ANTONIO GAUDI

Fiul unui arãmar, Antonio Gaudi s-a nãscut în Reus, Spania în 1852. El a studiat la Scoala Superioarã de Arhitecturã din Barcelona si a proiectat prima sa mare însãrcinare pentru Casa Vicens din Barcelona folosind stilul Renasterea Goticului care a fost punctul de pornire pentru lucrãrile sale viitoare.

Pe parcursul carierei sale, Gaudi a dezvoltat un stil arhitectural senzual, curbat, aproape fantastic, care l-a desemnat ca fiind liderul inovator al miscãrii spaniole al stilului Art Nouveau. Cu putinã consideratie fatã de lucrurile formale, el a juxtapus sistemele reînrudite si a schimbat ordinea vizualã. Forma curbã caracteristicã lui Gaudi, apartinând arhitecturii gotice, i-a adus admiratie fata de ceilalti artisti avandardisti.

Majoritatea locuintelor lui Antonio Gaudi sunt locuinte individuale sau colective. Nici aici el nu se multumeste cu etalarea simbolurilor. El transformã aceste locuinte în labirinturi de semnificatie.

Desi a fost catalogat alãturi de stilul Art Nouveau, Gaudi a creat un întreg stil original. El a murit la Barcelona în 1926.

Casa Batllo Comentariu

Casa Batllo este realizata între anii 1904–1906. Aici Gaudi încearcã sã foloseascã o serie de elemente de tip vegetal, prin însãsi aceastã învãluire a fatadei din ceramicã.

"Coloanele mãrete care par sã ne aducã aminte de picioarele unor elefanti giganti sunt primul lucru cu care se întâlneste ochiul trecãtorului de pe stradã. Acoperisul ne aminteste de un animal complet diferit: este mãrginit de o linie zimtatã, asemãnãtoare cu osul din spate al unui gigantic dinozaur. O fatadã extinsã între cele douã, incluzând un numãr mic, de balcoane curbate elegant care par sã fie asezate în fata casei ca si cuiburile pãsãrilor pe partea din fatã a stâncii. }însãsi fatada strãluceste în numeroase culori, si mici discuri rotunde care seamãnã cu sira spinãrii a unui peste ni se aratã. Nu sunt muchii sau colturi aici; chiar si zidurile sunt rotunjite în ondulatii si au în esentã sentimentul de piele catifelatã a unui sarpe de mare."

Casa Milo sau Casa Mila Comentariu

"La Pedrera cariera a fost numele unei populatii uluitoare care a dat la nasterea acestei clãdiri unice. Ar putea fi comparatã cu peretii abrupti ai stâncii în care triburile africane îsi construiau pesterile precum locuintele. Fatada serpuitoare, ondulatã cu porii mari ne aduce de asemenea aminte de o plajã ondulatã cu nisip fin, formatã, de exemplu, de retragerea unei dune. Fagurii fãcuti de albinele harnice ar putea de asemenea sugera mintii observatorului vederea unui sarpe cu susul în jos care aleargã prin toatã clãdirea. In aceastã ultimã clãdire secularã pe care a construit-o înainte de a-si dedica toatã energia sa pentru opera Sagrada Familia, Gaudi a creat un paradox: o artificialã, dar naturalã clãdire care era de asemenea un rezumat al tuturor formelor pentru care a devenit celebru. Acoperisul este o imitatie a unei bãnci din Guell Park la fel de bine ca si o serie mult mai impresionantã a cosurilor bizare."

Casa Milá Acest edificiu incheie o etapa din istoria arhitecturii: cea care incepand cu Renasterea, sfarseste in secolul XIX.

Intreaga casa este sustinuta de piatra sau de caramida si de armatura metalica, nu exista ziduri de rezistenta. Deoarece zidurile de separare ale camerelor sunt foarte usor de luat si scos, ele permit ca imobilul sa fie apt de orice folosinta, de exemplu un hotel, cum sugera Gaudí. In curtile interioare se observa distributia libera a stalpilor pe fatadele interioare, intr-un asemenea stil incat uneori ei nu se prelungesc vertical. Gradul de complexitate al unei structuri de aceasta natura este atat de mare incat numai o inteligenta ca a lui Gaudí isi putea permite.

Casa Milá prezinta un caracter contradictoriu pentru ca are aspecte de anticipatie si in acelasi timp aspecte defazate, datorate inaptitudinii la experiment a locuitorilor sai burghezi. Din acest motiv, Gaudí a abandonat opera neterminata unor colaboratori.

Sagrada Familia

Poarta de nord cu cele patru turnuri are ca decoratie spre exterior scene biblice sculptate.Pe fata interioarã decoratia este geometrica, subtilã, are menirea de a transmite mesaje omului în afara bisericii.Dincolã de poartã este o altã lume în care mesajul divin îmbracã forma geometriei pure. Aici relatia cu Dumnezeu este directã.

