Anul IV A l t A B S A M B Ă Ti 29 I U L I E (11 Л G U S T ) 1900

REDACŢIA Ini,«trăda Aulich Nr. 1

ABONAMENTUL Patru Anetro-Ungeritt : pun an 20 cor. pe V« u 10cor;pe V* de au 5 cor.; pe 1 Iulu 2 cor. Ml it Dominecă pe au

- 4 coroane. — Peitro România ţi 'trâinitate pe an :

40 franci.

îuuioripte ші senapoiazft

ADMISISTBAŢIA î Arad, strada Aulich 5 r . 1

INSEBŢIUSILE :

de un şir garmond: prima dată 14 bani; a dona oară 13 bani; a treia oară 8 b. , fi timbru de 60 bani de

flecare publieaţinne.

Atât abonamentele eât si inserţiunlle sunt a «o platí

înainte în Arad.

Serisori nefrancate ав se primesc.

Anul IV. Numër de Duminecă M i » ® 31

Revista séptèmânel. Lumea întreagă ѳ loca mereu cu

gtadul la Italia şi la cele ce se pe-frec acolo, în urma groaznicei întâm­plări a omorîril regeln! Umberto de un nebun de anarchiát.

Cu prilegiul urcării în scaunul domniei a noului rege Victor Emánuel Ш. вв pare a se face o apropiere pentru împăcare între Papa delà Roma, «pul bisericel catolice şi între etâ-ptairea lumească din Italia, căci delà 1870, de când i-s'au fost luat Papei proprietăţile lumeşti, urmaşul pe scau­nul Sfântului Petru a fost din aceea ЮПВ& mereu în supörare ou regele Italiei. Dar' jalea şi durerea ÎI leagă pe toţi, II adună la un loc, ca şi bu-ouria cea mare, şi în durerea între gel Italil şi Papa s'a unit cu tot po­poral, aşa că luând parte cu toată inima la durerea ţârii şi la ja lea Casei domnitoare, un semn de apropiere

el, de împăcare, s'a dat.

Pe când, aşadară, în Italia ura cea vechie dintre о а т з п і зѳ îneacă Iii laorömite ce se varsă în giurul unul áerúi, un alt omor politic ni-s'a anun-

din ţeara noastră soră, din Ra­ina.

Profesorul Ştefan Mihfcleanu din Bucureşti, un harnic luptător pentru fraţii noştri Români din Macedonia, de flub scutul împerăţiel turceşti, fiind­că îşi apera pe fraţii seî, şi lupta contra Bulgarilor, cari vreau să cuce­rească Macedonia şi să prefacă în Balg«rl cu sila pe Românii din acele parti, s fost omorît mişeleşte de un agent bulgăresc.

A lăcrima ne vine, când vedem, de câtă asuprire şi de câtă goană au parte Românii pe lumea aceasta !

încep cu apăsarea de cătră au toritaţî, plătesc cu temniţa şi chiar eu moartea dragostea da neam, pe care Dumnezeu a sădit-o în sufletul aleşilor.

Dar' în toată amărîciunea noa-gtrft a& nu ne perdem credinţa în Dumnezeu şi într'o soarte mal bună, cací chiar goana turbata, ce se face din toate părţile asupra neamului nostru, eate o dovadă, eă suntem un neam mare şi puternic, temut de rr&jmaşl, chiar şi atunci, când stăm eu manile în sîn.

Dacă oamenii sölbaticl şi fără de cultură întrebuinţează omorul mi-şelesc în lupta contra Românilor, oamenii ou carte din rîndul vrăjmaşilor neamului caută, ca prin încurcare de vorbe şi ticluiri de înveţăturl sä ne arete în lumea mare ca pe nişte viniturl In ţerile locuite de noi, şi cari n 'ar avè dreptul de a trăi ca neam.

Aşa se încercase т я і adăuuăzl ga ne arete unii înveţaţi maghiari la o adunare de înveţuţl la Pariu, în capitala Franţei.

Invfiţatul român Î u - u , dl Xenopol, profesor din România, l i a arët^t

acestora, că de geaba se silesc să ne facă pe noi viniturl, căci Românii tot aici s'au pomenit, pe aceste locuri, înainte de venirea Maghiarilor, acum o mie de ani, în Ungaria de astăzi, de la descălecarea împëratuluï roman Traian In Dacia.

Dacă noi vrem să trăim ca neam şi voim aă fim socotiţi ca un neam în regatul sfântului Ştefan, aceasta ni-se cuvine chiar după legile făcute de înşişi Ungurii, pe vremea când încă nu-'I apucase gândul de a-'şî în­mulţi maghiarimea eu suflete luate din alte neamuri din aceas tă ţeară.

Silinţele lor, de-a ne face pe noi maghiari, toaio sunt zadarnice, căci neamul şi legea, în care ne-am născut, nu ni-le pot lua cel-ce nu ni-le-au dat, ori cât s'ar apuca el să înlocuiască chiar legile terii prin ordinâţiunl asu­pritoare pentru noi.

In rîndul asupririlor, de cari ni-se face parte, amintim, că de curênd a fost oprită o adunare românească la Sanislâu, In ţinutul sătmărean.

Adunarea generală a despărţâ-mêntuluï sătmărean al „Asociaţiunel pentu literatura română şi cultura poporului român", convocată după toate regulele pe ziua de 2 August, şi anunţată de cu bună vreme, în formă legală şi ou presentarea statutelor aprobate de ministru, împreună cu ooncertul ce era eă se ţină cu acea ocasie, a fost oprită prin gendarmî şi armată, — sub cuvent de a împiedeca o întâmplătoare neorînduială, dacă Ma­ghiarii din localitate s'ar apuca de scandaluri, vâzând adunaţi mulţi Ro­mâni la un loc

Tot povestea mielului, care tul­bură apa lupului!

Multe judecăţi de acestea, tur­ceşti, аш mal vezat noi, — şi Româ­nul se măngăe cu vorba sa din bë-t rânl : Apa trece, petrile rëmân.

In gazetele ungureşti se scrie mult despre serbarea, ce se va ţine în curând, pentru împlinirea a 900 de ani decând s'au Increştinat Ungu­rii.

Serbarea nu se va face de stat, ci numai de biserica papistaşă. Acea­sta este o dovadă, că c e l c e se simt astăzi tari şi mari, au uitat că au să mulţumească credinţei creştine, că trăiesc azi în lume ea popor; că dacă nu s 'ar fi increştinat acum 900 de ani, praf şi puaderie se alegea de urma lor, ca şi de fraţii lor Huni şi Avari, de a căror t recere prin lume numai istoria ne mal spune.

Dar de altfel pe noi Românii nu ne priveşte această serbare, căci credinţa noastră religioasă de nea­mul nostru e legată, de începuturile vieţii neamului nostru, ea ni-a fost întotdeauna tăria şi mângăerea, şi vom cultiva-o, trăind în mijlocul ori­căror împregiurărî, serbând şi prăsnu-ind zilele mari file bisericel, şi pe oamenii mari ai neamului noatru.

Să mal aruncăm o privire în-afarâ. de hotarele terii noastre.

In vecinătate, în Serbia, z*rv« s'a molcomit, după căsătoria regelui Ale­xandru, şi par 'câ toate au începui; a merge pe calea cea bună a linişte! şi păcii.

In Răsăritul depărtat resboiul tot mal curge, şi se pare eă puterile mari, cari au acolo trupe, s'au des-binat, aşa că s f i i t u l resboiuluî este cu atât mal îndoielnic şi îndepărtat.

Ce se va mal întâmpla, vom po­vesti când va fi rîndul.

La Iichl. M?rcurl dimineaţa ministrul-président Соіошзт Szèll a soiit la Ѵізиа, unde Înainte de ameszï s conféras mal raulîi. vreme ca primal-mmietru anetriae Körber, ear' dupá ameazï a piacai, mal departe la Ischl, la Maj»states Sa Monarchul. Erl, Joi, prim-rainietrni unguresc a fost primit de M. 8a ImpÖratul-rega la audienţă ma! lung*, după care a fost apoi Invitat şi la prâazul delà Carte. Ministrssl-president Szèll a petre­cut ziua întreaga erl la Ieehl, ţ i sasra a'a Întors «araşi la Viena

Asemenea şi tuiniatrul comun de ex­terne Qoluchowski, care e'a întors erl din «t r in i t a te la Viena, tncurênd ave să pleca la Majîstutaa Sa la Ischl, poste deodată cu îtfitu-îUuUtra austriac Körber.

, Magyar Sió delà naşterea sa, care e identică ca căderea baronului Bánffy delà cârma terii, lşl ţine de o zilnică datorie da a insulta pe Romani şi România.

Capetele Înfierbântate ale slujbaşilor antisemitului metamorfosat in patron al Iul Іагаэі —-CUT3 îl numeşte „HazănJe'—scornesc mereu asasinări şi .pustiirea cu foc şi sa­bie" a ovreilor in Moldova.

Şi pentru a turbura cu totul senti­mentele şi orientarea cititorilor sol, exage­rează invenţiunilo gazetelor din România :

гАаеѵёп(1и, în a carul redacţie şi administra ţie singur .directorul" e Rosuân, — ş i , Patrii -tul', născut pentru a trăi din sprigin ovreesc.

Cine s'aseamenă, a'adună 1

.Egyetértés* are slăbiciunea de a caut s . і й ѵ о л г і - * româneşti pentru a combată ac­ţiunea Românilor. Aşa, Ia namërul söu de Mercur!, pentru a lovi ín „Liga*, citează un articol al „celui mal m»re poet român, Alexandru Macedonslcy" (!), care s'a revoltat contra Ligrî, pentru că, zico poetul deca­dent: _E un trist şi în adevër superător .adevër, eă nu există un scriitor sau >irtist .român, care să fi primit m&ndaí dala Lig*, ..pentru a serie o lucrare" (secesionistă).

Si acestea le scrie „cel mal disrins poet (!). distins antropolog (!!) şi bărbat de stat" (??!), Alexandru Macedonsky, în ziarul... „Prahova".

Рипзт punct aici.

m

Din România. In giurul asasinatului politie

Stoim Dimitrof, asasinai lui Ştefan Mihăiletuiu, a fost interogat de judecătorul de instrucţie. Acusatnl neagă de-a fl avut complici, declară însă, că intenţiimea ea de a omori pe Mihăileanu o mal ştia дп unehiu al sou din Bucureşti, care l a şi arătat pe Mihăileanu, po cară acusatul nu-1 cunjsíöá înainte, şi c^re l'a îndemnat să ceară au-

torisaţie lut Saravof, şeful comitetului cen­tral macedonean din 8ofi>, pentru % comite crima.

Acusatul deelart că a primit auturi-saţia delà Saravof, csre înainte de a-'l con­cedia, l'a pus să fa-ă un jurâmênt,prin are $« hiigă să nu spună nimeruï nimic din cele-ca au vorbit împreună, $» să nu spună nici cine fie parte din comitetul revoluţionar.

Despre aees& Saravof apunea răposa­tul Mihăileanu, In ziarul cőu , Psninsu a Balcanică*, că : altttari da Ferdinand, prin­cipe după constituţie, ae găseşte Ia Bn!g* ria un altul mal putaraie, a cărui acţiune ge bu-ură de toată libertate», ei eate adevgratul s.ipâa al Bulgariei, ii acela est© Saravof.

Poliţia caoitaiel, după-cam »flSm din ziarele dia Bucureşti, «; pe eaie de a pane mâna pe mal mulţi complici de al crimins-lalul, — ear Bulgarii fă?ă ocepaţiu&a sta­bila în ţara vor fl expulsaţl.

*

S'a făcut perchiziţie mal maîtor Bul­gari din c&pitalft.

Ls perchiziţiuce* fâcuJft la damiqilial ІШ Cazacoff e'au găsit mal multe z i a r e b u l g ă r e ş t i şi mal moite s c r i u o r I, înîre cari una de o excepţională gravitate : «cea scrisoare, adresaţi ministrului de in­terne bulgar, Radoslavof dar pe cars Ca­zacoff nu a avut timpul să o expedeze la d"8tinaţiune, cuprinde un pasagiu, tn care ge spu'je ca s i se facă totcl, ca asasinul Du-mitroff să fie protégeât.

• După consiliul de miniştri de Marţi

seara, dl ministrt* Marghiloman a avui un lung schimb de note diplomatice cu dl M^şu, agentul României lu Sofia .

Dl Marghiloman a or donit subal­ternului sen să intervie de urgenţa pe lângă guvernul bulgzr, ca să aresteze şi si dea ju­decatei pe toţi membrii consiliului revoluţionar bulgar, a căror complicitate cu Bulgarii crimi­nali din România a fost pe deplin consta­tată.

Ministrul de externe « făcut responsa­bil pe agentul român delà Sofa, pentru exe­cutarea ordinelor date.

Dacă guvernul bulgar nu va lua nici o mesura, de urmările împotriva Bulgarilor revoluţionari, atunci guvernul român e decis să rupă relaţiunile diplomatice cu Bulgaria.

*

Chestia ovreiască.

Un?le ziare din capitală au dat ştirea, că guvernul ar avé de gând să organiseze comunităţile evreieşti.

Altă ştire ne apuiia, ca s'a organisât ва corp ;ie propagandă contra stabilire! o boilor la sate.

In privinţa acestor cheatiunl, cea din-taiu—do alt-fel—desminţită de presa română lăsăm && urmeza aci părerile unul marcant membru din pariidul guvernamental, după cum le aflăm îaîr'ua interviav publicat de „România Jună :"

— Sunt juisimisi, adecă am fost, a îi m sunt conservator. Nu sunt an isemit, ceea-?e tr^bue să notezi. Iţi declar sincer, că nu împărtăşesc părenle guvernului în privinţa etabilireï Ovreilor ia sate.

Nu admit, ca pentru echilibrarea bu­getului sa ge deschidă Ovreilor porţile satelor noastre. Morgênd la sate, Ovreii nu vor face agricultură, ei vor dasehide prăvălir şi mal ales eârclume. Dfl la acel noul negustori statul va bcasa taxe fru­moase, dar' eu nu admit, es* în chestiuni do naţionalitate să fim conduşi de ne­voile băneşti.

