A N U L V I M O . 2 0 ç 25 FEBRUARIE 1 9

A doua expoziţie de vederi din ţar , orga­nizată de Subsecretariatul de Stat a' Presei

. . Noapteu în Delta Dunării.

In sula. „Ileana", s’a deschis de la 10 Februarie până la sfârşitul lunii,o expoziţie de turism: o imagine a pitorescului românesc, adunată din toate colţurile ţării, sub îngrijirea d-lui Al. Bădăuţă, organizatorul pri­mei expoziţii „România în Fotogra­fii”, deschisă anul trecut în localul Fundaţiei „Carol 1", şi a celei dela Camera Deputaţilor, cu prilejul Con­ferinţei Uniunii Interparlamentare.

Expoziţia înfăţişează unul dintre cele mai complete peisagii ale frumu­seţilor naturale autohtone: munţi, văi, ape, mare şi tot ceeace spiritul crea­tor românesc i-a adăogat caracteristic: dela casa ţărănească, cu porţi svelte şi cizelate, până la învoaltele biserici de lemn din Bihor şi Maramureş.

in iăun lru l acestui cadru, de o mare valoare documentară şi turistică, ti­purile se desfac armonic. Nu lipsesc nici costumele grele de înflorituri ale Oltului, nici acele din Făgăraş, Buco­vina, Munţii Apuseni sau Banat. Nici vechile cetăţi din Ardeal sau depe Nistru; ori bisericile bucovinene şi din Oltenia.

Totul prezintat cu o susţinută îngri­jire tehnică, care face din cele două sute tablouri ale expoziţiei tot atâtea prile juri de popas şi vis.

In Bucegi.Câmpia Bra-

nului.

Recife la malul Mării Negre.

> 1

- ; j p i * , &£m J a y t yg a . < tm

Maestrul Alex. Leon i arm lungo J e foe'tu a fost lansat la bainI

nostru.

1 A m mm *W mL M S s

Balul„RealităţiiIlustrate“

Sumbută 13 Februarie I93'J a avut loc in saloanele ,,Hoxu" din slr. Lipscani 5.'}, marele bal anual al „Healităfii Ilustrate". Publicul a subliniat încă oilală.— prin tr’o participare enor­mă, — marea simpatie de carc si bucură in rândurile lui.

S'a petrecut admirabil, 1n- tr’o atmosferă camaraderească, iar programul artistic a [ost la înălţime.

In fotografiile noastre, pre­zentăm câteva aspecte dela bal.

Comicii Groner şi Va- silache.

I). Hlfu l a r n ti. tllrigen- lul orchestrei celor ..13 .4 rgentinian Del tills".

D-ra Hrela Popp•

Şase din candidatele la titlul de „Aliss România

1932"._____________

ANUL LITERAR1 9 3 2 d e b u te a z ă cu

f jl

• <V wK*m î i

roman de

GALA GALACTION240 P A G IN I - L E I 50

25 Februarie 1932 REALITATEA ILUSTRATA

personagiu, doi membrii ai fam iliei râd, foarte bine dispuşi, chiar in urma îndureratei văduve.

lată însă că la concursul dc patinaj al ,,Realităţii Ilustrate , re­porterul nostru a fixat pe placa fotografică o contravenţie in rnassă, care insă suntem siguri că nu va fi sancţionată ntci ind i­vidual, nici In bloc.

Anume: avizul casei grădinilor prevede câte o pedeapsă de 5O lei pentru fiecare ins, care va staţiona pe pod. l)ar după cum se vede din clişeu! de mai ¡os, ameninţarea nu inspiră nici o teama curioşilor, cari privesc cu cea mai mare atenţiune, desfăşurarea concursului nostru.

Sau ar mai fi o explicaţie: publicul riscă orice sancţiuni, pen­tru a-şi manifesta cu fiecare prilej, simpatia pentru ,,Realitatea Ilustrată"..

Cu ocazia solemnităţilor, re­porterii fotografi au cele mai bune ocaziuni de a surprinde situaţii interesante, pe care le fixează pe plăcile fotografice.

Adeseaori am prim it foto­grafii , in care un orator vor­beşte cu gesturi mari, iar in i- mediata lu i apropiere, câte un intim maschează căscatul, semn de mare, mare plictiseală.

Sau alt clişeu, în care la în ­mormântarea unui fost ilustru

Clişeul de mai jos reprezintă pe cel mai mic aviator român, fiul pilotului Manolescu din aviaţia civilă.

Mititeul sboară zilnic in compania şi sub supravegherea ta­tălui său.

Sus: Fotografia noastră prezintă un grup de participanţi la balul „Asociaţiei licenţiaţilor”, care a avut loc de c u r â n d .

D. Ion Sân Georgiu conferen­ţiar, autor dramatic şi poet, al cărui ultim volum de versuri ine­dite „Arcul lui Cupidon” , înregi­strează un mare succes de criti­că şi librărie.

Dacă doriţi o lectură

pasionantă, delicioasă

procuraţi - vă frumo­

sul roman apărut în

^ m i m i b l u e t t eFLO AREA GRADINEI MELEal marelui scriitor italian GUIDO DA VERONA

fraţi. In fotolii adânci, la ceai, vorbiam <)< contrabandele gangste­rilor bihoreni.

Un gazetar se povesti o contrabandă faimoasă, p e ca re o u r m ă ­

rise odată cu investigaţiile autorităţilor.Se înfiinţase taxa pe spirturi de anum ită e x t r a c ţ iu n c . (spirtul s

scoate din cereale, fructe, lem n); aceasta, făcu c a s p i r t u l p r o v e n ii din reziduri de fructe să fie mai eftin de p r o c u r a t de aiurea. Ş atunci, mai mulţi contrabandişti se g ân d ir i s i i n t r o d u c ă p r i n fra dă, în România, mari cantităţi de acest alcool.

Ei au pândit momentul când un tren, format d in c is t e r n e , duc petrolul românesc peste graniţă, pe teritoriul u n g a r si a u < o n s * f | ‘ că garnitura s’a oprit intr’o mică staţie, pentruca c i s t c r n e l e sa , golite. In aceea staţie, au îndreptat vagoanele cu s p ir t d e P°rt cale, pe care le aveau dinainte pregătite.

In fine, corupând personalul şi prin manevre foarte dibace, reuşit ea, în cisternele goale ce urmau să se inapoeze in R om an i să încarce spirtul lor.

După cum vedem, o contrabandă in stil vast: un tren intif.— trucat.

Câte trenuri de acestea, vor fi trecut in România, până < prins de veste!

Alteori s au găsit în unele cisterne de anumită formă, introdu**? sticle cu alcool, aranjate in pae, ca să 1111 se spargă, atunci 1,11

alcoolul fin, nu trebuia să ia mirosul de titeiu al c isternei. ..Alt produs de intensă contrabandă sunt' ouăle. C o n traband iş»“

au inventat şi pentru ouă, sute de mijloace ingenioase pentru a trece peste graniţă în mod clandestin. D intre accste.i un m od Pre . ferat de contrabandişti, era următorul:

Se lua o ladă, aşezându-se pe fundul ei două straturi de mere

il de lemn?.,

VI. K

una de Ope-

11. adus deU* i J\t\

1t.1t de con-

WIIANIA

vecine, ce se parte. Câţiva

l'XCT vamal de intens trafic, Episcopia Biho­rului era odinioară şi un punct de mari contra­bande. Acum, staţiunea aceasta de cale ferată, nu se deosebeşte întru nimic, de acele gări pustii, de pe lin iile secundare, plantate în m ij­locul câmpului, fără nici o legătură cu satele află la dracu’n praznic'. Satul Episcopia e de- colonişti au construit lângă gară, sumar. Nici

o mişcare insă....Acum, criza e atât de mare, încât e criză până şi de... con­

trabande. In tr ’adevăr, contrabanda se leagă firesc de activitatea comercială.Sunt prin împrejurim i specialişti, pe cari negustorii îi angajau să le treacă diferite mărfuri, prin contrabandă.Acum însă n ic i contrabanda nu mai rentează !....

Lângă casa de schimb închisă, cu ghişeurile bătute în cue, stă de multă vreme, sprijin it de perete, un picior de lemn, găunos pe dinăuntru. In ca­vitatea acestui picior artificial, au fost poate ascunse m ici obiecte de contra­bandă. Ologii cu picior de lemn, trec în special stupefiante. Cocaina e as-

Dreapta: „Opreşte!!” formula cea mai frecventă pe frontieră.

Jos: Grănicerul român in faţa ghe­retei, la bariera (lela „Vama Cucului''.

18 Februarie 1932 REALITATEA ILUSTRATA

de închisoare, şi e introdus in birourile vămii, unde e poftit sâ se desbrace.

Că har, că măr, doctorul trebui să se dt-sbrace... !>i apăru, nu în costumul lui Adam, ci In trusoul unei Eve moderne: ciorapi lungi 'de mătase lucioasă, culo|i, centură...

Contrabandistul işi pusese nu o pereche de ciorapi, ci patru.l)e asemeni, purta patru culo|i unii peste alţii, şi trei centuri fe- minine, maiouri, una peste alta, ceeace îi făcea talia atât de ri­gidă. Alte perechi de ciorapi, culoţi şi centuri, s'au găsit ascunse în bagaje.

Cazul acesta ne aminteşte de întâmplarea destul de nostimă a unui senator, care, acum vre-o doi ani, a fost prins la vamă cu

şase culo|i de mătase pc el. Devenise aşa de... pântecos ¡urât vameşii au bănuit în ­dată, că ascunde ceva sub haine.

FEMEIA CARE NEAGĂ...

La Oradea, auzisem că tocmai se instruia acolo un caz interesant de contra­bandă, al unei femei, anume Heller. Am cerut deci amă­nunte la Vama dela Epis­copia.

De mai multe ori până a- cum, a intrat şi a eşit din (ară, prin punctul Episco­pia, femeea Heller.

Persoanele care trec gra­niţa de mai multe ori, sunt totdeauna suspectate de va­meşi.

Intr’un vagon de clasa IlI-a, ghemuită în tr’un colţ, se afla această fernee, în trenul ce venia dinspre Bu­dapesta. Vameşul se urcă în vagon, şi, deşi pasagera era legată la un ochiu, totuş el recunoscu în ea, pe femeea

St, : Automobilul reporteri­lor noştri, in faţa pichetu­lui de grăniceri dela „Va­ma Cucului”, lângă Epis­

copia Hihorului.

plătim ), e că jumătate din această sumă sunt diferitele taxe pe care negustorul importator le suportă.

iMijloacele de a introduce mătase şi în special ciorapi de mă­tase, în ţară, sunt mai mult... corporale.

In tr’adevăr...

D. DOCTOR POARTĂ CIORAPI DE DAMĂ!...

D in cauza îndelungii lor experienţe, vameşii au simţurile foarte ascuţite. De câte ori un tren intră în ţară, se face revizia baga­jelor pasagerilor. Din ochi, vameşul ştie dacă pasagerul ascundeceva sau nu.

De multe ori, vameşul închide ochii de bună voe, când e vorba de un mic cadou fără valoare adus pentru femeea ce ţi-e dragă.

Un şal dela Veneţia, sau o pereche de ciorapi de mătase dela Paris, Chiar când sunt aduşi ipentru soţia ta, trebuesc „decla­raţi” , deşi, este evident, că nu te vei îmbogăţi, chiar dacă ai face negoţ cu cantităţi atât de reduse de marfă.

Dură, absurdă, — dar aşa e legea.Vameşul, după pipăit, simţ pe care-1 are foarte exercitat, ştie

dacă ai ascuns ceva în căptuşala paltonului, sau în puişorul de i ernă ce l-ai adus cu tine în tren.

D intr’o simplă atingere a genunchilor şi coapselor unui pasa­ger, vameşul ştie dacă acel bărbat poartă ciorapi de damă. A- ceasta e foarte important pentru meseria de vameş. Se pare că nu sunt atât de puţini bărbaţii, cari au capriciul de a trece graniţa, în ciorapi de damă, şi că nu numai la Berlin, ci şi la Episcopia Bihorului se pot găsi tineri, cari poartă sub pantalonii bărbăteşti, trusou de femee.

Dovadă, cazul doctorului X...Doctorul X venia dela Paris, din ţara celor mai fine ,,des-

sou”-uri feminine.La Episcopia Bihorului, vameşul se urcă în vagon.—- N’aveţi nimic de declarat la vamă?—- Nim ic, răspunde doctorul.Vameşul îi cere să deschidă valizele. Doctorul se ridică de pe

canapeaua vagonului, ca să le deschidă. Pasagerul are mişcări ri­gide... Cheia îi scapă jos...

Vameşul ştie că pasagerul care se „fâstâceşte”, ascunde ceva... Atenţia funcţionarului spori.

In acest timp, doctorul X vrea să se aplece, ca să-şi ridice cheia. Dar se congestionează, şi nu se poate apleca.

— Purtaţi corset? îl întrebă vameşul amuzat...— O, nu... Să vedeţi... Am mâncat carn mult...Vameşul îi pipăe talia, coapsele... A înţeles.Pasagerul e invitat să coboare din tren. însoţit de vameş, el

traversează vasta sală de revizie, rece şi lugubră ca un vorbitor

Apoi se puneau ouă în răzătură de lemn, astfel încât lângă pă­reţi, să vină mere. Deasupra, se puneau alte straturi de mere, şi lada era închisă. Se încărcat apoi un vagon cu astfel de lăzi, şi se expedia în Bomânia ca transport de mere, produs taxat puţin, faţă de taxa vamală mare ce se aplică ouălelor.

La vamă, când vameşul deschidea o ladă sau două, da peste straturile de mere, deşi lada conţinea ouă.

Infine, ingeniozitatea contrabandiştilor a găsit de asemeni o mie şi una de mijloace, ca să introducă mătasea în ţară. Se stie că mătasea este foarte scump taxată la vamă, fiind considerată ca material de lux, şi dacă cucoanele plătesc 600 de lei o pereche de ciorapi de mătase (vorba vine că ele plătesc; tot noi, bărbaţii,

Nervii răi deschid calea boalelor de tot felul, sunt cauza lâncezelii şi prăbuşirii. Tabletele Bromural vă calmează ner­vii, vă dau un somn bun şi natural şi vă asigură o bună dispo­ziţie. Ţineţi seama de primele semne ale oboselii şi între­buinţaţi tabletele Bromural câtva timp! Veţi căpăta o nouă putere de muncă şi o nouă plăcere de viaţă. Nici un calmant nu este prescris mai des decât Bromural, care e*tc absolut inofensiv. — De două decenii medicii şi consuma­

torii afirmă: e inofensiv şi are un efect sigur.-Tuburi cu 10 sau 20 tablete se găsesc la farmacii şi droguerii

K N O L L A.-G., L ud w ig sh a fe n /R ln (Germania).

sunt tabletele inofensive de

Bromural.

8 REALITATEA ILUSTRATA 25 Februarie 193%

Heller, care trecuse graniţa de mai multe ori. Femeea părea bol­navă, şi sta cu capul sprijinit de o pernă mică.

Vameşul o întrebă, aşa cum e obiceiul:— Aveţi ceva de declarat?... Mătase, brichete, cărţi de joc?...— Nimic.La revizia boccelelor, nu se găsi nimic. Dar atingând perna, va­

meşul îşi dădu îndată seama, că nu era numai puf în ea! Cu un briceag, voi să descoasă perna. Femeea se rugă, pierdută.

— Nu acolo!Perna era p lină cu ciorapi de mătase!Dată jos din tren şi dusă în biroul vamal ,fu întrebată dacă n^a

mai ascuns şi în altă parte ceva. I s’a explicat, că va fi desbră- cată, şi că dacă minte, va fi supusă unei amenzi foarte mari. Fe­meea negă.

Vameşii, pipăindu-i căptuşala mantilei, găsiră şi acolo ciorapi de mătase.

— Femee, bagă de seamă, spune dacă ai sub haine mătase...— N’am.Fu dată în prim ire fe-

meei care are menirea de-a desbrăca pe contraban­diste.

Or, tot trupul călătoarei era zebrat de ciorapi de mătase: de „soutien” ea cususe vârful a zeci de cio­rapi, ce-i atârnau în jurul trupului ca acele fuste de frunze lungi de palmieri, pe care Ie poartă negre­sele.

Amenda se rid ică Ia 11 m ii Iei, iar Ia Oradea se ju­decă procesul...

30 Kgr. PIETRE DE BRICHETE

Funcţionarii vamali sunt foarte abili, în descoperi­rea contrabandelor. Ei ducci o viaţă foarte grea,

fiind consideraţi ca rurali, cu o salarizare redusă, deşi ar trebui astfel plătiţi încât să nu cadă victime tentaţiilor. Ei reuşesc să fie foarte prezentabili, ci-

Satini români stând de vorbă cu un grănicer un vameş unguri pe teritoriul ungar.

vilizaţi şi să facă o bună impresie, asupra călătorului strein.Dar au multe greutăţi; localul stă să se dărâme pe ei, vântul

bate prin birouri, n ’au ce le trebue. Ca să ia masa, trebue să se ducă tocmai la Oradea! Sătenii din Episcopia vând toate alimen­tele la Oradea...

Oricât de abili ar fi vameşii, multe contrabande ar rămânea nedescoperite, dacă nu ar exista denunţătorii.

Expresul ce venia dela Paris, intrase în ţară şi trecuse de E- piscopia, unde la revizia vamală, nu se descoperise nim ic sus­pect, eu toată vigilenţa severă a vameşilor.

Cluj, Braşov... aproape de Ploeşti, la o staţie secundară, poliţia invadează în tr’un vagon de clasa I, se duce direct la un compar­timent, deschide uşa: compartimentul .gol. Şeful de tren, întrebat unde sunt pasagerii din compartiment, răspunde:

— La vagonul restaurant.Poliţiştii răscolesc bagajele, scot canapelele. După canapele,

găsiră ascunse, 30 kgr. de piatră pentru brichete. Brichetele ne­marcate şi pietrele sunt prohibite, ca şi cărţile de joc.

După aceea, poliţiştii se duseră în vagonul restaurant, cu şeful trenului, care le arătă pe doui pasageri:

— Aceştia sunt domnii din compartiment.Poliţiştii rămaseră trăzniţi: era un subsecretar de stat şi un

deputat! Or, ambii erau cunoscuţi ca oameni cinstiţi...In cele d in urmă, ancheta stabili că, vinovatul făcea parte

chiar din personalul trenului.Deseori personalul trenului face contrabandă, şi ascunde obiec­

tele tocmai în compartimentele unde se află personagii de seamă, fiindcă ştiu că vameşii nu cercetează decât superficial aceste compartimente.

E cert că în cazul de mai sus, poliţia românească primise un denunţ...

PE GRANIŢĂ...

Graniţa nu trece prin Episcopia Bihorului. Aci e numai vama. Trebue să mai mergi încă vre-o câţiva kilometri, dealungul câmpurilor pustii, să laşi în urmă fosta linie Debreţin-Oradea. care acum e părăsită, să traversezi satul Borş şi să ajungi în pra­gul pustei ungare.

Când am făcut noi acest drum, un viscol furios se trezise din depărtările nemărginite ale pustei. Călătorul care s’a aventurat în Februarie prin Ardeal, a luptat cu o vreme infernală, dar a avut în schimb ocazia să asiste la aspecte grandioase ale elementelor naturii, în plina deslănţuire. Se spune că Februarie e luna cea inai capricioasă a anului, Schimbătoare ca o femee. In tot Ar­dealul, în luna aceasta, ninsoarea cea mai bogată, cu fulgi e- normi, alterna brusc cu un soare cald, de primăvară, pentruca îndată vijelii de zăpadă să *se ridice, întunecând zările.

