Anul VII . Orăştie (Szászváros), 11 Februarie n. 1 9 0 6 Nr. 5

BUNUL ECONOM REVISTA PENŢRU^ACRICULTURA, INDUSŢRjEJJLC^MERCIU

O R G A N A L : „Reuniun i i Economice din O r ă ş t i e " ş i „Reuniun i i române de agr icu l tură din comitatul S i b i i u l u i " A B O N A M E N T E :

Pe an 4 coroane (2 fl.); jumëtate an 2 cor. (1 fl.) Pentru R o m â n i a şi străinătate 10 lei pe an.

A P A R E :

In flecare Duminecă. I N S E R Ţ I U N I :

se socotesc după tarifă, cu p r e ţ u r i m o d e r a te Abonamentele şt inserţittnile se plătesc înainte.

Prii voinţa şi n u c ă . De curind s'au împlinit 2 0 0 de

ani delà naş terea aceluia, care a da t omenirii unul dintre cele mai strălucite exemple despre ce poa te omul să ajungă şi să dobândească , dacă voeşte şi mun­ceşte. Aces t bă rba t a fost ВепІатІП Franklin, pomeni t cu ocazia aceasta d e toată lumea cultă, cu toa te că în zilele noastre, când lupta naţională şi economică să desfăşură cu a tâ ta pa­t imă oarbă, nu prea r ămâne aceleiaşi lumi răgaz şi pent ru aducerea aminte şi sărbător i rea caractere lor mari, ce au t ră i t vre-odată. D e aci încă să poa te deduce însămnăta tea ce i-sâ dă memo­riei acestui bărbat , ca re a adus prin ştiinţa-'i agonisită, aşa mari servicii nea­mului omenesc pes te tot, nu numai patriei sale restr înse.

Beniamin f r ank l in s'a născut, ca al 16-lea copil al unui săpunar sărac din oraşul Boston, în anul 1706 . Când a fost de 12 ani a in t ra t ca învăţăcel în tipografia fratelui său, la foaia căruia nu peste mult a şi început să scrie. Cu 17 ani a t r ecu t [Oceanul şi a mer s la

F O I Ţ A

Buchetul de camelii. (Urmare şi fine)

începu a cânta la instrument, dar' vio-lina lui suna timid şi cu nesiguranţă şi arcul era purtat cu stângăcie ca şi când degetele 'i-ar fi cu zgîrci.

Expresia neplăcerii începu a se auzi icï-colea tot mai des prin public. Ole Bull auzi vuetul surd a-1 imputărei, şueratul şi tropo­tul, în fantaz;a lui jucau şi notele, ca şi nişte pitici nebunatici.

Insă trebuia să se facă stăpân şi asupra balaurului cu multe capete — asupra publi­cului — trebuia săi privească în ochi; deci îşi aduna toată puterea voinţei, de care dis­punea : dar zărirea privirilor ironice îl aduseră jntr'o confusiune şi mai mare; îşi îndreptă

L o n d r a ca să se perfecţioneze în ar ta tipografiei. După 3 ani sâ întoarce la Filadelfia şi deschide o tipografie pro­prie, care în scurtă vreme a luat un avînt nemai pomenit . Aici şi-a înfiinţat imediat renumita »Gazeta de Pensylva-nia« şi to toda tă a edi tat o bibliotecă în volumele căreia s'a distins ca un bun scriitor poporal .

In curînd a ajuns judecător de pace şi membru în sfatul orăşenesc, apoi directorul general al poştelor şi depu ta t în reprezentarea ţării. El e cel dintâiu, care Ia anul 1734 constată că fulgerul este un fenomen electric şi des­copere parafulgerul (j*aratonerul). To t el e descoperitorul pressei pentru tipă­rituri după clişee de cupru ş. a. Delà anul 1747 el să pi>ne • >, ' fruntea pa r t i ­dei poporale şi reprezintă ideile fede-» raţiunii americane. El crează pe spesele lui o miliţie care să ţie pept cu F ran ­cezii ce făceau invaziuni din Canada, şi lăsă să se ridice întărituri de grani ţă contra indienilor. El a fost deputa tu l Pensylvaniei în Anglia (căci pe-atunci statele unite Nord-Americane erau co­lonie englezească, precum e încă şi azi Canada) .

La 1775 reîntors din Anglia la Filadelfia, a luat par te la r edac ta rea

apoi privirea asupra unei loge ce să părea a fi goală. Dar în minutul acesta în loge apăru un bărbat, care-1 măsura cu o privire atât de ironică, încât îşi perdu şi ultimile rămăşiţe ale prezenţei. Nu mai văzu şi nu mai auzi nimic, urechile îi sunau şi ochii îi schinteiau, până-ce o convulsivă tremurare ii scutura trupul.

Era adecă perdut cu totul. Numai o minune îl mai mântui. Dar de unde îi putea veni ajutorul ? Doar de dincolo delà dna Mali­bran, unde îşi îndrepta acum ochii săi rugă­tori?! Faţa nu i-o văzu. Numai lustrul des­chis al vestmântului ei şi pe veşmânt buche­tul de camilii i se oglindi în ochii lui rătă­citori. Nu mai ştia că cântă ori nu, dar ză­rirea florilor îi readuse aminte fapta Ma­riette!.

In fantázia lui văzu iarăşi pe copilită cum privea asupra lui cu faţa inspirată ş\ cum cu simplicitatea ei copilărească îi ceru delà Preacurata vergură binecuvântare. Un

manifestului de independenţă a statelor unite Nord-Americane , publicat la 4 Iu­lie 1776 . Pen t ru războiul independenţe i a d a t din propria avere 110 ,000 fiorini. In anii următori cele 14 s ta te unite ale Americei de Nord l'au trimis la Paris ca ministru plenipotenţiar, aci încheia cu Francezii, la 19 Aprilie alianţă, iar' cu Anglia încheia pacea delà Versailles, prin care statele unite Nord-Americane să declarară de neat î rnătoare . El muri în Aprilie 1790 în e ta tea înaintată de 84 ani în Filadelfia.

Aces t a ar fi mersul vieţii lui în trăsături mari . Rari sunt acei bărbaţ i , cari au desvoltat o activitate aşa de multilaterală şi rodnică ca Frankl in . In istorie să face amintire de Michelangelo,

I care s'a distins ca architect , pictor şi І^сиГрЪг; de m i d i i r e e r a ^ p V m g f *

meseria lui de inginer şi un pictor şi matematician renumit ; de Goethe, ca re a întrunit în persoana lui cea mai înaltă a r tă poetică, talentul bărbatului de stat şi cunoşt inţe întinse din istoria natu­rală. Dar ' nici unul dintre aceşti mari între cei mai mari, nu au început ca simplu meseriaş, nici unul dintre ei n'au înzestrat omenirea cu descoperiri, cari să privesc de cele mai însemnate în is­toria lumii întregi.

fior îi trecu prin vine, şi simţi cum trece toată frica şi suprinderea. începu acum a melancolisa. Să vedea pe drumul cătră Pis-toria, auzi glasul rugător al Mariettei, cum păşia alăturia cu el prin pădure. Păsările ci-ripiau dulce pe ramuri, şi de ceea-ce fantá­zia îi aducea aminte să transpunea în sunete sublime. Intra în casa mizeră a părinţilor Mariettei, zări pe bărbatul gemând de durere şi pe femeia tânguindu-se şi violina-i plângea, plângea cu amar. ,

Zări apoi pe copila desperată, cu ochi strălucitori şi pe coarde alunecă un glas tre­murător. Cu suflet mişcat părăsi căsulia. Ma­rietta să grăbi după el, îl ajunse. Mulţumi­toare îi săruta mâna şi-i predete florile, cerând binecuvântarea ceriului asupra lui, atunci cân­tecul instrumentului suna serios şi sărbăto­reşte, ca glasul clopotelor.

In fantázia lui cu buchetul de camelii în mână cu pieptul pătruns de acel simţă­mânt dulce, că a săvârşit o faptă bună păşi

Pag. 2 BUNUL ECONOM Nr. 5

Astfel sà făcu din învăţăcelul ti­pograf, care părăsi oraşul său natal în anul 1723 cu un dollar în buzunar, pr in tăria voinţei, prin inteligenţă şi printr 'o nesăcată sîrguinţă de muncă, unul din­t re oamenii cei mai bogaţi ai oraşului Filadelfia, guvernorul statului Pensylva-nia, ministrul şi ambasadorul s ta telor unite şi un mare învăţat şi literat.

