Costel Cutur

Valuri

În valuri vin toate şi ca valuri trec.

Autorul

Valuri

3

ORIZONTURI

Costel Cutur

4

Valuri

5

Ce e poezia? Poezia e o floare Ce în suflet înfloreşte, E o dulce alinare Pentru cel care iubeşte. Poezia e un cântec Pentru cei îndrăgostiţi, Nu e hrană pentru pântec, Trebuie ca să o simţi! Viaţa este poezie, De ai sufletul curat, Doar aşa cuvântu-nvie Şi o simţi cu-adevărat. Lasă versul să-nfioare Şi încearcă să zâmbeşti, Lasă-ţi sufletul să zboare Şi încearcă să iubeşti!

Costel Cutur

6

A fi poet Poeţii sunt văzuţi doar după moarte, Contemporanii nu îi pot iubi... Şi-atunci mă-ntreb şi eu, iubito, poate Mă vei iubi mai mult când n-oi mai fi? Poeţii-n viaţă n-au nicio valoare, Au dovedit-o toţi ce nu mai sunt Şi-atunci mă-ntreb: e locul meu sub soare Sau bine e să plec de pe pământ? Nu cer să-mi facă lumea monumente, Nu vreau să-mi pună poza la ziar, Vreau doar cu tine câteva momente, Să-mi dăruieşti puţină dragoste măcar... Nu ţi-am cerut vreodat' să fugi cu mine, Să laşi în urmă totul şi să pleci, Vreau doar să pot visa la tine, Iar tu măcar prin viaţa mea să treci. Poeţii n-au în viaţă bogăţie, Poeţii au un suflet bun, curat Şi n-am aflat în lume să mai fie Oameni cu spiritul aşa bogat. Nu-ţi pot aduce lumea la picioare, Să-ţi dau avere nu e cu putinţă, Pot însă să te fac nemuritoare Şi pot să îţi dau leac de suferinţă.

Valuri

7

Nu mă pricep să construiesc o casă, N-am învăţat nicicând cum se fac bani, Dar pot să îţi fac ziua mai frumoasă Şi-acum şi peste zeci şi zeci de ani. Când toate-n lume n-or să mai conteze, Povara anilor îţi va fi, poate, grea, Voi fi acolo, făcând să vibreze La fel ca azi de dulce, inima. Căci inima rămâne neschimbată În ciuda timpului necruţător Şi-atunci ne vom iubi ca altădată, Cu sufletul, ce e nemuritor! ...Poeţii sunt făcuţi ca să iubească Chiar şi atunci când ei nu sunt iubiţi, Aşa e firea noastră omenească, Vrem doar să facem oameni fericiţi!

Costel Cutur

8

Geneză

Din taina nopţii, peste lume Pe cer se naşte-o nouă stea, Timidă, parcă vrând a spune Să o privim numai pe ea. Prin ce minune străluceşte Şi cum, de unde-a apărut, Nu putem şti... dar ne uimeşte, Ca tot ce e necunoscut. Nu-i stea pe boltă mai frumoasă, E unică-n splendoarea ei... E-aşa gingaşă, maiestuoasă, Bijuteria unor zei... Din taina sufletului nostru, Iubirea dulce s-a născut Şi nu îi ştie nimeni rostul, Nu ştim măcar nici dac-am vrut; Ne-a fermecat simţirea toată Şi ne-a legat printr-un sărut, De nu cred cineva să poată Să simtă decât noi mai mult. Nu ştim de va dura o viaţă, Dar ce simţim, e minunat Şi suntem azi plini de speranţă, Fiindcă iubirea ne-a legat!

Valuri

9

Cine sunt eu? Din zi în zi e tot mai greu, Probleme-apar la orice pas, Nebună-i lumea-n jurul meu, Dar eu romantic am rămas. M-apasă zeci şi zeci de griji, Ba sunt bolnav, ba nu sunt bani, Văd unii că se dau învinşi, Dar eu mai sper, că mai sunt ani… Sunt o furnică-n talpa lumii, Neînsemnat, un nume şters, Dar am, ar putea spune unii, Un suflet cât un univers. Sunt visător. Nu mi-e ruşine, Visez o lume ca-n poveşti Şi cred în ea cât sunt cu tine, Atâta timp cât mă iubeşti!

Costel Cutur

10

Ce e viaţa?

Ce reprezintă viaţa? Miracol, provocare, O scurtă desfătare sau poate-un zbucium lung? Când suferi, o secundă fără sfârşit îţi pare, Iar când îţi merge bine nici zilele n-ajung. Şi totuşi, ce e viaţa? De ce trăim pe lume? Ce importanţă are de-i bine sau e rău? Care îi este rostul? Cine ne poate spune, Să ne arate drumul şi care-i ţelul său? Să laşi în urmă-un nume, încununat de fapte, Urmaşii să-l slăvească, prea recunoscători? De tine să vorbească, poate să scrie-o carte, Să-ţi vină la mormânt şi să-ţi aducă flori? Oricât de mult am vrea, puţini or să răzbată, Puţini din cei ce sunt vor deveni eroi, De mulţi n-o să se-audă în lume niciodată Şi pomeniţi vor fi cel mult unul sau doi. …Şi-atunci de ce trăim? O fi o încercare Şi cei care o trec vor fi primiţi în rai? Şi ce e raiul oare? Un loc plin de splendoare, În care-o veşnicie, după ce mori, să …stai?! De veacuri omenirea descoperă, învaţă, Chiar nu au niciun rost câte sunt pe pământ? Şi câţi din cei ce sunt vor reuşi în viaţă, Să merite în rai, trăind precum un sfânt?

Valuri

11

…Nu ştiu ce rost au alţii, dar ştiu a mea menire, Pot spune cu tărie de ce-am ales să fiu, S-aduc în preajma ta un strop de fericire, Ce simt şi ce doresc în versuri să îţi scriu. Nu ştiu ce-ar spune alţii, dar mie mi-e de-ajuns Să ştiu că ai citit zâmbind aceste rânduri, Să ştiu că, fericită, aminte ţi-ai adus, Că încă mă păstrezi în inimă şi-n gânduri. Poate părea puţin, dar altceva nu ştiu Să-mi umple sufletul de-o caldă bucurie, Acesta-i ţelul meu: să te iubesc, să-ţi scriu Şi viaţa mea, iubito, ţi-o dăruiesc doar ţie!

Costel Cutur

12

Ce e iubirea?

Iubirea este lucrul care Mai buni ne face ca să fim, Iubirea e o desfătare Fără de care nu trăim. Iubirea-i cea ce ne-a dat viaţă, Căci din iubire ne-am născut, Ne pune zâmbetul pe faţă, Cu cât ştim să iubim mai mult! Iubirea este un miracol Ce ţi se-ntâmplă vrând-nevrând, De viaţa este un spectacol, Iubirea stă în primul rând.

Iubirea mai senini ne face, Iubirea este în noi toţi; Iubirea face-n lume pace, Iubeşte dar, atât cât poţi!

Valuri

13

Menire

Nu sunt menit să conduc lumea, Destine să îndrum nu ştiu, Nu pot minţi, nu pot fi rece, Ci versuri sunt menit să scriu. Nu mă pricep să fac invenţii, Deşi sunt plin de fantezii, Nu pot deloc concepe planuri, Ştiu doar a scrie poezii. Deşi aş vrea, nu pot fi pictor, Eu zugrăvesc doar în cuvinte, Ceea ce fac, e pentru suflet, Nu pentru trup, nici pentru minte. Nu sunt menit să fiu puternic, Cu braţele să construiesc, Nu ştiu să mânuiesc unelte, Ci sunt menit ca să iubesc!

Costel Cutur

14

Sublimul De vrei ca să fii primul ce-admiră răsăritul, Priveşte către crestele munţilor mai înalţi, Iar dacă te atrage mai tare asfinţitul, Spre orizontul mării privirea să-ţi abaţi. De vrei ca să atingi sublimul din visare, Priveşte infinitul din ochii ce-i iubeşti, Iar dacă vrei să simţi iubirea cât de mare-i, Spre-adâncul inimii trebuie să priveşti. În reveria dulce sau leagănul simţirii, Extazul te înalţă, te simţi ca-n paradis, Te laşi îmbrăţişat de vraja fericirii Şi fiecare clipă îţi pare-a fi de vis. Nimic nu se compară c-un răsărit de soare, Nimic nu-i mai frumos decât un asfinţit, E-un sentiment sublim să fii prins de visare Şi-o dulce împlinire e să te simţi iubit!

Valuri

15

De-aş fi…

De-aş fi salcâm, eu m-aş întinde În urma ta pe sub pământ, De-aş fi un soare, m-aş aprinde Şi te-aş urma dac-aş fi vânt. De-aş fi o stâncă-aş creşte munte Să te zăresc oriunde-aş fi, De-aş fi un vis, ţi-aş sta sub frunte, Orice aş fi, eu te-aş iubi. Eşti dulce şi fermecătoare Şi-aştept să te revăd din nou, Ca pe un răsărit de soare, Ca pe al munţilor ecou. Doar tu îmi dărui fericire Şi vreau să fie-aşa mereu, Doar tu mă umpli de iubire, Oriunde-ai fi, voi fi şi eu!

Costel Cutur

16

Un râu Cât timp va exista pământul, Va curge râul către mare, Nu-i va schimba cursul nici vântul, Nici muntele nu-i stă în cale: Se unduieşte, se frământă Sau îşi croieşte drum prin stâncă, Fără odihnă-ntr-una cântă Un dor nebun de mare-adâncă… Iubirea-i râul, tu eşti marea, Inima mea este izvor, În ochii tăi se-ntinde zarea Sub care curge al meu dor; Spre tine numai se îndreaptă În valuri line-a mea simţire, Inima mea abia aşteaptă Să-ţi dea ofrandă de iubire! Cât timp voi fi o conştiinţă, Tu mare îmi vei fi mereu, Voi fi izvor plin de dorinţă Şi-oricât va fi drumul de greu Va curge dragostea spre tine, Din ce în ce mai mult crescând, În valuri repezi şi-apoi line Şi nu se va opri nicicând!

Valuri

17

De dragostea ar fi… Dacă dragostea mea ar fi soare, N-ar mai fi vreme rea pe pământ, Totul ar fi doar încântare, Frumuseţe, căldură şi cânt. Dacă dragostea mea ar fi mare, Corăbii de dor ar purta, Corăbii de dor şi visare Către ţărmul din inima ta. Dacă dragostea mea ar fi vise, Ţi-ar fi somnul mai dulce şi lin, Ar zbura cu aripile-ntinse, Ciocârlie spre cerul senin. Însă dragostea mea e în suflet, În privire şi în vocea mea, Însă dragostea mea e un cântec, Ce-l auzi, însă nu-l poţi vedea Şi de-aceea îţi scriu de iubire, Să-ţi arăt cât de dragă îmi eşti, De aceea tresar cu uimire, Fiindcă simt că şi tu mă iubeşti!

