Anul V • Nr. 79 • octombrie2012 • apărut în 15...

Revistă deanaliză şiinfromaţieculturală

Anul V • Nr. 79 • octombrie 2012 • apărut în 15 noiembrie • editat de INTOL PRESS - ECOSTAR 21 • www.culturaarsmundi.ro

www.globalartfusion.com • www.pcichirdan.go.ro • [email protected]

ISSN 1844 - 2358ISSN-L 1844 - 2358

LUIZA BORACA STRĂLUCIT PE SCENA

FILARMONICII VÂLCENE

Foarte greu este să ne concentrăm la altceva, dupăaudierea opusurilor concertistice de la

Filarmonica vâlceană, din 8 octombrie 2012, când pescenă au evoluat Florin Totan, la conducerea dirijorală aorchestrei simfonice, şi Luiza Borac (am indicat ordineaintrării pe scenă) în interpretarea minunatului concertpentru pian şi orchestră, nr. 21, de W.A. Mozart.

O seară încântătoare în care pianista vâlceană a stră-lucit, poate ca niciodată, vădităfiind dorinţa care-i face cinste de aonora aşa cum merită publiculmeloman vâlcean, care, iată, sebucură că dorinţa de ani, de multăvreme, s-a îndeplinit, şi, prinLuiza şi orchestra simfonică,Râmnicul a păşit în lumea mare amuzicii de oriunde... Din 1944,poate şi mai devreme, vâlcenii audorit să reprezinte ceva în muzicainterpretativă românească, şi însaloanele elegante ale oraşului de pe Olt, mari inter-preţi, profesori, au pus bazele unei solide interpretări demuzică camerală...

Muzica de cameră, anticameră a marii muzici simfo-nice şi instrumentale, care prin Orchestra Puţureanu,Leca Morariu, Octavia Lupu Morariu, Irina Şaţchi şiEmil Ştefănescu a strălucit în acele începuturi, mai multca oriunde în Ţara Românescă! Gândiţi-vă! ...aproapeîn fiecare seară, în diferitele saloane ale intelectualilorvâlceni, din martie, august şi mai apoi, răsunau acordu-rile cvartetelor lui Haydn, Mozart şiBeethoven...Negustorii râmniceniaveau, ca a doua pasiune a vieţiide zi cu zi, muzica! Astăzi, prinTeodor Costin, Modest Cichirdan,Luiza Borac, Mihail Ştefănescu, şitalentaţii noştri instrumentişti dinorchestra simfonică vâlceană, şidin Craiova, Râmnicul îşi adunăroadele unei nobile munci de peste70 de ani!...Îţi mulţumim LuizaBorac pentru concertul oferit laînceputul acestei stagiuni muzica-le, 2012-2013.

O seară în care s-a derulat curepeziciune uvertura „Răpirea din Serai” de Mozart,Concertul nr. 21, în do major, K.V. 467, de acelaşi com-pozitor, şi Simfonia a III-a în re major de FranzSchubert... Doi compozitori vienezi, care au avut viaţăscurtă, dar care au lăsat istoriei muzicale universale omoştenire nu uşor de exprimat în cuvinte.

Dirijorul celor trei lucrări a fost Florin Totan, perso-nalitate a vieţii dirijorale internaţionale cu mari succesepe marile scene ale lumii. F. Totan, s-a impus în artadirijorală, mai ales, prin acurateţea interprtărilor simfo-nice, orchestrale, de acompaniament, prin sensibilitateaşi dăruirea pe care le -a manifestat cu orice ocazie, şicare l-au impus pe scenă (de neuitat, rămânând concer-tele asigurate de Florin Totan, în acompaniament, încadrul Festivalului Naţional, „Tinere Talente”, pentru

noi, o notă specială fiind dată de cel asigurat la ultimulFestival „George Enescu”, în Gala Laureaţilor).

Uvertura „Răpirea din Serai” a fost o introducere maimult decât nimerită, apreciată de publicul meloman, ointerpretare foarte bună, în simfonicul anunţat... O inter-pretare curată, într-o perfectă tonalitate mozartiană,plină de vigoare şi acurateţe stilistică. Un opus optimist,bine măiestrit artistic, viguros reliefat-legat, şi care, caşi la „Flautul fermecat” sau teribila operă („opera ope-relor”) „Don Giovani”, îl fixează pe Mozart în vârful

ierarhiei operei lirice europene (căde altă operă, din alte continente,nici nu poate fivorba)...Celibritatea lui Mozart, înoperă, vine şi de la faptul, că muzi-ca-fondul operei lirice proprii esteuna de tip simfonic, cu sclipiriarmonice, unice...

*Luiza Borac!... extraordinară

seară oferită de Filarmonica vâl-ceană cu Luiza Borac la pian şi

Florin Totan la pupitrul orchestrei, a strălucit mai intensca oricând aici în oraşul de sub Capela... Am remarcatmaturitatea-luciditatea artistică plină de sensibilitate şi,în acelaşi timp, de forţă... Luiza Borac stăpâneşte miş-carea-alunecarea de-alungul claviaturii, punându-şi ele-gantele mâini în slujba ei, corpul, fiinţa, rămânând deta-şate şi, minunându-se, la rândul lor, de cât de frumosrăspunde pianul!... Braţele-degetele Luizei aleargă,mângâie claviatura, parcă, nefăcând nici un efort, mer-gând de la sine.

Intelect superior şi cu o măiestrie desăvârşită, câştiga-tă în ani de studiu intens,fără, însă, a-şi neglija liber-tăţile de natură spirituală şibucuriile vieţii, adevărataartă de a trăi, Luiza Borac,încă foarte tânără, a fost oprezenţă mai mult decâtagreabilă, valoroasă, înacest concert de Mozart; oprezenţă în care nobleţeagestului s-a impus încă dinprimele acorduri!... S-aobservat detaşarea solistei,absolut independentă faţă de

ansamblul mişcării muzicale, dar în acelaşi timp, pre-cum marii interpreţi, subordonată perfect gestului diri-joral conducător, ansamblului orchestral.

În acest concert nr. 21 de Mozart, pe scenaFilarmonicii s-a întâmplat ceva neobişnuit; toate com-ponentele, de la scenă la fundal, oameni şi instrumente,s-au armonizat atât de bine, încât am avut impresia cătoţi şi toate au avut aceeaşi respiraţie, au avut o singurăinimă! Deosebit de elegantă şi precisă interpretarea păr-ţii solistice, din prima parte a concertului, Allegro maes-toso, una în care cele trei componente, solist, dirijor şiorchestră, au strălucit, pentru ca a în a doua parte,Andante, să ducă publicul în extaz; ...fineţe şi exube-ranţă, într-o stare de aparenţă care nu face nimic pentru

„TREPTELESUCCESULUI”

Petre CICHIRDAN

Mihai SPORIŞ

Este numele unei cărţi de învăţătură, în cel mai nousens al cuvântului, ce mi-a tăiat calea în împrejurări

minunate. Este rodul trudei unui om care va fi primit răs-punsul unui zbucium interior aflat într-un punct mort alcarierei. Într-o dimineaţă a unei zile hărăzită contemplaţieise iveşte imboldul făptuirii acestui lucru de folos. CarmenDohanici cu vrere, muncă şi cu har se pune pe treaba pecare o finalizează prin tipărirea la Suceava, în 2009, laTipografia LIDANA , a primei părţi a acestei cărţi (aşteptămcu încredere şi recunoştiinţă continuarea!) cu scopul decla-rat în subtitlu: ,,Dezvoltarea în lumină a oamenilor şi orga-nizaţiilor” .

Lucrarea structurată în 6 capitole ne pune în legătură cuconţinutul, printr-un cuvânt introductiv cu trei idei, densconturate: libertatea căii personale în recomandarea luiMahatma Gandhi, Libertatea interioară este premisa orică-rui urcuş pentru mântuire şi dezrobire, recunoştinţa: autoa-rea, neuitând să-şi dedice munca, în cercuri succesive, por-nind dinspre inimă: familiei, apoi tuturor celor ce caută ade-vărul, printre care, cu recunoştinţă mă regăsesc şi eu, citito-rul ivit în cale. Pentru îndemnul necesar studiului uneilucrări - la vremea când apar biblioteci întregi pe care nu leciteşte mai nimeni, ele, reprezentând compilaţii preţioasemai mult pentru autorul, vânător de suiş rapid pe… treptelesuccesului, păcălind instanţe, minţindu-se pe sine că diplo-mele şi atestatele fără acoperire în cunoaştere îi pot servi înviaţă - autoarea în materialele introductive, explicative:Treptele succesului (chiar titlul lucrării!), paradigma succe-sului, ne lămureşte asupra viziunii sale, născută din visul

personal, dar recunoscătoare celor ce vor fi impresionat-oprin experienţa vieţii lor pilduitoare, pentru a ne lua demână să ne conducă printr-o argumentare enciclopedică, darfoarte riguros rânduită, într-o demonstraţie specială, echili-brată (între raţional şi iraţional!), convingătoare prin exem-plele invocate şi izvoarele chemate în ajutor.

Te laşi condus pentru că argumentele sunt incontestabileprin autoritatea lucrărilor şi personalităţilor cuprinse înbibliografia şi ea structurată în două secţiuni: religie-spiritualitate şi ştiinţe sociale.

Scopul declarat al acestei lucrări este în mod explicit for-mulat de autoare în introducere (pag.7) şi reluat rezumativ

(continuare în pag.2) (continuare în pag.7)

a se evidenţia...Străluceşte de la sine! Cu Allegro vivaceassai, rondo-sonată, interpretat cu o dexteritate de invidiatşi într-un respect total pentru opusul mozartian şi pentrupublicul meloman, se pune capăt acestui concert. Bravo!

Impus în conştiinţa melomanului de oriunde, mai multprin liedurile sale, în jur de 600 la număr, Schubert este maipuţin cunoscut prin creaţia simfonică, dar, prin atâtea câte acompus, impunându-se în creaţia universală ca unul dintrecei mai prolifici compozitori, şi inovatori, ai acestei arte,muzica, care demult nu mai este doar o componentă a arte-lor, este şi o subtilă ştiinţă! ...După cum arăta într-un inter-viu, Modest Cichirdan, în 1998: „Tonalitatea do major încăpoate să spună foarte multe. Pot fi scrise n simfonii înaceastă gamă. Muzica este infinită. Cele 12 sunete la pute-rea a 12-a, şi totul la puterea a 12-a, nu reprezintă decât ofărâmă din ceea ce se poate crea în muzică”.

Franz Schubert (1797-1828) deschide perioada clasică amuzicii romantice de la începutul secolului XIX. Este unreprezentant de frunte al muzicii camerale şi autorul cele-

brei „Ave Maria” cântată pe toate scenele lumii de cei maimari artişti. A trăit 32 de ani, dar, prin creaţia sa atât dematură şi compatibilă cu modernitatea secolului XX(Arnold Schönberg, n.n) este considerat printre marile spi-rite ale culturii germane, alături de Albert Einstein,Hermann Hesse, Heinrich Schlieman... şi care au în comunfaptul că nu prea le-a plăcut şcoala! Dezvoltarea lor a venitde la sine, de la natură, de la Dumnezeu... „Naturitatea”gestului creator, al fiecăruia, despre care vorbea Brâncuşicând afirma despre esenţialitatea prezenţei omului ca valoa-re universală, la cei mai sus amintiţi, este mai mult decâtevidentă...

Simfonia a III-a de Franz Schubert, avându-l la pupitrupe Florin Totan a încheiat simfonicul de luni seara, de laFilarmonica vâlceană, într-o tonalitate de optimism, înaceast opus scris la 18 ani, resimţindu-se modelele pe careSchubert le-a avut în vedere şi care sunt fondatorii muziciisimfonice: Haydn şi Mozart (cel despre care se spune, încomparaţie cu Beethoven, că a „ajuns” la Dumnezeu!).

2 octombrie 2012CULTURAvâlceană

Itinerar cultural

BASARAB I „ÎNCRUCIŞAT” CUCAROL ROBERT DE ANJOU

A răsărit la Cluj un pui de Basarab I:...PeterKiss fiul Simonei Cickirdan şi al lui Peter Kiss...Acest copil e mai al „Drăculea” decât VaidaVoevod!...al lui Constantin Zărnescu! Vivat neamuloltenilor... lui Mihai Vitezul!

Peter cel mic, uramaşul lui Basarab I , citindÎnvăţăturtile lui Neagoe Basarab, în manuscris

Şi bunicii,ţinându-i hangul...

MINIATURA ROMÂNEASCĂ-GH. POPESCU VÂLCEA

O sută de ani de la naşterea celui care a dat, în1982, minunatul album de artă românească„Miniatura Românească”. Pe data de 06 10 12am copiat câteva imagini din celebrul album,carte ştiinţifică în cercetartea artelor plasticeromâneşti moderne, începând de la AtanasieCrimca, 1616, „Autoportret”, dar neuitând, nicide Gavril Uric, 1429, şi ...culminând cuLogofătul Petrache, 1878...în miniatura cărţilorromâneşti.

MIRCEA DINESCU UN POET TULBURĂTOR

Mircea Dinescu a fost şi rămâne o persoană celebră,atât în România cât şi în afara graniţelor ei. Poet,

jurnalist, om de televiziune, analist politic, disident, revo-luţionar etc. se bucură pretutindeni de multă simpatie. Esteun om de cultură autentic, dezinvolt, cu umor, nonconfor-mist.

Pentru cititorii revistei „Cultura Vâlceană” vrem să rea-mintim câteva date esenţiale din biografia sa interesantă.S-a născut la Slobozia, pe 11 noiembrie 1950. După studii-le preuniversitare a urmat cursurile Facultăţii de Jurnalismdin cadrul Academiei Ştefan Gheorghiu din Capitală. Înanul 1976 a devenit redactor al revistei Luceafărul, iar în1982 a început colaborarea cu prestigioasa revistăRomânia literară. În urma unui interviu acordat ziaruluifrancez Libération, în care îl critica pe Nicolae Ceauşescu,a fost concediat de la România literară şi arestat la domici-liu. A fost un adevărat erou al revoluţiei din decembrie1989, când, riscându-şi viaţa a apărut pe postul naţional deteleviziune şi a făcut un anunţ istoric: „fraţilor am învins,victorie! dictatorul a fugit!”

În anul 1991 a fost ales în funcţia de preşedinte alUniunii Scriitorilor din România. A debutat în revistaLuceafărul cu poemul „Destin de familie”, iar în 1971 apublicat volumul de debut „Invocaţie nimă-nui”, după care au urmat „Elegii de cânderam mai tânăr”, „Proprietarul de poduri”,„La dispoziţia dumneavoastră”,„Democraţia Naturii”, „Exil pe o boabă de

piper”, „Rimbaud negustorul”, „O beţie cu Marx”,„Femeile din secolul trecut” (2010). Cartea „Moartea citeş-te ziarul” a fost respinsă de cenzură şi a fost publicată în1988, în Olanda, la Amsterdam. A editat două publicaţii,Plai cu boi şi Aspirina săracului. L-am urmărit cu interes încea mai liberă emisiune de televiziune „Tănase şiDinescu”, în cadrul unor emisiuni de ştiri cu diferitecomentarii politice argumentate, iar mai nou la „Politică şidelicateţuri”.

Pentru ce a realizat, pentru prezenţa sa marcantă în viaţaspirituală, politică şi socială a ţării se bucură de o bineme-ritată consideraţie. A primit de trei ori Premiul UniuniiScriitorilor din România, iar în 1990, Premiul Herder. Deasemenea deţine titlul de Doctor Honoris Causa alUniversităţii din Augsburg, Germania. Într-o emisiune deteleviziune difuzată recent, în urma turneului cu spectaco-

lul „Nu se poate cu de toate”, marele actor şi inegalabilulrapsod, ultimul mare romantic, Tudor Gheorghe sublinia căeste un poet de mare valoare şi îşi exprima regretul pentrufaptul că Mircea Dinescu are mai puţin timp pentru poezie.

Vineri, 5 octombrie 2012, s-a aflat în mijlocul vâlceni-lor, pe esplanada Teatrului Ariel din Zăvoi, la invitaţia con-ducerii acestei instituţii, unde a strâns sute de iubitori depoezie de calitate, scriitori, ziarişti, actori, cadre didactice,copii, tineri, pensionari, pentru a fi martorii unui evenimentinedit: lansarea volumului său „Iubirea mea să scoată ţăridin criză”, o carte mai veche cu poezii de dragoste, care aapărut în 2011, la Editura Fundaţiei pentru Poezie MirceaDinescu. Organizarea şi desfăşurarea acţiunii nu a avutnimic şablonard, regizat, artificial. Nu s-au tipărit progra-me şi afişe elogioase, nu s-au ţinut discursuri patetice.Directorul Teatrului Municipal Ariel, Doina EugeniaMigleczi a anunţat laconic că în mijlocul nostru se aflăpoetul Mircea Dinescu. Singur la masă, într-un decorsplendid autumnal, acesta a citit cu vervă din creaţiile sale.Publicul a ascultat fascinat poezie bună: „Sînt tânăr,Doamnă...”, poezie pe care o iubea şi moţul Florian Pittiş,„Destin cu femei”, „Cînd treci”, „Elegie la trenurile reci”,„Cîntec de inimă albastră”, „Anonim”, „Mic descîntecpentru femeia mîncată de ploaie”, „Uşă cu mort” etc. apoia interpretat live câteva melodii pe propriile versuri, aflatepe CD-ul „Femeile din secolul trecut”, printre care Colind,

Crăciunul, Lili Marlene, Moscova nu crede înlacrimi, Trei Doamne şi toţi trei, Veronica,Veronica.

La final a dat, cu multă prietenie, autogra-fe pe cărţile sale, pe CD-uri, pe eticheta per-sonalizată cu versuri a sticlelor cu vin deli-cios, din producţia proprie de la Cetate (esteşi un specialist în arta culinară şi în prepara-rea licorilor) a discutat şi s-a fotografiat cuadmiratorii, a dat interviuri unor posturi deteleviziune. Cu toate acestea Mircea Dinescu

ne-a pus în încurcătură; nu ne putem decide cum să denu-mim sugestiv, adecvat, manifestarea care ne-a fermecat. Şi,totuşi, manifestarea din Zăvoi, venind la scurt timp după cea avut loc Festivalul Internaţional de Teatru, „Ariel InterFest”, şi unde spectacolele „workshop” şi „One manshow”, ale italienilor: Romano Fodai şi Beppe Rosso aufăcut furori, considerăm că şi spectacolul oferit de MirceaDinescu se înscrie pe linia celor doi, mai mult, poetulromân oferindu-ne o adevărată gală de recitare de poeziiproprii, de interpretare disco a aceloraşi poeme, în plus, delansare a cărţii personale de poezie: „Iubirea mea să scoa-tă ţări din criză”...

În mod cert am participat la un veritabil act de cultură,la un spectacol agreabil, de înaltă ţinută, marca inconfun-dabilă, inimitabilă - Mircea Dinescu. Are dreptate cotidia-nul Monitorul de Vâlcea care îl consideră pe îndrăgitulpoet, omul-spectacol. Pentru această seară încântătoare, deneuitat vă mulţumim maestre şi vă mai aşteptăm cu aceeaşiplăcere în Vâlcea, fiindcă vâlcenii apreciază valorile, poe-zia şi muzica şi vibrează la tot ce este frumos.

Gheorghe PANTELIMON

(urmare din pag.1) LUIZA BORAC...

Gavril Uric, 1429-EvanghelistulLuca... scriind. M-stirea

Dragomirna

LogofătulPetrache, 1878

Log

ofăt

ul P

etra

che,

Aut

opor

tret

, 187

8

Atanasie Crimca,Autoportret, 1616,

M-stirea Dragomirna

3octombrie 2012 CULTURAvâlceană

Itinerar cultural

VIAŢA NATURALĂ ÎNCUBA. FLORA ŞI FAUNA

Astazi, 19 10 2012 la Biblioteca Judeţeană“Antim Ivireanul” din Ramnic, a avut loc verni-sajul expoziţiei “Viaţa naturală în Cuba. Flora şifauna”. În mijlocul publicului valcean s-a aflatExcelenţa Sa, doamna Marta Fajardo Palet,ambasador al Republicii Cuba la Bucureşti.

Aceasta le-a vorbit celor prezenţi despre ţarasa, dar şi despre relaţiile dintre Cuba şiRomania.

Expoziţia nu a avut loc întamplator, mai alescă mâine, 20 octombrie, este « Ziua CulturiiCubaneze ». Expoziţia prezentată astăzi laBiblioteca Judeţeana reprezintă o infimă parte anaturii cubaneze, fiind un omagiu adus culturii

acestei ţări. Flora Cubei se caracterizeazăprintr-o bogăţie extraordinară de specii şi unconsiderabil endemism, în general în zonelemuntoase. Cuba ocupă primul loc în Antile pen-tru endemismul plantelor superioare. Faunacubaneză are caracteristici notabile datorită ori-ginii şi evoluţiei, precum şi a influenţei unuiteritoriu care nu are bariere naturale.Arhipelagul cubanez este înconjurat de bogateformaţiuni coralifere, care constituie centrulvital pentru 963 de specii de peşti, 200 de varie-taţi de bureţi, 59 de corali, 1.100 de crustacee şi1.400 de moluşte. Evenimentul de astăzi a fostorganizat de Ambasada Republicii Cuba laBucureşti şi Organizaţia Judeteană a PartiduluiAlianţa Socialistă, ambasadorul Cubei fiindprezent în Ramnic la invitatia preşedinteluiPAS, Constantin Rotaru.