Frankl in deveni prototipul ameri­canismului adevăra t . El d impreună cu prietinul său Washington, au deschis drumul unei lumi nouă, unde fiecare om care voieşte şi munceşte bine, poa te trăi şi înainta, unde nu să pun celui ce are voinţa şi putere de muncă, stavile sociale şi religioase. In statele pentru a căror neat î rnare a lucrat cu cuvântul şi cu fapta acest m a i e bărbat, până în ziua de azi domneşte , fără privire la neam, religiune şi altele, cea mai mare egal i tate ce să poa te închipui între oa­meni. — »Noi suntem toţi copiii pă­mântului şi-ai marilor«, a zis Frankl in într 'o lucrare a sa, »şi chiar dacă vom poticni vre-odată şi vom cădea la pă­mânt, să ne dea şi inspire a t ingerea aceasta cu pământul -mamă, unde zace cenuşa scumpă a părinţilor şi strămoşi­lor noştri, voinţă şi pu te re nouă, pen-tru-ca să reîncepem tot din nou lupta vieţii «.

Din ţeara şi öm afari

garia parlamentului sêrbesc, ci a amâna t lucrul acesta însemnat pent ru care s'a făcut a tâ ta vorbă pe t imp nehotărât . Să 'nţă lege Bulgaria face obiecţiuni gu­vernului sârbesc din cauza aceasta şi din cauză că Serbia vrea să subordineze uniunea vamală cu Bulgaria tractatului comercial cu Ausutro-Ungaria . Azi să telegrafeazâ deja din Belgrad că în cer­curile guvernamenta le să vorbeşte că săp tămâna viitoare să va face un schimb de note diplomatice între Serbia şi Austro-Ungaria, prin cari să se aplaneze conflictul ce să iscase, şi în urma că­rora să va relua iară firul în t rerupt al negoţiărilor pent ru încheerea convenţiei comerciale.

1 Rusia. !

In toa te părţile, ale întinsei împă­răţii ruseşti, revoluţia s'a liniştit. Veştile ce vin acum din Rusia confirmă tot mai mult adevărul asupra adevăraţi lor pri­cinuitori ai revoluţiei, şi aceştia n'au fost alţii, decât socialiştii internaţionali ajutaţi de banii capitaliştilor din străi­nă ta te . Condamnări le la moar te şi exe­cutarea revoluţionarilor urmează şi acum încă, dar ' la noi ajunge vestea numai despre executarea a unui anumit fel de oameni, după cum reese din tele­g r a m e de următorul cupr ins: agitatorul St rauss a tost ' condamnat la moar te prin ş t reang şi e x e c u t a t ; revoluţionara L . Wolkenstejto, aufos t împuşcată din cauza înscenării unei revolte în s t radele Wladivostocului .

Conflictul vamal Intre Austro-Un­garia şi Sârbia.

După cum am amintit în numărul t recut , Serbia ba te în re t ragere faţă de Aus t ro Ungaria . Guvernul sêrb n'a cu­tezat să supună spre dezbatere şi apro­bare proectul uniunii vamale cu Bul-

înainte. Acordurile sunau vioiu şi vesel. Trecu apoi în fantazie prin livadia unde paserile concertau în codrii frumoşi. Aci glasul violi-nei deveni fermecător şi sublim. Sfârşi. In sală domnia o linişte mortală. Semnele dis-plăcerei dispăruseră de mult. Ole Bull făcu un compliment şi să gătă să easă. Deoarece tăcerea îngheţătoare să rupse. Sala răsuna de aphusele publicului. Numele lui îl auzi ros-tindu-se din toate pâiţile.

După-ce să făcu linişte, cu acelaş succes preda un sonet de a lui Spohr, cu care de nou îşi dobândi recunoştinţa ascultătorilor.

Al treilea punct a fost o piesă de a lui Beriot. Arcul în sărituri mari juca pe strune j

prinsăturile duple şi arpegii succesâră cu is­teţime adm.rabilă şi cântecul luneca peste oc-tavde chromatice cu o uimitoare îndemânare. Deveni stăpânul nedisputabil al violinei sale, şi putea să privească asupra ascultătorilor cu curaj, ba încă îşi putea întoarce privirea şi a-supra logei.

Acel bărbat, a cărui privire îl adusese n confusie, era tot acolo, însă acuma priviau

î

Francia. Dieta republicei Francia a primit

anul t recut o lege, prin care s'a hotă-rît despăr ţ i rea bisericii de stat . La des-baterea acestei legi de separaţ iune, mai mulţi deputa ţ i au propus în luna Apri­lie anul trecut, ca averile ce t rebue să

de acolo asupra lui doi ochi, cari străluceau de admiraţiune.

La ultimile accente publicul erupse de nou în aplause. Toată lumea amintea numele iui. De multe-ori trebui să se arete publicu­lui. In imperiul artei un împărat nou îşi o-cupa tronul. Când să întoarse în antisambră stătea înaintea lui cântăreaţa şi bărbatul din logea întunecoasă.

— Iubite amice — zise ea cu faţa a-prinsă de bucurie, strângându-i călduros mâna, — nu voesc a exprima laude deşerte, ci tre­bue să-ţi mărturisesc, că aceasta a fost mi­nunea- cea mai frumoasă din vieaţa mea! Permite-mi însă, ca să-ţi recomand pe d! Beriot, mirele meu şi soţul d-tale în artă.

Beriot era foarte agitat. — D-le, d-le, — bâlbăi, — când team

auzit începând piesa mi-ai părut a fi unul dintre cei mai de compătimit începători, iar acum, când ai sfârşit concertul recunosc cu tot respectul, că eşti artist. Când miam auzt opul meu mi-se părea a fi ceva nou, — ne­cunoscut. O aşa predare niafft-auzit nici-odată.

le dee republica bisericii, să ^е asigure pen t ru toa te t impurile prin inventar luat de autori tăţ i . P ropunerea s'a şt primit. Acum a venit vremea ca au to­rităţile să-şi împlinească datoria aceas ta hotăr î tă de lege, şl au luat bisericile de-arîndul, ca să ia inventarul tu tu ror lucrurilor de preţ, ce să găsesc în a-ceste case ale lui Dumnezeu. Aceia însă, cari ţin ta re la întocmirile cele vechi franţuzeşti, clericalii şi na ţ iona­liştii, s'au opus autorităţilor. Acestea fo-losindu-să de pu te rea poliţienească, au da t naş tere la nişte tulburări ce s'au lăţit pes te ţeara întreagă. Asa de ex . în oraşul Montpellier luarea inventaru­lui nu s'a pu tu t face, deoare-ce biserica era încunjurată de ' mii şi mii de c re ­dincioşi, când s'a prezentat comisiunea. Aceasta recunoscând starea primejdi­oasă, ca să încungiure ciocniri cu ur­mări grele, mai bine a amâna t inven-tarizarea. Nu tot aşa d e p recau te au vrut să fie autori tăţ i le din capitala Pa­ris. Aci încă era să se ia inventarul bisericii Sf. Petru, care e zidită în acea par te de oraş, u n d e locuesc mai ales Francezii cei d e neam mare, dar ' lu­crul n'a mers aşa de uşor, căci o mul­ţ ime nenumăra tă de oameni ocupase a tâ t interiorul bisericii, cât şi cur tea bisericii şi cu nici un pre ţ nu voiau să lase să t reacă funcţionarii încredinţaţi cu facerea inventarului. Prefectul poli­ţiei a provocat mulţimea sâ se depă r ­teze, dar ' ea nu să mişca din loc. T i ­ner imea închisese uşile bisericii şi le bar icadară cu scaune şi alte obiecte. Văzând prefectul, că cu poliţia nu is­prăveş te mult, a chemat pompierii în­t ru ajutor. Aceştia au căpă ta t porunca să spargă uşile, dar ' după-ce au spar t uşile, au dat de baricade. Atunci p re­fectul a comanda t pompierilor să îm­proaş te pe cei adunaţ i în biserică cu

Dar' şi delà tine plăcută Felice — zise în-torcându-se spre artistă — trebue să-'mi cer iertare. Iartă-mi nebunatica mea mânie, cu care am voit numai să te aduc în confuzie

— Graţie celui pocăit — replică a-grăita.

