceva,așa o ține! Eu am luat nota trei atât lamatematică, dar și la franceză. Nu mi-au

dat șansa de a-mi îndrepta notele totanul, și m-au lăsat pe vară!

-Mă pui pe gânduri, Viorica!-Tu, Ticușor ești altfel, te cunosc, ai

mai multă putere în lupta cu morile devânt. Mă refer doar la doi-trei, maximpatru profesori fixiști, înrăiți, vanitoși șipărtinitori. Dar hai să nu ne stricăm opti-mismul și dorința de distracție! Rămâneca mâine dimineață, după ora nouă, săne-ntâlnim în livadă, dincolo de pârâu. Oluăm prin Dumbravă și mergem înpădure. De-abia aștept!

Când a ajuns în ogradă, toți s-au bu-curat de reușita lui Ticușor, mai alesBădia Vasilică.

-Am zis eu că reușește, doar îl știu,căci a crescut și-nvățat mereu sub ochiimei!

-Hai și-om sta la masă, soarele-i laamiază, că până diseară este atâtatreabă. Eu și Costică mergem să prășimpopușoii din bahnă, sub coastă-n capătul

grădinii. Tu, Ticușor să aduci buruiana lagițăl și la cele două mioare, la porci sigăini. Vezi să le pui si apă.

-Da mamă, după ce scot și vaca peimaș, vin și eu să vă ajut la prășit.

-Mai bine să cosăști iarba de pemalurile pârăului și de pe șantul din hatulcu mătușa Maranda.

-Băiete, știu că ești zburdalnic și, de-acum, faci ochii la fete, dar trebuie ca învara asta să citești Letopisețul Moldoveiși Școala Ardeleană, căci îți va prindebine la Istoria literaturii române pe careai s-o înveți în clasa. a IX-a. Mai lasă-i peDumas, pe Goethe sau Turgheniev.

-Da Bădie, o să-mi fac timp pentrutoate!

-Mai ales pentru fete, conchiseBădia cu aluzie la chemările inimii ado-lescentului. Știu că ajuți și la treabă-nfamilie. În vacanța din vara trecută, aicărat iarbă din padure cu sarcina si-afăcut tatu-tău un stog mare, de-o avuttoată iarna pentru vacă, gițică și oi.

După ce-a aranjat cu vitele,adăpându-le și scoțându-le pe imaș, aluat sapa și, alături de mama si tata, s-aapucat de prășit.

-Costică, i-ote ce bine știe săprășască băietul nostru!

-Dar tu ce credeai Ileană, numai lacoasă se pricepe? Ehei, înjuga singurvaca la căruță și-aducea iarbă și rogoztocmai din Ghiholărie sau de la PunteaPanțârului, iar când tuna si fulgera pecer, să-l fi văzut cum fugea la biserică șitrăgea clopotele ca să nu bată gheața.Eu i-am aratat cum.

-Măi băiete, vezi să nu rupi coada lasapă, cum prășești tu așa hotârât, zisebadea Dumitru a Marandei cu ironie. Elprășea în grădina lui, vecină cu noi.

-Tu Dumitre, vezi-ți de sapa șipopușoii tăi, lasă-mi băiatul în pace, vreisa-l deochi?

-Am zis și eu așa, dar chiar știe săprașească bine, ca și la cosit, nu numaisă citească romane și să ademeneascăfete prin felul lui ștrengăresc!

-Poate vrei să spui că și pe fii-ta,Viorica o privește cu ochi dulci!

-Dar cu cine venea amu, vreo două-trei ceasuri, de mână, pe sub pădure și-a coborât pe imașul Dumbravei? Nu cuViorica mea? Ileană, noi suntem bătrâni.Ca vecini, de-a lungul vieții, poate ne-ammai ciondănit, dar copchiii suntnevinovați. Să-i lăsăm în pace, poate căse-nțeleg mai bine ca noi!