Spre graniţă, viforul a întrecut în sălbătecie, tot ce se poate

imagina. Pe pusta ungară, troenele călătoare, vârtejurile de zj. padă, erau uriaşe. Vântul, neintâln ind nici un obstacol, în calea sa, urla ca în cel mai reuşit film sonor. Omul nu-i putea rezista Era o vijelie îngheţată, monstruoasa.

Viforniţa cumplită ridica mari nămeţi de zăpadă, acoperind cu ei văile şi troenind cantoanele.

Locomotivele trenurilor, cu plugurile in faţă, pareau monştri care înotau, despicând zăpada ca pe nişte valuri.

Auzirăm pe drum de trenuri şi autobuze Înzăpezite, de oameni degeraţi, salvaţi cu săniile trimise din gari, cai i locomotivele mi mai puteau înainta.

Anul trecut, lupii, pe o vreme ca asta, au ucis doi călători..Deodată, în faţa automobilului nostru, pe şosea, se desluşeşte

prin vifor, un obstacol. E o barieră. <• barieră mai mare, mai lungă decât cele de calc ferată, l'n grup de construcţii mici, o gheretă, şi un grănicer in blană şi căciulă, care ne face semn cn mâna ridicată:

— Stop !,, _ ... i. i . Maşina se opreşte.

Suntem pe graniţă.In faţa noastră se Întinde

imensa pustă ungară, Linia aceasta desparte o altă ţa- j ră, şi totuş, rănd coborim d in maşină, viforul tot a- | lăt de sălbatic de ambele părţi ale barierei, ne face | să reflectăm la fictivul a- cestor deman aţiuni, inven­tate de oameni. De ce linia aceasta de «raniţă trece chiar pc aci. şi nu la 2 me­tri mai spre noi sau mai spre unguri? Acelaş pi- tnAnt, aceiaş zăpadă, acelaş câmp.

In jurul maşinoi noastre au apărut grăniceri, poli­ţişti...

— Mergeţi mai departe?— Nu. răspundem. , $ 8

— V'a speriat vremea? Vă Întoarceţi înapoi?

— Nu.Păi atunci? holbeaii

ochii oamenii aceştia curte­nitori. zâmbind miraţi.

— Hămâncm aci!(raniţa.Şi le explicăm ce vrem: să vedem

— Atunci, priviţi-o... Asta c!...O barieră, o căsuţă de vamă, un

pusta fără sfârşit.— Asta e tot?— Tot.Fotograful nostru dă din cap a pagubă...

UN TEN IS T RA C IC

pichet, o gheretă şi pusta,

trasată cu ajutorul unor

drum, ne fac semne civilizaţi şi de pn*- >orturi excelente. O-

Ai lor. sunt

Vizităm linia ce desparte două ţări; pietre, din distanţă în distanţă: borne

Grănicerii unguri dela pichetul... de pes să ne apropiem. Ungurii sunt cât se poate tenoşi. Intre grănicerii noştri şi ci, există fiţerii se vizitează in interes de serviciu, reciproc. .. ■-. foarte bine îmbrăcaţi, totuş adm iră uniformele româneşti. ( două patrule de grăniceri, una români, cealaltă ungară, se Întâl­nesc, — se salută.

După barieră, in Ungaria, un placart mare, anunţă pe şofeuri- „Ţine stânga” ! La ei, e invers ca la noi... Şoseaua, cu cât înain­tează în Ungaria, cu atât este mai bună.

Viforul ne face să ne întoarcem repede... din Ungaria, la P1

chetul românesc. Acest pichet a fost ridicat în 1030. prin coW- borarea prefecturei de Bihor, cu grănicerii, de sub c o m a n d a d-W general M. Florescu.

— Trec mulţi pela vama Cucului?...Vama Cucului se numeşte pe aci, vama nimănui. Cel care ■>

strecoară printre grăniceri, evitând vama r o m â n o - u n g a r ă , spune că „a trecut pela Vama Cucului” .

împotriva acestora, patrule de urăniceri circulă mereu, de lungul graniţei, schimbându-şi însă itinerarul dela o zi b» j " n ‘

Ungurii aveau cândva obiceiul, s i ne „svârh graniţa» Ptoţi indivizii lor indezirabili. Femei, bătrâni, hoţi. cu locul a origină contestat, erau trim işi la noi, de unde erau expedia, înapoi, în Ungaria, pentruca, peste un timp, să ne pomenim ■ ţ’ poi cu ei. Vă închipuiţi ce tragic era acest tenis, m ing i. ul? a J aruncate astfel peste graniţă. O femee, de vre-o cinci ori i " . drumul încoace şi încolo; distrusă de oboseală, plângea bolnav . până ce a dispărut...

S’ar putea spune că există oameni atât de nefericiţi, de rabili, încât nimeni nu-i vor, nici o ţară nu-i primeşte.~

niize"

LA SĂTENII DIN BORŞ

Borş-Satul românesc cel mai apropiat de graniţă, se numeşte Peste graniţă, se află Artandul, sat unguresc, Bedcul, sat pur

mânesc deşi e in Ungaria, şi Cheresteş!

(Continuare in pag. li)-

ÎS Februarie 1932 REALITATEA ILUSTRATA

Cum a fost pregătită şi ce se poate aştepta dela eade GUGLIELMO FERRERO

După 1870, apare în Europa o formidabilă inova­ţie, pe care toate celelalte generaţii precedente o ignoraseră: concurenţa nelimitată a armamentelor. Pentru prima dată în istorie, armatele şi flotele nu încetează a spori în perioadele păcii, de parcă ras- boiul ar fi fost perpetuu. Această teribilă inovaţie îşi are originea în răsboiul dela 1870, dintre Franţa şi Prusia. După pacea dela Frankfurt, Germania te- mându-se de revanşă, a căutat întotdeauna să men­ţină o mică superioritate de forţe asupra Franţei; Franţa la rândul său, a căutat să fie cel puţin egală cu rivala ei şi astfel începu concurenţa care deveni din ce în ce mai acută, şi care sfârşi prin a atrage în acest joc şi pe celelalte puteri. Procesul avea ca­racterul unei avalanşe. Sporirea populaţiei puse un număr tot mai mare de oameni la dispoziţia cercu­rilor de recrutare; sporirea bogăţiilor permise fără multă greutate mărirea bugetelor militare; progre­sele realizate în metalurgie, în mecanică şi chimie, şi invenţia unor noui arme, a silit cartierele gene­

IN mai toate ţările, oamenii obicinuiesc să dea d in umeri, când se vorbeşte despre dezarmare

şi de conferinţa în care urmează să fie desbătută această problemă. De când s’a născut omenirea, po­poarele şi statele n’au făcut altceva decât să se înar­meze. Credeţi într’adevăr că lumea şi-a schimbat nă­ravul şi că tigrul sângeros de mai ’nainte a devenit d intr’odată miel?

Acest raţionament se bazează pe o eroare istorică, ce trebue lămurită, dacă vrem să înţelegem ce se va întâmpla la Geneva. Cert e că pretutindeni, dea- lungul^ secolelor, popoarele şi statele s’au înarmat şi nu încape îndoială că vor continua s’o facă. Dar nu s’au înarmat întotdeauna, în aeeeaş măsură. Dela începutul istoriei până la 1870, urmau în privinţa armamentelor o normă constantă: le reduceau la m i­nimum posibil, în timp de pace, şi le sporiau nu­mai în caz de răsboi. Acesta era procedeul repu- blicei şi al imperiului roman, al tuturor statelor din secolul al 17-lea şi al 18-lea, inclusiv cele mai răs- boinice, cum erau Franţa şi Prusia, şi însfârşit al tuturor statelor europene, dintre 1815 şi 1870. Ar­mamentele nu erau sporite decât în timp de răsboi; odată cu sfârşirea acestuia, erau repede reduse şi în timp de pace, menţinute la cel mai scăzut nivel po­sibil.

ÎNCEPE ÎNTRECEREA IN ARMAMENT

Jos: O demonstraţie a şomeurilor americani, pe străzile oraşului San Francisco.

rale să-şi reînoiască armamentele din zece in zece ani, sporindu-lc >i p.-rfi <• ţionându-le totodată. Astfel s’a făcut că armatele au sporit din an în an, îm­preună cu bugetele militare.

CÂND ARMAMENTUL DEFENSIV DEVINE OFENSIV

Rezultatul acestei politici a fost răsboiul mondial, cauze multiple, dar principala deter­minantă a fost concurenţa armamen­telor, care deveni atât de intensă in Europa după 1870. Pentru a justifica enormele sacrificii pe care aceste ar­mate în constantă creştere le impu­neau poporului, cetăţenii trebuiau convinşi că se găsiau sub ameninţarea unui temut inamic şi astfel Italia se temea de Franţa, Franţa de Germa­nia iar Italia, Germania şi Franţa se

Acest răsboiu a avut

Dreapta: Doamna T. Matsudaira, de­legata femeilor japoneze, la conferinţa desarmării.

Jos: d. N. Titulescu, delegatul nos­tru, care a sosit în Bucureşti, eşind cu d. C. Argetoianu, ministrul finan­ţelor.

.Io ': Deschiderea conferinţei desarmării la tieneva. sul> preşedinţia d-lui Henderson.

temeau de Rusia, Rusia de Germania şi Austria, iar Austria de Rusia şi Italia. Propaganda naţională şi imperialistă, care a intoxicat Europa între 1890 şi 1914, a avut un singur scop: să justifice neîncetata sporire a arma­mentelor şi cheltuelile tot mai mari ce rezultau din această politică. Dar două popoare nu pot continua la in fin it să se creadă ameninţate, şi să se înarmeze, răm ânând totuş în defensivă. In mod inevitabil se vor repezi unul la altul acuzându-se reciproc de agresiune. Defensiva e o situaţie extrem de incomodă, ce nu poate dura la in fin it.

Şi astfel, Franţa, Germania, Anglia, Rusia şi Austria sfârşiră în 1914. prin a se ataca, în groaznica ciocnire a răsboiului mondial, trăgând după ele numeroase alte popoare la început neutre: Turcia, Italia, Bulgaria, Ro­mânia, Portugalia, Grecia şi Statele-Unite. Era atât de evident că nelimitata competiţiune a armamentelor fusese una din principalele cauze ale răs­boiulu i mondial, încât la sfârşitul răsboiului, întreaga lume era de acord asupra acestui punct. Pentru a preveni repetarea cataclismului, era nevoie să se previe reluarea acestei întreceri.

„Spre a se face posibilă iniţierea unei lim itări generale a înarmărilor. Germania se obligă să observe cu -strîcteţă următoarele clauze militare, na­vale şi aeriene...” sipune introducerea capitolului al V-lea din Tratatul dela Versailles. Tot astfel Convenţia L ig ii Naţiunilor, după ce a constituit şi a organizat Liga, în primele şapte articole, afirmă în paragraful 8 că toţi m embrii Ligei trebue să-şi reducă armamentele la un m inimum compatibil cu siguranţa lor naţională şi cu satisfacerea obligaţiunilor lor internaţionale.

Aceste texte sunt clare; victorioşii înţelegeau că dezarmarea era datoria principală a tuturor beligeranţilor — învingători sau învinşi — şi cu ex­cepţia Statelor-Unite, au acceptat în două rânduri obligaţiunea, odată im ­punând dezarmarea celor învinşi şi apoi semnând Convenţia. In acelaş timp, defin iră în cele două texte, ceeace înţelegeau prin dezarmare un termen cam generic, care prin largheţa sa poate da loc la multe interpre­tări greşite. Nu e vorba de-a dezarma-literalmente lumea. Pentru orice even­tualitate, statele vor avea întotdeauna nevoie de-o forţă armată. Iată ce se înţelege în special prin dezarmare: în primul rând, reducerea cheltuelilor m i­

lita re şi în consecinţă a forţelor militare, la un nivel rezonabil; in al doilea rând, stabilirea acestui nivel, în aşa fel încât acele cheltueli şi forţe armate să nu sporească în timp de pace, printr’o morbidă rivalitate, făcând astfel in cele din urmă inevitabil răsboiul. Intr’un cuvânt, să se readucă lumea în ¡ituaţia ce a predominat, până în 1870.

Să dezarmeze: acesta era angajamentul pe care şi-l luară victorioşii şi în ­vinşii, cu excepţia Statelor-Unite, semnând tratatele de pace. Aceasta e cea nai importantă însărcinare din câte şi-a asumat Liga Naţiunilor. Se va ţi- îea acest angajament? Se va realiza oare acest deziderat, la conferinţa di- tarmării, ce se întruneşte acum, după 12 ani? In ce mod va fi atacată pro­blema dezarmării la Geneva? Ce dificultăţi se vor ridica şi care sunt şan­sele de succes pe care putem conta?

Spre a putea răspunde la aceste chestiuni, trebue să avem mai întâiu o dee exactă asupra celor ce s’au petrecut în cursul celor 12 ani, ce s’au scurs lela încheerea tratatelor de pace.

N’AM IMVAŢAT NIMIC D IN LECŢIILE RĂSBOIULIT

S'a lucrat pentru deztirmare, în cursul acestor 12 ani; ar fi nedrept să n’o ecunoaştem. Statele-Unite, deşi n ’au semnat tratatul delà Versailles, şi nu i-au luat angajamentul de-a dezarma, au convocat două conferinţe pentru imitarea armamentelor navale — cea dela Washington, în 1922 şi’ cea dela ^ondra în 1928. La rândul său, Liga Naţiunilor, n’a s tat nici ea degeaba. ^ format o comisiune preparatoare, care — ajutată de “m ici subcomitete

funcţionat la Geneva din 1920 până în 1930. S’au desfăşurat o succesiune le în trun iri, discuţii, rapoarte şi propuneri. Statele au elaborat onvenţiuni pentru dezarmarea generală — prima în 927 şi o a doua în 1929. In 1930, întreaga activitate comisiunei îşi găseşte expresia în finala încercare

le-a afla un mijloc de dezarmare.In toate ţările, cu rare excepţii, cheltuelile militare

u mers mai mult sau mai puţin sporind, din 1920 >ână în 1929— 30, atingând conform unei investiga- ii făcute de „Carnegie Peace Foundation”, în cifre otunde suma de 4.200.000.000 de dolari (circa 700 niliarde lei). Ţările mari ale Europei — Anglia,'ranţa, Italia — precum şi Statele-Unite, cheltuesc istăzi pentru armatele şi flotele lor, sume cu mult nai mari decât înainte de 1914. Unele şi-au dublat hiar armamentele.Dar cel mai caracteristic caz e al Germaniei, care fost dezarmată prin tratatul delà Versailles.Iată acum cifrele bugetului destinat apărării sale

aţionale :

1924— 192 5 46-1925— 192 6 62!

1926— 192 / 6511927— 1928 71'1928 -1929 ...................... 71!

Pentru o ţară dezarmată nu e râu. Inchipmţivs ţările nedezarmate!

SARAC1A SE REVOLTA ÎMPOTRIVA < MI I TI

Mai e oare de mirare, după tonlr cele .< .im , mentelor luate de către puteri, prin semnare.i tr crările comisiunei de dezarmare, organizate <!« lente şi dificile? Obstacolele invizibile cr irHiui.u Faptul c i Liga Naţiunilor a fost nevoită »A st-.i.t pentru a elabora o convenţie asupra dezarmării rinţă a Dezarmării, ar fi trebuii si» fir prunul la 12 ani, după Încheerea tratatelor. se datoreţt oculte a tuturor intereselor ţi pasiunilor, care cut lumea să se supralnarmeze. Problem» dezarm că s’au făcut de toate părţile eforturi, pentru cj de rezolvat.

Mai mult. Conferinţa dezarmării nu »'ar fi Ini s’ar fi ivit teribila criză rconomtcâ. rr devaitc Geneva sărăcia lum ii revoltăndu-se împotriva ti flotelor. Guvernele an simţii luate • r monstru«.\ j de mai mult de ţapte sute miliarde pentru rumpâ toate statele au scos răsboiul din perspectivă. ■ âr află In pragul falimentului, ţi toate popoarele l ’e întreaga suprafaţă a pâinănlu'm . se simt« |||| nu e momentul să se provoace o reariiune »tal porului, împotriva unui nonsens «tăt de monstru

Criza economică mondială, mai mult de< ăl sailles, sau textul convenţiei, e profunda ra|luni dela Geneva. K deasemrni ţi speranţa %a rr.i mu

Fictiva prosperitate, care a orbit lumea, iined aliat puternic pentru forţele ornlle. .r -,r ..pun ! Guvernele erau atunci convinse ră ar putea rbe rele priviau cu indiferenţă aceste enofUM chelt suporta cu uşurinţă. Astăzi, situaţia r Inversată (ele sociale, ce ne împing către sporire de mari ar fi dificultăţile I n l m u e ,.lr .|r ,.r a mai tuturor statelor e prea disperată. Dacă a parte la aceastfi conferinţă nu vor ajuiljtv la im despărţi lntr'o stare de ostilitate agravantă. v.»r

Două sunt şcoalele ce tratea/.ă tema dezarmă­rii. Una din ele e re­prezentată de Senor Sal vador de Madariaga, fost preşedinte al sec- ţiunei de desarmure de la Geneva, acum amba­sador spaniol la Wa­shington. Această şcoa­lă afirmă că lumea nu va putea desarma, până când nu se va fl orga­nizat n comunitate mon dială. bazându-se pe o ligă universală a na­ţiunilor, cu puterea de-a examina toate problemele şi de-a judeca toate diferendele ce se pot ivi, încursul normal ţionale.

Cea l a l t ă şc< de Jac(|ues I rist france*,In Ministerul al Franţei. A< că desarmare

al vieţii interna-

ală e reprezentată yon, un distins ju- feful contenciosului dc Afaccri Străine castă şcoală afirmă

fundumcntul pecare se va ridica „organizaţia co­munităţii mondiale, iar nicidecum realizarea care s’o tncununeze”.

in rezumat, prima şcoală spu­ne: Să lucrăm pentru desarma- rea lum ii, organizând o comuni­tate mondială. Cea de a doua: Să lucrăm la orga­nizarea unei comunităţi mondiale, începând cu dezarmarea.

Nu vom discuta aci aceste două puncte de ve­dere. Mă voiu mărgini la a observa că, deşi dife­rite, ambele sunt de acord asupra unui punct : anume că desarmarea atrage după sine necesita­tea ca popoarele lumii să fie determinate a-şi re­zolva diferendele, fără a recurge la arme şi în consecinţă să recunoască una sau mai multe au­torităţi superioare însărcinate — In caz de neîn­

ţelegere — să judecede partea cui e drep tatea. Intr’un cuvânt, preconizează comu­nitatea internaţio­nală. Dar aceastădorinţă nu se poate realiza decât dacă există o stare de spirit favo­rabilă, o oarecare încredere, o bună voinţă generală şi tendinţe împăciuitoare. E cu neputinţă ca două popoare să fie dispuse a, recunoaşte autoritatea superioară a unei curţi de arbitraj, sau a consiliului Ligii Naţiunilor, dacă sunt animate de ură şi neîncre­dere. O conferinţă pentru desarmare nu poate reuşi, decât dacă e discutată într’o atmosferă împăciuitoare, şi pentruca atâtea puteri să fie la Geneva însufleţite de sentimente conciliante, e nevoie de-o perioadă de relaxare, de cordialitate, de o normalizare a relaţiu- nilor Intre popoare.

NEÎNCREDEREA.