Costel Cutur

18

Întâiul „te iubesc”

Cine-a spus întâia oară: „te iubesc!”, A fost o revelaţie sau dar ceresc? E o simţire pură, minunată, Ce-apare fără veste, dintr-o dată; O fericire fără margini, dulce, Ce face sufletul spre infinit să urce. De-atunci el s-a rostit de mii de ori, Prin vorbe, prin priviri şi chiar prin flori. La fel se simte, ca şi înainte, Chiar de e spus şi fără de cuvinte, La fel de tare inima vibrează Şi cerul inimii înseninează! …De când ne-am cunoscut şi eu ţi-am spus Cuvintele ce zâmbet ţi-au adus Şi încă şi mai mult simt că-mi doresc Să-ţi spun, încă o dată, te iubesc!

Valuri

19

RĂSĂRIT

Costel Cutur

20

Valuri

21

În zori

E linişte... şi vântul se-opreşte să asculte La ceasul când în lume se face dimineaţă, Cum îngerii, tiptil, se fac pierduţi în ceaţă Şi cerul vrea cu rouă pământul să sărute. ...Mă furişez în taină cu gândul iar la tine, Să te privesc zâmbind pe-o aripă de vis Şi-n jocul lui şăgalnic şi sufletul s-a prins, Aşa cum pruncul râde când mama-n braţe-l ţine. Copilăros şi tandru, te-aş mângâia-n neştire, Pierzându-mă-n visare în ochii tăi adânci În care râde marea... iubito, să nu plângi Când dorul te va duce-napoi în amintire, Căci din idila noastră născutu-s-a iubire Cum universul naşte din hău o nouă lume... Visez... iubesc... trăiesc din nou şi vreau a-ţi spune Că ochii tăi văd viaţa plină de strălucire!

Costel Cutur

22

Dimineaţa în parc Treptat, umbrele nopţii se pierd în întuneric Şi stelele-ngheţate se sting, dispar încet, Lăsându-ne nostalgici tabloului feeric Şi amintirii calde de când te-am strâns la piept. Din forfota mulţimii, oraşul prinde viaţă Şi străzile se umplu de oameni şi maşini... Aş vrea sărutul tău în orice dimineaţă, Să ne trezim alături, în suflet mai senini. Aleile din parcuri, pustii, adună frunze, Doar vântul rătăceşte, stârnind melancolii... Aş vrea să fii aici, să te sărut pe buze, Să ne plimbăm încet, de mână să mă ţii. Răsar câteva raze de dup’ un nor sihastru Şi-n raze se îmbracă pământul amorţit... Cu gândul rătăcesc în largul cer albastru Şi în privire port doar chipul tău iubit.

Valuri

23

Bucuria de-a fi Sunt plini copacii de verdeaţă Şi glasuri mii în frunze-ascund, Le-ascult în orice dimineaţă, Fiorii simt cum mă pătrund. Şi mă cuprinde bucuria, Aş vrea s-alerg ca un copil, În mine cântă poezia Şi gândul zboară, infantil, Iar răsăritul mă răsfaţă În dulcea sa îmbrăţişare, Mă mângâie uşor pe faţă Şi-apoi îmi dă o sărutare. Atunci un zâmbet înfloreşte, Cum florile în zori zâmbesc În soarele ce străluceşte, În ochii mei ce le privesc… Sunt ochii mei plini de-ncântare, Privind acest tablou superb, Simţirea mea-i în desfătare Şi sentimentele îmi fierb: Aş vrea să fii aici cu mine, Aş vrea de mână să zâmbim, Cu inimile calde, pline De bucurie că trăim!

Costel Cutur

24

Cu tine-n gând ...Când umbrele visării uşor se furişează Şi zarea fumurie se-mbracă în lumină, Trezit din somnul dulce, sufletul meu pictează Întruchiparea ta, frumoasă şi senină. ...Când vântul nebunatic pe cer goneşte norii Şi frunzele uscate mi se aştern în cale, În inimă cu soare mi se arată zorii, Vibrând la amintirea îmbrăţişării tale. ...Când ziua mi se pare prea lungă şi prea tristă Şi gândul abătut nu mai ştie visa, Îmi amintesc că totuşi în viaţa mea există Tot ce-am visat mai mult - dragostea ta! ...Iar când se lasă seara pe lumea adormită Şi îngerii coboară din ceruri pe pământ, Îmi las să cadă-n pernă iar fruntea obosită Şi, fermecat de vise, adorm cu tine-n gând.

Valuri

25

De frumuseţea ta De frumuseţea ta vorbeşte cerul, Jucând în jurul tău în raze calde, Sporindu-ţi farmecul, dar şi misterul, Lumina lor lumina ta să scalde. De frumuseţea ta vorbeşte marea, Valuri spărgând în locu-n care-ai fost, Întinsă e mai mare decât zarea, Numai aici pare-a-şi găsi un rost. De frumuseţea ta-i frumoasă viaţa Şi tot de frumuseţea ta pot să zâmbesc, Încântătoare mi se pare dimineaţa, Cu tine-n gând atunci când mă trezesc. Doar tu-mi inspiri cuvântul ce se leagă Şi inima îmi faci a fremăta, Prezenţa ta-nfioară lumea-ntreagă, Totu-i frumos de frumuseţea ta!

Costel Cutur

26

De-ai să mă-ntrebi… De-ai să mă-ntrebi ce-i pentru mine viaţa, Eu ţi-aş răspunde sincer şi deschis, Ţi-aş spune că trăiesc doar cu speranţa Să pot să-ţi împlinesc fiece vis. De-ai să mă-ntrebi ce gânduri mă frământă, Am să te-ntreb atunci la ce gândeşti, Căci tot ce-ţi place ţie mă încântă Şi-s supărat atunci când tristă eşti. Doar să priveşti spre mine ţi-aş răspunde, Căci te cunosc şi te-nţeleg perfect, Aşa cum vântul ştie-a mării unde Şi doar spre maluri el le mână drept. Ţi-aş spune dulci cuvinte de iubire, Privind pierdut în ochii tăi superbi, Ţi-aş spune că-ţi doresc doar fericire Şi te iubesc nespus ...doar să mă-ntrebi!

Valuri

27

De aş fi fost… De-aş fi fost stea din Carul Mare, Întreaga lume-aş fi ştiut, Dar tot n-aş fi aflat sub zare Pe alta să iubesc mai mult. De eram trubadur ca vântul, M-aş fi întors la tine doar, Căci nu găseam, pe tot pământul, Alta să-ţi semene măcar. De-aş fi fost apă curgătoare, Spre tine m-aş fi îndreptat, Căci tu eşti pentru mine mare, Pe ţărmul tău doar am visat. Dar nu sunt stea, nici vânt, nici apă, Sunt doar un suflet omenesc Ce din iubirea ta se-adapă Şi doar pe tine te iubesc!

Costel Cutur

28

Eşti Eşti ca un răsărit de soare Ce-mi încălzeşte inima, Aşa cum se deschide-o floare, Eu mă deschid în faţa ta. Surâsul tău e mângâiere, Privirea ta este alint, Nu simt tristeţe, nici durere, Cu tine doar iubire simt. Cu tine pot picta cuvinte, Cu tine pot zbura în nori... Cu tine, toate-n viaţă-s sfinte, La tine-n suflet toate-s flori! Răsari pe cerul vieţii mele, Iubito-n fiecare zi, Căci tu-mi eşti soare între stele, Eşti tot ce mi-aş putea dori!

Valuri

29

MAREA

Costel Cutur

30

Valuri

31

Ne cheamă marea

Marea e un leagăn dulce Pentru visurile noastre, Ea le-nalţă şi le duce Departe, spre zări albastre…

Galben-auriu în soare Bate părul tău bălai, Aurie plaja-mi pare, Parcă bate-n galben pai,

Numai marea e albastră, Oglindind albastrul cer, Ocrotind iubirea noastră, Dându-i farmec şi mister…

Ţărmul, când atinge marea, Valuri după valuri curg, Splendidă îmi pare zarea Privind marea în amurg,

Când ating buzele tale, Curg în valuri sărutări, Idealuri siderale, Clipe dulci de desfătări…

Marea e o poezie Scrisă-n valuri înspumate, Dedicate numai ţie Îţi sunt rândurile toate.

Marea iarăşi ne aşteaptă, Jucăuşă, infantilă, Ca să punem iar în faptă, Mai frumoasă, o idilă!

Costel Cutur

32

Valuri Din valurile fără de sfârşit, Eu versuri pentru tine-am zămislit Şi am scăldat continuu ţărmul tău Cu dragostea care-a crescut mereu, Ducând cu ele gândurile mele Şi-un vis amestecat cu praf de stele, Îmbrăţişarea ta de-a rândul au primit, Spărgându-se la ţărm necontenit. De patimă şi dor învolburate, Sau calme, ca şi luna-n miez de noapte, Au scris povestea noastră de iubire, De la menire la desăvârşire. Povestea însă merge mai departe, Din valuri voi mai scrie înc-o carte Şi câtă vreme valuri vor mai fi, Din ce în ce mai mult te voi iubi!

Valuri

33

La ţărmul vieţii S-au întâmplat atâtea între noi, Bune şi rele-am adunat grămadă, Am râs şi-am plâns, iubito, amândoi, Prea fericiţi sau suferinţei pradă. S-au adunat atâtea amintiri, Încât multe nu le mai ţinem minte; Trăirile frumoase, rătăciri, Poveri de gând sau amintiri preasfinte. Avem din ce-am trăit ce povesti, Dar eu mă simt abia la început, Cu-adevărat începem a iubi Când îndoielile au devenit trecut! Un val de-nţelepciune a iubirii S-a înălţat pe ţărmul vieţii noastre, Poate va fi-nceputul fericirii Sau începutul unei vieţi sihastre… Acum ne ştim şi ştim c-avem nevoie Unul de altul cu adevărat, Nu mai e zbucium, nici tristeţe nu e, Tot ce-a fost rău, iubito, am uitat; Acum putem să mergem împreună Pe-acelaşi drum şi fericiţi să fim, Să facem viaţa noastră tot mai bună, Mai mult cu fiecare zi să ne iubim…

Costel Cutur

34

Ca valurile S-a spus mereu că viaţa-i o minune Şi că iubirea e ceva sublim, Eu însă mult mai mult de-atât aş spune: Că fiecare zi-i ceva divin, Că fiecare zi e un miracol Şi să te ştiu a fost un dar ceresc, Că viaţa noastră este un spectacol, Iar noi actorii care o trăiesc… De-ar fi să mai trăiesc încă o dată, Eu te-aş iubi din nou la fel de mult, Căci numai tu-mi faci viaţa minunată, Sunt fericit de când te-am cunoscut! …Ca valurile mării nesfârşite Şi viaţa să ne fie îmi doresc, Mai zbuciumate sau mai liniştite, Numai să mă iubeşti, să te iubesc!

