Anul IX • Nr. 139 • octombrie2017 • editat de ECOSTAR 21 ... · 2 CULTURAvâlceană octombrie...

Revistă deanaliză şiinformaţieculturală

Anul IX • Nr. 139 • octombrie 2017 • editat de ECOSTAR 21 prin INTOL PRESS • www.culturaarsmundi.ro

Asociaţia oamenilor de ştiinţă şi artă ECOSTAR 21

ISSN 1844 - 2358ISSN-L 1844 - 2358

17010

CUPRINS:BRÂNCUŞI ŞI SPAȚIUL VOIEVODAL AL VÂLCIIConstantin ZĂRNESCU................................................pag.1

LOZOVA, ORAŞ FĂRĂ ASFALT AL REPUBLICII MOLDOVAPerte CICHIRDAN.......................................................pag.3

TEOLOGUL NESTOR VORNICESCU (1927-2000)Constantin MĂNESCU - HUREZI.....................................pag.5

MĂRIE ŞI MĂRIOARĂMihai SPORIŞ.................................................................pag.5

ION VOICU (1923-1997) ONORAT DE CEI DOI MĂDĂLINVOICU-SENIOR ŞI JUNIORpcickirdan......................................................................pag.6

“DANSUL CUVINTELOR” ÎN RITM DE MENUET LIRIC Ilie GORJAN.................................................................pag.6

ÎNTÂMPLĂRI POSTREVOLUȚIONARE: APUCĂTURIVECHI LA VREMURI NOI (II)Marian PĂTRAŞCU......................................................pag.7

EROII NU SE PLÂNG, EROII SE SLĂVESCSimion PETRE................................................................pag.8

ÎNTOARCERI ÎN TIMP (REFUGIUL DIN BASARABIA ŞIBUCOVINA, 1940) Traian CANTEMIR (1907-1998).................................pag.8

INVENTICAComunicate de presă..................................................pag.10

FESTIVALUL MUNTELUI LA VOINEASAGheorghe SPORIŞ..................................................pag.10

SFÂNTUL CUVIOS PAFNUTIE-PÂRVU MUTU, PRIMUL PICTOR ROMÂN CANONIZATArhim. Veniamin MICLE..............................................pag.11

MARIN I. BRÂNAR-UN DASCĂL DE EXCEPȚIEI. GORJAN....................................................................pag.12

DRAGOŞ TEODORESCUPoezii...........................................................................pag.12

VASIAN MIRCESCU: „MAI APROAPE DE MINE”Felix SIMA, Marijan Van LUIJK....................................pag.13

MIHAI SPORIŞBou(ru)l... Zăganul Biroului.........................................pag.13

LA POALE DE CODRU DESLigia NICOLESCU..........................................................pag.14

PELERINAJ ÎN GRECIAIulian COMĂNESCU.....................................................pag.14

PIA BRĂTIANU LA CĂLIMĂNEŞTIGheorghe MĂMULARU...............................................pag.15

BĂILE GOVORA ŞI COMPLEXUL BALNEAR DE LA COZIAGh MĂMULARU, George MĂMULARU.......................pag.15

BRÂNCUȘI ȘI SPAȚIUL VOIEVODAL AL VÂLCII

Moto: „Ce graţie este să fim, aici, pepământ!... Eroismul reprezintă un act de

iubire!... Etica rămâne religiaFrumosului!... M-am născut în înaltaregiune a Carpaţilor – prin văile sale

hoinărind, prin vâlcele, coline și înfloritepajiști, colindând!...”

(Constantin Brâncuşi, 1938)

Sculptorul Constantin Brâncuși aavut o copilărie extrem de grea,

supusă sărăciei, trudind de la 7 ani,„plecând de-acasă în lume”, de trei ori,întru chemarea destinului său unic.Adesea istoricii au comparat aceste faptecu fuga copilului Isus. Astfel, în 1883, elajunge pe jos, în Tg. Jiu, devenind slugă laun vopsitor de lână – „boiangiu” (acolo afost fixată, în 2015, o piatră memorială);a doua oară, în 1884, ajunge ucenic la uncomerciant de butoaie, lucrând cercuri,doage și alte elemente de dulgherie.Întotdeauna a fost căutat și găsit, demama sa, Maria Diaconescu, zisă înHobiţa și „Maria a Diaconului”; și, astfel,reia școala.

Cea mai vestită plecare, de aceastădată definitivă, s-a petrecut în primăvaraanului 1888, la 12 ani, când un unchi alsău, pe nume Blendea, l-a dus cu căruţa,înnoptând la Mânăstirea Polovragi,aflată la ieșirea Olteţului, din defileulCarpaţilor, aproape de faimoasa peșteră,chemată în popor „a lui Zalmoxe”, în acărei curte neguţătorul a dejugat boii; și,astfel, îl va face pe copilul Brâncuși să îșiamintească întreaga viaţă, revăzând, decâte ori i-a fost cu putinţă, acea Poartăuriașă, de la intrare, din lemn, plină deminunate încrustări, ale unor meșteriarhaici, cioplituri, simboluri.

Tăind drumul „domnesc”, pe submunţi, unchiul său Blendea îi va arătamănăstirea Hurezi, a lui Brâncoveanu,apoi al lui Matei Basarab, de la Bistriţa, alui Vlad-Vodă „Dracul”, de la Govora, tra-versând orașul-ctitorie a lui Mircea celBătrân, ajungând la Slatina, unde copilulBrâncuși va deveni ucenic, într-oprăvălie. Va trudi și istovi, acolo, maimult de un an, fiind preluat de doi pri-eteni ai stăpânului său, Fraţii Spirtaru – șidus la restaurantul lor, din Piaţa Gării –Craiova (unde, și aici, va fi montată o pia-tră memorială, la Centenarul artistului, în1976). Brâncuși își va reaminti, la bătrâ-neţe, că istovea până la 18 ore pe zi...

C. Brâncuși își va găsi, încet, o altă slu-jbă, la Magazinul de mărfuri și coloniale

„Zamfirescu”, unde va fi nevoit să slu-jească (și) la o grădină de vară. Aici, defaţă cu stăpânii și prietenii lor, la oretârzii, jucând cărţi, Brâncuși va con-fecţiona, în faţa lor, o vioară, din stinghiide cutii de citrice, lipită cu aluat de făină,care va fi „examinată și încercată” de unlăutar de taraf, din Văideenii Horezului;și care-l va lăuda pe copil, afirmând că„lăuta are o rezonanţă perfectă!...”Mirarea patronilor va schimba destinulcopilului, prezentându-l directoruluiȘcolii de meserii din Craiova, unde, dinpricina sărăciei, va locui, și în vacanţelede vară, la cămin, vreme de 5 ani;această constanţă și reușită, în viaţa luiC. Brâncuși, va fi considerată prima sa...

studenţie!...*

Într-un lung interviu, fixat pe un mag-netofon-reportofon „Sony” în vara anului1997, la Tg. Jiu, cu fiica fostului Prim-Ministru al României, Gheorghe Tătăre-scu, D-na Sanda Tătărescu-Negroponte,am putut afla anumite lucruri, pe carebrâncușiologii nu le mai pomenesc, dim-potrivă: le ocolesc, socotindu-le „obscu-re”...

Sculptorul nostru a călătorit, de șapteori, în Patria-Mamă, în perioade mai

lungi sau mai scurte, mai întotdeauna,însă, vara, ori începutul toamnei. Astfel,extrem de importantă, pentru studiulnostru, este vacanţa dintre 11 și 30 sep-tembrie 1922, când, a afirmat D-naSanda Tătărescu, neexistând, încă, unviaduct (precum, mai târziu, „Bumbești-Livezeni”), care va traversa Carpaţii Me-ridionali, în speţă Parângul-Retezatul,trebuie să amintim, necontenit, că trenul„Orient-Expres”, cu care călătorea Brân-cuși, intra în România, pe ruta Viena-Budapesta-Banat (Mehadia), Turnu Se-verin, Filiași, Craiova, Pitești, București –urmându-și calea spre Istanbul!...

De aici îl va prelua pe Brâncuși unmembru al familiei Doctorului Dimitrie

Gerota, care, acum, în vara 1922, îl vaduce, cu automobilul, la Sinaia, apoi sprevestitele cariere de marmură de laAlbești; pe urmă, spre Câmpulung, Cur-tea de Argeș, Râmnicu-Vâlcea, Tg. Jiu.Există câteva amintiri foarte stranii, ră-mase discrete!... Sculptorul a adus-o cuel, prezentând-o , ca logodnică a sa, pe otânără, Eilin Lane, irlandeză din Dublin,pe care o cunoscuse în casa romancieru-lui James Joyce. Era dansatoare, iar artis-tul o va numi „cea mai frumoasă făpturădin viaţa lui”.

Constantin ZĂRNESCU

Brancusi în atelierulde la Paris, 1938

PETRE CICHIRDAN-PREMIUL UZPR/2016 PENTRU REVISTELE CULTURALE ALE RÂMNICULUI

CULTURA Ars Mundi CULTURA vâlceană POVESTEA VORBII 21 SENIORII FORUM vâlcean

2 CULTURAvâlceană octombrie 2017

„Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri, omul care nu citeşte trăieşte o singură viaţă”

(George R. R. Martin)

ANTICARIAT CENTRAL - COSTEL CRĂCIUNRâmnicu Vâlcea

oferă cărţi pentru o mie de vieţi!

În piaţa din Râmnicul Vâlcii, el i-a cumpăratun costum naţional românesc, amintindu-ne,cumva simbolic, (și) de iia cu cusături rafinate,pe care Palady i-o va dărui pictorului Matisse,iar acesta o va reprezenta, strălucit, într-o pic-tură și un desen, devenite celebre. Brâncuși afost primit și cazat, în Râmnic, de un bun pri-eten al său, mulţi ani, la Paris, fostul ieromonahal Catedralei Ortodoxe Ro-mâne, din str. Jeande Beauvois, 9, Vartolomeu Stănescu, acumÎntâistătătorul Vartolomeu, al EpiscopieiRâmnicului-Argeșului și Noului Severin. A stat,ca oaspete al acestuia, mai multe zile; iar epis-copul i-a citit din poemele sale, pregătite, deja,să-i apară în volum. Nu am izbutit să găsescacea carte, dintre războaie, în biblioteci; însăunele versuri, aproa-pe un ciclu, probabilinedite, au fost publicate, în revista „Martiria” –nr. 3, sub îngrijirea I.P.S. Varsanufie – alArhiepiscopiei Râmnicului.

Constantin Brâncuși a revăzut, a câta oară,Drumul „Domnesc”, de sub munţi, a vizitatmănăstirea Hurezi, apoi Polovragi – și niciodatăignorată, încă de la 5 ani, urcat, în căruţă, laÎnviere, faimoasa Tismană a lui Nicodim,amintită des, în re-flecţiile lui: loc sacru al prun-ciei sale și al copilăriei creștine, istovite demunci, chemat, însă, de Dumnezeu, spre unmare sacrificiu al Artei.

Acest autoimpus sacrificiu, a-proape mo-nahic-monastic, pentru că el socotea Atelieruldin Paris „o filială a Tismanei”, l-a făcut să nu sepoată căsători cu d-șoara Eilin Lane! ... (Tânăras-a măritat, în Statele Unite, confesându-se luiPetre Co-marnescu: „Sculptorul Brâncuși a fostcel mai important om, pe care eu l-am cunos-cut!”).

Abia în anii 1935 și 1937, afirma D-na SandaTătărescu-Negroponte, în interviu, Brâncuși îlva vizita, ia-răși, pe Vartolomeu; va fi cazat laPalatul Episcopiei, însă și la Mănă-stireaBistriţa-Costești, unde a fost dus la mormântul,în grotă, al voie-vodului Matei Basarab; și la ocarieră de piatră gri, aflată între „CaleaDomneas-că” și „Pădurile seculare”, cu o„expoziţie naturală”, de enorme concreţiunimegalitice, înșirate, ovale, iar altele rotunde, pecare le-a nu-mit „sculpturile lui Dumnezeu!”...

(Această sintagmă-metaforă a fost reţinutăde criticul V.G. Paleolog, în 1937, vara, la moșiasa de la Corlate, la Dunăre, Brâncuși îndemnân-du-l să le cerceteze știinţific. În chip sigur, pre-cum și acelea de la Feleac-Baciu (Cluj), l-auînrâurit și încurajat, în privinţa viziunii CicluluiOval – sculpturi numite „obiecte cosmice”,începute în 1909 și, serial, până la sfârșitulvieţii: Muza adormită, Prometeu, Narcis,Începutul lumii, Danaida, Oul – Sculptură pentruorbi etc.).

Vizualizând, tranșant, acel ciclu oval, cu re-prezentări, disipate prin toată lumea, viziunecardinală – înălţându-se spre cercuri, în rom-boedrele Columnei Nesfârșite, municipalitateaTg. Jiu a transportat o piatră megalitică, de laCostești-Horezu, monumentală, de 12 m în di-ametru, cu un trailer – „Tatra”, pentru sonde, în1976, în grădina Palatului de cultură al Sin-dicatelor, în dreapta inspiratului Portret Brân-cuși, cu unealta sacră – dalta – în mâini, în-cadrat în Poarta sa carpatică, din Atelier –

ansamblu din marmură și bronz, creat de IonIrimescu.

D-na Sanda Tătărescu-Negroponte și VasileGeorgescu Paleolog au fost singurii memoria-liști, care mi-au relatat, sigur, pentru aceastăperioadă, din viaţa lui Brâncuși, detalii șiamintiri, reminiscenţe, relativ la aceste voiajuri,

în Patrie. După dispariţia de pe scena politică aPartidului Naţional Liberal și, apoi, arestul, ladomiciliu, al tatălui său și al mamei Aretia, lavenirea Comunismului, D-na Sanda Tătărescu areușit să emigreze, în America, măritându-se cuun prosper om de afaceri, român-macedonean,Negroponte, prieten din copilărie și, mai târziu,asociat al savantului-inventator, născut în Istriadalmată, celebrul Nicola Tesla. Vila copilăriei,proprietate a familiei Tătărescu, naţionalizată,devenise, sub Republica Populară, Policlinicăspecială a Clubului Dinamo; D-na Sanda arevendicat-o, după Revoluţia din Decembrie1989, obţinând-o după un deceniu de procese,bolnavă și aproape oarbă; deși era directmoștenitoare. Pentru recâștigarea ad integruma acestor proprietăţi, venea, îndelung timp, laBucurești; încât, astfel, am cunoscut-o, vizitân-d-o la domeniul său de la Poiana-Gorj, luându-i(și) un interviu; și familiarizând-o cu „Societateacontemporană a brâncușiologilor”.

A fost șocant, pentru mine, să aud o confe-siune, „o spovedanie” din gura D-nei Tătărescu-Negroponte: „absolut toată corespondenţaAretiei, mama sa, cu Constantin Brâncuși, pe te-ma Ansamblului sculptural-arhitectonic, de laTg. Jiu, a fost distrusă – «aruncată în foc», de

frica descinderii securităţii la domiciliul acelor«dușmani ai Poporului»” (S-a păstrat, însă,corespondenţa, aflată la Academie, către MiliţaPătrașcu!...) După 23 august 1944, la Bucureștis-au mai refugiat din calea Armatei Sovietice –unde?..., la moșia de la Poiana, a d-neiTătărescu: Maria-Mareșal Antonescu, Veturia

Goga, Cella Delavrancea. „Mama meaera încărcată, în faţa autorităţilor comu-niste, de învino-văţiri foarte grele!... Ni seva naţionaliza și confisca absolut totul,ajungând chiriași în propria noastrăcasă!...”

*Sanda Tătărescu avea 19 ani, când a

fost trimisă, cu automobilul, să-l ia peBrâncuși, din Gara Filiași, unde elcoborâse, din trenul „Orient Expres”. „Mis-a părut scund, însă lat în umeri, în ves-timentaţie gri-albă, acoperindu-i obrajii osplendidă bar-bă. Un fel de moșulică, dinpovești! Astfel mi l-am fixat, în amintirileme-le, pentru totdeauna”, a mărturisitdumneaei.

La Râmnic, îl aștepta o prietenă-sculptoriţă, din tinereţea sa: CeciliaCuţescu-Sotorik, originară din Câi-neni-Olt, căsătorită cu un artist german, sta-bilit în România: Friederich Storck.(Aceasta va intra, definitiv, în bibliografiaoperei lui Brâncuși, prin faptul că, alăturide un presoar de vin, un fel de „șurub”monumental, în spirală, ea, CeciliaCuţescu, vizitând Atelierul, în 1911, aobservat, lângă el, pe verticală, într-uncolţ, o Coloană infinită, un stâlp de lemn,amândouă sculpturi dispărute – cea maiînaltă probă, obsidională a sculptoruluinostru, pentru „mileniile de spirit de laDunărea de Jos”, în speţă, cum o numim,azi: „civilizaţia lemnului carpatic”.

Familia Cuţescu-Stork l-a dus laHorezu, unde se afla, în vacanţă, familia DanielPoiană. Fiica sa, studentă la Sorbona, fusesebotezată de Brâncuși, la Paris, în 10 septembrie1906; iar între 1928-1930 a stat în gazdă, înAtelierul sculptorului. Măritată cu sociologulGeorge Marica, pe care l-a cunoscut, la studii, înFranţa, hurezean și acesta, la origine, AlicePoiană a urmat (și) facultatea de Farmacie,fiind, în vacanţele profesionale, „patroana” sin-gurei farmacii, proprietate a socrului ei, înHorezu. Aici, Alice Poiană i-a arătat Certificatulde botez, semnat chiar de... „nașul Brâncuși”, în10/23 septembrie 1906, la Catedrala OrtodoxăRomână, din „Comuna Paris”; i-a arătat și treiscrisori ale sculptorului, către tatăl ei, Daniel.Detaliile, extrem de interesante, legate despaţiul Vâlcii, au fost aflate de mine de la D-naTătărescu, într-un anume fel, târziu, după 1997.Fiindcă e relevant faptul că (și) mama Alicei,Marina-Ana Theil era născută în... Horezu.Părinţii ei, ardeleni, de origine austriacă, aveaumari turme, în Oltenia de sub munte.

Cel mai straniu și enigmatic amănunt: de ce,în copilărie, Marina-Ana Theil a fost novice, încadrul mănăstirii de maici a lui ConstantinBrâncoveanu?... Ne-a cam rămas ca o taină!...

După ce a revăzut Mănăstirea Polovragi,însă și Bistriţa-Costești; Govora și MănăstireaFrâncești – „Dintr-un Lemn”, atribuită luiȘerban Cantacuzino, familia Cuţescu-Stork l-adus, la București, în vizită la profesorul lor, deodinioară, de anatomie, din studenţie: Dr.Dimitrie Gerota, bătrân și grav bolnav, care vadeceda, în 1938. De la ferma acestuia, de laSăftica, Brâncuși se va întoarce la Poiana-Gorj,tot pe „drumul Domnesc”: București-Târ-goviște, Câmpulung, Râmnicu Vâlcea, Bistriţa,Hurezu, Polovragi – amintindu-și, la bătrâneţe„pădurea seculară”, uriașă, de brazi și stejari,din jurul acelor mânăstiri voievodale și locurivoievodale – ale Vâlcii.

În concepţia mea, de adâncit cunoscător alsemnelor, simbolurilor și unităţii plastice, aNeamului Românesc, văzută prin CivilizaţiaLemnului, C. Brâncuși a fost înrâurit în ţinuturilemănăstirești, din Gorj și Vâlcea, de monumen-talismul unic, al Porţilor ţărănești, fixate la in-trare, în spaţii și incintele sacre. O astfel dePoartă de stejar, rafinat cioplită, dăltuită, sculp-tată a fost oferită, între războaie, de București –Muzeului Omului („Trocadero”) din Paris. Ace-ea, apoi porţile din copilărie, din ţinutul său,precum și Porţile Mănăstirilor Vâlcii, l-au înrâu-rit și influenţat, în crearea Porţii (Arcului)Sărutului, din inima Ansamblului de la Tg. Jiu.

În anul 1937, vara, între septembrie șioctombrie, a fost cea mai lungă, fermecătoareși fructuoasă „vacanţă activă” a sculptorului C.Brâncuși, în patria sa. A locuit la Poiana și Tg.Jiu, însă a sculptat romboedril de lemn, laPetroșani, spre a-i nemuri, repetitiv, în bronz.Va vizita carierele de la Pietroasa și Banpatoc,de la Deva, Baciu-Cluj și Rușchiţa; și va vizitafamilia Poiană, din nou, acum la Hunedoara,unde Daniel, salvatorul său de odinioară, laParis, lucra la o bancă.

Abia în 1938, luna octombrie, se vor defini-tiva și componentele tehnice ale Columnei infi-nite (alămuirea prin sablare, de o firmă elve-ţiană); partea peisagistică (colina cea blâ-ndă aParcului „Brâncuși”), strada numită „Via sacra”,structurând și unind toate cele trei opere, pe olungime de 1700 m.

Brâncuși a avut propriul său aparat defotografiat și filmat (firma „Zeiss”); și, fie cu pri-etenii săi, deja toţi bătrâni, fie singur, își vareaminti de sărăcia și suferinţele copilului deodinioară, tribulandiile, lipsurile și enorma,demiurgica sa carieră, scriind, în acest an, în1937, într-un carnet de note: [Un gând, pe zi, dela Dodona-Doica-Dodia:]

„Plecat (copil, în călătoria vieţii, n.n.) de celmai de jos! Însă, ajuns, iată cel mai sus!...

Să muncești, să istovești – să trudești –Fără de oprire!...Să îţi cauţi și să îţi găsești fericirea –Atât a ta, cât și a celorlalţi!...Iubire și glorie!...Și să nu poţi să le păstrezi!...EROISMUL RĂMÂNE UN ACT DE IUBIRE!”

Era în 28 octombrie 1938 – și nu știm dacăD-na Sanda Tătărescu l-a condus la trenul„Orient-Expres”. Dar știm că nu avea să-i fie datsă mai revadă Patria niciodată!...

Ion Irimescu, Brancusi, Tg Jiu Casa sindicatelor

3octombrie 2017 CULTURAvâlceană

LOZOVA, ORAŞ FĂRĂ ASFALT AL REPUBLICII MOLDOVA...

Atât i-ar fi trebuit acestei comune,Lozova, Raionul Străşeni, Republica

Moldova, cu taxi şi case multe: asfalt pe dru-muri şi ar fi fost oraş, desigur, cu apă curentă şicanalizare, şi prea uşor de făcut cu aşa oameniharnici... Cum am ajuns aici primarul Lilian Bot-naru ne-a arătat monumentul ridicat în curteaBisericii Sf Nicolae (paroh, Petru Croitor) înnumele lui Nestor Vornicescu (care are oinscripţie semnată de Toma Rădulescu, istoriculnostru din Craiova)-comemorat la 90 de ani dela naştere, urmând ca foarte curând, poate, pela anul, să fie ridicat şi un bust în faţa primărieial acestui mare înaintaş al stirpei basarabenecare a mitropolit între 1978 şi 2000 la...Craiova.Iată, religia nu are graniţe. ... Nestor Vorni-cescu, care a părăsit Basarabia (Regatul Ro-mâniei) în 1943, până în 1946, funcţionează caucenic-monah în Schitul „Cuviosul Nechita” dinMunţii Neamţului. Rămâne în continuare, pânăîn 1948, la Mânăstirea Neamţ „ca frate-rasoforla Manastirea Neamţ, unde urmează şi Semi-narul monahal de muzică bisericească. Între1948 – 1951, urmează, tot la MânăstireaNeamţ, Seminarul monahal superior, pe care îlabsolvă ca premiant. La 10 martie 1951, devinemonah în aceeasi mânăstire cu numele deNestor. În acelaşi an, 1951, la 21 octombrie,monahul Nestor este hirotonit ierodiacon pen-tru aceeaşi Mânăstire Neamţ (basilica.ro, 05 1017). Tragem concluzia că familia Vornicescu, dinLozova, nu a fost evacuată în 1944, martie, dar,că, nici fiul nu s-a întors după această dată-mar-tie 1944... Delegaţia condusă de Eugen Petres-cu, preşedintele Cultului Eroilor Regina MariaFiliala Vâlcea, formată din 14 persoane dinRâmnicu Vâlcea, Craiova şi Bucureşti, a sosit pe29 septembrie 2017.

În 30 sept. 2017 am plecat pe jos (micro-buzul s-a defectat) spre Primăria Lozova şi echi-pa noastră, trecând pe lângă prima casă din sat,a adăstat un ceas vreme la familia de aici, şi ea,rudă cu Nestor Vornicescu. A fost un prilej deo-sebit de a cunoaşte sufletul locuitorilor dintr-unsat bogat cum e Lozova, bunătate proverbialăspecific românească pe care am simţit-o dinplin; oamenii, arătându-ne întreaga casă şi ser-vindu-ne cu afinată, pepene roşu (arbuz) şi pră-jituri... Am ajuns apoi la Primărie şi am vizitatbiblioteca raională „M. Sadoveranu”, unde amcunoscut-o pe Viorica Gori, bibliotecar, şi undepr. Nicolae State Burluşi a lăsat cele mai multecărţi; apoi ne-am deplasat la Grădiniţa din Lo-zova unde ne-a întâmpinat directoarea MariaGori-Nicolaescu; o grădiniţă de lux frecventatăde copii între 2 şi 6 ani!...pe grupe de vârstă. Lafel de luxos şi bine dotat ni s-a părut a fi şi LiceulTeoretic „Mitropolit Nestor Vornicescu” (defapt personalitatea mitropolitului craioveaneste prezentă în orice colţ îţi fixezi privirea, nunumai prin denumireaunor instituţii, cât maiales prin rudele acestuia: fraţi, cumnaţi, ne-poţi...) unde un număr mare de tineri încearcăcu succes să-şi croiască un drum în viaţă având

o directoare severă cu mare dragoste de patriaromână, de limba românească...Maria Ursachi!

La Nisporeni am făcut cunoştinţă cu egumenAnimaisia, o măicuţă tânără şi ambiţioasă, careîn vârful celui mai înalt deal supravegheazănoua biserică care se ridică, „Sfântul Binecre-dinciosul Voievod Ştefan cel Mare” alături deMonumentul „Crucea Mântuirii Neamului Ro-mânesc” ridicat şi sfiinţit în 28 august 2011 dechiar Preafericitul Daniel şi un sobor de preoţicondus de ÎPS Teofan, Arhiepiscop al Iaşilor şiMitropolit al Moldovei şi Bucovinei.

Mănăstirea Vărzăreşti, raionul Nisporeni, 70de km de Chişinău, hramul „Naşterea MaiciiDomnului” amintită într-un document semnatde domnitorul Alexandru cel Bun, 1420, unobiectiv de patrimoniu care îmbogăţeşte cul-tura acestor locuri şi în care stăreţeşte MonahiaSiluana aflată la ultimul grad monahal...Cândam ajuns, tocmai se desfăşura o slujbă şi preo-tul era într-un dialog cu grupul coral, de femei,din strană... Aveam impresia la un moment datcă în orechile noastre se desfăşura un fragmentdin compozitorul italian Monteverdi. Măicuţacare ne era ghid, şi care nu ne-a lăsat până nune-a prezentat fiecare colţişor din mânăstiremi-a confirmat bănuiala: în strană „nu se cântămuzică psaltică, ci muzică liniară-pe trei voci”!Chestia asta ne-a plăcut foarte mult mai ales căne-am amintit că Moscova a preluat ştafeta laconducerea Bisericii Ortodoxe şi, orgolioasăcum o ştim, s-a impus şi se impune în continu-are ca o „a treia Romă”! Pictura bisericii esterelativ nouă, originala a fost o construcţie depiatră, ca şi Putna, şi ea păstrează alura picturiiruse (tulburător de realistă-renascentistă) şiatât de frumos continuată şi în epoca contem-porană...

