Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · ru, Cuvine-se (Axion), Ciprian Porumbescu, Tatãl...

Apare sub eg ida CO N S I L I U L U I JUDEÞEAN CLUJ

serie nouã • anul III • nr. 42 • 1-15 iunie 2004 • 10.000 lei

r e v i s t ã d e c u l t u r ã

ilustraþianumãruluiafiºele campanieiMindBomb 2004

SUPLIMENTTRIBUNA CENACLU

Claviaturi

ANCHETÃ

Presa culturalã clujeanã:Mihai DragoleaConstantin DumitrescuMihai GoþiuOvidiu PecicanAdrian PopescuMiruna RuncanRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

2 TRIBUNA • nr. 42 • 1-15 iunie 2004

bloc notes

bour

TRIBUNADirector fondator:IOAN SLAVICI (1884)

Revista apare bilunar, cu sprijinul Centrului de Studii Transilvane Cluj

ºi al Ministerului Culturii ºi Cultelor .

C O N S I L I U L C O N S U L T A T I VA L R E D A C Þ I E I T R I B U NA

DIANA ADAMEK

MIHAI BÃRBULESCU

MIRCEA BORCILÃ

AUREL CODOBAN

VICTOR R. CONSTANTINESCU

ION CRISTOFOR

CÃLIN FELEZEU

MONICA GHEÞ

ION MURESAN

MIRCEA MUTHU

IOAN-AUREL POP

ION POP

PAVEL PUSCAS

IOAN SBÂRCIU

ALEXANDRU VLAD

R E D A C Þ I A

I. MAXIM DANCIU(redactor-ºef)

OVIDIU PETCA(secretar tehnic de redacþie)

IOAN-PAVEL AZAPCLAUDIU GROZAªTEFAN MANASIA

OANA PUGHINEANU

NICOLAE SUCALÃ-CUCAURICA TOTHÃZAN

Tehnoredactare:EDITH FOGARASI

Redacþia ºi administraþia:3400 Cluj, Str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected]

ISSN 1223-8546

Sãrbãtorirea zilelor creºtinismului ortodox dinUngaria a reprezentat un moment importantîn promovarea idealului de armonioasã con-

vieþuire dintre popoare prin sublinierea rolului depod mijlocitor pe care îl au minoritãþile naþionaleromânã ºi maghiarã, ale celor douã þãri vecine. Pãs-trarea cu grijã a identitãþii lor naþionale pe plancultural-artistic ºi bisericesc, promovarea reciprocãa schimbului de valori spirituale, au fost marcate cadeziderate principale cu ocazia momentelor festiveale celor douã zile. Amintim astfel, înainte de toate,Cuvântul de deschidere al Prea Sfinþitului PãrinteSofronie, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Românedin Ungaria, Mesajul Prea Fericitului Pãrinte Teoc-tist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Mesa-jul din partea guvernului României, Mesajul dinpartea guvernului Republicii Ungare ºi MesajulEpiscopului, dr. Márkus Mihály, preºedintele Con-siliului ecumenic al bisericilor din Ungaria, mesajerostite cu ocazia festivitãþii oficiale din sala de teatrua Palatului Dunãrea ºi care au avut, fãrã excepþie,conþinut ideatic deosebit de convingãtor pentruprezent ºi promiþãtor inclusiv pentru viitor înasigurarea libertãþii depline de promovare ºi în-florire reciprocã a valorilor umane româneºti ºimaghiare.

Rol de importanþã similarã l-a avut prezenþa viea tot ce este mai valoros pe plan cultural-artistic ºibisericesc-liturgic din zonele limitrofe ale artei cora-le româneºti, atât sub aspectul competenþei inter-pretative cât ºi al modului de alcãtuire adecvatã a re-pertoriului anumeselecþionat pentru aceastã ocazie.

La baza mesajul artistic a stat, de asemenea, pro-movarea idealului de pod al mijlocirilor dintre toþi fac-torii umani ai convieþuirilor echilibrate dintre po-poare, culturi, arte, religii... ºi ca totdeauna ºi oriun-de, muzica este un pod perfect asigurând totodatãcoeficientul ideal de toleranþã dintre toate artele.

Unul dintre momentele de cele mai profundetrãiri estetico-sacre l-a constituit Axionul compus demaestrul Valentin Timaru, în interpretarea CoruluiCamerata Felix din Oradea. Îngemãnarea evlavioasãa valorilor sacre cu cele artistice a reuºit, într-unmod magistral, sã evidenþieze întreg conþinutulideatic ºi emoþional al mesajului la baza cãruia staucuvintele Ieromonahului Macarie:

Cuvine-se cu adevãrat Sã te fericim Nãscãtoare de Dumnezeu, Cea pururea fericitã ªi cu totul fãrã prihanã. Ceia ce eºti mai cinstitã decât heruvimii, ªi mai mãritã, fãrã de asemãnare, decât serafimii. Carea fãrã stricãciune Pe Dumnezeu cuvântul ai nãscut. Adevãrat Nãscãtoare de Dumnezeu Te mãrim cu adevãrat, Maica Dumnezeului nostru.

Discursul melodic þesut polifonic evidenþiazãrelevant caracterul dialogant al iperduliei, al suprave-nerãrii omului, îndreptate cãtre Sfânta Fecioarã,plasticizând magistral valorile sublim-transcenden-tale ale vredniciei Maicii Domnnului, precum ºipe cele frumos-pãmântene ale rugãciunii de prea-mãrire puse pe muzicã. Partitura subliniazã edifi-cator locul ºi importanþa pe care le are Axionulcântat în cinstea Sfintei Fecioare, îndatã dupã

sãvârºirea Sfintei Jertfe, la liturghia ortodoxã ºigreco-catolicã. Compozitorul ne readuce aminte,prin contrucþia ideogramicã a motivelor, inclusivoriginea acestei rugãciuni care, precum ne aratãdocumentele liturgice, se aflã în diferite imneînsoþitoare încã din vechime, pomenirea nominalãa Sfintei Fecioare în cursul rugãciunii de mijlocire,mai ales dupã epoca ereziei lui Nestorie.

Retorica rugãciunii de mijlocire a Axionului fostinterpretatã cu o forþã de convingere cu totuldeosebitã, de care capabilã poate fi doar o formaþiecoralã atât de competentã ºi autenticã cum esteCamerata Felix , sub conducerea maestrului AvramGeoldeº. Idealul de ton conceput de dirijor ºisensibilizat fidel de cãtre toate vocile ansambluluicameral a fost în deplinã armonie cu mesajulmijlocirii, prezent de altfel în toatã desfãºurareafestivitãþilor celor douã zile, la Budapesta ºi Gyula.

Mijlocire a promovat Axionul la Budapesta cuocazia interpretãrii sale la deschiderea Zilelor orto-doxe din Ungaria, înfãþiºând simbolic echivalenþafecundã a podului de legãturã dintre valorile sacreºi umane, dintre cer ºi pãmânt, þarã ºi þarã, religie ºireligie, creºtin ºi creºtin în egalã mãsurã.

Aceastã simbolicã a regãsirilor de sine a fost re-iteratã în a doua zi la Gyula, cu ocazia Program cul-tural bisericesc de la Gyula - Centrul Cultural Ro-mânesc, 25 apr. 2004. Aici prezenþa a trei formaþiicorale a marcat edificator misiunea de pod a muziciivocale. În întâmpinarea oaspeþilor, dupã vernisajulExpoziþiei de Icoane ale remarcabililor artiºti pictoriElena Ruja ºi Ioan Ruja, care a adus un colorit lu-minos în spectrul multicolor al evenimentelor, acântat, pentru început, Corul Teologic din Oradeadirijat de Pãrintele Brie. Corul maestrului Geoldeºa deschis programul artistic propriu-zis cu unrepertoriu compus “podic” din piese corale sacreale muzicii universale ºi româneºti: Monterverdi,Cantate Domini, Vittoria, Ave Maria, Schubert, Chorder Engel , Deák-Bárdos György, Eli, eli, Gh. Dima,Împãrate ceresc , Sabin Pãutza Aliluia, Valentin Tima-ru, Cuvine-se (Axion) , Ciprian Porumbescu, Tatãlnostru, Constantin Râpã, Codex Caioni. Dupã uninspirat moment de înviorare tinereascã, oferit deFormaþia de dansuri a elevilor Liceului “NicolaeBãlcescu” din Gyula, ºi-a cântat repertoriul în uni-son Corul “Oastea Domnului” din Micherechi,îndrumat de Pãrintele Ion Bunu, urmat de Corul“Pro Musica” din Gyula, care, sub conducereadirijorului prof. Gheorghe Fluieraº, a excelat întransmiterea mesajului bisericesc prin muziciliturgice, Hristos a înviat, Tatãl nostru, Cu noi esteDumnezeu, precum ºi prin prelucrãri folcloristice.

Amintim - în final, dar nicidecum în ultimulrând -, înãlþãtoarea slujbã celebratã ºi asistatã de cãtre toþi reprezentanþii clerului participanþi la festi-vitãþi sãrbãtoreºti, care, în dimineaþa zilei a doua, aoferit un prilej sacru de manifestare emulativã aformaþiilor corale prezente la evenimentele celordouã zile.

... Scriem aceste rânduri sub impresia vie aamintirilor, cu convingerea cã ele nu râmân doaramintiri trecãtoare, ci, precum ne învaþã psihologiacontemporanã, vor deveni momente cognitive pentruîncifrarea conºtientã ºi emoþionalã a viitorului nos-tru comun.

n

Arta coralã – simbol almijlocirilor armonioaseZilele creºtinãtãþii ortodoxe în Ungaria, Budapesta-Gyula, 24-25.04.2004n ªtefan Angi

TRIBUNA • nr. 42 • 1-15 iunie 2004 3

editorial

Privitã ca liant social, cultura este întotdeaunaactivã. Iatã un adevãr simplu ºi, aparent, uºorde înþeles. Totodatã nu este mai puþin evident

cã ea ni se prezintã mai degrabã ca proces decât ca ostare definitivã, individul uman fiind întotdeaunape cale de cultivare. Dacã vrem sã recurgem ladefiniþii, putem spune cã fenomenul cultural esteun ansamblu complex care cuprinde cunoºtinþele,credinþele, arta, moravurile, legile, obiceiurile ºitoate aptitudinile dobândite de om ca membruactiv al societãþii. Prin urmare, o revistã de culturã

ar trebui ca, într-un fel sau altul, sã dea seamã detoate aceste dimensiuni care circumscriu, în timp ºispaþiu, faptele de culturã; dupã pãrerea noastrã, eachiar are menirea de a orienta pe oricine doreºte ca,la un moment dat, sã se lãmureascã asupraproducþiei culturale curente, eficienþa ei în spaþiulpublic constând tocmai în modalitatea prin carereuºeºte sã satisfacã aceastã cerinþã. De altfel, aceastaeste ºi forma specificã prin care ea se insereazã înproducþia culturalã, lãsând liber spiritul critic,provocând reevaluãri, stabilind noi ierarhii ºi

promovând pe cei dornici sã-ºi mãsoare talentul înfaþa unui public mereu exigent.

Alãturi de alte publicaþii de profil, revistaTribuna reprezintã Clujul nu doar ca o foartecunoscutã deja cetate universitarã, ci ºi ca pe celmai important centru cultural al Transilvaniei.Împreunã cu Radio Cluj ea a iniþiat la începutullunii mai o anchetã privind situaþia actualã apublicisticii culturale clujene tocmai pentru a vedeace nivel înregistreazã cultura noastrã activã ºi cumpoate ea face faþã unei societãþi în schimbare ºi uneitranziþii tot mai rebele.

Publicãm acum doar o parte din rezultateleanchetei noastre, urmând ca ele sã fie completatecu altele, reflectând întreg spaþiul transilvan.

n

Adrian Popescu: Seriozitate ºi stilIdentitatea oraºului ºi a Transilvaniei chiar este

datã ºi de prezenþa revistelor culturale. De laTribuna care a împlinit recent 120 de ani de laînfiinþare la Steaua ºi la un moment aniversar,semicentenarã, la Apostrof sau Helikon ori Utunk.Scriitorii care înseamnã ceva bine definit în peisajulliterar românesc (profesionalism ºi originalitate)fac, sãptãmânal sau lunar, sã aparã aceste publicaþiinu de puþine ori remarcate pentru seriozitatea,substanþa ºi calitatea lor de cãtre presa centralã.

Deºi apar în provincie, revistele clujene sedeschid prin problematicã ºi numele colaboratorilorsãi, cãtre întreaga þarã, parte a unui flux informaþio-nal ºi forma artisticã mai întodeauna memorabilã ºiexpresivã. Nu încetez sã subliniez importanþa revis-telor în modelarea unei atmosfere culturale, a unuiclimat intelectual, a unor idei nãscute din discuþiileredactorilor ºi a celor care graviteazã în jurul redac-þiilor – colaboratori, simpatizanþi, cititori fideli. Orevistã, aºa cum fiecare dintre cele amintite mai sus,se defineºte prin aria colaboratorilor de þinutã, numede verificat prestigiu, poeþi, prozatori, critici, istorici,eseiºti, filosofi, artiºti plastici, care-ºi oferã textele ºidisponibilitatea ideaticã. Nu mai puþin prin încura-jarea tinerilor realmente dotaþi ºi prin descurajareaplictisitorilor, insistenþilor improvizatori ºi neche-maþi, oameni care se aflã în treabã, amatori rãmaºiorfani dupã desfiinþarea popularului festival. Maimult decât editurile clujene, unele surprinzãtor delaxe, permisive cu non-valoarea, revistele clujene auºtiut sã-ºi pãstreze statutul de onorabilitate, exigenþãºi presiune realã pentru cuvântul serios.

Alexandru Vlad: Revistele trãiesc ºine aratã chipul nostru adevãrat

În general, eu cred cã un oraº, un oraº destul demare, destul de complex, cu instituþii culturale deprestigiu, cum este Clujul, are întotdeauna revistelepe care le meritã. Noi putem sã le dorim mai bune,dar pentru asta trebuie sã existe o mare presiune.Presiunea celor care fac literaturã, care sunt angre-naþi în procesul cultural, sau o presiune a cititoru-lui. Sã nu uitãm cã ºi acesta existã, existã ºi el pe unpalier cultural ºi presiunea lui s-ar simþi foarte taredacã, sã zicem, cererea lui ar fi nesatisfãcutã. Dacãprivim peisajul clujean, revistele culturale sunt lanivele ºi paliere ºi cu programe, mai mult sau maipuþin vizibile, diferite. Tribuna moºteneºte o tradiþiede sãptãmânal ºi n-o mai are. Steaua, de lunar, ºi

apare cu întârziere. Apostrof -ul e un caz special. Apornit cu o idee, cu un concept care pe parcurs s-amodificat, probabil din cauza unor factori obiectivi.Revista a început cu o redacþie absolut de excepþiecare, din motive pe care personal nu le cunosc sau,dacã le cunosc, refuz sã le accept în totalitate, s-arisipit. S-au încropit din mers alte redacþii, încâtrevista a ajuns aºa cum o ºtim astãzi: o revistãoarecum elitarã, o revistã în care gãseºtiîntotdeauna materiale interesante, dar care se ridicãdin ce în ce mai sus ºi se închide. Dacã am un nu-mãr bun din Apostrof, eu pot sã-l citesc astãzi, mâinesau chiar anul viitor. Probabil, revista asta doreºte sãfie sau aici a ajuns, ºi nu vãd neapãrat un lucru rãuîn asta. În mãsura în care Apostrof-ul sau indiferentcare publicaþie nu corespunde, atunci, automat,preiau din mers celelalte reviste etajul care a rãmasdescoperit. În orice revistã se amestecã, vrem, nuvrem, cam douã etaje. Unul este al veleitarilor ºicelãlalt al celor cerþi sau consacraþi. ªi e bine aºa,pentru cã ambele pãrþi câºtigã. Velelitarul poate sãse verifice, poate pe parcurs sã devinã mai multdecât atât, iar cei consacraþi pot sã-ºi aratecomparativ valoarea, pot sã dea veleitarilor sau celorcare tind sã devinã scriitori, literaþi, un etalon.Fiecare revistã îºi propune ceva la nivel local sau lanivel naþional. În momentul în care cinevaconsiderã cã a depãºit nivelul local, se adreseazãrevistelor naþionale. ªi atunci avem tot timpul uncircuit. Clujul este din acest punct de vedere unoraº de tranzit cultural. Aici, multã lume îºi facestudenþia - existã Echinox-ul, sã nu uitãm! - ºi peurmã aspirã ºi poate chiar ajunge în capitalã. Din

pãcate, suntem o þarã cu un singur centru, deo-camdatã. Dacã m-aþi întreba ºi pe mine ce lelipseºte revistelor culturale clujene... Eu simt cã lelipseºte nervozitatea tinerilor, spiritul insurgent saumãcar novator. Nu ºtiu, e o caracteristicã aoraºului?! Totdeauna când te uiþi în ograda altuia þise pare cã gãinile lui sunt mai vioaie. Adicã, la Iaºi,la Timiºoara, sunt mai mulþi insurgenþi, mai mulþitineri gãlãgioºi, iar la Bucureºti se adunã din toatepãrþile, din toate provinciile, acolo e o altã mâncarede peºte. Din punctul acesta de vedere, dacãpresiunea oraºului, a Clujului, ar fi mult mai maredecât este, sunt sigur cã s-ar face simþitã. Ar existareviste cu viaþã scurtã, cam trei numereextraordinare, dupã care tinerii n-ar mai avea bani,ar intra în conflict cu autoritãþile culturale, s-aralege cu pedepse sau mai ºtiu eu ce. Nu simtaceastã presiune, din pãcate.

Dacã o revistã are un concept sever, este binestructuratã, cum au fost multe dintre revistelenoastre de direcþie, ele riscã sã oboseascã repede, sãîmpietreascã în acest proiect ºi sã nu mai rãspundãla agitaþie, la fertilitatea, la neliniºtea generaþiilorcare vin. Sã nu uitãm cã trãim, totuºi, în postmo-dernism, cã miºcarea este destul de brownianã, in-clusiv cea culturalã, cã dacã se naºte un destin cert,solid, care impune, acesta este destul de repedeatacat, din toate pãrþile, ceea ce este o caracteristicãa epocii, nu neapãrat, de data aceasta, a oraºului. LaCluj s-a nãscut o splendidã revistã care s-a numitBalkon, astãzi în forma ei ºi mai frumoasã, Ideea, orevistã extraordinar de necesarã, o revistã dedicatãartelor vizuale, altele decât pictura, sculptura -artele plastice tradiþionale. ªi, totuºi, revista n-aavut o prizã deosebitã, adicã nu s-a vândut foartebine. Totdeauna a fost apreciatã, succesul a fost de

n I. Maxim Danciu

Cultura activã

Anchetã

Presa culturalã clujeanã

àcontinuare în pagina 18

4 TRIBUNA • nr. 42 • 1-15 iunie 2004

VOICU BUGARIUVisul lui Stephen King

Ed. Pygmalion, Ploieºti, 2003

Dacã mulþi scriitori îºi împlinesc un destinrectiliniu, crescând fãrã surprize, caarborele în prelungirea previzibilã a

rãdãcinilor sale, Voicu Bugariu, în schimb, numai ilustreazã de mult o asemenea reþetãgeneralã. Aºa cum am mai observat, primele salecãrþi SF, grupând lucrãri de respiraþie scurtã(povestiri, dar ºi un roman alcãtuit în maremãsurã tot prin fuziunea unor povestiri),manifestau o tendinþã literarã certã, nu doarinerentã textelor, ci sprijinitã ºi teoretic, prinarticole de promovare decisã a acestei agreate liniide conduitã auctorialã. Dupã 1990, însã, odatã cuzguduirile sociale ºi de ideologie care ne-audespãrþit de numeroase lucruri ºtiute ºi trãitepânã atunci, semnatarul Lumii lui Als Ob pare sã-ºi fi schimbat atât opþiunile critice vizavi degen, cât ºi strategiile personale de abordarecreatoare a domeniului. În luãrile sale de poziþie,imaginea SF-ului ca produs al unei ebuliþiiextraliterare, ºi chiar ca expresie a unei culturiaparte, începe sã-l intereseze mai mult decâtvechile sale încercãri de definire a anticipaþiei caaparþinând sferei manierismului – creaþiei literare,în orice caz. Nu vreau sã spun cã o asemeneadirecþie de explorare criticã ar fi infructuoasã, maiales pentru o anume abordare a realitãþilor SF(„miºcarea” specificã, în primul rând, dar ºiproducþiile acesteia) cu instrumentelesociologului literar. Mã rezum sã constat obiectivaceastã deplasare de interes a criticului, care aatras dupã sine ºi unele modificãri, atât desubstanþã, cât ºi de metodã, importante pentruproza lui. Preocuparea pentru faptul strict literarconþine în sine o tendinþã întrucâtva inhibitoare,în vreme ce ieºirea spre „vulg” a avut drepturmare, la Voicu Bugariu, o mai liberã ºinecomplexatã abordare a speciei romaneºti, pecare odinioarã tiparul prozei „manierate” lãsaimpresia c-o îngrãdeºte excesiv, blocându-i elanul epic.

Cu Zeul apatiei (1998) începe o serie deromane dezinhibate ca problematicã ºi, deasemenea, ca limbaj. Autorul recupereazã acum,pentru scrisul sãu, teme „vii”, incitante, extrasedin perspectiva previzibilã a unor realitãþicontemporane nu tocmai fericite, ºi pe care înregistrele vechi nu le-ar fi putut trata. Temeleacestea, mai brutale, mai vizitate de diverse formede violenþã, cheamã automat un limbaj structuratpe mãsura ºi natura lor. Vorbirea respectivã, dacãe s-o spun cu delicateþe, nu cunoaºte dicþionarelenormative, nici regulile academice ale gramaticii.„Rominia” mijlocului de secol XXI, cu bandelede tâlhari ºi administraþia ei feudalo-tribalã, este,în lucrare, teatrul unei Þiganiade a viitorului,permiþând sã se lãfãie pe scenele sale pegra socialãa umanitãþii, cu vicii devenite virtuþi ºi cu moduride viaþã incalificabile. Putem sã ne exprimãm,dacã dorim asta, dezacordul cu imaginea„anticipatã” de autor, ceea ce nu înseamnã cã eln-are dreptul la ea, cã nu-i este îngãduit sã ne-opropunã. ªi, iarãºi, putem critica limbajulsuburban generalizat din romanele sale recente,

dar e greºit sã nu þinem seama de argumentullogic cã personajele erupte din colibe de carton ºidin reþelele de canalizare, spre a constitui haosulsocial, vag spoit ºi bine peticit, al imperiului luiBaxt al II-lea, numai în limbaj suburban ºiacultural ni se puteau adresa. Lângã aceastãargumentare aproximativ teoreticã, prin care vinîn sprijinul autorului, sunt dispus sã mai adaugun fapt ce þine de strategia compoziþionalã. Sã-lînþeleg, cu alte cuvinte, pe Bugariu cã, atuncicând sacrificã literaritatea frazei pentru expresiafrustã, are în vedere o ieºire din laboratorulaseptic ºi experimental al artei selecte, cãtrepieþele ce adunã, asemeni unui coº cu zarzavaturiproaspete, secvenþe picante, mustind de viaþãslobodã ºi necenzuratã. Unui destin devitalizat, alproducãtorului de gingãºii alegorice ºi speculaþiide salon, i se preferã acum creatorul vânjos ºivânos, cu scrotul umflat ca mingile de tenis(personajele acestor romane ar utiliza sinonimecorporale infinit mai expresive, recunosc!) ºi carenu stã pe gânduri când e sã-ºi deversezepreaplinul unei documentãri underground înpagina de roman. Singura problemã delicatã armai fi cea a excesului, a limitei – mai mult saumai puþin relative – dintre uz ºi abuz.

Dinspre scriitor, problema aceasta se rãsfrângeautomat ºi asupra cititorului. ªi nu am în vedereneapãrat spiritele cele mai pudice, tentate sãarunce cartea, cu dezgust, la prima întâlnire cuexpresia de directã denominaþie sexualã. Mã referla faptul cã, doar în romanul de care va fi vorbamai jos, popularul falus apare în exhibarea sa ceamai nudã de (abia) 6 ori, în vreme ce mai delicatasa pereche femininã are privilegiul de a fipomenitã în 37 de situaþii distincte, iar invocareaactului copulativ se face de nu mai puþin de 74 deori, în combinaþii de-a dreptul exotice ºi cureferire la o atât de variatã geografie intimã acorpului uman, încât americanismele oarecumautomate de felul lui „Fuck you!” ar trebui sãcrape pur ºi simplu de invidie. Ca sã nu maipomenesc decât în treacãt cã expresiile privindoperaþia defecãrii ºi rezultatul ei material, învariante substantivale ºi adjectivale, sunt propusede 36 de ori rãbdãrii cititorului. Ceea ce e, totuºi,dincolo de spaima editorilor, un veritabil rãsfãþstatistic, ºi poate cã nu prea multã lume rezistãbine la un asemenea perseverent bombardamental coprolaliei ºi al rutinatei descãrcãri de fantasmesexuale, cum caracterizeazã undeva procedeulacesta însuºi Baxt al II-lea, stimulat de amintireastudiilor sale universitare sãvârºite dincolo deOcean.

Visul lui Stephen King (Editura Pygmalion,Ploieºti, 2003), fãrã a fi – ca desfãºurare epicã –directa continuare a Zeului apatiei, face parte,evident, din ciclul deschis de Voicu Bugariu, princontribuþie proprie, la proiectul „Alte Românii”.Universul noului roman este acelaºi, personajelese reiau de pe poziþiile sociale cunoscute, prestaþialor e la fel de vulgarã, iar patima înjurãturilordeºãnþate nu le-a scãzut nici un pic. Psihologiilede regulã rudimentare ale personajelor semanifestã la modul voluptuos în suburbanitate.Aceastã variantã lumpen a Lumii lui Ca ºi Cumpracticã excesul la modul spectacular, pe planulmanifestãrilor publice, dar ºi în relaþiile private,sau în încâlcitura de gânduri ºocante care

constituie intimitatea cea mai „profundã” aindivizilor. De ceea ce am numi noi „deficitcultural” ei fie n-au ºtiinþã, fie cã se mândresc cuel, redescoperindu-ºi-l ca pe o calitate natural-umanã, autenticã, sub stratul de spoialã„civilizatorie” aplicat de normele educaþieimoderne. Toate aceste premise, bine exploatatemai întâi în Zeul apatiei, apoi în Animalul de beton,dar ºi în romanul discutat acum, sunt argumentetemeinice în apãrarea cãrþilor pomenite deînvinuirea de pornografie, pe care, iarãºi, un spiritpuritan, intolerant, ar fi tentat s-o formuleze cu oprea largã uºurinþã. Despre pornografie se poatevorbi atunci când autorul se complace pervers îndepravarea pe care o propune unui cititoroarecare (presupus inocent), îndemnat – insidiossau pe faþã – sã se scufunde ºi el într-operversitate la fel de adâncã. Or, nu e cazul laVoicu Bugariu, care îºi urmãreºte lumea fictivã ºipersonajele cu o detaºare rece, seninã, excelenttranscrisã metaforic în simbolul entitãþiiextraterestre cu rol de observator ºi, totodatã, deexperimentator în registrul intelectualitãþii pure.În regimul caracteristic personajelor sale,imprecaþia mai mult sau mai puþin directã, maimult sau mai puþin coloratã, „se mãnâncã pepâine”. Altfel zis, þine de obiºnuinþe cotidiene, deo rutinã a gândirii în care funcþioneazã, mecanic,pentru alþii, expresii ca „salut”, ori „bunãdimineaþa”. Totul implicã normalitatea unei lumia-normale (deci cu norma moralã abandonatã cape o buleandrã nefolositoare), ºi care pluteºte înperversitate precum peºtele în apã, fãrã a aveadeloc conºtiinþa lucrului defectuos. În propria samatrice generativã, Þiganiadaviitorului se supuneunor reguli de existenþã ºi de funcþionare pentrucare autorul era chiar obligat sã apeleze, ca IonBudai-Deleanu odinioarã, la un limbaj ºi la niºtementalitãþi adecvate, pregnante în postura lorsingularã.