Valuri

35

La marginea mării

Un val străveziu de lumină solară Curge în apele măturate de vânt, Cu sclipiri orbitoare mă înconjoară Şi se topeşte încet, în negrul pământ. Cu foşnetul rece, ca de cristal, Îngenuncheat cu capul pân’ la pământ, Îmi plânge pe braţe, umed, un val, Gonit, tulburat de vajnicul vânt. Tristeţea se lasă o dată cu seara Şi mii de făclii umezi urcă prin ceruri… Se-apropie, caldă şi calmă, iar vara Şi marea de mine, cu-ntinsele-i valuri…

Apus

Rătăcesc printre stânci de corali, Alături de valuri rebele…. Păşesc spre adânc, ca adâncul Viaţa de patimi să-mi spele. Sub talpă se-afundă pământul Şi pasul în urmă adoarme Sub valul ce mângâie rana Şi propria-mi ţărnă de carne… În soare macină toamna Şi totul se pierde în soare, Rătăcind printre stânci de corali Se-afundă cu mine în mare.

Costel Cutur

36

Pustiu În marea văduvită de căldură Acum nu se mai zbate niciun val, Singurătatea crudă ea îndură, Nimeni nu se mai plimbă-acum pe mal. Palat de gheaţă vântul i-a clădit, Pe stâncile unde stăteam odinioară, În locul unde-ntâi noi ne-am iubit E-un peisaj cumplit ce te-nfioară. Degeaba-a plâns în valuri după noi, Ne-am depărtat şi am uitat de dânsa, Dar ea nu ne-a uitat şi mai apoi Cu lacrimi îngheţate-n maluri plâns-a. În larg chiar şi acum încă se zbate, Căci nu vrea, nu se poate împăca, Că paşii ne-au purtat aşa departe Şi-i este teamă că o vom uita. Trimite gândul tău într-o clipită Să mângâie nisipul plajei fin Şi spune-i ca să steie liniştită, Cu tine eu la vară am să vin!

Valuri

37

Nostalgie Cu gândul rezemat pe-o creangă goală Stau la fereastră şi pierdut privesc, Suspin… Mă simt parcă-s cuprins de boală, De-un dor care se zbate nebunesc. Suspin adânc, când îmi aduc aminte Ce fericită lângă mine mai erai, Scriam în doi poveşti fără cuvinte, Că mă iubeşti doar din privire îmi spuneai. O plajă goală mi-a rămas în suflet De când n-ai mai venit pe niciun val, Se-aude doar al amintirii cântec, Ca o sirenă ce-a ieşit la mal. Aş da toţi anii ce-au rămas din viaţă Să te mai văd la fel ca ieri, zâmbind, Încrezătoare, plină de speranţă, Scânteia fericirii să-ţi aprind.

Costel Cutur

38

Pârdalnic dor Dorul de tine creşte zi de zi Şi-ntinde aripile largi, Iar eu purced a-mi aminti Momente dragi… Zilele trec, se-adună la un loc, Povara lor cu greu o port. Azi nu te-am mai văzut de loc Şi nu suport. Spre tine-n zbor aş vrea să vin, Aşa, ţi-aş fi aproape. Dar… nu pot decât să suspin În noapte. Cu tine aş mai vrea numai o clipă, Măcar să pot să te privesc, Căci inima se zbate, ţipă Te iubesc!

Valuri

39

APOGEU

Costel Cutur

40

Valuri

41

Cât de frumoasă eşti! Cât de frumoasă eşti şi cât îmi eşti de dragă! De frumuseţea ta şi florile pălesc, De frumuseţea ta vorbeşte lumea-ntreagă Şi eu sunt fericit că pot să te iubesc. Dulceaţa vocii tale îmi mângâie simţirea, Atingerea ta caldă îmi înfioară trupul Şi simt că mă cuprinde, iubito, fericirea, Când tu mă strângi în braţe şi-mi dăruieşti sărutul. Mă-ntreb de eşti aievea sau m-am pierdut prin vise, Căci tu eşti împlinirea a tot ce mi-am dorit, Spre tine-alerg mereu cu braţele întinse, Căci lângă tine simt că totul s-a-mplinit! Nu ştiu în ce să-ţi caut mai bine-asemănare, În flori, în anotimpuri sau poate într-o stea, În sărutarea dulce a razelor de soare? Sunt fericit să ştiu că eşti iubita mea!

Costel Cutur

42

Vocea ta Vocea ta înseninează Toate chipurile-n jur, Vocea ta mă fascinează, Are-un timbru clar şi pur. Ore de-ai vorbi cu mine, Eu tot nu m-aş sătura, Lângă tine mă simt bine, Vreau s-aud doar vocea ta! În cuvinte dulci ca mierea, Dragostea să-mi zugrăveşti, Tu, iubito, ai puterea Visele să-mi împlineşti! Glas de înger, simfonie Fermecată de cuvinte, Ca o dulce melodie Ce o fredonez în minte, Vocea ta o port cu mine, Ea mă face să zâmbesc, Fericit sunt doar cu tine, Doar pe tine te iubesc!

Valuri

43

Superlativ De-ai fi o floare, ai fi trandafir, De-un roşu-aprins, aşa cum e iubirea, Parfumul tău ameţitor respir Şi simt cum mă îmbată fericirea! De-ai fi o pasăre, ai fi privighetoare, Atât de mult îmi place vocea ta, Plăcută, caldă şi fermecătoare, Să te aud mereu m-ar încânta! De-ai fi un colţ de rai, tu ai fi marea, Căci lângă mare m-am îndrăgostit, Doar tu mă faci să simt înfiorarea Şi numai lângă tine-s fericit! …Dar eşti femeie, muză şi iubită, Eşti tot ce aş putea să îmi doresc, Cu tine-mi este viaţa împlinită Cu tine vreau o viaţă să trăiesc!

Costel Cutur

44

Atracţie Aş vrea să-ţi dăruiesc o floare, Să îţi arăt ce dragă-mi eşti, Al ei parfum să te-nfioare Şi fericită să-mi zâmbeşti. Aş vrea ca să te ţin de mână, Să ne plimbăm nestingheriţi, Aş vrea să-ţi spun că eşti o zână Şi tu la fel aş vrea să simţi, Să simţi ce bine-i împreună Şi cât de mult ne potrivim, Orice ar fi lumea să spună, Aş vrea mai mult să ne iubim! Un vis e să te ţin în braţe, O reverie e-un sărut… Îmi fac, iubita mea, speranţe Şi îmi doresc atât de mult Să bucuri iar a mea privire, Să stăm din nou faţă în faţă Şi să te mângâi în neştire O noapte pân’ la dimineaţă!

Valuri

45

Să-ţi spun…

Aş vrea să-ţi spun cuvinte de iubire, Dar mi se pare că nu sunt de-ajuns; Aş vrea să îţi vorbesc de fericire, Însă deja de fericire ţi-am mai spus…

Aş vrea să îmi desfac sufletu-n două, Să poţi vedea cu ochii tăi ce simt, Să-ţi zugrăvesc în jur o lume nouă, Să ai încredere că nu te mint,

Dar… nu ştiu decât a scrie poezie Şi, zi de zi, eu îţi trimit scrisori, Cuvinte dedicate numai ţie, Născute dis-de-dimineaţă-n zori.

Aşa cum un boem ţi-ar cânta dulce, Cum pictorul portrete ar picta, Cum florile-un romantic ţi-ar aduce, Când peste fire inima-ar dicta,

Aşa îţi scriu şi eu a mea simţire, Căci muză şi iubită tu îmi eşti, Şi-aş scrie versuri fără de oprire, Spunându-ţi cât de dulce şi frumoasă eşti!...

În ochii mei să stai măcar o viaţă, Să pot ca versuri noi să zămislesc, Să-ţi scriu în fiecare dimineaţă, Ce dragă-mi eşti şi ce mult te iubesc,

Să fii cu mine, să-mi încânţi privirea, Să mă înalţi în vise c-un sărut, Să-mi dăruieşti c-un zâmbet fericirea, Să ne iubim din ce în ce mai mult!

Costel Cutur

46

Vino!

Vino să te iau de mână, Să plecăm de-aici departe Şi să stăm o săptămână, Sau, de nu, măcar o noapte;

Să zâmbim, întinşi la soare, Tolăniţi pe iarba verde, Cu privirea visătoare, Ce-n seninul cer se pierde.

S-ascultăm vrăjiţi pădurea, Să ne sărutăm uimiţi Şi să colindăm aiurea, Să fim cei mai fericiţi;

Vreau să mă săruţi într-una Şi să-mi spui că mă iubeşti, Seara, când apare luna, Să-ţi spun cât de dragă-mi eşti!

Primăvara ne îmbie S-alergăm ca doi copii, Nimeni să nu ne mai ştie, Tu de nimeni să nu ştii...

Te iubesc, frumoasă floare, Muză dulce, înger blând, Te iubesc când râzi în soare Şi te am în orice gând.

Te iubesc când eşti departe, Te iubesc aici când eşti, Te iubesc până la moarte, Vreau şi tu să mă iubeşti!

Valuri

47

Amor Mi-e dor să facem dragoste nebună, Să mă-nfior când goală te privesc, Să nu ieşim din casă-o săptămână Şi din iubit să nu mă mai opresc. Când buzele îţi caut cu ardoare, Să te înfrupţi din buzele-mi cu foc Şi-apoi să te sărut pe pielea moale Şi tu să mă săruţi, ca într-un joc. Sânii să-ţi simt pe pieptul meu fierbinte Şi-n braţe să mă strângi cu ochii-nchişi, Să-ţi spun că te iubesc fără cuvinte, Să tremurăm de exaltare prinşi. În părul despletit îţi ascunzi faţa, Cu-o mângâiere caldă ţi-o descopăr Şi buzelor aprinse fur dulceaţa, Cu trupul meu eu trupul ţi-l acopăr. În ochii tăi sclipeşte fericirea Şi mă îmbăt de dragoste şi eu, În fremătări ne-nvăluie iubirea Şi-am vrea să ne simţim aşa mereu. …Târziu, când printre vise rătăcim, Eu te privesc mirat, ca pe-o minune Şi vreau din nou, mai mult să ne iubim Şi „te iubesc” într-una vreau a-ţi spune!