'Ţi am spus că m sunt antisemit. Eu respect principiul sociologic, că eterogeni­tatea niiţionalităţilor într'un stai. a un motiv de progrei pentru a; el stat. dar' trebue să ţinem seamă de faptul, că un popor numai atunci progresează ia con­tact cu elemente străine, când acele elemente nu sunt mal numeroase şi deci

2 mal puternice decât el. F r a n c i a şi Germania au Ovrei, dar' numëmi lor e cu mult maî mic în proporţie eu iiumërul Ovreilor din România.

La edî Ovreii ne co leşesc h oraşe; dacă le dăm voie să meirgă la sate, ei vor copleşi populaţiunei noastră rurală, după cam au copleşit-o рз cea urbană. 9i s • ştie din statisticele publicate atât In Occi­dent, cât şi la noi, că în contact cu o тазза mal mare de Ovrei, populaţia creştină dege­nerează Mortalitatea şi morbiditatea cresc si Ia eurêud energia vitală a celui maî viguros popor trebue Ш cedeza p-sh Mouluî.

O repet Ine» odată, nu sunt antiäfmit; dar' am convingerea, că legiuitorul nostru a lua t o bună, o admirabila mesura atunci, când a interzis accesul Ovreiiot hi gata .Constituţionalul' (organul peraomtl al diu! P. P, Carp) a dat nota juată a situaţiei, când a spus că, ort-car* ar fi «entimenful sëu personal, omul de guvern trabae sá se supună unor neseaitâţ! inexorabila :

Şi prima dintre datoriile cari ss impun statului român este, menţinerea în stare in­tactă a naţionalităţii române. Şi aceasta nu ѳ nevoie să fii antisemit ca s'o recunoşti. E nevoie să fll Român.

Acestea şi nu altele au fost motivele, cari no au făeat pe noi, oamonl dm toate partidele, ea ne coalisnm spre a îm pedeca pe guvern să ia mësurl pentru per miterea aşezării Ovreilor la sate. Şi te pot asigura, că vom lupta cu ultima energie, atună, când am crede că proiechd atribuit guvernului e pe cale de a se réalisa.

Din străinătate. Alegerile preşedinţiale din StateleUnite.

Campania ce se duce aciualmente în Statele-Unite pentru aleg-irea unul preşo-dinte pe un nou period de patru ani, de­vine din zi în zi tot mal Înverşunată şi face ca lumea să se preocupe mal mult de această alegere menită sá schimbe sau sä menţie politica рѳ caro o duc azi Statele­Unite.

Căci în Statale Unite, mal mult de câtor! unde, dacă nu ca nicairl aiurea, lupta electorală preaidenţială so da pe baza unul program de idei bine studiate şi bine cunoscute de toată lumea, «ar acela, căruia majoritatea voturilor i a asigurat reuşita, este ţinut să aplice cu strieteţS acest pro­gram în toată întinderea luî şi ori cari ar fi părerile adversarilor.

Doi sunt eceia cari actualmente dis­pută scaunul de preşedinte ai Statelor Unite : Mae Kinley, preşedintei o de până acum şi

48usţin6torul motiometalismulul, adecă al predominare! aurului, şi Bryan, адіѵегвзги iul delà ultimel6 alegwrl din 1896 şi sasţineterul bimetalizmuiul adecă al predominSrel ar­gintului.

Fie-care din aceşti doi candidaţi vine să solicite votările cetăţenilor în basa unul program bine stabilit şi flecare din e! ве bucură de forţe considerabile în alegeri aşa că şansele se pot considera ca aproape egale şi nu se poate spune eu siguranţă de mal nainte eine ^а fi învingëtorul şi cine тѵіпвкі.

Totuşi, dată fiind popularitatea de care se bucură adversarul actualului preşedinte al Statelor-Unite, care crede că acestea trebue să se mărginească a juca un rol paclnic ca şi în trecut şi are alătur! de el întreaga masă imensă a lucratorilor ; parti­zani! rolului de putere militară şi cuceri­toare a Statelor Unite, de cari ţine şi Mac-Kinley, cam tem candidatură acestuia.

In eftrşit, ori-care ar fi gradul de tă­rie al unuia sau al celuilalt dinte candi­daţi, lucrările sunt astfel, că resultatul si­gur al campaniei electorale ce se duce acum în Statele-Unito na se va puté şti decât In ultimul moment al efectu&reî ale­gerilor, de care nu mai desparte decât o foarte scurtă bucată de timp.

I0AN MOGA. A fost întruparea epocii pe care o

străbate acum cea mal mare parte dintre tinerii noştri universitari. Safere, în urma loviturilor sorţi!, deja ca copil. La universi­tate ajunge numai cu greu. Şi întreaga lui vieaţă de aici »ste curat martiriu. Sërac d'acasă, dar' plin de avônt şi încredere, el înfruntă miseria, ajutându-se cu es i 200 fi ce primia delà Biaj. Numai el \ a fi ştiut şi mesurât greutăţile ce avea sa eupoarte. Era Insă, desigur fericit. Ii wrîdea viito rul.

Tinerilor noştri universitari ma! eu b imă şi ma! curagioş! regimul unguresc le réserva prilegiul să treacă prin şcoala grea a vieţii chiar pe când el sunt numai pe banca şeoalel. Şi fiindcă era intre cei aleşi, Ioan Moga ajunge curênd între cel luaţi Ia ţint§. Consiliul universitar delà Cluj îl pre-eintă Consistorulu! din Blaj ca nevrednic de a mal fi a j u t a t . . . Sevîrşise, vezi Doamne, marea crimă de-a sări şi el în rîndul celor cari protestau împotriva insultelor aruncate «supra mormêntu'u! delà Ţebea. Ear' con-sis'.orul delà Blf-j i a detras ajutorul.

Intâ ;a decepţie mare, desigur, asta i-a fost. La prigonirile ungureşti s'a aşteptat. Ca al set să fie însă siliţi a so pleca nain tea nedreptăţii ungureşti, eată ce sufletul sëa fraged n'a putut să supoarte fără du­rere amară.

Şi-a recâştigat însă eară stipendiul, el ştie după câte alergări, ce umi.'itoare i-se vor fi părut caraererulu! s8u integru şi mân­dru.

Vine însă afacerea cu încoronarea mormântului delà Ţebea. Dacă nu ar fi pă ţit o nainte, când cu protestul, poate că el s'ar fi p.itut retrage dintre eeî-ce luptau în primul rînd. Dar' aşa, că fusese odată pe­depsit, i s'ar fi părut laşitate в& se dea îndë-rôt. Ce ar fi lis colegi! şi lumeal Ar fi гіз că bate la retragere or! chiar că în­toarce spatele une! afaceri gfinte şi de înaltă demnitate pentru tinerimea română.

Ear' decât să s» zică astfel despre t i , Ioan Moga prefera ori ce.

A ïômas de el pe placul întâiu, şi ast­fel curênd, in chip fatal, se \ôzù eară pe­depsit. Da i,s:ă dată raal arjpru încă. Perdu nu nuscaî ajaîe.'ui, că B.&jmiï nu 'i mai susţineau, c; şi putinţa ca măcar pentru cât so preparase, sft poată face ех&тоиз in Cluj. Ear' să meargă la altă universitate nu avea cu ce, şi să ceară delà rudeniile sale, se g .na...

Vacanţa ÎI trecea ca nici odată : nu ştia ce va face mâne. Dragostea pentru cele naţionale copleşia, cu toate aeastaa, or ice preocupare. Serbările dato la Abrud, inima Munţilor-Apuseni îl luaseră deci in viitoarea lor plină de f a rmec . . . Dar' mal ales ce-I frsmos şi îasufleţitor, trece iute. Şi când Ioan Moga se vëzu earăşl ringur, oii maî bin? : muncit de grijile zilei de mâne, în­cercările prin cari trecea i-se păreau trage-de, care numai sllrşiî zguduitor pot să aibă. Ce şi-a zis, impresionist, dar' energic fiind : la ce Bă mal lungim o agonie ? Şi a tras deci un gloate, punôud capët durerilor acestei lumi pentru care el era născut cu suflet prea drept.

Aşa s'a produs catastrofa. *

Сінѳ nu-'l va plângă? Cine să nu română înhmait în faţa unor situaţii stât de îngrijitoare ce tinerimea noastră uni­versitară trebue să înfrunte nu incidental, ci cronic ? ! . .

Care Român să nu se revolte în faţa unul regim şcolar atât de crud ? ! . .

Vorba e însă că în acelaşi timp, când vestejim brutalităţile comise împotriva tine­rime! noastre universitare, trebue să ne dăm seamă şi de rëul din sinul nostru.

In primul rend tinerimea noastră Ră 'şl dea seamă de un lucru: avèntul seu, chiar cei manifestat în afacerea Iancu, nu stă în concordanţă şi proDorţie cu forţa de acasă, cu organisarea internă a vieţi! noastre publice. Eată, Ioan Moga n'a mal fost susţinut de Consistorul din Blaj când a ajuns să fie prigonit de guvern. Şi cine a mal susţinut cu stipendiu pe ciealalţl, căzuţi jertfă şi în afacerea Iancu şi în afacerea da Ia O r a d i a ? . . . Nu s'a mal găsit nici vre-un alt Sava Şomăneseu!

Ce dei<otă aceasta? Că tinerimea noagtră gene-casă şi curagioasă nu găseşte în public spr-ginul ce s'ar cuveni la anume momente, că autorităţile noastre bisericeştî-şcolare toate ţin întêiu cont de greutăţile ce le poate face guvernul şi nu sunt în po-siţie de a se pute expune pentru vre-un prigonit, fie acela or! şi cât de bun stu­

dent. Mal ales că de regulă prigoniţi ajung ce! cu legături mal puţine şi dia familii mal modeste. D'alde Zigrs nu-'i vede ni­meni iscălit pe proteste naţionale. . .

De unde această slăbiciune a obşte! române, e altă întrebare. Fapt e, că cel car! au pornit după curentul cultivat de .Tribuna* de sub era lui Daianu, adese au treb rit să se mulţumească numai cu laudele din această foaie, laude, caro mal adese intenţionau să acopere lipsa do acti­vitate a bStrâmlor pretinşi .fruntaş! auto­risât!".

Naşte însă întrebarea, dacei esto util a se face atât' a victime între studenţii noştri universitari? Prin sforţarea atâtor tineri ajtmsu-s'a cel puţin să se realiseze ceva din câte ar tebcl Bă facă obştea ro­mână şi în primul riud fruntaşii ?

Zilele acestea un distins student uni­versitar îmi spunea, că tot co su stricat bëtîânil, au să facă la loc tinerii univer­sitari. v

La Cluj mal a'ep, ь'а rutrit adecă, aproape În chip artificial, între linexl cre­dinţa, că el trebue să fie dătătorii de ton. De aceea, i-am vëzut că au dăscălit şi osândii Sinodul aradars, pentru că nu ale­sese episcop pa candidatul lui Daianu, ba câţi va, în frunte cu un colaborator al „Tri­buner , trimiseseră chiar congresului naţio­nal bisericesc o adreaS, în c a r e ! indica cum are să se poarte în chestia primirii ajutorului de stat şi e o adeverită minune, că congresul n'a fost declarat . trădător", peutru-eă a primit .argintii lui iuda", cum s ria pe acea vreme (Maiu 1899) un student universitar în „Tribuna".

* Puţină precauţiune l i se impune dar

studenţilor noştri universitari, să nu so creadă mai tar! şi mal cu minţi decât sunt, că ajung altfel în conflict nu numai cu guvernul unguresc, dar so isolează chiar de obştea română, care desigur n'a aprobat isprava .sslamandorulur delà Viena şi vio­lenţa de limbagiu, cu care studenţii clujeni s'au amestecat în afaceri ce ieşiau din sfera lor de competenţă.

Nenorocitul sfîrşit a lai Ioan Moga fie deci nu numai prilegiu do » ѵёгвя lacrimi !a inormêatul celui cSzut jertfă împregisrarilor grele prin care trec cel mal mulţi dintre studeţil îiostri universitari, ei şi un memento da cum trebue lă ne întocmim relaţiunile în luptele viitoare.

Noi, cel din gjurul „Tribunei Poporului', ne am legat şi stat alăturea cu tinerimea universitară la fapte mari româneşti : când am dus Memorandul, la confèrent» naţio­nală din 1893, la procesul Memorandului şi la congresul naţionalităţilor, — şi totuşi o parte din tinerime s'a legat de ce! car!, din prostie or! mişelie, ne scoseseră vestea că trădăm neamul.

înţelegând odată tinerimea că nu rolul de chestor i se cuvine, ci fi! şi fraţi iebitorî să ne fie tuturor câţi muncim In viaţa pu­blică românească, va mângâia рз toţi cel car! deplâng sineer pe Ioan Moga şi sim­patie deosebită poartă întrege! tinerim! uni­versitare, aceste! speranţe a neamului.

Bussu Şirianu.

Résboiul din China. Zilele acestea doue ştiri mal însem

nate au sosit din câmpul rësboiuluï chiuez-european, car! o privesc mal deaproape şi pe monarchia noastră. Una este: Reprezen­tantul belgian delà Peking a trimis mini­sterului de externe al Belgie! o telegramă, care vesteşte că tăiaturile representanţilor Austro Ungariei, Holandel şi Italiei au fost aprinse şi nimicite cu totul. A doua: O în­vingere a Europenilor asupra Chinezilor.

Eată câte-va amënunte : Din 4 — 1 6 Iulie Belgianiî a'im apërat

ajutoraţi şi de 8 soldaţi austro-imgarî, dar n'au putut să-'şi scape palatul de furia Chinezilor şi astf l toate cele trei palaturi au căzut şi ele jertfă tăciunarilor. Ase­

menea şi palatul ambasadei francéit t azi o ruină. Toţi străinii europeni se găsesc în adăpostul ambasadei engkie, unde sunt împresuraţi de Chinezi. Din 20 Iulie până în 2 August —spune telegrama representantuluî belgian-„dintre al noştri au căzut 58 morţi fi 70 răniţi. Hrana e pe sfîrşite, dar spt-răm că în curé d vom fi salvaţi".