Alegându-ºi o asemenea temã delicatã, VoicuBugariu avea la dispoziþie mai multe moduri detratare, dintre care cel mai la îndemânã ar fi fostcomedia eroicomicã a înaintaºului mai suspomenit. Ceea ce ar fi dat imediat romanelor saleo distinctã notã parodicã. Noua Þiganiadã are ºi eadestule situaþii de comedie, portretele seconstituie adesea din trãsãturi groteºti,caricaturale, pline de remarcabilã expresivitate înfelul lor. La curtea imperialã se practicã, hilar,ritualuri de adresare ce amestecã expresiafundamental bolovãnoasã a insului necivilizat custilul pedant-ceremonios al unei tradiþii maicurând literaturizate decât autenticã. Dar, încondiþiile imaginate de autor, ºi aceasta þine denormalitatea deconcertantã a „sistemului”, ºi nuneapãrat de vreo intenþie explicit comediograficã.La fel, faptul cã împãrãteasa Cerasela, cu staturaei elefantinã, de matroanã de ºatrã, îl alintã peBaxt al II-lea în intimitate cu un apelativ pe cât desurprinzãtor (invitând în scenã comicul), pe atâtde firesc în registru natural: Ionel. Originalitateaautorului este cã nu-ºi ridiculizeazã personajele,chiar ºi atunci când ele însele, modul lor degândire ºi de comportament îndeamnã la aºa ceva.Conduse în sensul unor fire ce constituie tramanarativã a romanului/romanelor, Bugariu le lasãpur ºi simplu sã se manifeste liber în prelungireanaturii lor autentice. Tratamentul e, cum am maiobservat, de o rãcealã superior-ironicã, prin carese tempereazã orice tentaþie de supralicitare a

Sfârºitul „Þiganiadei”n Mircea Opriþã

comentarii

TRIBUNA • nr. 42 • 1-15 iunie 2004 5

registrului umoristic dincolo de efectele generatede caracterul, incontestabil comic, al premiselor.

Dupã aceste comentarii, se subînþelege cã ºiVisul lui Stephen King este o carte descriptibilã întermeni de roman comercial, popular. Prezent întitlu, numele romancierului american specializatîn horror avertizeazã în privinþa unorperformanþe de aceeaºi naturã pe care ºi lepropune romanul lui Voicu Bugariu. ªi într-adevãr, aceastã „Rominie” toleratã, chiar sprijinitãfinanciar, din motive politice, de organismeleinternaþionale (ºi în care romii se complac cuviclenie nativã într-un simulacru de democraþie„originalã” spre a-i smulge pe nemuncitefoloasele) ajunge sã fie bântuitã de o stranieepidemie devastatoare, asemeni ciumelormedievale. O epidemie a crimelor absurde,iraþionale ca însuºi fundamentul socio-uman allumii conturate în roman, societate deschisã maicurând spre patimã ºi violenþã decât spre raþiuneºi echilibru. Virusul malefic al acestui universexcentric are caracteristici parapsihologice,manifestându-se prin „batmanii” programaþi sãucidã cu gândul, oriunde ºi oricând, cel maiadesea la întâmplare, pentru ca haosul ºi panica sãfie depline. În vecinãtatea actelor recente deagresiune realã asupra omenirii, Voicu Bugariuimagineazã aici o formã nouã de terorism,capabilã sã dea peste cap orice civilizaþie ºi sãdecimeze rapid populaþia globului. Acest filon alromanului trebuie pus în relaþie cu experienþe dedezorganizare planetarã mai vechi pe terenromânesc: Sfârºit de Ion Biberi ºi 2000 deGheorghe Sãsãrman. Încadrat într-o tradiþie atemei finis mundi, subiectul horror, dacã nu se„îmblânzeºte”, devine totuºi mai familiar ºi,implicit, mai acceptabil în context. Imaginaþiacatastroficã din roman funcþioneazã în acelaºiregim glacial de care am mai pomenit. Eaacumuleazã un întreg inventar de scene terifianteîn seama unui cronicar desensibilizat, apt sãconsemneze grozãviile fãrã o tresãrire de muºchi.Atitudinea pare a fi, din nou, aceea a uneiinteligenþe extraterestre, dar poate fi recunoscutã,la urma urmei, ºi între viciile omeneºticontemporane, rezultante fireºti ale unei societãþialienate ºi supuse manipulãrilor mediatice:

„Cei doi vãd o maternitate din China,nemaipomenit de curatã ºi de dichisitã, unde noiinãscuþi mor pe capete, sufocaþi. Mai întâi, feþelelor mici se învineþesc, iar apoi se înnegresc.Mamele pruncilor uciºi nu pãþesc nimic, darchinul de pe feþele lor este greu de privit. Cineeste mutantul? se întreabã comentatorul, folosindtermenul care l-a înlocuit pe cel de batman.Omul modest, aflat în parcul de lângãmaternitate, pe o bancã? Cel cu faþa înflãcãratã deun zâmbet drãcesc (adus cu mare meserie în primplan)? Sau bãtrânul cu barba albã, lungã ºisubþire, pãrând însãºi întruchiparea înþelepciunii?Sau poate adolescentul cu ochelari, avândînfãþiºarea unui matematician supradotat?

Vãd un mare oraº din State – nu mai conteazãcare dintre ele –, unde vehiculele aeriene seprãbuºesc precum niºte cãrãbuºi multicolori.Piloþii mor subit. Unii nici nu mai au timp sãanunþe cã pierd controlul. Pasagerii nu sunt atinºide virusul psihic, dar nu rezistã la impactul oribilcu betoanele oraºului. Circulaþia urbanã esteîntreruptã, se declarã stare de urgenþã, dar primiisunt uciºi chiar cei din echipele de salvare. Îiizbesc maladii necunoscute ºi galopante.

Vãd cum militarii dintr-o bazã de rachete(secretã?) sunt loviþi de o epidemie de naturãnecunoscutã ºi cad ca muºtele, incapabili sã-ºianunþe superiorii de ceea ce se petrece. Leºinurilelor fãrã întoarcere sunt înregistrate de aparate ºi

ajung în reþeaua de informare mondialã.Meseriaºii au grijã sã selecþioneze cele mai atrocesecvenþe.”

Fãrã a fi un moralist de modã veche, VoicuBugariu deconspirã, totuºi, din zborul notaþiilorsale „gazetãreºti” metehne umane ce tind sã setransfere viitorului dintr-o listã unde multedintre ele s-au constituit în capete de afiº încã dinprezent. „Batmanii” din volum (întâi romi,fiindcã o persistentã ironie pretinde ca toate„originalitãþile” sã provinã, la fel ca astãzi, dinBukry, Rominia, dar fenomenul se rãspândeºte înevantai asupra mapamondului întreg) îiprilejuiesc autorului un intersant studiu asupraputerii teribile, accesibile oricui ºi manifestatefãrã control. Boschetari instalaþi temeinic înprimitivitate, sau intelectuali spilcuiþi, personajeleromanului tânjesc cu înfrigurare dupã „darul”unei forþe în fond împovãrãtoare, ce nu le dãºansã decât la crimã. O crimã practicatã dinumbrã, cu violenþã animalicã ori cu subtilitãþirafinate ºi, mai ales, cu sentimentul egoist aldeplinei impunitãþi. Elogiul filosofic al nebunieicoboarã aici pe terenul literaturii senzaþionale, iarBugariu, în registrul abordat acum de el, ºi-apropus sã scoatã tot ce se putea extrage dinsubiect.

Ca ºi celelalte cãrþi ale ciclului, Visul luiStephen King este un roman-scenariu, cãruiaautorul îi urmãreºte strâns acþiunea, sãrind cuuºurinþã din scenã în scenã ºi evitând sã leîncarce, pe acesta din urmã, cu substanþãconsideratã de prisos. Într-o asemenea tehnicã asimplificãrilor, vãdit cinematograficã, dialogulconteazã mai mult decât descrierile, iar pastagroasã a prozatorului clasic este înlocuitã cuprodusul dinamic al notaþiilor expeditive, de caietregizoral. Nu trebuie sã se înþeleagã de aici cãVoicu Bugariu, renunþând la mai vechea saipostazã dovedit „literarã”, s-a scufundat în ceamai autenticã literaturã de consum. Spredeosebire de mulþi alþi practicanþi ai scrisuluicomercial, el opereazã cu instrumente de fineþe,rafineazã inteligent tehnicile împrumutate ºi,odatã acceptatã natura refractarã a subiectului,cititorul va gãsi în roman destule lucruri desubtilitate, ba chiar – în limitele speciale alemodului de scriiturã senzaþional – prilejuri desatisfacþie esteticã. Veritabilul Stephen King,maestru al literaturii horror contemporane,

practicã, în fond, o artã prin care, fãrã a stricaregulile ferme ale jocului generic, tinde sãrecupereze pentru literaturã un material ce pãreala un moment dat iremediabil sortit unor zoneperiferice ale scrisului. Cãlcându-i pe urme,Bugariu exploreazã la rândul sãu verificate cliºeeale senzaþionalului, cãrora le sparge „membranacelularã”, le extrage nucleele pline de vigoare ºi leimplanteazã, într-un insolit proces de clonare,unei literaturi încã neînstare sã priceapã ce i seîntâmplã, ºi de ce.

E posibil ca, prin acest roman, experienþa„disidentã” (literar vorbind) a autorului, începutãcu Zeul apatiei , sã se încheie, lãsând loc pentrualtceva. Þiganiada secolului XXI pare sã-ºi fi con-sumat, ca idee ºi subiect, rezervele de productivi-tate proprii, iar insistenþa în acest sector oarecumspecial al imaginarului riscã sã anuleze rezultatelede fuziune intergenericã obþinute pânã acum.Þiganiada aceasta ºi-a consumat, de altfel, ºi per-sonajele cu care Bugariu a pornit la drum.Pregãtind retragerea generalã, ele ies definitiv dinscenã, ca sinucigaºul profet Santana, castrat dintr-o toanã imperialã, ca miliardarul decrepitSantoy, pulverizat de ura explozivã a tinerei saleamante devenitã „batman”, ca augusta Ceraselaîntr-o fantomaticã misiune „anti-tero” cu caracterectoplasmatic ºi paranormal, ori ca Baxt al II-lea,lovit de apoplexie chiar în momentul cânddobândeºte, la rândul sãu, puterea infernalã amutanþilor. Dacã fiecare din romanele ciclului îºiînchide jocul la capãtul paginilor sale, acum amimpresia cã se pune punct final ciclului însuºi.

n

SANDA CORDOºÎn lumea nouã

Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 2004, 189 p.

Memoria e un lucru complicat ºi neºtiut...asemeni cãrãrilor Domnului. Te înºealãºi te deturneazã la fiecare pas. Poate de

aceea, când vine vorba de recuperat un lucru atâtde semnificativ precum o literaturã poticnelile,controversele ºi chiar scandalurile sunt iminente.Nu-i vorba, intrã în discuþie ºi orgoliile rãnite,“irecuperabile”, care nu vor sã ºtie cã grãdinaliteraturii nu-i chiar atât de încãpãtoare precumcea a Raiului ºi cã, totuºi... criteriile de selecþiesunt diferite.

Impresionat de imaginea unui cal mortînconjurat de câini flãmânzi, Marin Predaurmãreºte cum animalele “Îºi înfigeau dinþii înburtã, în pulpe, în spinare, se propteau în picioarebâþâind din cap ºi scheunând. Prima îmbucãturã,care ar fi deschis drumul celorlalþi, le scãpa. Deunde? Din cel loc?[...] Nu era printre ei niciunul [...] care sã-i înveþe. Desigur, viaþa nu e uncal mort, dar e, pentru un scriitor tânãr, o pradãcare nu cedeazã dacã nu ºtii de unde s-o apuci”.Dar nu numai scriitorul se confruntã cu astfel degreutãþi, ci ºi criticul. Dacã unul are nevoie, pelângã talent ºi de tehnicã, celãlalt în schimb, credeu, nu poate opera fãrã niºte criterii, mai alescând vine vorba de a recupera opere de pe urmeleunui trecut care pentru lumea nouã se aflã în marepericol de a deveni un “cal mort”. Cred cã marelemerit al cãrþii Sandei Cordoº este tocmai acesta,de a putea privi ‘fãrã mânie’ în urmã, practicândun discurs lucid, care dupã cum mãrturiseºteautoarea, se opreºte asupra operelor literare care“revin la viaþã pentru motivul cã autorul lor s-aîncãpãþânat sã facã artã, stãruind asupra cuvintelorcu o rãbdare de artizan”.

Începând cu ªcoala Ardeleanã, trecând prinjunimism ºi multe alte “-isme”, culminând cuproletcultismul, literatura românã a avut aproapeîntotdeauna un “attachment” ideologic. Totuºi,marii scriitori nu s-au lãsat striviþi de el, ci fie

l-au prelucrat într-o formã artisticã, fie l-auignorat preocupându-se mai degrabã de propriileagonii decât de cele ale naþiunii.

În lumea nouã face o dublã selecþie: pe de oparte, desprinde ideologia de literaturã, în sensulcã face o distincþie clarã între sensurile etice ºicele politice, ºi nu în ultimul rând între “etic,estetic, patetic”, iar pe de alta, încearcã sãdesprindã din noianul scrierilor doar operele de“mare soliditate”, care exceleazã prin practicarea“virtuþilor estetice”. Literatura a fost într-adevãr oformã de rezistenþã, dar aici avem de-a face cumulte nuanþe: nu orice “rezistent” e scriitor ºi nuorice scriitor e “rezistent”. Renunþând la tonulpolemic, cartea Sandei Cordoº nu se iroseºte înacuze inutile, ci încearcã sã radiografieze orealitate, recuperând mai înainte de toate cãrþi(inclusiv de memorialisticã) ºi scriitori, nu“dizidenþi”. Operând cu aceste criterii, carteaSandei Cordoº e scãpatã de pericolul de a devenio “vânãtoare de vrãjitoare”, critica practicatãdevenind o veritabilã “dragoste cu discernãmânt”.Dragoste , pentru cã autoarea nu înceteazã sãînsoþeascã scriitorul prin calvarul de a supravieþuiîntr-o “literaturã dirijatã”, ºi discernãmânt pentrucã - aici îmi permit sã extind un comentariu alautoarei referitor la volumul autoboigrafic Trecut-au anii... – literatura devine “o modalitate –pentru destinatar – de a-ºi verifica sensul proprieivieþi”. Cred cã e o afirmaþie valabilã atât pentruun cititor care înainte de ‘89 era “condamnat lalecturã” (Alexandru Cistelecan), cât ºi pentrucititorul din lumea nouã, care începe sã aibã altegusturi ºi exigenþe. Pentru el “literatura nu maifãgãduieºte ieºirea prin cer, salvarea sau mãcarîmblânzirea pentru angoasele unei comunitãþicondamnate la supunere oarbã, ea poate în schimbsã adãposteascã (în tranzit sau pe termen lung)conºtiinþa individualã a unui cititor, care se apropiefermecat, de bunãvoie. Literatura ca acasã, este, oare,puþin?”. Aº spune cã e normal, ºi prin asta, foartemult pentru cititorul român care se dezobiºnuieºtesã vadã în literaturã doar culisele istoriei ºi politicii.

În 1957, cu ocazia decernãrii PremiuluiNobel, Camus rostea urmãtoarele cuvinte: “Un

înþelept oriental cerea mereu, în rugãciunile sale,ca D-zeu sã-l cruþe a trãi o epocã interesantã.Cum noi nu suntem înþelepþi, D-zeu nu ne-acruþat, ºi, deci, trãim o epocã interesantã. În oricecaz, o epocã ce nu ne permite sã ne dezinteresãmde ea”. Perioada comunistã a fost într-adevãrpentru scriitorii români o epocã de care le eraimposibil sã se “dezintereseze”. Literatura a fostpentru mulþi o metodã de a scãpa de pericolulalterãrii , al spãlãrii creierului de cãtre un regimtotalitar. Lena Constante care, fãrã hârtie ºicreion, compune în închisoare opt piese de teatruîn versuri, e un exemplu grãitor în acest sens.Eliberatã de acest regim, literatura e eliberatã depericolul alterãrii, dar e pusã faþã-în-faþã cuposibilitãþile, nu lipsite de pericol, ale alteritãþiiunei lumi noi, în care unii se simt “ca niºteemigranþi” (Petre Barbu). Dacã alterarea esteucigãtoare, alteritatea e creatoare ºi când spun“alteritate” mã gândesc la un gen de rafinamentcombinat cu revoltã, specific unei literaturioccidentale începând cu Rimbaud, constituindgermenele avangardelor ºi deconstructivismului.Trecând peste ‘dezamãgirile politice’, literaturaare ºi alte cadre de spart, de denunþat. Fala ei afost mereu cea de a crea “lumi noi”, ºi asta, înmod gratuit, nu numai ca nevoie de a evada desub un regim sau altul. Exigenþele lumii noi suntlegate poate tocmai de aceastã trecere de lapericolul ºi constanta teroare de a nu fi alterat, lavastitatea unui câmp de alteritãþi cu greu decuprins ºi uneori chiar de exprimat. Suferinþa,singurãtatea, deprimarea sunt prezente ºi aici.Scrisul îºi pãstreazã calitatea de “chin salvator”,fiind “justificarea ºi Sensul unei existenþealtminteri profund deznãdãjduite”. Tocmai deaceea interesul autoarei se concentreazã pedescoperirea unei “psihologii a creaþiei”, ca moment“în care se încheagã viziunea”. Importante dinpunct de vedere literar sunt nu doar încercãrilescriitorului de a-ºi justifica opþiunile (morale), dea-ºi mãrturisi suferinþele sau de a se spovedi, cimomentele “de insolitare”, care în interpretareaSandei Cordoº sunt mãrturie pentru o“înstrãinare” care “nu e trãitã în registru negativ,ci este mai degrabã o voinþã pozitivã de evaziune,de vagabondaj, de descoperire a lumii înfascinantele ei ipostaze [...] interesul pentrustraniu, unic, insolit ºi prezidând, ca o categorieesteticã, cele mai bune pagini”. Scriitori sunt ceicare pot transforma alterarea ucigãtoare într-oalteritate (înstrãinare) creatoare. Suferinþa este uningredient necesar, fie cã e vorba de suferinþaunui om închis, fie cã e vorba de suferinþaprovocatã de “rãzboiul lãuntric ºi ura de sine”.

Luând drept categorie esteticã acestemomente de insolitare, cartea Sandei Cordoº seînscrie într-o încercare de a institui un util canonliterar românesc, adicã de a autonomiza proceseleliterare de cele ale istoriei, fãrã a le nesocoti pecele din urmã. Folosesc termenul de “canon” cusensul dinamic pe care Harold Bloom i-l atribuie,scriitorii demni de a intra în canon fiind tocmaiaceia care au destulã forþã încât sã “spargã”canonul însuºi. Selecþiile pe care criticul literar leopereazã îl fac sã ocupe rolul unui “demon al luiMaxwell”, care ºtia sã aleagã din zãpadã doar acelemolecule care ar putea înteþi focul din sobã. Înlumea nouã este o carte care împlineºte menireaunui astfel de “demon”, culegând dintre cãrþi, ºichiar dintre paginile unor cãrþi, doar pe aceleacare ar putea menþine viu focul literaturii.

n

6 TRIBUNA • nr. 42 • 1-15 iunie 2004

Critica literarã ca “demon al lui Maxwell” n Oana Pughineanu

TRIBUNA • nr. 42 • 1-15 iunie 2004 7

ELENA ABRUDANStructuri mitice în proza contemporanã

Cluj-Napoca, Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2003

E lena Abrudan, autoarea lucrãrii Structurimitice în proza contemporanã, apãrute la CasaCãrþii de ªtiinþã, este cadru didactic la

Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, catedra delimbi ºi literaturi slave. Face parte din generaþiade universitari pe care aº numi-o “generaþiaporþilor închise.” Este vorba de cei care au avut“norocul” sã termine facultatea între 1973-1989 ºicare nu au mai putut rãmâne direct dupãabsolvire la un institut de cercetare sau la o insti-tuþie de învãþãmânt superior. Conformpreþioaselor directive ale timpului, ei trebuiau sãefectueze, mai întâi, un stagiu în producþie. Laaceastã restricþie s-a adãugat, cu precãdere îndomeniul umanioarelor, constanta reducere aposturilor din învãþãmântul superior, regimulcomunist ne-agreând defel acest domeniu sub-versiv cu interpretãrile sale oblice ale realitãþii.Consecinþa a fost transformarea universitãþilorîntr-un soi de redutã inexpugnabilã în care ceicare avuseserã posibilitatea sã intre deja trebuie sãse fi simþit atât privilegiaþi, dar ºi constant asediaþide regim. Practic, un tânãr absolvent din dome-niul umanioarelor în acei ani, oricât de merituosar fi fost el sau ea, rar mai ajungea din nou în sis-temul de cercetare sau învãþãmânt superior.Acestã rupturã în biografia profesionalã a multortineri merituoºi a putut fi corectatã doar dupã1990, când cãderea regimului comunist a dus ºi ladeschiderea acestor bariere/frontiere socio-profe-sionale. Mi se pare evident cã în absenþa eveni-mentelor de la sfârºitul anului 1989 biografiatuturor acestor universitari ai fostelor “porþiînchise” ar fi fost cu totul diferitã.

Elena Abrudan face parte dintre aceºti intelec-tuali, ea devenind cadru didactic universitar dupã1990. A recuperat cu brio handicapul acelor aniîn care a stat departe de munca de cercetare, destandardele academice. Ea a publicat mai multelucrãri de interes pentru studenþi ºi pentru spe-cialiºtii în literatura rusã. De asemenea a susþinut

un doctorat meritoriu. Lucrarea de faþã este, dealtfel, rezultatul parþial al acestui demers doctoral.O altã carte urmeazã a îngloba restul rezultatelorcercetãrilor Elenei Abrudan din perioada docto-ratului.

Lucrarea Structuri mitice în proza contemporanãabordeazã o tematicã pe cât de interesantã, pe atâtde vastã. Legãtura dintre mit ºi literaturã a pre-ocupat mulþi cercetãtori ºi s-a concretizat într-unnumãr foarte mare de publicaþii. În aceastã junglãde orientãri ºi abordãri Elena Abrudan îºi croieºtepropriul ei drum. Sigur cã ar fi fost posibile ºimulte alte cãrãri în acest hãþiº de lucrãri teoretice,critice sau literare pur ºi simplu. Important este,însã, faptul cã nu se pot aduce obiecþii serioasedrumului urmat de Elena Abrudan. Cercetãtoareaface dovada unor lecturi extrem de bogate înmaterialul critic disponibil ºi a capacitãþii sale de aface selecþii adecvate. Impresioneazã în moddeosebit faptul cã autoarea cunoaºte nu numaicritica occidentalã dedicatã mitului dar ºi con-tribuþiile extrem de interesante ale specialiºtilorruºi. Exemplele pe care se sprijinã demonstraþiaElenei Abrudan aparþin atât literaturilor occiden-tale cât ºi celor, mai puþin cunoscute, din Centrulºi Estul Europei. Alãturi de un James Joyce,

Thomas Wolfe, William Faulkner sau FlanneryO’Connor care nu puteau lipsi dintr-un astfel deexcurs critic, apar ºi scriitori extrem de interesanþidin zona noastrã de Europa, precum Ivo Andricsau foarte puþin cunoscuta, la noi, LudmilaPietreºevskaia.

Elena Abrudan pare sã fie extrem de interesatãde realism. Probabil cã ar trebui decelate aiciinfluenþele tradiþiilor realiste din literatura rusãcu care autoarea are o legãturã privilegiatã. ElenaAbrudan analizeazã realismul magic, realismulmiraculos ºi realismul mitic. Pe acesta din urmãse insistã în mod deosebit, el fiind modul propriuîn care au negociat mitul literaturile est-europene, foarte bogate în tradiþii folclorice orale.

O altã caracteristicã a discursului critic alElenei Abrudan este o anume clasicitate. Autoareanu ºocheazã, nu scandalizeazã, ºi nu rupe guratârgului. Opiniile sunt extrem de bine cumpãniteºi greu de rãsturnat. Rezultatul este o carte cu-minte care alcãtuieºte un mozaic de opinii ºijudecãþi evaluatoare ale mitului ºi literaturii.

Nu în ultimul rând, cartea Elenei Abrudaneste ºi un obiect plãcut, realizat cu bun gust ºi unstrop de excentricitate (vezi Tripticul lui Bosch depe coperta I) reprezentând discret, dar adecvat, înplan grafic, personalitatea autoarei. Iar editura sedovedeºte încã o datã, ºi prin acest volum, a fi oadevãratã Casã a Cãrþii de ªtiinþã.

n

Mituri ºi prozatori n Mihaela Mudure

Importanþa Institutelor Culturale dinstrãinãtate nu e nevoie sã mai fie explicatã.Hotãrârea de a înfiinþa noi centre, pe lângã

cele existente, este mai mult decât o acþiunepozitivã, cu rezultate imediate, dar ºi de lungãduratã. Nu de mult timp, s-a inaugurat la Tel-Aviv Institutul Cultural Român, urmând ca în celmai scurt timp sã-ºi deschidã porþile Institutelede la Londra, Beijing ºi St. Petersburg.

Institutul Român, din capitala Ungariei, situatla micã distanþã de sediul Ambasadei þãrii noastre,se aflã într-o zonã liniºtitã ºi, în acelaºi timp,

frumoasã, este un loc la care mergi cu plãcere ºiinteres de câte ori eºti în deplasare, în oraºul de laDunãre. Într-o discuþie avutã cu Mircea Opriþa,directorului Centrului îmi spunea cã în ultimaperioadã a organizat mai multe activitãþi, uneledin ele împreunã ºi cu alte instituþii similareacreditate la Budapesta.

Recitalul susþinut, marþi, 11 mai de cãtreDoamna Ilinca Dumitrescu (pian) ºi VasileMacovei prim fagotist al Operei Naþionale dinBucureºti a fost un adevãrat regal. Cu o ziînainte, oaspeþii români au fost invitaþi la

Institutul Slovac. Preiau un fragment dinlexiconul „Interpreþi români – 1996” – „IlincaDumitrescu nume de prestigiu al arteiinterpretative româneºti, personalitate artisticã deanvergurã internaþionalã”. Recitalul a cuprins înprogram compoziþii de: Chopin, Ceaikovski,Enescu, Bartók, Marcel Mihalovici, PaulConstantinescu, Ion Dumitrescu. A fost unmoment de bucurie ºi încântare pentru ceiprezenþi. Dupã concert s-a putut viziona ominiexpoziþie dedicatã vieþii ºi operei lui GeorgeEnescu, adusã de la Bucureºti, de directorulMuzeului „George Enescu”, nimeni alta decât...Ilinca Dumitrescu.

O reuºitã desãvârºitã a Institutului CulturalRomân de la Budapesta, mai precis a celor care-lslujesc.

n

agenda

Recital Ilinca Dumitrescu ºiVasile Macovein G. Vasiliu

8 TRIBUNA • nr. 42 • 1-15 iunie 2004

Da, zise Scufiþa Roºie, e dincolo de moara pe care ovedeþi în vale, acolo, jos, la prima casã din Sat.

Ch. Perrault

Construitã pe o schemã aparent solidã cuun deznodãmânt brutal, Moara cu noroc sebazeazã în realitate pe o structurã

compozitã. Trei conþinuturi pot fi puse înevidenþã, iar articularea acestor trei conþinuturiparþial incompatibile poate explica reuºita ºislãbiciunile ansamblului.

Primul conþinut este fundamentat istoric:Slavici surprinde o secvenþã dintr-un proces înevoluþie, implantarea progresivã a capitalismuluiîntr-o societate patriarhalã, comunitatearomânilor din câmpia Transilvaniei. Al doileaconþinut plaseazã acþiunea într-o zonã anistoricã,contrazicând parþial ancorarea temporalã aconflictului, cãci înfruntarea dintre personaje ºievoluþia lor trimite la situaþii arhetipale, de carecontextul istoric nu este decât superficialresponsabil. Al treilea conþinut, ideologic, vinedin concepþia lui Slavici despre menireascriitorului, a intelectualului în general, caAufklärer, dator sã contribuie la propãºireaneamului, din viziunea sa despre artã.

*Implantarea capitalismului este surprinsã nu

fãrã oarecari prejudecãþi. Capitalismul face dinbani, din bogãþie, din reuºita personalã valoriabsolute, indiscutabile; dar el duce la alienareaindivizilor ºi, treptat, la dispariþia societãþilortradiþionale ºi a valorilor lor morale ºi spiritualeîn cursul unui proces dureros de aculturaþie. Avorbi despre capitalism înseamnã a vorbi, într-uncontext nou, acela al fluidizãrii relaþiilor dintrenuclee comunitare pânã atunci relativ autarhice,despre fascinaþia maladivã exercitatã de bani,despre avariþie1. Nu e deci nevoie sã facem unocol prin Max Weber pentru a înþelege cã acestpãcat este nu numai capital, ci ºi capitalist. ªitotuºi nu dorinþa de îmbogãþire în sine conducela finalul tragic al nuvelei, ci dorinþa deîmbogãþire prin mijloace care presupun ieºireadin comunitatea tradiþionalã cãreia Ghiþã îiaparþine prin naºtere. Capitalismul estecondamnabil pentru cã presupune deschidereagraniþelor, ruperea barierelor, comunicarea dintreindivizi ºi colectivitãþi - o decompartimentare asocietãþii care riscã sã ducã la uniformizare, lapierderea identitãþii înainte de crearea unei noiidentitãþi.