DOI APOSTOLI HARETIENI: PREOTULGH. N. CÂRSTOIU-FRUNZARU ŞI

ÎNVĂŢĂTORUL ILIE ZUGRĂVESCU

Arhiepiscopia Râmnicului, Centrul Judeţeanpentru Conservarea şi Promovarea Culturii

Tradiţionale Vâlcea, Fundaţia Culturală “SfântulAntim Ivireanul”, Asociaţia Naţională CultulEroilor “Regina Maria”- Filiala Vâlcea, AteneulMeşterul Manole în parteneriat cu BibliotecaJudeţeană “Antim Ivireanul” Vâlcea au organizatjoi 11 octombrie 2012, în incinta Centrului eparhialal Arhiepiscopiei Râmnicului, manifestarea come-morativă intitulată “Doi apostoli haretieni”; PreotulGheorghe N. Cârstoiu şi învăţătorul IlieZugrăvescu, la un veac de la naşterea lor (1912-2012). Evenimentul a început cu o slujbă de pome-nire săvârşită de pr. Constantin Cârstea, consiliercultural al Arhiepiscopiei Râmnicului, înconjuratde alţi preoţi slujitori, printre care şi PreacuviosulPopa Ioan, stareţul Mănăstirii Streahaia, nepotulpărintelui Cârstoiu, în prezenţa ÎnaltpreasfinţituluiArhiepiscop Gherasim.

Viaţa părintelui Cârstoiu-Frunzaru (1912-1987)a ars ca o flacără, pentru Credinţă şi Datină. A lăsatmoştenire o operă de cărturar şi folclorist complet,culegător şi cercetător al tradiţiilor, animator al vie-ţii culturale, scenarist şi regizor de spectacole.

Învăţătorul Ilie Zugrăvescu (1912-2002) arămas în memoria colectivă ca un rapsod, cântăreţde strană, dirijor, folclorist. Testamentul său este unargument pentru perenitatea cântecului; “Vă lascântecele mele, / Să le cântaţi pe vâlcele,/ Să cân-taţi, să chiuiţi, / Dacă vreţi ca să trăiţi”.

După slujba parastasului adunarea solemnă acontinuat în sala de conferinţe a Complexului spiri-tual-cultural “Sfântul Antim Ivireanul”, prin refera-te susţinute de către: prof. dr. Gheorghe Deaconu,care a mărturist: “Cei doi - pr. Gh. N. Cârstoiu şiIlie Zugrăvescu - s-au născut în 1912, atunci când aîncetat din viaţă Spiru Haret. Cei doi haretieni aulucrat în spiritul lui Haret. Înaltul Gherasim a folo-sit cea mai fericită sintagmă despre Spiru Haret,numindu-l <un sfânt al culturii române>”. Prof. dr.Gheorghe Dumitraşcu a vorbit despre “Preotul şiînvăţătorul: doi brazi într-o tulpină, doi ochi într-olumină”. S-a evidenţiat faptul că preotul şi învăţa-torul au avut un rol foarte însemnat în satul şineamul românesc. Ceea ce a reuşit Haret n-a reuşitnici un ministru până azi. În Vâlcea, spiritul luiHaret, a fost bine receptat, o dovedeşte faptul căaici s-au înfiinţat cele mai multe bilbioteci, grădinişcolare, şezători culturale, cantine şcolare etc. Încontinuare pr. dr. Ioan Gavrilă a prezentat o schiţăde portret a părintelui Gheorghe N. Cârstoiu preci-zând că a slujit împreună cu dânsul la catedralaepiscopiei între anii 1976-1986. “Era onest, slujitorde înaltă clasă, voce baritonală, putea fi artist, des-chis faţă de tineri, neatins de arghirofilie, suplineape colegi, refuzând avantaje”. Din biografia sa, amreţinut, că s-a născut în 18 decembrie 1912 în satulFrunzaru, comuna Sprâncenata, judetul Olt. Tatălsău Nicolae Cârstoiu era originar din satul Robeşti,comuna Câineni, Vâlcea care îşi întemeiază familiaîn Frunzaru. Mama sa, Maria avea strămoşi lângăThesalonic, Grecia. După clasele primare, urmeazăcursurile Seminarului Sfântul Nicolae din RâmnicuVâlcea, între anii 1924-1932. Învăţator în Frunzaru.Se căsătoreşte în 1934 cu Zoe Ştefania Dădulescu,iar familia îi este binecuvântată de Dumnezeu cu

doi copii; Ştefan, licenţiat în biologie şi Maria,căsătorită Netcu, licenţiat în istorie. Între anii 1935-1959 este preot la Frunzaru, unde organizeazăCăminul Cultural şi conduce sectorul artistic, des-făşurând o bogată activitate. În anul 1959 s-a trans-ferat la Catedrala Episcopiei Râmnicului şiArgeşului unde slujeşte până în anul 1975. A făcutparte din multe organisme cultural- artistice;Societatea literară “Anton Pann”; Societatea“Prietenii Muzeului memorial Nicolae Bălcescu”,Consiliul artistic al Casei Creaţiei Populare etc. Afost premiat cu multe medalii şi diplome. A lăsat înmanuscris lucrări de valoare care vor vedea luminatiparului în viitor domnul prof. Cincă Aurel,Călimăneşti spune că tinereaţea sa a început cuspectacolul în scenariul şi regia pr. Cârstoiu, “Labâlci în Ţara Loviştei” în anii 1966-1967. A fost unspectacol grandios care cuprindea 60-70 de persoa-ne. “Părintele era vioi, avea mişcări rapide, hotărâtşi se impunea într-o mare de oameni. Era o autori-tate folclorică, fiecare amănunt avea împortanţa lui.Intervenea şi în timpul spectacolului fără să fievăzut.”. Fiica pr. Cârstoiu, doamna Maria Netcu-Cârstoiu, etnograf, Bucureşti a citi un text mărturi-sire al tatălui ei, dintr-un caiet manuscris “Cum m-am despărţit de Frunzaru”.

Au fost conferite diplome de excelenţă unoroameni de cultură şi artă cu deosebite merite subsemnul memoriei lui Gheorghe N. Cârstoiu -Frunzaru: Activitate cărturărească; Arhi, VeniaminMicle, Bistriţa-Costeşti şi prof. dr. Ioan Soare,Râmnicu Vâlcea; Literatură; pr. ConstantinMănescu-Horezu şi prof. dr. Doru Moţoc; Muzică;pr.prof. dr. Ioan Gavrilă, Râmnicu Vâlcea şi prof.Gelu Stratulat, Râmnicu Vâlcea; Etnografie şi fol-clor; pr. Nicolae Moga, Voineasa şi prof. EmilIstocescu, Drăgăşani; Animaţie culturală; pr. EmilRădulescu, Băbeni şi înv. Felicia David, Tomşani;Activitate bisericească; pr. Velea Damberie,Frunzaru-Olt.

În memoria lui Ilie Zugrăvescu s-au conferiturmătoarele diplome de excelenţă; Educaţia copii-lor; prof. Maria şi Valentin Toană-Burugă, Creţeni;Animaţie culturală; prof. Maria Tită, Bărbăteşti şiînv. Floricica Mândreci, Costeşti; Muzică; prof.Constantin Ceauşu, Drăgăşani; Foclor; prof.Vartolomei Todeci, Vaideeni; Cântec popular; IonLupu, Râmnicu Vâlcea.

De asemenea au fost acordate Diplome de recu-noştiinţă, persoanelor cu merite în cultivareamemoriei şi promovarea imaginii învăţatorului IlieZugrăvescu; Georgeta Ştefănescu, Mreneşti-Creţeni, pr. Marian Chivulescu-Voiceşti, BogdanBoari, Râmnicu Vâlcea şi Dumitru Vulparu,Râmnicu Vâlcea.

Meşterul Manole a conferit Diplomă de recu-noştiinţă doamnei prof. Elena Stoica iar AsociaţiaNaţinală Cultul Eroilor “Regina Maria” FilialaVâlcea, a acordat Diplomă de Onoare domnuluiing. Marian Pătraşcu, Râmnicu Vâlcea.

Spiru Haret redă minunat misiunea preotului şi aînvăţatorului, - adică şi a celor doi sărbătoriţi -, caresunt “întocmai ca modeştii tovarşi ai lui Hristos,care au schimbat faţa lumii”. Gh. Dumitraşcu,Haretismul în actualitate, ll, Haretismul în culturaromânească (judeţul Vâlcea), Râmnicu Vâlcea,Editura Fântâna lui Manole, 2008, p. 6-7.

Pr. Nicolae MOGA

Dionisie Ecclesiarhul, CetateaVavilonului, sec. XVIII


Itinerar culturalPICTURĂ DOCUMENT:

VICTOR CREŢU - CHIŞNĂU

SÂMBĂTĂ, 6 OCTOMBRIE 2012

Recunosc că afişul a fost cel care m-a făcut sămerg vineri după-amiaza la vernisajul ExpoziţieiVictor Creţu de la Biblioteca Judeţeană ”Antim

Ivireanul” (din Râmnicu Vâlcea, pentru cititorii de pealte meleaguri): imaginea acelei străzi de oraş vetustşi pustiu, acoperită de frunzele moarte ale unei toam-ne totuşi luminoase, a făcut cât o mie de cuvinte decritică plastică.

Venite după mai multe expoziţii locale (sau culocalnici) pline de abstractism, non-figuratism şi alte”-isme” experimentale, tablourile lui Victor Creţu teumplu, la propriu, de căldură: lumina se simte fizic,dogorind obrazul cu blândeţea unui soare de toamnă,iar tablourile, aşternute într-o perspectivă lungă, fărăsfârşit, te invită parcă să faci pasul, să intri în lumealor, să hoinăreşti pe acele străzi ale Chişinăului vechi.Frumoase sunt şi imaginile din Râmnic (superbăBiserica ”Buna Vestire” de pe Terasă), la fel şi celedin Braşov sau de la Sinaia, ca şi multele ipostaze alevieţii rurale de dincolo de Prut. O familiaritate a artis-tului cu culoarea (aşezată în tonuri acute, dar delocstridente), o duioşie şi o sfială în modul în care e pri-vit subiectul prins pe pânză, un respect geometricpentru proporţiile peisajelor, toate acestea au făcut dintablourile pictorului basarabean o reală încântare.

O surpriză plăcută a fost şi pictorul, ca prezenţă: undomn cu un aer mai degrabă de profesor tocilar, nutocmai iubit de elevi, extrem de timid şi încurcat depropriile vorbe, îmbrăcat corect, fără nimic din fante-zismul veşmintelor sau frizurilor cu care este, îndeob-şte, asociat un artist plastic.

Expoziţia mai stă vreo lună-două pe pereţii dinholul central al Bibliotecii ”Antim Ivireanul” şi meri-

tă văzută. Spre ispită, am să pun aici câteva dintablourile expuse, cu menţiunea că trebuie să fiţi înfaţa lor pentru a simţi căldura de care v-am spus.Încercaţi! Merită.

Daniel IONESCU

Spiritul ecoartei îşi spune din nou cuvântul, VictorCreţu, făcând parte dintre acei artişti, pictori, caretransfigurează realitatea cu maxima grijă a păstrăriitradiţiei artistice, a păstrării inegalabilei frumuseţi anaturii înconjurătoare; modernitatea imaginii artisticea picturilor sale constă şi în iconografia uşor retro, aunor cartiere din capitala Republicii Moldova, identi-ce cu acelea nu demult demolate, aparţinândVechiului Regat...

p.cickirdan

ASOCIAŢIA SENIORILORPREZENŢĂ ACTIVĂ ÎN VIAŢA SOCIALĂ

ŞI SPIRITUALĂ

Pe 23 octombrie 2012 s-au împlinit cinci ani de laconstituirea Asociaţiei Seniorilor din Educaţie,

Ştiinţă şi Cultură din Judeţul Vâlcea, organizaţie indepen-dentă, neguvernamentală, nonprofit, componentă a socie-tăţii civile. Proiectul înfiinţării a fost elaborat de intelec-tuali cunoscuţi, cu o carieră didactică de succes, profesoricu vocaţie, stimaţi şi respectaţi pentru ce au făurit în moddurabil de-a lungul vieţii. Manifestarea aniversară la careau participat membrii asociaţiei, ai Forumului Cultural alRâmnicului, ai Societăţii Culturale „Anton Pann”, cerce-tători, oameni de cultură, inspectori şcolari, directori aiunor unităţi de învăţământ, reprezentaţi ai partenerilor deacţiune, colaboratorilor, sponsorilor, ai mass media vâl-ceană etc. s-a desfăşurat în prezenţa unor reprezentanţi defrunte ai administraţiei publice judeţene şi municipale, aÎnaltpreasfinţitului Gherasim Cristea, arhiepiscopulRâmnicului.

În cuvântul de deschidere, prof. univ. dr. AlexandruPopescu Mihăeşti, preşedintele executiv al asociaţiei asubliniat importanţa întrunirii şi a afirmat că membriiacestei structuri, intelectuali de mare valoare acţioneazăcu dăruire, uniţi de stima reciprocă, de sentimentele depreţuire a adevăratelor valori.

Prof. Gheorghe Pantelimon, vicepreşedinte al asocia-ţiei a dat citire Actului de constituire, care a fost semnat,pe 23 octombrie 2007, de cei22 de membri fondatori.Conform acestuia, organizaţiaare un caracter educativ, uma-nitar, social, cultural, ştiinţific,de sprijin moral şi material,beneficiind de ajutorul generosal unor oameni de afaceri.

Prof. dr. GheorgheDumitraşcu, secretarul generala prezentat un scurt raport alactivităţilor mai importantederulate în perioada celor cinciani, subliniind că agenda mani-festărilor a fost bogată, diversă, atractivă, AsociaţiaSeniorilor afirmându-se ca un for de prestigiu în viaţasocială, ştiinţifică şi culturală a municipiului RâmnicuVâlcea şi a judeţului nostru, prin participarea activă acelor peste 200 de membri aflaţi în evidenţă.

În alocuţiunea sa, dl. Gheorghe Stancu a menţionat căpreşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea, dr. ing. IonCîlea, care este şi preşedinte de onoare al AsociaţieiSeniorilor „este ataşat sufleteşte de seniori, care reprezin-tă «crema» societăţii vâlcene, un adevărat sfat al înţelep-ţilor, în faţa cărora ne înclinăm cu veneraţie. Este o mân-drie pentru judeţul noastru că avem o astfel de organiza-ţie”. În semn de apreciere a înmânat din partea ConsiliuluiJudeţean o Diplomă de Excelenţă „pentru excepţionalacontribuţie la implicarea persoanelor vârstnice în tumultulvieţii sociale şi spirituale” şi medalia jubiliară – JudeţulVâlcea – 620 de ani.

Prezent la această adunare de suflet, în discursul său,primarul municipiului Râmnicu Vâlcea, ing. EmilianFrâncu a arătat că este deosebit de onorat că poate parti-cipa la acest eveniment aniversar cu semnificaţii aparte.„Sunt fericit că în Râmnicu Vâlcea şi în judeţul Vâlceaexistă o astfel de asociaţie, care face cinste societăţii civi-le. În mine veţi avea totdeauna un discipol, fiindcă socie-tatea noastră duce lipsă de modele. Va fi o legătură strân-să între „municipalitate şi această asociaţie”. Ca dovadă arecunoştinţei a conferit asociaţiei o Diplomă deExcelenţă, din partea Primăriei Municipiului RâmnicuVâlcea.

Prof. Nicolae Dinescu, preşedintele SocietăţiiCulturale „Anton Pann” şi al Academiei OlimpiceRomâne - filiala Vâlcea, a oferit sărbătoriţilor un superbcoş cu flori şi a prezentat textul Diplomei de Excelenţăacordată de Instituţia Prefectului – Judeţul Vâlcea, carepoartă semnătura prefectului, ing. Mircea Nadolu, „pentrurezultatele obţinute de asociaţie în plan social şi spiri-tual”.

Cuvinte frumoase, emoţionante a rostit şi doamnaprof. Adina Dobrete, inspector şcolar general adjunct alInspectoratului Şcolar Judeţean, care a elogiat muncaseniorilor vâlceni care aduc în viaţa socială experienţă şiun plus de valoare şi a dat asigurări că Inspectoratul Şco-lar va fi şi în viitor alături de asociaţie. Termeni de laudăa avut şi la adresa revistei Seniorii nr. 6, care a fost lansa-tă cu prilejul evenimentului aniversar.

Dl. George Rotaru, director al Casei de Artă Plastică şiEditurii Rotarexim a înmânat din partea acestei presti-gioase asociaţii precum şi a Societăţii Culturale „AntonPann”, Academiei Olimpice Române, AsociaţieiNaţionale „Veteran Mont” şi Universităţii „Spiru Haret” -filiala Vâlcea un Hrisov in Honoris, care consemneazăprintre altele: „cinste lor pentru participarea la educareaspirituală şi intelectuală a generaţiilor vâlcene, în ultimajumătate de secol”.

Cu acest prilej, conducerea organizaţiei a acordat 42de diplome aniversare unor instituţii judeţene şi munici-pale, primării, personalităţi ale vieţii ştiinţifice, culturaleşi religioase, unităţi de învăţământ şi de sănătate, preseiscrise şi posturilor de televiziune vâlcene, unor sponsorimărinimoşi, „în semn de recunoştinţă şi aleasă preţuirepentru contribuţia adusă la buna desfăşurare a activităţilorcultura-ştiinţifice şi educative în cadrul Asociaţiei

Seniorilor, în scopul promovăriivalorilor spirituale româneşti”.

Adunarea festivă s-a încheiatcu un spectacol select oferit deelevii clasei de canto de la Liceulde Arte „Victor Giuleanui” dinRâmnicu Vâlcea, pregătiţi de pro-fesorii Doina Ghiţan, DorinaArsenescu şi Adrian Zamfir. Toţi

cei prezenţi au apreciat talentul şi calităţile interpretativeale tinerilor artişti. În context este lăudabilă hotărâreaconducerii instituţiei, a directorului, prof. Algina Tricuţăde a colabora fructuos şi în continuare cu AsociaţiaSeniorilor şi Forumul Cultural.

Cu acest prilej a fost inaugurată Cartea de onoare aAsociaţiei Seniorilor în care au fost exprimate sentimentede afecţiune la adresa seniorilor vâlceni şi a fost omagia-tă activitatea lor prodigioasă, care este subordonată unorţeluri profund umaniste.

Cu toată modestia putem afirma că a fost o acţiune deţinută, cu o încărcătură emoţională deosebită, care ademonstrat potenţialul Asociaţiei Seniorilor cât şi apre-cierea unanimă de care se bucură activitatea pe care o des-făşoară. Celebrarea celor cinci ani de la înfiinţareaAsociaţiei Seniorilor s-a încheiat cu o petrecere, la res-taurantul „Supca”, în aceeaşi atmosferă prietenească,unde distracţia şi buna dispoziţie au fost la ele acasă. Petot parcursul sărbătoririi cel mai des s-au auzit civintele:consideraţie, preţuire, respect şi stimă, care demonstreazăcă suntem în continuare, utili societăţii.

Cu acest minunat prilej conducerea AsociaţieiSeniorilor adresează sincere mulţumiri membrilor săi,tuturor celor care au fost alături de noi, oameni cu sufletnobil, şi ne-au sprijinit iniţiativele în această jumătate dedeceniu de activitate rodnică.

La mulţi ani!Gh. PANTELIMON

Vicepreşedinte al Asociaţiei Seniorilor

PrimarulEmilian Frâncu,

prezindândadunarea


Itinerar culturalCRAIOVA „SCRISULUI

ROMÂNESC”, CENTRU ALSINCRETISMULUI ÎN ARTE!

Bravo Craiova, din ce în ce mai mult devi capi-tală culturală a Valahiei mici: Oltenia! În acestemomente, Florea Firan şi echipa sa de la valoroa-sa revistă „Scrisul Românesc” îşi desfăşoarăcolocviile despre sincretismul artrelor... Literaturaşi sincretismul artelor”!

ZIUA REGELUI LA BIBLIOTE-CA JUDEŢEANĂ

(Dimensiunile regalităţii în concepţia tinerilor deastăzi)

Postat de Costin Tuchila pe 24 Oct 2012 înArta plastica, Carte, Comunicate de presa,Cultura, Istorie Tags: Bbiblioteca AntimIvireanul, Casa Regală în România, Coleg. MateiBasarab…

Joi, 25 octombrie 2012, ora 12.00, în Sala deConferinţe a Bibliotecii Județene „AntimIvireanul” din Râmnicu Vâlcea, a avut loc eveni-mentul cultural “Dimensiunile regalităţii în con-cepţia tinerilor de astăzi”, organizat cu ocazia ani-versării zilei de naştere a Majestăţii Sale RegeluiMihai I al României.