Privitor la a doua ştire se tolegra-fează următoarele :

In 5 August trupele europene, dupi o luptă aprinsă, au ocupat Peitang%l. Trupele chineze au fost puse pe fugH Iu lupta aceasta au luat parte şi 60 soldaţi austro-ungarl de pe vasul „Zenta". — Comandant al acestui vas, In lo­cul röposatulu! căpitan Thomann, e designat Carol Scala, căpitan de fre­gată.

Cu data 8 August se t ő k g r a i ш і din Washington :

Americanul Conger depeşează din Peking la ministeriul de externe american : „Guvernul chinez stăruie ii părăsim Peking id, dar asta ar fi pen­tru noi moarte sigură."

La porunca oficiului chinez de externe au fost decapitaţi acum doi membri ai partidului progresist chinei.

Mal importantă decât toate e, fură îndoială, azî ştirea maî noua,oe se telegrafează din Tiencin, cu adeci în Peking e o spaimă grozavă întn Chinezi, din pricina că trupele euro­pene se apropie de Pekinş. In ve­derea acestui eveniment Chinezii au mobilisât 100.000 de soldaţi. Rèul lor e însă, câ lupte sângeroase se pe­trec între trupele împărăteşti şi între ah prinţului Tuan, ceea-ce numai de bun augur nu le este în faţa primejdiei, ce se apropie şi de care se tem.

ULTIME ŞTIRI. Din Italia.

Roma, 9 August. Azi dimineaţă la oarele 6 Va a sosit aicî sicriul ou cadavrul regelui Umberto, însoţit de principele de Aosta, de contele de Turin, de prinţul Victor Napoleon şi de principele de Aporto. La gară aş­teptau regele Victor Emánuel, prinţii italieni şi străini, corpul diplomatic, căpeteniile autorităţilor etc. şi pe strade lume imensă.

întregul oraş e îmbrăcat In do­liu adânc. Calea, pe unde a trecut conductul funebrul, a fost de-a lungul sub cordon de soldaţi.

P e la orele 9 X A conductul a so­sit la Panteon şi cadavrul a fost dus în biserică, unde a fost primit dear-chiepiscopul de Genua cu mare asis­tenţă de preoţi. La actul funebru a cântat corul din Roma, compus din 130 persoane, sub conducerea Iul Mascagni.

Cântările minunate ale corului au fărmecat şi îndulcit toate inimile cer­nite de ja lea adâncă.

Din Cuina. Cifu, 9 August. Ruşii au năvălit in

Niclrang, au ocupat oraşul indigenilor ;l 1 au nimicit aproape cu desevîrşire.

Viena, 9 August. Amiralul austro-ungar, baronul Spaun a dat ordin iu-tur or oficerilor marinari reserviştl h monarchie, să fie gata de plecare î« China, find mare lipsă de oficerl ia armata mirină.

BtiUn, 9 August. In cercurile diplo­matice de ,*k*! se ştie sigur, că Ţarul ru­sesc a recomandat pe Englezul Weddersee it comandant al trupelor europene în China.

8

Să ne iubim neamul! Era tocmai pe la sfinţitul soare­

lui, când veni la mine un prieten şi me rugà sä es cu el la preumblare. Ba nu-I refusai cererea, şi plecarăm jmêndoï pe o luncă frumoasă şi în­verzită pe marginea unul rîuleţ. P e tólcile de pe ţermurul rîuleţulul pa-

îşl cântau cântecul lof de seara ; ca rostesc cu toate in cor o

rugăciune ferbinte de laudă cătră tronul Pirintelul celui prea înalt, pentru a

liniştea deplină in noaptea ce a-'şl întinde încet vèlul seu

negru ca să acopere pământul. In mijlocul acestor cântări më simţi a m іШ de fericit !

Peste câteva minute părăsirăm lunca cu sälcile şi er»m aproape de o cârciumă, — eăel de aceste-г nu ducem lipsă nici noi Românii do pe la sate. Indata ce ne apropiarăm, auzirăm o conversaţie puternică, care creştea proporţional cu apropierea noastră.

Bu fac semn tovareşulul meu să stee pe loc; eram curios eă aud despre ce este vorba, îndată şi înţe­lesei totul : Doi inşi se certau între rine cu privire la religiune, — cuci, тей Doamne, îşi aflaseră el chiar lo­cul potrivit !

Era adecă unul „unit" şi cela-lalt „neunit*, Români insă amôndol.

Neunitul numias pe „unit" latină spurcata, fiindcă el zice „spirit", ear ' EU „duh". Unitul îi numi pe cela­lalt jigauie sârbească, că doară „spi­rit" e mal bine, căci e cuvent romá­néra, ear' nu străin ori sêrbese".

In întreg decursul acestei discuţii la apropiere se auzia un rîset tare aj batjocoritor. Acolo erau adecă 2 tttgurl, compatriot de al noştri, cari rtfeau cu lacrimi de bucurie, că cel doi Români se înţeleg aşa de bine.

Sérace Române, — cugetam eu, -cumtrăieşti t u ; ce puţin face îna­intea ta frăţia de sânge şi cum (aci sä crească prin aceasta inima dujmanilor tel ! Străbunii noştri au

mulţime de vrăjm sşl, au sdrobit krá robiei numai cu legătura

cea sfântă a înfrăţire!, cu acea sfântă şi sublimă legătură, снгѳ ar trebui sä ne lege şi azi când timpul e mal greu, când greutăţile nu sunt пші

puţin apesăioare, când subsistinţa noastră naţională e aşa de mult peri­clitată. Dacă străbunii noştri au învins numai şi numai prin frăţietate şi iubire de neam, ce vom face noi azi, când suntem desbinaţî? Ce vom face noi, în inima cărora a străbătut umbra desbinăril, întunecând cu vëlul söu negru şi diavolesc raza cea dulce şi atât de mângâitoare a în­frăţire!? Şi oare mult mal are să domneuscâ în inima noastră aceasta umbră? Până când vom fi sclavii acestei patimi îngrozitoare ce duce la perire ? Până când ne vom sfăşia noi între noi, în timpul când dujmanii ne pregătesc m o m e n t u l ?

Un Dumnezeu avem, un neam suntem şi de aceea şi pe acest temeiu şi pentru biruinţa noastră în lupta cu vrăjmaşii noştri să ne unim iubirea de neam să ne unească ; să vadă toţi, că suntem îaveţăceî şi fii ai lui Christos, avênd dragoste între noi şi atunci inima dujmaniior noştri nu va mal creşte de bucurie. Iubeşte'-ţî, Române, neamul teu, şi ţine la legătura ce Dum.uízeu a lăsat între fiii tel ! Coc.

BEŢIA. 9

Na e făptură pa păruent mal măreaţă şi maî minunată dacât omul. Ce minte maî agorS şi mal încăpetoare decât a lui ? Ani­malul col maî deştopt abia îşi aduce aminte, CU prin vis, de ziua de eri şi nicî prin gând mi i trece că dup", azi vine ѣапе. Trăieşte eu clip», care sboară şi piere fára să ştie că a trăit şi cât a trăit şi fára sä se întrebe dö rostul sëu, de al fiinţelor c-e l'au îacun-giar-it şi de al iuraeï, în care s'a născut. Omul au uită trecutul, vede departe în viitor şi caută ea-'şl lămurească şi firea sa şi firea dinafară de el.

Ce fiinţă maî chipeşă, mal falnică şi :•• Л frumoasă decât dinsul ! Statura iul mândră şi dreaptă iţi spune, că el este re­gele atâtor vietăţi, ciur! se tîrô ÎC po pămeot sau se iacovoaie eu capul pleuat, ca nişte roabe înaiatea lui.

Când omul se adânc şte în gânduri, când grijile vieţii şi dorul de isbândă il Îm­boldesc ia muncă şi ia luptă, cu respect te opreşti, fára voie înaintea Iu!, ca înaintea unei icoane, aşa de împodobit de raze ţi-se pare chipul lui serios. Ear' când rtsal vesel şi gluma isteaţă ii Іатіаеава faţa, ce seni­

nătate şi reluare îţi străbate sufletul ! Par'că vezi rislpindu-se norii de pe fruntea mun­ţilor şi soarele dimineţii aurind holdele bo­gate.

Numa! omul are darul nepreţuit de a-'şi aröta graiul desluşit, ce simte şi ce gândeşte. Uitaţi vë la celelalte fiinţe. N'oi fi simţind şi ele trecând prin capul lor părerî, fie cât de întunecate '? Dar' sunt mute. Su­flatul lor, care abia licăreşte mijind în lume ca după somn. nu se arată limpede în cu­vinte, cu şir şi cu rost. Animalul mugeşte, sbiară urla, geme ; nu vorbeşte. Ш , nu e făptură pe pământ maî măreaţă şi mai mi­nunată decât omul ; nu e alta mai chipeşă, mal falnică si mal frumoasă şi numai el are darul euvêntuluï.

Ce jale grea te apasă dar, când vezî pe acest rege al pământului eă se face una eu toate dobitoacele de rînd ! Cine e fericitul, care n'a întâlnit nici odată în viaţa sa chipul domnesc şi mândru al omului schimonosit de stricăciunea beţiei într'o poci­tanie hîdă şi desgustătoare ? Na mai stă drept şi arătos ca un stăpânitor, ei se în-covoaie ca un rob nemernic, şovăie ca un co­pil mvêrsinic ; cade ca un stârv livsii de viaţă. Ochii lui deştepţi şi vil dormitează stinşi şi împaingeniţî. in luminile lor nu zăreşti mal multă minte decât în ale unui bou. Icoana sfântă a figurii lui, făcută după asëmëaarea lui Dampezeu, s'a stricat; e numai o mâzgăiitura. Cine a mânjit o astfel pe obraz, pe nas eu felurite ѵарзѳіі? Ce duh rëu 'şi-a bi tut joc de dînsa, înconde-indu-o ca să nu mai semene a om? Te întrebi, ce lighioaie o fi astă făptură ciu­date, care nu e nicî om, nici animal? la ioc să vorbească, gângăneşte. Gura lui fle­cară bolboroseşte sunete fără legătură, fără interes sau fără judecată, aşa că şi un copil ar grăi mal omeneşte.

Toi ce ştie, se şterge dia mintea lui. Tot cs plănuia, sb ascunde în întuneric. Uită trecutul şi nu mai zăreşte de loc în viitor. Noapte şi haos e în capul lui, haos şi noapte se întinde şi peste lumea lui. Din om a ajuna ne-om. Nu mai vede, nu mal pri­cepe, înjură, răcneşte, bate, fură, ucide. E turbat? Negreşit, aanëtos nu e! Cine e treaz, să se dea în lături şi să 1 ocolească! Boala lui e grozavă 1 Ca mâne o săd vedeţî ht spital ori hi puşcărie. Săracul ! Şi ce blättern pe neamul lui ! Din sângele beţi vuîuî es capii stricaţi, porniţi la beţie şi la fapte rele, urdiţl a tr>;ce şi dînşii prin câr­ciumă ca să ajungă tot !a spital saa la ocnă. E un blă-зіёш, care prigoneşte până la si 9-lea neam, până la cea din armă

odraslă! Strănepoţii ispăşesc în jalnică ti­căloşie greşelile strămoşilor loviţi depëeat! Nici praf nu se alege de traiul lor, de casa lor, de neamul lor. Afurisită le este soarta şi truda şi agoniseala. Nimic nu se prinde; ca putregaiul se dërîma tot ce se înfiri­pează o clipă din ostenelile lor !

Duşmani i»i omuuiî sunt dar toţi aeeis, cari pun înaintea slăbiciunilor omeneşti is­pita realul, momeala penatului Duşmani al omului sunt toţi aceia, cari au puterea şi iatoria de a îndepărta ispita, de a strivi pëcatu!, şi nu fac aceasta! Duşman c câr-ciumarul, care otrăveşte ca să trăiască luând banii munciţi aî altuia, c i să-î dee în schimb boala şi pierzania ruşinoasă.

In teşgheaua negustorului de^spirt, bie­tele jertfe îşi grămădesc obolul vieţii lor prrdute. laspăimentaţî de nenorocirea ce ne Mmeniuţă neamul şi ruşinaţi de ticăloşia ce aduce peate dînsul bvţia, trebue să luptăm în (onira rëuluï, după a noastră putere, în ori ca loc şi împregiurare ne-azn afla.

(.Antiftlcoolul".) I. Căv nescu.

Din Banat. Rëspuiis la o infamie.

In fiţuica .Controla* am cetit un co­municat al unui anonim, in care atacă per­soana Prea-cuvioşiei sale d-lui archiman-drit Filaret Musta.

Indignai, am lömas de conţinutul celor invo­cate în acel comunicat, care se reduce la o concurenţă neoaestă, din causa denumire! preotului Serftfim de capelan campestru ; nvonircul я trecut dincolo de ori ce margine, a găsit de potrivit a recurge la cele mal meschine mijloace, a lovi prin calomnii şi intrigi nedemne înfr'unul din ce! mai mari demmtarî ai bisericfi noastre din diecesa Caransebeşului, în dl arhimandri t Muata. Respectul ce am faţă de această numai de Dumnezeu scutită diecesă şi faţă de prea demnii el conducëtorl, ca sudit cre­dincios nu pot trece cu vederea a nu res-punde idiotului din .Controla" la minciunile neruşinate ce a voit a colporta în publi­citate despre unul dintre cei mai demni bărbaţi ai diecesel noastre.

Nu m'am gândit că pe lumea aceasta mai e şi gelozie, maî e şi invidie josnică ; şi am greşit, căci iată victima acestor pa­timi ale anonimului a devenit cel mal drept, cel maî bun şi cel mai prompt îa resortul £ëu, dl archimandrit Filaret Masta, mâna dreaptă a bunului nostru Episcop.

FOITA Д Ш В І Ж POPORULUI

Destăinuire.

Mi-a spus demult măicuţa, Că are să mi-o ceară, Dar' de-ar fi una c'asta, Aş fi să es din ţeară.

De geaba e frumoasă, De geaba-i avuţie-, Eu nu voesc nevasta Să-mî poarte pălăria.

0 vezî mereu . . . cu ochii, Şireţi, cum te mesoară Şi de te prinzi de dîns», Gândeşti că e cu poară.

Te 'njură, te alungă, Şi 'n mână ţi-зе sbate, Şi s'o săruţi nici vorbă, — Să fli cu ea şi frate !