Costel Cutur

48

Nostalgic Prin noi a mai trecut o zi din calendar Şi timpul s-a oprit din frământarea vieţii. Mi-e dor... aş vrea să pot să te visez măcar, Să dai somnului farmec şi strălucire nopţii. ...Privindu-te în ochi, te-aş lua uşor în braţe Şi dulce ţi-aş şopti cuvinte de amor, Te-aş mângâia în păr, iar tu la fel ai face Şi apoi buzele moi ţi-aş săruta uşor. Pe curba coapsei tale mă las furat de vise, Iar tu pierdută pari de parc-ai fi în rai, Trăim în feerie senzaţii necuprinse, Îţi dau fiinţa mea, fiinţa ta să-mi dai... Tu dai somnului farmec şi nopţii strălucire Şi stai la mine-n braţe pân' stelele dispar... Mi-e dor de tine iarăşi, mi-e dor de-a ta iubire Şi, trist, eu mai adaug o filă-n calendar…

Valuri

49

ANOTIMPURI

Costel Cutur

50

Valuri

51

Primăvara

Semn de primăvară

La streşini apa şiroieşte zgomotoasă, Sfârşitul iernii parcă prevestind, Curând va fi din nou vreme frumoasă Şi vom vedea toţi pomii înflorind. Curând, ne va surprinde primăvara, Deja-n pădure-i plin de ghiocei, Va fi frumos din zori şi până seara, Vor fi plini de-ncântare ochii mei! Pierdut în vise aurite-n soare, Sunt animat de-o singură dorinţă: Atunci când pomii toţi vor da în floare, Noi doi să fim o singură fiinţă!

Costel Cutur

52

Primăvara eşti tu! Se-aude iarăşi zvon de primăvară, La streşini gheaţa picură argint, Natura toată stă ca să tresară, Eu lângă tine vreau să mă alint. Soarele-mi dă sărut de raze calde, Vântul mă-mbrăţişează mai plăcut, Privirea vrea-n senin ca să se scalde Şi buzele doresc al tău sărut. Pe ramuri mugurii plesni-vor în curând, Zâmbind în albul pur din nou spre soare, Iar eu îţi voi zâmbi la fel pe când Vei răsări, cum îţi zâmbeşte-o floare. Nu ştiu dacă-i de vină primăvara, Sau poate tu mă umpli de iubire, Căci simt cum creşte-n mine, caldă, vara, Mă simt, iubito, plin de fericire!

Valuri

53

Copacii, eu… Aşa cum pomi-aşteaptă primăvara Şi-n faţa ei toţi mugurii plesnesc, Şi eu aştept ca să se facă seara Şi-n faţa ta uit totul şi zâmbesc. Copacii toţi cu crengile întinse, Aşteaptă-un semn din cerul înnorat, Iar soarele, din margini necuprinse, Va tresări spre ei, înduioşat. Eu nu am mii de crengi, doar două braţe, Pe care către tine le întind, Îmi fac iubito-n schimb mii de speranţe, Cu braţele aştept să te cuprind. ….Însă de aşteptarea va fi mult prea lungă, Mă voi preface-n salcie ce plânge, Ce-aşa va sta şi când o să-i ajungă Primele raze ce o vor atinge…

Costel Cutur

54

Sub mângâierea caldă

Sub mângâierea caldă a razelor de soare, Copacul dă în muguri ce-n albe flori plesnesc Şi-n timp ce printre crengi vântul nebun tresare, Se-mbracă-n frunze verzi şi crude ce foşnesc;

Foşnesc înviorate sub picături de ploaie, Privirea o încântă când cerul e senin, Se zbuciumă şi ele când vântul crengi îndoaie, Sub umbra lor plăcută toţi călătorii vin…

Sub prima ta privire a înflorit iubirea Şi-n sentimente calde apoi a înfrunzit, Căci sufletului meu tu îi eşti împlinirea, Îmbrăţişarea ta mă face fericit.

Vibrează-n versuri dulci atunci când îmi zâmbeşti, Se zbuciumă şi plânge când te văd supărată, Sunt cel mai fericit când fericită eşti Şi viaţa lângă tine-i frumoasă, minunată!

…Poate că toamna rece va scutura podoaba Şi într-o zi copacul va fi iar gol, pustiit, Vei spune-atunci că vara a înfrunzit degeaba, Că toate par să aibă pe lume un sfârşit…

Dar, de-ai să ai răbdare, va trece iarna rece, Sub razele de soare copacul va-nflori, Căci tot ce-i trist în lume de ai răbdare trece Şi într-o bună zi vei şti din nou zâmbi.

Tot astfel va renaşte în suflet şi iubirea, Cât timp inima bate, va înflori mereu, Cât timp îmi vei zâmbi va fi şi fericirea, Cât timp mă vei iubi, atât voi fi şi eu!

Valuri

55

Înflorire Mugurii stau gata să plesnească, Emoţionaţi de razele de soare; A purităţii gingaşă culoare Pe faţa lumii stă să înflorească. Prin ramuri ciripesc cu veselie, Cu glasuri calde, zeci de păsărele Şi trecătorii toţi zâmbesc la ele, Cuprinşi de o firească bucurie. Pare-un concert de muzică divină, O sărbătoare fără de sfârşit; Asemenea sunt astăzi fericit, De încântare inima mi-e plină, Căci înfloresc de dragoste şi eu Când tu mă ţii de mână şi-mi zâmbeşti, Aşa de dulce şi frumoasă eşti, Tu primăvara mea vei fi mereu! Pe faţa lumii stă să înflorească A purităţii gingaşă culoare, Emoţionaţi de razele de soare, Mugurii stau gata să plesnească…

Costel Cutur

56

Au înflorit cireşii… Au înflorit cireşii toţi, Dar vântu-i scutură de flori; Să le opreşti cumva, nu poţi, Cum nu poţi să ajungi la nori. O ploaie albă de petale Se-aşterne înaintea ta, Vrând parcă să-mi arate-o cale Sau poate doar un semn să-mi dea… Nu ştiu ce vor să-mi povestească, Dar simt cumva durerea lor, Căci toate-ncep să se-ofilească, Se scutură şi apoi mor… Trezit parcă din letargie, Se plimbă printre ramuri vântul - O umbră de regret târzie Care cutreieră pământul. Toate sunt trecătoare-n lume, Până şi eu sunt trecător, Ca florile şi eu voi plânge, Cândva va trebui să mor…

Valuri

57

Vara

Dulceaţă Ca cireşul dând în floare Ce surâde prin livezi, Ca un răsărit de soare Peste câmpurile verzi, Ca o caldă mângâiere Pe petalele de flori, Ca o dulce adiere Care mă sărută-n zori, Ca un înger, ca o zână Coborâtă din poveşti, Ca o tânără cadână, Dulce şi frumoasă eşti! Te iubesc, o, tu, minune, Suflet bun, plin de dulceaţă! Doar atât mai vreau a-ţi spune, C-am să te iubesc o viaţă!

Costel Cutur

58

Frumoasă Frumoasă ca un colţ de rai, Cu lanuri galbene-n şuviţe, Peste al dealurilor strai, Cu verzi şi crude frunzuliţe, Ce-au îmbrăcat copacii toţi, C-un zâmbet larg vara se-arată – A scos femeile la porţi Şi vremea este minunată! Precum un răsărit de soare, Pe frunte cu-o şuviţă blondă, Mereu senină, zâmbitoare, Pe cap având roşie fundă, Apari în gândurile mele, În ochii mei surâzi mereu, Îmi porţi visarea către stele Şi-n jur simt doar parfumul tău… Frumoasă eşti, vara-i frumoasă Şi mă inundă fericirea, Inundă câmpul iarba grasă, Inundă-n suflete iubirea!

Valuri

59

De-ai şti! De-ai şti cât sunt de fericit, Pe zi ce trece tot mai mult, Căci viaţa mea s-a împlinit, Aşa cum am visat demult… N-am bănuit, în clipa-n care Întâmplător ne-am întâlnit, Că voi iubi cu-nflăcărare, Cum niciodată n-am iubit! Pare puţin spus în cuvinte, Căci niciodată nu-s de-ajuns, Dar asta-mi vine-acum în minte Şi multe încă nu ţi-am spus. Iar când cuvinte n-or mai fi, Atunci voi învăţa să cânt, Sau voi picta, sau… voi zâmbi, Cu tine-n inimă şi-n gând!

Costel Cutur

60

Ca-n prima zi Mi-e dor de inocenţa primei întâlniri, Când ne-am luat de mână ca doi adolescenţi: În ochi purtam atunci intense străluciri, La orice gest şi vorbă eram mereu atenţi… Azi ne iubim la fel, ba poate chiar mai mult, Precum în miezul zilei şi soarele-ncălzeşte, Însă ne este dor de-al razelor sărut, Când, dinspre răsărit, întâi el se iveşte.. În inimă mai este candida strălucire, În ochi se mai zăreşte scânteia de amor, Dar ne-am luat cu lumea şi lumea ne zoreşte Şi de acea candoare acum ne este dor: Să fim din nou copii, să ne luăm de mână, Să ne sorbim din nou dulceaţa din priviri, Să fiu iar prinţul tău, iar tu să îmi fii zână, Ca şi în ziua-aceea, a primei întâlniri…

Valuri

61

Poate... ...Poate că viaţa e prea dură Să fim mereu sentimentali, Prea multă muncă, multă ură, Încât am devenit banali. Poate că ziua e prea scurtă Să spunem simplu: te iubesc! Căci nimeni nu ne mai ascultă, În jur cu toţii se grăbesc. ...Dar poate că mai e iubire... Din goană când ne vom opri, Tânji-vom către amintire, Dar... prea târziu atunci va fi! Să nu lăsăm povara vieţii Să stingă ce-i mai bun în noi, Să trăim anii tinereţii, În fericire, amândoi!

Costel Cutur

62

Cu tine Cu tine viaţa-i mai frumoasă, Cu tine viaţa are rost, Eşti dulce, caldă, drăgăstoasă, Aşa de fericit n-am fost! Cu tine totu-i mai uşor, Totul e simplu şi firesc, Cu tine... aş putea să zbor, Cu tine doar simt că trăiesc! Iubirea ta e-un colţ de rai Şi tu eşti totul pentru mine, Cu mine-o viaţă vreau să stai, Nu vreau decât să fiu cu tine!

Valuri

63

Toamna

Noapte de toamnă S-a stins de mult căldura verii Şi păsările toate-au amuţit... Eu mă aşez cuminte-n poala serii, Ca să visez la chipul tău iubit. Afară plouă fără încetare, Posomorât e cerul plin de nori, În ochii mei e însă desfătare, Căci te visez pe tine până-n zori! Păstrez surâsul tău în amintire, Sărutul tău pe buze l-am păstrat, În suflet am păstrat a ta iubire Şi încă-ţi simt parfumul delicat. Poate că praful timpului se-aşează, Dar eu întorc continuu alte foi, Iubirea mai puternică vibrează Şi întăreşte vraja dintre noi. ...Ca să visez la chipul tău iubit, În poala serii mă aşez cuminte, Te strâng în braţe şi sunt fericit, Cum amândoi eram mai nainte!

