VATRA SASCHIZANAANUL III > NUMARUL 29 > 2009

ˇˇ

MESAJUL PRIMARULUI COMUNEI SASCHIZ CUOCAZIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ

  Cu ocazia Sfintelor Sărbători ale Crăciunului şi Anului Nou, doresctututor  locuitorilor  din  Saschiz,  Mihai­Viteazu  şi  Cloaşterf    multăsănătate, linişte, înţelepciune şi multe realizări.Anul  care  vine  să  vă  aducă  multă  sănătate,  fericire,bunăstare şi împlinirea tuturor dorinţelor.

„Sărbători Fericite şi La Mulţi Ani!”

Cu deosebit respect,Primarul comunei SaschizOvidiu Şoaita

  Organizaţia  de  tineret  a  Partidului Democrat  Liberal   mulţumeşte  tuturor  tinerilor  care  au  înţeles  importanţacontinuării proiectelor de modernizare din comuna saschiz  şi şi­au manifestat solidaritatea prin vot, fiind alături de d­nulprimar Şoaita Ovidiu, principalul motor al acestor schimbări.Născută de puţin timp, dar viguroasă încă de la început, organizaţia este deschisă tuturor tinerilor care consideră că auceva de spus sau doresc să se implice activ în  viaţa comunităţii .  În spiritul armoniei care trebuie să însoţeasca sfârşitul şi începutul unui nou an, tinerii „portocalii” urează  tuturorsaschizenilor, indiferent de culoarea electorală, multă bucurie, sănătate şi  împliniri!Crăciun fericit şi La mulţi ani!

Organizaţia de tineret a PD­L­ Saschiz

  De  Crăciun..”  să  vă  fie  casa­casă,  să  vă  fie  masa­masă”,  săsărbătoriţi ca­n fiecare an,  împreună cu cei dragi, minunea naşterii luiHristos, să cântaţi şi să vă veseliţi, la colind să ne poftiţi! ....iar Moşuldin poveşti să­şi deşarte tolba cu  daruri pentru fiecare.Fie ca –n  Noul An doar Binele să vă­nsoţească !Tuturor cititorilor noştri le urăm  Crăciun fericit! Şi  La Multi şi SănătoşiAni!

Vatra Saschizană

  Cu prilejul sfintelor sărbători de iarnă, Fundaţia ADEPT urează tuturor saschizenilor un Crăciun fericit şi un AnNou care să aducă numai bine, propsperitate şi cât mai multe proiecte comunitare încununate de succes !

  Dorim de asemenea să mulţumim tuturor fermierilor, întreprinzătorilor,  Primăriei Saschiz, Şcolii Generale dinlocalitate şi tuturor celor care prin sprijinul acordat au permis ca multe dintre iniţiative să se şi concretizeze.Sperăm cape viitor numărul saschizenilor cu care vom colabora să fie cât mai mare şi cu această ocazie relansăm invitaţia de a necontacta oricând la sediul fundaţiei aflat în Saschiz, numărul 166.

Să ne revedem cu bine în 2010 !

  Echipa fundaţiei ADEPT

::2:: ANUNŢURI

:::: VATRA SASCHIZANA :: Anul III :: Numarul 29 :: 2009 ::::ˇˇ

1. Vând cărămidă­ SaschizRelaţii la nr. de telefon: 0744196212

2. Vând casă în localitatea Saschiz, nr. 28. Persoană de contact: Bodendorfer Anemarie, telefon : 0049/932.697.95.32(Germania) după ora 18:00

3. Plăţi electronice – PAY POINTFacturile  la electricitate, telefonie fixă (Romtelecom) şi mobilă (Vodafone) precum şi cele pentru Boom TV şi

Focus SAT pot  fi  achitate  în Saschiz  şi  la magazinul  din  centrul  localităţii,  deţinut  de  firma SC AgeroxM SRL(administrator Mihai Angela ) . Pentru detalii şi plata facturilor, trebuie să vă adresaţi angajaţilor unităţii.

4. Asigurări RCA pentru maşini şi  casă, la  BCRPersoană de contact : agent Costea Elisabeta (Bobi ­poştă)Telefon : 0740.511.968

Vă rugăm să completaţi chestionarele!