— Insă cum să-'mi arăt mulţumită faţă cu d-ta, d-le Bull ? Că câştigul îl vom îm­părţi să înţălege de sine; însă dacă ţiaşi pu­tea da ceva semn de aducere aminte de a-ceasta însemnată seară, atunci m'aşi simţi foarte fericită.

— De-'mi este permis am o rugare — zise în ton tremurător Ole Bull, — reîna-poiează-'mi buchetul de camelii.

— Buchetul de camelii? tresări Beriot. — Da, buchetul de camelii I — Repeta

cu şireţie d-na Mahbran. — Trebue să ştii, iubite Charles, că la

rugarea mea dl Ole Bull îmi dădu acest bu­chet cu ocaziueea vizitei de ieri, când ma rugat, să poată lua parte la concertul nostru. El a fost acel cunoscut din Paris, pe care 1'am tăinuit!

Nr. 5 B U N U L E C O N O M Pag. 3

apă, ca să deschidă. In curând biserica să umplu cu apă, încât cei din lâun-trul ei, uzi penă la piele, n 'avură încă-t rău, deschiseră în sfirşit intrările în bi­serică. Bătăile ce s'au iscat în decursul acestor întîmplàri, au avut de u rmare 5 0 arestări . Intre cei arestaţi să află foarte mul te persoane cu mare trecere, şi alte 5 0 persoane au fost rănite, unele d int re ele mai greu.

Roadele înso ţ i r i lor щ străin? täte . P e când la noi irsoţirile de to t

felul, abia sunt la începutul existinţei lor, ba pe cele mai mul te locuri lip­sesc cu desăvâvşire, pe atunci în străi­nă t a t e acelea, au şi început a aduce rodur i îmbelşugate .

Roadele însoţirilor sunt de două feluri : mate r ia le şi morale. Cele mate ­riale se ţin de împărţ irea dividendelor sau a câştigului d u p ă capitalul depus la fundarea acelora, iar' cele mora le să ţin de d e d a i e a oamenilor la omenie (cinste), regulari tate, lucru, punctual i ta te şi iubire faţă d e deaproape le lor.

S'a constatat , că cu cât un popor s tă pe o t r eap tă mai înaltă de cultură şi morali tate, cu a tâ t se poa te desvolta acela apoi mai uşor şi pe terenul economic şi al însoţirilor d e to t felul şi din contră : cu cât acela stă pe o t r eap ta mai de jos a culturei şi mora­lităţii, cu a tâ t r ă m â n e el apoi mai în-d ă r ă p t şi pe te renul economic şi al însoţirilor.

Poporul nos t ru a fost p â n ă acum unul dintre acelea, care a fost mai îndărăpt r ămas pe terenul economic şi al însoţitor. De aceea t r ebue s ă i dăm o creş tere de însoţire, ca aceea, prin care el să se depr indă nu numai la

— O, acum toate le pricep — strigă Beriot.

- Iartămă încă odată, scumpa mea Felicel Mii de iertări pentru jalusia mea oarbă! — Pasionat îi apucă mâna şi o sărută cu in­timitate.

— Fie-ţi împlinită rugarea, pretine dragă, — zise artista cătră Bull, aruncând priviri a-moroase spre Beriot, — aici este floarea. Insă de ce ceri acest buchet.

— O cauză deosebită mă îndeamnă a face aceasta — răspunse artistul luând came­liile plin de bucurie.

O cauză deosebită! Acestai lucru admi­rabil ! Atunci trebuie să ne provesteşti istoria acestui lucru îndată după cină, la care cu acestea îmi permit a te invita, eu la rândul meu încă voi desface valul, ce acopere se­cretul, cum tea ajutat buchetul de camelii la păşirea d-tale în public,

— După-ce să sfârşi concertul şi să pe­trecu cina — lângă şampanie povesti Ole Bull ascultătorilor săi atenţi istoria buchetului de camelii.

chivernisirea capitalului său privat sau social, ci şi la r idicarea nimbului moral al însoţirilor şi prin acestea şi al con­cetăţenilor săi, cari sunt în legătură cu societăţile, cari lucră în mijlocul lor.

Ca să vază şi conducători i înso­ţirilor noastre, cum lucrează societăţile din străinătate, vom arăta aci câteva da te statistice despre roadele morale ale acelora.

In Anglia, unde însoţirile de tot felul au ajuns la cea mai mare isbândă, se dau anumi te procente din câştigul acelora, nu numai pentru creşterea băr­baţilor, ci chiar şi pentru a femeilor şi a copiilor; se ţin prelegeri pent ru lăţi­rea ideilor de însoţire între popor ; să înfiinţează cursuri pen t ru învăţătura ti­nerilor m e s e ri e ş i ; să ţin sărbări şi maiale cu copii d e scoale, prin cari să preamărească şi cân te în versuri izbânda însoţirilor de to t felul ş. a.

însoţirile din Anglia au da t numai în decursul anului 1903, 78,499 punţi şterlingi pent ru scqpuri de cultură. Bibliotecile însoţirilor din Lancas ter şi Yorkshire în număr de 55 au avut 3 0 0 . 0 0 0 tomuri de cărţi cu 4 0 0 sale de cet ire. Din ştiinţele meseriilor, eco­nomiei şi ale însoţirilor au depus exa­men în decursul anului 1904, 1273 de cetăţeni , iar' 2 0 0 0 de copii au ascultat anumite cursuri d e : m ;eserii.

L a cursurile înfiinţate de însoţirile din Manchester şi Glasgov, au luat pa r te numai în a n u l dintâi 2 0 0 de ascultători, între cari multe femei. 'Ascultători i cur­surilor se supun apoi la şfîrşitul ace­lora unui examen public şi primesc a tes ta te despre absolvarea acelora.

In Dania însoţirile de tot felul au aflat un pământ şi mai priincios des-voltării lor, ca prin alte state, de oare-ce episcopii Kold, Kristen şi Grundvig încă

Inima îndurătoare a d-nei Mal.bran iu adânc pătrunsă la auzul acestei istorii. In ziua următoare întovărăşită de Beriot şi Ole Bull cerceta şi ea pe părinţii Mariettei. Medi­cul adus îngriji de aceşti nenorociţi cu toată abnegaţiunea, iar Ole Bull îi provázu cu vip-tuale, cu vestminte şi când peste câteva zile părăsi Florenţa îi lăsă Mariettei o sumă, care mai târziu ajuta acestei familii a duce un trai mai bun.

Ole Bull însoţi părechea de artişti la Roma, Neapol, unde di preună cu ei au pus în admirare pe cunoscătorii de artă. Renu-mele lui a fost întemeiat cu păşirea in pub­lic din Florenţa. Călătoria lui a fost aseme­nea unei mers triumfal; pretutindenea, unde sosia, era îngrămădit cu recunoştinţă şi o-noruri.

Dar' între toate obiectele scumpe, ce a adus cu sine din călătoriile sale, nici unul nu ia fost mai scump ca acel tesaur, căruia îi poate mulţumi gloria sa şi care îl purta puru­rea cu sine, buchetul de camelii al Mariettei.

>JHt, Augustin Moldovan.

din anul 1844 au înfiinţat cea dintâi academie poporală, în care s'au pregă­tit apoi tinerii în vârstă de 1 8 — 2 5 d e ani pent ru viaţa practică. Astăzi numă­rul academiilor poporale ele acolo, e de 98 şi au fost cerceta te în decursul an. sco­lastic 1 8 9 8 — 1 8 9 9 de 3 4 9 1 bărbaţi' şi 2646 femei, d int re cari numai 341 au fost locuitori de pe la oraşe, iar' res­tul au fost tineri şi t inere de plugari şi meseriaşi,

In academiile numite, nu se învaţă ştiinţele în teorie, ci practica acelora, adecă de ce un econom harnic si un meseriaş iscusit a re neapăra tă t rebuinţă pentru viaţa de toa te zilele.

Văzând resultatele cele frumoase, la cari s'au ajuns prin academiile po­porale, preşedintele societăţii d e conzum Unio-Jörgensen, au pus la cale înfiin­ţarea cursurilor pentru studiarea înso­ţirilor, cari în Dania au ajuns nişte resultate foarte îmbucurătoare .

