T IB I SCUSPublicaþie editatã de Facultatea de Jurnalisticã a Universitãþii „Tibiscus“ Timiºoara

AAnnuull XX nnrr..11((5544)) iiaannuuaarriiee-ffeebbrruuaarriiee 22000077

Complexvs.campus

p. 4Colaborarecu italienii

p . 3Veºti bunepentrusupradotaþi

p . 5StudenþiPT Europa

p. 16Româniide lângãnoi

p . 1 1Polemicãecologicã

p. 10

Românii pot merge la studiu la ºcoli de prestigiu dinStatele Unite sau Europa, dar ºi la instituþii de învãþãmântsuperior din Siria, Maroc, Egipt sau în alte þãri, din toamnaanului curent, pe banii statului, prin Centrul Naþional pen-tru de Studii în Strãinãtate (CNSS) din cadrul MinisteruluiEducaþiei ºi Cercetãrii. Dosarele pot fi depuse pânã lasfârºitul lunii martie.Pentru un dosar câºtigãtor, candidatul are nevoie de mediimari în timpul anilor de liceu sau de un proiect de cer-cetare, de cinci-ºase pagini, prin care sã demonstreze cãva aplica în þarã ceea ce a studiat în afarã.O altã condiþie obligatorie este sã fie elev sau student încadrul unei instituþii de învãþãmânt, de stat sau privatã,acreditatã, din România, în momentul în care aplicãpentru bursã.Anual existã 600 de luni de bursã, pentru cei care vor sãfacã facultatea sau masteratul peste graniþe. Un candidatpoate obþine maximum 10 luni de bursã, dar poate solici-ta ºi o perioadã mai redusã. Tânãrul care doreºte sã can-dideze pentru o bursã de acest tip trebuie sã-ºi caute sin-gur universitatea la care vrea sã înveþe.„Candidaþii trebuie sã trimitã universitãþilor o scrisoare încare sã le solicite acordul pentru a învãþa acolo. Ei trebuie

sã mai cearã ºi o listã a costurilor de studiu”, explicãCristina Berezovski, director adjunct al CNBSS. Dosarelecare nu au acordul instituþiilor de învãþãmânt primitoaresunt descalificate.Bursa maximã pe care o poate primi un candidat este de1.000 de dolari pe lunã. Cu aceºti bani, bursierii trebuiesã-ºi plãteascã taxele de studiu, cazarea, masa, trans-portul intern, rechizitele ºi manualele. CNBSS mai oferã,pe lângã aceasta sumã, un drum dus-întors, dar o singurãdatã într-un an universitar. Data limitã pentru depunerea dosarelor este 30 martie.Mai multe detalii se gãsesc pe site-ul roburse.ro sau lanumãrul de telefon 021-310.19.05.Alte tipuri de burse pentru care pot aplica tinerii dinRomânia sunt cele acordate în baza documentelor decolaborare bilateralã. Fiecare þarã oferã un anumit numãrde stagii, de studii universitare, postuniversitare, docto-rale sau de varã. În principiu, þãrile partenere repartizeazãcandidaþii la universitãþile care au deja acorduri.„Se oferã ºcolarizare gratuitã, transport ºi masã. Statulromân mai dã tinerilor un supliment de 50-200 de dolaripe lunã, în funcþie de þarã”, spune directorul adjunct alCNBSS.

Studenþi fãrã frontiere

2 opinii tibiscus

„Tibiscus” este o publicaþie nealiniatã politic, editatã de Facultatea de Jurnalisticã a Universitãþii „Tibiscus” din Timiºoara. Ea urmãreºte perfecþionarea ºi evaluarea celor care urmeazã sã devinã jurnaliºti.

Director: AUGUSTA ANCA Redactor-ºef: DANIEL CIUREL Coordonator „Argonauþii”: ADRIAN DINU RACHIERU Redacþia: Raoul Jurchela (redactor-ºef adjunct), Diana Nistor (secretar general de redacþie),Narcis Arjoca, Sebastian Canurã, Florin Chira, Carla Chiu, Marco Criºan, Romina Matei, Sorin Mercea, Sorana Pãunescu, Corina Popa, Iosif SzenasiPre-press: Euro-escu Layout&Logo: Euro-escu Tipar: ArtPressAdresa: Timiºoara, str. Al. Lazãr, nr.4-6, etaj IV, sala 407, Tel/ Fax: 0256-203658; e-mail: publicatia@tibiscus.ro, redactia_tibiscus@yahoo.com ISSN 1454-3303

Pentru cã s-a dat sfoarã-n þarã, s-au împãrþit rãvaºe prinoraºe, pe la colþ s-a ciripit… ºi dacã mai ai idei continuã.Nu trebuie sã ai 90/60/90 (sau dacã ai nu-i nici un bai)ºi nici nu trebuie sã fi idolul suflãrii feminine (poþi doarsã pretinzi), ca sã ai cele mai faine idei. Dacã te nãpã-deºte creaþia în cele mai interesante ºi intime locuri ºinu ai ce sã faci cu ea, vino pe la noi. Adicã, vrem sãspunem cã nu conteazã cine eºti sau ce studiezi, dacã aiceva interesant de spus ºi scris, hai, vino la noi.Nu am presãrat pânã în redacþie firimituri, cum a fãcutGrettel, aºa cã nu ai cum sã ajungi la noi, decât dacã îþi

dezvãluim. (Timiºoara, str. Daliei, nr. 1A, etaj 3, sala 417 saue-mail: redactia_tibiscus@yahoo.com)

Noi nu încercãm sã descoperim viaþa pe Marte ºi nici nufacem radiografii dentare ca sã descoperim cine eºti.

Noi ne jucãm cu IDEEA .

Prinde tupeu ºi hai sã ne jucãm împreunã. NOI te aºtep-tãm la adresã, iar TU nu trebuie sã vii cu ziarul sub braþsau cu garoafa roºie, VINO pur ºi simplu.

VViinnoo ººii ffããrrãã iinnvviittaaþþiiee,, ddaaccãã aaii cchheemmaarree!!

Anul I, sala de examen plinã, profesorul stã cufaþa la geam ºi studenþii copiazã pe rupte.Dupã ceva timp, profesorul se întoarce ºi stu-denþii se opresc din copiat.Anul II, aceeaºi salã de examen, la fel de plinã,acelaºi profesor cu faþa la geam. Dupã cevatimp, profesorul se întoarce studenþii continuãsã copieze. Profesorul bate cu pixul în catedrãºi studenþii se opresc din copiat.Ultimul an, salã plinã, examen, profesorul cufaþa la geam. Profesorul se întoarce studenþiicopiazã în continuare. Profesorul bate cu pixulîn catedrã dar studenþii continuã sã copieze. Laun moment dat, un student din ultimul rândbate cu pixul în bancã ºi profesorul se întoarcecu faþa la geam.Este cruntã realitatea nu? Tocmai de aceeafacem haz de necaz, noi românii, pentru cãasta ne este firea. Acesta este motivul pentrucare am ales prezentarea unei situaþii cât sepoate de realã într-o glumã. Asta este una dinmicile istorioare care circulã prin studenþime.Nu am sã susþin aici cã a copia înseamnã a-þifura singur cãciula... nu are rost — cu toþii amfãcut-o sau o vom face pe parcursul anilor cevor urma. Problema constã în frecvenþa cu care„o facem” ºi în seninãtatea cu carerecunoaºtem cã am fãcut-o. Nu pot sã mã abþindin a mã gândi la sloganul unei campaniidifuzate, nu cu mult timp în urmã, pe toate pos-turile comerciale: „Faci ce vrei, dar fã cu cap!”.Faceþi mãi învãþãceilor mai „cu cap”, mai cuperdea! Mai puneþi ºi voi „prezervativul” la copi-at... nu abuzaþi în halul ãsta de omenia cuivacare s-a sãturat, poate, de a tãia ºi spânzura înrândurile noastre.„Orice învãþ are ºi un dezvãþ” spune o vorbã din

popor, însã este greu sã te dezobiºnuieºti de unsport practicat de la o vârstã fragedã. Probabilãsta este motivul pentru care, alãturi de asoci-iaþile de alcoolici anonimi ºi anti-fumat, nu s-aconstituit, încã, o asociaþe pe acest profil —anti-copiat.Totuºi, de organizaþii ce se ocupã cu acestdomeniu este plin internetul. Mda... netul, celmai bun prieten al studentului, este plin deadrese ale unor maeºtrii în arta copiatului-pla-giatului. Este de ajuns sã arunci o privire pegoogle ºi apare referatul dorit. Toate astea pen-tru o sumã modicã.Întradevãr, tehnologia de vârf, alãturi de web,sunt cei mai buni sfetnici în periplul nostru prinfacultate. Dacã eºti „noob” (începãtor sau lakeflauºat) în arta copiatului nu este nici o prob-lemã. Existã oameni specializaþi în domeniulãsta. Este ca ºi cum ai merge sã îþi cumperi uncomputer sau o maºinã ºi eºti luat în primire deun comerciant care ºtie cele mai noi realizãri îndomeniu ºi care îºi cunoaºte produsele (cudefectele ºi calitãþile lor) ca-n palmã. Ai o gamãfoarte variatã de produse din care sã alegi ºiaici am sã enumãr doar câteva dintre ele: pixuricu cernealã invizibilã ºi print invizibil, microcãºti(cu handsfree sau wireless) ºi chiar ochelari devedere cu microvibraþii — pentru copiatul laexamenele orale.Bineînþeles toate acestea costã bani ºi dacã ai,cât de cât, dare de mânã poþi renunþa la moduldemodat de a bate cu pixul în bancã. Aºadar,dacã nu veþi renunþa la acest „viciu”, renunþaþila vechiul obicei, cu pixul, ºi puneþi mâna petehnologia de vârf. Faceþi-o cu cap, mai cu bunsimþ ºi gândiþi-vã la faptul cã dacã „furi mai cuperdea” asta nu te face mai puþin HOÞ!

editorial

EEUURROO-SSEESSIIUUNNEEHHIIGGHH-TTEECCHH

raoul jurchela

contact 3tibiscus

Uniunea Fundaþia Augusta ºiUniversitatea „Tibiscus” au sem-nat un protocol de colaborare cuConsiliul Regional Toscana, lasfârºitul lunii ianuarie.Înþelegerea faciliteazã organi-zarea de acþiuni culturale înToscana ºi judeþul Timiº, pro-movarea relaþiilor bilateraleinteruniversitare, schimbul deinformaþii, realizarea de studiicomune ºi de expoziþii în respectivele regiuni. Acordul prevede dezvoltareacolaborãrii în domeniul institu-þional, cu referire, în particular, lainstituþiile europene. Aici a fostinclus ºi schimbul de experienþãºi directa colaborare între insti-tuþiile semnatare pentru a favo-riza o mai bunã participare la pro-cesele comunitare care varãmâne în vigoare pânã în 2010.Un alt punct este îmbunãtãþireatransparenþei proceselor insti-tuþionale prin intermediul schim-bului de experienþã ºi facilitareaimplicãrii celor douã regiuni înconstrucþia europeanã.Acesta nu este singurul parteneri-at al universitãþii cu instituþii ital-iene. În ultimii ani, au existatdiverse schimburi, dintre caremeritã menþionatã colaborareacu Ordinul Jurnaliºtilor din Italia.Conferinþa „Noua Europã, noua

Românie: oportunitãþi ºi perspec-tive. Un punct de vedere italianprivind lãrgirea UE”, susþinutã depreºedintele Comisiei RegiuniiToscana pentru relaþiile cu UE,Angelo Pollina, a avut loc în 24ianuarie, la Centrul Regional deAfaceri Timiºoara. La întâlnire aumai participat Riccardo Nencini –preºedintele Consiliului RegionalToscana, Augusta Anca –preºedinta Uniunii FundaþiaAugusta ºi rectorul Universitãþii„Tibiscus”, prof. univ. CornelHaranguº. Studenþii ºi cadreledidactice de la Universitatea„Tibiscus” au adresat oaspeþilorîntrebãri referitoare la impactuladerãrii ºi la modalitãþile de dez-voltare a relaþiilor dintre diverseleregiuni din U.E. Angelo Pollina a susþinut prele-gerea privind punctul de vedereitalian asupra lãrgirii UE. „Din1995, data la care s-a prezentatcererea de aderare la UniuneaEuropeanã, România a lucrat cuseriozitate, realizând progreseimpresionante”. Vorbitorul a pre-cizat cã în vestul þãrii, ºi în parti-cular în Timiºoara, este relevantãprezenþa investitorilor italieni,care au reprodus un adevãrat dis-trict industrial, dupã modelul ita-lian cu aproximativ douã mii defirme.

Preºedintele Consiliului RegionalToscana a mai menþionat cã nu ede acord cu termenul de lãrgire aUniunii Europene, deoareceultimele valuri de integrare, cuzece þãri ºi, în 2007 cu douã,România ºi Bulgaria, a transfor-

mat total Uniunea, care trebuiesã fie reoganizatã radical.Referindu-se la colaborarea cupartenerii italieni, directorul ge-neral al universitãþii, AugustaAnca, a subliniat: „Orice sprijineste binevenit, în condiþiile în

care nimeni altcineva nu nesusþine, ba dimpotrivã, în interioravem mai mult opoziþie, dinpartea Ministerului Învãþãmântu-lui.”

Protocol de colaborare Universitatea „Tibiscus“– Consiliul regional Toscana – Italia

Adunarea Generalã Extraordinarã a Uniunii Producãtorilor Agricoli din Judeþul Timiº, având ca slogan„Trezeºte-te, agricultor român!“ s-a desfãºurat sâmbãtã, 17 februarie, de la ora 11, la Expovest. Cu aceastãocazie, preºedintele UPA Aurel Anca a prezentat raportul de activitate în perioada 1991-2006. Tot cu acestprilej, au fost acordate diplome de onoare celor mai merituoºi membri UPA. De asemenea, au avut loc alegeri, în urma cãrora în funcþia de preºedinte a fost ales Petre Mihai, fostvicepreºedinte UPA ºi primarul comunei Remetea Mare. Acesta i-a decernat diploma de preºedinte deonoare predecesorului sãu, Aurel Anca. Noul preºedinte a declarat, imediat dupã ce membrii UPA Timiº l-auvotat, cã „primul obiectiv este de a ne organiza ºi de a spijini agricultorii din judeþul nostru pentru a atragefonduri europene cît mai multe“. Tot la acest eveniment au fost votate noile structuri de conducere ale uniunii. La lucrãrile adunãrii, a fost prezent ºi Viorel Matei, fost senator, iniþiator ºi preºedinte al FederaþieiNaþionale a Producãtorilor Agricoli din România, structurã asociativã reprezentativã la nivelul UniuniiEuropene. De menþionat cã Uniunea Producãtorilor Agricoli din Judeþul Timiº a fost membru fondator al UniuniiFunadaþia Augusta ºi al Institutului de Studii ºi Educaþie Permanentã „Tibiscus“, care s-a transformatulterior în Universitatea „Tibiscus“. Ec. dr. Aurel Anca este cadru didactic în cadrul Facultãþii de ªtiinþeEconomice de la Universitatea „Tibiscus“. Dintre lucrãrile recent publicate, se cuvin menþionate:Reprezentarea ºi apãrarea intereselor agricultorilor. Experienþa mondialã; Organizarea ºi reprezentareaproducãtorilor agricoli din România, ambele apãrute la Editura AUGUSTA-ARTPRESS Timiºoara în 2006, ºiOrganizarea fermierilor – experienþa mondialã, Editura Pontos, Chiºinãu, Republica Moldova, 2007.

Diana NISTOR

Preºedintele Uniunii Producãtorilor Agricoli Timiº predã ºtafetaAUREL ANCA este absolvent al Academiei de Studii Economice din Bucuresti,promoþia 1973 ºi al Facultãþii de ªtiinþe Economice din cadrul Universitãþii de Vestdin Timiºoara, promoþia 1991. De la absolvire ºi-a desfãºurat activitatea profesion-alã în cadrul Secþiei economice a Consiliului popular al judeþului Timiº(analizã ºi sintezã economicã), iar ulterior, începând cu anul 1985, a con-dus structuri asociative în agriculturã în judeþul Timiº.A obþinut titlul ºtiinþific de Doctor în agronomie în anul 2004, cu teza „Contribuþiicu privire la structurile de reprezentare a producãtorilor agricoli în parteneriat cupiaþa ºi instituþiile publice din România”.Are 20 lucrãri ºtiinþifice publicate, a elaborat trei lucrãri de specialitate, dintrecare douã tratate ca unic autor, publicate în edituri de prestigiu.