Pe 01 oct. 2017 la biserica din Lozovo a avutloc Liturghia (la altar) şi comemorarea luiNestor Vornicescu (în faţa monumentului). Aonorat cu talentul ei, pe trei-patru voci, corala„Doina Codrului” dirijată de Grigore Puşcaru (înbiserică). În faţa monumentului „a fost prezen-tat volumul în manuscris: In memoriam NestorVornicescu – Mitropolitul Olteniei, 1927-2000,Craiova, Editura Mitropolia Olteniei, 2017 (alcă-tuit şi îngrijit de Eugen Petrescu), urmând evo-carea personalităţii arhiereului: -Prof. EugenPetrescu, Mitropolitul Nestor Vornicescu – notebiografice selective; -Prof. univ. dr. DinicăCiobotea, Istoricul Nestor Vornicescu; -Pr.Nicolae State-Burluși, Ierarhul NestorVornicescu; -Pr. drd. Constantin Mănescu-Hurezi, Teologul Nestor Vornicescu; -Prof. drd.Vasile Malaneţchi, Vlădica Nestor – promotor alspiritualităţii și culturii românești; -MariaUrsachi, Revelaţia Mitropolitului Nestor laLozova; -Valentina Lozovanu, Muzeul NestorVornicescu din Liceul de la Lozova; -Ing. SimionPetre Cichirdan, Nestor Vornicescu – oglindăpentru toţi românii din fosta Basarabie…; -Prof.Grigore Buciu, Mitropolitul cărturar NestorVornicescu; -Col. (r) dr. Marius Turaiche, Piatrade temelie a bisericii jandarmilor olteni; -Ing.Gheorghe Cărbunescu, Amintiri despre Nestor

Vornicescu; -Drd. Mihail Rogojinaru, Mitropoli-tul Nestor Vornicescu şi umorul ca armă împo-triva nelegiuirii; -Prof. dr. Toma Rădulescu, De-mersurile mitropolitului Nestor al Olteniei pen-tru canonizarea unor domni români. La final, ungrup de copii ai liceului din sat, îndrumaţi dedna director Maria Ursachi, au venit cu unrecital de poezie și omagiu marelui ierarh de laLozova.” (Pr. Octavian Moşin, http://octavian-mosin.info). Trebuie să constatăm (părere dereporter) că rar ne-a fost dat să vedem-ascultăm o slujbă mai frumoasă în care vociledin altar (Petru Croitor (tenor forte) şi colegulsău din Chişinău-Mitropolie-originar din sat) aurăsunat incredibil (fără microfon) într-o alter-nanţă muzicală pe mai multe voci cu corul defemei, din comună, de la balcon (cafas). O alter-nanţă inspirată care a pus în evidenţă tonali-tatea slavă cu cea de sorginte romanică-re-nascentistă. Însăşi ornamentele arhitectoniceale interiorului, din naos, sunt produsul unui a-semenea concept, dual, şi care pe parcursul vi-zitei noastre la celelalte obiective de cult dinRepublica Moldova s-au adeverit, mai ales înrealizările reconstrucţie-modernizare ale aces-tor, clar, instituţii! Ca şi Rusia altădată, Repu-blica Moldova, trebuie condusă prin religie.Modelul existenţial de la Mânăstirea Căpriana,veche de când e lumea (1420) şi cu alură româ-nească, şi înnoită cu alură rusească în sec. XIX serepetă la toate celelalte mănăstiri, care, dupăanul 2000, se îmbracă cu straie noi specificecontemporaneităţii, amestec al stilului neaoşromânesc cu stilul rus şi finisat cu cel roman-gotic! Iată stimaţi domni de la Bucureşti, că întimp ce ţara românească dintre Dunăre şiCarpaţi refuză pe timp ce trece tot mai multîmpărăţia lui Traian şi Decebal din istoria noas-tră comună, cu toată Europa, RepublicaMoldova, ca şi Bucovina de Nord, o îmbră-ţişează!... Ne-a surprins absenţa chiciului dinpicturile interioare ale bisericilor din celebrelemănăstiri moldovene, care, la noi, prin diverseparohii au proliferate; curajul de a rămâne cupictura, dar şi cu arhitectura, în jaloanele cla-sicului renascentist, în cazul arhitectural, alcoloanelor celor cinci ordine de arhitectură aleRenaşterii italiene... Şi acest lucru este mai vi-zibil în cazul reconstrucţiilor acareturilor dinjurul bisericii centrale! O ambiţie pe care altestate cu religie ortodoxă din estul Europei nu oau, ci numai în Republica Moldova am simţit,văzut-o, înfăptuită. Eleganţa şi linia romano ger-mană, aşişderea sau asemănătoare, am maiîntâlnit-o doar la fosta Episcopie Ortodoxă aBucovinei şi Dalmaţiei din Cernăuţi...construităde Franz Iosif în 1875. De asemenea, totul esteexprimat în scris, zugrăvit, în limba română pefrescele luxoase (linie şi culoare) executate(cazul bisericii din Curchi-Orhei-anul 2014) deartişti plastici ai Universităţii de specialitate dinChişinău!

La comemorarea din faţa monumentuluidin Lozova, al lui Hestor Vornicescu (n. Lozova,1937- m. Craiova, 2000), vorbitorii au reuşit caîn puţine cuvinte (timp impus de organizator) şi

daruri multe să spună cât mai mult, şi doct,despre acest mare ierarh, care, cum spuneamîn materialul nostrum, a fost ca spirit şi tărie„oglinda” celor peste două milioane debasarabeni şi bucovineni evacuaţi de statulroman în 1944, model pe care autorităţile de laLozova se grăbesc să şi-l assume şi ele...Bravo,lozoveni! Părintele Petru, parohul acesta cuvoce, care nu are nevoie de microfon, a deschiscomemorarea cuvântând şi dând la rândul săucuvântul organizatorului principal din partearomână, preşedintelui Cultului Eroilor „ReginaMaria”, Filiala Vâlcea, d-ul Eugen Petrescu, carepe ansamblu a prezentat personalitatea luiNestor Vornicescu şi a făcut daruri, în cărţi, lasubiect, oficialităţilor lozovene dar mai alescopiilor din localitate, care, şi ei, la rândul lor s-au exprimat artistic în spiritul marelui ierarhtrecut în nefiinţă. Alături de E. Petrescu a vorbit„prietenul” acestuia (prietenie fulgerătoare sta-bilită acum un an cu ocazia vizitei din 2016, laLozova) primarul Lilian Botnaru. Vasile Mala-neţchi (directorul general al Muzeului Naţionalde Literatură « Mihail Kogălniceanu »-cel carene-a primit şi la Chişinău): « O ţară, un poporeste de fapt un organism care trăieşte graţie su-fletului, dar care trăieşte şi datorită inimii carese contractă şi adună sânge apoi se extin-de!...face ca sângele să ajungă în toate organeleomului…în 1940 a fost o contractare a inimiinoastre româneşti şi mulţi basarabeni de aici autrebuit să plece să se pună la adăost în ţară…aufugit de grozăvia-teroarea care venea de la ră-sărit…În 1991au căzut strâmtorile şi inima ro-mânească a început să pulseze, să trimită sân-gele spre margini…Ţara mamă ne trimite semnede recunoştinţă pentru fiii care au plecat de aicişi au ajuns, ca Nestor Vornicescu, la Craiova.Aşa şi dvs dragi oaspeţi olteni aţi venit acum lanoi să fiţi alături de noi la comemorarea unuimare fiu al Basarabiei » Oare câte mii de astfelde fii ca mitropolitul lozovean nu sunt acumnumăraţi în România de astăzi !?...Dinică Cio-botea (profesor universitar de la Craiova,important cercetător istoric- medievalist): «…Afost (Nestor Vornicescu) pion principal în celemai înalte instituţii ale statului, mai ales dupăşaizeci de ani când îndeplinea cel mai înaltrang în ierarhia bisericii, a Olteniei însăşi. Cualte cuvinte vreau să subliniez calitatea de isto-ric. De multe ori am vorbit cu înaltul prelat des-pre moşneni-răzeşi la dvs-oameni demni careau constituit coloana vertebrală a acestei naţiide-a lungul istoriei noastre milenare »; GrigoreBuciu (cercetător istoric-Bucureşti-general înrezervă - membru în conducerea CultuluiEroilor Regina Maria): « Îi mulţumesc spirituluiacest înalt prelat care a făcut să mă integrez îngrupul domnului Petrescu foarte apropiat demitropolitul craiovean şi să vin aici, la dvs., şi săcalc cu piciorul pământul pe care îl călcam cudegetul pe hartă şi să văd ţărâna celui care afost Nestor Vornicescu (profesor doctor-cerce-tător istoric de patrimoniu, foarte cunoscut, alCraiovei ): « …Avea o generozitate ieşită dincomun, de exemplu, în 1970, când au fost inun-

Petre CICHIRDAN

4 octombrie 2017CULTURAvâlceană

daţiile, cele mai multe fonduri s-au strâns de laMănăstirea Neamţ datorită Înaltului Nestor….A-vea un dezvoltat simţ hristic, de câte ori întâl-nea săraci îi chema la el şi-i ospăta le dădea aju-toare! »; Constantin Mănescu (preot la Urşaniunde îşi dorm somnul de veci I. G. Duca şi VasileGavrilescu-scriitor şi mare luptător anti comu-nist, doctorant în cercetare istorică) :

« Nestor Vornicescu, cărturar basarabeandin Bănia Craiovei, după ce şi-a purtat cu toatădemnitatea şi încrederea în Dumnezeu cruceavieţii şi a suferinţei vreme de mai mulţi ani arămas o amintire vie în conştiinţa celor ce l-aucunoscut pentru că a avut un suflet ales, pentrucă a fost un mare teolog, un istoric şi un om decultură cu deschidere...»; Mihai Rogojinaru(professor, secretar al Cultului Eroilor, FilialaVâlcea, publicist): « Eu nu l-am cunoscut dar i-am studiat scrierile şi am constatat mareleumor care-l caracteriza. Am avut norocul să daupeste o anecdotă povestită de consiliera lui per-sonală…Întâmplare la un hram al Sf. Paraschiva,când un seminarist i-a schimbat sticla cu apă sfi-nţită, cu una cu ţuică, cântăreţului de la slujbă,apoi în faţa Înaltului i-au creat la ieşire un…fla-grant ! desigur la care N Vornicescu a reacţionatîn consecinţă, manifestându-şi umorul» ;Nicolae State Burluşi (preot, « Badea Cârţan » altimpului nou, vâlcean, parohia Râureni) : « Suntfericit să vă aduc salutul şi gândul bun al celordoi înalţi ierarhi: Mitropolitul Olteniei, Irineu, şiArhiepiscopul Râmnicului, ÎPS Varsanufie, carem-au rugat să vă transmit binecuvântarea înalt-preasfiinţiilor lor şi eu, în numele lor, vă mulţu-mesc pentru tot ce faceţi pentru MitropolitulNestor… » Au mai vorbit Maria Ursache şiValentina Lozovanu de la liceul din Lozova…Nuvă povestim ce a urmat prin vinăria (beci jumă-tate în exterior şi jumătate în pământ) nepoţilormarelui ierarh, cântecele-cântate în grup-şi spe-cifice folclorului românesc din cele două ţinu-turi, gospodăriile înstărite ale rudelor lui NestorVornicescu (noi am tras concluzia că toate gos-podăriile sunt aşa), rude tinere, nepoţi de fraţicu copii mulţi şi capabili prin munca desfăşuratăîn gospodăriile proprii să înfrunte orice furtunăiscată, atât timp pe bisericile lor scrie şi ei vor-besc în limba română…

Castelul Mimi, 1893, vizitat în 02 oct. 2017,satul Bulboaca, raionul Anenii Noi-Bender-aavut darul să ne aducă în pragul reveriei unuitrecut glorios şi imposibil de explicat astfel prinpropaganda comunistă care a inoculat locuito-rilor acestei părţi a lumii, răsăritul Europei şi celAsiatic al Rusiei, ideea că ţarismul a fost crimi-nalul naţiunilor că el, lupul cel rău, a deznaţion-alizat popoarele…Iată, că la 100 de ani de laabolirea sa, ţarismul s-a dovedit a fi protector,nici un fost locuitor al Basarabiei şi Bucovinei denord, în vârstă, neînjurându-l pe ţar, din con-tră…Iată şi dovezile istorice, după 70 de ani deferoce communism, acum, în sec. XXI, popoareîntregi trăiesc, se dezvoltă, în suc propriu, na-ţional, păstrându-şi specificul…Şi tatăl meucând îmi spunea poveşti de adormit, majori-tatea erau cu ţarul Nicolae al II-lea. Am tras con-cluzia că tatăl meu, care se hârjonea cu mama

spunând că el este roman-în timp ce ea susţineacă este moldoveancă, l-a iubit şi resprectat multpe ţar. Şi iată ce ne spune în acest sens IonMoraru din satul Mândâc, Basarabia, în pove-stirea „Sub semnul Sabiei Dreptăţii” apărută încartea „Să nu ne răzbunaţi. Mărturii despre su-ferinţele românilor din Basarabia” scrisă deMonahul Moise: „Şi dacă până atunci (1940 n.n)bunelul îşi făcuse ani la rand rugăciunile înlimba rusă, după întâlnirea cu politrucul l-amauzit prima oară zicând Tatăl nostru în româ-nă.” …Ne-am bucurat că suntem din RâmnicuVâlcea şi putem să ne declarăm conaţionali cuConstantin Mimi, ai cărui descendenţi, prin TitiMihai Gherghina-marele colecţionar de foto-grafii vechi-şi soţia sa, Olga Gaica, au ajuns laRâmnicu Vâlcea. Olga, fiind nepoata buniculuiConstantin Mimi, preşedintele BNR până în1936, şi fiica lui Vasile Zaica, cel care administraaverea lui Constantin Mimi! La Râmnicu Vâlcea,Olga, însoţită de Anna Welles (blog OvidiuCiutescu, 11 nov. 2011), guvernantă engle-zoaică, a venit în 1946 şi avea 14 ani, când l-acunoscut pe Gherghina. În 1955 Gherghina s-acăsătorit cu ea, fiind, astfel, în 2003 (când s-acreat şi aplicat Legea 290-a acordării de despă-gubiri), moştenitorul unei impresionante averi(care coboară până la Ivan cel Groaznic)! Astfelnepoata lui Titi Mihail Gherghina (decedat în2015), fata Mihaelei şi lui Ion Predonescu, estemoştenitoarea averii lui Constantin Mimi, inclu-siv a « Agrovin Bulboaca » şi a Fabricii de vinuri« Leonardo »…Noi i-am povestit proprietarei-ghid de la aşezământul Castelului Mimi, că, laDrăgăşani-Vâlcea există o cramă asemănătoareconstruită de Valeriu Stoica, fostul preşedinte alliberalilor democraţi…Tot un francez i-a dăruitproiectul! Ne-a spus ghidul-o plăcută şi distinsădoamnă: « Constantin Mimi, la 21 ani, în 1891,s-a întors din Franţa şi a început construcţiaCastelului după model francez şi l-a terminat în1893. »

A urmat în traseu Mânăstirea « Sf. Miro-nosiţe Marta şi Maria » din satul Hagimus, raio-nul Căuşeni, la 75 km sud de Chişinău o aşezaremonahală (ctitorită la sfârşitul secolului XX-1998) cu o stăreţie de invidiat, unde se află şi unizvor al tămăduirii, înconjurată de un parcimens, frumos construit, care atestă o marebogăţie şi dăruire pentru locurile de cult…Ne-aimpresionat pictura bisericii (1999) descoperindimagini (în locul ctitorilor) cu « Sf MucenicConstantin Brâncoveanu şi cei patru fii », înstânga, şi în dreapta « Sf Binecredincios Ştefancel Mare »…Am descoperit, de asemenea, pe olaterală a bisericii pictura cu « Sf Andrei celnebun după Hrisrtos », dar şi pe cele aleSfinţilor Pantelimon şi Diomid care sunt numiţi« doctori fără de arginţi » desigur, amintindu-nede Al. Popescu Mihăeşti, preşedinteleForumului Cultural al Râmnicului, care-şinumeşte slujitorii… « doctori fără arginţi » (deşipentru cărţi de un anume tip au avut mulţi argi-nţi…publici)! În drum spre Chişinău, unde neaştepta Mitropolitul Vladimir, am oprit la Zaim,raionul Căuşeni, unde l-am cunoscut pe scriito-rul şi muzeograful Ioan Găină care ne-a prezen-

tat aşezământul muzeu « Alexie Mateevici »,marele poet basarabean care a trăit între 1888-1917, autorul celebrei poezii « Limba noastră »:Limba noastră-i o comoară… şi care aici în gră-dina muzeului are o frumoasă statuie din bronz,mărime naturală, în picioare, creată de MihaiEcobici din Bucureşti. Alura monumentului esteasemănătoare a lui M. Eminescu creat de GhAnghel în 1963 şi aşezată în faţa Ateneului Ro-mân. După părerea noastră este un monumentde nota zece aşa cum nu sunt multe altele, apo-caliptice, din zilele noastre, dar care sunt createsub o lege proastă, Legea monumentelor de forpublic (2006).

Mitropolitul Chişinăului, Vladimir, un apro-piat al vâlcenilor prin vizitele repetate făcute laOlăneşti, pentru refacerea sănătăţii, un bărbatfrumos ca şi Nestor Vornicescu, ne-a vorbit încea mai fluentă vorbă românească, doar cu unuşor accent moldovenesc, cucerindu-ne ime-diat. Cam târziu i-am cerut permisiunea de a-lfotografia, aşa că nu avem o mapă cu prea mul-te informaţii, dar, nu acesta ne-a fost scopulvizitei, Mitropolitul, vorbindu-ne atât de frumosdespre Nestor Vornicescu şi despre meleagurilevâlcene…Ziua a patra a prezenţei noastre laLozova s-a încheiat cu vizita la MânăstireaCurchi, pe înserat, unde am servit şi cina…Omănăstire, iarăşi, deosebit de frumoasă, o capo-doperă a artei sacre a secolului XX, am puteaspune chiar XXI deoarece pictura care ne-aimpresionat a fost executată în 2014! tot aşane-a impresionat faptul că între frescele biseri-cii sfintei mănăstiri am descoperit sfinţi ctitoriaşa cum sunt reprezentaţi în secolul XIII în pro-naosul bisericii de la Cozia!

Mânăstirea Căpriana, raionul Străşeni-satCăpriana-aproape de Chişinău, spre nord, ne-aoferit din nou prilejul de a constata ciocnireadintre vremi, dintre stiluri, dintre vechi şi nou,noi, cei de la Râmnicu Vâlcea, Vâlcea, patria luiBasarab I şi a lui Neagoe Basarab, şi a Brânco-venilor, nesurprinzându-ne nimic, mai mult,plăcându-ne totul, mai ales când vedem căslova latină şi spiritul ortodox sunt la loc defrunte. Ce ne place, ne încântă chiar, fiind la ori-ginea tuturor aceste lucruri, ctitorii, este că aicis-a construit biserică după biserică: 1425, 1821,1903… şi nu s-a demolat nimic! « Brava » poli-tică a mileniului II-până în sec XX-primul RăzboiMondial!

Suruceni, între Căpriana şi Chişinău, mânăs-tire de maici cu biserică având hramul « SfGheorghe », 1785, ne-a uimit prin eleganţă şisobrietatea naosului, adevărată navă, şi avândnumai plafonul pictat, liniile şi cornişele, semi-coloanele şi atablamentele fiind de alura cate-dralelor catolice, fără picturi pe verticală; ne-avenit imediat ideea să o asemuim cu o minus-culă, dar la fel de frumoasă, Capelă Sixtină,botezând-o astfel de cum am văzut-o!

Turnul Chişnăului, fost locaş al pompierilor,sau turn de apă (ne-a venit rău când l-am văzut,exact ca turnul de apă al CPL-ului din RâmnicuVâlcea, care a rezistat buldozerului până anul

trecut şi pe care l-am cerut noi la AsociaţiaSeniorilor pentru a-l face muzeu al tehnologiilorindustriale vâlcene-că doar nu am fost oraş decăpătat-în 1650 am avut aici o fabrică de hârtie-iar după 1980, vâlcenii, au plătit datoria externăa României prin exportul de industrie uşoară şimecanică fină!...unic! care ne-a determinat caani de-a rândul să urlăm la necredincioşii politi-cieni că Râmnicul a fost capitala tehnologieiromâneşti şi nu numai a tiparului) este o reuşitărealizare a edililor capitalei Republicii Moldova,care au creat aici un muzeu al realizărilor româ-nilor moldoveni de când Basarabia adevenitprovincie a imperiului ţarist şi până astăzi.Muzeul este dispus pe verticală urcând la diferi-tele etaje pe o scară în spirală, interioară. De laacest Muzeu, după ce în prealabil am vizitatbiserica Universităţii din Rep. Moldova, ne-amdeplasat la Muzeul Naţional de Literatură« Mihail Kogălniceanu », din Chişinău, undeeram aşteptaţi de Vasile Malaneţchi, directorulgeneral, cel care participase şi la comemorareade la Lozova, şi unde era în desfăşurare simpo-zionul « Vlădica Nestor Vornicescu un cărturarbasarabean în scaunul mitropolitan al Olte-niei ». La simpozion a participat şi academicia-nul Mihai Cimpoi, preşedinte al U.S. din Mol-dova, cel care în 2011 a devenit cetăţean deonoare al Ocnelor Mari, jud. Vâlcea, când a şiparticipat la Festivalul Internaţional de Poezie« Vasile Militaru ». La acest simpozion a fostlansată cartea « Amintiri despre titani. Evocăriiale mitropoliţilor Antonie Plămădeală, Bartolo-meu Anania şi Nestor Vornicescu » scrisă de pr.Alexandru Stănciulescu-Bârda şi apărută la edi-tura « Cuget Românesc ». Înainte de toateaceste vizite, din ziua a cincia, la prima oră,marţi, 03 10 17, am vizitat Muzeul RezervaţieiCodrii al Republicii Moldova, aflat chiar în vila încare am fost cazaţi, un minunat prilej, o minu-nată realizare muzeistică cu mii de exemplaredin fauna aceastei Rezervaţii, împăiate sauconservate în alcool…

Acum, la final de capitol scris, vizita înRepublica Moldova, la Lozova, fosta Basarabie,un lucru ne este mai clar ca oricând : Basarabiaa fost o provincie creată în 1812 peste Moldovadintre Prut şi Nistru, peste Basarabia istorică,ţinutul ctitorit de Basarab I, şi, inspirat şi de arti-colul lui Dragoş Dimitriu din publicaţia « Ro-mânia Mare », nr.1386, « 99 de ani de cândRomânia nu înţelege Basarabia » pot spune căBasarabia şi Bucovina au fost pietre nestemate,flori, în Grădina Europei până în 1944, au fostcălcate în picioare după această dată şi încep sărestrălucească, să reînflorească, după, iată,1990! de această dată numită Republica Mol-dova...prin limba vorbită, ţară soră cu România!Scriam cândva, prin 2004, când începusem ese-ul nostru-viitor roman publicistic-despre acestedouă provincii româneşti, că Basarabia şiBucovina au fost în 1940 şi 1944 „Două lacrimi(imposibil de şters n.n ) pe obrazul Europei”…Am mai scris, tot atunci, „Basarabia şi Bucovina,Sodoma şi Gomora secolului XX!”


Teologul Nestor Vornicescu (1927 – 2000)

Dacă ar fi trăit, ar fi împlinit la 1 octom-brie 2017 venerabila vârstă de 90 de

ani. Din nefericire, firul vieţii marelui ierarh alBisericii noastre strămoșești, MitropolitulNestor Vornicescu al Olteniei, s-a curmat la 17mai 2000, dormindu-și somnul de veci într-ocriptă placată cu marmură, în naosul CatedraleiMitropolitane ”Sfântul Dumitru” din Craiova.Mare cunoscător și mărturisitor al istoriei bimi-lenare românești, totodată și apologet aldreptei credinţe creștine, Mitropolitul NestorVornicescu, cărturarul basarabean din BăniaCraiovei, după ce și-a purtat cu toată demni-tatea și încrederea în Dumnezeu crucea vieţii șia suferinţei, vreme de mai mulţi ani, a rămas ofigură vie în conștiinţa celor ce l-au cunoscut,pentru că a fost un mare teolog, un istoric și unom de cultură cu deschidere spre universal, cuvaste și avizate cunoștinţe în cele mai diversediscipline teologice și istorice.

Mitropolitul Nestor Vornicescu a fost,înainte de toate, un teolog, prin natura studiilorteologice, urmate dintr-o mare convingere înexistenţa lui Dumnezeu. Între anii 1946-1951, aurmat Seminarul monahal de la MânăstireaNeamţ, pe care l-a absolvit ca premiant. Aurmat apoi, între anii 1951-1955, cursurileInstitutului Teologic de Grad Universitar dinBucurești, înaltă școală de pregătire a slujito-rilor Bisericii. Teza sa de licenţă cu tema:Concepţia creștină despre viaţă, de peste 300de pagini, a primit calificativul excepţional.Printre profesorii săi, s-au numărat persona-lităţi ilustre: Dumitru Stăniloae, Theodor M.Popescu, Ioan G. Coman. Rector al Institutuluiera P.S. Teoctist Arăpașu, vicar patriarhal (viitorpatriarh), iar patriarh era P.F. Iustinian Marina.Între anii 1955-1958 urmează cursurile de doc-torat (magistru) în teologie, secţia istorică, spe-cialitatea principală Patrologie, avându-l ca pro-fesor îndrumător pe marele patrolog Ioan G.Coman. Patrologia este o disciplină componen-tă a secţiei istorice din cadrul Teologiei, cele-lalte secţii fiind: sistematică, biblică și practică.Patrologia se ocupă cu studiul sistematic alvieţii, operelor și învăţăturii Sfinţilor Părinţi șiscriitorilor bisericești și mai poartă și numele de

Patristică. În această perioadă, ca și dupăîncheierea cursurilor de doctorat, PărinteleMitropolit Nestor Vornicescu a publicat în revis-tele teologice centrale și locale (Studii Teologi-ce, Biserica Ortodoxă Română, Ortodoxia,Mitropolia Moldovei și Sucevei, MitropoliaOlteniei), numeroase lucrări de patrologie,despre învăţătura Sfinţilor Părinţi: Vasile celMare, Grigorie de Nissa, Pahomie cel Mare,Ambrozie de Mediolan și a scriitorilor bi-sericești Clement Alexandrinul și Asterie alAmasiei.

După absolvirea cursurilor de doctorat înTeologie, în perioada 18 iulie 1969-20 august1970, este bursier al Institutului Ecumenic de laBossey din Elveţia și efectuează un stagiu prac-tic de ecumenism la Geneva. În același timp, aurmat și cursuri de doctorat la FacultateaAutonomă Protestantă din Geneva, unde a stu-diat prelegerile de istorie bisericească me-dievală ale prof. dr. Heinz Leibing.

În anul 1983 susţine, la Institutul Teologicdin București, teza de doctorat cu tema:Primele scrieri patristice în literatura noastră,secolele IV-XVI, sub conducerea știinţifică aeminentului părinte profesor Ioan G. Coman.Publicată la Editura Mitropoliei Olteniei,Craiova, 1984, lucrarea însumează 638 de pagi-ni și are ca dedicaţie două cuvinte care sinte-tizează dorul după meleagurile natale: ”În-chinare părinţilor”, Vera și Vasile Vornicescu,neam de plugari-răzeși basarabeni, cu credinţaîn Dumnezeu. Ea este alcătuită din trei părţi,fiecare dintre ele având mai multe capitole.Partea I-a tratează despre: Scrierile patristice laDunărea de Jos în vremea Sfinţilor Părinţi, înBisericile vecine în secolele IX-XVI și circulaţiaacestor scrieri între Răsărit și Apus până lasfârșitul secolului al XVI-lea. Pe parcursul celortrei capitole, autorul dovedește că tot ce s-ascris în literatura patristică din primele secoleale erei creștine s-a aflat în manuscrise copiatesau păstrate pe teritoriul ţării noastre, în versuridiferite: grecești, slavone, românești conti-nuând cu o mare parte a textelor elaborate descriitorii bisericești din secolele VI-VIII și de ceidin epoca postpatristică. Primele scrieri patris-tice de la noi exprimă identitatea dintre viaţaBisericii Ortodoxe din spaţiul românesc și cea aBisericii Universale. Sfântul Sava, numit ”Go-

tul”, din părţile Buzăului, martirizat prin supliciiși înecare în râul Buzău, în vremea persecuţieiregelui got Athanaric împotriva creștinilor laanul 372, a fost contemporan cu Sfântul Vasilecel Mare și a semănat la noi cea mai adâncă șimai autentică ortodoxie. Moaștele lui, strămu-tate mai întâi la Tomis, unde era guvernatorIunius Soranus, capadocian și probabil rudeniea Sfântului Vasile cel Mare, au fost transportateapoi în Capadocia, la cererea marelui ierarh, înanii 373-374, însoţite de Scrisoarea Bisericii dinGoţia către Biserica din Capadocia și de o scri-soare personală din partea episcopului tomitancătre arhipăstrul capadocian.