Materialul de învăţământ este ales, nu numai din cercul însoţirilor de to t felul, apoi cunoaşterea acestora, pur ta rea comptabilităţii (socotelilor) şi a preţului mărfurilor, dar ' chiar şi cu privire ' la înrîurinţa acelora asupra moralităţii ce­tăţenilor, apoi cu privire la viaţa fami­liară şi de însoţire a acelora să pune un preţ deosebit . Aces tor cursuri şi

.şi academii poporale este a să ascrie aceea izbândă de necrezut , că acolo toţi cetăţenii să privesc ca o mare fa­milie, membrii căreia t r ebue să lucreze fie-eare' pen t ru înaintafea. şi înflorirea marei familii, adecă a patriei c o m u n e .

Germanii cari stau pe o t reap tă destul d e înaltă a culturei, în privinţa aceasta încă nu să prea pot lăuda, de oare-ce ei încă să luptă tot cu greută­ţile începutului. Ce e drept , că la aca­demiile lor de ştiinţe din Bonna, Viir-tenberga, Berl in, Darmstadt , Breslau, Halle şi Jena să mai p ropune câte ceva şi despre ştiinţele economice şi ale în­soţirilor, ba pe unele locuri au început a să înfiinţa şi anumite cursuri d e c â t e 5 — 6 săptămâni pentru lăţirea cunoştin­ţelor pract ice pent ru cetăţeni , t o tuş până acum ei n'au pu tu t ajunge resul­tatele Danezilor.

In Austr ia încă să ţin de un t imp încoace anumite cursuri pent ru lăţirea cunoştinţelor pract ice între cetăţeni . Dar ' lucrarea aceasta s'a restrins până acum mai cu seamă asupra purtării socotelilor pen t ru meseriaşi şi neguţător i . Numai acum mai de curând, au început a cunoaş te şi acolo, că t r ebue să se p u n ă un preţ deosebit şi pe s tudiarea înso­ţirilor şi înrîurinţa morală, ce o au acestea asupra cetăţenilor de to t felul.

In oraşul Bern în Helveţia să ţin de 10 ani încoace prelegeri regula te despre însoţirile de to t felul. Pen t ru membrii şi copii acestora, societatea d e conzum Unio mai ţ ine şi anumite cur-

Pag. 4 V B U N U L E C O N O M Nr. 5

suri pentru însuşirea cunoştinţelor prac­tice, însoţirea centrală de conzum din Basel, ţine nişte prelegeri ilustrate, cari apoi au o înrîurinţă şi mai însemnată asupra ascultătorilor, ca cele p reda te numai cu graiul viu.

In Finia, care este o par te consti­tutivă a Rusiei, p e lângă prelegeri şi cursurile aranjate pentru popor, să mai trimit şi anumiţi învăţători ambulanţ i (călători), cari apoi prin prelegerile lor ţ inute cu tot satul, lăţesc ideile înso­ţirilor de to t felul, până şi în straturile cele mai de jos ale poporului.

După-cum am zis şi mai sus, până acum s'a pus un preţ deosebit, nu numai la noi, ci şi în s trăinătate mai cu seamă numai pe chiverniseala (administrarea) capitalelor depuse pentru înfiinţarea băncilor şi a însoţirilor de to t felul şi pe împărţ irea câştigurilor între membrii acelora Pe viitor însă va trebui să facem şi noi tot mai mult pentru par tea a doua a însoţirilor, adecă pentru par tea morală. Va trebui deci, ca băncile şi însoţirile noas t re să mai voteze anumite procente şi pentru bibliotecile poporale, apoi pen­tru anumite cursuri d e adulţi, pent ru prelegeri poporale ş, a., de oare-ce par tea cea mai mai mare a publicului, care are afaceri cu acele, până astăzi încă nu e în curat cu scopul, ce-1 ur­măresc ele în mijlocul lui.

loan Georyescu

Ţinerea ş i îngr i j irea v i te lor .*)

Alegerea şi ţ inerea vitelor de pră-silă este un lucru însemnat ; un izvor de bogăţie ?

Pentru ca vita să fie frumoasă şi d e p re ţ nu este destul ca ea să se t ragă dintrun neam bun, ci t rebuie să fie şi bine hrănită şi îngrijită. In această pri­vinţă greşesc cei mai mulţi ţărani . Având de obicei puţin şi rău nutreţ, ei cred că cu cât vitele vor mânca mai puţin cu a tâ t mai puţină cheltuială să face şi cu a tâ t mai mult vor câştiga.

Primăvara până nici nu s'a dus zăpada, până nici nu sa desgheţa t pă­mântul , vitele să trimit la »păşune«. Iar toamna rămân la păşune până ce cade zăpada groasă, care acopere pământul . Şi dacă ne întrebăm, că au vitele ce mancă la păşune, dăm din umeri şi ne z icem: apoi acasă încă n'au ce mânca. O vită nutri tă cu nutreţ puţin şi rău nu poa te da înainte, fie ea din neam cât de bun. E a slăbeşte, nu poa te creşte şi tînjeşte, Dacă o astfel de vită are să t ragă poveri, poate ea trage, dacă de abia îşi t îrăe oasele? Vaca rup tă de foame de unde să-şi umple ugerul, ca

*) Cumpăraţi şi cetiţi >Ţinerea şi îngrijirea vi­telor de Euşen Brote, costă numai 12 creţari şi să poate procura la toae librăriile.

să ne dee lapte? Poate da măcelarul bani pentru o vită, care n 'are carne şi grăsime, ci numai piele şi oase?

Aşadar ' dacă voim să avem vite frumoase şi de preţ , t rdbue să le hră­nim bine.

Cei mai mulţi ştiu, că aşa t rebue să fie, dar ' zic că n'au păşuni bune şi n'au nu t re ţe destule. Dacă să cumperă nutreţele — apoi sănăta te bună câşt ig!

Es t e adevărat , că păşunile de obi-ceiu sunt foarte slabe. Moşia este pu­ţină, cam rău îngrijită şi dă puţine nu­t re ţe şi şi acestea de multe-ori rele. Iar' cu fîn de cumpăra t în împrejurările noast re nimenea nu poa te să ţină vite

Năcazul cu ţinerea vitelor este dar ' mai ales lipsa nutreţuri lor bune şi ief­tine. Nici că să poa te să fie al tcum. Să ne dăm numai bine seamă despre aceea-ce facem noi, pentru-ca să avem nut re ţe . La livezi şi la fînaţe nu ne gândim decât atunci, când să apropie vremea coasei Colo cătră Sf. Petru dăm un ocol pe la livadie să vedem cum stă iarba, este ea de coasă? Dacă pri­măvara sau vara erau secetoase, iarba a rămas cam rară. »Doar ' mai dă Dzeu v r e o ploaie să se îndesească«, şi ne hotărîm să nu punem cosaşi până colo mai încolo. Iarba este însă bătrânicioasă, în unele părţi s'a şi uscat în picioare, dar ' dacă ploauă »otăveşte«. Când a sosit vremea ei, cosim, uscam iarba şi finul plouat-neplouat, cum a dat Dzeu, îl punem bine pentru iarnă L a fînaţele delà deal numai în postul Sf. Mării mergem şi ne ducem de-adreptul cu coasele, »căci oamenii au intrat în fî-naţe« şi noi t rebue să cosim iarba aşa cum e, căci »să slobod vitele «.

Atâ t şi nimic mai mult, este totul ce face ţăranul, pentru-ca să se îngri­jească de nut re ţ pentru iarnă la vite.

In rîndul viitor vom urma că ce e de făcut în privinţa acestui rău.

LEGEA DESPRE ECONOMIA si POLITIA de CAMP

( A r t . X I I . d i n 1 8 9 4 . )

(Continuare).

§. 104. Antistele comunal face dis­poziţii cu privire la ţinerea vitelor ce i-s'au adus (predat) şi în rest imp de cel mult 48 de oare avizează pe stăpânul vitelor şi pe păgubit, dacă îi ştie cine sunt ei, şi provoacă pe cel păgubit, ca în rest imp de opt zile să se declare : dacă cere desdaunarea ori ba? căci, în cas contrar, vitele să vor trimite stăpâ­nului lor.

Dacă cel păgubit şi-a format ce­rerea de păgubire, atunci antistele co­munal va face încercare să aplaneze afa­cerea între păgubaş şi păgubit pe cale pacînică; dacă însă asta nu succede, atunci

va statoii spesele de inter tenţ ie (sus­ţinere) a vitelor şi o sumă anumită p e care va avea păgubaşul s'o depună ca garantă, apoi va da stăpânului vitele sale.