-Așa o fi, dar sunt cruzi, au de-nvățatcarte, or avea timp și de altele.

În acest timp, Ticușor a tras la sapăși, în două ceasuri, a apropiat prășitulpopușoilor de lângă cărarea de subcoastă.

Seara, Ticușor s-a întâlnit cu Vioricala fântână, lângă teiul de sub poartă.

-Am ieșit să te ajut să umpli găleata,căci coarda este mai înaltă ca tine!

-Oricum, îți mulțumesc, ești drăguțTicușor, deși eu știu că vrei altfel deplată. O primești, dacă m-ajuți să ducgăleata până dincolo de pod.

Și băiatul înșfăcă găleata plină, cu omână. Cu cealaltă, o cuprinse tandru demijloc pe cea care, în clipa următoare,sub galbena lumină a lunii, strecuratădiscret printre salcâmi, o săruta atât dedrăgăstos, imaginându-și că timpul s-aoprit în loc să le binecuvântezeîmbrățișarea.

-Să nu uiți, mâine dimineață te-aștept dincolo de pârâu, sub cireșul celmare.

-De-abia aștept să treacă noapteaasta atât de lungă.

Dimineața, după o noapte plină devise, Ticușor le spuse alor săi:

-Eu merg la fragi, în pădure, căci ieri,când veneam de la Poiana Codrilor, dincărare, am zărit, printre ierburi, gingașiifragi.

-Da’ cu cine mai mergi?-Poate or mai fi băieți și fete, că doar

fragii-s copti și sunt, slavă Domnului,numai să știi să-i cauți.

-Cam aș ști eu cu cine vei culegefragi, dar eu zic s-o lași în pace pe Vio-rica, și-am să-i spun și ei să nu-ți mai ținăcalea.

(Continuare în pag. 15)

Prima iubire

Teo

do

r R

ozn

ova

nu

PLUMB 119

revistă de culturăpagina 17

În contextul complicat şi relativcomplex din România acestor zile seimpune să reflectăm mai mult la tre-cutul nostru recent.

Dacă analizăm comportamentulromânilor din ultimii ani vom consta,că luna ianuarie este dedicatămanifestaţiilor din stradă, de tot felul.De ce? Probabil că românii după cede sărbători, consumă porcul, beaubutoiul cu vin, butoaiele de bere,mănâncă oale de sarmale, metri decârnaţi şi chişcă, se umflă orezul şiorzul în ei şi constipându-se trebuiesă-si elibereze energia! Iorga spuneacă: cine nu-şi cunoaşte istoria riscă săo repete. Din păcate mulţi din contem-poranii noştri au lipsit de la lecţiile deistorie. Faptul că istoria se predă înşcoli ca pe o poveste pentru„handicapaţi" are consecinţe pentrucomportamentul social şi politicasupra unei părţi din populaţie. Unobservator atent va constata căevenimentele care s-au întâmplatdupă război în scumpa noastră patrieseamănă izbitor de bine cu cele ce sepetrec sub ochiii noştri. Scenariulpare să fie scris de aceeaşi mână,probabil că este acelaşi autor, doar căa fost cosmetizat şi adaptat!. Şi astăziresimţim aceeaşi mânie proletară şipopulară ca acum câţiva zeci de aniîn urmă. Atunci Frontul DemocraticPopular, condus de troica Dej, Ana şiLuca împreună cu cominterniştii şicomisarii ruşi, manipulau mase maride oameni pentru a impunedemocraţia populară (cea a străzii!).Tov. Dej îşi dorea guvernul său(parcă am mai auzit expresia asta!).L-a impus prin dr. P. Groza.Consecinţa a fost că alegerile din1946 au fost măsluite de guvernul lor.A început astfel decimarea demo-caraţiei autentice şi instalarea uneiade import – democraţia proletariatului.Tov. Dej împreună cu securitatea şiprocurorii populari (un fel de dna-iştide azi), au început lupta împotriva ad-versarilor politici (partidele istorice),chiar şi din rândul propriului partid, şimii de oameni, membri sau simpa-tizanţi alături de alte mii de intelectualiprin procese sumare au umplut în-chisorile. Sub ochii noştri se întâmplăacelaşi scenariu. Tov. Iohannis (cutroica sa) îşi doreşte cu orice preţ „gu-vernul meu", încercând să mani-puleze post factum alegerile de acumo lună. Ca şi tov. Dej s-a postat în faţaunor mulţimi scoase în stradă cu aju-torul facebook-ului împotriva guvernu-lui legitim ales, încercând intimidareaacestuia. Dar oare tov. Iohannis estesingur?! Sigur că nu. Ca şi acum maibine de jumătate de secol în spatelesău se află cominterniştii sorosişti şicomisarii de la principalele ambasadeale ţărilor UE şi USA. E vreo miză înjoc? Ce-i mână pe aceşti oameni săfie atât de revoltaţi? Minciunile de pefacebook? Conştiinţa naţională? Săfim serioşi! Unde erau aceşti demon-stranţi când se închideau spitale şi sereduceau mii de paturi din spitale decătre guvernul Boc? Erau la pescuit?!Dar când se tăiau salarii, se impozitaupensii şi creştea TVA-ul şi seînchideau mii de mici afaceri şi mii deoameni rămâneau pe drumuri?! Nuerau de loc revoltaţi! Îşi vedeau liniştiţide egoismul lor. Dar unde erau aceştidemonstranţi când se vindeau celemai bune pământuri ale ţării lastrăini?! Dar când se tăiau şi încă se