Ghiþã e nevoit sã-ºi caute “un noroc nou” în afara comunitãþii sale. Nu-ºi doreºte oexistenþã atipicã – Slavici îl caracterizeazã drept“om cu minte”, “aºezat”, departe deci de tipulaventurierului ori al ambiþiosului – sau oîmbogãþire fabuloasã, ci capital ca sã porneascã omicã afacere. Nu banii în sine par sã-l fascineze,ci în primul rând descoperirea faptului cã existãmijloace de a obþine o avere mare în foarte scurttimp.

Ca ºi socrul sãu, Ghiþã nu era propriu-zisþãran, ci un mic meºteºugar, lucrând la þarã sauîntr-un mic oraº, textul nu ne spune precis; esteaici o lacunã, autorul alegând sã se concentrezeasupra prezentului devenirii personajului fãrã sã

dea prea multe detalii despre situaþia din amonte.Este însã cert cã provenea dintr-o comunitatemicã, bine individualizatã, ºi care se definea clardacã nu neapãrat prin sine cel puþin în raport cualte tipuri de comunitãþi de care se ºi delimitanet. Hotãrârea de a-ºi cãuta norocul în afarauniversului sãu familiar, convertindu-se dincizmar în cârciumar, înseamnã pentru Ghiþãdescoperirea unei lumi noi, care se conduce dupãalte legi, ai cãrei centri nervoºi sunt diferiþi de ceiai micii comunitãþi în care trãise el. Hotãrât sã seadapteze la noua situaþie, conºtient cã trebuie sãse schimbe pentru a reuºi, Ghiþã pare sã câºtigepariul. Mica familie, sporitã cu încã un copil,pare sã nu sufere desprinsã de mediul sãuoriginar la cârciuma care ar fi putut sã fie un locde pierzanie: dragostea conjugalã supravieþuieºte,respectul pentru cei bãtrâni nu se dezminte - lariipar a-l proteja pe cel care îºi câºtigã mai multdecât pâinea cea de toate zilele cu sudoareafrunþii, cu atât mai mult cu cât proaspeþiicârciumari fac din Moara cu noroc un loc deconvivialitate, în acord cu ospitalitatea tradiþionalã(“îl primeau pe drumeþ (...) ca pe un prietenaºteptat de multã vreme la casa lor” - cap. II).

*Între “locurile rele”, þinuturi sãlbatice care

scapã complet dominaþiei legii, ºi micul oraº,comunitate deschisã schimburilor, capitalismuluiincipient, unde se implanteazã aproape în modfiresc un nou model social bazat pe autoritateastatului ºi pe prestigiul conferit de avere, lajumãtate de drum vegheazã Moara cu noroc. Peacolo trec negustori, þãrani, jandarmi, porcari,nobili, bãrbaþi sau femei de diferite vârste; oricinepoate veni într-o zi, poate rãmâne aici o orã sau onoapte ca sã mãnânce, sã bea, sã se odihneascã, sãstea la taclale. În ciuda poziþiei sale excentrice, eamanifestã o evidentã virtute centripetã careexplicã rolul sãu fast ºi nefast. Devenitãcârciumã, moara îºi clameazã rolul fast printr-unnume ambiguu. Aici pare a fi pentru drumeþ, “oridin care parte ar veni”, un loc binecuvântat. Dartot ea aminteºte, prin asemãnare cu roatanorocului, de instabilitatea sorþii. Virtutea sacentripetã favorizeazã întâlnirile întâmplãtoare,dar o face ºi o placã turnantã pentru tot felul dematrapazlâcuri, ignorate de cârciumarul debutant.

Dupã cum ne aminteºte Perrault, moara este obornã, care consacrã o linie de separaþie instituindîn acelaºi timp o zonã de contact. La Moara cunoroc, amestecaþi printre ceilalþi cãlãtori, seîntâlnesc ºi reprezentanþii a douã comunitãþi caretrãiesc în autarhie: lumea porcarilor, asupra cãreiaLicã domneºte ca un despot, ºi lumea satului cucare Ghiþã are puternice legãturi. În mod normalaceste douã lumi nu împart acelaºi teritoriu.Porcarii hãlãduiesc în lunci de unde migreazãcãtre pãduri, þãranii îºi duc traiul în “colþurilevãilor”, departe de “drumul de þarã” care indicãomniprezenþa unei autoritãþi încã difuze. Ambelecomunitãþi întreþin din obligaþie relaþii uneoriambigue cu “stãpânirea” (jandarmi, justiþie,percepþia impozitelor, domnii de pãmânt etc).Am putea reduce lupta dintre aceste douã lumi laconflictul vechi de când lumea dintre sedentari(þãrani) ºi nomazi (porcari). În cazul de faþã niºte

nomazi de un soi aparte, cãci chiar pentru româniporcarii lui Slavici par atât de exotici încâtG. Cãlinescu nu gãseºte un model comparabildecât în romanele de aventuri americane2.

Slavici este el însuºi, prin origine, tempera-ment ºi mai apoi prin ideologie, un sedentar. Esteevident cã naratorul omniscient din Moara cunoroc priveºte dinspre familia lui Ghiþã spreceilalþi: în nuvelã se fac portretele principalelorpersonaje, de obicei la intrarea lor în scenã (Licã,Pintea, vãduva, Uþa, chiar ºi Buzã-Ruptã sebucurã de o schiþã), dar nu existã un portretsimilar al lui Ghiþã, al Anei sau al bãtrânei, ca ºicum, fiind prea familiari, prezentarea lor nu avearost 3. Putem presupune cã Slavici era în modfiresc un apãrãtor al sedentarilor ºi cã viziunea saasupra nomazilor era parþial alteratã de aceastãsimpatie. În realitate, se pare cã autorul a amal-gamat mai multe date pentru a contura mediulporcarilor: pe de o parte s-a inspirat dintr-unfenomen de banditism care fãcea ravagii pe la1868 ( szegény legények , “bãieþii sãrmani”) ai cãruiprotagoniºti sunt unguri; pe de altã parte, invocãmediul porcarilor, care erau români. ªi Licã pareun produs de sintezã, încarnând un ideal de forþãºi de virilitate inspirat de luncani, grefat pe uncaracter malefic: “Pe la gurile dinspre ªesulCriºurilor trãiesc Luncanii (...) mai îndrãzneþi ºimai nãvalnici, oameni cu deosebire trupeºi ºichipeºi, cei mai avântaþi dintre românii pe care-iºtiu eu. Tipul luncanului m-am încercat sã-lînfãþiºez în Licã Sãmãdãul din Moara cu noroc.”4

Existã o deosebire fundamentalã între acestedouã lumi care trãiesc în autarhie în privinþa ideiide libertate. Dacã porcarii asumã liniºtiþi vorba“ce-am avut ºi ce-am pierdut”, þãranii sunt maireticenþi în a stabili relaþii din teama de a nu-ºivedea ºtirbitã independenþa ºi modificat modulde viaþã5. La ei ideea de libertate implicã ideea deposesie ºi obligaþia de protejare a proprietãþii.Victoria nomadului prãdãtor presupune cã-ºiînsuºeºte valori materiale atent contabilizate desedentar (Ghiþã îºi socoteºte gospodãreºte, singursau împreunã cu familia, avutul în bani ºi bunuri,dã bani numãraþi, le socoteºte valoarea în zile demuncã), dar ºi cã-i posedã femeia, putându-selepãda însã de oricare din ele fãrã prea multregret.

Ghiþã nu pare sã fi estimat corect preþul pecare îl va avea de plãtit pentru bunãstarea sa înafara comunitãþii tradiþionale. Pare sã lase în urmalui o moralã care nu se mai potriveºte cu noul luimod de viaþã: pentru a reuºi, e gata sã accepte sãdevinã informatorul lui Licã cu condiþia totuºi calegãtura dintre ei sã rãmânã secretã. “Om harnicºi strânguitor”, dupã cum îl caracterizeazã soacralui, nu este totuºi gata sã devinã un servitor, ceeace poate explica numeroasele ezitãri care precedluarea unor decizii ºi ascunziºurile sale faþã deAna6. În societatea din care provenea existau totfelul de ierarhii, bazate pe vârstã, sex, funcþia îninteriorul comunitãþii, dar nu o adevãratãsubordonare. Altfel spus, Ghiþã nu este pregãtit,poate chiar mai puþin decât Ana, sã devinãcârciumar. În ciuda dorinþei sale de a reuºi, de acâºtiga bani ca “sã se punã în picioare”, de adovedi soacrei sale cã nu a greºit alegând aceastãcale, Ghiþã vrea sã serveascã, dar nu sã seaserveascã (“Licã, tu trebuie sã înþelegi cã oamenii

anul Ioan Slavici – Tribuna 120

Contradicþia beneficãÎnsemnãri despre Moara cu noroc de Ioan Slavicin Tatiana-Ana Fluieraru

TRIBUNA • nr. 42 • 1-15 iunie 2004 9

ca mine sunt slugi primejdioase, dar prieteninepreþuiþi.”- cap. V). Putem repera aici una dincauzele conflictului sãu cu Licã, poate cea maiimportantã, ºi care îºi aflã originea în strãfundulfiinþei, neînþeleasã prea bine poate de individulînsuºi.

Ghiþã pare gata sã se debaraseze de morala luide sedentar, gata chiar sã-ºi riºte libertatea. Darnu are de gând sã riºte integritatea familiei sale ºipreþuirea de sine 7. ªtirbirea preþuirii de sine estedeclanºatoare de “mânie oarbã ºi nesãþioasã” (cap.XIV), ceea ce va duce, când lucrurile par s-o iarazna, la finalul tragic al nuvelei. Printr-orecuperare uimitoare, Ghiþã, aparent deja învins8,revine la valorile fundamentale ale condiþiei saleoriginare, vrea sã contrazicã victoria nomaduluiasupra sedentarului chiar cu riscul vieþii (“Tecrezi tu mai rãu decât mine?! Sã vedem! Te duc laspânzurãtoare, chiar dac-ar trebui sã merg ºi eude hãþ cu tine.“ – cap. XII). În numele acestorvalori el vrea sã-l ruºineze pe nomad, consideratun sãlbatic, un om “fãrã lege”. Numai cã acestanu e sensibil la considerentele sale morale ºiîntrebarea lui Ghiþã despre provenienþa banilorfuraþi, care trebuia sã fie nimicitoare, cade în gol:“- De care sunt ãºtia? întrebã el apãsând asupravorbelor: de ai ovreiului ori de ai domniºoarei? Elcredea cã Licã se va cutremura la auzul acestorcuvinte; rãmase dar ruºinat când acesta îi râse înfaþã ºi rãspunse: - ªi de unii, ºi de alþii; ca un hoþm-am împrumutat ºi tot ca hoþ trebuie sã ºiplãtesc.” (cap. XII) 9 În conformitate cu ezitãrilesale morale (desprindere de morala iniþialã;încercare de adaptare la noua situaþie, ascun-zându-se de Ana, apoi ºi de Pintea; revenire lamorala iniþialã cu conºtientizare vinei), percepþialui asupra lui Licã este în miºcare; acesta devinedin necunoscutul redutabil omul puternic a cãruiprotecþie îi este necesarã pentru a-ºi spori averea,complicele înºelat de care trebuie sã fugã pentru ase pune la adãpost cu familia pentru ca rãzbu-narea lui sã nu-l ajungã, adversarul care trebuienimicit, dar cu care nu ºtii cum sã te lupþi. Licãdevine, pe mãsurã ce vrea sã-i impunã propria savoinþã, propria sa concepþie de viaþã, încarnarearãului10. Confruntarea dintre Licã ºi Ghiþãtranscende momentul istoric pentru a dobândi odimensiune genericã. Ea lasã sã se vadã subconflictul istoriceºte datat înfruntarea dintre douãtipuri umane pe care aproape totul le opune.Acest antagonism mai mult decât setea deînavuþire a lui Ghiþã explicã de ce ajunge sã “setragã în degete cu Licã”.

*O siluetã neclarã, dar inflexibilã, ne aºteaptã la

cele douã praguri ale nuvelei, începutul ºisfârºitul. Asumând în oarecare mãsurã rolulcorului din teatrul antic, soacra lui Ghiþã, aceastãfemeie fãrã nume, pare sã încarneze societateatradiþionalã a cãrei înþelepciune atemporalãstrãbate vremurile. Vorbeºte ca din carte,invocând foarte adesea numele lui Dumnezeu, cao garanþie, ca un ultim zid de apãrare. Discursulsentenþios, alcãtuit din proverbe ori reflecþii seci,traduce o concepþie de viaþã stoicã, care priveºteviaþa ca vale a plângerii.

Rar îºi pãrãseºte rolul de instanþã moralã(“liniºtitã ca întotdeauna”, zice Slavici, cap. XI)pentru a deveni un adevãrat personaj, animat deemoþii (“adânc miºcatã” de soarta lui Ghiþãeliberat din închisoare, cap. XII) sau acþionând,cum se întâmplã în timpul primei înfruntãridintre Licã ºi Ghiþã, când sãmãdãul vrea sã-ºiimpunã supremaþia, iar cârciumarul sã-ºi apereindependenþa (cap. III). Intervenþia sa cu totulnepotrivitã îl obligã pe Ghiþã sã dea înapoi în faþaadversarului sãu bãnuit. Funcþia acestei

Eumenide vorbãreþe pare a fi aceea de a reaminticelor tineri tema cu variaþiuni a nuvelei, prezenþarãului în lume, puterea sa distructivã, ºi de a-iîndemna prin vorbe ºi pilde sã respecte armoniauniversalã. Rolul sãu instructiv este aproape nul,iar uneori discursurile sale, înþelepte ºi de bun-simþ în absolut, devin tragi-comice (sfaturile pecare i le dã Anei în timpul detenþiei lui Ghiþã,cap. XI) 11. Existã o netã inadecvare întreaspiraþiile “liberale” ale traiului pe care pare sã-l fiales Ghiþã ºi preceptele bãtrânei12; ca unmecanism stricat, ea continuã sã-ºi rãspândeascãînþelepciunea într-o lume care pare sã nu maiaibã nevoie de ea13.

Finalul o consacrã în rol de Antigonã. Laînceputul nuvelei îmbrãþiºa destinul alor ei, “cutoatã inima, cu tot sufletul, cu toatã dragosteamamei care încearcã norocul copilului ieºit înlume”. Acum, plângând “cu lacrimi alinãtoare”,bãtrâna împlineºte ritualul trecerii lor din aceastãlume lãsându-ne o enigmã de rezolvat: acreditândteza morþii datorate trãznetului, îºi mai menþinepãrerea cã “Dumenzeu nu-l loveºte decât pe acelape care vrea sã-l pedepseascã” (cap. VIII) atuncicând conchide “aºa le-a fost datã”, sau admitemoartea accidentalã?

*Dupã Slavici, ar exista trei feluri de “artã

adevãratã”: “Este un fel de artã, artã adevãratã,care ne dã câteva momente de repaus sufletesc,câteva momente de plãcere adevãratã; dar ne cereºi ne ia în schimb puterile vitale. Aceasta e arta cene consumã (...). Este un fel de artã ce ne dãrepausul sufletesc ºi plãcerea seninã, fãrã sã necearã ceva în schimb. Aceasta e arta uºoarã, joculde spirit, proza nepretenþioasã ºi poezia deactualitate (...) Este în sfârºit arta dumnezeiascã,ce îmbogãþeºte lumea cu nouã creaturi ºi, uimindpe omul muncit de nevoile vieþii, îl ridicã maipresus de viaþa de toate zilele, îi dã nouã puteri, îlîntinereºte ºi-l face sã exclame: «Mari suntnevoile vieþii, dar minunate sunt roadele minþiiomeneºti.»”14

Dacã în alte nuvele nu ezitã sã transmitã oînþelepciune concretã, un fel de ghid practic carerãspunde unor circumstanþe precise (cum sãluminezi poporul ºi cum sã-i îmbunãtãþeºticondiþiile de viaþã), în Moara cu noroc Slavici seapropie mai mult de acest al treilea fel de artã,fiind interesat mai ales de problema rãuluimetafizic.

ªi moralistul nu dã înapoi în faþa rãului pecare îl descrie minuþios prin prezentarea ticãlo-ºirii oamenilor de treabã ajunºi sub o influenþãdãunãtoare. Spre deosebire de V. Hugo careporneºte de la mediul unde cei rãi (les infâmes) ºicei dezmoºteniþi (les infortunés) par a forma osingurã categorie, les misérables, pentru a urmãricum cei buni pot scãpa de aceastã aparentãfatalitate, Slavici aratã cum, fãrã a fi amestecaþi laînceput cu cei rãi, oamenii de treabã se înrãiescsub influenþa lor. Orice om poartã în sine rãul înforme ºi proporþii diferite. Greºealã, pãcate (cusensul de “defecte, vicii”), slãbiciune, boalã,venin, iatã diferitele cuvinte pe care autorul ledistribuie dupã gravitatea sau originea rãului:datoratã neatenþiei, unui moment de uitare desine sau pregãtitã dintru început în tainasufletului, izbucnirea rãului este favorizatã derelaþiile dubioase15 ºi, dupã pãrerea bãtrânei, depretenþia celor tineri de a fi fericiþi, de a seîmbogãþi, de a pãrãsi comunitatea tradiþionalã.Astfel, dorinþa de a duce o viaþã mai bunã, de a-ºilua destinul în propriile mâini apare ca o ofensãadusã lui Dumnezeu. Omul poartã în sine Bineleºi Rãul16 ºi el este rãspunzãtor pentru calea pecare o apucã. Dupã spusele sale, Licã însuºi a fostodatã bun: prima lui crimã l-a fãcut sã-ºidescopere înclinaþiile sangvinare ºi sã gustevoluptatea fãrã egal de a ucide. Dimpotrivã,Pintea a avut forþa sã-ºi înfrângã relele înclinaþii,sã se ridice din ticãloºie.

Pe lângã fondul de înþelepciune popularãtransmis în familie ºi desprins din mediulþãrãnesc, Slavici, oricum înclinat cãtre reflecþiamoralã, îºi gãseºte în perioda studiilor vieneze unnou mentor: Confucius. Circumstanþa cã-ldescoperã prin intermediul lui Schopenhauerrecomandat de Eminescu nu face decât sãconfirme cã fiecare gãseºte ceea ce cautã 17. Moralaconfucianistã bazatã pe cele “trei legi fundamen-tale” ºi pe cele cinci “virtuþi de cãpetenie” devinepentru el un “îndreptar” în viaþã18, cu atât maimult cu cât se potrivea “atât de bine cu ceînvãþasem acasã la noi”, spune el, ºi chiar cucreºtinismul19.

Sfârºitul tragic al lui Ghiþã ºi al Anei pare sãcontrazicã scenariul obiºnuit al nuvelelormoralizatoare care ar trebui sã consacre victoriaBinelui. Probabil cã nu din grijã pentru realismSlavici decide sã-ºi “omoare” personajele sau, înalte scrieri, sã le facã sã eºueze (parþial). Ghiþã ºiAna mor pentru cã, prin comportamentul lorexcesiv (pierderea “bunului cumpãt”) au tulburatarmonia naturalã (au ofensat Cerul), pentru cã nuau ºtiut sã-ºi pãstreze liniºtea sufleteascã. Dându-ºi seama cã a fost condamnatã la moarte,Ana îºi întreabã soþul cu ce-a pãcãtuit; “Nu ºtiu!”este rãspunsul lui Ghiþã. “Simt numai cã mi s-apus ceva de-a curmeziºul în cap ºi cã nu mai pottrãi (...) acu vãd c-am fãcut rãu (...) cã eu te-amaruncat ca un ticãlos în braþele lui, pentru ca sã-mi astâmpãr setea de rãzbunare” (cap. XVI),adãugã el mai târziu. Rãspunsul ar putea fi celcare se desprinde din acest adagiu confucianistconform cãruia cel care este cu adevãrat bun nupoate fi nefericit (IX, 28). Cei doi soþi trebuie sãmoarã nu pentru cã au încãlcat preceptelemoralei, ci pentru cã, prin deciziile lor, prinpurtarea lor, prin faptele lor, s-au îndepãrtat decalea cea dreaptã, pentru cã s-au rãtãcit ºi au lãsatrãul sã pãtrundã în lume. Niciodatã cãinþa lor nua fost sincerã ºi totalã. Abia dupã moartea lorechilibrul lumii poate fi restabilit.

*

à

10 TRIBUNA • nr. 42 • 1-15 iunie 2004

În nuvela sa Slavici decide sã-i facã sãîmpãrtãºeascã aceeaºi soartã pe cei care la Hugoerau la început net deosebiþi, pe infami (Licã) ºipe dezmoºteniþi (Ghiþã ºi Ana); doar bãtrâna,imunã la rãu, copiii, încã inocenþi, ºi Pintea, carea strãbãtut, înþelegem, deºertul penitenþei anteriorînceperii nuvelei, scapã de pedeapsa divinã. Cãcila un moment dat hazardul20, înlãnþuireaevenimentelor judecatã în funcþie de interesele ºidorinþa personajelor, va fi înlocuit de voinþadivinã, ineluctabilã. Ghiþã nu poate sã învingãsingur rãul, justiþia omeneascã (sistemuljudecãtoresc, alianþa Ghiþã-Pintea, dreptatea de laîmpãratul) este ºi ea neputincioasã; Rãul încarnatde Licã riscã sã contamineze lumea 21. Echilibrullumii este în primejdie.

Din momentul în care justiþia ineluctabilãintervine, vicleºugurile lui Licã nu mai reuºesc.Obiectele, pânã atunci ambigue, care mai înainteerau manipulate dupã interesele unora ºi altora(biciul, cuþitul, argintãria furatã care ba semnalea-zã prezenþa unei persoane, ba sunt puse la loculfaptei pentru a o incrimina pe nedrept) încep sãacþioneze de la sine. ªerparul, calul obosit nu maipot fi aceste probe uºor de mãsluit. Capacitatealui Licã de a anticipa cursul evenimentelor, bazatãpe justa apreciere a caracterului cuiva, începe sãdea greº. Planul pe care-l pusese la punct, “sãarunce vina pãcatului asupra lui Dumnezeu, fã-când lumea sã creazã cã a trãsnit”, se împiedicã. ªiLicã înþelege cã se luptã cu “mânia lui Dumne-zeu”. Ca atunci când, prins de Pintea ºi purtatprin Ineu, în vãzul lumii, reuºeºte sã se sume-þeascã în ciuda febrei care-l toropea, Licã îºi vaînvinge singura teamã22 ºi decide sã se sinucidãpentru a nu fi prins, “prins de mâna lui Pintea,prins cu toate dovezile” (cap. XVI). Numai cã dedata aceasta Pintea va putea sã spunã ce va vreadespre moartea lui, negând cã ar fi “scãpat”.

Acelaºi mecanism ineluctabil se însãrcinase ºicu soarta lui Ghiþã ºi, prin el, cu cea a Anei. Preaslab în faþa adversarului lui, Ghiþã renunþase laluptã ºi se lãsase în voia lucrurilor. Numai cã toateîncercãrile lui de a evita ceea ce e mai rãu eºueazã.Ca ºi în cazul lui Licã, “mânia lui Dumnezeu” îiapare evidentã atunci când desfãºurarea evenimen-telor plãnuite nu mai nimereºte “ceasul potrivit”.Tragedia erorilor începuse deja în vremea primelorascunziºuri. “Nu mã înþelegi tu, acum, când euîncep a te înþelege pe tine?!”, se mirã Ana (cap. V),dupã ce, în capitolul precedent Ghiþã îi reproºase:“Darã tu eºti bunã, Ano, ºi blândã, dar eºti uºoarãla minte ºi nu înþelegi nimic; sunt cu tine ca fãrãde tine (...) ºi, când nu mai ºtiu ce sã fac, tu te uiþila mine cu milã ºi atâta-i tot.” Gelozia Anei dupãce Ghiþã îºi reafirmase în gând dragostea pentru ea(cap. IX) este un alt contratimp care, întreþinut detãcerile celor doi23 ºi de gelozie24, îi îndepãrteazãdefinitiv 25.

Finalmente, Ana ºi Ghiþã nu mai pot ignoraaceastã avalanºã de nepotriviri ºi sfârºitul care-iaºteaptã:

“Atât dorea ºi Ana: sã rãmâie singurã cu Ghiþã.Într-un târziu însã bãgã de seamã cã Ghiþã (...) nuse mai întorsese ºi începu a se nedumeri.” - cap.XIV;

“«-Dar ce sã fac?! (...) dacã Dumnezeu nu mi-a dat gândul cel bun în ceasul potrivit. Dacã erãu ce fac, nu puteam sã fac altfel.» ªi de aiciînainte el simþea cã Ana e pierdutã ºi nu se maigândea decât la rãzbunarea lui.” - cap. XVI

“- Ghiþã! Ghiþã! De ce nu mi-ai spus-o tu mieasta la vreme?! (...) – Pentru cã Dumnezeu numi-a dat gândul bun la vremea potrivitã (...)” -cap. XVI

Ca ºi Licã, Ghiþã nu mai are decât o singurãsoluþie. Aºa se explicã hotãrârea cu care sepregãteºte sã iasã din scenã: “el rãmase câtva timpîn uºa grajdului, îºi dete seamã despre cele ce voiasã facã, apoi îºi luã pãlãria din cap, îºi fãcu de trei

ori cruce ºi plecã spre cârciumã” (cap. XVI). Estesingura datã, cu excepþia deciziei de a închiriacârciuma, când acþioneazã fãrã ezitare; în rest,purtarea lui se caracterizeazã prin imaginareaunor scenarii paralele, prin actualizarea unoralternative, ceea ce-l face sã parã “aºezat ºi pus pegânduri” când de fapt el era doar nehotãrât ºiîmpãrþit între mai multe soluþii.

Între aceºti doi oameni urmãriþi de “mânia luiDumnezeu”, care aleargã sã-ºi împlineascãdestinul, Ana nu are nici o ºansã sã scape.

*Seriozitatea adesea posomorâtã a naratorului

ar fi putut sã ducã la ratarea nuvelei. Numai cãSlavici reuºeºte, uneori când te aºtepþi cel maipuþin, sã redeseze naraþiunea ºi sã te facã sã uiþiteza, prin definiþie simplistã. Adicã sã aducã viaþaîn ficþiune. De-abia atunci apar la suprafaþaînºelãtor simplã ºi previzibilã a scrierii complexi-tatea structurii, resorturile profunde ale conflic-tului, adevãrata anvergurã a personajelor, adeseacamuflatã de ambiguitatea stilului indirect liber.Relatarea zbuciumului sufletesc al personajului seface fie de cãtre instanþa auctorialã, fie depersonajul însuºi; numai cã adesea stilul direct seînvecineazã cu stilul indirect liber, ceea ceîngreuneazã identificare vocii :

“«Ei! Ce sã-mi fac? Îºi zise Ghiþã în cele dinurmã. Aºa m-a lãsat Dumnezeu! (...)» ªi fiindcãavea un pãcat pe care nu-l putea stãpâni, el nicinu-ºi mai dãdea silinþa sã-l stãpâneascã ºi se lãsacu totul în voia întâmplãrilor. Apoi el nici nu maiera om cinstit; lumea tot îl credea rãu (...)” (stildirect, urmat de comentariul naratorului ºi de stilindirect liber)

Faptul cã naratorul omniscient alege atât dedes sã-ºi lase personajele sã se exprime direct esteo altã contradicþie care salveazã nuvela,încãrcând-o de verosimil. ªi totuºi, o anumitãposomorealã vine sã greveze asupra textului, oposomorealã de care nu mai sunt vinovate nicitezismul, nici viziunea deterministã, ci maidegrabã stilul greoi, ezitant, ºi limba stângace,poticnitã. Dar ºi în acest domeniu Slavici sedezvãluie plin de contradicþii.

Ca ºi cum autorul n-ar stãpâni anafora ºicatafora, adesea repetiþiile par sã sufoce textul, caîntr-o compunere infantilã (v. în acest sensînceputul cap. III unde apar, repetat, turme,oameni, pãstor, pagubã). Devenite uneori incantaþii(“Ana era tânãrã ºi frumoasã, Ana era fragedã ºisubþiricã, Ana era sprintenã ºi mlãdioasã” - cap.II), aceleaºi repetiþii, rãsturnate, funcþioneazã cafactori de coerenþã transfrasticã:

“aici locul e binecuvântat (...) Dar binecuvântatera locul acesta (...)

“nu mai era Moara cu noroc, ci cârciuma lui Ghi-þã. Iarã pentru Ghiþã cârciuma era cu noroc.” (cap. II)

Numai cã procedeul, destul de facil, poateuºor aluneca în ridicol: “Dar ea pleca totdeaunacu inima grea, cãci trebuia sã plece singurã ºi sã-ilase pe dânºii singuri în pustietatea aceea decârciumã.” (cap. II) sau “capra era încruntatã26,deºi ploaia spãlase sângele de pe ea. Urmele pedrum erau spãlãcite, iarã pe iarbã nici nu se vedeaude loc, fiindcã le spãlase ploaia” (cap. IX).