Costel Cutur

64

Anotimpul iubirii Copacii toţi au plâns cu frunze iară, Uscate de-ale soarelui văpăi, A venit toamna… Dar în ochii tăi E primăvară! Ca o nălucă rece vântul vine, Şi-aleargă-n lung şi-n lat – un derbedeu, Stârnind tristeţe… Dar la pieptul tău E cald şi bine! De mult timp nu mai sunt prin ramuri nuci, Amară-i frunza rătăcită-n cale, Stârnind regrete… Dar buzele tale Sunt moi şi dulci! Strecoară teamă şi dezamăgire Fiorul gândului la iarna grea, Dar nu îmi pasă… căci la dreapta ta E fericire!

Valuri

65

O toamnă dulce

Ce dulce este toamna când vântul aţipeşte Cu fruntea printre ramuri sau undeva prin flori Şi-n aer un parfum de mere dulci pluteşte, Sub soarele ce dă primul sărut în zori. Beţia fericirii de-a dreptul mă cuprinde, Când, printre zeci de gânduri, răsare chipul tău Şi sufletul văpaie de dor mi se aprinde, Când amintirea vine cu-ntreg alaiul său. La piept simt încă vie atingerea ta caldă, Auzul mi-l mângâie ecoul vocii tale, Iar dorul şi mai tare începe ca să ardă Şi îmi doresc curând să te-ntâlnesc în cale. …Încep o altă zi cu toamna în privire, Cu tine-n gând şi-n suflet, purtând al tău parfum Şi îţi doresc, iubito, să ai doar fericire, O toamnă blândă, dulce, să te-nsoţească-n drum!

Costel Cutur

66

O zi frumoasă

Natura s-a gătit în frunze colorate, C-o mângâiere caldă de frunze pârguite, În aer c-un parfum dulceag de mere coapte, Să-ţi spună „Bun venit!” zâmbind, fără cuvinte. Bine-ai venit, frumoaso, tu, ce respiri iubire! În jurul tău natura în zâmbete se scaldă Şi florile privesc spre tine cu uimire, Petalele-şi deschid, mai bine să te vadă. În jurul tău, iubito, e astăzi sărbătoare, Vioiciunea ta pe toţi îi molipseşte; Este o zi frumoasă, cu cer senin şi soare Şi-această vreme bună simţi că te-nsufleţeşte. De-aş fi acum cu tine, aş fi precum o floare Ce soarele-i deschide petalele zâmbind, Dar pot măcar să-ţi spun că eşti încântătoare Şi am să-mi alin dorul şi patima scriind…

Valuri

67

Toamna e poveste

Ruginit-a via toată, Vara e de mult uitată, Numai soarele încearcă, Răscolit de doruri, parcă Florile să mai mângâie Şi pe cer să mai rămâie;

Însă lunga caravană, Leneşă şi dolofană, A fuioarelor de nori, Se întinde de cu zori Peste cerul fumuriu, Îndemnându-mă să scriu, Ca să ştie lumea-ntreagă, Că nu e deloc de şagă, Toamna-i frig şi-adesea plouă, Nu e cum ne place nouă; Nu e soare, ziua-i scurtă, Frunza toată e pierdută… Ce să-i faci? Viaţa se duce, Până ce-ntr-o zi pui cruce, Anotimpurile trec, Toate-n lume se petrec, Se aşterne praful vremii, De acum, e vremea iernii…

Costel Cutur

68

Tristeţe

De spaima toamnei friguroase Până şi norii-au îngheţat... Vârtej de frunze sperioase, În zare vântu-a ridicat. O floare fără de petale Din rădăcini se zbuciumă... O frunză a pornit agale Şi, fără sens, se leagănă. La colţul străzii, cu sfială, Un căţeluş fără stăpân, Cu-o tânguire infernală Mai scheaună din când în când. Pe ramuri, vrăbii zgribulite Cu-aripa strânsă, pitulate, Stau nemişcate, amorţite, Visând la ţări îndepărtate. ...Mă simt pierdut în astă lume, La mila furibundei toamne, Ca un străin fără de nume, Căznit de ale sorţii toane. Aşa că-s trist acum şi sufăr Şi plâng singurătatea grea... Tot ce-mi rămâne, e să număr Clipe, până te-oi revedea…

Valuri

69

Căzut-au frunzele… Frunze nu mai sunt prin ramuri, Brazii doar rămas-au verzi Şi doar florile din geamuri; Toamna vântul mână-n hamuri Şi aleargă peste dealuri Prin livezi. Gânduri nu mai am prin minte, Mă simt gol şi pustiit, Doar aducerile-aminte Îmi apar, icoane sfinte Ale vremii dinainte Ce-a pierit. Cum nu-mi vii tu, primăvară Să mă faci iar să zâmbesc, Sufletul să îmi tresară Şi să cânt ca o vioară, Să vezi cum de gânduri iară Înfloresc!

Costel Cutur

70

Frunzelor de nuc Azi frunzele de nuc s-au scuturat, De frig, de brumă şi de întristare, Căci toate păsările au plecat Şi s-au pierdut pe rând în depărtare. Împrăştiate-n şanţuri şi pe drum, Au aşternut covor toamnei 'nainte... Le-ar fi luat vântul pe sus oricum, Precum un bun şi grijuliu părinte; Le-ar fi ascuns prin ierburi şi prin flori, Acoperindu-le cu alte frunze moarte Şi, într-o zi, prima ninsoare-n zori Acoperi-le-va cu albul ei pe toate... Un pudic dezgolit în văzul lumii, Cu crengile-i întinse-n cer se roagă, Un nuc bătrân... Poate-l vor râde unii, Sau poate că-l va râde lumea-ntreagă, Dar el acum nu de ruşine plânge, Ci frunzele care-au căzut grămadă… Pe toate-n ramuri înapoi le-ar strânge Şi-ar vrea, de s-ar putea, să nu mai cadă…

Valuri

71

De ce oftezi?... …Poate, de-aş fi fost o frunză, De pe jos m-ai fi luat Şi, punându-mă-ntr-o carte, Poate că m-ai fi păstrat. Dacă aş fi fost pisică, Sau căţel, să-ţi placă ţie, M-ai fi luat chiar şi din stradă, Animal de companie. De-aş fi fost floare-n fereastră, Poate m-ai fi îndrăgit, Dacă îţi cântam în ramuri, Sigur că m-ai fi iubit, Dar, aşa… de mine-ţi pasă, Cât timp ai să mă păstrezi? Ai să mă iubeşti o viaţă? Sau un an? De ce oftezi?...

Costel Cutur

72

Sfârşit de octombrie În jurul meu trec oameni cu feţe-mbătrânite, Cu fruntea aplecată, cu ochii reci şi goi, Ici-colo se aud şoapte nedesluşite, Un tânăr îşi întoarce privirea înapoi – O fată să admire, sau are-o tresărire, Crezând că recunoaşte pe cineva din jur… Un cerşetor îşi cântă amara tânguire, Privind pe sub sprâncene cu aeru-i obscur. E toamnă şi e rece, nici câini nu sunt pe stradă, Iar vântul mă îndeamnă mai grabnic să păşesc, Pe-o ramură în vânt, o frunză stă să cadă Şi alte frunze moarte sub talpă îmi foşnesc. Poate veni-va noaptea, în vise să m-aline, Sau poate-un colţ de soare mă va îmbrăţişa... Sufletul meu aleargă spre alte zări senine, Căldură să găsească, visând… măcar aşa…

Valuri

73

Iarna

În aşteptarea iernii Aştept să vină iarna şi să ningă, Ca un copil naiv visând Crăciunul, Obrazul moale fulgii să-mi atingă Şi să se-aştearnă unul câte unul. Splendoarea albă sufletu-mi încântă, Vreau să alerg, cu bulgări să mă joc, Să-mi rezem tâmpla mea de a ta tâmplă Şi să visăm, să nu fim trişti deloc. Sub brazi cu crengile de-omăt lăsate Să mă ascund râzând şi tu să râzi Şi ramurile lor abia mişcate Să mă îmbrace-n alb, tu să mă prinzi. Să desenăm o inimă-n zăpadă Din paşii noştri ce s-or întâlni, O inimă de nea cât lumea-ntreagă, S-arate că mereu ne vom iubi. Iată-ne-acum din nou în prag de iarnă, Pândind după perdele la ferestre Momentul când începe-va să cearnă Şi noi să ne simţim ca-ntr-o poveste!

Costel Cutur

74

Primii fulgi Cu basmul nopţii încă în privire, M-apropii de fereastră s-o deschid, Când... un alt basm descopăr cu uimire: Sunt primii fulgi! Şi vreau s-alerg să-i prind. Vrăjit de dansul fulgilor molatici, C-un dor nebun la tine mă gândesc… Pe-alee trec doi bătrânei simpatici, Ţinându-se de mână şi zâmbesc. Cu crengile întinse către cer, Copacii se îmbracă-n haină albă, O atmosferă plină de mister... Un fulg timid mi s-a topit în palmă: O lacrimă a iernii ce-a sosit. Eu, fermecat de-această feerie, Mă simt în gând cu tine fericit, Mi-e dor, suspin şi-ncep a scrie…

Valuri

75

Pictură-n alb Care celebru pictor, peste noapte, A colorat în alb totul în jur? Cu pensulele sale fermecate, A dat oraşului un aer pur:

Un aer încărcat de prospeţime Te-ntâmpină de cum afară ieşi, Coboară-ncet şi lin din înălţime Se-aştern uşor fulgii pufoşi şi deşi. Covorul alb te-mbie la visare, Plăcute amintiri te răscolesc Şi sufletul se umple de-ncântare, Iar ochii de uimire strălucesc. Acest artist al iernii minunat Pictează şi în suflet bucurie, Iar eu, asemeni ţie, am pictat Acest superb tablou în poezie!

Costel Cutur

76

Zi de iarnă. În parc

Peste oraşul nins se-arată-ai zilei zori Cu soare-n răsărit, nu-i niciun nor pe cer, Doar dinspre miazănoapte vin cârduri lungi de ciori, Să prevestească iar ninsoare, vânt şi ger. Dar astăzi este bine, timpul va fi plăcut; În jurul meu, pe stradă, doar zâmbete remarc Şi vreau să fac ceva ce mi-am propus de mult, Ceva ce mă încântă - vreau să colind prin parc. Pe-aleea străjuită de brazi înalţi şi supli Păşesc arar şi-aş vrea să fii aici cu mine, Să râzi, să scuturi ramuri şi sufletul să-mi umpli De-o caldă bucurie şi-un sentiment de bine. Revăd locuri prin care cu tine m-am plimbat, Podul la foişor, o bancă-nzăpezită Pe care amândoi îmbrăţişaţi am stat, Erai strălucitoare, senină, fericită! Abia aştept o zi cu tine împreună Să colindăm iar parcul ce-n alb s-a îmbrăcat, Iar pân-atunci zăpada pe ramuri să se pună, Ca în poveşti, să facă din parc un alb palat. ...Primele raze joacă pe blocurile-nalte, Eu ies din parc pe stradă, spre casă mă grăbesc, Splendoarea albă-mi face inima să tresalte, Căci toate-n jurul meu de tine-mi amintesc...

