+ All Categories
Home > Documents > Anul LXVI Arad, § Noemvrîe 19tó Nr. 45 BISERICA şi...

Anul LXVI Arad, § Noemvrîe 19tó Nr. 45 BISERICA şi...

Date post: 01-Feb-2020
Category:
Upload: others
View: 1 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
8
Anul LXVI Arad, § Noemvrîe 19tó Nr. 45 BISERICA şi ŞCOALA REVISTA OFICIALA A EPISCOPIEI ARADULUI Redacţia şi Administraţia ARAD, S T R . E M I N E S C U 18 APARE DUMINECA Redactor: Pr. Ilarion V. Felea A B O N A M E N T E : 'Pentru i an 3oo L e i ; 6 luni i5o Lei Pentru redresarea moralá a neamului Credinţa este temelia unei naţiuni; ele- mentul de coeziune între indivizi şi diferitele straturi sociale. Ea trebuie privită sub cele două aspecte: credinţa în Dumnezeu şi'ntr'un ideal, pe care —- individ sau popor — şi-1 fi* xează în viaţă. Sentimentul religios este acum într'o oare- care creştere, credinţa creştină reprezintând pretutindenea supremul punct la care s'a ajuns pe scara concepţiei religioase. Idei religioase se mai găsesc în diferitele credinţe din Orient, însă în nici una nu se ridică raportul dintre individ şi individ Ia aceeaşi înălţime ca în creştinism. Iubeşte de deaproapele tău ca pe tine însuţi! — Fă bine celui ce făcutu-ţi-a rău ! Aici este măreţia creştinismului. Spiritul religios a fost puterea înaintaşilor şi trecutul istoric ne este martor pătrunderii sale în sufletul celor mici ca şi a celor mari. Astăzi se observă a artificializare a vieţii re- ligioase. Mergem la biserică din obişnuinţă, şi nu dintr'o necesitate sufletească, iar în decur- sul sfintelor slujbe nu ne lăsăm cuceriţi de at- mosfera îndumnezeirii omenescului trecător. Privim credinţa ca ceva perimat. — Ne com- plăcem într'un fel de nihilism, încercat în multe mari state şi în special în Rusia, unde se trăeşte o formă de viaţă închisă, în care individul ne» având discernământul faptelor, nu s'a întrebat ca va pune în locul vechilor altare dărâmate. Astăzi fiinţa umană simte nevoia unei credinţe, a unei comuniuni cu zenitul albastru, şi fără ea nu poate exista o naţiune trainică. Se poate vedea aspectul dezastruos pe ca- re-1 prezintă multe din familiile noastre dela oraş, lipsite de duhul credinţii. Copiii sunt, pen- tru aceste familii, un chin, o povară care le împiedică libertatea de a se conduce numai după poftele păcătoase. Aceştia n'au niciun ideal în viaţă şi nici o concepţie superioară de sacrificiu pentru odraslele lor. Vremurile ne silesc să ne schimbăm; prin şcoală şi celelalte instituţii de educaţie; să rea> ducem stăpânirea sentimentului religios în sanc* tuarul familiar. In absenta sau dezinteresul familiei, fixăm tineretului un ideal; să-i întărim cre- dinţa în Dumnezeu şi Biserica Sa ; să-1 învă- ţăm să-şi plece genunchii cu smerenie în faţă altarelor; să rostească cu evlavie rugăciunea 1 domnească: „tatăl Nostru" şi să mărturisească în toate ocaziunile neţărmurita-i comuniune cu Divinitatea. In şcoală ca şi în societate, acasă şi la biserică, în muncă şi repaus, sufletul tine- relor generaţii, aducă-şi aminte de Dumnezeu şi urmeze neîncetat învăţătura Domnului. Acest lucru se câştigă prin: participare lă slujbele religioase, procesiuni, mărturisiri, cus minecări, deprinderi creştine şi respectul pen- tru cele sfinte^ Dacă ne închinăm fiinţelor dragi, dacă în istoria unui neam găsim exemple demne de imitat, cu atât mai mult se cuvine să ne închi- năm Dumnezeirii. Este dureros când nu ne dăm seamă de cuvintele preotului: „Pace vouă"! „Capetele voa- stre Domnului le plecaţi!" Atitudinea pe care mulţi o au în biserică, în aceste momente solemne, dovedeşte o lipsă totală de pregătire şi înţelegere faţă de ceea ce se petrece la al* tarul sfânt. O datorie a clasului de faţă este i Altarele nu mai rămână goale. Tineretul înveţe că, fără de credinţă, individul este o corabie fără pânze, un nimic în faţa infinitului. Cine nu ştie ce să creadă, înseamnă că nu are nici cea mai mică personalitate ; îşi schimbă ideile după cum suflă vântul. Pentru restabilirea deprinderilor creştine şi reînvierea credinţei străbune, preoţii sunt chemaţi să simtă cu adevărat ceea ce propo-
Transcript
Page 1: Anul LXVI Arad, § Noemvrîe 19tó Nr. 45 BISERICA şi ŞCOALAdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/44926/1/BCUCLUJ_FP_279232_1942... · teribile. Prima a fost învazia Mongolilor

Anul LXVI Arad, § Noemvrîe 1 9 t ó Nr. 45

BISERICA şi ŞCOALA R E V I S T A O F I C I A L A A E P I S C O P I E I ARADULUI

R e d a c ţ i a şi A d m i n i s t r a ţ i a

A R A D , S T R . E M I N E S C U 18 A P A R E D U M I N E C A

R e d a c t o r : P r . Ilarion V . Felea A B O N A M E N T E :

'Pentru i an 3 o o L e i ; 6 luni i 5 o L e i

Pentru redresarea moralá a neamului C r e d i n ţ a e s t e t eme l ia unei n a ţ i u n i ; e le­

mentul de coeziune î n t r e indivizi şi d i fer i te le s t r a t u r i soc ia le . E a t r e b u i e p r i v i t ă sub ce le două a s p e c t e : c r e d i n ţ a în Dumnezeu ş i 'ntr 'un ideal, pe c a r e —- individ s a u popor — şi-1 fi* x e a z ă în v i a ţ ă .

Sent imentu l rel igios e s te a c u m în tr 'o o a r e ­c a r e c r e ş t e r e , c r e d i n ţ a c r e ş t i n ă r e p r e z i n t â n d pre tu t indenea supremul punct la c a r e s'a a juns pe s c a r a concepţ ie i re l ig ioase . Idei re l ig ioase se m a i g ă s e s c în diferi te le c r e d i n ţ e din Orient, însă în nic i u n a nu se r i d i c ă r a p o r t u l d i n t r e individ şi individ Ia a c e e a ş i înă l ţ ime c a în cre ş t in i sm. Iubeş te de d e a p r o a p e l e t ă u c a pe t ine î n s u ţ i ! — F ă bine celui c e f ă c u t u - ţ i - a r ă u ! Aic i e s t e m ă r e ţ i a creş t in i smulu i .

Spir i tul rel igios a fost p u t e r e a îna intaş i lor şi t r e c u t u l i s t o r i c ne e s t e m a r t o r p ă t r u n d e r i i sa le în sufletul ce lor mic i c a şi a ce lor m a r i . Astăz i s e o b s e r v ă a a r t i f i c i a l i z a r e a vieţ i i r e ­ligioase. Mergem la b i s er i că din obişnuinţă, şi nu dintr 'o n e c e s i t a t e suf le tească , i a r în d e c u r ­sul s f inte lor slujbe nu ne l ă s ă m c u c e r i ţ i de a t ­m o s f e r a îndumnezeir i i omenesculu i t r e c ă t o r . P r i v i m c r e d i n ţ a c a c e v a p e r i m a t . — Ne c o m ­p l ă c e m în tr 'un fel de nihil ism, î n c e r c a t în mul te m a r i s t a t e şi în spec ia l în R u s i a , unde se t r ă e ş t e o f o r m ă de v i a ţ ă închisă , în c a r e individul ne» a v â n d d i s c e r n ă m â n t u l fapte lor , nu s'a î n t r e b a t c a v a pune în locul vech i lor a l t a r e d ă r â m a t e . As tăz i f i inţa u m a n ă s i m t e nevoia unei cred in ţe , a unei comuniuni c u zenitul a l b a s t r u , şi f ă r ă ea nu p o a t e e x i s t a o n a ţ i u n e t r a i n i c ă .