ACTIVITATEA PROFESIONALÕ Consilier economic, Consiliul Popular al judeþului Timiº (1975-1985)• Preºedinte, Consiliul unic agro-industrial de stat ºi cooperatist Variaº(1985-1987)• Preºedinte, Uniunea Judeþeanã a Cooperativelor Agricole de Producþie dinjudeþul Timiº (1987-1991)• Preºedinte, Federala Agricultorilor Asociaþi din judeþul Timiº (FAAT)(1991-1999)• Preºedinte, (Uniunea Producãtorilor Agricoli din judeþul Timiº (UPA)(1999-2007)• Membru al Consiliului de administraþie ºi al Comitetul Director al UniuniiNaþionale a Producãtorilor Agricoli din România (1999-prezent)• Vicepreºedinte, Camera de Comerþ, Industrie ºi Agriculturã (secþiunea pentruagriculturã ºi industrie alimentarã) Timiºoara (1997- prezent)• Coordonator al Programului PHARE-PASEGES pentru România ºi al Programuluide colaborare AGROFORUM (Danemarca) - judeþul Timiº 1997- 2002• Redactor-ºef, ziarul (periodic) AGRICULTORUL (1995-prezent)• Membru fondator, membru al Consiliului de conducere al Clubului SpecialiºtilorAgricoli din judeþul Timiº (1996- prezent)• Membru titular, Asociaþia Naþionalã a evaluatorilor din România (ANEVAR) (1996- prezent)• Cadru didactic, Universitatea „TIBISCUS“ Timiºoara (2000- prezent)• Membru fondator al Universitãþii „TIBISCUS“ Timiºoara

SPECIALIZÃRI efectuate în DANEMARCA, GRECIA, ROMÂNIA pe problemeprivind: managementul programelor PHARE, managementul fermei agricole, struc-turi asociative, protecþia mediului, evaluare imobiliarã, standarde internaþionale.

Sorin Mercea

Narcis Arjoca

campus4 tibiscus

Pentru prima dată înult imii 15 ani în ComplexulStudenţesc a fost o pusti -etate de nedescris! Dincând în când, câte untrecător care nu af laseîncă vestea, era în căutarede mâncare sau ceva debăut. Ghinion! 27 Ianuarie2007 a fost o zi de„reculegere”. Totul eraînchis! Aproape 40 def irme au oprit activ itateaîn semn de protest. Propri -etari i spaţ i i lor comercialeaf late în perimetrul Com-plexului Studenţesc suntrevoltaţ i de proiectul pro-pus de conducereaprimăr iei de a scurtaorarul f irmelor care îş i des -făşoară activ itatea înzonă, precum ş i de ainterzice vânzarea dealcool. Au ales o formăoriginală de protest: încetarea activ ităţ i i . Peuş i le localuri lor mai mereupl ine au fost postate af işeimense prin care patroni iîş i exprimau nemulţumirea.S-aau strâns zeci de mii desemnături pentrumenţ inerea complexuluiaşa cum arată acum, astacontrar celor susţ inute del ig i le studenţeşt i , care af ir -mă că studenţ i i au cerutl imitarea orelor de funcţ io-nare ş i de vânzare aalcoolului.

LIBERTATEA DE A TEFACE MANGÃ

Studenþii sunt fermi: doresc liber-tate, doresc sã facã ce vor, cândvor, ºi de ce nu, unde vor.“Eu i-aº eutanasia! I-aº omorî petoþi! Suntem în România anului2007, în plinã democraþie! Nu aunici un drept sã ne impunã ce sãfacem! Prin asta nu vor rezolvanimic!” susþine unul din studenþi,Dar mai existã studenþi care abor-

deazã creativ problema alcoolu-lui. Un alt student spune : „Unuldin colegii mei de camerã eraatât de beat, încât nu a maireuºit sã intre în camerã. A dor-mit pe hol, iar dimineaþa, cândam dat peste el se plângea dedureri de coaste”.

INTERDICÞIE, DAR CUEXCEPÞII

Data de 30 Ianuarie 2007 a fostuna extrem de grea pentru con-silierii locali din Timiº. În primulplen al anului, s-au certat ºi con-trazis aproape douã ore, pentru areglementa orarul de funcþionareºi vânzare a alcoolului înComplexul Studenþesc. Peordinea de zi au fost introdusedouã proiecte referitoare la zonacampusului. Prima prevedea lim-itarea programului de funcþionarea tuturor localurilor ºi maga-zinelor între orele 8-24, iar aldoilea interzicea vânzarea debãuturi alcoolice în perimetrulComplexului, aºa cum a fostdelimitat prin hotãrâre de consiliuîn urmã cu mai mulþi ani. Laºedinþã ºi-au exprimat pãrereapatronii, reprezentanþii ligilor stu-denþeºti ºi reprezentanþi aifirmelor producãtoare de alcool,iar consilierii s-au arãtat de acordcu interzicerea totalã de comer-cializare a alcoolului. Dupã lungidiscuþii, s-a decis: în complexulstudenþesc se bea în continuare,dar numai în intervalul orar 8-24.Excepþie de la regula închiderii laora 24 vor face staþiile de carbu-

ranþi, instituþiile cu activitate cul-tural-sportivã, Camera de Comerþ,agenþii care se ocupã de biroticã-papetãrie, magazinele cu produsealimentare ºi nealimentare, fast-food-urile, internet-cafe-urile ºicabinetele care oferã serviciimedicale. Aleºii locali însã nupãreau a fi foarte lãmuriþi cums-a votat. Unii au înþeles cã se potvinde bãuturi alcoolice pânã laora 24, alþii cã nu se mai potvinde deloc, mai ales cã existã oHotãrâre de Guvern mai veche, înacest sens, iar alþii cã se poatevinde doar bere ºi vin, conside-rate produse alimentare, la capi-tolul fiscalitate.

ORZA STRÂNGEªURUBUL

Viceprimarul Adrian Orza spunecã programul este de la 8 la 24,cu excepþia benzinãriilor, fast-foodurilor, internet cafe-urilor carenu comercializeazã alcool, etc. „Studenþii reprezintã elita uneigeneraþii ºi se doreºte ca înComplex sã nu mai fie un magnetpentru cei care nu au legãturã cucampusul. Am dat un semnal

important poliþiei pentru cã dacãnu s-ar fi votat nici mãcar înforma asta o reglementare încampus, ar fi fost un semnal pen-tru poliþie cã e liber pentruinfracþionalitate ºi nici ei nu ºi-armai fi dat zelul sã intervinã. Poatenici pânã acum nu au fãcut-omulþumitor, întotdeauna e loc demai bine, dar acum e un semnalcã ne intereseazã ce e acolo ºiautoritatea localã a început sãstrângã ºurubul, cã pânã acumera destul de nestrâns.“, a sublia-niat viceprimarul.

PATRONII RIPOSTEAZÃ

În ediþia precedentã a publicaþiei„Tibiscus“ scriam despre proiectulmutãrii activitãþilor comerciale dinperimetrul Complexului Studen-þesc în viitorul Mall, fapt care nu-ilasã indiferenþi pe reprezentanþiifirmelor. Sorin, administratorul laTequilla, susþine cã pentru el esteclar cã se încearcã mutarea acti-vitãþilor comerciale în noul Mall,care urmeazã sã fie construit înzona abatorului, însã, se uitãintenþionat faptul cã aceste acti-vitãþi comerciale, care acum numai sunt bune, au fost aprobatede cãtre primãrie, spaþiile au fostînchiriate pe diferite intervale detimp, iar patronii ºi-au fãcut unplan de afaceri pe termen lung,care acum este dat peste cap.

NU E PROHIBIÞIE, CI LEGISLAÞIE

Viceprimarul Orza spune cã evorba despre prohibiþie în ceea cepriveºte consumul de alcool, badimpotrivã, termenul a fost folositgreºit, oricine poate consumacând doreºte, cu condiþia sã nucumpere sau sã consume în inter-valul 24-09 pe strãzile sau înbarurile campusului universitar.Aceastã mãsurã a fost luatã pen-tru a preveni infracþionalitatea ºipentru a reduce numãrul persoa-nelor care frecventeazã zona,chiar dacã nu au nici o legãturãcu viaþa studenþeascã. Bãtãile,scandalurile ºi diverse alteinfracþiuni erau frecvente înperimetrul campusului. „Încurând, acea zonã ar fi ajuns unBronx al Timiºoarei, unde nu s-armai fi putut intra nici cu poliþia“,avertizeazã viceprimarul. Deasemenea, Orza susþine cã vatrimite o adresã tuturor univer-sitãþilor, în care va cere ca fiecaresã îºi regândeascã ºi reaºezetoate contractele pe care le are înspaþiile universitãþilor, cu diversesocietãþi comerciale în spiritul,hotãrârii de guvern, care spunecã, în unitãþile de învãþãmânt ºi înanexele acestora (cãmine saucantine), nu se vinde alcool.„Suntem cu ochii pe campus ºivedem acum efectele, dupãprima strângere de ºurub“, puncteazã viceprimarul Orza.

Iosif SZENASI

Vin vremuri grele pentru chefliiidin Complexul Studenþesc

neuroconection 5tibiscus

Copiii supradotaþi au o ºansãPARTENERIAT PENTRUSUPRADOTAÞI

PHARE acordã o ºansã copiilorsupradotaþi. 50 de profesori ºiînvãþãtori din Timiº ºi din Banatulde sud din Serbia vor fi instruiþicum sã-i identifice, dar ºi cum sãse comporte cu copiii supradotaþi.Agenþia Europeanã pentruReconstruirea Spaþiului Balcanica aprobat finanþarea programuluiPHARE CBC Serbia MuntenegruRomânia cu tema „Copiii supra-dotaþi ºi adulþii relevanþi înregiunea Banatului de Sud ºiTimiº”, realizat în parteneriat deªcoala Superioarã pentruInstruirea Educatorilor din Vârºeþºi Universitatea „Tibiscus” dinTimiºoara. Programul îºi propuneperfecþionarea de specialitate acadrelor didactice, actuale dar ºiviitoare, pentru identificarea ºipregãtirea copiilor supradotaþi, încadrul cãruia participanþii dincele douã þãri (25 din Serbia ºi25 din România) vor face schimbde experienþã pe tot parcursulanului 2007. Proiectul se va deru-la în trei etape: un seminar cudurata de 7 zile, la finele luniimai, eventual începutul luniiiunie, al doilea seminar, tot de 7zile, este planificat pe luna sep-tembrie, iar o masã rotundã, lacare se va dezbate aplicareapracticã a conþinuturilor tratate laseminarii, este planificatã pentrufinele anului 2007. Colaborareadintre cele douã instituþii dureazãde doi ani ºi se bazeazã pedomenii de interes comun.Parteneriatul a început cu unschimb de vizite între cadreledidactice ºi s-a extins odatã cuvizitele fãcute de studenþi laVârºeþ. Studenþii de la Facultateade Muzicã din cadrul Universitãþii„Tibiscus” au susþinut un concertla Vârºeþ. În 2006, studenþiiUniversitãþii „Tibiscus”, împreunãcu cadrele didactice de la ªcoalaSuperioarã pentru InstruireaEducatorilor, au organizat unSimpozion Internaþional privindpedagogia copiilor supradotaþi înVârºeþ. Programul „Copiiisupradotaþi ºi adulþii relevanþi înregiunea Banatului de Sud ºiTimiº” reprezintã o continuare ºio dezvoltare a relaþiilor dintre celedouã instituþii. Proiectul a începutîn luna ianuarie ºi se va desfã-ºura pe tot parcursul anului2007. Coordonatorii acestuia suntJelena Prtljaga pentru parteasârbã ºi Mariana Cernicova pen-tru partea românã. Bugetul alocatproiectului este de 50.000 deeuro. La acest proiect se potînscrie cadrele didactice intere-sate de acest subiect din judeþ.Persoanele selectate vor fi for-mate din educatori ºi învãþãtori,care mai apoi vor avea ca sarcinãdescoperirea micuþilor care aucalitãþi intelectuale ieºite dincomun. În acest moment, înjudeþul Timiº, nimeni nu ºtie careeste numãrul copiilor supradotaþi.

IDENTIFICAREA COPIILORSUPRADOTAÞI

Când putem spune cã un copileste supradotat? Poate ne va

ajuta cea mai veche definiþie aunui faimos psiholog american –Lewis Terman. Luând drept cri-teriu rezultatele obþinute la unuldintre testele de inteligenþã alemomentului, scala Stanford-Binet,el îi numeºte pe copiii ce obþin uncoeficient de inteligenþã (IQ) depeste 130 „copii dotaþi, peste140 – „copii supradotaþi“, iarpentru cei cu un IQ de peste 170foloseºte termenul de „geniu“.Terman îºi susþinea definiþiile prinargumentul cã acest sistem estepractic, util, permiþînd o evaluarerapidã, obiectivã ºi standardizatã.În Franþa, Remy Chauvin (1979) autilizat cu reticenþã terminologiaamericanã pentru a defini copiiidotaþi. El utilizeazã termenii de„talentat“ ºi „creativ“ pentru arealiza nuanþãrile necesare. Denotat cã americanii utilizau ter-menul de „dotat“ (gifted) pentrucopii performanþi la toate materi-ile ºcolare ºi „talentat“ pentru ceicare au rezultate deosebite într-un numãr mai redus de disciplinesau chiar într-una singurã. Câtdespre „creativ“, Chauvin îldefineºte drept „individul original,imaginativ, non-conformist“.Feldman (1982) propune cadefiniþie a conceptului de dotare„capacitatea de a aduce o con-tribuþie semnificativã în oricedomeniu valorizat social“. Înacest sens, sprijinindu-se pegeneticã ºi neurologie, Howard

Gardner (1982) oferã elementeleunei soluþii ºi propune o teorieprivind existenþa a ºapte sferedistincte ale competenþei, dez-voltate dupã legi ºi traiectorii pro-prii. Acestea vizeazã domeniilelingvistic, muzical, logico-matem-atic, spaþio-vizual, kinestezic,social ºi intrapersonal. În modsurprinzãtor, noþiunea desupradotat este printre puþineleconcepte psihologice care, pelângã o definiþie ºtiinþificã, benefi-ciazã ºi de una juridicã. Astfelcongresul american a votat o legeprivind educaþia copiilor suprado-taþi ºi talentaþi folosind urmã-toarea definiþie: „Copilul dotatsau talentat este un tânãr care,la nivelul grãdiniþei, a cursurilorprimare sau secundare, a doveditun potenþial aptitudinal de aatinge un nivel înalt de compe-tenþã în domeniile intelectual,artistic, academic specific, înartele vizuale, teatru, muzicã,dans, aptitudini de conducereavând nevoie, în consecinþã, deactivitãþi ce nu sunt în mod nor-mal posibile în ºcoalã“. Îndefinirea dotãrii intelectuale, aparcâteva idei: existenþa unor aptitu-dini ridicate într-un domeniu spe-cific sau mai multe domenii;aceste aptitudini se pot manifes-ta explicit sau pot rãmîne într-oformã latentã; factorii ereditarisunt importanþi în determinarealor, dar pentru afirmarea lor sunt

necesare condiþii adecvate demediu ambiant. Cine sunt aceºti copii suprado-taþi despre care se vorbeºte atît?În identificarea copiilor suprado-taþi, un rol deosebit îl pot aveaprofesorii ºi familia. Aceºtia suntcei care vin permanent în contactcu elevii, iar diagnosticul lor sepoate baza pe o observaþieîndelungatã, cu o valoare, uneori,superioarã testelor de inteligenþã.Cum pot fi recunoscuþi eleviidotaþi ºi talentaþi, ce anume leeste specific? De mulþi ani,cercetãtorii încearcã sã„deseneze“ un portret robot alcopiilor dotaþi ºi talentaþi.Degajarea unor trãsãturi caracter-istice este însã o operaþie foartedificilã. Existã un oarecare con-sens asupra faptului cã aceºticopii nu formeazã un grupomogen. Existã multe mituri refer-itoare la copiii dotaþi: copilul dotatar excela în toate domeniile; el aravea o bunã performanþã ºcolarãºi o puternicã motivaþie în a-ºifinaliza cu succes studiile; ar fifoarte bun la lecturã ºi expresiiorale; ar fi întotdeauna un elevechilibrat, independent ºi capabilde a se autodirija. Studiile de spe-cialitate au arãtat cã lucrurile nusunt tocmai aºa ºi cã mulþi elevidotaþi sau talentaþi rãmân, dinpãcate, neidentificaþi pentru cãnu corespund acestui stereotip.Un alt cercetãtor a descris copilul

dotat ca dispunând de un vocab-ular bogat, având abilitãþi în aface rapid legãturi ºi generalizãri,înþelegând cu uºurinþã concepteleabstracte, cu o memorie extraor-dinarã, un nivel ridicat de curiozi-tate ºi gândire divergentã. Dupã oanalizã a mai multor descrieri,James Galagher a concluzionatcã ceea ce au în comun aceºticopii este „îndemânarea în aabsorbi concepte abstracte, a leorganiza mai eficace ºi ale aplicamai adecvat decât colegii de gen-eraþie“. Ceea ce mai trebuiemenþionat este cã unii suprado-taþi se comportã ca elevi idealipentru profesori, modele de bunãpurtare, în timp ce alþii sunt ade-vãraþi copii-problemã, putând fievaluaþi de profesori ca situându-se sub nivelul mediu al clasei.Explicaþia acestei stãri de fapt netrimite la diferenþierea fãcutã deGuilford între gândirea convergen-tã ºi cea divergentã. Copiii cu ogândire divergentã dezvoltatãsunt adesea plictisiþi, rãspundîntr-un mod non-conformist, poatechiar ironic, oferind impresia cãsunt necooperanþi. Sã neamintim cã douã dintre geniileomenirii, A. Einstein ºi T. Edison,au fost consideraþi elevi foarteslabi de cãtre profesorii lor.