Din acest punct de vedere, mai cu seamă în Europa, situaţia era cu mult mai bună în 1924 sau 1925, decât astăzi. După conferinţa dela Locarno s’a simţit într’adevăr o relaxare aproape generală a tensiunei din care cauza dezarmării n ’ar fi avut decât de câştigat. D in 1926 insă, situaţia s’a agravat şi răul a fost precipiat după alege­rile din Germania, în anul 1930, când am avut ocazia să vedem ce progres făcuseră aci partidele ultra-naţionaliste. Astăzi, Europa cel puţin, a devenit o reţea de ură, neîncredere şi mai mult sau mai puţin — de rivalitate mascată.

Să încercăm a determina întrucât se justifică această neîncredere

ar fi să ne pierdem timpul în zadar. Principalul e că există şi că, în cursul ultimilor doi ani a mers agra- vându-se, tinzând să degenereze în adevărată urăj asta e destul pentru a constitui, fie că e reală fie că e imaginară, marele obstacol de care se vor isbi e- forturile conferinţei. De ce? Nu e greu de bănuit. Nici o putere nu va veni la Conferinţă cu gândul de-a rezolva în mod loial şi complet problema de­zarmării, salvând astfel lumea: fiecare va căuta mai presus de toate să obţie aprobarea unor măsuri de desarmare care să limiteze cât mai mult forţele ri­valilor şi cât mai puţin pe ale- sale.

Vom vedea repetându-se la Geneva, dar pe o scară cu mult mai întinsă, şi în consecinţă într’un câmp mai periculos, ceeace a avut loc la Conferinţele dela Washington şi dela Londra, întrunite în vederea re­ducerii armamentelor navale. Aceste două confe­rinţe au ajuns la o reducere parţială a armamente­lor, dar numai după o aprigă luptă, în care fiecare putere căuta să impue celeilalte termeni de limitare a forţelor ce reduceau pe ale sale cât mai puţin cu putinţă. Senor Madariaga în cartea sa „Desarmamen- tul”, la pag. 52, schiţează o mică dar sugestivă ima­gine a acestor conferinţe.

Fiecare delegat scrutează bănuitor orice pro­punere, oricât de inocentă ar părea, cu teama ca nu cumva poziţia sa relativă să fie sacrificată printr’o acceptare nesocotită. In cursul uneia din aceste în­truniri internaţionale, mi s’a întâmplat să întâlnesc pe terenul de golf, pe unul din delegaţii proemi­nenţi. „Cum merg lucrurile?” l-am întrebat eu. Iar el mi-a răspuns: „Cunoşti povestea băeţelului care a intrat într’o prăvălie să-şi schimbe dolarul în sfer­turi, apoi în prăvălia următoare spre a-şi schimba cele patru sferturi în cenţi şi într’o a treia spre a-şi schimba cenţii in dolari, după care a luat-o d ’a capo, până când unul din negustori, luându-l la ochi, l-a întrebat care era rostul acelui joc. -Băieţe­lul a răspuns: „Cineva are să fucă într’o zi o gre­şeală şi acela n ’am să fiu eu". Acesta e spiritul ce predomină în conferinţele internaţionale pentru de­sarmare”.

Acelaş spirit va anima conferinţa dela Geneva. Vor avea loc discuţii subtile, complicate, inextrica­bile şi obositoare asupra uşa-numitelor detalii tech- nice; se vor face proecte si contra-proecte, amenda­mente peste amendamente, capabile să epuizeze cele mai eroice răbdări şi in mijlocul cărora spiritul o- bosit al publicului se va îngrozi. Discuţiile dela Ge­neva vor fi mai confuze şi mai aprige"decât cele dela Washington şi dela Londra, pentrucă armamentele de uscat vor constitui subiectul principal. Reduce-

mai mare armamentelor ce vor înghiţi noui fonduri. Multe simt Stat l ’i;!' : i şi ale Americilor care să îndrăznească a reveni dela Geneva a n u n ţ â n d popoarelor lor că încheerea Conferinţei de Dezarmare va fi o spo­rire generală a cheltuelilor militare? Nu cred.

Din acest punct de vedere, situaţia conferinţei e cu mult mai bună decât ar fi fost în 1924 sau 1925. Dar dacă e mai bună din acest punct de vedere, si­tuaţi. ' fi-rinţei e mai rea dintr’un alt punct de vedere: relaţiunile statelor, in special ale Statelor Europene, sunt cu mult mai rele decât în 1924 si 1925,

CELE DOUA ŞCOALE a l e DEZARMARII

12 REALITATEA ILUSTRATA tebruaric ¡93*

rea armamentelor de uscat e o chestiune cu mult mai dificilă detcât cea a armamentelor na­vale. întrucât e complicată cu ceeace s’ar putea numi arma­mente invizibile, sau, după cum se numeşte astăzi, „potenţial de răsboiu” — adică, posibilitatea improvizării unor noui forţe, pe lângă forţele m ilitare organiza­te: soldaţi, arme, invenţii m ili­tare. E evident că această posi­bilitate variază mult dela o ţară la alta şi că n ’o putem calcula, întrucât depinde de numeroşi factori: de populaţie, de desvol- tarea industriei, de bogăţia ma­teriilor prime, de energia şi ca­pacitatea guvernelor şi de spiri­tul poporului. La câte descuţii fără rezultat, la câte opoziţii in ­flexibile se pot preta cantităţile necunoscute ale potenţialului de răsboi, între statele ce se bă- nuesc reciproc! ~

SIGURANŢĂ, ARBITRAJ, DESARMARE.

Aceasta e formula franceză.Dar aplicarea acestei formule

e astăzi foarte d ific ilă, pentrucă interesele şi pasiunile ce duc la sporirea forţelor militare şi la inevitabilele conflicte ce vor re­zulta de aci, sunt încă prea pu­ternice. Lumea, în indiferenţa ei, le-a dat latitudinea să se în ­tărească neîncetat în cursul ul­tim ilor zece ani. In acelaş timp, această lume se găseşte nevoită a-şi reduce armamentul cu ori­ce preţ, dacă vrea să evite o ca­tastrofă economică şi socială. Nu putem scăpa de aceste tra­gice contradicţii decât printr’un acord între statele ce se bănu­iesc reciproc de ostilitate. Dar niciunul nu e dispus să accep­te obligaţiuni serioase de soli­daritate întrucât fiecare se teme că răsboiul e încă posibil dacă nu probabil. E o problemă con­tradictorie ce impune aflarea

unei soluţii şi vă fi cu neputin­ţă să găsim o soluţie care să nu fie imperfectă, plină de desa- vantagii şi de pericole.

PARADOXUL DELA VERSAILLES

La toate aceste dificultăţi, se adaugă una supremă, de acelaş ordin, dar mai ciudată decât toate celelalte, o dificultate ce merită un studiu special. A fost creeată chiar de tratatul dela Versailles şi, ceeace-i mai de necrezut, chiar de către clau­zele desarmării. Ne aflăm îna in ­tea unuia dintre cele mai extra­vagante paradoxe ale istoriei. Tratatul dela Versailles a impus Germaniei desarmarea ca un în ­ceput al desarmării generale. A- cum, tocmai desarmarea Germa­niei, aşa cum a fost concepută de către tratatul dela Versailles, va constitui unul din cele mai grave obstacole —- poate cel mai serios — pentru conferinţa des­armării. Şi iată pentru ce:

Prin tratatul dela Versailles s’a crezut că se desarma Germa­nia, obligând-o să renunţe la re­crutările universale şi să aibc numai o armată voluntară de 100.000 de soldaţi profesionişti cum sunt soldaţii americani şi englezi, servind cel puţin şapte ani. După cât se pare, Lloyd George a fost ce) care a formu­lat această propunere, spre a c- lim ina riscul ca Germania să-şi formeze, în zece ani, o armată bine instruită de aproape 2 m i­lioane de oameni, fără a mai pune la socoteală veteranii ma­relui răsboi. Prohibind instruc­ţia m ilitară a tineretului ger­man, se spera că statul va sfâr­şi prin a se demilitariza, ceea­ce acea să asigure liniştea Eu­ropei.

Acum, Germania se întoarce către Franţa şi spune: „M’ai de sarmat. E rândul tău să desar-

S o c i e t a t e !O ceaşcă bună de ceai exer cită o atracţie încă nebănuită şi dacă nu este factorul principal, este totuşi o cauză pri­mordială pentru reu­şita unei mici petreceri i n t i m e într’un c e r c restrâns ca şi a unei serate dansante mari.

H0 RNIMAMS TEAAroma plăcută a ceaiului, care este unică şi pe care o exhală, urcându seîn mici rotogoale, procură un sen­timent plăcut de asociaţie, şi ma toate gazdele ştiu că reuşita seratei trebuie să fie atribuită in bună parte efectului plăcut al lui H O R N I M A N ’S T E A

mezi; te-ai obligat să faci ast­fel, prin tratatul dela Yersaillrv Am 100.000 de soldaţi, pe când tu ai 4 500.000. Ht-du >1 tu ar matele la 100.000 de CSpetş

Nimic mai sim plu şi mai lo­gic in aparenţă. Dar iată c i \c ridică o dificultate neaşteptată: E Germania lntr'adevir drsar mată? Nu s’a ajuns prin « Iau zele Tratatului dela Versailles ce încercau să desarmeze (ier mania, la un rezultat tocmai o- pus — supralnnrmănd-o?

Oricât de ciudata ar părea, această opinie, ea capătă tot mai mult credit In toată Europa. Ha ţionamentul pe care se bazează această temere, e următorul A stăzi Germania dispune dr 100 mii de soldaţi profesionişti, rari servesc şapte ani; la aceştia se adaugă cei 150.000 de oameni ai poliţiei inilitarixate. Asta In seamnă 250.000 de oameni de carieră militară, 250.000 de pro* fesionişti, in răsboi, cari Mint ru mult mai de temut eel puţin după părerea multor persoane competente decât soldaţii re cruţaţi din celelalte state ale Europei, cu o scurtă perioadă de instrucţie. Armatele de re cruţare se mobilizează greu. Ir lipseşte apoi antrenamentul şi coheziunea, sunt inapte de ofen sivă şi foarte puţin apte de de fensivă. Armata germani e ori când gata de luptă, posedă o şcoală superioară şi e prepara tă, ca toate armatele profesiuni ste, atât pentru ofensivă rât şi pentru defensivi. Cu un sur plus de voluntari, instruiţi mai mult sau mai puţin clandestin. Germania ar putea fi mâine tot atât de periculoasă ca şi in 1914. Ar putea de un atar subit, in orice perioadă a anului, ru mari şanse de succes.

Nimeni n'ar putea spune In trucat sunt aceste temeri juslifi cate. Unii le cred reale iar al­ţii, himerice; numai isbucnirea unui răsboi ar putea demonstra de partea cui e dreptate» Dar Îndoiala există şi provnari un sentiment dr incefiitudine. re va turbura profund drshatrrilr dela Geneva.

Când Germania spune Fran ţei: „Am ' 00.000 dr soldaţi, rc du-ţi armatele la aceeaş cifră'*. Franţa răspunde: „Soldaţii mei sunt soldaţi de recrutare ru un termen scurt de serviriu; nu sunt de aceeaş calitate cu ai I i i . Am deci nevoie de un num ir mai mare sub arme şi-mi mai trebuesc rezerve bine instruite, pe care să pot conta, in raz de răsboi, pentru întărirea armate­lor oficiale.

Dar -Germania răspunde: „A- ceastă chestiune a calităţii e u i pretext, sub care Franţa Işi as­cunde ambiţia de-a avea o ar mată mai mare, ca să mă stri­vească. N’am rezerve instruite şi nici Franţa nu trebue să aibe.

„Dacă n’am rezerve instruite" răspunde Franţa „eu am să fir. cea desarmată, şi nu Germania, întrucât n ’am nim ic care s i e- chivaleze superioritatea calita tivă a armatei germane".

„Am o armată profesională” , spune Germania, „pentrucă mi-a impus-o tratatul de pace. Şi daca o armată profesională e mai pu­ternică decât una recrutată, ei bine, n ’are decât s’o adopte si Franţa. Dar trebue să-şi reduci armata la 100.000 de oameni şi fără rezerve instruite.

„Nu pot adopta armata profe­sională care a fost impusă Ger­maniei nu de mine ci de An­glia” răspunde Franţa. „Pentru mine asta ar fi o revoluţie.”

Astfel, chestiunea rezervelor

■ Irva fi unul din la conferinţa de ar fi validitatea temerii» nutresc eu pnvir |ia militară a (ieri Rur fapt e cert: Versailles a comp bletna desarmării doui tipuri diferi armatele profesio nlor învinse, alai te le de recrutare

«Ir

victorioase.Reducerea a »ton*

acelaş tip e relativ truci, din moment tuturor elcmrnlrlor egali, sc poate facr 1

unitate de mâsurâ doui armate suni (Ir rite. chestiunea se r duceri egale din pu dere al canlititii pi inegalilâli d ăr i su nor armate dr ca ftedurerile Irrbllei late din punctul calităţii combinat 111« dar unde c un: bilă. care si Intru doui elemente? I* căutat o In ladar

Aceasta r ftmosi care M> Inlrtin desarmării. dar evenimente nr turnând situai până acum: o 1

treimii Orient ii pnnia sau o re1 Dificultăţile vm Ir, fi ar fi imp sim legănaţi de cfsiv, In ce pri Hamâne tncâ c i această con înrăutăţi situati rentuâm! bâruie

Se pat nutrisperanţe Statei* te la o ln|elea> cerii generale a tare ţi la o m fără a mai a|â şi ura. care ţi p tive. In starea * m ină In tnornr ceastă realirarc şi o alinare.

Dar cea mai se poale spera această conferii ceea r i discul ţile sale vor fac m i po|v»:»rclr < blcms »»a rum realitate. I*rinci ribilei situaţii I acum. sti In I tnc i n’a Inţelr.' boi a ruinat-o pa dr ar osie dil reuşeşte sa re risboiului. de 1

te celelalte pre put lumea a c>O imbagăţrştr !1914 a Inrrput Acum popoare! c i in structura existe o eroare acolo unde nu

bttacalj <Jricaini r ce se

'* “ rSanU*.j Jl,iei, t<n iiu. tratatul del* at mult pro- 1-tr..durând

r dr arnuie: ist* ale puie. r* dc artna-ulc puterilor

armate de " i ’l i . pen* f valoartk

aproape

* a n d cele

»puri dife- npliri; re-

iu l de ve­la lac l i

»1 ap lica te u-

«la|i diferite, r d re i ca lm .I r V f 4 r ( t ni

u «I nniiti» slra arrrpli-1 ra%ci» acestenâ an im atu

rllu

morala fa r*»nfrrin|awr rof m ulr. r&v nrralâ de »Îa în Kx* una $1 tt* grrtnatta.

n\tdrrabl* u ne ti*

imi%«n ex* rniltateteprrirollt)ar pulei

irraU. ac* u ra .c*a reciti

junjte iţ iră redtt*

I i l o r miMa rr lim )U * t r i n r rrdfft*11-» 1 prra ac*;» » r prHto* d r faţâ. •1 un Micct*

u it ir tf i ctiţlrpt* ri*1*etldâ in

M «llficullă* c r lr din ur-Irleagâ I,r°" prezintă i" r a d ii » •**

rr nr găslW , 1 r i lumi* .oarele râ f nu va sci-

âli daci n°,,robie«»»

depind t0»"

e I-* Snf jr i război0* i odată * I c i dr *or., m toate]«

Irr+xrr *• auti ri»!

Ş* nl^real.«»««,porţii, p« « * £ m ilita ri. I" £

a»rn inio-

iblrnciu l

ţtmlumidar

f jisldau \cama ra in morr\truoa*elc pr le-a luat puterea vilixaţia occidental* luţind si distrugă toiul. 1 jg| mea ar fi înţeles c i r* răului sti acolo. <'«**fT!1f nijnit fi fost de mult un fap«

S i sperăm c i Confrrinta ^ Geneva va sfârşi pnn * ujs spiritele şi c i cele de fef- vor exercita o influe1nţ*. n ic i dând o Inchrrff Jţl0. dramei ce fr im in li lu ...ţele deroi. chiar daci «"«7 sale imediate arere, fa t i de gravitatea

,

21

a XISTA uneori atâta violenţă intre elementele unui contrast. un şoc atât de puternic şi ab-

tfurd, încât spiritul refuză sâ le conceapă, sa le asi­mileze, să lr transforme Intr'o viziune coherenta, co­lorată şi vie. . .

Toţi acri cari au cu n o s cu t o ra şu l S hanga i, cu n ş care!». luxul şi plăcerile sale , tre im e să re s im tă o senzaţie asotnănâtoare, Îm b o ln ă v ir e a im ag in a ţ ie i, a

cest efort dr-a asocia a m in t ir i le , cu even im en

prezentului. ... ■Că risboiul face ravagii In câmpiile Mandciunei,

triste şi sălbatece, acoperite când de zăpada, caml de-un praf galben; că pe şoselele ei trec trupe 1

mate şi pe deasupra oraşului se aude sgomo vioanelor de bombardament, toate acestea n prind, nu derutează pe nimeni. ,

Ţara prezintă aspectul dezolant 9* aT. j . i r.rpredestinate marilor migraţiuni, năvălim hoaj , luptelor fără sfârşit. . , -

Nu cred că poate exista in lumea '"treaga, oraş, in care ritmul vieţii să fie atat de larg, ,liber Dentru europenii stabiliţi acolo, ca Ş Shangai. Europa şi America îşi au centre, = nu plăceri, vilele şi plajele celebre. Aceste cunosc insă decât un sezon foarte restrâns. , , t

Dela Canalul de Suez şi până in apele ingheUte ale mării Okotzk, oraşul Shangai .s,[al,ucl?,JV\r ro_ treg orientul asiatic prin prestigiul bogaţ ’ merţului şi al serbărilor sale. Din toate ţari stabilit acolo oameni energici, îndrăzneţi, P iniţiativă irr afaceri. însetaţi de munca ş viaţa. c,

au fondat un oraş (modern, cu ar<îie-rt rwc nreri-cuinţe vaste. Oraşul s'a îmbogăţit p rod iga ţn timD Pitând fără încetare, bogăţia şi '| selia Q mePee in jurul său creştea cu o iuţeala " eb .,rzătoare tropolâ chinezească, gigantică, tot atat roDean§. pentru câştiguri şi plăceri, ca şi c e l » H aces-

Şi din confruntarea acestor doua civ • t > tor d o u ă --- ------- ' ,s -*— «*■** «* «mpletire a

91 ain confruntarea acesior '%■’ împletire a tor două rasse, din această_ riva 1 • unică, în- poftelor devorante, a isvorit o a . j tensiune, cărcafă h» »fi.,«;; magnetice, oe R__noul veO cade fs efluyii magnetice, de vigoare şi tensiune, nit a.sern V' ,a*a sfiomotoasă, buimăceşte pe noul ve- âri une’ lovituri de gong sau unei descăr-

c«ri electrice.por m*oslî Japonia, din oraşul Kobe, pe un va ficiai ¡IC- întârziat 24 de ore, faţă de orariul o- care ' n esţuarul Yang-Tse, din cauza ceţei galbene,

ne-a unni»<iira| să înaintăm. Nerăbdător am

por

in estuarul Yang-Tse, <nn cju * erâ ,d ‘ător am ne-a împiedicat să î n a i n t a m ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^

l e a l i t a te a I lu s tra tă “ organizează întn Rom ân ia.

trăit această pauză, în mijlocul urletelor lugubre de sirene, fără a putea vedea la doi paşi în faţa mea. Apoi perdeaua se ridică încet şi Shangai apăru înfaţa ochilor imei.

