+ All Categories
Home > Documents > ANOTIMPURI SIGHISORENE NR. 7 PRIMAVARA

ANOTIMPURI SIGHISORENE NR. 7 PRIMAVARA

Date post: 25-Mar-2016
Category:
Upload: poezie-sighisoreana
View: 242 times
Download: 1 times
Share this document with a friend
Description:
ANOTIMPURI SIGHISORENE NR. 7 PRIMAVARA
2
PRIMĂVARA Alexandra Gămănuţ Zâmbeș te soarele pestriț Pe cerul vieț ii mele, Se laudă un ghiocel -i primul care-l vede. Ne scotoceș te-un vânt stingher Prin buzunare goale, Ș i parcă e mai cald ș i el Rătăcind printre floricele. Pentru o clipă de neant Privind pierdută-n zare, De iarna mea eu am uitat Topit e gerul dintre pleoape. Născută-n fiecare an Natura poate uita tot, Amnezică o ia de la-nceput Cu fiecare primăvară. Doar noi, ursuzi ș i reci ne zbatem Ș i îngheț ăm ș i geruim Printre troiene ș i gheț ari În iarna grea de sentimente. Iar raza palid-a iubirii Doar uneori ne poate-aduce Căldura dulce-a primăverii În sufletele noastre triste. FOAIE DE LITERATURĂ ŞI ARTĂ SIGHIŞOREANĂ ANUL II, NR. 7 - MARTIE 2013 Anotimpuri sighisorene CĂTRE COPILĂRIE Maria Prodan Nepoţilor mei Radu, Larisa, Rareş şi Sara Aş putea vreodată să nu vă mai iubesc?! Daţi sens şi ritm acestei vieţi Limpezi ca roua unei dimineţi. Prin dor, durere şi speranţe Daţi inimii emoţie şi vibraţie! Din pragul buzelor vă sorb cuvântul Ca nu cumva, rostit să-l fure vântul Şi să rămân săracă, pustiită! Doar apariţia voastră mă face fericită! O energie nouă în mine-acum renaşte, Ca primăvara în grădini, de Paşte ... Vieţii îi daţi forma cuvenită! Ca mamă şi bunică, mă simt împlinită! ICOANA Cornelia Toşa Din satul cu păduri, cu dâlme şi cu hume Şi cu bisericuţa lui de lemn, Icoana a plecat în lume, Ea poartă însă un însemn: Sunt buze cu-aplecări de mume, Purtându-şi copilaşii, demni. M-am întâlnit azi cu icoana, La Alba, aşezată în muzeu. Am înălţat-o-n braţele-mi pe Ana, Pe Alex îl ţineam aproape, eu, Dar gândul îmi era la mama Şi iar s-a umezit obrazul meu. URCUŞ Vasile Ciorogar te ţin cernozioame captivă pe plantaţii - Din patria tăcerii ne croncăne condori, Au răsărit şi sălcii şi cactuşi printre spaţii Şi eşti atât de mică Şi nici nu ştii să zbori! Verdeţuri pământene Să le ascunzi în straie - Tardive flori terestre amestecate-n fân - Vreau să-mi aduci în suflet un cor de fierăstraie - Vestigiile verdeţii Să mi le-aduci la sân. Încearcă cu măslinii Suişul spre castele - Îmbracă-te cu foame, încalţă-te cu fier - Vei fi mereu cătarea din gura puştii mele, Străjerii mei coboară, Volutele te cer. -mi treci prin alveole în pas de defilare Şi să saluţi drapelul păzit de lunetişti, Cât ochii noştri latră a câini de vânătoare Şi-n inimile noastre fandează floretişti! din volumul VIN DE INIMĂ NEAGRĂ, în curs de apariţie la editura Eurograph IMPULS DE PRIMĂVARĂ Niculiţă Chiş Brânzeanu Un petic de zăpadă s-a încruntat urât Şi-a început să-l scurme o presimţire rea, Căci albul şi-l vedea tot mai posomorât Şi aştepta tăcut un nou giulgiu de nea. Simţea că un intrus e primprejurul lui, Dar nu ştia prea bine cu cine-avea de-a face, Se mai credea stăpân la modrul codrului Şi aria-şi măsura încolo şi încoace … Deodat-a-ncremenit