Manuela RUS

Parteneriat româno-sârb

academica6 tibiscus

Cornel Haranguº

C O G I T O

În vasta culturã a Indiei, dar aîntregului Orient, gãsim ideiasupra cãrora meritã sã reflec-tãm, mai ales cã privesc cãileadaptãrii noastre la viaþa comu-nitãþii în care trãim. Este ade-vãrat cã multe dintre aceste ideisunt insolite, iar comunitãþileorientale antice de înþelepþi ºicãlugãri, cu practicile lor eso-terice, sunt greu de urmat decãtre europeni. Raþionalitateaeuropeanã pare a fi raþionali-tatea unor zone ale existenþeiomeneºti diferite în comparaþiecu raþionalitatea propusã de cul-tura asiaticã. Cultura europeanãpare a fi axatã, în aceastã pri-vinþã, pe suprafaþa discursivã ºiacþionalã a existenþei, În vremece cultura asiaticã la care facemreferinþã ar fi axatã, în cepriveºte raþionalitatea, pe echili-brul lãuntric al individului uman.În raþionalitatea europeanã, con-flictul dintre afectivitate ºi inte-lect este rezolvat pornind de lasuprafaþa lui de fierbere, învreme ce în cultura ºi practicileasiatice este abordat la rãdãci-na sa. În indicaþia europeanã asoluþiei, afecvtivitatea trebuiestãpânitã de intelect, caredevine raþiune, în cea asiaticãaceasta trebuie dirijatã de laînceput astfel încât sã nu seajungã la niciun conflict interiorcare ar angaja imensele energii

ale subconºtientului ºi aleinconºtientului. Dominaþia saustãpânirea afectivitãþii este oartã ºi o ºtiinþã complicatã,necesarã, pentru cã trebuie apli-catã unei situaþii determinate,dirijarea este o strategie careporneºte din timp, din profun-zime ºi, spre deosebire deprimele, de la o situaþie gânditãdin perspectiva concordanþei, nua conflictului. Poate cã de aceeaeuropenii au avut nevoie de omulþime indefinitã de teorii înlegãturã cu adaptarea individu-lui la viaþa socialã, teorii socio-logice, psihologice ºi filozofice alcãror numãr nu îl mai ºtim, învreme ce asiaticii au câteva,puþine, astfel de teorii. S-arpãrea însã cã, deºi puþine, aces-tea sunt eficace în sprijinireaindivizilor.Pentru a exemplifica într-un felcele exprimate înainte, voi pornide la o idee a culturii yoghine înconformitate cu care faptelesunt acelea care ne înlãnþuie ºicare ne suprimã liberatatea.Partea mai interesantã a acesteiidei, pentru europeni, constã înprecizarea cã este vorba defaptele de orice fel, bune saurele din punct de vedere moral.Lanþul de aur al faptelor bunesau lanþul de fier al faptelor relesunt la fel de grele pentru liber-tatea noastrã sufleteascã sau

spiritualã. Un moment importantal emancipãrii de tip yoghiniceste detaºarea de propriilefapte, mai mult, detaºarea deroadele propriilor fapte, aºa cumne spun ditirambii BhaghavadGithei. Dacã nu reuºim aseme-nea detaºãri succesive de pro-priile fapte rãmânem lipsiþi delibertatea ºi de posibilitateaevitãrii reîncarnãrii.Ultimele idei – reîncarnarea,samsara – sunt greu de înþelespentru europeni ºi nici nu aumare importanþã pentru raþiona-mentul nostru. Importantã estenumai ideea cã faptele propriisunt cele care ne înlãnþuie, neleagã. Dar oamenii trebuie sãacþioneze continuu: dincolo deplãcerea de a acþiona, în Europaoamenii sunt îndemnaþi la acþi-une de diverse secvenþe ale cul-turii laice ºi religioase: elogiul„transatlantic” al muncii, spiritulascetic al protestanþilor scos laluminã de Max Weber ca izvor alcapitalismului, cultura eticã ºiesteticã a personalitãþii axatã peadmiraþia omului activ, a omuluide acþiune ºi altele.De la preþuirea faptelor ºi arezultatelor lor s-a trecut sau setrece indiscutabil, dar sigur, lapreþuirea autorilor acelor fapte,preþuire care devine origineatare a unei etici a respectuluifaþã de cei care înfãptuiesc

ceva. În virtutea acestei etici,oamenii vor sã devinãrespectabili, sã se bucure derodul moral al faptelor lor. Prinfapte, oamenii devinrespectabili, cu atât mairespectabili cu cât faptele suntmai remarcabile. Aceastãrespectabilitate este conferitã înmaximã mãsurã iniþiatorilor, con-ducãtorilor politici, adeseaîmpotriva eticii rele pe care s-ausprijinit operele lor. Forma paro-xisticã a acestei preþuiri, adicãforma în care respectabilitateacuiva devine în conþinut contrari-ul ei, dar îºi pãstreazã ritualulsocial este, binenþeles, cultulpersonalitãþii, care poate începecu populismul.În aceastã escaladare arespectabilitãþii, aºa cum amprezentat-o, europeanul, dar ºiasiaticul dictator au uitat aver-tismentul amintit la început,potrivit cãruia ºi faptele bune nepot înlãnþui, dacã nu putem sãne detaºãm de ele.Respectabilitatea este spiritualpericuloasã pentru cã eacreeazã o anumitã icoanãegoticã în suflet, care este apoireprodusã în prezentarea exte-rioarã într-o anumitã formã asolemnitãþii. Faþa celui afectatde solemnitatea de aceastã ori-gine, figura lui, dobândeºte oanumitã rigiditate, rigiditatea

respectabilitãþii. Figura respec-tivã devine o figurã respectabilã.Dar o asemenea reprezentareeste figura unui spirit în lanþuri,a unui spirit cãruia îi lipseºte li-bertatea. Spiritul devine un car-acter, vulnerabilitatea cãruia afost vãzutã de Caragiale.Trahanache este în mod real unom respec-tabil, adicã un omblocat în solemnitatea gesturi-lor, lucru din care i se trãgeaneînþele-gerea a ceea ce seîntâmplã în jurul sãu.Respectabilitatea este un gen almorþii spirituale, lucru simþit deliteraþi atunci când creeazã per-sonaje simpatice din oamenicare se abat de la respectabili-tate, de genul haiducilor, bri-ganzilor, corsarilor sau muºche-tarilor de tot felul. Ei sunt admi-raþi pentru cã nu sunt legaþi înlanþul faptelor bune sau rele ºisunt liberi spiritual. Libertatease însoþeºte cu spontaneitatea,care este, de fapt, o formã a lib-ertãþii interioare. Ar pãrea cã, înraport cu venerabilitatea, res-pectabilitatea ºi solemnitatea,chiar ºi modul ridicol de a fidevine mai profitabil. Faptele ºireflexul lor spiritual reprezintãmarea problemã a personalitãþiifiecãruia.

Libertate ºi respectabilitate

argonauţiiN r . 1 ( 6 4 ) S u p l i m e n t c u l t u r a l C o o r d o n a t o r : A d r i a n D i n u R a c h i e r u

„Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie sã ne debarasãm dacãvrem sã intrãm în Uniunea Europeanã” – susþine H. R. Patapievici, preºedintele

Institutului Cultural Român.(Citatul este reprodus din Revista ROST, nr.24/2005)

DESPRE „CADAVRUL” EMINESCIAN (I)ADRIAN DINU RACHIERU

A apãrut, de ceva vreme, o carte(Mitul Eminescu, Ed. Junimea, 2004) care ar fitrebuit sã provoace comentarii bogate. ªi,bineînþeles, ºi reacþii potrivnice. Ea e semnatãde un remarcabil critic ºi istoric literar, trãitor la„o margine de lume”, construindu-ºi acolo, întihnã, proiectele ºi împlinindu-le ritmic,dovedind vocaþie ºi voinþã. Dl. TheodorCodreanu, profesor la Huºi, compãtimit sauadmirat pentru acest pariu cultural („zãbava laHuºi”, cum zicea într-un interviu) a convertit„nechibzuinþa” de a nu se strãmuta într-oºansã, folosind intensiv timpul — departe delarma mediaticã — pentru lecturi temeinice ºiscris harnic. ªi iatã, Theo ne oferãgospodãreºte cãrþi solide, de referinþã, cumeste ºi acest titlu din noua serie Eminesciana afaimoasei edituri ieºene Junimea, reactivatãspectaculos de un mare poet (e vorba de CezarIvãnescu). Inevitabil, volumul din urmã seaºeazã în prelungirea unor preocupãri stator-nice ale eminescologului din Huºi, dezvoltândaici scenariul sacrificial. Folosind — suntempreveniþi într-un necesar Avertisment — „nucle-ul prim”, el adaugã 21 de noi capitole ºi,bineînþeles, schimbã miza lucrãrii. Va discuta,aºadar, într-o demonstraþie strânsã despremitul Eminescu ca „mit viu”, cu temeiuri onto-logice ºi va înainta, inventariind conºtiinciostoate opiniile, în „hãþiºurile demolãrii”,cercetând prob argumentele pro ºi contra.

Dosarul, se ºtie, e voluminos. Dl.Codreanu reuºeºte performanþa de a stãpânimateria, dovedindu-se un maestru al conexiu-nilor. Informaþii disparate, de circulaþie, totuºi,sunt cercetate acribios în ramã contextualã ºiordonate cu o logicã detectivisticã. Încât „pro-bele” se limpezesc ºi demonstraþia creºte coer-ent. Surprinzãtor, exegetul ne anunþã o ciudatãrocadã a criteriilor amuzându-se (amar, fireºte)„cum evolueazã denigratorii”. Dacã pãrinteleGrama, cel care publica la doi ani de lamoartea poetului o primã carte defãimãtoaredespre Eminescu acuzându-l de antiromânism,fiind — în plus — ºi „stricãtor de moralã pub-licã”, cohorta demitizanþilor de ultimã orã (o„armatã de articleri”, scrie criticul) îi blameazãtocmai românismul. În numele ideologieipaneuropene, sub flamura demitizãrilor (o ade-vãratã modã!) ºi a autodispreþului caredefineºte caragializarea societãþii noastre,momentul Dilema ar marca intrarea în GalaxiaGrama (ca sã preluãm un titlu, mai vechi, al luiD. R. Popescu). Cu alte cuvinte, Eminescu, ben-eficiind de o popularitate „folcloricã” ºiînrâurind decisiv dezvoltarea cugetãriiromâneºti — cum suna profeþia maiorescianã —, devenit „erou eponim” este azi un obstacol,þintuindu-ne „la porþile Europei”. De unde ºitãcerea, întinsã pe lungimea mãcar a unuideceniu, pe care o recomanda profesoral E.Negrici, supunându-l pe poet ºi gazetar(îndeosebi) unui ciudat embargou.

În fond, canonicul de la Blaj punea îndiscuþie, cu „furie iconoclastã” (Th. Codreanu,lucr. cit., p. 323) tocmai cultul pentru cel carenu era „nice barem poet”. Eminescu, „geniuimpus”, un biet poetastru era beneficiarul pre-siunilor venite dinspre noua direcþie, ctitorindu-iun cult periculos ºi nemeritat. Or, poezia sacreea o veritabilã „torturã sufleteascã”,aparþinând unui „suflet mohorât ºi putred”. Iargestul lui Maiorescu, tipãrindu-i volumul, punebazele acestui cult. Observaþia lui Grama e

întemeiatã, recunoaºte exegetul. Cu o precizarepe care Theodor Codreanu nu ezitã sã o for-muleze imediat, investigând meticulos ceea cenumeºte „agonia eminescianã”(1883-1889), oepocã plinã de mistificãri. Într-adevãr, TituMaiorescu a ctitorit acest „cult”. Dar e vorba —ne previne exegetul, folosind toate sursele laîndemânã — de un veritabil plan maioresciancare nu excludea „sechestrarea” lui Eminescu,acea „arestare mascatã” (Cãlin L. Cernãianu)ori detenþie politicã (D. Vatamaniuc), poetulfiind considerat irecuperabil de mentoruljunimist. De unde ºi „ingratitudinea” de care seva plânge, repetat, Maiorescu. Cabala antiemi-nescianã viza anihilarea ziaristului, trãitor„între lupi”, cel care reuºise „ sã se punã rãucu toatã lumea” ºi care îºi impunea dreptnormã de viaþã adevãrul (lucr.cit., p. 211).

Incursiunea în epocã nu putea ocoli,„rãzboiul diagnozelor”. Cu documentele pemasã, dl. Codreanu dovedeºte condiþia decobai a poetului (pretins luetic), supus de dr.Iszac unei intoxicaþii mercuriale care, evident,îi va înrãutãþi starea. Chiar Eminescu credeadespre sine cã ar fi „un om sacrificat” (ziceaPetre Th. Missir). Iar Maiorescu, un „om criptic”(lucr. cit., p. 326), greu de descifrat îºi va facejocul duplicitar. Fãrã a ignora ori minimalizacondiþia sa de binefãcãtor, Maiorescu vãdeºtelaºitate, traversând „infernul sacrificial”; îl vomgãsi alãturi de „amicii sacrificatori” ºi, pe altãparte, are grijã protectoare, împinsã de uniicomentatori chiar în ireproºabilitate. „Cald ºifrig — scria Iorga, la moartea marelui critic — nui-a fost nimãnui lângã dânsul”. Nu e vorba deun atac antimaiorescian ci de putinþa de aprimi un adevãr inconfortabil. Probabil, în timp,ne vom împãca cu ideea. E limpede cã avemde-a face ºi cu un caz Maiorescu. Profeticulsãu studiu (1889) ridica soclul eminescianis-mului; la sacrificarea asumatã liber de poet seadãuga sacralizarea pe care vocea maiores-cianã o anunþa. Dar relaþiile celor doi, deseoritensionate, meritã un examen amãnunþit ºi,negreºit, tot dl. Codreanu, în primul rând, ar ficel îndreptãþit sã scotoceascã toate cotloanele,luminând adevãrul întrezãrit. Fiindcã Eminescu,cel „nepãsãtor la impresia produsã în afarã”(scria Al. Dobrescu, vezi Chipul ºi masca, în vol.Butoiul lui Diogene, Ed. Augusta, 2003, p. 90)intrã în conflict, temperamental, în primul rând,cu un Maiorescu stãpânit de „voinþa feroce dea strãluci”, dovedind opticã de premiant (cumintuise G. Cãlinescu). Om coleric, criticul îºiconstruieºte grijuliu statuia, disciplinându-ºienergiile. Nevoia de autoritate este devora-toare. Aspirã spre statutul de leader ºi, în con-secinþã, se automodeleazã rãbduriu, suportândprivaþiuni ºi afiºând o mascã socialã care afost acceptatã de cei din juru-i, fãrã a i sebãnui „veºnica disimulare” (cum va recunoaºteîn Jurnal).

Aºa stând lucrurile, Maiorescu este,deopotrivã, întemeietorul cultului Eminescu(oferind girul spiritului sãu critic) ºi regizor alevenimentelor din anii de recluziune ai poetu-lui. Ziua de 28 iunie 1883, când s-a rostitsentinþa morþii civile este „o cheie hermeneu-ticã” (lucr. cit., p. 73) pentru tot ce va urma. Cucertitudine însã (ºi demonstraþia d-luiCodreanu e fãrã fisurã) n-a urmat un vid int-electual în existenþa eminescianã. Omul sacrifi-cat a ieºit creator la rampã, aºezând premiseleunui mit transformator. Adevãrat, fanatismul,

idolatria mortificantã întreþineau (vom vedeacu ce consecinþe) „biserica Eminescu”. Dar„orgiile” pe care le denunþa canonicul blãjeanincriminând „grandomania unei direcþiuni” sau„infecþia” despre care, oripilat, amintea AronDensuºianu în Literatura bolnavã n-au ºubrezitinteresul pentru nefericitul poet. Dupã cum,alãturi de festivismul gãunos a înflorit ºi un falscult Eminescu (acel pseudo-cult asupra cãruiaatrãgea atenþia Perpessicius, câtã vreme, depildã, nu existã nici în zilele noastre un Institutsau o catedrã Eminescu), amplificat pe fun-dalul deromânizãrii, a prigoanei naþionaliºtilor.Iar Theodor Codreanu e rãspicat: mitulEminescu, „cel mai important mit culturalromânesc” este un mit viu, nu o mistificare.Ciclic repus în discuþie, contestat aprig, mitulEminescu se revigoreazã.