mai taie mii de hectare de pădure decătre firme străine, defrişând munţi în-tregi, desfiinţând practic majoritateafirmelor româneşti şi sute de tradiţii?Nu am văzut nici o pancartă pe caresă se arate indignarea teribilă amanifestanţilor pentru aceste fapte.Nici pe tov. Iohannis revoltat pentruaceste aspecte. Poate fi Iohannispreşedintele tuturor românilor, cândîncalcă grosolan constituţia precumun boschetar murdar cerşaful alb pecare i se oferă să doarmă? Cusiguranţă că nu! Am văzut în schimbun recidivist cu o pancartă pe carescria: Jos laba de pe DNA. Dacă n-arfi tragic ar fi de-a dreptul comic. Ceface DNA-ul lui Kovesi? Dosare pebandă rulantă politicienilor incomozi şimai ales adversarilor politici. Căaceste dosare sunt făcute la co-manda tov. Iohannis-tartorul şef, sevede şi din cosmos. Că regimul se-curisto-comunist şi dna-ist au rolul dea distruge imaginea unor personalităţipolitice indiferent de partide, fără nicio consecinţă legală sau morală, estela fel de vizibilă din satelit. Vezicazurile: Olga Vasilescu, SorinOprescu şi încă alte sute. Pe bunădreptate instanţele au blocat acesteabuzuri. Dar e deajuns? Cum rămânecu reputaţia pătată a acestor oameni?Vorba lui con' Mişu: „dar onoarea meacine mi-o repereză?! Tov. Iohannis sănu uite că: cine seamănă vânt culegefurtună. Şi alţii ca el si-au dorit guver-nul lor, împotriva votului democratic şiau sfârşit prost. Ar fi bine să mai punămâna pe o carte de istorie să ocitească şi să reflecte la modul cumaceştia au ieşit de pe scena istoriei.Avem în vedere pe: Musolini, Carol alII-lea, Hitler, Dej, Peron şi alţii. Cămiza este cu totul alta şi nu ordonanţade urgenţă privind graţierea, esteştiut. Cominterniştii sorosişti şi con-silierii de la Bruxelles se tem căînfiinţarea Fondului Suveran de Cre-ditare şi Investiţii va da posibilitateaRomâniei să devină o ţară cuadevărat în dezvoltare şi forţa demuncă românească ieftină şi binecalificată să se întoarcă acasă.România să devină o ţară care încadrul UE să discute de la egal la egalcu marii Europei.