ca-n vremea cea geroasă, C-o entietate albă-şi găsise lângă el, Locaş de apărare, ca dup-un dos de casă - Era primcavalerul smerit, de ghiocel! - … Gheţarul fu-ncercat de-o emoţie ascunsă Şi începu să plângă ca un bătrân netot, Când vede că viaţa îi e, de-acuma, dusă Şi-atât a plâns, săracul, pân' s-a topit de tot … De-abia scapă smeritul şi albul ghiocel De-a nu se îneca în recile lui lacrimi, Dar uite-au fost zvântate de-un pui de vânticel, Răscolitor de doruri şi de uitate patimi ... Primăvara ,,Nimeni nu este ferit de binefacerile iubirii, de adierile primăverii, ... Fără iubire nu există nimic: e ceva identic ca diamantul ascuns într- un sertar de ochii neştiutori.!” Emil Isac NOAPTE Gheorghe Munteanu N-am întâlnit încă Curgând pe umeri fluvii de petrol Şi n-am văzut noapte mai adâncă Precum noaptea ochilor tăi, Noapte plină de dor! N-am văzut sori de abanos Aducând chipului tău prinos Şi nici n-am crezut c-ar putea fi O noapte precum cea mai luminoasă zi. Tiparul: FILOTIB Sighişoara, tel. 0265 772822 Redactor: Gheorghe Munteanu Tehnoredactor: Lucia Bichiş Informaţii: 0265 763120 E-mail: [email protected] Reţea de distribuţie: http://issuu.com/poeziesighisoreanadocs/anotimpuri7 Notă! Materialele publicate au primit acceptul autorilor, care sunt răspunzători pentru conţinutul acestora. ,,Minţile ilustre discută idei, inteligentele medii discută evenimente, iar minţile reduse îi discută pe alţii. “– Autor anonim ,,Primul lucru care trebuie să-l înveţe un scriitor este arta de a transpune ceea ce simte în ceea ce vrea să simtă alţii. La început reuşeşte din întâm- plare. Dar pe urmă talentul trebuie să înlocuiască întâmplarea. Există şi o parte de noroc la rădăcina geniului.” ,,Educaţia este un ornament în vremuri de prosperitate şi un refugiu în vremuri de restrişte.” - Aristotel ,,Oamenii sunt păsări cu aripile crescute înlăuntru.” - Nichita Stănescu Niculiţă Chiş Brânzeanu - Gena speranţei - Editura Nico - 2011 Niculiţă Chiş Brânzeanu, înainte de a fi poet, e un personaj. Unul cu nume, Niculiţă Chiş, şi cu poreclă, Brânzea-nu, transformată din mai vechiul „brânzeşti”, cu care erau identificaţi ai lui. El e un fin observator al cotidianului, în toate ipostazele în care îl împinge politicul şi socialul, dar e şi un autor de atitudine, justiţiar, adesea (auto) ronic. E un apărător alvalorilor morale şi creştine şi nu ezită să facă trimitere la texte biblice. Poezia pe teme religioase e cea mai substanţială în această carte, care sevrea şi mărturie şi mărturisire şi spovedanie, încheindu-se, într-un firesc ascensional al trăitorilor, cu un epitaf. Ceea ce mai e surprinzător la Niculiţă Chiş Brânzeanu este limbajul său poetic, unul care sfidează vremuri, într-o reconsiderare proprie, fără inhibiţii, reţineri. Ba chiar cu surprinzătoare îndrăzneli. El scrie cum simte, conta-minat de lecturi, de viaţă, extrăgând din toate arta sa de a fi întru poezie. Gena speranţei - va rămâne cartea unui destin care s-a întrecut pe sine. Nicolae Băciuţ Gheorghe Munteanu şi Radu Ungureanu - Albastrul cerului divin - Editura Graphica 2011 „Poet, prozator, grafician, scenarist şi regizor de