Auzi ce am păţit-o aseară 'a şezecoare : M'am pus pe lângă vatră C'o mândră torcëtoare

Şi nu ştiu cum prin glume, Un fus i am desfirat, Şi foc s'a făcut, spuză Ş'abia ne-am împăcat.

Şi altă-dată, 'n horă, Era p'í»í'.í să mor

Des ehîdfi—numai dînsa, Să joace pe picior.

Era s'o las în horă, Şi siagură s'o las Şi mult më mir de mine, De 'n horă am mai rëmas.

Ş'ai da adesea 'u boală Frumseţea ş'avuţia, De nu voeşti nevasta Să-ţi poarte pălăria !

Tosif Stanca.

T o d o r i e ă ş i F l o r i c a .

{Baladă.)

In pădurea pinului, în munţii Cătrinuluî, Unde umbra nu s'abate, Nici soarele nu străbate, La masă de solzi de peşte Beau voinicii boiereşte. Todorică, viteaz mare, El din gură-aşa grăia : — Eu mai bine vreau să mor, Decât eu să nu më 'nsor Cu frumoasa satului, Cu Floarea bogatului. Ei mult se vorbia Şi 'n sat se slobozia, Că bani nu le trebuia, Numai pe Floare-o fura. Dar' voinicul de Mihaiu, Ce păzia noaptea la cai, El pe Floare-o auzia Şi caii îi năpustia Şi după lotri pleca.

Când acolo ajungea, Dup'o stâncă s'ascundea. Când zorile se versa, Florica plângea Şi vieaţa-'şl Diastema. Todorică aşa-I grăia : — Tu, Florica, draga mea, Nu plânge pe maică-ta, Vieaţa nu-'ţi blăstema ! Aici fere nu răpesc, Nici oameni nu te găsesc. Tu rëmâni singură-acasă, Să ne-aştepţi cu prânz pe masă. Dar' Florica aşa-'ml zicea:

— Todorică, viteaz mare, Sece-ţl ţie inima, Că-i numa venin în ea, Când pe mine më opreşti, Să nu plâng pe maică-mea, Care m'o iubit curat Şi cu drag m'o sărutat. Todorică aşa-'ml zicea : — Tu, Florica, draga mea, Rëmâni singură acasă, Să ne-aştepţi cu prânz pe masă. El odată fluera, El prin codru se 'mpărţia

4 îmi ţin de sub demnitatea mea a mal

cita Ja loenl f cesta din pasegiile invocate In comunicatul nesocotitulul anonim, dar më doare de boala ridicola ce bântue delà un timp încoace multe capele do ale co-conaşilor noştri, cari au facultatea escep-ţională de a deveni instrumente rëu face-toare bisericel noastre.

Më doare când vieaţa unor afari ne-no-ociţl este un şir de laşităţi, intrigi şi abusurî, încât s'au perdut toate speranţele a mal putea aştepta deia dm?*! vre-o în-rlurire binefăcătoare pentru biserică.

Virtutea la atarl coconaşl este o ame­stecătură bizară de bun şi de rëu, de leal şi de perfid, un lucru necompler, căruia II lipseşte foarte puţin spre a deveni ridicoli.

Inima lor este seacă de or! ce simte ment şi fără de nici o consideraţi atacă instituţiunea cea mal sfântă, adecă biserica şi pe conducëtoril el, fărăcuragiu de a se subscrie; şi dacă 'mi este ertat in bue să constat, că multe rele provin din bandele acelor coconaşl descreeraţl.

In flne desfid pe oxl şi cine a'ml spune că bun lucru a făcut ••'oconaşul dia .Con­trôla" ! unde este la el inimă, virtute? iată deci un coconaş domnie de laşitate, intrigă şi abus, — ruşine i ă-I fie.'

Coconaşule din .Controla" ! Notează-'ţi : o muncă conştiei;ţioasă nu

se dertmă cu caîomnil şi intiigi scârboasei Un preot din Craina.

DIN BIHOR.

Pentru corespondenţa mea apărută In unul din numeri! de Dumineca a preţu­itei foi .Tribuna Poporului 'sub titlul .notar vrednic* dl 8. Botescu sub cuvont|că eu aş fl atins autoritatea dăscălească, s'a supărat. Eu v'am şi replicat momentan, dar, după spusele onoratei redacţiuni, respunsul meu n'a ajuns la destinaţiune. îmi premit deci acum a rëspunde dlui Botescu şi a-'l chiariflea in următoarele:

Domnului inveţător Botescu îi place că dl notar Oancea se interesează do şcoală, încasează regalat salarele etc. etc. ; nu-i permite Insă la nici ua cas ca notarul să dispună în şcoală ca autoritate ; va să zică dl Botescu e gelos de autoritatea sa de înveţător. „Cel ce ceteşte, să înţeleagă'. Mie îmi place foarte mult păşirea energică a domnului Inveţător în chestia de autori­tate, şi aceasta din motivul că ştiu eă au­toritatea la dascăl e ceea-ce e la un advocat clientela, ori mai la înţelesul tuturor ce sunt roatele la car. Fără autoritate nu numai

înveţătorul, dar ori cine altul e uu nimeuea In oficiul së«î. Nu pot deci decât să laud zelul dlui amintit Io acest punct. Dacă Insă corespondenţa mea era cetită aşa ca Înţe­leasă să fie, apoi da bună seamă nici dl Botescu nu scria ceea-ce a scris. Eu adecă avusesem în vedere pe dl noîar din B. Lazuri şi Inveţătorimia din cercul lui. Dacă îi era cunoscută d-sale şi acea Im-pregiurare, eă dl notar Oncea din B. Lazuri e asesor consistorial şi ca atare e In drept nu numai a cerceta şcoala, dar a şi da fiecărui da^aăl, cel pu ţn din cercul seu, onoarea meritată ori Ia din contră dojana ce i-se cuvine, apoi eu aşa crede că nu scria dl Botescu nimic, in calitate de asesor dl O.v cea, eu cred, că e autoritate de care nu ce poţi desbăra cât. timp cineva e inveţător confeeioaal. Ce priveşte prosupu nert-a dlui Botescu că cu aş fi dtobligat, cine mal ştie în ce mesura dlui Oancea ori că doară aş face pe linguşitorul, îl asigur pe numitul domn, că eu n'am cu dl Oncea nimic, nu i sunt deobligat de fel, nu trăesc în cercul aceluia, nu i sunt dator cu nimic şi nici nu mi-a făcut nici ua bine,

Pentru ce am simpatie faţă de el ? Iată de ce : 3 mplaminte îl stimez şi aflu de bine a-'l outra şi publice, pentru-că e om întru toate c-oascienţios şi pe deasupra are la inimă înaintan-a culturală-materială a poporului, din sudoare» căruia trăieşte. M'ai înţeles, die Botescu ?

Ce priveşte paeagiul iuţim diu respunsul dlui Botescu, apoi acela e sau din vina penei, sau dina ii saruluiori din nepricepe­rea mea, de tot confuz. Aici deci ara rëmas dator cu respunsul.

Ca de încheiere adaug eă eu chiar ca şi dl Botescu preţuesu pe învăţătorii uiiigeuţi şi couştii de ehbüiartí'* lor şi pofteau ca atari Inveţători i-ă fie stirrraţi da toţi şi vreau cu tot dragul, ca in fruntea ace­lora să fie chiar di Botescu.

Alfa.

EXAMENE.

Cacova.

Şcoala are m raiţiuuea spre a înveţi şi a creşte mlădiţele tinere. Ea are a daa volta simţurile îuuacute precum şi a propaga în elev cunoatinţale necesare spre »-"< face membru folositor societăţii omeneşti. 8pre a avè astfel^ de elovi e necesar să ai edu­catori do aceia cari posed calităţile recerute pentru desvoltarea simţurilor înăscute pre­cum şi pentru propagarea iuveţăiunlor Noi cel puţin nu ne putem văera înaintea lumi',

că nu am poseda altfel do edicatori; ce e mai mult putem fi màadri ca ivea aitHzi în era aceasta educatori (tuseţăfcori) dint ce coi mai destoinici. Aceasta aserţiune o dof-jies'j ;ezimeaaie алЬ Aia p-vSea iu-veţătorilor cu elevii de la aiab :le şeoak-, ţinute ia luna lui Maia. c. sub preşedinţi prea. ori. domn protopresb. ttac. Abx ; mi tu P Pipa / i j j u ş i a mult stimatului domn George Ţkupa ca esmişî din parie.» Ven. Con*, diecesan.

La 8 oro, s'a început examoral ia clas* î cu elevi! şi e'.eveb la C Í M fan-cţioa «ză ca taveţător de buna s jaranţi Io in Cioc. Acest Inveţător încă tine*, dar se vede că 'şi-a însuşit frumoase cunoşt.nts; p-id »gagie», căci a arătat iri progres frumos cu ele /1 şi «Iovele sa 'e ; a tâ ' Întrebării • t:%t şi rëspansurile au fo.it pentru publicul ;is ;s'ei:t ps deplin mulţumitoare.

Aceas'a a întărit o simpaticul domn comisar în cuvêntul sëu d > încheiere.

La ore'e 10 s'a început exam?aulcci ebvil şi elevele la clasa a doua, uniie,:funcţioneazâ ea Inveţător harnicul pedagog Traian Linţi«. Aici iaainte de Începere bravai protopop pris cuaoícutu-'i tact spune iaveţă.orului şi ele­vilor ,eă esta convins şi aigar că va raerga ca toideauaa mângâiat de succesul strălucit al examenului."

Au urmat întrebări'e puse dia partea tnveţătorulai, care prin conoscutu 'I metod pedag.gic a nï-a arë';at poste tot aşa res-punsuri, încât au pus în uimire publicul asistent.

Da, aee f̂c Inveţător îşi pace le che­marea Si. El nu numai cu elevii sei obli­gatori se ocupă, ci mi! prepsreazl şi elevi, cari merg .ie-a dreptul Ia gira l a ^ a ; b a c e i m-ii mult, a avut şi de асэі el-;-vI, cari au Intrat de-a dropîul Ia instituie de cultură т ч і înaltă şi cari sunt astăzi cel mal aprigi propagatori al culturii. Ear' ee : riveşte po­porul, apoi Iacă putem zice cu siguranţa, că l'a pregătit prin şco.-I la un nivel înalt, încât se poate numöra în ire popoarele bine desvoltate.

Acest brav laveţăior a ѵі»>ні? de pe catedra scoale! cultura ua şir de 25 au!, şi totdeauna s'a bucurat de rodul bun al oste­nelilor sale. Cine şei', câţ de anl t a trebuit să jor:feas-3ă Ia aceît sir de aaî pentru buaul ş ; măreţul scop, ce singur 'şl a ales, după-cum Іазиз! a mărturisit z:cOnd : ,Arn avut şi ara la veder--?, а 'rai împlini ch-jma­rea cea grei totdeauna conştienţios şi cu scumpfttate . Aşa este, bravul inveţător multe a trebuit să sufere tn acest şir de ani, dar' faptele sevlrşiie pentru cultura neamu­lui, încorona-'1-vor cu lauri ; căci iuytă bună a luptat. Urmeze dec! Inaiate, pentru а

La toate cărările 8ă ţină drumurile, Unde trec neguţător! Să-'I lase far' bănişorl. Când el se depărta, Florica 'n casă plângea; Dar' Mihaiu de grab venia, Că bogatu-aşa zicea:

— Care voinic s'o afla 8ă-'I aducă pe Floarea, El ăluia că 'i-o da : Un pluguţ cu şease bol, Zece porci de îngrăşat Şi păment de sômônat. Ş'apoî 'i-o mal da şi-o casă, Şi pe Floarea de mireasă. Mihaiu la Floarea mergea Şi tn casă eă Intra, Şi din gură-aşa grăia: — Tu, Florică draga mea, Nu plânge, nu suspina, Vieaţa nu-'ţ! blăstima. Şi te gată şi haidaţl S'ajungem la maică-ta, Pân' soare n'o scăpeta. Florica când II vedea,

'I-se arunca în braţă Şi-'l săruta cu dulceaţă. EI de galbinl se 'ncărca Şi la maică sa pleca . . . Când soarele scăpeta, La bogat că ajungea Lotrii când venia Ei nu aflau prânz pe masă, Nice mândra de mireasă. In foc nu e nici un jar, Num?! jsle şi amar. . . ! Dirrii;eaţa 'n prânzul mare, Potera II ocolia. Unsprezece au scăpat, Todorică stă legat.

Culeasă de Emilian Novacovid din Răcăşdia.

Càntôoe cătăneştî. (Din Cuvin.)

Frunzuliţă de pe baltă, Toată lumea më întreabă, Că de ce-'s tristă şi slaba ; Tristă, slabă cum n'oiu fi, Că n'am cu cine vorbi.

Pe cine'am avut mal drag L'a jurat Neamţul sub steag, Sub steag negru de mătasă Trei aDl să nu vin'acasă Dar trei an! îi vreme lungă, Cine poate să 'I ajungă, Dar sub steag ÎI jurat Joi Şi neom iubi amêndol.

Mândră, t u ear' oiu veni, Dar noi uu ne om mai iubi, Ct asară-am auzit Cătr'o fată ai vorbit, Că pe mine m'ai urlt Pt-ntru nişte vorbe rele Ce le face o muere, Ca să nu mal merg la voi, Să ne iubim amêodol. Dar iu, mândră, n'asculta Ce-'ţl spune ţie alta. Frunzuliţă de pe b:;ltă, Eară ne-om iubi odată.