Aceas ta ho tă râ re a antistelni corn. este apelabilă, dar numai cu privire la mărimea sumei cerute ca garantă, şi numai pe lângă depunerea ei.

§. 105. Dacă proprietarul vitelor zălogite nu se a ra tă (iveşte) în rest imp de opt zile delà dispoziţia antistelui co­munal, nici nu ofere altfel de garantă , atunci vitele zălogite se vor vinde p e lângă licitaţie publică, vestită (publicată) în regulă.

Preţul (banii) ce va incurge se va întrebuinţa aşa, că mai întâiu se vor acoperi spesele întreţinerii vitelor, com-petinţa aducerii »taxa mânaciului* (hajtó pénz) şi spesele de licitaţie; după aco­perirea acestora, se va acoperi gloaba (mulcta, kárdij, Busze) şi paguba causată.

Plusul care ar mai prisosi eventual se va ară ta în res t imp de un an, com-puta t delà ziua comiterii pagubei ; în cas contrar, j umă ta t e din prisos rămâne co­munei, jumăta te va incurge în cassa fon­dului economic regnicolar.

Asemenea se va proceda şi cu vi­tele aflate fără s tăpân (»de bi tangä«) .

§. 106. Uneltele (sculele) luate şi inmanuate (predate) antistiei comunale precum : instrumentele , zălogurile, le va lua antistea corn. sub îngrijirea sa, şi cel mult în rest imp d e patruzeci şi op t de oare va încunoştinţa despre aceasta pe proprietarul lor şi p e păgubit , dacă ştie cine sunt ei, şi pe acest din u rmă îl avisează, că dacă în res t imp de op t zile nu-şi va cere despăgubirea, sculele (uneltele) luate în zălog se vor restitui proprietariului lor.

Dacă omul păgubit va cere in ter­min d e opt zile despăgubire, atunci an­tistele comunal va face încercarea ca să se aplaneze ; nu succede, atunci va lua în deposit o sumă s ta tor i tă de antistele corn. ca garantă, ea ră uneltele zălogite le va restitui proprietariului lor. Aceas ta dispoziţie a antistelui corn. este nea-pelabilă.

Uneltele zălogite, dacă sunt distruc-tivere (se strică de sine) pot fi numai decât prefăcute în bani (vândute.)

§. 107. Dacă păgubitul în res t imp de opt zile nu-şi cere paguba, eară p ro ­prietarul uneltelor zălogite nu se ara tă (iveşte) în acest rest imp, ori că el nu oferă altă garantă , atunci uneltele zălo­gite pot fi vândute .

Din preţul uneltelor vândute se vor acoperi în prima linie tacsa mânaciu-lui (a gornicului care aduce uneltele) şi spesele avute cu licitaţia lor; după aco­perirea acestora se va acoperi gloaba şi paguba cerută .

Banii cari ar rămânea eventual ca prisos se vor inmanua proprietarului

Nr. 5 B U N U L E C O N O M Pag. 5

uneltelor zălogite, dacă el să arată în res t imp de un an delà z.ua întâmplării pagubei, în cas cont rar va incurge în favorul săracilor din comună.

§ 108. Deodată cu globirea va de­c ide forul competen t şi în privinţa chel­tuielilor ca şi în meritul despăgubirei .

(Va urma)

.Agricultură. Ce sà poate sămăna m a r d i n vreme?

T o t lucrul la vremea lui, este un a d e v ă r de care adesea mulţi plugari nu ţ in îndestul seamă. In privinţa sămă-natului încă să fac abater i delà acest adevă r spre marea pagubă a celor cel nesocotesc. Sunt o seamă de plante, ca r i să pot sămăna primăvara cât de t impuriu. Nu le strică, fiind samăna te •chiar în Februar ie . Intre aceste să nu­m ă r ă plantele leguminoase, măzărichia jşi altele, apoi trifoiul, lucerna şi orzul. Plugarii să nu lase prilegiuri potrivite pen t ru sămănatul în Feb rua r i e ; ci des-g h e ţ e n d u s e şi zbicinduse pământul , să s a m e n e fără nici o îndoială plantele a-mint i te . Dacă în urma semănatului s'ar s tr ica timpul, dacă ar şi ninge, semănă­turi le din vorbă nu sufer din această pricină. Ele t rag mult folos din mustul zăpezii, înaintează în creştere şi lup tă mai bine cu seceta, ce nu arareori sn îns tăpâneş te în t impul primăverii. Die cont ră , amânînduse sămănatul , astfel dă p l a n t e foarte adeseori nu răsar pană în t run têrziu şi, din pricina secetei, cresc numai cu anevoie, iar dezvoltarea lor depl ină este zădărnici tă pen t ru tot­d e a u n a .

Aces tea cauze ne îndeamnă a stă" rui, că în deosebi sămănatu l tr.foiului, lucernei şi măzărichei, fraţii plugari să'l săvârşască cât mai de t impuriu.

ANDREII! ŞACUNA. — — (Continuare)

Ostenelele lui nu avură nici pe departe tnângăerea de a ş i fi vàzut v sul cu ochii. Vrăşmaşii noştri de veacuri erau mult prea puternici decât să poată purta lupta cu pu­ţină izbândă şi durerea lui crescu când să văzu părăsit chiar de ai să-i, caii din ură şi inv'die în loc să-1, spiijineas ă, bufeau şi hu­leau înaintea poporului pe archieieul ce ne purta mântuirea.

Când să vizii înşălat în aşteptările sale, amărît în suflet c i nu putu duce în îndepli­nire dorinţa lui cu câştigarea deplină a drep­turilor şi îndreptăţirilor poporului său, îşi în­toarsă ochiul cuminte asupra bisericii. Ştia el bine, că biserica şi credinţa curată în Dzeu, au fost singurele cari ne-au păstrat preste toate vremile de ne-au potopit aspririle nemiloase. Biserica nea ocrotit supt aripele

sale de vijeliile şi furtunile, ce să descărcau din vreme în vreme peste noi, ea nea ferit de toate rele şi ne-a adăpostit până era în putinţă. Delà anul 1700 decând cu unaţia slab: şi puterea acesteia şi era aproape să se prăbuşească şi uitarea şă-şi întindă vălul peste fiinţa ei şi tot-odată peste a po­porului credincios, dacă Dzeu nu ne trimitea cu o oară mai nainte pe mirele voinic şi fru mos, care să-şi mântuească mireasa sfâşiată din ghiarele perirei. însuşi Şaguna spunea într'o scrisoare cătră împăratul că »istoria bisericei gr.-or. din Ardeal a fost un şir de nevoi şi de suferinţe, înfăţişând tipul unei roade, care ferecată în cătuşe numai din mila suferirei î-şi mai duce viaţa în amă­răciuni*.

Ne putem înch :puî munca de uriaş ce a trebuit să o săvârşască când la venirea lui na găsit nimic, decât ruine, spunea în­suşi cătră împăratul >că pricina sărăciei noastre de astăzi, eşte, aceea că mâna cea vrăşmaşă şi urmaşi ne-a răpit câte ne-a fost mai sfinte şi mai preţuite» şi aşa din nimic el trebuia să facă totul, pentru-ca săne-o lasă dreaptă şi curată moştanire, cum azi o avem.

încă în jalba Românilor de pe câmpul 1 bertăţii scrise el cu litere groasă cererea în­dreptăţită a neuniţilor, ca să-şi poată reîn­fiinţa metropolia perdută delà 1700; dar' în val — vîrtejul vieţii de atunci ea nu săre­ai ză, cum nu izbândiră cele mai multe din cererile Românilor. Şaguna însă nu desnă-dăjdui, el începu cu mai mare rîvnă şi mai multă tărie lupta ce trebuia să o poarte deodată cu mai mulţi vrăşmaşi pentru rădi­cau a bisericii.