Ca teolog, părintele mitropolit Nestor Vor-nicescu a dovedit în această lucrare faptul căBiserica străromână a fost apărătoarea neclin-tită și nebiruită a Ortodoxiei în faţa arianismuluiși a altor erezii. Sfântul Bretanion al Tomisuluiera în corespondenţă teologică cu Sfântul Vasilecel Mare, iar Sfântul Teotim I, cunoscător pro-fund al literaturii patritistice, avea curajul ade-vărului, apărându-l energic și decis pe SfântulIoan Gură de Aur, interpretând cu spirit criticscrierile patristice. În secolele următoare s-auimpus în domeniul teologic-patristic, prin epis-tolele lor, episcopii tomitari: Teotim II și Va-lentinian, apoi monahii daco-romani: SfinţiiIoan Cassian, Dionisie Exiguul, Ioan Maxenţiu.Nestor Vornicescu a afirmat cu tărie faptul căpe pământul românesc al Dobrogei de astăzi,numit Scythia Minor, s-a născut pe la anul 470cuviosul Dionisie Exiguus (cel smerit, cel umil),cel care a pus bazele calculului erei creștine,spunând: ”Eu n-am voit să pun la baza ciclurilormele pascale amintirea acelui om fără lege șipersecutor (Diocleţian), ci mai degrabă am alessă socotesc anii de la Întruparea Domnului nos-tru Iisus Hristos”.

Tot în această primă parte, autorul ne înfă-ţișează scrierile patristice din Bisericile vecine(bulgară, sârbă și rusă), precum și circulaţia scri-erilor patristice între Răsărit și Apus până lasfârșitul secolului al XVI-lea.

Partea a doua a acestei lucrări ne prezintăScrierile patristice în Biserica Ortodoxă Românăîn limba greacă și în versuri slave, din secoleleXIV-XVI, și anume: ”Sentinţele” lui Evagrie Pon-ticul, ”Capetele” Sfântului Nil Ascetul, ”Capi-

tolele” Avvei Talasie, ”Maximele” SfântuluiGrigorie Teologul și ”Versurile cu acrostih” aleSibilei Ierofilia Eritreana, acestea fiind scrise înlimba greacă, precum și textele slave din ŢaraRomânească, puse în circulaţie de către ”Școa-la” de la Mânăstirea Bistriţa –Vâlcea, textelepatristice implicate în opera Sfântului VoievodNeagoe Basarab, textele din Transilvania, Banatși Maramureș, puse în circulaţie de către”Școala” de la Mânăstirea Hodoș-Bodrog și tex-tele patristice în manuscrise slave din Moldova,scrise în ”Școala” de la Mânăstirea Neamţu și”Școala” de la Mânăstirea Putna

Partea a treia prezintă: vechi traduceri ro-mânești din scrierile patristice, cu o minuţioasăanaliză filologică-lingvistică a Cuvântului deînvăţătură al Sfântului Ioan Gură de Aur dinnoaptea Sfintelor Paști, precum și implicaţiilesale ecleziologice și valoarea sa teologică. Maieste analizat apoi ”Simbolul Quicumque”,numit și atanasian, care se găsește în ”PsaltireaScheiană”. Acest simbol se numește ”Quicum-que vult salvus esse, arte omnia opus habet utteneat catholicam fidem”(=Oricine voiește să semântuiască, înainte de toate se cade lui să ţinăcredinţa universală).

Prin această lucrare de doctorat, părinteleMitropolit Nestor Vornicescu umple un maregol în literatura noastră teologică. El nedovedește că scrierile patristice au constituittexte creștine de o mare autoritate și de o strin-gentă utilitate pentru explicarea CuvântuluiSfintei Evanghelii, prin conţinutul lor con-tribuind la cunoașterea învăţăturii și moraleicreștine, în literatura noastră teologicăreprezentând documente autentice ale vieţiibisericești, în evoluţia ei istorică, organizatoricăși doctrinară.

La valoarea teologică, eclesiologică și ecu-menică a scrierilor patristice, la însemnătateaprezenţei și circulaţiei lor în literatura teologicăortodoxă în general, în literatura BisericiiOrtodoxe Române în special, se adaugă semnifi-caţia lor istorico-culturală naţională prin con-tribuţia lor la ctitorirea literaturii române, aces-tea constituind valori fundamentale ale patri-moniului spiritualităţii noastre.

Constantin MĂNESCU - HUREZI

Îţi strig numele Marie să fi printre noi,amintindu-ne de trecerea ta, cu atâta fo-

los, pentru simţirea firii inconfundabile a româ-nescului. Acum, pe 1 octombrie 2017, o prie-tenă de suflet a familiei noastre, și cred că aîntregului neam românesc, Marioara Mură-rescu ar fi împlinit, în lumea de dincoace, șaptedecenii, dacă nu s-ar fi dus ... în lumea fără dor,așa cum numea ea celălalt tărâm! Nu știu cumse potrivesc intersecţiile traiectoriilor noastreprin locuri și vreme și cum punctele de întânlirese fixează în memorie, dar constat că anumitemomente rămân de neșters.

Pe această personalitate, a ... Tezurului fol-cloric al românilor, mi-a adus-o în casă Televi-ziunea Română și apoi dragostea ei pentruValea Lotrului, unde a venit să cerceteze filonulcu vibraţie pastorală autentică și să-l pro-moveze în folosul întregii ţări. Împreună cu altăMarie – neîntrecuta coregrafă Maria Constan-tinescu! - au poposit la Mălaia și Voineasa săcerceteze și să dea imbolduri ansamblurilor lo-cale să se manifeste, fără reţineri și inhibiţii,

pentru că au multe de spus. Încasa tinereţii mele de la Voinea-sa am pus la cale înregistrareaunei emisiuni la cea mai înaltăaltitudine. Pe dealul Ciungetului,care domină cursul inferior alLatoriţei, într-o seară înstelată șicu o lună deasupra Târnovului,un fel de stână și-a povestit viaţa.Turma lui Dinu Tertereanu, din ve-cinătatea Castelului de echilibru alAmenajării ”Lotru”, reţeaua electricăde alimentare a releului de televi-ziune, drumul de acces la peste 1300m altitudine, disponibilitatea ansam-blurilor, mobilizate cu mari și mici aufăcut posibilă o înregistrare de ex-cepţie. Turma de mioare, valuri de lână, ivindu-se pe culme (parafrazând pe Goethe!) și cojoculcu miţele de flăcări albe al lui Nicolae Pleșanu,au însoţit multă vreme genericul emisiunii Te-zaur Folcloric.

Altă dată, prieteni fiind, de-o viaţă - dupădeclaraţia explicită făcută pe discul aniversar, lazece ani împliniţi de tezaur la TVR!- am urcat

împreună culmea Fratoșteanu-lui cu o mașină de teren. Filof-teia Lăcătușu își primea un o-magiu la primul festival dedicatei la Voineasa, și într-un răgazam răpit-o, cu micuţul ei Petri-șor, pe... Doamna folcloruluiromânesc, să vadă focul smâr-darului, atunci în toi. Personali-tatea ei va fi mobilizat pe scenaFestivalului, tot ceea ce avea

mai bun folclorul românesc. Dră-gan Muntean, Furdui Iancu, Gheor-ghe Roșoga, Ion Lupu, Vasilica Di-nu, Leontina Dorca etc., alături detinerii laureaţi ai concursului, aufăcut câteva seri la rând neîncăpă-toare sala de spectacol a staţiuniiVoineasa, atunci foarte vie și turis-tică!

A iubit Marioara Murărescu valea Lotrului,oamenii și felul lor de-a fi. Pe amintitul discaniversar a înregistrat alături de taragotul luiDumitru Fărcaș cu „Jocul de pe Mureș”... șiglasul colindătorilor copii, din Mălaia (Vâlcea),Oarda de Jos (Alba) și Botiza (Maramureș).Dintre copiii talentaţi, pe Alin Pavelescu îl va fiurmărit în creșterea lui de la 8 ani, până la con-

sacrarea ca solist matur. Îmi amintesc specta-colul-concurs de la Muzeul Satului de laBujoreni, când au fost consacraţi doi vâlceni, dela munte și de la șes : Alin și Georgel Nucă.Prietenă bună cu Maria Constantinescu laieșirea din prim-planul folclorului vâlcean aacesteia s-a rupt ceva în actul viu al manifestăriifolclorice vâlcene. Fără dansul care dă vi-braţia...vieţii, a participării, contemplaţia insti-tuţională se refugiază înspre muzeul... cu con-servarea, cu auzul și văzul spre altceva. Nelipsește Maria Constantinescu!- după cum con-stata într-un articol presa locală: „Vâlcea a avuto mișcare coregrafică, fără precedent, atât prinamploarea reţelei cât și prin standardul perfor-manţei...”. Acum avem instituţie, dar nu o maiavem pe Maria. În ceea ce privește spiritulMarioarei, în alt orizont de cuprindere,observăm continuitatea și felicităm instituţiapublică a televiziunii naţionale, că duce maideparte un lucru construit greu și de maximănecesitate, în afirmarea matricei identitare.

Marie și Mărioară! Vă strigăm numele, sprepomenirea faptelor voastre, să fie pilde debună trecere prin lumea cu dor, modele de aacţiona într-o misiune sfântă: mângâierea sufle-tului profund al neamului românesc.

Mihai SPORIŞ

Mărie și Mărioară!

Mar

ia C

onst

anti

nesc

u


Concert de zile mari la Filarmonica vâl-ceană, luni, 09 oct. 2017; aplauze pentru

Mădălin Voicu-dirijor şi Mădălin Voicu (Jr)-pi-anist în Concertul nr.1 pentru pian şi orchestrăde Ludwig van Beethoven; şi, apoi, în partea adoua, pentru senior şi pentru orchestra simfo-nică vâlceană în Simfonia nr.35, „Haffner”, deWolfgang Amadeus Mozart. Tată şi fiu, cei doiau adus un real şi valoros omagiu părintelui şibunicului, marele violonist Ion Voicu, pe care nuo dată în copilăria noastră l-am urmărit pemicul ecran, dar, mai ales, în celebra sală aAteneului Român în prestigioasele sale con-certe. În seara cu pricina, al treilea concert dinstagiunea 2017 - 2018 am văzut cât talent muzi-cal a existat, şi există, încă, în cadrul familieiVoicu... L-am felicitat pe Mădălin Voicu-diri-jorul-după concert, l-am felicitat şi pentru fiulsău şi mi-a răspuns zâmbind: „Cred că nu l-amdezamăgit pe tata”! simplu, nu? ...Am văzut cucâtă uşurinţă, cuplată cu măiestrie şi precizie,abordează, iată, şi cel „mic” o importantă şideosebită partitură a muzicii universale...Măuitam la el, pianistul, dintr-un colţ al balconului,îl ascultam, îl filmam, şi mi-am dat seama căacesta poate cânta la pian şi cu spatele! desi-gur, dacă iar permite corpul...că poate cânta lapian şi în picioare! că poate face jazz, că poateorice. A dovedit-o şi-n bisul acordat...

Mădălin Voicu, senior, în acest mandat şiministru secretar de stat în Ministerul Culturii,ne-a demonstrat, aşa cum a făcut-o şi la deschi-derea stagiunii, dar şi în ceilalţi ani, începânddin 2004, că rămâne unul dintre artiştii de re-nume în arta dirijatului, având şi un dar în plusde la natură acela de a se face imediat plăcutpublicului, dar şi de a atrage orchestra, de-a oface să cânte cu pasiune...Din nou fără partiturăintrările sunt preconizate şi apoi realizate cumare fidelitate...sunt anticipate! Mădălin Voicuinterpretează după o partitură pe care o citeşteîn minte, după care, mai ales cu privirea, atacă

mişcarea care urmează, dă drumul şi la gesticamâinii. Desigur, la simfonie!, Haffner a sunat şiea impecabil, şi, curios lucru, nu am observat penimeni să se foiască, să aştepte terminareapărţii a patra! Ascultarea unei simfonii nu este ooperaţie atât de simplă pentru melomanii aflaţiaproape cu respiraţia tăiată şi încercând să aflerostul frazelor muzicale...Ei trebuie să şi con-tribuie la uniunea cu cei aflaţi pe scenă cu feţeleluminate în amplul efort colectiv de inter-pretare a partiturii. Uniune, gest, care faceaceastă muzică interesantă, cum este şiHaffner, care se cântă de două sute de ani peoricare din scenele lumii şi nimeni nu se maisatură-plictiseşte; desigur, această lume esteeducată şi nu refuză ascultarea, care, iată,rezultă, că este cel mai frumos gest dăruit inter-preţilor şi compozitorilor (şi nu numai lor)...

Ion Voicu, părintele şi bunicul celor doi, afost una dintre legendele muzicale ale Românieiinterbelice şi postbelice, socialiste, şi care s-atras dintr-o familie celebră la timpul ei în muzi-ca lăutărească, şi nu numai. Văr primar cu IonelBudişteanu violonist şi dirijor de muzică popu-lară, celebru. Până la 14 ani a studiat cu Gara-bet Avakian şi Vasile Filip, când a intrat la Aca-demia Regală de Muzică direct în anul V. În1940 este violonist în Orchestra Radio condusăde Willem Mengelberg, şi tot în acest an devine

solistul acestei orchestre, la îndemnul luiTheodor Rogalski. În 1946 câştigă concursul pecare Yehudi Menuhin, celebrul violonist de laLondra, îl organizase la Bucureşti...În 1954urmează Conservatorul Ceaikovski care îl im-pune ca unul dintre violoniştii mari ai lumii. Ur-mează concerte în toată lumea alături de mariiviolonişti ai timpului: David Oistrach, YehudiMenuhin, Leonid Kogan, Igor Oistrach...În 1956primeşte spre folosinţă din partea statuluiromân o vioară Stradivarius fabricaţie 1702. În1964 este numit Artist al Poporului, cel mai înalttitlu în artă acordat de statul român. În 1969înfiinţează Orchestra de cameră „Bucureşti”, pecare, după 1997, o va prelua fiul său MădălinVoicu ca dirijor (Datele despre Ion Voicu prelu-ate de pe Wiki, 14 10 17).

Mădălin Voicu, s-a născut în Bucureşti, fiu alreputatului violonist Ion Voicu. A absolvit Fa-cultatea de Interpretare - vioară din cadrul Aca-demiei de Muzică – Bucureşti. A beneficiat deburse de studii pentru aprofundarea artei diri-jorale la Trier, Mainz, Stuttgart, Londra. A dirijatorchestra simfonică a Filarmonicii din Ploieşti, aFilarmonicii „Oltenia” din Craiova, OrchestraNaţională Radio, a fost director şi dirijor alOrchestrei de cameră „Ion Voicu” din București,

director al Festivalului Internaţional „GeorgeEnescu” dar şi profesor de muzicologie laAcademia de Muzică „Attaturk” din Izmir,Turcia. A fost membru de onoare al AcademieiFranceze de Arte, Știinţe şi Litere. A concertat întoată ţara, având numeroase spectacole şicucerind publicul de toate vârstele. În 2002, afost decorat de către Preşedintele României cuMedalia Ordinului Naţional „Serviciul Credin-cios” în grad de cavaler. Talentat, controversat,criticat dar şi apreciat, Mădălin Voicu rămâneuna din cele mai îndrăgite persoane publice dinţară (Program sală, concert).

Mădălin Voicu Jr. se naşte într-o familie demuzicieni cu tradiţie de sute de ani, bunicul săurenumitul violonist Ion Voicu şi tatăl său diri-jorul Mădălin Voicu, fiind doar două dintre valo-rile moderne ce merită menţionate. Juniorulîncepe studiul pianului la vârsta de patru ani,sub îndrumarea cunoscutei profesoare LudmilaPopişteanu, urmaşa clasei Florica Muzicescu.Primul recital îl susţine la vârsta de şase aniinterpretând “Ecossaise de Beethoven”. Câştigăla vârsta de 11 ani Premiul I absolut al concur-sului “Citta di Catanzaro”, urmând ca la vârstade 14 ani să câştige concursul Schubert în ţarasa natală. Debutează la 15 ani pe scena SaliiRadio cu orchestra de cameră Bucureşti-IonVoicu, continuând o carieră naţională şi inter-naţională ca solist şi membru al formaţiilorcamerale. Cânta ca solist acompaniat fiind deorchestrele din Braşov, Ploieşti, Iaşi şi Con-stanţa sub bagheta dirijorilor Ilarion IonescuGalaţi, Ion Baciu, Ovidiu Bălan, Petre Zbârcea,Radu Postăvaru şi evident Mădălin Voicu. Sus-ţine concerte în Franţa, Austria, Turcia şi Italia.Participă la cursuri internaţionale la Nisa şiSalzburg sub îndrumarea profesorilor Carlo Ze-cchi şi Tatiana Nicolaevna. Licenţiat în muzică,predă la „Mica Academie de Arte”, ulterior pre-luând timp de şase ani catedra de pian dincadrul „Colegiului Naţional de Muzică GeorgeEnescu” (Program sală, concert)..

NOTA: Fragmente din concert găsiţi pewww.culturaarsmundi.ro, Video Arhiva.

ION VOICU (1923-1997) ONORAT DE CEI DOI MĂDĂLIN VOICU-SENIOR ŞI JUNIOR

P. CICHIRDAN

1976, vechi prieteni: Ion Voicu, IosifConta şi Marin Constantin, foto wiki

Într-o frumoasă prezentare grafică, Editura„Scrisul românesc” din Craiova oferă citi-

torului cartea de poezie „Dansul cuvintelor”,semnată de doamna Marinela Belu-Capșa. Cuun titlu mai mult decât sugestiv, cartea esterodul meșteșugului literar al autoarei (o răs-făţată a revistei on-line „Literatura de azi” aUniunii Scriitorilor) care clădește cu ajutorulcuvintelor imagini poetice de toată frumuseţea:„Doar fulgii se zbat/ La fereastra inimii mele,/Încălzind-o/ Cu sărutul gerului”. (Mireasanimănui, p.105) sau „Cadâna nopţii se oglin-dește în geamul meu” (Așteptere, p.129) – iatăo comparaţie la care nu m-aș fi gândit vreodatăși anume să compar luna cu o cadână.

Melancolia generată de o ploaie nesfârșităpoate duce uneori la alcătuirea unor construcţiipoetice demne de toată lauda: „Ploaia carestrângea/ în braţele ei/ lascive și reci,/ șicoclite,/spălând zilele/ de singurătate”. (Ploaiamă strângea în braţe, p.62)

După ce-și deapănă firul, lin, dar neașteptatde repede, viaţa te îndeamnă la reflecţii desprece-a fost și ce-a mai rămas din ea, reflecţii pecare poemul „Cenușiul meu cuvânt”(p.8) le sur-prinde cu o revitalizantă forţă de expresie, așacum numai Marinela Belu-Capșa știe să creeze:„Inima în piept se zbate,/ mă târăsc/ și dau dincoate,/ vreau să pot,/ dar nu se poate,/ zilele-

mi sunt numărate./ Ce-am fost ieri,azi nu mai sunt,/ sunt doar umbrăpe pământ,/ cu un afânat mor-mânt-/ cenușiul meu cuvânt.”

Se știe faptul că de multe ori uncuvânt poate răni mult mai ușor șimai grav sufletul cuiva decât opalmă, că un cuvânt poate pă-trunde la fel ca un glonţ în inimaaltuia, provocându-i traume psihicecel mai adesea de nevindecat. E untruism surprins cu largheţe în po-emul „Gloanţe vorbele” (p.9):„Gloanţe vorbele tale ucigașe/ Străpung căma-ra sufletului meu/… Gloanţe-s vorbele tale,/Nesăbuitele!“

„Trecutul adormit se trezește/ și înfloreșteîn prezentul rănit/ de neiubit”. (Nocturnă, p.38)afirmă poeta cuvântând timpului, sordiduluitimp a cărui aripă risipește secundele submasca rece a iubirii. Nu-i este indiferent poeteisocialul cu diversele lui faţete, interne și ex-terne, social pe care-l „toacă” metodic în poezia„Cavalcadă” (p.40), numai bună să constituietextul unui cântec hip-hop de succes, mai alesdatorită ultimelor patru versuri, memorabileprin întreg conţinutul lor: „Foaie verde mătră-gună,/ Soarta lumii nu e bună,/ Că trăim dinlună-n lună/ Sub un nor de grea furtună.”

Poeta înţelege că „venim pe lume/ cu unrost anume” și că destinul e „cam albastru

mereu,/ sărutat de-un curcubeu/ încasa lui Dumnezeu” (Destin albas-tru, p.50). Un sentiment pronunţatal tragicului, al tristeţii, al nostalgieidupă un trecut nu tocmai îndepăr-tat îl oferă poezia „Contemporană”(p.57) în al cărei conţinut cred că seregăsesc toţi cei de vârsta a douasau a treia care au lăsat în urmă unsat, niște bunici, părinţi, o casăţărănească, într-un cuvânt rădăci-nile din alt veac peste care s-a a-șezat, tainic, „umbra amintirilor”:

„Casa bunicilor, bătrână și bolnavă,/ Stă într-orână, cu păienjeni la ferestre,/ Lângă cireșuluscat, năpădit de omizi flămânde,/ Ca niștepoliticieni nesătui,/ Ușa scorojită,/ Pereţiihuruiţi,/ Crăpaţi de ploaia igrasioasă,/ Tavanulcăzut peste dormeza/ Mâncată de molii,/Susţinut doar de zidul din paiantă./ Soba deteracotă fără ușă,/ În care se mai zărește un restde cenușă,/ Încălzind cândva camera bolnavă abunicului./ Dulapul cu pahare ciobite, prăfuite,/Cu furculiţe, linguri și cuţite ruginite,/ Așteaptăgurile flămânde ale nepoţilor zurbagii./ Ara-gazul murdar, plin de grăsime râncedă,/ Masa,pe care tăia măiţa cozonacul / Proaspăt scos dincuptor,/ Acum doar lemn putrezit./ Fântânafără ciutură,/ Pătulul fără ţigle,/ Grajdul furatde indivizi misterioși,/ Grădina năpădită descaieţi,/ De turiţă, de pir și de otrăvite bălării,/

Gardul fără uluci,/ Poarta ieșită din ţâţâni,/Timpul oprit în loc…// Doar umbra amintirilortrece, oftând, / Pe poteca noroioasă/ Ascunsăde ierburile uscate/ De pe malul Oltului”.

Poezia de dragoste, tandră, graţioasă, cutoate ramurile ei de lumină, e prezentă înpaginile acestui volum, mângâind sufletul citi-torului și îmbiindu-l la o lectură nespus de agre-abilă: „Via era la marginea satului./ O liniștegrea îmbrăţișa pământul./ Cu coada ochiului/ Îiurmăream fiecare mișcare./ Zâmbea frumos…/Inima îmi bătea nebunește./ O furnică măgâdila/ Pe sub bluză./ Așteptam…/ Genunchiulmeu atingea genunchiul lui,/ Mâna meafrământa frunza de trifoi,/ Aerul parfumat alviei/ În soarele dogoritor al verii/ Mă îmbăta./Așteptam sărutul/ Care nu mai venea./ Olacrimă de dor mi s-a prelins/ În vene./ Înamurg/ Umbra lui se oglindea fantomatic”(Așteptare iluzorie, p.108).

Și închei cu o ingenioasă și interesantădefiniţie a fericirii, pe care o dă poeta: „Fe-ricirea-i o povară/ mai ușoară,/ cuibărită încăușul inimii,/ tremurândă/ și plăpândă,/bătând ora o secundă.// Fericirea-i un fuior/ dedor/ ce alunecă ușor,/ zbătând ochiul arămiu/în nisipul din pustiu/ când e mort/ și când eviu.// Fericirea-i spic/ de nor, / picătură pe o-gor/ fierbând sângele în vene,/ prin caverneînţelepţite,/ cu instintele trezite. „(Fericirea-i opovară, p.22). Mulţumim poetei Marinela Belu-Capșa pentru acest frumos exerciţiu poetic înritm de menuet liric!

Ilie GORJAN

„Dansul cuvintelor” în ritm de menuet liric

CULTURAvâlceanăoctombrie 2017 7

(Urmare din Forum vâlcean, nr.2, 2017)

Încă din 1986, în urma unor analize, mi s-aspus că ficatul meu nu este în regulă, de la

clorura de vinil mi se trăgea. Această substanţă,ușor inflamabilă și explozivă, care până la 13,9⁰C este lichidă, iar peste această temperatură –gazoasă, constituia (da, la trecut acum, atunciconstituia!) materia primă (monomerul) pentrufabricarea policlorurii de vinil-suspensie (poli-merul, PVC-S, adică suspensie la CombinatulChimic Râmnicu Vâlcea). Legat de inflamabili-tatea clorurii de vinil, ing. Ioan Szabo, șefulSecţiei PVC I (un om tare cumsecade, bun pro-fesionist, care plecase la București, înainte de aveni eu la Centrul de Cercetări Râmnicu Vâlcea),exasperat că operatorii din hala de polimerizarefumau ca șerpii în timp ce lucrau (în plus, și iniţi-atorii de polimerizare pe care-i manipulau erauexplozivi), a încărcat o butelie de 5 l cu clorurăde vinil, a scos toţi operatorii în faţa secţiei, carenu funcţiona, fiind în perioada de reparaţii, i-apus în cerc în jurul lui, a deschis ventilul butelieiși a dat foc jetului de clorură de vinil care ţâșneadin butelie; îndată butelia s-a transformat într-o rachetă, care a pornit în toate părţile cu oviteză foarte mare, speriindu-i grozav pe toţi ceide faţă! Fapt este că demonstraţia șefului i-aconvins pe aceștia să nu mai fumeze în hală.Într-o autoclavă de polimerizare de 20 m3, seîncărcau câte 6,5-7 t de clorură de vinil pe șarjă.Secţia PVC I avea 14 autoclave, iar Secţa PVC II– 42. Închipuiţi-vă că o autoclavă de poli-merizare lua foc și exploda, antrenând șiexplozia celorlate! Dezastrul ar fi fost total!

Dar clorura de vinil este și foarte toxică,chiar cancerigenă. Carcinogenitatea clorurii devinil se manifestă prin angiosarcom hepatic(cancer la ficat), sindrom Raynaud (afectareavaselor de sânge periferice) și acroosteoliză(dizolvrea în ţesuturi a terminaţiilor osoase). Caurmare, medici mi-au recomandat schimbarealocului de muncă, fiindcă dacă nu ieșeam dinmediul toxic în care lucram, urma să crăp cât decurând. Iniţial n-am luat în seamă recoman-darea medicilor, dar în 1989 problemele desănătate au devenit din ce în ce mai grave, încâtam început să mă gândesc serios la schimbarealocului de muncă, condiţia fiind ca acesta să nicinu fie pe Platforma Chimică.

