(3 D IV E R S IT A T E A «R E G E L E F E R D IN A N D I » D IN C L U J

ANUARUL

INSTITUTULUID E

S T U D I I C L A S I C EV OL. II

(1933— 1935

. *•C L U J M C M X X X V I *

S A B M IZ E G E T U SACONTRIBUŢIE Là TOPONO.VIASTICA TRACĂ

Pentru numele capitalei lui Decebalus s’au propus până acum m ulte şi variate etimologii, dintre cari însă nici una n ’a izbutit să convingă pe toţi cercetătorii. J. Grimm, Geschichte der deutschen Sprache3 I 141 şi B. G. Niebuhr Vortraege Lieber alte GeschichteIII 301, 159 vedeau în „Sarmizegetusa“ un compus din numele Sar- maţilor şi al Geţilor, şi din aceasta deduceau legături de alianţa în­tre cele două popoare1). I. G. Cuno Forschungen im Gebiete der alten Völkerkunde I, Die Skythen 235—236 com para elementul -yïjxouajj, -getusa cu -yé-uat, form at din sufixele -gi (sau -ga) -[■- -et şi cu însem­narea de „locuitor“, în Tupayexat, Tyragetae (== „locuitorii de la Tyras“), încât Sarmize-getusa (Sarmate-getusa, Sarmate-getaisa) ar fi „oraşul Sarm atilor“2).

Cu ajutorul limbilor sanscrită şi arm eana căută o explicare W . Tomaschek Die alten Thraker I I2 773) com parând prim ul element Zermi- cu sscr. harmyă „Herd, Haus, Familie“ (zd. zairimyaT), arm. zarm (i) „familia, suboles“ (zarm-ev-zavak „alter Strabreim “), ia r pe al doilea -ÇÉyete eu sscr. fia-gat „beweglich, lebendig, belebte Welt, Menschheit“, cari toate-i dădeau aproximativ înţelesul de „Haus der (getischen) Nationf?)“. ré ta j, rétac la gê'gà- „a merge, a mânà, a păşună“, lit. getis4). D ar acest procedeu e „prea subtil şi

După Schrader-Nehrino: Rehttex. der indx)herm. A ltertum skunde I183 num ai „tulpina i>r- (din Getae) pare că s ’a r a ilà în numele capitalei ţă rii: Sarm ize-getusa”.

3) La fel şi A. Erlelsbacher Archeologiaï Êrtesitô XIV (1880) 97—98 (S arm ize+ g e th u + sa \ G. Kuun Hunyadvărm egye tôrténete I 7, N. Iorga La place des Roum ains dans l'histoire universelle I 5, ia r pentru G. Schütte Ptolemy's maris <<f northern Europe (Coţsenhaera 1917 ) 84, 93, 102 şi numele râu lu i d in apropiere: Sargetias e sarm atic, din Sar(m ati) — Getias, exact c a Sarmize-getusa.

3) In Sitzungsberichte der philos.-histor. Klasse der Akademie der W issenschaften in W ien CXXXI/1 (1894).

4) Cu zece ani m ai înainte, în Les restes de la langue Dace (extras d in Muséon, Louvain 1883) p. 19, Tomaschek propunea o etimologie d in sscr. zarm ya „palat“, zeget sau jagat-jigat {*gâ—) „m işcător” şi usa, asa „stră lucitor1', deci un „palat ce-şi revarsă lum ina asupra m işcătoarelor”! ¡Par mai extravagantă decât toate e ,.etimologia“ lui Nicolae D ensuşianu Dacia Preistorică 1018: Sarm is — = Armis (Hermes) 4- w f/rup sau Jjyvrrit, „duce al popoarelor sau al oştirilor; ia r usa este o terminaţ.iune toponim ică