În program:• Regalitatea – tradiţie şi continuitate, expozi-

ţie de carte, periodice, documente;• Casa Regală în istoria românilor. Prezintă

prof. Mihai Moldoveanu (Colegiul Naţional deInformatică „Matei Basarab”) şi pr. prof. Petre

TROIŢA EROILOR ŞI MARTIRILOR „ÎNĂLŢAREA DOMNULUI”

IZVORUL ARNOTEI

Luni, 8 octombrie 2012, începând cu orele 1130, încadrul manifestărilor dedicate împlinirii a 500 de

ani de atestare documentară a localităţii Costeşti, judeţulVâlcea, în prezenţa a numeroşi credincioşi (cadre uni-versitare şi preuniversitare, oameni de ştiinţă şi de cultu-ră, ofiţeri şi subofiţeri activi, în rezervă şi în retragere,elevi şi studenţi, ţărani etc.)– vâlceni, argeşeni, doljeni,bucureşteni şi din alteregiuni ale ţării, pe MunteleArnota, la altitudinea de1028 m, s-a desfăşurat unceremonial religios şi mili-tar de sfinţire a TroiţeiEroilor şi Martirilor „Înălţa-rea Domnului” – IzvorulArnotei, eveniment organi-zat de către AsociaţiaNaţională Cultul Eroilor,,Regina Maria” – filialajudeţeană Vâlcea. Sfântatroiţă a fost ridicată la iniţiativa şi sub coordonarea isto-ricului Eugen Petrescu – preşedintele AsociaţieiNaţionale Cultul Eroilor „Regina Maria”, FilialaJudeţeană Vâlcea – cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitu-lui Părinte Arhiepiscop Gherasim al Râmnicului şi pur-tarea de grijă a Preasfinţitului Părinte Dr. EmilianLovişteanul, Episcop Vicar alArhiepiscopiei Râmnicului,prin contribuţia materială şifinanciară a mai multor institu-ţii publice, societăţi comercialeşi români patrioţi, creştini orto-docşi, din judeţul Vâlcea şi dinţară, în memoria:

† Marelui Voievod MateiBasarab (n. 1580 – d. 9 aprilie1654), Domn al ŢăriiRomâneşti (20 septembrie1632 – 9 aprilie 1654), la 380de ani de la urcarea pe tron,domn viteaz, credincios, iubitor şi protector al culturii,cel mai mare ctitor ortodox al poporului român, mort înurma unei răni căpătată în Bătălia de la Finta (17/27 mai1653) şi a tatălui său, vel-vornicul Danciu dinBrâncoveni, căzut pe câmpul de luptă la 18/28 octombrie1599, în Bătălia de la Şelim-băr, bătălie ce a deschiscalea spre Alba Iulia şiînfăptuirea, de către marelevoievod Mihai Viteazul, aprimei uniri a tuturor româ-nilor (1599-1600);

† Fraţilor eroiConstantin, Grigore şiMarcu Castravete, fii aisatului Pietreni, comunaCosteşti, căzuţi la datorie pecâmpurile de luptă alePrimului Război Mondial(1916-1918);

† Luptătorilor (partizanilor) din Rezistenţa ArmatăAnticomunistă – Grupul Arnota, ucişi în încleştarea cutrupele de represiune ale regimului comunist în diminea-ţa zilei de 26 aprilie 1949, a treia zi a Sfintelor Paşti;

† Eroilor şi martirilor neamului, din toate timpurile,căzuţi în războaie şi revoluţii.

**După constituirea dispozitivului detaşamentului de

onoare, format din 50 de militari din GarnizoanaRâmnicu-Vâlcea, genişti, jandarmi şi pompieri aflaţi subcomanda maiorului Sorin Pancu, s-a trecut la întâmpina-rea şi deplasarea oficialităţilor spre locul de desfăşurarea ceremoniei, intonarea Imnului Naţional al României şi

arborarea Drapelului Naţional pe catarg, prezentareasemnificaţiei momentului şi a participanţilor făcută deEugen Petrescu, urmată de prezentarea sumară a istorieilocale făcută de Dumitru Bondoc, autorul Monografieicomunei Costeşti, judeţul Vâlcea. Slujba de sfinţire afost oficiată de către Înaltpreasfinţitul Părinte Gherasim,

Arhiepiscopul Râmnicului(care la cei 98 de ani a dorit săfie prezent la înălţătorul eve-niment), împreună cu unsobor format din 20 de preoţişi diaconi.

După oficierea serviciuluireligios au rostit alocuţiuni oserie de personalităţi locale şidin ţară prezente la eveni-ment: IPS Gherasim, TomaPeştereanu – primarul comu-nei Costeşti, gl. bg. (rtg)Constantin Tănase – prim-vicepreşedinte al AsociaţieiNaţionale Cultul Eroilor

„Regina Maria”, prof. dr. Florin Epure – director alDirecţiei Judeţene pentru Cultură şi PatrimoniulNaţional Vâlcea, prof. univ. dr. Petre Gherghe şi prof.univ. dr. Dinică Ciobotea – Departamentul de Istorie şiRelaţii Internaţionale al Universităţii din Craiova, prof.

univ. dr. Alexandru Popescu-Mihăeşti – preşedinte alForumului Cultural alRâmnicului, dr. ing. MihaiSporiş – lider al Grupului dela Râmnic „România –Grădina Maicii Domnului”,ing. Marian Pătraşcu – mem-bru al Forumului Cultural alRâmnicului, col. (r) MariusBalaban – preşedinte alAsociaţiei Naţionale CultulEroilor „Regina Maria” –Filiala Judeţeană Argeş, ist.

George Rotaru – preşedintele Asociaţiei Naţionale deVexilologie „Tricolorul” şi Gheorghe Sporiş – prim-vicepreşedinte al Asociaţiei Naţionale „VeteranMont”România.

Evenimentul s-a încheiat cu intonarea ImnuluiEroilor, depunerea decoroane şi jerbe de florişi o masă frăţească orga-nizată la SfântaMănăstirea Arnota.

Sfinţirea troiţei s-aînscris în programulCentrului Naţional deCercetări Istorice „Pr.Dumitru Bălaşa” – orga-nism de cercetare şi decinstire a eroilor, martiri-lor şi istoriei neamului,aflat sub coordonarea

Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria”,Filiala Judeţeană Vâlcea, intitulat Pe urmele eroilor şimartirilor neamului românesc şi în programul organizatde Primăria şi Consiliul Local al comunei Costeşti, jude-ţul Vâlcea, dedicat aniversării a 500 de ani de la primaatestare documentară a satelor Costeşti şi Pietreni (11oct. 1512-11 oct. 2012).

Organizator şi moderator al evenimentului a fost isto-ricul Eugen Petrescu – preşedinte al Asociaţiei NaţionaleCultul Eroilor „Regina Maria” – Filiala JudeţeanăVâlcea, ctitorul sfintei troiţe.

10 octombrie 2012, Râmnicu-VâlceaBiroul de Presă al ANCERM – Fil. Jud. Vâlcea

Foto: Eugen Petrescu şi Gheorghe Sporiş

Eugen Petrescu, IPSGherasim şi monahul

Damaschin


Itinerar culturalM a t e i e s c u( S e m i n a r u lTeologic „SfântulNicolae”).• Omagiu RegeluiMihai I, videopro-iecţie documentarărealizată de AlinaNicola(Bir. Patrimoniu”);

• Vizită la reşedinţaregală de la Versoix

(1993) şi prezenţe ale Majestăţilor Lor, RegeleMihai şi Regina Ana în Vâlcea (1996 şi 1998).Comentează prof. Augustina-SandaConstantinescu şi prof. Mihai Moldoveanu;

• Garden Party la Palatul Elisabeta(2010–2012). Prezintă Corina Bedreagă –Compartimentul Imagine, Programe Culturale alBibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul” Vâlcea.

DELIR MUZICAL„LA ARTISTA”

Mircea Suchici împreună cu „Pasărea de cursălungă”: Ioan Andreica, Lucian Marin, GabiBelgun, în „podul” de la restaurantul „La Artista”,în 29 10 12, au concertat în plină demonstraţie devirtuozitate interpretativă muzicală! Bravooo....Sala are nevoie de un spot luminos în dreptulinterpreţilor, şi totul este OK!

NICOLAE BĂLCESCU 160 DE ANI DE LA MOARTEA SA

Se împlinesc, la 29 noiembrie 2012, 160 de ani de lamoaetea lui Nicolae Bălcescu, unul dintre

conducătorii Revoluţiei de la 1848 din Ţara Românească. S-a născut la 29 iunie 1819 în mahalaua Boteanu din

Bucureşti, fiind al patrulea din cei cinci copii ai lui BarbuPetrescu şi Zinca Bălcescu. Părinţii: tatăl său, BarbuPetrescu moştenise o mică suprafaţă de vie; era o fireambiţioasă şi orgolioasă; lupta să urce pe scara socială; aobţinut rangul de pitar (1789), apoi de logofăt pe lângăispravnicat. Avea şi preocupări intelectuale. Pe la vârsta de40 de ani (1811) s-a căsătorit cu Zinca Bălcescu. Ea aveao stare materială mult mai bună decât a soţului. Tatăl ei,Tănase, a fost fiul preotului Necula de la Bălceşti (peTopolog).

Barbu Petrescu şi Zinca Bălcescu au avut 5 copii:Costache (n. 1813), Maria (n.1817), Sevastiţa (n.1818),Nicolae (n.1819) şi Barbu (n.1824). După căsătătorie,Zinca şi-a păstrat numele de fată, iar copiii şi-au luatnumele de la mamă.

După căsătorie, soţul devenise vameş în judeţul Dolj(1820). Dar evenimentele anului 1821 îl determină să nupoată strânge sumele legiute şi este nevoit să fugă cufamilia peste munţi. Peste câţiva ani, în 1825, soţul moare,Zinca rămâne văduvă cu 5 copii, şi a trebuit să depunămari eforturi pentru a se menţine; se ocupă acum,personal, de educaţia copiilor .

Încă din copilărie, lui Bălcescu, o fire mai retrasă, îiplace să citească. La vârsta de 7 ani a învăţat „cartegrecească” de la un arhimandrit grec, care-i preda lecţiiacasă. Primii cinci ani a învăţat în cadrul familial, subdirecta supraveghere a mamei sale. La vârsta de 13 aniîncepe instruirea în mod organizat. Şi-a făcut studiile laColegiul Sf. Sava (1832- 1835) avându-i ca profesori peFlorian Aaron şi Eftimie Murgu. Aici îl cunoaşte pe IonGhica de care îl va lega o sinceră prietenie.Pe băncileşcolii fiind, manifesta un interes deosebit pentru istorie.

Nu a putut studia în străinătate din cauza situaţieimateriale precare, deşi cunoştea limbile: franceză,engleză, greacă şi latină. Lipsit de mijloace materiale intrăîn armată (1838) cu gradul de iuncăr (elev) în escadronulde cavalerie. Fiind cu studii este desemnat să predeacitirea şi geografia, ostaşilor care nu ştiau carte. Carieramilitară însă se încheie în mod brusc în urma arestării înoctombrie 1840 sub învinuirea de participare laconstituirea organizaţiei revoluţionare condusă deDimitrie Filipescu. Este codamnat la 3 ani de închisoare şiinternat la mănăstirea Mărgineni, unde este eliberat înaprilie 1842, fiind iertat de restul pedepsei din motive desănătate. Arestarea l-a făcut mai prudent dar nu l-aîndepărtat de mişcarea revoluţionară. Din această perioadăîncepe prietenia cu Luxiţa Florescu. Alexandra ( Luxiţa) afost fiica marelui aga Iordache Florescu şi al Anicăi (n.Şuţu). Prietenia dintre Bălcescu şi Luxiţa a durat până lasfârşitul vieţii revoluţionarului. Ei n-au fost căsătoriţi, darau avut un băiat, pe Bonifaciu Florescu, care s-a născut la14 mai 1848 la Budapesta.

În anul 1843 Bălcescu devine membru al SocietăţiiLiterare care s-a transformat în 1845 în Asociaţia Literarăa României.

În perioada 1843 - 1846 a întreţinut legătura cufruntaşii revoluţionari din Principate: în Moldova, cu M.Kogălniceanu, iar în Transilvania cu Gh. Bariţiu, care con-ducea „Gazeta de Transilvania” la care va colabora şiBălcescu. Împreună cu profesorul transilvănean Laurianpun bazele revistei „Magazin istoric pentru Dacia” (1845).Urmărit de autorităţi pleacă peste hotare (1846). A trecutprin Budapesta şi Viena, unde i-a întâlnit pe V. Alecsandrişi fraţii Eudosiu şi Alexandra Hurmuzaki: apoi la Paris.Aici, el îşi continua cercetările în domeniul istoriei;devine secretarul Societăţii Studenţilor Români. Apoi, la 1martie 1847 s-a aflat la Palermo, unde a stat câtevasăptămâni cu V. .Alecsandri şi Elena Negri. Se duce apoila Neapole unde cercetează biblioteca muzeului Bourbonşi la Roma la biblioteca Vaticanului, la Florenţa şi laGeneva, la arhive. Se întoarce în Franţa, unde cerceteazăbiblioteca pariziană.

O perioadă scurtă de timp se află pe baricadelerevoluţiei, care detronează pe regele Ludovic Filip(februarie 1848). După aceia se reîntoarce în ţară şiparticipă la întocmirea programului revoluţiei de la Blaj

(mai 1848) şi la Izlaz (iunie 1848). A făcut parte dinprimul guvern provizoriu (13 iunie - 28 iulie 1848) avândfuncţia de secretar. El a introdus în Proclamaţia de la Izlazarticolul referitor la împroprietărirea ţăranilor.

A fost arestat de invadatorii otomani şi închis laMănăstirea Cotroceni, apoi expulzat în septembrie 1848.Pribegeşte prin mai multe localităţi: Sibiu, Braşov,Belgrad şi Atena. În februarie 1849 se află la Istambul,unde desfăşoară o intensă activitate diplomatică şi preiafuncţia de secretar al emigraţiei de aici.

De aici pleacă în Transilvania şi intră în contact curevoluţionarii români şi maghiari. Aici s-a întâlnit cugeneralul Iosif Bem şi cu Kossuth Lajos, conducătorulrevoluţionarilor maghiari, care este de acord cu „proiectulde pacificare” şi propus de ei, semnând şi un document (2iulie 1849). Acordul prevedea o înţelegere între români şimaghiari. Bălcescu se întâlneşte la Câmpeni cu AvramIancu care decide neutralitatea românilor faţă de acţiunilemilitare ale maghiarilor. În această perioadă Bălcescu esteurmărit de autorităţi pentru a fi arestat.

Bălcescu a reuşit să plece din Ardeal deghizat învânzător de ciubere şi după multe peripeţii a ajuns la Parisîn octombrie 1849. Nu renunţă la ideile sale şi încearcăprin mijloace diplomatice să atragă atenţia asupraproblemelor din ţările române. În acest scop se întâlneştela Londra cu liderul Palmerstone (ianuarie 1850).Continuă activitatea emigraţiei române de la Paris,întemeiază Comisia de Propagandă şi publică revista„România viitoare” (1850). Dar munca neobosită îiagravează bolile.

În ziua de septembrie 1852 la Turnu Măgurele aveasă-şi vadă pentru ultima oară mama şi surorile. La 25 sep-tembrie 1852 a plecat spre Palermo. Aici a sosit în ziua de17 octombrie 1852 la bordul vasului „Ercolano” şi a locuitîn cel mai luxos hotel, Alla Trinacria, la camera 26.Chinuit de boală, suferea de tuberculoză, şi-a rugatprietenii ca măcar unul dintre ei să vină în preajma sa;le-a cerut să nu îl părăsească în ultimele momente pe carele simţea apropiindu-se; dar nu a venit nimeni! A fostîngrijit de dr. Decio Battaglia şi-a avut în preajma sa pesecretarul Tomaso Mollone. Înainte de a muri a trimissluga sa după preotul ortodox Andreea Coccio, care l-aasistat până în ultima clipă. În seara zilei de 29 noiembrie1852 la orele 19:30, marele nostru patriot a încetat dinviaţă. În ziua următoare (30 noimebrie 1852) patronulhotelului angajează doi hamali, Tomaso Fedrerico şiVitano Vincezio, care l-au dus pe Bălcescu într-o criptămortuară, de onoare, la cimitirul Mănăstirii Capucinilor.După moarte au apărut multe ipoteze cu privire lamormântul său: că ar fi fost îngropat în cimitirul săracilor,într-o groapă comună, că ar fi fost mumificat şi depus încatacombele mănăstirii, etc. Toate aceste ipoteze au fostinfirmate de cercetările recente făcute în a doua jumătatea sec. XX-lea.

Opera sa se împarte în două părţi: lucrări publicate înanul 1844-1847 şi cele din anii 1848-1852. Din celeanterevoluţionare (1844-1847): Puterea armată şi artamilitară de la întemeierea Principatului Valahiei şi pânăacu; Cuvânt preliminariu despre izvoarele istorieiromânilor; Românii şi fanarioţii; Ioan Tăutu - marelogofăt al Moldovei; Spătarul Ioan Cantacuzino;Postelnicul Constantin Cantacuzino; Puterea armată şiarta militară la moldoveni în timpurile marirei lor;Despre starea socială a muncitorilor plugari înPrincipatele Române în deosebite timpuri; Filosofiesoţială; Cuvântare ţinută la Societatea StudenţilorRomâni din Paris; Logofătul Miron Costin istoriculMoldovei de la anul 1595; Campania românilor în contraturcilor; Buletin despre portretele principilor ŢăriiRomâneşti şi ai Moldovei ce se află în Cabinetul destampe de la Biblioteca regală din Paris.

Din cele postrevoluţionare (1848- 1852): Drepturileromânilor către Înalta Poartă; Lucrări colective şi acteoficiale din timpul revoluţiei din 1848; Despreîmproprietărirea ţăranilor; Mersul revoluţiei în istoriaromânilor; Mişcarea românilor din Ardeal la 1848;Răzvan Vodă; Manualul bunului român; Reforma soţialăla români; Istoria românilor supt Mihai Voivod Viteazul;Memoire relatif a l’intervention russe dans lesPrincipautes Moldo - Valaque; Question econo mique desPrincipautes Danubienne; Manifest către poporul român;Precuvântare la Cântarea României.

Gheorghe MĂMULARU

Petre Mateiescuşi Mihai

Moldoveanu

pe coperta IV: Treptele succesului reprezintă un urcuşformat din opt etape ce implementează strategia,,Dezvoltare în lumină”, la nivel personal,organizaţional şi de business (…) Este un ghid pe carel-am creat în timp ce eu însămi am urcat aceste trepte,căutând împlinirea în interacţiune cu ceilalţi în cadrulorganizat al muncii.

Cartea aceasta nu se citeşte! Se citeşte, reciteşte, seconfruntă cu sursele, cu experienţele vieţii personale,cu agoniseală culturală, apoi se reia de la capăt pentruaprofundare. Uitasem de clasicii :Slavici, Tolstoi, Sain-Exupery etc., de sfinţii părinţi trăitori până mai ieri înlumea aceasta: D. Stăniloaie, A. Boca, Ilie Cleopa,Teofil Pârăianu ş.a., de înţelesul sentinţelor scripturisti-ce (foarte des invocate!), parabolele cu tâlcurile lorîncifrate, chiar şi de literatura prea abundentă despremanagement, asigurare, calitate, PR, MQT, de multelucruri turnate cu pâlnia într-o perioadă în carepatalamaua ţinea locul competenţei autentice, într-olume a pieţei în care (constată amar şi autoarea !) totuleste de vânzare! Dumirit, după un studiu aprofundat,constaţi că ştiai multe, mai dinainte, dar îţi scăpaulucruri esenţiale care te puteau ajuta să descifrezi corectsensuri, înţelesuri, să eviţi greşelile, să-ţi struneşti por-nirile superficiale şi să te poziţionezi corect în ierarhii-

le omeneşti fără să-ţi pierzi capul.M-am întâlnit cu cartea aceasta, tot într-o diminea-

ţă. A fost să fie la intersecţia a două… coloane fără sfâr-şit. Scriam un gând pe cartea dedicată lui C. Brâncuşi lacei 55 de ani de la trecerea lui în eternitate, pentru a odărui unui om drag nouă, din Corlata (lângă GuraHumorului), venit pe la Râmnicu Vâlcea să mai vadăcopiii naşilor săi de cununie, adică pe noi, gazdele luide ocazie. Nu terminasem încă de scris pe carte, cândfinul nostru octogenar Gheorghe Dohanici ne-a dăruitcartea norei sale, despre care am vorbit mai sus. O cartelângă cealaltă, fiecare având pe coperta I coloana fărăsfârşit, m-au străfulgerat cu minunea punctului lorcomun. Declaram în cartea mea Semne şi sensuri alesacrului în arta lui Constantin Brâncuşi apărută la edi-tura INTOL- PRESS, Râmnicu Vâlcea 2012, care tre-buia să plece în Moldova de sus, că doream să vorbescdespre sculptorul român altfel decât o făcuseră, deteama cenzurii, ori poate a orientării atee, chiar marilepersonalităţi avizate în domeniul artei. Voiam să recu-perez dimensiunea umană a omului profund religios, acredinciosului creştin - ortodox practicant, cu o fervoa-re recunoscută, constatând că acest atribut face din scul-ptorul umanităţii un român autentic. Cartea primită îndar de la Carmen Dohanici, încerca în felul său, lucru

consemnat pe coperta IV, privind noutatea: ceea cereprezintă o noutate şi în acelaşi timp un salt faţă decărţile din domeniu (dezvoltare personală şi organiza-ţional ortodoxă s.n), prin aceea că reîntregeşte omul,adăugându-i dimensiunea spirituală şi prin faptul căurmează calea de evoluţie trasată de de Însuşi Fiul luiDumnezeu. Punctul comun, după ce atragerea de aten-ţie o dăduse însemnul nesfârşirii dăruit de Brâncuşi căr-ţilor noastre, va fi fost preocuparea noastră să desci-frăm, pentru fraţii noştri de pretutindeni, pe temeiul cre-dinţei noastre, lucruri profanate de secularizarea agresi-vă şi pierderea unor lucruri tezaurizate în ştiinţa trăiriiromâneşti, tot mai ignorată de cosmopolitismul agresivşi dispariţia unui respect de sine individual şi colectivprin depărtarea de credinţa strămoşească, prin arunca-rea în derizoriu a valorilor morale şi multe alte grozăviiproprii acestei lumi globale, tot mai golită de sacralita-te.