Așa că, pe la sfârșitul lunii august a anului1989, m-am adresat partidului să-mi găseascăun alt loc de muncă. N-a trecut mult timp și amfost chemat în biroul secretarului PCR cu pro-bleme economice al judeţului Vâlcea, tovarășulDumitru Dimitriu. Îi cunoscusem soţia, inginerchimist ca și mine, era șefa laboratorului deanalize din cadrul Oficiului de Gospodărire aApelor Vâlcea, unde aveam câţiva prieteni, pecare-i vizitam din când în când. Era o doamnă cumult bun simţ, cultă și foarte stăpână pemeserie, ca de altfel și soţul ei, cum auzisem șicum aveam să mă conving ulterior, și desprecare am aflat mai apoi că era tot inginer chimistla bază.

Domnul Dimitriu, căci într-adevăr era undomn, mi-a propus să aleg între două locuri demuncă: la Uniunea Judeţeană a CooperativelorMeșteșugărești Vâlcea, unde trebuia să înfiinţezun laborator de analize chimice, sau la Între-prinderea de Echipament Hidraulic (IEH)Râmnicu Vâlcea. Am ales IEH, care atunci eracea mai performantă unitate economică dinjudeţ și chiar din ţară. Acolo m-am angajat printransfer începând cu data de 3 ianuarie 1990.Firește, când am început demersurile de găsire

a unui nou loc de muncă, habar n-aveam că îndecembrie 1989 avea să cadă comunismul; ba,pe data de 14 decembrie 1989, ducându-măîntr-o ultimă delegaţie la Iași, (împreună cu ne-vastă-mea, care-și luase o rămășiţă de con-cediu, și cu băiatul, care începuse clasa I, intere-sul fiind acela de a ne vedea fetiţa, care era lasoacră-mea, în Frumușica-Botoșani), i-am trimisdin Gara de Nord, între două trenuri, o felicitaredomnului Dimitriu (doar veneau sărbătorile,nu?), în care, pe lângă urările de sezon, îi mul-ţumeam pentru că-mi găsise un nou loc demuncă.

Schimbarea regimului – bucuria nebunilor,sau – mai bine zis a neamului prost, de care, dinpăcate nu duce lipsă poporul meu, și asta, nu deieri de alaltăieri. Prin urmare, prima mea con-statare după decembrie 1989 a fost, așa cumam spus la început, aceea că, cei mai mulţi din-tre conaţionali au înţeles libertatea câștigată cafiind dreptul lor de a face ceea ce vor, și nu cafiind dreptul lor de a nu face ceea ce nu vor. Afost începutul dezastrului care a urmat, atunci –greu de prevăzut. Dar să nu anticipez, voi reveniasupra subiectului…

La IEH, domnul ing. Octavian Fota, directorulacestei unităţi de elită, m-a repartizat la labora-torul chimic și mi-a cerut să fac cercetare. Primatemă care mi s-a dat a fost să găsesc eu osoluţie pentru ca baloanele din cauciuc din inte-riorul așa-numiţilor „acumulatori”, să nu se maispargă. Acumulatorii erau niște piese asemănă-toare unor butelii din oţel, cu pereţii groși,rezistenţi la presiuni mari, care intrau în con-strucţia unor instalaţii și mașini hidraulice. Într-adevăr, acești acumulatori aveau pereţii interi-ori zgrunţuroși, cu numeroase bavuri ascuţiterămase de la strunjire, care înţepau și spărgeaubaloanele de cauciuc din intreriorul lor.

La început, oarecum naiv, am tratat proble-ma ca fiind una care trebuie cercetată. De lafoștii colegi de serviciu din Combinatul Chimicam făcut rost de un anume tip de polimer sul-fidic lichid (PSL) pe care l-am depus pe interiorulacumulatorului, rotindu-l la viteză mică pe unstrung, până la întărirea sa și formarea unei„cămăși”, care să ascundă defectele care cau-zau înţeparea și spargerea baloanelor de cauci-uc. Problema era însă că depunerea nu era uni-formă; apoi, la capetele acumulatorului PSL-ulnu se putea depune, accesul în interiorul luifiind dificil (avea la capete câte un orificiuîngust). Mi-am dat seama abia atunci de ridi-colul abordării, dar mai ales că problema nici nuera una de cercetat. De ce? Fiindcă ea eracauzată de neglijenţa meseriașilor care execu-tau strunjirea, care, dacă ar fi fost corectă, ar fitrebuit să conducă la niște pereţi interiori cusuprafeţele lucioase, fără acele defecte careînţepau baloanele de cauciuc cu care veneau încontact. Prin urmare, am întocmit un raport încare am concluzionat că problema nu era unade cercetat pentru a i se găsi soluţia, ci pur șisimplu, una de seriozitate la locul de muncă.Așadar, aveam încă o confirmare a principiuluipur românesc: „Merge și așa!”.

Apoi, domnul Fota mi-a spus că ar vrea săasimileze în producţie niște garnituri din cauci-uc poliuretanic (PUR), pentru a fi montate peinstalaţii hidraulice care funcţionau în mediitropicale, sau dimpotrivă – arctice, întrucâtaveau coeficienţi de dilatare, respectiv – con-tracţie mici și nu-și modificau rezistenţa la ru-pere și duritatea decât în foarte mică măsură caurmare a variaţiilor de temperatură sau a tem-peraturilor extreme.

Primul pas în abordarea acestei teme a fost,desigur, să studiez chestiunea acestui tip de

polimer, despre care știam doar că rezultă prinreacţia de policondensare dintre un izocianat șiun poliol, eu fiind familiarizat cu polimerizareaclorurii de vinil în suspensie. Mai știam că existădoar două tipuri de izocianaţi – metilen-di-izocianat (MDI) și toluilen-di-izocianat, ambele– extrem de toxice. Noi n-am fost în stare săproducem niciodată acești izocianaţi, darCombinatul Chimic Borsody, din Ungaria vecinăîi producea cu mult înainte de 1989 și îi producecu mare succes și astăzi, acest combinat fiind,după câte știu, încă al statului ungar și nu priva-tizat!

Apoi am aflat de la domnul Fota că domnuldr. ing. Petru Filip, șeful halei de microproducţiedin cadrul Facultăţii de Chimie și InginerieChimică din Iași, folosea o tehnologie de ob-ţinere a unui astfel de elastomer, provenită, așacum aveam să aflu mult mai târziu, de laInstitutul de Chimie Macromoleculară „PetruPoni” din Iași. Pe domnul Filip îl cunoșteamfoarte bine, deoarece anterior fusese ani bunișef de secţie la una dintre electrolizeleCombinatului Chimic Râmnicu Vâlcea, iar soţiadumnealui îmi fusese colegă de serviciu laCentrul de Cercetări Râmnicu Vâlcea, ambiiniște oameni de bun simţ și competenţi profe-sional.

Tehnologia aplicată de domnul Filip în halade microproducţie a facultăţii, pentru sintezaPUR, era însă destul de rudimentară și, caurmare, destul de riscantă pentru sănătate, dincauza toxicităţii izocianatului. În fine, am iniţiatcu domnia sa o colaborare care viza în primulrând perfecţionarea tehnologiei de obţinere. I-am dus ulterior și câteva matriţe în care, cutehnologia aceea rudimentară am obţinutdiverse tipuri de garnituri, pe care le-am testatcu rezultate promiţătoare la IEH RâmnicuVâlcea. Numai că, prin martie 1990, niște bem-beluici de muncitori au venit la mine și mi-aucerut să semnez o petiţie de demitere a domnu-lui Octavian Fota din funcţia de director al IEH.Firește, i-am trimis la plimbare, beștelindu-icorespunzător, auzi nerușinare la ei, să mă ridiceu împotriva omului care m-a primit cu braţeledeschise și s-a purtat cu mine mai mult decâtomenește, având în vedere că, practic, îi fus-esem băgat pe gât de domnul Dimitriu, secre-tarul cu probleme economice al judeţului!?

Cât am fost la IEH, prin 1990, am aflat că oparte dintre angajaţii Centrului de Cercetări,umblă cu „jalba-n proţap” ca să-l dea jos pedomnul Ștefan Curcăneanu, din funcţia dedirector. Atunci, le-am adresat o scrisoare des-chisă, în care, după ce relevam meritele direc-torului, îi beștelaem apoi copios. Urmarea?Domnul Curcăneanu a rămas în funcţia dedirector.

Cum spuneam, schimbarea regimului –bucuria nebunilor, căci, spre marele meuregret, domnul Fota a fost nevoit să plece, cumsă le placă lor omul care-i strunise la treabă, alt-fel cum ar fi ajuns IEH o unitate de elită aeconomiei socialiste? De altfel, fenomenuldemiterii unor șefi sau directori capabili dintoate domeniile de activitate, de la cele eco-nomice și până la cele culturale, a devenit rapidunul generalizat pe tot cuprinsul ţărișoarei,acuzaţia care li se aducea acestora fiind aceeacă fuseseră comuniști; în realitate, lichelelor șisecăturilor, apărute ca ciupercile după ploaie,nu le convenea conducerea acestora tocmaifiindcă, profesioniști fiind, ei știuseră să-i punăla treabă, deoarece românașul nostru numaiașa știe el să muncească, împins de la spate. Înrest… ceac-pac, chiul mult, treabă puţină, șiaceea făcută de mântuială, ce mai – aflatul în

treabă devenise metodă de lucru la cei maimulţi dintre conaţionali, vorba lui Petre Ţuţea!Nu-i vorbă, aflatul în treabă la români, superfi-cialitatea, lucrul făcut de mântuială erau și maisunt încă boli vechi, alături de multe altele, dinpăcate.

Apoi, legat de aceste proaste obiceiuri alenoastre, noi, românii, mai avem un alt prostobicei, iar acesta constă în faptul că, laînceputul oricărei lucrări noi și de orecareanvergură, suntem nemaipomenit de entuzi-aști, o începem în mod hei-rupist, purcedemîndată cu capul înainte la realizarea ei, dar n-oducem niciodată la bun sfârșit, căci ne piererepede entuziasmul iniţial și cădem într-o căl-duţă plictiseală, care ne face să ne afăm doar întreabă. Aici se potrivește o butadă creată defostul meu șef, din perioada 1977-1982, dom-nul dr. ing. Peter Glück, cel care spunea că „sareca un armăsar și cade ca o balegă”, referindu-sela un iniţiator rapid de polimerizare a clorurii devinil în suspensie, este vorba despre di-2-etil-hexil-peroxi-dicarbonat (DEHPC), care, laînceput, imprimă polimerizării o viteză foartemare, dar care ulterior scade dramatic, fiindcăiniţiatorul se epuizează rapid.

Alte mari defecte ale românilor sunt hoţia,lenea și trădarea. Despre hoţie n-are rost să maidiscut, o vedem și, mai ales, o simţim zilnic.Totuși, legat de hoţie și lene, vă voi spune că,de-a lungul carierei mele profesionale, am avutde-a face cu mulţi angajaţi care veneau turbaţila serviciu a doua zi dacă în ziua precedentă nufăcuseră ei un mic ciubuc, trăseseră mâţa decoadă mai puţin decât alţi colegi de-ai lor și/saunu furaseră nimic de la locul de muncă.

Pentru trădare, vă dau doar un citat care osintetizează perfect: „Trădarea face parte dinconstituţia fizică a poporului român! Toţi mariiconducători ai românilor au pierit prin tră-dare!”. Știţi cine este autorul acestui citat?Corneliu Vadim Tudor, pe care nu l-am suportatniciodată, dar, recunosc – aici a avut mare drep-tate! Gândiţi-vă numai la soţii Ceaușescu (nu căar fi fost ei mari, ori că-mi plăcea regimul insti-tuit de ei), care au fost omorâţi chiar în ziua deCrăciun, după un proces înscenat, mai marepăcatul și, tare mă tem că (și) din această cauzăam ajuns în halul în care am ajuns. Dar să revinla… chestiune.

În locul domnului Fota, mulţimea neroadă l-a instalat în funcţia de director al IEH pe unulȘurlin, niciodată nu i-am putut reţine și prenu-mele, un individ palavragiu, exemplificarea per-fectă a zicalei românești „s-a suit scroafa-ncopac!”. Euforia înaltei funcţii în care se trezise,urcat fiind de o mulţime imbecilă, l-a ţinut pemocofan câteva zile la rând; între altele ne totspunea, nemaiîncăpându-și în piele că, în celmai scurt timp, el ne va da salariile în… dolari!

Apropo de majorităţile tembele, carehotărăsc ele ce și cum, habar n-aveam atunci căacest fenomen urma să capete proporţiinaţionale, așa încât astăzi avem primari foștipușcăriași, parlamentari pușcăriabili, miniștrianchetaţi penal și unii dintre ei chiar proști„bâtă”. Legat de incultura crasă a unora, carecică ne conduc, întrebaţi pe câţi mai mulţi din-tre conaţionali, ce este greșit în formularea:„Îmi cer scuze anticipat pentru greșelile pe carele-am făcut!”, și vă asigur că veţi avea mari sur-prize!; precizare: aceste scuze au fost prezen-tate de către ditamai ministrul educaţieinaţionale!!! Ei, și tocmai cei cu surpriza, suntaceia care merg la vot și trimit în parlament totfelul de hoţi patentaţi, în cvasimajoriate – niștelichele și secături, căci oamenilor „serioși”,competenţi profesional (despre caracter, estede discutat) li s-a făcut lehamite de politică șipoliticieni și preferă să nu se mai deranjeze amerge la vot, întocmai ca ciobanul mioritic, celcare ca un dobitoc își acceptă soarta și începedoar a se văcări.

Marian PĂTRAŞCU

ÎNTÂMPLĂRI POSTREVOLUȚIONARE: APUCĂTURI VECHI LA VREMURI NOI (II)

(va continua)

octombrie 2017CULTURAvâlceană8

Fundaţia VAIDEENII a organizat Duminică,15 oct. 2017, „Ceremonialul de comemo-

rare a eroilor din comuna Vaideeni, judeţulVâlcea, făuritori prin jertfă şi biruinţă aRomâniei întregite, ţel împlinit prinrăzboiul de Întrgire a Neamului (1916-1919)”. Înainte de a ajunge la Vaideeniam poposit în satul Pietrarii de Sus,unde Asociaţia Eroilor „Regina Maria”,Filiala Vâlcea, preşedinte EugenPetrescu, l-a îndemnul şi bunăvoinţapreşedintelui acestei organizaţii dincomuna Pietrari, col. Giurcă Gheorghe,92 de ani, prin părintele paroh ViorelDiaconu a organizat o slujbă depomenire la Biserica Sfinţii Voievozi, şiuna la Troiţa fam. Giurcă şi Crucea-Piatră de hotar (Pietrari-Bărbăteşti), sec. XVIII...

„Eroii nu se plâng, eroii se slăvesc” a fostdeviza sub care principalul animator al demer-sului Fundaţiei Vaideeni, prof. Cătălin Sîiulescu-directorul Palatului Copiilor din Râmnicu Vâlceaşi-a etalonat manifestarea de la Vaideeni co-borând această ingenioasă sintagmă chiar de pemonumentul închinat eroilor căzuţi în PrimulRăzboi Mondial!... pe care Regalitatea din 1925îl numea în brevetele ei de acordare a medali-ilor...„Marele război pentru civilizaţie 1916-1921”!

În această duminică, pe strada care urcă pelângă monument, la umbra acestuia şi-a salcieicare-i completează personalitatea, a avut loc oslujbă de pomenire pe care au condus-o preoţiiparohi Emilian Balotă şi Aron Lăzăroiu împreunăcu reprezentanţii Arhiepiscopiei conduşi dedirectorul seminarului părintele profesor ŞtefanZară, consilier cultural la Arhiepisco-pie; s-audepus coroane de flori de către PrimăriaVaideeni, Cultul Eroilor, Direcţia de Cultură şi

Patri-moniu Vâlcea...La oarele 13 aînceput Parada Militară, onor mili-tar dat de Asociaţia TradiţiaMilitară şi Asociaţia DeutscheFreikorp. Cuvântul de deschidere:

primar Achim Daniel Băluţă, apoi autorităţijude-ţene, printre fruntaşi, noi, observându-i peFlo-rian Marin-prefectul judeţului şi pe LazărComănescu, fost ministru de externe al Româ-niei. Desigur am observat foarte multe per-soane de rang politic sau cultural cărora nu lemai dăm numele dar îi felicităm că au dat cursinvitaţiei Fundaţiei VAIDEENII!

Comunicările au fost strânse şi CătălinSîiulescu a promis că ele vor face obiectul unuivolum închinat acestui eveniment. Totuşi, câte-va mai importante, în rezumat, au fost prezen-tate de autoruii lor: Florin Epure-„JudeţulVâlcea la începutul sec. XX”; LăcrămioaraSîiulescu şi Ioana Stănuşescu-„Vâlcenii laînceputul secolului XX”; Cătălin Sîiulescu-„Cuvinte despre eroii şi biruitorii din Vaideeni”;Ion Filipciuc-„Maiorul Anton Ionescul, intareatrupelor române în Bucovina, miercuri, 6noiembrie 1918” (Ne-am bucurat să-lcunoaştem pe dl Filipciuc despre a cărui carte

apărută în 2016 am scris în Cultura vâlceană şidin care am cam constatat că armata austroungară cu soldaţi din Banat ne-a făcut unirea cuBucovina-acum aflăm că Anton Ionescu, dinVaideeni, a intrat în Suceava în 1918, şi totatunci un căpitan din Reşiţa ocupa CîmpulungMoldovenesc... admirabil scriitor!); Dana EmiliaBurticioaia-„Monumentul Eroilor din Vaideeni,loc al memoriei”; Ivan Jinaru-„Aspecte ineditedin viaţa eroilor vaideeni”.

Mai spunea dl Sîiulescu, printre altele, căacest monument este cel mai frumos dinRomânia! Desigur este un monument tipic pen-tru acţiunea declanşată în 1925 de ReginaMaria ca în toate satele şi comunele, oraşele,care au dat armatei române oameni care aumurit la datorie să se construiască asemenealucrări... Monumentele figurative, în generalconstruite la sate, au fost turnate în teracotăvopsită (tehnologie practicată în Egiptul antic şiChina antică...şi majoritatea au socluri din pia-tră). Dacă în 1925 ar fi fost valabilă Legea mo-numentului de for public dată în 2006 acestemonumente nu ar fi existat, căci, atunci nuexista Uniune a Artiştilor Plastici şi nu s-ar figăsit artişti care să îndeplinească condiţiile dinLege... O lege năroadă, spunem noi, aceastălege a monumentului de for public, care eliminăconcurenţa şi instaurează monopolul UniuniiArtiştilor Plastici-o lege neconstituţională carenu a existat şi nu există nici unde! Atunci ocomisie locală formată ad hoc din reprezen-tanţii puterii, bisericii, şcolii, ministerului deresort (Ministerul de Război-cazul nostru) apro-ba monumentul organizând concursul şi premi-ind primele trei lucrări. Acum monumentelesunt aprobate doar la Bucureşti de o comisienaţională formată din chiar executanţii!...Uniunea Artiştilor Plastici şi Uniunea Arhi-

tecţilor. Spre ruşinea momentului actual dincomisie mai fac parte şi critici de artă (iată lupulpus paznic la oi) „nepătaţi moral”!!! Acestemonumente, construite din ordinul RegineiMaria, pe care mulţi din noua generaţie-postdecembristă-le consideră chiciuri sau monu-mente construite din apă şi nisip, nu suntcuprinse în legea patrimoniului, artiştii, ne-făcând parte din Uniunea Artiştilor Plastici înfi-inţată în....1949 odată cu Miliţia şi Securitateastatului....

A urmat mai apoi un spectacol comemora-tiv oferit de elevii Şcolii Gimnaziale „LucaSolomon” din Vaideeni, grupul folcloric „GlasulMunţilor” din Vaideeni instruiţi de CosminBădiţă, dar şi spectacolul care a însoţit tot tim-pul masnifestarea oferit de Fanfara „GabrielChaborschi” a Palatului Copiilor din RâmnicuVâlcea condusă de excepţionalul profesorConstantin Andrei, care an de an urcă treptelesuccesului cu micuţii lui artişti ai instrumentelorde suflat. Neapărat trebuie să-l vedem peAndrei Constantin şi Fanfara copiilor pe scenacu trei rânduri de balcoane a Palatului fostuluiInstitut de Medicină din Cernăuţi! Auzim bine,dragilor Iurie Levcic şi Cătălin Sîiulescu! Finalulspectacolului de la Vaideeni, duminică 15 oct.2017 a aparţinut celor două asociaţii (de volun-tari din România şi Germania) care au dat uninedit recital, prezentându-şi armele şi uni-formele de epocă, dar şi un excelent exerciţiude luptă militar din Primul Război Mondial...

Apoi dragă domnule primar Achim DanielBă-luţă aşa manifestări cum au fost acesteadouă, luna trecută cu animalele-„Crucea oaia şiAlbina”, şi acum cu monumentul Vaideeniuluisă mai tot faceţi!...

Simion PETRE

Vaideeni, octombrie 2017

EROII NU SE PLÂNG, EROII SE SLĂVESC

Aşezată la răscruce de vânturi, România afost, din vremi trecute, ţinta unor per-

petue pofte teritoriale străine. Vecinii din jur îirâvneau nu numai plaiurile cu iarba crudă şidulce, ci şi bogăţiile ascunse în măruntaielepământului. Ca să-şi menţină zestrea stăpânită dela străbunii străbunilor, oamenii acestormeleaguri au făcut corp comun pe întinsul ţării,împotrivindu-se cu dârzenie intenţiilor nesăbuiteale hrăpăreţilor. De aceea când patria era înprimejdie, pe culmile dealurilor apropiate seaprindeau la vedere focuri în vâlvătaie, iar buci-umele de la stâne sunau alarma în munţi.Oamenii din cuibarele satelor îşi părăseau atuncicasa şi avutul şi luându-şi numai ghioaga şitoporul, mergeau să taie trufia invadatorilor.Vitejia plăieşilor noştri a trecut nu numai în croni-ci naţionale, ci şi în cele de dincolo de hotar.

După ele, partea de ţară care a înfruntat celemai multe vijelii străine a fost Bucovina. Strajă denădejde la marginea fruntariilor, ea a stăvilit furiapuhoaielor duşmane cu jertfa celor mai destoiniciplăieşi pe care i-a crescut. Faptul s-a întâmplat nuo dată, pentru că atât polonii, ungurii, cât şi ruşiiau avut ocârmuitori cu tendinţe expansioniste. Peaceştia nu-i interesau nevoile poporului propriu,starea lui mizeră în care abia îşi trăgea sufletul,dajdiile ce i se cereau continuu, ci numai satis-facţia îngâmfării personale. Deşi românii le-aupotolit nu o dată avântul de-a ajunge la Ţarigrad,ei n-au înţeles învăţăturile istoriei, ci au continuatsă bată la porţile ţării în speranţa că vor găsimomentul potrivit ca să poată intra biruitori. Dincauza aceasta unii dintre cârmuitorii neamuluinostru au luat toate măsurile de precauţie, încât,la primul semnal de alarmă, ţara să fie sub steag.În scopul dat, în timpurile moderne, fiecarecetăţean a primit câte o mică foaie albastră pe

care erau trecute numele, prenumele şi unitateamilitară căreia îi aparţinea. Foile erau marcate cudiverse însemne. Ale mele erau: M.Z.L. Dimi-neaţa, la ora 7, la radio se anunţau buletinelecelor care trebuiau să plece la regiment.

Concentrările erau lungi şi multe. Când, într-odimineaţă, am auzit la radio însemnele militarede pe foaia mea albastră, mi-am luat lădiţa meade campanie, rămasă de la tata din Primul RăzboiMondial, şi-am plecat la Regimentul 4 Vânători–Lipcani. Acolo era freamăt mare ca la bâlci. Ceiveniţi, în urma apelului radio difuzat, nu ştiau cuisă se prezinte ca să-şi facă datoria. Cei repartizaţierau în derută, pentru că nu toate indicaţiile datede nişte căprari infatuaţi erau corecte şi lămuri-toare.

Când mi-a venit şi mie rândul să întind foaiaalbastră de concentrare, plutonierul-major de lamasa de lucru s-a zborşit la mine, de credeam cămă înghite cu tot cu lada de campanie.

– Acum îmi vii, soldat t.r.?T.R. însemna soldat cu termenul militar redus

la un singur an. Ca semn distinctiv, avea pe umăro cordeluţă, bandă galbenă, îngustă, zigzagată cufir roşu. Aceasta însemna că tânărul avea celpuţin bacalaureatul.

Pentru că n-am răspuns fulger la întrebare,domnul plutonier Furdui găsi de cuviinţă să o mairepete o dată:

– Acum îmi vii, soldat t.r.?– Acum, domnule plutonier.– Unde ai fost până acum? – În curtea cazărmii! Unde să fiu? i-am spus

apăsat.Supărat foc pe mine pentru necuviinţa faţă de

superior, încerca să-mi găsească nod în papură.Şi zici c-ai fost în curtea cazărmii? – În curtea cazărmii, domnule plutonier ma-

jor !– Sigur?– Sigur! Absolut sigur!– Şi de ce n-ai venit la mine?– Pentru că nu ştiam că aveţi nevoie de sub-

semnatul!

Traian CANTEMIR (1907-1998)

ÎNTOARCERI ÎN TIMP(Refugiul din Basarabia şi Bucovina, 1940)

110 ANI DE LA NAŞTEREA LUI TRAIAN CANTEMIR


– Cum nu ştiai când ai căpătat ordin dechemare?

– Da, e adevărat, am primit ordin de chemare,dar pe el nu spunea să mă prezint la dumneavoas-tră, ci la regiment.

– Mă, nu-l face pe nebunul, căci cu mine n-osa-ţi meargă! Ai auzit?

– Am auzit, domnule plutonier-major, dar n-am priceput.

Cei din jur au început să râdă. Şi căpitanul adat să facă la fel când şi-a dat seama că plu-tonierul Furdui îi zice înainte pe glasul său şi că egata să-şi iasă din pepeni, căpitanul i-a ordonat sămă încadreze rapid ca să scape de mine.

– N-am cum să-l încadrez, i-a raportat el cucălcâiele lipite regulamentar, pentru că regimen-tul lui iese chiar acum pe poarta cazărmii.

– Dacă n-ai cum, fă-i o foaie de întoarcereacasă, să se ducă învârtindu-se ca ciocârlia.

Mie atât mi-a trebuit! Asta am vrut: să mă ducacasă. Dar nu cum mi-a dorit domnul căpitan şidomnul plutonier Furdui, învârtindu-mă ca ciocâr-lia, ci în pas de vânător de munte, ca să ajung câtmai repede şi să-i văd pe ai mei. Era 27 iunie1940.

Acasă, la părinţii Tatianei, unde o lăsasem cucopilul, era linişte şi pace. Mama-soacră roboteaîn bucătărie pe lângă nişte oale de tuci să-i iasăciorba bună. Tata-socru întinsese în mijlocul curţiicâteva prelate verzui şi acum scutura pe ele, aju-tat de doi vecini, o piramidă de măciulii de mac,să-l lase să se usuce la soare. Era frumos şi curat,scânteind în razele toride ale amiezii gri-albastru.Se cerea la export. Aveau nevoie de el nemţii pen-tru utilizări farmaceutice.

Seara, ca de obicei, am ascultat radioul.Aveam unul la baterii, căci în comuna în care tatălTatianei era preot-paroh nu exista reţea electrică.Ştirile pe care le transmitea aparatul atunci erauneimportante, fade. Se vorbea despre recoltareagrâului şi despre ,,strălucitele răspunsuri” pe carele-a dat la examenul de bacalaureat principeleMihai, ajuns mai târziu rege al României.

Schimbând postul nostru de emisie cu unelestrăine, am rămas înmărmurit ce comunicau aces-tea. Nu-mi venea să cred urechilor că MajestateaSa, regele românilor, a cedat ruşilor Bucovina deNord şi Basarabia, fără să spună un cuvântnimănui. Cum zona în care locuiau părinţiiTatianei aparţinea Basarabiei însemna că pestenoi se va revărsa curând puhoiul rusesc.Comunicatul dat cerea ca lumea să nu se impa-cienteze şi să-şi vadă liniştită de treburi ca înainte.Nu ştiu cum au avut neobrăzarea cei ce l-au for-mulat să mai adauge asemenea inepţie. Fiecareîşi putea da seama că ne aşteaptă urgia şi prăpă-dul.