170

abstract din punctul de vedere al realităţilor populare, cari nu p re *au obiceiul să facă filologie“ __observă cu drept cuvânt Vasile Pâr—van, Getica 263—264 şi încercă să dea o nouă etimologie, „tot thra- eo-getică, dar mai realistă cu a lui Tom aschek“. Plecând delà form a Zermiegete din C(orpus) I(inscriptionum ) L(atm arum ) YI 3236, el identifică prim a parte Zermi- sau Zarmi- ou elementul onomastic trac Zdcpnoç ori Zépfioç (Tomaschek Tkraker II2 39), ia r pe -ege- ( -aige) îl regăsiă în Egeta, prelungit cu sufixul -ta (ca Diriobeta, Scasseta etc.) şi, ou sufixul ~(i)ssos, în Aigissos (ca Dimiissos, Zil- missos, Scbuoooç ele.). E ră întrucâtva explicată form a Zermiegete^ care dealtfel e singură şi destul de târzie (cam delà mijlocul sec. III. d. Cr.)1). In term inaţia -sa ce se află în aproape toate varian­tele: Zermizeget(h)usa, Sarmizegetusa, Pârvan vedea pe bună drep­ta te un sufix de tipul 'Epyi- a-oa,T6pi-a-aa etc. „Deci Egetusa lui Zer. m os sau Zarmos“. D ar neexplicat răm ânea, şi răm âne încă, un z (s) în tre cele două cuvinte: Z a r mi-z-ege t h us a, care după el nu edecât „un s saui z eufonic între două vocale“. __ Această etimologie,fără a fi mult mai realistă şi n a i uşor de admis decât cea dată de Tom aschek, nesocoteşte, în plus, un element fonetic esenţial.

Pen tru forri.a etimologică a numelui Sarmizegetusei intere­sează înainte de toate variantele lui păstrate în izvoarele literare şi epigrafice2), Ptolemeu cunoaşte III 8, 4 ZapiiiÇsyéâ'Ouaa xè paaiXeiov, şi var. ZapjieÇsyédouoa, Zapfuyédouoa, SapfuÇeyédouaa, SapfJnoeyedoOaa^ SapiitÇexe^é^ouaa, VIII 11, 4 Zapfuooyédouoa ; Dio Cassiu LXVIII 9,7 ZepjttÇeyedotjoy, (ev-); Ulpian Dig. L 15,1, 9 Zarmezegethusa; Tab. Peut. Sarmategte; Geogr. Ravenn. Sarmazege; Inscr. Gr. XII2 125 (= In scr. Gr. ad res Rom. pert. IV 47, Mitilene) ZîpiuÇerïsJ&oùor,; CIL VI 32624 a, b Zermiz., c, d. Zermi. şi Zermi [..., Zerm[..., 32538 Zermi [..., 32642 (=2403) Zerm[..., 32622 k [ZJ ermiz., 325361S Sermiz. (bis),is Zermz., 32640 Zerm. (bis), 3236 ( = Dessau Inscr. Lat. Sel. 2204) Zermîe- gete; CIL II 625436 Sarmi[.„; CIL VIII 258620 Sarmiz.; CIL IX 1609 [Sarmi] zegethusa. In inscripţiile din Dacia (şi Illyricum) se întâlnesc formele: CIL III 8011 Zarmicegetusae; 973 Zarmiz.; 1450, 1462 Sar­mizegetusa; 7996 Sarmizegetus(a)e; 7429 ( = 753) Sarmizegelbusa (gen. Sarmiizegetbuisensium); Archeologiai Értesitô XXXII (1912) 53 Sarmizeget.; CIL III 1463 Sarmizege[...] ; 1445, 1458, 1503,

u s ita tă la Greci şi în diferite alte provincii pelasge. ...Numele de Sarm is-- «get-usa are astfel înţelesul de „curtea“ sau „reşedinţa lui S(A)rmis éga­ie s“ a lui h a rn ic ducele”. P en tru alte eplicări sim ilare cf. Tocilescu Dacia înainte de Romani 607.

*) Datorită foarte probabil unei greşeli de pietrar.*) Cf. Vulic Real-Encycî. (Pauly-W issowa) seria 2, II £5, Miller Iline-

raria Romana 547.

