Orasul Focsani a suferit mereu din lipsa de apa potabila.

Locuitorii se foloseau de apa din pututri, care era sarata sau salcie, caci apa din garlele trase din Milcov, ce traversau orasul nu se putea intrebuinta decat pentru adapatul vitelor sau la neviule casnice ale oamenilor. Pentru acelasi scop servea si garla trasa din Putna de catre Mihai Sturza Voda la 1847. Aceasta despartea mahalaua Amortitu de restul targului.

Pentru inlaturarea acestui mare inconvenient, Constantin Brancoveanu, Domnul

Munteniei la 1697, adduce pe propria cheltuiala apa de izvor in Focsanii Munteni.Acest eveniment este relatat de Logofatul Radu Greceanu in Istoria Tarii Romanesti:

“Mai facut-a Maria Sa pe langa altele si aceasta, insa tot intr’acest an 1697. La targul Focsanilor era lipsa mare de apa de baut, incat foarte rau traiau oamenii acolo; ca si apa care se afla acolo era sarata sir ea, nu numai cea curgatoare ci si puturile, de facea tot asa era.

Deci Maria Sa vazand o lipsa mare ca aceea si nevoia ce aveau crestinii de apa, nu s’a lenevit a face o pomana ca aceea, nici la cheltuiala nu s’a uitat, ci a pus cu toata nevointa mesteri fantanari de au adus o fantana cu apa foarte buna si indestulata fiind. Aceasta fantana (izvor), era departe de targ ca de doua ceasuri si au facut Maria Sa fantana acolo, si vrednica de pomana, care n’a fost mai inainte, si este tuturor oamenilor, nu numai castor din coace, ci si celor din Moldova, si calatorilor adapare buna si indestulata, si Mariei Sale sufleteasca folosinta”

Acest izvor despre care ne vorbeste Logofatul, de unde a adus apa pentru prima data in targul Focsanilor, Constantin Basarab Brancoveanu este cel de la Faraoane, care a alimentat populatia orasului cu apa pana aproape de anii 1900, cand s-a adus apa de la izvoarele de la Babele, din sus de comuna Gagesti.

Prima ciusmea (fantana) a fost numita Cap-bun, pe maidanul ce era in fata caselor lui Tachi Pastia, supranumit si Cap bun. Tot aici se afla si rezervorul, sau casa apelor din Munteni. Ciusmeaua alimentata cu apa de izvor a fost asezata aproape de hotar pe strada Pastiestilor (drum ce lega targul Focsanilor de Ramnicul Sarat) pentru folosul ambelor parti ale orasului si pentru folosinta calatorilor. Aceasta este reprezentata in 1789 pe harta Statului Major Austriac.

Cum conducta de captare de la izvor pana la casa apelor din Focsani era facuta din olane simple, se strica foarte des. Astfel ca mai tarziu a trebuit sa se ia masura tinerii in buna stare a conductei, mai cu seama ca nu erau prevazute fonduri pentru acest lucru intru cat toata lucrarea a fost facuta din mila Domnului Constantin Basarab Brancoveanu.

1. Epitropie = institutie care avea in grija o anumita treaba.

In anul 1792 pe 20 ianuarie, Mihai Sutu Voda, raspunde Ispravniciei din Sud Slam Ramnic pentru ciusmeaua din Focsani, care trebuia reparata fiind haznaua stricata, cerand: “ ca in frica lui Dumnezeu sa socoteasca, ce meremet

trebuie si cata cheltuiala poate sa mearga”. Peste un an la 16 ianuarie 1793, Alexandru Moruz, prin hrizovul sau de indestulare a orasului cu apa, recunoaste dreptul orasului Focsani la o subventie din casa Epitropiei Obstesti, la 200 taleri pentru intretinerea si repararea ciusmelei din Focsani si a izvoarelor ei, pentru plata randuitului suiutgiu (fantanar), precum si de a avea 12 lude (muncitori), fantanari scutiti (scutiti de biruri).Putem spune fara teama de a ne insela ca aceasta a fost prima forma de organizare a unei “intreprinderi” in scopul aducerii apei potabile in oras si al asigurarii functionalitatii acestei ciusmele.