*

Dar „lupta” cu mitul eminescian aredeja o Istorie. Nu e aici locul de a o depãna.Faptul cã noile generaþii pun sub lupã operaeminescianã refuzând bombardamentul enco-miastic nu e, în sine, condamnabil; dimpotrivã.Prejudecata cã orice a scris Eminescu ar fi ina-tacabil a paralizat multe decenii spiritul critic.Dar voci tinere ori mai puþin tinere, în numeledemitizãrii, se dedau la violenþe nihiliste con-siderând cã poetul trebuie sã suporte „rigoriledemocraþiei”. Poate fi el condamnat pentrunaþionalism? A devenit ideea naþionalã unpãcat greu? Iatã, contextul postrevoluþionar, tul-burând scara valorilor, instituie confuziaîntreþinând o periculoasã nivelare. Întrebãrilepar inutile, dar realitatea vieþii literare, culturaleîn sens larg, atinsã de pofta maculãrii, a con-testaþiei oarbe ne obligã sã le formulãm.Fiindcã aceste ieºiri vitriolante, într-o epocã derupere a zãgazurilor, în plinã fermentaþiepostrevoluþionarã nu l-au ocolit nici peEminescu. Nu e vorba, fireºte, de a vida spaþiulexegetic eminescian de o discuþie criticã; res-pingem ºi noi uniformitatea de reacþie ºi cre-dem cã idolatria nu face casã bunã cu discur-sul exegetic. Bineînþeles, nu de sanctificare ºiimobilism avem nevoie. Dar, observãm curegret, demitizarea funcþioneazã ºi ea ca unnou mit!

Din fericire, posteritatea eminescianãe vie, expansivã ºi controversele iscate(benefice, negreºit) îi asigurã o longevitatestrãinã de supravieþuirea muzealã, cu iz fune-rar. Sunt, aºadar, semne cã „odihna” emines-cologiei, întreþinutã o vreme de dulceahibernare post-cãlinescianã a fost curmatã. Careper absolut, Eminescu are dreptul la o pos-teritate scutitã de izul muzeal, ceea ce s-arputea traduce prin râvnita schimbare de ima-gine. Împovãrat de cliºeistica didacticã, iscândun halou admirativ, împins frecvent într-un fes-tivism gãunos ori, dimpotrivã, supus voinþeiagresive de contestare, Poetul naþional, rãmas„mãsura noastrã” (cum zicea Noica), se oferãgeneros exegezei. Criticul român trebuie sãajungã, aºadar, la Eminescu, reinventândetalonul prin lecturi proaspete, coborând întext. Iar controversa pare a fi „cea mai bunãnaftalinã” (Gh. Grigurcu) pentru a-l pãstra înactualitate.

continuare în pagina 8

IIOONN MMIILLOOªª ((MMaallmmöö,, SSuueeddiiaa))

EMINESCU

EminescuEste atât de înalt

Cã nu-i putem vedea faþaCa lui Dumnezeu.

Îl coborâmLa nivelul nostru comun

Îl negãmÎl degradãmÎl înjurãmÎl iubim

Ca pe Dumnezeu.

EminescuEste atât de adânc

Cã nu-i putem vedea gândulCa lui Dumnezeu.

Îl aducemLa numitorul nostru comun

Îl negãmÎl degradãmÎl înjurãmÎl iubim

Ca pe Dumnezeu.

Eminescu taceCa Dumnezeu.

PPOOLLEEMMOOSS

argonauþii prozã 8

Probabil cã mulþi ºi-au cãutat numele peGoogle, doar din curiozitate, sã vedeþi dacãmai existã un alt Roxan Sandokan, sau unIonel Purcel, sau sã vedeþi dacã Googlegãseºte vreun articol despre voi. O aseme-nea cãutare am fãcut ºi eu odatã, acumvreo doi ani. Nu eram autor publicat, cumde altfel nici acum nu sunt, însã am vrutsã ºtiu dacã existã vreo informaþie despremine pe internet, orice fel de informaþie.Poate eram listat pe vreun site al guvernu-lui ca un pericol public, amenzile pentrutulburarea liniºtii achiziþionate de-a lungultimpului mi-ar fi putut acorda acest statut„onorific”. Sau poate aveam vreun fan site,un altar virtual închinat supremului amant,de vreo domniºoarã cu „sufletul” mare. Pede altã parte, poate aveam un site fãcutdin urã, o paginã de internet care aminteade starea lipsitã de inteligenþã a autorului,un site dedicat imbecilitãþii de care am datdovadã de atâtea ori. Nu ºtiam ce urma sãgãsesc, însã intenþia de a-mi cãuta numelepe internet îmi propunea un oarecare sen-timent de teamã. ªtiam de mic cã am unnume oarecum special ºi cã este destul depuþin probabil sã gãsesc o altã persoanãcu numele meu. În consecinþã, rezultatulcãutãrii mã privea în exclusivitate ºi nici-decum pe altcineva cu acelaºi nume.Aveam însã sã mã înºel.Am introdus numele Manta, urmat deprenumele Calin, dupa care am dat clickpe butonul pe care scria „Cautã”. Cãutareas-a iniþializat ºi dupã exact 0,16 secunde,Google a afiºat rezultatele. Gãsise aproxi-mativ 38.600 de pagini web careconþineau cuvintele Calin ºi Manta. Sepãrea cã numele meu nu era unicat, pre-cum crezusem iniþial, însã imediat mi-amadus aminte de diacritice – numele meunu este Manta, este Manþa, iar prenumelenu este Calin, ci Cãlin. Cu siguranþã relu-area cãutãrii, de aceastã datã cu diacri-tice, urma sã diminueze considerabil rezul-tatele. Am reluat cãutarea, de aceastã datã cu

diacritice. Rezultatul? O singurã paginã.Google gãsise un anume doctor ManþaCãlin, cel puþin aceasta a fost concluziatrasã de mine la vederea iniþialelor Dr. ceprecedau numele Manþa Cãlin. Am datclick pe linkul paginii de internet. Vroiamsã ºtiu cine este acest om. Google m-atrimis la o paginã intermediarã, unde eraafiºat un mesaj mai mult decât bizar:„Acest site vã poate afecta existenþa! Doriþisã continuaþi?”. Erau douã butoane „Da” ºi„Nu” . Trebuia sã aleg între ele. Era oidioþenie, cum putea sã-mi afecteze un siteexistenþa? Am dat click cu sictir pe butonul„Da”, oarecum iritat de gluma celor de laGoogle. Mi se parea o glumã un pic camimpertinentã.Pagina web ce s-a deschis dupã acceptulmeu indica adresa ºi numãrul de telefon aunui doctor pe nume Manþa Cãlin, direc-torul unei firme de metalurgie cu sediul înBaia Mare. Atâta tot. Tatãl meu se nãscuse în Maramureº, înArdusat, o comunã de pe lângã Baia Mare.Acel domn doctor trebuia sã fie o rudãîndepãrtatã, de care tatãl meu sigur numai ºtia. L-am sunat imediat si l-am între-bat dacã am uitat ceva rude pe la BaiaMare. Mi-a rãspuns categoric cã nu. Nuavea de ce sã mintã. În mintea mea, curi-ozitatea începea sã dea in clocot. Mi sepãrea cã în vara aceea nu fãcusemdestule idioþenii, aºa cã mi-am propus sãplec a doua zi cãtre Baia Mare, sã-l cunoscpe acest domn doctor. Încercasem sã-l sunpe numãrul afiºat pe site, însã era scrisgreºit, cãci vocea inconfundabilã a doam-nei „robot” de la Romtelecom repeta obosi-tor mesajul „Numãrul solicitat este nealo-cat!”Urmãtoarea zi, de dimineaþã, m-am înar-mat cu câteva pachete de þigãri, cu oceaºcã de cafea „to go” ºi am urcat înSuzuki-ul roºu. Aveam de parcurs un drumfoarte lung, aºa cã am plecat foartedevreme, în speranþa cã urmãtoareadimineaþã sã pornesc înapoi spre

Timiºoara.Road-Trip!...Yupee!Singur!...Yeacx!Drumul a fost foarte plictisitor, într-adevãr,însã mare mi-a fost mirarea sã vãd ce oraºspectaculos era Baia Mare. Nu mai cãl-casem niciodatã strãzile acestei capitale aMaramureºului. Eram plãcut surprins sãvãd in faþa mea un oras intens colorat deabundentele lumini ºi lasere a reclamelor.Pe lângã binecunoscutele branduri, maierau reclame la produse de care nuauzisem niciodata. Suc de frunze de vulpe,miere de hamsii, lubeniþã cu gust de oþel,erau câteva din zeciile de produse comer-cializate in Baia Mare. Glumesc, bineînþe-les, lubeniþa avea gust de laser.Am ajuns într-un final pe strada Tulpinuluinumãrul 7, în faþa impunãtoarei case adoctorului Manþa Cãlin. Am urcat scãrile ingrabã ºi am apãsat puternic pe soneria dincobalt. Am aºteptat câteva secunde pânãce uºa din lemn masiv fusese deschisã. Odoamnã frumoasã foc se înfaþiºã în toculuºii de nuc.– Spuneþi, vã rog! mi se adresã stilatadoamnã cu vârsta indefinibilã.– Îl caut pe domnul doctor Manþa Cãlin!i-am rãspuns eu, în timp ce-i studiamgamba bronzatã a piciorului drept, princrãpãtura fustei de mãtase. Femeia se uitãcãtre chipul meu ºi de îndatã îi apãruse pefaþã o grimasã de uimire. κi întoarseprivirea cãtre interiorul casei ºi zbierã ner-voasã dupã domnul doctor:– Cãlin! A venit cineva sã te vadã!Nu înþelegeam de ce era nevasta doctoru-lui atât de supãratã. Cu siguranþa nuvroiam sã mã trezesc în mijlocul unui con-flict soþ-soþie. Doctorul îºi fãcu apariþia deîndatã.Era un bãrbat atletic, la vreo treizeci-patruzeci de ani, îmbrãcat într-un halat albde baie, cu barba deasã ºi cu o perechede ochelari cu rame groase, maronii.– Da? întrebã doctorul, ridicându-ºi privireaspre mine.

– Bunã ziua, mã numesc Manþa Cãlin,sunt din Timiºoara, am venit sã...– Cum!? mã întrerupse doctorul vizibilmirat de prezenþa mea. κi îndreptã mâinilecãtre faþa mea ºi îmi luã chipul întrepalme.– ªtiu, sunteþi mirat de numele...– E fiul tãu Cãline? întrebã soþia doctoru-lui, roºie de nervi.– Nu ! rãspunse doctorul în timp ce-mi stu-dia chipul de îndeaproape. Era de parcãrãspunse mecanic la întrebarea pusã desoþia sa. Doctorul gãsea ceva fascinantlegat de înfaþiºarea mea.– Cãline, nu mã minþi ! Crezi cã suntoarbã?! Crezi cã nu vãd cât de bineseamãnã cu tine ?! Nu realizasem cã doctorul chiar semãnacu mine. Remarca nevestei acestuia mi-aatras atenþia asupra acestui lucru. Chiarsemãnam cu doctorul. Semãnam bine.Atât cã el era mai bãtrân. O similitudineîntre douã persoane identice cu date defabricaþie diferite.– Unde te-ai nãscut? mã întrebã doctorul.– La Lugoj! am rãspuns prompt.– Pe ce datã?– Pe 16 iulie 1983! Soþia doctorului iºitransformase grimasa de pe faþã într-ogurã cãscatã. Era foarte surprinsã de cevace am zis. Nu înþelegeam, se comportauca doi oameni duºi cu pluta.– Cine e ? Doar nu e...– Eu ! O întrerupse doctorul pe soþia dis-perata. El sunt eu la douãzeci de ani!– Câþi ani ai? mã întrebã soþia doctorului.– Pãi puteþi calcula, 2004-1983, egaldouãzeci ºi unu!– 2004? mã întrebã soþia.– Da, din anul curent se scade anulnaºterii ºi rezultatul e vârsta actualã! amrãspuns eu cu un aer de superioritate.– Anul curent e 2020, drãguþule !

FIN

GOOGLE IS EVILCãlin MANÞA

continuare din pagina 7

Nimeni — dintre criticii serioºi — n-a cerutjugularea discuþiilor (prin jocul liber alpunctelor de vedere) ori, ºi mai rãu, pa-ralizarea spiritului critic, Eminescu fiinddecretat o valoare intangibilã. Obligaþi faþãde geniul lui (cum îndemna Cãlinescu) secuvine sã poposim în luminiºurile Operei.Or, observ, antifestivismul, furia demitizan-tã (ca replicã la „terapia comemorativã” —Cr. Livescu), se dezintereseazã suveran detext. Asistãm la o caragializare a receptãrii(M. Cimpoi) câtã vreme interesul unor„dilematori”, de pildã, se îndreaptã spre„Titi cel pãros”, ilizibil, depãºit, reacþionarº.c.l. Zeflemeaua, reamintim, nu þine loc deanalizã lucidã ºi revizuire esteticã dupãcum tirul nihilist (cu gustul execuþiei) nuanuleazã sanctificarea, invitându-ne la opercepþie „naturalã”.

Invitaþia ar fi sã ne reîntoarcem ladocumente, dezgropând texte de altãdatã.ªi pe aceastã bazã sã cântãrim dovezilefiindcã — nu e o noutate! — „manopere deculise” intervin ºi decid traiectoriile în pos-teritate. Revizuirile capãtã, astfel, unsuport credibil, þinta fiind — nu încapevorbã — valorile de vârf, instituþionalizateºi tabuizate. Iar cazul Eminescu, înconjuratde o iubire inchizitorialã ºi de o misticãagresivã, „scos” din condiþia umanã (cumobservase E. Lovinescu) ar putea fi unteren excelent pentru „campaniile” criti-cilor, scotocind prin magazia cu locuricomune. Pricinã pentru care Al. Dobrescu,am vãzut, s-a ocupat de detractori,cercetând textele ºi contextele. El nu seîmpacã, nicidecum, cu dictatura mitului, cubigotismul; dincolo de cabalele politice,

comploturile iudaice, fronda juvenilã ºipuerilã vrea sã afle în ce mãsurã adversi-tatea, iscatã ºi de resorturi psihologice, iri-tatã — poate — de frustrante „ziduri deiubire” cade în gesturi blasfemiatoare,devenind hulã logoreicã. Nu cumva — seîntreabã fals-inocent criticul ieºean — ºidenigratorii au lansat observaþii demne deinteres, cârteala lor publicã nefiind doar unincalificabil atentat la imagine? Mulþi din-tre autorii majori au cãzut victime acestorscandaluri. Printre ei, ºi „porcograful” E.Lovinescu, romanþând biografic în Mite ºi,îndeosebi, Bãlãuca viaþa poetului. IarIorga, vorbind despre „nepãsarea” luiEminescu a fost prompt taxat drept„cãlãu”. Am invocat numele criticului de laSburãtorul fiindcã o afirmaþie lovinescianãva face carierã. „Cultura ardeleanã — notaLovinescu — era clãditã pe un neadevãr”.Dar folositoarea minciunã ardeleanã vagenera aprige controverse ºi va isca patiminedomolite, angajând douã filosofii deviaþã, implicit douã programe culturale înconflict. Pe de o parte, literatura luptã-toare, civismul, pedagogia naþionalãaºezatã sub semnul urgenþei, militantismulcare nu putea acorda prioritate rigorilorestetice; pe de altã parte, infiltraþia ideilorjunimiste, angajând bãtãlia în sfera emoþi-ilor estetice, ieºind din culturalitate, pig-mentatã de volubilitatea superficialã aregãþenilor, în contrast izbitor cu sensibili-tatea gravã, bolovãnoasã a ardelenilor. ªidacã L. Blaga vorbea de tipul Grama (veziSaeculum, nr. 3/1943), detractorii dinprimul val se luptã cu lirismul bolnãvicios,blamând — de pe baricadele „direcþieisãnãtoase” — pesimismul ºi ireligiozitatea,în scopul nobil al regenerãrii literaturii

române. Fiindcã „un popor civilizat — neîncredinþa Aron Densuºianu — va fi tot-deauna numai ce-l vor face scriitori sãi”.Deplângând „jugul” aventurieruluiEminescu, Grama are încredere în viitor ºiaºteaptã liniºtit ca poeziile lui veninoasesã fie uitate, ca binemeritatã rãsplatã pen-tru „stricãciunile” provocate. Fiindcã ele auavut „urmãri funeste” ºi lezeazã intereselenoastre morale. Sub nici un chip Eminescunu poate fi acceptat ca model, „buricat”acolo, în vârf — scria apãsat Grama — prin„spiritul de clicã”. În fine, chestiunea luiEminescu nu putea cocoli „morbul men-tal”, starea sanitarã a poetului ºi , desigur,„alarmul foilor”, canonicul fiind îngrijoratde orgiile periculosului cult; o ceatã deoameni ar fi pus la cale „comedia” ºi tine-rimea de atunci, ameþitã, sedusã, hipnoti-zatã ar fi cãzut pradã „infecþiei”. Ca sã numai vorbim despre „monstruozitãþile” poe-tice, sfidând „pacienþa hârtiei” ori de influ-enþa schopenhauerianã, filosoful germanfiind decretat „îngerul rãu” al poetului. Totdin unghiul „literaturii bolnave” denunþa ºiAron Densuºianu cultul eminescian ca„desfrâu libidinos”. Dezordinea din viaþapoetului s-a transferat operei, incoerentã,întruchipând — prin „înnodare de strofe” —„o lume bolnavã ºi haoticã”, locuitã de„confuziune”.