Valuri

77

Ultima ninsoare Când iarna o credeam de mult plecată, Covor pufos şi alb s-a aşternut, Întreaga lume pare fermecată, Înfiorată de a fulgilor sărut. Cu sufletu-ncărcat de bucurie, Admir acest tablou şi-s fericit Că pot să-ţi scriu această poezie, Să-ţi povestesc şi ţie ce-am simţit: De frumuseţea albului zăpezii, Am tresărit, plăcut înfiorat, Abia aştept la orele amiezii Să văd oraşul nins încă o dat’! Hai, ieşi şi tu, iubito, la fereastră, Acest tablou superb ca să priveşti, Să-ţi aminteşti din nou idila noastră Şi, plină de-ncântare, să zâmbeşti !

Costel Cutur

78

Sfârşitul iernii Pe strada pustiită, nimic n-a mai rămas, Topită e zăpada, iar ceru-i plin de nori, Copacii fără frunze acum nu mai au glas, Nici păsări nu mai sunt, să mă trezească-n zori. Căldura ta zadarnic o caut, căci nu eşti, E gol şi rece patul şi camera-i pustie, O, cât aş vrea cu mine în zori să te trezeşti, Pe pieptul meu să stai, să-ţi scriu o poezie... La geam, primele raze negura nopţii spală Şi eu oftez adânc, îmbrăţişând o pernă, Iar luna se retrage din lume cu sfială, Mai galbenă ca ceara, arzând pe cer eternă. Poate-ntr-o zi cu tine în braţe m-oi trezi, Poate zâmbetul tău mă va însenina, Nu ştiu însă când oare şi dacă va veni, Eu însă vreau să sper şi o voi aştepta…

Valuri

79

NOCTURNĂ

Costel Cutur

80

Valuri

81

Înserare Înserarea se coboară Şi aleargă pe pământ, Ca o tânără fecioară Cu părul lăsat în vânt. Se strecoară nevăzută, Printre ramurile-n flori, Fruntea lumii o sărută Şi-o adoarme până-n zori… Mă îmbrăţişează visul Şi mă poartă către tine, Eu mă las cu dinadinsul, Căci acolo-mi este bine. Doar cu tine noaptea-mi place S-o petrec până în zori, Numai tu ştii a mă face Fericit, să mă-nfiori; Tu dai nopţii strălucire, Tu mă faci ca să zâmbesc, Îmbătat de fericire, Strig, în vise, te iubesc!

Costel Cutur

82

Pe-aripa înserării ...Soarele se stinge într-o mare de foc Şi norii molatici i-acoperă visul... Vântul, prin ramuri, surprins, stă în loc Privind cu uimire apusul. Un foşnet de frunză căzută la geam În liniştea serii se stinge, Iar eu lângă mine aş vrea să te am... Te-aş privi, ţi-aş zâmbi, te-aş atinge, Ţi-aş şopti dorul meu... o, iubire, Ce frumoasă, ce dulce, divină! Sărutul ţi-l vreau în neştire, Pân-o fi dimineaţa să vină... ...Dar nu eşti aici... şi e noapte Iar norii plâng trişti fără tine, Şi eu plâng de dor... însă poate Şi ţie ţi-e gândul la mine. ...Şi ţie ţi-e greu... numai visul Ne-alină în somn împreună, Când noi colindăm paradisul, Zâmbim şi ne ţinem de mână...

Valuri

83

Te aştept!

Te aştept din nou diseară, Prada buzelor să-mi dai, Să-mi surâzi ca o fecioară, Şi la pieptul meu să stai. Cu surâsul tău angelic Mă înalţi în paradis, Totul e superb, feeric, Parcă aş trăi un vis. Eşti atâta de frumoasă, Sunt atât de fericit! Dulce, caldă, drăgăstoasă, Tu eşti tot ce mi-am dorit! Vreau la pieptul meu să stai, Să surâzi ca o fecioară, Prada buzelor să-mi dai, Te aştept din nou diseară!

Costel Cutur

84

Visare

Fuioare lungi de vise se-nalţă-n faptul nopţii, Ademenind pe îngeri pe-un colţ de nori să stea, Aşa cum stau copiii pe laviţă, cu toţii, S-asculte o poveste, mâncând o acadea. Şi câte mii de vise, câte poveşti frumoase! În somn se plămădesc fără niciun cuvânt, Făcând să se adune, cu chipuri curioase, Toţi îngerii din ceruri, grămadă, pe pământ. Da, negreşit e lumea o feerie dulce, Te simţi plin de-ncântare şi numai s-o priveşti Şi-atunci când vine timpul pe pernă să se culce, Înşiră pentru îngeri frumoasele-i poveşti. …Pe tine te cunoaşte deja tot paradisul, Căci nopţile ce trec le farmeci, rând pe rând, La tine se înalţă, plin de iubire, visul, Aştept cu nerăbdare… hai, vino mai curând!

Valuri

85

Noaptea

Noaptea e o călimară Ce ascunde mii de vise, Aşteptând seară de seară Pe pernă să fie scrise. Mânuind condeiul minţii Şi-aşternând cu măiestrie Drept în paginile cărţii, Prinde viaţă-o poezie. Cu o mână nevăzută, Ajungând până la stele, Cu îndemânare multă, Scrie patimile mele… De n-ar fi ca răsăritul Să le şteargă, ca o gumă, Poate-ar umple infinitul, Tot scriind aşa, în glumă, Dar a soarelui lumină Vraja nopţii răscoleşte Şi aştept iarăşi să vină Altă noapte de poveste…

Costel Cutur

86

Reverie nocturnă Printre ramurile goale, Înserarea se strecoară, Să-ţi şoptească la ureche, Cuvinte fără pereche, Ce uşor te înfioară, Visătoare. Stele-ţi joacă în privire, Amintiri ca să trezească, Cu emoţie crescândă, Te văd parcă tremurândă Radiind de la fereastră, Fericire. Luna-ţi dă sărutul dulce, Şi te-mbie la culcare, Tu zâmbeşti pierdută-n gânduri, Cum ai fost şi-n alte rânduri. Vântul vrea să se strecoare Şi se duce. Tâmpla-ţi rezemi de fereastră, Cuprinsă de reverie… Farmec dă visării tale, Noaptea cu stelele sale, Înşirând în armonie Zare-albastră.

Valuri

87

MEDITAŢIE

Costel Cutur

88

Valuri

89

Amurg Treptat, peste oraş se lasă seara, Se-aprind lumini în case, stele-n cer... Tremurătoare, plină de mister Se-arată luna galbenă ca ceara. Ecoul paşilor pe trotuare S-a stins cu soarele în asfinţit Şi câinii trubaduri au aţipit Visând poate căldură şi mâncare. Un cerşetor la colţul unui bloc, Strângând în pumnii săi un colţ de pâine, Se roagă să răzbată până mâine Când, poate, va avea mai mult noroc. E timpul umbrelor să se strecoare, Să tulbure suflarea-n jocul lor Şi-i timpul îngerii să treacă-n zbor, Să mângâie a lumii-ntregi visare. Îndrăgostiţii doar mai sunt pe-alei, Cu ochii ţintă-n stele căzătoare, Şi-şi dau, din când în când, o sărutare, Nepăsători la câini şi derbedei. ...O lacrimă în ochi îmi încolţeşte Şi scânteiază trist, oglindind stele, Te simt în toate gândurile mele, Prezenţa ta, iubito, îmi lipseşte...

Costel Cutur

90

Izolare

Sunt singur şi cuvintele prin minte-mprăştiate Încearcă să se-adune, să dea gândirii sens, Dar parcă şi-ntre ele azi sunt însingurate, Şi-oricât aş încerca, e doar un gol imens. Mă simt precum un pictor închis într-o celulă, Ce-ar mai putea picta numai din amintire, Dar, fără muza sa, strădania e nulă, Tabloul e inert, lipsit de strălucire. Mi-e teamă chiar şi mie să-ncerc ca să-mi vorbesc, N-aş îndrăzni să ştiu în vorbe ce se-ascunde, Căci fără să le ştiu sufletu-mi răscolesc Şi fără să le spun tristeţea mă pătrunde. …Cuvintele se zbat în minte să se lege, Iar eu suspin din greu când unul mă atinge, Zadarnic gândul meu se zbuciumă să nege, Trădează lacrima din ochi ce se prelinge…

Valuri

91

În neantul timpului În neantul timpului se pierde clipa Şi tot ce-i muritor se pierde-n van - Un uriaş care-şi fumează pipa Şi frânge amintirilor aripa, Praful uitării pune, an de an. Tristeţea sufletul îl înfăşoară, Ca pe un prunc de mama sa uitat. ...Singurătatea-ncepe să mă doară Şi gândul către tine iarăşi zboară Să-mbrăţişeze amintirea-nfiorat. Mă simt pustiu şi singur fără tine, Precum o piramidă în deşert, Te vreau cu disperare lângă mine, Mi-e dor şi sufăr şi să plâng îmi vine Şi nu mai ştiu cât pot ca să aştept. Fără de sens îmi pare răsăritul Atunci când n-am cu cine să-l admir, De nu pot ca să îţi fiu eu iubitul, Prefer să mă îmbrăţişeze asfinţitul, Căci numai pentru tine simt, respir… Nu pot concepe viaţa-n lipsa ta, Cum fără soare nu ar fi pământul; Pe orice drum destinul te-ar purta Ţi-aş fi alături, nu aş ezita, Cu inima, cu trupul şi cu gândul.

Costel Cutur

92

Să-ţi fiu alături e un ideal, Să mă iubeşti e mai presus de simţuri... Poate că pentru unii sunt banal, Dar eu mă simt ceva mai special Şi-n mine clocotesc atâtea visuri!... ...Neantul timpului înghite totul, Ca şi abisul înfiorător, Destinul fără milă-şi face jocul, Iar eu, deşi cred că mă joc cu focul, Vreau să rămân cu tine, sau...să mor. Praful uitării pune, an de an Şi frânge amintirilor aripa, Un uriaş care-şi fumează pipa Şi tot ce-i muritor se pierde-n van; În neantul timpului se pierde clipa...

Valuri

93

Spectator

Un spectator tăcut al vieţii, Trecând prin lume nevăzut, Pictând tabloul dimineţii, O întâlnire, un sărut,

Un gând fugar, o întâmplare, Tot ce există pe pământ, Tot ce-i frumos şi tot ce doare, Am pus să cânte în cuvânt.