După ce am stins aparatul de radio, nuputeam crede că Majestatea Sa regele a avutbunătatea să ne vândă ca pe nişte animale de jugde care nu mai avea nevoie. Ce facem acum?Unde ne ducem? Acasă, în Basarabia, la părinţiiTatianei, nu puteam rămâne în ruptul capului.Ruşii ne-ar fi prins ca într-un cuibar de pitulici petoţi odată. La Cernăuţi iar nu aveam ce căuta,pentru că nici acolo nu e sigur că vom scăpa de,,prietenii ruşi”.

Singura soluţie era să plecăm unde vom vedeacu ochii, numai să fie în România, la noi în ţară, sănu ne pierdem printre străini. Cum plecarea noas-tră era legată de actele personale pe care leaveam acasă, la Cernăuţi, trebuia să trecem întâiprin oraşul de pe Prut cu aspect occidental şi să leluăm de acolo din sertarul biroului meu. Pentruaceasta însă era necesar să-i convingem pepărinţii Tatianei să plece şi ei. Părinţii n-au vrut săaudă de asemenea plecare pentru nimic în lume.

– Unde să ne ducem? Cine ne primeşte? Dince vom trăi? se văitau ei printre lacrimi.

– Nu plângeţi, căci nu e cazul. Mai bine săchibzuim cum trebuie să procedăm ca să ieşim cubine.

– După părerea mea, mi-am expus eu planul,după ce luăm actele şi obiectele de preţ din casăplănuiam să plecăm la sora şi părinţii mei, laSuceava, aflată în afara zonei de ocupaţie ruse-ască. Părinţii Tatianei urmau să înhame imediat

caii şi să treacă Prutul la Rădăuţi, prima localitatedin Moldova rămasă în afara ameninţărilor. Nuera vorba de Rădăuţiul Bucovinei, ci de celMoldovenesc, uitat pe harta ţării. De acasă, dincomuna Zelena, şi până la Lipcani, unde se treceaPrutul, spre Rădăuţi, cu caii noştri făceam o oră şijumătate. Deci părinţii Tatianei dacă plecau ime-diat, puteau uşor fi puşi la adăpost. În consecinţăam înhămat la repezeală bidiviii, am pus în căruţăcâteva boarfe şi orz pentru cai şi l-am rugat pe unvecin să ne ducă la Medveja la gară, la cca 4 km,ca de acolo părinţii să plece la Rădăuţi, cum amconvenit, iar noi să ne continuăm drumul spreCernăuţi, acasă.

Ajungând la gara Medveja, nu mică ne-a fostsurpriza să-l întâlnim pe învăţătorul Ion Pârlea cuun grup de şcolari cu steaguri şi steguleţe roşii. M-a copleşit atunci o cumplită revoltă la adresaacestui trădător de ţară şi împotriva tuturoracelora care făceau parte din tagma lui. Uite, mi-am zis în mine, cui am încredinţat noi educaţiapatriotică! Pe cine am lăsat să vorbească tinerelorgeneraţii despre Ştefan-Vodă şi Mihai Viteazul!Dacă eram mai forte, i-aş fi dat un brânci de să nuse scoale de jos trei zile în şir. A trebuit însă săstau molcom, la locul meu, şi să asist la derulareaevenimentelor.

Când ne-a văzut în gară, cu bagajele de drum,Ion Pârlea nu s-a putut reţine să nu ne atingă cusfichiul vorbei.

– Plecaţi acasă la Cernăuţi sau vă continuaţidrumul?

– Ba ni-l continuăm.– Şi unde vă duceţi?– Unde vom vedea cu ochii.– Cu ochii nu prea aveţi unde să vă uitaţi, căci

România a devenit mică. De mărimea unui cuibarde găină.

– Nouă atât ne ajunge! am zis gata să-l binecu-vântez cu vorbe urâte.

N-am putut însă să-l feştelesc cum se cuvine,căci în gară şi-a făcut intrarea, grăbit, trenul, ple-cat de cu noapte din Chişinău.

Instalat pe bancheta din apropierea geamului,mă uitam, ca de obicei, cum trec prin faţa noastrăcantoane de cale ferată, bariere vopsite alb-negru, şi armăturile de fier ale podurilor. De astădată şoselele ce veneau spre tren nu mai erauadormite în soare, ci forfoteau de lume multăcare se retrăgea dinspre Nistru cu grănicerii de lapichetele de pază de pe frontieră. Aceştia erauînsoţiţi de câte un pâlc de civili care-şi duceau peumeri resturile unor gospodării lăsate întâm-plărilor şi paraginii, rău abătuţi, gata de lacrimi.

La Cernăuţi, ne-am grăbit să ajungem pe stra-da Gheorghe Lazăr, unde ne aveam

apartamentul, nu departe de uzina electricăaflată în coasta Grădinii Publice. În consecinţă,ne-am îndreptat spre staţia de tramvai din faţagării, tramvaiul ne-ar fi dus foarte aproape decasă, dar n-a fost să fie, pentru că, venind depeste Prut şi, îndreptându-se spre centrul oraşu-lui, treceau escadroane de cazaci călări, echipaţişi având lănci lungi în vârful cărora fluturausteguleţe roşii.

Apoi mai târziu s-a auzit un zgomot puternicde motoare combinat cu scrâşnetul şenilelor detanc pe pavajul de piatră cubică.

Desigur, această demonstraţie de forţă ne-apus pe gânduri, comparând-o cu dotarea armateiromâne cu căruţe ca şi în 1877 şi cu eşeculînzestrării armatei române cu echipament mo-dern datorat camarilei regale îmbogăţite prinfaimoasa ,,Afacere Skoda”.

Desigur, comparaţia este prea simplistă. Maitârziu, în linişte s-au mai adăugat şi alte exempledin istorie, care spuneau altceva. Astfel bătălia dela Mărăşeşti a fost câştigată de armata românămai prost dotată, dar foarte motivată, poporulfinlandez numai de cca 5 milioane a ţinut piept cubărbăţie aceleiaşi armate sovietice. Mai mult,cam peste un an, aceeaşi armată română a elibe-rat Basarabia de sub ruşi, prin forţa armelor şi cuun sprijin redus al armatei germane. În fine,Chişinăul a fost eliberat de divizia de blindate aarmatei române. Este de crezut că laşitatea sautrădarea a provenit de la cele mai înalte nivele de

conducere ale României.În lipsa tramvaielor, îngrijoraţi şi grăbiţi, am

luat o birjă din cele care staţionau în faţa gării.Mergând acasă după acte, ne întrebam, dacă

nu cumva găsim apartamentul ocupat şi casarăvăşită. Ce ne facem atunci? Unde ne aciuămpână luăm o hotărâre judicioasă? Întâmplarea avrut însă ca acasă totul să fie în ordine.

După ce-am dormit, în noaptea aceea, înpaturile noastre, ne-am sculat dimineaţa sămergem la gară şi să urcăm în primul tren care săne ducă în România. Gara era pustie. O singurăgarnitură se vedea staţionând undeva pe lamacazuri. Am urcat fericiţi că am găsit trei locurilibere şi ne-am aşezat pe ele. Nu peste mult,trenul s-a pus în mişcare. A trecut prin faţa gării înplină viteză. Credeam c-am scăpat de raiul bolşe-vic. După câteva sute de metri însă garnitura şi-aîncetinit viteza, apoi s-a oprit.

– De ce stă trenul? au întrebat câteva capetecurioase.

– Face manevră! a spus un ceferist.– Nu pleacă nicăieri?– Nu, domnule! Nu pleacă nicăieri!N-am crezut. Probabil că minţea. În eventua-

litatea aceasta am stat locului să vedem dacă într-adevăr nu pleacă. Şi n-a plecat.

Câteva ore mai târziu au urcat în tren câţivacazaci cu armele pe umăr şi ne-au cerut săcoborâm. Când ne-am dat jos, pe peron ne-amîntâlnit cu o verişoară de a Tatianei. Ducea demană un băieţel de vreo cinci ani. Era urmată deun tânăr cu bagaje, care era vărul Boris Ostap.

– Unde te duci, Vivi? a întrebat-o Tatiana.La Bacău, la Vasile. E concentrat acolo. Apoi

după o mică pauză a continuat.– Acum eu ce mă fac? Dacă ne-au dat jos din

tren în fapt de seară, unde îmi petrec noaptea?Nu mi-i de mine, dar unde-l culc pe Mircea?

Tatiana s-a uitat cu milă la grupul celor treirude şi apoi i-a spus verişoarei:

– Dacă nu aveţi unde sta noaptea aceasta,poftiţi la mine.

Boris s-a dus a doua zi dimineaţa la gară săvadă ce trenuri sunt pentru Suceava–

Bucureşti. N-a găsit niciunul. Toate erau sus-pendate. Şi aşa a rămas.

În situaţia aceasta, Tatiana le-a prelungit şe-derea celor trei musafiri la noi până când lucrurilese vor normaliza. Minunea aceasta însă nu s-aîntâmplat, încât a trebuit să pătimim multe şimărunte în continuare.

Musafirii au intrat în subzistenţa noastă cu totce mai aveam atunci în cămară. Lucrul n-a fostuşor, pentru că vedeam cum se topesc rezerveleşi altele nu mai puteam pune în cămară. Rămasfără salariu şi alte venituri adiacente, eram ca ofrunză în voia vântului. Ca să ne putem întreţinede azi pe mâine am început să vindem din casăobiectele mai puţin necesare. Primul lucru a fostsă ne dispersăm de dublura lenjeriei de pat,cumpărată nu demult, apoi au urmat rochiileTatianei şi la urmă un costum de al meu, la careţineam mult. Obiectele de îmbrăcăminte femi-nine s-au vândut cât ai clipi din ochi, cumpăratede rusoaicele care doreau să se civilizeze cât mairepede şi să intre în rând cu lumea. Până atuncipurtaseră rubăşti şi cizme cu urechea scoasă dintureatcă. Aşa se prezentau invadatorii ruşi, carese autointitulau, probabil bine îndoctrinaţi, ELI-BERATORII ROMÂNIEI DE SUB DICTATURAREGALĂ ŞI ASUPRITORII ŞI EXPLOATATORIIBURGHEZO-MOŞIERESTI.

Unii dintre ,,eliberatorii ruşi” veniseră cu soţi-ile. Le cunoşteam că sunt de dincolo după costu-maţia nenorocită pe care o purtau. Trezindu-se înaltă lume, căutau să se adapteze cât mai repedenoilor condiţii. Frumosul şi calitatea atrag întot-deauna. Nici ele n-au putut să li se sustragă. Înconsecinţă, au încercat să se îmbrace după modatimpului pe care au găsit-o la noi. Cum pe atunciîncă nu puteau distinge o cămaşă de noapte de orochie, apăreau pe stradă de parcă atunci s-ar fisculat de sub plapumă. Nu ştiau, se vede cănoaptea se doarme în îmbrăcări specifice, alteledecât cele de zi. Poate chiar sărăcia raiului comu-nist i-a obligat la alte obişnuinţe.

Sub dominaţia sovieticilor am dus-o cât sepoate de prost. Întâi pentru că nu puteam supor-ta asuprirea străină ca o realitate care ne ştirbeademnitatea naţională. Al doilea, pentru faptul căruşii, aceste păsări de pradă îmbrăcate în rubăştikaki şi pantaloni bufanţi, ne confiscau tot avutul,trimiţându-l la flămânzii de dincolo de hotar.Mulţi din ei cunoşteau realitatea şi când vorbeaudespre trenuri, declarau deschis că cele caremergeau spre Rusia se mişcau încet, pentru căerau doldora de bunuri vestimentare şi alimenterechiziţionate (furate), pe câtă vreme cele ce sereîntorceau din pustiurile siberiene alunecauuşor, pentru că nu aduceau decât ,,spiciki şitabak” (chibrituri şi tutun). Despre precaritateacare domnea la sovietici vorbeau nu numaiasemenea termeni economici, ci şi formulări ver-bale versificate, care se refereau fie la lipsa de ali-mente, fie la cea de îmbrăcăminte.

Sloganul care circula atunci în legătură cu dis-pariţia alimentelor, a obiectelor de uz personal şia vestimentaţiei era ,,De la Nistru pân’la Don /Davai ceas, Davai palton”.

Cupletul a fost folosit şi de cunoscutul C.Tănase, marele nostru actor satiric al epociirespective. Cozile noastre de topor l-au pârâtguvernanţilor pentru îndrăzneala de a-şi bate jocde ruşi, încât aceştia i-au închis gura patriotuluide captivantă inspiraţie, de n-a mai scos mai târ-ziu nici o vorbă.

Dominaţia sovieticilor am suportat-o de la Sf.Petru şi Pavel, din vară şi până în iarnă. Am firămas şi mai departe în aceleaşi condiţii de umi-linţă dezonorantă dacă, între timp, nu se ajungeaîntre nemţi şi ruşi la o convenţie în urma căreiacca 94.600 de persoane din Bucovina, nemţi,români ş.a., au putut trece în Germania.Pregătirile lor de plecare ne răscoleau sufletul şine înnegurau speranţele în viitor, căci pentru noinu se întrezărea

nimic bun. Nimic care să ne întreţină moralul.Şi totuşi, acest ,,bun” a venit în sensul că în

vederea plecării în Germania a cetăţenilor nemţis-a constituit o comisie care tria oamenii caredoreau să se ducă în depărtări teutone. Lacomisie se putea prezenta oricine era etnic ger-man. Era formată dintr-un enkavedist rus şi unofiţer german din trupele S.S. La comisia aceastas-a adăugat şi o evreică din Cernăuţi, carecunoştea multă lume din oraş, pentru că deţi-nuse, ani la rând, o prăvălie cu parfumuri. La eavenea spuma oamenilor din cetate. Fiind născutăla Pătrăuţi, aflat în spaţiul Austro–Ungariei, actelede naştere erau în limba germană.

Când mă zbăteam de moarte să mă duc saunu la comisia aceasta, m-am întâlnit întâmplătorcu Erwin Klein, profesor de limba germană la ace-laşi liceu “Aron Pumnul”, unde funcţionam şi eu,şi fost coleg de facultate.

– Ce faci aici? m-a întrebat Erwin Klein.– Aştept deportarea! i-am spus cu gura

amară.Colegul mi-a prins repede vorbele şi m-a între-

bat, uitându-se în jur să nu ne audă cineva ce vor-bim, dacă n-am perspective de evadare.

– Nu am, pentru că ruşii au luat măsuri de pre-cauţie. N-ai citit ce-a făcut profesorul N.Tcaciuc-Albu? A şters-o în partea liberă a ţării şi acolo, laVatra Dornei, a povestit într-un ziar local peripeţi-ile prin care a trecut ca să ajungă în siguranţă.

– Şi tu nu poţi face la fel?, a întrebat ErwinKlein.

Erwin Klein a înţeles hazardul la care neexpunem şi a început a zâmbi.

– Lasă că te scot eu din încurcătură! m-a asi-gurat el. Poimâine prezentaţi-vă, fără copil, lacomisia de repatriere germano-rusă şi cereţi săfiţi şi voi trecuţi pe o listă de plecare.

Nu-mi venea a crede că s-ar putea terminacoşmarul care mă chinuia de luni fără sfârşit. Afost o bucurie nebună pentru mine. M-am potolitînsă repede, pentru că cei ce nu erau admişi decomisie erau aşteptaţi la uşă de santinele ruseşti,să-i ducă în zonele arctice ale Siberiei ca să letreacă febra emancipării naţionaliste.

(continuare numărul viitor)


Iubitorii muntelui şi drumeţiei, din întreagaţară, se vor întâlni din nou, la Voineasa, în

perioada, 3-5 noiembrie, 2017, când se va des-făşura cea de a III-a editie a FESTIVALULUIMUNTELUI – aşa cum a fost el „botezat” în urmăcu doi ani, când vechii membrii ai clubului (dincâţi au mai rămas şi răspuns la apel)-Clubul deTurism Ecologic Montan „LOTRU”-Voineasa, s-au reunit, la reşedinţa de origine şi-au hotărâtsă reia, după o lungă perioadă de timp, organi-zarea concursului de turism sportiv montan,cunoscut de oamenii muntelui sub numelegeneric de „Trofeul Lotru”. După parcurgereaîntregului sezon competiţional şi epuizareatuturor competiţiilor sportive montane, de peîntreg teritoriu montan al „arcului carpatic”, laVoineasa, C.T.E.M „Lotru” închide calendarulcompetiţional cu „Trofeul Lotru”. Toate cele 16ediţii, care avusereră loc până la întrerupereaacestora, în anul 2001, s-au ţinut după data de15 octombrie! De ce? Pentru că, după acea datăgăseam spaţii de cazare, în Staţiunea Voineasa,pentru toţii participanţii la concursul nostru.După o vară competiţională petrecută în corturiera o adevărată desfătare pentru „musafirii”noştri să doarmă în camere de hotel, la preţuriconvenabile. Conducerea Staţiunii ne acorda undiscaunt pentru serviciile prestate, în ce priveacazarea. Cred că, şi acum, dacă Hotelul Lotru armai fi fost deschis, am fi beneficiat de acelaşisprijin. Păcat că „domnii” de la sindicate, sub alcărui patronat se află hotelul, cât şi întreagastaţiune, nu au mişcat nimic în ce priveşte mo-dernizarea acestuia, de-al alinia confortuluisuperior ce se regăseşte în majoritatea pensiu-nilor turistice, ce-l înconjoară, care au apărut„ca ciupercile după ploaie, mai ales după„moartea” staţiunii! Am considerat că nu tre-buie stricată tradiţia, şi reluarea vechii com-petiţii, care ajunsese la cea de a XVII-a ediţie, înurmă cu doi ani, adică în anul 2015, când seaniversau 30 de ani de la infiinţarea Clubului„Lotru”, să se alinieze vechilor obiceiuri. Numaică, în actualele condiţii, găzduirea concurenţilorşi-a celorlalţi participanţi se va face în pensiunituristice, deschise non-stop şi în care, serviciileoferite de administratorii acestora sunt la eleacasă şi cu un grad de confort superior celuioferit de vechea gazdă – Staţiunea Voineasa. Euam comparat-o, pe această fost, Perlă a turis-mului montan vâlcean şi chiar naţional cu ovacă de rasă, bună de muls, care dă lapte multfără a i se lăsa şi viţelelui să sugă; acesta, înfinal, murind de subnutriţie! Toate veniturile

încasate mergeau la Bucureşti fără a se întoarceceva şi pentru modernizare şi implicit pentrumicile salarii ale angajaţilor, care, nici acesteanu se dădeau întregi în ultimii ani până cândaceasta a fost închisă!...

Festivalul-concurs, se va desfăşura aşa cums-a întâmplat şi-n ediţiile trecute, în conformi-tate cu „Programul” şi „Regulamentul” de con-curs, indiferent de condiţiile meteo şi numărulde participanţi, pe care-i aşteptăm în număr câtmai mare. Avem spaţii de cazare suficiente pen-tru toţi cei ce vor răspunde prezent la invitaţianoastră. În ediţia trecută, cea de a XVIII-a, carea avut loc cu o săptămână mai târziu (11-13nov. 2016), proba „regină” a concursului - ceade parcurgerea, cu hartă, unui traseu montanpe care sunt „plantate”, cu semne distincte,posturile de arbitri şi P.F.A-urile (cele fără arbi-tri), nu s-a putut ţine din motive de condiţiimeteo extreme, care ar fi putut pune la greaîncercare concurenţii – ninsoare cu viscol ca înmijlocul iernii. Este bine de ştiut că, acestetrasee, sunt „desenate” pe harta de concurs peteren cât mai accidentat (nu de alpinism) şi, deobicei, în afara marcajelor turistice. În fiecarepost cu arbitru se ţine câte o probă specială,cum ar fi: cunoaşterea geografiei zonei;recunoaşterea florei montane; trecerea printr-ozonă cu pericol de avalanşă; acordarea primuluiajutor în caz de accident; controlul echipamen-tului concurentului ş.a., anunţate de organiza-tor prin programul de concurs. Probele spe-ciale, din lipsă de arbitrii de specialitate, şivreme nefavorabilă, pot fi ţinute înainteaplecării în traseu, la locul de Start, sau, dupăîntoarcerea din teren, la Baza de concurs, undeexistă un spaţiu acoperit şi unde se ţin şi cele-lalte probe speciale practice: expoziţie defotografie, grafică, caricatură etc. ...

Câte ceva, despre fosta Staţiune Voineasa- Staţiunea, în ultimii ani, nu a mai funcţio-

nat decât pe scurta perioadă estivală, cuHotelul Lotru, şi doar pe perioada a două luni, înrestul timpului fiind închis, ca şi celelalte spaţiide cazare, aflate în zona de sus: 14 vile unifami-liare, în stil suedez, şi 5 hoteluri (Brădişor,Voineşiţa, Vidruţa, Lotrişor, Poieniţa), care, lavremea când funcţionau, împreună cu HotelulLotru, totalizau 1800 locuri de cazare, la nivelde confort 2**. La acestea se mai adaugă:restaurantul, cu circuit închis, Brădişor, şi barulcu acelaşi nume, cunoscut de către localnici şi

sub denumirea de „La Neluţu”, în holul mare alhotelului. În incinta acestui fost prim hotel,„botezat”, la începuturi, cu numele de„Minerul” (cel mai frumos din staţiune, ca po-ziţie şi arhitectură de munte) – gândit ca bazăde cazare şi tratament al minerilor, care, la aceavreme, existau în număr foarte mare pe ValeaLotrului – autori ai celor 164 km de tuneluri sub-terane ce astăzi conduc apa pentru alimentareaHidrocentralei Lotru-Ciunget, cea mai mare depe râurile interioare ale României – 510 MW.Acesta este compus din 5 corpuri de clădire,legate între ele cu coridoare largi şi săli de odih-nă, cu Bază de tratament, şi care avea, în com-ponenţa sa, două secţii: hidroterapia, dotată,pe lângă logistica specifică şi cu un bazin-piscinăpentru kineto-terapie, proiectat şi pentru agre-mentarea turiştilor; secţia de fizio-electro-terapie, aflată la parterul primului corp declădire. În acest hotel, mai existau şi altedependinţe precum: sala pentru radiografie, cuaparatura necesară, care nu a funcţionat nicio-dată; o farmacie – singura de pe întreaga Vale aLotrului, exceptând Brezoiul, depozite şi posttrafo. Acesta, numit şi cunoscut sub numele de„Complex Minerul”, avea tot ce-i trebuie pentrufuncţiona de sine stătător. Dacă s-ar fi vrut şi s-ar fi dorit ca acesta să funcţioneze în contin-uare, fiecare corp de clădire putea fi separat, cucentrală termică proprie, devenind autonom.Proiectantul-arhitect-le-a gândit ca fiecarecorp, în parte, să poata caza capacitatea unuiautocar. Nu s-a vrut! Sabotajul a fost pe faţă;întregul Complex Comercial (brandul-emblemastaţiunii, prin arhitectura sa), care avea în com-ponenţă, pe post de „vedetă”, sus, la ultimuletaj, Restaurantul Lotru (250 loc) – cunoscut şisub numele de „La Cartacai” (...după numeleprimului director al staţiunii, Traian Cartacai),cu personal calificat, ce oferea servicii de înaltăţinută profesională, în ce privea prepararea şiservirea mesei, cu formaţie muzicală proprie(pe întreaga sa perioadă de fucţionare), organi-za, an de an, cele mai fastuoase revelioane! Prinţinuta sa şi prin serviciile de înltă calitate,devenise un adversar de temut al unităţilor degen din celelalte staţiuni de munte dinRomânia. Majoritatea firmelor de turism, mai

ales din Bucureşti, făceau rezervări pentruRevelion, cu peste o jumătate de an maiînainte! Li se dădeau doar câteva locuri, pentrua fi „împăcată” toată lumea. Nu a mai rămasnimic din toate acestea! Mafia sindicală şi-aspus cuvântul! Ne-înţelegându-se „pe ciolan”,frumoasa staţiune de munte a fost împărţită înpatru, fiecare dintre aceşti aşa zişii lideri – superde bogaţi, şi-a luat câte-o bucată-halcă-din ea,tocmai pentru a o putea închide! Şi, mai presusdecât toate, această unitate, model de alimen-taţie publică, a fost vandalizată de toatebunurile (obiecte de inventar, mijloace fixe) de„mai marii”, a se înţelege – Hoţii, de la „sindi-cate”!... Au fost încărcate în camioane,noaptea, mai rău ca pe vremea „haiducilor ladrumul mare”, şi duse au fost! Dacă-i întrebi, zicc-au fost „transferate” în alte unităţi, din altestaţiuni „patronate” de cei citaţi mai înainte!Aceeaşi soartă au avut-o şi celelalte unităţi. Înacelaşi complex mai existau: restaurantul, cucircuit închis, Lotrişor (250 loc), de la etajul unu,Braseria (100 loc), care, la vremea de până-n 90,„alimenta” întreaga Vale a Lotrului cu Kent,cafea, băuturi fine şi alte bunătăţi; Cofetăria (30loc); la parter: un magazin alimentar, două decadouri şi suveniruri, plus terase, toate mobi-late... Aferent, Hotelului Lotru, mai există: obibliotecă (100 loc), o discotecă (150 loc), unrestaurant „Voineasa”, amenajat într-una din-tre cele 5 săli ale fostei cantine (800 loc/serie),bucătărie cu săli de tranşare, un mini-bar,depozite alimentare, barul Lotru, zis „ÎnGroapă” (150 loc) centrală termică mare, ate-liere ş.a. Ataşat, de hotel, se mai află o modernăSală de Spectacole (322 loc), dotată cu o marescenă, ce are o deschidere, la rampă, de 18 m,la care se adaugă, camere de odihnă cu grupurisanitare şi cabine pentru actori. Foaierul săliieste unul pe măsură, unde se pot organiza totfelul de expoziţii şi acţiuni colective. Sala maieste dotată cu aparate de proiecţie film şi ecranpanoramic. La vremea intrării acesteia în folo-sinţă era cea mai modernă din întreg judeţulVălcea. În faţa hotelului, mai există o terasă, cuacoperiş mobil, pentru alimentaţie publică,folosită în sistem de berărie. Toate acestea suntînchise, majoritatea, de câţiva ani!!!

FESTIVALUL MUNTELUI, LA VOINEASAGheorghe SPORIŞ

INVENTICA

Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru InginerieElectrica ICPE-CA, in calitate de coordonator, impreuna cu PilotArm si Silver Trading SRL, in calitate de parteneri, au derulatproiectul intitulat “Instalatie pentru reciclarea deseurilor prinimpulsuri electrice de inalta tensiune”. Proiectul a fost finantat incadrul programului PNII si s-a desfasurat in perioada 2014-2017.

Obiectivul general al proiectului l-a reprezentat realizareaunei instalatii, la nivel de model experimental, care se va folosi ingeologie, in prelucrarea zgurei rezultate din arderea deseurilormenajere si in reciclarea deseurilor electrice.

Instalatia poate fi utilizata la separarea selectiva a com-ponentelor din diverse conglomerate prin aplicarea unor impul-suri repetitive de inalta tensiune (200-300 kV), cu un timp decrestere extrem de scurt de circa 300 nanosecunde. Gradul ino-vativ al instalatiei este dat si de faptul ca la nivel mondial o sin-

gura firma produce o instalatie ce utilizeaza o tehnologie simila-ra.

Prin realizarea si utilizarea instalatiei se deschid noi oportuni-tati in domeniul cercetarii geologice si in domeniulprelucrarii/reciclarii deseurilor, cu impact direct asupra protec-tiei mediului. Partenerii consortiului au depus cerere pentruobtinerea brevetului de inventie.