Cum se poate descrie acea mişcare frenetică de pe străzi, în care automobilele lucitoare se încrucişea­ză cu trăsurile ricşa-uşilor, cu picioarele lor goale. Aspectul mozaicat al costumelor europene, al femei­lor elegante, alături de mătăsurile colorate violentale chinezilor.

Descind la Aster-House, un vast hotel, comp-ira- bil cu cele mai luxoase hoteluri ale marilor capitale. Era ora ceaiului. Un jazz cânta. Perechile dansau în­fierbântate de apropierea serii, când toţi uită lucrul şi grijile zilnice, spre a deschide mari porţile plăce­rilor nocturne. Dela fereastra mea, vedeam o vânzo­leală ca de furnici, un public din ce în ce mai dens, massânidu-se pe taluzurile şi podul din Wong-Poo. Ne­numărate vrăbii m ici circulau dealungul râului, în strigătele ascuţite ale vâslaşilor. Un amic mă con­duse la Shangai^Club. E unul din cele mai mari ba­ruri din univers, dar trebue să intri acolo cum am făcut-o eu, la ora cocktail-ului, pentru a-ţi da seama de ceeace se înţelege prin cuvintele: bar imens. In faţa lemnului lustruit, tivit cu alămuri strălucitoare, lung de zeci şi zeci de metri, o lume imensă, veselă se înghesuia neîncetat. Erau şapte sau opt rânduri de oameni. Deasupra lor, pahare pline, amestecuri colorate, treceau cu îndemânare şi rapiditate. Groo- mii chinezi împărţiau băuturile, în rochiile lor albe, cu fizionomiile lor închise şi liniştite. Humoarea care domnia peste aceşti băutori cosmopoliţi şi din­tre cari unii sorbiau cu o regularitate cronometrică câte o duzină de cocktailuri, seamăna cu sgomotul infernal al elementelor naturii. Ascultând însă cu a- tenţie, ajungeai 'după câteva minute să desprinzi crâmpee de conversaţie. Se discutau acolo afaceri, curse, băuturi, flirturi, piraterie, partide matrimo­niale. Dar ceeace-i dădea caracterul său unic, era to­nul nepăsător, în care erau angajate acele discuţii. Şi groomii chinezi treceau necontenit, se strecurau prin această lume, în timp ce bar-menii amestecau alcoolurile, rapid ca nişte automate...

Astăzi, mitralierele mătură cu răpăiturile lor fron­tul hotelului Astoria şi indubitabil In ferestrele ba­rului imens se ridică baricade de saci cu pământ.sau nisip.

J. Kessel

luna M artie primul cortegiu de Carnaval A m ănunte In num ărul viitor.

25 Februarie 1932 REALITATEA ILUSTRATĂ

14

Cum îşi petrec iarna...— N o te din S t . - M o ritz -

R EA LITATEA ILUSTRATA

Fotografiile pe care te publicâm gină reprezintă câteva sleit de rai vilegiatură la St. Stortiz, In Flvefta

In dreapta, sus, vedem pe Charl care pare să se fi îndrăgostit de b— cil fabricantul francez Citroen. Jos: Adolphe Menjou Intr'un grup

•nd.

Gloria Swanson, şi soţ.ul ei, Michael

Farmer.

J OLLYWOOD şi Neubabelsberg şi-au dat, in anul acesta, în ­tâlnire la St. Moritz. In prim ul plan, două dintre cele mai

strălucitoare astre: Charlie Chaplin şi iTouglas Fairbanks.Douglas apărea mereu escortat de două delicioase americane,

are — honni soit qui mal y ipense —• nu erau altcineva decât nepoatele lui. Charlie, avea aerul să fie îndrăgostit până peste irechi de tovarăşa lui, o brună anonimă, cu ochi înflăcăraţi, ge:

Bun acrobat lor, cari-l apla

Cineva a ins glorie, Sidney i

Dar Chariot Sidney fare vrc

u m a ic e re H :o m m n d e r a i c i o m m A » P I A M O U T ) ’-

m . m .g

N u m a i a s t fe l v e t i putea a v e a c e a m a i b u n ă l a m a d e i* a s d i n • o ţ e l s u e d e z « » p e i* f e c t $ l e f u i t •

4.

VîTiM:! :14 J ii * UM I il >14 ¡7

MartisoareCa d o u r i S p l e n d id e

EFTINE LA

BERESTEANII

Candidatele la titlul

„MISS ROMÂNIA"

«mim«!]♦

iI

I

STR SHARDAN N928

î ş i t r a t e a z ă d in ţii n u m a i la

D e n tis tu l Leo Rosenberg ; S tr M ih a i V odă 13 E ta j :

■.... MM..nm m . I

PRINTRE CONTRABANDI ŞTISunt oameni din

tand. Acestora, ca li se eliberează autc graniţa. Au voe s'o

O zonă de 10 km, Aci se opresc o <

să le însoţească. P Paris, Monte Carlo pe zi!

In această zonă la noi trei poduri colesc vama.

Din aceste sate di cum câtva timp. o ! Ungaria, sau vicevc

Autorităţile roi,.', prinsă, pe teritoriu

int

i A r- ¡a r ii , I rect îtnH* a r r i ­

ce ţ i « p f t .«ini

*-In

aIntr’o zi, p iu tânăr, care vois

Caporalul l-a dus I claraţia tânărului. Ar tea caporalului, s’a a pe un scaun, a scos

— Dacă nu mă laş Şi fugi pe uşe. Caporalul ieşi înda

armele... Goană.... Li genunche după un gloanţe...

Un foc de armă al Băiatul ar fi putut

In numărul

fu>.

d id i

fltM

CUM SE ALEGE O MISS?TOATE FETELE s u n t FRUMOASE!

E-ORICEI se cere domnu­lui cisinar să fi învăţat rismSria, domnului pictor

să fi urmat o şcoală de belle- arte, domnului inginer şi dom­nului medic să fi petrecut cel puţin şapte ani prin hiboratorii speciale. Nimănui nu i se cere nimic, ca să se priceapă la fe­mei frumoase: nici măcar do­vada că e 'uşurat cu o femeie

Aşa se face că am fost numit in comisia de alegere a şase„Miss Bucureşti” rare, în inter- val de alegere, au devenit opt. Am ales intr’adevSr pe cele mai frumoase?,.. Jur că da !... Să fi Juat depe stradă un cetăţean oarecare, străin şi <ic pictură şi de sculptură şi de literatură şi să-l fi pus In fnţa celor peste cin« i/eei de concurente, n’ar fi putut alege alte şai»te mai fru-

Nu, să nu credeţi că sunt mai puţin pretenţios decAt cei care sunt K-'ta să şoptească la ureche că nieiuna din cele şapte fru­moase mi e pe gustul Iui, care e mai fm şi mai complex. Şi eu sunt < <>nvins că viitoarea Mona Ijlsa si Marlene Dietrich a zile­lor <le mâine *n'a binevoit încă să se prezinte In faţa juriului, foare 'lispus s'o recunoască şi s’o aplm de cti frenezie. Cred că metod practicată <le toate ju­riile diu lume, adăstănd prezen­tarea t'i npvnlă a ineditelor Gre- ta Garbo. e defectuoasă. Pietrele preţioase trelHiesc căutate In fumlul pămAntumi, ca şi perlele oare se ivesc In culcuşurile fier­binţi şi adAnci ale mărilor verzi. Pentru incendii, crime, furturi, ziarele nu reporteri speciali... De re n'ar avea şi pentru căuta­rea celei mai frumoase şi proas­pete st;■ 111 i ■vii ?.... Numai Aca­demiile aşteaptă, spre a-şi de­cerne pi emile, ca geniile încre­zătoare In meritul lor şi lipsite de orice ruşine, să depună ope- rile la portar şi să ceară in gura mare recunoaşterea şi paralele. Inteligenţele Intr'adevăr creatoa­re de-area n'au fost niciodată prcmeiate de Academii, şi pu­tem trage incheerca că fetele In- tr’adevăr frumoase trebuesc cău­tate. scoase din coconul k>r de niătasă şi prezentate — cu acei extraordinar .plus al frumuseţii femeieşti care e modestia. Şcoli­le superioare, universitatea, biu- rourile particulare şi de stat, fa- mijiile cu stare, ale căror odras­le îşi primesc educaţia in casă — pretutindeni, vreme de un an, câteva perechi de ochi agili şi tainici trebue să caute capodo­pera vitalităţii de sub cerul Ro­mâniei. (.Am lăsat deoparte fru­museţile de la ţară din prejude­cata că lipsa de cultură şi inte­ligenţă poceşte cea mai sime­trică figură, îngreuiază cele mai desăvârşite lin ii ale trupului).

>'au prezentat, numai în i, peste cincizeci de fe- iente de frumuseţea lor,

credere a dispărut ni-am şoptit cu asprime: iă pretenţiile! hizând ochii am excla- entusiasm :vezi?... Toate fetele sunt

r

Bucureşti te. conşti orice ne insă si m

— Lass Şi ii

mat ei— N

frumoase !„.

TOATE VOR SA NE’NŞELE!...

Meditasem, e-adevărat. o zi şi a două erori

le cad cu niciun preţ victimă uşoară. Mi-am zis cu aceiaş ri­goare pe cari o întrebuinţez nu­mai în conversaţiile cu mine, fiind singura persoană căreia îi pot vorbi cu autoritate şi de la care pot aştepta oarecare su­punere :

— Să ţii bine minte, tot tim­pul, că nu eşti ginere, ci jude­cător. Nu trebue să alegi după natura şi îndemnul instinctelor dumitale, cari s’au arătat dealt­fel dezordonate destul. Să nu te laşi fermecat nici de blonde, nici de brune, nici de roşcova­ne. Adevărata frumuseţe nu e în culoarea părului.

întrucât în lunga mea via­ţă am fost dispreţuit de toate culorile am toată nădejdea să nu cad în această greşală.

Fereşte-te apoi să cauţi în chipul şi liniile fetelor un stil anumit, antic, medieval, sau ul- tra modern, sau vre-o caracte-

Prin eliminarea celor mai puţin frumoase ş mai cu

seamă prin eliminarea preferinţelor personale!

R E P O R T A J L U C ID de F. AdercaCâteva frumoase fete răspuns cu frumuseţea lor tutu­

ror întrebărilor puse. Ceeace nu’nseamnă că nu s’ar fi putut

didatei.s’au arătat nepăsătoare, până la a nu binevoi să arunce juriului nicio privire, preferând să fie preţuite din profilul şoldului sau chiar de la spate, altele s’au ivit târziu şi parcă îndemnate iar altele, spre a se evideniţa, au mototolit intr’o mânuţă nervoa­să şi orgolioasă numărul de or­dine care trebuia să lucească la piept. Aceste „modeste” concu rente nu erau lipsite de însuşiri şi două sau trei au fost alese, dar, — „împotriva” lor!...

Mărturisesc că a fost o vicle­nie — a patra! —- care rai-a plă­cut şi căreia mă gândesc să-i o- fer o recompensă oarecare fie şi numai aceste cuvinte elo­gioase — în intenţia mincinoasă fiind oricum, multă pricepere, mult gust. A fost o viclenie — ca să zic aşa — picturală: găteala şi mănuşile până la cot, având menirea să scoată în lum ină pa-

pune întrebări mai multe. Bună­oară, eu cred că şi inteligenţa şi felul de viaţă şi preferinţele ar­tistice şi timbrul vocii şi culoa­rea viselor şi idealul politic (du! idealul politic şi social!) alcă- tuesc elementele frumuseţii. L i­nia trupului şi armonia figurii sunt însuşiri brute, întâile ele­mente: toate aceste daruri tre­bue să dobândească viaţă prin celelalte însuşiri, sufleteşti şi intelectuale, fără de care orice sculptor banal ne poate oferi un manechin, de o frumuseţe for­mală superioară Venerei de Milo

Ştiu eu cum s’ar fi putut reali­za un concurs ideal­

ii mărturisesc, pentrucă ştiu că nu se va realiza niciodată.

După alegerea misselor, le-aş fi băgat la închisoare, împreuni cu membrii comisiei — o inchi-

\Delii st. Iu dreapta, d-rele: Pasy Căplescu, Miss OU II ; Marioura Rădillescu, Bucureşti; Margareta Dăesca, Miss Dolj I I I ; D-ra Mitzy Marinescu, Mi ss Rebus 1932, Craiova; D-ra Ninette Mihăilescu,

Miss Rebus II, 1932, Craiova; Vilma Georgescu, Miss Rebus I I I 1932'Crmova.

ne asupra ine, cărora nu voiam

ristică etnică perfectă, vreo me­lancolie slavă, vreo ardoare a- rabă, vreo stupoare musulmană, vreo seninătate sau perversita­te greacă... In Bucureşti s’au în ­tâlnit toate cele patru puncte cardinale şi ar fi nedrept.

— In Bucureşti nu se cunoaşte încă precis cuvântul „stil” şi nefiind în niciun caz cultivat cu preştiinţă, nu va fi scos în evi­denţă. Şi apoi, judecând din punctul de vedere Si „stilului” aş risca să rămân singur de pă­rerea mea, dând votul şi prezen­tând pe cea mai hidoasă drept cea mai frumoasă...

Dar spre uimirea mea, dificul­tăţile cele mai mari ale judecăţii n’au venit din principii lăuntri­ce — ci (ca să vorbesc deschis) din viclenia fetelor.

E drept, nu s’a prezentat nici o şchioapă şi nicio cocoşată, dar câteva fiinţe prea la/te sau prea lungi ne-au pus pe gânduri. Tre­bue să le fi spus cineva de-acasă că sunt frumoase.

Această viclenie (prea cusută cu aţă albă) a fost înlăturată u- şor, niciunul d in membrii juriu­lui ne dorind să le (mai vadă la o nouă examinare. A fost întâia eliminare: eliminarea fetelor, frumoase din punctul de vedere al rudelor sau vecinelor, sau protectorilor discreţi, care ne-au declarat în particular că „Iţi jur pe cea am eu mai scump că e cea mai frumoasă”.

A doua viclenie (mult mai pe­riculoasă) s’a ivit în privirile u- nei mici blondine, care credea că trebue să se comporte ca o mare cuceritoare sentimentală. Privirile ei, la întâia probă, au captivat câteva elogii (şi pe-al meu). La a doua probă mi-am dat seama îngrozit brusc, şi de confuzia mea şi de intenţiile fru­moasei — fi m ’am deşteptat.

A treia viclenie deşi mai deli­cată, a fost mai puţin dăună­toare dreptei judecăţi şi în tot

să cazul era mai mult în riscul can-

liditatea de sidef a pielei, culoa­rea de abanos a părului şi sprin- cenelor, delicateţea umbrelor gu- rei... Una din aceste elegante de mare rassă a fost aleasă. .

MAREA DIFICULTATE :NASUL

Dacă am putut cădea de a- cond, relativ uşor, cu privire la statură, la modelaj, la proporţii şi la armonia formelor figurii, ne-am găsit în cea mai mare în­curcătură când am judecat na­surile. Se pare că natura care a învăţat să construiască un p i­cior, o mână, o talie şi chiar o gură foarte frumoase, rar isbu- teşte să creieze un nas cuviin­cios, greşeşte la dimensiune, pu­nând un morcov într’o figură cât o mimoză, nu se pricepe la formă, lipind o pătlăgică în tr’un chip prelung de porţelan. Une­ori pune nasul transversal, pes­te buze, îl începe de la rădăcina părului din cap, sau îl duce pâ- nă’n vecinătatea bărbiei.

Desamăgirea provocată de cer­cetarea şi analiza serioasă a tu­turor nasurilor prezentate a fost (şi este încă!) atât de ¡mare, în ­cât un nas frumos ni se pare ceva mai rar şi mai preţios de­cât cea mai frumoasă iprivire, cea mai armonioasă statură.

(Propun un concurs numai de nasuri).

Declar de la început că cele opt Miss Bucureşti n’au nasuri ideale şi maximum de frumuse­ţe pe care l-au atins e că cele­lalte elemente ale frumuseţii fi­gurii au anulat sau atenuat pre­zenţa nasului.

UN CONCURS IDEAL

A fost concursul de frumuseţe din Bucureşti un concurs ideal?.

Cred că da.Adică alesele Bucureştilor au

soare cu ziduri înalte şi bine pă­zite de santinele cu puşti lungi— ca împreună, candidatele să-şi dea seamă de inteligenţa ar­tistică a membrilor comisiei, iar membrii comisiei să afle pute­rea de fantezie, darul vorbirii, calitatea vocii, tăria caracteru­lui, tenacitatea atenţiei şi chiar farmecul privirii, in diferite cea­suri ale zilei, ale candidatelor la supremul titlu: frumuseţea.

Căci concursurile de frumu­seţe nu sunt o îndeletnicire u- şoară şi nici măcar frivolă. Sunt întâile cercetări şi experienţe ale omului, care a uitat de 5000 de ani că trebue să’nceapă a se deosebi de înfăţişarea celorlalte dobitoace depe pământ. Precum selecţiunea se face de mult în domeniile ştiinţei şi artei, prin însuşiri speciale, omenirea se va selecţiona şi prin frumuseţe— iar concursurile de frumuse­ţe, pe cari unii le ironizează, se vor institui obligatoriu şi vor fi urmărite .asupra întregei gene­raţii tinere. Avem omul cu pum­nul rel mai puternic, omul care sare la cea mai mare înălţime, omul care se’ngroapă de viu, o- mul care extrage rădăcina pa- trată a 10 cifre, pc-de-rost, ne trebue şi oamenii cei mai fru­moşi.

Idealul conştient şi incon­ştient al omenirei, cercetându-şi cu luare aminte fetele şi hărţii, c: să producă foarte curând, cât mai curând o fomcic şi un băr­bat care să fie în aceiaş timp cei imai frumoşi, cei mai inteli­genţi, cei mai răbdători, cei mai voluntari, cei mai artişti, care să poată trăi la Polul Nord şi la Ecuator cu aceiaş uşurinţă şi care să procreeze cel mai mare număr de copii până la cea mai înaintată vârstă, fără să’tnbătrâ- nească. F. Aderca

h e r d a nBUNE EFTINE. SPQPWieg

S tâ n g a m is : In timp ce cri vălul: cu puie re prin pădurile Siberiei; (stângii medalion) sportivii se ai nează pentru concursurile de (dreapta In medalion), la Canitts, Inc prima bătaie de flori a anala cruţa.

Jo*: Principele moştenitor, II herlo ni Itnliei. ii luai /Hirte la m i>r< le tkiorilor ilnlirni, in Alpi. •!

Mălina : Foloyrulie nocturnii luată la San Francisca. Dreapta jos: Una d in fócele unui bazin culifornian, prim indu-fi ral hi zilnică ríe mâncare

Sus: Dansatoarea Babette va ti supusă unui examen radiosco­pie, deoarece flexibilitatea ei a uimit cercurile savanţilor. In- tr’adevăr, dansatoarea poate face din corpul ei, un nod.

In fotografia noastră dansatoarea Babette, in tr’una din pro­ducţiile ei.

PRETU­TINDENI

. Schimbarea gărzii In i"datul Buckingham din Lon­dra.

Jos: Artista ungară Sari Maritza, care a fost angajată pentru un ciclu de spectacole in Statele Unite, afirmă cu a fost cerută in căsătorie de genialul Charlie Chaplin, dar că nu se va mărita totuş cu el, pentru a nu-şi pierde personalitatea artistică.

a fost m o rfinum an 13 ani, doctoru l FriU Muyer, pre­t in de a fi descoperit un tra­tam ent oare i asigură deplin suces. După el. tratamentul succes. După el, tratamentul poate da posibilitatea unui m orfinom an , ori cât de Îna­in tat. să-ţi recapete infăţi- şarea sa omenească ţ i <|e. p line le sale facultăţi.