Am fost mereu un spectator Până te-am cunoscut pe tine, Apoi am devenit… actor, Am vrut ceva şi pentru mine;

Am vrut să am a ta iubire, Am vrut să am al tău sărut, Am vrut un strop de fericire, Să fii a mea, atât am vrut!...

Dar bucuria a fost scurtă, Azi mă iubeşti, dar nu la fel Şi vreme nu mai este multă Să nu mă mai iubeşti defel…

De n-ai fi tu, însă, aş plânge Şi nu aş mai fi scris nimic, Căci inspiraţia s-ar stinge Şi eu m-aş stinge, câte-un pic.

Dacă nu am a ta iubire, Mai bine-atunci ar fi să mor, Deşi… accept şi-o amăgire, Să-ţi fiu din umbră spectator…

Costel Cutur

94

Fantasme Noaptea a fermecat întreg oraşu-n vise, Doar câinii vagabonzi se mai aud în stradă, Aruncă umbre triste luminile aprinse, Contururi, siluete, lăsând ca să se vadă. Un colţ de pâine, luna, pe cer pare uitată, A nopţilor fantasme din ea s-au înfruptat Şi-acuma printre stele rămas-a aruncată, Până ce-o va găsi vreun demon nemâncat. A-ncremenit în frunze, stupefiat, şi vântul, Lăsând deasupra norii pe cer împrăştiaţi; O linişte ciudată acoperă pământul, Copacii, trecătorii, cu toţii-mi par ciudaţi. …Mai bine mă retrag şi îmi pun capu-n pernă, Mă va cuprinde somnul şi-mi vei zâmbi în vis, O clipă de-ar dura, mi s-ar părea eternă, Iar lumea de sub pleoape ar fi un paradis!

Valuri

95

Cândva… Cândva, am îndrăznit să urc până la stele, Cu visele-mi naive, crezând că aş putea Să le-mpletesc cu lumea, precum un râu cu marea, Să urc deasupra lumii şi să devin o stea. Cândva am îndrăznit să cred că prin iubire Pot face să-nflorească în jurul meu doar flori, Că-i de ajuns un zâmbet şi-o strângere de mână, Să faci ca să dispară din soare orice nori. Cândva, credeam că viaţa e o minune dulce, Că-i de ajuns cu alţii să fii sincer şi bun, Să fii de ajutor, cu toţi să fii prieten, Să lupţi pentru dreptate, cândva, credeam… acum Mi-e viaţa o povară şi visele m-apasă, S-au năruit deasupra-mi până m-au îngropat, Cândva, credeam în mine, acum ştiu doar a plânge, Sunt doar o frunză-n vânt, un suflet sfărâmat…

Costel Cutur

96

O şaradă E linişte şi seara-ncet se lasă, Pe străzile oraşului pustii, Eu nu mai sunt decât o umbră ştearsă Tot aşteptându-te în gândul meu să vii. O perindare fără rost îmi pare Să-mi târâi paşii grei pe caldarâm, Absenţa ta mă tulbură şi doare, Îmi vine parcă lumea s-o dărâm, Căci am ajuns să cred că-i o şaradă, Pe care-o joacă soarta fără rost, Destinului îi place să mă vadă Zbătându-mă într-una, ca un prost… Te rog mă iartă că, de la o vreme, Mă plâng într-una şi-s nefericit, Singurătatea-n mine aspru geme Şi simt că toţi din jurul meu m-au părăsit, Doar tu ai mai rămas… dar unde eşti? Noaptea se face parcă mai adâncă Şi mâine-n zori, când ai să te trezeşti, Tu n-ai să ştii, dar eu voi plânge încă…

Valuri

97

Zbucium Trecut-a miezul nopţii, dar somnul nu mai vine, E camera pustie şi patu-i rece, gol, Eu încă-s treaz, iubito, şi mă gândesc la tine Şi gândurile negre încep să-mi dea ocol. Luminile sunt stinse, doar umbrele mai joacă, Să mă-nspăimânte parcă, cu dansul lor ciudat, Şi mi-aş dori ca ceasul mai repede să treacă, Dar, prins în întuneric, şi timpul m-a uitat… Încerc să închid ochii şi să m-ascund în vise, Dar sub pleoapele mele pândeşte un coşmar Şi-atunci merg la fereastră, dar stelele sunt stinse Şi nu este aprins un felinar măcar… Aşa-s nopţile mele de la o vreme-ncoace, O lungă aşteptare, un chin fără sfârşit; Mă zbucium ore-n şir, însă nu am ce face, Cât timp eu voi fi singur, voi fi nefericit…

Costel Cutur

98

Mariaj nefericit

Eşecul mi-e prieten de la o vreme-ncoace, Fidel ca o soţie de şaizeci de ani, Mă urmăreşte-ntr-una şi nu mă lasă-n pace, Îmi e părtaş în muncă, în dragoste şi bani. Am încercat să-l fac să plece de la mine, M-am prefăcut că sunt cu el nepăsător, Dar de mutam un munte şi tot era mai bine, Îmi pare că aşteaptă alături ca să-i mor. Aş vrea să cunosc şansa, să-i cer o întâlnire, S-o fac să stea cu mine, să devenim amanţi, Aş înşela eşecul, gustând din fericire, Doar eu şi reuşita să fim mai importanţi. Dar, oricât mi-aş dori, eşecul nu mă lasă, Oricât m-aş chinui, nu pot să-l ocolesc, N-am cum să îl înşel, mereu îi cad în plasă, Încât azi am ajuns să cred că e firesc, Dar… când privesc la alţii, cum în noroc înoată, Se bălăcesc de-a dreptul şi au tot ce poftesc, Îmi vine să las baltă lumea şi viaţa toată, Şi undeva-n pustiuri, departe, să trăiesc!

Valuri

99

Ecouri Pe-aceeaşi stradă tristă, acelaşi călător… Un gând din gânduri ţipă – un câine care latră; Vis – îngerul coboară lângă un cerşetor, Un dor purtat de vânturi – fata ce stă în poartă; O clipă de speranţă – mâncând o ciocolată, De mâna mamei sale, copilul… dar s-a dus. Se-nchide o fereastră în care-o tristă fată Se stinge-ncet în umbră sub stinsul soare-apus. Un trecător bizar – o viaţă, sau o moarte; Un mugur ce-nfloreşte sau frunză-n vânt de soartă Ce vine de departe, ce pleacă mai departe… Se mai aud doar paşii ce se afundă-n piatră.

Costel Cutur

100

Aripi frânte Parcă mai ieri eram adolescent Şi plămădeam în gând măreţe planuri, Dar timpul a trecut ca un torent, Lăsând doar sfărâmate idealuri. Trecut-au şi s-au dus nebunii ani, Când?!...Nici măcar nu mi-am dat seama Şi azi sunt tot hoinarul fără bani Ce-aşteaptă să primească de la mama. Şi parcă toate fără rost au fost, O viaţă fără nicio împlinire, M-am irosit pe mine, ca un prost Şi n-am ştiut ce-nseamnă fericire. Mă văd ajuns la jumătatea vieţii, Dar asta nu mă bucură nicicum, Mi-am irosit toţi anii tinereţii Şi tot ce am trăit a fost doar fum. Ca un vapor ce se scufundă-n mare Mă simt pierdut şi nu ştiu ce să fac, Întrezăresc în tine o salvare, Dar merită cu mine să te-ncarc? Mă zbat amar în crunta-mi dezolare, Mă-ntreb de merit ca să mai trăiesc Şi plâng, şi plâng cuprins de disperare, Iar alinarea nu o mai găsesc…

Valuri

101

De plouă De plouă poţi să stai la geam Cu gândul dus departe, Privind cum frunzele din ram Se-apleacă într-o parte… De plouă, poţi ieşi pe străzi Şi să te plimbi prin ploaie, Chiar dacă-n jur nimic nu vezi Şi vântul te îndoaie, Căci tu te-ai depărtat de trup, Visezi la zări senine, De ramuri frunzele se rup Şi se lipesc de tine. De plouă, poţi… să plângi uşor, Nimeni nu o să vadă, Chiar dacă lacrimile dor, Cât ploaia o să cadă Ea lacrimile va spăla Şi-aşa amestecate Cu picăturile din ea Toate vor fi spălate… De plouă, poţi ca să zâmbeşti, Căci ploaia te-nţelege, Ea ştie în ce stare eşti, Cu tine-alături merge…

Costel Cutur

102

Al patrulea anotimp Curând, tânguirea toamnei Se va stinge sub zăpezi, Îndemnând frunzele moarte Să viseze frunze verzi. Tot ce-a fost, cu bune, rele, Deveni-vor amintire, Toată suferinţa lumii Va cunoaşte izbăvire; Mântuite vor fi toate, Când zăpada va cădea, Toate-atunci vor fi ascunse, Sub o plapumă de nea. …De-am putea şi noi renaşte, Iarna vieţii mi-aş dori, Aş putea să uit de toate Şi-apoi iar aş înflori, Însă viaţa-i numai una Şi norocu-i trecător, Pentru oameni, nu se poate, Moartea n-are viitor; Poate că visăm ca frunza, După ce nu vom mai fi, Îns-o altă primăvară Nu vom mai putea primi…

Valuri

103

Trecut, străin de viitor

Trecut, străin de viitor Iubirea-i un tărâm pierdut, Iubirea-i lacrimi care mor, La fel ca ultimul sărut, Iubirea… a trecut de mult Prin gara vieţii ca un fum… Înăbuşit, un strigăt mut Se-aude-n urmă şi acum, Acum… mergând pe-acelaşi drum, În care tu ai apărut, Îmi târâi paşii grei prin scrum, Străin de viitor, trecut.

Costel Cutur

104

A fost demult… Lumină, cât te-am aşteptat Ca umbra să-mi alungi din suflet, Atâta timp, că am uitat Că poate fi adevărat Şi-un zâmbet, nu doar plânset… A fost demult… a fost cândva Când gândul rătăcea prin stele, Când îngerii puteau zbura Ca să vegheze pleoapa ta, Să dea mister visării mele… Am plâns la răsăritul tău Cu roua mea de fericire Şi am jurat să-ţi fiu mereu Părtaş la bine şi la rău Şi – nu credeam – era iubire! Am vrut să te ating… dar oare Pământul să atingă cerul, Pământul ca să urce-n zare, S-atingă scumpa lui visare E dat… să spulbere misterul?!... Pământ… pământ… de vrei, mă calcă, Dar şi acesta-i un păcat, Pământ păgân, s-atingi o talpă, Păstrează-ţi sufletul în raclă, Frumos a fost… dar am visat…

Valuri

105

Ireversibil Am obosit de-atâta zbucium, M-am săturat să tot alerg, Mi-e dor s-aud un glas de bucium, Mi-e dor ca iar desculţ să merg, Să stau uimit la gura sobei, Privind cum focul joacă viu, Să joc la horă-n ritmul tobei Şi de nimic să nu mai ştiu, Să uit de telefon şi bani, Televizor şi ce-o mai fi, Ca-n ai copilăriei ani, Să nu am griji, măcar o zi, Am obosit... însă zadarnic Oftez, să mă opresc nu pot, Nu pot decât să plâng amarnic - Cândva, mă voi opri de tot...