*

Frunză verde doi bujori, Vai de maica cu feciori,

înălţa neamul tot mi ! mait Іл culturi ade-verstă, ca ívja şi :u>i să pute n concuram alte naţiuni mal înaintate, şi bună reaplaii va avé

Сащті, *

Okk Cu mar» bucurie ".ra aşteptat ţinem

tx-tmsnulul şcolar ce a fost publicat preaonoratal domn protopr. S.rgiu pe ziua de 9 Main 1900 Am alergat şcaală нрга a no veseli de rëspunstirili copiilor noştri, dar' n?-am înşelat foarte aşteptările noastre in iee de înaintare Ik tot îndërët ca racul; ія şcoal* noastră coi fesionaiă gr. ort. din Ohaba sajt aplici 4:Л Inveţător! definit vi ş< annrae: 8É şi Demetef ; cei dint-âiu a absolvat pr* p i randu )>î Blaj şi In 1898 a coneufl нрге a fi aie.i ia şcoala noastră gr.-ort, cu toate eă nu 4-a fost tn re| dip'oma, iipsiadu 'I examenul din religianu gr.-ort., а fest pus în candidaţie, cu veţîtor deplia caalifleat. O parte a po ruluï 'i a voit fi in S adăpaţi cu rachiul jidovesc, dar' numai p..-оѵіатг. \n contra acesta ara рго;еяЬ( ouaoscêtidu '1 prea bine că putem :sşi;-:p a «aaintare de Ia dinsul fără an de p^axă n fo.it întărită al'-gerea măritul Coasis'cr. îu aaul tr-cut a examenul fojrte HÎab Ы I^oă au M adffîomaţt de preaouor.- dn prot., eitel şi in viifr)'1 se v r purta astfel, îl va to sab cercetare disciplinară. In anul aceri a'a ţ-nut examenul de la 9 —12 tn amendoi clasele ; şcoala a fost ladesuită de башеЦ resultaiul exaraeiiuluï a foî* mal slab l:i anul trecut, şi şi de altădată au fost I fruat^ţl de ргеаопаг da prot. aceşti doi Ы ţăiorl. Ei 'şi-au g'Mşi' chiemarea. Oare dai suntem a contribui spre susţinerea aceili fără a vede vr'aa saoru dupădtnşil? Ри te-ităm cotîtra lor — şi rugăm pe D să ferească şcoala română de astfel de veţătorl nepăsători.

Atragem atenţiunea măritului Cm si .-'tor asupra aee-tuî lucru trist -ne şea1:! de ua viitor msî trist.

Cu toată atiraa:

loan Мищхщ membru ta ooaik

Delà sate

Rişctdiţa, în August,

Onorată Redaeßune, Vë rugám a da loc următoarei

în preţuita foaie „Tribuna Poporului'

Necăjeşte până-'i creşte, Şi 'mpëratu-'ï stăpâneşte Şi-'l dă puşeS şi sabie; Ca puşca nu şti puşca, Cu aabia nu şti da. Nu ştiu rîudul plumbului, Ci ştiu rradui plugului. De când la plug n'am umblat. Pită albă n'am mâncat Nama! profontul uscat Ca pieioart-le călcat 3i -ai maja mesurât

Mândruţă cu ce sa 'n colţ, Fosta-I drăguţă la toţi, Dar mi-al fost dragă şi mie Din « mea copilărie ; Dar noi, mândră, ne-am lisat, Căeî călană m'au luat Şi eu seara ţi-am cântat Cu jele şi cu băua*, Auzind că m'ai lăsat; Şi eu frebe să pornesc La Neamţul să cătănesc.

In N-rul 137 al preţuitei D-voa-stre foi am cetit uu pasagiu r pro­dus după foile maghiare, în care se ace, că In comuna noastră Riş-eoliţia s'a întâmplat o гезсоаіа în popor, şi că poporul ar fi eşit cu coase şi cu săpî înaintea pădurariulul şi a alujbaşilor luî. Toate acestea sunt nu-lal nişte scornituri şi neadevërurï , ni pe cel ce le-a scris îl declarăm om laş şi de nimica, fiind-că nu ese lilumină, ca să ştim cu cine avem ie lucru.

Ädeverul lucrului e următorul :

Rişculiţia e o comună curat ro­mânească. Are pădurea sa pe o în­tindere de câte-va mii jugare de pă­ment, din care trei părţi sunt tran-jerisepe fiecare fum, ear a treia parte te zice numai că ar fi comunala, dar ji aceasta este scrisă în câtva pe oameni.

Deodată numai ne trezim cu pă-dnrariul din Brad că vine însoţit de ţsse gendarml, ca aă despartă pădu­rea comunală de cea erari&Iii. Noi Ы, de când ne ştim, nu am auzit, tó Ia hotarul nostru ar fi pădure era-rială, şi totuşi voînicosulul pădurar D trăsneşte aşa ceva prin minte.

B adevôrat, că s'au adunat mal mulţi oameni spre a s e sfătui când au auzit despre vestea aceasta ; însă în li­nişte. Pădurarul a cerut delà comună ea sa-'l însoţească judele comunal w vigilil şi cu juraţii până la pă-dure.

Poporul însă a rë^puns, că el pot merge, dacă voiesc ('adecă pădu-rariul cu gendarraiy, însă antistia co-rnala nu, pentru-că poporul o plă-teete.

Atâta a foat întreaga reseoală, èeare se aminteşte în foile ma­ghiare. Aceea că lucrul s'ar fi sevîrşit, lacà e o minciună, ci stă numai sub Bevtrşire. In comuna noastră sunt a-duşl din diferite locuri 27 gendarml, en toate că nu ar fi fo=it lipsă nici de unul, pentru-că poporul nostru e foarte blând, şi nu voeşte nici o res­eoală, după cum zic streinii, ci îşi caută numai dreptul şi încă pe cale paclnică.

Oare şi aceasta e dreptate ? Cine te bate, acela strigă!

Eivoesc a-ne lua buaul nostru rëmas delà moşi-strămoşi, şi earăşl

el strigă în gura mare, că în satul nostru a fost şi se tem de rescoală.

încă odată provocăm pe scriitorul din foile maghiare să iasă cu nu­mele la iveală şi să ne argumenteze cele scrise de densul, din contră îl declarăm pentru totdeauna de un mincinos şi om nebun.

Atâta spre ştire, deocamdată.

Ioan Micluţia, preot romftn.

Cetea. In Nr. 86 din 1898 al .Tribunei Po­

porului* dio partea corespondentului , S * s'a scris :

in fiicara comună sufbtul şi con-uucëtorul poporului o preotul — şi dacă preotul na-'şl împlineşte datoru ţa, eă nu zic că-'şi conduce poporul pe căi greşita, toate merg anapoda şi pe dos ; — foarte bine die corespondent, iţi dau toată dreptatea.

Mal zice ul corespondent, că în comuna Cetea s'ar fi scos coj.il do : eiig. gr. cat. din şcoala gr. or. fără motiv şi un an întreg ar fi rőmas copiii fără instrucţie. Dar' spre & ii lămurit onor. public asupra mersurilor lucrurilor din Cetea, cu voia Onor. Rerîacţiunt îmi iau Indrăaneală a rëspunde.

In anul 1893 an fost ambe r aroehiile din Cetea vacante, tot In acelaş an au fost ambele ocupate de 2 preoţi tineri.

Greco-eatolieiî fiind In minoritate dhpa-rentă şi neavênd şcoală, îşi trimiteau copiii ia şcoala gr.-or., afară de сази! când se făceau renitent! de nu solviau cuota re-cerută, ori nu voiau a da nici document de eoivire, In acel cas îş! aplicau câte un instructor binevoi dintre el.

Ne mal corespunzând şcoala veche, s'a ridicat o şcoală pompoasă, după toate cerinţele timpului, făcend spre ace3t scop şi o repartiţie de aproape 10 fl. pe flecare familia. In acest timp preotul celibo gr.-cat. Petru Raica da Ia ear«, ca preot colibe eşit din grijile lumii, s'ar fl aşteptat mult, îndemnâudu-'şl poporul spre a so alătura la zidirea scoale! şi la solvirea salarului în-veţătorese; dar' 'i-a Îndemnat eă nu ae alătur*, căci de nu vor fl primiţi In ş-"*o l̂a, cer şcoală de stat.

Ceea-ce va să zieă, conflictul Intre oamenii n o ş t r i se datoreşte preotului eelibs Petru Raica, care pe lângă că mal este de o imoralitate revoltătoare, este un veaător de suflete pentru înstrăinarea oamenilor de la vechia lor biserică şi de Ia şcoala românească.

Sperăm că organele competente vor lumina ereeril celibuîul noatru, c i a fl preot şi încă celiba îndeamnă a fi lamina lumii, sarea pământului In înţelesul înveţă-turilor date noue de ISHB Christo з, şi nu în înţelesul cum îl arată prin fapte preotul nostru Petru Raica.

Un poporean.

Comoara de aur. - Poveţe higienice şi de scăparea vieţii, scrise pe

înţelesul şi pentru folosul ţoranuluî român. —

De

Iuliu Butnari a Sulănţannl.

Motto : Sanëtatea până la un punct este In manile noastre .

(C. Şt. S.)

(Continuare.) Oţetul

Oţetul, întrebuinţat în mesura mică, este de lipsă la pregătirea unor mâncări, pontrucă ajută mistuirea acelora, aşa d. e. uşorează foarte '-mit mistuirea salatei şi a ciupercilor. Ear dacă trăim cu oţet în mod necumpitat, acela ne iritează eîomachul şi ne causează macrime, mai ales dacÄ nu e de calitate bună.

Oţetul adese ori se falsifică, amestecându-1 cu vitriol, care e foarte păgubitor pentru sănotate.

Zahărul şi mierea. Zahărul e mijloc şi de plăcere şi de

nutrire. Multor mâncări de ale noastre le dă gust plăcut ; e uşor de mistuit, dar puţin nutritor. Nu trebue să mâncăm mult Stihar pentru-că ne strică stomachul şi ne iritează dinţii.

De natura aceasta e şi mierea. Mierea pofteşte să o ţinem la loc röeoros, pentru-că almintrea se amăreşte iute.

Mierea adese-ori se falsifică şi se imi-tează, mai cu seamă prin amestecare cu scrobeală de sirop, pulvere de mandule făină, mâagă, ceară şi altele.. Mierea bană se poate cunoaşte da pe aceea, căpuşă In apă, se topeşte cu desovîrşire, pe când păr­ţile străine din mierea falsificată nu se topesc tn apă, ci se aşează pe fund.

Prăjiturile, colacii cu miere. Intre zaharicalele şi prăjiturile cu zahăr,

celea văpsite în coloare galbină ori verde, adeseori sunt pregătite cu văpsell otrăvi-cioase.

Beuturile. Băuturile dau corpului nostru fluidi-

taţile trebuincioase, şi pe lângă aceasta ejută uşorarea mistuirei. Noi deosebim trei

feluri de băuturi: a) apa, care este beutura noastră neapërat de lipsă; b) beuturile spirtoase şi c) beuturile aromatice, cari în шёвига mai mică ori mai mare, sunt iritătoare sau în-fierbentătoare. Beutura necumpët ită strică stomacul, timpeşte nervii şi mintea, causenza felurite boale si scurtează vieaţa. Aceasta însă este se înţelege numai despre beuturile dpirtoase, despre cari vom vorbi mai !a vale.

Apa.

Apa curată e beutura cea mai săne-oasă. De beut e foarte bună apa proaspetă străvoîetoare, fără coloare şi fără miros. Pe lângă aceste Însuşiri, apa bună de beut se mai poate cunoaşte şi de pa aceea, că Intr'insa fierb bine plantele păstăioase (bobul, mazerea), săpuaul spumează uşor tn apa de ploae. Apa de fântână de rînd nu e aşa de săuotoaea de beut, ca apa da isvor, pentru-că do multe ori e murdar pămentul in care se afiă. Ear dacă fântâna e aproape de reteradă ori de groapa cu gunoiu, atunci de rînd e nesănetoasă. In locul unei atare fântâni trebue să săpăm fântână nouă, departe de loeul murdărit.

Apa tulbure trtbue să o s trecurăm cu ajutorul strecurătoarelor de apă In care se af ă bicaşi şi năsip.

Beuturile spiHoase.

Celea mai des întrebuinţate beuturi spirtoase sunt: vinul, vinarsul şi berea. Acestea au Însuşiri conţinetoare de spirt, delà a căruia cătăţime mai mică ori mai mare, aternă puterea lor.

Intre beuturile spirtoase cea mai să­netoasă eite vinul, dar numai in timpul mâncării şi încă întrebuinţat ta meaură mică. B'olositor este cu deosebire acelora, cari se ostenesc mult, cari sunt de eonstituţiune eorporală slabă şi mai ales folositor este atunci, când vremea e rece şi umedă.

Vinul adese-ori ee falsifică, cu deose­bire vinul ro^u. Oamenii fac şi vin măies­trit. Atare vin e Păgubitor pentru aănetate mai ales dacă se Îndulceşte cu iahar de plumb, sau dacă se coloreate In roşu cu vapsell conţinetoare de arsenic.

Vinul şi preste tot toate acelea beuturi spirtuoase, pe cari le pregătesc din spirt de vin, baraboi! (cartofii), aahar şi bucate, sunt etricăciosee. Cu deosebire etricăcios este vinarsul proaspët. Vinarsul bun de prune (vinars stătut), mai ales îu timp rece şi umed, îl pot întrebuinţa în тёзига foarte mică oamenii crescuţi, fără ca prin aceasta să li se întêmple ceva primejdie. Pentru copii vinarsul este un adevërat venin, chiar aşa în mesura mai mare şi pentru oamenii crescuţi.

Frunză verde mal una, Mândruţă nu më uita, Ci-mi trimite-o cărticea 8a-mï m&ï stêmpSr inima, Că eu unde m'oiu afla, De tine nu m'oiu uita.

Dimitrie Bosneacu.

P r i v e g h i t o a r e a . (Legendă.)

.Priveghitoarea e făcută dinti'o fată pistonţă",

S'a întâmplat adecă, că o fată îineră ţi frumoasă ae îndrăgostise da un fecior de asemenea frumos, cu care din copilărie Işl păscute oile pe Ia poalele şi 'n umbra emirului şi care de asemenea o iubia cu tot focul inima! saie.

8'a întâmplat, că feciorul, fiind înrolat la miliţie, a fost dus în bătălie, unde a şi murit.