S-ar cuveni sã observãm cãpolemicile din jurnalele epocii, iscate înjurul lui Eminescu, vizau mai puþin insatis-facþiile estetice cât, îndeosebi, epidemiaeminescianismului ºi infiltraþiile junimismu-lui. Rãzboiul se purta cu tabãra Junimii ºiEminescu era þinta predilectã ºi dinaceastã pricinã. Putem accepta explicaþiaunui deficit de gust (cazul lui Gellianu care,

în „schiþele (sale) literare” blama produc-þiunile eminesciene ca fiind incorecte ºineterminate, „torturând” rima ºi ritmul; daracelaºi era ferm când ne anunþa cã mod-elul nu este bine ales). Apropierea de untext cere, ca tip de lecturã, o adecvare astructurilor; putem conchide cã ºi inadec-varea structuralã asigurã o explicaþie(acoperire) plauzibilã celor care au rostitcuvinte grele faþã cu opera eminescianã,vãdind o concepþie „aºa de puþin comunã”(ºi ridicând, astfel, serioase dificultãþi derecepþie). Al. Dobrescu muta însã centrulde greutate al refuzurilor (cu doza inevita-bilã de obtuzitate ºi resentimentarism co-lorând reacþiile), gãsind o altã explicaþie,interesantã ºi parþial credibilã. „Detractorii”primului val slujeau un alt program culturalºi mãrºãluiau într-o altã direcþie, aºezândîn prim-plan civismul, moralitatea ºi gândi-rea utilitaristã, propunând un militantismcare încãlzea, deopotrivã, „spiritul ºiinima”. Iar „tirania” lui Eminescu, cel care— dupã vorba lui Pãucescu — stãpânea li-teratura românã intra în conflict cuaceastã disciplinã de program, de fibrãardeleneascã.

Azi, killerismul cultural pe care îlpracticã unii cu osârdie nu mai are legã-turã cu o astfel de motivaþie. Etern capoet, actual, vai, prin gândirea sa politicã,Eminescu este privit, ciudat, ca un exem-plu anacronizat. În replicã, un grup de emi-nescologi, printre care ºi Th. Codreanu,stãruind asupra contextelor face demon-straþia cã testul Eminescu rãmâne o piatrãde încercare. Iar cartea domniei-sale con-sacratã Mitului Eminescu se va dovedi ocarte fundamentalã.

DDEEBBUUTT

argonauþiieseu9

ªtie toatã lumea cã epoca noastrã(numitã, inspirat, de B. Ghiu Evul Media)oferã discursului publicitar un loc prefe-renþial, chiar proeminent. Nãscutã dinabundenþã ca „mecanism de influenþare”,publicitatea a depãºit – demult – rolulunui instrument strict economic, cu pre-cise obiective comerciale fiind, dupãBernard Cathelat, o „ºcoalã socialã deconsum”. Cel care a impus termenul desocio-stiluri avea dreptate. Publicitateaþine pasul cu revoluþia tehnologicã fiind o„oglindã” a evoluþiei societãþii. Dincolo devaloarea de informare, totul se judecã înfuncþie de eficienþã (în acest caz, per-suadare); pe suportul stabilitãþii financia-re, în condiþiile opulenþei, publicitatea„trezeºte” nevoi ºi impune alte standarde,fluturând morganatic stindardul bunãstãrii.Fiind, indiscutabil, „o fabricã de stiluri deviaþã ºi de noi valori”, ea a devenit unsupra-medium. Fenomen social în exten-sie, ocupând scena mediaticã, comuni-carea publicitarã s-a internaþionalizat,abolind frontierele; depãºind spectaculosetapa paleo-propagandei, ea impune acumprin ubicuitate ºi instantaneitate. Cum„mãrcile au devenit mondiale”, putemconchide, alãturi de Bernard Brochand, cãasistãm la ivirea unei noi culturi mondialechiar dacã nu puþine voci (ale publifobilor,evident) o exmatriculeazã, prin judecãþiextreme, sever-puriste, din câmpul cultural-academic. Oricum, fenomenul nu maipoate fi ignorat. Mai mult, consumul (înofensivã) exprimã o modalitate de inte-grare socialã ºi, prin replicile achizitive, odefinire a persoanei (modele de identifi-care, valori de conduitã). Publicitatea, s-aspus, „vinde” stiluri de viaþã normative,impune schimbãri culturale (obiecte, val-ori, simboluri), joacã o teribilã influenþãsocialã. Impactul ei este uriaº. Dar pentrua se ajunge la „comportamentul de achi-ziþionare”, imagologia publicitarãvehiculeazã obsesiv imagini seducãtoare,necesar a fi asumate. Între condiþionare ºiseducþie, cercetând etapizat reacþiilecumpãrãtorului virtual, în literatura de spe-cialitate s-a identificat o fazã cognitivã(learn), o alta afectivã (like), pentru a seajunge la etapa comportamentalã (do), deconcretizare a intenþiilor achizitive. Cumsubiectul social se miºcã într-un larg cadrucultural, fenomenul publicitar intrã ºi el în„logica unei civilizaþii” (acum, mediaticã,iconocentricã). Chiar a cumpãra devine unact social; prin acest gest, consumatorul(curios, mai important acum decât însuºiprodusul!) cumpãrã „siguranþã”. Trezindu-i„nevoi ascunse” (Vance Packard), publici-tatea îl transformã într-un învingãtor ºimijloceºte chiar „vânzarea apartenenþei”(clasã socialã, grup). J. Stoetzel atrãgeaatenþia, cu decenii în urmã, asupra funcþieipsihoterapeutice exercitatã de media (prinproiectare ºi identificare). Venind dintr-unmediu care-i procurã, cotidian, insatisfacþiiºi frustrãri, individul plonjeazã – compen-sativ – în universul mediatic. Iar consumul

mediatic, observa E. Morin, îi stimuleazã„participarea imaginarã”.

Cum goana dupã profit întreþinefrenetic ideologia creºterii, fenomenul publicitar, spuneam, a devenit în epocanoastrã discursul cultural dominant.

Supus bombardamentului informaþional,bietul individ e un hãrþuit client mondial(world customer, dupã sintagma lui E.Dichter, lansatã în 1962!).

Am propus acest lung „ocol” pro-blematic pentru a semnala, fie ºi cu

întârziere, o temeinicã apariþie editorialã aunui redutabil universitar sucevean*) ºipentru a o aºeza în contextul trebuincios ºipriincios analizei. Fiindcã demersul d-luiI.C. Corjan este unul dificultuos-specializat.Rezultã o cercetare minuþioasã, de pionie-rat (cum nota, în Prefaþã, Maria Carpov),propunând – finalmente – o nouã tipologiea publicitãþii care, sperãm, se va impune.Autorul vede în mesajul publicitar o „sin-tezã mirabilã” (p. 344), cercetând rapor-turile de mutualitate între text ºi imagine.Aceastã sintezã iconotextualã este chiarlimbajul publicitar! Fiindcã, neîndoielnic,ICONOTEXTUL este chiar „principiul funda-mental de structurate a oricãrui mesajpublicitar” (p. 341), verbalul ºi iconiculoferind, în strategiile publicitare ºi în be-neficiu reciproc, un „supliment de semnifi-caþie”. Dar, avertizeazã dl. I.C. Corjan într-odemonstraþie strânsã, deloc obedientãfaþã de surse, publicitatea ca iconotext(estetic, cognitiv, reprezentaþional) sebazeazã pe intertextualitate. Unitateaiconotextualã oferã tocmai o probã sui-generis de intertext ºi pune la lucru, înefortul decodãrii, prin glisarea sensurilor,codul publicitar. Ca „fenomen psihosocialde anvergurã”, de seducþie hedonicã, pu-blicitatea este un mesaj. Constatarea luiR. Barthes (1963) suportã azi un corectiv.Putem rãsturna enunþul, credem, fãrã a-ianula valabilitatea: orice mesaj este(implicit sau explicit) publicitar. Sub agre-siunea culturii pub, captivi ai culturiimedia (prin excelenþã epidermic-publici-tarã), inventând – sub flamura societãþiide consum – nevoi artificiale, idolatrizândobiecte avem obligaþia de a analiza criticacest fenomen în expansiune. ªi de a con-juga perspectivele, disecând semiotic ºidiscutând sociologic (contextual), dinunghiul comunicãrii. Ca voluminoasã „sin-tezã personalã” (observa Paul Miclãu),lucrarea d-lui I.C. Corjan este una de refe-rinþã în câmpul publicitãþii, impunând prinblindaj metodologic, densitatea trimiterilorºi soliditatea propriilor opinii, descifrândaici izotopia publicitarã. O semnalãm cuîncântare.

ADR

*) I.C. Corjan, Semiotica limbajului publici-tar: textul ºi imaginea, Ed. UniversitãþiiSuceava, 2004, cu o Prefaþã de MariaCarpov.

NOTE DE LECTURÃ

DESPRE DISCURSUL PUBLICITAR

(Iconotext ºi context)

„Astãzi, fierberea culturalã nu mai este misticã,filosoficã sau scientistã; discursul care dominã societatea

nu mai este religios, tehnic sau politic, ci comercial”.(Bernard Cathelat)

autor: VALENTIN VASILESCU

argonauþii lecturi 10

Sancta simplicitas! mi-am spus, citindarticolul Antiraþionalismul ecologic,semnat de dl. Traian Ungureanu în revistaIdei în dialog din decembrie 2006. În urmãcu câþiva ani însã, n-aº fi crezut în ruptulcapului cã voi spune asta dinaintea unuitext care îi reprezintã gândirea. Dovadã stãºi faptul cã, în momentul excluderii sale dela postul de radio BBC, telefonasemdomnului H.-R. Patapievici, spre a-imulþumi pentru felul în care reacþionase,apãrându-l, într-un editorial din LA&I,suplimentul de atunci al Cotidianului.Tocmai de aceea, astãzi, nu mã potîmpiedica încã sã sper...

Sentinþe în monologÎn textul cu pricina, pe întinsul a douã

pagini, dl. Traian Ungureanu trateazã cuînverºunare, uneori cu urã, ecologia,ecologismul, ecologii ºi pe ecologiºti. Lagrãmadã, fãrã distincþie, dovadã cã nucunoaºte în profunzime ºi discriminativ niciconceptele, nici categoriile. Iar îngrijorãrileecologice – de la dispariþia speciilor laîncãlzirea globalã – sunt aruncate înderizoriu. Straniu este cã, într-o revistã cepretinde cã gãzduieºte dialogul ideilor, dl.Ungureanu nu lasã nicio ºansã acestuia.Uneori simplist, utilizând sofisme – ca celgenerat de promovarea ecologismului decãtre naziºti, de unde ecologismul ar fi totun soi de extremism – domnia sa dãsentinþe ºi condamnã de pe poziþia unuiposesor al adevãrului absolut. O face fãrãsã înþeleagã cã avertizãrile ecologice suntimportante în principiile lor ºi nu pot fidesfiinþate dacã timing-ul dezastrelorprevãzute nu respectã riguros calendarul.Deopotrivã, nu bagã de seamã cã sãrãcia(pe care, chipurile, ecologiºtii ar promova-oîn viitor prin combaterea „progresului”), s-aînscãunat ºi persistã din cu totul altemotive decât activitatea acestor militanþineglijaþi. Nu vede nici cã acolo undenatura a rãmas întreagã, sãrãcia a fost ºi emai micã tocmai prin generozitateaacesteia. Toate acestea par sã fierezultatul necunoaºterii de cãtre domniasa a preceptului fundamental alecologismului modern: propovãduireabunului simþ ºi a mãsurii într-o lume totmai lipsitã de acestea.

O paralelã potrivitãAsemãnarea dintre dl. Ungureanu ºi

bãbuþa care i-a smus lui Jan Hus cunos-cuta exclamaþie este izbitoare. Bãbuþa, erapesemne o priceputã bucãtãreasã, o bunãcroitoreasã, o excelentã mamã, soþie ºi ostrãlucitã agricultoare. Altcumva spus, eaavea excelenþele sale certe. Atunci însã,într-un acces de bunã intenþie ºi suficienþã,se bãgase unde nu-i fierbea oala (ºi undefierbea Jan Hus). ªi, crezând cã face unlucru bun, „îºi adusese aportul” la foculce-l mistuia pe învãþat. Dacã el o tratasecu milã ºi o iertase, fusese dintr-o adâncãînþelegere a inocenþei ºi ineficienþeiacesteia. Cãci, trebuie spus: cu sau fãrãsurcica femeii, flacãra tot l-ar fi ucis pe celsortit morþii. Ca ºi bãbuþa piromanã,domnul Ungureanu are merite individualede netãgãduit. Ele privesc analiza feþelorcontemporaneitãþii (de la politicã la...fotbal), reprezentând tot atâtea excelenþepersonale. Din nefericire însã, tot caeroina, domnia sa s-a aventurat acolounde ºtie doar câte ceva, unde se pricepefoarte puþin ºi unde nu pricepe aproapenimic. Fireºte, o face cu bunã intenþie, darfãrã bunãvoinþã.

Sub aspectul eficienþei, scriereadomnului Ungureanu – condamnândecologismul ºi ecologiºtii – este la fel depalidã ca vreascul bãbuþei. Fiindcã, dinpãcate, formele actuale de viaþã de peTerra vor pieri oricum, executate de foculunui cãlãu mare ºi decerebrat: speciaumanã. Din acest unghi privit, textul poatefi trecut cu vederea. Deosebirea dintreprotagoniºtii paralelei mele este însãesenþialã. Dacã babei, cu experienþã deviaþã, îi lipsea cu siguranþã biblioteca,semnatarului articolului, stãpân pe obibliotecã, pare sã-i lipseascã tocmaiexperienþa. Experienþa ºi o anumegenerozitate. Dacã subsemnatul nu amtrecut cu vederea textul cu pricina estetocmai fiindcã, spre deosebire de gestulanonimei muieri, glasul domnuluiUngureanu – cu legitime pretenþii deconºtiinþã civicã – este unul care, „acum ºiaici”, este ascultat de destulã lume,devenind uneori, fãrã vrere, „avocatuldiavolului”.

De la drepturile omului la drepturilebiodiversitãþii

Ar fi fost de ajuns, de pildã, ca dl.Ungureanu sã se fi scufundat cu o banalãmascã de scafandru într-un râu de muntesau în Marea Neagrã , în urmã cu 40-50de ani. Deopotrivã i-ar fi slujit sã alerge cuaparatul fotografic în urma caprelor negredin Retezatul anilor ‘70 ori cu binoclul ºi„chemãtoarea” în întâmpinarea cerbilorSuhardului ori Cãlimanilor aceluiaºi timp.Ca sã nu mai vorbesc de preumblareatihnitã cu o undiþã inocentã pe malurileFrumoasei – cea ºtiutã ºi de Sadoveanu –eliberând, pe rând, pãstrãvii prinºi. Prinºicu sutele, într-o singurã zi. Dacã domnia saar fi avut aceste bucurii ºi ar încercaretrãirea lor astãzi, ar simþi un imens gol.Unul angoasant, dovadã cã timpuluimodern îi este de ajuns doar o viaþã de omspre a face paºii involutivi care ar fireclamat cândva ere geologice. Ere ce,prin duratã, ar fi permis speciilortransformãri, adaptãri ºi substituþii. Dl.

Ungureanu pare însã un pragmatic debirou. În amintitul editorial, legat deproblema epuizãrii resurselor Terrei,conchide: „Resursele nu «sînt», pur ºisimplu, ci apar, produse de cineva, sîntcreate, multiplicate în fabrici, ferme ºilaboratoare”. E limpede cã resurseledespre care face vorbire autorul sunt celedestinate exclusiv speciei umane. Nu vãdcum sã priveascã fãcãturile din „fabrici,ferme ºi laboratoare” stomacul bursucului,al cameleonului sau al ursului. Dar pedomnul Ungureanu nu îl intereseazãacestea. Îmi vine sã cred cã nu ar fi jenatchiar dacã savana marilor ungulateafricane, irigatã, ar deveni teren agricol,turmele de gnu, zebre ºi elefanþi luândcalea unor fabrici de mezeluri. Este cert cãdomnului Ungureanu îi este strãina funcþiaesteticã a biodiversitãþii. Dacã ar aveadeschiderea generoasã spre aceasta dinurmã doar (ca sã nu mai vorbesc de cea alanþurilor trofice), ar putea accepta ºiînlocuirea conceptului antropocentrist al„drepturilor omului” cu cel al „drepturilorbiodiversitãþii”. Biodiversitate care, firesc,l-ar include ºi pe neînþeleptul sapiens, caprimum inter pares, încãrcat astfel curãspundere pentru soarta tuturor.