Se p o a t e vedea aspec tu l d e z a s t r u o s pe c a -re-1 p r e z i n t ă m u l t e din famili i le n o a s t r e de la o r a ş , l ipsite de duhul credinţ i i . Copiii sunt, pen­t r u a c e s t e familii , un chin, o p o v a r ă c a r e l e împiedică l i b e r t a t e a de a se conduce n u m a i după poftele p ă c ă t o a s e . A c e ş t i a n'au niciun ideal în v i a ţ ă şi nici o concepţ ie s u p e r i o a r ă de sacr i f i c iu p e n t r u odras le le lor .

V r e m u r i l e ne s i lesc s ă ne sch imbăm; prin ş coa lă şi ce le la l te inst i tuţ i i de educaţ i e ; s ă rea> ducem s t ă p â n i r e a sent imentulu i rel igios în sanc* t u a r u l f ami l i ar .

In absenta s a u dez interesu l familiei , s ă f i x ă m t inere tu lu i un i d e a l ; să - i î n t ă r i m c r e ­d inţa în Dumnezeu şi B i s e r i c a Sa ; să-1 î n v ă ­ţ ă m să-ş i p lece genunchi i cu s m e r e n i e în f a ţ ă a l t a r e l o r ; s ă r o s t e a s c ă cu evlavie rugăciunea 1

d o m n e a s c ă : „tatăl Nostru" şi s ă m ă r t u r i s e a s c ă în t o a t e ocaziuni le n e ţ ă r m u r i t a - i comuniune cu Div in i ta tea . In ş c o a l ă c a şi în s o c i e t a t e , a c a s ă şi la b i ser i că , în m u n c ă şi r e p a u s , sufletul t ine ­r e l o r generaţ i i , a d u c ă - ş i a m i n t e de Dumnezeu şi u r m e z e n e î n c e t a t î n v ă ţ ă t u r a Domnului .

A c e s t l u c r u se c â ş t i g ă p r i n : p a r t i c i p a r e lă slujbele rel igioase, proces iuni , m ă r t u r i s i r i , cus m i n e c ă r i , depr inder i c r e ş t i n e şi r e spec tu l pen­t r u cele sfinte^

D a c ă ne înch inăm fi inţelor drag i , d a c ă în i s tor ia unui n e a m găs im e x e m p l e d e m n e de imi ta t , cu a t â t m a i mult se cuv ine s ă ne închi ­n ă m Dumnezeir i i .

E s t e d u r e r o s când nu ne d ă m s e a m ă de cuvinte le p r e o t u l u i : „ P a c e vouă"! „Capete le v o a ­s t r e Domnului s ă le p l e c a ţ i ! " At i tud inea pe c a r e mulţ i o a u în b i ser i că , în a c e s t e m o m e n t e solemne, dovedeş te o l ipsă t o t a l ă de p r e g ă t i r e şi înţe legere f a ţ ă de c e e a c e se p e t r e c e la al* t a r u l s fânt .

O d a t o r i e a c lasului de f a ţ ă e s t e i A l t a r e l e s ă nu mai r ă m â n ă goale . T i n e r e t u l s ă înve ţe c ă , f ă r ă de c r e d i n ţ ă , individul e s te o c o r a b i e f ă r ă pânze, un n i m i c în f a ţ a infinitului .

Cine nu ş t i e c e s ă c r e a d ă , î n s e a m n ă c ă nu a r e nici c e a m a i m i c ă p e r s o n a l i t a t e ; îşi s ch imbă ideile după c u m suflă vântu l .

P e n t r u r e s t a b i l i r e a depr inder i lor c r e ş t i n e şi r e î n v i e r e a cred in ţe i s t r ă b u n e , preoţ i i sunt c h e m a ţ i s ă s i m t ă cu a d e v ă r a t c e e a c e p r o p o -

Page 2: Anul LXVI Arad, § Noemvrîe 19tó Nr. 45 BISERICA şi ŞCOALAdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/44926/1/BCUCLUJ_FP_279232_1942... · teribile. Prima a fost învazia Mongolilor

văduesc , s ă s lu jească p ă t r u n z ă t o r şi î n ă l ţ ă t o r , s ă i ie ai a l t a r e l o r şi ai lui Dumnezeu . ,

In ace s t fel, t inere tu l v a fi î n v ă ţ a t sâ-ş i p lece genunchi i în f a ţ a i coane lor , l a c a r e s'au r u g a t s t r ă m o ş i i v e a c u r i d e a r â n d u l .

In sufletul t iner i lor , c r e d i n ţ a re l ig ioasă t r e b u e să fie s t ă p â n i t ă de d o r i n ţ a de a r e u ş i în t o a t e acţ iuni le bune, i a r ş c o a l a s ă u r m ă ­r e a s c ă f o r t i f i c a r e a a c e s t e i c r e d i n ţ e , p e n t r u as i ­g u r a r e a vecinic ie i Neamului .

/. Vâttaciu,

Prolog la Cer... Astfe l îşi int i tulează ar t icolul său S. Bulga-

koff , c â n d vorbeş te despre lumea bolşevismului, c a r e s'a abă tu t asupra Rus ie i o r todoxe . Nic io ca­t a s t ro fă din is tor ie nu se poate compara cu a că­der i i monarhiei ruseşti . U n miracol al Răului a fost împlinit şi S a t a n a a reuşi t ca să n imicească sufletul rusesc. F o r ţ a bruta lă s'a lă ţ i t în mod ui­mitor-sângele şi o t r ava , corupţ ia şi nelegiuirea s'au înt ins într 'un fel înspă imântă tor pe pămân­tul Rusie i .

N o i am văzut, spune ace laş sc r i i t o r rus, cum noaptea acoperă Rus ia ; capul şi picioarele ei sunt cuprinse, de lepră şi t rans formate în „Sovdepia" , ad ică în negarea completă a to t ceeace este rus în Rus ia . M o a r t e a , putrezirea, ex t a su l Răului , au luat locul celor sf inte . Ş i Ruş i i nu sunt în s ta re şi sufletele lor nu ştiu să esprime, şi cum să nu­mească aceas tă n imici re a lor .

In gr i ja lui cea mare, scr i i torul se î n t r e a b ă : de ce „poporul ales"" a avu t în timpurile de dez­nădejde profeţ i i lui, ia r noi nu-i avem ? P o a t e aşa este voinţa P r o v i d e n ţ e i ? Sau poate ceeace s'a abă tu t asupra Rusiei , a fos t un destin puter­n ic , o predest inaţ ie a v ie ţ i i naţ ionale şi indivi­duale : „ Iar pe c a r i i-a h o t ă r â t mai î n a i n t e : pe ace ia i-a şi c h e m a t ; şi pe c a r i i-a c h e m a t : pe ace ia i-a şi îndrepta t , ia r pe c a r i i-a î n d r e p t a t ; pe ace ia i-a şi preamări t" (Roman i V I I I , 30 ) .

Des t inul rusesc din primele zile ale exis ten­ţei şi până acum a fost deosebi t de a a l tor na­ţiuni şi unic dealtfel în is tor ie .

F i e c a r e destin naţ ional şi f i eca re popor c a r e s'a încreş t inat , a re c e v a mister ios. Destinul rusesc este un mister, e gândirea tristă şi de aceea gân­durile Ruşi lor se îndreaptă spre Ce r .

I s t o i i a Ruşi lor e o t ragedie , o t ragedie în sensul g r ec al cuvântului. Des t inul Rusie i apare ca o t ragedie europeană, ca o ispăşire a păcatu* lui original al Europei creştine.

Apocal ipsa lui Ioan nu-i a l t ceva decâ t reve* laţia legătur i i mister ioase, c a r e leagă v ia ţa naţiu-ni lor şi destinele B i se r i c i lo r . As tăz i , spune S*

Bulgakoff , referindu-se la timpul bolşevismului, destinul Rusie i a deveni t o Apocal ipsa .