film. Colaborează la revista „Mele” (poezie, în limba hawaiană) a lui Ştefan Baciu, la revista „Limite” a lui Virgil Ierunca, „Drum”, „Apoziţia” din München. Scrie scenarii şi regizează filme, fiind distins cu premii: Medalia de bronz la Festi- valul Internaţional al Filmelor pentru Tineret de la Veneţia, pentru filmul „Zgribulici”-1962; Diploma de merit a Festivalului Filmelor de Autor de la Bergamo, pentru filmul „Dimensiuni” -1966 ş.a. În grafică se manifestă într-o notă originală, expoziţiile sale bucurându-se de mare audienţă: expoziţii personale de grafică de şevalet, ilustraţii de carte. Debutează publicistic cu poemul în versuri „Oraşele multicolore”, în 1951, în cadrul Cenaclului scriitorilor din armată condus de Saşa Pană; editorial, cu volumul „Zăpezile violete” apărut în editura proprie, „Micron”, din Los Angeles, în 1976. Volumul a fost comentat favorabil de Al. Lungu şi Ştefan Baciu.” Alexandru Devia - Două cuvinte - Editura Graphica - 2012 Alexandru Devia îș i propune să organizeze în doar Două cuvinte” tot ce are ”prin suflet ș i minte” ș i să aducă aceste ”Două cuvinte” lângă inima ș i gândul persoanei iubite, pentru a proba dacă acestea ar fi de ajuns să îl ia ”într-un zbor” spre ”Ferestre bătute plăpând / De raze cu veș nică tină...”. Ș i, plecat să regăsească armonia visată, Alexandru Devia a descoperit-o, chiar ș i-a apropiat-o pâna la identificare: ,,odată / nu departe de aici / am întâlnit o fată / cu care-am stat ș i-am povestit / ș i am aflat că lumea toată / mi-e perfectă / când nu o am decât pe ea / ș i-un răsărit.” Gheorghe Munteanu Gândurile ș i sentimentele exprimate de Alexandru Devia sunt cântece mereu auzite, închise cu grijă în scoici aurite în cuvinte. După lecturare, ele te urmăresc ca un ecou ce poartă liniș tea ș i zbuciumul unei mări - nemărginirea sufletului de poet. Iubite cititor, eș ti invitat într-o lume de dor prin intermediul filelor firii pe care ț i le deschide poetul Alexandru Devia, prin harul său ce curge în cuvinte cu nestăvilirea ș i candoarea aurite de maturitatea meditaț iei. Ana Munteanu-Drăghici Cornelia Toşa - La margine de vis - Editura Ardealul - 2003 Poezia doamnei Cornelia Toşa este o poezie a bunului-simţ (moral, social, istoric, intelectual, estetic). ,,Frânturile” de ,,gânduri” trimit la puţină şi calmă dragoste, la puţină moarte, la puţină melancolie, la un pic de tradiţie, la nişte amintiri domestice, toate rostite simplu, fără dorinţa expresă de ,,poezitare” şi fără ambiţia formulării de idei geniale, absconse, criptice, subtile ş.a.m.d. Demersul liric curge simplu, ca viaţa cotidiană, nu fără a avea un halou metafizic. Lirismul nu se degaja din cuvânt, ci din nişte ipostazieri existenţiale ale eului liric, ipostazieri care au ele însele, în condiţia lor de a fi, un cuantum de poezie. Indiferent de cuvinte, o ,,veghe lângă boabele de grâu” sau ,,acele fântâni dătătoare de viaţă” sau o ,,declaraţie de dragoste” au în ele însele poezie, ca substanţă existentă încât doar nararea unei descinderi în teritoriu asigură plasarea în idealitatea pură. Serafim Duicu
Transcript
Page 1: ANOTIMPURI SIGHISORENE NR. 7 PRIMAVARA

