APĂ CRISTALINĂ

Mama nu plîngea între noiÎși lua căldarea și se ducea la fîntînă.

Aplecată peste vîrtejîn lumina puțină a serii

Scotea supusădin gura izvoarelor

căldarea cu apăși lacrima ei.

Era gerapa îngheța pe corlate

pe șalul mameiși vîntul dădea buzna.

Mama îi spunea ceva fîntîniiFîntîna îi raspundea

Două izvoare eraupresărate cu omăt.

Dădeau tot ce aveauși cine se întreba

ce-i în sufletul lor?

În viscol și gerori vara sub stele

Cînd îi era greucînd n-avea cine s-o asculte

Mama nu se ducea în vecininu umbla pe la neamuri.

Mama mea tînărăîmbodolită ca o

bătrînăse ducea la fîntînă.