Naş t e r ea naţiunii ruse e legată de v ia ţa is to­r i că , de încreş t inarea şi evanghel izarea ei. Să lba­t i c i i şi b a r b a r i i Rossi, c a r i înspăimântau prin nă­văl i r i le lor vec in i i şi provinci i le Bizanţului , au deveni t membri i familiei creş t ine , homines chris-tiani, c eeace înseamnă homines europeani. Rus ia a fost c r e ş t ina t ă la sfârşitul sec. al X- l ea . Sfântul Vladimir, principele apostol ic , a pr imit cel d in tâ i botezul, în Chersonesul Tauridiei, apoi poporul a fost botezat în mod solemn la K i e v .

Rusia a primit şi conservat credinţa ortodoxă, ca pe un tezaur suprem, ca pe cea mai preţioasă treaptă a sufletului uman. Eforturile nenumărate şi zadarnice, făcute de Biserica Romană, de a abate dela credinţa ortodoxă pe Ruşi, au fost zadarnice. Ruşii au crezut .totdeauna, că credinţa ortodoxă, e cea mai curată şi adevărată. Această convingere constitue sufletul Bisericii ruseşti. O mie de ani-sufletul Rusiei e strâns legat de al Bisericii orto­doxe, şi aceste două entităţi nu fac decât una singură.

Rusia a primit şi păstrat credinţa ortodoxă, ca pe un tezaur de-o valoare absolută^ ca pe un dar graţios al Divinităţii, ca şi pe o graţie specială acordată de Dumnezeu poporului rus. Biserica orto­doxă, e pentru poporuhrus ca o Patrie a Spiritului, cea mai înaltă şi preţioasă. A renega c red in ţa or­todoxă , a r f i să-ţi pui u rmătoarea chestiune :

„Poporul a primit pe Hr is tos în B i s e r i c a S a ?" Răspunsul v ine din adâncul sufletului unui popor, c a r e e u n i c : „Da! L-a primit". Acela care ar renega credinţa, nu L-a cunoscut pe Hristos, e orb şi surd, iar sufletul său ar fi mort. A c e s t a e răspunsul pe care-1 dau Ruşi i , ace lora , c a r f i-ar înv i t a să pă răsească B i s e r i c a o r todoxă .

Biserica ortodoxă e una; Ea are conştiinţa clară a autenticităţii şi e moştenitoarea directă a Apostolilor, şi nici o operă omenească nu o poate schimba sub nici un fel.

I a t ă a x i o m a cred in ţe i o r t o d o x e . Rus ia şi-a primit c red in ţa dela B izan ţ , şi e ra

natural să devină o p rov inc ie cul turală a B izan ­ţului. D i n aces t puac t de vedere a fost privele^ g ia tă , f i indcă Bizanţul în epoca aceea , e ra păstră­torul t radi ţ ie i c lasice şi centrul studiilor c reş t ine . „Romani i " (Romei i , B izan t in i i ) erau singurii de­pozi tar i a i c ivi l izaţ ie i pentru tot restul lumii ba r ­bare , şi cum Roma , căzuse în t r 'o s t a re de ba rba ­rie, c eeace era o rea l i ta te de f a p t ; umanismul şi renaş te rea an t ich i tă ţ i i s'a păs t ra t sub Influenţa b izant ină , c a r e la rândul ei a în t iner i t c iv i l iza ţ ia Occidentulu i . In B izan ţ an t ichi ta tea n'a muri t n i c i o d a t ă ; l imba lui Omer , Pla ton, Aeschiles , e ra to t a t â t de v ie ca şi alte-dăţi. D e aceea hellenis-mul a influenţat mult sufletul rusesc. In domeniul

Page 3: Anul LXVI Arad, § Noemvrîe 19tó Nr. 45 BISERICA şi ŞCOALAdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/44926/1/BCUCLUJ_FP_279232_1942... · teribile. Prima a fost învazia Mongolilor

teologiei, a şti inţei , l i tera tur i i şi a ar te i , Bizanţul n'a avut r iva ) în t re naţiunile din Europa . E l a în t repr ins s ingur să edi f ice c ivi l izaţ ia c reş t ină . Influenţa Bizanţului la început a d i r i ja t v ia ţa po­l i t ică şi b i se r i cească şi a Rusie i . Rus ia cu ajuto­rul Bizanţului a putut să a ibe un r i t minunat în B i se r i că , format îndecursul secolelor în pie ta tea mănăst ir i lor , în splendoarea imperială şi în gus­tul a r t i s t i c , moştenir i admirabi le ale Grec i lor . A c e s t r i t minunat cucerea pe misionar i i Sfântu­lui V lad imi r şi î n t r ecea toa te religiile ex i s t en te în frumuseţe şi fast . S ingură l i turghia rusă a conserva t mişcarea frumseţei vechiului r i t bi­zantin.

Deodată ca ritul, Rusia a primit şi a trans­format prin geniul său propriu arhitectura biseri­cească şi pictura religioasă. E recunoscut azi, că vechea icoană rusă, uneşte cea mai perfectă artă cu cea mai înaltă claritate şi viziune mistică. Ico­nografia Sfintei Fecioare şi reproducerile Sfintei Sofii, a divinei înţelepciuni, sunt probele cele mai eclatante.

Rusia ca şi celelalte naţiuni îndecursul isto­riei a t r ecu t pr in nenumărate c r ize , prin momente g rave . A c e s t e cr ize au fost uneori sângeroase şi ter ibi le . P r ima a fost învaz ia Mongol i lo r din As ia . Rus ia s'a s ac r i f i ca t , deschizând calea T ă t a r i l o r spre Europa . A doua c r i ză a fos t „epoca ' tulbu­răr i lor" , dela începutul secolului al X V T I - l e a . E r a nouă poli t ică a M o s k v e i , un despotism feroce , cu reformele lui Pen t ru cel M a r e „cavalerul de bronz" , cum îl numeşte Puşkin în t r 'o poemă a sa ce leb ră , erau îngrozi toare . D e ş i opera lui P e t r u cel M a r e a fost salutară pentru Rus ia , c ă c i f ă r ă ea Rus ia a r fi fost imobi l iza tă , dar a ven i t prea târziu. M a r i l e for ţe rel igioase ale poporului rus în aceas tă epocă, au fost puţine şi f ă r ă rezultate. Aces t ea sunt principalele raţ iuni e x t e r i o a r e ale revoluţ iei ruse. Boa l a Rus ie i e un rău european şi unul moscvi t . A „treia R o m ă " , a deveni t metropola celei de a t re ia internaţ ionale, Kremlinul s fân t o ga rn i zoană , a S o v i e t e l o r ; opera naţ ională s'a sch imbat în t r 'o operă in ternaţ ională , a copii lor din, D ia spo ra j idovească . Naţionalismul religios din M o s k v a la un moment dat s'a sch imbat în cosmopolit ism şi „inteligenţia" a deveni t interna­ţională. D e ac i ca tas t ro fa rusească .

S. B u l g a k o f f mai spune, c ă unica gr i ja a Ruşi lor de totdeauna a fost să-şi apere cu vehe­menţă şi cu f idel i ta te tradiţia, temelia credinfii or­todoxe. T rad i ţ i a ca re nu cunoaşte n ic i o autori­ta te suverană, c a r e i-ar putea impune legile sale, Tradiţia veche şi unică a Bisericii ecumenice, care-i deasupra timpului trecător. Sovie te le au anihilat în t reaga v ia ţă a naţiunii , au deposedat poporul de toa te drepturi le lui şi l-au redus în s ta rea de sc lav ie în ca re se găseşte până astăzi .

Poporul rus, care n'a avut pe nimeni? şi-a ridicat faţa la Cer, de unde a aşteptat şi sperat ajutorul.

Ş i ' n t r a d e v ă r aces t a ju tor nu i-s'a refuzat . Azi , g ra ţ ie planului divin, să întâmplă o nouă renaş tere a poporului rus. B i s e r i c a rusă se tre­zeşte Ia o nouă v ia ţă , poporul înv ie din nou gra­ţie puteri i Ceriului şi a popoarelor luptă toare pentru C r u c e şi c ivi l iza ţ ie c reş t ină .