PRIMĂVARA

Alexandra Gămănuţ

Zâmbește soarele pestriț Pe cerul vieții mele,

Se laudă un ghiocel

Că-i primul care-l vede.

Ne scotocește-un vânt stingher

Prin buzunare goale,

Ș i parcă e mai cald și el

Rătăcind printre floricele.

Pentru o clipă de neant

Privind pierdută-n zare,

De iarna mea eu am uitat

Topit e gerul dintre pleoape.

Născută-n fiecare an

Natura poate uita tot,

Amnezică o ia de la-nceput

Cu fiecare primăvară.

Doar noi, ursuzi și reci ne zbatem

Ș i înghețăm și geruim

Printre troiene și ghețari

În iarna grea de sentimente.

Iar raza palid-a iubirii

Doar uneori ne poate-aduce

Căldura dulce-a primăverii

În sufletele noastre triste.

FOAIE DE LITERATURĂ ŞI ARTĂ SIGHIŞOREANĂ

ANUL II, NR. 7 - MARTIE 2013

Anotimpuri sighisorene

CĂTRE COPILĂRIE

Maria Prodan

Nepoţilor mei Radu,

Larisa, Rareş şi Sara

Aş putea vreodată să nu vă mai iubesc?!

Daţi sens şi ritm acestei vieţi

Limpezi ca roua unei dimineţi.

Prin dor, durere şi speranţe

Daţi inimii emoţie şi vibraţie!

Din pragul buzelor vă sorb cuvântul

Ca nu cumva, rostit să-l fure vântul

Şi să rămân săracă, pustiită!

Doar apariţia voastră mă face fericită!

O energie nouă în mine-acum renaşte,

Ca primăvara în grădini, de Paşte ...

Vieţii îi daţi forma cuvenită!

Ca mamă şi bunică, mă simt împlinită!

ICOANA

Cornelia Toşa

Din satul cu păduri, cu dâlme şi cu hume

Şi cu bisericuţa lui de lemn,

Icoana a plecat în lume,

Ea poartă însă un însemn:

Sunt buze cu-aplecări de mume,

Purtându-şi copilaşii, demni.

M-am întâlnit azi cu icoana,

La Alba, aşezată în muzeu.

Am înălţat-o-n braţele-mi pe Ana,

Pe Alex îl ţineam aproape, eu,

Dar gândul îmi era la mama

Şi iar s-a umezit obrazul meu.

URCUŞ

Vasile Ciorogar

te ţin cernozioame

captivă pe plantaţii -

Din patria tăcerii ne croncăne condori,

Au răsărit şi sălcii şi cactuşi printre spaţii

Şi eşti atât de mică

Şi nici nu ştii să zbori!

Verdeţuri pământene

Să le ascunzi în straie -

Tardive flori terestre amestecate-n fân -

Vreau să-mi aduci în suflet un cor de

fierăstraie -

Vestigiile verdeţii

Să mi le-aduci la sân.

Încearcă cu măslinii

Suişul spre castele -

Îmbracă-te cu foame, încalţă-te cu fier -

Vei fi mereu cătarea din gura puştii mele,

Străjerii mei coboară,

Volutele te cer.

Să-mi treci prin alveole în pas de defilare

Şi să saluţi drapelul păzit de lunetişti,

Cât ochii noştri latră a câini de vânătoare

Şi-n inimile noastre fandează floretişti!

din volumul VIN DE INIMĂ NEAGRĂ, în curs

de apariţie la editura Eurograph

IMPULS DE PRIMĂVARĂ

Niculiţă Chiş Brânzeanu

Un petic de zăpadă s-a încruntat urât

Şi-a început să-l scurme o presimţire rea,

Căci albul şi-l vedea tot mai posomorât

Şi aştepta tăcut un nou giulgiu de nea.