Slavici poate chiar cãdea în comic cu o des-criere ca aceasta: “doi cai frumoºi, dintre care însãunul era mai mare ºi altul mai mic” (cap. III).

Multitudinea subordonatelor de cauzãtrãdeazã tentaþia didacticistã, dar ºi impulsul de aexplica totul, din convingerea cã originea, cauza ºidevenirea pot fi cunoscute. E ceea ce se numeºteîndeobºte o viziune deterministã asupra lumii.Dar la Slavici un minus este de obicei compensat,în mod contradictoriu, de o altã trãsãturã.

Abundenþa structurilor comparative ºi canti-tative introduce în mecanismul strâns al deter-minismului necesarul procent de imprevizibilcare face ca aceleaºi cauze sã producã doar uneori

cam aceleaºi efecte. Se valideazã astfel, în ciudaafirmãrii determinismului, o analizã care sebazeazã pe asemãnãri ºi nu pe identitãþi.

În analiza acestor structuri nu mã voi opriasupra comparaþiilor de conformitate (ca uncopil; ca ºi când ai avea un copil înaintea ta),asupra comparaþiilor “proverbiale” sau asuprafalselor comparaþii (orbit precum era de furie),unde doar tiparul este comparativ, raportul logicfiind cauzal.

La limitã între indicarea intensitãþii (factorcantitativ) sau a calitãþii particulare (analogie) seaflã structuri conþinând “cam” ºi “oarecum”:

cam nedormit = mai obosit decât se cuveneacam peste umãr = uºor rãstitcam aspru = pe un ton mai degrabã aspru etc.Aceste structuri pot fi uneori considerate

drept litote: Pintea lasã “cam ameþit cãpãstrul dinmânã” dupã ce Ghiþã îl numeºte loazã (cap. IX).Numai cã reacþia sa (“Acu du-te, dacã vrei!”) aratãcã este profund marcat de reacþia celui pe care-lconsidera prietenul lui. De acelaºi ordin apare ºiexemplul: Ana “se cam turburã când Licã seapropia de ea”, unde putem descifra, sub pudoareaexprimãrii, repulsie ºi senzualitate (cap. IV).

“Oarecum”, aparent sinonim cu “cam”, aratãde obicei aproximarea (turnul bisericii “pierdutoarecum în umbra dealurilor” - cap. II), darexistã ºi sintagme echivoce, uneori stângace(“Pintea puse oarecum fãrã voie mâna pe puºcã” -cap. X; “îl privea oarecum pierdutã ºi speriatã debãrbãþia înfãþiºãrii lui” - cap. III), alteori chiarciudate: “(gândurile grele) o îmbãtrâniserãoarecum într-un singur ceas” (cap. VI).

Structuri de tipul “ca omul care” nu sunt niciele univoce. Cele mai multe sunt comparaþii deconformitate care sugereazã generalitatea, tradu-când, cel puþin aparent, viziunea deterministã (cutitlu de exemplu: “comisarul, ca om mai pripit”;“ca omul care-ºi aprinde casa-n cap” - cap. IX).Alte structuri cu “ca” indicã fie conformitatea, fieasemãnarea (“privind ca un copil”; ca odinioarã) 27.Desigur, în unele cazuri asemãnarea este doaraparentã: “Deodatã el sãri ca ieºit din fire inpicioare” (cap. XVI). Ne putem întreba dacã aicise redã un comportament asemãnãtor cu cel alunui om ieºit din fire sau personajul vrea sã laseaceastã impresie. În exemplul “te-am aruncat caun ticãlos în braþele lui” (cap. XVI), putem ezitaîntre lectura “am fost un ticãlos”, prin care seasumã vina, ºi ”deºi nu sunt ticãlos, am lãsatimpresia cã aº fi”, în care vina este escamotatã.Încurcate sunt comparaþiile, cum o confirmã ºiexaminarea structurilor cu “parcã” sau “ca ºicând”.

“Parcã”, uneori duplicat, induce dubiul:“Ghiþã parcã fugea de dânsa, parcã-i ascundeaceva” (cap. VI), poate ºi surpriza celui careconstantã, incredul, o schimbare, un fapt (“parcãle visase”), chiar când e vorba de propriile salefapte (“îi era parcã s-ar trezi din somn”). Se puneastfel în cauzã fie obiectul, fie subiectul, cãciobiectului i se atribuie intenþii false, determinatede starea de spirit a subiectului. Intenþii false careapoi se pot dovedi adevãrate, ca în aceastã frazãcare confirmã bãnuieli iniþial nelãmurite: “De aiciînainte el într-adevãr se ferea de dânsa”. Acestarbitrar este evident atunci când în cauzã este uninanimat sau un animal: moara “parcã stãteapustie ºi întunecatã în urma bãtrânei” (cap. XIV) ;câinii “parcã-ºi deterã cu socotealã cã au a face cuniºte oameni pacinici” (cap. V).

Concurând numeric structurile cauzale,structura cu “ca ºi când” este ºi ea polivalentã. Eapoate fi asimilatã structurii cu “ca” (“Nu vorbi cumine ca ºi când ai avea un copil înaintea ta.”), fãrãa contraria demersul determinativ. Dimpotrivã,numeroase sunt cazurile în care “ca ºi când”introduce îndoiala în câmpul realitãþii: “aruncândo privire la Pintea, ca ºi când ar voi sã-i zicã: «Asta

TRIBUNA • nr. 42 • 1-15 iunie 2004 11

þi-o spun þie!»”. Mai rar se neagã chiar realitateafaptelor: “ca ºi când (cele petrecute) nu ar fi fost”(cap. XII). Desigur, ca ºi alte structuri compara-tive sau cantitative, structura cu “ca ºi când” poatesuplini o lacunã la nivelul exprimãrii, permiþândredarea mai precisã a realitãþii, a senzaþiilor, astãrilor de spirit: “ca ºi când i-ar fi arzând cãmaºape el”; “ca ºi când i-ar fi scãpat tot sângele dinvine”; “steterã toþi trei nedumeriþi, ca ºi când ar fiauzind undeva ceva ºi ar voi sã-ºi deie seama ceera ceea ce auziserã, ºi unde, ºi cum” (cap. IX).28.

Asemeni structurii cu “parcã”, structura cu “caºi când” poate fi cel mai adesea consideratãechivocã, ca în acest caz în care se potenþeazã cu“oarecum”: “îi era ca ºi când ar fi furând oarecumacei bani” (cap. XII). Dacã în planul reflecþiei saual sentimentelor diferite interpretãri par justificate,neafectând direct sfera pozitivã a determinismului,echivocul se insinueazã ºi în domeniul experienþeiefectiv trãite, consumate: “Îºi aducea bine amintecele petrecute peste noapte; dar ºi le gândea ca ºicând le-ar fi visat ºi parcã nu-i venea sã le creazã”(cap. XIV). Este evident cã aici viziuneadeterministã este contrazisã, anulatã chiar, cã seexclude un comportament simplist, ghidat de osingurã motivare, care ar face din personaje niºtepãpuºi acþionând pe baza unui scenariu previzibil.

Afarã de “parcã”, uniform repartizat în desfã-ºurarea nuvelei, incidenþa conectorilor analizaþicreºte începând cu capitolul VIII (dupã ridicarealui Ghiþã), ceea ce este logic, cãci aici se încheieexpoziþiunea ºi începe dezvoltarea subiectului.Structurile comparative ºi cantitative sunt folositede Slavici mai ales pentru a da seamã de viaþalãuntricã a personajelor, iar lipsa unui vocabularpsihologic bogat îl încurajeazã în acest demers.Procedeul nu este infailibil, putând duce laexpresii la limita hilarului, chiar dacã inteligibileîn adevãrata lor intenþie. Totuºi, scriitura seresimte; ca ºi cum i-ar fi greu sã se fluidizeze,discursul se imobilizeazã uneori ca în faþa unuiobstacol pe care nu-l poate depãºi, nici ocoli.

Astfel de procedee constituie totuºi o ieºiredin impas, impasul fiind aici supralicitareapuþinelor cuvinte ºi expresii la îndemâna autoru-lui. Slavici foloseºte ºi rãsfoloseºte acelaºi cuvânt,nepãsãtor la monotonie, nepreocupat de invenþie.Involuntar, prin supralicitarea unor cuvinte,reuºeºte sã valorifice polisemia unora dintre ele.“Gânduri”, de exemplu, apare mai mult decâtpluralul lui “gând”; ambele forme ale cuvântuluiimplicã o varietate de sensuri, uneori în com-binaþie cu un adjectiv sau integrate într-o turnurãautomatizatã: gânduri bune/rele/grele/deºarte;deºteptat printr-un gând care-i lumineazã totcapul (revelaþie); pus pe gânduri, implicândreflecþia, dar ºi ezitarea; gândurile se schimbã, segrãmãdesc, tulburã, muncesc, cuprind, stãpânescomul care poate sã se ºi împace cu ele. Gândulcel bun e un plan înþelept sau un semn divin, celrãu, o obsesie, o ispitã, o dilemã. Este uimitor ceface Slavici cu un singur cuvânt, care acoperãrând pe rând sfera reflecþiei ºi a moralei. Osituaþie comparabilã apare ºi în cazul lui pãcat-pãcate, pluralul mai mult decât singularulilustrând polisemia (viciu, slãbiciune, defect).

*Fãrã sã merg aºa de hotãrât ca George Mun-

teanu în direcþia unei psihologii abisale, este in-discutabil cã nuvela lui Slavici este mult mai sub-tilã decât interpretarea sa în sensul “setei de îm-bogãþire” o lasã sã se vadã. Putem vorbi aici, ca ºiîn Mara, de o “reuºitã paradoxalã” ale cãrei cauzenu le-aº identifica neapãrat în eliberarea autoruluide “propriile obsesii ºi refulãri”29. Dorinþa la felde încãpãþânatã a lui Licã ºi Ghiþã de a-ºi învingeadversarul duce la catastrofa finalã, oricare ar fimobilurile care o determinã. Textul are o deschi-dere suficient de mare pentru a valida diverse in-terpretãri, fie cã merg în sensul unei analize “so-

ciologice”, “abisale” sau al unui conflict “cutural”(sedentar/nomad). Chiar moartea protagoniºtilor -mistuirea prin foc, sinuciderea deghizatã în înec,imaginea naturii capabile sã resoarbã rãul - permiteinterpretãri foarte diverse pentru aceastã “foartecurioasã ºi interesantã nuvelã a lui Slavici”30.

n

Note1. Sensul vechi al cuvântului avariþie, “iubire excesivã

pentru bani, pentru acumularea de bogãþii”,existent ºi în cuvâtul arghirofilie, s-a estompat,lãsând sã se dezvolte mai ales sensul de“zgârcenie”.

2. “Marile crescãtorii de porci în pusta arãdanã ºimoravurile sãlbatice ale porcarilor au ceva dingrandoarea istoriilor americane cu imense preeriiºi cete de bizoni.” - Istoria literaturii române de laorigini pânã în prezent, 1941, p. 450.

3. Existã câteva notaþii despre Ana ºi despre Ghiþã,care însã nu se constituie în adevãrate portrete.

4. Românii din Ardeal , 1910, pp. 17-18, citat de P.Marcea, Ioan Slavici, Facla, 1978, p. 257.

5. Sã ne reamintim strigãtul disperat al lui Ghiþã:“Gândeºte-te cã tu m-ai fãcut sã nu mai am multede perdut, ºi bagã de seamã sã nu mai perd ºi celece am!” Licã ignorã finalul acestei avertizãri (“Sã-þifie fricã de mine!” - cap. V), prea încrezãtor înmetoda sa de stãpânire a celorlalþi prin slãbiciunealor: “În inima omului poate sã fie oriºice, destulnumai sã simþã cã vai ºi amar de el daca nu-miface pe plac.”

6. “Tu eºti acela care se pleacã înaintea lui ca oslugã.”, îi reproºeazã aceasta (cap. XIV).

7. Prea adesea ceea ce în francezã este numit “amourpropre”, valoare fundamentalã pentru o societateliberalã, este judecat drept un comportamentblamabil, “trufie”, “vanitate”, “semeþie” fiindnume diferite pentru unul ºi acelaºi pãcat.

8. “Cinstit nu e decât omul care a astupat gurile rele,pre care nimeni nu-l poate grãi de rãu fãrã de a seda de ruºime: cinstea e sila pe care le-o facioamenilor rãi de a te socoti om între oameni. Eunu mai pot sili e nimeni sã nu le zicã copiilorãstora: «Tatãl vostru e un om ticãlos!»” – cap. XII.

9. Acest dialog poate fi pus în paralel cu cel la primeitentative de supunere a lui Ghiþã: “Þi-e fricã ºi nuþi-e ruºine sã-þi chemi oamenii în ajutor. – Seînþelege cã nu, rãspunse Licã zâmbind. Mi-ar firuºine dac-aº fi venit fãrã dânºii la tine.” – cap. V.

10. “Licã e însã om rãu din fire”, intuieºte bãtrâna(cap. XIV). Ana însãºi îl descrisese ca “om rãu ºiprimejdios”, ca “om pãtimaº” (cap. VI).

11. Sfaturile sale au aceeaºi eficienþã ca cele dateEmmei de pãrintele Bournisien - Doamna Bovary ,partea a II-a, cap. VI. Desigur, intenþia explicitironicã a lui Flaubert nu se regãseºte nicidecum laSlavici.

12. Slavici spune cu pudoare cã “odinioarã (Ghiþã)credea cã omul poate sã facã ºi sã desfacã; acum

simþea cã totul vine cu întâmplarea ºi semulþumea cu puþinul bine de care avusese parte”– cap. XII ; folosirea trecutului în ultimapropoziþie marcheazã schimbarea de mentalitate apersonajului, revenit la o concepþie desprefatalitate care îl reapropie de bãtrânã. Dealtminteri, existã în nuvelã o dialecticã fatalitate /liber arbitru subtil afirmatã de ezitãrile lui Ghiþã,când încã convins de posibilitatea de a acþionaeficient, când simþind mecanismul constrângãtoral sorþii (“ªi fiindcã avea un pãcat pe care nu-lputea stãpâni, el nici nu-ºi mai dãdea silinþa sã-lstãpâneascã ºi se lãsa cu totul în voiaîntâmplãrilor.” - cap. XIV)

13. “Ana nu-i putea suferi pe aceºti câni ºi se supãraatât de mult când bãtrâna zicea cã e bun cânele lacasã, fiindcã omul poate sã doarmã mai liniºtitcând se ºtie pãzit de niºte câni buni. Aºa era (...)” -cap. IV.

14. Citat de D. Vatamaniuc, Ioan Slavici - Operaliterarã , Ed. Academiei R.S.R., 1970, p. 66.

15. “Rãul e în oameni, ºi numai în oameni, careabuzeazã, risipesc, le stricã toate, se încurajeazãunii pe alþii în relele apucãturi ºi se duºmãnescîntre dânºii.” - Educaþiunea raþionalã, citat de P. Marcea, Slavici , p. 147

16. “Rãi sunt oamenii toþi, unii mai mult, alþii maipuþin, dar toþi sunt rãi, cãci îþi sunt ºi se simt maipresus de toate ei înºiºi, stãpâniþi mereu desentimentul conservãrii individuale ºi de seteabunei vieþuiri a lor.” - ªcolile noastre sãteºti, citat deP. Marcea, op. cit., p. 147.

17. V. în D. Vatamaniuc, Ioan Slavici - Opera literarã ,pp. 27-30, comentariile legate de influenþa luiConfucius asupra lui Slavici, care îºi puneamprenta asupra operei sale ºi îi modeleazã idealulpolitic.

18. Închisorile mele, pp. 7-8, citat de P. Marcea, op. cit.,p. 40.

19. Fapta omeneascã , p. 1131, citat de P. Marcea, op. cit. ,p. 40. Fraza bãtrânei, “E multã nenorocire în lumeºi oamenii ºi-o împart între dânºii; dacã þi-a cãzuto parte mare, ºi bãtaie de cap, ºi sfat, ºi bogãþie, ºimãrire lumeascã, ºi toate sunt în zadar.”consoneazã cu adagiul confucianist : “Pentru viaþãºi moarte este soarta; averea ºi faima depind de cer(Tian).”

20. Naratorul foloseºte expresia “a se lãsa în voiaîntâmplãrilor”, deci a renunþa la propria voinþã deacþiune.

21. “... pe Licã îl poþi speria cu o vorbã, dar nu-l poþistârpi, fiindcã el nu e om singur, ci un întreg rândde oameni, din care unii se rãzbunã pe alþii” - cap.XI.

22. “Dar el nu putea sã moarã; de nimic nu îi era maifricã decât de moarte: ar fi voit sã trãiascã mult ºilung, cât þine lumea, ca sã scape de viaþa cealaltã(...)” - cap. XV.

23. “De aici înainte el într-adevãr se ferea de dânsa,iarã ea îºi dedea silinþa sã nu-l supere.” - cap. VI;“Ana însã era adânc jignitã: ea ar fi dorit sã aflemai mult, se simþea în drept a cere sã ºtie tot ºi nuputea sã-l ierte pe Ghiþã pentru lipsa lui deîncredere.” - cap. XIV.

24. “Ce cautã femeia asta aici?! (...), ce cautã?Muierea, ce cautã? Ce vrei tu sã faci din casamea?!” - cap. IX; “Ghiþã rãmase o clipã ameþit,apoi se depãrtã iute, ca sã nu mai vazã.” - cap. XIV.

25. “(...) era greu sã vazã ºi-l durea inima când simþeacum Ana scapãtã din ce în ce în gândul sãu” - cap.XIV.

26. Murdarã de sânge.27. Conformitatea poate fi redatã ºi prin “precum”

sau “cum” (“Uþa juca cum se joacã la cârciumã”);în exemplul “cum ai vorbi cu o slugã” estemarcatã asemãnarea; de remarcat diferenþa deformã verbalã între cele douã exemple.

28. Limba a automatizat numeroase comparaþii, pecare le-am numit “proverbiale”, abundente dealtminteri la Slavici: galben ca ceara, roºu ca racul,roºitã ca bujorul, ca ºi copoul (copoiul), blând caun mieluºel, se juca cu el cum pisica se joacã cuºoarecele, tremuri ca frunza de mesteacãn, ºedeaca pe spini, dragã ca lumina ochilor.

29. G. Munteanu, Slavici, necunoscutul, Gazeta literarã, 6iunie 1968.

30. Maiorescu cãtre Iacob Negruzzi, scrisoare din 23octombrie 1881.

12 TRIBUNA • nr. 42 • 1-15 iunie 2004

Pentru a doua oarã, bursier în capitalavalsului ºi a...bombonelelor Mozart. Oprimãvarã plinã de mofturi ºi surprize...

climaterice. Vînt ºi soare, rãcoare umedã ºicãldurã uscatã, autocare cu turiºti de toateculorile, valsuri în faþa primãriei, cîini tãcuþi oridebordînd de energie, pãsãri ciripind vesel, mimiºi cîntãreþi de stradã....Întîlniri cu prieteni maivechi. Noi cunoºtinþe. Atelierul pictorului,scriitorului ºi actorului Peter Ivan Chelu.Atmosferã de Ev Mediu, de laborator alchimicprintre tablouri uriaºe, cu personaje fabulatorii,pãpuºi ºi mãºti, alambicuri, aburi de copal,sandarak, styrax, tonka ori sînge de dragon...Popasuri în Grinzing cu poetul Hans Dama,degustînd vinuri de culoarea soarelui crud,povestind despre poezie ºi ...femei. (O asociaþiecît se poate de fireascã...). Pe terase vieneze,alãturi de poeta Cristina Huber. Spectacole deteatru la „Pygmalion”, condus de românul ToniGeirud ori la Teatrul Brett, înfiinþat de NikaBrettschneider ºi Ludvik Kavin, doi cehi caresemnaserã Charta 77 dupã care au fost nevoiþi sã-ºi facã valizele ºi... sã schimbe decorul.Plimbãri solo, fãrã vreo þintã ºi fãrã hartã,încercînd sã mã conving cã singurãtatea este,uneori, binevenitã...

La Societatea Austriacã pentru Literaturã amplãcerea sã-i reîntîlnesc pe dr. Helmuth Niederleºi dr. Manfred Müller. Discuþii lejere, printrerafturile sufocate de cãrþi ºi reviste, în birouriledevenite neîncãpãtoare. Manfred Müller e tînãr,specialist în lingvisticã, angajat aici de cinci ani,plin de idei, de iniþiative, uneori sceptic în ceea cepriveºte finanþarea actelor culturale.

Helmuth Niederle s-a nãscut în 1949 laViena. A urmat studii de etnografie, sociologie ºiistoria artelor. A fãcut cãlãtorii de studii înIndonezia, Filipine, Africa de Sud. E colaboratorla numeroase reviste de specialitate. Traducãtordar ºi autor de volume de prozã. Printre altefuncþii, dr. Helmuth Niederle estevicepreºedintele PEN-Clubului austriac,membru în conducerea Societãþii Austriecepentru Literaturã ºi reprezentantul comitetuluiinternaþional „Writers in Prison” în Austria.Dialogurile mele cu cei doi (care împart acelaºibirou..) s-au nãscut aproape spontan... Letranscriu, în continuare, încercînd sã respect cîtmai exact „intenþiile” de exprimare ale fiecãruiaîn parte.

n Dr. Helmuth A. Niederle

“…o întrebare care þipã dupã uneseu….”

– O importantã parte a activitãþiilor Dumneavoastrãeste dedicatã aºa numitei “literaturi a închisorilor”.Cum aþi ajuns la aceastã “temã”, care au fost motivaþi-ile?

– Nu a existat o “scînteie” iniþialã, vreun ºocanume. A numi exact momentul cînd a început,pentru mine, interesul faþã de scriitorii care erau

urmãriþi ori închiºi, care sufereau de pe urmaconvingerilor lor politice, mi-e imposibil. Pentruunul care citea tot ce-i cãdea în mînã, pentru careliteratura era fascinantã, a fost doar o problemã detimp ca oamenii care se aflau în “spatele” prozeiºi a liricii sã-i trezeascã interesul ºi dincolo detextele în sine. Repede urma sã pricep cã existauautori care erau urmãriþi datoritã muncii lor, acreaþiei lor, în ultima instanþã. Îmi amintesc cã pela sfîrºitul anilor ’60, Manes Sperber, chiar aici înincinta Societãþii Austriece pentru Literaturã, vor-bea despre responsabilitatea scriitorului. Atît deserios, de grav, de profund, încît ea puteapretinde, în ultimã instanþã, datoritã con-secvenþei, chiar viaþa creatorului. În încercarea dea ajuta – din pãcate, în marea majoritate acazurilor, nu se poate decît încerca… – am fãcutcîþiva paºi concreþi, ºi anume de a trezi interesulfaþã de “istoriile fãrã glorii” în spaþiul german:prea mulþi erau cei care erau nevoiþi sã-ºipãrãserascã þara din motive politice ori “de rasã”.Abia dupã garanþia ºanselor, dupã cum se maiplîng, uneori în alte þãri dar, în parte, ºi în altecontinente, au reuºit scriitorii germani sã setranspunã în situaþia de a supravieþui timpurilorbarbare ale hitlerismului. Emigranþii care ausupravieþuit acelor vremuri înfiorãtoare, potdepune mãrturii despre ceea ce li s-a întîmplat.Fãrã creaþiile ori mãrturisirile lor, am avea multmai puþine declaraþii la dispoziþie care sã ne þinãtreaz spiritul împotriva tendinþelor totalitare.Însã nu doar din acest motiv avem noi, în spaþiulgerman, un “sentiment de vinã”: trebuie sã ofe-rim fiecãruia o ºansã de a supravieþui, ca mai tîr-ziu ei sã depunã mãrturie despre timpurile despaimã ºi de întuneric pe care le-au trãit în þãrilelor, despre chinurile îndurate ori care le maiîndurã. În ideea cã “cine salveazã un om, salveazãîntreaga omenire” încerc ºi eu, cu mijloaceleavute la dispoziþie, sã arãt, sã vorbesc, sã demon-strez colegilor, prietenilor, cititorilor despre ceicare nu au avut norocul, precum noi acum, sãspunã tot ceea ce le convenea, sã-ºi mãrturiseascã,deschis, convingerile…

– Literatura “închisorilor” are anumite trãsãturi“specifice” care o disting de “cealaltã” literaturã?

– Textele scrise în închisoare sînt la fel dediverse precum sînt cei închiºi…Desigur, existãautori care tematizeazã practici inumane (torturi,schingiuri…) care scriu despre persecuþie,umilire. Dar existã, din belºug pot spune, o lite-raturã care e, explicit, de partea “vieþii”. Adicã,mai simplu spus, abordeazã teme general umane.Mulþi scriu despre oamenii pe care-i iubesc, carele-au dat puteri sã reziste, de exemplu. “Trãsãturispecifice” ale unei asemenea literaturi care sã seafle într-o “opoziþie” faþã de cealaltã literaturã,scrisã în libertate, e mai complicat de descoperitºi þine, pînã la urmã, de interpretarea personalã.Întrebarea Dumneavoastrã þipã dupã un eseu…pecare încã nu l-am scris…

– Îmi puteþi numi cîþiva dintre cei mai reprezenta-tivi scriitori din aceastã categorie?

– Prefer sã nu o fac. Exemplele din zileleîntunecoase ale real existentului socialism sîntpentru fiecare, în parte, familiare. Nu rareori am

vãzut ºi noi cã scriitori eliberaþi au suferit o dra-maticã schimbare a personalitãþii, ceea ce fudestul de trist deoarece s-ar fi dorit ca numeleunor creatori de rezonanþã internaþionalã, cunos-cute încã înainte de a ajunge în libertate, sã fiefolosite în lupta de apãrare a celorlalþi tovarãºi desuferinþã rãmaºi dincolo de gratii, a putea faceapel, cu ajutorul lor, la cei care þineau cheilecelulelor în mînã…

– O asemenea literaturã are un impact mai puternic,mai deosebit, asupra cititorului, sã zicem cel puþin dinpunct de vedere sentimental?

– În parte am rãspuns la aceastã întrebare.Temele sînt, în mare parte, general umane, chiardacã spectrul închisorii ori al persecuþiilor poateplana ºi asupra unui ciclu de poezii de dragoste.Cãci s-au scris minunate poezii de dragoste înînchisoare…

– Iar la noi în România, un excelent om de litere,Nicolae Steinhardt, a scris chiar un … Jurnal al feri-cirii…

– Vedeþi? S-ar putea ca asupra cititorului sã seproducã, la începutul lecturii, cînd aflã cã respec-tivul autor a scris în închisoare ori în alte condiþiivitrege, un impact emoþional mai puternic ºi tex-tul, frazele, cuvintele, înºirate de el sã fie citite ºipercepute cu altã intensitate dar, în cele din urmã,dacã nu este vorba, mã repet, despre lucruri careþin strict de aparatul de opresiune, aceastã literaturãintrã în rîndul…literaturii în sine, fãrã alte anexe…

– Se poate spune cã autorii din închisoare au fostpersonalitãþi puternice, distincte?

– Cine poate afirma cu tãrie, ce înseamnã“personalitate distinctã”? Salman Rushdie, careani de-a rîndul a trãit sub ameninþarea cumoartea, este, sigur, o personalitate distinctã.Cine se poate de asta îndoi? În ultimii ani, jur-naliºti care scriu doar în ziare locale din þãri aflateîn Africa, Asia ori America Latinã, despre domniabunului plac al “puterilor” – familii sau clanuri,care-ºi abrogã, singuri, drepturi nelimitate ºinecontrolate – sînt în cel mai mare pericol, adeseafiind pur ºi simplu lichidaþi, dacã nu þin cont deavertismente. Cine poate susþine cã personalitateaunor asemenea jurnaliºti “locali” n-ar fi una pu-ternicã, distinctã?

confluenþePrimãvarã vienezãn Radu Þuculescu

TRIBUNA • nr. 42 • 1-15 iunie 2004 13

– Uneori, o þarã întreagã era o adevãratã închisoare,cu gratii invizibile. Scriitorii care au scris în asemeneaþãri, pot intra ºi ei în categoria scriitorilor “dinînchisoare”..?