BIROUL DE PRESA ICPE-CA

COMUNICAT DE PRESA25 septembrie 2017

Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru InginerieElectrica ICPE-CA, in parteneriat cu ICMET Craiova si

Institutul de Cercetari pentru Acoperiri Avansate ICAA, a derulatsi finalizat proiectul PNII „Ulei electroizolant prietenos mediului,pentru echipamente electrice”.

Partenerii proiectului au abordat problematica inlocuiriiuleiurilor existente de transformator din echipamentele electrice(sunt produse derivate din titei, foarte greu biodegradabile ceemana poluanti toxici in timpul exploatarii si prezinta risc ridicat

de explozii urmate de incendii devastatoare).Urmare a cercetarilor complexe intreprinse a fost conceput si

realizat un fluid electroizolant absolut prietenos mediului, uşorbiodegradabil in cazul unor deversari accidentale, obtinut dinresurse regenerabile, fara produse secundare nevalorificabilesi/sau deseuri tehnologice.

Din beneficiile uleiului obtinut in cadrul proiectului putemenumera: este un produs prietenos mediului; fata de uleiuriletraditionale prezinta siguranta sporita in exploatare, avand punc-tul de inflamabilitate de doua ori mai ridicat, ceea ce face cariscul exploziilor urmate de incendii devastatoare sa fie substan-tial diminuat; are compatibilitate sporita cu materialele din

transformator – nu corodeaza cuprul si nu degradeaza sistemulde izolatie (formarea de produşi toxici in urma degradarii hartieide izolatie de 10 ori mai mica decat la uleiurile traditionale) –ceea ce face ca siguranta si durata de exploatare a transforma-toarelor sa creasca substantial.

Pentru ca evenimente nedorite ca cele din 22 aprilie 2017 dinBotosani sa devina doar amintiri este necesar ca noul produs safie certificat si introdus in fabricatie curenta si, evident, sa fieintrodus atat in transformatoarele noi cat si in cele in exploatare,eliminandu-se cele aproximativ 200 de tone de uleiuri mineraleimportate, periculoase pentru mediu.

BIROUL DE PRESA ICPE-CA

COMUNICAT DE PRESA10 octombrie 2017


SFÂNTUL CUVIOS PAFNUTIE – PÂRVU MUTU,PRIMUL PICTOR ROMÂN CANONIZAT (III)

Prin pictura sa, Pârvu Mutu a lăsat dovezide o incontestabilă valoare artistică, în

decoraţia picturală a locaşurilor religioase.Dintre toate picturile sale, cele mai ample şibine păstrate sunt la Biserica Sfinţii Trei Ierarhidin Filipeştii de Pădure, impresionând prindesenul remarcabil, coloritul variat şi realismulcompoziţiei. Acest din urmă aspect este accen-tuat mai ales în tablourile votive, dintre care seremarcă cel din pronaosul bisericii, unde suntreprezentaţi nu mai puţin de 55 de membri aifamiliei Cantacuzino. Dar la fel de remarcabilesunt şi picturile de la bisericile din Bordeşti,Măgureni, Lespezi şi Râmnicu Sărat, precum şicele de la Mănăstirea Sinaia.

Se ştie că Pârvu a fost şi un iscusit iconar, dina cărui activitate în acest domeniu au rămascâteva icoane, păstrate în colecţia de artă aMuzeului Mănăstirii Sinaia. Una dintre ele,„Treimea de la Mamvri”, datată în anul 1694,este cea mai frumoasă ca execuţie artistică, dis-tribuţie a personajelor, colorit şi desen. Vizitândmuzeul, marele istoric Nicolae Iorga s-a oprit înfaţa icoanei, apreciind faptul că „un mare pictora lucrat aici”, apoi a adăugat că „...bine repro-dusă, ar trebui să se regăsească în casele noas-tre”.

Pârvu Mutu s-a impus şi ca un strălucitportretist, afirmându-se mai ales în realizareatablourilor votive. Astfel, în tabloul votiv dinbiserica Mănăstirii Aninoasa, care reprezintă peTudoran Vlădescu cu soţia sa înconjuraţi de cei11 copii ai lor. La Filipeştii de Pădure, în interi-orul bisericii, pe partea dreaptă, se află tabloulvotiv care reprezintă 55 de membri ai familieiCantacuzino, printre care se remarcă MateiCantacuzino cu Bălaşa şi fiul lor spătarul Toma.

Zugravul Pârvu Mutu a avut inspiraţia sălase posterităţii şi chipul său reprezentat pepereţii unor monumente. În bisericile pictate deel, s-au păstrat renumite autoportrete. Acestecreaţii ale sale sunt considerate primele dinistoria artei româneşti. Apariţia lor în contextulpicturii murale bisericeşti semnalează o schim-bare de mentalitate semnificativă. Ea are loc înparalel cu dezvoltarea breslelor meşteşugăreştişi cu nuanţarea stratificării sociale în ŢărileRomâne. În bisericile pictate de el, s-au păstratrenumite autoportrete, cum sunt cele de laMănăstirea Mărgineni.

Un autoportret al zugravului Pârvu segăseşte la Filipeştii de Pădure. Amplasat dupăuşa ce ascunde scările spre clopotniţă, s-aînfăţişat pe sine, află portretul unui bărbat tre-cut de 30 de ani, ţinând în mână o icoană cereprezintă pe Maica Domnului, alături de altedouă personaje. Dar vremurile i-au şters chipul,lăsându-ne doar o mare pată albă, îndemnân-du-ne pe noi, nevoitorii acestui secol, să-ibănuim numai chipul de dincolo de lumina ce îlascunde. Hărăzit de cer să fie zugrav al celor desus.

Cel mai reuşit autoportret al lui Pârvu Mutueste cel zugrăvit în biserica mănăstirii dinBordeşti, judeţul Vrancea, în anul 1700.Fragmentul de frescă a fost detaşat din ansam-blul aflat într-o avansată stare de degradare laînceputul anilor 1960 şi aşezat în MuzeulNaţional de Artă din Bucureşti. Potrivit special-iştilor muzeului, autoportretul înfăţişează unbărbat matur, cu o expresie hotărâtă, văzut dintrei sferturi-stânga. Peste veşmintele boiereştide culoare cărămizie, bărbatul poartă unanteriu verzui. Are părul retezat scurt şi dreptdupă moda turcească, o mustaţă arcuită şiprivirea aţintită în sus. Hainele şi dreptul de a

purta mustaţă îi atestă micul rang boierescobţinut ca urmare a succesului de care s-abucurat ca zugrav. În mâna dreaptă, PârvuMutu ţine strâns pensula, iar în stânga o scoicăpentru a amesteca culorile. El se înfăţişeazăprivitorilor şi Divinităţii cu instrumentele speci-fice meseriei. Prin aceasta şi-a câştigatrecunoaşterea socială într-o lume gata sărenunţe măcar parţial la vechea tradiţie ameşterului anonim. Ucenicul lui, Radu, se aflăun pas mai în spate. E mai tânăr, mai scund şiare o tunsoare asemănătoare cu cea a meşteru-lui. Îmbrăcat în straie simple, de culoare gri-albăstrui, ţine în mâna dreaptă o drişcă cu carenetezeşte tencuiala şi pregăteşte peretele pen-tru a fi pictat.

La începutul secolului al XVIII-lea, PârvuMutu devine un renumit creator de şcoală şidascălul unui grup de zugravi. Vasta experienţăcâştigată în peste 20 de ani de muncă i-a permissă înfiinţeze o Şcoală de zugravi, în anul 1701,fiind primul maestru care a întemeiat înBucureşti o asemenea instituţie pentru pictoribisericeşti cu profil naţional. Printre uceniciiadunaţi în jurul său, se numără Radu, Marin,Andrei, Stan, Neagoe şi Nicolae. În zilele luiConstantin Brâncoveanu, şantierele domneştifuncţionau ca adevărate şcoli, iar Pârvu a fostunul dintre cei mai importanţi meşteri care aucontribuit la formarea noilor generaţii dezugravi şi la răspândirea modelelor elaboratepe aceste şantiere. Cu acest genial zugrav, artaromânească medievală a atins cele mai înaltecote artistice, situându-se la nivelul celeieuropene. În primii ani ai secolului al XVIII-lea,Pârvu împodobeşte, împreună cu ucenicul săuRadu, biserica Mănăstirii Bordeşti (Focşani) cu opictură de o rară frumuseţe. Şcoala sa a promo-vat desenul remarcabil, coloritul variat şi realis-mul compoziţiei. Acest din urmă aspect estereliefat mai cu seamă în tablourile votive, dintrecare se remarcă cel din pronaosul bisericii„Sfinţii Trei Ierarhi” din Filipeştii de Pădure,unde înfăţişează nu mai puţin de 55 de membriai familiei Cantacuzino.

Tot ucenici ai marelui maestru Pârvu vorzugravi în 1725–1726 biserica Negustorilor dinBucureşti.

Trăind 18 ani, într-o viaţă creştinească, deun deplin echilibru şi mulţumiri sufleteşti alăturide soţia sa Tudora, Pârvu rămâne văduv.Decesul soţiei sale l-a afectat profund. Pentruconsolare, iniţiază, împreună cu cei doi fii ai săi,Pârvu şi Gheorghe, un pelerinaj la LocurileSfinte de la Ierusalim. Se spune că ar fi ajuns şila Muntele Athos. Apoi, zugravul lasă avereafiului cel mare, iar el, asemenea tatălui său, înaceleaşi împrejurări, şi-a îndreptat paşii spreviaţa monahală, intrând în MănăstireaMărgineni – Prahova, împreună cu fiul săuGheorghe, devenit Gherasim monahul, prindepunerea voturilor monahale. Călugărit, Pârvuprimeşte numele de Pafnutie. Aici, monahulPafnutie, dovedind o vastă cultură şicunoaşterea unor limbi străine, îndeplineşteascultarea de traducător în româneşte a unortexte din vasta bibliotecă a Cantacuzinilor.

După 13 ani de nevoinţă sfântă şi ascultaremonahală, în 1731, cuviosul Pafnutie treceprintr-o nouă încercare sufletească: fiul său,monahul Gherasim, trece la cele veşnice.Dorind un alt loc de alinare a suferinţelor,părăseşte mănăstirea Mărgineni, căutând şimai multă însingurare, necesară pentruîmplinirea rugăciunii cea de taină a inimii.Astfel, luând binecuvântarea stareţului Cosma,s-a îndreptat spre schitul Robaia, amplasat îninima codrilor, departe de lume, din comunaMuşăteşti, judeţul Argeş, fiind vestit prin viaţa

duhovnicească, liniştea şi frumuseţea locurilor.Acolo s-a nevoit încă patru ani în rugăciune,tăcere, răbdare şi smerenie, trecând la Domnulîn anul 1735.

Cuviosul Pafnutie şi-a exprimat dorinţa de afi înmormântat la Robaia, însă, din nefericire,locul mormântului său a rămas necunoscut.

Impresionat de pictura extraordinară şifoarte bine păstrată a lui Pârvu Mutu dinMănăstirea Mamu, Arhiepiscopul Calinic alArgeşului şi Muscelului mărturiseşte că „atuncimi-a venit, ca o lumină, ideea de a propune ca-nonizarea lui Pârvu Mutu, care a pictat atât defrumos. Apoi am făcut propunerea cătrePatriarhie, cu toate argumentele. Este primulpictor canonizat de către Biserica OrtodoxăRomână. Este o canonizare specială, cu atât maimult cu cât se petrece în anul consacrat picto-rilor şi iconarilor români. Se leagă toate perfect.Aşa este când lucrează Dumnezeu”.

Anunţul canonizării Pictorului Pârvu Mutude Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române afost făcut în 22 mai 2017 de PatriarhulRomâniei în cadrul Congresului Internaţional deTeologie care se desfăşoară zilele acestea laPalatul Patriarhiei din Bucureşti. Astfel,Preafericirea Sa a transmis că Sfântul Sinod, lapropunerea Arhiepiscopiei Argeşului şiMuscelului şi a Arhiepiscopiei Bucureştilor, vacanoniza în şedinţa din iulie anul acesta unmare rugător isihast şi pictor, Pârvu Mutu, careva avea numele de Sfântul Cuvios Pafnutie –Pârvu Zugravul de la Mănăstirea Robaia.Proclamarea canonizării va avea loc în ziuaSchimbării la Faţă a Domnului (6 august 2017) laMănăstirea Robaia.

În ziua stabilită, la Mănăstirea Robaia a fostoficiată Sfânta Liturghie de un sobor de ierarhi,format din IPS Laurenţiu, MitropolitulArdealului, IPS Calinic, Arhiepiscopul Argeşuluişi Muscelului, IPS Casian, Arhiepiscopul Dunăriide Jos, PS Galaction, Episcopul Alexandriei şiTeleormanului, PS Siluan, Episcopul RomânOrtodox din Ungaria.

La finalul slujbelor, s-a citit „TomosulSinodal al Bisericii Ortodoxe AutocefaleRomâne pentru proclamarea canonizăriiSfântului Cuvios Pafnutie – Pârvu Zugravul(1657–1735)

Tomosul a fost aprobat de Sfântul Sinod alBisericii Ortodoxe Române în şedinţa de lucrudin 4-5 iulie 2017 şi proclamat la MănăstireaRobaia în ziua de 6 august 2017.

„Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,Preaiubitului cler, cinului monahal şi drept-

credincioşilor creştini din cuprinsul PatriarhieiRomâne,

Har, pace şi bucurie de la Dumnezeu, iar dela Noi, arhiereşti binecuvântări!

Binecuvântat şi vrednic de toată lauda estea cinsti pomenirea celor ce s-au săvârşit întrusfinţenie, care au dobândit la Dumnezeuîndrăznire datorită vieţii lor plină de evlavie şide fapte bune. Preasfânta Treime i-a învrednicitde asemănarea cu Dumnezeu, împărtăşindu-ide lumina harului Duhului Sfânt şi aşezându-i înBiserica lui Hristos, în ceata sfinţilor. Despre ei,Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune că,întrucât au împlinit cuvântul Său, s-au făcut„prietenii Lui” (Ioan 15, 14). Pe aceşti sfinţiBiserica îi cinsteşte în cântări de laudă, precumspune Prorocul David, de Dumnezeu insuflat:„Eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi,Dumnezeule, şi foarte s-a întărit stăpânirea lor”(Psalmul 138, 17). Cu adevărat, sfinţii au împlin-it cuvântul şi voia lui Dumnezeu, după cumcitim iarăşi în Psalmi: „prin sfinţii de pe pămân-

tul Lui, minunate a făcut Domnul toate voileSale” (Psalmul 15, 3).

Printre aceşti prieteni ai lui Dumnezeu senumără şi Cuviosul Pafnutie – Pârvu Zugravul(1657–1735). Acest mare nevoitor a vieţuitîntru dragostea de Dumnezeu, fiind iubitor delinişte şi multă rugăciune, ostenindu-se pentrufrumuseţea Casei Domnului şi preţuind lucrareafrumoasă a mâinilor. El a primit de la Dumnezeudarul rugăciunii neîncetate şi al zugrăviriiicoanelor, preţuit fiind, în evlavia ierarhilor,preoţilor, călugărilor şi credincioşilor, ca pildăde rugăciune neîncetată, de smerenie, deînfrânare, de milostivire şi mai ales de iscusitălucrare a iconografiei, potrivit Tradiţiei orto-doxe. Cuviosul Pafnutie – Pârvu Zugravul a datdovadă de statornicie în dreapta credinţă şi înviaţa monahală, fiind înţelept povăţuitor altinerilor iconari şi zugravi de la sfârşitul veaculuial XVII-lea şi începutul veacului al XVIII-lea.

Smerenia Noastră, în acest an 2017,declarat de Patriarhia Română ca An omagial alsfintelor icoane, al iconarilor şi al pictorilor bi-sericeşti, la propunerea Sinodului mitropolitanal Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei, împreunăcu toţi membrii Sfântului Sinod al BisericiiOrtodoxe Române, privind la vieţuirea plăcutălui Dumnezeu a acestui Sfânt Cuvios Părintecare a zugrăvit biserici şi mănăstiri, dar şi icoaneale Preasfintei Treimi, ale Mântuitorului IisusHristos, ale Maicii Domnului şi ale multor sfinţi,înfrumuseţând numeroase sfinte lăcaşuri dinŢara Românească, luând aminte la râvna luivrednică de laudă pentru rugăciunea minţii şi ainimii rostită în tăcere şi pentru mărturisirea,prin iconografie, a dreptei credinţe, dar şicăutând folosul duhovnicesc al poporuluicreştin drept-măritor, urmând Tradiţiei Sfinte aBisericii Ortodoxe şi chemând în ajutor HarulPreasfintei Treimi, Celei de o fiinţă, de viaţăfăcătoare şi nedespărţite,

HOTĂRÂM Ca, de acum înainte şi până în veac, Cuviosul

Pafnutie – Pârvu Zugravul să se numere întresfinţii Bisericii, în ceata Cuvioşilor Părinţi purtă-tori de Dumnezeu şi să fie cinstit în cântări delaudă cu numele Sfântul Cuvios Pafnutie –Pârvu Zugravul.

Pentru pomenirea lui statornicim ziua de 7august a fiecărui an, urmând ca această zi să fieînscrisă în Sinaxar, în cărţile de cult, precum şi încalendarul Bisericii Ortodoxe Române.

De asemenea, rânduim să se tipăreascăviaţa şi slujba Sfântului Cuvios Pafnutie – PârvuZugravul, să i se zugrăvească icoana, care să fieprimită cu toată evlavia de către dreptcredin-cioşii creştini, iar chipul lui să fie zugrăvit la locpotrivit, alături de ceilalţi Sfinţi Cuvioşi de neamromân, în bisericile care se vor ridica dintemelie sau se vor zugrăvi de acum înainte.

Iar, pentru ca evlavia drept-măritorilor creş-tini să sporească prin cinstirea şi chemarea înrugăciune a Sfântului Cuvios Pafnutie – PârvuZugravul (1657–1735), mai rânduim ca el să fieşi ocrotitor al unor biserici noi sau reînnoite.

Pentru deplina statornicire a celor pe carele-am hotărât în chip sinodal şi canonic, amîntocmit acest Tomos Sinodal de proclamare acanonizării Sfântului Cuvios Pafnutie – PârvuZugravul, pe care îl întărim cu semnăturilenoastre şi îl aducem la cunoştinţa prea cucer-nicului cler, a preacuviosului cin monahal şi adreptcredincioşilor creştini din PatriarhiaRomână.

Acest Tomos Sinodal de canonizare seproclamă astăzi, 6 august din anul mântuirii2017, la Mănăstirea Robaia, judeţul Argeş”.

Arhim. Veniamin MICLE

12 octombrie 2017CULTURAvâlceană

MARIN I. BRÎNARU - UN DASCĂL DE EXCEPȚIE

„Quem dii oderunt paedagogumfecerunt” (pe cel pe care zeii l-au

urât l-au făcut pedagog) spuneau latinii cuînţelepciune, aceasta însemnând că profesia dedascăl este una extrem de dificilă și că ea nu ela îndemâna oricui. Adică nu orice neavenit estecapabil să transmită cunoștinţe elevilor, săurmărească modul cum aceștia și le însușesc și,pe cât posibil, să le întregească educaţia alecărei baze au fost puse de către familiile lor. Caunul care a profesat această îndeletnicirevreme îndelungată în învăţământul militar (curigorile și specificul lui) și apoi timp de zece aniîn învăţământul universitar, pot să afirm, fărăputinţă de tăgadă, că meseria de profesor nece-sită o anumită chemare, un talent aparte, anu-mite trăsături de personalitate, pe care, dacănu le ai, este indicat să te apuci de orice altceva,dar nu de această îndeletnicire nobilă și plină desatisfacţii, dar și de numeroase obligaţii și înda-toriri.

Dintre dascălii pe care i-am avut la Liceulteoretic din Drăgășani, între 1965-1969, îmiface o deosebită plăcere să evoc figura lumi-noasă, plină de har pedagogic a profesoruluiemerit Marin I. Brînaru, împreună cu care amparcurs, timp de patru ani, muzica, una dintrecele mai îndrăgite discipline din programa șco-lară. Ca un mare iubitor și consumator de mu-zică, am perceput orele de muzică desfășuratecu profesorul Brînaru ca pe o mare desfătare,ca pe un adevărat balsam pentru suflet,întrucât avea un stil pedagocic ce, pur și simplu,te cucerea, te făcea să asimilezi cu multă lejeri-tate cunoștinţele de muzică (doar în aparenţăușoare) pe care ţi le preda și să aștepţi cunerăbdare ora următoare, curios fiind să afli noidate și informaţii despre marii muzicieni ai lumiiși operele lor nemuritoare.

Prezenţa fizică deosebit de agreabilă, ţinutaimpecabilă, tonul ușor baritonal cu accenteautoritare, erau trăsături ce impuneau celor dinjur, și mai ales nouă elevilor, un respect dincolode limitele normalului, fiind excluse din parteaelevilor, chiar și a celor mai obraznici și needu-caţi, orice atitudine de ofensă sau lipsă derespect, așa cum, din nefericire, se întâmplă însistemul educaţional actual. Ca atare, orele demuzică se derulau într-o atmosferă de disciplinăși rigoare aproape ostășești, propice pentru unînvăţământ eficient, favorabil nouă elevilor, fac-tor cheie pentru devenirea noastră socială șiprofesională. În timpul orelor cu profesorul nos-tru, puteam să observăm foarte clar câtă pasi-une punea în actul pedagogic, cât efort

depunea pentru ca noi să înţelegem pe deplinceea ce ne preda (se spune că muzica e maigrea decât matematica), confirmând cu priso-sinţă zicerea latină „Ad augusta per angusta” (larezultate strălucite se ajunge pe căi trudnice).

Când am intrat în liceu, dintre toate genurilede muzică îmi plăceau doar muzica populară șiușoară (era vremea lui Remo Germani, GianiMorandi, Boby Sollo, Rita Pavone, CaterinaCaselli, Dan Spătaru, Margareta Pâslaru ș.a. ),neavând nici cunoștinţe și nici vreo aplecarecătre muzica clasică, care mi se părea un genmuzical imposibil de digerat. Aceasta până laîntâlnirea cu profesorul Brînaru, care a avut oînrâurire fundamentală asupra gusturilor șipreferinţelor mele muzicale. Spun acest lucrupentru că într-o zi, la ora de muzică, a adus înclasă un pick-up și ne-a anunţat că vom face oaudiţie muzicală. Ne-a pus un disc (placă senumea atunci) cu muzică simfonică și, dupăprimele acorduri, mi-am dat seama că pentrumine ora aceea va fi un coșmar, deoarece ascul-tam o muzică din care nu înţelegeam nimic și pecare n-o agream câtuși de puţin.

Numai că în timpul audiţiei, profesorul, cuglasul său inconfundabil, a început să ne vor-bească. M-am străduit, din politeţe, să fiu atentși bine am făcut. Domnul Brînaru ne punea întemă ce ceea ce ascultam, precizându-ne titlullucrării, autorul acesteia și câteva date despreel, tema principală , ce instrumente interpretaupiesa și ce voia să spună fiecare instrument,eventualul dialog dintre instrumente ș.a.m.d.După câteva ore, în această manieră, amînceput să îndrăgesc acest gen de muzică, bamai mult, să reţin numele marilor compozitoriși muzicieni ai lumii, devenindu-mi de-atuncifamiliare nume ca: Bethoven, Vivaldi, Mozard,Verdi, Rossini, Puccini, Debussy, Liszt, Smetana,Enescu, Porumbescu ș.a., iar muzica clasică sărămână până astăzi principalul gen muzical pecare-l agreez. De asemenea, mi-amintesc că, înfiecare duminică, la orele dimineţii, Iosif Savaavea la radio o emisiune de cultură muzicalădespre care, până la orele cu Marin Brînaru, nicinu voiam să aud. În schimb, după ce am deprinstainele muzicii clasice, mă așezam, în fiecareduminică, pe un scăunel sub difuzorul dinperetele casei și ascultam siderat întreaga emi-siune, impresionându-mă vocea gravă, incon-fundabilă a marelui om de cultură, Iosif Sava.

Am fost unul dintre membrii corului liceuluinostru, cor pregătit și condus cu o competenţăde neegalat de către profesorul Brînaru și, caatare, rememorez cu aceeași vie emoţie tot

ceea ce a însemnat pregătirea, evoluţia și per-formanţa acestui cor. Cu privire la modul deselecţie a coriștilor, profesorul folosea un pro-cedeu simplu și, cred, inedit: îl punea pe fiecareelev/elevă să cânte un vers dintr-un cântecarhicunoscut și, pe loc, elevul respectiv erainclus în cor, stabilindu-i-se și vocea la careurma să cânte (corul nostru cânta pe patruvoci), cei fără aptitudini muzicale fiind daţideoparte. Urmau nenumăratele ore derepetiţie (în afara programului, pentru că pro-grama școlară nu cuprindea timp pentru așaceva) în timpul cărora remarcam pasiunea,abnegaţia, insistenţa, vivacitatea pe care ledovedea profesorul pentru a ne învăţa cânte-cele propuse, și, deși oboseala de multe ori îșispunea cuvântul, nu am auzit niciun elevplângându-se de oboseală sau comentând învreun fel stilul profesorului nostru.

Și pentru că „labor improbus omnia vincit” (munca stăruitoare biruie totul), rezultateleeforturilor profesorului și ale noastre nu s-aulăsat așteptate. Corul a fost înregistrat la radioși dat pe post într-una din zile. Am și acum înmemorie imaginea cu toţi elevii liceului,adunaţi pe platou, și ascultând, la niște difu-zoare mari, repertoriul corului, anunţat în pre-alabil de crainicul postului împreună cu numeledirijorului, al liceului și al localităţii unde se afla.În ce mă privește, în timp ce ascultam, simţeamcum îmi tremură genunchii de emoţie, încer-cându-mă, totodată, un puternic sentiment demândrie că eram și eu component al acelui cor.

Anii au trecut. După absolvirea școlii mili-tare de ofiţeri, am văzut că în cadrul unităţii mi-litare unde lucram se desfășurau tot felul deconcursuri ale formaţiilor ostășești, inclusiv celintitulat “trec plutoanele cântând”. Auzeamplutoanele mergând prin cazarmă cu cântec,dar nu-mi plăcea modul cum cântau. Mi-amamintit atunci de metodele profesorului meude muzică, Marin Brînaru, privind pregătireaunui cor. Mi-am luat cei 30 de soldaţi din plutonși am procedat la fel ca profesorul meu: i-ampus să cânte primul vers din Imnul Naţional alRomâniei și am decis cine avea voce și cine nu.Apoi i-am învăţat în decursul câtorva repetiţii(tot în afara programului, adică în timpul meuliber) primul cântec ostășesc, la început pe osingură voce. Am mers la șeful muzicii militareși l-am rugat să mă înveţe vocea a doua la câte-va cântece patriotice și ostășești, lucru pe carel-am făcut, la rândul meu, cu soldaţii.Rezultatele s-au văzut: plutonul meu se clasatot timpul pe locul I! Aceasta este una dintre

urmările actului pedagocic eficient și respon-sabil al profesorului Marin Brînaru!

Cu trecerea timpului, mi-am urmat carieramilitară și n-am mai știut nimic despre profe-sorul meu de muzică, până la întâlnirea din2004 (la 35 de ani de la absolvirea liceului) cândmi-a oferit cartea proprie „Vocaţia muzicii- stră-danii și împliniri” cu următorul autograf:„Domnului general Ilie Gorjan, toată admiraţiaînsoţită de mândria drăgășenenilor pentrupatriotismul și profesionalismul în slujba patrieinoastre scumpe! Cu mult respect, Marin I.Brînaru, profesor emerit! Revederea din 15 mai2004 – Drăgășani”. Cu mult interes și pasiuneam citit această carte după revenirea laBucurești unde lucram. Atunci am constatat ceevoluţie formidabilă a avut profesorul meu pecare-l admiram atât de mult! Dusese, dincolode graniţele ţării, faima liceului, a orașului și ajudeţului Vâlcea în fruntea corurilor și formaţi-ilor artistice pe care le pregătise și condusese.Devenise o personalitate marcantă a lumii șivieţii artistice a României, fapt care mă bucurafoarte mult și care mă făcea să fiu mândru că-ifusesem elev.