In Focsanii din Moldova nu se facuse nimic si cei de aici vazand ce s-a realizat dincolo

de rau, fiind “in mare trebuinta de apa de baut”, la 1804 se adreseaza catre Domnul Al. Moruz cerand interventia sa catre Domnul Munteniei G.Al.Ipsilanti spre a le da voie sa aduca apa de la locul numit Pituloasa, ce este in sus de Odobesti in Muntenia

peste apa Milcovului. Astfel la 10 aprilie 1804 Domnul Munteniei G.Al.Ipsilanti da voie pentru aducerea apei “cu anumite conditiuni: ca din acest izvor sa se dea apa si Focsanenilor din Muntenia, sa lase si locuitorii de la Pituloasa, care reclamase apa trebuitoare”.

La 28 februarie 1806, Domnul Alexandru Moruz da hrizovul sau la apa adusa de la Pitulusa in care arata cheltuielile facute cu aducerea apei si fixeaza anume venituri sit axe pentru intretinerea conductei de apa si a ciusmelelor. Hrizovul spune ca s-au cheltuit cu aducerea apei 37015 lei, din care Domnul Al. Moruz a dat 13500 lei. De la podgoreni, socotindu-sa 1 leu si 60 parale de pogonul de vie, s-au luat 17356 lei iar targovetii din Focsani au dat 6159 lei.

“ Si asa prin silinta cea fara prejet a Domniei Noastre si parintestei bunei vointi s’au adus de acolo acel izvor ce poate fi cam la 60 masuri de apa, care impreunandu-sa prin Odobesti, unde se face adunarea multor trepte de pamanteni in vremea toamnei, am lasat acolo doua ciusmele curgatoare, iar de acolo aducand drumul apei prin targul Focsani sau mai facut alte noua (9)

1. Epitropie = institutie care avea in grija o anumita treaba.

ciusmele indestulate nu numai pentru targovetii Focsanilor ambe partilor, dar si pentru strainii si pamantenii trecatori din toate partile, ca sa proslaveasca cu totii adapandu-sa numele cel sfant a lui D-zeu si pe noi sa ne pomeneasca pentru crestineasca aceasta sirguinta.”

Voda Al. Moruz dupa ce randuieste prin hrizovul acesta o epitropie1 compusa din Egumenul manastirii Miera, Ianache Pruncul biv vel Camminar, Asanache Daniel biv vel Pitar si Pascal Strajescu biv vel Satrar pentru a se ingriji si a strange venitul ciusmelelor, stabileste si provenienta banilor ce se vor folosi la ingrijirea ciusmelelor:

1. Antaiu venitul podului de la Focsani care pe larg sa arata prin osebit pont;

2. Al doilea, una suta cinci zeci lei pe tot anul de la fabrica de fidea si macaroane ce s’a deschis la Galati;

3. Al treilea, venitul ce se ia de la vasele cu vin ce se masoara cu cotul dupa ridicarea vadracilor din tinut, cate 20 parale de bute si 10 parale de poloboc atat din targul Focsani cat si din toate cele lalte targuri ale tinutului Putnei;

Despre acesti bani epitropii trebuiau sa dea socoteala oranduitilor Nazari din Iasi: Constantin Bals biv vel Logofat si Iordache Roset biv vel Vistier, “si de vor prisosi niscaivai bani sa se dea in intocmirea podurilor ulitei cei mari din Focsani”.Cu ocazia aceasta s’a randuit si Suiutgiul (fantanar) Chiriaziti care sa fie de a pururea statator in Focsani si alti Suiutgii, care sa ingrijeasca de apa si ciusmelele si pentru osteneala sa i se dea 30 lei leaf ape luna, emacilor cate 10 lei pe luna, ne fiind suparati intru nimic nici la dari nici la alte havatele, de asemenea un olar si un caramidar iarasi scutit de tot birul – iar satul Capatanul ce este la hotar in drumul apei sa fie pentru intocmirea drumului apei, cand se va intampla sa se strice din pricina Milcovului, platindu-si insa birul sa fie scutiti cei 20 de oameni din sat de alte havalele.”

Aceasta a fost a doua forma de organizare a aducerii apei in targul Focsanilor si de intretinere a ciusmelelor.