– În “Caselist”-ul care apare de douã ori pean, editat de comitetul internaþional al “Writtersin Prison”, se aflã state de diferite constituþii,unele lîngã altele, de pe toate continentele. Multedintre þãrile desprinse din fosta URSS se aflã peaceastã listã, multe africane, arabe ºi latinoameri-cane îºi gãsesc aici locul. De remarcat cã aproapeîn fiecare dintre aceste þãri, existã scriitori perse-cutaþi ºi scriitori care nu au nici o problemã cuautoritãþile. Graniþa de la care un stat ori o legepermite aruncare în închisoare a celor ce-ºi afir-mã, deschis, convingerile ºi pînã la ce punct e to-leratã o criticã, nu se poate, cu exactitate trasa înfiecare þarã la fel. Sigur e însã cã autorii persecu-taþi, nu suferã aceste persecuþii strict datoritã tex-telor literare pe care le scriu ci ºi datoritã feluluicum se comportã în viaþa de zi cu zi. Probabilconteazã ºi anturajul personal al autorului ºirelaþiile sale cu cei puternici, care decid. În Cuba,ca sã dau un exemplu, apare literaturã cu accentecritice la adresa situaþiei actuale iar autorii nupãþesc nimic ºi existã alþi autori a cãror criticã nue cu nimic mai durã ºi totuºi sînt persecutaþi. Cualte cuvinte, într-un anumit mod se poatesupravieþui ºi în condiþii politice aspre, ca intelec-tual. Alta e situaþia cînd elita puterii aparþine uneiprecise grupe etnice iar scriitorul ori intelectualulunei etnii asuprite. În America de Sud adeseaconflictul social e subordonat unui conflict etnic.De exemplu, puternice conflicte între urmaºiieuropenilor ajunºi aici ºi indigenii. Atunci autoriiindigeni de texte literare pot fi uºor puºi suburmãrire, persecutaþi, închiºi ori chiar lichidaþi. ªipentru a rãmîne în perimetrul latinoamerican: nudoar statul e cel care ia în vizor autori ci ºi armataºi formaþiunile paramilitare care apãrã intereselediverselor grupãri, ale ºefilor de clanuri mafiotecare se ocupã cu droguri, ori formaþiuni deguerilã care de mult au uitat pentru ce au începutsã lupte…Într-o asemenea þarã, într-adevãr, numai existã închisori, este ea o mare închisoarecare construieºte ºi gratii ideologice cu o mulþimede celule, ca într-un fagure…Ceva asemãnãtor sepetrece ºi în þãrile unde conducerea luptã cu toateputerile împotriva tendinþelor fundamentaliste.Intelectualii pot fi atacaþi de ambele partide, pen-tru cã fiecare are impresia cã persoana respectivãe angajatã în tabãra adversã ºi atunci nu poate fi

decît un prezumtiv duºman. Algeria e un exem-plu în acest sens.

– ªi despre România ce ne-aþi putea spune?

– Nimic…momentan. Pentru cã am planuri,literare, desigur, în acest sens ºi voi veni cît decurînd într-o anumitã zonã a Transilvaniei undesper sã ne întîlnim din nou.

– Ne vom întîlni, cu siguranþã.

* * *

n dr. Manfred Müller

“Din pãcate, despre literaturaromânã ºtim foarte puþin…”

– Descrieþi-ne profilul Societãþii Austriece pentruLiteraturã.

– Societatea Austriacã pentru Literaturã a fostfondatã în anul 1961 de cãtre binecunoscutulpublicist ºi literat Wolfgang Kraus cu cîteva clarescopuri: sã fie prezentate noile apariþii editorialeaustriece; încercarea de a-i readuce acasã pe scri-itorii care au emigrat din cauza naþionalsocialis-mului ºi, un al treilea punct în program, încer-carea de a pãtrunde dincolo de cortina de fierprin invitaþii ºi oferte de burse intelectualilor dinstatele estice. Aceste puncte, societatea noastrã le-a realizat cu succes, pot afirma acum, dupã oevaluare concretã de datelor. Cu timpul, desigur,scopurile s-au modificat. Numãrul emigranþilor ascãzut, pe de o parte, apoi cortina de fier a dis-pãrut ºi a apãrut o nouã situaþie politicã inter-naþionalã. Astãzi, societatea noastrã este activã înpatru direcþii: informatoare avizatã a celor mairecente apariþii editoriale austriece cu bibliografiipuse la punct, ofertantã de burse pentru tra-ducãtori specializaþi în literaturã, organizatoare deîntîlniri literare internaþionale ºi partenerã pentrucei interesaþi de miºcarea artisticã literarã austri-acã. Cu toate cã numãrul de acþiuni a crescut, înmod paradoxal, numãrul celor interesaþi a începutsã scadã. Dacã în l970 participau la lecturile pu-blice ale autorilor în jur de 70-100 de persoane,astãzi nu ajung în sãlile respective mai mult de30… Aceastã situaþie ne face sã schimbãm“punctele de greutate” ºi sã ne orientãm spre un

serviciu de informaþii în domenii diverse ce þin,evident, tot de culturã ºi de artã, în general.Societatea este finanþatã de guvern, secþiunea cul-turã.

– Cît credeþi cã mai are nevoie tînãra generaþie deliteraturã?

– Literatura este azi omniprezentã. PrinInternet, tinerii se confruntã cu o cu totul altã“tehnicã” culturalã, metodã de propagandã, o cutotul altã percepþie. Din acest punct de vedere,literatura e mai prezentã ca oricînd. Pe de altãparte, cred cã aceastã “lãrgire” duce la o trivi-alizare. Nu cã s-ar scrie mai puþine cãrþi pre-tenþioase dar acestea riscã sã se piardã în numãrulmare de publicaþii ºi sînt greu de gãsit ori deremarcat. Acest aspect devine tot mai grav iarpentru unii autori chiar o problemã desupravieþuire. ªi nu doar pentru autorii tineri.Un rãspuns concret la întrebare e greu de dat.Sau poate nici nu-i aºa greu. Una peste alta, lite-ratura e la fel de importantã (ori de neimportan-tã…) cum a fost dintotdeauna. Unii cred cã enevoie de ea, alþii nu.

– Cum debuteazã un tînãr azi în Austria?

– În special în reviste dar ºi în antologii ºi, dincînd în cînd, în cotidiene. Rar se debuteazã, de labun început, cu un volum. Existã reviste, unelerenumite, care au girul de a lansa tineri autori.

– Ce legãturi aveþi cu România?

– Existã o listã întreagã cu scriitori românicare au lecturat în cadrul societãþii noastre ori auþinut conferinþe. Dintre aceºtia amintesc cîþiva, înordine alfabeticã: A. E .Baconsky, Ana Blandiana,Nina Cassian, E.M.Cioran, Karin Dittrich, FranzHodjak, Eugen Ionesco, Mariana Lãzãrescu,Hans Müller, Herta Müller, Marin Sorescu,Nichita Stãnescu, Petre Stoica, Radu Þuculescu,Cornel Ungureanu, Joachim Wittstock… Deasemenea, Societatea Austriacã pentru Literaturãare grijã de bibliotecile austriece din Bucureºti ºiTimiºoara…

– Ce se ºtie despre literatura românã, mai mult orimai puþin contemporanã?

– Din pãcate, despre literatura românã ºtimfoarte puþin. Poate nu sîntem doar noi de vinãpentru asta. Cu excepþia literaturii germane dinRomânia, ca de exemplu Herta Müller, FranzHodjak ori Arnold Stadler. Dar aceºtia adesea sîntsocotiþi ca fãcînd parte din literatura germanã ºi,tot mai rar, asociaþi cu România. Un procesfiresc, ireversibil. Dar, eu sînt tînãr ºi mai amsperanþe…

– Speranþe mai am ºi eu, cã ele mi s-au transmisdin moºi strãmoºi, fãrã nici o perspectivã vizibilã definalizare…Oricum, aºtept sã ne reîntîlnim, dacã nu lavreo lecturã cu public tot mai restrîns, mãcar într-unlocal unde a stat la masã ºi Franz Josif dar ºi Händel.Ori la un vals în faþa primãriei. Mulþumesc.

Viena, aprilie 2004n

14 TRIBUNA • nr. 42 • 1-15 iunie 2004

n Andreea Alexe Premiul revistei Tribuna la Concursul depoezie ”Aron Cotruº” – Mediaº, mai 2004

IndividualitateÎntre timp ºi spaþiu sunt alergatã de vocaleMii ºi sute se aruncã asupra meaEu nu sunt.

Ele încurcã literaturaSubjugã lacrimile fiinþei umaneSugereazã precipitaþii abundenteDe creaþie.

Dar vântul atemporal a introdusCreaþia poetuluiÎn manualul ºcolar.

Îmi doresc de ziua meaTRIUNGHIUL ATEMPORALITÃÞII.

Puzzle în oglindãRãsturnatã în oglindã scanez consecvenþa cubismului

sintetizând concepþia antitradiþionalã.Negrul albastrului percepe iluzia oglindirii

dar refuzã pãtrunderea realului.

Paralelismul fragmentar al materialuluisupune apostroful virgulei.

Înghite identitatea ºi o multiplicãîn ape de flãcãri.

(vibrante la cuvânt)

..............................................................................Ating rotunjimea albului, dar pãtrund în roºu

sunt inundatã de roºu ºi orbitã de oranjiluzia galbenului se pierde în verdele albastrului

care se spalã în indigoul negrului.

Zbor absurdNãscut sub inspiraþia momentului:comerþul literelormã face sã mã sufoc în propriul trup.Doar poveºtile centenare mai pãtrundca vântul prin urechiIar eu, sã nu dezmint origineaLe consum precum fructele proaspete.

Acest elixir laxativaduce tot atâtea incertitudinicâte evidenþe.

Bagajemi-am rãtãcit bagajul de cunoºtinþeîntr-o garã pierdutã de lumeam uitat unde.

Renunþ la polisemii, vreau sã mã gãsescvreau o caracterizarecu enumeraþii ºi epitete,metaforele-mi astupã urechileSUNT PREA ZGOMOTOASEVreau sã ascult informaþiile de punctualitateºi sã-mi regãsesc grafia numelui

rotunjitã pe perete.

Urlete stridenteForþe iremediabile schimbãCoordonata timpului.

Din producþia de gheaþã a prezentuluiam ales un pahar – pentru sezonul ploilordar mi s-a lipit mâna de elºi am rãmas fãrã piele....

Bãtãlia muºtelor de mãtaseModelarea unei aripi e inesteticãSfâºierea fulgilor e o infamieIar aplicarea metodei inesteticismului

E amprenta definitorie a prostului gust.

Fundalul articolului de tip eºantionAre o configuraþie strict determinatãRelativismul pixeazã paradoxul

Lui a fi fãrã sã fii.

Aripa inesteticã e o cauzã fãrã efectSau un efect fãrã cauzã?

Dar paradoxul muºtelor de mãtase e cel al non-efectului ºi al non-cauzei

Deci, aripa tip eºantion e doar iluzia mândriei.

Prinsã într-o bulã a iluziei, aripadevine o chestiune fãrã de efect, ºi fãrã de cauzã.

Dar bãtãlia muºtelor de mãtase continuã.

Defilând în culorile sumbre ale patosuluimuºtele preamãresc aripa.

Multiplicatã în mii de exemplareDevine un hiperonim.

n

Dragi cetãþence ºi cetãþeni ai urbiei nostrestrãvechi. Ascultaþi-mã cu atenþie, cã voifi scurt ºi concis, nu lãbãrþat ºi haotic

precum au fost ºi sînt alþii. Eu sînt Nini Gagu,ºeful Partidului Oamenilor Cinstiþi. A sosit vre-mea ca cinstea, cu litere mari ºi lucioase, sã intreîn politicã. În conducerea destinelor oamenilor ºial localitãþilor acestei þãri care a suferit destul depe urma minciunii ºi a corupþiei. Nimeni, pînãazi, nu v-a vorbit deschis ºi cinstit. Toþi citesc dis-cursuri ticluite acasã, de cãtre alþii, ºmecheri careau ºcoli înalte unde au învãþat cum sã fraiereascãmasa largã a cetãþenilor, sã le gîdile burþile dîndu-le impresia cã-i vor sãtura, dacã vor fi aleºi. Mintde îngheaþã sîngele în vene, dar o fac cu zîmbetulpe buze ºi-n ritmuri de muzicã sãltãreaþã, aburindgîndirea robustã a poporului. Pînã aici le-a fost.

Eu am venit în faþa dumneavoastrã deschis,fãrã hîrtii de pe care sã citesc ca un robot bãgat înprizã. Eu vã vorbesc ca ºi cum ne-am afla la ohalbã de bere, la o vastã masã rotundã, unde toþiavem drepturi egale dar, pînã la urmã, trebuie sãse aleagã cineva care sã conducã. ªi acum a sositmomentul, dupã atîþia ani de rahat, sã ascultaþispusele unui om cinstit care nu are de gînd sã

mintã. Cu cinstea, pînã la urmã, reuºeºti sã facicele mai grozave lucruri, sã realizezi minuni.Dacã eºti, de la bun început cinstit, le vorbeºtioamenilor direct, deschis, fãrã ocoliºuri ºi ter-tipuri de intimidare, de înduioºare, de pãcãlealãsentimentalã. Nu!

Cetãþencele ºi cetãþenii au acum ocazia de avedea, în carne ºi oase, un om cinstit. De aceea,ascultaþi-mã cu atenþie. Vã spun cinstit, de la bunînceput. N-am sã astup gropile din asfalt, nu voiconstrui blocuri pentru tinerii cãsãtoriþi, n-am sãdau abonamente gratuite pensionarilor, nu voipermite investitorilor strãini sã punã piciorul înoraºul nostru, nu voi aloca fonduri pentru admi-nistrarea parcurilor ºi pentru curãþenia oraºului,nu voi steriliza nici un cîine, nu voi ajuta nici oinstituþie culturalã, nu mã va interesa soarta celorrãmaºi pe strãzi, nu voi face nimic din tot ceea cepromit, de ani de zile, toþi ãia care vor sã-ºi punãfundul în scaunul de conducere. Eu, cel puþinrecunosc de la bun început, de aceea un aseme-nea om trebuie votat. E un individ simplu cu unsuflet curat. Poate fi modelat de oamenii din jurcare sînt ºi ei cinstiþi, poate sã miºte munþii dinloc, ori mãcar dealurile dacã munþi nu sînt.

Dupã cum vã daþi seama ºi auziþi, e pentruprima oarã cînd un candidat apare, cinstit, în faþaalegãtorilor. Asta ar trebui sã vã punã pe gînduri.În sens pozitiv, desigur. ªi mai trebuie sã mãr-turisesc ceva, la fel de cinstit ºi de important. Sîntsingur, nu am familie, nu am nevastã ºi copii penumele cãrora sã fac tot soiul de afaceri mai multori mai puþin dubioase. Sînt singur cuc, deci potfi al cetãþencelor ºi al cetãþenilor în totalitate, mãpot lor dedica trup ºi suflet. Membrii partiduluimeu pot confirma cele afirmate de mine. Þaraasta are acum cel mai mult nevoie de oamenicinstiþi care sã spunã lucrurilor pe nume. Care sãrecunoscã tot, de la bun început. Nu care sã deailuzii bietului popor, pentru ca mai tîrziu sã-l lasecu buzele umflate. De zeci de ani ni se umflãbuzele, de cîte minciuni am îndurat, ca proºtii.Iatã, eu, mi-am dezgolit sufletul în faþa voastrã, v-am mãrturisit cinstit cã nu voi face nimic ºi toþicei care se simt cinstiþi, sã mã voteze ºi sã-mi fiealãturi. Cu cinstea le vom da în cap tuturor rãu-voitorilor. Cu ea, departe vom ajunge. Cinsteavom bãga-o în Europa ºi cu ea ne vom distinge,dragi cetãþence ºi cetãþeni. Atît am avut azi de zis!Mîine, precis, voi declara altceva!

n

ex abrupto

Discurs electoraln Radu Þuculescu

poezia

TRIBUNA • nr. 42 • 1-15 iunie 2004 15

Roger Scruton, filosof, scriitor, publicist,compozitor, realizator de emisiuni de tele-viziune ºi editor britanic (citez din pagina de

gardã a volumului) este autorul unei recente, pro-vocatoare perspective asupra globalizãrii ºi ame-ninþãrii teroriste. Scrisã într-un stil alert care evitãtehnicalitãþile problemei, cartea lui Scruton con-trasteazã dimensiunile globalizãrii cu cele aleterorismului într-un mod în care, din multiplelefaþete ale conflictului / conflictelor modernitãþiisunt propuse douã, cea a loialitãþii faþã de tradiþie,ºi cea a disoluþiei inevitabile a acestei loialitãþi,determinatã de realitatea multiculturalã a lumiiprezente. În acest fel este reactualizat nu numairealismul ciocnirii dintre civilizaþii, ci sunt recapi-tulate cauzele discrepanþei culturale adânci dintredouã lumi antagonice, cea vesticã ºi cea islamicã,între care confruntarea latentã ori manifestã a fostpermanentã. Momentul recapitulãrii este ocazionatinevitabil de terorism în ansamblul globalitãþiiculturale în care modelele culturale sunt angrenateîn ceea ce se cheamã „o lume policentricã“ . Eadevãrat însã, cã relaþionarea culturalã este tranºatãde Roger Scruton tezist, de unde perspectivainferioritãþii „restului“ faþã de Vest. Globalizarea, înversiunea ei cea mai recentã, este privitã de autorca expansiunea unui singur model cultural ºipolitic, al cãrui centru radiar a fost Marea Britanie.

Þara clasei de mijloc, reformismului puritan,revoluþiei industriale, în acelaºi timp cel mai mareimperiu mondial modern, Anglia a fost surclasatãde Statele Unite care au preluat parte dinmoºtenirea modernitãþii britanice, dimensiunea„globalizatoare“, hegemonicã, cum se spune azi, ademocraþiei liberale, ca model societal secularvestic. Premiza lui Roger Scruton localizatã înmodelul societãþii civile britanice contractualistepune în evidenþã deosebirile radicale dintre olume care a întemeiat cultura civicã modernã, ºio altã, cea islamicã, în care teocratismul esteperpetuat în modernitate. Rolul diferit alcredinþelor creºtinã ºi islamicã produce, nu doardupã pãrerea lui Scruton, modele culturale ºipolitice antagonice. Definiþia autorului potrivitcãreia „contractul social este, dupã cum amsugerat, un fel de abstracþiune teologicã provenitã

din experienþa jurisdicþiei teritoriale“ (p.39) are învedere evoluþia credinþei creºtine ºi cea aproprietãþii comune ºi individuale, a naºteriiindividualismului modern. Tradiþia dreptuluicutumiar în Marea Britanie ºi Statele Unite amodelat un comportament cultural individualdiferit nu doar faþã de cel islamic, ci ºi faþã delumea romanã, consecinþele diferenþeiobservându-se în trãsãturile societãþii civileeuropene ºi a regimurilor ei politice.

Câteva explicaþii succinte, prea succinte poate,despre Islam, salm, salaam, („supunere“, „pace“,siguranþã“) ca ºi a altor concepte cheie desprelegea sfântã islamicã ºi lupta pentru credinþã, punfaþã în faþa douã feluri de a imagina loialitatea caafiliere culturalã ºi ideologicã, în acelaºi timpformã de separare radicalã dintre o loialitate„slabã“ a lumii occidentale ºi una „tare“ a lumiiislamice. Accentele conservatoare ale autoruluinu întârzie sã se facã vizibile atunci când RogerScruton condamnã relativismul occidental care aafectat structural societatea vesticã, prin ceea cese numeºte a fi o „culturã a repudierii“.Postmodernitatea Occidentului a dislocat unconcept fundamental pentru înþelesul real ºisimbolic al loialitãþii, cel de familie. Familia edemascatã drept „instrument al dominaþieimasculine“ (p.69), „familia este automat respinsã,fiind consideratã o formã de oprimare“ (p.70).Ideologia care submineazã cu fervoare aproapereligioasã vechea tradiþie a familiei estefeminismul radical, care „ca ºi marxismul, sepretinde o miºcare politicã“ (ibidem). Culturarepudierii, cum o numeºte autorul erodeazãdefinitiv principiile autoritãþii (tradiþionale),figura tatãlui ºi genealogia sa, în locul acesteiacultivându-se cu succes „neliniºtea identitarã“ aindividului apusean, dinamismul criticilor careatacã patriarhalitatea refuzând orice orizont aladevãrului absolut. Dincolo de ieremiadaspenglerianã a lui Scruton, este greu sã nuîntrezãreºti totuºi întrebarea dacã civilizaþiaoccidentalã a fost / este într-adevãr doar o formãa oprimãrii mascate (interne ºi externe), pe caremondenitatea criticilor ideologice, ele înseleideologii la modã, nu o celebreazã repetitiv în

formele corectitudinii politice, pentru a odesfiinþa, susþine autorul, ºi a nu pune nimic înloc. Depinzând de ideea cetãþeniei, civilizaþiaoccidentalã este vãzutã de Scruton ca neputând fi„globalã“, deoarece cetãþenia „îºi are rãdãcinile înjurisdicþia teritorialã ºi în loialitatea naþionalã“(p.114). La fel de inflexibil ºi în privinþa UniuniiEuropene, Roger Scruton vede în „uniune“proiectul fantasmatic al unei deznaþionalizãri careanunþã declinul final al loialitãþii tradiþionale(p.138-140).

Este cel puþin curios cã tezele lui RogerScruton evitã sã ia în seamã consecinþeletranziþiei culturale, care au construit la vremea lor(prin reformã religioasã, industrializare,comportament civic) limes-ul cultural ºi politicce a despãrþit, credem cã încã mai desparte,Occidentul de...rest.

n

Note:1. Roger Scruton, Vestul ºi restul. Globalizarea ºi

ameninþarea teroristã, traducere din englezã de DanRãdulescu, Humanitas, 2004, 153 pagini.

n Marius Jucan

„Vestul ºi restul“1

meridian

La casa de vacanþã a unui cunoscut colecþionar de artã se adunã, invitatela o cinã festivã, mai multe personaje din aceeaºi branºã. Petrecîmpreunã mai multe ore ºi, în ciuda frazelor agreabile ºi a comen-tariilor politicoase, relaþiile dintre ei sînt înveninate de ceea ce nu esterostit. Fiecare ascunde o tainã; fiecare ascunde o infamie. Realitatea einvestitã, pe nesimþite, cu un caracter enigmatic. Sub aparenþele unuiaccident are loc o crimã. Destinul e capricios ºi se amuzã plãsmuindstranii coincidenþe. Mici infamii, revelaþie a prozei spaniole a anului1998, poate fi cititã ºi ca satirã a lumii bune madrilene ºi ca portretpsihologic al unei galerii de personaje ºi ca o pasionantã poveste cususpans, a cãrui rezolvare cititorul n-o aflã pînã la ultimele pagini

Carmen Posadas s-a nãscut la Montevideo ( Uruguay ) în 1953 ºilocuieºte la Madrid din 1956. A petrecut lungi perioade la Londra,Buenos Aires ºi Moscova, unde tatãl ei avea însãrcinãri diplomatice. Adebutat cu literaturã pentru copii ( Domnul vînt de Nord), apoi apublicat un volum de prozã scurtã, foarte elogiat de critica spaniolã(Fratele meu Salvator ºi alte minciuni), romanele Cinci muºte albastre (1996)ºi Mici infamii , acesta din urma obþinînd premiul Planeta în 1998.

Un lucru este sigur: în principiu, o þarãprecum România are tot interesul sã îºidoreascã participarea la Uniunea

Europeanã. Pe termen mediu ºi lung, integrareaîn structurile comune va duce la o aliniere a þãriinoastre la un standard de viaþã care nu poateînsemna decât o îmbunãtãþire radicalã acondiþiilor individuale ºi colective de existenþã. Petermen scurt, însã, este previzibil un impactadeseori dureros, a cãrui forþã de lovire poate firedusã cu atât mai mult cu cât lumea va fi maiprevenitã ºi cu cât experþii proprii, ca ºi ceioccidentali, se vor strãdui, de comun acord, sãgãseascã cele mai bune soluþii. Amortizareaimpactului ajustãrii legislaþiei ºi a intrãrii în razasistemului eonomic al UE poate fi obþinutãprintr-o analizã atentã ºi lucidã a stadiului –dramatic – în care economia româneascã se aflã,printr-o meditaþie atentã ºi diferenþiatã cu privirela cãile de urmat, ºi printr-o aplicare (radicalã saugradualã, însã cu consecinþele bine gândite) aunei terapii anume. În fiecare moment al aplicãriide mãsuri se cuvin întreprinse analize de stadiu,spre a vedea exact care sunt rãspunsurile dinteritoriu ºi în ce mãsurã continuarea trebuietemperatã ºi încetinitã sau, dimpotrivã, poatecontinua în ritmul prevãzut. O asemeneaconduitã nu poate fi încredinþatã, unilateral, doarexperþilor UE, câtã vreme cea mai bunãcunoaºtere a terenului revine experþilor români.Ea trebuie, deci, mi se pare, sã implice o strânsãcooperare întemeiatã pe bunã credinþã ºi pe omaximã flexibilitate, pe analiza de laborator ºi peaplicaþiile practice pe teren. Demontarea vechilorrealitãþi trebuie sã avanseze paralel cu construireaunor alternative atractive ºi viabile. Altminteribunele rezultate urmãrite vor fi periclitate lamaximum, iar stabilitatea socialã va fi seriosameninþatã.

Unele reacþii antiunioniste mocnesc deja ici ºicolo. Atunci când, în loc sã creeze locuri demuncã ºi sã relanseze o activitate industrialã, unmic întreprinzãtor occidental încearcã doar sãexploateze la maximum forþa de muncã ieftinãdin teritoriu, neasigurând nici pe departecondiþiile pe care, în þara lui de baºtinã, le impunreglementãrile în vigoare, el nu creazã ostilitate

doar faþã de sine, ci ºi faþã de economia de piaþã ºifaþã de UE. De aceea, probabil cã una dintreprimele iniþiative care ar trebui avute în vedereodatã cu intrarea României în ComunitateaEuropeanã – dacã nu cumva, sub forma unuiorganism mixt anume creat, acest lucru s-ar putearealiza chiar ºi înainte – ar fi crearea unei instanþede control a conduitei economice a investitorilorstrãini înºiºi. Deocamdatã, aceiaºi inºi care seplâng – pe bunã dreptate, de altfel, în cele maimulte cazuri – de corupþia întâlnitã aici, profitãde aceastã corupþie, adeseori, spre a se sustragechiar ºi aplicãrii normelor elementare ce regleazãrelaþiile dintre patroni ºi lucrãtori (cum ar fi ziuade muncã de opt ore).

Dincolo de asemenea dificultãþi, accederea înUE oferã singura alternativã viabilã. Între a nuaparþine nici unui sistem de securitate, plutind înderivã ºi în marginalitate, ºi a aparþine unuisistem viabil, în plinã extindere ºi adâncire peprincipii federaliste – deci cu respectareaspecificitãþilor proprii – ºi într-un cadrudemocratic, orice ezitare înseamnã incapacitate deapreciere corectã a situaþiei ºi lipsã de viziune.Optând pentru intrarea în NATO, România seasigurã parþial sub raportul securitãþii sale ºi aapartenenþei unuia dintre câmpurile geopoliticeactuale, anume cel vestic. Dar instalarea câtorvabaze militare occidentale, ca ºi reformarea armateidupã modelul negociat cu Pactul Nord-Atlanticnu este de naturã sã cupleze þara noastrã laApusul comunitar în maniera complexã de careeste nevoie pentru a obþine saltul calitativ lanivelul întregii vieþi publice ºi individualeromâneºti. Intrarea în UE se recomandã oricuieste pregãtit ºi dispus sã o vadã cu toatãbunacredinþã ca fiind calea cea mai scurtã ºi maide succes pentru atingerea acestui þel.

Practic, în faþa generaþiei actuale de cetãþeni aiRomâniei stau mai multe prioritãþi. Prima ºi ceamai importantã este aceea de a face toatedemersurile pentru a fi depãºit statutul de simplãpiaþã de desfacere ºi de piaþã a forþei de muncãieftinã în raport cu Occidentul. Intrarea în UE capartener cu drepturi depline va asigura, pe cât sepoate prevedea, din punct de vedere legal,intrarea tuturor cetãþenilor României sub

incidenþa cetãþeniei europene, fiecare beneficiindde drepturile ºi de obligaþiile oricãrui alt cetãþeandin spaþiul UE.

În al doilea rând, dupã cum spunea de curândTeodor Baconsky, „Mitul integrãrii europenetrebuie restaurat, adicã scos de pe orbitapatologicã a politicianismului fantasmatic” („Unmit avariat”, în Ziarul de duminicã, nr. 49 (180), 19decembrie 2003, p. 8). Într-adevãr, intrarea în UEva însemna, cã se vrea asta sau nu, o pãrãsire aautarhiei administrative ºi, implicit, ºi oabandonare a discursurilor politice generate deaceasta. Practicile jocului politic aºa cum le ºtimdin modernitatea noastrã naþionalã se vormodifica, ºi ele, dând curs unui cod mai seriosdecât cel în vigoare, care se rezumã sã copiezeuzanþe europene, parodiindu-le involuntar prinaplicarea concretã marcatã de vechile legãturiinterumane. Altfel spus, intrarea înmacrostructura care este UE va supune ºimoravurile publice de la noi unui procesregulator care, în cele din urmã, va reducedemagogia ºi fanfaronada, lipsa de performanþã ºiintoleranþa la cote apropiate de cele întâlnite înComunitatea Europeanã. Antrenat în procese deacest fel, „mitul avariat” îºi va pierde statutul demit ºi va remedia starea de avarie în care se aflã,devenind o manierã de a interpreta realitatea,instituind-o, în acelaºi timp.