Salutăm această intersecţie minunată dintr-o dimi-neaţă de vară şi mărturisim că în grădina MaiciiDomnului totul este minunat. Cântarea acestor lucruri,împliniri proaspete ale visurilor noastre, mai mereu pri-mite pentru a fi date mai departe, să dăinuie fecund şisă atragă noi fraţi întru binele tuturor. Îţi mulţumimCarmen Dohanici şi aşteptăm continuarea! Celor dori-tori de sfaturi, pentru reuşita în viaţă, să nu-şi refuzestudiul unei adevărate cărţi de învăţătură.


ARS MUNDI

În 28 10 12 la Pietrarii de Sus, comuna Pietrari-Vâlcea, în parohia preotului Viorel Diaconu, la

Biserică şi la Troiţa ridicată de colonelul GheorgheGiurcă, a avut loc o slujbă de pomenire şi parastas cuocazia celor cinci ani care s-au scurs de la ridicarea şisfinţirea ei. Cu această ocazie preotul Viorel Diaconu,după ce a oficiat slujba de parastas şi a pomenit viii şimorţii care şi-au legat numele de această sfântă troiţă, afăcut un bilanţ al realizărilor - donaţii,aparţinând colonelului Gh. Giurcă, fiual satului Pietrarii de Sus, cum au fostreîntregirea monumentului din curteabisericii parohiale-reinstalând vulturulalături de soldatul erou al PrimuluiRăzboi Mondial, ridicarea monumen-tului cruce de hotar la graniţa cucomnuna Tomşani, instalarea vechiicruci de hotar, dintre Bărbăteşti şiPietrari - abandonată, lângă troiţa dinPietrarii de Sus, fântână de apăpotabilă la troiţă, şi de ce nu chiar laurmă, această troiţă familiară careaduce lumină în acest minunat colţ deţară care este satul Pietrarii de Sus,adevărat locaş de cult ridicat cuajutorul unor cunoscuţi constructori şioameni de artă vâlceni...Sergiu Sălişte,Cornel Marin Chiorean, GeorgeRogojinaru şi pictorul Crudu, decedat. La sfârşitul slujbeişi cuvântului de încheiere al preotului Viorel Diaconu şi adomnului colonel octogenar Gheorghe Giurcă, familia aîmpărţit mămăliguţă caldă şi peşte prăjit tuturor celorprezenţi...

Faţă de cele existente la ridicarea troiţei, busturile şicrucile celor doi eroi, Gheorghe Giurcă şi soţia sa, au maifost instalate în troiţă crucile de marmură ale fraţilor înviaţă: Giurcă I. Ion - 85 ani - frate, Păun Evdochia - 82 ani- soră, Giurcă Gavril - 80 ani - frate, Giurcă Ilie - 77 ani -frate, Giurcă Toma - 75 ani - frate, David Gheorghe - 90ani - cumnat, Păun Constantin - 91 ani - cumnat, ultimiidoi, eroi din Al Doilea Război Mondial înscrişi pe placacomemorativă a Monumentului din Pietrarii de Sus, unde,cum spuneam, tronează - sfidează viitorul vulturul metalicrealizat şi instalat de subsemnatul şi executat pe cheltuialacolonelului Gheorghe Giurcă...

Cu această ocazie, cu sprijinul locuitorilor din Pietrariide Sus am vizitat, şi luat date, parohia preotului ViorelDiaconu, pe lângă cea principală, biserica de lemn din

curtea parohială şi care a fost scoasă, datorită degradăriidin lista monumentelor istorice de cult (şi totuşi, dacă,spre exemplu, aş lua-o eu să o reabilitez, să devină bunpropriu, cumpărând locul, ca şi Biserica de lemn dinparohia lui Petre Gheorghe-Govora din Mihăeşti... ce arspune legea?... Da, ca în România de astăzi, mai bine sădispară prin prăbuşire, ca biserica din Ocnele Mari,decât să o ia un român şi să o redea cultului (aşa cum era

odată) particular!

Biserica de lemn din Pietrarii de Sus,comuna Pietrari, judeţul Vâlcea, a fostridicată în anul 1865. Se distinge prinsculptura iconostasului, pisania dinvremea lui Alexandru Ioan Cuza, şi prinpictura murală semnată de N.Constandinescu - zugrav. Biserica nu esteînscrisă pe noua listă a monumenteloristorice.

Anul ridicării bisericii a fost însemnatpe peretele interior, de-a stânga şi de-adreapta intrării. Textul pisaniei, scris înslova veacului 19, în noua grafie latină,oferă o întâlnire cu farmecul limbii

române dinepocă. Pisaniase poate citiastfel: „ Acestsf. şi Dndzeesc

monument sau rădicat îndzilele pre înălţatului nostrudn. Alecsandru Ioan Cuza, cublagoslovenie pre sf. saleepiscopul Rîmnicului Vîlci şiNoului Severin d.d. Calinic laanul de la HS. 1865 cu cheltu-iala rb.lui Dz. Toma ereu,Marica ereiţa, Dumitru ereu,Costandina ereiţa, Radu ereu,

Ion Pătraşiu, Nicolae Pavel, ...”.

Biserica "Buna Vestire" - fostul Schit Climent - estectitoria episcopului Climent, al Râmnicului, a lui Macarieieromonah şi fraţii săi: Ioan ispravnic şi Ilarion,proegumenul mănăstirii Bistriţa. Biserica a fost pictată îndouă etape, mai întâi de către Popa Gheorghe şi fratele săuAndrei, ucenici fiind Danciu şi Filip la 1744 şi în a douaetapă de către Popa Antonie (preotul Antonie de la schitulSurpatele) în 1846. În a doua jumătate a anului 2008 a avutloc o intervenţie de restaurare asupra bisericii, ceea ce adus la dispariţia picturilor exterioare, singurele care se maipăstrează fiind cele din pridvor precum şi pictura centralăa faţadei vestice (terni.cimec.ro).

pcickirdan

EVENIMENTE CULTURALELA PIETRARII DE SUS

(urmare din pag.1) „TREPTELE SUCCESULUI”

Colonelul Gheorghe Giurcă

Vulturul metalic instalatla monument


ARS LONGA, VITA BREVIS

Timpul e scurt şi sunt multe de făcut în această viaţăpământească, pe care Dumnezeu ne-a dat-o pentru

ca, valorificând-o, să dobândim veşnicia. Este sfatul pecare mereu l-a dat, în antichitate, celebrul medic grecHipocrat, supranumit „părintele medicinei” (460-375 î. deHr.), formulat de el în limba greacă, dar răspândit şi maides întrebuinţat de-a lungul vremii în versiunea latină,poate datorită sonorităţii plăcute a acestei limbi. Acestaforism este folosit ca un sfat, ca un îndemn, când vrei săspui cuiva să se grăbească, să-ţi înmulţească darurile cucare a fost înzestrat de Dumnezeu, să lase posterităţiicreaţii pe plan spiritual, prin care omul intră în dialog cuCreatorul şi se integrează în circuitul valorilor universale.Sfatul acesta este formulat într-un mod sublim deMântuitorul Iisus Hristos, când le spune ucenicilor Săi:„Încă puţină vreme Lumina este cu voi. Umblaţi cât aveţiLumină, ca să nu vă prindă întunericul. Căci cel ce umblăîn întuneric nu ştie unde merge. Cât aveţi Lumina, credeţiîn Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii” (Ioan XII, 35-36).

Putem deveni fiecare dintre noi fii ai Luminii, adică fiiai lui Dumnezeu după har. În acelaşi timp, El, Fiul luiDumnezeu, care este Lumina lumii, ne-a dăruit nouălumina cunoştinţei celei adevărate, dar în acelaşi timp şiposibilitatea hrănirii sufletului cu muzică, pictură, poezie,care sunt tot de origine divină. Unloc în contemporaneitate, unde îţipoţi adăpa sufletul însetat decultură, este oraşul Curtea deArgeş, localitate cu rezonanţăistorică ce ne trimite la Basarab I,întemeietorul Ţării Româneşti(1310-1352). Dumnezeu a rânduitca pe aceste meleaguri să se nascăun om înzestrat cu multe daruri, cunumele de Gheorghe Păun, desprecare auzeam pentru prima oară laMuzeul Ceasului „NicolaeSimache” din Ploieşti, în ziua de joi4 noiembrie 2010, când rosteacuvântul de deschidere laSimpozionul Naţional „Timpul şiOmul”, Ediţia a XII-a. Aflam atunci că este matematician,specialist în bioinformatică, o ştiinţă care încearcăaducerea inteligenţelor din biologie în fabricareacalculatoarelor, purtând ascultătorii în sfere fascinante. Ela lansat sintagma „Spaţiul Păun” şi a făcut descopeririimpresionante, care i-au fost răsplătite cu acordarea titlu-lui de academician.

Ei bine, acest academician născut la Cicăneştii deArgeş, care predă la Universitatea Sevilla din Spania şicare a introdus jocul GO în ţaranoastră, are şi preocupăriliterare, fiind iubitor şi scriitorde poezie, ca şi Dan Barbilian,adică poetul şi matematicianulIon Barbu, tot argeşan, născutla Câmpulung Muscel. În plusde asta, el nu a uitat de locurilenatale şi a înfiinţat, în decem-brie 2005, Clubul iubitorilor decultură din Curtea de Argeş,stabilind ca o regulă generalăîntâlnirea membrilor acestuiclub în a doua miercuri dinlună la ora 16, la casa de cultură din acest frumos oraş.Majoritatea întâlnirilor sunt consacrate artelor (muzică,poezie, pictură), dar în acelaşi timp şi lansărilor de carte,de reviste literare, precum şi comunicărilor cu caracteristoric.

Cenaclul artelor din ziua de miercuri 10 octombrie2012 ora 16, care s-a desfăşurat în sala Centrului deCultură şi Arte „George Topârceanu” din Curtea de Argeş,a fost întru totul fascinant. În debut, a fost inauguratăexpoziţia de tablouri a pictorului Karl Stengel, intitulată:„Muzicalitatea culorilor în desenele vieţii”. Acesta ne-aadunat lângă el prin lumina picturii sale, fiind în mijloculnostru, la cei 87 de ani ai săi, împreună cu GiampadoTrotta, critic de artă din Florenţa, aflat aici pentru a douaoară (a mai fost la Curtea de Argeş în septembrie 2000), şiLiliana Magerii, traducătoarea în limba română a opereiartistului-pictor.

Karl Stengel s-a născut la Neusatz, localitate care se

afla în trecut în Ungaria (acum Novi Sad, în Serbia), la 18septembrie 1925. A studiat artele plastice la Budapesta,unde s-a perfecţionat în pictură şi grafică (în specialdesenul anatomic). A luat parte la cel de-al doilea războimondial, având doar 19 ani când afost luat prizonier şi a fost deportatîn Rusia. Acest moment este evocatacum cu multă sensibilitate de cătreGiampaolo Trotta: „Karl Stengeleste pentru a doua oară în România,de data aceasta în timp de pace.Prima dată a trecut ca prizonier învagoanele ruseşti când a fost trimisîn lagăr şi ştie ce înseamnă aceastădurere a deportării. Acum, a venitaici cu spiritul european de pace”.După trei ani de prizonierat (1945-1948), a revenit în ţară, deja bolnav,găsind ridicată cortina de fier întreţările socialiste şi cele capitaliste.Oamenii erau puşi în faţa unui zid,dincolo de care se întrezărea luminasperanţei, a spiritului descătuşat,realizată prin muzică, artă şi poezie, care înseamnăsperanţa vieţii, înseamnă supravieţuirea prin cultură,oricare ar fi şi oricât de dure măsuri de opresiune ar avea

regimul politic al unei ţări.După tragicul şi nefericitul sfârşit

al Revoluţiei Ungare din 1956, a decissă-şi părăsească ţara şi s-a refugiat înGermania. Aici, a studiat pentru ovreme la Academia de Arte dinMunchen. Ulterior, a fost profesor laŞcoala Superioară de Pedagogie aUniversităţii din Munchen. A realizatmulte expoziţii în Germania şi Italia,dar şi în Statele Unite, Mexic,Norvegia, Franţa, Spania, Polonia,România. În Italia, expoziţiile salepersonale au fost găzduite în Florenţa,Bologna, Milano, Parma, Piacenza,Lucca şi în multe alte oraşe. Recent aparticipat la Concursul Internaţional

de Artă „San Crispino” din Porto Sant' Elpidio,unde a fostpremiat cu Medalia de Argint şi cu diploma de merit„Premio Nazionale di Pittura e Scultura” din oraşulNovara. De asemenea, a realizat desene pentru InstitutulItalian de Cultură din Germania, ilustrând „Decameronul”lui Giovanni Boccaccio şi „Frammenti” de GiuseppeUngaretti. Recent, a realizat o serie de desene, publicateîntr-un volum, care sunt un omagiu pentru „Tristano

muove” de Antonio Tabucchi.Acesta este bogatul palmares

al pictorului Karl Stengel, al căruichip exprimă tinereţe la vârstasenectuţii şi ale cărui realizări neconfirmă dictonul „Ars longa,vita brevis”, în sensul că prinmesajul ei cu caracter de pereni-tate, arta picturii duce mai departefrământările sufleteşti şi carac-terul autorului ei, vorbind pesteveacuri despre scurta lui viaţăpământească. De fapt, sau în modconcret, ce exprimă, ce reprezintăpicturile lui Stengel? După cum

spunea criticul de artă G. Trotta, „în operele lui Stengel nugăsim asprime moralistă, politică şi revoluţionară, găsim opură dorinţă de a pluti pe aripile libertăţii, cu ajutorulnotelor muzicale create de natură, acea natură caredăruieşte lui Stengel chiar şi astăzi, când are 87 de ani,acel entuziasm ce caracterizează tinereţea, care are în ochiisăi de culoarea cerului, unde se răsfrânge toată bunătateasa necontaminată, sinceritatea sufletului său”. Este vorbade libertatea creatoare, de liberul arbitru cu care a fostînzestrat omul încă de la creaţie, şi pe care trebuia să ofolosească numai în săvârşirea binelui. Mai departe, spuneacelaşi critic de artă, subliniind această idee: „Sensulsuprarealistic (sau înţelesurile suprarealiste) şi caricaturaldin picturile sale sunt drumul către căutarea adevărului,către căutarea realităţii, către căutarea libertăţii”.

Caracter sensibil, taciturn (nu-i place să vorbeascămult), care a rămas marcat de suferinţele fizice şi moraledin perioada prizonieratului din Rusia, Stengel a folosit

arta şi ca un mijloc de luptă împotriva oricărei forme deviolenţă. Cu toate acestea, chiar dacă artistul a rămas în

suflet cu o melancolie sfâşietoare, cu o tristeţe din aceaperioadă a vieţii sale, acea melancolie nu l-a împiedicat săse bucure din plin de viaţă şi de armonia vieţii. El a găsitaceastă armonie a vieţii, aşa cum de altfel au găsit oameniiarmonia întregului univers, şi în muzică, în special cea acompozitorilor ruşi ca Igor Stravinski, Sergei Prokofiev,Modest Musorgski sau Serghei Rahmaninov, care inundă,poetic şi profetic, ultimele sale creaţii abstracte. Aceastăvibraţie şi admiraţie a artistului pentru muzică, pe care acultivat-o dintotdeauna, este explicabilă pe linie genetică,el fiind fiu de muzician. Una din picturile sale, un pastel înulei pe hârtie, poartă chiar titlul „Omagiu lui Stravinski”.

Emoţionat de dragostea cu care a fost primit la noi şide interesul iubitorilor de artă pentru operele sale, KarlStengel a mulţumit pentru aprecierile făcute la adresa luişi a spus că el lasă muzicii sarcina de a inventa culorile dintablourile sale. După cum era şi firesc, expunerile criticilorde artă au alternat cu mai multe intervenţii muzicale,oferite de Maria Calleya, pianist-poet care are legături derudenie cu zona Argeşului şi care a interpretat diversepiese din clasicii muzicii universale.

Momentul de poezie din cadrul cenaclului a fost ilus-trat de Nicolae Prelipceanu, poet, prozator şi publicistnăscut la 10 august 1942 la Suceava, dar legat de judeţulArgeş prin faptul că între anii 1956-1960 a urmat cursurilela liceul din Curtea de Argeş. Redactor la revista Tribunadin Cluj, membru în consiliul director al UniuniiScriitorilor, Nicolae Prelipsceanu a scris foarte multe vol-ume de poezie, dintre care unele traduse în limbilegermană şi maghiară. Este unul din cei mai apreciaţi poeţicontemporani români. În poezia lui se observă odeschidere spre elementaritate, un fel de nouă „întoarcerela natură”, timidă şi reticentă, impulsionată de dorinţa uneieliberări de tensiunile spiritului, de imaginile diforme alerealului, însă reţinută mereu ca de o teamă în faţamisterului incomod, a obscurităţii lumii imaginare.

Cele trei caracteristici ale Clubului Iubitorilor deCultură din Curtea de Argeş, care au fost păstrate încă dela înfiinţarea lui, au fost prezente şi în întâlnireamembrilor săi din luna octombrie, şi anume: combinareamai multor arte, într-un „festival”; acordarea medaliei delut protagoniştilor (la prima participare la Club, deci osingură dată în viaţă, amănunt la care academicianulGheorghe Păun ţine foarte mult, pe lângă faptul că lutul -acest material cald!- este din Curtea de Argeş, prelucrat deCucu Ureche); şi „pigmentarea” fiecărei întâlniri cu unulsau mai multe aranjamente ikebana, realizate de doamnaPaula Fulga.

Toate acestea la un loc şi fiecare în parte au contribuitla sporirea bucuriei de a fi împreună, au produs trăiriemoţionale şi au dovedit că artele au un limbaj unic,înţeles de toţi iubitorii de frumos, de acel „kalos keagathos” al antichităţii, indiferent de locul unde s-aunăscut sau unde trăiesc pe această planetă. Totodată, prinparticiparea iubitorilor de artă din mai mult ţări, aceastăîntâlnire a fost străbătută de spiritul european de pace, deideea exprimată de Schiller şi de Beethoven în Simfonia aIX-a, inspirată la rândul ei din mesajul rostit de oasteaîngerească la Naşterea Mântuitorului Hristos: „Slavă întrucei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, „între oamenibunăvoire!” (Luca 2, 14).

Constantin MĂNESCU-HUREZI ARS

Camilla Paul-Stengel,Karl Stengel

Giampaolo Trotta,Liliana Magerii,

Nicolae Prelipceanu

Gh. Păun înmânând medalia delut pictorului Karl Stengel


Desigur că trebuie să fii inspirat pentru a scriedespre acest catalog... să ajungi la o anumi-

tă stare de graţie pentru a te pronunţa despre el... însăam amânat sufucient, încât am putut acumula cevadin aroma şi culoarea, candoarea câtorva sute de anicare s-au strâns între copertele lustruite şi hârbuite şifoile îngălbenite ale tomurilor descrise. ”Deşi zestreade carte veche în limbi străine aflată în fondulBibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul” este redusă cadimensiuni, considerăm că valoarea şi farmecul aces-tor tipărituri merită întreaga atenţie şi astfel îndepli-nim o datorie de onoare din a le face cunoscute publi-cului larg şi a le prezerva de uitare”.

Cartea 1. Cel mai vechi exemplar aflat în colec-ţiile Bibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul” Vâlcea,este tipărit la Londra, în 1626, intitulat USUS ETAUTHORITAS…

La ce i-ar fi folosit această carte regelui Carol I(1625 – 1649), „Celui mai puternic monarh, RegeluiAngliei, Scoţiei, Franţei şi Irlandei”, rege pe careni-l închipuim cu spada ridicată până şi în saloanelede dans (războinic, desigur), unde ardeau lumânărileşi opaiţele cu seu de oaie şi berbec, iar porţile cetăţi-lor erau, oricând, lovite cu berbecii de lemn, deran-jându-i, în permanenţă, pe... presupuşii lectori cufun-daţi în meditaţii…

Dar autorul, Joseph Webbe, lingvist, medic şiastrolog, urmase studii de doctorat la o universitatestrăină, cel mai probabil la Universitatea din Padova,îşi abandonase, pentru ani buni, spada şi îşi luase, caarmă, pe sub pulpana hainei, pana de corb cu carealcătuia înscrisuri regale, aflându-se sub protecţiaRegelui care credea, totuşi, şi în elemente de prozo-die greco – latină: hexametri, pentametri...