Ajungând vestea morţii lui şi la auzul fetei, aceaäta n'a voit să dee crezëmôut veştii ei nici după ce trecuseră câţiva ani delà plecarea iubitului el, nime, nici pă­rinţii n'o puteau convinge despre tristul adevSr, şi asta cu atât m ii vîrtos nu, căci e! Iţi juraseră dragoste nestrămutată până

4 a moarte, apoi ea т ч і era şi de cre­dinţă, că părinţii, pentru-că vreau s'o mă­rite d"pă altul, îi tot vorbesc despre moar­tea iubitului eî. Au mal trecut ani mulţi şi iubitul el tot no s'a întors. Desnădej-duită, s'a rugat m'i!t Iul Dumnez-зІ, ca s'o prefacă pasere, să sboare în lumea largă şi să prindă do vestea iubitului el ; şi Dum­nezeu a ascultat rugăciunea el. A eburat ea mult, dar de veste nu ' i a dat. Obosită, s'a aşezat la umbra unul stuf de lângă marginea drumului şi până îa ziua de azi tot aşteaptă acolo, că doară-doară, azi ori mâne vine iubitul e l ; când şi când se maî duce şi po la poalele codrului, ! crezând că iubitul e* cumva e pa acolo cu oile. Sër-mana ! câtă aşteptare zadarnică ! Nici azi nu crede ea, ci tot aşteaptă priveghind şi zi şi noapte, suspiaâad şi càntâad de dor şi jele şi în cântarea el zice : .Nu, nu, nu — n'a murit iubitul meu!* —Ca s ă i treacă de urît, a legat prietenie cu o pasere, care a avut o asemenea soarte şi cu aceasta se mal mângăa . . .

Priveghitoarea 'şl face cuibul în stu­furi deäe de pe lâagă marginile drumurilor şi pe la poalele codru'uî. Ea „scoate pul mal de multe-ori şi In tot timpul acela tace şi nu cântă, ca să nu dee vr'un vrăş­maş de e a 4 . Ea cântă puţin primăvara, ear

toamna neîncetat îşi cântă cântarea sa du­ioasă şi suspinătoare.

67. Bodnariu.

Doné piase teatrale pentru şoolarî. Dl Nicolae Baiaş, îuveţător in O ca viţa

a localisât douö piese teatrale din literatura germană : .Comoara 1 şi „Capra cu şopte iezi*. Dacă avem în vedere enorma parte ce-o au teatrele la cultivarea popoarelor şi gândindu-ne la sărăcia noastră, trebue să ne bucurăm că ni-se înmulţesc mijloacele pentru ridicarea mal ales a culturii iuimel, îndeosebi la şcolari.

Intuiţiunile directe şi indirecte sunt basa care încheagă cunoştinţele reale şi nasc sentimente nobile. Pentru educaţiune exem­plele vil plătesc mal mult decât sumedenia de axiome, cu cari umplem capul şcolari­lor ca po al papagailor.

In piesele teatrale din chestiune sce-neriile sunt întocmite amësurat psihologiei co­piilor exploatând şi fantasia atât de aprinsă şi abilă a lor. Că së prind cu bun résul­tat de el reptesentările acestea, ne Încredin­ţează şi faptul, că băieţii sunt numai urechi la poveştile fantastice ce le povestesc bö-trânil.

Subiectul primei piese „Comoara*, este următorul : O priucesă este blăsto-mată să petreacă Intr'o peşteră, In pădure şi să păzească acolo o eomosră până când o vor găsi nescarl copiî buni, dar comoara e sorocită ca nnraal din 10 în 10 ani să se poată lua. La soroc apar grupe de co­pil prin pădure, li-se spuae, c'ar putè găsi comoara, dacă sunt buni, de omenie şi tot­odată pe neştiute sunt puşi la încercare. Câţi-va cad în ispită, cel din urmă dove­desc tărie de caracter, primesc comoara şi scapă pe principesă.

„Capra eu şapte iezi* e după povestea cu acelaş nume de Creangă. Capra se duce la ter g şi lasă iezii acasă admonându-I să nu descue uşa, că vine lupul şi-I mănâncă. Lupul schimbat în capră insă II seduce, In­tră la el şi pa 6 ÎI mănâncă, al 7-lea s'a-scunde. Când vine mamă sa îlpovsteşte In-téplarea. Mamă-sa găseşte lupul durmind, II tae pântecele şi scoate iezii. Piesele au apă­rut în „Biblioteca noastră" din Caransebeş Nr. 30, dar le are şi autorul. Inveţătorilor ! representaţi-îe cu şcolarii, că nu vë căiţi.

C. Liuba, Inveţ&tor

e Berea, pregătită din elmet de orz, hi-

meiu, droj iii şi apă, este b-oitură sMëtoasa. Iritează tn mesura cu mult тн і mică, decât vinul, pentru-ră conţine mai puţin spirt. Beu ta moderat, ea este cea mai puţin stri-căcioasă

Beuturile mirositoare (gustoase).

Dintre beuturile mirositoare cele mai dea întrebuinţate sunt: cafeaua, t h e . (ceaiul) ţi ciocolada. Pu f er?a celor doue dictâiu este asemenea (tntr'o formă) : iritează ÎS tom asul si-1 tntăreac. Cafeaua cu lapte este nutre-mênfc îadeslulitor pentru a»eia, ceti ostenesc puţin. Cafeaua şi ceaiul, da?"ă sunt prea tari, iritează afară din calfe şi causeaz* nedor-mire. Cicoiada pregătită cu apă şi mai al"s cu lapte, ë mâncare săoetoasă şi nutritoare.

Cafeaua, ceaiul şi cijolata încă se fal­sifică adese-ori.

Aşa numita osfea suplimentară (surogat, polékkàvè) nu suplineşt'ţ nici-când cafeaua, peotrucă tocmai partea constitutivă esenţială a cafelei numita . caffttină" nici­când nu o conţine. Se pregăteşte diu cico-rie, napi, smoehire, ihác'; bucate et<?, prin uscare şi frigere. Cafeaua suplemeniară n'are nici un preţ outritor, şi numai b ші risipeşte acela, care o cumperă ; mei Înţelepteşte lucră, dacă In locul всеЫа сцтрёга lapte şi făină sau carne, pentru că acestea sunt adevërate mijloace de traiu.

Vasele de culinti.

La alegerea vaselor de cuhnă, precum şi la ţinerea curată a acelora, să avem o mare grije. Cu deoscbre vasele de aramă să fie biu» spoite, altmintrelea 30 formează in ele rugină 'de aramă (oxid de aramS); aceasta însă o otravă.

Vasele de lut câte odată sunt otrăvi-cioase, pentrucă glasura (spoiala e de natura plumbului ; chiar pentru aeea, înainte de întrebuinţare trebue să le umplem cu apă oţetoasă şi sSrată (muratoare); cu aceasta Bă le fierbem bine şi după aeea să le spă­lăm.

In vasele p reo ţ i t e din aramă, plumb sau cine nici odată să nu ţinem apă, beuturi acre, pei tru-că acestea absorb In sine din atari vase materii otrăvicioase.

Vasele pregătite din bleh (tinichea) sau fer spoit sunt mai bune, decât toate celelalte vase.

Régule de mâncare.

Încă şi. mijloacele de nuireinênt de calitate bună numai atuncia corespund menim lor. dacă pe acel-a 1« ab gern potri­

vit cu Împrejurările şi dacă ţinem ordine cu privire la timpul mâncări.

Pe cât de nepotrivit este a nu în­destuli simţementul foamei, pe atâta de păgubitor este a îngreuna stomachul cu mân­cări afară din cale.

Iu mâncare să urmăm schimbare în­ţeleaptă pentru-că organismul il 'ndeamnă pe om la mâncare de carne şi pîanto. Deci nu este potrivit a trăi eseiusiv numai cu mâncări de carne sau numai de plante.

In mâîicaie trebuia să ţinem o dreapta cumpănă şi o mesura sfânt păzită. In cât ae poate, să mâncăm totdeauna la aceeaşi oară din zi. Copiii în urma desvolt&riî şi a mistuirei repede au lipsă de patru ori pe zi, dar dintre aceastea mâucarea de după ameaz numită ,ujin&', poate sta şi numai dintr'o bucată de pâne Mâncarea de trei ori pe zi este destulă pentru indivizi săne-toşi de ori ce etate.

Bine e, ca până alunei sä nu mâncăm până când mâacarea de mai înainte nu s'a miëtuit pe de purs, pen'ru-că aceasta obo­seşte organele mistuirei, şi aşa uş >r ne-am putea îmbolnăvi. *

Dopă mâncare să nu tucepem repede la lucru, nici ?ă ne culeă-n îndată ce am mâncat, ci să aşteptăm 1—2 ore, până ce mistuirea înaintează bine.

Ducă sunt obosiţi şi, cu deosebire dacă suntem asudaţi, sä nu bem lacom şi prea multă apă rece.

E primejdios a reţine Іірзагііе natu­rale, cari sunt urmările mistuirei ; aşa e cu deosebire lipsa depărtării apei.

P A R T E A E C O N O M I C A

Igrijirea vitelor. Pentru p lu ţa r vitele sunt nu nu­

mai de neapërata trebuinţă, ci chiar o bogăţie. Şi folosul lor e cu atât mal mare, cu cât mal bine vor fi hră­nite şi peste tot îngrijite.

O îngrijire deosebită se cere pe sama vitelor în timpul lucrului şi în­dată după sevîrşirea acestuia, dacă e ca ele nu numai să fie scutite de slăbiciune, de bo le, de schilodiri şi chiar de punerea capului, ci ca să aibă o viaţă cât mal îndelungată, să nu le scadă preţul şi să poată munci tot mereu cu spor.

Greşelile cele mal mari, de cari se fac vinovaţi mulţi plugari sunt :

1) Că pun vitele la muncă ce

LUPUL Şl ŢINTARUL (Fabulă.)

In stuful din marginea unei gârle lim­pezi şi lin eurgëtoare pânàia lupul, aştep­tând sosirea unei mioare, ce se rătecise de turmă şi ee apropia setoasă ca să bea apă. Ţintarul cunoscând intenţiunea lupului, II tot piţiga, când de-o ureche, când de eeea-laîtă ; 'i-se arunca când spre un oshiu, când spre celalalt, aşa. că lupul n.u-'ş* putea da de rînd a se apöra cu labele, făr' a zice un cuvent.

Când era mal p'aci ca lupul să sară asupra pradel sale, ţintarul 'i-se vtrt lntr'o ureche şi : zing, zing, zing, zing, ziDg ! mal piţigându 1. Momentul acesta aşa de neplăcut a fost pentru lup, încât acesta vrênd-nevrênd trebui să sară in sus ca un purece şi a se lovi cu labele peste urechi, la ce stuful trebui să facă sgomot şi să рива în fugă pe biata mioară. Vëzôndu-sl lupul pla nul zădărnicit şi pofta In cuin, ascuizendu-şl necazul zise cătră ţintar :—Trage, trage din vioară ! trage măi, să joc într'una ! că numai tu făcuşi să nu më arunc să më înec tn gârlă după cum avui de gând !

Până te ştiu pe tine, nu mal plâng moartea soţiei mele, nici më mal bocesc, nici gând de moarte nu mal ferb In capul meu ; căci tu cu vioara ta, fără p* reche In lume, îmi alungaşi toate supărările şi-'ml aduseşi dor să më însor. Nu te-ai hotărî să-'ml vii la nuntă, să faci voie bună în treg neamului meu ?—

Dar când vei să ţi serbezi nunta ? — Întreba ţintarul—tot In batjocură.—Chiar de curênd nu ; dar acuşi : tn luna lui Indrea zise lupul.—O, adause ţintarul--chiar atunci nu pot merge, ori-cât de bin? m'ai plăti, pentru-că chiar pe acea vreme avem şi noi ţinţaril cea mal mare serbătoare naţio nală şi de jele, că ni-se iartă să ieşim p'a-fară ; dar Iţi merg la primăvară, Ia botez —Bine! adu-mi mâna.—Malnainte merg să vorbesc şi cu ceialalţl fraţi, să mergem banda întreagă — Vëd că nu eşti cel ce-'şl ţine vorba I

Aşa se Intomplă şi între oameni : Un om mic . . . poate zădărnici planuri de-ale oamenilor m a r i . . . şi când cel mari ar voi cu ori ce preţ să scape de cel mic, nu a jung linguşirile viclene şi promisiunile, câne acesta e condus de simţeminte umane.

Ѳ. Bodnaria.

t rece peste puterile lor ; 2) că, nepu-ténd rësbi ck povara, le bat; 3) că nu le nutresc destul de bine în timpul lucrului.

De obieeiu poftim muncă înde-ungată şi grea delà vitele noastre, ară a le da tn acelaşi timp hrană ndestulitoare. Le punem să mun­

cească — cu deosebire în timpul verii — din zori şi până 'n noapte, ear ' ca să le dăm într'ameazî odihna tre­buincioasă nici nu ne trece prin minte ; adesea nici de hrană bună şi îndea-

ins nu purtăm grije. Cu toate-că, în­tocmai ca omul muncit, vitele au trebuinţă de odihnă şi hrană bună jentru a-'şî reculege puterile.

Mulţi nu iau în destul samă, că drumul e greu, fie din pricina că e îipiş, fie că nu e bine bătut şi uscat.

Şi câţi nu la«ă bietele animale )o mâna unor tineri neîneerenţl şi în voia servitorilor, adesea fâră nici o milă? Urmările apoi nu a r a r eo r i sunt din cale afară triste şi păgubitoare. Animalele roiesc vëzônd cu ochii, şi multe se prăpădesc într'un fel sau al tul ; ear ' plugarul rëmâne cu jugul pejo3 şi, lucru firesc, t rebue să dee ndërët în avere.

Ţinend samă de toate împregiu-rările, va fi bine să ne însemnăm, că hrănite cum se cade, vitele pot munci 8 — 1 0 ore pe zi. In timpul verii munca începută pe rëcoare t rebue întreruptă cătră l'O'Va ciasurl şi pornită din nou cătră 3 ciasurl după ameazi. In tim­pul acesta de odihnă vitele t rebue bine hrănite şi adăpate ; ear putên-du-le scuti şi de soare va fi şi mal bine.

Afară de odihna ce li-se dă în timpul amezil, vitele mal trebue lă­sate rîndurl-rîndurl să rësufle câteva minute.

Dacă vita se năduşă în timpul muncii, pe dată trebue lăsată să odih­nească, se freacă bine pe întreg tru­pul, şi se înveleşte cu o haină.

Şchiopătând animalul pe drum, se caută pricina la talpă, delăturând vre-un cuiu, sau vre-o peatră ce face ca animalul să fie împiedecat în mer­sul sëu.