La o investigaþie mai scrupuloasã se va vãdi,astfel, cã europenismul nu este un mit, ci maicurând o manierã de a vedea evoluþiile sociale,politice, administrative, strategice, culturale ºi decivilizaþie într-un decupaj care vizeazã globalitateageopoliticã a vechiului continent.

Care este însã relevanþa acestor dinamici –efective, dar ºi invizibile, spirituale – la nivelulunei regiuni cu o identitate istoricã precizatã,cum sunt atâtea în þara noastrã ºi cum, desigur,este Maramureºul? Rãspunsul va deveni simplude aproximat dacã vom imagina Europa ca pe unsistem de ecluze comunicante. Maramureºul, caºi alte zone cu o identitate similarã – de laCatalonia ºi Alto Adige (sau Tirolul de Sud) pânãla Sicilia ºi Muntenegru -, poate fi vãzut, astfel, cauna dintre ecluzele ce alcãtuiesc sistemul. Printr-o serie de operaþiuni vizând toate paliereleexistenþei sociale ºi politice, el va trebui sã intreîn comunicare directã cu restul Europei, aducândla un nivel compatibil cu ea condiþiile de viaþã dinregiune. Potenþialul economic – preponderentforestier ºi turistic – al zonei, completat salutar deobiceiurile atrãgãtoare, de mentalitatea ofensivã ºineresemnatã a oamenilor locului pot face dinaceastã „þarã” – în înþelesul medieval altermenului, de teritoriu cu o individualitate ºi cuo autonomie juridico-politicã marcatã -,consideratã în trecut sãracã, una dintre cele maidinamice pãrþi ale actualei Românii.

Pânã la urmã, „acasã înseamnã Europa” este –sau poate fi – o lozincã ce-ºi propune sã atragãatenþia asupra unui fapt de viaþã plural: cãoriunde, în cuprinsul Europei geografice, suntemsau putem fi acasã; dar ºi cã, de pildã, acest acasãnumai al nostru nu-i este deloc indiferentEuropei.

n

16 TRIBUNA • nr. 42 • 1-15 iunie 2004

n Ovidiu Pecican

Pãrãsind autarhia pentru Europa

TRIBUNA • nr. 42 • 1-15 iunie 2004 17

– Domnule Dorin Almãºan, în cele aproapedouãzeci de volume publicate pânã acum aþi abordat li-teratura pentru copii, proza, publicistica, poezia, eseul.De unde aceastã diversitate de genuri?

– Am început sã scriu pentru copii, pentru cãn-am avut copii ºi pentru cã mi-am început acti-vitatea, ca profesor, printre copii. ªi vreau sã spunceva, mai puþin cunoscut: activitatea scri-itoriceascã (sã-i zicem aºa) mi-am început-o lateatrul de pãpuºi din Cluj, unde fratele meu afost actor ºi unde am scris versuri pentru diferitepiese, ba am scris chiar ºi o piesã care s-a jucatmulþi ani. Printre alte realizãri (vin acum cu omicã lãudãroºenie) am avut o colaborare cuGeorge Sbârcea, vestitul George Sbârcea, nonage-nar acum, scriitorul, compozitorul cunoscut subnumele de Claude Romano, autorul celebreiIonel, Ionelule ºi a altor bucãþi foarte populare.Deci teatrul de pãpuºi a fost pentru mine rampade lansare. Apoi au urmat câteva cãrþi pentrucopii ºi, în sfârºit, cele douã monografii, sã le zicaºa, mai importante ºi despre care ar fi interesantsã-þi povestesc cum s-au nãscut. Acum vreo 30 deani aveam un mit pentru eroii cutezanþei umane -cei care urcau pe Everest, care zburau în cosmos,care cucereau polurile º.a.m.d - ºi mi-a venitideea sã scriu despre ei. Mi-am fãcut o listã ºi mi-am propus sã intru în corespondenþã cu ei. ªiplecând un profesor din Timiºoara sã-ºi facã doc-toratul la Bruxelles, l-am rugat sã ducã o scrisoaredomnului Harun Tazief - care pe vremea aceeaera vulcanologul numãrul unu al lumii, scrisesecãrþi, era celebru -, în care îi ceream informaþii ºipermisiunea de a scrie despre el. Peste trei luniam primit un teanc de materiale ºi acceptul lui dea scrie despre el. Astfel s-a nãscut prima meacarte sã zic adevãratã, Eroi contemporani, în carevorbeam despre Hillary - cuceritorul Everestului,despre Harun Tazief, despre Thor Hayerdal -care tocmai traversase cu câþiva ani înaintePacificul, despre Jacques Yves Cousteau, mareleoceanograf. Am continuat apoi cu volumul doi,Cutezãtori ai secolului XX, în care i-am inclus,printre alþii, pe Racoviþã, pe Tereºkova, peAmundsen. De notat: în perioada aceea, anii ’70,nu prea se fãcea schimb de corespondenþã custrãinãtatea. Uite cã, totuºi, le scriam acestoroameni scrisori ºi îmi venea dupã câteva lunirãspuns. Singurele scrisori la care n-am primitrãspuns au fost cele trimise la ruºi. Am scris oscrisoare “tovarãºei” Gagarin, dupã ce muriseGagarin - nu mi s-a rãspuns nimic, poate nici n-aajuns la ea. Am scris o scrisoare doamneiTereºkova, care a fost prima femeie cosmonaut,prima care a zburat în spaþiu - nu mi s-arãspuns...

– Sunteþi, ca formaþie, profesor de educaþie fizicã ºisport. Care pasiune e mai mare: sportul sau literatura,scrisul?

– Pasiunea mea a fost... medicina! Dorinþamea, de prin clasa a opta, a fost sã fiu medic.Citeam ºi fãceam sport, dar visam sã fiu medic.N-am putut sã fiu medic pentru cã tatãl meu a

fost comisar de poliþie ºi nu mi s-a dat voie sãdau examen la medicinã. În ultimul moment m-am orientat spre Bucureºti, la ANEFS, sauInstitutul de Educaþie Fizicã, aºa cum se numeaatunci. ªi am fãcut patru ani la Bucureºti, într-operioadã foarte grea, ‘52-’56, dar când Bucureºtiulera un oraº foarte frumos. Nu prea aveam cemânca, ne îmbrãcam cu treninguri rãpciugoase,dar au fost ani foarte frumoºi ºi am avut niºteprofesori cu totul ºi cu totul extraordinari, nu amdecât amintiri frumoase din acei ani.

– O întrebare pe care o adresez tuturor scriitorilorcare au trãit, au scris, au publicat ºi înaine de 1989: careera climatul literar de atunci, din perspectiva libertãþii decreaþie, a cenzurii?

– Cum sã zic... Era cenzurã, sigurã cã era cen-zurã, adicã nu puteai scrie tot ce voiai, dar puteaiscrie. Dar erau niºte chesii pur ºi simplucaraghioase, absurde. ªi am sã-þi dau un exemplu,care dacã n-ar fi trist, ar fi ridicol. Aveam unvolum de poveºti pe care l-am trimis laBucureºti, la editura Ion Creangã. ªi ce criticã mise aduce? Am scris o poveste despre Harap Alb,care a plecat cu Fãt-Frumos sã facã bine în lume,ºi-au plecat ei cu un elicopter galben. Pãi, cumelicopter? Atunci elicopter avea numaiCeauºescu... Chiar ºi în cãrþile pentru copii erauastfel de discuþii, dar când atacai probleme maispinoase! Cum spune Paler: aproape toþi scriitorii, de la Buzura la Barbu etc., au mers pesârmã, au scris cu oarecare tendinþã de a fi citiþiprintre rânduri, au pãcãlit cenzura. N-au spus-otranºant, precum Soljeniþân sau chiar Havel, auspus-o pentru a apãrea cartea, ºi cartea li se publi-ca. Dar n-a fos un vid cultural, au apãrut cãrþiexcepþionale în acea perioadã, aºa cenzurate, datela întors cum au fost. Din pãcate, dupã ‘89 n-amvãzut acele cãrþi de sertar atât de aºteptate. Din

pãcate... Pentru cã, trebuie sã recunoaºtem,nimeni n-a veni dupã ‘89 sã rupã gura târgului cuceva ce a scris el între 1960 sau ‘70 ºi 1989...

– Pot fi câteva contraexemple...

– ...Vreau sã zic n-au fost niºte cãrþi cum afost Moromeþii , Groapa, vreo douã cãrþi de Buzura,vreo câteva de D.R. Popescu, Cronicã de familieparþial...

– ªtiu cã una dintre pasiunile dumneavoastrã estefilmul. Cum vedeþi filmul azi, când traverseazã o vi-zibilã perioadã de crizã?

– Filmele pot fi educative, neutre sau... ca-tastrofale! Sigur cã, odatã cu televiziunea cine-matografia a fãcut un pas înapoi. Am fost întot-deauna îndrãgostit de film, poate ºi pentru cãmemoria mea ºi posibilitatea de extragere deinformaþii este vizualã, mai puþin auditivã. Dinpãcate, cred cã astãzi filmul nu mai are o valoareeducativã - estetic vorbind -, pentru cã se cautãexcepþionalul, ineditul, deosebitul. Spre exemplu,cred cã foarte puþini oameni de azi merg la unfilm în care e vorba despre viaþa lui Mozart saudespre viaþa lui Michelangelo, despre Eminescu...Asta înseamnã educativ sau cultural: sã rãmâi cuceva din filmul ãla în afarã de a vedea niºte actoriextraordinari. Dar azi, din nenorocire, filmelesunt nocive. Eu stau ºi mã minunez cum poate sãfie un film fãcut exclusiv din violenþã, iar în finalcel rãu sau cei rãi câºtigã... Nu sunt pentru cen-zurã, dar sunt pentru autocenzurã.

– Care gen vã e mai aproape: poezia, proza, pu-blicistica?

– Trebuie sã recunosc cã sunt mai aproape deproza scurtã, de nuvelele de câteva pagini. Sigurcã orice scriitor sau cel care intenþioneazã sã scrieare în gând un roman, romanul vieþii, romanulcarierei, romanul existenþei, însã eu nu am avutdestulã putere psihicã sau rezistenþã sã duc scri-itura pe zeci ºi zeci de pagini. Pentru mine douã,trei pagini sunt suficiente... Sunt un admirator allui Caragiale ºi al lui Cehov, cred cã de aiciporneºte totul: pentru mine Cehov ºi Caragialesunt cei mai mari. Apoi a venit Hemingway. Eim-au influenþat, adicã în douã, trei pagini poþi sãspui un lucru extraordinar. Sigur cã Dostoievskisau Balzac au spus-o pe sute de pagini, dar n-afost potrivit pentru mine. Mã simt mult mai bineîn proza scurtã, cum mã simt bine în publicisticã- în reportaj, în tabletã, în eseu, pe care le publicde 30 de ani. Tot aºa ºi în literaturã, mã descurc,îmi place, sunt acasã la mine în proza scurtã.

– Vã mulþumesc!n

Interviu realizat de IOAN-PAVEL AZAP

Dorin Almãºan - 70 de ani

“În proza scurtã mã simt acasã”

aniversãri

18 TRIBUNA • nr. 42 • 1-15 iunie 2004

stimã, de criticã, dar nu ºi de public, în ciudafaptului cã la Cluj existã institute de arte frumoase,cã existã un public al expoziþiilor ºi manifestãrilorde arte plastice. Vreau sã spun cã în aceastãfluiditate, în aceste presiuni, revistele trãiesc ºi nearatã chipul nostru adevãrat ºi în decurgerea în caresuntem. Ne dorim mai mult, dar, de fapt, în acestepublicaþii, vrem, nu vrem, ne oglindim.

Ovidiu Pecican: Presa culturalãclujeanã nu se aflã în prim-planulpublicisticii româneºti

Ce sã gãseºti în presa culturalã clujeanã? Cãu-tam un sãptãmînal ºi am dat peste o revistã care cugreu apare, în sfârºit, de douã ori pe lunã. E o per-formanþã ºi aceasta dacã ne gândim la destinul Tri-bunei din ultimii 14-15 ani. Cred cã fiecare dintreoamenii de culturã clujeni a luptat în felul lui pen-tru a pãstra ideea cã Transilvania are nevoie de unsãptãmînal de culturã în limba românã. Ea nu-l areîncã. Subliniez încã o datã: nu-l are! Tribuna tindesã devinã aºa ceva ºi o susþinem din tot sufletulpentru a-ºi redobândi ritmul de odinioarã, la felcum am fost solidari cu tentativele ei disperate de asupravieþui. Aºadar, Tribuna iese dintr-o supravie-þuire precarã ºi intrã într-o perioadã promiþãtoare.Revista Steaua ºi-a remaniat ºi ea redacþia, dar aratãdestul de incoerent. Vreau sã mãrturisescdezamãgirea mea cã lucrurile nu coaguleazã acolo.Apar multe materiale care, puse unele lângã altele,te împiedicã sã distingi o politicã redacþionalã. Înfine, revista Apostrof care s-a mândrit în aceºti ani,de la înfiinþarea ei, în 1990, cu un profil oarecummai elitar, pare cã a dobândit, aºa, un gust de fa-milie, în care publicã un cerc preferenþial de autori,toþi stimabili, redutabili. În orice caz, lucrurile carese pot citi în toate aceste publicaþii, adunate la unloc, nu constituie o masã criticã suficientã sãpropulseze presa culturalã clujeanã în prim-planulpublicisticii româneºti. Observ multã lume care-ºicautã validãrile în paginile de comentarii ale unorreviste culturale bucureºtene. Dacã te pomeneºteObservatorul cultural te simþi recompensat oarecum.Nu vãd de ce n-ar fi invers, de ce sã nu pomenimnoi în publicaþiile noastre performanþele colegilordin alte centre?! E firesc sã fiu întâmpinat cu unsemn de întrebare: dacã evaluarea mea e atât dedrasticã, ce fac eu pentru a schimba situaþia?Dincolo de colaborarea ºi solidaritatea mea efectivãcu redacþiile ºi revistele pe care le-am menþionat,am încercat eu însumi sã particip la facerea unei re-viste, e adevãrat, pe Internet. E vorba de revista E-Leonardo (www.eleonardo.tk). Eu cred cã e bine cãexistã a asemenea posibilitate în spaþiu virtual, caree din ce în ce mai mult exploatat. ªi, tot aici, îngã-duiþi-mi sã pomenesc o revistã astãzi cu apariþia în-treruptã, al cãrei secretar de redacþie am fost, Pro-vincia, o revistã care problematiza ºi tematiza relaþiadintre majoritari ºi minoritari sau, dacã vreþi, dintrediversele comunitãþi etnice din Transilvania. Câtdespre politicile redacþionale, problema mi se parea fi întotdeauna urmãtoarea: ce vrem cu ºi de la orevistã ? Unii dintre noi vrem sã imitãm abordareamonograficã ºi atunci propunem numere tematice.E adevãrat, fãcând acest lucru ai mai multe vociconcentrate asupra unei teme, ai iluzia unei echipecare foreazã în adâncime ºi, pânã la urmã,asemenea numere de revistã, pot deveni de referin-þã. Dar nu întotdeauna. De pildã, pentru mine, Di-lema veche a devenit indigestã, o citesc când tema senimereºte sã fie interesantã pentru mine. Prefermai curând varianta cealaltã, a revistei mozaic.Acolo gãseºti ca-ntr-un caleidoscop de toate. Dar ºiaici cred cã se poate gãsi o formulã fericitã,intermediarã, medianã, care sã centreze un numãrde revistã în jurul unei nucleu tematic, fãrã a epui-

za, însã, paginile revistei. În orice redacþie cred cãtrebuie sã existe o vertebrare de tip, sã zicem, maio-rescian, ideologicã - în sensul bun al cuvântului -, oideologie literarã. ªi ea trebuie asumatã nu doar lanivelul redactorului-ºef. E nevoie de o emulaþie ºide comunicare permanentã între redactori, pentruca ei sã rezoneze la un anumit program, iar acelprogram sã fie rezultatul unei poziþii comune. Credcã asta lipseºte revistelor clujene. Dacã citesc, depildã revista Apostrof , pe care, repet, o apreciez, ºi lacrearea cãreia am avut onoarea sã fiu ºi eu cooptat,am impresia cã este un compromis încheiat curevista Manuscriptum. Se valorizeazã lucruri maivechi, de mare fineþe, autori de odinioarã, deveniþidescoperiri preþioase. Cam ãsta mi se pare cã esteprogramul. Poate cã nu-l înþeleg, poate cã greºesc.Dacã mã gândesc la revista Steaua, acolo mi se parecã existã un soi de conservatorism blajin ºi un picincoerent în care nu mai ºtiu ce anume ne aduceAdrian Popescu ºi Ruxandra Cesereanu, în nouaformulã, ºi ce anume vine dinspre vechea formulaa lui Aurel Rãu. Cât despre Tribuna, acolo vãd oredacþie în plinã formare, cu un mare potenþial, ºicare, probabil, printr-o rulare permanentã pe mariteme ºi, mai ales, printr-o cuplare sãptãmânalã larealitãþile locului ºi timpului, îºi va contura ºi maibine profilul decât acum. Repet: sunt solidar cutoate aceste reviste ºi cu eforturile lor, dar aº aºteptaun pic mai mult de la ele. Cum sã zic. Proba esimplã. Iei o revistã, o rãsfoieºti ºi vezi ce anume aiciti în primele cinci minute. Restul lucrurilor suntfacultative. Nu ignor faptul cã o revistã o faci cu ceai ºi nu cu ce visezi. Oamenii adeseori promit, daruitã sã scrie sau sã aducã materialele. ªi nu ignorfaptul cã scriitorii trebuie sã trãiascã ºi ei, cãrevistele noastre au puþini bani ºi, într-un anumitsens, din nefericire, puþin prestigiu. Fãrã a spunevorbe mari, aº zice cã, dupã ce ne-am fãcut oreputaþie de secole prin seriozitatea transilvanã, etimpul sã ducem mai departe flamura aceasta, nulipsiþi de umor, dar asumând ca niºte autentice vocipublice ceea ce ar trebui sã asumãm, adicã sãdevenim glasurile comunitãþii ºi ale nevoilor ei. Or,comunitatea noastrã este cea a scriitorilor, ºi, maimult, cea a cetãþenilor clujeni. Într-un al treileacerc, aºa, dantesc, este comunitatea ardeleneascã.Pãi, cine sã vorbeascã în locul nostru dacã nu noi?!

Miruna Runcan: Pentru o privirecriticã asupra cîmpului teatral

Cu toatã tinereþea sa care, în fond, nu pare sãjustifice priviri retrospective, revista ManInFest, edi-tatã de Teatrul Imposibil din Cluj, doreºte deja sã îºidescrie cu oarecare luciditate atît profilul cît ºiobiectivele. Sînt, din start, douã dimensiuni care odeosebesc net de suratele sale aparþinînd peisajuluirevistelor culturale de la noi. Cea dintîi se referã lafaptul cã este una dintre cele cîteva activitãþicomplementare aparþinînd teatrului (singurainstituþie alternativã/ independentã de teatru Cluj,cu o vechime deja de aproape doi ani): Imposibilulare activitatea de bazã în producþia de spectacole,însã editeazã ºi revista (care nu e o publicaþiepromoþionalã, ci una orientat criticã, doar ultimapagina, 24, este ocupatã de activitãþile curente aleteatrului), editeazã ºi o colecþie de carte de teatru,împreunã cu editura Eikon, cu douã aripi dedicatedramaturgiei contemporane ºi respectiv teatrologiei;ºi, în fine, a desfãºurat trei programe de teatrulecturã, douã în românã ºi unul în maghiarã, bazatede literaturã dramaticã de ultimã orã, strãinã ºiromâneascã (împreunã cu Clubul Diesel).

A doua dimensiune specificã ManInFestului estecea referitoare la „atitudine” (fiindcã – cititorii dinCluj ºi din þarã o ºtiu deja - subtitlul revistei este„lunar de atitudine teatralã”). O superficialã scanare acîmpului cultural, ºi a celui teatral în special, poate

proba faptul cã, pe de-o parte, revistele de speciali-tate au reuºit sã disparã aproape cu desãvîrºire înultimii cinci ani: cu excepþia Teatrului azi, care aparechinuit ºi fãrã o periodicitate precisã, în funcþie depulsiunile nervoase ale subvenþiei primite de laMinister ºi a sponsorizãrilor cu picãtura. E doarmeritul Floricãi Ichim ºi a celor cîþiva tineri strînºialãturi de ea cã revista nu a decedat pînã acum. Pede altã parte, în majoritatea revistelor culturale ºi aziarelor care îºi mai aduc aminte cã existã ºi artãteatralã în România, puþinul spaþiului dedicatacestei activitãþi artistice este acoperit de cronica deîntîmpinare, compusã dupã o metodologie ºi cu oretoricã cînd encomiastic bãtrînicioasã, cînd ure-chistã. Adicã vine omul, orice om cu liceul sau cufacultatea de chimie, nici cu cea de teatrologie nu ealtfel, ºi-ºi asumã o opinie, ori mimeazã cã are una,dupã ce, în cinci-zece rînduri a relatat despre ce evorba în piesã. Cronica ori cronicheta e stilisticcompusã mai degrabã pentru lectura celor care aufãcut spectacolul decît pentru ochii/urechilespectatorului potenþial. ªi toatã lumea e mulþumitã.

Or, ceea ce noi am dorit sã schimbãm atitu-dinal, nu e un singur lucru, ci mãcar douã. Înprimul rînd, sã oferim cîmpului teatral de azi ºi deaici o privire criticã în adevãratul înþeles alcuvîntului, adicã scoþînd actul artistic din vitrina dela Muzeul Antipa ºi tratîndu-l respectuos, adicãdrept o entitate vie. Cu defecte de parcurs, cu vicii depercepþie, cu calitãþi tradiþionale sau aparþinîndmutaþiei de gust ºi percepþie a contemporaneitãþii.Întorcîndu-l pe toate pãrþile ºi vorbind despre eldin cel puþin trei patru perspective: cea socialã, ceainstituþionalã (unde avem mari înapoieri), ceapsihologicã, cea esteticã etc. Desigur, e dificil defãcut asta dintr-o singurã miºcare, fiindcã sistemulîþi opune o fireascã ºi beneficã rezistenþã. Uneori îlpurtãm ca pe gene, în noi înºine. Nimãnui nu-iplace sã fie sculat din somnul sãu moale. E dificilde produs aceastã schimbare de atitudine ºi fiindcã,lucrînd cu oameni foarte tineri (ei au inventatrevista ºi ei o duc în spate, nu noi, cei doi dascãli pecare ne-au invitat s-o coordonãm), ManInFestulcapãtã simultan ºi o dimensiune subteranã de workin progress, de ºcoalã criticã în plinã elaborare. Caatare, adesea textele teoretice sunt mai tari decîtcronicile, asemenea curentelor literare în care, laînceput, manifestele erau mai puternice decîtoperele care le ilustrau....

ManInFestul , va sã zicã, încearcã sã ia teatrulromânesc în serios, ºi sã facã pe de-o parte oradiografie a simptomelor sale, ºi pe de altã partecriticã de direcþie, o coordonatã care a lipsit în modvãdit de-a lungul întregii noastre istorii teatralemoderne. Direcþia? Am afirmat-o cu toþii de nenu-mãrate ori în acesta an ºi deva de apariþie consec-ventã. Favorizãm teatrul independent, reîntoarcereaexpresiei scenice la textul proaspãt, care investi-gheazã în forme noi ºi complexe problematicileprezentului. Favorizãm ºi direcþia regizoralã careîncearcã depãºirea blocajului produs de perpetura-rea fãrã limitã a marilor desfãºurãri teatralizant-ale-gorice, supraîncãrcate cultural ºi semantic, produsede teatralitatea anilor ’60-’70. Credem sincer cã enecesarã o schimbare de perspectivã în raport cusarcinile ºi limitele regiei de teatru, simultanã cu osimplificare a mijloacelor ºi cu a acordare aformelor teatrale la schimbãrile de epistemã ºimentalitate determinate de noile tehnologii.

S-au asociat în aceastã lucrare un grup de cinci-ºase studenþi teatrologi clujeni, o absolventã dejurnalism care s-a ocupat mai bine de doi ani destudiul retoricii ºi publicurilor de televiziune înraport cu produsul teatral, o fostã masterandãspecializatã în cinema, cu domiciliul actual laBudapesta, cîþiva corespondenþi din strãinãtate(masteranzi sau doctoranzi pe la diverse universitãþiapusene), doi critici de teatru din noul val, de laBucureºti, cu rubrici permanente, un critic deteatru din Cluj, un realizator de televiziune cu

à continuare din pagina 3

serioase ºi constante preocupãri de filozofie aculturii... Cum se vede, destulã lume (ºi uºa emereu deschisã). Care toatã, în frunte cu semnatararîndurilor de faþã ºi soþul ei, profesor de teatru,lucreazã doar din dragoste, dar cu exemplarãdisciplinã (altminteri nu reuºeam sã scoatem 12numere într-un an) ºi din solidaritate faþã deconceptul-program. Mai pe româneºte spus, e unvoluntariat absolut, fãrã un leu beneficii personale.

E bine cã e aºa? Aº zice cã, pe de-o parte ebine, pe de alta nu. Dar jeluirile economice nuintrã în obiectivele acestei scurte prezentãri. ªinici nu e sigur cã acest model de generozitate înraport cu o idee e ºi unica soluþie, nici mãcaracum, la noi, cînd tot ce þine de culturã e ori lamîna propagandei, ori la cheremul asumãriiasceticei devoþiuni. E doar, sper eu, o etapã dintrecele cîteva pe care atît Teatrul Imposibil cît ºi revista(care apare ºi pe net, la www.man_in_fest.go.ro) edatoare sã le parcurgã ºi sã le depãºeascã.

Radu Þuculescu: Cultura televizatã....

La început, furãm de-a dreptul romantici. Amredeschis Studioul de Radio, în plin avînt revolu-þionar, o mânã de oameni pe care acum îi pot nu-mi, eufemistic, idealiºti. Alþii au aºteptat, pînã ce s-au „limpezit” treburile ºi abia pe urmã au revenit.În paralel cu Studioul de Radio, am înfiinþat ºiStudioul de Televiziune pe o razã de „acþiune”cuprinzînd aproape întreaga Transilvanie. Fiind unpost naþional, ne-am gîndit cã el ar trebui, în pri-mul rînd, sã practice o „politicã culturalã”. Nimeninu a fost împotrivã. Eu am început sã realizez filmedespre poezie ºi poeþi contemporani, într-o serieintitulatã Vocea poetului. Asta nu datoritã influenþei...radiofonice, cum credeau unii urechiºti, ci pentrucã în film se auzea doar vocea poetului, imaginilefiind un produs, o „consecinþã” , un „efect” altemelor importante din creaþia liricã a acestuia.Acum, privind înapoi fãrã mînie, cu calm ºi cu unochi mult mai exersat într-ale meseriei, nu-mi potreproºa decît lungimea unora dintre ele. Apoi, dupãcîþiva ani, au apãrut noi idei care ni s-au impus.Mie mi s-a spus ferm cã trebuie sã schimb titlulemisiunii ºi sã le fac cît... mai rar ºi mai „acroºante”.Pentru a nu mã durea capul, mi s-a gãsit (a se citiimpus) urmãtorul titlu: Cãutãtorii de perle. Ceva maihilar, mai tembel pentru un film dedicat poeziei nuam mai auzit. Conotaþiile „perlelor” puteau stîrnitot hazul dar ºi tristeþea poeþilor. Cît despre„acroºant”, ce sã mai vorbesc. Drept pentru care...am renunþat la poezie, spre bucuria unora careuitau tot mai des cã eram, totuºi, un post naþional,nu unul particular. Emisiunea de teatru avea „voie”sã se lungeascã pînã la, cel mult, ºase minute. Dupãgenericul de început ºi dupã cel de sfîrºit, dupã oscurtã prezentare pe care trebuia sã o rostesc penerãsuflate (ca la reclamele pentru medicamente...)le mai rãmîneau bravilor actori, regizori, scenografi,autori dramatici, directori de teatru, spectatori,compozitori, critici de teatru, vreo patru minutede... ”emisiune”. Semãna cu o relatare... gonflabilã!