Sunt aceste manifestări întâm-plătoare, iar participanţii niştenevinonaţi? Sigur că nu. Ei suntconsecinţa educaţiei primite de pestedouăzeci de ani de aşa zisădemocraţie în noul sistem deînvăţământ. Iată ce stă scris în Proto-colul de la Toronto (cunoscut ca 666)din 1967 reînnoit şi adăugit în 1985privind Noua Ordine Mondială: „înacest sens, trebuie să ne infiltrăm însistemul de educaţie al naţiunilor pen-tru a face să dispară, sub acoperireaModernismului şi al Evoluţiei, pre-darea religiei, a istoriei şi a educaţieicivice..., îndepărtându-le tinerilorgeneraţii..., orice formă de mândrienaţională... un tineret în mare măsurăpredispus către toate formele dedelicvenţă... Vom avea cale liberăpentru a forma în maniera noastră untineret în rândurile căruia aroganţa,dispreţul, umilirea aproapelui vor ficonsiderate ca fiind noile baze aleAfirmării de Sine şi a Libertăţii. Cinesunt protoganiştii acestei reuniuni, se-crete de o înaltă confidenţialitate,cunoscuţi ca 666: cele mai mari 6bănci mondiale în frunte cu Rotschild;cele mai mari 6 consorţii energeticede pe planetă, în frunte cu cei dinextracţia petrolului; cele 6 mariconsorţii agro-alimentare şi farmaceu-tice. Mai spicuim din prevederileacestui protocol aşa cum el a fostîmbunătăţit în anul 1988 şi aşa cumaceste prevederi se produc sub ochiiinoştri: art.1 vom amplifica Societatea

Plăcerilor..., folosindu-ne de in-ventarea tehnicii video pe care amfinanţat-o şi de jocurile care-i suntanexate, vom finaliza pervertireamorală a tineretului, dându-i posibi-litatea de a-şi satisface toate in-stinctele... Art.3 Vom umple vidulinterior al tineretului, iniţiindu-l, încăde la cele mai fragede vârste, în uni-versul computerelor. Vom folosi înacest scop , sistemul de învăţământ.Un sclav în slujba altui sclav, care vafi controlat de noi. Cu aceste textevom face legătura cu articolele prece-dente privind globalizarea capitalistăviza-vis de globalizarea comunistă,care ce e drept a trecut în amorţeală,dar nu a dispărut. În numărul prece-dent vorbeam de asemănările dintrecele două concepte privind capitalul,piaţa liberă, munca salarială. La punc-tul 4 vom vorbi de noţiunea de patrie,naţiune. Vom găsi aceleaşi similitudinişi aspiraţii privind reducera roluluinaţiunilor în condiţiile globalizării.Marx şi Lenin vorbeau de un comu-nism global în care treptat rolulnaţiunilor va dispărea, atribuţiile fiindpreluate de guvernul comunist mon-