RECL Saschiz doreşte să vină în întâmpinarea nevoilor utilizatorilor şi ale potenţialilor utilizatori ai serviciiloroferite la PAPI Saschiz. În acest scop, am lansat în numărul trecut al Vetrei Saschizene un chestionar prin care ne dorimsă măsurăm gradul de satisfacţie al utilizatorilor în ce priveşte  serviciile oferite  la PAPI până acum, pe de o parte, şi ,de  asemenea,  să  identificăm  posibile  servicii  ce  au  la  bază  Tehnologia  Informaţiei  şi  Comunicaţiilor  şi  care  pot  fidezvoltate la PAPI pentru locuitorilor comunei Saschiz. Facem apel din nou la locuitorii comunei Saschiz să completaţi aceste chestionare şi să le înmânaţipersonalului PAPI sau să le introduceţi în cutiile poştale in magazine inscripţionate cu textul  “Vatra Saschizană”.  Nu e nevoie să specificaţi numele dvs., doar vârsta şi localitatea : Saschiz, Mihai Viteazu sau Cloaşterf!  Rezultatele/concluziile  acestei consultări prin intermediul chestionarelor vor fi publicate în numerele următoareale ziarului local.  Cei care nu mai au acasă chestionare, pot intra in posesia lor la PAPI Saschiz (contact : Blotor Paul, administratorIT)

Isus, lumina lumiide Niculiţă Chiş

Lumina s­a coborât cândva pe pământ­ Dar stelele­au rămas la locul lor­

Lumea s­o­ndrepte spre discernământDe pe drumul deşertic şi amăgitor

Lumina de sus în haină de robS­a coborât pe un deal cu trăsături ca de om

Ca­ntre cer şi pământ să facă un podŞi­a trezi muritorul din greul lui somn

Bunătatea cea pură s­a coborât în poporDar primită a fost cu neguri şi umbreEa voia să plivească al Terrei ogor

Şi­a opri mersul lumii spre grotele sumbre

………………………………......................

Lumina S­a ridicat iarăşi la cerDupă ce a trecut prin a lumii mânie

Însă raza­şi mai plimbă peste cei ce o cerSă intre iertaţi în veşnicie……

:: POVEŞTI SASCHIZENE ::

:::: VATRA SASCHIZANA :: Anul III :: Numarul 29 :: 2009 ::::ˇˇ

::3:: POVEŞTI SASCHIZENE

Crăciunul bunicilor

Concursul de povestiri „Crăciunul bunicilor” s­a încheiat.   Premierea câştigătorilor are loc  la Târgul de Crăciun dindata de 21 decembrie 2009 . Vă prezentăm, în rândurile ce urmează, cele 3 povestiri câştigătoare.

Un Crăciun pe vremuri

       Într­o seară mă pusesem cu Cinu la poveşti si la depănat amintiri...I­am povestit o întîmplare de la colindat cu o pisică. Anulacesta iarna nu era ca în alţi ani şi de aceea o aşteptam să vină cu  zăpezile sale. Am tot povestit cu Cinu, iar apoi el începuse să îmizică cum era Crăciunul mai de mult.     ,,Ehe!!!ce mai vremuri când zăpada era de jumate de metru si cerbii veneau până în ogradă în căutarea hranei...”(zise el cu vocealui caldă) - Cinu, cum era la colindat? îl întreb eu.      ­ Bine că mi­ai amintit, să iţi povestesc cum era pe vremuri Crăciunul... Era prin 1956. Pe atunci nu era ca acum, era frig, ningeaneîncetat. Atunci m­am dus pentru prima oară la colindat cu prietenii. Am mers şi am mers până am ajuns la ograda unui consăteansi am început să ţip:    “ ­ Primiţi cu colinda??? - Da, copile!!! - Începi tu, da?      ­ Bine, mă... - Hai!!!      ­ Steaua sus răsare....Am primit si noi acolo nişte nuci, mere şi prăjitură''      ­ Ce primeaţi de la gazde???      ­ Apăi nu mare lucru,ce ţi­am spus înainte: mere, nuci, prăjituri... - Da bani, nu??? - Nu...      ­ Da cum aşa???.... - ... - Da cu capra ai fost???      ­ Nu am ajuns din păcate... - Da cu ursu??? - Nici cu ursu.... - Bradul cum era impodobit???      ­ Stai să îţi zic aşa... Când ajungeam de la colindat acasă,  mama mă întreba cum a fost şi mă chema să văd bradul. Bradul eraîmpodobit  frumos cu decoraţiuni  făcute manual din hârtie  lipită,hârtie creponată, hârtie glasată şi nuci vopsite cu bronz. M­amchinuit mult pentru a crea decoraţiunile împreună cu  surorile mele cu care mă luasem după aceea la fugă prin casă în joacă.     ­ Şi cadourile cum erau???, intreb eu uimit     ­ Păi, cum să fie!... Erau simple, nu erau multe si sofisticate ca în zilele de azi, ci pe acolo câte ceva fructe, cărţi, incălţăminte,dulciuri si altele.     ­ Da ceva boacăne făceai???     ­ Oho!!! Încă cum.. Fiind copil am vrut sa văd cum arde lâna...m­am furişat tiptil lângă mama, am aprins chibritul şi am dat focla lână ,m­am speriat, dar mai rău mama.Ce s­a intâmplat pe urmă nu e greu de închipuit. Mama dădându­şi seama că eu am aprinslâna, mi­a tras o cafteală ca­n poveşti........ - Ioi!!!     ­ Când te­ai născut si unde???     ­ M­am înăscut în Saschiz la o maternitate în anii 1944 pe timpul celui de al doilea război mondial. - Era matenitate in Saschiz???     ­ Da cum să nu, locuiau chiar şi soldaţi.        Taman când ne aflam în toiul discuţiei a trebuit să plec. Mi­am luat la revedere şi am plecat. În drum spre casă mă gândeam ladiscuţia pe care am avut­o cu Cinu şi am realizat că sunt un norocos că m­am născut în vremurile acestea fiindcă noi avem acummai multe posibilităţi şi Crăciunul este poate mai bogat şi mai îmbelşugat ca atunci, dar cred că totuşi, atunci oamenii erau mai curaţisufeleteşte, mai înţelepţi şi poate nu exista atâta răutate ca acum.