P r o f . C. R u d n e a n u .

Judecând pe alţii şi judecăndu-ne alţii

Ceea ce-i bătător la ochi în părerile şi judecăţile pe cari ni le facem despre alţii, e îngustimea lor şi graba cu care facem. Cu multă uşurinţă îi împărţim în „oi" şi „capre", ca apoi tot aşa de repede să trecem dela o despărţituri la alta-

De ce aceasta ? Din pricina faptelor cari pot ft adesea neadevărate. „Lăudăm praful auriu mai mult decât aurul acoperit cu praf" (Shakespeare). Din pricina virtuţi­lor de circumstanţă apoi.Binele nu-i făcut totdeauna de cei buni, nici râul numai de răi. Fiecare suflet îşi are clipele lui, fiecare întâmplare îşi are puterea ei de înrâurire morală, fiecare faptă îşi are ceealaltă faţă a ei. Să nu uităm că sunt fapte propriu zise şi motive ale faptelor. Aşa că, să hotărăşti prea de vreme e nesocotit şi nedrept.

E mare înţelepciune aceea să şti că bunii nu sunt buni în toate celea şi nici răii răi peste tot. Cimva a zis în glumă că închisorile sunt locuri unde se închid unii, spre a se da de înţeles că ceilalţi sunt cinstiţi. Glumă de rând, dar cu înţeles adânc. Sfântul Pavel susţinea; „Toţi suntem sub păcat, toţi suntem fii lui Dumnezeu".

Să-i împărţi pe alţii'aşadar în „oi" şi „capre", adecă in despărţituri definitive, nu-i sarcină omenească. Numai Dumnezeu va face aceasta.

Totuş, „nu judecaţi ca, să nu fiţi judecaţi", ar în-'semna oare că nu sunt deloc reguli de judecată dreaptă ?

Să ne înţelegem. Sunt judecăţi cari se impun în ţaţa faptelor, cărora n'ai ce le face chiar cu voinţa, pe cari nu le poţi nici încuviinţa nici opri. Sunt apoi acelea cari se fac in mod liber, în baza unei autorităţi oarecare pe care cineva şi o însuşeşte pe nedrept. Pe acestea le osândeşte Evanghelia.

Lucrul însemnat e să fii drept şi numai în unele cazuri să fii judecător. Şt când eşti silit şi trebuie să fii judecătorul aproapelui tău, atunci să fii după următoarea povaţă a filosofului Toma din Aquino: să-ţi judeci aproa­pele totdeauna din latura cea mai priincioasă, după clipele de greşală şi păcătuire. Nu-i nimic dacă'l vom preţui cu ceva mai mult decât merită.

Şi acum noi, aproapele aproapelui nostru, cum să privim judecăţile altora asupra noastră ? Fiindcă, „nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi", te asigură numai de o cruţare din partea

Page 4: Anul LXVI Arad, § Noemvrîe 19tó Nr. 45 BISERICA şi ŞCOALAdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/44926/1/BCUCLUJ_FP_279232_1942... · teribile. Prima a fost învazia Mongolilor

lui Dumnezeu şi deloc din partea oamenilor. Ştim cum a fost jădecat Cel mai curat dintre oameni. Tot aşa se poate întâmpla cu partea curată din noi; cât despre ceealaltă parte, umbroasă, cine ştie dacă băgările de vină nu sunt c.mva făcute în numele şi la inspiraţia lui Dumnezeu ?

Pentru binele cât e în. noi, să n'avem nici o grife. Faptele şi sufletul sunt numai şi numai ceea ce vede Dum­nezeu şi nu ceea ce zice altul despre ele. Nu suntem nici mai buni, nici mai răi, pentrucă ne laudă ori ne ponegreşte cineva. Un muritor laudă pe un alt muritor; un om deşert pe un alt om deşert. Cei cari dau ceva pe părerea altora, aUagă-se cu ea. Lucrul de căpetenie e să ţi câştigi o părere bună colo în cer.

Şi-apoi, să n'o uităm şi pe aceasta, că părerea rea a altuia despre noi, nu near cădea aşa de greu, dacă am avea noi înşine o părere mai rea despre noi. „Păcătuieşte acela", zice Fr. de Sales, „care aşteaptă dela aproapele lui mai mult decât dă el lui Dumnezeu", P.

Despre ce să predicăm ? In D u m i n e c a 2 5 - a d u p ă Rusal i i , la 15 No­

emvr ie 1942, să vorb im despre p lanul m â n t u i r i i . U n învă ţ ă to r de lege a_ în t reba t pe I i şu s : — „Invăţătorule , ce să f a c ca să moştenesc

v ia ţa veşn ică" ( L c . 10, 25) ? I a t ă o în t r eba re chinui toare de conşt i in ţă , o

î n t r eba re ce şi-o pune f i eca re om, f ie t ăcu t în ta ina cugetului, f ie s t r igând în fa ţa lui Dum­nezeu : Doamne , ce să f a c ca să moştenesc viaţa veşn ică ? P r in ce mijloace şi după ce plan să t r ă e s c v ia ţa în pl inăta tea bunurilor ei, în perfecţ iunea frumuseţilor ei şi în veşnic ia fe r ic i r i lo r ei ? !...

î n t r e b a r e a deşi e pusă de un î nvă ţ a t iudeu, cu gând viclean, ispititor^ ne descopere totuşi o învă ţă tu ră spec i f ic c r e ş t i n ă ; că ad ică nemurirea, v ia ţa e te rnă este o moştenire, ce rezultă din ca­l i ta tea noas t r ă de fi i a i lui Dumnezeu. Toţ i oa­menii sunt fii şi fraţi. . . Ş i după cum pe pământ copii i moştenesc aver i le şi bunurile părinţ i lor , aşa şi viaţa veşnică: se moşteneşte ca un bun suprem pe ca re ni 1-a gă t i t T a t ă l nostru Dumnezeu ( M t . 23, 3 4 ; L c . 18, 18). î n v ă ţ ă t u r a aceas ta , foar te mângăe toare , o în tă reş te şi sf. ap. P a vel când sc r ie : „Dacă suntem fii, suntem şi moştenitori", îm­preună casn ic i cu Dumnezeu (Rom. 8, 17; Gal. 3, 2 9 ; 4 / 7 ; E f . 2, 1 8 - 1 9 ; Col. 1, 1 2 ; 3, 2 4 ; T i t . 3, 7 ; E v r e i 6, 1 2 ; 9, 15).

D i n răspunsul Mântu i to ru lu i şi al legiuito­rului rezultă, f ă r ă umbră de îndoială, că v ia ţa veşn ică es te rodul iubir i i ( L c . 10, 25—27) . Iubeşte pe Dumnezeu şi pe aproapele ca pe tine însuţi şi ve i fiu viu, ad ică t r ăeş t i în v e c i i vec i lor .

Ace la ş răspuns îl' dă Mân tu i to ru l şi altui în­v ă ţ ă t o r de lege, când îl în t reabă , care- i cea mai

mare poruncă. E l răspunde, tot iubirea (Mt . 22 ,3ă-9) Ş i într 'un caz şi în celalalt, şi pe pământ şi în c e r şi în veacul de acum şi în veacul v i i tor , iubirea este porunca cea mai mare, v i r tu tea cea mai aleasă, coroana şi perfecţ iunea tu turor poruncilor şi vir tuţ i lor .

M a r e a fost şi este rolul şi scopul iubir i i în lume şi v ia ţă .

D i n iubire se zămislesc toate lucrurile mari . D i n iubire s'a c r e a t lumea şi omul ; din iubire s'a în t rupat Mân tu i to ru l , s'a întemeiat B i s e r i c a şi se f a c toate lucrăr i le ei ; iubirea este condiţ ia fe -r i c i r i i pe p ă m â n t ; prin ea moştenim v ia ţa veşn ică şi ea vâ prezida şi la judecata din urmă (f i ind cr i ter iul , semnul după- ca re se vor judeca faptele oamenilor) . D e aceea rolul ei în v ia ţă este mai presus de a tuturor şt i inţelor, v i r tu ţ i lor şi daru­ri lor ( I Cor . 13, 1—8).