Sã fim clari. Existã ºtire culturalã, relatareculturalã, emisiune culturalã (de diferite lungimi),talk show cultural, dezbatere culturalã ori chiar unprogram complex cultural, care sã le cuprindã petoate cele înºirate mai sus ºi altele noi, în funcþie defantezia fiecãrui realizator. ªi emisiuni prea lungi nuexistã, decît emisiuni prea plictisitoare ori, de-adreptul proaste. Acum singura problemã care se pu-ne, zic eu, este cea financiarã. Cea economicã. De-geaba dorim sã fim un post care respectã acteleculturale ale zonei, ale celor care trãiesc aici, ale þãrii,în ultima instanþã, dacã nu existã ºi o susþinerefinanciarã pentru realizarea celor propuse. Personalmã strãduiesc a face „economii” cît se poate. Adicã,

deplasãri fãrã cazare plãtitã, uneori cu maºina per-sonalã ori chiar cu camera personalã (ceea ce în-seamnã un numãr mai redus de persoane „depla-sate”...), dar nu este de ajuns. Un minim de fondbãnesc e necesar, chiar dacã invitaþii din cadrulemisiunii nu sînt remuneraþi... Visez o secþie cul-tural-muzicalã cu un buget propriu pe care sã-lgospodãreascã singurã ºi cu un personal tehnicspecializat, unul „al secþiei”, care sã nu þopãie zilnicdintr-un domeniu într-altul, întru nãuceala com-pletã a cameramanului, în special. Dar, ºi aceastã„problemã” este legatã tot de... financiar. Putemavea noi idei mãreþe, dacã prin buzunare zornãiedoar mãrunþiº. Sã faci televiziune numai de „amorulartei” e de-a dreptul o... necuviinþã, o neruºinare!

Mihai Dragolea: Revistelor clujenede culturã le lipseºte umorul

Astãzi, presa culturalã la TVR Cluj nu e diferitãfaþã de cea care s-a fãcut ieri, alaltãieri, în toþi aceºtiani care nu se mai terminã, de tranziþie. La noi,existã problema suportului de imagine care necesitãniºte costuri mari, nicidecum a calificãrii profesio-nale, pentru cã sunt în Departamentul acesta cultu-ral oameni dedicaþi fiecare cîte unei muze. Talentullor, însã, nu poate fi pus în valoare din cauza posibi-litãþilor materiale. Nu e vorba de capricii. Din cauzalimitãrii resurselor financiare, emisiunile sînt greude realizat pentru ca sã aibã specificul lor, deci sã fiede tv. La un moment dat se vorbea, pe bune drepta-te, cã emisiunile de culturã de la TVR Cluj seamãnãcu cele de la radio. Noi ar trebui sã acordãm priori-tate imaginii. Aceasta, însã, mã repet, e dependentãde problemele financiare. În ciuda acestor dificultãþi- sã nu mai pomenesc de timpii de antenã, de spa-þiul acordat, de orele de difuzare -, cred cã s-au fã-cut ºi lucruri bune. Mã gîndesc la peliculele domni-ºoarei Carmen Cristian care se ocupã de fenomenulplastic, recunoscute ºi la diferite competiþii naþionaleºi internaþionale, la emisiunile din zona istoriei, amemorialisticii de realã substanþã ºi real interes careaparþin colegului Constantin Dumitrescu. Existãemisiunile muzicale realizate de domniºoara LianaGoþia ºi, nu în ultimul rînd, emisiunile foarte bunedespre teatru ale lui Radu Þuculescu. Cu pãrere derãu cã nu putem face ceea ce ne dorim cu adevãrat,nu ne rãmîne decît sã nãdãjduim cã pîna la urmãcultura în tv, ºi nu numai la TVR Cluj, va devenidemnã de interes, cã i se va acorda o atenþie mãcaregalã cu cea care li se acordã talk-show-urilor, an-chetelor sociale, divertismentului sau ºtirilor desprebãtaia dintre doi þigani din Pata Rât. Referindu-mãla presa culturalã scrisã din Cluj, eu cred cã eavãdeºte existenþa unor publiciºti consacraþi ºitalentaþi. Este de foarte bunã calitate. Dacã îi lipseºteceva, cred cã îi lipseºte umorul. Existã, totuºi, multãconstipaþie ºi, dupã atîta tranziþie, chiar cred cã asosit vremea sã ne mai relaxãm, ca ultimã soluþie deacomodare cu realitatea din jur. Putem obþine maimult cu umor decît cu încrîncenare.

Constantin Dumitrescu: Mass media ºi memoria culturalã

Dacã este drept cã scrierea memoriilor atragedupã sine un reflex de autocenzurare, nu maipuþin adevãrat este ºi faptul cã vine o vreme cândpana ne cade din mânã iar amintirile seînvãlmãºesc în ceaþa decreptitudinii fiziologice.

Dintr-o asemenea posibilã capcanã se poate scã-pa prin momentele de istorie oralã pe care bandamagneticã ºi pelicula de film le conservã, le dã sa-voare prin inflexiunile vocii ori impresionismul na-darian al imaginii ºi un parfum al structurilor coti-dianului de altãdatã pe care documentele oficiale

nu îl pot secreta iar statisticile îl ignorã cudesãvârºire.

Pãstrate în fondurile documentare ale radiouluiºi ale televiziunii, am putea alãtura aceste „clipe deviaþã”, vinului de viaþã lungã. Pe mãsurã ce anii autrecut ºi-au sporit valoarea unele atingândperformanþa de a-ºi apropia înnobilarea de care auparte secveþele, benzile, filmele, CD-urile pãstrateîn fonoteca, filmoteca sau videoteca de aur.

Preocuparea ajunsã obicei a trecut de la ogeneraþie la alta ºi a supravieþuit pânã mai ierialaltãieri, de când grãuntele de metal preþios nu amai fost cãutat, majoritatea jurnaliºtilor ancorând însenzaþionalul efemer. ªi uite aºa se afundã însubstrucþia memoriei un sfârºit de secol ºi demileniu ca ºi rãsãritul celor în care ne aflãm deja.Dacã mai adãugãm ºi declinul accentuat alepistologiei, locul acesteia fiind luat de „vorba învânt” a telefonului mobil, eliptismul mail-urilor ºial mesajelor faxate, se poate întrezãri deja ariditateainformaþiei istorice pentru generaþiile viitoare.

Aºa se face cã aceastã dimensiune bivalentã agazetãriei, arhivarea, conservarea ºi, la nevoie,restaurarea genofondului cultural al uneicomunitãþi, are destinul unui dicþionar – „etreabã care niciodatã / n-a fost ºi nu e terminatã”.

Înzidirea unei asemenea lucrãri rãmâne unatribut al istoriei de lungã duratã, un simbol alstatorniciei adevãrului, binelui ºi dreptãþii.

Mihai Goþiu: Nu reuºim sã creãmevenimente din noile apariþii editoriale

Consider cã presei culturale clujene îi lipseºteraportarea la actualitate. Eu sunt nevoit sã mãraportez la ieri-azi-mâine ºi într-o paginã de ziarsunt limitat de numãrul de semne. Arareori se poatepublica o anchetã, o dezbatere. Un interviu de ocoalã e deja un interviu ciuntit. În mod normal,acestea trebuie regãsite în paginile revistelor de cul-turã. Tot aici ar trebui sã regãsesc mãcar cîteva amã-nunte despre lansãrile de carte sau spectacolele dinultimele sãptãmîni. Ori, gãsesc recenzii sau cronicila cãrþi/spectacole care au apãrut sau au avut loc cu olunã, douã în urmã. O altã problemã pe care aºremarca-o este prezenþa culturii în spaþiul public.Am fost implicat în acest proiect “MindBomb“, iarreacþiile n-au venit dinspre presa culturalã, ci din-spre cea cotidianã unde, evident, nu s-au discutatmesajele acelor afiºe, sensul lor. M-aº fi aºteptat dinpartea oamenilor de culturã, artiºti plastici, dar ºiscriitori, sã se implice mai mult în acest proiect, sã iaîn discuþie acele mesaje. ªi, în general, e de dorit oreacþie mai bunã din partea lor faþã de prezenþa cul-turii în spaþiul public.O altã problemã esteraportarea la centru. Vorbesc în nume personal, amfost receptat în revistele culturale din Bucureºti saudin Iaºi ºi abia apoi de cele din Cluj. Este dureros.ªi nu cred cã sunt singurul caz. Ar mai fi ochestiune: prezenþa tinerilor. Existã o revistã con-sacratã, Echinox, cu 3-4 apariþii pe an. Seamãnã maimult cu niºte teme de seminar. Articolele suntbune, corecte ºi atât. Nu simt acea exuberanþã aexprimãrii specifice tinerilor. Parcã e o libertate con-trolatã. Ce-am mai observat din experienþa de gaze-tar cultural. Cã e foarte greu sã aduni informaþii, sãprimeºti detalii despre manifestãrile care se vorîntâmpla. Existã unele instituþii, dar ºi unele perso-naje din sfera culturii care parcã refuzã publicitateasau considerã derizorie presa cotidianã. Am încercatsã prezint personalitãþi, sã aduc oameni în faþã.Scriitorii se feresc sã vorbeascã despre cartea la carelucreazã. Regizorii sau actorii nu ne permit sãasistãm la montarea spectacolelor. Am fi vrut sãcreãm un eveniment din apariþia unei cãrþi pe piaþãsau din premiera unui spectacol. Nu reuºim tocmaidin pricina acestor reticenþe.

n

TRIBUNA • nr. 42 • 1-15 iunie 2004 19

20 TRIBUNA • nr. 42 • 1-15 iunie 2004

teatru

Promiteam, într-un mai vechi numãr alTribunei, o cronicã la spectacolul Dies Irae,prezentat la Târgu Mureº chiar de Ziua

Mondialã a Teatrului, cu ocazia inaugurãriiCentrului Multimedia Dramafest.

Scadenþa a venit, iatã, deºi cam târziu. Înaintede cronicã, însã, ce este Centrul cu pricina?Centrul Multimedia Dramafest este un nouspaþiu destinat spectacolelor – teatrale, muzicaleº.a. –, amenajat în incinta cetãþii medievale, înBastionul Mãcelarilor. Iniþiativa au avut-o TeatrulAriel ºi Fundaþia Dramafest (prezidatã de AlinaNelega), iar fondurile au fost asigurate demunicipalitatea mureºeanã (lucru nu prea desîntâlnit pe la noi, cu atât mai meritoriu pentru ceide acolo). Spaþiul are 100 de m 2, pe douã nivele,ºi o salã de 80 de locuri, excelentã pentruspectacole de tip studio. În fine, directorulCentrului este actorul Nicu Mihoc.

Inaugurarea a fost „pigmentatã” de concertede muzicã de camerã ºi de jazz, ca ºi despectacolul Dies Irae de Žanina Mircevska, înregia lui Alexandar Ivanovski – ambiimacedoneni. Avem de-a face cu o piesã durã ºiempaticã, tipicã manierei „noului val” aldramaturgiei europene, cu eroine tragice ºi eroipitoreºti, cu vieþi trãite liminar, excesiv. Dies Irae econstruitã oarecum cinematografic, în flash-uri.Aceeaºi camerã de hotel sordid este scenaabandonãrii câte unui prunc abia nãscut, a uneirelaþii de cuplu ori a unui duo de beþivani aflaþi„în delegaþie”. Dialogurile lor contureazã unîntreg univers, promiscuu, cenuºiu cel maiadesea, emoþionant totuºi, pentru cã în spatelesordidului se întrezãreºte speranþa. Clou-ul pieseistã de altfel în faptul cã Žanina Mircevskaurmãreºte existenþa eroilor sãi de-a lungul întregiilor vieþi. Cuplul de îndrãgostiþi, de pildã, fãcândmereu dragoste, cu o patimã neobositã, se vatransforma într-un cuplu de soþi decrepiþi, „uitaþide Dumnezeu”. Grotescul e mixat cu sublimul,trivialul cu emoþia.

Nuanþele textului dramatic au fost impecabilsesizate, asumate ºi redate de actori, într-unspectacol alert, dinamic dar ºi „aºezat”, îngãduindspectatorilor sã perceapã mesajul subtextual. Fiecareprotagonist a interpretat mai multe roluri, toateconstruite atent ºi susþinute cu totul onorabil.Monica Ristea-Horga, Serenela Mureºan, GetaPotcoavã, Valentin Lozincã-Mandric, AdrianBrînduº ºi Nicu Mihoc au demonstrat coeziuneaunei echipe. Indirect, dar evident, ei au susþinut defapt cauza Centrului Multimedia, ca spaþiu pentruteatrul de azi. Sper cã Bastionul Mãcelarilor dinTârgu Mureº va deveni un punct de reper pentrucomunitatea teatralã româneascã ºi pentruspectatorii de pretutindeni.

*

Chip de foc de Marius von Mayenburg a fostprima premierã din acest an a TeatruluiImposibil. Piesa – montatã de m.chris.nedeea – afost câºtigãtoarea unui program de spectacole-lecturã derulat în 2003 – 6 titluri, 6 dramaturgi, 6spectacole virtuale – primind cele mai multe voturidin partea publicului.

Dramaturgul, nãscut în 1972, a devenitcelebru în 1997, când piesa lui de debut – tocmai

Chip de foc – a primit Premiul Kleist. Textul a fosttradus ºi promovat în România de VictorScoradeþ, cunoscând ºi o versiune scenicã, laBucureºti.

Aparent, piesa lui von Mayenburg vorbeºtedespre „lupta dintre generaþii” ori despre lipsa decomunicare dintre pãrinþi ºi copii. Eroii sãi sunt –din nou aparent – oameni obiºnuiþi, o familiemic-burghezã cu doi copii adolescenþi. Doar cã,dincolo de scandalizatele replici materne ºicalmul ignorant al tatãlui – preocupat doar decrimele anunþate în ziare – fiul, Kurt, creºte altfeldecât un adolescent oarecare. Hipersensibil, rãnitde lipsa de pudoare a mamei – care vorbeºtedespre ciclul menstrual cu o vulgarã naturaleþe –,un copil cu „problemele vârstei” în ochii tatãlui,Kurt îºi va canaliza afecþiunea înspre Olga, sorasa, unica fiinþã presupus „compatibilã”.Feminitatea fetei se dezvoltã nu fãrã duritate,încât Kurt va fi la un moment dat abandonat înfavoarea lui Paul, un mascul macho. Tendinþeleschizoide ºi piromane ale lui Kurt iau amploare,distanþa de lume creºte, iar uciderea pãrinþilor ºimoartea lui sunt efectul exploziv al acesteialienãri afective.

Duritatea piesei lui Mayenburg nu rezidã ne-apãrat în replicile „deocheate”, cât în revelareaunui anumit tip de ipocrizie domesticã deloc strãinpolitic corectei societãþii contemporane. Nuanþeletextului sunt fine, simpatiile/antipatiile pot lesneoscila. Oricum, Chip de foc e un construct dra-matic extenuant cerebral ºi traumatizant afectiv.

Regizorul m.chris.nedeea a reuºit sã transmitãprin spectacolul sãu cele douã caracteristici alepiesei. Lipsa de dinamicã orizontalã a intrigii afost compensatã de o tensiune dezvoltatã vertical,la nivelul personajelor. Totul într-un decorsimplu ºi sugestiv – o pânzã pe care Kurt îºipicteazã/spray-azã fantasmele ºi frustrãrile, o masãºi niºte scaune banale. Din pãcate, scena CaseiArmatei s-a dovedit cam nepotrivitã, repre-zentaþiile pierzându-ºi din „spaþiul de respiraþie”necesar. De aici, probabil, un ritm mai nesigur alprimei reprezentaþii, corectat pe parcurs.

Din cei cinci actori, cel mai bine a jucat IonuþCaras – proaspãt absolvent al Catedrei de Teatrudin UBB – în rolul lui Kurt, reuºind sã menþinãpermanent febrilitatea ºi tensiunea extremã apersonajului. Ramona Dumitrean (Olga) ºiOvidiu Criºan (Tatãl) au jucat onest ºi rezonabil,fãrã a excela. În fine, uºor estompaþi-inhibaþi aufost Carmen Culcer (mama) ºi Adrian Cucu(Paul).

Chip de foc este, în versiunea propusã deTeatrul Imposibil, un spectacol promiþãtor. El vatrebui reluat în condiþii „locative” mai potrivite,care sã-l ritmeze ºi sã-i dea anvergurã. ªi va fi, cusiguranþã, un adevãrat eveniment teatral.

*

Un foarte bun spectacol de licenþã au susþinutîn 11 mai studenþii de la Catedra de Teatru aFacultãþii de Litere din Universitatea „Babeº-Bolyai” – clasa prof. Bács Miklós ºi Irina Wintze.O reprezentaþie aproape disperatã, aº spune, dincauza mizei, însã meritorie pentru toþi ceiimplicaþi. Profesorii ºi studenþii au optat pentru opiesã de Matei Viºniec – Bine, mamã, da’ ãºtia

povestesc în actu’ doi ce se-ntâmplã-n actu’-’ntâi –,foarte ofertantã scenic ºi conþinând subtextual ºiun mesaj despre destinul actoricesc.

Textul lui Viºniec – cunoscut de altfelpublicului român – combinã maniera postabsurdãtipicã dramaturgului cu o chestionare în cheiepirandelliana (ca în Astã searã se improvizeazã),liantul fiind „marele teatru al lumii” pentru carepledeazã, la un moment dat, eroii acþiuniidramatice.

Construcþia piesei o face greu de rezumat,cãci comprimatã, intriga devine impenetrabilabsurdã: doi tipi – Grubi ºi Bruno – moºmondescprintr-o groapã ºi sunt vizitaþi de alþi tipi ºi tipe:Fetiºcana cu gãleata cu lãturi, Bãrbatul cutomberonul, Omul cu sacaua, Mama ºi Recruþii,Omul grãbit etc. Toþi sunt niºte ciudaþi,eufemistic vorbind, ºi toatã acþiunea se învârte înjurul gropii. În actul doi apar Vizitatorul ºiMajordomul, cãrora Bruno ºi Grubi vor musai sãle povesteascã ce s-a întâmplat înainte. Acþiunease perverteºte printr-o revoltã a actorilor dinrolurile secundare, care fac o revoluþie „ca-nFranþa”, transformaþi în Danton, Marat,Robespierre º.a. ºi, în fine, redeveniþi actori,pãrãsesc scena.

Evident, n-aþi înþeles nimic.Spectacolul însã a fost întrutotul coerent, Bács

Miklós dovedind o realã vocaþie regizoralã. El aaccentuat nota absurdã a piesei, limpezind-o princompoziþia identitarã a personajelor. Astfel,Bãrbatul cu tomberonul este un hibrid între doicelebri nebuni ai Clujului, Omul cu sacaua eîmbrãcat în scafandru, iar de costum îi atârnãdiverse sticluþe, Orbul are aparenþa unui DalaiLama nirvanic, rãtãcit prin lume, cei doi Bãrbaþisunt costumaþi ca niºte balerine, zburând de-adreptul pe deasupra gropii, Recruþii Mamei semultiplicã la infinit, Omul grãbit e un fel destafie fãrã odihnã, Majordomul ºi Vizitatorul suntcomplementari, ambii grotesc-conformiºti, celdintâi onctuos-servil, al doilea transpirat-opulent.

Un întreg univers în perpetuã zbatere,frãmântare, viermuialã. Dinamica se schimbã înactul doi, ea devenind acum verticalã, cu un uºortrenaj la un moment dat – determinatã dealerteþea extremã a primei pãrþi.

Finalul deconcerteazã uºor, prin surpareaefectivã a desfãºurãrii scenice. O abilã capcanãdeopotrivã textualã ºi spectacularã, menitã sãanuleze orice rezistenþã a spectatorului.

Ingenios construit spaþiul de joc: întreagasuprafaþã a scenei, nudã, sugerând fie un teritoriuliminar, neutralizat, fie pur ºi simplu o scenã deteatru dupã un spectacol, golitã de recuzitã ºidecor.

Foarte bine au jucat toþi tinerii actori,indiferent de întinderea rolurilor pe care le-auavut. Nu nominalizez pe nimeni, de aceea,preferând doar sã-i enumãr: Anca Opriº, CãtãlinHerlo, Camelia Curuþiu, Radu Ciobãnaºu,Andrei Elek, Ionuþ Caras, Mihaela Ailincãi,Romul Moruþan, Dorin Ceoarec, CiprianScurtea, Cristina Flutur, Iulia Ursa.

Spectacolul absolvenþilor clujeni a fost primitincendiar de o salã entuziastã. E un semn bun, laînceputul unei cariere.

Dragi colegi, vã doresc sã aveþi întotdeaunasucces!

n

Restanþele mele teatralen Claudiu Groza

21

…a fost, între 3 ºi 8 mai 2004, Teatrulclujean „Puck”, gazda celei de-a treiaediþii a Festivalului Internaþional de Artã

a Animaþiei „Puck-Animafest”. O ediþie mai bogatãdecât anul trecut, cu o participare internaþionalãmai consistentã ºi relevantã pentru tendinþele ºiorientãrile artei de animaþie europene.

Repertoriul festivalului a inclus spectacole ex-trem de diverse, de la Vrãjitorul din Oz sau Stan Bo-lovan, spaima zmeilor de Slavici, pânã la reprezentaþiipentru adulþi precum Visul unei nopþi de varã sauKolka, dupã Daniil Harms. Au fost prezentate nouã-sprezece spectacole, de cãtre paisprezece trupe dinþarã ºi din Bulgaria, Croaþia, Israel, Republica Mol-dova, Polonia ºi Ucraina. Voi comenta doar câtevadintre reprezentaþii, care contureazã, dupã pãrereamea, momentul actual al teatrului pentru copii.

Trebuie remarcatã, întâi de toate, preocupareamajoritãþii trupelor pentru light-design ºi pentruconstrucþia pãpuºilor. A excelat aici Teatrul de Pã -puºi din Rijeka, Croaþia, cu Lacul lui Damiano , înregia lui Alexander Maxmychev, un spectacol demare pregnanþã vizualã, cu pãpuºi extrem de elabo-rate, de toate dimensiunile, de la peºti minusculimetalic-sclipitori ºi pânã la uriaºe meduze cuaparenþã barocã. Impresionantã a fost ºi tehnicamânuitorilor, toate pãpuºile fiind manevrate denumai doi actori. Lacul lui Damiano e un spectacolingenios, deºi realizat cu o oarecare economie demijloace. Realizatorii sãi au mizat pe efectul vizual,iar reprezentaþia s-a dovedit fermecãtoare, magicã.

Interesant, în acelaºi plan, a fost ºi Vrãjitorul dinOz al Teatrului „Gulliver” din Galaþi, în regia luiCristian Pepino ºi scenografia Cristinei Pepino, unspectacol plin de fantezie, excelând în construcþiamarionetelor de mici dimensiuni, foarte colorate ºihaioase (permiteþi termenul neacademic). Un spec-tacol minat totuºi de uºoare bâlbe ale regiei de lu-mini ºi ale actorilor, determinate probabil ºi de spa-þiul de joc – sala Teatrului Naþional. Copiii prezenþi– o salã plinã ochi – au reacþionat totuºi cu mareplãcere, cuceriþi poate ºi de exotismul basmului luiFranck Baum. Vrãjitorul din Oz a demonstrat o datãîn plus importanþa unei lecturi pregnant vizuale aspectacolului pentru copii, dincolo de capacitãþilelogistice ale teatrelor producãtoare.

La polul opus din punct de vedere tehnic s-aaflat spectacolul Teatrului „Guguþã” din Chiºinãu,Comoara tâlharului. O propunere dramaturgicã inte-resantã, care mixeazã basme celebre (Punguþa cu doibani, de pildã), realizat însã cu o dureroasã sãrãcie demijloace, arhaic ºi prãfos, ca în urmã cu vreo douã-zeci ºi cinci de ani. Pãcat, pentru cã actorii au jucatprofesionist, povestea era frumoasã, iar copiii dinpublic – curioºi. Plutea însã neplãcut deasupra spec-tacolului un stigmat al anacronismului de care, sãsperãm, teatrul basarabean va scãpa cât de curând.

Crãiasa zãpezii a Teatrului „Sava Dobroplodni”din Silistra, Bulgaria, a fost o versiune fãrã text abasmului lui Andersen. O versiune nu lipsitã de ca-litãþi, deºi oarecum schematicã pe alocuri. Am re-marcat din nou atenþia acordatã luminilor, care aupus în valoare un eºafodaj scenic lipsit de opulenþã,dar convingãtor. Corectã mi s-a pãrut ºi opþiunearegizoarei Teodora Gulubova de a folosi ca fundalmuzical Anotimpurile lui Vivaldi, uneori re-orchestrate „pentru copii”, alteori în variantasimfonicã clasicã. Un spectacol onorabil, chiarrealizat cu buget redus.

Un spectacol care s-a distins prin partiturile ac-toriceºti a fost cel al Teatrului din Ujgorod, Ucrai-na – Potcoava fermecatã (regia Volodimir Bogdaneþ).O adaptare a unei poveºti de Ivan Franko, tratatã încheie ironicã, actorii prezenþi pe scenã având ºirolul de naratori-rezoneuri ai poveºtii mãgaruluileneº care învaþã ce e munca. Un spectacol defacturã clasicã, sã-i spunem, susþinut prin vitalitatealudicã, hâtrã, a interpreþilor.

De altfel, aproape toate spectacolele pentru copiiprezentate în festival au probat accentuarea impor-tanþei scenice a actorului de animaþie care nu mai ede mult un simplu mânuitor de pãpuºi, ci trebuie sãaibã certe calitãþi profesionale. Spectacolele de ani-maþie se construiesc din ce în ce mai mult prin in-termediul omului-actor, într-o reorientare a con-venþiei teatrale conformã noii paradigme a receptãrii.

Marele Premiu al ediþiei din acest an a Festivalu-lui „Puck-Animafest” a revenit unui spectacol pen-tru adulþi – Peeling, producþie a Teatrului „Poopik”din Lotem, Israel. Un spectacol conceput, realizat ºijucat de trei oameni, un demers sensibil ºi marcat-ludic, totodatã, cu textul redus la maximum, com-

pus doar din replici strict necesare pentru inteligi-bilitatea întregului. Peeling e un produs cultural per-fect adaptat nivelului de receptare al spectatoruluicontemporan, care persifleazã poveºti de dragoste(aºa-numitele romance), aspiraþii ontologice etc. Unspectacol postmodern, în care nuanþa comicã aremenirea de a spulbera blazarea privitorului, de a-iprovoca, prin râs, un soi de catharsis. Peeling ar meritavãzut de cât mai mulþi spectatori români. Autorii sãi– Ori Goldstein, Shirley Pitlik ºi Asaf Levinbook –au edificat o „jucãrie” dramaticã la care snobii arstrâmba din nas, dar care, bine promovatã, ar stârnientuziasmul necondiþionat al omului de pe stradã,care ar (re)intra, astfel, în sala de teatru de care sefereºte acum. Peeling ºi-a meritat cu prisosinþãpremiul.

Ediþie dupã ediþie, Festivalul „Puck-Animafest”devine un eveniment cultural de anvergurã, sem-nificativ nu doar ca întâlnire a teatrelor pentru co-pii, ci ºi ca interacþiune beneficã a creatorilor deteatru. În România, destule teatre de animaþie aufãcut breºe în mentalitatea conservatoare a teatra-torilor ºi publicului. Meritul acestui festival este cãne oferã termene de comparaþie ºi alternative.Adicã, în cele din urmã, provocãri.

n

O casã de pãpuºi…

Cercetarea istoricã se manifestã ºi se vali-deazã direct ºi cu prilejul manifestãrilorºtiinþifice organizate în þarã ºi strãinãtate.

În rândul acestora se încadreazã ºi o importantãlaturã a activitãþii Centrului de Studii Transilvanedin Cluj-Napoca, care s-a remarcat prin diversi-tatea ºi modernitatea tematicã a sesiunilor, simpo-zioanelor ºi conferinþelor ºtiinþifice organizate,precum ºi prin participarea unor personalitãþi demare prestigiu atât din þarã cât ºi din afara ei.

Recenta conferinþã internaþionalã organizatã subegida Institutului Cultural Român – Centrul deStudii Transilvane, precum ºi a Ministerului Inte-grãrii Europene, Institutului de Studii Internaþio-nale ºi Facultãþii de Istorie ºi Filosofie a Universi-tãþii „Babeº-Bolyai”, De la Cruciada a IV-a la Unifi-carea Europeanã, s-a desfãºurat la Cluj-Napoca între18 ºi 23 mai 2004. Au participat cercetãtori, cadredidactice universitare, teologi ºi oameni de culturãdin þarã (Cluj-Napoca, Bucureºti, Târgu-Mureº,Târgoviºte) ºi strãinãtate (Italia, Austria, Spania,Marea Britanie), reprezentanþi ai mass-media.

Paleta tematicã a fost diversã ºi foarte interesantã,iar specialiºtii prezenþi la conferinþã, aºa cum nerelevã chiar titlurile comunicãrilor, au abordat ogamã extrem de variatã de subiecte.