D upă vederii. ştiinţei m oderne. beţia de opium , de m orfin ă sau .Ir alte stu­pefiante . nu este un viciu, ci o boală, cu adânci rciper* -usiuni asupra ,.n i / u f '. Me­

toda docton ilu i M yer, loe-

,âtă desnădejde trădează of i l ­iaţia acestor mâini, că vor tre- ui să se despartă de otravă, pentru a începe tratamentul.

Medicul şi pacienţii uitr'n dinţă psiho-analiticâ.

UPĂ ultimele evaluări statistice, sunt aproximativ şase milioane ¡de

____ morfinomani pe glob: nenorociţi,cari îşi aşteaptă salvarea şi vindecarea. Legile prohibiţiei comerţuiui cu stupe­fiante, măsurile aspre luate de state, sunt slabe ajutorări pentru aceşti vicioşi, cari au nevoie de un tratament cu totul spe­

cial. Dar atât legile, cât şi diversele im tode pentru a desobicinui pe cineva .!<• morfină sunt numai încercări, deoarece nu se ştie încă dacă morfinoman ia e în- tr’adevăr vindecabilă. In afară de cazuri izolate, medicina n ’a dat încă răspunsuri mulţumitoare.

Un medic din Berlin însă, care singur

Probe de scrii, luate pacientei la diferite intervale de timp. In cel-lncet, pacienta I f i recâftiw

siguranţa tc ritului.

Soporificele sura mai puternice, decât voinţa pacientei. Bolnava

se năruie sub efectul lor.

mai pentru aceste motive, este clădită dintr’o combinaţie de tratament medicinal şi psihic. Desigur, primul pas trebue făcut chiar de pa­cient. Dorinţa de-a suporta un tratament, vo­inţa de a-şi recăpăta facultăţile normale, tre­bue să ducă pe pacient la doctor, «are să-şi ia însărcinarea de a-1 însănătoşi. -

Durata acestei cure este de şase săptămâni. Ea începe printr’o abstinenţă totală a pacien­tului. La alte metode, primele zile au un efect atât de brutal, încât produc o profundă sdrun- cinare organică asupra pacientului. Doctorul Mayer începe însă tratamentul printr’o adevă­rată cură de somn, în care bolnavul capătă un soporific şi doarme de patru sau cinci ori, în24 de ore. In timpul somnului i se administrea­ză contra otrăvuri, care elimină morfina.

O criză de nervi.

Pacientul trăeşte în casa doctorului şi e educat pro­gresiv, pentru o renunţare conştientă, la viciul său. Nu e tratat cu asprime, ci cu multă bunătate şi îngă­duinţă, satisfăcându-i-se toate dorinţele, atât cât se mărginesc la alte lucruri decât la stupefiantul ^otră­vitor. După prima deşteptare, i se permite chiar să fumeze. Când se scoală din pat, i se permite să mear­gă în societate, totdeauna însă în tovărăşia doctorului sau a sorei de caritate.

Pacientul îşi recapătă astfel încet, încet, libertatea. E întovărăşit în plimbări mai lungi şi dus dinadins prin faţa farmaciilor, aşa ca să se oţelească şi morali­ceşte, contra vechiului său obiceiu. In tot timpul tra­tamentului, pacientul e obiectul unei observaţiuni ri­guroase. Toate cauzele, amănuntele şi complicaţiile bolii sale, îi sunt înfăţişate şi din adâncul trecutului său se scormonesc toate amănuntele, care-ar putea da oarecare indicii asupra boalei sale. Prin aceasta, pa­cientului i se relaxează toate complexele.

Şi într’adevăr, pe măsură ce tratamentul înaintează, bolnavul devine mai vesel, mai vioi şi mai sociabil.

(Continuare In pag. 22)

După un somn îndelungat, co­chetăria se redeşteaptă. Bolnava cere roşul de buze f i oglinda.

Medicul intovărăfefle ¡tacienta tnlr’o plimbare, ţ i trece prin fafa unei farmacii, pentru a-i

studia jocul fizionomiei.

I 3 LEGANŢA e o realizare a ingeniozităţii eu L 9 | care ştiţi să vă reflectaţi personalitatea; e un complex de originalitate şi armonie, un tot ce a- trage ochiul, fără a-1 violenta, creiând o impresie de perfect echilibru. Cu greu s’ar putea da preci­zări şi sfaturi, în acest capitol, întrucât formula variază dela caz la caz. Şi apoi, există mai în fie­care femee un instinct al adaptării, al dozărilor, care ar face inutilă intervenţia noastră.

Silueta primăverii ce vine pare să afecteze o mejestuoasă simplicitate. De remarcat sunt deta­liile „directoire” : revere late, umeri în formă de epoleţi şi talii sus plasate.

Mătăsurile uni şi imprimate, dau împreună cu le­najurile, combinaţii foarte variate şi ceeace-i mai important — foarte elegante.

Cu greu veţi mai distinge o rochie de un par­desiu, mai ales în cazul nouilor modele, strânse pe corp şi lipsite de guler.

Moda cântă în primăvara aceasta o arie marţială, decretând umeri laţi şi unghiulari, talii subţiri şi juipe drepte. Mâinile prinse în mănuşi moi şi u- şoare se bucură de o relativă libertate, iar tocurile mai joase, dau pasului mai multă siguranţă. Toate aceste note şi accesorii contribuesc la realizarea unei siluete tinereşti, alerte, de-un graţios sportiv, în care se traduc toate vioioşiile latente ale vieţii ce aşteaptă să explodeze.

Şi acum, pentru a vă creea noua înfăţişare, vă trebue un pian în marginea căruia să lucraţi evi­tând preşeli ce v’ar putea costa mult. In primul rând, veţi părăsi multe din concepţiile sezonului trecut. Veţi abandona ideea că fustele bogate şi flu­turătoare, şi aşa numitele frou-frou-uri ce-au do­minat până acum, ar fi un „sine qua non” al fe­minităţii.

Iar după ce veţi fi elim inat toate aceste elemente

ce par azi greoaie, în ochii obosiţi de vechile .in pecte, veţi obţine silueta pură a primăverii, in ale cărei caractere milităreşti, unghiulare, se împle tesc mici detalii ce catifelează sobrietatea fără a încărca.

Nouile caractere menţin feminitatea, dar ne o feră o feminitate discretă, dupăoum puteţi enns - tata din cele două modele creiate de Lyolene, i care le dăm aci. Observaţi cât de simple, « ;'it ii< lipsite de relief sunt liniile mantoului si ale n> chiei. N im ic nu vine să strice continuitatea. I.a mantou, şalul cuprinde gâtul, pretrecându-se apoi pe sub nasturi şi cordon, iar la rochie, moliciu nea basmalei e inclusă complet în linia siluetei.

Dacă decupaţi desenele pe oare le dăm in a ceastă pagină, veţi observa oă foarfeoile pari u r i un drum lipsit cu desăvârşire de sinuozităţi, iar ansamblul are ceva mlădios şi plăpând de vege

taţie tânără, ştergând impresia de masculin .1 li niilor.

Yvette

linrhie detirada.

Tailleur le le­naj alb.

Tailleur negru d in lr ’un tweed de mă­

tase in diagonale.

staţiune de. :

f o rc< re Sf>â,r£ porTu wt tnîf>6i A/'ruL jdponenlbT

Anoaite alt. &oh,bart/d.m*n'fj■ Jdponazo

L iroU 2TTirupm lo _ Jap 07% a i

GARA de

HONCKBVAfColon iiJ4 pone.zş')

< V J<?f>o»ele

> r* iP 0 P î n c h i sCAfiT/EfiOLiSTnntiATiorff>t

Po r t u l n a ^ t A o1 r»ADA MlHCi'PAlA A CO/vcfi lu/tel s i ‘Nre_ftnAnaNJU.**-‘

m -penisiune.& chinezilor'CUHTiaRuirtAHUZ .SHANGHAI

A£ffoPoXTOLIn SfipinireA

chinez*.

* y r s s u ., / / "Jefuite < ¿ 2

/ ; Sc lc/a t h din / T ru p e i z ' ^ e f e ^ o U t e

-| ch t n e ^ e /W HAN G-POD

C A . T R J E C O M C U R E N T E I E

C O N C U R S U L U I id e F R J U M U S I Ţ E

1 % compleehjhjrurrvjyfeivo T)J^ inhBe‘buirîfurici

P U D R A DE O R EZ

o o A N B L E U ]

o r n a i a d e r » e r j b 6

' T ) e h c io a f p o r r j x i r r i a

Q a ofl IQ p f z Q o f t d j

cu nQiroof' h j n > b u r > a i o r

KEMOS C ROB EA LA ALBASTRA h l u i m w w » P R E P A R A T G ERM A N FĂ PA R IV A L j

2d Februarie 1932 REALITATEA ILUSTRATA 21

RÂSBOIUL CHINO - JAPONEZ

In harta pe care o prezentăm mai sus cititorilor noştri, se poate vedea întreaga regiune a luptelor dintre japonezi şi chinezi, I Shanghai. După ultimele ştiri, marea ofensivă japoneză a început Sâmbăta trecută.

Festival artisticDuminică 28 Februarie ora

d. a. va avea loc în saloanele Baraşeum din str. Dr. Ju liu Ba- rasch No. 15, un grandios fes­tival artistic urmat de o serată dansantă organizată de cătrc secţiunea „Prietenele Policlini­cei Dr. Juliu Barasch” sub pa­tronajul colegiului medical al Policlinicei pentru asistenţa me­dicală gratuită celor sărmani. Vor da concursul:

Conservatorul coreografic Le- ria Niky, Quartetul Sarvaş. d. Baldowin de la Teatrul Na­ţional, d-ra Olga Vereanu, etc.

bUCUlE?,TI -LIPSCANI 3 â (C0 LJ ŞEI AM)

Theodor Atflnrou¿@STR. C A R O L 76-78*80

LOTERIA de STATSe aduce la cunoştinţă Onor. public că

PRIV. PE CLASE

v,cÎ"»“P'3 f ri Felix GvunoCo.BUCUREŞTI — Calea Victoriei, 60 («ediu provizoriu)

^aJtejţj^dj^daţa^^aceasţaJ^ţş^ŢicUjirtă^cujdeşfaceŢeaJozuHlorL^

S U N T 40.000 C Â Ş T I G U R I IN NUM ERARşl deosebit un premiu de I iar in cazul cel niai norocos se poat? câştige

ta r s.ooo.ooo lei io .o o o .o o o lei mi

MIZA PENTRU FIECARE CLASA ESTE: t Ht? -¿ssSr”înscrierile pentru lozurile de clasa I a ce se pun în curând în vânzare se primesc de pe acum Comenzile din Provincie vor fi însoţite de costul lor prin mandat poştal la adresa de mai sus

25 /• fbrimrie 19$% 1

S P O R TFOOT - BALL

|E im pun spi t clasare: Aus-__I tria, l n gana , (.ehoslova-

cia . Ita lia , Anglia, o landa , Ger­m an ia , Scoţia şi Jara Galilor.

Cea m ai demnă pentru locuiI ne apar»* Italia, care in cursul anu lu i 1931 n'a suferit nici o în frângere . A înv ins pe Austria cu 2-1, pe Ungaria cu 3-2, pe Franţa cu 5-0. pe S o ţ ia cu 3-0; a f ic u t match nul cu Ceho­slovacia ţ i Spania

Pentru locul al luilca desem­năm Austria, care :i învins Ce­hoslovacia cu 2-1, Scoţia cu 5-0, G erm an ia cu 5-0 şi 6-0 ţi Klve- ţia cu 8-1. A făcut match nul ru U ngaria ţ i u cedat Italie i cu 2-1.

Densrm enra ţ i l'ngaria tre­bu ie clasată In aeda ţ rănd cu Austria , In urm a m atchurilor: Uiyjaria-Klveţia 0 2 , Ungaria- Austria 0-0 ţi 2-2. Inguria-Ceho- slovacia 3-0. Ungaria Suedia 3-1 ţ i Italia-Ullgaria 3-2.

A poi ar urm a iu ordine: An­glia ţ i (Cehoslovacia, Spania, Scoţia ţ i Ţara (i:iIilor. In urma rezultatelor: Angli i Spania 7-1, Anglia- Scoţia 2-1. \ustria-Ceho* slovacia 2-1. Ceh oslo vacia-Un- garia 3-3, Cehosiovaciâ-ItaUâ2-2, Spania-Itallii 0-0, Scoţla- Ţara Galilor O-o. ItaUa-Scojia3-0, Apoi Franţa t.erraania 1-0 ţ i O landa*Fran|a i 3. Iată clasa­

m entu l :1. Ita lia2. Austria ţi Ungaria.3. Anglia ţ i CelmsiovaciâJ6. Spania, Scoţia ţi Ţara Ga-.;

Iilo r.9. O landa.

10. Germania.

Poşta SporturilorO TATA DULCE. PARIS. -

Tr. Patniţ a avut record«! P* IM m. din 193*. Anul <r«cnt. Pasca Ro.'in (Cluţ) l-a bătut. !>« aflA la FAgAraţ unde iţi «■* serviciul militar. Nu e căsătorit Anul acesta, va participa concursuri, dar lipsa de antre- nament U va tace să nu aibâ formă pre* strAlucită.

NIC. LOCO. — Tolan (TJ. =• *•' l i s. « / l i .

P. R. LOCO. — Italia.M. N. Loco. — 1» luni*. 3"*

diferenţă ptr. România.L Stănescu. - « • : BaranŢ

W , *#•: B a s a n y 5’4. i * " 'i «lassy 2t’<9". ^ ^ ;

Morfinomanii(Urmare din pag. 19) v,_

examen, u ltim ă tentaţie la £ aţ* este supus bolnavul. E trun • o farm acie, pentru a lua un d icam ent oarecare, sau t . m ai riscat, un stupefiant. * 1 acest examen, se poate vedea ce stad iu se găseşte p a n e nl ■ dacă vechea Iui boală mai P ^ z in tă oarecare pericol. MaJ° tea lo r rezistă insă tentaţie , ^ m ai găsesc n ic i o mân<lr*e.* . e cest lucru, in această stapa căci nu mai sunt eroi. S au sănăto ţit ţi n ic iu n .stupefian

m ai poate exercita o a ,ray , t ae supra lor. Au devenit tot *** im pa s ib ili în faţa o tră ju r iio . ori ţ i care alt om sănătos.

Săptămâna trecută a avut loc lu Teatrul Naţional din Bucureşti, premiera celebrei piese „Intrigă şi Amor” de Schiller. Admirabil interpretat de fruntaşii primei noastre scene, spectacolul va face desigur o lungă serie. (Foto St. I.onyayi

Opera Română a montat de curând baletul „Iris” al prietenului şi colaboratorului nostru: d. Conul No tiara.Pe o legendă mitologică, d. Nottara a brodat o muzică minunată, — surprinzătoare prin ritmul şi eleganţa tonului, care pri-

lejueşte baletului Operei Române o interpretare ideală şi in consecinţă un succes răsunător.Dealtfel, baletul „Iris” a d-lui C. Nottara a cunoscut extraordinare succese şi in străinătate. (Foto I. Berman-Realitatca)

Acţiunea secreţiunilor glande­lor (Hormone) asupra organis­mului uman este cunoscută. Prf. Steinach (Viena) vrea să pro­voace o activare a glandelor cu secreţia internă prin legătura canalelor deferente. Acelaş lu­cru caută Dr. Voronoff (Paris) prin translatarea glandelor de maimuţe la om. Acum însă ins­titui pentru cercetări sexuale din Berlin care este condus de cu- noscutul cercetător sexual Prf. Dr. Magnus Hirschfeld, a reuşit să scoată un preparat din hor- rnone a cărui acţiune a fost sta­bilită de autorităţi medicale proeminente. Până acum nu se reuşise încă să se extragă nionele astfel ca să-şi păstreze sub forma de preparat acţiunea lor; ele erau modificate în tim­pul preparărei fie prin căldură prea mare fie prin agenţi chi­mici. După noul procedeu al Institutului pentru cercetări se­xuale din Berlin este astăzi po­sibil izolarea acestui hormon P.retios, aşa ca acţiunea lui spe­cifică să rămână conservată. Compoziţia acestui preparat

,eare a fost pus în comerţ sub numele de „Perle Titus” constă |n afară de hormon testicular deja cunoscut şi din hormonul lobului anterior al hipophisei §1 din tyroidă preparată. Mai ales hormonul lobului anterior

hypophisei este un produs al ultimelor cercetări. Experien­ţe chimice arată că glandele sexuale pe cale de îmbătrânire

sunt din nou activate prin hor­mon hipophisic, care deci are o acţiune de întinerire.

Cercetări cu Perlele Titus în clinica universitară din Viena au dat în toate cazurile fără ex­cepţie o acţiune surprinzătoare chiar în acelea, la care majori­tatea afrodisiacelor nu avea nici o acţiune.

Experienţele au arătat dease-

menea că preparatul nu avea nici o acţiune nocivă. După în ­trebuinţarea de Perle Titus a- petitul şi pofta de viaţă creştea, starea corporală se ameliora simţitor, în timp ce turburările ca, dureri de cap, ameţeli, bă­tăi de inimă, reflexele accen­tuate şi vasomotor dispar.

Perlele Titus vindecă- neuras­tenia sexuală, turburările de respiraţie şi ale inimei dispar, presiunea sanguină scade, tot sistemul nervos este reîmpros­pătat şi starea de bine creşte.

Slăbiciunea sexuală a bărba­tului (impotenţa) era întodeau- na una din cele mai temute su­ferinţe care distruge bună sta­rea organică şi sufletească, ne- fiind numai înbolnăvirea loca­lă şi o turburare a întregului or­ganism care se manifestă corpo­ral şi sufleteşte în mod turbu­rător. Perlele Titus combat în- tr'un mod cu totul deosebit a- ceastă suferinţă. .

Perlele Titus sunt introduse acum şi in România şi se găsesi de vânzare In toni. f^rmai-nl»*

d u a 'v ă p^ucUux\ ^/ " nu n e g lija ţ i, a vă unge faţa cu

CREMA-NIVEAPudra sau fa rd u l a de ră m ai b ine, ev itând astuparea p o r ilo r . C rem a

N ivea pă trunde p ro fu n d în p ie le şi o curăfă de pra f, resturi d e pud ră , ele.

P ielea se m enfine tânără şi fragedă, p rev in e fo rm area r id u r ilo r şi sbârci-

tu rilo r şi afară de acastea bubu liţe , coşuri şi a lte ir ita f iu n i produse

p r in astuparea p o r ilo r p ie le i, sunt

Deosebirea fată de Cremele de lux:

Crema N ivea este cea mai eficace, dar şi mai ettină.

Crema N ivea: Lei 16.oo—' 72 .oo

Beiersdorf & Co. S. A. R., Braţov, Slrada Juliu Maniu 39

e v i ta te p r in r e g u la ta în t r e ­

b u in ţa re a C r e m e i N iv e a . Ca ii*

tatea p r in c ip a lă a C r e m e i N iv e a

rez idă în Eucerita , p e care o con-

|ine , substanţă pe rfec t aderen tă şi

■*u p rop rie ta te a , d e a re in tine ri

pielea. S e a ra p u t e ţ i în d e p ă r ta

p u d ra şi fa td u l uşor şi abso lut fără

ir ita ţiu n i p r in C r e m a N iv e a

25 Februarie 1932 HEALITATEA ILUSTRATA

T E A T R E L E N O A S T R E

REALITATEA ILUSTRATA

Concursul nostru de perspicacitate Nr. 10 Ascultă micule ce=t* zic.Eu ca ASPIRIN bunic:

Există un singijr ASPIRIN socot.