                      Iliş Ionuţ, Clasa A Vii­A, Şcoala Generală Saschiz

Povestea bunicii

         Într­o seară eu am mers la bunica mea care a început să­mi povestească cum era Crăciunul pe vremea ei. Ea mi­a spus că băieţiişi  fetele mergeau la colindat din casa în casă cu damigene în care primeau vin. Aveau un săculet unde isi băgau colăcei, fructe şiturte făcute de casă. După  aceea ei se stângeau  în casa unuia dintre baieţi unde chefuiau pâna în zorii zilei.  Iernile erau geroase, copiii se dădeau până târziu pe sanie. Nămeţii erau mari, iar copii făceau oameni de zăpadă, se băteaucu bulgări, uneori cădeau pe  gheaţă şi se loveau,  dar era frumos.

Colectivul redacţionalRedactor: Călugăr FlorentinaTehnoredactare: Dalmasso CharlesEdiţie on­line : Blotor PaulContact redactie: florentina.calugar@ecomunitate.ro; paul.blotor@ecomunitate.ro, charlie@saschiz.com;biblioteca.saschiz@gmail.comTelefon: 0265711602, Fax: 0365815270

::4:: COMUNICAT DE PRESĂ AL FUNDAŢIEI ADEPT TRANSILVANIA

PRIMĂRIASASCHIZ

:::: VATRA SASCHIZANA :: Anul III :: Numarul 29 :: 2009 ::::ˇˇ

  Bunica mi­a povestit mai multe nazbâtii pe care le făceau ea şi fraţii ei în copilărie. Mi­a povestit că a cazut de pe sanie şişi­a rupt mana şi stat cu mâna in ghips două săptămâni. De Crăciun, bunica cu cei patru fraţi, mergeau la săniuş cu sania cu zurgălăi.      Tatăl lor mergea în fiecare an în pădure şi le aducea câte un brad mare pe care îl împodobeau cu fructe vopsite cu bronz, turte înmai multe forme şi cu lanţuri făcute din hârtie colorată. Când venea Moş Crăciun le aducea haine noi, încălţăminte, cărţi, caiete şifructe. Odată când a venit Moş Crăciun, unul dintre frati i­a pus piedică moşului, iar el a căzut pe burtă. Ei spuneau poeziile culacrimi în ochi, iar moşul le dădea darurile. Erau foarte fericiti.              Acum bunica mea are 81 de ani. Parcă o aud şi acum cum îmi povestea despre fraţii ei, iar eu rămâneam fermecată depoveştile ei. Spunea aşa:,,Aveam trei frati. Cea mai mare dintre noi era Viorica, apoi Nicu şi apoi eu care eram cea mai mică. Soramea a murit când avea 17 ani de o operaţie de apendicită, fratele meu a murit când avea 25 de ani. Parintii mei erau săraci, tata lucraîn Sighişoara,  iar noi stăteam cu mama acasă. Moş  Crăciun ne aducea haine, încălţăminte şi fructe. Noi împodobeam bradul cu nucişi mere vopsite cu bronz,cu lanţuri de hârtie şi turte. Colindătorii când veneau erau îmbrăcaţi cu cioareci, aveau o cămaşă lungă pesteei şi la mijloc erau închişi cu un brâu.În cap aveau căciuli de astrahan. La uşi se punea vâsc pentru că se spunea că poartă noroc. DeCrăciun baieţii mergeau la colindat cu capra şi cu ursul. Ei colindau din casă în casă. Toată lumea trebuia să îi primească fiindcă sespunea că colindatorii vin să vesteasca naşterea DOMNULUI NOSTRU ISUS.” .        Întotdeauna când merg la bunici, ei îmi povestesc din amintirile lor, iar eu îi ascult cu multă plăcere fiindcă îmi sunt foartedragi.  Am realizat că acum Crăciunul este altfel pentru că s­au mai pierdut din obiceiuri, dar este la fel de minunat ca şi pe vremurifiindcă trezeşte în sufletele oamenilor bucurie, fericire , emoţie, iar cel mai important este că oamenii sunt împreună  şi sărbătorescîn familie.