dial. Firesc, am spune, dacă avem învedere că toate naţiunile ar fi trebuitsă se alinieze la acelaşi sistem eco-nomic, social şi cultural. Citez dinManifestul Partidului Comunist:„Muncitorii nu au patrie. Lor nu li sepoate lua ceva ce nu au. Dar,deoarece proletariatul trebuie săcucerească mai întâi puterea politică,să se ridice la rangul de clasănațională, să se constituie el însuși canațiune..." Altfel spus când muncitoriivor lua puterea politică în toată lumea,statul bolşevic se va întinde din estulAsiei până în vestul Americii.Demarcațiile naționale și antagonis-mele vor dispărea dintre popoaredin ce în ce mai mult o dată cu dez-voltarea burgheziei, o dată cu liber-tatea comerțului, cu piața mondială,cu uniformitatea producției industrialeși cu condițiile de viață ce-i core-spund, de aceea Marx precizează:Domnia proletariatului le va face sădispară și mai mult încă. Din fericirepreviziunile lui Marx nu s-au confirmatla data când a fost scris manifestul.Din nefericire perioada care a urmatşi până astăzi a dus la apariţia de noinaţiuni, dar şi de războaie crânceneîntre acestea. Oamenii s-au măcelăritîntre ei cu cele mai sofisticate şi crim-inale arme, fără a ţine seama denaţiune, popor, ideologii. Totul cuplăcerea diavolească de a-şi ucidesemenii pentru a deţine putereasupremă într-o clipă de nebunie câtun secol. Când lumea părea potolităa apărut un nou concept denumitNOUA ORDINE MONDIALĂ, conceptadoptat în secret de Protocolul de laToronto (666) în anul 1967 odată cudocumentul denumit PANEM etCIRCENSE. Scopul proiectului mon-dialist fiind: „Genocidul vitalităţii înfavoarea rentabilităţii oculte". Despreacest document vom vorbi pe viitor înraport cu temele abordate.

Într-un paragraf din secţiuneaPlanul Roşu se spune: ,,Nu trebuie înnici un caz ca statul să devină o forţăindependentă în sine, care ar risca săne scape de sub control şi să ne pună

în pericol Planurile ancenstrale" .Există şi o strategie în acest senscare prevede ca în cadrul structuriistatului să fie exacerbate dorinţa deautonomie a diverselor culturi, po-poare, religii, etnii cu prioritate faţă deunitatea naţională, slăbind astfel au-toritatea guvernelor naţionale. Con-secinţa acestei acţiuni ar trebui săducă în concepţia semnatarilor, citez:„când naţiunile-state vor fi astfelslăbite prin toate aceste lupte intes-tine, toate întemeiate pe recunoaş-terea Drepturile Minorităţilor laindependenţă, când naţionaliştiidivizaţi în facţiuni culturale şi reli-gioase se vor confrunta orbeşte, cândtineretul îşi va fi pierdut complet con-tactul cu propriile rădăcini, atunci nevom putea să ne servim de NaţiunileUnite pentru a începem să impunemNoua Ordine Mondială”. De altfel înacel stadiu „Idealurile Umanitare, So-ciale şi Istorice” ale naţiunilor state sevor fi dezintegrat de mult, sub pre-siunea diviziunilor interioare" (SergeMonaste) Mai avem îndoieli că acestproces este în desfăşurare? Amintiţi-vă de dezintegrarea: Cehoslovaciei,

Iugoslaviei, sud-estulUcrainei, a URSS-ului şimai recent Irakul, problemaCataloniei în raport cuSpania, a Scoţiei cu Anglia,probabil şi a Transilvanieiîn raport cu România, nor-dul Italiei, etc. Este un pro-ces încă la început. Totuleste întâmplător? Dez-membrarea UE ar puteaduce la noi fărâmiţări şiconflicte în Europa. Estetimpul să fim mai atenţi cunoi şi cu cei din jurulnostru.

DE LA UN GÂND LA ALTULDe la comunism la globalizare (3)

Du

mit

ru B

răn

ean

u

SONET II

Anotimp în magnolii înfloreşteSă îmi lumine calea ce mi-i dragă,Să sorb din taina care

mă smereşteŞi din cuvinte seva lor întreagă.

Singurătatea loc al disperăriiSe agaţă întristată ca o rouă,De nu mă -nvinge dorul depărtăriiIubirea am s-o schimb

pe o zdrenţă nouă;

Hambarele tristeţii îmi sunt pline,De dragul tău înmuguresc păcateCând îndoiala spumegă venine.

Pe scara bucuriilor deşarteÎngenunchez în faţa ta, DivinePrea vinovat! Mă iartă acum

de toate!