17 £s

12590 Sarmizeg.; 1060, 1175, 1177, 1198, 1384, 1398, 1428, 1440, 1446» 1449, 1452, 1456, 1457, 1459, 1492, 1495, 1506, 1508, 1510, 1515, 1516,. 6270, 7941, 7971, 13779, C. Daicoviciu Dada III—IV 518, 547, 548, 550, 552 şi O contribuţie la „Prosopogfaphia Imperii Romani saec.I—I I I“ (din ,,închinare lui N. Iorga“ 1931) p. 1: Sarmiz.; CIL I I I 7742: Saurais.; CIL III 972, 1141, 1196, 1209, 1417 a, 1424, 1441,. 1448, 1472, 1490, 1502, 1512, 1513, 1520, 7891, 7930, 7980, 798L ( = 6269), 12587, Archeologiai Értesitô XXXI (1911) 433, XXXII (1912), 54, 405, Dolgozatok (Travaux) Cluj IV (1913) 259, C. Daico- viciu O contribuţie p. 2 (bis): Şarm.; CIL III 1051, 1385, 1497, 7959,., 7972 ( = 1455), 14507 ant. a 10, 11, 20: Sar.; 4501 Sa[r.]; 1486 [Salr.;.,__ Kalinka, Antike Denkmäler in Bulgarien nr. 452 Sarm(izegetu-sae?); CIL III 14507 dex. a 52 Z(armizegethusa?); 12597 [Sarmiz]- ege[tusae].

Aşadar delà document la document, şi chiar în una şi aceeaş inscripţie, şovăială şi ânconsequenţă în reproducerea grafică aproa­pe a tu tu ror sunetelor ce alcătuesc acest toponimic. O asemenea varietate de forme, din cari fiecare reprezintă un grad deosebit de evoluţie fonetică, fără a fi nici una prototipul etimologic, eră na­tu ral să fi dat loc la atâtea speculaţii filologice. Dar numele de loca­lităţi, ca toate produsele limbajului primitiv, arareori exprimă no­ţiuni abstracte, ci de regulă conţin elemente cât mai concrete şi imediate. La fel şii în cazuil nostru.

Dela început vom precizà că Sarmizegetusa e un toponimic pur traco-getic, şi anume un compus din două părţi radicale urm ate de două sufixe: Sarmi-zege-t(h)u-sa, care n’are nimic a face cur: Sarmafii: şi nici cu numele Geţilor.

In Zermi- (Zarmi-, Sarmi-) vom recunoaşte elementul toponi­mic trac foarte răspândit germo-1) din: repju'Çepa Ptol. III 3, 8 (var.

*) G. G. Mateescu Ephemeris Dacoromana I 122, Anuarul Inst. Ist. . Nat. Cluj III 450—451, Al. Philippide Originea Românilor I 445—447. E pu-- ţin probabilă derivarea dela o rădăcină com ună cu a. ind. săraţi „curge“, . sarm ah , lat. scrum, gr. 6p6s, dela care provine numele trac de râ u iép ios §i localitatea Sep^v\Tj, după Mladenov Spis. na big. Akad. X 63—65 (la Jokl Streitberg Festgabe (1924) 179), cum sugerează d. C. Daicoviciu. în acest A nuar p. 178. Mateescu Ephemeris Dacoromana I 166 se gândeşte la o legă­tu ră a rădăcinei Şarm— şi cu numele personal Sarm atio (civis Filopapu- letanus) CIL VI 2785, Sap^aras, Sarm atus etc.; dar acesta, dacă e strein da numele poporului Sarm aţilor, -poate fi socotit num ai ca un derivat cu su­fixul —t dela Zarm us, Zdpuos am in tit m ai jos. Dealtfel, -dacă adm item o bază "şarm—ţserm—, e greu de explicat sonorizarea 1-ui s in itial din varian ta Zarmizeget(li)usa, în tim p ce z > s e un fenomen curent, v. m ai jos p. 173 n. 3. A lternarea lui s cu s (s— în aproape toate inscripţiile din Dacia şi chiar d in oraşul Sarmizegetusa. reprezentând deci o pronunţie locală) presupun» • m ai curând existenţa unei sibilante tracice interm ediare între sonoră şi sur- - dă, şi care nu avea uin corespondent în latineşte şi greceşte.