Cu prilejul acestei evocări îmi exprimrecunoștinţa neţărmurită faţă de profesorulmeu și prin ceea ce mie-mi place foarte mult, șianume să scriu versuri:

RĂMAȘII VREMII ABSOLUTE

Profesorului emerit Marin I. Brînaru

În ritm rotund de armonii celeste,În pragul timpului cu aripi vineţii,Aud că nea Marin a fost și nu mai este,Că s-a-nfrăţit cu îngerii în veșnicii.

Că nea Marin cel viu și totuși dusÎn lumea marilor arpegii și voluteNe-a fost maestru până la apus,O spunem noi, rămașii vremii absolute.

Și umbrele ni-s pline de ruginăDe când a scăpătat prin vaduri de pământ,Ne soarbe cerul prinosul de luminăȘi ne reclamă ferm un tainic legământ,

De a-i cresta pe aripi noi trepte de seninȘi-n cartea vieţii să ne scriem zborulPe-un portativ cu lacrimi de amintire plinDin care să tresalte cu note ample corul.

I. GORJAN

DRAGOŞ TEODORESCURÂUL

Unghiile de lemn nasc halebarde,milioane de efebi răvăşiţiurmărind somnul frunzelor de pe ţărm,respirate, frenetic,martie şi arhetipurile sale duioase,acele bucăţi roşii, de aisberg,înfipte în insule invizibile,muguri de dimineaţăcăutând mântuireaîn mişcările vechi,colorate de vânt

Iată Omul-Întregul vorbeşte cu cuvinte reci,un dans delicat, ondine

călărind libelule cu picioare de cretă,

prin noi,seva lumii tremură, o dată,încă o dată…

OBSESIVAcum- spre ieri.Sau, de ce nu, spre mâine,coşmarul nepoftit care ne latrăcândne întindem oasele spre lună;o stea se frânge-n două,ca o pâine,prin cimitirul vulpilor hibride,o lume-şi sparge sevele de piatră, îngenunchind în groapa ei comună.

NOPȚILOR MELERecunosc, am zâmbit atât de rar către voi,am mângâiat puţin,apoi am lovit mult,rupându-vă mustăţile şi aşteptând defilările ierbii, asemenea unor baionete

solemne,locuite de greieri,la est de zgomotul

multicolor…

Am fost nedreptcu voi,atât de nedrept,de aceea, vă rogsă nu îndrăzniţisă mă iertaţi

niciodată…

ANTICARIATÎn vitrina cu păpuşi crepusculare,cărţile râd, transparent,mirosind a noapte…

ADAM KADMONÎn somnul Lui,în somnul Ei,bărbatul şi femeia aruncau, pe rând, măştile,pioni ai primului jocsculptat pe munţii de carne şi oase…

Din nămolul de sus şi de jos,apele cloceau- delicate enigme rotunde,crucificând luna cu degetele lor groase şi vii.

Nimic nu tulbura creşterea-prin Marea GrădinăCreatura continua, liniştită, să lupte,nedespărţită în trup,ca o insulă…

INSOMNIE

Închisă în palme,fruntea îmi transpiră, solemn, ca un animal obosit

***pe tavanulde sticlăcresc grădini oarbe, de alge,rostogolitedin tranşeele lunii…


VASIAN MIRCESCU: « MAI APROAPE DE MINE »

Am primit, pe calea e-mailurilor, o cro-nică literară temeinică, aplicată la

cartea „Mai aproape de mine” alcătuită deVasian Mircescu, antologie din versurile sale.Cronica vine din partea Marianei Teodorian,stabilită în Austria, la Salzburg, oraşul muzicii,oraşul lui Mozart... Îi mulţumim stimateiMariana Teodorian cu care ne cunoaştem deacum câteva zeci de ani, de la Casa Ştiinţei dinRâmnicu-Vâlcea, unde ea începuse să activezeîn celebra trupă de teatru a tânărului dra-maturg Iulian Margu. Pentru cronica de faţă atrebuit să purtăm, din când în când, anumitedialoguri lămuritoare, din care redăm frag-mente ale autoarei care, preocupată fiind de ointerpretare cât mai exactă a fenomenuluipoetic, ne cerea, din când în când, părereareferitoare la demersurile ei critice, aceste dia-loguri purtîndu-le, la două-trei zile, timp de olună, pentru a nu se pierde firul epic, firul poetical cărţii. Redăm câteva fragmente - gânduri -întrebări - nelămuriri ale criticului nostru dinAustria: „Eu sunt pe drumul cel bun, încă staude vorbă cu Vasian Mircescu, îi studiez poeziileşi am început să aud cum bate inima acesteicărţi. Încă lucrez la cronica noastră şi a bunuluiVasian. Ce om minunat... sper să-l pot întâlni şisă-l cunosc, într-o bună zi. Câteodată, chiar mise pare că stau de vorbă cu sufletul unui sfânt...// Eu acuma trebuie să fiu atentă pe care poeziile voi diseca şi le voi expune, pentru a fi simţite,retrăite şi înţelese de cei ce vor să înţeleagă.Pentru mine este foarte important ca VasianMircescu să se regăsească în cuvintele şi înideile aceste cronici. Eu, de fapt, pentru el scriuşi pentru sufletul lui care, încă, sângerează înurma pierderilor şi a suferinţelor. Îmi doresc catoţi cei ce vor citi poeziile să poată înţelegesufletul lui. Îmi place mult cartea, unele poeziiîmi taie, aproape, răsuflarea şi mă ridică laceruri... // îmi revin clipe de demult, de cândmergeam la cenaclu toţi şi eram tineri şi foartemişcaţi de valurile vieţii, fără a şti încotro vommerge... încerc să creionez unele idei... // Euscriu foarte repede... ceea ce durează maimult, la mine, este sinteza materialului...Uneori trebuie să stau, să las slovele să se des-curce, dincolo de cuvinte şi dincolo de clipaprezentului generic... // Am avut o zi minunatăieri! Am citit, a plouat, a fost linişte în casă şi însuflet...”

Mariana Teodorian a absolvit FacultateaAnglo - Americană de Cultură şi Comunicaţiedin Viena, iar acum lucrează în acest importantdomeniu, la una din firmele turistice ale

Oraşului Muzicii - Salzburg, iar...uneori, printrehărţile cu hoteluri şi pensiuni şi locurile de par-care ale lumii aceteia mari, deschide şi studiază,cu drag - mai ales cărţi primite din România, dela noi... Dumnezeu să ne ocrotească drumurilepe care le vom străbate, dragă Marjan!

(Felix SIMA)

Din tainele puterii creatoare a cuvintelor şi aimaginilor, din universul interior al poetuluiVasian Mircescu se înfiripă blând lumina poezieipe care acesta o împarte cu simplitate și, une-ori, cu o lumnină dumnezeiască, cititiorilor săi.

Pe coperta volumului „Mai aproape demine- Antologie de Poezie”, apărută la editura„Beta” în 2017, se află o fotografie din TurlaPantocrator a Sfiintei Mănastiri Turnu dinvecinătatea orașului Călimănești, Jud. Valcea,fotografie executată de artistul plasticGheorghe DICAN. Fotografia infatișază frescainterioară din turla bisericii unde imaginile cir-culare ale sfinţilor și ale călugărilor perindaţide-a lungul credinţei și-a vremii în lăcașul sfântîși găsesc rezoluţia în imaginea unui Christcuminte și a-tot-văzător care domnește pestetot și toate.

Orașul Călimănești este locul unde cele maimulte dintre poeziile conţinute în acest volums-au născut și și-au început călătoria în timp,pentru că volumul de faţă este, într-adevăr, ocălătorie în timp, înfăţisând diferite faţete aleunei vieţi dăruite iubirii de poezie, inspirată deoameni și de natura înconjurătoare, dar și deevenimente de viaţă, care vor reverbera pentrutotdeuna în universul interior al poetului. Întretoate, îngemănată sub diferite imagini, se aflăiubirea de Dumnezeu.

Din volumele apărute anterior „Să ma aplec,ușor, peste durere”…(Craiova, Editura Ramuri,2010), „Nes(p)atiu” (Craiova, Editura „M J M”,2013), și „Arpegii” (Râmnicu-Vâlcea, EdituraAntim Ivireanul, 2016), au fost alese poezii ceconduc cititorul pe un anumit drum al sufletuluicu inspiraţia de a întelege mai bine lumea poe-tului care, martor fiind unei vieţi pline detumult interior, de introspecţie și aprofundareaunor adevăruri personal artistice ce-i definescopera, se regăsește, după ani, mai aproape deDumnezeu dar și mai plin de uimire în faţapoeziei și a muzelor călăuzitoare prin „mareane-nţeleasă” de cuvinte prin care răzbat „răs-frângeri de lumină” izvorâte din bucurii șidureri, uneori de nedescris în niciun alt mediu cidoar posibil de redat în pluralitatea actuluipoetic.

Cantr-o enigmă de începuturi a unei vieţicosmice, poetul sugerează la începutul acestuivolum anumite trăiri, fără a dezvălui totuși

nimic în afară de emoţia ce l-a însotit la unmoment dat în călătoria lui. Emoţiile se mani-festă în culori de primavară, de „verde crud”,de începuturi, de „obroc de lumină și căldură”în care se identifică o „rază dătătoare de viaţă”.Din primavara spiritului virginal și din esenţaunei vieţi artistice ce se cere descoperită șiexprimată se naște pur, în „muguraș rotund șistrălucitor ca un bob de rouă cu incrustaţii decurcubeu” - viaţa poetului de mai târziu. Întrăirea verii, poetul este paradoxal smuls dinviaţa de zi cu zi pentru a da viaţă poeziei „parcăieșită din nefiinţa începutului” – „un peţiolsmuls din realitatea descărnată a ramuluibeteag” – în fenomenul creator de care poetulse lasă cuprins și purtat prin ani spre luminiletainicelor trăiri de toamnă ce vor urma.

Ca și cum această ultimăfază ar fi și cea mai importantăpentru evoluţia conștiinţei inte-rioare a poetului, aceasta estefaza în care poetul se indreaptăcătre o lume binecuvântată deiubire, din pustietatea magică aunei colibe goale unde naturadomnește sfânt în miros de le-vănţică. Metafora unei vieţitrăite în curăţenia unui sufletsmerit se imbină aici cu metafo-ra unei legături de o puritatesufletească sanctificată de legă-tura cu iubirea supremă, în carepoetul sugerează posibilitatea unei iubiripamântești în care sufletul se regăsește laolaltăcu Dumnezeu. Dorinţa și nevoia acestei legă-turi, ca o cunună de lumină, și poate și de spini,în întruparea fizică a unei năluci pământene,este dorinţa poetului în ultima fază a unei exis-tenţe plină de pasiuni și de înalţări spre lumispirituale, de a se descoperi pe sine, maiaproape de cel ce i-a călăuzit pașii, de-a lungulvieţii, în viaţa de zi cu zi și întotdeuna, mai multsau mai puţin în creaţia sa artistică.

În faza poeziei de început, poetul și poeziase descoperă reciproc într-o sferă de vis: „Laînceput a fost Cuvântul” și dincolo de cuvânt -divina poezie („Mai aproape de mine”, p.9).Aplecandu-se „ușor” peste durerile întrebărilorexistenţiale, în spaţiul de dincolo de cuvinte seaflă „nemărginirea” unde între cuvânt și veșni-cie licărește uneori, preţ de-o clipă, adevrul pur,ancestral. „Imposibilitatea exprimării în cuvintea nemărginirii” solicită conștiinţa creatoare șiliberatoare a poetului. El umple cu vraja poezieispaţiile dintre „a fi” și neant. Astfel, dinsprespaţiul sideral de „adâncimi clare, celeste” și„ape albastre și line” se naște „contemplaţiaunei clipe”.

Poezia de început este dedicată, pe lângătema iubirii, temelor istorice, ce se con-cretizează, în conștiinţa poetului, în muzicasunetelor unui „tumult ce-au fost și sunt” pur-tate în prezent și-n viitor din aduceri aminte.Astfel, poezia „Lumină din Lumină” este dedi-cată, la 1 Decembrie 1989, evenimentelor„pogorâte din creștetul cerului”, în semn deînţelegere și speranţă către schimbarea politicăprefigurată de nașterea simbolică a DomnuluiIisus Christos în momentul renașterii Romanieidintr-o perioadă de întuneric. Această renaș-tere, poetul sugerează, este venită din spaţiulsfânt al dreptăţii atotputernice, constituind unsemn aducător de tămăduire.

În floarea vârstei, Vasian Mircescu este pur-tat de introspecţie către o lume interioară unde

iubirea fizică și cea metafizicăse contopesc în antiteze și„nespaţiu”. Din purul verde șicrud al codrului umbros sedistinge uncopac înflorit, curamuri fremătânde sub efe-mere sclipiri de stea. În acestmoment, poetul traverseazăhotarul dintre realitate și vis,spre a renaște „într-o palpa-bilă iubire”, de dincolo devalu-nchipuirii, al sufletuluizbuciumat, unde – „ maipământeana în silabe neros-tite” – răsare iubita, învaluită

în culoarea sângerie a dorinţei. Într-una dintre cele mai frumoase poezii,

dedicată la 15 iunie 1989, aniversarii a o sută deani de la moartea Luceafarului poezieiromânești, poetul se regăsește contemplativ „lasusur de izvoare cu foșnet cristalin” în „acorduride liră” care trezesc codrul din dormitareatainică și cu un „fior nepământesc” readuc laviaţă „Luceafărul de seară cu raza-I aurie”.

În poezia „Nes(p)aţiu…”, născută în perioa-da de început, din 1989, poetul Vasian Mircescudescoperă, din ce în ce mai lucid, „eternitateaclipei” din „înalţimi celeste”, simţindu-se din ceîn ce mai atras de actul poetic pe care-lrecunoaște ca drept trăire a „eternităţii” de din-colo de clipa prezentului generic. Poezia prefi-gurează dezvoltarea conștiinţei artistice și tre-cerea acesteia către o fază nouă, în care se pro-duce aprofundarea temelor durerii și a fina-lităţii existenţei umane, a singurătăţii poetuluiîn exil, în misiunea sa literară de a reda, prinforma poeziei, mesajul de dincolo de lumea fi-zică, în care conștiinţa artistică a poetului sedesfășoară din plin.

(Marjan Van LUIJK)

Felix SIMAMarjan Van LUIJK

Bou(ru)l … ,Zăganul Biroului

(în cireada…dobitoacelor)

OmuleDomnuleNu te temeNu-i din stemeEste boul bou

Șef de birouPus bibelou De marele bouLa-nceput viţelNiţeluș niţelMai apoi purcel

Plin de elApoi la sorocDe-a binelea porcPeste alt anJuncanuPlăvanuPehlivanuPotcovitNărăvitÎncornoratBoul bărbatChiar șefDupă chefCu cheremSupremul suprem.

Cu...Tărie/putere?

Poate Când doarmeRestu-i În coarneÎn cele puseDe cel ce-l propuseCând îi sedusePrin cele spuseMâinilor unseUleiateZaharate.Mai poatePe-nnoptateCu goarna

IarnaToamnaVara toatăCa greieru-n poartăEl nu muncește

Doar gândeșteGălăgiaStrategiaSărăciaOpoziţieiTranziţieiVinele trecutuluiAle fostuluiÎn capul prostuluiViitorul luminosFrumos frumosPe afișe pusDe la Est la ApusCoarne de cerbVerb după verbZvon de maneleBomboneleAle voastre toateToate toateCu sănătate

În străinătateNoi vi le dămFără parauaChioarăcomoarăCămarăPân la primăvarăCând în ţaraDobitoacelorSăracelor Iar se arăSe pune secarăGuvernul afarăE timpul schimbăriiAl epurăriiReînsămânţăriiVreme-i de contrareCin n-a fost e tareAcu, pentru belșugBou-i bun de plug

Dar să se-nţeleagăDe n-a făcut treabaCea cu cașcavalul,La anul ară calulZăganul de la centruN-o să-ţi fie pentruTe-o da pe dos exempluSpusa lui ca scuzăDeparte să se audăCirezilor cu boiDe prin zăvoiCă-n turma-i nevioaies-a facut de oaiecă boul săraculși-a încheiat mandatulmâine vine cu… CEC-ulconform cu tabietul( și regulamentul!)în euro-lei bănetul chiar berbecul

recunoscut cu verbnu-i cad coarnelegoarneleca la cerbși–n toate toamnelespovedeștecreștineștemioarele.

Pisica politică(naște pisoi)

Din neoliticPisoiu-i politicMânzul necheazăDinastia cu urmașiiCopi…lașiiUrmeazăDureazăMeșteșugul

MIHAI SPORIŞ

octombrie 2017CULTURAvâlceană14BeteșugulVicleșugulDoar la faţadă În ogradăAră plugulși hoţia-i ereditarăla oraș și la ţară

șefii toţicinstiţi și ne

(ne) cinstescla rându-lecorupţie soluţiecu/fără revoluţiepeșcheșul tradiţiecomisionde bon tonie trădarea

aderarea? Negocierea bunuluiPlacul străinuluiChinul românului?Libera circulaţieO fabulaţie?DiscriminareaEmigrareaPisica ciumată

Vânatăromâno-bulgarăSi lăsat-afară?Ne luarăCu fanfarăcu privighetoareprivatizarepe nimicul vaidemnitate trai?

Unde-i oţelulCimentulţiţeiulomul școlitși soldatul?Nu-s gratis La altul? Altul slutul și urâtul

nu i-ar mai răbda pămân-tulsfântulCă-au adus La produsIadul la noi. Printre noiSunt și strigoiNe-au vândut pe usturoi.

Din pisica pisoiAu puiat cei noiTată-l au pe DraculaFalusul sculaBanul trădăriiAurul ţăriiŢiţeiul măriiPământul pământulÎntreg zăcământul

Hâtru mai era bădiţa Emilian! Sfătos șihâtru, când îl pălea vorbăria aia rea,

adică atunci când scotea mai mult de douăzecide vorbe, da toate odată. Că i s-a întâmplat săscoată și mai multe, jură lelea Ioana, nevastă-sa, da asta fusese tare de demult, atunci cândpătimise caznă o juma de zi aproape ca s-oconvingă să-l ia de bărbat.

Nu că nu l-ar fi plăcut ea, că-l plăcea și încăcum, da n-a prea putut pricepe: ce adică încâl-cea el bâlbâindu-se și roșindu-se ca racu. Campe la amiază a priceput că vrea ceva de la ea șia cătat a nu se supăra câtă vreme n-a prea înţe-les ce. Mai cu milă, mai cu grijă, a scos într-unsfârșit de la dumnealui secretul

icnelilor, roșelilor și bâlbâielilor, da și când l-a scos, a scos și leliţa un strigăt de bucurie atătade tare că mâţa a sărit de sub cotruţă și dusă afost până-n sară, iar baba Nica, bunică-sa carenu mai auzea de vreun an, a iesit din cunie cupărul vâlvoi și cu ochii cârpiţi de somn, că ce s-a întâmplat?

-Nimica babo, sărumâna, nimica! Iaca Milu-cu mă ceri di nevastâ, adică încâ nu m-o cerutcă abia s-o dumirit ce vrea, da până-n sară sîluminează el, șî nu-i cu suparari, că eu vreu,vreu di mai di mult da doar n-aveam a-l ceri eupi el, pacatili meli! Acu, du-ti dumneata bunicî șîti culcî înapoi, cî de-amu ci-o fost mai greu o tre-cut. Doamni, câtu-mi-i dei drag mutu aista ameu! Doamni-a-jutî!

Și Dumnezeu a ajutat, au stat unul lângăaltul toată viaţa de nu i-au putut desface nicinecazurile, nici morţile, nici oamenii. Au făcut

copii, copiii nepoţi, toţi pe la rosturile lor. Tares-au avut dragi. El nu prea vorbea, adică nu vor-bea mai de loc, da avea ea grijă să nu rămânănimenea păgubit de răspunsuri niciodată. Acumîmbătrâniseră, dar tot adormeau ţinându-se înbraţe noaptea.

Bădiţa Milu se obișnuise să lucreze prin sat.Ajuta lumea, mai cu osebire babele care rămă-seseră văduve, că de la o vreme se curăţaubieţii oameni de parcă Dincolo, la Dumnezeu,era nevoie de moșnegi.

Venea, chemat și la bunica să repare ba ungard, ba o coadă de hârleţ, ba o poartă, lucrurimuncite care se betegesc într-o gospodărie șicare-și cer musai mână de bărbat priceput.Bunica, la o nevoie, îl tocmea cu ziua, pe bani șipe mâncare, ca toată lumea dealtfel.

De lucrat, lucra cumpătat, nu se grăbea, nuse supăra pe nimic și mai tot timpul fluiera sub-ţirel, încetișor, mai mult suflat decât fluierat, omelodie. Totdeauna aceiași melodie.

Bunica, aprigă, îl mai certa ba de una, ba dealta, în gura mare cumva ca să audă vecinii și, casă se știe bine peste tot cine e stăpânul și cine etocmitul.

Bădiţa Milu zâmbea, tăcea, iar zâmbea șiapoi, când bunica termina de ocărât, seintorcea iar la lucru fluierând încetișor. Căci, debună-seamă, nu e lucru frumos nici cumpănit șipoate chiar de teamă să întorci spatele uneifemei în care fierbe scandalul și mai dă și pedinafară.

Fluierând încetișor, ca și când nu la el s-ar fizborșit bunica, se depărta tăcut fără un sunetde împotrivire. Dar, de bună-seamă că asta,cred că le face pe femei să turbeze fiindcă

aveam credinţa că pe acolo apuca atunci, săra-ca bunică.

Mai deunăzi, ceva iar nu-i căzu bunicii înmăsura ei că se porni pe sfadă:

- Iaca-na! Bade! Te-am rugat să faci una, iardumneata ai făcut alta! Și ieri ai făcut la fel, șialaltăieri. Nu auzi bine sau chiar nu voiești aînţelege ce te rog?

De data asta bădiţa zâmbi, mormăi ceva șiîncercă să scape, fluierându-și cântecelul șiretrăgându-se strategic din faţa ei.

Rămasă fără aer de uimire din pricina aces-tui gest nemaivăzut și nemaiîntâlnit și bineînţe-les fără putinţă de iertare, strigă după el:

- Om bătrân cu minte slabă! Râzi? Hai? Sevede treaba că nu mai ești bun de nimic. Păcatde părul dumitale alb! La ce te-o mai fi ţinândlelea Ioana pe lângă casă?

- Ei, doamnă învăţătoare, prinde deodatăglas badea. Și întorcându-se către bunica îi ziseșugubăţ, rar și răspicat:

- O ști ea, nevastă-mea, de ce mă ţine. Lanoi, la bucovineni, e o vorbă: muntele care-i albpe vârf, e verde la poale!... (Numai bunulDumnezeu știe cât m-am bucurat și cât am râs,bădiţă Petrișor, când, ducându-mă tu la începu-turile mele, am prins a-mi aduce aminte detoate câte înţelepciuni la noi se zic în șagă.Sufletul dacă mi-l pun în palmă și ţi-l dau să-ţilumineze întunericul nopţilor și zilelor tale, n-arfi deajuns pentru a putea răscumpăra lumina șibucuria nopţilor și zilelor pe care mi le-ai pus însoartă. Nu le lăsa să se ofilească. Ţi le aștern lapicioare împreună cu ceea ce ai reușit să con-struiești din cioburile sufletului meu, omulebun.)

Și se întoarse victorios în tăcerea lui în careîngheţase bunica și care se

lăsă după el, ducând bucuros, misterios șimândru, secretul său și al Ioanei, nevasta lui depeste patruzeci de ani. (03.04.17)

ALEGEREA LUIGRIGORE

Eu: -E adevărat că am numai necazuri,necazuri mari care au venit unul după altul, darasta a fost soarta mea, crucea pe care o am dedus.

El: -Așa aţi ales, doamnă! Când a fost laîmpărţitul crucilor, v-aţi repezit la cea maimare: -Ia te uită, cât pot eu duce! aţi zis. Puteaţialege atunci, la început. Iaca (și-mi arată cruceade pe lănţișorul de aur de la gât), iat-o pe amea! ...Ei?!

(Septembrie 2014)

PSEUDOHAIKUPopă rătăcit între pagini;Rătăcire doctă între două drumuri;Cine este cel care cere și cine care dă?Tâgâdâm, tâgâdâm, tâgâdâm.

Geniu...(25 10 16)

GÂNDURIAaltăieri i-am salvat viaţa lui Laurenţiu. Dacă

nu insistam 8 ore ca să-l interneze, murea fiind-că făcuse deja septicemie.Am plătit astfel celedouă linguri și două furculiţe pe care mi le-aadus. A fost singurul ajutor pe care l-am primitdupă incendiu. Dacă m-ar fi ajutat altcineva cumai mult, ce-aș fi făcut în schimb?

(27.10.16)

(Prietenilor mei cu plete colilii)

LA POALE DE CODRU DES...

Ligia NICOLESCU

Agenţia de Turism „ Vacanţa de Vis” dinSibiu, a lansat o ofertă pentru organi-

zarea, în perioada 12-20 mai a.c., a unui peleri-naj în Grecia, cu un grup de 46 persoane.Grupul nostru a fost format din pelerini dinjudeţele Sălaj și Vâlcea. Fiecare participant lapelerinaj cunoștea de la început la ce probă derezistenţă fizică și psihică va fi supus. Plecareaautocarului din Sibiu a fost la ora 13, iar la Rm.Vâlcea a ajuns la ora 18, datorită aglomeraţieipe traseu și circulaţiei pe o singură bandă peValea Oltului, unde se executau unele lucrări dereparaţii. Deplasarea a continuat - cu mici între-ruperi - pe traseul Bucuresti - Giurgiu - traver-sarea Bulgariei până în Grecia în frumosul orașSalonic.

Aici am fost întâmpinaţi și preluaţi de unghid, o frumoasă blondă în vârsta de 32 ani,Anamaria Tămășan, din zona Maramuresuluiromânesc, stabilită în Grecia de aproximativ 7ani, care, pe parcurs, ne-a convins că posedă undeosebit bagaj de cunostinţe de cultură gene-rală, din absolut toate domeniile - turistic, cul-tural, istoric, economic, social etc., cu date con-

crete și statistici care au fost apreciate deîntregul grup. La Salonic am făcut o escală, undeam vizitat și ne-am închinat la moaștele Sf.Paisie Aghioritul de la Mânăstirea Souroti, aleSf. Dumitru de la biserica cu același nume și aleSf.Grigore Palama de la Mitropolie. Apoi, amcontinuat drumul de 120 km până în staţiuneaParalia Caterini, unde am avut prima cazare,după cca 30 de ore de călătorie. Cu toatăoboseala, nu am rezistat să nu facem o plim-bare pe malul Mării Egee, unde unii dintre tu-risti au făcut chiar și o binemeritată baie.

A doua zi, după micul dejun, ne-am întors laSalonic, continuând un alt traseu, de apoxima-tiv 420 km până la Ioannina, portulIgoumenitsa, de unde îmbarcaţi pe feribot, amajuns pe insula Corfu, unde am fost și cazaţi. Înziua următoare am vizitat Mitropolia, unde seaflă moaștele Sf. Spiridon și apoi CatedralaPanagaia Spiliotisa, în care sunt moașteleSfintei Împărătese Teodora. La ambele ne-amînchinat cu multă evlavie.

Dimineaţa, după micul dejun, ne-am îmbar-cat din nou pe feribot și, parcurgând cca.280km., am ajuns în insula Pelopones la Patra, labiserica cu moaștele Sf. Andrei - localitate unde

am fost cazaţi a treia noapte, la hotelul Rodini,amplasat pe litoralul Mării Ionice.