Costel Cutur

106

Marele timp

În marea veşniciei se scurg clipele toate, Se-amestecă-ntre ele şi-apoi devin trecut, Tristeţi şi bucurii, uitate vor fi toate, Se va mai spune-o vreme „a fost cândva, demult”. Pescar bătrân, doar gândul va mai purcede-n valuri, Ca să mai strângă-n plasă frumoasele-amintiri, Sublimul reveriei şi marile finaluri, Ardoarea pasiunii trecutelor iubiri. O mare fără margini cu valuri nesfârşite, În care timpul scurs devine veşnicie, O mare de-amintire a clipelor trăite, Al căror început nimeni nu îl mai ştie. Opri-se-va vreodată a vremii revărsare, Vom ţine minte oare cât timp s-a petrecut? N-avem de unde şti, însă simţim că doare Că într-o bună zi vom deveni trecut…

Valuri

107

Privindu-mă-n oglindă Privindu-mă adesea în oglindă, Observ că timpul aspru m-a sculptat. Din ce în ce mai mult vrea să cuprindă, Să-ncătuşeze sufletul îndurerat. Privindu-mă adesea în oglindă, Observ că nu mai sunt la fel ca ieri, Deşi la fel inima poate să se-aprindă, E tot mai chinuită de dureri. Poate-s dureri trupeşti, obişnuite, Sau poate-s sentimente care dor, Poate e dorul aducerii-aminte, Poate e gândul că va trebui să mor... Cu cât mai tare vremea am gonit-o, Mai tare ea aleargă să mă prindă, Azi singur sunt, tu nu mai eşti, iubito, Şi mă-ntristez, privindu-mă-n oglindă...

Costel Cutur

108

Destin

Cu sufletul desculţ în roua dimineţii, Secătuit de patimi, aş vrea acum să mor… Am străbătut mai toate cărările vieţii, Alături de secundă, secundei cerşetor Şi-aş vrea să mor… şi totuşi, parcă-aş mai vrea ceva, Ceva cu disperare de-o viaţă-ntreagă caut, Caut un lucru-anume, poate pe cineva, Nu ştiu… Mă zbat într-una să aflu sau să uit, Însă sărutul vremii mereu îmi aminteşte Şi rănile din vise, târâte prin noroi Şi totul care-a fost, şi totul care este… Dar timpul meu s-a dus… Acum, vă las pe voi…

Valuri

109

ACASĂ

Costel Cutur

110

Valuri

111

Acasă Astăzi este-o zi frumoasă, O zi cu soare, fără nori, Tu te întorci zâmbind acasă De cum apar ai zilei zori. Prin curte toate-s cum le ştii, Nimic nu pare-a fi schimbat Şi veselă începi să fii, Că te-ai întors la tine-n sat. Toate-ţi sunt dragi şi te încântă, Să uiţi inima nu te lasă Şi simţi o bucurie sfântă Atunci când dai să intri-n casă. Pe-o laviţă, pisica toarce, Nepăsătoare, leneveşte... Pe pat, bunica se întoarce, Te vede şi apoi zâmbeşte. Te-aşezi şi stai cu ea de vorbă, Ce e prin deal, ce e prin vale... Să guste-aduci puţină ciorbă Şi-alături câteva sarmale Şi-ai vrea să poţi să-i dai putere, Cum ea pe tine te-a crescut, Să poţi să-i iei şi din durere, Căci o iubeşti atât de mult!

Costel Cutur

112

...Afară-n drum, cocoşul cântă, Se-aude un căţel lătrând, Spre gârlă raţele se-avântă, Porcul se-aude guiţând... Te simţi de împăcare plină Şi ziua pare-a fi frumoasă, E caldă, calmă şi senină, Bine-ai venit, 'napoi, acasă!

Valuri

113

Când cei dragi se duc Oricâte lacrimi de durere Vor curge-n inimă şuvoi Până rămâi fără putere, N-o vor aduce înapoi, Dar de priveşti în jur, prin curte, De ea ai să îţi aminteşti, Că ţi-a fost dragă şi-ncă multe, Că te-a crescut şi o iubeşti. Bunica e-o icoană sfântă, La care-ai să te-nchini mereu; Acum eşti cu inima frântă, Căci a plecat la Dumnezeu: A părăsit această lume, Plină de griji şi suferinţi, S-a dus în alte lumi, mai bune, Să stea alături de părinţi. Acum se simte împăcată Şi suferinţa a-ncetat, N-o s-o mai doară niciodată Şi sufletu-i va fi curat; Acum asupra ta veghează, Alături de îngeri şi sfinţi… Hai, dar, inima-ţi îmbunează Şi lângă tine ai s-o simţi.

Costel Cutur

114

O vei avea mereu cu tine, În gând şi-n inimă-ţi va fi, Te va veghea să-ţi fie bine, Atâta timp cât vei trăi. Nu poţi în braţe s-o mai strângi, Nu poţi s-o mai auzi vorbind, Aşa că stai acum şi plângi Şi-asculţi pe cei din jur vorbind, Cum c-a fost bună, c-a fost rea, Că a făcut bine sau rău, Dar asta ştiţi doar tu şi ea Şi numai Bunul Dumnezeu. Azi a plecat dintre cei vii, Dar tu în suflet o păstrează, Aşa cum de copil o ştii, Când sta întreaga noapte trează, Să-ţi fie somnul liniştit, Să nu ai griji, să-ţi fie bine… Acum şi ea a adormit Şi a plecat de lângă tine… E greu să te desparţi, e drept, De cea pe care o iubeşti, S-o vezi cu mâinile pe piept, Că nu mai e, să te gândeşti, Dar acesta este datul sorţii, Aşa a fost de când ne ştim, Plângând să ne petrecem morţii Şi-apoi în viaţă să-i cinstim!

Valuri

115

Dor de-acasă Se scutură frunzele ruginite de vânt, De arşiţa dorului şi roiuri de ploi… Pâraie de lacrimi şi lungul pământ Ne ţin azi departe… ce dor mi-e de voi!... Ce dor mi-e de-acasă, de-un chip cunoscut, De geamul la care visam către stele, Ce dor mi-e de-o şoaptă… tresar şi ascult Degeaba… se aud doar chemările mele. Ce dor… ce dor de o pâine-aburindă Făcută cu mâini şi cu lacrimi de mamă, Ce dor mi-e s-o văd pe bunica în tindă, Cătând către mine cu băgare de seamă… Şi tata… ce dor mi-e acuma de dânsul, Să-l văd tot bărbat! De nimic nu se teme… Şi-acum mi-amintesc toată cearta şi plânsul Şi-n van cer iertare… şi sufletu-mi geme… Şi geme şi ploaia şi geme şi vântul Şi strig către Tine: O, Doamne, mă iartă, Că n-am ascultat niciodată cuvântul Şi-am dus pân-acuma o viaţă deşartă, Dar timpul s-a dus şi ce-a fost, a fost… Vă iubesc şi vă spun că tare mi-e dor Şi că fără de voi aş fi făr’ de rost… O, înger, dă-mi aripi acasă să zbor!

Costel Cutur

116

1 CUPRINS A fi poet ........................................................ 6 Geneză .......................................................... 8 Cine sunt eu? ................................................ 9 Ce e viaţa? .................................................. 10 Ce e iubirea? ............................................... 12 Menire......................................................... 13 Sublimul ..................................................... 14 De-aş fi… ................................................... 15 Un râu ......................................................... 16 De dragostea ar fi….................................... 17 Întâiul „te iubesc” ....................................... 18 În zori.......................................................... 21 Dimineaţa în parc........................................ 22 Bucuria de-a fi ............................................ 23 Cu tine-n gând ............................................ 24 De frumuseţea ta......................................... 25 De-ai să mă-ntrebi… .................................. 26 De aş fi fost…............................................. 27 Eşti .............................................................. 28 Ne cheamă marea........................................ 31 Valuri .......................................................... 32 La ţărmul vieţii ........................................... 33 Ca valurile .................................................. 34 La marginea mării....................................... 35 Apus............................................................ 35 Pustiu .......................................................... 36 Nostalgie..................................................... 37 Pârdalnic dor............................................... 38 Cât de frumoasă eşti! .................................. 41 Vocea ta ...................................................... 42 Superlativ.................................................... 43 Atracţie ....................................................... 44 Să-ţi spun… ................................................ 45

Valuri

117

Vino! ...........................................................46 Amor ...........................................................47 Nostalgic .....................................................48 Semn de primăvară......................................51 Primăvara eşti tu! ........................................52 Copacii, eu…...............................................53 Sub mângâierea caldă..................................54 Înflorire .......................................................55 Au înflorit cireşii….....................................56 Dulceaţă.......................................................57 Frumoasă .....................................................58 De-ai şti!......................................................59 Ca-n prima zi...............................................60 Poate... .........................................................61 Cu tine .........................................................62 Noapte de toamnă........................................63 Anotimpul iubirii.........................................64 O toamnă dulce ...........................................65 O zi frumoasă ..............................................66 Toamna e poveste........................................67 Tristeţe.........................................................68 Căzut-au frunzele… ....................................69 Frunzelor de nuc..........................................70 De ce oftezi?................................................71 Sfârşit de octombrie ....................................72 În aşteptarea iernii .......................................73 Primii fulgi ..................................................74 Pictură-n alb ................................................75 Zi de iarnă. În parc ......................................76 Ultima ninsoare ...........................................77 Sfârşitul iernii..............................................78 Înserare........................................................81 Pe-aripa înserării .........................................82 Te aştept!.....................................................83

Costel Cutur

118

Visare.......................................................... 84 Noaptea....................................................... 85 Reverie nocturnă......................................... 86 Amurg......................................................... 89 Izolare ......................................................... 90 În neantul timpului ..................................... 91 Spectator ..................................................... 93 Fantasme..................................................... 94 Cândva….................................................... 95 O şaradă ...................................................... 96 Zbucium...................................................... 97 Mariaj nefericit ........................................... 98 Ecouri ......................................................... 99 Aripi frânte ............................................... 100 De plouă.................................................... 101 Al patrulea anotimp .................................. 102 Trecut, străin de viitor .............................. 103 A fost demult… ........................................ 104 Ireversibil.................................................. 105 Marele timp .............................................. 106 Privindu-mă-n oglindă.............................. 107 Destin........................................................ 108 Acasă ........................................................ 111 Când cei dragi se duc................................ 113 Dor de-acasă ............................................. 115

Toate poeziile din această antologie au fost publicate între anii 2010-2013.