ţŞi e numai „BAyRR" peste toc!

„Realitatea Ilustrată” a lansat o nouă serie de 10 concursuri de perspicacitate, în genul celor publicate până acum. Cititorii vor strânge cupoanele pe care le vor trimite împreună cu so­luţiile, toate odată, până la 15 Martie 1932, pe adresa revistei „Realitatea Ilustrată” , Bucureşti I, str. Const. Miile 7— 9— 11, în plic închis. Plicurile vor purta menţiunea:

„PENTRU CONCURSUL DE PERSPICACITATE”

Pentru această serie de con­cursuri de perspicacitate, oferim

fflETUl FEMEILOR CHIU ID SEES

autoarea SAspect sănătos, Îngrijit, este în viaţă

în profesiune cât şi in societate, ,-hettezăşie pentru succes.

Femeile inteligente măresc influenţa o i prin înfrumuseţarea obrajilor şi bu* •■el r lor, cu „KHASANA-SUPERB“.~ste discret şi pare natural

Crema „KHASANA SUPERB” este de un galben orange, se frea că uşor pe piele ; ea se asimilea­ză in puţine secunde fiecărei cu­lori a pielei şi îi dă aparenţă să­nătoasă şi fragedă. Nimeni nu bănueşte întrebuinţarea ei. Îm ­preună cu ea se întrebuinţează creionul de buze „KHASANA SUPERB”. Şi el are un efect in ­dividual, roşeşte buzele delicat, durabil discret şi apetisant şt dă gurei delicioasa frăgezime a ti- nereţei. „KHASANA SUPERB” nu dispare la vânt, umezeală sau sărutat.

iii H ASANAI« U P E R P

Smbalage mici; Rouge de obraz: 'j i 30; Creion de buze: lei 26. Se a ţine pretutindeni.

DR. M. ALBERSHEIMrankfurt a. M. Paris şi Londra

pozit Generai pentru România

> A“—KRAYER, S. p. A. Timişoara

o nouă serie de prem ii în va­loare de:

LE I 10.000 (Zece m ii)Premiul I: Lei 5.000.Premiul I I : Lei 2.000.Premiul I I I : Lei 1.000.Premiul IV— V: Câte un abo­

nament pe timp de un an la „Realitatea Ilustrată”.

Premiul VI— VII: Câte un a- bonament pe timp de şase luiu la „Realitatea Ilustrată” .

Premiul V III—IX— X: Câte un abonament pe timp de trei luni la „Realitatea Ilustrată” .

Vor f i premiate cele mai bune solutiuni, în ordine. Intre solu­ţii egal de bune, hotărăsc sorţii.

Iată tema concursului de azi:

La un concurs nautic organi­zat anul trecut de un club spor­tiv din Olteniţa, pe distanţa 01- teniţa-Călăraşi şi înapoi, s’au stabilit următoarele performan­ţe: barca numărul 1, Olteniţa- Călărsşi: patru ore şi 10 minute, barca numărul 2, idem: 4 ore şi 15 minute; barca numărul 3, i- dem: 4 ore 25 minute.

La înapoiere, distanţa Călă- raşi-Olteniţa a fost parcursă după cum urmează: barca nu ­mărul 1: 3 ore 40 minute; barca numărul 2: 3 ore 50 minute; barca numărul 3: 3 ore 58 m i­nute.

Repetându-se a doua zi cursa Olteniţa-Călăraşi, aceasta a fost .parcursă de: barca numărul 1 în 3 ore 35 minute, de barca numă­rul 2 în 3 ore 38 minute şi de barca numărul 3, în 3 ore şi 47 minute.

La înapoiere, distanţa Călă- raşi-Olteniţa a fost parcursă: barca numărul 1: 3 ore 25 m i­nute; barca numărul 2: 3 ore 35 minute; barca numărul 3 în 3 ore 42 minute.

Rezultatul a fost trimis la co­mitetul central nautic din Bu­cureşti, dar acesta a refuzat o- mologarea lu i pentru un motiv pe care n i-1 vor indica cititorii noştri.

* * ■*•Cu aceasta, a doua serie de

concursuri de perspicacitate s'a terminat, iar soluţiile se p ri­mesc toate împreună, cu bonu­rile respective, până la 15 Mar­tie inclusiv.

Humor sportivIn cartierul cicliştilor, la

Vel’d ’H iv’, un poştaş aduse unui manager o telegramă dintr’un continent îndepărtat.

Managerul, după ce a luat cu­noştinţă de conţinutul telegra­mei, a încreţit sprâncenele.

— „Ştiri proaste? îl întrebară prietenii.

— Nu, unul dintre pensionarii mei îm i trimite felicitări de Crăciun. Dar o să trebuiască sări .răspund şi asta mă va costa 500 lei!...

tablete, contra reumatismului, gripei, durerilor de cap, numai in ambalaj original cu 20 şi 2 tablete.

C O Z O N A C I F R U M O $ lF A IN A D E A U R H E R D A N

i lh c f U P U l PßTTißdifclco n fp af \ o p i-câ p a i fe l d e ră c e li

VIOLETE de PARMA---- . de «aţa) ^

coVcT.e,\atura'c’u\ecoruV ţ 0n worice îe 1 V E R M E U L E N

(Pasagiul Imobiliara' şi Str. A-ademiei (Sub Hotel Paris)

DIJl.Mil. 'FRANZBRANNTWEIN

P ă s tra ţ i cupoanele ş i le trim ite ţi toate îm p re u n ă .

CONCURSUL DE P E R S P I C A C I T A T E

B O N N o . I OT rim ite , d in

era|| ERIFERIA dărueşte din I I U I când în când surprize u- LlgW luitoare. Acolo a prins să se cuibărească de la o vreme tot ice-i mai nesănătos ,tot ce criza nărueşte zi cu zi, din ca­pitalul psihic omenesc...

Despre mahalalele capitalei ne-am putea închipui multe; descoperirea făcută de noi în scara de Luni 15 Februarie ne determină să avem o searbădă idee despre bogăţia imaginaţiei noastre.

Un bec mic arde într’un col] al încăperii. Mi-am ridicat ca­pul de pe blocul de scris şi pri­virile mi-au căzut supărător pe un tablou din apropierea mea— Hamlet — văzut de un slav. Tânărul prinţ are un Cap ciu­dat de răsvrătit. Pletele-i frea­mătă în aer. Privirile-i străpun­gătoare îşi ţipă revolta în faţa mimicniciei vieţii, în timp ce degetele strâng prietenos hârca sărmanului Yorik.

O bătae puternică a răsunat în geam. Era o veche cunoştin­ţă — un băiat întâlnit hoinar a- nul trecut, în tr’o speluncă „iLa bombe” — astăzi în serviciu la o casă comercială.

— „Mergeţi vă rog cu mine, dacă vreţi să vedeţi ceva de seamă” — mi-se adresează el. „Eu locuesc pe Floreasca în sus. Câţiva oameni de prin partea locului fac parte dintr’o sectă. Ei se numesc „Ostaşii morţii”. E acolo un caraghioslâc de nu şti ce să mai crezi”.

Am avut câteva clipe de ezi­tare.

— „Nu trebue să vă fie tea­mă... — interveni băiatul — vin bărbaţi, femei .şi de prin alte părţi. Ţinta lor e să adune cât mai mulţi credincioşi”...

...Tramvaiul s’a oprit în faţa Institutului Pedagogic. Am por­nit pe strada din faţă, am cotit Ja stânga, apoi la dreapta şi iar în aceiaş direcţie. Ne-am oprit în faţa unei .curţi mari. In fund, o căsuţă bătrânească cu cear­dac.

Intrăm pe poartă. 0 pisică neagră se furişează pe lângă noi, ca o nălucă. însoţitorul meu ba­te la o fereastră. Am observat bine, n ’a fost o ciocănitură o- bicinuită. Izbitura degetului păs­tra o cadenţă specială. Cineva ne-a prins dela spate.

— „Tu eşti Mihuş?”— „Eu, frate”.— „Să şti c ’a început predi­

ca”.Prin geamul primei încăperi

goale am zărit un om, furişân- du-se pe o uşă. In urma lui a fluturat ca un zăbranic străve­ziu, o lumină albăstrie.

— „Poftiţi vă rog...”.U.n fior rece mi s’a prelins

prin tot lungul şirei spinării. Picioarele mi se muiau, de par-

99ca aş Ti maintat spre un de execuţie.

Păşind pragul încăperii, am simţit puternic dorinţa, s’o iau la fugă.

Semi-obscuritate. Intr’un un­gher, o mare placardă de hâr­tie de un albastru deschis. In

mijlocul ei, pe o mică poliţă, se răsfaţă un craniu. Deasupra, în perete, stă atârnată o mică lampă, cu un glob albastru, ai­doma unei candele. Oameni a- şezaţi deavalma în jurul pereţi­lor. Vorbesc în şoaptă între ei, îşi spun păsurile, critică aspri­mea iernii. Mai toţi au figuri supte, iar vestmintele vorbesc de chinul pe care trupul tre­bue să-l îndure în bătaia geru­lui. Iată şi câteva femei, ba şi un copil cu un basc roşu, pe o ureche.

Un bărbat s’a ridicat în pi­cioare. Are capul tuns chilug, ca un ocnaş proaspăt liberat. Privirile-i arzătoare mărturisesc o durere ascunsă, fără leac. E predicatorul, întemeetorul sec­tei. Când a deschis gura sune­

tele au isvorît sonor, cu vibra­ţii melodioase.

„Cei proaspăt veniţi vor­bi el „veţi fi încercat multă nedumerire, în faţa hârcii care întruchipează altarul nostru. Oa­re ce icoană mai convingătoare ani putea avea, asupra deşertă­

ciunii vieţii? (iândind statornic Ia moarte, fiecare faptă a noas­tră pare crescută numai din blândeţe şi mlădiere”.

— „Aşa este... aşa este...” bol­borosiră cei din preajmă.

— .„Cine suntem noi? Unde mergem?” continuă el. La a- ccste două întrebări^ ,chiar şi cel mai mare cărturar simte o uşoară înfiorare. Dacă privim cu ochii limpezi în jurul nostru, vedem că lucrurile nu pot mer­ge pe drumul cel sănătos. Ar trebui noi plămădeli de oame­n i”.

Aci oratorul se opri, clăti­nând din cap. Treptat, treptat intră în miezul credinţii pe ca­re o predica. Cea mai mare par­te din omenire trece prin dure­ri din cale afară «le chinuîton-

de. înm iit le va fi micşorată su* ferinţa. In clipa când vor aştep­ta, vor dori moartea, ca j>c o mireasă mult iubită”,

Is-suu întrcrupl ra să-l pun o Întrebare:

„Atunci orele de desfăta­re, de mulţumire trebuesc su­primate? De pildă primăvara, în mijlocul naturii, sorbi -cu ne­saţ puterea de viaţă”.

- „Cel vecînic Inflămânzît, nedormit şi hulit de pretutinde­ni, trăeşle pe pământ un vis u- răl. Aşa au venii vremurile. În­văţăturile sectei noaslre sunt cao mană pentru *1” .

In arma mea alţii au început să-i pună }î ei întrebări- Răs­punsurile crxnfnze alternau o» ede inlHigente şi înţelepte. Du­pă vreo jumătate de oră adu­narea s’a spart. A losl un mo­ine nt puţin obicinuit. La ple- ■carr, cu loţii, rând pe r in ii, Ire- 3>niau să treacă prin .Taţa capu­lu i ide xnnri, să-l privească a- idâne :ÿi să-i facă o 1 nchmăcro­ii e uşoară, cu capul

Era un 'Ceremonial rom ic şl .înfricoşător, în ii relaş Imrp. AFum Irrzit ia stradă, ca «Ihsî «ie un vârtej. Aerai rece mi-a desmeiir ii judecata.

—- „MikHş~ — l-am întrebai pe băiatul care mă condusese ia mijlocul sectei — jim u l ca ca­pul luns nu primeşle cumva da­ruri dela cei cari vin ■să-î useni­le predicile?”.

— „Eu, decănd simt printre n ’a™ simţii nici » mişcare—

.’Se plănueşte însă mutarea într’o «casă mai m ari, pentruca aici nu pol intra decât pnţini. Deaccea se împarte pe -zile. Vin şi oa­meni înstăriţi, femei, văduve, fele nefericite”.

— „Dar poliţia n’a dat până anim nici un semn de viaţă?” Mihuş râse.

„Aş avea gust să-l aduc şi pe sergentul din post pe acolo. Ar fi bine însă să-l nimeresc, când plata lefii e in întârziere cu două trei lun i”.

Am ajuns acasă, cu spaima în oase. Cum am aprins lumina, am dat jos din perete tabloul sla­vului, şi l-am aşezat cu faţa în jos, intr’un fund de dulap. Ob­sesia celeilalte imagini era co­vârşitoare.

Sunt oameni cari prin oricât de grele încercări ar trece, nu pot pipăi căile neantului, fără să-şi cerceteze stăruitor pulsul.

Secta „Cap dç mort”, cu tnt mirosul eî de farsă, ne dărueşte cea mai veridi"ă icoană a vre­murilor grele prin care trecem. Numai mohorîlul Ev Mediu ne-ar mai fi putut furniza ase­menea surprize.

0 descindere a poliţiei va complecta peste puţin timp, re­portajul de faţă.

MARGARETA NICOLAU

25 Februarie 1932

PEPINIERELE S A^

AM BROSI, FISCHER&C0.AIUD, JUD. ALBA

CEREŢI CATmIOGUL GENERAL

Furnizăm în calitate superioa­ră: Viţe altoite, port altoiu, pomi roditori, arbori de orna­ment, trandafiri puieţi de pomi ele.

Singura p u b l i c a ţ i e d î acest gen la noi în ţară

100 pagini hârtie velină şi chromo, execuţie iechnică neîntrecută, bogat material redacţional. Lei 30

Americii). Theda Barbara era „Sirena N ilu lu i'’ si cu­rând după aceea, afişe mari au apărut, proclamând pe Erich von Stroheim „lipu l intrigantului”.

Procedeul acesta a avut atât de mare succes încât l-au adoptat mai toate casele de filme. Un tânăr şi ta­lentat ziarist a prezentat publicului pe Lew Cody, in postura de „Butterfly Mari” (fluturele, adică Don Juan), postură care în loc să-i aducă celebritate, i-a creiat antipatii, atât de vii, încât timp de doi ani nui-a mai fost cu putinţă să obţină vre-un angajament.

N’au fost insă toţi atât de nenorocoşi. E linor (ilynn a făcut din Clara Bow o stea, poreclind-o ,£tren</<~i- rila” . Florence Vidor era supranumită „The Orchitl Lady”, Pola Negri, „un cocktail (le emoţii omeneşti'',

FOST o vreme în trecutul fcMl filmului, când actorii erau e- tichetaţi cu m ici şi sugestive po­recle, ca nişte cutii de conserve, ce se servesc marelui public, în am­balaje cât mai ingenioase

Mary Pickford a fost cea care a lansat această modă, devenind „A- merica’s Sweetheart” (Logodnica

MauriceCtù'balier

Syliy ia S idney

Lon Chaney devenise „Omul cu o mie de feţe” iar Creta Garbo, .¿Sffn*dj> in ultim ii am insa, procedeul acesta şi-a pierdut efectul. Singura incer

care reuşita a fost acum, în cazul Jeanei Harlow, căreia i se mai spune f „The Plahnum Blonde .

First National a făcut zadarnic sforţări de a da I.orettei Young caracter* zarea de_ „Angel G ir l’ (fată cu chip de înger). Tot astfel „ P a r a m o u n t u l

î !fvnSn TUn>f pe y R°gers in lum ina neuitatului Valentino. e tL /nM 8 lanseze Si^ ură supranumele de „Cea m*

Nnn Z i t ecranului atrăgându-şi astfel atenţia publicului.l viU i Cilnl nefil|jate in această privinţă. •

E drept ca Marlene Dieţrich a fost poreclită Leas Dietrich " (legs=P* cioare), dar asta n a fost ideea vre'-unui agent de presă şi e departe de

Magia amuzantăA rta de a te face p lăcu t

fn societateDoriţi să vă distraţi bine în familie? Doriţi să faceţi mi­nuni? In 20 minute învăţaţi toată magia modernă cu dife­rite experienţe de Telepatic, Hipnotism, Fachirism, Scama­torie. Trimitem contra ramburs Seria I 12 Scamatorii Fantas­

tice cu aparate Lei 115

Cereţi gratis catalogul ilustrat.

P R O F E S O R , , M I R A S “ Cal. Moşilor, 332. Bucureşti

M M M M M M M W W M M M M

S E N Z A Ţ I O N A L !" ,,//p O faţă nouă Inti-

;■ ncrită In 8 zile la; JB — \ ^ oncc vârstă fără

I s , ' ' ) ' ! coşuri, pistrui, > • < V.'*iy i r id u r i (Zbârci*

L f > tur*) cute, ten^ ............

*»• la ta ţ i, nas roş sau oncc necurăţen ii «le feţe' şi mâinilor, prin masca In pastă ultraac- tivă „ Ju n o “. Absolut ncvătămător.

E f e c t s i g u r !

Borc. Lei 125 — 2 bofe. Lei 240

DEPOZIT : „OPAC“ Galeriile Blan- duziei, Str. Doamnei 7 etaj, Bucureşti.

Wallace Berry e poate cel mai orifiina’l cctăţean al Holly- woodului. Pe socoteala lui circulă numeroase anecdote ce res­piră un humor sănătos, humorul omului de gust.

Luase într’o zi drumul oraşului, indreptându-se spre tea­tru, când se opri spre a schimba câteva cuvinte eu un strân- gător de sdrenţe şi mai departe, dădu unui vânzător de ziare, un autograf.

— „Dece eşti atât de îndatoritor cu oamenii aceştia?” l-a întrebat atunci uii prieten eare-1 însoţea.

— „Aceştia sunt clicnţii mei cei mai buni şi ca orice ne­gustor care-şi cunoaşte interesele, caut să-mi menajez clien­tela...”

James Gray

Lupe Velez

C la r a B o w

REALITATEA ILUSTRATA

conveni actriţei. Maurice Chevalier n ’are nici un adaos la numele cu care şi-a făcut apariţia la Holly­wood şi nimeni n ’a propus vre-unul pentru Clark Gabie, Marian Marsh, Sylvia Sydney sau Robert Mont- gommery.

Acum câţiva ani, un actor neeti­chetat s’ar fi simţit ca şi când n’ar avea haină pe el.

Un spirit inventiv ar avea aci un adm irabil câmp de desfăşurare. Ar putea vinde diverse caracterizări actorilor de cinema, realizând ast­fel câştiguri considerabile.

MĂRUNTE

Mare senzaţie au stârnit la Holly­wood:

Căsătoria secretă a Mary-ei As- tor cu D-rul Franklyn Thorpe, pu­ţin înainte de încheerea unui pro­ces pe care-1 intentase unei com­panii aeriene, reclamând despăgu­b iri pentru moartea soţului său, fostul regisor Kenneth Hawks, în groaznica prăbuşire ce a avut loc în cursul turnării unui film.

Căsătoria Constancei Bennett cu Marchizul de la Falaise, fostul soţ al Gloriei Swanson, după ce Gloria plecase în secret la Yume, spre a sc cununa cu Michael Farmer.