Iubirea este singura v i r tu te veşn ică . V o r înce ta ştiinţele, vir tuţ i le , c red in ţa (când obiectul ei — via ţa v i i toare şi veşn ică se va m o ş t e n i ) ; dragostea nu va înce ta n ic iodată , c i se va desă­vârş i . Dumnezeu însuşi este iubire ( I In 4, 8 ) ; sfânt , bun şi veşnic , ca şi iubirea.

U n model de iubire mântui toare ne dă M â n ­tuitorul în frumoasa parabolă a Samarineanului milostiv, aşa de bine cunoscută ( L c . 10, 30—7) . Omul căzut în t re tâ lhar i este omul durerilor şi mizeri i lor morale şi materiale , este fratele nos t ru pe ca re suntem chemaţi sâ-1 ajutăm, c a să se ri­dice şi să se salveze.

Pi lda aceas ta însă nu are numai înţelesul moral. E a are unul şi mai adânc , un înţeles dogmat ic . In ea descoperim fapta iubir i i di­vine, plănui mântuirii creştine, economia izbă­v i r i i a r ă t a t ă în dragoste . Ierusalimul este r a i u l ; omul nefer ic i t este Adam, omul .căzut în t re tâl­har i i păca t e lo r ; desb răca rea lui înseamnă pier­derea harului divin ; r ăn i rea lui a r a t ă urmări le păcatului s t rămoşesc : în tunecarea minţii , s lăb i rea voinţei , s t r i ca rea simţir i i , bolile, suferinţele şi moartea ; preotul şi levitul înseamrfă legea mozaică şi p rooroc i i V . T . ca re nu putuseră să mântuiască pe om din urmări le căder i i . A t rebui t să v ină Samarineanul milostiv, Mân tu i to ru l l isus Hr is tos , c a r e din iubire fa ţă de om, s'a cobor î t din cerul milost ivir i i şi a bunătă ţ i i lui Dumnezeu, în lumea nefer ic i r i lo r şi a dureri lor ; s'a întrupat , s'a apro­piat de răni le omeniri i , a tu rna t pe ele vntdelemn şi vin, ad ică leacuri mântui toare : harul sf. T a i n e şi cuvântul sf. Evanghel i i , apoi 1-a dus la o ca să de oaspeţi, la o casă de mântuire, ca re e B i s e r i c a ; i a r la plecare a făgădui t răspla tă sluji torilor, — „când se v a în toa rce" , — la judecata din urmă.

I a t ă ce tâ lc , mai adânc , a re pilda Samar i ­neanului milostiv... D a r oricum am înţelege-o t ea

Page 5: Anul LXVI Arad, § Noemvrîe 19tó Nr. 45 BISERICA şi ŞCOALAdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/44926/1/BCUCLUJ_FP_279232_1942... · teribile. Prima a fost învazia Mongolilor

cuprinde planul şi r ămâne pentru totdeauna mo­delul iubir i i adevă ra t e şi mântui toare .

As tăz i şi totdeauna, aproapele f ace apel la iub rea noas t ră •. E plin de răni , în t re mulţimea tâlhari lor şi cerşeş te iubi rea noas t ră milost ivă. Cine-i samarineanul care- i t oa rnă untdelemnul ha­rului s f inţ i tor şi vinul cuvântului mângăe to r pe răni , c a să se mântu iască? . . .

-Să ne ajutăm unii pe alţii c reş t ineş te , cu fapta, după legea iubir i i c reş t ine , ca toţ i să fim una, în durere ca şi în bucuri i , în planul mân­tuirii şi al zidirii B i se r i c i i , în veacul de acum şi în cel viitor. . .

— „Un trup şi un Duh, precum şi chemaţi sunteţi intr'o nădejde a chemării voastre. Un Domn, o credinţă, un botez. Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, care este peste toate şi prin toate şi intra noi toţi" (Efes . 4, 4—6) .

*

L a I n t r a r e a în b i s e r i c ă să vorb im despre păr in ţ i şi copif.

Refugia tă din ţara conducător i lor „fără Dum­nezeu" (Rusia bo l şev ică ) , f i i ca unui mare s c r i i t o r rus (Alecsandra f i i ca lui L . N . Tols to i ) , declara unor z iar iş t i în 1931 (la N e w - Y o r k ) , despre oa­menii ţă r i i sale următoarele :

„Ziua oamenii dă râmă biser ic i le şi noaptea plâng, se c ă e s c şi se roagă lui Dumnezeu... A c e i oameni c a r e lovesc cu t â rnăcoape le în zidurile sfinte, îngenunchează noaptea şi plâng amar din suflet. Sufletul se împarte în două şi merge spre descompunere".

Oamen i de apocalips, ca re ziua dă râmă la b iser ic i , i a r noaptea îngenunchează şi se roagă !.,. Sunt- oameni blestemaţi şi nenoroci ţ i , c a r e s t r i c ă moravuri le bune şi dă r âmă cetă ţ i le de scăpare , apoi plâng pe ruine, ca Ieremia soar ta poporului în rob ia Babilonului !...

Oamen i cu sufletul în descompunere.. . D e unde : din ce mediu şi din ce cauze în­

cepe t ragedia aceas ta ?... D i n a rma tă v o r răs­punde unii ; din pol i t ică vor răspunde alţii ; din şcoală sau ch ia r din b i se r ică , v o r spune toţ i c e i ce caută pr ic in i e x t e r n e pentru a lămuri descompu­ner i şi prăbuşi r i lăuntr ice .

Adevăru l este că răul social sau co lec t iv este suma relelor individuale ; c ă răul din a f a r ă este fructul răului din inimă ( M t . 15, 1 8 — 1 9 ; M c . 7, 20-23); c ă răul din s ta t e răul din familie.

P r ima r e v ă r s a r e a răului din inimă în lume începe din familie. D e ac i începe măr i rea şi de­căderea , b inecuvân ta rea şi blestemul. P r in copii renaş te familia şi soc ie ta tea , şi tot delà ei începe şi descompunerea şi moar tea .

Aşa î ncâ t la î n t r eba rea : de unde începe des­compunerea sufletului unui popor, vom răspunde

că dela celulă, din cuibul vieţ i i familiare, dela păr in ţ i şi dela copii i lor.

Pen t ru a preveni descompunerea şi în acelaş t imp pentru a asigura mântuirea şi desăvârş i rea sufletelor, rel igia c reş t ină aşează pe umerii pă­r inţ i lor şi a copii lor dator i i dela ca re nu se aba te f ă ră primejdia îmboViăvir i i şi ch ia r a morţii , tru­peşti sau sufleteşti .

Încă în Vech iu l Testament , părinţii sunt che­maţi să fie cu luare aminte la c reş te rea morală şi rel igioasă a copiilor. Copi i i e rau consideraţ i , după cum şi sunt, un dar şi o moştenire dela Dumnezeu ( F a c . 48, 8 — 9 ; Ps . 126, 3 ) , de c a r e părinţ i i , ca şi El i , sunt răspunzător i până la moar te ( I Sam. 3, 12—13 ; 4, 4—18) .