Simţea că un intrus e primprejurul lui,

Dar nu ştia prea bine cu cine-avea de-a face,

Se mai credea stăpân la modrul codrului

Şi aria-şi măsura încolo şi încoace …

Deodat-a-ncremenit ca-n vremea cea geroasă,

C-o entietate albă-şi găsise lângă el,

Locaş de apărare, ca dup-un dos de casă

- Era primcavalerul smerit, de ghiocel! -

… Gheţarul fu-ncercat de-o emoţie ascunsă

Şi începu să plângă ca un bătrân netot,

Când vede că viaţa îi e, de-acuma, dusă

Şi-atât a plâns, săracul, pân' s-a topit de tot …

De-abia scapă smeritul şi albul ghiocel

De-a nu se îneca în recile lui lacrimi, Dar uite-au fost zvântate de-un pui de vânticel,

Răscolitor de doruri şi de uitate patimi ...

Primăvara ,,Nimeni nu este ferit de binefacerile iubirii, de

adierile primăverii, ... Fără iubire nu există

nimic: e ceva identic ca diamantul ascuns într-

un sertar de ochii neştiutori.!” Emil Isac

NOAPTE

Gheorghe Munteanu

N-am întâlnit încă

Curgând pe umeri fluvii de petrol

Şi n-am văzut noapte mai adâncă

Precum noaptea ochilor tăi,

Noapte plină de dor!

N-am văzut sori de abanos

Aducând chipului tău prinos

Şi nici n-am crezut c-ar putea fi O noapte precum cea mai luminoasă zi.

Tiparul: FILOTIB Sighişoara, tel. 0265 772822

Redactor: Gheorghe Munteanu

Tehnoredactor: Lucia Bichiş

Informaţii: 0265 763120

E-mail: [email protected]

Reţea de distribuţie:

http://issuu.com/poeziesighisoreanadocs/anotimpuri7

Notă! Materialele publicate au primit acceptul

autorilor, care sunt răspunzători pentru conţinutul

acestora.

,,Minţile ilustre discută idei, inteligentele medii discută evenimente, iar

minţile reduse îi discută pe alţii. “– Autor anonim

,,Primul lucru care trebuie să-l înveţe un scriitor este arta de a transpune

ceea ce simte în ceea ce vrea să simtă alţii. La început reuşeşte din întâm-

plare. Dar pe urmă talentul trebuie să înlocuiască întâmplarea. Există şi o

parte de noroc la rădăcina geniului.”

,,Educaţia este un ornament în vremuri de prosperitate şi un refugiu în

vremuri de restrişte.” - Aristotel

,,Oamenii sunt păsări cu aripile crescute înlăuntru.” - Nichita Stănescu

Niculiţă Chiş Brânzeanu - Gena speranţei -

Editura Nico - 2011

Niculiţă Chiş Brânzeanu, înainte de a fi poet, e

un personaj. Unul cu nume, Niculiţă Chiş, şi cu

poreclă, Brânzea-nu, transformată din mai vechiul

„brânzeşti”, cu care erau identificaţi ai lui. El e un

fin observator al cotidianului, în toate ipostazele în

care îl împinge politicul şi socialul, dar e şi un

autor de atitudine, justiţiar, adesea (auto) ronic. E

un apărător alvalorilor morale şi creştine şi nu

ezită să facă trimitere la texte biblice. Poezia pe

teme religioase e cea mai substanţială în această

carte, care sevrea şi mărturie şi mărturisire şi

spovedanie, încheindu-se, într-un firesc

ascensional al trăitorilor, cu un epitaf. Ceea ce mai

e surprinzător la Niculiţă Chiş Brânzeanu este

limbajul său poetic, unul care sfidează vremuri,

într-o reconsiderare proprie, fără inhibiţii, reţineri.

Ba chiar cu surprinzătoare îndrăzneli. El scrie cum

simte, conta-minat de lecturi, de viaţă, extrăgând

din toate arta sa de a fi întru poezie.

Gena speranţei - va rămâne cartea unui destin

care s-a întrecut pe sine.