Autorul nu se aflã însã la prima„abatere”. În editorialul Tsunanimitatea(publicat în martie 2005 în Idei în dialog,dupã ce valul tsunami a lovit sud-estulasiatic), domnia sa – supãrându-se cavãcarul pe sat – izbucneºte împotrivaecologiºtilor, ca ºi cum activitatea acestormilitanþi ignoraþi ar fi condamnat Indoneziala sãrãcie. Lipsa tehnicilor de avertizare ºialertare, ca ºi a mijloacelor moderne desalvare îl fãceau pe Traian Ungureanu sãscrie cã regiunea are nevoie de „ºosele ºitelefoane, nu de trupe ecologiste care sãnumere copacii”. Ca ºi cum cele douãentitãþi, promovate cu bun simþ ºi mãsurã,ar fi incompatibile, excluzându-se reciproc.

În negarea ecologiei ºi ecologismuluidl Ungureanu nu este singur. Dl. Horia-Roman Patapievici, de pildã, în volumul deconferinþe Discernãmântul modernizãrii,

vorbeºte despre „«drepturile omului» aleobiectelor”. Exemplul adus, menit sãstârneascã în cititor atitudini dezapro-batoare, face referire la un ipoteticindustriaº a cãrui iniþiativã de a construi,într-un podiº, o uzinã, poate fi zãdãrnicitãde un avocat „postmodern”, în numeledreptului la virginitate al acelui þinut.Autorul, care se declarã „om modern”, seîntreabã dacã în acest caz în capul avo-catului se aflã prostie sau cinism ºi seaºteaptã ca ºi cititorul sã facã la fel, ris-când în caz contrar sã fie catalogat ºi eldrept „postmodern”. Mi-a fost limpede cãpentru autorul cãrþii podiºul este o noþiunestrict cartograficã, ceva gãlbui-maroniu peo hartã. Nu cuprinde muºuroaie de furnici,arbori, vizuini de vulpe, cuiburi cu ereþi, iardungile albastre cu care e împodobit nusunt ape colcãind de pãstrãvi ºi vidre, cisurse menite sã rãceascã vreun reactornuclear, sau, dupã tratare prealabilã, sãumple rezervoarele cu apã potabilã aleoraºelor. Straniu a fost cã acelaºi om deculturã, telefonic, îmi spunea cu sincerãîngrijorare cã Bucureºtiul devine sufocant,irespirabil, cã spaþiile verzi se reduccatastrofal de la o zi la alta, invadate debetoane – construcþii, parcãri – ºi cãtrebuie fãcut ceva împotriva acesteitendinþe (aº adãuga eu, „moderne”). Amrãmas uluit de fractura din judecata sa, degândirea strict utilitarã, aparent teleolo-gicã, deloc generoasã privind Natura.Necesarã intra muros atât cât sã deaoxigen ºi ciripit asfaltofilului cu celular,Natura devenea aleator necesarã,dispensabilã în orice caz, în afara urbei,adicã acolo unde rãmãsese pe vechile salepiedestaluri de drept. Iar formularea„drepturile obiectelor” privind, practic,drepturile biodiversitãþii mi s-a pãrut celpuþin ireverenþioasã la adresa semenilormei „râul, ramul”, pãstrãvul, ursul, dacãdrujba ºi gloanþele (cu care urma acelindustriaº sã cucereascã podiºul) pot ficonsiderate doar ireverenþioase. În cartevorbindu-se, culmea!, tocmai desprediscernãmântul necesar modernizãrii.

Bãrbãþeii de elitãPare-se cã, la aceastã orã, „elitele”

româneºti sunt dominate de acel soi deintelectuali care, puºi pe o saltea pneuma-ticã într-o piscinã de hotel, naufragiazã,pierind. Oameni care nu ºi-au trãit plenarviaþa ºi nici n-au avut fericirea de a fi trãiþide aceasta (luptãtorii din munþi, ºi nunumai, cunosc fericirea asta durã). Cubiblioteci devorate, dar lipsiþi de viaþa ade-vãratã, în stil. Gravitând în jurul actualeiputeri politice, sunt luaþi în seamã deaceasta, crezându-se doctorii totali ainaþiunii. Iar puterea, snoabã ºi ºmecherã –mai cu seamã la Palatul Cotroceni – ºtiecã dã bine sã te înconjori de „consacraþi”pe care sã-i decorezi periodic... Cu sufletulcorect asfaltat, întrerupt riguros de ron-douri regulate cu panseluþe ºi necesarepãsãrele cântãtoare, „bãrbãþeii de elitã”nu înþeleg adâncimea generoasã a spuseilui Romain Gary: „Orice om care acunoscut foamea, frica ºi munca forþatãîncepe sã înþeleagã cã ocrotirea naturii îlintereseazã în mod direct”. Deopotrivã, eisunt departe ºi de lumina cuvintelor luiAlbert Schweitzer: „Dragostea omuluipentru toate fiinþele este cea care face dinel cu adevãrat un om”. Unora dintre aceºtiintelectuali ,totuºi, vârsta le permite încã„recuperarea”.

NNIICCOOLLAAEE RR.. DDÃÃRRÃÃMMUUªª

BÃRBÃÞEII DE ELITÃ ªI ECOLOGIA NNuu vvooii ppeeddeeppssiirreeaa ppããccããttoossuulluuii,, ccii îînnddrreeppttaarreeaa ssaa

RREEAACCÞÞIIII

românii de lângã noi 11tibiscus

Românii din trei þãri distincte audiscutat în cadrul unei conferinþede presã despre problemele pecare le întâlnesc aceºtia înSerbia ºi Ungaria. Întrunirea afost organizatã sâmbãtã,03.02.2007, la Sala Senatului,de Uniunea Fundaþia Augusta,împreunã cuFacultatea deJurnalisticã a Universitãþii„Tibiscus”. Tema acestei întâlniria fost „Relaþiile românilor curomânii din Serbia ºi Ungaria”. La

aceastã conferinþã au participatmembri din conducerea Auto-guvernãrii pe Þarã a Românilordin Ungaria ºi a ConsiliuluiNaþional al Românilor din Serbia:Tiberiu Iuhazs – director executival Autoguvernãrii pe Þarã aRomânilor din Ungaria, Eva RujaBanyai – Director al Centrului deInformare ºi documentare alAutoguvernãrii pe þarã aromânilor din Ungaria, VasileBarbu – ºeful departamentuluiculturã al Consiliului Naþional alRomânilor din Serbia, AdrianDinu Rachieru – consilier edito-rial la Editura „Augusta”.Moderatorul acestei întruniri, afost Augusta Anca, preºedinte alUniunii Fundaþia Augusta.Problemele comune aleromânilor din Ungaria ºi Serbiasunt multe, una dintre ele ºi ceamai importantã fiind cã uniiromâni îºi uitã originile.Eva Ruja Banyai a precizat cã,prin aceastã instituþie face totposibilul sã pãstreze tradiþiile ºiobiceiurile româneºti, deoareceromânii din Ungaria sunt rãspân-diþi în trei judeþe.Acest centru este aºezat în aºanumitul cartier Oraºul MareRomânesc din Gyula, aici aflân-du-se douã biserici româneºti. Deasemenea, Tiberiu Iuhazs a spuscã prin lege s-a înfiinþat o nouãreprezentanþã a minoritãþilorromâneºti din Ungaria, numitãAutoguvernare pe Þarã a Româ-nilor din Ungaria. Autoguvernareaar trebui sã aibã instituþii proprii,dar în acest moment este vorbadoar despre o autoconducere.Deºi românii trãiesc în satefoarte mici, pentru ei este impor-

tant sã-ºi menþinã ºcolile ºi bise-ricile. În fiecare an sunt organi-zate diverse manifestãri, cum arfi: Fest Gastronomic, festivaluride colinde, expoziþii cu artiºti dinRomânia.Minoritatea românã din Serbiatrãieºte în douã zone: Voivodinaºi Valea Timocului. Conformdatelor de la ultimul recen-sãmânt sunt 4.500 românideclaraþi ºi 34.000 valahi, darmai sunt ºi românii de pe Valea

Timocului, dintre care unii nus-au declarat români, a precizatVasile Barbu.Aici sunt mari probleme,deoarece a fost închisã EpiscopiaOrtodoxã de la Vârºeþ mutându-ºireºedinþa în România, la Deta.Consiliul Naþional al Româniloreste un fel de autoguvernare aromânilor ºi prin cele patrudepartamente au o autonomiecultural informaþionalã, au drep-tul de a-ºi înfiinþa instituþiiromâneºti. Acest consiliu numãrã21 de membri, unindu-i astfel peromânii din Voivodina ºi dinValea Timocului. În cadrul acestui conferinþe,reprezentanþii Universitãþii„Tibiscus” ºi-au spus opiniile înlegãturã cu situaþia românilor dinSerbia ºi Ungaria.„Vreme de opt ani am scosalmanahul «Apã vie», dar nu amai apãrut de doi ani deoarecenu am mai fost sprijinit”, a spusAdrian Dinu Rachieru coordona-torul publicaþiei. Almanahul eradestinat tuturor comunitãþilorromâneºti ºi se distribuia gratuit.Încã de la început, UniuneaFundaþia „Augusta” a fost mereualãturi de comunitãþile româ-neºti.„Vom încerca sã facem în aºa felîncât limba românã sã nu fieuitatã, ba chiar sã fie perfecþio-natã în zonele locuite de români,iar tradiþiile româneºti sã-ºigãseascã locul cuvenit în acti-vitãþile culturale a românilor deacolo”, a spus Augusta Anca,preºedintele fundaþiei.

Ramona DENEª

Românii din Ungaria ºi Serbia îºi uitã obiceiurile

RREELLAAÞÞIIIILLEE RROOMMÂÂNNIILLOORR CCUU RROOMMÂÂNNIIIIDDIINN SSEERRBBIIAA ªªII UUNNGGAARRIIAA

Uniunea Fundaþia Augusta – care a luat fiinþã în 1994 ºi în cadrul cãreia fiinþeazã ºi Editura„Augusta” – ºi-a inclus în statut ºi în programele proprii, ca obiectiv principal, strângerearelaþiilor cu românii care doresc sã-ºi pãstreze limba ºi tradiþiile, care doresc sã stabileascã olegãturã permanentã cu „þara mamã” ºi cu spiritualitatea româneascã din orice colþ al lumiis-ar manifesta ea.L-am avut alãturi, de la început, pe domnul profesor univ. dr. Adrian Dinu Rachieru, sociolog,critic literar, scriitor, consilierul editorial al Editurii „Augusta” – dar ºi pe Ioan Gh. Oltean dinFãget, judeþul Timiº, cu care am iniþiat ºi organizat multe acþiuni dedicate acestui scop.Desigur cã relaþiile cu românii din Basarabia ºi Bucovina de Nord (Ucraina) au fost prioritareºi multiple, am participat la saloane de carte, am fãcut lansãri de carte apãrute la Editura„Augusta” ºi având ca autori scriitori români din aceste locuri, am fãcut donaþii de carteapãrutã la editura noastrã sau carte româneascã ºi universalã în limba românã, am primitstudenþi români din zonele respective la Universitatea „Tibiscus” din Timiºoara – parte inte-grantã a Uniunii Fundaþia Augusta – în condiþii speciale – de la scutire totalã de taxe, lareduceri substanþiale.Dar, începând din 1995-1996 am început relaþiile cu românii din fosta Iugoslavie (acumSerbia), iniþial cu Casa de presã ºi editurã „Libertatea” din Pancevo ºi apoi cu Societatea cul-tural-artisticã „Tibiscus” din Uzdin . Împreunã cu Vasile Barbu – preºedintele acestei soci-etãþi - am co-editat publicaþiile „Tibiscus”, am organizat Simpozionul Oameni de seamã aiBanatului, ale cãror volume de comunicãri au fost publicate, în principal, cu sprijinul UniuniiFundaþia Augusta. Am constituit un Consiliu Consultativ al presei româneºti din Banat – careavea misiunea de a sprijini pregãtirea jurnaliºtilor de limbã românã, prin organizarea deschimburi de experienþã, tabere tematice ºi prin acordarea, anual, a unui loc gratuit laFacultatea de Jurnalisticã din cadrul Universitãþii „Tibiscus” pentru un student din Serbia,care sã se întoarcã ºi sã lucreze la publicaþiile în limba românã de acasã.Încã de la început am dorit sã stabilim relaþii ºi cu românii din Ungaria, despre a cãror dez-naþionalizare auzeam multe lucruri, dar unii din reprezentanþii românilor au avut reþineri îna-ºi prezenta problemele cu care se confruntã, ba chiar în momentul în care, la Fãget, într-odezbatere reprezentantul românilor de pe valea Timocului din Serbia a vorbit cu duritatedespre politica de deznaþionalizare a românilor din Serbia, reprezentanþii din Ungaria s-auretras fãrã sã dea nici un fel de explicaþii.Tocmai de aceea, în momentul în care am reuºit sã stabilim legãtura cu Autoguvernarea peÞarã a Românilor din Ungaria, cu sediul la Gyula, unde se gãseºte ºi sediul Episcopieiromâne din Ungaria, am trãit momente de bucurie. Acþiunile care au urmat – vizita unei del-egaþii a Autoguvernãrii la Timiºoara ºi Fãget, schimb de delegaþii ºi formaþii artistice întreFãget ºi Gyula, Aletea ºi Micherechi, tabãrã cu copii de origine românã sau mixtã laJupâneºti – Fãget, expoziþie a Facultãþii de Design a Universitãþii „Tibiscus” la Centrul dedocumentare ºi informare de la Gyula, donaþie de carte româneascã cãtre Autoguvernarearomânilor din Ungaria etc., au dus la cunoaºterea mai profundã a problemelor românilor dinUngaria, iar relaþiile dintre noi ºi Tiberiu Iuhasz, Eva Ruja Banyai, Preasfinþitul Sofronie –episcop de Gyula, între timp devenit espiscopul Sofronie de Oradea, au devenit prieteneºti.Toate acestea ºi multe altele au fãcut subiectul conferinþei de presã de la Universitatea„Tibiscus”, organizatã de Uniunea Fundaþia Augusta Relaþiile românilor cu românii din Serbiaºi Ungaria – la care ºi-au prezentat opiniile : Vasile Barbu – ºeful departamentului Culturãdin cadrul Consiliului Naþional al Românilor din Serbia, Tiberiu Iuhasz – director executiv alAutoguvernãrii pe Þarã a Românilor din Ungaria, Eva Ruja Banyai – director al Centrului deInformare ºi Documentare al Autoguvernãrii, Ioan Gh. Oltean – director al Casei de culturãdin Fãget (Timiº) ºi reprezentant al Uniunii Fundaþia Augusta în zona Fãget, Adrian DinuRachieru – consilier editorial al Editurii „Augusta” din Timiºoara. Au mai participat: AurelTurcuº – poet ºi prieten al românilor din Serbia, Teo Râmneanþu – profesor de limba românãla ªcoala Generalã din Uzdin, Serbia.În articolele publicate în „Ziua de Vest”, „Renaºterea Bãnãþeanã”, „Agenda Zilei” etc., s-auprezentat mai mult sau mai puþin complet sau corect, conþinutul informãrilor ºi rãspunsurilorla întrebãrile puse, dar un subtitlu din articolul lui Gheorghe Miron de la „Ziua de Vest” – inti-tulat „Anca Augusta – un sprijin de nãdejde pentru românii de dincolo de graniþã” – m-adeterminat sã-mi reevaluez posibilitãþile ºi sã-mi fac planuri noi despre relaþia cu românii dinUngaria ºi Serbia care ne sunt cei mai apropiaþi, nu numai din punct de vedere geografic.Împreunã cu aceºtia ne propunem sã utilizãm posibilitãþile pe care intrarea României înUniunea Europeanã ni le oferã, prin pregãtirea unor proiecte comune de lungã duratã, caresã îmbunãtãþeascã în conþinut modul de gândire a relaþiilor noastre ºi sã creeze în aceastãregiune a Europei o atmosferã de colaborare, prietenie ºi bunã vecinãtate.

Prof. Augusta ANCA

Preºedinte al Uniunii Fundaþia Augusta - Timiºoara

12 hobbyceiuri tibiscus

Valentine, ce dei e azi, bã?În locul tradiţ i i lor de odin-ioară găsim tot mai multeelemente ale epoci i „con-sumatorismului”. Cercetă -tori i atrăgeau atenţ iaasupra pericolului McDonald-iizăr i i societăţ i i ,iar odată cu integrarea înUE, observăm cum temeri le lor se adeveresc.Un exemplu recent estepreluarea mult mai comer-cialei zi le a îndrăgostiţ i lordin 14 februarie - Valentine’s Day - în loculpăstrăr i i zi lei Dragobetelui,serbată doar cu 10 zi ledupă. Dacă ş i în alţ i ani, ziua de14 februarie agita spir itele(ale comercianţ i lor, maiales) anul acesta areprezentat apogeul ş iconf irmarea cu acte înregulă a Valentine’s Dayîn România. Cu o săptămână înainte de„ziua cea mare”, magazinele, buticuri le,supemarket-uuri le ş i Mall-uul s-aau împânzit cudecoraţ iuni specif ice, totarsenalul de inimioare roş i i(ş i paleta de combinaţ i iaferentă) cadouri, animalede pluş ş i lumânărele, totce trebuie pentru a-ţ idemonstra dragostea pentru ea/el în faţa lumiiîntregi.