Cartea 2. TESORO DI LINGUE EUROPEOOVERO, volumul al III-lea, tipărit la Leipzig înanul 1711, este un dicţionar poliglot italian – ger-man – francez, însumând 502 pagini. Achiziţionat în1970, de la Fondul de Stat al Cărţii, conţine şiexpresii echivalente pentru „termenii ce nu aveau uncorespondent perfect în limbile germană – franceză.

Cartea 3. „MARELE DICŢIONAR AL LIMBIIGRECEŞTI”, 1712, operă fundamentală a filologuluiVarinus Favorinus. Acesta studiase limbile greacă şilatină la Firenze, dedicându-se lexicografiei greceşti,tipărind la Roma, în anul 1523, „Magnum

Dictionarium”, operă tipărită frecvent, până la sfârşi-tul secolului al XVIII-lea.

„Fiind un instrument de lucru extrem de util şinecesar, dicţionarul a pătruns şi în spaţiul culturalromânesc, la începutul secolului al XVIII-lea, datori-tă domnitorului Constantin Brâncoveanu. El a spriji-nit financiar apariţia acestei ediţii deosebite a dicţio-narului, la Veneţia. Exemplarului de la Râmnicu–Vâlcea ăi lipsesc, din păcate, fila 1 ( portretul dom-nitorului) şi fila 2 (pafina de titlu). Fila 3 conţinededicaţia tipografului Antonio Bortoli către domnito-rul Constantin Brâncoveanu, cu următorul conţinut:„Serenisimului, celui mai presus dintre toţi şi celuimai pios, Principelui, Domnului Ioan ConstantinBasarab Brâncoveanu Voievod, stăpân absolut şihegemon al întregii Ungrovlahii. Închinare din parteacelui îndatorat”. „Pe coperta I, interior, este aplicat unex – libris etichetă, realizat de Gr. Stern – însemn deproprietate aparţinând unui descendent al celebreifamilii reprezentând un cal şi călăreţ cu sabia ridi-cată, având înfipt, în vârful ei, un cap de turc…Şi dincauza unui asemenea însemn tipărit pe monedelebrâncoveneşti…i s-a tras moartea în chinuri groazni-ce…

Cartea 4. SUPPLEMENT A L’HISTOIRE DEL’INQUISITION FRANCOISE OU DE LA BAS-TILLE, tipărită la 1719, la Amsterdam. Sunt relatatescene incredibile din perioada Inchiziţiei franceze

trăite în timpul detenţiei autorului în Bastilia, meto-dele de tortură folosite împotriva aşa-zişilor eretici.

Cartea 5 PUBLII VIRGILII MARONIS OPERA,imprimată în 1724, la o renumită editură italiană,cuprinde Bucolicele, Georgicele şi Eneida, opere ver-giliene create într-o perioadă de aproximativ 20 deani (c. 40 – 19 î.e.n.), autorul, prin ele, îndemnându-ne, parcă şi astăzi, să ne întoarcem la Natura mamă!Un sfat pe care, încă, îl batjocorim.

Cartea 6, LAUSAICON E TOI BIBLOS, rele-vantă scriere ascetică aparţinând lui Paladios, a fostpublicată în anul 1787, la Veneţia. Lucrarea a fostscrisă între anii 419 – 420 şi „descrie viaţa monahilordin mănăstirile Egiptului, Palestinei, Siriei şi AsieiMici. El nu face o apologie a monahismului, ci o pre-zentare cât mai reală şi verosimilă a monahilor şimonahiilor, relevân, totodată şi slăbiciunile saudefectele acestora”. Însuşi autorul participase, în anul403, la sinodul convocat de inamicii Sfântului IoanGură de Aur, în urma căruia, ambii, au fost condam-naţi la exil, Palladios fiind episcop de Helenopolis, înBitinia, la vremea aceea. Exemplarul a fost achiziţio-nat în anul 2008 de către Biblioteca JudeţeanăVâlcea, de la o persoană cu domiciliul în judeţ.

În prezentul album descris de profesor AugustinaSanda Constantinescu şi Alina-Mihaela Nicola seaduc mulţumiri domnului profesor Petre Pistol şipreotului Petre Mateescu pentru sprijinul acordat înelaborarea sa, la traducerea cât mai corectă a terme-nilor din limbile latină şi greacă. Albumul cuprinde,în cele 42 p. şi fotografii ale elementelor decorativedin interioarele volumelor: frontispicii, iniţiale orna-te, viniete, pagini de titlu, ilustraţii, pagini cu gravuri,viniete de final, o scurtă bibliografie precum şi adre-sele electronice care pot fi accesate, pentru obţinereamai multor informaţii despre cartea veche.

În speranţa că se poate încerca accesarea unuiprogram european de obţinere a unor fonduri necesa-re restaurării acestor volume extrem de rare, într-unuldin laboratoarele unei mari biblioteci din ţară careposedă dotările necesare...mai... zăbovim o clipă înpreajma cărţilor de la Fondul vechi al Biblioteciijudeţene, aducându-le prinos de laudă tuturor celorştiuţi şi neştiuţi care „au dat din mână în mână”, pesteveacuri şi peste generaţii, aceste comori care ni setopesc în suflet. Adevărată este vorba cronicarului:„Căci mâna va putrezi/ dar numele se va pomeni/ decel care va citi”. Şi, iată, noi citim. Mai citim.

Felix SIMA

CARTEA CELOR ŞASE CĂRŢIMUNDI

DIN SENS GIRATORIU, PE CONTRASENSTABLETA LITERARĂ

Preamărim roata, ca-n drumul nostruparcurgând şina să ne ţinem de spiţe. Urmăm

drumul roţii spunându-ne că e suma urcuşurilor şicoborâşurilor noastre, că-i feedback-ul acţiunilornoastre, că e răsplata sau e pedeapsa gesturilor aleseşi făcute de noi. Mai spunem că totul e soartă, că eate urcă, ea te coboară, că tot parcursul ei e scrisundeva. Închidem ochii, ne lăsăm duşi de soartă sauroată, acceptându-ne traiul, aproapele, răul. De ce-am lupta când de milenii, toţi cei ce-au luptat suntscrişi cu steluţă, ori de-au privit Romă arzând, oridezvelind bustul înfruntând baionete ? Mai bineîntindem masa dorinţelor noastre gurmande,dorinţelor de prea cald sau de prea colorat, neacoperim inima cu mantaua mai scumpă sau maiieftină şi-o ducem aşa, în mai cald sau mai frig pânăla finiş. Şi-n drumul nostru creat de alţii, pe parteastângă, o măsea începe să doară. Nu dăm importanţă,e doar măseaua de minte, cu ea sau fără de ea, noi la

fel ne rotim. Dar de ne doare-un canin ? Ce ne facemde-acesta tot creşte, se-ngroaşe mereu şi rânjeşte dinnoi ? Nu-i bai, e caninul ce-l are şi dânsul, şi dânsa,nu-i bai, e caninul cu care-am crescut, iar dese-ngroaşe mereu e din cauza luptei ce se dă întrenoi, e lupta pentru mai mult, e lupta în care am fostmodelaţi, e cea pentru un pic de mai bine, pentru unpic de mai mult. Dar unde ne-a dus ? Ne-a ascuţiturechile, gustul, mirosul, ne-a făcut chiar să necrească un păr lung şi creţ, acolo unde odată, eranumai palmă. „ Dar eu nu sunt aşa, eu nu mănânc dela nimeni, nu mănânc pe nimeni, nu jinduiesc lamâncarea cuiva, iar dintre toţi, caninul meu e cel maimic. ” Şi mă elimin treptat gândind, până când, ajungla marginea mulţimii ce merge roată pe sensulgiratoriu, îmi iau avânt şi iată că sar. Unde ? Pe con-trasens ! Privesc … Nu sunt singură, o mulţime deinşi încruntaţi stau alături c-un pas. Să nu se atingă,să nu simtă deloc între ei, să nu deranjeze, să trăiascămurind câte-un pic. Nu se grăbesc, stau taciturniprivind în jos, sunt obosiţi şi crispaţi. Dar de ce mă

grăbesc ? De ce mă tot foiesc printre ei, de ce măsimt stingherită ? Doar sunt una de-a lor … Măgrăbesc că vin sărbătorile, vreau să văd primii brazichiar de-s tăiaţi, mă grăbesc să fac liste, curăţeniegenerală, să-mi sun prietenii să văd ce mai fac, măgrăbesc să-mi fac o mască, o mască minune, să măajute mai bine s-arăt ! Păi de-i aşa, uită-te bine, vezicu cine semeni, cu cei de acum, sau cu cei de ieri ?Nici nu mă uit, fac un pas înapoi, fac saltul mortalchiar în mijlocul sensului giratoriu, mă predaumulţimii cu canini îngroşaţi, pun mâinile-n rugă şişoptesc doar m-o auzi cineva : „ Sunt cea mai readintre cei cu caninii-ngroşaţi, sunt nesătula, ce nudoar din toate cărţile lumii eu mă hrănesc, dar suntnesătula ce mănânc de mi-e foame, ce beau apă şisevă de plante când sete îmi e, sunt nesătula desimple onoruri, nu mă mai satur privind înainte,acum şi-napoi, sunt cea mai rea dintre voi, îngroşaţi-mi caninii ! ” Ba până aici, că nu de-ngroşat ne fuvorba, ci , nu ne fie cu supărare, la dumneata, de pilitam avea !

Adina DUMITRESCU


ARS MUNDI INVENTICACOMUNICATE DE PRESĂ

-I-23 octombrie 2012

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pen-tru Inginerie Electrica ICPE-CA, sub patronajul

Ministerului Educaţiei, Cercetarii, Tineretului şiSportului, în colaborare cu Asociaţia pentruCompatibilitate Electrotehnică din Romania,Comitetul Electrotehnic Roman şi Universitatea“Lucian Blaga”, a organizat la Sibiu, în perioada 27-29 septembrie a.c. a 8-a ediţie a Workshop-ului

International de Compatibilitate Electromagnetică-CEM 2012.

Manifestarea, devenită deja traditională, a suscitatun real interes din partea numeroaselor personalitaţiparticipante, reprezentanţi ai cercetării,învăţământului academic universitar, ai unorinstituţii de resort, ONG-uri şi operatori economicidin ţară şi din străinătate (Elveţia, Germania, Poloniaşi Belgia).

În cadrul workshop-ului s-au dezbătut aspecteprivind compatibilitatea electromagnetică îndomeniile electronică, sisteme de comunicaţii, sis-

teme industriale, efectele expunerii umane la câm-purile electromagnetice, evaluarea electromagneticănedistructivă şi probleme de standardizare.

De asemenea, manifestarea a prilejuit şi o masărotundă cu tematica “Probleme şi tendinţe de armo-nizare a directivelor din EMC. Problemaincertitudinii de măsurare”, ce a incitat discuţiiprivind cerinţe la nivel naţional pentru “a ţine pasul”cu standardizarea internatională din domeniu.

Workshop-ul a constituit un prilej de excepţiepentru ridicarea nivelului de colaborare stiinţifică şitehnică între participanţi.

-II-13 noiembrie 2012

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pen-tru Inginerie Electrica ICPE-CA împreuna cuFederatia Romana de Inginerie Biomedicală vă invităsă luaţi parte la seminarul „Ingineria biomedicala2012: creştere continuă în pofida crizei” .

Evenimentul va avea loc în data de 16 noiembrie

2012, la sediul ICPE-CA din Splaiul Unirii 313, corpJ, etaj 3, Sala de Consiliu, începand cu ora 10.00.

Seminarul va constitui un bun prilej pentrudezbateri şi diseminare de cunostinţe în domeniulingineriei biomedicale privind evaluarea reabilitariimedicale, dar şi interdisciplinaritatea relaţiei medic-inginer. De altfel, seminarul va reprezenta şi ooportunitate pentru evidenţierea rezultatelor decercetare obţinute în domeniul recuperarii medicaleprin intermediul materialelor bioceramice poroase pebaza de fosfat de calciu şi a senzoristicii bazate pe

elemente piezoceramice.La lucrarile evenimentului vor participă oameni

de ştiinţă de la Universitatea de Medicină şiFarmacie Carol Davila Bucureşti, UniversitateaPolitehnică Bucureşti, Facultatea de InginerieMedicală şi Facultatea de Electrotehnică, InstitutulNaţional de Cercetare pentru Sport, Academia deŞtiinţe Medicale şi din mediul privat.

Biroul de Presa ICPE-CA

NEWS ALERT- IRIGATIILE, STRICTA NECESITATE

Seceta prelungită din acest an, dar şi din aniianteriori a pus pe jar autoritaţile locale. După

cum am mai informat, în judeţul Valcea s-au infiinţatsapte organizaţii ale utilizatorilor de apă pentruirigaţii: Călina-Dragaşani, Prundeni-Orleşti, Ioneşti-Dragoeşti, Olanu, Galicea, Budeşti. Acestea au pre-luat patrimoniul fostelor IEELIF (întreprinderi deîmbunataţiri funciare), învechit, distrus,nefuncţional. Şi nu a fost numai atat. De la preluarecolecţionarii de fier vechi au sustras şi valorificatprin centre de colectare de fier vechi, întregi instalaţiide irigat, de la transformatoare, pompe, motoareelectrice, vane-tot ce era metal.

Pentru a veni în întampinarea necesarului de iri-gat, Ministerul Agriculturii a lansat prin programul

PNDR, Măsura 125 a, o nouă sesiune (extraordinară)de finanţare pentru modernizarea şi retehnologizareasistemelor de irigat în valoare totală de 1 milion deeuro. Dintre toate cele şapte OUAI-uri, doarPrundeni şi Orleşti au întocmit studiul de fezabilitatecu toate avizele cerute de Ghidul de finanţare. Astfel

cele 850, respectiv 1850 de hectare teren agricol vorprimi apă prin tehnologii moderne, cu aspersoare,(50%) şi prin picurare (50%). S-au semnat şi con-tractele pentru procurarea accesoriilor cu un furnizordin Franţa. Termenul de depunere a proiectelor fiind15 octombrie a.c. se speră ca evaluarea lor să sefinalizeze pană la sfârsitul anului 2012, încat laînceputul anului viitor, să se procedeze la licitaţiilepentru construcţii, încat posibila secetă din varaviitoare să fie întampinată cu sistemele de irigaţii înfuncţiune.

După cum declara Ministerul Agriculturii, DanConstantin şi în anul 2013 se vor lansa doua sesiunide finanţare pe aceeaşi masură.

O data cu finalizarea acestei infrastructuri sedoreste ca investitorii să cam roiasca în jurul acestorlocalitaţi, unde se speră ca aici, în lunca Oltului, să sereînfiinţeze bazinul legu-micol, altadată propice.

Ion HORIA HORĂSCU

Astăzi, de ziuaSfăntului Dumitru, la

Zăvideni pe esplanadaCentrului de Cultură şiEducaţie, vor avea loc mani-festari culturale prilejuite deFestivalul Vinului Vâlcean.

Soliştii ansamblului artis-tic Doina Gorjului, Târgu Jiu (director artistic IonGhiţulescu), Maria Loga, Victoriţa Lăcătuşu, IonDrăgan, Claudia Torop, Georgiana Bârsac, OlguţaBerbec, Mirela Tapota-Lătăreţu, Roberta Crintea,Natalia Gorganu, Valentin Samfira, Reli Sanda, IonGhiţulescu, precum şi Mirela Radu, Marcela Fota,Cornel Cojocaru, Cristian Bănăţeanu, VioletaConstantin.

Festivalul va fi deschis de Famfara Copiilor de la

Clubul Copiilor din Rm. Valcea (diri-jor prof. Constantin Andrei) cu parti-ciparea Grupului Folcloric „Mândrele”de la Prundeni (instructor prof. CornelRoşianu) şi al Grupului de dansatori aiClubului Copiilor de la Dragaşani(coregraf prof. Mihai Diaconeasa).Prezintă cunoscuta artistă de revistăr

Jeni Nicolau, realizator: Ion Horascu, directorFestival: Ion Ghiţulescu, producător: AsociaţiaCulturală „Curierul de Valcea”.Manifestarile se vor încheia către miezul nopţii cu unfeeric foc de artificii.Invitaţii la manifestări vor beneficia şi de un coctailde socializare.În context: expoziţie de utilaje pentru producereavinului.

Loredana DINCĂ

FESTIVALUL VINULUI VÂLCEANPRUNDENI, OCTOMBRIE, 2012

Grupul „Mândrele”

Gh. Pantelimon şiCornel Roşianu

Teatrul „Elvira Godeanu” dinTârgu Jiu a găzduit duminică

28 octombrie 2012 un eveniment maipuţin obişnuit...la ora 18, în foaier,expoziţia de carte a lui PetreCichirdan, lansarea celor şase volumeapărute în 2011, şi la ora 19, concertulsusţinut de orchestra de cameră „LiraGorjului”, dirijată de Mircea Suchici şiavându-l ca solist pe violonistul DanielPodlovschi. Evenimentul s-a desfăşu-rat sub semnul fenomenului contempo-ran de „Interfereţă a Artelor” specific celor trei prota-gonişti...compozitori, interpreti, poeţi! În programulmuzical al serii au fost programate lucrările:„Ciuleandra”, de Mircea Suchici, lucrare pentru orches-tră de coarde şi percuţie;„Habanera” din opera „Carmen”de G. Bizet, solistă mezosopranaDaniela Popescu, şi, Concertelepentru vioară şi orchestră în Laminor, şi Mi major, de JohannSebastian Bach, solist, binecunos-cutul violonist Daniel Podlovschide la Filarmonica „George Enescu”din Bucureşti. O seară, care prinoriginalitatea şi valoarea produse-lor artistice, prezentate, va rămâne în memoria oraşuluide pe Jiu, celebru în lumea întregă prin fiul ei cel maide preţ, Constantin Brâncuşi...Evenimentul, în întregime, a fost prezentat de doamna

Mihaela Sanda Popescu, care a oferit publicului prezentîn sala „Elvira Godeanu” atât datele, bine documentate,în legătură cu creaţiile literare şi muzicale ale autorilor,cât şi cele referitoare la biografiile lor...spicuim dinaceastă prezentare: „...doresc să vă informez că avemun eveniment cultural care îmbogăţeşte această seară.Autorul evenimentului este domnul Petre Cichirdan,publicist din Râmnicu Vâlcea, editorul ziarelorPovestea vorbii şi Cultura vâlceană ! În 2003 s-a etalatîn oraşul nostru ca artist plastic, pictură pe sticlă,Carmina Burana şi Vechiul şi noul Testament, şi scul-pură, pentru ca acum, iată, să ni se prezinte ca scriitor,cele şase volume prezentate în foaier fiind editate cuocazia împlinirii a 60 de ani de viaţă! La mulţi Animaestre şi bine aţi venit în Târgu Jiu!...Carmine: sunet,imagine şi poezie, iată o interferenţă a artelor încă din2008; la fel, imagine şi poezie, în Transfigurări-1968-Editura Sus Arta - carte pentru sertar, dar mai alesTransfigurări. Poeme ante 70 şi Caietul gri.Poeme 70de asemenea, 2008, Ed. Conphys.

Romanele: Oglinda şi Secolul XX. Un cetăţean între

milenii, volumul Poezia stare de veghe, şi cele treivolume de critică Interferenţa Artelor. Critice. Muzica,Arta plastică, Literatura sunt lucrările, şase, la numărapărute în 2011 şi care îmbobăţesc creaţia literară aacestui scriitor. După terminarea concertului vă invităm

să vedeţi pe viu aces-te cărţi, prezentate înhol. Încă odată felici-tări şi mulţumim căsunteţi la Târgu Jiu”.

Doamna MihaelaSanda Popescu a pre-zentat, cu multe deta-lii, fără a fi supără-

toare - ca întindere, în continuare, pieseledin concert şi pe interpreţii lor...„Ciuleandra lucrare pentru orchestră de coarde şi per-cuţie, compozitor Mircea Suchici, prim violoncelist laFilarmonica Oltenia din Craiova, înaceastă seară dirijor al orchestrei decameră Lira Gorjului; Ciuleandra esteinspirată după celebra melodie româneas-că, care l-a inspirat şi pe Liviu Rebreanu,când a dat numele nuvelei sale cu titluomonim”.