De mare însemnătate este pen­tru animalela muncite, dac i , ajunse acasă, li-se spală nările cu un burete curat, muiat în apă cu puţin oţet, ear ' buzele, ochii şi picioarele cu apă curată, şi la urmă se şterg.

După acestea se lasă încă câtva timp să resufle şi apoi li-se dă nu treţ şi pe urmă apă.

(„Bunul Econom".)

Romul Simu.

F e l u r i m i .

neaţa. Dau naştere la copil pociţi. Femeilt mai au şi lăpădsturl. li place Eă umble de al sei, feriudu se de alţii. Pierde ţiul gândurilor. Faţa ia unii este palidă, lat roşie şi vlrfuî nasului bă tead la vînît

Sërmaniï beţivi 1 E Hă după câte ) itéra cunoaşte 1

Cum se cunoaşte un beţiv ? El mă nâncă foarte puţin, căci mistuirea se face anevoe. Pune-1 să scoată limba şi vel ve dè că tremură. Intinde-'I braţele şi vel vedé că tremură, dar' mal cu samă dege­tele, căci muşchii lui 'şi-au perdut puterea El pune mâna des la frunte şi aceasta mal cu samă după un acces. Munceşte repede, dar' osteneşte curênd. Ii urlă capul. I-se bate inima prea tare. Are udul des şi urdinare, aceasta după accese. Se înăduşeşte lesne Corpul îl este greoiu. Chipul îi este schim bător. Rabdă puţin la frig. Umblă cu o p u l tn jos. Se pare totdeauna gânditor, arătând o căinţă. Resuflă greu. Doarme greu. Este iute la mânie şi supöräcios. II place să se laude. Visează înfricoşat. Vorberşe cam răguşit, ll plac mal cu samă acriturile. Os teneşte curênd la mers. Scuipă şi suflă nasul des şi aceasta mai cu samă dimi-

D i n p u b l i c .

d

Mulţumită publică. Din Insre-iinţ* adunării generale ordinare a X a, ţinutei Arad tn 12 şi 13 Iulie st. n. a. c, coi teiul central al reuniunii noastre înveţi aduce prin aceasta cea mal сШшщ mulţumită publi'ă tuturor binefăcM mirinimoşî, cari în decursul anului ш r-istrativ 1899—1900, sau moraliceşte, materi dice şte ni-au spryjinit rewvuwi tru îndeplinirea grelei sale misiuni. Spic primeaseS. mulţumită noastră f«rbmteuti toril P. T. DD. pentru dorifiţiuniln facil în favorul bibliotecii şi an ima : 1. P,1

dl Simeon P. Simon din Şomfalou 1 exemolar di.a Ritëdri le lui OJyseu. P. T. dl Ioan Dariu din Braşov pentru ex. gram. 1. rom. ed. IV, <*. I.; 2ex.j

rom. ed. HI. c, 11. ; 2 ex. banca şcoală; 1 ex. istoria patria!, ed. III.; Í Disciplina; 1 ex. micul cântăreţ, ed P. T. dl C. X-ini din Bucureşti 1 ex. Opinia publică. 4. P. T. Marcu din Bocşa pentru 10 ex. Refl a exam. 5 P. T. dl N. Albani

Sâmbëta pentru 2 ex Prăsirea galitsl« 6. P. T. dl G Bo Inariu din Bochia рей 50 ex. Oglinda inimii 7 P. T. dl Pet Vancu din Mâder-it pentru 1 cx. Viei 8. P. T. dl losif Mo'dovan din soţii pentru 1 ex Abc. ed II.—Din sedii) ordiuară a comitetului central, ţinută In Iulie n. 1900. Arad, 4 August n. 1! Pentru comitetul reuniunii: Prof. T«t Ceordea, m. p , preşedinte ; Florian Cím m. p. bibliotecar.

m Mulţumită publică.

La petrecerea de vară cu joc .Asodaţiunil călţunarilor români diniri arangeată Sâmbotă, In 1/14 iulie a. i grădina ospeîărie? Szabó (piaţa Kelem din Arad, Iu folosul fondului de binefi al societăţii, au tntrat suprasolvirl de următorii domni: Dr. Ioan Saciu, adwi Dimitrio Bonciu, notar public, loau Bei notar public, Moise Bocşan, protopop l!ie Precupaş, advocat, Dr. Aurel Demii medic, Dim. Antonescu, advocat, li Herbay, dirigent la filiala băncii de gurare .Transilvania", Dr. Teodor P advocat, Eugen Zaslo, profesor, Dr, Tămăşdan, advocat, I. Tissu, Inví George Florescu, Traian Pacu, Ciungan, N. N., Hermán Löwy, N. Mi câte 2 coroane ; — Ѳаѵа Bogdan 11 20 fii; — Dr. Sever Ispravnic, advocat,Ii Petru Оргѳ, P. Rozvan, Ioan Pap, N. B povicl, Eugen Simonca, I. VidulovicI, veim Roza 1-лпсоѵісІ, vëduva Knapp, Oed ArdeleaD, N. Cociuba, Sava Sida, Aieií Tomid, Teodor Casap, 8pitzer şi Löwiifl Filip Kasíovitz, câte 1 coroană; Ifl Löwy : 3 coroane ; — Iuliu Papp şi Gorou câte 80 fiieri ; Traian Gligore» Luca TeşicI câte 60 fiieri ; — Ioan George Nicolicï, Maria Abrudan, Ciupian, Antonie Cosa, Vasile Mihail Mihaiu Hegedűs câte 40 filerl; - Ii Recean, Tanasie PopovicI, Maria Pausen Popovicï, Adus Berti, Alexandru Varadi N. N , N. N. şi N. N. câte 20 filerl.

Pentru aceste suprasolvirl aducem pe calea aceasta profundă mulţumită mabililor suprasolvenţl.

Arad, Iulie 1900.

Comitelui arangkim al petrecerii,

i

Noutăţi Arad, 10 August 1900.

A v i s ! Isugăm pe toţi abo-menţii foii noastre, cari sunt în restanţă oii nu 'şi-au reînoit abo-umentul, să grăbească a-'şî achita litoria. In cas contrar li-se va Wrerupe trimiterea pe maî de-nrte a ziarului.

Administraţia. *

Cam stă afacerea întregire! veni Ir preoţeşti ? Deşi guvernul a pus deja, |Rcum se ştie. 80 de mii de fiorini la isposiţiunea Consietoiulul aradan, sub titlul ii întregire a venitelor preoţeşti, totuşi, ştoarele aşteptate nu s'au putut împărţi H pini ast»zi preoţilor, cu toate că în iutii parti, precum în protopopiatele B iu şalci şi Vaşcăului, preoţii s'au adunat în conferinţă pentru a-'şi reclama copetenţa kt, trimiţând anume delegaţi IA episcopul tom în afacerea aceasta. Ba ei au M gşa departe în nerăbdarea lor încât ПDumai au bănuit autoritatea dieces^nâ

I ie mtere3eaz:i de soartea lor, ci s'au tjtit de idein, precum suntem Informaţi,

jisi sa soliciteeze direct, la guvsrn raolvirea afacerii. Acum îi putem vesti eu Bjret, eă ministrul a retrimis Preasfinţiei

dlui episcop dieeesan tn zilele din peste 200 de acte ale preoţilor pentru

Mii întregiri si acte de scoate sosesc ui In fiecare zi de la minister, taeâ't se post* In cele din urmă să le retrimi'ă p* toate, nai ales când între c eb rstrimisa deja sunt chiar şi ale unor protopopi, pentru că s'a găsit că fasiunile preoţilor li unt exacte, ori ca lipsesc documentele Мшеше; la nmi de piidă lipseşte tóiia'ul de cetaţenit1, la viţii testimoniul de ciilflcaţiune, ori sîngheae despre sân-

de preot, apoi atestatul oficios despre wiíatarea venitelor pământurilor parochiala « la antistiile comunale etc. Protopopii D'an foat cu destulă rigoare şi controla la

nile preoţilor şi la Înzestrarea actelor a IMINENTELE trebuincioase. Într'un cas вкіаі, relativ la fasiunea uni preot de filai, ministrul cere espiicare că un pâ-•tot paroehial după caro se plăteşte con-ЩІ 21 de coroane, cum se poate së U aducă mai mai mult venit de cât 20 do «toane, cât a fasionat preotul ? Eatu în

adia se găseşte afacerea întregirii mitelor preoţeşti I

• Avis pedagogilor fără staţiuni,

lagogiî provozuţl cu absolutor, orî mioaţl, dar nealeşî pentru oarecare

ane, sunt avisaţî sä se insinue la Consistorul dieeesan din Arad, pen-tra-ca, In sensul Regulamentului, să poată fi substituiţi de Cousiator, ear

Ѣ parochiale ale comunelor, în ori din oare-care causa a rémas ne-•ieplinit postul înveţătoresc, să ra-forteze, casă li-se trimită un substi-it. Toate substituţiile se fac numai ţkmmtor şi numai pe un an.

*

Delà oraş. Mercurî, In 8 1. c. n- re-panntanţa oraşului Arad 'şl-a ţinut adu-•r» generală lunară, In care s'au desbă-tatmal multe luernr! mërunte. Dintre ace-atea amintim alegerea unanimă a juristului ЩІ Arietid de oficiant ajutător la pri-

i.ltóe, apoi o decisiune In chestia împru-ntaln! de vr'o 200.000 fl pentru clădirea ut! casai me de honvezi tn Árad.

•

Justiţie ungurească. In anul 1898, «tuna, au fost alegerile de membri la m̂gregaţia comitatului Arad; In cercul

'^ІЙ-ЩШГА au rësbit Românii şi a tot un barou.

Această cădere 'i-a durut rëu pe pa­trioţi. Au nimicit alegerea, şi din 3 locuri neante au îndeplinit numai locul baronului, adecă unul şi cu mari sforţări l'au scos din orna ca biruitor. Apelaţiile noastre LU s'au

; In socotinţă, ear' mandatul meu şi al Peţitorului I. Grofşurean, nimicit aproape le 2 ani, nici până ezi nu s'a îndeplinit, atil legea prescrie, că după nimicirea cotirui mandat la proxima adunare generală trebue fixat termin nou de a egere ; au

trecut In rëstirop 5—6 adunări generale şi totuşi cercul nostru nu e représentât, de cât prin un baronaş. Aci nu mai e lipsă de tomentar; sau ce zei , die Dr. Brück, la această egalitate da drepturi atât de pa­triotică? T. Terebenţi.

•

Monument părinţilor, fratelui şi soţiei Metropolitulul Şuluţiu. Dumi­neca trecută, (5 1. a ) , In présenta unul numeros şi distins public s'a sfinţit în cimiterul din Abrud monu­mentul de marmură ridicat la groapa părinţilor şi fratelui Metropolitulul Suluţiu. Tot atunci s'a sfinţit în Bis-tra monumentul ridicat la groapa so­ţiei Metropolitulul, oare-când protopop la Bistra.

* f Sora lui Eminescu Doamna Aglaia,

soţia căpitanului de infanterie Garais şi sora scumpului nostru poiet Eminescu, — a în­cetat din vieaţa la 30 Iulie a. c. In Cer­năuţi, strada Trausilvaniel Nr. 84. înmor­mântarea s'a făcut In ziua de 1 August st. n. la 5 ore d. a Defuncta este originară din România, da lângă Botoşani. 8e măritase după profesorul delà pelagogiul din Cer­năuţi Ioan Drogii, caro a fost un şir lung do ani inspector şcolar la Suceava, ear' după moartea acestuia deveni soţia locotenentu­lui Garais, astSzI căpitan la un regiment de infanterie din Galiţia. lmbolnăvindu-ee ceru a fl transferată numai decât la Cernăuţi, unde dună o boală foarte lungă şi gravă a trecut la cele eterne.

La şcoala de cădeţi din Sibiia se p r i m s e pe anul şcolar 1900 -1901 vr'o 40 elevi In cursul prim. Condiţiunile de primire sunt : versta de 14—17 ani, purtare morală bană, absolvarea a 4 clase la oare­care şcoală mádie (pot së fie şi şoale civile) şi cetăţenie austriacă ori ungară. Сигегііе pentru primire sunt a ae subşterne cel mult pâră In 15 August st. n. a. c. la comanda şcoalel In Sibiiu. Informaţtunl mal de aprospe despre raodalităţila primirii şi despre obiigamentele elevilor şi părinţilor lor, pe durata anilor de instrucţie se pot afla din programul şcoalel (,Aufnahmbe-dingangen"), care se poate capota de la numita comandă рэ lângă trimiterea pre tulul de 20 cr. şi a portului postai.

* Hi m en Nicolae Palade, teol. аЬз., ei

Aurelia Nicola, 'şi serbează cununia Dumi­necă, in 30 Iulie (12 Aug.) a. c. la 11 ore a. m. tn biserica gr. or. din Albac-Arada.

• Nedumerire. In cercurile înalte diplo­

matice din Europa se discută foarte viu şi se comentează tn fel şi chip faptul, că dl Dr. Raţiu n'a condoleat eu ocasia morţii re­gelui Italiei, deşi până acum, se ştie, tri­mitea tu nomele Românilor, in totdeauna câte o telegramă până şi vëduvelor bărba­ţilor de stat din Europa.

Unii pun faptul în legătură cu artico­lul, în cara „autorisata" combătea pe Im-pëiatul Germaniei şi ţinea parte boxerilor, oameni msl resolut! ; alţii, pretinşi mal bine informaţi, spun, că nu ѳ vorba de o simplă eupërare, ci dl Raţiu a ajuns la convinge­rea, că e mal bine să se considere şi d-sa ea retras cu desevîrşire tn bine meritata pensie.

Bine, dar atunci cine e presedent?

Restaurarea mănăstirii Sinaia. Pentru lucrările de restaurare a mănăstirii Sinaia, Eforia spitalelor civile a pre vëzut pentru campania curentă suma do 140 de mii de lei. Aceste lucrări vor fl terminate până în 2 ani.