La 22 iunie 1813, Domnul Ioan Caragea a dat un hrizov prin care intareste orasului Focsani pe tot anul o subventie de 200 taleri pentru intretinerea ciusmelelor orasului.Tot atunci Ioan Caragea da carte pentru numirea lui Gheorghe Sirbu ca cismigiu si scutirea lui de biruri catre stat.S-au adus in acea perioada tot din matca ciusmelei domnesti, pe conducte de plane alte patru ciusmele: una in piata Sf. Ioan (Palatul Comunal), alta pe soseaua nationala (Bulevardul Carol I) in fata bisericii Robescu (Capela Militara), a treia in strada Brailei

1. Epitropie = institutie care avea in grija o anumita treaba.

(Sirbeasca), langa casele batranesti ale familiei Calcaiu. S-a mai facut o ciusmea in fata bisericii Sf. Gheorghe la Valcele.S-au mai facut ulterior inca doua ciusmele in curtea manastirii Sf. Ioan cu apa adusa tot din acelasi izvor.Dovada acestor multe preocupari de a adduce apa tuturor locuitorilor Focsaniului sta o

scrisoare de la 14 aprilie 1814, a lui Gheorghe Postelnicu, Constandin Ceausul si altii catre Episcopul de Buzau, Chir Constandie, prin care cer interventia sa, catre boierul Banu Filipescu, “fiind-ca pe dumnialui il avem mai mare patriot al judetului si catra dumnialui biv vel Vister Ion Moscu, si catra biv vel Vister Grigorie Romanit, spre a veni in ajutorul facerei a patru ciusmele trase din matca ciusmelei domnesti”

La 30 aprilie 1814, Domnul Caragea da un alt hrizov prin care subventioneaza ciusmelele din Focsani stabilind taxe in afara de cei 200 taleri:

1. eratul de la incarcatul si descarcatul butilor;2. 2 bani de vadra din poporul Iidenii si Oratia si din poporul Garbov, Tamboesti,

Gordentii, Chindestii, Dragoslovenii si Urichesti.3. una suta taleri de la scaunul de carne, din targul de la Vartescoiu de pe data de 15

“Noemvrie si tot venitul sa fie luat de oamenii pusi pe seama ciusmelelor din Focsani, incasandu’se de Episcopul Buzeului, epitropul ciusmelelor din Focsani”

Iata cum unul dintre primii conducatori ai aductiunii de apa din Focsani a fost o fata

bisericeasca, Episcopul Buzaului, Chir Constandie (Epitropul Ciusmelelor din Focsani).

La 15 septembrie 1814 Scarlat Calimah Voda da un alt hrizov dupa cererea epitropiei si a targovetilor din Focsani, prin care se constata ca veniturile asezate de Al. Moruzi Voda nu erau suficiente pentru tinerea in buna stare a conductelor de apa si a ciusmelelor si pentru plata unui doctor al orasului.

Prima avarie majora are loc in anul 1815 cand, surpandu-se malurile Milcovului s-a interrupt curgerea apelor la ciusmelele din Odobesti si Focsani. In urma jalbei ce au dat targovetii din Focsani, Domnul Scarlat Al. Calimah

insarcineaza pe Mitropolitul

1. Epitropie = institutie care avea in grija o anumita treaba.

Moldovei sip e boieri “sa studieze chestiunea aceasta” si pe baza spuselor lor “da anaforaua cu data de 30 iunie pentru facerea de iznoava a lucrarilor aratandu-sa ca pentru acest scop sac ere o cheltuiala de 40000 lei, de care suma insa targul nu dispune si trebuieste ajutat de stapanire”. Voda dispune astfel sa se stranga de tot pogonul din podgoriile tinutului putnei cele pana la trotus cate 60 parale de pogon, “platind fiecare fara osebire Parintele Mitropolitul, Episcopii si manastirile toate, cat si dumnealor boierii, negudtorii si toti locuitorii, precum asemenea s’a urmat si la aducerea apei intai in Domnia Mariei Sale Al. Moruzi Voievod, osebit sa se mai dea si 60 salahori si 20 cara cate cu doi boi, platindu’li’se de la Casa Ciusmelelor din Focsani simbrie hotarata cate 20 parale de salahor si cate un leu de car pe fieste care zi”

Descoperim astfel ca prima denumire a formei organizate de aducere a apelor bune de

baut in Focsani s-a numit Casa Ciusmelilor.