Mă simt de o vreme

Mă simt de o vreme şubred vas de lut

Suflet în care ceru-şi face vale,S-adunat în golul vârstei

de-nceputGeambaşi ai fiinţării infernale.

Mi-e firea împăcată cum n-am mai fost

Am braţele întinse a rugăciune!Capricioasă soartă! Par făr' derostÎntr-o lume mustind deşertăciune.

Peste vatra Ta de vis şi de pământFocul de mult s-a stins, sunt

doar tăciuneTu mi-ai dat glas, eu te-am ales

ca sfântCuvinte măiestrite nu ştiu a spune

Mă-nalţ spre cer, mă biruie ţărânaTu eşti apa vie, eu sunt fântâna.

D.B.

pagina 18 revistă de cultură

plumb-119 LIRICE plumb-119

biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca

Tincuța Horonceanu-Bernevic

Doi omuleţi de zăpadă

Doi omuleţi de zăpadăS-au văzut astă iarnă pe stradăŞi chiar dacă era ger cumplit,Inima lor câte-un pic s-a topit.

Şi-amintesc cum s-au privit timp de o săptămână,

Apoi, chiar de Crăciun,S-au ţinut prima dată de mână.

Ea avea nasturi roşii, de sticlă,Iar el, fularul pus la gât de o bunică.

Au rămas împreună în parcLa prima ninsoareŞi şi-au povestit câte-n lună

şi-n soare.

Nu mai era nimeni pe stradă.Doar un corb bătrân se oprise

să-i vadă.Şi, mirat că mai există iubire,A tăcut mâlcŞi a zburat cât mai sus,Fără oprire.

Doi omuleţi de zăpadăAu căzut de acord Că iubirea lorPutea să trăiascăNumai la Polul Nord!

Ninge

Ninge peste tot, ce iarnă!Fulgii mici au prins să cearnă.Cad pe case, pe pământ,De-ar cădea la noi în gând,Să ni-l spele de păcat,Să îl facă ne-ntinat…

Flori de gheaţă

Vântul rece-a pus în geamuriFlori de-argint, apoi, în joacă,O dantelă printre ramuri,Dintr-un fir de promoroacă.

Meşter mare împleteşteFlori de vis în toată seara!Şi-atunci când se odihneşte?Doar când vine primăvara!

Iarnă albă, argintată

Iarnă albă, argintată,Tu eşti oare, supărată?Nicidecum, copilul meu,Veselă am fost mereu.

Dar, punând flori albe-n geamuriŞi suflând dantele-n ramuri,Am răcit puţin şi, vai,Tare-aş vrea să beau un ceai!

Fulg de nea

Fulg de nea, venit tiptilDintr-o şoaptă de copil,Coborât acum din noriC-un alai de frăţiori,Ai puteri nepământeneCând te prinzi la mine-n gene.Zâmbăreţ şi pus pe joacă,Tot frămânţi la promoroacăŞi te bucuri în neştireDe atâta strălucire!

Cine-a pus în pomi, beteală?

Azi, privind pe geam, fetiţaSe întreabă cu sfială:Cum de-i albă grădiniţa?Cine-a pus în pomi, beteală?

Într-o lume-ndepărtată,Un pitic cu barba albăPomilor, câteodată,Le aşază-n crengi, o salbă.Toarce dintr-un caier vise,Pe sub luna aurie,Din poveşti încă nescrise,Ia trei stropi de bucurie,

Doar atât, cât să cuprindăÎn căuşul palmei mici,Iar apoi să se întindăÎntr-un zbor de licurici.

Ţesătura pare finăCa un gând venit tiptil,Şi aduce-n ea luminăPentru ochii de copil!

Viscolul

Vântul dinspre miază-noaptePrintre dealuri a venitCa o mantie de şoapte,Peste care-au viscolit

Fulgi mărunţi, la întâmplare,Mici cât vârful unui ac,Nişte semne de-ntrebareAruncate dintr-un sac.