Lucrãrile sesiunii s-au desfãºurat în opt secþiuni.Subiectele oarecum tradiþionale („Evenimenteledin anul 1204”, „Greci ºi latini dupã 1204”, „Cru-ciada a IV-a ºi agravarea schismei dintre Rãsãrit ºiApus”, „Cruciada a IV-a ºi limitele rãsãritene alespaþiului european: cronica unei extinderi ratate”,„Pius al II-lea ºi proiectul sãu de cruciadã” etc.) s-auinterferat cu producþii ale unor noi orientãri isto-riografice, venite dinspre studiul Uniunii Europene(„Rolul grupurilor de presiune de naturã religioasãîn procesul integrãrii europene”,”Secularizare ºireligie în integrarea europeanã”, „Interguverna-mentalism ºi supranaþionalism în proiectul Con-venþiei Europene”, „Periferia Europei la Bruxelles”,„Regiunile ºi procesul politic în Uniunea Europea-nã”, „Cetãþenia europeanã”, „Poziþia Austriei înprocesul extinderii Uniunii Europene cãtre EuropaCentralã ºi de Est”, „Implicaþiile politicii externe a

Uniunii Europene în domeniul securitãþii interna-þionale”, „Uniunea Europeanã ºi managementulconflictului” etc.).

În timpul conferinþei s-au mai desfãºurat o ma-sã rotundã cu tema „Toleranþã ºi intoleranþã reli-gioasã – bisericã ºi societate în contextul unificãriieuropene” ºi o serie de lansãri de carte: Vasile Puº-caº, „Negociind cu Uniunea Europeanã”, Bucu-reºti, 2003; „Nationalisms, Identities, EuropeanEnlargement. Case Studies on the 20th and theNew Century”, ed. Andrea Carteny ºi GiuseppeMotta, Cluj-Napoca, 2004; „Teologie ºi politicã.De la Sfinþii Pãrinþi la Europa Unitã”, Bucureºti,2003; Simion Costea, „România ºi Proiectul Briandde Uniune Europeanã”, Tg-Mureº, 2004 ºi numã-rul 1/2004 al revistei Centrului de Studii Transil-vane, „Transylvanian Review”.

Modul elevat în care au decurs lucrãrile con-ferinþei, discuþiile, polemicile (care nu au depãºitlimitele fireºti ale discursului ºtiinþific) au de-monstrat nu doar complexitatea evenimentelor ºiproblemelor abordate, ci ºi nevoia unui dialogpermanent între reprezentanþii diferitelor specia-litãþi ale cercetãrii istorice. Organizatorii intenþio-neazã editarea unui volum care sã cuprindãlucrãrile prezentate.

n

Cruciadele ºi noua Europãn Marcela Sãlãgean

consemnãri

TRIBUNA • nr. 42 • 1-15 iunie 2004

Premiile Festivalului Puck – Animafest

Marele Premiu „Puck” – Peeling, Teatrul Poopik-Lotem, Israel

Premiul „Anima-Puck” – Visul unei nopþi de varã,Teatrul „Vasilache” Botoºani

Premiul „Special-Puck” – Jack ºi vrejul de fasole ,Teatrul „Þãndãricã” Bucureºti

Waldemar Wroblewski pentru muzica dinspectacolul Jan Tajemnick, Teatrul „Lalka”Varºovia

Premiul „Stil-Puck” – Lacul lui Damiano , Teatrul din Rijeka

Premiul de interpretare „Solo-Puck” – Aurica Dobrescu, pentru rolurile din Visul unei nopþi de varã; Cãlin Mureºan, pentru roluldin Stan Bolovan, Teatrul de pãpuºi „Puck”Cluj-Napoca

Premiul „Mini-Puck” – pentru cel mai fidelspectator: Inesa Schmidt (6 ani)

22 TRIBUNA • nr. 42 • 1-15 iunie 2004

Î n fiecare an Hollywood-ul realizeazã o mega-producþie cinematograficã în ceea ce priveºtecosturile astronomice ºi numãrul de figuranþi.

Dacã anul trecut se încheiau filmãrile la ultimaparte a trilogiei Stãpânul inelelor, încununatã cu maimulte premii Oscar, vara aceasta unul din locurilede frunte la box office va fi ocupat cu siguranþã denoua creaþie semnatã Wolfgang Petersen: Troia.Petersen (Das Boot) este unul dintre produsele desucces ale cinematografiei germane, produs ex-portat peste ocean. Ruinele cetãþii Troia, care segãsesc undeva în Turcia, au fost descoperite în anul1871 de arheologul german Schlimann ºi nuîntâmplãtor, premiera mondialã a filmului despreTroia, regizat de cãtre un neamþ, a avut loc la 9 mai,în Berlin cu covorul roºu ºi invitaþii de rigoare.

Generaþiile tinere cãrora li s-a pãrut destul dedificil sã citeascã poemul homerian pentru lecturaobligatorie, poem ce constituie sursa principalã deinspiraþie pentru scenariu, generaþii care au rezervesã meargã la cinema sã vizioneze un film de trei oredespre una dintre bãtãliile care au avut loc în Gre-cia în urmã cu mai bine de trei mii cinci sute de aninu trebuie sã îºi piardã speranþa. Eroul legendarjumãtate zeu, jumãtate om – Ahiles – este nimenialtul decât Brad Pitt dupã o jumãtate de an deantrenament intensiv în studioul de fitness ºi dietãspecialã. Pitt, care are imaginea unui tip inteligent,sensibil ºi uneori rebel, cu ajutorul unui vizibil plusde masã muscularã dã viaþã pe marile ecrane uneiveritabile statui antice ca apariþie fizicã, dublatã desensibilitate actoriceascã. Efortul depus pentru

transformarea corporalã se justificã nu doar prinonorariul ridicat ci ºi, dupã cum actorul declaraîntr-un interviu televizat, prin posibilitatea de a jucaalãturi de un mit al cinematografiei mondiale, PeterO’Toole. Cooperarea lui Pitt cu regizorul Petersens-a dovedit a fi una fructuoasã, actorul americanapreciind în primul rând disciplina ºi marea puterede muncã a regizorului care reuºeºte sã creezeperspective de-a dreptul grandioase, dar ºi scene dedetaliu ºi care pe perioada filmãrilor nu s-a plânsniciodatã chiar dacã condiþiile de lucru la 40 degrade nu sunt condiþii uºor de suportat.

Filmul nu este plictisitor nici pentru cei carepreferã scene de acþiune, nici pentru cei care pre-ferã o infuzie de romantism. Scenele în care mii desoldaþi încãlþaþi în sandale se luptã unii împotrivacelorlalþi se îmbinã armonios cu scenele romantice,iar plusul de informaþie pe care îl aduce filmul, înprimul rând pentru cei care nu cunosc varianta ho-merianã este cã pe vremuri rãzboaiele se purtau nupentru rezerve naturale (a se citi petrol), ci pentru ofemeie sau pur ºi simplu din orgoliu. Relaþia dintrepoliticã ºi rãzboi rãmâne însã neschimbatã, cu cu-vintele unuia dintre personaje: bãrbaþii tineri mor pecâmpul de luptã, iar bãrbaþii mai în vârstã vorbesc desprecâºtigarea bãtãliilor.

Spectatorul (spectatoarea) poate fi însã sur-prins cã în rolul celebrei Elena, pretextul demarã-rii masivei miºcãri de trupe (o mie de bãrci navi-gând pe Marea Egee, pline ochi de soldaþi grecidornici sã cucereascã Troia), este distribuit un tâ-nãr talent, actriþa germanã Diana Kruger, care

însã se potriveºte mai degrabã în Crãiasa zãpezii .Pentru personajul Elena din Troia, marea majori-tate a spectatorilor ar fi distribuit în acest rol ofrumuseþe mediteraneanã ºi nu una nordicã, darîn fond regizorul hotãrãºte, ºi tânãra nemþoaicã,dincolo de culoarea pãrului ºi stereotipurilecititorilor poemului ºi a unor cãrþi de istorie, faceimpresie bunã.

Departe de a fi o producþie de masã care sã pre-zinte istoria anticã într-o formã light pentru un pu-blic socializat media aproape în exclusivitate vizual,povestea Troiei este prezentatã într-o manierã com-plexã, cu iz european. Cu excepþia unui Agamem-non, care se dovedeºte a fi personajul negativ de laînceput ºi pânã în finalul filmului, binele ºi rãul seregãsesc cvasi în fiecare dintre personajele princi-pale. Nimeni nu este perfect, iar zeii parafrazându-lpe Ahiles ne invidiazã pe noi pãmântenii pentru cãsuntem muritori ºi pentru cã pentru ei pare fasci-nant cã fiecare clipã a noastrã poate fi ultima clipã.Nu existã o parte bunã care luptã împotriva rãului,personajele trãiesc experienþe noi care le trans-formã, toate acestea petrecându-se într-o lume încare credinþa în forþele divine joacã un rol central.

Pentru fanii filmelor de acþiune, pentru îndrã-gostiþii care doresc sã petreacã o dupã-amiazã mailungã împreunã (nota bene: filmul dureazã 162 deminute fãrã blocul publicitar de debut), pentrupasionaþii de istorie dar ºi pentru cinefilii preten-þioºi Troia în varianta Petersen se recomandã cu cãl-durã, neexistând pericolul unor reacþii secundare.Criticii europeni de film atribuie calificative pre-cum producþie monumentalã Troiei lui WolfgandPetersen.

n

n Delia Cristina Balaban

filmTroia descoperitã la început de secol XXI

addenda

M ã întorc la Cluj, dupã luni de zile, ºiîncerc, aºa cum fac de ani buni, sãregãsesc Clujul meu, Clujul

adolescenþei ºi studenþiei mele. ”Arizona” aratã cutotul altfel, la ”Croco” sunt alte figuri, fostalibrãrie a ”Universitãþii” nu mai pãstreazã nimicdin personalitatea ei de odinioarã. La tot pasul,”Connex” ºi ”Orange”, chioºcuri de ziare inepte,magazine de lux care contrasteazã puternic cufigurile obosite, blazate, cenuºii care îºi croiesc cugreu drum printre maºinile indecent de scumpe.Scriu toate acestea ºi îmi dau seama cã nu vorbescneapãrat despre Cluj, ci despre orice oraº maredin România. Dezamãgirea mea se ºterge însãrepede prin întâlnirea cu un prieten drag, sã-ispun A., pentru cã ºtiu cã nu i-a plãcut sã sevorbeascã despre el. Sã-i spun A., pentru cã aºatrebuie sã înceapã ºi alfabetul prieteniei. Printrecafele rituale, într-un bar nicãieri, în VinereaMare, ne rezumãm unul altuia întâmplãrileultimelor luni. Întâmplãrile care sunt mai alesstãri de spirit. Îi evocãm, ca întodeauna, pe morþiinoºtri, în mare aceiaºi. Madi, Cãlin ºi alþii. Îlobserv în tãcere. Pãstreazã în ochi sclipirea,flacãra, nu are nici un fir de pãr alb, poate doarvreun rid în plus faþã de anul trecut. Toate îimerg pe dos, totul îi stã împotrivã, dar el seaprinde cu aceeaºi vâlvãtaie pentru o idee, unprincipiu, ca sã ia apãrarea unui prieten sau sã

condamne atitudinea altuia. Suntem aproapeîntodeauna de acord, pentru cã i-am acordat demult un loc neclintit în sufletul meu, pe care nua fost nici mãcar nevoie sã-l câºtige. L-a ocupat,pur ºi simplu, cu graþia ideilor care par sã-i fiarbãsub fruntea dostoievskianã. Am citit, dincuriozitate, articolul care îi este consacrat în”Dicþionarul scriitorilor români contemporani”,cel editat de Ion Bogdan Lefter. Dupã obiºnuitaînºiruire de publicaþii, premii ºi articole criticecare i-au fost consacrate, aflu cã A. este ”liberprofesionist”. Profesionist, da, o dovedescecourile textelor sale, din cãrþi sau din majoritatearevistelor literare ºi de opinie din Româniaultimilor ani. ”Liber”. Aici lucrurile se complicã.În anii dictaturii, pe când actualele glorii literareîºi umpleau sertarele ºi se lãudau cu asta la toatecolþurile, A. nu a stat deoparte, de la ”banalele”manifeste pe care le-a rãspândit, pânã la articoleleºi interviurile prin care a fãcut cunoscutã înstrãinãtate situaþia din România. A. s-a aflat latimp în Piaþa Universitãþii, a vorbit la diversetribune, a simþit bastoanele minerilor în iunie ’90pe spinarea care nu s-a încovoiat niciodatã. Separe cã asta nu se iartã. El spune cã ”mai poateduce”. Zâmbeºte ironic, când îi vorbesc despreredacþiile ºi ministerele în care nu a încãput,pentru cã era ”prea liber”. Vorbim despre uncunoscut care spunea cã, gata, de la vârsta asta

trebuie sã ne aranjãm viaþa, sã acceptãmcompromisuri. Singura ”prejudecatã” a lui A. îmipare a fi aceea cã, în România, scriitorul poate sãfie ºi ”zoon politikon”. Unde duce ea? Politicieniide profesie te considerã un fel de cravatã bunã dearborat în anumite ocazii, îndemnându-te totuºitacit sã-þi vezi de treaba ta; confraþii te acuzã detot felul de pacturi diabolice ºi îþi cenzureazãaccesul în anumite cercuri, în baza ”coloraturiipolitice”, considerându-te apoi, tot ei, un ”loser”,pentru cã nu eºti bine instalat în topurile literare,nici etern candidat la premii, care, culmea, seacordã uneori tocmai în baza ”demersurilor înslujba democraþiei”. Vorbim despre ceea ce seîntâmplã în jur, despre proiectele noastre literareºi îmi spun cã, da, A. e liber ºi plãteºte încãpentru asta. Privesc cicatricea de pe fruntea lui, acãrei origine o cunosc, ºi mã gândesc cã poate m-am despãrþit de literaturã, ”litera-tura-vura”,dacã pentru mine, în acest moment, aceastãpecete a suferinþei unui prieten drag are dedeparte mai multã importanþã decât teancurile devolume ºi diplomã cu care se laudã, deja, cei devârsta noastrã. Comandãm încã o cafea, vorbimdin nou despre Cãlin ºi Madi. Plouã mãrunt,într-un oraº ostil, oraºul în care eu m-am nãscutºi pe care îl pãrãsesc mereu, oraºul în care A. afost prima datã anchetat în anii ’70 ºi în care iatã,acum este liber profesionist. Clepsidra e spartã,nisipul ni se scurge printre degete, dar scânteiadin ochi e tot acolo, ºi va aprinde poate luminileÎnvierii.

n

Rânduri pentru un prietenn Letiþia Ilea

TRIBUNA • nr. 42 • 1-15 iunie 2004 23

teledependenþa

T ermenul barbar (de cãutat în dicþionare)se referã iniþial la populaþii strãine degreci sau romani, mai apoi la invazia celor

veniþi din Nordul continentului în vraiºtea post-imperialã de la începutul Evului Mediu. Cu alte,mai subtile sensuri, sunt vizaþi cei a cãror originenu este din jurul “lacului civilizator”, Mediterana,nefamiliarizaþi cu rafinamentul existenþei în afararigorii militare, neîndurãtori cu presupusa “efe-minare” a îndeletnicirilor ºtiinþifice ºi artistice,sau pur ºi simplu, desconsiderîndu-le. În acestultim înþeles, cam reducþionist, noþiunea debarbarie ºi-a pãstrat valabilitatea. Cînd rãzboiulpare mai necesar civilizaþiei, cînd el aduce maimulte foloase decît amintitele preocupãri aleminþii, cînd creativitatea e pusã în slujba nimici-rii, omenirea are o problemã care nu s-adestrãmat din antichitate pînã azi. Doar direcþiapare sã se fi schimbat. Shakespeareana “nebuniedinspre Nord-Vest” întîmpinã nebunia dinspreEst. ªi nu de acum, de la 11 Septembrie 2001încoace! Barbaria nazistã intenþiona sã anihilezebarbaria comunistã. Cea din urmã, totalimperialistã, lupta împotriva fascismului, anazismului ca sã ajungã în competiþie cu

“imperialismul capitalist”, construind mentalitãþice reprezintã pînã azi focare nestinse de conflict.Ce-i mînã în luptã pe oponenþi? O ideologie?Oricare ar fi, ea e mereu barbarã faþã denecesitãþile vieþii ºi n-are alt scop decît puterea.Religiile? Mai mult debuºee individuale decîtsoluþii colective, prea asemãnãtoare ideologiilor.Resursele naturale, extinderea “teritoriului vital”?Da. Funcþioneazã tot mereu principiul: “dã-te tulaoparte pentru a-mi fi mai bine mie”.

Înainte de 1 Mai a.c., între aplauzele oficiale,media internaþionalã se isterizase la perspectivalãrgirii Uniunii Europene cu cele zece state ce-arurma sã “paraziteze” tihna Europei de Vest. Darnimeni n-a scos o vorbã asupra completei schim-bãri de paradigmã în stilul de viaþã occidental prinasimilarea unor valuri de nestãvilit ale popula -þiilor provenite din fostele colonii. Oricît de re-gional standarzizat, “vechiul continent” îºi va apã-ra draconic teritoriile de cetãþenii incomode saude arbitrariul cãlãtoriilor. Noua barbarie se nu-meºte terorism, deºi invazia barbarilor dintot-deauna a rãspîndit teroarea. Amploarea ei diferã,însã. ªi mai diferã prudenþã democraþiilor faþã deintoleranþa rasialã… Pe cînd la noi, aºa debili

democraþi cum ne aflãm, dominã, din pãcateneîncrederea faþã de spiritul dubitativ propriuoricãrui sistem tolerant. Mã refer aici lasurprinzãtoarea meditaþie a lui Andrei Pleºudintr-un recent numãr al Dilemei Vechi, în careilustrul intelectual - de o incontestabilã supleþe ajudecãþii - deplîngea liber-cugetarea invitaþiloreuro-atlantici la o conferinþã internaþionalã, undealþi reprezentanþi ai religiilor monoteiste (spredeosebire de creºtinii spaþiului menþionat) suntmai pãtrunºi de ºi mai adînciþi în litera credinþeilor. Care literã – a unora ºi a altora - seadevereºte, totuºi, a fi disjunctã. Atunci unde eavantajul dialogului? E democraþia slabã pentru cãeste tolerantã? Ori vrea ea sã se impunã tocmaipentru cã este puternicã în anumite aspectesusþinute de “etica ei protestantã” – unde Franþa,Italia, Grecia, Spania ºi Portugalia, etc. formeazãun corp aparte? Iatã întrebãri nu lipsitã degravitate… Personal, n-am un rãspuns adecvat.Mã întreb cine îl are ori îl poate avea…Pînã lareinventarea “soluþiilor finale” mã limitez a trageînvãþãmintele din lecþia istoriei cunoscute:“barbarii” au cucerit civilizaþia anticã pentru acontrui o altã civilizaþie. Fapt greu de contestatpînã ºi în “ameþeala” reperelor actuale.

n

Noua invazie barbarã?n Monica Gheþ

salonul defavorizatului

Cum, necum, e o minunãþie sã umbli pe oºosea pustie la aceastã vreme a anului: aplouat temperat, pãsãrile trãiesc într-un

delir vocal de-a dreptul cuceritor, marginiledrumului sunt tivite cu flori mãrunte de toateculorile, unele fragile, altele – viguroase; cum eduminicã, nu e o circulaþie mare, te poþi muta,liniºtit, de pe o margine pe alta a ºoselei, fãrã riscde accidentare, o realã plãcere, greu de aflat înaltã parte. Delectarea dureazã pânã în momentulcând, pe margine apare o reclamã nãucitoare; eaparvine de la celebra firmã Sun Silk, face reclamãla ceva ºampon ºi sunã aºa: „Sun Silk – calmeazãpielea capului”. La aºa anunþ te cuprinde obucurie devastatoare, mai ales cã reclama aparedupã altã minune, cea cu „Sun Silk pentru pãrturtit”; procesul e costisitor, dar face toþi banii:întâi te ungi cu cea de-a doua soluþie, sã nu mairãmânã pãrul ca un obez, sã se învioreze, cât decât; dar, se prea poate, înviorarea sã fie însoþitã ºide o rãscoalã a pielii capului (a nu se gândi la totfelul de prostii!); acum, sigur, pielea capului sepoate rãscula din cele mai diverse motive, cum arfi preþurile, costurile, divagaþiile despre corupþieºi alte stãri profund bivolariene; pe scurt: omuluii se face pãrul mãciucã, stare dezagreabilã, delocplãcutã, deloc atrãgãtoare. Bine cã a apãrut soluþiasalvatoare, cea pentru „calmarea pielii capului”;piele calmã, pãr liniºtit, frezã dupã pofta inimii! ºi

drumul continuã fãrã accidente, pânã când apareun ºir de limuzine, care strãine ºi luxoase, careautohtone ºi obosite, cu numere ºi nume de totfelul: ADA; SEN; VIP; FOC; PAC; ZAC; etc. Sevede ºi o Dacia roºie, una cu SRI; aici iar e pielea,nu numai de pe cap, ca pe o gãinã zgribulitã, dinnou ar trebui apelat la minunatul Sun Silk, sã nuajungi în sat ca electrocutat; aici nici mãcarreclama cu pricina nu e de aflat, în schimb apareuna, a unei firme care vinde „gãini grele”, iar n-aicum sã-þi calmezi pielea capului, de unde dracu’sã fi ºtiut cã se vând ºi gãini uºoare ca fulgul, cavrãbiile care ciripesc pe reclama cu pricina?! Cupalma pe creºtet (sã nu se vadã chelia zbârlitã) amintrat în sat; m-am dus la o mãtuºã foarte dragã,eram sigur cã mã suportã ºi cu pielea capuluizbârlitã; nu ne vãzusem demult, am povestit detoate, pe îndelete; am ieºit ºi în curte, sã-mi aratepuii proaspãt cumpãraþi, vreo patruzeci; mãtuºase vãita cã mãnâncã foarte mult ºi beau apã cunemiluita, pânã ºi peste noapte; dar spunea ea,meritã, se îngraºã foarte repede, la recolta de anultrecut a avut gãini care, decapitate ºi curãþate,numai carne, cântãreau aproape cinci kilograme.Pânã aici totul a fost în ordine, normal; pe cândne uitam noi doi la puii puºi pe înfulecat, mãtuºami-a spus cã asemenea gãini nu meritã sã fielãsate de prãsilã, sunt prea grase la maturitate, sechinuie îngrozitor cu ele cocoºii, atât se chinuie

încât ei chelesc pe burtã, iar damele - pe spate,mai mare groaza! Oare nu se inventeazã un soi deSun Silk bun pentru asemenea ocazii, sã nu maifie penele turtite, nici pielea incomod excitatã?

n

Calmul pielii capului,gãinile cheliten Mihai Dragolea

24 TRIBUNA • nr. 42 • 1-15 iunie 2004

„Aaa... cred cã e ceva campanie publici-tarã... nu ºtiu... uite, la Loto...”. „Nuºtiu, nu ºtiu ce sã zic...”. „Sunt

beton!...”. „Îmi plac. În special cel cu bradul...”.„Ar trebui sã vã fie ruºine! Ce învaþã tinerii de lavoi? Cum adicã Deºpagã-te, române!ºi cum puteþisã puneþi semnul ãla pe pereþi?...”. „Nu-mi dauseama ce vreau sã spunã. Cum adicã: Iisus, terorist,homeles”...

Nedumerire, entuziasm, nepãsare, supãrare,reacþii mai mult sau mai puþin hormonale. Toateacestea nu au fost rãspunsuri probabile, ci modulîn care au citit trecãtorii afiºele campanieiMindBomb 2004, lipite pe strãzile Clujului ºi aîncã opt oraºe din þarã. Se înþelege au existat ºipoziþii mai mult sau mai puþin oficiale. Primãriamunicipiului Cluj-Napoca ºi-a trimissubordonaþii sã rupã afiºele ºi a anunþat cã i-aamendat pe organizatori sub pretextul lipirii lorîn locuri neautorizate. Loteria Românã, deranjatãde mesajul „6 din 49 mai cred cã existã lucruricare nu se pot cumpãra, indiferent cât ai câºtiga”,a sesizat Poliþia pe motiv cã i-ar fi afectatãimaginea...

Toate la un loc dovedesc un singur lucru.Românii nu sunt pregãtiþi, nu ºtiu sã citeascãafiºele sociale. Lucru de înþeles dacã þinem contcã, deºi, cel puþin la Cluj, este a doua acþiune deacest gen (prima campanie s-a desfãºurat în2002), afiºul militant este, practic, necunoscut înRomânia. Asta dacã nu punem la socotealã afiºelepropagandei comuniste, care necesitã, însã, o altãdiscuþie.

ªi totuºi, ce este MindBomb? În primul rând oocazie de meditaþie. De atitudine. De implicare aartiºtilor în viaþa socialã. ªi nu în ultimul rând derevendicare a unui spaþiu public. Cãruia taman deaceea i se spune public. Pentru a fi folosit de

oricine ar avea ceva de spus. Iar glumiþa cu„locuri neautoriaze” este numa’ bunã de spusnepoþeilor, înainte de culcare. De parcã o acþiuneunderground ar avea nevoie de legitimare. Deinstituþionalizare. Ei, na’, asta chiar sunã bine -acþiune militantã cu ºtampilã de la Primãrie!

Poate mult mai sugestive decât mesajelecampaniei sunt, însã, imaginile cu afiºele rupte.Ele nu mai sunt o viziune a artiºtilor care le-auconceput, ci a mentalitãþii româneºticontemporane. Imaginea unei societãþi sfâºiatecare preferã sã distrugã ceva ce nu poate înþelege.Pentru cã nu se oboseºte, îi e prea lehamite sãgândeascã ºi îºi ia mãsuri de precauþie. „Nu ºtiudacã e de bine, dar s-ar putea sã fie de rãu, maibine îl rup”. Astfel s-ar putea sintetiza gestulcelor care au încercat sã distrugã afiºeleMindBomb. Teama în faþa necunoscutului, anecontrolabilului, este mai mare decât puterearaþiunii. Cel puþin deocamdatã.

ºi ar mai fi câteva lucruri de spus despre ceeace nu se vede. Pentru cã, în ciuda aparenþelor, aafiºelor care au ajuns pe strãzi, existã ºi o partemai puþin vizibilã a campaniei MindBomb.Precum la un iceberg. La suprafaþã pluteºte doarvârful gheþarului. Spre neliniºtea multora, parteade sub apã poate fi doar bãnuitã. Ea cumuleazã oimensã energie. Sute de ore nedormite, meeting-uri prelungite pânã târziu în noapte, discuþii maimult decât aprinse, peste o sutã de artiºti plastici,designeri, arhitecþi, scriitori, specialiºti IT orivoluntari care s-au implicat în elaborarea afiºelorºi în lipirea lor. Ei sunt energia care a produsMindBomb 2004. Puteþi fi liniºtiþi sau neliniºtiþi,în funcþie de perspectivã. Aceastã energie edeparte de a se fi epuizat. MindBomb doar ce aînceput...

n

bloc notesªtefan Angi: Arta coralã – simbol al mijlocirilorarmonioase • 2

editorialI. Maxim Danciu: Cultura activã • 3

anchetãPresa culturalã clujeanã • 3

comentariiMircea Opriþã: Sfârºitul „Þiganiadei” • 4Oana Pughineanu: Critica literarã ca „demon al luiMaxwell” • 6 Mihaela Mudure: Mituri ºi prozatori • 7

agenda

G. Vasiliu: Recital Ilinca Dumitrescu ºi VasileMacovei • 7

anul Ioan Slavici – Tribuna 120Tatiana-Ana Fluieraru: Contradicþia beneficã • 8

confluenþeRadu Þuculescu: Primãvarã vienezã • 12

poeziaAndreea Alexe • 14

ex abruptoRadu Þuculescu: Discurs electoral • 14

meridianMarius Jucan: „Vestul ºi restul” • 15Ovidiu Pecican: Pãrãsind autarhia pentru Europa • 16

aniversãriDorin Almãºan • 17

teatruClaudiu Groza: Restanþele mele teatrale • 20Claudiu Groza: O casã de pãpuºi… • 21

consemnãriMarcela Sãlãgean: Cruciadele ºi noua Europã • 21

filmDelia Cristina Balaban: Troia descoperitã la începutde secol XXI • 22

addendaLetiþia Ilea: Rânduri pentru un prieten • 22

salonul defavorizatuluiMihai Dragolea: Calmul pielii capului, gãinile chelite • 23

teledependenþaMonica Gheþ: Noua invazie barbarã? • 23

arteMihai Goþiu: Explozia ºi efectele ei • 24

SUMAR

CU RIDICARE DE LA REDACÞIE:60.000 lei – trimestru120.000 lei – semestru

240.000 lei – un an

CU EXPEDIERE LA DOMICILIU:90.000 lei – trimestru

180.000 lei – semestru360.000 lei – un an

Persoanele interesate sunt rugate sã achitesuma corespunzãtoare la sediul redacþiei

(Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau são expedieze prin mandat poºtal la adresa:

Revista de Culturã Tribuna, cont nr.5010.9575592 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

A B O N A M E N T E

Explozia ºi efectele einMihai Goþiu

arte

Date post:	02-Sep-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	17 times
Download:	0 times

Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · ru, Cuvine-se (Axion), Ciprian Porumbescu, Tatãl...

Documents