Poarta bisericii nu desparte cele douã lumi, ci ilustreazã cele douã lumi, fãcând trecerea ca un gest plin de semnificatii. Pe fata exterioarã este pãdurea

reprezentatã printr-un frunzis bogat (pãdurea protectoare, unde au loc momente din biblie).

Fata interioarã este tot o pãdure, dar este pãdurea labiricã care împreunã cu cealaltã formeazã pãdurea initialã.

La exterior coloanele ce strãjuiesc intrarea sunt spiralate pornind de pe carapacea unei broaste testoase. Simbolul spiralei vizeazã ascensiunea, este un arhetip cosmic.

Spiralele sunt în general diferite si amintesc de încolãcirea celor doi serpi (douã materiale de bazã: sulf si mercur). Ele vizeazã dubla spiralã celticã, arãtând atributiile lui Jupiter.

Carapacea reprezintã în general o imagine a universului. Acest simbol provine din China si este propriu crestinismului. Astfel ne aratã cã limbajul arhaic nu vine în conflict cu regionalismul si fiecare culturã îsi particularizeazã simbolurile.

Prin fiecare proiect, Gaudí revine la origini si inventeaza o noua solutie – diferita de toate constructiile sale anterioare – pentru a infrunta circumstantele speciale cerute de lucrarea respectiva. Si cu trecerea timpului se apropie de fiecare data de ce era destinul sau inevitabil : unirea formei cu structura, ca niciodata in istoria arhitecturii, pentru ca acestea sa se apropie de natura: in forma, in culoare, in textura. In mod particular, de natura Cataloniei.

Parcul Güell Pavilionul din dreapta era rezervat gardienilor, cel din stanga, care are un turn cu o cruce, trebuia sa serveasca administratiei.Inaltul zid al fatadei principale, care inchide incinta, are mai degraba o functie psihologica: aceea de a procura o senzatie de protectie si de securitate locuitorilor, dat fiind locul indepartat in care se gaseau aceste terenuri la inceputul secolului. Pentru a veni in ajutorul acestui efect, contele Güell construi o cazerna de politie langa parc.

Originea parcului Güell se afla in admiratia contelui pentru gradinile englezesti. Parcul era conceput ca un cartier – gradina, cu caracter exclusiv rezidential. Gaudí a fost insarcinat cu realizarea lucrarilor de infrastructura si a echipamentelor fundamentale, pentru a atrage atentia viitorilor rezidenti. Constructia a fost prevazuta doar in zonele insorite, ceea ce a facut ca peste 50% din suprafata totala a parcului sa ramana zona verde. O mare zona deschisa era destinata sa fie in partea inferioara o piata si in partea superioara un teatru al naturii. In acelasi timp, ea servea de suprafata de adunare a apelor de ploaie. Pentru prima oara in Spania este folosit betonul armat.

In ciuda noutatii sale, proiectul esua: doar doua parcele au fost vandute, din care una a fost cumparata chiar de Gaudí. Parcul a ramas o gradina privata pana in anii 20 cand familia Güell l-a cedat primariei Barcelonei.Tema dragonului este obsesiva pentru tanarul Gaudí si ea ramane prezenta in diferite forme si in creatia de maturitate.Colonia Güell Din 1898 in 1908, Gaudí studieaza proiectul bisericii folosind o macheta facuta din fire care materializau axele coloanelor si din arcuri de care atarnau mici saci cu alice a caror greutate era proportionala cu forta pe care trebuiau sa o suporte.

Ferma sa hotarare de a depasi goticul, care il obsedeaza din tinerete, reusise din plin la Sagrada Familia. Gaudí abandona definitiv arhitectura civila in 1910 pentru a se consacra Sagradei Familia si acestei biserici. Aceasta atitudine denunta abandonul studiului temelor cruciale ale civilizatiei moderne, dar si dramatica sa claustrare pe un drum fara iesire.

Etapele creatiei

1878 – 1882 Opera urbana.De la terminarea studiilor de arhitectura la Escuela de Arquitecture de Barcelona pana la constructia Casei Vicens.1883 – 1890 Epoca istoricista. Incearca sa depaseasca eclecticismul. Casa Vicens, Pavilioanele Güell, El Capricho, Palatul Güell, Sagrada Familia, Palatul Episcopal din Astorga, Casa de los Botines, Bellesguard, Casa Calvet.

1900 – 1917 Crearea propriului stil, aportul fundamental. Parcul Güell, Casa Batlló, Casa Milá, Colonia Güell.

1918 – 1926 Geometrism suprem. Turnurile fatadei Nativitatii de la Sagrada Familia.

postat