Sala Elvira Godeanu s-a înfiorat laaudiţia care a urmat, Mircea Suchici, diri-jând impecabil o formaţie cu instrumen-tişti foarte buni. Un aport deosebit l-a avut percuţia,aceasta, menţinând în tonalitatea arhaică, a unor ances-trale clopote, o partitură formatănumai din corzi, dar, accentuând parti-da de violoncel şi contrabas, dândimpresia, uneori, că se aud graveleinstrumente de suflat (fagot-tubă!).Ciuleandra începe cu o mişcare lentă,andante grav, alunecos, în planuridiferite, intră curând la unison, presă-rată inspirat cu sunetele singulare ale

clopotelor tubulare...O transfigurare, înaltă octavă, a cunoscutei creaţii popula-re, originală, compusă şi interpretatăsub temperamentul tonal al Bolerouluilui Ravel, insistent şi crescendo.Treptat, orchestra se aşterne sănătos ladrum într-o inspirată tactare a clopote-lor, pentru ca mai apoi conducerea să oia partida viorilor întâi...urmează undans din vechea Transilvanie, un menu-et acompaniat pe fondul unui tremologeneralizat al viorilor întâi, al clopote-

lor, şi permanent, isonul ţinându-l veşnicul contra-bas...o aproape altă melodie a Ciuleandrei, la unison,apropie lucrarea de finalul nescris al unei prime părţi,pentru ca mai apoi, violoncele, binenţeles contrabasul!

să sublinieze adevărata Ciuleandră carese va revărsa până aproape de final într-ofuribundă, în toate planurile, şi modernătransfiguraţie muzicală... Sfârşitul esteidentic, în tonalitate, cu începutul, instru-mentele, într-un andante încetinit, pără-sind şi punând capăt subiectului...Frumoasă lucrarea lui Mircea Suchici, osă o ascultăm de mai multe ori, şi proba-bil îi vom închina un poem! ca o curbăGauss, clopoptul său, în care sunetul sămeargă înfipt în pământ... o carapace care

nu lasă muzica vieţii, existenţa noastră, să se îndepărte-ze prea mult de pământ! ...pasărea cu zbor invers.

Cele două concerte pentru vioară şiorchestră de Bach, capodopere alemuzicii universale, concerte pentruvioară interpretate la toate marile eve-nimente - sărbători ale muzicii, nuputem uita concertele marilor violo-nişti ai anilor 70, Henry Shering şiYehudi Menuhin, au încântat şi înaceastă seară inimile melomanilortârgjieni, şi, prin măestria unică a lui

Daniel Podlovschi, care la vârsta domniei sale încă reu-şeşte să ţină publicul cu sufletul la gură, aşa cum a

făcut-o şi în sala „Elvira Godeanu”în bisul acordat după interpretareacelor două concerte de Bach. BravoDaniel Podlovschi, Bravo MirceaSuchici, bravo Orchestrei de came-ră „Lira Gorjului”...

P. CICHIRDAN


EVENIMENT. INTERFERENŢA ARTELOR LATÂRGU JIU. MUZICA ŞI LITERATURA

RÂNDURI DESPRE MUNCA NEVĂZUTĂ

Societatea noastră se află încă în stadiul în careau preţ numai cele ce se văd şi sunt măsurabi-

le în metri pătraţi şi liniari, în grame şi în kilograme, deaceea nu trebuie să ne mirăm că poiana fierăriei luiIocan din Siliştea-Gumeşti a devenit poiana-discotecă(Rodica Lăzărescu, Povara imaginaţiei, Vatra veche,nr.8, august 2011, p.69). Prea puţini îşi dau seama ceînseamnă conceperea unei publicaţii, tehnoredactarea,corectura, tipărirea, difuzarea ei, pentru că munca echi-valentă ridicării a n saci cu poveri, munca de dincolode cuvinte nu se vede, nu este măsurabilă în unităţiconcrete, accesibile inteligenţei publicului larg. Iarplata sau răsplata?... Aprecierile cititorilor… alteimponderabilităţi, alte inconsistenţe… Şi tot atât depuţini înţeleg câtă muncă implică pregătirea unui copil,ce înseamnă să transmiţi învăţătură, să îndrumi, să for-mezi un om. Şi pentru că nu-mi pot părăsi domeniul,încerc, însă fără succes, să calculez echivalentul – tot însaci de nisip – a oricărei teme banale recomandate ele-

vilor: selectarea textului-suport, formularea cerinţei,sugestiile pentru întocmirea planului, îndrumări pentruînchegarea conţinutului, pentru redactare, după careurmează partea cea mai grea, verificarea repetată, pen-tru că nimeni nu reuşeşte, dintr-o suflare, să alcătuiascăo lucrare acceptabilă. Verific la fiecare clasă peste 25 delucrări, cu însemnări, corectări, îndrumări şi cu reco-mandarea, la final: „De refăcut!” Elevii, adesea conşti-

incioşi, îşi rescriu lucrările, unii mai bine, alţii chiar mairău decât prima dată, impunând astfel reverificarea,reluarea etapelor până în pânzele albe. Toate acesteeforturi ce nu se văd, probabil că nici măcar nu se simt,sunt numărul nedeterminat al invizibililor saci cu nisippregătiţi pentru piedestalul unor eroi ai muncii necu-noscute, neapreciate şi, în consecinţă, ne(răs)plătite,adepţi ai fugii fără niciun rost, duşi de iepurele şchiopal sorţii, solidari cu el până la identificare, şi de aceeaneavând parte nici măcar de o statuie ecvestră.Metafora iepurelui şchiop (Nicolae Băciuţ, Iepureleşchiop, Vatra veche, nr.8, august 2011, p.1) îmi inspirăo altă metaforă, aceea a dialogului şchiop dintre oame-nii care practică activităţi intelectuale. Pentru majorita-tea intelectualilor pe care îi cunosc cel mai mare răucare le poate afecta existenţa este sărăcia. Groaza aceas-ta cronică, explicabilă, diluează memoria eforturilorprin care s-au ridicat la condiţia actuală (iar pentru ceidin generaţia mea eforturile au fost consistente) şi îiface vulnerabili în faţa compromisului. Poate de aceea

Carmen SIMA

Fot

o: F

elix

Sim

a

Mircea Suchicidirijând

Ciuleandra

Mih

aela

San

daP

opes

cu

Dan

iela

Pop

escu

Dan

iel

Pod

lovs

chi


mă impresionează atât de mult rândurile pe care le-amcitat la început, pentru că enumerarea etapelor munciide editare a unei reviste devine un argument pentru res-pingerea categorică a oricărui compromis. Munca trăităsincer şi refuzul de a face concesii gândului comun sin-gularizează şi conferă distincţie literatului. Ce distanţăde concepţie şi de atitudine faţă de semenii noştri ce ţinpasul cu vremea: Dacă nu ţi se pleacă ţie vremea, plea-că-te tu vremii! Iată suprema înţelepciune ce face posi-

bilă supravieţuirea: atâta timp cât celorlalţi le mergeînşelătoria, de ce să nu înşel şi eu?... Şi dialogul şchiop,adică acea lipsă de solidaritate în atitudine a intelectua-lilor nu numai din categorii profesionale diferite, ci şidin aceeaşi categorie profesională, cred că este una din-tre sursele răului ce ne macină. În clipa în care profeso-rul, medicul, farmacistul, economistul, magistratul… aracţiona conform principiului enunţat în scrisoarea sem-nată de domnul Nicolae Băciuţ, la pagina pe care am

menţionat-o mai sus: La ce eforturi fac, zău, m-ardurea sufletul să-mi dezamăgesc cititorii (ne putemimagina că înlocuim cititorii cu elevii, studenţii,pacienţii…). Eu trăiesc pentru ei., întrevăd posibilita-tea acelei mult dorite şi aşteptate schimbări. Poate căatunci munca nevăzută, ne(răs)plătită cel puţin s-arbucura de preţul seninătăţii.

DUMITRU BONDOC: „COSTEŞTI - VÂLCEA45 SECOLE DE ISTORIE - VOL. II”

Eveniment cu totul deosebit, 5oo de ani de laprima atestare documentară a Costeştiului,

primăria din localitate nu a lăsat să-i scape evenimentulşi ca pe unul de mare însemnătate l-a sărbătorit aşa cumtrebuie: întâi, a organizat o şedinţă extraordinară aConsiliului Local, apoi a dezvelit o placă de marmurăunde a evocat evenimentul şi mai apoi, manifestând unamplu interes, a organizat lansarea cărţii scrise deDumitru Bondoc „Costeşti-Vâlcea 25 de secole de isto-rie-vol. II”, o carte care aduce la zi cele aproape cincimilenii de prezenţă pe actualul areal al Costeştiului deastăzi... Şi, ca o reamarcă nu oarecare, să nu uităm,preşedintele Consiliului judeţean Vâlcea, Ion Cîlea, aasistat la eveniment pe tot parcursul desfăşurării lui,onorând astfel şi localitatea, şi cartea, şi pe scriitorulei...

În sala căminului cultural, alături de celebra colecţiede artă modernă, „Alexandru Bălintescu”, cartea a fostprezentată în adevărata ei lumină, amplă, bine alcătuită,încercând, cum spuneam, să aducă la zi întreaga viaţă -realitate a Costeştiului, pecum a mai făcut-o, autorul, laaltă dimensiune, dar plină de veridicitate-actualitate, încazul celor trei monografii, care ne plac nouă, IstoriaCăilor Ferate în judeţul Vâlcea, şi cele două monografiicu bisericile din Pietreni şi Gruşetu...Amplu, spuneam,acest volum al Costeştiului plin de istorie vie, pe caretoată lumea o admiră şi se declară în miezul ei: Arnota!cult al domnitorului Matei Basarab şi al foştilorluptători pentru libertate, după 1944... Bistriţa-Mânăstirea!... în care astăzi trăieşte şi crează arhiman-dritul Veniamin Micle, pe care a ctitorit-o, înainte de1500, marele Ban al Craiovei - Barbu, iar mai apoi însecolul XIX să fie pictată, biserica nouă, de GheorgheTatărăscu unul din marii pictori renascentişti români,şi, care după 1900 a avut teatru propriu în care a lucrat

şi creat C.C. Popian;Colecţia care îl adăposteşte,unic, pe sculptorulGheorghe Anghel!...şi câteşi mai câte, adăugăm noi

dealul Trovanţilor - celebrul loc unde s-a dat ultimabătălie între bogaţi şi săraci din secolul XX, şi care aconsemnat dispariţia clasei muncitoare!...în lume! şicare s-a încheiat cu ultima Pace (de la Cozia!), clasică,a secolului XX, specifică unei mari bătăli (în care unguvern a ordonat contraofensiva unei armate populare-

încă). Da, o carte plină de conţinut, şi editată într-oformă model.

Iată caracteristici care reliefează lucrarea luiDumitru Bondoc: profunzimea-dimensiunea-mulţimeainformaţiilor, de această dată ilustrată „la paragraf”,bogat, parcă invitându-te, ca să nu uiţi, „citeşte şivezi”...Modernitatea stilului, expresiei naraţiunii, carete obligă să vezi „ca prin ceaţă” un teritoriu-aşezareacum 500 de ani, străveche, şi, dintr-o dată să-l veziastăzi clar şi bine reliefat, şi nu doar oricum, ci prinvizualizarea realizărilor din contemporaneitate. O lecţie

literar-vizuală de istorie...este cartea! lapagina 274 ea prezintă planimetriaMânăstirii Bistriţa a maiorului I.C.Weissdin care desprindem convenţionalitateainformaţilor prin arta desenului.Actuaizarea informaţiilor de acum 500 deani, prin cele de acum, „desenându-le”împreună, alăturat...Lecturarea cărţii neimpune sentimentul, de ce nu, realitatea,că această aşezare a Costeştiului poate ficonsiderată ca o comunitate urbană avândprezentul atât de nou şi trecutul atât de

străvechi, simultan, demostrând că această locuire deoameni a fost din totdeauna predispusă la dezvoltare,predispusă la nou, aşa cum trebuie să fie orice aşezareurbană... Condiţia de a fi astăzi comună urbană, ca şi îninterbelic, este să poţi asigura cetăţenilor posibilitateade a trăi în afara pericolelor ce ţin de sănătate, educaţie,protecţie socială şi de mediu.

Cartea lui Dumitru Bondoc este una care invită lalectură, şi care stimulează pe orice creator, în cercetareştiinţifică, la autodepăşire...

Bogdan CICHIRDAN

UN PRIMAR AL RÂMNICULUI:ZISSU DUMITRESCU

S-a născut în anul 1817 la Rm. Vâlcea, tatăl săufiind boierul Dumitru Dumitrescu, iar prin

mama sa, Maria (Uţica cum o alintau cunoscuţii), înru-dindu-se cu familia Capelleanu.

S-a căsătorit cu Smaranda, fiica serdarului IordacheOlănescu, neavând urmaşi1.

La 1 aprilie 1833, începea cariera sa de funcţionar,ocupând, până în iunie 1848, slujba de copist registra-tor ajutor şi grefier la Tribunalele din judeţele Vâlcea şiGorj.

S-a implicat în lupta incipient politică de pe planlocal, fiind ales, în anul 1845, deputat al mahalaleiSfânta Paraschiva, cea mai tânără persoană care ocupao astfel de funcţie ce deschidea drumul spre un loc întremembrii municipalităţii Râmnicului. Avea numai 28 deani.

În timpul revoluţiei de la 1848 a ocupat funcţia desecretar al Ocârmuirii Judeţului Vâlcea, al cărei titulara fost colonelul Cerchez. A fost, în realitate, adevăratulconducător al judeţului în timpul revoluţiei, date fiinddesele absenţe al ocârmuitorului de la postul său. La 28septembrie 1848, încerca să scuze prezenţa sa printre

funcţionarii regimului revoluţionar în perioada iunie-august: „Această dorinţă aş fi avut-o şi eu ca să mă şitrag din funcţia de secretar prin darea de dimisie,nevând niciun fel de mulţumire ca să slujesc sub nisceasemenea oameni. Dar pe de o parte silit de acei rebeli,prin ameninţări, şi de cruţarea vieţii, iar pe de alta,temându-mă să nu las judeţul în vreo pradă mai mare, atrebuit şi fără voie-mi să stau aici, neputând să mă tragundeva, fiind toate drumurile strejuite de militari şivolintiri. Dau tată încredinţarea cinstituluiDepartament, că precum totdeauna am avut cea maimare silinţă de mi-am îndeplinit datoriile în oricare postm-am aflat, aşa şi acum mă voiu sili ca toate lucrărileCârmuirii să meargă cu acea repeziciune cerută deîmprejurări”2.

A fost remarcat de comandantul trupelor ruse dinValahia Mică, feldmareşalul Grossford, care, cu ocaziavizitei la Râmnic, era plăcut impresionat de „felul cucare Zissu Dumitrescu slujea legiuitului guvern, cunoş-tinţa slujbei şi silinţa cu care întâmpina şi înlesnea,după putinţă, cele trebuincioase pentru mişcarea ofiţe-rilor. Asemenea calităţi au atras mulţumirea exelenţieisale asupra domnului Zissu”.

Dar în ciuda faptului că era înzestrat „cu destulă

destoinicie, sârguinţă şi cunoştinţă”, nu a mai primitnici o însărcinare guvernamentală de la noile autorităţi,orientându-se spre o carieră în cadrul municipalităţiiRâmnicului, Magistratul Orăşenesc.

Astfel, în anul 1851 devenea unul din cei trei mem-brii ai acestei instituţii sub preşedinţia lui ConstantinLahovari. Avea loc primul contact cu nevoile oraşului şicu grelele provocări pentru administraţia locală: recon-strucţia unui oraş mutilat de incendiul din anul 1847 şigrav afectat economic de distrugerea drumului comer-cial spre Transilvania, pe la Câineni. În anul 1850, oră-şenii, profitând de vizita domnului Barbu Ştirbei,cereau acestuia ajutor pentru rezolvarea problemelorstringente ale oraşului: regularizarea Văii Episcopiei,reabilitarea sistemului de aducţiune a apei în oraş,reconstrucţia localului de şcoală, căzut pradă incendiu-lui amintit şi deschiderea unui spital orăşenesc perma-nent.

La 1 iulie 1852, devenea prezidentul Magistratuluioraşului Râmnic, funcţie pe care a ocupat-o două man-date consecutive de câte doi ani, până la 5 octombrie18563, fiind cel mai lung mandat de prezident alMagistratului din perioada regulamentară. În aceastălungă perioadă i-a avut alături pe Ghiţă Golescu,

Bogdan Dumitru ALECA

Mircea Nadolu, TomaPestereanu şi Ion Cîlea,

dezvelind placa aniversară

Florin Epure lângă seniorulBondoc

Ion Micuţ, Violeta Scrociob, fam. Bondoc, Mihai Sporiş


Stanciu Pop şi Matache Filp.În anul 1852, se deschidea la Râmnic primul spital

orăşenesc cu caracter permanent. Cheltuielile de func-ţionare erau acoperite de impozitul de 7% pe sumelestrânse în cutiile satelor şi ale municipalităţilor de peteritoriul judeţului, iar o parte din echipamentul sanitaral stabilimentului a fost asigurat de „obiectele sanitari-lor ruseşti” aflate în păstrarea poliţiei oraşului şi a luiGhiţă Dobriceanu din Râmnic.

În toamna anului 1855, municipalitatea vâlceanăsemna contractul pentru refacerea sistemului deaprovizionare a oraşului cu apă. Acesta prevederea cap-tarea izvoarelor de la Inăteşti, şi realizarea unor rezer-voare de apă în număr de patru pentru aducerea apei înRâmnic pe o distanţă de 1620 stânjeni, precum şi con-strucţia unor cişmele publice.

În timpul mandatului său au fost întreprinse primeleacţiuni importante de sistematizare a Zăvoiului, grădinapublică de pe malului râului Râmnic cu care BarbuŞtirbei înzestrase oraşul în urma vizitei aici în anul1850.

Cum exemplu personal conta în epocă, din fonduriproprii, Zissu Dumitrescu „înfiinţa o şosea şi un rond descânduri pentru şederea a 70 de persoane” în acest locde preumblare obştească.

În aprilie 1853, avea iniţiativa de a arenda dreptulde „a face bufet şi a vinde băuturi şi lucruri de mânca-re pe vară în acel Zăvoiu”, în schimbul unui impozit de160 de lei pe an. Antreprenorului avea anumite obliga-ţii, precum aceea de a „nu tolera înlăuntrul grădinii adu-nări scandaloase şi demoralizatoare, ceia ce ar provocanemulţumiri publicului vizitator”4. Bufetul a devenit înscurt timp o afacere profitabilă, astfel că, în anul 1856,a fost adjudecat pentru suma de 224 lei5, iar la licitaţiadin anul 1857 au participat nu mai puţin de 13 „muşte-rii”, competiţia acerbă fiind câştigată de asocierea din-tre Ion Stavrinescu şi Gheorghe Popescu, contra uneisume de 450 de lei.

Aceşti bani şi alte fonduri din bugetul oraşului aufăcut posibile noi investiţii în Zăvoi, precum cele dinanul 1856: au fost montate bănci pentru vizitatori, aufost ridicate „o cişmea de piatră cioplită în izvorul dinmijlocul acestei grădini, un pod peste izvoarele minera-le ce sânt alături cu cişmeaua, un bufet şi închisoarea cuparmaci a grădinii”.

Toate aceste investiţii necesitau fonduri, iar o preo-cupare constantă a lui Zissu Dumitrescu a fost creştereaveniturilor bugetare ale municipalităţii. Oraşul se dez-voltase, iar o importantă zonă rămânea în afara terito-riului oficial al acestuia, pierzându-se sume substanţia-

le prin neîncasarea taxelor legiuite. În anul 1852 a obţi-nut aprobarea Departamentului Treburilor din Lăuntrupentru lărgirea raionului oraşului spre vest, peste râulRâmnic: „bariera drumului Craiovei şi al Bucureştilor afost mutată la două sute stânjeni de cea din urmă casă,care este a lui Nicolae Ceculescu. Şi de aici înainte,deosebindu-se două sute stânjeni ce să folosesc raion aloraşului, să nu mai fie slobod nimeni a mai face vreunfel de clădire acolo subt osândă de a se dărâma”.

Această iniţiativă i-a dat posibilitatea de a sistemati-za întreaga zonă din „capul podului, dincolo de râu, totpână la Olt”. Aceasta a fost împărţită în loturi oferitepentru arendare negustorilor interesaţi de vadul comer-cial ce se forma cu ocazia celor două bâlciuri anuale, deSfântul Petru şi Vinerea Mare. În ciuda unor nemulţu-miri ale orăşenilor, care considerau că locul respectivera „apărat de dăjdii din vechime”, cererea de închirie-re a terenurilor a fost atât de mare încât, în scurt timp,zona a fost împânzită de prăvălii „pentru speculă la zilede bâlciuri”, taxele aferente fiind o importantă sursă devenituri la bugetul local. Zona se va dezvolta ca un poleconomic pentru Râmnic, aici organizându-se şi oborulpentru vite al oraşului.

Iniţiative care i-au dat posibilitatea să afirme laîncheierea mandatului: „Am sporit veniturile caseimunicipale la lei 26.000 din şase cu care am găsit-o laîntâia noastră numire”6.

Mandatul lui Zissu Dumitrescu a consemnat o primăacţiune de delimitare şi denumire a uliţelor oraşului.Iniţiativa aparţinea feldmareşalului trupelor de ocupaţieaustriece din Principate, care, în anul 1854, cerea auto-rităţilor române „se însemneze şi să se numească uliţe-le şi să se numeroteze casele prin comisiile de cfarti-ruiri, în bună înţelegere şi conlucrare cu autorităţilelocale”7. Cu acest prilej au fost denumite 12 uliţe, fiindrealizate 72 de tăbliţe pentru înscrierea denumirii stră-zilor, 480 tăbliţe cu numere pentru casele existente înRâmnic şi 40 de „stâlpi de gorun” pentru montarea plă-cuţelor cu denumirile străzilor. Numele uliţelor şinumerele caselor urmau a fi scrise „cu vopsea albă pefond albastru închis”.