In vremea de după 48 când întreaga putere a ţării, fără socotinţa legilor, era în manile unuia, când dreptul şi dreptatea să socotea numai pentru acela, care era prietin stăpânului, sunt nespuse greutăţile cari să-rostogoleau în calea episcopului, ce voia a merge tot înainte. Lângă aceste venea şi ni-suinţa bisericei papistaşe care dorea să ne înghită şi pe noi întru întărirea aceleia. — nu mai pe jos să lăsa biserica unită, care deşi fraţi buni de sânge, dar' cu duşmănie în cre­dinţă era potrivnică Intărirei noastre şi voia cu ori ce preţ a ne răpi în apele sale; mai straşnică era însă lupta cu serbii, cari de când prin unaţie rămăsesem fără păstor, ei ne stăpâniră, iar acum ţineau, că numai ei au dreptul asupra bisericii noastre şi înaintau mereu scrisori cătră împăratul, ca să nu se înduplice să se dea ce era al nostru, nici nu voiau să ne dea averea bisericei noastre, câtă ne mai rămasă în urma prădării de odinioară. La toate aceste greutăţi mai venia şi patima noastră românească că nici odată noi între noi nu ne putem uni, patima urei învrăjbisă o mulţime chiar dintre ьі noştri, cari şi ei aceiaşi voiau, dar' urau şi întindeau curse Iui Şaguna, căci el face şi nu ei, deşi ei înşişi să vedeau neputincioşi. Insă greută­ţile îl oţeleau în luptă. Insuş zicea «Luptele şi cursurile mau însufleţit să mă lupt pentru adevărul cel sfânt, precum este unul dintre acele şi treaba metropoliei noastre*. Deşi singur faţă cu atâţia potrivnici gândului său,

el izbutî a câştiga pe încetul, căci lupta cu neînvinsele arme morale şi intelectuale. înar­mat fiind cu pavăza dreptăţii şi a adevărului stoarsă delà cei puternici libertatea bisericei sale şi restaurarea vechei metropolii. Mai în­tâi, când la anul 1860 să arătă monarhul aplicat a ne da ce era al nostru, cu mângâ-ere deschisă el sinodul zicând : »Zi mare şi însemnată, zi de mare sărbătoare a bisericei din Ardeal şi a naţiunei române din Austria este această zi«. Deci cu sîrguinţă alerga în casa deputaţilor, în casa magnaţilor, la dom­nitorul apărând şi susţinând pretutindenra cauza Românilor, până ce !a anul 1868 avu nespusa mângâiere şi mulţumire, după 18 ani de trudă de a vedea visul cu ochi', şi aşi şti recunoscută prin legi libertatea bise­ricei sale despărţirea totală de biserica sêr-bească şi înălţarea de nou la rangul de Metropolie (Va urma)

Ştiri de tot felul. _ 9_ ,

Colegiu electoral. In 2 6 Ian. st. v. s'a întrunit colegiul preoţesc elec­toral al tractului Orăşt ie par t ic ipând 3 0 preoţi spre a să alege membri i din cler în sinodul protopresbi teral pe un nou period de 3 ani ( 1 9 0 6 — 1 9 0 9 ) în con­formitate cu prescrisele legei noas t re bisericeşti, cu care ocaziune adevăra tu l interes pentru afacerile instituţiunei bi­sericeşti s'a manifestat.

* Seoţiunea maghiară la expozi­

ţia din Bucureşti . Marţi a ţ inut co-misiunea secţiunei maghiare delà e x p o ­ziţia din Bucureşti o şedinţă sub p r e -sidiul membrului în casa magnaţi lor Dr . Francise Corin. In această şedinţă s'au primit planurile pavilonului maghiar lu­cra te de architecţii Ullmann şi K a r m a n n . S'a hotărît să se înceapă cât mai în g rabă cu edificarea, ca pe 1 Mai pavi­lonul să fie gata. Atîţia exponenţ i s'a înştiinţat deja, de întreg teri torul rezer­vat Ungariei es te ocupat .

Arangeamentu l expoziţiei vitelor d e prăsilă Га luat asupra ministrului d e agricultură, care a şi trimis în cauza aceasta un delegat la Bucureşti .

To t pent ru expoziţia din Bucureşti publică « Erdélyi Gazda « in numărul său din urmă un apel al reuniunei eco-mice maghiare din Ardeal , î ndemnând pe economi să ia par te la expoziţ ie . Această reuniune a proiectat şi o e s -cursiune ştienţifică în România pe t im­pul expoziţiei, prevăzând de persoană 1 5 0 — 2 0 0 cor., cei ce doresc să ia pa r t e la expoziţie cu această societate să se înştiinţeze la redacţ ia organului economic »Erdelyi Gazda« din Cluj.

*

Societatea meseriaşilor ro­mâni din Blaşiu îşi va ţinea aduna rea generală ordinara a treia, la 11 F e b ­ruarie in localul Casinei române .

Pa? 6 B U N U L E C O N O M Nr. 5-

Matinéul şcolar da t de s tuden­ţii gimnazului gr.-or. român din Braşov Dumineca după amiazi scrie »Gaz. T rans« . a întrunit în sala gimnazului un public număros şi distins, care a rămas prea satisfăcut de executarea programului , înainte de toa te t rebue să aducem elo­gii domnului G. Dima, profesor de mu­zică, sub a cărui conducere corul stu­denţilor a cântat duioasa legendă a lui Tsch iakoswsky şi două cântece popo­rale ale lui Vidu (»Auzi valea« şi »Pâc«) cu adevăra tă mâestrie. Acest din urmă cânt- c la insistenţa publicului a t rebuit repe ta t . — Fanfara studenţilor compusă din 21 persoane, sub conducerea d-lui Divorak, nea pus în uimire cu progre­sul ce l'a realizat. Atâ t marşul româ­nesc al lui Wist , cât şi Hora Sinaiei, şi mai ales prea drăgălaşul vals »Morir sonando« a lui Est rada , au fost sincer şi călduros aplaudate. »Hora Sinaiei« a iost bisată. — Ioan Săcăreanu din cl, VII gimns. a declamat cu căldură «Ru­gămintea din urmă« a lui Coşbuc, ear Nie. Sculici to t din cl. VII. a p reda t în dialect bănă ţănesc poezia »AI mai ta re om din lume« de Vlad-Delamarina — cu haz. Pe lângă directorul, profesorii gimnazului şi fruntaşii societăţii r omâne braşovene, domni şi dame, matinéul a fost onorat şi prin prezenţa d-lui Fr . Hiemesch, primarul oraşului, care s'a exprimat , că a rèmas surprins de ni­velul artistic al producţiunei.

* Cu 106 0 0 0 soldaţi mai pu­

tini. Un oficer a socotit câţi soldaţi a re mai puţin a rmata noastră din cauză că legea recrutării nu s'a putut vota, şi a ajuns la însemnatul număr de 106 mii, adecă contingentul de recruţi ar fi 4 3 . 8 8 9 inşi, recruţii honvezilor 12.500, la olaltă 56 389- Dar mai lipsesc şi reserviştii de întregire (Ersatzreservisten) căci se asentează deoda tă cu recruţii . D e aceştia sunt 5 0 0 0 0 inşi, deci la oaltă cu ceialalţi dau suma de 106 3 8 9 de soldaţi.

Curs de limba română pen­tru oficianţi Străini. Alexandru Joa-novich, viceşpanul comitatului Timiş, a luat hotărârea să deschidă în Timişoara un curs de limba română pentru ofi­cianţii comitatensi, cari nu ştiu româ­neşte . Cursul s'a şi d"s :his şi iau par te la el v r e o 4 0 oficianţi. Profesor este dl Al. M h u ţ ă .

* In valurile Murăşului. O groaz­

nică nefericire s'a întâmplat deunăzi în hotarul comunei Căpâlnaş din comita­tul nostru. Mai mulţi oameni spărgiau ghiaţă pe Murâş. ca să o ducă la o fabrică de bere. Deodată o tablă mare d e ghiaţă s'a rupt fără de veste şi pa­t ru muncitori români au căzut în Mu­râş şi s'au înecat. Numele celor 4 mun­citori, cari şi-au aflat mor tea în valuri,

sun t : Hie Brancu, Pavel Pomnoc, Ioan P omuţ şi Avram Popescu. Cadavrele lor au dispărut în valuri.

* Nou institut românesc de cre­

dit. In Ceica să înfiinţează o bancă sub firma »Ceicana« cu capital social de 100 0 0 0 cor. Noua bancă îşi începe activitatea la 1 Mai 1906.