Iubirile Lupei Velez. Despărţirea de Garee tocmai când lumea în­cepuse să creadă, că cei doi erau

căsătoriţi în secret. Apoi plecarea cu John (iil- bert şi revenirea lor din Europa, pe acelaş va­por.

Logodnele lui Dorothy Mackaill cu Waltcr Byron, cu Joel McCrea, cu John McCormick şi cu Neil Miller —- care a convins-o în cele din urmă, să se mărite cu el.

Mulţi sunt cei cari tind să urzească o p o ­

veste de dragoste pe socoteala subitei prie tenii dintre Chevallier şi Marlene Dietrich. în ­cercarea n’are să prindă însă, pentrueă Mau­rice e prea îndrăgostit de soţia sa, iar Mar­lene pare să se intereseze pre.a mult de unul din cei mai simpatici actori ai ecranului.

După munca grea a turnărilor, Marlene se amuză discutând cu Chevallier în cursul me­

sei. Colegii nu sunt obişnuiţi s’o vadă pe Mar­lene râzând cu atâta plăcere şi sinceritate; ei uită magica putere cu care Chevallier facc să înflorească veselia.

Dr.: Marlene Dicirich

1 0 0 . 0 0 0 oam eni în m o r ­m â n ta ţ i d e v ii.

0 UPĂ părerea lui Hsiang_____ Chi, totul era permisîn timp de răsboi. A captura o întreagă armată duşmană, este desigur o mare ispravă. Dar ce te faci cu o astfel de armată, după ce-ai captu­rat-o? Asta e altă chestie. Hrană trupei era fără în ­doială una din cele mai mari gr.ji a generalului Chi şi a hrăni o sută de mii de oa­meni suplimentari, era pen­tru dânsul o imposibilitate. El ar fi putut să-i ucidă, dar găsi această operaţie de pri­sos. Şi dacă pe noi singuri ideea de-a înmormânta de vie o armată întreagă, ne um­ple de groază, nu tot aşa era pentru generalii chinezi, de acum câteva m ii de ani. Aşa se explică că generalu! Hsiang Chi nu stătu mult la gânduri şi, în secclul al trei­lea înainte de Christos, dădu ordin ca cei o sută de m ii de soldaţi inam ici pe care-i prinsese, să fie înmormântaţi de v ii lângă Honanfu, în China.

EAPAparte

face d i n

familia crinilor.

U n isvor c lo co t nd.______

UN ¿mijlocul unui lac de_____ apă dulce din parculnaţional dela Yellowstone, în America, se află o insulă, lungă de vreo cinci metri. In mijlocul acestui ostrov se găseşte o scobitură, din care isvorăşte apă clocotindă. In Iac se găsesc mulţi peşti. E deci deajuns, când stai de ostrov, şi ai prins un peşte, să-l cufunzi cu undiţa în apa clocotindă, spre a-1 avea fiert, în câteva minute şi a-1

putea mânca pe loc.

C e l m ai fo lo s ito r pom .

| U ALMIERUL palmyra, din IUBI insulele olandeze ale Oceaniei, este planta cea mai folositoare din lume. Poate fi întrebuinţat la mai mult de 800 de scopuri diferite. Lemnul foarte tare al acestui palmier se utilizează ca ma­terial de construcţii. Frun­zele se folosesc la acoperirea caselor. Fructele sunt bune de mâncat, atât coapte cât şi conservate. Din zeama aces- tor fructe se face vinul de palmier şi zahărul de pal­mier. Tot din palmyra se mai fac stofe, un fel de sârmă, hârtie, scrobeaţi, ulei, ceară, răşină, produse de tăbăcărie şi de vopsitorie şi material combustibil.

3 5 0 k ilo e ra m e oe un d e e 't

0 NUL din oamenii cei___ mal ooinict ui ueatrilor din urmă, n fost un oare care Frank Olender din Krooklin (lângă Alew-York), care putea să ridice 350 kgr. cu un singur deget. Olender el însuşi cântărea S2 de kilo­grame.

L io n e l, o m u l cu ch ip d e leu

JlONKL e fără tăgadă o-_____ mul cel mai urât dinlume, şi totuş chipul lui urât i-a produs avere. Faţa ii este complet acoperită cu păr. Constatând că oamenii sunt gata să-i dea bani, spre a-1

vedea, Lionel căută prin toa­te mijloacele să-i înteţească creşterea. Când se duce la bărbier, ceeace se întâmplă foarte rar, el nu cere să-l radă pe obraz ci să-i tundă părul depe faţă. Afară de a- ceasta Lionel e cu totul nor­mal. El e german şi locueşte la Bremen.

Un incendiu năprasnic a distrus o mare parte a orăşelului Moine şti, lăsând fără adăpost zeci de fam ilii nevoiaşe. In fotogrnfiile iir mai sus, vedem ruinele de pe strada principală a localităţii, pre cum şi una din sacalele care au transportat apă la locul incendiului-

25 Februurie 1932

25 Februarie 1932REALITATEA ILUSTRATA

JA C K L O N D O N

1 0 )

In curând dete peste o tabără. Şe opri intre arbori şi luă-aminte. To­tul ii era cunoscut: corturile, larma, focurile... Era tabăra cea veche care se mutase in sus, pe fluviul Mackenzie. Dar nu mai auzea gemete şi planşete. Auzul lui Colţi-Albi fu izbit de strigăte vesele şi ciinci auzi ţipătul unei femei mânioase, înţelese că femeii nu-i mai era foame. In aer plùtea mireazmă de peşte fript. Pierise foameta... Colţi-Albi ieşi din pădure şi se’ndreptă cutezător spre cortul lui Castor-Cenuşiu.

Castor-Cenuşiu nu era acasă, dar Kloo-Kooch îl primi cu strigăte de bucurie. Ii dete îndată un peşte proaspăt şi Colţi-Albi se culcă alături de foc, adăstând înapoierea lui Castor-Cenuşiu.

XV

DUŞMANULRAŞEILUI

Colţi-Albi deveni, la rândul lui, fruntaşul câinilor înhămaţi la sanie. Şi ceilalţi câini începură să-l urască şi mai amarnic — să-l urască pen­tru suplimentul de came pe care i-1 da Met-Sah, pentru situaţia lui de înaintaş. Dar situaţia nu era de loc plăcută. Colţi-Albi gonea pe urmele lui cu haita de potăi, pe cari-i dispreţuise şi-l bătuse totdeauna. Dar era silit, din porunca stăpânului. Când da semnalul Mit-Sah, toţi câinii deodată se aruncau înainte, lătrând furios. Colţi-Albi nu se putea îm­potrivi. Dacă se’ntoarcea spre câinii din spatele lui, Mit-Sah il biciuia peste faţă cu biciul lung. Tot ce putea face era s’o rupă de fugă — chiar dacă se părea că fuge urmărit de potăi. Fiecare săritură înainte era o insultă adusă mândriei lui şi el gonea toată ziua.

Dar mândria lui eră jertfită voinţei stăpânului, pe care n'o putea călca şi care era ocrotită de biciul lung.

Şi astfel deveni duşmanul rasei lui. Nu cerea pace şi nu dăruia. Spre deosebire de cei mai mulţi câini fruntaşi cari, după deshămare se pu­neau la adăpost, Colţi-Albi se preumbla cutezător prin tabără, vărsând pe duşmanii lui, toată noaptea, necazul jignirilor suferite’n timpul zilei.

Când Mit-Sah striga oprirea, Colţi-Albi se supunea numai decât iar ceilalţi câini voiau să se arunce asupra lui. Dar biciul lung al lui Mit- Sah sta de veghe şi nu da voe. Câinii pricepură că dacă sania se opreşte din porunca lui Mit-Sah, trebuiau să lase’n pace pe Colţi-Albi. Dim­potrivă, dacă Colţi-Albi se oprea dela sine, câinii avea voe să se arunce asupra lui şl să-l prăpădească, dacă ar fi putut. Ceiace înţelesese şi Colţi-Albi şi nu se mai oprea niciodată dela sine.

In tabără insă, câinii nu-1 lăsau în pace nici ei. In fiecare noapte, uitând lecţia din noaptea trecută, se aruncau asupra lui — ca să uite în curând şl bătaia cea nouă pe care o primeau. Furia ucide memoria. Ura împotriva Iul Colţi-Albi avea de altfel rădăcini mai adânci, in deo­sebirea pe care o simţeau Intre ei. Câinii ceilalţi erau şi ei lupi domes­ticiţi. Dar domesticiţi de generaţii, au pierdut obiceiurile wildului, din care au păstrat numai o ideie, a Necunoscutului teribil şi pururi ame­ninţător. In tovarăşul de ham câinii urau wildul, de care Colţi-Albi ră­măsese mai apropiat. Şi când îşi arătau colţii îri faţa lui, se apărau în gând, împotriva puterilor întunecate ale morţii care-i împrejmuia în pădure, care-i pândea dincolo dé tabăra cu focuri.

Din aceste lupte câinii învăţară că lupul era prea puternic spre a ii atacat altfel decât în grup; ar fi fost ucişi toţi, într’o singură noapte. Colţi-Albi răsturna un câine cu labele în sus, dar toată haita se arunca asupra lui numai decât, înainte de a fi sfâşiat beregata celui doborât. Nici câinii nu izbuteau să ucidă lupul din mijlocul lor: era prea iute, prea puternic, prea prevăzător. Se ferea de locurile strimte şi se de­părta, de’ndată ce simţea că voiau să-l încercuiască. Şi nici un câine nu l’ar ii putut răsturna. Ghiarele se înţepeneau de pământ, cum se înţepenea însuşi de viaţă Căci a rămâne în picioare însemna a rămâne ta viaţă şi a fi răsturnat însemna a muri. Nimeni nu ştia aceasta mai bine ca el.

Astfel Colţi-Albi se ridica împotriva fraţilor lui, moleşiţi de viaţă omenească, slăbiţi de umbra dominatoare şi ocrotitoare a zeilor. Era duşmanul de moarte al tuturor câinilor. Şi duşmănia era atât de săl­batică, de cruntă, că chiar Castor-Cenuşiu, ori cât de sălbatic şi barbar era, nu se putea împiedica să nu 'se mire. Spunea că nu mai văzuse pe pământ, astfel de fiară minunată. ”

Colţ-Albi avea aproape cinci ani, când pomi iar la drum lung cu Castor-Cenuşu. S’a vorbit multă vreme prin cătunele de pe malul fluviului Mackenzie între râurile Porc-Mistreţ şi Iucon, de măcelări­rea câinilor făcută de Colţi-Albi. Lupul da peste câinii nepreveniţi ne- Şţiind să se ferească de atacurile lui tăcute, fulgerătoare In vreme ce

îşi pierdeau vremea pregătindu-se de luptă, zbârlind, şi maraind, Colţi-Albi şi sărise asupra lor, fără o lătrătură, ca un traznet care da moarte, chiar în clipa în care atinge. . . . *

Devenise, într’adevăr, un campion admirabil. Ştia să-şi economisească forţele şi nu le depăşia niciodată. Nu se încurca apoi niciodată tatr o luptă de lungă vreme. Dacă nu dobora dintr'o lovitura repede^ tot atat de repede se retrăgea. Ca toţi lupii, nu-i placeau luptele corp la corp şi incăerările prelungite. Orice atingere era o cursa, un pericol necu­noscut; aşa îl învăţase wildul. Trebuia să aibe pururi mişcările bbere,

sară când va socoti dc cuviinţă asupra duşmanului, ^ramaepre- totor, dela distanţă, al desfăşurării bătăliei. Ceeace-i da birumţă uşoa­ra asupra câinilor pe care-i întâlnea întâia oară. Fireşte, .er»U 5i ex- ceptii. Se’ntâmpla ca mai mulţi câini să izbutească sa sarô asupra lui Si să-l znopească, înainte de a se fî putut elibera. Altăcla . came îl muşca adânc. Dar se'ntâmpla rar şi de cele mal multe on eşea din astfel de lupte, neatins. . .. , . dea

Mal avea o Însuşire: preţuia exact timpul şa distanţa_ rara să ş seama, instinctiv. Fără vreun calcul sau judecate ochiul lui măsura mult mai precis decât cei mai mulţi din câini. O fracţie de ,“ ne folosită, ii da lui Colţi-Albi victoria.

Vara, caravana ajunse la Fort Jucon. Castor-Cenuşiu folosindu-se de îngheţul lemel ca să treacă râurile care străbat ţinutul, vânase toată primăvara In Munţii Stâncoşi. După desgheţ $I-a construit o barcă, a coborât pe apele râului Porcupln, până la revărsarea în fluviul Iucon, sub cerul Arctic. Aci se află vechiul fort construit de Hudson Bay Compagny.

Aci se aflau numeroşi indieni, provizii din belşug, larmă şl voe bună. Era în vara anului 1908. Mii de căutători de aur veniseră până la Iucon, indreptâpdu-se către Dawson şt Clondlche. Mal aveau sute de mile de bătut până la ţinta călătoriei, deşi mulţi erau pe drum de un an. Mulţi veneau din cealaltă hemisferâ. Nici unul nu străbătuse mai puţin de cinci mii de mile.

Se opri şi Castor-Cenuşiu. Auzise şi el de goana oamenilor după aur şi adusese cu el câteva baloturi de blănuri, de mănuşi, de bocanci groase. Făcuse această călătorie lungă în nădejdea unul mare câştig. Dar ceeace nădăjduise fu cu mult întrecut de realitate. Visul lui cel mai extravagant nu cuprindea un câştig mai mare de sută la sută. Şi iată că i se oferea mie la sută. Când văzu aşa, puse comerţul lui pe temelii trainice, hotărit să rămâe aci vara toată şl lama următoare, la nevoe, spre a-şi desface marfa toată, cu preţul cel mai ridicat cu putinţă.

Colţi-Albi văzu la Fort Iucon pe intâii oameni cu pielea albă. Alături de pieile-roşii pe care-1 cunoscuse până aci, i se părură altă specie, o rasă de zei superiori. Fu încredinţat că aveau o putere şi mai mare, căci divinitatea zeilor stă in putere.

Fu mai mult un simţământ decât o ideie. Precum în copilăria Iul cer­turile mari, ale întâilor oameni întâlniţi 11 isbiseră mintea ca o înfăţi­şare de putere, cu atât mai mult era uimit de casele pe care le vedea, ridicate din bârne groase. Adevărată putere! Şi puterea zeilor albi era mai mare ca a zeilor pe care-i temuse până acum, mai mare chiar de cât a lui Castor-Cenuşiu, care părea Intre zeii cu piele albă, un zeu mic.

La început Colţi-Albi fu cu multă prevedere şi bănuială. Cercetă în- | făţişarea oamenilor albi cu luare-aminte, de departe, să nu fie văzut. Apoi băgând de seamă că ei nu fac nici un rău câinilor, se apropiă şl

[ mai mult.Şi oamenii albi îl cercetau pe el cu foarte multă curiozitate. Ciudata

lui înfăţişare le atrăgea atenţia, îl arătau unul altuia cu degetul. De­getele acelea întinse nu prevesteau nimic bun lui Colţi-Albi şl când zeu

Luni Marţi Miercuri

cu trei nuanfc mai albi

Noua metodăPentru a albi intr’adevăr dinţii

Dacă vă îngrijoraţi de ceeace a-I micii şi cunoştiinţele gândesc des­pre Dv., nu întârziaţi de a între­buinţa metoda cunoscută: Kolynos pe perie uscată. Rapid şi sigur, el omoară microbii „gurei bacterie- Ine“, căreia se datoresc dinţii stri­caţi, urâţi şi decoloraţi precum şl gingiile nesănătoase.

Puneţi un centimentru de Koly- | nos pe o perie uscată,. El se transfor­mă într’o spumă higienlcă, anti­

septică, de un volum de 25 ori su- Iperior, care pătrunde în flecare |scobitură, cavitate şt crăpăturii

Germenii periculoşi gurel, sunt o- morâţl cu milioanele, părticelele de alimente In fermetaţiune sunt di­slocate, acizii neutralizaţi, gingiile însănătoşite 91 întărite şl înflne. pentru a Încununa totul, dlnţU se transformă albi.

Kolynos-ul este cu totul diferit prin acţiunea sa — diferit în rezul­tatele sale. încercaţi un centimetru pe o perie uscată şl in 3 zile, nu mal mult, veţi avea proba incontes­tabilă a eficacităţii acestei metode tot aşa de originală ca extraordi­nară.

CREMA DENTIFRICEAntiseptică

KOLYNOS

30 REALITATEA ILUSTRATA

albi cercau să se apropie, le arăta dinţii şi da înapoi. Nici unul nu iz­buti să pue o mână pe el şi cel care stăruia, o păţea.

Colţi-Albi înţelese că pe acel loc trăiau puţin albi, vre-o doisprezece. La două-trei zile un vapor (altă înfăţişare uriaşă a puterii lor) acosta la ţărm şi rămânea câteva ore. Alţi oameni albi coborau apoi se’mbar- cau iar. Erau mulţi, mulţi de tot. Intr’o singură zi Colţi-Albi a văzut mai. mulţi albi decât piei-roşi toată viaţa lui. In zilele următoare oa­meni albi veneau mereu cu vaporul, se opreau câteva ceasuri la ţărm, plecau iar şi piereau.

Dar dacă oamenii albi păreau zei atotputernici, câinii lor nu făceau mare lucru. Colţi-Albi şi-a dat seama repede amestecându-se intre câinii care coborau depe vapor cu stăpânii. Câinii aveau înfăţişări deo­sebite, unii cu labe scurte, foarte scurte, alţii cu labe lungi, prea lungi Blana le era cu totul altfel ca a lui, iar perii foarte subţiri, şi uneori atât de mici că parcă n ’aveau de loc. Şi nici unul nu ştia să se bată Colţi-Albi care duşmănea toţi câinii, se luă la harţă cu ei numai decât — şi văzu că erau de dispreţuit.

Prin firea lor erau blânzi, buni. In caz de luptă făceau larmă şl să­reau în toate părţile, cercând să dobândească biruinţă prin forţă când trebuia mai curând viclenie. Se aruncau, lătrând, asupra lui Colţi-Albi care sărea înlături şi în vreme ce ei se’ntorceau, el îi şi apuca de-un umăr, îi răsturna şi se repezea la beregată. Apoi Colţi-Albi se da deo­parte, lăsând victima în seama celorlalţi câini ai pieilor-roşîi. Colţi-Albi era deştept. Ştia de mult că zeii se supără când le ucizi câinii şi tot astfel şi zeii albi. Se mulţumea deci să facă începutul. Apoi, din adă­postul lui, privea cum cădeau asupra tovarăşilor lui pietre, bastoane, securi, lemne şi alte lucruri dureroase.

Răzbunarea zeilor jigniţi era uneori teribilă. Un zeu văzându-şt câi­nele, un setter, sfâşiat în bucăţi, a pus mâna pe un revolver. Trase de şase ori la rând şi şase câini rămaseră locului morţi, sau aproape Alt semn de mare putere care se’ntipări adânc în creerul lui Colţi-Albi

Dar aceste întâmplări neplăcute nu-1 priveau, de vreme ce el era destul de dibaci să scape cu pielea’ntreagă. La inceput când ucidea câinii oamenilor albi, se juca; apoi deveni singura lui ocupaţie Era singurul fel să-şi treacă vremea, când Castor-Cenuşiu nu-şi vede;i dr cât de negoţul lui. Aştepta laolaltă cu haita câinilor indieni sosirea va­poarelor şi cum se ivea unul, începea jocul. Şi tovarăşii lui învăţaseră viclenia. Cum vedeau oameni albi chemându-şi câinii înapoi, pe bord. şi pregătindu-se să atace haita, o rupeau -de fugă. Jocul înceta pana la ivirea altui vapor.