Cea mai însemnată dator ie pe ca re o au pă­r inţ i i fa ţă de copii este iubirea ( T i t 2, 4 ) . D i n iubire i z v o r ă s c toa te celelalte v i r tu ţ i pe c a r e pă­r inţ i i sunt da to r i să le sădească şi să le desvălue în inima copii lor , cum sun t : temerea de Dumne­zeu (Ps . 33, 1 1 ; E f e s . 6, 4), ascul tarea ( I Tim. 3, 4 ) , pur tarea cuv i inc ioasă ( P r o v . 22, 6 ) , c red inc ioş ia (Is . 38, 19) şi peste tot învăţă tur i le , poruncile, căi le şi legea Domnului ( F a c . 18, 19; D aut. 4, 9—"10 ; 6, 7, 2 0 - 2 5 ; 12, 1 8 — 1 9 ; 32, 4 6 ; Ps . 77, 3 - 1 0 ; Pro 7. 4, 1—4). Pă r in ţ i i mai sunt da tor i să-şi bi-necuvinteze copii i ( F a c . 48, 15 - 16; E v r e i 11 ,20-21) , să-i mângăe ( I T e s . 2, 11), să-i supravegheze (S i r ah 7, 2 4 - 6 ; 16, 1—5; 26, î l — 1 2 ; 42, 9—14) să le dea cele de t rebuin ţă ( M t . 7, 9 — 1 2 ; I I C o r . 12, 1 4 ; I Tim. 5, 8 ) , să-i convingă a nu se c ă s ă t o r i cu femei păgâne sau s t ră ine de neamul lor ( F a c . 24, 1—4; 2? , 1—2), să se roage pentru ei şi c â n d sunt r ă i să-i mustre cu asprime şi "chiar să-i pe­depsească (P rov . 3, 1 2 ; 13, 2 4 ; 19, 1 8 ; 22, 1 5 ; 23, 1 3 - 1 4 ; 29, 17; S i rah 30, 1 - 2 , 8 - 1 2 ) , încre­dinţaţi c ă b inecuvân tă r i l e lor îi insoţesc în v ia ţă , ca şi bl< stemele şi păcate le lor ( leş . 20, 5 ; 34j 7 ; Numeri 14, 1 8 ; Deu t . 5, 9 ; Ps . 111, 1—2).

Cea mai bună creştere, pe ca re o pot da pă­r inţ i i copiilor, este cea morală şi re l igioasă. D e ce ?... Pen t rucă , lucrul e ş t i u t : f i eca re copil este o f i inţă metaf iz ică (N. C r a i n i c ) , un mic f i losof religios, c a r e se roagă cu drag lui Dumnezeu* îi place b iser ica , pune î n t r ebă r i despre lume şi v ia ţă , v r e a să ştie toa te şi în t reabă de toate , pr in ceeace cau tă raţ iunea ascunsă a tuturor lucrurilor. T o ţ i copiii au o f i r e a s c ă ' ş i mister ioasă pornire spre Dumnezeu, spre religie.

Cu răspunsuri bune şi cu îndrumăr i sănă­toase, c reş te rea în „cei şapte ani de a c a s ă " lasă în inima şi în mintea copi i lor urme şi amint i r i neşterse. O bună educaţ ie aca să des vol tă senti­mente rel igioase pe ca re cea mai rea şcoală nu le poate nimici . L e poate acoper i pentru un t imp, dar nu pentru totdeauna.

Page 6: Anul LXVI Arad, § Noemvrîe 19tó Nr. 45 BISERICA şi ŞCOALAdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/44926/1/BCUCLUJ_FP_279232_1942... · teribile. Prima a fost învazia Mongolilor

Pes te tot, păr inţ i i sunt dator i să şi îmbiseri-cească copiii , nu numai când sunt de şase săptă­mâni, c i t o tdeauna ; să-i împr ie tească cu Duhul lui Dumnezeu şi s ă i c r e a s c ă sub aripile r i isericii , aşa după cum a fost îmbise r ic i t ă şi c rescută şi M a i c a Domnului.

Nu mai puţin sunt dator i copiii să a ibe te" mere şi ascul tare fa ţă de legea Domnului (Deut . 30, 1—3; 31, 1 3 ; P rov . 28, 7) şi tot aşa fa ţă de părinţ i , după cum spune aşa de limpede porunca a c incea ( leş . 20, 12 ; S i r ah 3, 1 — 1 6 ; T o v i t 4, 3-4 ; M t . 15, 4 ; 1 9 ; M c . 7, 1 0 ; 10, 1 9 ; L c . 18, 2 0 ; E f . 6, 1—3; Col. 3, 2 0 ; I Tim. 5, 4) . Neascul tarea , ba t jocura , asuprirea şi blestemarea părinţ i lor este păca t s t r i gă to r la c e r ( leş . 21, 1 5 — 1 6 ; L e v . 20 ,9; Deut . 21, 1 8 - 2 1 ) .

Mântu i to ru l Hr i s tos a iubi t copiii bani ca nimeni a l tul ; i-a chemat la sine, i a b inecuvân ta t , i-a luat în b ra ţe şi, pentru smerenia, re l igiosi ta tea, s incer i ta tea şi nev inovă ţ ia lor, i-a dat de exemplu de urmat tuturor ucenici lor şi ascul tă tor i lor săi ( v e z i : M t . 18, 3 ^ - 5 ; 19, 13—15 ; 21, 15—16; Mr. 9, 3 7 ; 10, 1 3 — 1 6 ; L c . 9, 4 8 ; 18, 15—17).

N o i vedem în copii p r imăvara vieţi i , mugu­rul familiei, vi i torul neamului şi t ă r i a B i se r i c i i . E s t e frumos când din pământul ţă r i i c reş te grâul cel mai bun şi se cu l t ivă florile cele mai alese ; când în grădini le şi gospodări i le satelor şi oraşelor găsim pomii de soiul cel mai nobil şi animalele cele mai bine îngr i j i te . D a r , neasemănat mai fru­mos este c â n d în casele noas t re avem copii i ce i mai sănătoşi , ce i mai bine îngri j i ţ i şi mai bane educaţi .

E s t e de însemnat că grijă educaţiei copiilor nu aparţ ine numai familiei. O bună par te din ea r ev ine statului şi a l ta B i se r i c i i . Copii i nu sunt numai ai părinţi lor , dar n ic i numai ai statului, căci* n ic i un om nu apar ţ ine în întregime altui om. Copilul care ' este numai al familiei este rodul şi robul celui mai mare egoism, i a r copiii care sunt numai ai statului sunt copii i nimănui. In chip natural , copii i aparţin părinţi lor , dar sunt şi ai societă ţ i i , ai statului, ai B i se r i c i i şi ai lui Dum­nezeu. T o a t e insti tuţi i le poar tă obligaţiile şi răs­punderile creş ter i i , îngr i j i r i i şi a ju torăr i i lor, cu toa te mijloacele morale şi' materiale de ca re dispun.

Educa ţ i a cea mai sănă toasă se dă copiilor când toa te aşezămintele ca re răspund pentru creş­terea lor îşi armonizează interesele şi principii le lor cu scopul pe c a r e îl a re în. vedere educaţia cea mai bună : formarea, carac teru lu i religios-moral. Cu oameni de caracter moral şi de convingeri reli­gioase nu se va des t răma nic io socie ta te , nu se va dărâma nici un s ta t şi nu se va închide nic io b i se r ică .

Pe lângă toate aces tea , nu t rebue scăpat din vedere că copilul e crinul, îngerul şi drăgălăşenia

familiei. In nepr ihănirea lui, vedem cerul cu înger i i lui Dumnezeu.

— Daţ i -mi ochiul unui copil pe toa tă v i a ţ a şi nu voiu vedea decâ t lumina fe r i c i t ă a raiului dumnezeiesc, spunea un dascăl (N. C r a i n i c ) .

Cei mai mulţi oameni c red inc ioş i au şi ado ră pe Dumnezeul copi lăr ie i ; pe Dumnezeul inimii, Dum­nezeul iubir i i şi al rugăciuni i . Iubi rea şi rugăciunea revelează copii lor pe Păr in te le lumii şi al oame­nilor ; iubirea şi rugăciunea îi f ace s ă - L îndră­gească şi să-I pr imească în suflet pe toa tă v i a ţ a i coana L u i s fân tă , oc ro t i toa re şi mântui toare — b ' n e înţeles dacă sunt deprinşi de mici cu rugă­ciunile şi cu datinile religioase (ducerea de mână la b i se r ică , facerea sf. c ruc i , îngenuncherea, cân­tarea religioasă, ducerea daruri lor la sf. a l ta r , apr inderea lumânărilor în b i se r i că ş. a.)

Copii i poar tă mai cura t în mintea şi inima lor îngerească chipul lui Dumnezeu. N e v i n o v ă ţ i a şi blândeţea lor e măsura omului desăvârş i t . D e aceea zice M â n t u i t o r u l : *-„De nu vă veţi întoarce şi de nu veţi fi ca pruncii, -nu veţi întră în împă- ^ raţia cerurilor" ( M t . 18, 3 ) .