172

JTepfit^tpyx, Zepju£epya, Zsp¡ju£ípya), Germisara GIL III 1395; Germane (répfievve), reptas, répfia-c^a Procop. aedif. IV 4 (p. 1226, 122^ 12013 R aury); Germetitha Jahresh. Osterr. Arch. Inst. XVI Bbl. 205; Stelu- germme (sau Stelugermane?) CIL VI 325431S (= 2799); Germa, Germe, Germia în Asia mică (Real-Enc. (Pauly-Wiss.) s. uu.^^Zâpfioţ CIGr. 4061, Zarm[us] Notizie degli Scavi 1904, 442, Zép¡ios, Zyrmis, Zirmis (Geogr. Ravenn), Esppeig etc,1a) (Tomaschek ThrakerI I 2 39, 78, 79), derivat din indo-eur. *guher. „cald“, gr. 0-epjj.ós, arm. jer, jernum , jerm, alb. zjar, germ. warm, slav zeraví, pozan ,' lat. form us (W alde-Pokorny Indogerm. Wórterb. I 687). Trecerea lui g, după pierderea labializăria şi a aspiraţiei, în z înainte de vocala palatală (germi- >zernU- ca în Germizera > Zermizerga etc.) e co­m ună limbilor tracă2) (şi albaneză), slavă, armeană, cf. Eretschm er Emleitung in d¡e Gesch. der grierii. Sprache 231, Jokl Reallex. der Morgesch. (Ebert) XIII 294.

Partea a doua -zege (-sege, resp. -teg Sarmategte?) are la bază indo-eur. *dheigh-, gr. techos, to:x°S „zid“, a. ind. dehj „Wall, Damm, Aufwurf“, a. irl. digeri „fest, kom pakt“, n. persan dé'z, déz, diz etc. „arx, castellum, m urus“, lat. fingo etc. (W alde-Pokorny ib. I 833), cu asibilarea dentalei medii (din medie aspirată) înainte de vocala palatală (p rin tr’o form ă interm ediară : dicg~ > zeg- ca *der- na > Dierna > Zerna), fenomen bine cunoscut în limba Tracilor3). Elementul * d h e i g h - e specific în toponomástica tracă4); cu palatala asibilată, conform caracterului satem al acestei limbi* apare sub form a -dizos, -diza (== „Burg“) în seria Beodizos, Bedizos, Burtu- dizos, Kistidizos, Tarpodizos, Dradiza, Spadiza, Tyrodiza etc., To­maschek Thraker II2 72, II, 9, Kretschmer Einleit. 230, iar cu infix nasal, ca lat. fingo, Aiyyiov (Procop.); Mţvjpo; în Illiria; ’AvSt^ttot în Pannonia, Jokl Reallex. der Vorgesch. VI 4 l, XIII 292. In Mace­donia Aáy¡ia cu sufixul -m (Maxétjj Ae-y iocia, MaxeS&v Asy^aîoţ), Arvanitopullos Thessalikâ mnemeia (Atena 1909) p. 265, 381.

De observat că z din g (< g h ) indo-eu¡r. se întâlneşte la Tracii din sudul Dunării, cu câteva excepţii: Z'.yáí^c Suppl. Epigr. Grae­cum I 319 ( = Godignik, Anuarul Muzeului din Sofia, 1921, 205, fig.

1) Aci de sigur şi numele personal Gernianus ce se întâlneşte des în ţinu tu rile locuite de Traci: K alinka Ant. Denkm. in Bulg. 176, CIL III 633, 865, 870, 916. 6178, 6179, 7441, 7449, 7484 etc.si V. P ârvan Cetatea U lmetum ÎL 38—40.

1a.J Cf. deasemenea glosele Kapi5(7no( şi c r e p , u o i ' l a Hesychius.2) Probabil şi Gerula—Zerula, Giridava—Ziridava etc., Mateescu

Ephem eris Dacor. I 189.3) Jokl Reallex. der Vorgesch. XIII 290—291; *dheiQh— > zig— şi în

Ziyeâijs, v. mai departe. Cf. 'şi rom. zi < dies, zice < dice etc.*) Tomaschek Thraker I ii 9, II2 72 observa că în Dacia lipsesc cazuri

vcu desăvârşire, fiindcă „toate castelele lui Decebalus fuseseră distruse".