Mall, 14 februarie, „autenticul”Valentine’s Day. Concertul Elenei(fostã membrã Mandinga) aadunat, în marele centru comer-cial, sute de timiºoreni dornici deînghesuialã ºi de aruncare a ba-nilor pe kitsch-uri. Am cãutat cu disperare – la unmoment dat – un loc liber undesã sorb o cafea. Asta, dacã s-ar fiputut, undeva mai retras, departede muzica pe care nu o preagust. Pe când rãbdarea era pecale sã mã pãrãseascã, am gãsit– lângã o uºã întredeschisã ºi undute-vino enervant – locul cu pri-cina.Loverii miºunau pretutindeni cucadouri ºi zâmbete largi.

Una din zonele cele mai gravlovite de sãgeþile nãzdrãvanuluiCupidon, a fost ComplexulStudenþesc: unde altundevagãseºti atâta dragoste ºi senti-

mente sincere de iubire (spiritu-alã nu fizicã, sã ne facemînþeleºi) decât aici ?! Studenþii noºtri au economisit,s-au rupt de la berea cea de toatezilele, pentru a face un cadou fru-mos iubitei de Sf. Valentin. Pânãla ora 19, abia dacã mai gãseaivreun trandafir în tot complexul.Dacã am terminat cu florile ºicadourile, mai rãmâne doarieºirea la un bar. Pe stradã se cir-cula doar în grupuri de câte doi,sau multiplu de doi. Fãrã rezervare cu o zi înainte numai aveai ºanse sã gãseºti omasã liberã, totul era ocupat, iarpentru trei fete ieºite la o cafea(stricam ordinea normalã alucrurilor) locul la o masã te costaîn jur de 30-40 lei pe persoanã,consumaþie obligatorie !

Iubeºte pe limba naþionalã

Ziua de 24 februarie - când biseri-ca ortodoxã sãrbãtoreºte AflareaCapului Sfântului Ioan - este con-semnatã în calendarul popular ca

Ziua Îndrãgostiþilor (Dragobete),cunoscutã ºi sub denumirea deCap de primãvarã. Înainte vreme,când sãrbãtoarea îºi avea mani-festarea din plin, era þinutã ladate variabile (24-28 februarie, 1ºi 25 martie), în diferite zone aleþãrii. Dragobete se diferenþiazã de cal-mul din tradiþia catolicã, fiind unbãrbat chipeº, un neastâmpãratºi un nãvalnic. Preluat de lavechii daci, unde Dragobetele eraun peþitor ºi un naº al animalelor,românii au transfiguratDragobetele în protectorul iubiriicelor care se întâlnesc în aceastãzi, iubire care þine tot anul, aºacum ºi pãsãrile „se logodesc” înaceastã zi.În aceastã zi, satele româneºtirãsunau de veselia tinerilor ºi dezicala : „Dragobetele sãrutãfetele”. Se spunea cã cine partici-pa la aceastã sãrbãtoare avea sãfie ferit de bolile anului, ºi maiales de febrã, ºi cã Dragobetele îiajutã pe gospodari sã aibã un anîmbelºugat. Îmbrãcaþi de sãrbã-

toare, fetele ºi flãcãii se întâlneauîn faþa bisericii ºi plecau sã cauteprin pãduri ºi lunci, flori de primã-varã. Fetele se întorceau în satalergând, obicei numit zburãtorit,urmãrite de câte un bãiat cãruia îicãzuse dragã. Dacã bãiatul eraiute de picior ºi o ajungea, iarfata îl plãcea, îl sãruta în vãzultuturor. Sãrutul acesta semnificalogodna celor doi pentru un an,sau chiar pentru mai mult,

Dragobetele fiind un prilej pentrucomunitate pentru a afla ce nunþise mai pregãtesc pentru toamnã.

Diana NISTOR

Andreea BUCIUMAN

tipar 13tibiscus

Romanul „ Amur” a apãrut în anul 2006 subsigla editurii Augusta. Autoarea esteElisabeta Isanos, o prozatoare cu har, darmai puþin cunoscutã, ea preferând tãcereamediaticã, refuzând sã iºte vre-un zgomot.Notabil este faptul cã aceasta este fiicaMagdei Isanos, mare poetã interbelicã ºi alui Eusebiu Camilar, de asemenea, cunoscutpoet român.Lucrarea este de purã ficþiune dar are unfundal istoric real, astfel bibleografia estefoarte extinsã. „Doamna Isanos a consultatcãrþi rare, colecþii de ziare ºi reviste, a sco-tocit arhivele ºi a stat de vorbã cu martorii,folosind chiar articole inedite ( ale MagdeiIsanos, de pildã) din «zestrea» de pe-acasã”,spune criticul Adrian Dinu Rachieru, editorulromanului, în postfaþã. Din aceste cercetãriminuþioase rezultã o carte cutremurãtoare ºiseducãtoare, scrisã cu un farmec epicaparte.Lucrarea este împãrþitã pe capitole, zece lanumãr. În acest context este prezentatã ofrumoasã poveste de dragoste trãitã de per-sonajele pricipale. Autoarea povesteºte,printr-o subtilã combinaþie de cuvinte, o sim-biozã interesantã între faza amarã provocatãde exilul siberian ºi, în acel context, o splen-didã poveste de dragoste. Acþiunea sepetrece pe malurile Amurului, astfelElisabeta Isanos face trimitere directã lafranþuzescul „amour” .Punctul de plecare al romanului îl oferãîntâmplãrile reale prin care au trecut exilaþiiîn Siberia. Cartea este foarte uºor de citit,dar în acelaºi timp demonstreazã forþa epicãa prozatoarei Elisabeta Isanos.

Sorana PÃUNESCU

Cartea „ Nichita Stãnescu, un idol fals?”, semnatã criticul literarAdrian Dinu Rachieru, a apãrut în anul 2006 la Iaºi, la edituraPrincipes. Volumul aduce argumente pro ºi contra, pentru a arãtaîn ce mãsurã poetul Nichita Stãnescu, care a revoluþionat mesajulliric în þarã, rãmâne un mare scriitor ºi mai ales în ce mãsurã eleste un autor citit în zilele noastre. Stilul autorului este percutant ºiprecis, scriitura îºi asumã aceeaºi notã polemicã cu care ne-aobiºnuit. El pãstreazã distanþa egalã între cele douã atitudini exis-tente (adulaþia necriticã ºi negarea obstinatã), faþã de personajulNichita Stãnescu ºi opera sa. Dincolo de poet, el analizezã ºi per-sonalitatea lui Nichita, reconsiderând crelaþia operã-autor.Lucrarea face parte dintr-un proiect mai vechi a lui Adrian DinuRachieru. Opul începe cu un argument prin care criticul îl prezintãpe Nichita Stãnescu ºi totodatã lanseazã unele întrebãri, a cãrorrãspuns va fi elucidat pe parcursul cãrþii. Structura lucrãrii s-a rea-lizat sub forma a cinci capitole, care poartã fiecare titluri sugestive.Ideea cã negarea poetului nu face decât sã consolideze autentici-tatea sa, este prezentatã de-a lungul lucrãrii prin o serie de argu-mente pro ºi contra.În primul capitol se discutã despre percepþia actualã a poetului.Nichita care a fost vizat în timpul vieþii nu doar ca mare scriitor, darºi ca mit, a fost aprig contestat dupã ‘89. Printre cei mai febrilicontestatari a fost Gheorghe Grigurcu, un redutabil critic, carespune cã Nichita Stãnescu a fost un lider conficþionat de partid,supraomul poeziei româneºti ºi Cristian Tudor Popescu, care acerut ca opera lui Nichita sã fie arsã ºi sã mai fie reþinute doarcâteva poezii care sã încapã într-un buletin de identitate. Pe dealtã parte, existã reacþia adversã, una hiperbolicã ºi mitizantã, careo ilustreazã Alex. ªtefãnescu, criticul de la „ România liberã”. În capitolul secund, atenþia este concentratã asupra unei lecturiproaspete a lui Nichita Stãnescu, dintr-o altã perspectivã, trans-modernismul, curent literar care a luat naºtere odatã cu începutulanilor ’60, aducând dupã sine valul poeziei noi. Imaginea poetuluieste proiectatã într-o lume postdecembristã în care se confruntã oatitudine ostilã, faþã de poet, cu una de adulaþie.În cel de-al treilea capitol, autorul cerceteazã ºi personalitatea poe-tului, nu doar opera sa. El prezintã interesul pentru poezia stãnes-cianã dovedit de prietenii sãi de la Belgrad, prin filiera sârbeascã.În carte sunt arãtate ºi relaþiile sale cu Basarabia. Deºi Nichita avizitat doar o singurã datã Republica Sovieticã SocialistãMoldoveneascã, el a provocat un imens ecou. A revigorat ºi a aduso infuzie de prospeþime în lirismul basarabean.„Nichita Stãnescu, un idol fals?” ridicã multe semne de întrebare,ea are menirea atât sã stârneascã interesul cât ºi sã provoace dis-cuþii.

S.P.

Ioan Kaleve (n. 1947) este absolvent alFacultãþii de Filozofie din Bucureºti, filosofal culturii, psiholog, poet; creator de ideiculturale originale. Actualmente estecadru didactic la Universitatea de Vest.Cãrþi reprezentative: „Fundamentele psiho-logice ale jocului” ºi „Fundamentele psiho-logice ale instruirii” – psihologie,„Intersecþii” – poeme, „Fundamenteleepistemice ale discursului cultural” încinci volume – filosofie. Un detaliu inedit:Ioan Kaleve este nepotul cunoscutuluiinterpret popular bãnãþean Achim Nica.Ediþia definitivã a volumului „O mânã debureþi” a apãrut în anul 2007, la EdituraMirton Timiºoara. Autorul este de pãrerecã volumul de poeme „Intersecþii” ar fi tre-buit sã se încheie cu volumul „O mânã debureþi” însã, din lipsã de timp, a modificatconceptul premergãtor lui 1989, a editatprimele cinci volume ºi a integrat „O mânãde bureþi”. Impactul mai bun al lucrãrilor publicate,asupra publicului l-ar fi tentat spre ocelebritate ce i-a rãmas, cu toate acestea,perpetuu inaccesibilã. Sub semnul zãdãr-niciei, criteriile rãmân totuºi mai bine con-turate ºi sintetismul perasist îºi poatecãuta expresia...Deºi toate secvenþele se remarcã prinlirism, demersul de ansamblu este epic.Ne regãsim într-o strategie textualã ce þinede neomodernismul sintetismului perasistasumat ºi propus de cãtre autor.Într-un text de aparentã limpezime, simpli-tate, clasicitate, elementele de ritualarhaic, romantice, simboliste ºi elementemitice profunde coabiteazã pe niveluri deprofunzime în care se contureazã fieimaginea copilului, fie aceea a puberuluiºi adolescentului, cu problemele ºi iluziilelor, resemnificate din perspectiva euluipoetic actual.

Carla CHIU

Lumea cãrþii

14 zona tibiscus

Bill Gates, Diana Princess ofWales, George Clooney, BruceWillis, Gerard Depardieu, SophiaLoren, Pele, David Beckham,Ronaldo, Roman Abramovici,Oliver Kann, Stefi Graf, KurtCobain (Nirvana), Harry Potter,Shrek, Star Wars, Luciano

Pavarotti, Vladimir Putin, IndiraGandhi ºi mulþii alþii au fostprezenþi în Timiºoara la GaleriaArt Opera (în pasaj). Exponatele, 82 la numãr, au fostaduse de la Muzeul Figurilor deCearã din Sankt Petersburg. Cea mai mare colecþie a figurilor

de cearã a fost expusã în perioa-da 10.12.2006 - 10.01.2007.Vizitatorii au avut posibilitatea dea se fotografia gratuit cu person-alitãþi, în mãrime naturalã dinlumea filmului, politicii, sportului,religiei, operei ºi alte domenii.Exponatele sunt realizate din

cearã naturalã, în amestec cumiere de albine ºi câteva ingre-diente secrete care le conferãrezistenþã în timp de pânã la 400de ani ºi termicã de la -20 degrade Celsius la +30 gradeCelsius. Doar chipul ºi mâinile au fost

lucrate manual, corpul este con-fecþionat din material plastic,fiecare fir de pãr este natural,implantat fir cu fir cu un acfierbinte, dinþii sunt de porþelaniar ochii sunt din sticlã.

Corina POPA

Figuri de cearã

ANONIMTM A ÎMPLINIT 8 ANI

Odatã cu trecerea la un sistem democratic, alãturi de slo-ganul „Azi în Timiºoara, mâine-n toatã þara!“, ne-am câºtigatdreptul la liberã exprimare. Dupã o lungã ºi grea perioadãde tranziþie, Timiºoara a rãmas un pilon de bazã al dez-voltãrii culturii româneºti.Astfel au luat naºtere importante centre culturale, artistice,organizaþii cultural-urbane ce promo-veazã diferite sporturiextreme, genuri muzicale de tipul hip-hop, electronicã,punk, hard-core rock sau altele. Referitor la sloganul mai sus menþionat, AnonimTm esteprintre primele organizaþii de muzicã electronicã de la noidin þarã.„Ne-am înfiinþat în 1998, eram un grup de prieteni careorganizam private partys, eu cu Clau evident, Emil cuSergiu, Emil care a plecat în Germania, Sergiu care în con-tinuare ne ajutã cu site-ul, un timp am funcþionat în formulade patru, ca mai apoi sã vinã Klin cu Leizaboi, ºi mult maitârziu Tina cu Pristvi, împreunã cu seba1394“, îºi aminteºteDJ Dudu, membru fondator al organizaþiei AnonimTm.

Activitãþile curente ale organizaþiei sunt legate de pro-movarea culturii de club. Pe lângã aceasta, AnonimTmemite în fiecare marþi live radio pe internet, pe site-ul oficialal organizaþiei. „Scopul radioului este de a promova ºi altgen de muzicã decât cea de la party-uri în primul rând, iarîn al doilea rând ,sã pui muzica care mai apoi lumea sã orecunoascã la party-uri”, spune Dudu. Acestea ar fi puþinelemetode de promovare a miºcãrii muzicii electro.În luna decembrie s-au aniversat 8 ani de AnonimTm, lacare, ca invitat principal, a fost dj Blim din UK. Evenimentuls-a desfãºurat în douã seri, a fost un succes, dar nu la felde mare precum 48h, un alt eveniment organizat deAnonimTm, un party inedit, unic la noi în þarã, în care, timpde 48 de ore, se mixeazã live, non-stop. „Anul acesta evenimentul va avea loc la sfârºitul lunii mai,pregãti-rile au început deja din ianuarie, va fi a ºasea ediþie,vor fi invitaþi cinci nume mari ai scenei drumnbase ºi break-beats, dintre care douã nume foarte mari, iar evenimentulva avea loc într-o locaþie nouã”, continuã Dudu.

În decursul activitãþii la party-urile organizate, sub siglaAnonimTm au participat numeroºi dj ºi artiºti ai genuluidin þarã ºi strãinãtate printre care îi enumerãm pe: brigadaartisticã urbana (bau), dubase (guerilla outernational),seba1934, angel, dub radio, Grooveholics, mc Druklein, andzmorehouse, rancha, ufo, ºuie paparude,wiz, mcneuron, mc dakid, triga, haye, sensorship, down,snow, seb, mcpachaman, funkgoch (555-wien), kent (deto-nation), lightwood ºi mcdoublejet (santorin), bengston (rit-mic), phantom beats (plastic raygun), aprhodie (urbantakeover), storm metalheadz sau suv.AnonimTM, precum ºi celelalte organizaþii sau centre cultur-ale, prin implicare, animã peisajul cultural-urban al oraºului,clasândul acolo unde îi este locul, adicã în frunte.