* Groaznică nefericire în bise­

rică. Ip. ziua de »Intimpinarea Domnu-lui« (stretenia) la romano catolici, s'a în­tâmplat în biserica Altlerchenfeld din Viena o groaznică catastrofă. Erau a-dunaţi căt ră seară în biserică vre-o 2 0 0 0 persoane, mai ales copii şi femei, cari veniseră să asculte predica preotu­lui Meszman. Predica era terminată, mai rămânea ca preotul să dea bine­cuvântarea . Deoda tă o fată, cuprinsă de epilepsie, a început să sbiere de du­rere şi frică şi a căzut la pămân t . Un om din apropiere, neştiind ce s'a în­tâmplat , a s t r iga t : »Foc, foc!«. Mulţi­mea înspăimântată. Ea tă jalnica u rmare a înfiorătoarei spaime : Un copil a ră­mas mort cu capul spart, doi copii au fost răniţi aşa de grav, încât să află pe pragul morţii ear numărul celor răniţi mai uşor e de peste 40. Predicatorul Meszman şi a rJ3t toa tă t ruda să liniş­tească mulţimea, r d a r în zadar.

*

Rassa germană numără în toată lumea după p s ta | îs t i rà mai nouă peste 9 4 de Milioane de suflete Iar cu aceia cari să ţin de germani, cum sunt d. e. jidovii din Austria şi germania, numă­rul să urcă la 100 de milioane.

* Cu balonul la polul nordic.

Poa te îşi mai aduc aminte cetitorii de încercarea îndrăzneaţă a lui Andrée de a ajunge cu ajutorul balonului la polul nordic, unde încă n'a ajuns pui de om. A n d r e e a plătit cu viaţa încercarea lui, căci au t recut de atunci 10 ani şi ni­mic nu sa mai auzit de urma lui. Acum din nou vreau nişte americani să facă încercarea aceasta. Balonul care are să servească expediţ ia cea noauà s'a co­manda t la Paris, şi construirea lui să face sub supraveghierea aeronatului Santos Dumont . Balonul va lua cu sine pe lângă m'jloacele de trai şi sănii, cîni, motoare etc. Călătoria o va face 5 inşi în luna Iulie anu acesta.

* Ţăran chemat la Inpăratul

la nuntă. împăratul şi împărăteasa Germaniei îşi sărbează, pes te câteva zile, nun ta de argint, adecă ziua în care s'au împlinit 2 5 ani de când s'au cu­nunat , împăratul a chemat la serbare şi pe un ţăran din Kansas (America) S te ­fan Hesse trimiţindu-i bani de d rum ca să poată veni. Pret inia între împăratul Wilhelm şi ţăranul Hesse e veche. Când

ţăranul era soldat, a scăpat din primej­die cu pericolul vieţii sale pe împăra­tul, care atunci era numai prinţ şi c ă ­pitan de companie (Pe împăratul e r a să'l t rântească calul) In semn de m u l -ţămită împăratul 1-a chemat pe ţ ă r an acum 2 5 ani la nuntă, ear acum îl cheamă la nunta de argint. Ţăranul s'a dus bucuros acum 25 ani la nunta î m ­păratului şi acum încă va veni la n u n t a de argint.

* Nu există mijloc mai bun de a-ţt

câştiga sănătatea, ca crucea duplă electro­magnetică R. B. N. 86967 şi sute de oameni îşi mulţumesc recâştigată sănătate şi dorul de­viată dlui Albert Müller în Budapesta V., Va­dász u. 42/G ceea ce dovedeşte şi următoa­rele două scrisori de recunoştinţă.

I. Dlui Albert Müller m Budapesta. De-oare-ce crucea electro-magneticâ R. B. Nr. 86867 mi-a ajutat foarte mult şi cu succes in contra astmei şi a reumatizmului nu p t trece cu vederea să nu-ţi exprim cea mai sinceră multămită şi să recomand acest leac tuturora cu căldură.

Cu stimă: Iovram Kovacevici Dolu Tuzla.

II. Dlui Albett Müller, Bpesta. Fiica mea a purtat crucea electro-magnetică R. B. Nr. 86967 contra bătăi de inimă şi s'a în-sânătoşat, pentru ceea-ce iţi mulţămesc din inimă.

Stimător: Ioan Leidl, Veşeţ.' *

Folosul merelor. Merele s u n t un bun mijloc de a îmbunătăţ i sănă­ta tea omului. Merele nu numai că d a u corpului un nut r iment bun, ci ele s u n t şi o bună doftorie, pent rucă conţin a-cid fosforic mai mult ca ori-care alt fruct.

Mai sănătos este de a mânca m e r e înainte de culcare, de oa rece : 1) au o înrâurire bună asupra creerilor ; 2) uşu­rarea ficatul ; 3) aduce omului un somn uşor şi liniştit; 4) scoate mirosul u râ t al gurei care vine din pricina dinţilor stricaţi; 5) adună acreala de prisos-a s tomacului : 6) linişteşte durerile t rân-j i tor ; 7) ajută la activitatea rinichilor;. 8) împiedecă formarea pietrelor în s to ­m a c ; 9) ajută mistuirea şi 10) e u n bun leac împotriva durerii de gât.

* Este fără păreche crucea duplă-

electro-magnetică R. B. No. 76967 aflată d e dl Mlüler Albert Budapest V.. Vadász-u. 42/G. căci nu numai omoară durerile cele mai mari, ci are iDfluinţa binefăcătoare asupra organiz-mului pentru că împedecă ori ce boală în în­ceputul ei. Intre altele e leac bun contra slă­biciunii şi a tremurului după cum dovedeşte acesta Iosif Werner din Nasic în Slavonia într'o scrisoare adresata dlui Müller Albert.

A apărui nuvela » Năvăliri Barbare« d e Lucian Bolcaş în inst. tipografic şi de edi­tură » Luceafărul* Budapesta. Să poate pro­cura delà autor cu preţul de 1 cor. şi porto-10 bani din Budapesta VII. Izabella tér nr. 3-

*

Nr. 5 B U N U L E C O N O M Pag. 7

Banca naţională a României. Bilanţul general încheiat la 3 1 Decem­vrie 1905 ara tă următoarea cercula ţ iune: Act iv — Pasiv 430 ,668 .512 Lei 7 3 B. Capi ta lu l social 12.000 0 0 0 Lei . Fondu l -de réserva 21 ,034.186.80 Lei. Fondu l <le amort izare 3 , 1 0 5 . 0 4 4 0 6 Lei. Bilete •emise d e bancă 273 ,901 .520 Lei. Bonuri d e casă 4 . 5 0 0 . 7 7 3 8 9 Lei. Rescomptul s em. viitor 174.950.79 Depozite de re­t r a s 81 ,040 .490 Lei. Comptur i curente 3 4 , 9 1 1 . 5 4 7 . 7 9 Lei. Contul profit şi per­d e r e încheiat la 3 1 Decemvrie 1905 -arată o cerculaţiune de 6,072.174.08 L e i . Dividend integral Lei 128 9 0 de ac ţ iune , semnat d e : p. Guverna to r : A n t o n Carp. Director-delegat la serv. •comptăbilităţii : Th. Stefanescu.

Tergnrile din Ungaria, Transilvania şi Banat.

Delà 29 Ian. până la 4. Febr. v. 1906.

Dum. Luni

Marţi Mere.

Joi Viner

Sâmb

30. Srgedin (2 zile ÎDainte târg de porci). Simand.

1. Aţei. Ctanadul maghiar. J bău. Mocrin. Sân-Mărtinul-Homorodu-lui. Soborşin. Soporul de jos

2. Haţeg. 3 Aita mare. Beiuş (până în 4-lea).

Boroşneul mare. Chibed. 4. Covasna. Tusnád. Teiuş (până în

7-lea).

Dumineca fiului rătăcit, Ev. 17, delà Luca c, 15. gl, 1, a înv. 1.

Dum 29 M. Ignatie 11 Eufrosma Luni 30 (fj SS. V. Gr. 1 12 Eulalia Marţi 31 Chir şi Ioan 13 Catarina Mere. 1 S. Muc. Trifon 14 Velentin Joi 2 Jntimp. Dom. 15 Faust Vineri 3 S. şi drept. Sim. 16 Iuliana Sâmb. 4 Părintele Izidor 17 Constanţa

Redactor resp. ADRIAN CRISTEA

Numai într'o casă, în care copii sunt sănătoşi şi viguroşi, dom-tieşte fericire şi mulţămire. Unul dintre cele triai bune mijloace pentru a avea copii sănă­toşi este emuiziunea h.i Scott, o emulziune din cea mai bună unsoare de peşte medici­nală din Norvegia mestecată cu hipofosfiţi de var şi nátron. Unde să foloseşte emulziunea Iui Scott, acolo nu să află copii debili ori bolnăvicioşi şi în creştere înapoiaţi.