Ce este suspinul şi dorul după copi lăr ie , c â n t a t cu a t â t a duioşie de c ă t r e poeţi, d acă nu suspinul după neprihana copi lăr ie i , dorul după raiul în t rezăr i t şi pierdut...

F.e ca acest suspin şi acest dor nestins să întoarcă inimile părinţilor spre fii şi pecei neascul­tători spre înţelepciunea drepţilor ( L c . 1, 17).

C ă r ţ i 70 cântări religioase. Cum se cântă in

Eparhia Aradului. E d . D iecezana A r a d 1932, 137 pagini, 150 lei.

Cu îndrumarea şi b inecuvân ta rea P. S . S, Păr in te lu i Ep i scop Andre i , dl prof. T r i fon Lugojan» directorul Şcoa le i de cân tă re ţ i b iser iceş t i din Arad , a t ipăr i t o colecţ ie de peste 70 c â n t ă r i r e l ' g ioase : t ropare , sveti lne, pricesne, i rmoase, ca tavas i i , con-dace, psalmi, polieleul, doxologia, c â n t ă r i l i turgice, ş. a. toa te rândui te pe note pentru a se învă ţa mai uşor şi pentru a se cân t a în comun.

Nu ne putem da seama de ajuns ce comori duhovniceşt i se cuprind în t r 'o astfel de c a r t e şi c â t folos pot scoate din ea cân tă re ţ i i " s t ranelor şi conducător i i Şcoale lor de Dumineca .

D a c ă nu a r cuprinde decâ t cele 30 p r icesne şi a r facero destul de preţ ioasă şi cău ta tă .

N e a m dat seama de a tâ tea or i de greuta tea cu ca re se înva ţă cân tă r i l e b iser iceş t i , pentru a le putea cân t a tot poporul, unison. M a i ales în pelerinajele la m ă n ă s t i r e : nu întâlneşt i pelerini ndi

Page 7: Anul LXVI Arad, § Noemvrîe 19tó Nr. 45 BISERICA şi ŞCOALAdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/44926/1/BCUCLUJ_FP_279232_1942... · teribile. Prima a fost învazia Mongolilor

Nr . 45 . -8 Ñoemvr ie 1942 BISERICA Ş! SCOÁLA Pâg. 3?i

două sate ca să poată cân t a o c â n t a r e b i se r i cească ia fel. Neajunsul aces ta , cu puţină osteneală din par tea conducător i lor ,şi membri lor Şcoale lor de Dumineca de acum înainte se poate înlătura. Psal­mii aleşi, doxologia şi alte c â n t ă r i , se pot de acum înainte învă ţa după note şi as tfel a r aduce bucu­rii şi roade duhovniceşt i neînchipui t de mulţu­mitoare.

D a r , lăsând la o pa r t e pelerinajele, să ne gândim numai la b iser ic i le parohia le : cu c â t v a fi slujba mai solemnă şi mai impresionantă când va cânta tot poporul, cel puţin unele c a t a v a s i i s a u unele pricesne, dacă nu L i tu rgh ia în t reagă !...

P. S. S. Păr in te le Ep i scop A n d r e i a spus de a tâ tea or i c ă doreşte la răspunsurile l i turgice să cânte to t poporul, să avem astfel biserici căutătoare.

E s t e un desiderat c â t se poate de frumos, f ă ră ' să fie greu de real izat , — pe lângă puţină os tenea lă* desigur.

Toţ i că lă tor i i ca re vin din T ransn i s t r i a , v in încânta ţ i de pietatea cu ca re poporul des robi t în­soţeşte slujbele rel igioase. După pr igoane sânge­roase de 25 ani, poporul rus î ncă îşi şt ie c ân t a slujbele în co r dela început până la sfârşi t . . ."

D a c ă noi nu învă ţăm totul, să î nce rcăm cel puţin o parte , din ce avem pe note . E p ă c a t să ne mai plângem de lipsa de în teres fa ţă de b i se r i că şi de absenţa pietăţ i i la slujbele divine, dacă nu încercăm să cultivăm şi să desvol tăm în sufletele credincioşi lor simţul religios pr in rugăciune şi cân ta re comună.

Cântările religioase, publ icate de dl prof . T Lugojan , cuprind cele mai însemnate şi cele mai obişnuite c â n t ă r i din tezaurul cultului c reş t in or todox. P ropaga rea şi î nvă ţ a rea lor este una dintre cele mai e lementare şi mai necesare dator i i ale chemăr i i pastorale şi mis ionare .

*

Pr> FI. Mureşanu: Biserica din Deal. Cluj 1942, Pag in i 203.

E v o r b a de cea mai veche b i se r i că o r t o d o x ă română din capi ta la Trans i lvan ie i , de b i se r ica

' din Cluj, c a re a se rv i t şi de Ca tedra lă , până ce s'a c lădi t actuala Ca tedra lă monumentală.

Autorul monograf ie i este P ă r . FI . M u r e ş a n u din Cluj.

S f . S a începe lucrarea cu is tor icul şi descr ie­rea b iser ic i i , — zidi tă la 1796 şi r ă m a s ă până la 1932,136 ani, s ingura b i s e r i că o r todoxă din Cluj, apoi cont inuă cu descr ierea obiecte lor , icoanelor , manuscriselor, t ipăr i tur i lor b iser ic i i , eu înş i r a rea slujitorilor e i : protopopi, preoţi , cân tă re ţ i , epi t ropi şi b inefăcă tor i , şi încheie cu o colecţ ie de ac t e şi documente, reproduse din arhivele parohiei , cele mai multe dela mitropolitul Şaguna,

Ast fe l de lucrăr i , ca şi monograf ia sc r i să de Păr in te le Mureşanu , sunt deosebi t de preţ ioase şi necesare . Cunoscând prin ele t recutul zbuciumat, învă ţăm să ne or ientăm mai bine în drumul spre v i i tor .

*

Cezar Pruteanu: Icoana cea făcătoare de minuni. Sau adevărata întemeiere a sfin­tei Mănăstiri din Bodrog. 18 pagini,

Autorul pr iveş te şi in terpre tează c â t e v a date i s tor ice pr iv i toare la or iginea sf. M ă n ă s t i r i a Bodrogului în lumină de legendă, în t r 'o viziune peste veacur i până pe Ia începuturi le romane şi c reş t ine în D a c i a .

E lăudabilă pat ima autorului fa ţă de v ia ţa s t r ă v e c h e a poporului nostru dac c reş t in în toa tă fizionomia lui t rupească -şi suf le tească, precum şi legătura de iubire ce o manifestă fa ţă de biser i ­ca şi conducă tor i i s t răbuni lor rnostri. D a r , c ă lucruri le s'au pe t recut aşa cum spune legenda, cine nu poate dovedi? . . .

*

Grigorie Popa : Armând Godoy. Poet latin et chretien. E d . „ Ţ a r a " S ib iu , 1942.

D l prof. Gr igor ie Popa^ secre tarul F . O. R , şi d i rectorul ziarului , Ţ a r a " , este un s c r i i t o r fecund.

In prezenta b roşură D-sa face cunoscut în pa t r ia noas t ră numele poetului A . Godoy şi mai ales cuprinsul religios al operii sale l i te rare , c a r e

"urmează drumul dela „ C â n t a r e a Cân tă r i l o r " la „Drumul Cruc i i " , dela iubirea umană la iubirea d iv ină şi dela j e r t f ă la mântuire .

Ca tot ce scr ie d-1 Gr . Popa, şi b roşura de fa ţă are miez, ne rv şi elan de sc r i i t o r au tent ic .

Informatiuni M M M . L L . R e g e l e M i h a i I şi regina M a m ă

Elena , S â m b ă t ă în 31 O c t . 1942, au as is ta t la inaugurarea expozi ţ ie i desrobi r i i o rganiza tă la Chiş inău cu prilejul împliniri i unui an dela eli­be ra rea Basa r ab i e i de sub s tăpân i rea bolşevismului.

Cu aces t prilej s'a sf inţ i t Ca tedra la Chişinău-lui, r ec lăd i tă , r enova t ă şi p i c t a t ă aproape în în­t regime. L u c r a r e a , f ăcu tă pr in contr ibuţ i i pr imite din toa tă ţara , a cos ta t 12 milioane lei.