173 -

212 dela Dupni'a în Tracia vestică) şi ZepjioStyeoxoi în Peonia (v» mai jos)1), în timp ce în dacc-geLică gh nu se asibilează: *dheiyh- > deg- > zeg-, ceeace ar fi o nouă dovadă îm potriva caracterului satem al limbii Dacilor, alături de Decebalus şi Asxaiveo?, în cari prim a parte e de sigur din indoeur. *deji- (W alde-Pokorny ib. I 782), cf. Tomaschek Thraker II2 31. Dar această particularitate nu se ridică peste însem nătatea unei deosebiri dialectale2), mai cu seamă că nici în Tracia propriu zisă nu lipsesc cazuri oui velară din palatală indo-europeană în loc de sibilanta la care ne-am aştepta (v. de ex. Jokl Reallex. der Vorgesch. XIII 292).

Form a primitivă a numelui Sarmizegetusei eră decî *Gertni- dege, în care trecea în spirantă a lui g iniţial a precedat în tim p asibilarea lui d ce pare să fi lăsat o urm ă în varianta Sarmategte (Tab. Peut.). După aceasta s’a petrecut trecerea primului z în .s;i): Sarmizegetusa, form a obişnuită în inscripţiile din Dacia, iar mai târziu apare, prin înm uierea celui de al doilea z, şi Sarmis(egetusa) în tr’o inscripţie şi in Ptol. III 8, 4, VIII 11, 4. Pronunţarea deschisă a lui e (Germ- > Zerm- > Zarm- > Şarm-) e un fenomen curent în tracă; v. exemple de e etimologic > a la Jokl Reallex. der Vorgesch. XIII 285, Mateescu Ephemeris Dacor. I 98: Germizera > Germisora, Bst£07i:o; > OStdcaitiOţ, Nearos O Xâato;, BoupSsrca O Burdapa etc. deasemenea Auluzenus şi Aulusflnus citat mai înainte.

Elementul radical Zermizege (Sarmazege Geogr. Ravenn.) e

. 1) F a ţă de cazurile m ult m ai numeroase cu s, Al\yiov în care asibi­larea pu tea fi îm piedicată de nasala precedentă, şi BlStya (.Procop.) pen tru Bedizos, nu sunt suficiente spre a probă continuarea palatalei cu velară în limba tracă. Deasemenea x din variantele — Jaf« şi — & nu e decât redarea grafică a aceluiaş sunet i, cf. şi Jakobsohn Festschr. Kretschm er (1926) 74. Asibilarea e sigură cel puţin pentru T racia de Est (cu Moesia) şi B itinia. S a r putea totuşi am inti numele personal S ţ y t s r i w jn Dobrogea, P âr- van Histria IV 66. apoi Zur-diginus CIL XIII 3495 si Zon-8#ywr lievue Et. Ane. XXV (1953) 310 (de sepaiat aşa, nu Zurd-iginus, 7jof^(ywr cum face Mateescu Ephemer is Dacor. I 230), şi probabil T5wiro-W>w> corectat din l Îo m r o -X e y u i ’ de Seure Bcvue Et. Ane. XXV (1923) 315 în Procop. aedif. IV 11 (p. 147« Haury), cf. Mateescu o. c. I 208.

- j ‘O UO yXlO TTO L b't'ii'TLU Ol A O.KCÎ. TOi? IVrCUÎ I - oi VeTCU, O llby\it!TTO V r o i i Opqiillf ifSyos

S tra b o 3 0 5 şi — oi de €7r€K€Lva A a kol KiKKevrai, eire Fer ac rip ts , etre /cat Qpâ.K€$Dio Cass. LI 22, 7, etc., cf. Mateescu Ejihemeris Dacor. I 105, 161.