Toţi copii o iau bucuros, căci emulziu­nea lui Scott e dulce şi plăcută şi e mistui-bi'lă şi pentrustomai hui celui mai debil copil.

Pentru veritabila EMULS1UNE a lui SCOTT garantează semnul adaus aici; »un pescar ducând pe spate o ştiucă mare.»

Se capătă în toate farmaciile. Cu pro\ o are la această foaie, trimi­

ţând înainte 75 fii. în maree postale serveşte cu sticlă de model

Dr. BUDAI EMIL 3—10 » Városi gyógyszertára*

BUDAPETT, IV., Vá-zi-utcza 34/50. o sticlă veritabilă costă 2 K. S0 fil.

Cine nu vrea s'o ia în seamă păcătueşte contra sănătăţii proprii!

CaramellÉ Ini Kaiser ? cu marca de scutire „3 brazi",

Isunt încercate şi recomandate de toatei lautorităţile medicale ca mijloc contrai Itusei, răguşelei, catarrhului, fleg-1 1 mei şi a catarrhului cronic de

grumazi. ІДЧ1? atestate dovedesc că împlinesc |

ceea ce promit. [Pachetul de 20 şi 40 bani să căpăta l a |

farmacia J6SEF GRAFFIU5 în Orăştie.

Nr. 14.

Publicare de licitaţiune. Pentru edificarua şcoalei gr.-or. ro­

mâne din Orăşt ioara de sus se va ţinea licitaţiune minuendă în Orăşt ioara-de-sus la 5 /18 Martie 1906 la oarele 2 p . m. în edificiul şcoalei.

Condiţiunile, planul şi preliminarul d e spese să pot vedea ori-când la ofi­ciul parochial.

Din şedinţa comitetului parochial, ţ inută la 22 Ianuarie 1006.

Ioan Romoşan Ioan Baciu paroch. no -ar.

Nr. 110 I 906. vidi: Vasile Domşa

protopresbiter.

АЬТОІ Ы чЩ& 4 ţ ? i « feefir^ş&feîîi

precum şi capeţi (surcei) şi rădăcini de viţa de vie europeană şi americană,

sä poate căpăta numai la

Prima şcoaiă t rans i lvană de v i ţă de m din Mediaş (Medgyes)

a lui

M i h a i l A m b r o s i , proprietar de vii şi presidiul comisiei de

vierit al societăţii agricole săseşti din Transilvania.

шштшшшшшшшшшшшшшшшмшшшшшшшшшт

„MINERVA" în Orăştie, Fondată în anul 1888.

i i i

il'P weg,.

шШш

тшмшш шшшШш шшшшш. тммтш

S T "

Circulare = Bil. de visita Invitări = Bilanţuri = Actii = =

Cap. de epis1". Placate = Ord. de dans Adresa Compturi = Note = Preţ Curent. Anunţuri = Registre =^~--Imprimate- -Couverte ^— Bilete de cun. Etc. etc. etc.

5J

е provăzută cu cele mai bune mijloace technice şi fiind bine asor ta tă cu to t felul de caractere de litere din cele mai mo­derne, e pusă în poziţiune de a putea executa ori-ce comande prompt , cu cea mai mare acura te ţa şi cu preţuri ieftine. To toda tă să îngrijeşte ca acelea să fie es­tetic lucrate, după cele mai nouă modele.

Până de prezent să bucura d e spri-ginul celor mai îndepăr ta te oraşe. Dovadă aceasta despre prompt i tudinea şi acura te ţa cu care efectueşte ori-ce lucrare.

Ca prima tipografie românească în acest mare comitat, să roagă de binevoi­torul sprigin al institutelor româneşt i şi al privaţilor.

Tot aci să tipăreşte: Comandele „BUNUL ECONOM'' din afară să revistă ptru agricultură

industrie şi comerciu. efectuesc repede!

űmmmwm

ШШШШШШШШШШІ

Pa? . 8 B U N U L E C O N O M Nr. 5.

THE MUTUAL S o c i e t a t e p e n t r u a s i g u r ă r i d e v i a ţ ă în N e w - Y o r k .

Averea institutului la 31 Decemvrie 1904 a fost

2.284.862.000 franci. Contractele delà »The Mutual« sunt neataçabile după doi ani delà datul subscrierii. După un an de- valabilitate së plăteşte suma asigurată şi în cas când moartea a pro­venit din sinucidere sau duel. Contractele delà Mutual sunt libere de ori-ce restricţiuni atât cu privire la locuinţă şi căletorii cât şi cu privire la împlinirea datorinţei mi­litare în cas de rësbel pe uscat şi pe apa. Afară de aceasta acei indivizi cari sunr în armata comună ces. şi reg., la marină, precum şi reservişti delà armata teritorială (honvéd) şi glotaşii in cas de mobilizare şi rësbel sunt asiguraţi cu valoarea deplină a sumei asigurate din

B contract fără cea mai mică detragere şi fără de a se plăti pentru acest favor vre-o taxă deosebită.

L A g e n t u r a p r i n c i p a l ă în U n g a r i a :

Budapesta, VI., Andrássy-ut 2 0 .

Totfelul de îndrumări şi desluşiri së dau cu plă­

cere şi la administraţia acestei foi. з і _ 5 2

P a t e n t Nu e crucea lui Volta.

N r . 8 6 9 6 7 . Nu

vindecă şi înviorează Deosebită a ten ţ iune

rării, că acest apa ra t

de 2 0

e mijloc secret

(190)

pe lângă garanţie e a se da împreju-

vindecă boale vechi

de ani. 97-Aparatul acesta vindecă şi foloseşte contra durerilor de cap şi dinţi, migrene, neuralgie, impedecarea circulaţiunii sâi.gelui, anemie, ameţeli, ţiuituri de ureche, bă­taie de inimă, sgârciuri de inimă, asma, auzul greu, sgărciuri de stomac, lipsa poftei de mâncare, rlceală la mâni şi la picioare, reuma, podagră, ischias, udul în pat, in­fluenţa insomnie, epilepsia, circulaţia neregulată a sângelui si multor altor boale ciri la tractare normală a medicului se vindecă prin electricitate. In cancelaria mia se află atestate incurse din ţoale părţile lumii, cari preţuesc cu mulţămire inven-ţiunea mea şi ori-cine poate examina aceste atestate. Acel pacient, care în decurs de 45 zile nu se va vindeca i-se retrimite banii. Unde ori-ce încercare s'a canstatat zadarnică, rog a proba aparatul meu. Atrag atenţiunea P. T. public asupra faptului, Că aparatul meu nu e permis si se соті/unde cu aparatul > Voltat deoare-ce „Ciasul-Volta" atât în Germania cât şi în Austro-Ungaria a fost oficios oprit fiind nefolositor, pe când aparatul meu e in genere cunoscut, apreţiat şi cercetat. Deja eftinătatea crucei mele electromagnetice o recomandă îndeosebi Preţul aparatului mare e 6 cor.

folosibil la morburi cari nu sunt mai vechi de 15 ani.

Preţui aparatului mic e 4 cor. folosibil la copii şi femei de

constituţie foarte slabă. Expediţie din centru şi locul de vênzare pentru ţeară şi streinâtate e:

MÜLLER ALBERT, Budapesta , F- ^ А £ £ с ^

Maşini de Alexanderwerk pentru tocat carne.

Forma Q, R

M ă r i m e a : Q R R R S S S U U U T cuţitul pe roata de învârtit im Acsţându-i-se o pâlnie ce costă 40 fii. s e , , , , , , > л ^о, , M poate folosi fiecare din acestea maşini şi la

t a i e p e m m u t a : V, V2 V . 1 * l 1 / . I е / . k g r . (umplut de câmati. Masini de tot micuţe pentru P r e ţ u l : K . 110, 4-90, 650, 780. 750,1120, И60, 25—. (15tocat carne »COLIBRI« costau 2 cor. 50 filerb

Carol F. Jickeli, Sibiiu (Nagyszeben)

cu preturi moderate să primesc la adm. 'revistei „BUNUL ECONOM"

Propnetar-tditor: VASILE DOMŞA. Tip. Institutului tiporafic „Minerva" in Otăştie