Colţi-Albi avea menirea să înceapă harţa. Şi nu-i era prea preti Câinii blânzi simţeau numai decât în el fiara wildulul, din care. dr generaţii în generaţii, scăpaseră. Veniţi din Miazâ-zi spre râul Iucon al asprei Mieze-Nopţi, nu se puteau opri multă vreme să nu se arunce, dintr’o pornire tainică, asupra lui Colţi-Albi — făptură amestecată a wildului, duşmanul de mii de ani.

XVI

ZEUL NEBUN

Cei câţiva oameni albi dela Fort Iucon, locuiau de mult aci Se nu

90

ColoareaDinţii Dvs.au \fost odinioară albi.—

Viaţa moderncL hrana modernă,

fumatul— toate rbipreună au luptat

contra acestei a\beţe in decursul

anilor

Pasta sau SăpunuX pentru dinţi

GELLE FRERES va cft albeaţa propie

a dinţilor Dvs. în \ cursul unei

săptămâni

Uşor, sigur, fără să Yatămr ‘n

acţiunea sa, Pasta sau SăpuXul pentru

G E L

intilor dvVest^ aldinţi GELL jE FRERES. înmoaie şi

înlătură piatta, după primele zile

de întrebuinţări

înlăturând uric\unea şi gălbeneala

lor,, se descoperi dinţii voştri in

coloarea lor adevărată— albi ca

zăpada.

Pasta sau Săpunul pentru dinţi

GELLE FRERES eVe în acelaşi

timp riguros, antisepfic şi este o

protecţiune sigură contra pericolului

pyorheei.

' FREAE5Pasta sau Săpunul

pentru clinti

Tubul mic Lei 34.— Tubul mare Lei 51.25.

meau cu orgoliu, ei-inflsi Sour-Domoh* i Astmt-Arre i. pe fără drojdie, o lipie âcrisoarâ. Dupntttfaui pe eetia. cu vaporul şi pe care-i numeau CHtehtg wot . pentru c i dospită. Se duşmăneau $1 oamenii din fort m bucurau i nouii sosiţi păţeau ceva Se înveseleau foa peala dată câinilor de Colţi-Albi cu halla tu! Cu.'» «u apropiau şl albit din fort ca sâ vadă bâtâlta câinilor Şi hote de tactica dibace ţi vicleană a Iul OolU-Albi

Unul dintre albi ae Interesa In dm >W de aeeat Jos Otu aca fîuerui vaporului, venea tn tuga mart fi când * se'ritorcea In fort, cu chipul mohorât de pâre rea dr rft se Încheiase.

Acest Ins nesuferit fusese poreclit B tautu i Chipe» ut oameni al fortului SmifA Chtpeţul cub acru num> in tot ţinutul, ş i numai chipe# nu era. Natura fu> Era un om mărunt, slab. cu un Vap #i mat slab In copilărie. înainte de-a 1 ae Uoe Chipeşul futN* P* (gămălie de ac). Ochi mari. frunte u-nuk fălci laie. av îngrozitoare. Oâtul parcâ nu pute* maţi pe un chip aiâ lăsase să se razeme tn piept.

Dar fălcile, aţa cum erau. dedeau o impreaie dr r plecată. Impresie mincinoasă. exagerare sâpâcltâ « Nat peşul era cunoscut de tot! ca O făptură din Cele mai printre laţi.

Vom desâvârfl portretul tul arâtând < 4 »w* dinţi tar caninii fi mal lungi decât cellalt) dinu. a»-: Ieşeau peste bucele subţiri Ochii galbeni cm ) dinţii pârul, de culoarea prafului, creste* In amocuri nrreţ

Chipeşul era, precum w vede. un adevărat monitr putea fl Învinovăţit de aceasta Oâtea bttctW" pen‘ ialţi oameni din fort. spăla vasele M făcea toate muh dispreţuia nimeni; era tolerat de milâ ei pentrurâ urmă era periculoa. In funUe lui Itir. oamenii w pute când la o descârcâturâ de armâ pe la spate. m ii la <> <■• otrăvită Dar cu toatâ spaima pe care o IMutla. Ch.; excelent.

Aşa era omul care privea cu pUkerp faptele lui Oolu- fl volt sâ-l albe. începu d ae apropie de pulul de lup băgă tn scamă La stăruinţele omului, ae ftoârtl ar & t retrase. Lui Cot ti-Albi nu-l plăcea ue«t om. oare t. presimţea râu. II era ieamâ de mâna lui tnuivit blânde prefăcute II ura. Din trupul diform si din putui de lup vedea ridicându-ae parcâ aburi m«iip»it ştinl.

Colţi-Al bl se afla In tabârâ când C liipri icni ! n < Nu se arătase tncâ fl dupâ agomotul paşilor, Ochiţi-Al scut fi a început sA ae iM fleturâ Se ridică de ta 1 ' nevlse şi ae strecură pe nenimtlte. iwemctva lupii*'' taberei, tn vreme ce omul hâd se apropia Vftxu apoi pe vorbind, fârâ sâ priceapă ce anume Uneori omul de lup cu degetul fi pulul de lup lătra, casicum tVc* Omul râdea fl Coltl-Albl se trase fi mal înapoi, «pre n rit apropiate.

Castor-Oenuflu nu voia sâ-l vândâ noMndise bam gotul fl n ’avea nevoe de nimic Coitl-Alhi era cei rn» câini fl cet mai bun fruntaş la sanie N a vea pFreviv Mackenzte fi Iucon Ştia sâ lupte fi ucidea un câu.<- mul o muscă. (La această laudă, ochii tul Hm IU» C1>¡1 deau fi tfi lingea buaele subţiri> Nu. nu vindea pe *'

Dar Smith Chipeful ftia el cum aâ se poarte cu pi de mai mUMt nri pe lâ Castor-Oenusiu. fi ave* * o sticlă neagră Una din tnwigtrüe rachiului t l t o f oâ Castor-Cenuflu deveni foarte truetat dupâ »rhJ=*!y C'r

lui turburat de alcool nu mai redata nlciunel anrotr; banii dobândiţi cu blănurile fi bocancii vânduţi H pe subţla punga slăbea fi puterea de împotrivire a Iul < -

Pierdu tot: banii, marfa, voinţa Castor-Orouslu rân acea sete cumplită care-! stăpânea drâcegte fl care ere clipă, când nu bea.

Chipeşul pomeni iar sâ-l vândâ pe Ooiti - Albi Dar v in sticle cu whisky nu tn dallan fi urechile lui C*ui‘ ■ mal ascultătoare la astfel de preţ

— Ia-l dacă pott sâ put mâna pe eltCastor -Oenuflu luă sticlele, tn schimbul câinelui -lup I

zile Smlth Chipeşul veni Iar fi ciar— Prinde-1 tu pe Colţi-Albi

Seara câlnele-lup venind tn tabârâ nu mal | U pe bucură. Se intlnae )os mulţumit, de parcă 1 sar fi li

Dar bucuria nu Unu mult. Castor -Ornustu ae apropii şi li puse o curea tn jurul gâtului Apoi ae asrxâ alâtu cu un capăt al curelei. In cealaltă cu sticla din care j me in vreme, ridicând-o la gură fl dând capul pe 4 des.

După un ceas. la o cutremurare uşoară a pământul apropierea cuiva. ColU-Albt tresări fi ae sbârl; in vt nul da din cap stupid.

Puiul de lup Încercă sâ tragă din mâna stăpâni: curelei, dar degetele se strânseră fl mai puternic Ca.' ridică.

Chipeş intră in cort fi ae opri tn fata lui Colţi-Albi mârâe spre omul înfiorător, supraveghlndu-1 mişcare mână se lăsă spre capul lui. Col ti-Albi mârâl d mai | scobora mereu, tn vreme ce câlnele-lup se lăsa tn cuprins de o mânie gata să izbucnească Era gata aă se trase repede înapoi fi colţii mufcarâ. ciocntndu-ae. se'nfuriă şl el. Dar Castor-Cenusij dete o palmă lui se culcă numai decât, ascultător, supos.

Smith Chipeşul, pe care Col ti-Albi nu-1 perdea din şi veni iar, in mână cu'n bătţ. Castor-Oenuflu H dete iei şi Chipeş voi să plece Cureau se'ntirsse Colli-Albi Castor-Cenuşiu Ü pă&nui tar. pe-o parte fi alta. sâ se ducă. Se ridică, dar se aruncă spre omul care vota să care se aştepta, ridică băţul fl lovi odată pe OolU-A3t la pământ. Castor-Cenuşiu râdea, dând din cap Cî

i cureaua şi Colţi-Albi. tremurând, se târî umO la p*c

! vene*« au paiDe câie an de mo-

■ »Por. se j cu ho-

Cura su- bâtâllf,

■ . AAacnil

llalU 0*-

* cu eL *• punct, /‘i nJitúd

ik k » n-i

nc n<hi- Act Chl- . un

raJbenj** oolţt•«fJ. ÍMZ

l£MT. mi ui or k>r • rk* Hu-I A 94 pe -pui ori­ei» calc*

tnjcAiâr

o iu A1W

III H * urli Q

cu vinU*Jt ¡«•nm

lin mU*

(vnuiM. miifiO*

îsvt finet . rNimcot *41 puiul fl «UBft.

m pAdu-

i n i w*(lintlt

( ‘inului ua ă t o*r aprtO*

Veni ib huinA ari# mâr. -.ndunil" 1u iu Ü el rh cc K mudU.. rn ii cit

u n«axt

tiiu cr%a

doul

Ub U *c rru ta « --.ându-^-o mân* din ^ n F*«**1

t reste* t irxllâ"

CP*»1r.usm *

'.ncepo <ăO

r r u*»*

Ste_ l ‘ cnip**•-A1W

st du# iitu l «***

- ? t l CWP®!.•A t prăbus m i tras*

lui

rvdvi-m

a u-

25 Februarie 1932 REALITATEA ILUSTRATA

rilr renii I uliiN O U L N O S T R U C O N C U R SP R EM I I : 1000 lei numerar.

Două aparate de radio cu galenă

Problema VI. (£DIP ŞI SFINXUL)

ORIZONTAL: 1) Moţul deslc- gâtorilor. 7) Or». 11) Muia clin nou. 13) Nume biblic. 14) Pa­latul unor »numiţi indivizi, cer­taţi cu mintea! 15) Salutare. 1 fi) Boală. 17) Lac italian. 19) 365 de zile. 20) Se roagă. 21) Vin. 22) Imnuri. 24) Sunt. 25) Articol. 2fi) Intrare. 28) Singur. 30) Re­mediu. 32) Conjuncţie. 34) Ubi bene... patria. 36) Coastă. 38) Personagiu mitologic. 41) Scuz. casei. 45) Nume fewienin. 47) 42) Vacă mitologică. 44) Zeu nl Iniţialele unei asociaţii de a- viaţie. 49) Ceas. 51) Umblu. 52) Chelner. 53) Pomi. 54) Vulcan.

55) Planuri (fig.). 56) Spate.VERTICAL: 1) Vitejesc. 2)

Nepoţii lui Edip! 3) Ţară. 4) A- viatice. 5) Cer. 6 ) Auxiliar al dezlegătorului. 8 ) Rege. 9) Po­sezi. 10) Alt auxiliar. 12) Colea. 17) Tragere la fit. 18) Notă. 19) ...patres! 22) Individ. 27) Ma­gistrat infernal. 29) Campion 31) La păsărele. 33) Enigmatic. 35) Cunoscutul mots-croisiste francez. 37) lei din nou. 38) Robi. 39) Povestit. 40) Prin viu grai. 42) Moşie. 43) Pun rezis­tenţă. 46) ...ras, frezat! 47) Pen­tru cojoace. 48) Soartă.

ARGON

Deslegătorii jocurilor din n-rele 254—255Gh. D. Ionescu, Loco (20);

Traian Roman, Urziceni (35) ; Ing. Naco Nacov Silistra (25) ; N. I. Rădulescu, Buzău (35); T illy Pictorul, Câmpina (20); W illy Heinrich, Loco (25); M. nescu, Ploeşti (35); Olimpia Io- Julea, Timişoara (35); S. Ştefă- nescu, Braşov (25); Ştefan Po- peseu-Moreni-Stavropolos Pra­hova (30); Aurel Moldovan, Bis­triţa (40); Ego Munteanu, Loco (35); X. Gh. Stănescu. Con­stanţa (30); Gewurtz loji, Cra- (30); Mathilde Rufei, Bacău iova (35); G. Brânză, Câmpina (30); Melanie Yolanda Cris- tescu, Brăila (35); Minei Vădu- vescu, Craiova (35); Paulina Florescu, Brăila (20); Iacob A*

braham, Alba Lulia, (20); Cas- syov Dellajiu, Târgu-Jiu (20); M. D. Camil. Loco (30); Const. Ainzulescu, Dolj (35); Amelie Georgiade, Loco (25); Avra- mescu. Loco (25); Coleta şi Şte­fan Ciocalte, Craiova (20); Na- talia Savopol, Loco (15); C. Ne- gulescu. Loco (30); Anişoara Livadă, Loco (25); V. Chin- tescu, Loco (20); A. Munsialu, Lugoj (25); Nie. Moşor, Galaţi (35); Aurel Niculescu, Loco (30); Elvira Vernescu, Prahova (30); Sigmund Boniowski, Câm­pina (30); Aneta Revelând, Loco (30); A. Vasilescu Cân- deşti. Buzău (35); Ilie Lupiţa, Caracal (30); Niţă Cotarlici. Ga­lati (30); M. Pintel, Bolgrad

(30); Gogu Gasper, Loco (35); Sommer Rudi, Craiova (35); Beatrice Marcus, Loco (25); Na­tale Mauriciu, Bacău (30); Mir- cea I. Popescu, Remmy, Loco (30); Ionescu Gheorghe, Foc­şani (35); Ionescu Victor, Bră­ila (10); Marc.u Iancu, Loco (35); Iosif Fichman, Bălţi (15); Tatu Artenie, Sibiu (30); Irina Ciorba, Satu Mare (10); Lazăr Başturescu, Buzău (30); Jeanne Griffoim, Timişoara (50); Frân- culescu C. Mircea, Câmpina (10); Maiorul Popovici Pompi- liu Anibal, Arad (35); Lucretzia Popescu, Călăraşi (5); Nicolina Popescu, Caracal (35); Virgil Petrescu, Mehedinţi (35); Al. N. Vasilescu, Loco (20); Jean Barder, Loco (20); Carol Ril- derr Braşov (25); Marcu Hai- movici, Craiova (35); B. Lei- bovici, Loco (35); Rombeanu, Tecuci (30); Chicoş Constan­tin, Bârlad (30); Marinescu, Loco (25); Stella Ardeleanu, Sănicolalul Mare (30); Vlad Matisef, Cahul (10); Frâncu- lgscu Mircea, Câmpina (20); Ionel Dăscălescu, Mislea - Pra­hova (40); Andrei Stroilescu, Băicoi-Prahova (40); Nae I- liescu-Nicky, Loco (50); Gică Dumitrescu, Loco (10); Iosif Gh. Lazăr, Ploeşti (30) ; Rică Măcărescu, Câmpina (40); Gh. Niculescu, Braşov (30); Ionel Lazăr, Codlea-Braşov (30); Mau­riciu Herscovic, Tg. Ocna (40); N. Slavu-Sfinx, Câmpina (35) ; Aurelia cpt. Bota, Timişoara (40); Theodor Fruchs, Brăila (40); T. Petrescu, Loco (20); Zoe Cpt. Gh. Stoenescu, R. Vâl­cea (25); Nellu Palytza, B. Să­rat (30) ; Costel Stoianovici şi Sabina Broscăreanu, Caracal (35); Sisy Dinescu, Buzău (30); Titica Moscovici, Buftea (30); Fănel Stănescu, Buzău (25); Va­ier lliescu şi George Titeică, Buzău (35); Nicolae Cimpoes, Arad (35) ; Ana Bebulescu, Loco (25); Maria Metaxa, Loco (10); Naco D. Nacov, Silistra (20); L. Manolescu, Loco (25); Vesenberg Avram, Iaşi (30); Mârzea Adrian, Bocşa Română (35); Gh. Nichiforescu, Boto- şani (15); Lyonel D’Ally, Bu­zău (30); Urseanu V. Paul, Loco (20) ; Ionel Schacliman, Loco (10) ; Lazarovici R. Loco

(30); Teodor Sta mute, Brăjia (25); Izi Klein, Loco (20); (>. Herb st, Loco (30); Mioara Sln- vu-Bya, Câmpina (40); Maria Părtoacă, Loco (15); Tina Ef- timiu, laşi (50); Anita Avra- mescu, Loco (30); M. Breimann, Loco (35); Zimer Joseph, Foc­şani (40); Mişu Marcu, Loco (40); Minai Petaleanu, Loco (10); Alex. Nestorescu, Pra­hova (20); Nistor Ioan, Oradea (40); Pincu A. Saul, Loco (35); Aronov Boris, Chişinău (50); Maricela Sanicov, Loco (10); E- liza Marin, Lugoj (30); Steincr Alexandru, Loco (30); Gheor­ghe Cârstea, Codlea-Braşov (30); Mircea Popovici, Brezoi-Vâlcea (30); Paulina Apostolescu, Va­lea Mândri (20); Ela, Loco (30); Nicolai Ilea, Codlea, Bra­şov (30); Doia Ionescu, Filaret (30); Jean Potiycalla, Alba lu- lia (30); Sgarro Domenico, Cerna Vodă (35); Layei Voi.. Drăgăşani (15); Carol Millis, Arad (40); Mircea Robescu, Braşov (35).

„ R e a l i t a t e a I l u s t r a t ă “R evis tă pentru toţi IApare săptămănal cu fo­

tografii de actualitate, reportagii, sport, modă, articole da ştiinţă popu­

larizată, humor, cinema­

tograf, articole sociale,

jo c u r i d is t r a c t iv e .

Cel mai mare tira j. Imprimat la foto-rotogravură. De vân­zare la toate ckioşchinrile de ziare. 32 pagini. Preţul ¡0 lei.

Abonament pc un an : 400 lei pe 6 lu n i: 200 lei pe 3 lun i: 100 lei

Cupon pentru jocuri No. 265

Numele şi pronumele

Adresa

J o c f f c ‘ ' - ¿ ¡ k .

CREMA SI APA1 A U R A

NEÎNTRECUTE PENTRU TEN

Institut Cosmetic Medical

(institut de infium useţare)

Str. Ştir hoy-Vodă 34. Tel. 359-18

Dr. F. K O V A C SR O L I D E P I E L E

Ş I C O S M E T I C A

Consult. 11 12 a. in. 2 3 p. in

Tratament cu ore fixe

C if i i I „ M A G A Z IN U L “

„REALITATEA ILUSTRATĂ. — Director Nic. Constantin. Redacţia şi Administraţia: Str. Const. Miile 7— 9— 11, Telefon 359/99.

Imprimată la foto-rotogravură in atelierele „Adevărul” S. A.

Stânga: D-ra Marguerille (,iur<iescu

Jos: D-ra Simona lonescu

Dreapta: D-ra Ari emisa ttădescn

St. : li-ra Clara Grcgor.

Sus: D-ra Tanlzi Giur- gescu. Dr. : D-ra Olga

lonescu.

Candidatele din Bucureşti, la titlul de ,,Miss România 1932"