Ziua următoare - a cincea -, am pornit dinnou la drum pe un traseu de cca. 220 km, carea fost deosebit de interesant, dar greu, urcândși coborând prin munţi, cu peisaje și vegetaţiespecifice zonei. Am ajuns în localitatea Vasta, launa dintre cele mai minunate și interesante bi-sericuţe din lume, Sf. Teodora din Peloponez,pe care au crescut mai mulţi copaci, arbori devârste apreciabile, cărora, ca o curiozitate abso-lut uimitoare, nu li se vedea nicio radăcină îninteriorul sau exteriorul bisericuţei peste careau crescut. Am continuat drumul până la un altloc sfânt, Mânăstirea Malevi, unde se aflăicoana făcătoare de minuni ”Adormirea MaiciiDomnului” din care izvorăște mir. MânăstireaMalevi ne-a fost gazdă peste noapte, asigurân-du-ne condiţii deosebite.

Mai departe, aveam în program trecerea cuferibotul din portul Pireu, în insula Eghina, pen-tru a vizita și a ne reculege la mănăstirea cumoaștele Sfântului Nectarie, numai că, a trebuitsă renunţăm, pentru că personalul navigant eraîn grevă de trei zile, și să continuăm traseul pecoordonatele următoare.

Pornind iarăși la drum, am traversat canalulCorint, am vizitat fugitiv Capitala Greciei, Atena,după care ne-am continuat călătoria până la

Mânăstirea Buna Vestire de la Nea Makri, unadintre cele mai vechi mânăstiri din regiuneaAtica, aflată la 20 km în nordul Atenei. Înaceastă mânăstire, sunt păstrate moaștele Sf.Efrem cel Nou. Trecând peste podul cel mare(podul nou), am intrat în insula Evia. După unparcurs de cca. 240 km. am ajuns la Mânăstireacu moaștele Sf. Ioan Rusul mărturisitorul șifăcătorul de minuni și la Mânăstirea cumoaștele Cuviosului David Bătrânul. Cazareapentru ultima noapte a pelerinajului nostru, afost asigurată în frumoasa staţiune LoutraEdipsos, într-un hotel în apropierea plajei Evia,lângă izvoarele termale ce se varsă direct înmare. În aceste izvoare se putea face baie cuacces gratuit.

Am ajuns și în ultima zi a pelerinajului, încare trebuia să parcurgem până acasă, fără mariîntreruperi, o distanţă de aproximativ 1250 dekm. Înainte de a pleca spre ţară, ne-am întors înpeninsulă, cu feribotul, de această dată,trecând printr-o imensă plantaţie de măslini,modernă, cu irigaţie prin picătură, la rădăcinapomului. Am vizitat Mânăstirea Kato Xenia carepăstrează o parte din Cinstitul Brâu al MaiciiDomnului (unde sunt două măicuţe românce) șiMânăstirea Sf. Paraschevi de pe Valea Tembei -un lăcaș mic, săpat în stâncă, unde sunt găz-duite moaștele acestei Sfinte, considerată pro-

PELERINAJ ÎN GRECIAIulian COMĂNESCU

octombrie 2017 15CULTURAvâlceană

tectoarea nevăzătorilor. Apoi, cu sufletul plinde energie, iubire, lumină și pace, ne-am con-tinuat drumul spre casă.

NOTĂ:Considerând că unii dintre sfinţii amintiţi nu

sunt cunoscuţi probabil tuturor cititorilor nos-tri, prezentăm câteva date sumare desprefiecare:

Sf. Dumitru Izvorâtorul de Mir (284-311)este ocrotitorul orașului Salonic. A fost ucis deîmpăratul Maximian Galeriu, pentru căpropovăduia pe faţă dreapta credinţă întruHristos. La moaștele lui s-au făcut multe minuniși tămăduiri.

Sf. Grigorie Palama (1296-1350) este consi-derat un sfânt Părinte al Bisericii. În 1316, lavârsta de 20 de ani, s-a retras în Muntele Athos,unde a pornit pe calea sfinţeniei. Mama și suro-rile lui au devenit și ele călugăriţe. SântulGrigorie a devenit un foarte renumit profesor alisihasmului (practicarea ruguăciunii minţii sau ainimii în singurătate și liniște).

În ultimii trei ani ai vieţii a făcut multe minu-ni, vindecând umeroși bolnavi.

Sfânta Teodora a Tesalonicului are moaște-le în aceeași biserică în care se află și moașteleCuviosului David, în centrul orașului Salonic. Adus o viaţă ascetică. La vârsta de 80 de ani, înanul 1892, a adormit pentru veșnicie în chilia ei.Clopotul mânăstirii a bătut singur, de trei ori, iardin chilie se auzea o melodie cerească. Încă întimpul slujbei de înmormântare a început săfacă minuni, iar moaștele sale miroseau frumosa mir.

Moaștele Sf. Vasile cel Nou se odihnesc încatredala metropolitană a orașului Salonic.

Sfântul Vasile a apărat dogma Sfintei Treimi,dogmă de căpetenie a creștinităţii. Este cel din-tâi ierarh care a întemeiat, pe lângă biserică,azile și spitale pentru cei nevoiași și neputin-cioși.

Insula Corfu sau Kerkira este numită degreci ”Insula Sf.Spiridon”. Aici se odihnescmoaștele ”Sfântului călător”, numit așa, fiindcăîși părăsește racla pentru a face minuni. Dreptmărturie stau papucii săi, care se tocesc și suntschimbaţi anual. Sfântul Spiridon este apărătoral Sfintei Treimi. A demonstrat puterea și cu aju-

torul unei cărămizi în faţa unui filozof, determi-nând astfel, ca mulţi păgâni să se converteascăla creștinism.

În mâna stângă ţinea cărămida peste care afăcut semnul Sfintei Cruci. Din cărămidă s-a ridi-cat o flacără, apa s-a scurs, iar în mâna lui arămas doar pământul. Prin cele trei elemente -pământ, apă și foc -, a demonstrat unitateaSfintei Treimi.

Sf.Spiridon este considerat și patronulolarilor. Cele mai multe minuni ale sale sunt:oprirea unei secete; vindecarea de o boală fărăleac a fiului lui Constantin cel Mare, numai prinatingere; redarea vorbirii unui deacon, iarminunile lui continuă și în prezent.

Sfânta Teodora – Împărăteasa a apăratsfintele icoane ale Bisericii de ura soţului ei,împăratul Teofil al Bizanţului. Spre sfârșitulvieţii, a îmbrăcat haina monahală. Cinstitelesale moaște au rămas intacte, răspândind o plă-cută mireasmă, ele făcând mulţe minuni.

Sfântul Apostol Andrei, frate cu apostolulSimon Petru, a propovăduit și pe pământ româ-nesc în Dobrogea. A fost martor la botezul înIordan al Domnului de către Ioan Botezătorul. Asuferit în Grecia de azi o moarte martirică, fiindrăstignit pe o cruce în formă de X, care poartăși azi numele de Crucea Sfântului Andrei. Capulsău se află în biserica cu hramul Sf. Andrei dinPatras. Sfântul Andrei este acela care i-a încreș-tinat pe strămoșii nostri și este protectorulRomâniei.

Canalul Corint s-a construit între 1882 –1893, pentru a face legătura între Marea Egeeși Marea Ionică, unind astfel, peninsulaPeloponeză de continent. Are lungimea de 6346m, lăţimea de 21 m, adâncimea până la nivelulapei din canal, 80 m, iar adâncimea apei încanal, de 8m. Canalul scurtează drumul vaselormici de transport cu 400 km. În zilele noastre,este folosit în special pentru scopuri turistice,anual circulând pe acest canal peste 11.000 devase cu turiști.

Mânăstirea Malevi din Poloponez estevestită pentru icoana făcătoare de minuniînfăţisând Adormirea Maicii Domnului, care, în1994, timp de 20 de zile, a răspândit o mirea-smă deosebită, ce a învăluit toată mânăstirea.

Biserica Sfânta Teodora din Vasta –Peloponez este unică în lume, prin cei 17 copaci

uriași care au crescut pe acoperișul ei, cea maimare parte dintre copaci având înălţimea depeste 30 m, iar unii au grosimea de peste unmetru. Rădăcinile lor nu se văd, după sute deani, nici în interiorul, nici în exteriorul biseri-cuţei care are acoperisul cu grosimea de doarcâţiva centimetri. Bisericuţa este declarată

monument bizantin de valoare naţională și esteconsiderată ca fiind ”un corp viu”. Întregul feno-men depăsește orice explicaţie logică, fireascăși știinţifică a omului.

Legenda spune că Sf. Teodora, înainte să-șidea sufletul, a rugat pe Dumnezeu ca trupul eisă devină biserică, sângele să devină râu, iarpărul, pădure de copaci, ceea ce s-a întâmplatîntocmai.

Sfântul Efrem cel Nou, la 14 ani devinemonah în Mânăstirea Nea Makri. Aici va fi tor-turat și omorât de păgâni la numai 42 de ani.Moaștele lui, mirosind minunat, au fost desco-perite în 1950, de stareţa mânăstirii, după maibine de cinci sute de ani. Sfântul i-a apărut mai-cii în vis și i-a spus numele lui.

Sfântul Ioan Rusul, făcătorul de minuni, seodihnește în insula Evia, în biserica din orașulProcopie. Născut în Rusia, a ajuns rob la unofiţer superior turc. A îndurat cu smerenie robia,spunând că el creștin s-a născut și creștin vamuri. Dumnezeu i-a răsplătit credinţa, dându-iputerea minunii, așa încât și musulmanii auajuns să-l preţuiască.

Prin îngerul Domnului, sfântul Ioan a trimisstăpânului său, Aga, o farfurie de aramă cu pilafcald, din Procopie - Asia Mică -, la Mecca, înArabia, unde acesta se afla într-un pelerinaj.Aga a mâncat pilaful cald, chiar aburind, fiindtotuși surprins de minunea pe care n-a putut s-o înţeleagă decât la întoarcerea acasă. Ca dova-

dă, farfuria respectivă cu numele turcului bătutpe marginea ei, se află în prezent în biserică.Această minune făcută de sfântul Ioan, cu îngă-duinţa Domnului, a oprit ura și mânia neîndu-plecată a chinuitorilor săi.

Tot ca o dovadă a minunilor pe care le-afăcut Sfântul Ioan, este faptul că lângă racla cumoaștele sale, se află agăţat la locul de închină-ciune un baston al bătrânei Maria Siaca dinCipru, care, timp de 18 ani, datorită unor boli, afost nevoită să meargă încovoiată, cu faţa apro-piată de pământ. Bastonul ei a fost lăsat acolodrept mulţumire pentru însănătoșire, în lipsaaltor posibilităţi de răsplată.

După trei ani de la moartea sa, creștinii i-augăsit trupul intact și înmiresmat. Turcii i-auaruncat moaștele în foc, dar acestea n-au ars șinecredincioșii s-au speriat. Și azi, este un nese-cat râu de tămăduiri și alinări ale suferinţelortrupești și sufletești.

Mânăstirea Cuviosului David se află tot îninsula Evia și adăpostește capul Sfântului. A fostconstruită în jurul anului 1500, cu banii adunaţide cuviosul David, de la credincioși. La o dista-nţă de câţiva kilometri de mânăstire se află ofântână cu apă sfinţită - aghiazmă. Potrivitlegendei, aici și-a înfipt toiagul Sfântul CuviosDavid, iar apa a ţâsnit ca prin minune.

Mânăstirea Kato Xenia din orașul Volos areaspectul unui colţ de Rai și păstrează o parte dinCinstitul Brâu al Maicii Domnului, una dintreamintirile din viaţa ei pământească.

Sfânta Paraschevi, din cauza credinţei sale afost aruncată într-o căldare cu ulei încins, darnu a avut nimic de suferit. Când împăratul aorbit, a rugat-o să-i redea vederea, promiţândcă va crede în Dumnezeul ei. Sfânta a spus orugăciune, minunea s-a împlinit și sfânta este șiazi socotită ocrotitoarea ochilor. Schitul ei seaflă săpat în munte. La intrare, sunt două izvoa-re. Apa unuia limpezeste ochii, iar celălalt esteIzvorul Afroditei, a cărei apă întărește și înfru-museţează pe cel care se spală cu ea. Așa amprocedat și noi în calitate de pelerini credin-cioși.

Din ”Vieţile sfinţilor” afli ce minuni uluitoareau înfăptuit acestia, care, în perioade diferite,au trăit pe acest pământ la fel ca noi, dar auavut credinţă puternică în Divinitate.

De-a lungul timpului la Călimăneşti aufost multe personalităţi printre care şi

Pia Brătianu, care a avut legături strânse culocalitatea noastră. Înainte de căsătorie a avutnumele de Caliopia Pleşoianu. S-a născut în anul1841, în comuna Pleşoi, judeţul Vâlcea. Era fiicapitarului Luca Pleşoianu şi a soţiei saleEvghenia, din familia Capeleanu. La vârsta de unan a rămas orfană de mamă şi a fost crescută de

bunica din partea mamei, Sultănica Capeleanu.În anul 1857 Luca Pleşoianu se stinge din viaţă,astfel încât fata rămâne orfana de ambii părinţi.

În primăvara anului 1858 Ion C. Brătianu avenit în vizită la schitul Ostrov, să o vadă pe sorasa Maria, călugăriţă sub numele de maicaMaximilia. Datorită calităţilor sale de bunăgospodină şi organizatoare, a fost numităstareţă. Ion C. Brătianu a rugat-o pe sora sa să-i recomande o fată cu care să se căsătorească.Stareţa i-a recomandat-o pe Caliopia Pleşoianu,

orfană de ambii părinţi. Stareţa a fost prietenăcu familia Pleşoianu şi o cunoştea bine peCaliopia. Era o fată modestă, drăguţă şi de ca-racter. Ion C. Brătianu a fost de acord cu prop-unerea stareţei. În ziua de 6 iulie 1858 Ion C.Brătianu s-a căsătorit cu Caliopia Pleşoianu.După casătorie ea s-a numit Pia Brătianu.Căsătoria s-a făcut la schitul Ostrov dinCălimăneşti şi a fost oficiată de preotul TheodorBrătianu, fratele cel mare al lui Ion C. Brătianu.

În ziua de 9 iunie 1881 Ion C. Brătianu a

fost numit prim-ministru al României. Dupăcâteva zile a venit la dânsul Nicolae Dabija, mi-nistrul lucrărilor publice şi l-a rugat să aprobefonduri din bugetul de stat pentru a construi laCălimăneşti un hotel şi un stabiliment de băi.Când a auzit de Călimăneşti, Ion C. Brătianu afost copleşit de amintirea căsătoriei sale de laschitul Ostrov din Călimăneşti, în urma cu 23 deani. A aprobat fondurile necesare pentru con-struirea hotelului şi stabilimentului de băi. Înziua de 25 august 1881 piatra de temelie ahotelului şi stabilimentului de băi a fost pusă dePia Brătianu, soţia primului ministru.

Pia Brătianu s-a stins din viaţă la Bucureşti,în ziua de 3 februarie 1920.

Gheorghe MĂMULARU

PIA BRĂTIANU LA CĂLIMĂNEŞTI

BĂILE GOVORA ŞI COMPLEXUL BALNEAR DE LA COZIAÎn a doua jumătate a secolului XX, în

judeţul Vâlcea s-au construit mai multeobiective importante, printre care şi ComplexulBalnear de la Cozia. Acesta a fost nominalizat laînceput să fie construit la Băile Govora, dar afost construit la Cozia. Se pune întrebarea de cenu a fost construit la Băile Govora, ci la Cozia?La această întrebare vom răspunde în cele ceurmează...

În anii ‛60 ai secolului XX a fost director alstaţiunii Băile Govora doctorul Virgil Geicu-

lescu, iar soţia sa, dr. Carmen Geiculescu, eramedic de laborator. În acei ani s-au executatforaje pentru descoperirea de noi izvoare mi-nerale. Profesorul dr. Traian Dinculescu, direc-torul Institutului de Balneofizioterapie dinBucureşti urmărea îndeaproape executareaforajelor pentru izvoare. Profesorul Dinculescua sprijinit dezvoltarea staţiunii şi a dotat labora-torul cu aparate moderne. Venea adesea laGovora să se intereseze de mersul lucrărilor laforaje, precum şi rezultatelor analizelor

izvoarelor minerale. Cu timpul, Băile Govora audevenit staţiunea preferată a profesorului.

La începutul anului 1970, MinisterulTurismului a hotarât să construiască un com-plex balnear într-una din staţiunile judeţuluiVâlcea, fără să facă o nominalizare a staţiunii.Ion Cosma, ministrul turismului, l-a întrebat peprof. dr. Traian Dinculescu, directorulInstitutului de Balneaofizioterapie din Bucu-reşti, în care staţiune să construiască acestcomplex. Profesorul Dinculescu a propus Băile

Govora. Pe la mijlocul anului 1970 a fost desti-tuit din funcţia de director al staţiunii BăileGovora, doctorul Virgil Geiculescu şi în loculdânsului a fost numit doctorul LeonidaCionganu, care era medic şef de policlinică laBăile Govora. În toamna anului 1970 a fost trim-is la Băile Govora delegatul ministrului turismu-lui, doctorul Lavinia Munteanu, ca să discute cunoul director dacă este sau nu de acord caMinisterul Turismului să construiască un com-plex balnear la Băile Govora. Doctorul Leonida

octombrie 2017CULTURAvâlceană16

NOTAZiarul apare cu 16 pagini şi respectă Legea 186/2003! Ziarul se adresează cetăţe-nilor cu diverse preocupări culturale de la sat şi de la oraş. Articolele, grafica,fotografiile nesemnate aparţin editorului. Autorii păstrează responsabilitateaconţinutului. Tipărit la Prodcom, Tg. Jiu, 27 octombrie 2017

Revistă apărută cu sprijinul edililorvâlceni, care iubesc cultura scrisă,

şi al Arhiepiscopiei Râmnicului

Cionganu a refuzat în mod categoric complexulpropus de Ministerul Turismului. Totuşi fon-durile erau alocate, pentru acest complex,judeţului Vâlcea şi, deci, trebuiau cheltuiţi încadrul acestui judeţ. Atunci delegatul acestuiminister s-a dus la Călimăneşti şi a discutat cudr. Gheorghe Mămularu, i-a povestit ce i s-aîntâmplat la Govora şi i-a făcut propunerea săaprobe construirea acestui complex in staţi-unea pe care o conducea. Doctorul GheorgheMămularu a primit cu bucurie propunerea de a

se construi în oraşul său natal un complex bal-near, şi l-a asigurat pe delegatul MinisteruluiTurismului că va sprijinii construirea acestuicomplex.

Într-una din zilele lunii mai 1971 a venit laCălimăneşti Ion Cosma însoţit de Petre Dănică.S-a ţinut o scurtă şedinţă de lucru în biroul luiConstantin Predescu la care au participat urmă-toarele cinci personalitaţi: Ion Cosma, ministrulturismului, Petre Dănică, prim-secretar alcomitetului judeţean PCR şi preşedinte al

Consiliului Popular Judeţean Vâlcea, VasileDumitrescu, secretar al Comitetului OrăşenescPCR şi preşedinte al Consiliului Popular alConsiliului Orăşenesc; Constantin Predescu,director coordonator la Complexul BalnearCălimăneşti; Dr. Gheorghe Mamularu, directormedical la Complexul Balnear Călimăneşti.Atunci, în acea şedinţă, s-a hotărât definitivconstruirea Complexului Balnear de la Cozia. Înziua de 7 aprilie 1972 a început construireaacestui complex şi s-a terminat în decembrie

1979. În anul 1973, doctorul Virgil Geiculescu l-a întâlnit de doctorul Gheorghe Mămularuşi i-aspus urmatoarele: Daca nu mă destituia de laconducerea staţiunii, acceptam ofertaMinisterului Turismului şi construirea complex-ului s-ar fi facut la Băile Govora.

Dr. Gheorghe MĂMULARUDr. George MĂMULARU

Ziar de cultură realizat de AsociaţiaECOSTAR 21, Editura INTOL-PRESS

şi S.C Tincont S.R.L

Director: Petre CICHIRDANSeniori editori: Arhim. Veniamin MICLE

Constantin ZĂRNESCUPublicişti (şi fotoreporteri):

Felix SIMAMihai SPORIŞClaudia VOICULESCU Simona Maria KISGheorghe PANTELIMONAdina DUMITRESCUGabriel GIBGherghe SPORIŞPaulian BUICESCUIlie GORJANLigia NICOLESCU

Corector: Tina CICHIRDANTehnoredactare computerizată: Bogdan CICHIRDAN

Adresa: Calea lui Traian 169, bl. 5, sc. E, ap. 3Tel/Fax: 0250.736615, 0350.401254, 0746.029824, E-mail: [email protected] media: www.culturaarsmundi.ro

Preţ: 3 lei

S.C. NTX CONCEPTSRL

Proiectare şi Execuţie InfrastructuriRutiere, Construcţii Civile şi

IndustrialeContact: 0740.035.985

Cultură scrisă

Revistă de teologie şi spiritualitate orto-doxă editată de Editura Praxis a

Arhiepiscopiei Râmnicului, numărul 1 pe 2017,recent apărută într-o grafică excepţională, ilus-trată cu „obiecte din atelierul domnuluiLaurenţiu Pietraru (Horezu)”, număr decolecţie, reuneşte în paginile sale materialesemnate de nume importante ale culturiiromâne care au răspuns solicitării celor doicoordonatori, ÎPS Varsanufie-ArhiepiscopulRâmnicului şi consilierul său cultural Pr. ŞtefanZară, după un plan mai mult decât complex...Ştiinţa teologică, „eclesiologică” şi „soteriolog-ică”, tratată de ÎPS Varsanufie, Pr. Nicolae D.Necula, Bogdan Tătaru-Cazaban, Arhim.Nectarie Şofolea şi Pr. Marcel Stavără; ştiinţaumanistă-păcatul cunoaşterii-în jurul căreiaadnotează literar: Dinu Săraru, Dan Ciachir,

Florin Epure, DumitruVlăduţ, Nae Georgescu,Ioan St. Lazăr; cuvântul-materie a gândirii desprecare scrie însuşi SfântulTeodor Studitul (759-826),traducere de Maria Goianăşi diortosită de OctavianGordon; interviu cu Arhi-mandritul Elisei, stareţulSfintei Mănăstiri Simono-spetra din Muntele Athos; teatru: „Şapte zile înpustia Sfântului Munte” de Ion Costin Manoliuşi o serie de poeme semnate de Ioan Pintea. Ostructură, cum se vede, atractivă pentru oricine,limbajul folosit de autori fiind unul accesibiloricărui credincios, căci, doar pentru aceştiaeste făcută revista. Ar fi bine, dacă şi credin-

cioşii neortodocşi s-ar lumina cu ideile dinaceastă publicaţie, care sunt cerinţe vala-bile oricărei societăţi de oameni trăitori însecolul XXI! Felicitări realizatorilor! Să maiprezentăm cititorilor revistei noastre,Cultura vâlceană, o parte din însemnărilepe care le-am notat la lecturarea materi-alelor din revista Martyria... „STUDIA THE-OLOGICA” este conceput pe filonul NouluiTestament-Credinţa fiind polul central alvieţii, şi care tinde să fie energie (tinde dedouă mii de ani) şi, care, odată cu trecereatimpului va fi totuna cu enrgia informaţiei.

În secţiunea „STUDIA HUMANITATIS” noi îlîntrezărim pe Adam, cel care a păcătuit gustând(consumând) din fructul cunoaşterii şi, care,până astăzi trece prin toate experienţele: „Amgreşit vrând să cunosc” (Dinu Săraru), „Amgreşit iubind smaraldele” (Dan Ciachir); amgreşit domnind cu asprime, dar construind o

fabrică de hârtie la Râmnic-Matei Basarab,„deschizătorul de noi drumuri în cultură” (FlorinEpure)!... Păcatul adevărului şi materialismuluila Antim Ivireanul şi Eminescu (Nae Georgescuşi Ioan St Lazăr)...Alte considerente, personale:nu există adevăruri peste cele scrise în Biblie.Dumnezeu este în om, în inimă, şi acesta nupoate exista în afara acestui mecanism, adevărînvăţat. Omul biblic, cel de pe culoarul lui Abelşi Set este cea mai reuşită experienţă dinUnivers şi, el, îl conţine şi pe Cain. Dumnezeueste deasupra matematicii, fiindcă el nu poate finicicând adevărat sau fals... Revista Martiria, unprodus literar care nu poate fi ocolit de nici unromân, de oriunde, mai mult sau mai puţinînvăţat, învăţătura laică şi religioasă fiindu-nedată gratuit de un secol încoace!...Dumnezeu,neputând locui în trupuri de oameni care nu-liubesc, care nu se iubesc pe sine, şi, nu seiubesc între ei....

„MARTYIRIA”

Buletin informativ al Sfintei Arhiepiscopiia Râmnicului, anul II, nr.3, mai-iunie

2017 o revistă la care calitatea tipografică acrescut de la un număr la altul, dar mai alesacum, când aceasta conţine o adevăratăexplozie de imagini şi informaţii despre întreagaactivitate care se desăşoară sub egida Arhiepis-copiei Râmnicului şi în parohiile aflate subdirecta oblăduire a înaltei instituţii religioase.Nu facem decât o scurtă trecere în revistă pestecâteva titluri din revistă, majoritatea lor avândcalitatea de a exprima, extrem de sugestiv,întregul conţinut al articolelor: „Trei ani de slu-

jire ai ÎnalpreasfinţituluiPărinte Varsanufie în dem-nitatea de Arhiepiscop alRâmnicului”, „Meşteşuguripentru cultura duhului.Restituiri. Valori de patrimo-niu ale spiritualităţii orto-doxe vâlcene. Expoziţiedefotografie şi expoziţie cuvânzare din rucodelia vieţui-toarelor din mănăstirile vâl-cene”, „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elenaprăznuiţi la Mănăstirea Hurezi”, „Naşterea

Sfântului Ioan Botezătorul prăznuită laMănăstirea Stânişoara”, „MănăstireaCozia şi-a prăznuit hramul: SfântaTreime”, „Arhiepiscopul Râmnicului aaşezat în Biserica Adormirea MaiciiDomnului din Drăgăşani o raclă cumoaştele Sfântului Teodosie de laBrazi”, „Înălţarea Domnului şi ZiuaEroilor la Râmnicu Vâlcea”... Întrebatfiind domnul Ştefan Zară de ce arti-colele nu sunt semnate, răspunsul avenit promt: - Noi toţi suntem ai acesteiArhiepiscopii, şi ei îi datorăm însăşi exis-tenţa noastră...Faptele sunt înaintea

numelor noastre! ...Noi, însă, ne facem datoriavenită din profesiunea de jurnalist, fiindcă ce

fac domniile lor înseamnă mai mult decâtaceastă meserie şi vă informăm că revista„Praxix”, acest număr, are 64 de pagini (Alo,Forumule V, auzi? 64 de pagini şi nu are niciDirector Onorific, nici Director General, niciDirector Executiv, nici consultanţi universitari;„drd” nu apar, iar „dr” sunt numai acolo undetrebuie şi au legătură cu tematica), un colegiude redacţie alcătuit din Preşedinte: IPS PărinteVarsanufie, Vicepreşedinte: PS Părinte EmilianLovişteanul, Director: Pr.Dr. Ştafan Zară,Redactor Şef-Tenoredactare-Grafică: Pr. NifonDorin Iancu, Redactori: Pr. Dr. Mercurie DanielApostol, Pr. Constantin Olariu, Arhid. MihailCazacu; Secretar de redacţie: Silviu Dumitraşcu.

CĂRȚI DE NOTA ZECE APĂRUTE LA EDITURA PRAXIS

„PRAXIS”

Consiliul LocalCosteşti a avut dele-

gaţi de seamă laTârgul de animale de

la Vaideeni, 2017

Date post:	13-Sep-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	4 times
Download:	0 times

Anul IX • Nr. 139 • octombrie2017 • editat de ECOSTAR 21 ... · 2 CULTURAvâlceană octombrie...

Documents