3) P entru acest fenomen frequent în tracă,, v. Mateescu o. c. I 152. In: exemplele citate de Mateescu nu e totdeauna sigură în tâietatea lui a fa ţă de s. Cazuri sigure de s (din iudo-eur. Oi) > s suni: Auluzenus (CIL V III 18312) > Aulusanus (CIL XIII 11941), lloiKd&ut (Kalinka Ant. Denkm. in Bulg. 307)>M ucasenus (CIL III 1195. 6137 etc.), frig. ZeuA?) > Se“^ ' pv,T0S’ probabil o transcriere a unui frac *rez-os „rege“ clin iudo-eur. *rego-s (lat... Tex), E. Boisacq Bev. Et. Gr. XXXIX (1926) 333, cf. mfSo» şi Jokl Reallex. der Vorgesch. XIII 292, v. mai sus ţ>. 171 n. .

^3 74

-completat cu două sufixe: -iu1) şi -sa2) (nu -za!), precum s’a văzut m ai sus. E de notat că în m ajoritatea izvoarelor latine prim ul sufix apare ca simplă tenuă: Zermizegetusa (Sarmizegetusa) care e p ro ­babil form a originară daco-getică, în vreme ce în toate textele gre­ceşti, literare ca şi epigrafice, tenua e înloouiită cu tenua aspirată:

. Zspju^eyâdouaa 3) (ca Z’.ye&rjc,).Ca Sarmizegetusa e compus, cu acelaş fonetism (g > z, d > z,

g h > g ) , numele unui nobil peon, care în anul 284 î. Cr. trădă lui X isim ach locul unde regele său Audoleon îşi ascunsese comorile: ZspfioSiysoTOţ (var. SspjioSiyeo^o;) Diod.' XXI 13 (== Ţeţes Chil. VI 470)4). Dacă e autentic, acest num e e un derivat cu sufixul -st- d in tr’iuin toponimic *Zermodige, pe care-1 presupunem undeva în Peonia şi care eră un dublet perfect al numelui capitalei lui Dece- balus. Am putea deduce din această analogie chiar şi oarecari afi­n ităţi dialectale între Dacia, Tracia de Vest şi Peonia.

Deci „Sarmizegetusa“, numită probabil după vre-un izvor ter­m al din apropiere, avea originar însem narea de „cetatea (de lângă apa?) caldă“ sau mai bine „cetatea de lângă term e“ (în aceeaş re­giune: Germizera ce, tot pe limba Geţilor, însem na „apa caldă“ ; cf. deasemenea localitatea tracă Sspixiomz, noMc, AaX(i,axta; fisoöyeto? Ptol. II 16, 7) 4<x); se raportă de sigur la o aşezare fortificată5) în munţii, fiind, pe cât pare, identică cu cetatea dacă dela Grădiştea

1) R ăspândit în toate limbiilie; pen tru tracă v. de ex. Mateescu Anua­ru l Inst. Ist. Nat. Cluj III 447.

2) Ariisa, Pimasa,. VeL/ana, KeSrpeicra, TevTra<ra, TvpLcraa, “ESetrira, PotalSSa etc., Mateescu Ephemeris Dacor. I 148—149. Acest sufix s’a adăugat m ai târziu, şi lipseşte în unele variante: Sarmategte, Zermiegete, precum am ân­două pot lipsi: Sarmazege. Două sufixe în tr ’un singur toponim nu sun t o rarita te ; se pot cită la Întâm plare: MapK-ep-ara doua castele, unul în He- mimont, altu l în Moesia Procop. aedif. IV 11 (p. 14724 şi 148i7 H aury) —

*{Ma/iKt--îrer/)a lângă Sardica ib. IV 4 (I2I4), A.paai-/j.apica. m reg. Rem esiana ib. IV 4 (123î3), MapKo-Saua în Dacia Ptol. III 8,7],Karp-A-aTes în D ardania Procop aedif. IV 4 (1202») şi Karp-da-e/ia tot acolo (120«»), Aaaa-ap-rjTat. 'Znr-dp-ovvTov şi a. îu lllina.