La 1 septembrie 1816, Domnul Scarlat Al. Calimah da un alt hrizov referitor la veniturile adunate pentru mentinerea in buna stare a ciusmelelor din Focsani si Odobesti si plata unui

doctor. Tot acum se infiinteaza si prima spiterie in Focsani, care va avea “in toata vremea doftorii bune, curate, indestule si cu toata iscusinta doftoriceasca lucrate”.Tot in acest hrizov se arata ca s-a gasit apa buna de baut la izvorul de la Runcu. De aici s-a adus apa pentru prima data doar pentru Focsanenii din Moldova fara a fi nevoiti sa dea apa si la cei din Muntenia. Dar acest izvor nu a fost sufficient deoarece pana la 1886 s-a adus apa tot de la Pitulusa. Cele noua ciusmele indestulate cu apa foarte buna din acest izvor au fost asezate in diferite puncte ale orasului si anume: una la ocol, la capatul strazii Elisabeta, langa pravalia lui Coliu, a doua in fata bisericei Profetul Samoil, a treia in Piata Moldovei, la Ispirlui, a patra la podul de piatra langa pravalia domnului N.S. Ilie, a cincea in dosul bisericii Precista, pe un maidan langa casa raposatului N.D. Mihail, a sasa la poarta Bisericii Armene, a saptea pe locul din fata caselor domnului C.Negrut, unde era si un basen de la care si-a luat numele strada Basenului, a opta langa pravalia d-lui Ilie Negulescu in strada Stamatin, a noua in strada Maior Sontu, la Duculeasa in fata caselor doamnei Profira Niculaide.

1. Epitropie = institutie care avea in grija o anumita treaba.

Casa Apelor era aproape de bariera Odobesti in strada numita atunci Casa apelor.Dupa hrizovul Domnului Al. Moruzi, focsanenii munteni aveau dreptul sa ia “ca la sasa masuri de apa de la casa apelor din Moldova”.

Necesitatea unora dintre Epitropi in administrarea Casei Ciusmelilor a provocat o mare neliniste in poporul targului care la 1819 a fost nevoit sa reclame la Domnul Scarlat Al. Calimah

ca mai mult de 13000 lei “s’a mancat din banii ciusmelilor de catra Sardarul Vasile Andries si altii”. Astfel Domnul Scarlat Al. Calimah face cunoscut starostilor din tinutul Putna ca i s-au infatisat 3 jalbe din acel tinut, a lui Ghe.Pastia din Focsani, a paharnicului

Asanache Dan si alocuitorilor din Targul Focsani in legatura cu imprastierea banilor stransi la Casa Ciusmelilor de catre Serdarul Vasile Andries si le comunica pentru executare hotararile date in fiecare caz: “a nu suferi nici intr’un chip rasipirea banilor, si ori care va fi acela, care s’a atins de banul obstei, randuit si afiorisit la acele placute lui D-zeu facerii de bine pentru norod sa plateasca cu vanzarea casei si averii sale”.Paharnicul Asanache Dan spune in jalba sa ca Sardarul Vasile Andries a incercat sa scoata obstea datoare cu 13000 lei si il reclama pe acesta pentru “jacuirea locuitorilor la luarea desetinei si a vadraritului”. Arata ca prin “neunirea sa si impotrivirea la asemenea nelegiuiri am ridicat prigonire vrasmasa asupra’mi’ si nemaifiind in siguranta la Focsani roaga sa i se dea voie sa-si gaseasca adapost in alta parte.

Oricat de buna a fost apa din izvorul Pitulusa, Focsanenii putin s-au folosit de bunatatea ei, deoarece conducta de olane trecand prin viile ce sunt la vale de Odobesti, cu toata paza, deseori se spargea de catre proprietarii viilor pentru a avea apa la indemana si din cauza aceasta olanele “se umpleau de namol si de necuratenii, iar apa se turbura” incat focsanenii erau condamnati sa bea apa cea mai rea sic ea mai putin igienica. Din aceasta cauza orasenii, mai cu seama dupa unirea tarilor si contopirea ambelor parti ale orasului necontenit au staruit pentru aducerea unui izvor cu apa buna cu un debit indestulator pentru tot orasul.