Au fost numai o parte din realizările primului săumandat de primar, pe care le sintetiza în cuvântarea deîntâmpinare rostită cu ocazia unei noi vizite a lui BarbuŞtirbei în Râmnic, în anul 1855: „…sânt cunoscutenenorocirile ce lăcuitorii acestui oraş suferiră până laanul 1849 din incendiul ce prefăcu în cenuşe jumătateaoraşului, din mulţimea oştirilor ce năbuşiră în acel timpşi din încetarea comerţului cu Austria, prin dărăpănareadrumului de la Câineni. Prin înţeleptele măsuri ce lua-

răţi în folosul patriei, prin desele vizitaţii ce făcurăţipentru binele comun, locuitorii acestui oraş ajunseră ase înbunătăţi. Înălţimea voastră avurăţi milostivire aînfiinţa şcoala şi spitalul, contribuirăţi pentru grădinapublică, proiectarăţi aducerea cişmelelor, pentru careorăşanii, simţind trebuinţa, contribuiră după putinţă culei 14025 şi, în fine, hotărârăţi deschiderea drumului dela Câineni, tot printr-acest district”8.

A fost ales membru al Magistratului şi în anul 1856,dar prezident al instituţiei a fost preferat, de autorităţilecentrale, Iorgu Orumolu. În aceste condiţii, ZissuDumitrescu şi-a dat demisia, considerând că „îndepli-nind sarcina de prezident al acestui Magistrat, acum aşsocoti un dispreţ să primesc a mai fi între membrii”.

Şi-a luat revanşa în iulie 1859 când a câştigat o nouăfuncţie de primar al Râmnicului, mandatul durând pânăla 30 iunie 1863. A deţinut şi funcţia de prefect interi-mar de Vâlcea (septembrie 1861), în paralel ocupându-se de afaceri şi agricultură, pe proprietăţile sale dinPlasa Oltul şi din Judeţul Romanaţi.

În 1867, pentru un an, a ocupat din nou funcţia deprimar al Râmnicului, găzduindu-l în casele sale peCarol I, aflat în vizită în oraşul nostru.

Cariera sa politică a fost încununată de alegerea, la28 mai 1870, cu majoritatea absolută a voturilor, cadeputat al colegiului II Vâlcea în adunarea legiuitoare aţării.

S-a stins din viaţă în ziua de 27 iunie a anului 1887,în vârstă de 70 ani, ora 12, în casele sale de pe stradaTraian, care, ulterior, au fost cumpărate de familiaDissescu.

1 Genealogia Familiei Capelleanu (1745-1902),Bucureşti, Tipografia Curţii Regale F. Gobl Fii, 1902, p.4.

2 Anul 1848 în Principatele Române, tomul IV, f.588.

3 Serviciul Judeţean Vâlcea al Arhivelor Naţionale(în continuare A.N.- S.J.V.), fond Primăria JudeţuluiVâlcea, dos. 9/1859, f. 136 -141.

4 Ibidem, dos. 22/1871, f. 11. 5 Ibidem, dos. 4/1856, f. 69. 6 Ibidem, f. 67. 7 Ibidem, dos. 7/1853, f. 81. 8Ibidem,dos. 11/1855, f. 17.

PANTOCRATORUL BISERICII„SCHIMBAREA LA FAŢĂ”

DE LA MĂNĂSTIREA BISTRIŢA

În pictura interioară a bisericilor ortodoxe, prin-cipala reprezentare o constituie imaginea

Pantocratorului. Cuvânt de origine grecească,„Pantocrator” înseamnă „Atotţiitorul”, fiind menţio-nat cu precădere în Vechiul Testament, dar şi în celNou. Această învăţătură, despre Dumnezeu„Atotţiitorul”, este inclusă în Simbolul credinţei,unde primul articol mărturiseşte: „Cred întru unulDumnezeu, Tatăl Atotţiitorul (Pantocratorul)”.

Chipul Pantocratorului a fost preluat din izvoare-le tradiţionale, copiind în special „Mandylionul”,cunoscut sub numele de „Mahrama Sfintei Veronica”sau „Icoana cea nefăcută de mână omenească“ a feţeilui Iisus Hristos. Prima reprezentare aPantocratorului o găsim în secolul al IV-lea, la bazi-lica închinată Sfinţilor Apostoli din Constantinopol.Imaginea Mântuitorului, reprezentat „bust” – aluziela firea omenească pe care şi-a asumat-o – este pro-iectată pe fundalul cerului care se deschide pentru aîngădui să-L vedem; creştetul capului este orientat

spre vest, încât privirea Sa este îndreptată spre răsă-rit. Pantocratorul este redat în proporţii mult maimari decât celelalte imagini ale iconografiei din bise-rică, fiind înscris într-un medalion multicolor; cumâna dreaptă binecuvintează, iar cu stânga ţineSfânta Evanghelie închisă. Teologul grec G. A.Soteriou, cu privire la carte, afirmă că este „închisă,deoarece, din cauza distanţei mari dintre ea şi privi-torul de jos, nu s-ar putea citi nici un cuvânt”.

În arta bizantină, există o diversificare a expresii-lor care Îl caracterizează pe Pantocrator, avânduneori înfăţişarea aspră şi dojenitoare, cum apare laSfânta Sofia din Kiev sau la Daphni de lângă Athena,realizat în secolul al XI-lea, dar tot din aceeaşi epocădatează şi reprezentarea Sa blândă şi binevoitoare, cala Cefalu în Sicilia. Descriind icoana, G. A. Soteriouscrie: „Capul lui Hristos este înconjurat de o aureolămare. Faţa, gâtul şi umerii sugerează extraordinaraSa putere şi măreţie, potrivit numelui ce s-a dat aces-tei reprezentări. Expresia chipului este aLegiuitorului şi a Judecătorului atotvăzător şi sobru,

dar milostiv. După scriitorul bisericesc din secolul alXII-lea Nikolaos Mesaritis, mitropolit al EfesuluiAsiei Mici, Pantocratorul priveşte persoanele dinbiserică, iar „pentru cei ce au conştiinţa curată, ochiiSăi sunt plini de bucurie şi plăcuţi vederii, iar pentrucei care sunt acuzaţi de acest tribunal lăuntric, ochiisunt mânioşi şi greu de privit, chipul aspru, sever”.De remarcat că, în ţările române, Hristos este repre-zentat în ipostaza de Pantocrator de cele mai multeori cu expresia nobilă a unui Mântuitor bun, cu părulşi barba negre, cu trăsături fine şi cu privirea limpe-de. Veşmintele sale sunt după moda antică, în tunicăşi mantie, acoperind adesea doar un singur umăr.Culorile tunicii şi ale mantiei au fost legate de dem-nitatea de „Împărat al cerului”, de „Împărat al sla-vei”, pictorii folosind aproape totdeauna roşul depurpură împărătească, pentru tunică, şi albastrulintens al cerului, pentru mantie.

Pantocratorul este redat într-un medalionul multi-color, reprezentând curcubeul, considerat – în toatereligiile şi credinţele popoarelor – cale şi mijlocire

Veniamin MICLE


între lumea de aici şi cea de dincolo, exprimând toto-dată unitatea şi coincidenţa contrariilor. Curcubeul,apărut deasupra arcei lui Noe, reface legătura dintreapele de jos şi cele de deasupra, marcând restaurareaşi reinstaurarea ordinii cosmice şi iniţierea unui nouciclu, devenind semnul specific al legăturii restabili-te între Dumnezeu şi creaturile sale; semnificaţia seextinde şi asupra Noului legământ, asupra BisericiiLui Hristos căreia îi este promis harul mângâierii şivindecării şi a preamăririi ei în slavă. Cu privire lareprezentarea respectivă, Photios Kontoglou afirmăcă: „Hristos-Pantocrator este zugrăvit în cupolă într-un medalion, ca şi cum ar ieşi din cer şi ar privi cătrepersoanele care intră în biserică... Capul orientatînspre apus, ca şi cum acest Soare al Dreptăţii s-arînălţa din răsărit. Este acoperit cu un veşmânt largdin care se ivesc mâinile, cu dreapta făcând semnulbinecuvântării, cu stânga ţinând în dreptul pieptuluiSfânta Evanghelie, Legea dumnezeiască”.

În bisericile cu turlă, icoana Pantocratorului esteredată în cupolă, iar în cele fără turlă, este amplasatăîn cheia bolţii semicilindrice a naosului. Biserica„Schimbarea la Faţă” de la Mănăstirea Bistriţaneavând turlă, chipul este reprezentat în cheia bolţiinaosului. Înconjurat de o triplă „slavă”, într-unmedalion cu chenar lat, având o inscripţie slavonă.Medalionul se înscrie într-un poligon stelat în vârfu-rile căruia apar simbolurile evangheliştilor: la sud-est– leul înaripat: Marcu; la sud-vest – vulturul: Ioan;la nord-vest – îngerul: Matei; la nord-est – taurulînaripat: Luca. Către est şi vest,Pantocratorul este străjuit de câte o pere-che de arhangheli, cu lănci şi hrisma, şide serafimi. Cele două perechi de arhan-gheli care flanchează Pantocratorul sprerăsărit şi apus, în special aceştia dinurmă, se încadrează perfect în măreţiaPantocratorului. Spre răsărit, se aflăarhanghelii Mihail şi Gavril, iar spreapus alţi doi arhangheli, probabil Rafaelşi Uriel. Chipurile lor, cu ovalul feţei fin,rafinat, au în expresie ceva asemănătorcu Iisus, care parcă le-a conferit o partedin personalitatea Sa.

Referitor la textele zugrăvite în jurulicoanei Pantocratorului, ConstantineCavarnos, care a consacrat un amplustudiu acestei teme, constată că majori-tatea lor sunt luate din Psaltire, precum:„Domnul este în locaşul cel sfânt al Său,Domnul în cer are scaunul Său. OchiiLui spre sărac privesc, genele Lui cercetează pe fiiioamenilor. Domnul cercetează pe cel drept şi pe celnecredincios” (Ps. 10, 4-5); „Domnul din cer a privitpeste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înţelegesau cel ce caută pe Dumnezeu” (Ps. 13, 2); „Domnula împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins, pentru că aîntărit lumea care nu se va clinti” (Ps. 92, 1-2), dar şidin Noul Testament, unde ideea este exprimată lim-pede de Sfântul Apostol Pavel în Epistola cătreEfeseni şi de Sfântul Ioan, în Apocalipsă. SfântulPavel afirmă: „Pe aceasta, Dumnezeu a lucrat-o înHristos, sculându-L din morţi şi aşezându-L de-adreapta Sa, în ceruri, mai presus decât toată începă-toria şi stăpânia şi puterea şi domnia şi decât totnumele ce se numeşte, nu numai în veacul acesta, cişi în cel viitor. Şi toate le-a supus sub picioarele Luişi, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii,care este trupul Lui, plinirea Celui ce plineşte toateîntru toţi” (Efes. 1, 20-23), iar Sfântul IoanEvanghelistul scrie: „Eu sunt Alfa şi Omega, ziceDomnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel cevine, Atotţiitorul” (Apoc. 1, 8).

Remarcăm faptul că una dintre cele mai vechiimagini medievale ale Pantocratorului se păstrează laPalermo, în Sicilia. Aici, palatul regal adăposteşterenumita Capella Palatina, pictată după anul 1143,în stil bizantin, de un mare artist, rămas anonim. În

jurul reprezentării lui Hristos-Pantocrator, textul înlimba greacă, are următorul conţinut: „Cerul este tro-nul meu şi pământul aşternutul picioarelor mele, ziceDomnul Atotţiitorul”, o parafrazare după prooroculIsaia care scrie: „Aşa zice Domnul: „Cerul este scau-nul Meu şi pământul aşternut picioarelor Mele! Cefel de casă Îmi veţi zidi voi şi ce loc de odihnă pen-tru Mine?” (Isaia 66, 1). Altă biserică renumită dinPalermo este Martorana; cunoscută mai ales subnumele de Santa Maria dell’Ammiraglio, fuseseîncepută cu puţin înainte de anul 1143 de marele ami-ral Gheorghe, un greco-sirian din Antiohia.Mozaicurile bizantine au fost realizate între anii 1143şi 1151, data morţii amiralului. În cupolă, se aflăPantocratorul, având următorul text neo-testamentar:„Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu vaumbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8,12).

Specialiştii în istoria picturii bisericeşti, care austudiat ansamblul pictografic din Biserica„Schimbarea la Faţă” de la Bistriţa, au observat uneleelemente caracteristice Şcolii cretane, ajungând laconcluzia că autorul aparţine acestei şcoli de pictură.Însă, pentru identificarea lui, au întâmpinat mari difi-cultăţi; ele sunt rezultatul faptului că cercetătoriiaveau de rezolvat două mari necunoscute: datareaconstrucţiei monumentului, pe care au încercat să orezolve plecând de la ipoteze greşite, şi imposibilita-tea descifrării textului slavon de pe chenarul meda-lionului în care se află circumscris chipul

Pantocratorului. În 1972, deci în urmă cu 40 de ani,când s-au realizat cele mai laborioase studii privindpictura acestei biserici, nu se reuşise încă transcriereatextului. În acest sens, Carmen Laura Dumitrescu,istoric de artă, credea că pe chenar ar fi „înscris cir-cular textul unei rugăciuni”, precizând totodată într-o notă de subsol că: „Nu am putut copia textul sla-von, în parte datorită distanţei prea mari, în parte dincauza deteriorării provocate de infiltraţii”, deci, cuatât mai puţin nu se cunoştea traducerea lui.

În urma curăţirii şi a restaurării picturii din biseri-ca „Schimbarea la Faţă”, s-a reuşit transcrierea şi tra-ducerea textului din jurul Pantocratorului, carecuprinde patru versete din Psaltire: „Din cer se uităDomnul peste pământ, ca să audă gemetele celor dinrobie şi să dezlege pe cei rânduiţi la moarte, ca ace-ştia să vestească în Sion numele Domnului şi să-icânte laude în Ierusalim, când se vor aduna popoa-rele împreună şi împărăţiile să slujească Domnului”(Ps. 101, 20-23).

Se ştie că, în secolul al XIV-lea apare un renumitpictor, Teofan Grecul (1335–1405) al cărui talent adepăşit pe al tuturor pictorilor bizantini din secolulrespectiv. De origine aromână, se spune că a pictatpatruzeci de biserici din piatră, la Constantinopol,Halkidon şi Galata; apoi, între anii 1360 şi 1370pleacă la Novgorod unde, cu ajutorul unor ucenici,realizează în 1378 frescele catedralei Spaso

Preobrajenie (Schimbarea la Faţă). Precizăm căicoana Pantocratorului are textul identic cu cel dinbiserica „Schimbarea la Faţă” de la MănăstireaBistriţa.

De la Novgorod, Teofan Grecul trece la Moscova(1395), unde înfiinţează un atelier, adună ucenici şipictează trei biserici în Kremlin: Catedrala BuneiVestiri, a Sfinţilor Arhangheli şi Biserica NaşteriiMaicii Domnului, fiind totodată profesorul renumitu-lui pictor Andrei Rubliov (1360–1430). Opera luiAndrei Rubliov va fi continuată la Moscova de unremarcabil maestru al picturii ruse, Dionisie Rusul,supra numit „Cel Înţelept” (c.1450–c.1520), afirmân-du-se prin faimoasele reprezentări „alungite ale per-soanelor, mâinile şi picioarele micşorate şi delicate,chipurile senine şi pline de pace. Desenele sale suntelegante şi pline de încredere, culorile sunt deschise-transparente, armonia compoziţională unică, iar linii-le sunt curgătoare. Imaginile create de el sunt plinede seninătate duhovnicească şi reprezintă Împărăţialui Dumnezeu care stă să vină”. Arta sa este unamatură, contemplativă, rafinată şi nobilă în acelaşitimp; el a fost un colorist excepţional, de o rară deli-cateţe, culorile sale sunt subtile, transparente, for-mând armonioase acorduri, în special în scenele sta-tice solemne, ce includ un mare număr de personaje.„Culorile sale par şi mai transparente decât cele alelui Rubliov; veşmintele de culoare roz delicat alter-nează cu altele azurii sau de un verde luminos casmaraldul”. „Lucrările sale sunt stricte şi solemne,

culori luminoase, figuri graţios prelun-gite, mâini şi picioare mici şi feţeleîntotdeauna, chiar şi în durere, frumoa-se şi dătătoare de pace. În ele, sereflectă entuziasmul lui Teofan Greculşi profunzimea psihologică a luiAndrei Rubliov”.

Probabil, secretul picturii dinBiserica „Schimbarea la Faţă” de laBistriţa se dezvăluie chiar în textulinscripţionat în jurul icoaneiPantocratorului, întâlnit prima dată înRusia şi folosit de pictorul TeofanGrecul. De asemenea, ornamenteleveşmântului arhieresc al SfântuluiVasile cel Mare, precum şi al altuiierarh neidentificat din Altarul bisericiisunt identice cu cele ale SfântuluiCliment, realizate de Teofan Grecul înBiserica Spaso Preobrajenie dinNovgorod.

Însă cele mai evidente asemănări le găsim înpicturile lui Dionisie Rusul. În galeria ierarhilor dinabsida Sfântului Altar al bisericii „Schimbarea laFaţă”, unii dintre ei au veşmintele ornamentate la felca ale celor dintr-o galerie asemănătoare pictată deDionisie. Astfel, Sfântul ierarh Chiril are ornamenteîn formă de cercuri – de fapt, singurele exemplaredescoperite în picturile pe care am reuşit să le exa-minez – la fel ca ale unui ierarh pictat de Dionisie, iaracoperământul capului este asemănătoare cu cea aunui ierarh neidentificat al aceluiaşi pictor; tot ano-nim rămâne alt ierarh al pictorului rus, ale cărui veş-minte sunt ornamentate ca ale Sfântului GrigorieTeologul din „bolniţa” bistriţeană, iar un ierarh dinaceastă biserică, al cărui nume nu este menţionat, areornamentaţia veşmintelor sacerdotale asemănătoarecu ale Sfântului ierarh Nicolae, pictat de Dionisie.

În consecinţă, se nasc două întrebării care aşteap-tă răspunsuri: cum a ajuns la Biserica „Schimbarea laFaţă” de la Mănăstirea Bistriţa textul folosit în anul1378 de Teofan Grecul la frescele Catedralei SpasoPreobrajenie?; sau, unde a fost Dionisie, începânddin anul 1486, când termină de pictat MănăstireaSfântul Iosif din Volokolamsk, şi până prin anii1495–1496, când pictează Catedrala Naşterii MaiciiDomnului a Mănăstirii Pherapontov, situată în nordulRusiei, realizând cea mai importantă lucrare a sa?


ARTA DE A TRĂI SĂNĂTOS

Se ştie că starea de sănătate a populaţiei constituieo problemă esenţială pentru statele lumii, pentru

toţi locuitorii plenetei noastre. Pentru a contribui laeducarea cetăţenilor din municipiul Râmnicu Vâlcea şidin judeţul nostru în spiritul normelor şi cerinţelor me-dicale actuale, Forumul Cultural al Râmnicului a orga-nizat, pe 27 septembrie 2012, la Colegiul Naţional„Mircea cel Bătrân” o dezbatere utilă şi interesantă peo temă de mare actualitate: „Arta de a trăi sănătos” –ediţia a III-a. Principalii parteneri în pregătirea şidesfăşurarea manifestării au fost Asociaţia Seniorilor,Inspectoratul Şcolar Judeţean, Direcţia de SănătatePublică Vâlcea, Colegiul Judeţean al Medicilor Vâlcea,Grupul Şcolar Sanitar „Antim Ivireanul”Râmnicu Vâlcea şi Colegiul Naţional„Mircea cel Bătrân” din RâmnicuVâlcea. La acţiune au participat medicicu o experienţă bogată, cadre didactice,elevi de la cele două unităţi deînvăţământ organizatoare, de la FundaţiaEcologică Green, de la Colegiul TehnicForestier şi Şcoala „Take Ionescu”,membri ai Formului Cultural, seniori aiînvăţământului vâlcean şi alte persoanedornice să afle direct de la specialişticum trebuie prevenite bolile, care sunt simptomele lorşi medicaţia specifică. Asistenţa a fost eterogenă cevafiresc în condiţiile în care acesteprobleme se adresează tuturor vârstelor.

În cuvântul de deschidere prof. dr.Gheorghe Dumitraşcu secretar general alForumului Cultural şi al AsociaţieiSeniorilor s-a referit la importanţa temeiabordate şi a apreciat interesul celorprezenţi în număr mare la acţiune faţă deproblemele sănătăţii.

Discuţia a pornit de la constatareadirectorului Direcţiei de Sănătate Publică Vâlcea,medicul Maria Murăruş care a tras un semnal de larmă:„Starea de sănătate a vâlcenilor este din ce în ce maiprecară. Bolile cardiovasculare, diabetul zaharat şi can-cerul fac din ce în ce mai multe victime”. Principalacauză o reprezintă sub-finanţarea sistemului.