Florin CHIRA

sport 15tibiscus

RREEVVIIRRIIMMEENNTTUULLHHAANNDDBBAALLUULLUUIITTIIMMIIªªOORREEAANNHandbalul este unul din sporturile de tradiþieîn oraºul de pe Bega. În perioda predecem-bristã echipa de handbal masculin Poli erauna dintre puþinele din þarã care þinea pieptmârºavelor Steaua ºi Dinamo.Bãnãþenii, aveau un lot valoros, din care uniijucãtori au fost convocaþi la lotul naþional,precum portarul Buligan, Dedu ºi Dobrescu.Ne aducem aminte de meciurile bune fãcuteîn cupã ºi campionat, anume câºtigareaCupei României în anul 1986, finala dispu-tatã la Craiovaº unde victima a fost echipa„miliþienilor” dinamoviºti. Meciul s-a încheiatcu scorul de 23-20, iar eroul partidei a fostportarul Alexandru Buligan.O altã mare bucurie adusã bãnãþenilor a fostcâºtigarea campiontului în anul 1991. Iatãcâþiva jucãtori emblematici din lotulPolitehnicii din acea perioadã: Basaraba,Dedu, fraþii Dragoº ºi Nichifor Dobrescu,Horaþiu Gal, Al. Matei ºi Caba, dar ºiantrenorul principal Otto Heel.Partidele de handbal dintre echipele provin-ciei ºi cele din capitalã erau foarte disputate,dar din pãcate uneori se ajungea la schim-buri de replici dure ºi bãtãi între suporteri.Dupã aceastã perioadã, echipa s-a destrã-mat, capitala a cumpãrat toþi jucãtorii valoroºiai Politehnicii, pentru cã era deranjatãbineînþeles de bunele rezultate a timiºore-nilor, sponsori nu s-au gãsit, ºi ceaþa s-aaºternut mulþi ani de-a rândul peste hand-balul acestui colþ de þarã. Cum un rãu nu poate þine o veºnicie, gener-aþia actualã, sprijinitã de firma Izometal ºimunicipalitate, are obiective îndrãzneþe,clasarea pe un loc care sã ducã la partici-parea într-o cupã europeanã.Liderul actualei echipe este Sadoveac, jucã-tor selecþionat în lotul naþional la ultimelemeciuri contând pentru preli-minariile campi-onatului mondial, care ºi în ultimul meci decampionat, disputat la Cluj, a reuºit sã se evi-denþieze prin cele 13 goluri marcate. Înaceastã partidã, Poli a învins echipa localãUniversitatea, scor 29-26, rezultat ce dãºanse reale obiectivului propus.În etapa urmãtoare, elevii antrenaþi de sârbulNedelko Vuckovici vor da piept cu moldoveniide la Bucovina Suceava, meci ce se va dispu-ta sâmbãtã în sala „Constantin Jude“ dinTimiºoara, cu începere de la ora 11.

Marco CRIªAN

CClluubbuull SSppoorrtt iivv „„TTiibbiissccuuss”” tteeiinnsstt iiggăă llaa ssppoorrtt.. AAlleeggee ssăăppaarrtt iicciippii llaa uunnuull ssaauu mmaaiimmuullttee ddiinnttrree eevveenniimmeenntteelleepprreezzeennttaattee mmaaii jjooss şş ii ,, cchhiiaarrddaaccăă nnuu vveeii rreeuuşş ii ssăă ssccaappii ddeekkii llooggrraammeellee îînn pplluuss,, îîţţ ii vveeiiîîmmbbuunnăăttăăţţ ii ttoonnuussuull mmuussccuullaarr..

CICLISM

Cupa liceelor (ediþia a II-a ) laciclism ºi role, se desfãºoarã în 15aprilie (din pãcate traseul din jurulStadionului „Dan Pãltiniºanu” este

distrus ºi ruta trebuie schimbatã);Aniversarea zilei Europei din

9 mai, ocazie cu care se vor sãr-bãtori ºi 50 de ani de la creareaUE (va fi organizatã o deplasare,cu torþe, a cicliºtilor prin oraº);

Concurs de cross-country „CupaTibiscus” la Pãdurea Verde, înmai-iunie (concursul este dejatradiþional);

Concurs de ciclism pe ºosea23-24 iunie pe traseul CaleaBuziaºului-Urseni ºi retur;

Turul României – 1-31 iulie, cel

mai bãtrân membru al ClubuluiSportiv Tibiscus face o deplasarede unul singur, al patrulea deacest fel, pe un traseu în þarã,timp de o lunã;

Concurs de Downhil, probabil laMuntele Mic, în 14-16 septembrie;

Sãptãmâna Mobilitãþii Europene(16-22 septembrie) ºi ZiuaEuropeanã fãrã Maºini (22 sep-tembrie). Au fost depuse proiectede co-finanþare la ConsiliulJudeþean Timiº;

Membrii clubului sunt invitaþi la

Cupa Ungariei la Cross-Country ºila Downhill, conform Calendaruluicompetiþional al Federaþiei unga-re de ciclism.

STREETBALL

Campionat de Streetball în salã(31 martie);

Concurs de tip open în parca-rea Centrului comercial JuliusMall — 1 ºi 2 iunie;

Concurs în aer liber (8 septem-brie).

DANSURI

Casa de Culturã din Piteºti(9-11) — spectacol;

Zilele Dansului (în faþa Operei,în 23 martie sau 25 mai) cu spri-jinul Operei de Stat, acþiune orga-nizatã de Clubul Sportiv Tibiscusla care vor fi invitaþi sã participeºi alte echipe similare.

Andreea ACHIM

Încã de vara trecutã ideea de a ne„salva prin naturã” a prins contur,prin organiza rea SãptãmâniiAdventure în Munþii Parâng, itiner-arul despre care am scris deja înpaginile revistei noastre. Anul aces-ta, lumea pare a se inflama deja laadierea fierbinte a „încãlzirii glob-ale”, cu toate consecinþele ei, unelede neconceput… ºi totuºi, încã maidepinde de fiecare ca acest curssinistru sã fie schimbat sau mãcaratenuat.Curios e doar cum toþi ºtim ºiîncepem sã înþelegem ce ne aºteap-tã, dar aproape nimeni nu facenimic, de parcã ar fi vorba de plane-ta altora, de aerul pe care îl respirãdoar duºmanul, de apa de peVenus…Cu atât mai imperioasã ni se paredeplasarea atenþiei pe înþelegereanaturii! Cã ea nu este indestruc-tibilã, pare a fi prima condiþie aînþelegerii pericolului la care neexpunem cu toþii. Ea seregenereazã pânã la un anumitpunct, dupã care, dacã distrugerile

ating un anumit prag, ea se dezlãn-þuie împotriva noastrã. ªi nu pentrucã ar fi animatã de „sentimente derãzbunare”, ci pentru cã se poateintra în haosul fizic, natura avândpropriile legi de regenerare, nu întot-deauna prielnice omului ºi chiarvieþii in sine. Pânã la refacerea ei, arputea ca viaþa pe pãmânt sã sereducã la minimum.Câþiva ani secetoºi consecutiv, câte-va uragane ºi tornade într-un singursezon pot deja afecta serios exis-tenþa confortabilã a individului, maiales a celui urban. O raþionalizare afurnizãrii curentului electric ºi apeipotabile ne-ar produce un serios dis-confort, chiar ºi doar pentru câtevazile! Dacã mai þinem cont ºi de fap-tul cã cei mai mulþi citadini sunt totmai puþin apþi sã supravieþuiascã înafara condiþiilor de oraº, situaþia seprezintã deja dramatic.Pentru cã avem de-a face cu unparadox: pe mãsurã ce ne obiºnuimsã trãim tot mai comod, sã facemeforturi tot mai mici pentru a neprocura cele necesare, degradãm

natura ºi ea ne poate pune în situ-aþia de a ajunge sã trãim, de azi pemâine, rudimentar.Ca educatori în specialitateaEducaþie fizicã, una din primelemãsuri care pot fi luate, având atâtcalitatea de a fi plãcute, cât ºiinstructive, ar fi practicarea exerciþi-ului fizic sub formã de turism.Studenþii, elevii au nevoie sã ia con-tact nemijlocit cu natura, pentru aîncepe sã o cunoascã, înþeleagã ºiapoi sã o respecte.Odatã ajunºi acolo, deprindereaunor tehnici de supravieþuire în cazde situaþii extreme, ar fi folositoareapoi ºi în alte contexte.Mai mult, pentru formarea viitorilorprofesori de educaþie fizicã (forma-tori de formatori) un asemenea cursar fi cu adevãrat necesar, astfelîncât cei care urmeazã sã educetinerii sã aibã deja un bagaj minimde cunoºtinþe bazate pe o expe-rienþã practicã, realã.

Iosif TOROK

Clubul Sportiv Tibiscus îºi lanseazã activitatea pe 2007

NATURA ªI ANTINATURA

student expres16 tibiscus

Romina Matei, studentă în anul IIIla Facultatea de Jurnalistică„Tibiscus“, voluntară din 2005 încadrul Institutului InterculturalTimişoara şi membră a ClubuluiEuropean PT Europa, ne-aadezvăluit informaţii despre ClubulEuropean „PT EUROPA”.

– Cum s-aa format „PT EUROPA” ?– Clubul PT Europa face parte din proiectul internaþionalCetãþenie Europeanã Activã, finanþat de cãtre ComisiaEuropeanã ºi coordonat de Institutul Intercultural Timiºoara.Existã 10 cluburi de acest fel în þarã ºi mai avem douã „nea-muri” în Estonia ºi Franþa. PT Europa este clubul organizatîn cadrul Universitãþilor „Politehnica“ ºi „Tibiscus“, dar esteformat din studenþi de la universitãþile de Vest, „Tibiscus“ ºi„Politehnica“. Acþiunea a luat naºtere în luna octombrie2006 ºi se va sfârºi în 20 aprilie a.c. Scopul general alproiectului este promovarea ideii de cetãþenie europeanãactivã, iar obiectivele clubului PT Europa sunt: promovareavalorilor europene; oferirea de informaþii direct de la instituþi-ile europene; colaborarea transfrontalierã; motivarea studen-þilor de a se implica în proiecte europene.

– Ce ºi-aa propus sã realizeze acest club?– Clubul ºi-a propus în primul rând sã ofere membrilor sãi oatmosferã de libertate ºi de sincerã comunicare. Printreactivitãþile propuse în viitor de Club sunt:

9 martie – training pe tema „Scriere de proiecte” , organi-zat de cãtre membri, în una din sãlile Universitãþii „Tibiscus“,cu trainer-i din cadrul Agenþiei pentru Sprijinirea InþiativelorTinerilor;

mijlocul lui martie – dezbatere localã cu temã de intereseuropean. Se vor prezenta oportunitãþile tinerilor în Europa,programul pentru tineret „Tineret în Acþiune”. Vor veni invitaþicare au beneficiat de diverse facilitãþi ºi cei interesaþi dedomeniu.

sfârºitul lui martie – videoconferinþa internaþionalã cupartenerii proiectului din Estonia ºi Franþa. Se va încerca sãse facã o legãturã directã cu Instituþiile Europene.

– Ce atribuþii ai în acest club ºi ce realizãri ai avut pânãacum?– La noi în club nu se doreºte o ierarhizare a funcþiilor, suntmembrã a clubului la fel ca oricare altul. Principiul pe carene bazãm este cã putem sã învãþãm unii de la alþii, fãrã sãexiste ideea unui ºef. Unii ar spune cã sunt coordonatoareagrupului, dar nu este chiar aºa, deoarece existã un coordo-nator pentru fiecare eveniment ºi astfel cu toþii suntemmembri, coordonatori etc. Realizãrile personale în Club suntlegate de o dezvoltare personalã. Am învãþat foarte multe dela ceilalþi ºi acest lucru mã face mai bogatã. Am învãþat cãnu este uºor sã conduci o ºedinþã, sã organizezi un eveni-ment sau sã realizezi ceva numai cu voinþã, dar este posibil,dacã faci parte dintr-o echipã capabilã.

– Ce avantaje le oferã studenþilor cluburile europene stu-denþeºti?– Sunt foarte multe avantaje, în primul rând, conteazã la CVsã ai acþiuni de voluntariat, apoi îþi oferã posibilitatea demobilitate. Chiar acum, în martie, este posibil ca una dinmembrele PT Europa sã plece la un seminar al ConsiliuluiEuropei în Budapesta. Pe lângã asta, ai mereu acces la infor-maþie, poþi cunoaºte oameni interesanþi ºi poþi sã investeºtiîntr-o educaþie europeanã. Te ajutã sã înþelegi cã Europa nueste doar aºa, un concept, ci face parte din cotidianul nos-tru, cã doar suntem europeni cu acte în regulã...

– Ce evenimente a organizat „PT EUROPA”?– Pânã acum am avut evenimentul de recrutare a membrilorîn galeria Acces în luna noiembire, apoi a fost un training peformarea grupului în decembrie, iar acum, în ianuarie, amavut o dezbatere pe tema „Tinerii ºi UE – efecte, posibilitãþi,perspective” unde am avut invitaþi deosebiþi.

– Care este din punctul tãu de vedere cel mai importanteveniment organizat de clubul studenþesc din care faciparte?– Cel mai important mi s-a pãrut training-ul pe formareagrupului, deoarece atunci a fost momentul de închegare acolectivului. Atunci ne-am cunoscut ºi am înþeles cã suntemo echipã. Apoi a fost dezbaterea din ianuarie, unde am apli-cat ceea ce am dobândit în timpul training-ului, adicã amlucrat ca o echipã.

Clubul studenþesc european „PT.Europa”, realizat în parteneriat de uni-versitãþile „Politehnica“ ºi „Tibiscus“, aorganizat vineri, 26.01.07, în salaAcces, dezbaterea “Sens unic in U.E.”,la careau participat invitaþii: Petru Andea, dep-utat de Timiº, vicepreºedintele Comisieide Învãþãmânt, ºtiinþã, tineret ºi sportdin Camera Deputaþilor, conf.univ. dr.Mariana Cernicova, prorector alUniversitãþii „Tibiscus“, profesor coordo-nator al clubului studenþesc, prof. dr.ing. Lia Dolga directorulDepartamentului Programe ºi RelaþiiInternaþionale, Biroul Pentru ProgrameComunitare din Universitatea„Politehnica“, Eugen Gherga, coordona-tor proiecte ºi senior trainer la InstitutulIntercultural.Comisia Europeanã susþine financiarproiecte ale tinerilor ºi ale organizaþiilorneguvernamentale, prin mai multe pro-grame comunitare: „Citizens forEurope”, un instrument prin careUniunea Europeanã va promova cetãþe-nia europeanã activ, oferind posibili-tatea asumãrii pe deplin a responsabil-itãþii de cetãþean al Europei. Programulintegrat de educaþie susþine mobilitateastudenþilor (Erasmus), parteneriateleºcolare ºi formarea profesorilor(Comenius), proiecte vizând formareaprofesionalã (Leonardo) sau educaþiaadulþilor (Grundtvg). În ceea ce priveºte echivalareadiplomelor ºi recunoaºterea studenþilorîn Europa, teoretic, nu ar mai fi nici opiedicã, dar practic lucrurile nu stauchiar aºa. Pânã la 1 ianuarie, noi nufãceam parte din U.E. ºi funcþionam pebaza unor acorduri pe care le aveam fiecu U.E. fie cu fiecare þarã în parte.Existã trei niveluri: echivalarea,recunoaºterea ºi acceptarea. Ca þarãmembrã U.E., acum suntem parte aacestor directive generale pe care le-amtranspus ºi normal ar fi ca diplomele sãfie recunoscute imediat, la fel ca ºi cali-ficãrile profesionale. Conform procesului

Bologna diplomele sunt recu-noscutedacã licenþa este pe o perioada de treiani ºi dacã studenþii au acumulat unnumãr de discipline ºi de credite, carepot fi obþinute la universitatea propriesau la mai multe universitãþi. „Unul din elementele cele mai stimula-toare în a ne forma pe noi înºine estesã învãþãm de la alþii pe toate cãile posi-bile. În România lui 1850 au apãrut pro-grese mari datoritã faptului cã mulþiromâni au studiat în ºcoli din strãinã-tate“, a spus prof. dr. ing. Lia Dolga.Existã o serie de programe europene îndomeniul educaþiei ºi în acest an începeo nouã generaþie de programe, careintegreazã în bunã mãsurã ceea ce aexistat pânã acum. Este vorba despreprogramele care poartã denumirea de„International Live Long LearningProgrames” ºi în care sunt incluse ºi oserie de mobilitãþi ºi de programe ºischimburi europene la nivel european.Componenta care vizeazã în moddeosebit învãþãmântul universitar senumeºte Erasmus. Programul se referãla tot ceea ce þine de învãþã-mântul uni-versitar. Aceste mobilitãþi se desfãºoarãnu la întâmplare, ci pe baza unor acor-duri, care se încheie la nivel bilateralîntre douã universitãþi. În toate universitãþile sunt mai mulþidoritori sã beneficieze de mobilitãþile de tipErasmus decât posibilitãþile reale demobilitate prin acest tip de program.Aceste finanþãri înseamnã un grant,care asigurã cel puþin 350 euro pe lunãpentru un student. O mobilitate poate dura minim trei luniºi se poate întinde pe maxim 12 luni,dar rar se aprobã mai mult de 10 luni.De cele mai multe ori, o mobilitate sedesfãºoarã pe parcursul unui semestru,uneori în condiþii speciale, sedesfãºoarã pe parcursul unui an de zile.

Aurelia ARGEªANU

Tinerii în U.E. – oportunitãþi,

posibilitãþi, perspective

Inte

rviu

cu

Rom

ina

Mat

ei –

Clu

bul P

T Eu

ropa