Iarna asta tot durează De trei zile şi un pic.Însă azi, pe la amiază,N-a rămas din ea, nimic.

Unde-i iarna?

Iarnă dragă, nu mai viiCu zăpadă pe câmpii?

Cu dantele de ninsoriPrinse-n păr de sărbători?

Cu-argintate flori de gerCare pân’ la ziuă pier?

Unde eşti? De ce te-ascunzi?Şi la rugă nu-mi răspunzi?

Pregătesc omăt pufos,Cât o plapumă de gros,

Cu fulgi mari, de sărbătoare,Ca-n poveste. O ninsoare

Voi trimite, eu vă spun,Chiar în seara de Crăciun!

Eleonora Stamate

Nocturnă

Stoluri de fum, ceațătrec peste glasurile orașului...Un calm monoton al friguluimi se așază în umeri,

ca niște balansoare ruginite.Sub luna verzuie,câinii capătă forme perpendiculare...Unii latră iar urletul lor paranoicia forma stacojie a disperării...N-ai vrea să-i vezicum bântuie pe străzi,în lumea orbită de toamnă,ca niște morți aiurițide-atâta lumină barbară!?!

Noapte Wagneriană

Doar în cimitir scrâșnesc maxilarele fricii,În întunericul de sticlă,zidul tăcerii se clatină...Lemnul fragil trosnește de teamă,Între dinți, ochi fantomaticimângâie scheletele de lut în tăcere...Ferestre încercănate își scuturăsecundele wagneriene...Peste lutul din cărămidă arsă,alunecăm cu pofte bolnăvicioase,sub unghiile scormonitoare

a negru-n lumină...Sângele fulgerului pândeștee viu, mă domină.Ce noapte de taină wagneriană!cer fără tihnă...Doar cimitiru-i de vină...

Teatrul corpului

Ca o tristețe diagonalăÎmi fulgeri tâmpla...Degeaba cauțisă-mi ștergi de pe eaiscălitura îngerului...Corpul meu s-a ascunsîntr-o colibă sărăcăcioasă,întunecoasă,iar în castelul de piatrăaud cum dormmăslinii...Frica plumburieîmi paralizează auzul,nave paracontere încărcate cu nopțimă inundă..

Reverie

Mi s-a cuibărit Bacovia la reverul toamnei.Plouă nevralgic peste statui.Oare ele fredonează valsul frunzelorlovite de cenușiu, cărămiziu, liliachiu?...Fulgerate de atâtea octave,frunzele cer tribut toamnei...De ce oare pe reverul eiBacovia cere dovezi de tăcere?Liniștea i-a întinerit ridurile,iar ochii adânci ai memorieil-au ridicat peste Carpații iubiriiLimba română vibrează!Autumnalia băcăuană nu se dezminte!

Toamnă ciudată

Trăiri bicefale se rostogolesc,ce frig polisemantic,și ce pustiu anemicse instalează în salonulîntârziat al toamnei...Cafeaua nu-i fierbinte,și camera-i prea largă...Înbătrânim în rate,tăcerea claxoneazăcând trenurile vieții,pe drumuri sigilate,prea lesne deraiazăAmourettes – Capricii

Ce nebunie de-amor!

Ca într-un poem, îmi ungicu ulei de rodie sfârcul inimii,iar din ochii-ți ovali,zeci de păsări coboarăspre steaua sudului, la mal!Sânii clepsidrei îmi ascund singurătatea,amiezile gri începsă sune ca o idee tăioasă,Anunță un plăcut sentiment,când se răsfață...Din mica serenadă,în căutarea degetelor,carnea se transformă-ntr-o simfonie

a gurilor noastre...Printre cearceafuri mătăsoase,ne-ncrucișăm, azi, sufleteleîn jocul de-a mineși de-a tine...Ce nebunie de-amor!Ce nebunie...Ce...