In ziua următoare , Duminecă în 1 N o v . d ;

Majes t ă ţ i l e L o r au pa r t i c ipa t la se rbăr i l e expo­ziţiei s imdare organiza tă la Cernăuţ i , unde deâ-semenea au pr imit omagiile mulţimilor şi defi larea şcolilor, a rmate i şi ţă rani lor în frumoasele şi pi-toreşt i le lor costume naţionalei

Page 8: Anul LXVI Arad, § Noemvrîe 19tó Nr. 45 BISERICA şi ŞCOALAdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/44926/1/BCUCLUJ_FP_279232_1942... · teribile. Prima a fost învazia Mongolilor

• Hirotoni i . In ultimele zile P. S. S. Păr in te le Ep i scop a hirotoni t în t ru preoţi pe Pă r . diacon I. Ageu şi pe d-1 candida t Sines ie lo ja pentru pa­rohia S t r â m b a cu detaşare la V a l e a - M a r e . Al te patru hi rotoni i urmează.

• P. 5 . S. A r h i e i eul Eugen La iu a fost numit până la alegerea titularului> Episcop-locotenent al Epa rh ie i Constanţa .

• U n i v e r s i t a t e a din Cluj—Sibiu şi a inau­gura t cursurile Duminecă în 1 N o . , c , după un serv ic iu religios of ic ia t în Catedra la mitropoli­t ană de c ă t r e un sobor de preoţi , după c a r e a p ed ica t P ă r . prot. A . Nanu, duhovnicul stu­denţilor. A urmat sf in ţ i rea steagurilor Univers i ­tă ţ i i şi Facul tă ţ i lor , de c ă t r e I . P. S. S. Mi t ropol i tu l Nicolae , după ca re I . P. S. S a a ros t i t o cuvân­ta re impresionată .

După serviciul divin a urmat fes t iv i ta tea dela Tea t ru l oraşului unde dl r e c t o r D r . I . Haţ ieganu a vorb i t despre operile profesor i lor şi misiunea Univers i t ă ţ i i şi a studenţilor în t recut şi prezent.

D u p ă cuvân ta rea dlui r e c t o r s'au predat în mod soleam drapelele Un ive r s i t ă ţ i .

D l p ro rec to r dr. Ioan Lupaş a predat dra­pelul U n i v e r s taţii dlui r e c t o r dr.Tuliu Haţieganu, i a r dl r e c t o r a predat drapelele Facul tă ţ i lo r dlor d e c a n i : Aurel ian Ionaşcu dela drept, D . D . Roşea l i tere şi filosofie, D . V . Ionescu şti inţe şi V . Papil ian, decanul Facu l t ă ţ i i de medicină, pe ca r i aceş t ia sărutându-le au promis c ă le vor păstra cu demnita te şi devotament .

După amiazi s'a inaugurat şi sf inţ i t s tatua poetului Andre i Mureşanu , aşezată provizor în faţa Univers i t ă ţ i i .

S e a r a dl p ro rec to r D r . I. Lupaş a inaugu­ra t cursurile prin confer in ţa despre „Epocele is­to r i ce în evoluţia poli t ică a Trans i lvanie i" .

N r . 5014/1942.

Ordin p e n t r u serv ic i i l e d iv ine spec ia le din post .

Reamint im tu turor P. C. Preo ţ i c ă în decur­sul postului de pregă t i re pentru Naş te rea Domnu­lui, ce începe în 15 Noemvrie a. c. sunt datori a sluji următoarele'servicii divine s p e c i a l e :

Miercuri, după amiazi, Paraclisul Maicii Dom­nului : i a r

\ineri, după amiazi, Acatistul Domnului nostru lisus Hristos.

Arad , în 6 Noemvr i e 1942. f Andrei. Episcop .

N r . 4 8 3 6 - 1 9 4 2 ,

Comunicate S e c ţ i a A r a d a Asoc ia ţ i e i «Andre i Şaguna"

a Clerului ort . rom. din Mi t ropo l i a Ardealului, în adunarea generală , ţ inută în ziua de 16 O c -tomvr ie a. c , a ho tă r î t înf i in ţarea unui fond de ajutor mutual, la c a r e sunt înscr i ş i toţi membri i fondului de ajutor preoţesc (preoţ i şi preotese) , ea r i vor cont r ibui cu c â t e 50 lei la moar tea v r e ­unui membru. Totalul aces to r t a x e de a 50 lei se

va preda familiei celui decedat , peste co ta cu­veni tă din fondul de ajutor preoţesc. Aceas t a ho tă r î re a în t ra t în v igoare cu data de 16 O c -tomvr ie 1942.

Arad , la 31 O c t o m v r i e 1942. Consiliul Eparhial.

N r . 4839/1942. Cucern ic i i Pă r in ţ i P reo ţ i sunt inv i ta ţ i a ve­

ghea ca credincioş i i rămaşi a ca să să se a r a t e demni de truda şi sacr i f ic i i le celor de pe f ron t prin mun«a şi conduita lor, în toa te manifestaţ i i le vieţ i i . V o r veghea în special ca t ineretul să res­pec te legile bunei c red in ţe în o r ice împre jurare şi să-şi impună de bună voe res t r ic ţ iuni le impuse de vremile de grea î n c e r c a r e prin c a r e t recem.

Consiliul Eparhia l .

A s o c i a ţ i a Clerului „A. Şaguna"

A d . Nr . 5 9 - 1 9 4 2 . Desb ina rea din sânul A s o c i a ţ i e i zise gene­

rale a C erului e r a de prevăzut şi doream, f ă r ă să reuşesc, să o previn, pr in broşura „Gânduri de reorganizarea profesională uni tară a Clerului din Pa t r i a rh i a română" — broşură i n fo rma t ivă pentru membri i Asoc ia ţ i e i noas t re în prim loc.

In t e rven ind desbinarea din par tea părinte­lui Al . Nicoreanu dela Bucureş t i , real izată pr in punerea Ia cale — fă ră forme şi f ă r ă autor izaţ i i s ta tu tare suf iciente — a „Congresului" său dela Cernăuţ i din 24 Sept. , c ând C. S a s'a lăsat ales preşedinte al Asoc ia ţ ie i generale, i ain adresat la 30 Sept . , în urma unei consfă tu i r i la S i b i u cu preşedinţi i unor secţ i i eparhiale şi cu alte per­soane marcan te din Clerul ardelean, o scr i soare , în care- i a ră tam amănunţi t greşelile s ăvâ r ş i t e şi consecinţele acelora . T o t a tunci îi ce ream să re­pare ce a s t r i ca t , ştiindu-se şi aceea , c ă Asocia­ţia „A. Şaguna" — ne fi ind î n c a d r a t ă î n c ă în mod formai în Asoc ia ţ ia generală , c i păs t rând numai un rapor t de co labora re în nota unei spe-ra t ive federal izăr i — nu poate adera n ic i la una şi n ic i la alta din cele două fracţ iuni , şi nici de a se amesteca, în n ic i un chip, în f rământăr i le menite a le l ichida în t re olaltă ace ia ca r i s'au diferenţ ia t .

In asemenea împre jurăr i ţinându-se aduna­rea secţ ie i eparhiale A r a d a Asac ia ţ i e i noas t re în 16 O c t . a. c , aceas ta şi-a exp r ima t regretul pen-tru d ' sb ina r ea produsă şi dorinţa pentru grab­nica soluţionare a cr ize i in te rveni te , pentru c a apoi să se poată relua firul t r a t a t ive lo r pe baza principiului de federal izarea a Soc ie tă ţ i lo r ex is ­tente preoţeşt i , sub regimul unui s ta tut comun.

Arad , 30 U c t . 1942. Icon. S t a v r . Dr. Gh. Ciuhandu,

preşedinte.

A A P Ă R U T 1 A A P Ă R U T j

Calendarul c r e ş t i n u l u i ortodox p e anul 1945.

R e d a c t o r : P r o t . C. M a g i e r u . P r e ţ u l 40 leit

Diecezana A r a d .


Recommended