Plecarea medicilor dinţară este de asemenea oproblemă cu urmări grave.Din 2007 până în prezent23.000 de medici şi 16.000asistente şi moaşe au părăsitRomânia pentru a lucra înstrăinătate, în Vâlcea situaţiafiind mai bună.

În intervenţia sa mediculCristina Gândăcioiu a definit ce este stilul de viaţăsănătos, accentuând că acesta trebuie să se practice dela vârste fragede. S-a insistat pe o alimentaţiesănătoasă, bazată pe fructe,legume şi lactate, pe respectarea

celor trei mese pezi, la care se potadăuga douăgustări, peconsumul delichide, mai alesapă plată şi nubăuturi dulci,acidulate. Încondiţiile în carecopii, tineri, chiar şi persoane vârstnicestau mult timp în faţa calculatorului şitelevizorului mişcarea este esenţială. Mulţi

au uitat să meragă pe jos, cu bicicleta, vin şi pleacă dela şcoală ci taxiul, nu mai practică în modsistematic sporturi individuale şi deechipă. Lipsa de mişcare producedereglări endocrine, obezitate, diabetjuvenil, boli cardivasculare etc.

Conform statisticilor 9 milioane deromâni sunt supraponderali, 4 milioaneobezi, iar obezitatea infantilă este ridicată– 40%. În lume la fiecare 5 secunde seproduce un infarct miocardic, iar la fiecare

6 secunde un accident vascular cerebral. În Româniahipertensiunea arterială reprezintă principala cauză dedeces.

Medicul Rodica Jianu, care supraveghează starea desănătate a elevilor de la mai multe unităţi de învăţământdin municipiul Râmnicu Vâlcea, s-a referit la bolile

specifice sezonului rece care îşi face simţită tot maimult prezenţa. Dintre acestea foarte răspândită estegripa, care dacă nu este tratată în mod corespunzătorpoate produce complicaţii. O metodă eficientă de pre-venire este vaccinarea. De asemenea s-a subliniat cătelefoanele mobile pot pune în pericol sănătateacopiilor prin scăderea imunităţii organismului. Întratarea multor boli s-a recomandat utilizarea ca adju-vant a plantelor medicinale, a suplimentelor alimentare,pe baza recomandării specialiştilor. Un rol important înprevenirea îmbolnăvirilor îl au credinţa şi gândireapozitivă cât şi respectarea normelor de igienăindividuală şi colectivă, fiind cunoscut dictonul –„curăţenia este mama sănătăţii”. Educaţia sanitarătrebuie să se îmbine cu educaţia ecologică, fiind deneconceput o stare bună de sănătate într-un mediu polu-at.

Domnul profesor universitar dr. Alexandru PopescuMihăeşti a abordat o temă de interes, cu impact majorasupra stării de sănătate – factorii de stres şi efectulnociv al acestora. Stresul reprezintă una din cauzelebolilor cu evoluţie gravă. S-a insistat pe căile de evitareşi tratare a stresului: calea atitudinală, psihică, a opti-mismului, armonia cu legile naturale etc. De asemeneastarea activă, împăcarea cu sine, acceptareadificultăţilor vieţii, smerenia, iubirea de oameninecondiţionată, credinţa în Dumnezeu, atrag energiilepozitive, tonifică organismul şi întârzie procesul deîmbătrânire.

Moderatorul emisiunii, prof. Gheorghe Pantelimona accentuat că starea de sănătate trebuie să constituie opreocupare cotidiană a fiecăruia. A făcut referiri la doiprofesori nonagenari care trăiesc în municipiul nostru,domnii Cicerone Păunescu şi Petre Take, care au ajunsla venerabila vârstă de 92 de ani. Dar veteran este dl.prof. Şolea născut în 1913. Au fost prezentate câtevadintre secretele longevităţii lor care includ, în esenţă, unstil de viaţă cumpătat, echilibrat, fără excese, fărăalcool şi tutun, o alimentaţie sănătoasă, mişcare zilnică,plimbare în aer liber, odihnă şi mult optimism.

Organizatorii acţiunii sunt convinşi că problematicavastă care vizează sănătatea nu a putut fi epuizată darau satisfacţia că s-au prezentat informaţii care auîmprospătat cunoştinţele medicale ale celor prezenţi.

Multă sănătate tuturor!

Gh. PANTELIMON

GheorgheDumitraşcu

CristinaGândăcioiu

Al.

Pop

escu

Mih

ăeşt

i

Maria Murăruş

Tu n-ai vernit să vinzi iertareLa cei de rând să ceri portretulCa-ntr-o oglindă cu petaleÎn care ochii iubesc TOTUL...

Un domn suav îmi trece pragulPupat de lutul din odaieOchii-i sclipesc priviri domoaleUn omuleţ crescut din paieCrescut din freamătul pe careŢăranu-l pune-n coasa luiCrescut din dalta ce tresareSub patima ciocanuluiCrescut din palma ce, străbună,A plămădit din vis o urmă...

Tu ai fost visul, eşti piciorulCe roade-n loc pământul umed...Tu ai fost visul, eşti feciorulPământul ţie-ţi fuse şubredŞi într-o zi-ţi făcu cărareSpre zile lungi cu aşteptareSpre poli mai limpezi decâtcerul...Ca geometrul cu echerul...

Poftim, întruchipare sacră,Ia loc la masa de gorun,

Nu te mira de piatra acrăPe care-aici am vrut să-o pun

Mi-aş fi ales un loc anumeCă sunt atâtea locuri buneÎn zile lungi cu aşteptare...E poate semnul cu-ntrebareSpre brazi ce-ating cu vârful cerulE ca în jocul cu echerulTeluric joc cu efemerul...Dezbracă-ţi haina ce n-o porţiDezbracă haina de paradăŞi vino de ia loc pe ladăIa loc la masa de gorunPe care-aici am vrut să-o punSub măr domnesc, lângă unprun...

Eşti tot aşa ca-acu un anCu părul pai de grâu din lanAi ochii parcă mai aviziCa setea vrei să te aprinziCând în castanii de pe drumTrag greierii ghiulea de tun...Ţi-e sete, caldă-ţi este gura,Castane-mi umplu bătăturaIa loc la masa de gorunPe care-aici am vrut să-o pun

Treci pragul, vino să-ţi arătOdaia dincolo de hăt...

Vezi, în odaia dinspre coastăŢin brazii şi grădina noastră(A! Am uitat că-n lumea meaAm neamuri gâze şi bostaniCe mă păzesc de ani şi ani)Nu vreau să-ţi caut vreun alean –Tu ai mândria de vâlceanNu vreau ca trupul tău suavSorbit de lutul din odaieSă sară-n lume pe pervazCu păr cu tot ca pai din claie...

Şi de-ai pleca... întoarce-ţi frunteaSpre zile fără aşteptareSpre EA... mai limpede ca cerulŞi, ca în jocul cu echerulPe fruntea-ţi lată şi aridăPoftim, ia poezia mită...Ce-am scris-o pentru că, în ani,Alai de gâze şi bostaniVor poezia plămădită...Ia poezia asta... mită...

Cu prietenie, Niki Turca1 noiembrie 1978

PORTRETUL POETULUI FELIX SIMA

Pe drumurile Uniunii,(Europene, se-ntelege!)La fratii de ginta latina,Incerc s-arat si-a noastra

lege

Aceasta lege culturala,Perpetuata din parint`Mai sus de slova, e in spiritSi mai presus, in bunul simt,

Primit ca o efuziuneDin Decebal si din TraianDe-aceea, avem AND-ulSi geto-dac, dar si roman!

Le-am aratat acea ColumnaDin Cetatea cea eternalCe e un port- drapel spre

CeruriSa nu-l lasam sa stea in

berna!

Le-am spus de ScoalaRomanesca,De limba noastra cea latinaDe limbile ce-s siameze:Italiana si romana.

De “brazda” de latinitateIn slavicul imens ocean,Care se cheama RomaniaSi noi romani, dintr-un

roman!

Desi pe drumuri deocamdata,

Tin “steagul” sus si nu sunt“pres”

Sa nu roseasca “turnesolul”“Laboratorului” Drumes!

Pe drumuri italiene

PAULIANBUICESCU

octombrie 2012CULTURAvâlceană16

Anul acesta, la 9-12 noimebrie 2012, se împlinesc682 de ani de la bătălia de la Posada, care a marcat

o gloriasă pagină în istoria poporului român. Destre acesteveniment s-au publicat multe articole valorose în presavâlceană; toate acestea au avut un numitor comun: au fostscrise de vâlceni cuprinşi de patriotism şi de dragostepentru meleagurile judeţului nostru. Preţioase informaţiidestre Posada le întâlnim în “Cronica pictată de Viena”scrisă de cronicarul Marcus din Kalt pe la 1358. Eareprezintă o istorie a maghiarilor din vremuri îndepărtatepână la dominia lui Carol Robert de Anjou. Pe lângă text în“Cronici” - sunt şi 150 de imagini în miniatură. În aceastăoperă document aflăm numerose elemente ce ne ajută săreconstruim lupta de la Posada. Toate întâmplările suntdescrise în ultimul capitol al “Cronicii” intitulat “Regelemerge cu armata împotriva lui Basarab”.

Care au fost motivale acestei bătălii? La începutul dom-niei regelui Carol Robert de Anjou (1308-1342), cei doi auavut relaţii bune; au colaborat politico-militar din 1324 şipână în 1328 împotriva tătarilor. Motivele officiale aleacestei bătălii au fost următoarele: stăpânirea pe “nedrept“de către Basarab a unor teritorii pentru care regele maghiarridica pretenţii de stăpânire, ca şi “necredinţa” şi“nesupunerea” lui Basarab I şi politica sa de independenţă.La aceste cauze se adaugă şi dorinţa unor feudali maghiari,printre care Toma de Szeczeny, voievodul Transilvaniei(1322- 1342) şi Dionisie, fratele nelegitim al lui Basarab Ide a stăpânii în Ţara Românească. La aceste motive seadaugă şi dorinţa călugărului dominican Petru de a deveniepiscop de Argeş, şi de a impune catolicismul. Înainte de aîncepe maghiarii expediţia, Basarab I, bun diplomat, atrimis în întâmpinarea regelui o solie pentru trataţie şioferindu-i: 7000 de mărci de argint, cedarea definitivă acetăţii Severinului, plata unui tribut anual şi trimiterea unui

fiu ca ostatec la curtea maghiară. Această ofertă foarteavantajoasă a fost respinsă de rege. În septembrie 1330Carol de Anjou a pornit expediţia. A pătruns în zonaSeverinului. Alături de rege se aflau nobili, feţe bisericeşti,iar în fruntea armatei se afla Dionisie, fratele nelegitim allui Basarab I. Pe tot parcursul armatei maghiare a fostpustiu; alimentele şi furajele românilor au fost arse. Dupăce a ocupat Banatul de Severin, ungurii au înaintat prinOltenia pustie, Tismana - Târgu Jiu -Horezu - Vâlcea - au trecut peste Olt- şi au ajuns la Curtea de Argeş,capitala ţării, pe care au incendiat-o.Şi pentru că nu aveau hrană auîncercat să se întoarcă în Ardeal, pedurmul cel mai scurt. Astfel au ajunsla Posada. Aici a avut loc bătălia înzilele 9-12 noiembrie 1930 întreromâni şi maghiari.

La Posada, Basarab I şi-aîmpărţit oştirea în 4 grupări: primaavea misiunea de a închide ieşireadin defileu şi de a se apăra în şanţurişi după valurile de pământ; a doua şia treia grupare să atace de pe celedouă laturi ale strâmtorii; ultimagrupare închidea defileul în parteade sud, după intrarea armatei magia-re în interiorul lui. Românii de sus, de pe stânci, au începutsă arance cu săgeţi bine ţintite aspra duşmanilor, şiprăvăleau bolovani asupra lor. Ostaşii maghiari speriaţi,alergau în toate părţile lovindu-se unii de alţii. Aceastămare bătălie a ţinut 4 zile de la 9 la 12 noiembrie 1330. Înînvălmăşarea luptei au pierit nobili, clerici şi ostaşi. Chiarregele era să-şi piardă viaţa. La un moment dat s-a prăbuşitde pe cal, dar a fost salvat de cei mai credincioşi oameni ailui. Ca să scape viaţa regelui, Deser, fiul lui Dionisie şi-aluat chiar asupra-şi destinul morţii regelui, schimbândîmbrăcămintea cu cea a regelui. Imediat acest credincios

şi-a găsit moartea în timp ce regele a reuşit să-şi scapeviaţa.

Victoria românilor la Posada este datorată caracteruluidrept al războiului dus de Basarab I, care a stimulat toateenergiile muntenilor. Reuşita s-a mai datorat şi folosirii cuiscusinţă a particularităţilor terenului şi iubirii românilorpentru ţara lor.

Bătălia de la Posada a fost asemănată de unii istorici cualte două bătălii din istoria universală şianume: Morgarten, când confederaţiielveţieni (păstori şi agricultori) audistrus oastea feudală venită să lerăpească libertăţiile politice. Asuprainvadatorilor au fost răsturnate stânci şidezlănţuit un puternic atac de măciuci şihalebarde; a doua luptă de la Sempach(1386), când oastea de cavaleri în zale alui Leonard al III-lea de Austria edistrusă de cantoanele elveţiene.Leonard şi-a găsit moartea pe câmpul deluptă.

În ultimii 150 de ani peste 30 decercetători s-au străduit să stabileascălocul unde s-a dat bătălia. Primul care alocalizat Posada în zona Loviştei a fostgeograful Ion Conea în anul 1935,afirmând, că, “undeva în zona Perişani

trebuie cântată faimoasa Posada” (Conea Ion, “ŢaraLoviştei. Studiul de geografie istorică în buletinul societăţiiregale de geografie” tom. L II/ 1934, Bucureşti, 1935. În altstudiu, Ion Conea afirmă că “descrierea din cronici esteaidoma cu configuraţia terenului de la Perişani…”.

O mare contribuţie la dezlegarea acestei probleme aadus-o Andrei Pandrea în studiul său “unde s-a dat bătăliade la Posada”, publicat în revista Argeş nr.3/ 1973. Pe bazacercetărilor lui Andrei Pandrea există părerea că bătălia dela Posada a avut loc în Ţara Loviştei, la Pripoare, lângăPerişani.

POSADA

CĂLIMĂNEŞTI, CĂCIULATA, COZIA...În vara anului 2012 a fost tipărită la Editura Silviana

din Rm. Vâlcea cartea “Călimăneşti, Căciulata,Cozia.Ghid istoric, cultural turistic” de Fenia Driva.Domnia sa este cunoscută ca o personalitate în culturavâlceană, a mai scirs şi alte cărţi: “Călimăneşti. Oameni deştiinţă, artă şi cultură. Dicţionar”, 1999 (color); “Oltul,Cozia şi Mircea în scrierile vremii, autografe selective”,2000; “Scriitori şi autografe”, 2001; “Călimăneşti,Căciulata, Cozia, un altfel de ghid”, 2002; “Lucian Blaga.Dicţionar”, 2003; “Călimăneşti, Căciulata, Cozia, ghid tur-istic”, 2004; “Capodoperele iubirii”, 2005; “Călimăneşti şioameni ai săi. Dicţionar”, 2006; Coautor la “Călimăneşti.Monografie istorică şi etnografică”, 2009.

În ultimul deceniu Fenia Driva a scris aproape 10 cărţi,majoritatea avînd ca obiect principal localitatea în care atrăit şi a lucrat. Se află printre puţinele personalităţi care acercetat şi a publicat atîtea cărţi despre Călimăneşti.

Cu modestia care o caracterizează şi-a intitulat nouacompoziţie “Călimăneşti, Căciulata, Cozia. Ghid istoric,cultural, turistic”. Lecturând-o cu atenţie îţi dai seama călucrarea “este mai mult decât un ghid, este o minimămonografie, care cuprinde principalele atuuri ale uneiadevărate monografii.

Şi acum câteva cuvinte despre această minunată carte:să încep cu hrisovul lui Mircea cel Mare (1386-1418) din20 mai 1388, document în care Marele Voievod îşi exprimădorinţa să construiască o mănăstire la Călimăneşti pe Olt.Hrisovul reprezintă prima atestare documentară alocalităţii. Peste 6 veacuri, 20 mai a devenit ZiuaCălimăneştiului pe vremea când era primar ing. IlieAmuzan. Urmează opiniile câtorva personalităţi din trecut,care au vizitat localitatea noastră, personalităţi selectate cugrijă şi discernământ de autoarea lucrării.

Gavriil protosul de la Muntele Athos, care a scris“Viaţa patriarhului Nifon”, descrie Mănăstirea Cozia la1520 şi consemnează existenţa izvoarelor minerale din

această zonă. Paul de Alep, cel care l-a însoţit pe Patriarhul Macarie,

în călătoria sa din 1658, a văzut Mănăstirea Cozia şi ne-alăsat o frumoasă descriere.

În anul 1842, Grigore Alexandrescu a vizitat MănăstireCozia şi a scris nemuritoarea poezie: “Umbra lui Mircea laCozia”. Peste ani, la 11 iunie 1966, elevul FlorinZamirescu din Călimăneşti (marele actor de mai târziu) arecitat cu multă măiestrie şi patos această poezie în faţaconducătorilor ţării noastre de atunci.

În continuare, Fenia Driva menţionează pe scriitorii:O. Goga, Alex. Odobescu, Mihai Eminescu, Alex. Vlahuţă,N. Iorga, Geo Bogza, A.E. Baconsky, Lucian Avramescu şiValentin Anania, mitropolitul Ardealului.

În “ghidul” său întâlnim câteva capitole bogate înconţinut şi de o rară frumuseţe: istoricul apelor minerale,după care urmeză descrierea componentelor (cartierele)localităţii: Călimăneşti, Căciulata, Cozia, Seaca, Păuşa,Jiblea Veche, Jiblea Nouă. Pentru prima dată întâlnim cevainedit în tratarea următorului material: în fiecare cartierevidenţiază obiectivele istorico-cultural-educative.Este unul din marele merit al lucrării (cartea are maimulte merite!).

Un alt capitol al acestei valoroase cărţi este cel almonumentelor istorice. Fenia Driva, ca un buncunoscător, ni le prezintă uneori cu lux de amănunte,începând cu castrul şi termele de la Arutela şi încheindcu cele ale voievozilor Ţării Româneşti: Radu IVoievod (1371-1383), Mircea cel Mare (1386-1418),Neagoe Basarab (1512-1521), Radu Paisie (1535-1545) şi a celor doi ierarhi, Mitropolitul Varlaam(1672-1679) şi episcopul Gherasim Timuş (1894-1911).

Urmează “invitaţie la drumeţie” unde autoarease întrece pe sine făcând magistrale descrieri aletraseelor turistice. Se încheie volumul cu cei 88 de

“Oameni de seamă ai localităţii”, o listă bogată, cupersonalităţi din toate domenile. În cele 88 de persoane,Fenia Driva a adunat o mulţime de date bazându-se pedocumente de arhivă şi pe studii de istorie, literatură,geografie, etc. Şi pentru a fi mai uşor accesibile le-aîmbrăcat într-o haină literară, ba chiar poetică. La multemanifestări cultural artistice organizate în cadrulBibliotecii sau Casei de cultură a fost organizatorul şimoderatorul principal.

Acestă ultimă publicaţie a domniei sale poate ficonsiderată un adevărat corolar al lucrărilor anterioareprivind Călimăneştiul. Lecturând aceste lucrări, cititoruliubitor de cultură îşi dă seama că a fost scrisă cu multă sen-sibilitate. Autoarea este strâns legată de localitatea în carea trăit şi a muncit. A scris-o cu dragoste, pasiune pentrucultură. Îi mulţumesc şi o felicit. Îi doresc deplină sănătateşi cât mai multe realizări de aceeaşi valoare.

Pagină realizată de Gheorghe MĂMULARU

NOTĂZiarul apare cu 16 pagini, când poate, ca să respecte Legea 186/2003! Ziarul se

adresează cetăţenilor cu diverse preocupări culturale de la sat şi de la oraş. Articolele,grafica, fotografiile nesemnate, aparţin editorului. Autorii păstrează responsabilitateaconţinutului.

Ziar de cultură realizat de SC INTOL SRL Editura INTOL - PRESS.

Director: Petre CICHIRDANConsilier editorial: Constantin POENARUSenior editor: Arhim. Veniamin MICLEColaboratori: Felix SIMA,

Mihai SPORIŞ,Vasile GREVUŢU, Titi Mihai GHERGHINASimona Maria KISSDenisa IACOBGheorghe PANTELIMONAdina DUMITRESCU

Tehnoredactare computerizată: Bogdan CICHIRDAN.Corector: Leontina RUSAdresa: Calea lui Traian 169, bl. 5, sc. E, ap. 3Tel/Fax: 0250.736615, 0350.401254, 0746.029824, E-mail: [email protected] media: www.globalartfusion.com, RevistaInterferenţa Artelor, www.publiconline.ro, www.pub-lictv.ro, www.pcichirdan.go.ro

Preţ: 3 lei

Bas

arab

IC

urte

a de

Arg

eş

Date post:	18-Jan-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	1 times
Download:	0 times

Anul V • Nr. 79 • octombrie2012 • apărut în 15...

Documents