• Coborîş şi urcuş După-cum se anunţă

din Belgrad, regina mamăNatalia a fost degra­dată — cum s'ar zice — şi noua regină a fost înălţată In rang. Regele Alexandru a dat adecă un ordin, prin care Natália a fost .dispensată" de a mal fl proprietara regi­mentului 8 de infanterie, — ear proprietară a regimentului a fost numită regina Draga ; şcoala superioară de domnişoare, înfiinţată de Natália şi care ti purta numele până acum, după ordinul regelui va purta de aci Înainte numele Dragei lui.

Teatru şi petrecere de vară în Brad. Tinerimea studioasă Română din Zarand şi

giur Invită la Producţiunea teatrală împre­unată cu petrecere şi joc ce va arangea Duminecă, la 12 August n. 1900 în sala otelului .Central" din Brad. începutul la 7 ore seara. Preţul de Intrare : Loc I. 2 cor., loc II. 1 cor. 60 fii., parteere 1 cor., copil 40 fll. Venitul e destinat pentru sporirea fondu ui .masa studenţilor* delà gimnasiul român grec-oriental din Brad. — Piesa tea trală: „Iorgu delà Sadagura*, comedie In 3 acte, de V. Alexandri.

»

Comisiunua rotisâno-ungară de re-visaire pentru delimitarea graniţei şi În­locuirea stîlpilor de lemn de până acum prin alţii de fer şi aşezaţi pe socluri de zidărie, — se va îutrunl în curând la RIul-Vadulut, spre a-'şt începe lucrările prin munţii judeţului Argeş până la Vama-Giuvala, din Muscel.

Necrolog. Ioachim Bacilă tnveţător în Doloave, comitatul Torontal, a reposât la 5 Aug. n. în spitalul orăşenesc din Panciova In etate de 52 ar i . Reposatul a fost de naştere din Ardeal, prin anii tinereţe! sale a fost preot, şi notar prin comitatul Făgâ rasului Eternă s ă ! fie memoria.

Szlàvy Josef, vigil al coroanei şi vicepresident al case! magnaţilor, a repo?at Mercur! (8 1. c. n ) în Zzitva Újfalu, în vârstă de 82 ani.

* Petrecerea din Oraviţa. Corul gr. or.

rom. din Oraviţa-română a arangaat Joi, la St. llio (hramul biberii d'acolo) o petre­cere cu concert, sub harnica conducere a a dlul Inveţător, din Oraviţa-română Gheor-ghe JIAN. Petrecerile date de dl Jian şi corul îiëu sunt de obiceiu cercetate. Români şi străini, inteligenţi şi ţeranl, din loc şi din loc şi din giur i 'adună la ele. Şi nime nu se căeşte pentru-că a mers. Şi acum nu fost foarte mulţi, încât au umplut grădina .Coroanei*, unde a'a ţinut petrecerea. Nrul 1 şi 2 din program: .Frunzuliţă" cor mixt de G. Muiiceacu şi .Arcaşul*, cor bărb. de V. Vasileacu, au reuşit bine. Dar după ae - ste* a urmat culmea concertului : Pot pouri din opereta .Craiu nou* a nemuri­torului Porumbescu şi .Stefan şi Dunărea" celebră atât ca' baladă (de Alexandri), cât şi ca composiţie (de Vidu). — Ambele sunt cu solo şi cu acompaniarede orchestră. .Crai nou" e o capo d'operă; când începe orchestra şi după aceea corul mixt „Craiu nou bine al venit", să simte omul tn alte sfere. Să putea ceti emoţiunea de pe feţele Românilor, ear de pe ale străinilor uimirea. Dar apoi, când începură solista Melánia Dra-goescu cu ѵосэа sa de priveghitoare şi dl Constantin Novacescu, un tenor, care şi unei opere i a r face onoareI Nrul ultim: Stefan şi Dunărea* încă a succes foarte bine : ear au escelat soli! : dşoara M. Dragoesou şi C. Novacescu. — După producţiune tine­rimea se dete Terpsichorel, еяг .emeriţii* se aşezară pe la mese. S'a jucat până tn zori. Atunci toţi au plecat cătră casă sub buna impresiune a serii. Dl Jian poate fi mândru, căci a reportat cu acest mal nou debut al sëu un succes strălucit.

Un participant.

Un nou sat românesc se va inaugura tn delta Dunării tn cursul acestei sëptëmân! în mol solemn; el se numeşte .Floriile* Ia mila II. a braţului Sulineî, adecă cu o milă mal la vale de satul .Carmen Sylva". Acesta este al nouëlea sat înfiinţat tn delta Dună­rei, judeţul Tulcea, de cătră dl prefect Ioan Neniţescu.

•

Luceheni şi atentatul delà Monza. Procurorul Navazza a cercetat pe Lucheni (ucigaşul tmperătesel Elisabeta) în temniţa delà Geneva pentru a lua delà el informa-ţiuni asupra ucigaşului lui Umberto. Luc­eheni a rëspuns, că nu cunoşte pe Breşei, dar 'şi-a exprimat bucuria, că a succes atentatul. La înfruntările procurorului, cum de se bucură de o crimă aşa de înfricoşată, nebunul anarchist a rëspuns: .Asta nu e totul tncă. Vor veni la rtnd şi ceialalţ! dom­nitori, şi cel dintâiu va fi ducele de Neapol" (actualul rege Victor Emánuel III.)

•

Congres anarchist. Din 19 până In 24 Septemvrie se va ţinea tn Paris un congres al anarchiştilor din toată lumea. Grupul elveţian al anarchiştilor italieni ţine zilnic sfătuirl asupra atitudinel ce va să iee faţă cu obiectele puse la ordinea zilei. Grupul anachiştilor italieni din Londra stă sub con­ducerea lui Malatesta.

Noul ministru de externe al Rusiei. Ca urines al decedatului ministru de externe Muraview, Ţarul a numit zdelejacestea pe contele Lambsdorff. Noul cancelar rusesc, încă pe când Muraview trăia, conducea ca substitut afacerile externe ale Rusiei, deoare-ce Muraview era mal mult un di­plomat, decât oficiant de biurou. Lnrnbadorff este tncă In puterea vârstei, prieten şi dis-cipul al Iul Giers. Dineul tncă e amic al păcii, dar In acelaşi timp un bărbat cu voinţă de fer şi activ afară din c i ' e . Esta netnsurat şi foarte puţin se Invêrte In so­cietăţi, dar subalternii din oficiu 11 adoară. E un diplomat închis, a cărui devisa este : „Vorba spusă, este fapt deja". Se vorbeşte că şi vestitul proiect pentru desanaare ar fi opera contelui Lambsdorff.

*

Emenciparea femeilor mohamedáné. Mişcarea pentru drepturile femeilor s'a por­nit mal de mult şi In lumea mohamedană. Acum sa alăturat la această mişcare şi be­iul Kaseem Amin, consilier al tribunalul! din Cairo, care a publicat tn interesul femeilor şi o carte, ce formulează dorinţele Moha-medancelor In următoarele cinci puncte : 1) Instrucţie şi educaţiune; 2) Validitarea li­berei voinţe; 3) Libera alegere a bărbatu­lui ; 4) Reetrlngerea dreptului bărbatului de a şi Înapoia nevasta părinţilor acesteia, şi proces de divorţ formd ; 5) Oprirea prin le­ge a poligamiei (a obiceiului de-a ţine mal multe femei.)—In motivarea acestor dorinţe punctul cel mal interesant este acela, după care asuprirea femeilor mohamedáné nu este pretinsă de Coran şi de profeţi, ci tş! are originea In-obiceiurile acelor popoare, cari au primit mal Intâiu religia mohame­dană. Coranul enunţă hotărtt : .Femeia are tot atâtea drepturi, câte datorinţe". „Una dintre binefacerile, cu cari Dumnezeu a împărtăşit pe bărbat, este aceea, că a creat pe femeie şi femeia a Impreanat-o cu bărbatul, ca împreună să se iubească şi sprigi-nsaseă '- . . . Despotismul mohamedán şi obiceiurile de zeci de veacuri au ţinut femeia cu totul în robie. E posibil Insă, că noul veac le va aduce şi lor o uşurare a sorţii.

*

.Familia", ce tn anul XXX. apare Dumineca tn Oradea rnarc sub direcţia dlul I. Vulcan, tn Nr. 30 delà 23 Iulie (5 August) 1900 are următorul cuprins: Ioan Botezătorul, tragedie de H. S u d e r m a n (Urmare), tradusă de II. Chendi şi C. 8andu. — Valsul (poésie), de Elena din Ardeal. — Schiţe şi amintiri din Italia (Urmare), de Smara. — Adio (vers), de Ioan Scurtu. .— Nihilistul (Fine) traducere de I. P. Re-teganul. — Salon: După adunarea de la Abrud. — Serbările de la Abrud (încheiere). — Teatru. — Musică. — Ce e nou? — Din lume. — Posta redacţiei. — Ilustraţi-une : Fotográfiára la minută.

Preţul de abonament: 16 coroane pe an.

f Jeroteiu Beleş.

înainte de-a pune foaia sub presă, primim ştirea tristă, că Prea C. Sa ar-chimandritul, fost vicariu episcopesc şi preşedinte al Consistoriului din Oradea-Mare, a încetat din vieaţă azi dimineaţă la 2 ore, în Totvărădia, în verstă de 78 ani. înmormântarea se va face Du­minecă, la orele 10.

Poşta Redaţiel N. Al M. Soliste. Nu s'a primit. T. Daul. II vine rtndul. Am dori să

vë întâlnim pentru un mic sfat de dat. Pavel Dîrlea Arăneag Raportorul delà

adunare n'a formulat o acusaţiune ; a spus numai că .dacă e originală" lucrarea d-voas­tră e de merit. D voastră ne declaraţi că e originală Am înţeles. N'ar strica Inse să vedem lucrarea tipărită.

Abon 1095. Nu se poate.

Posta administraţiei. Dlui losif Olariu tn Sărăzani. Am pri­

mit, foaia Vi-se trimite. Dlui Ioan Palian In Bojur. Am primit

si schimbat adresa.

Editor : Aurel Роротісі-Вагсіаяи. Red. respons,: IoftnBussu8irfaufî.

Nr Ш

Avis ! Doritorii de a-şi proourä cruci şi monu­

mente de piatră alba, fina, giluita şi negiluită sunt

rugaţi sä binevoiascä a se adreasa la Domnul I o s i f

S t a n e o v i t s neguţător în Bogşa montană (Nèmet-

Bogsàn) care va servi prompt şi cu cele mai eftine

preţuri din magazină sa de piatră.

Cu totă stima

Iosif Staneovits, în B o g ş a Montană .

4 6 5 3 — 3

I I S

Concurs. Pentru ocuparea postului de C o m p t a b i l - C a s s a r

la „Comoara" Asociaţiune de consum în Sasca-montană prin acesta së escrie concurs cu un salariu anual de 1000 Coroane (500 fl.) care salariu cu timpul së ѵя mări treptat.

Postul este de ocupat cu 1. Noemvrie 1900. st. n, Rugările împreuna cu documentele necesare, sunt a sê

trimite, până la 1 Octomvrie 1900. Dlui Iustin Qhirilla In Szàszkabànya.

Sasca-monlană la 1 August 1900.

4 î l 2—2 Direcţiune.

Se caută un mveţacel p e n t r u p r ă v ă l i a d e C o l o n i a l e a Domnului

Daniel H a d i voe vit s în Bozovici, c a r e s e p r i m e ş t e i m e d i a t , s u b condiţiuni

f a v o r a b i l e .

472 2-3

Op premiat de Academia Română.

Seminţe din

Agrul h i Christos. Cuvêntâri bisericeşti

de

Z a e h a r i a B o i u , asesor consietorial, protopiesbter olc

Cu b i n e c u v â n t a r e a r c h i e r e a s c ă .

Tom. I.: cuvêntâri la toate Duminecile de preste an. , II.: „ n я praznicele şi serbătorile,

precum şi la casuale bisericeşti. , III.: cuvêntâri Ia immormentări, parastase etc.

Preţul fiecărui tom 3 coroane şi porto postai.

S e a f l ă d e v e n z a r e l a autoi» î n S i b i i u .

462 3—3

m

5 Я

Ш

ш

Institut áe cură deschis de dimineţa delà 6 óre pană la 7 ore seara

(abstrăgend orele deîa 9—11 în. am.) La disposiţia publicului stau următorele mijlóce de lecuire:

Scaldă în lumina electrică: 1. Reumă, podftgrä, «prindere de nervî (ischias), dureri

la coaste şi la faţă, nevralgia, aprinderi de peliţa peptulul şi a foalelui, otrăvire cu metal (argint viu, zinc, argint, plumb).

2. Morburi de sânge (cu ajutorul curei de mercuriu şi Iod), îngrăşarea peste mesura, grăsimea de inimă, aprindere de peliţa rinichilor, boală de zachär (diabet).

3. Anemia, nevrastenia (slăbirea nervilor), nervositatea. 4. Morburi de piele învechit. 1, scrofule, luparoa etc. După felul boalei, scalda aceasta poate fl urmată de

lecuirea cu apă rece, de m e s a g i u sau împachetare. — în­trebuinţarea odată costă: 1 fl. 25 cr.; 15 bilete: 15 fl.

Camere pentru inhalaţîe, după metodul delà Gleichen-berg Ems, pentru aprinderi acute şi învechite de gâtlej, de plumânî, cum şi pentru dilatare de plumânî şi astma. — întrebuinţarea odată costă : 75 Ci*.; 15 bilete: 9 fl.

Cura cu apă-rece. întrebuinţarea odată : 60 cr.; 15 bilete 7 fl.

Gimnastica svedeză pentru întărirea reconvalescenţilor eu musculatura slăbită, pentru întărirea băieţilor şi a oame­nilor desvoltaţi, cari sufer de morburi de inimă şi de strtm-tarea coşului peptulul.

Taxa lunară delà 10 fl. în sus, după cum e felul caşului de boală.

Fie care bolnav se bucura de căutarea ee 'î-o proscrie medicii seu propriu, sau sfatul ce însumi 'i '1 dau. Ori-ce îndeplinire a curei se întêicpît enb veghiarea mm personali,

D*. A . H E C H T , 4 5 0 M

Arad, strada Teitiplon?, palatul Mineriţi or. Telefon: Nr 270

„Tipografia Tribuna Poporului* Aurel Popoviciu Barcianu.