•Krähe Die alten Balkanillyr. geogr. Nam en (1925) 58.3) P en tru alternarea consonantei temue cu asp ira ta în tracă cf. Jokl

Reallex. der Vorgesch. XIII 289, Mateescu Ephemeris Dacor. I 122.4) Legenda reprodusă de Teţeş după Diodor prezintă, cum s’a obser­

vat de m ult, izbitoare asem ănări cu cea despre tezaurul lui iDecebal re la ­ta tă de Dio Cassiu LXVIII 14, 4—5. Aici Bikilis, eraîpSs t i s ai)™C SCil. A«ce/3ci\ou I joacă un rol identic cu Zermodigestos. Deasemenea numele râu rilo r în cari fi’a r fi îngropat comorile diferă foarte puţin: Zap-yerias în Dacia, XapyeuHas .în Peonia. Despre aceste legende v. Sc. Lam brino Răul Sargetias şi tezau­rele lui Decebal în Închinare lui N. lorga (Cluj 1931) 223—228.

_ la) P en tru elementul ,,cald“ in toponim ia T ransilvaniei v. G. Kisch Siebenbürgen im Lichte der Sprache în Archiv des Vereins fü r Siebenbür- gische Landeskunde. NF. XLV (1929) 273—274.

5) zefJ e— (<dege—) şi dizos—, diza—■ însem nează „Burg“, spre deose­b ire de numeroasele —dava caracteristice în Dacia, cari su n t „aşezări des­chise, neîn tărite ''. Aißa (adică Aeßa). inr6 OpaKüv Hesychius; Toma­

: schek Thraker I ii 9, II2 70, 72,

175

M uncelului1) (Hunedoara), care ocupà un loc de prim rang în sistem ul de în tăriri al Dacilor şi eră „refugiul de căpetenie, capi­tala unui m are stăpânilor“2) . Reşedinţa regelui dac (x'o j f o o i X e t o v , Ptol., t 6 S a t o i X s io v , x x $oi<3Î\e:z A s x ^ d X o 'j, xâ ( î a o i X s ’. a A x x i & v , Dio Cass., regia, Plin. epist. VIII 4, 2) nu c&respundea cu Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica dela Grădiştea din valea Haţegu­lu i3), unde lipsesc, pe cât se ştie, urm e prerom ane de oarecare im­portan ţă4), iar configuraţia terenului nu e câtuşi de puţin potri­vită pentru construire de în tărituri cum va fi fost citadela Daci­lo r. Numele dacic Sarmizegetusa a fost deci transpus, probabil <Iupă epoca luii Traian, asupra capitalei Daciei romane, — num ită în prim ii ani dela întemeere num ai Colonia Dacica (CIL III 1443)__prin vre-un act politic a căruii im portanţă răm âne pentru noiîiecunoscută.

I. 1. RUSSU

*) Cf. P. K irâly A H unyadm egyei tort. es reg. tdrs. evkdnyve XX ¡(1910) 53—60. îm potriva acestei localizări a r stâ doar un argum ent scos ch ia r d in numele Sarmizegetusei: care ¡presupune adică existenţa u nu i iz­vor de apă caldă, ceeace până acum la G rădiştea M uncelului mu se atestă. D ar identificarea cu m ai m ultă siguran ţă a Sarmizegetusei Dacilor se poate face num ai după un studiu m ai am ănun ţit al cetăţilor dace din jud. H unedoara precum şi a coloanei traiane.

2) D. M. Teodorescu Cetatea dacă dela Grădiştea M uncelului (extras ■din A nuarul Comisiunii Monumentelor Istorice secţia pentru T ransilvania pe ianul 1930/31) Cluj 1932 p. 1 şi urm . [47 şi urm.] ş i Cercetări arheologice în M unţii Hunedoarei (Cluj 1923) 20, 23—24._ 3) Cum greşit presupun toţi cercetătorii coloanei lu i T raian, dând o in terp re tare forţată scenelor de pe reliefuri pen tru a le pune de acord cu îm prejurările topografice de]a G rădiştea Haţegului,, cf. D. M. Teodorescu Cetatea dacă dela Costeşti (extras din A nuarul Com. Mon. Ist. secţia pen tru T ransilvania pe 1929) Cluj 1930, p. 25 n. 1 [291 n. 1],

4) După observaţiile d-lui prof. C. Daicoviciu, conducătorul săp ă tu ­r i lo r arheologice dela Grădişte — Sarmizegetusa.