Chiş  Tasia, Clasa A  Vii­A ,  Şcoala Generala Saschiz

Obiceiurile şi datinile bunicilor de Crăciun

 În fiecare an de Crăciun aştept cu nerăbdare să ascult frumoasele poveşti ale bunicii. Ea îmi povesteşte cu drag cum era înainte, pevremea lor, când nu aveau condiţii prea bune.Ea îmi spune că singurele distracţii ale copiilor de atunci erau pârtia şi colindele.

 În fiecare an copiii se adunau înainte cu câteva săptămâni şi învăţau colinde frumoase prin care vesteau cu veselie naştereaDomnului. În Ajun colindau pe la toate casele oamenilor pentru nuci, mere şi covrigi. Ei nu mergeau niciodată să colinde pentrubani.     Bunicii mei spun că înainte nu aveau condiţii atât de bune. Mulţi oameni nu aveau curent electric şi trăiau la lumina lămpilor cupetrol. Nu aveau televizoare, nici nu ştiau ce înseamnă un computer sau multe altele care există în vremea noastră. De Crăciunmergeau şi se adunau la una din vecine şi spuneau poveşti şi basme, mergeau la colindat, la biserică şi se dădeau cu sania. Înaintede Ajun mergeau toţi copiii în pădure după brazi şi apoi veneau şi îi împodobeau. La sala Căminului Cultural câteodată se derulaufilme româneşti şi mergeau cu toţii şi se uitau. Se mai făceau şi baluri, dar nu erau foarte multe distracţii.    Cu toate că nu aveau aşa multe condiţii cum avem noi acum, copiii erau foarte fericiţi. Aşteptau cu nerăbdare Crăciunul pentru asavura gustoasele lipii şi gustoşii cozonaci. În fiecare an aprindeau veseli focul în cuptor pentru a coace cozonacii, apoi ascultaupoveştile uimitoare ale părinţiilor despre Naşterea Domnului. Povesteau cum a căutat Fecioara Maria un loc pentru a­şi naşte fiul,cum suflau mieii miloşi, căldură ca să­i facă, cum i­au adus daruri păstorii de la stâna şi multe alte lucruri frumoase despre IisusHristos. Când îmi povesteşte bunica toate acestea mă captivează şi mă distrage de la toate celelalte lucruri.      Îmi mai spunea bunica şi de venirea lui Moş Crăciun şi cât de emoţionată era când îl vedea intrând pe uşă. Ea spune căînainte nu existau zvonuri cum că Moş Crăciun nu există. Toţi copiii erau foarte fericiţi şi cuminţi când ştiau că trebuie să aparăMoşul. De fiecare dată copiii se pregăteau frumos pentru Moş Crăciun, cu cât mai multe poezii şi colinzi, iar cei care ştiau că au maifăcut şi câteva năzbâtii stăteau cu spaimă pentru că nu erau convinşi că Moşul o să apară. Multe lucruri frumoase îmi mai spunebunica. Mi­a spus că pe vremea lor copiii erau mult mai fericiţi pentru că îşi trăiau din plin copilăria. Aici îi dau mare dreptate,deoarece pe vremea noastră unii copii nu au aceleaşi posibilităţi ca alţii, iar acei copii se consideră mai inferiori. Pe atunci toţi erauaproape egali. Nu erau mari diferenţe intre stările lor sociale şi materiale.    Aştept şi eu cu nerăbdare să vină Crăciunul pentru a mă bucura de naşterea Domnului şi de frumoasele obiceiuri, dar mai alespentru a asculta frumoasele poveşti ale bunicii. Aş vrea să trăiesc şi eu acele emoţii, însă mă mulţumesc şi cu minunatele povestiriale bunicii care mă înveselesc şi mă încântă în fiecare an.Bejan Ioana, clasa a VIII­ a, Şcoala Generală Saschiz