Astfel la 8 mai 1860 reprezentantii mahalalelor orasului Focsani badunandu-se in pretoriul municipalitatii hotarasc preturile locurilor orasenesti ocupate de diferite personae de un indelungat timp si neplatite pana atunci caci trebuinta alimentarii orasului cu apa de baut fiind una din cele mai grabnice. Acesti reprezentanti astfel incheie jurnalul lor:

1. Epitropie = institutie care avea in grija o anumita treaba.

“On.Magistrat pretuind, ca alimentarea orasului cu apa este una din cele mai urgente necessitate orasenesti si care sub nici un cuvant nu poate suferi zabava la punerea in lucrare, va bine voi a lua masuri energice pentru implinirea sumelorce-I sa cuvine de aceste locuri”.In toata aceasta perioada, annual in evidentele Primariei Comunei Focsani apar articole privitoare la intretinerea si repararea ciusmelelor din oras.

La 21 octombrie 1874 prin procesul verbal nr. 4230, consiliul comunal deleaga o comisie compusa din domnii C. Ardeleanu (primarul), Ghita Petrov (ajutor) si Dumitru Babin care imreuna cu inginerul judetului I.Braescu si inginerul orasului, Moroni sa formeze caietul de sarcini pentru aducerea si distribuirea in oras a apei de la Putna.

Comisia intrunita la 7 mai 1875 deleaga pe primarul C.Ardeleanu sip e inginerul I.Braescu sa mearga la Galati si sa ”ia intelegere in privinta aceasta (a modului de aducere a apelor in oras) cu personae speciale. Aceasta delegatiune a referat ca intrand in tratatie cu reprezentantul d-lui Menier, s’a decis sa aduca apa de la Putna din’trun punct mai inalt”.

In 12 iunie 1875 consiliul comunal decide ca pentru zilele de 17 si 18 iunie, o comisie formata din prefect, dl. D.Tanu membru al comitetului permanent, medical primar al orasului, farmacistul Remer, inginerii D.Frunza, I.Braescu, I.Mincu si

fantanarul orasului sa mearga in cercetarea izvorului de la Babele Cucueti. Rezultatul a fost ca aducerea apelor de la Babele Cucueti costa 3 milioane de lei, astfel ca s-a propus a se aduce apa din Putna din dreptul Comunei Ivancesti. In 1876 i se trimite planul orasului inginerilui D . Frunza pentru a-l combina cu retelele de apa darn u s-a mai facut nimic in privinta aceasta.In 1878 Dl. Teofil Iaslovenschi, inginerul orasului propune sa se faca studii pentru imbunatatirea conductelor existente. Proiectul pentru aceasta lucrare nu s-a pus in aplicare deoarece costa peste 100000 lei “si in afara de aceasta totul nu era decat un paleativ”.In 1879 prefectul judetului inainteaza consiliului communal “suplica unui numar de oraseni” si procesul verbal incheiat de domnia sa cu membrii comitetului permanent si cu inginerul judetului privitor la chestiunea aducerii apei de baut.

In 11 aprilie 1880 se intampla groaznicul incendiu de la ocol, care a mistuit toate cladirile de pe strada Elisabeta pana in garla trasa din Putna. In urma acestui incident foarte grav, orasenii au inceput a starui cu mai multa insistenta pentru aducerea apei. In sedinta consiliului communal din 22 aprilie 1880, primarul Gheorghe Orleanu cere un credit de 3000 lei spre a se face studii la diferite izvoare si rauri din apropiere. In luna iunie a aceluiasi an dl. Gheorghiu, inginerul judetului depune un memoriu important cuprinzand studiul facut asupra tuturor apelor din preajma orasului: izvoarele de la Babele si Pitulusa, de la Graful si din raurile Putna, Milcov si din paraul Miera. In memoriu se arata cantitatea si calitatea apelor, avantajele si dezavantajele fiecarei surse., alegand sistemul cel mai performant si aratand in acelasi timp ca cea mai buna alegere este

1. Epitropie = institutie care avea in grija o anumita treaba.

1. Epitropie = institutie care avea in grija o anumita treaba.