Nicolae Băciuţ

Gheorghe Munteanu şi Radu Ungureanu -

Albastrul cerului divin -

Editura Graphica –2011

„Poet, prozator, grafician, scenarist şi regizor de

film. Colaborează la revista „Mele” (poezie, în

limba hawaiană) a lui Ştefan Baciu, la revista

„Limite” a lui Virgil Ierunca, „Drum”, „Apoziţia”

din München. Scrie scenarii şi regizează filme,

fiind distins cu premii: Medalia de bronz la Festi-

valul Internaţional al Filmelor pentru Tineret de la

Veneţia, pentru filmul „Zgribulici”-1962; Diploma

de merit a Festivalului Filmelor de Autor de la

Bergamo, pentru filmul „Dimensiuni” -1966 ş.a.

În grafică se manifestă într-o notă originală,

expoziţiile sale bucurându-se de mare audienţă:

expoziţii personale de grafică de şevalet, ilustraţii

de carte. Debutează publicistic cu poemul în

versuri „Oraşele multicolore”, în 1951, în cadrul

Cenaclului scriitorilor din armată condus de Saşa

Pană; editorial, cu volumul „Zăpezile violete”

apărut în editura proprie, „Micron”, din Los

Angeles, în 1976. Volumul a fost comentat

favorabil de Al. Lungu şi Ştefan Baciu.”

Alexandru Devia - Două cuvinte - Editura

Graphica - 2012

Alexandru Devia își propune să organizeze în doar

”Două cuvinte” tot ce are ”prin suflet și minte” și

să aducă aceste ”Două cuvinte” lângă inima și

gândul persoanei iubite, pentru a proba dacă acestea

ar fi de ajuns să îl ia ”într-un zbor” spre ”Ferestre

bătute plăpând / De raze cu veșnică tină...”. Ș i,

plecat să regăsească armonia visată, Alexandru

Devia a descoperit-o, chiar și-a apropiat-o pâna la

identificare: ,,odată / nu departe de aici / am întâlnit

o fată / cu care-am stat și-am povestit / și am aflat

că lumea toată / mi-e perfectă / când nu o am decât

pe ea / și-un răsărit.” Gheorghe Munteanu

Gândurile și sentimentele exprimate de

Alexandru Devia sunt cântece mereu auzite, închise

cu grijă în scoici aurite în cuvinte. După lecturare,

ele te urmăresc ca un ecou ce poartă liniștea și

zbuciumul unei mări - nemărginirea sufletului de

poet. Iubite cititor, ești invitat într-o lume de dor

prin intermediul filelor firii pe care ți le deschide

poetul Alexandru Devia, prin harul său ce curge în

cuvinte cu nestăvilirea și candoarea aurite de

maturitatea meditației. Ana Munteanu-Drăghici

Cornelia Toşa - La margine de vis - Editura

Ardealul - 2003

Poezia doamnei Cornelia Toşa este o poezie a

bunului-simţ (moral, social, istoric, intelectual,

estetic). ,,Frânturile” de ,,gânduri” trimit la puţină

şi calmă dragoste, la puţină moarte, la puţină

melancolie, la un pic de tradiţie, la nişte amintiri

domestice, toate rostite simplu, fără dorinţa

expresă de ,,poezitare” şi fără ambiţia formulării

de idei geniale, absconse, criptice, subtile ş.a.m.d.

Demersul liric curge simplu, ca viaţa cotidiană, nu

fără a avea un halou metafizic. Lirismul nu se

degaja din cuvânt, ci din nişte ipostazieri

existenţiale ale eului liric, ipostazieri care au ele

însele, în condiţia lor de a fi, un cuantum de

poezie.

Indiferent de cuvinte, o ,,veghe lângă boabele de

grâu” sau ,,acele fântâni dătătoare de viaţă” sau

o ,,declaraţie de dragoste” au în ele însele poezie,

ca substanţă existentă încât doar nararea unei

descinderi în teritoriu asigură plasarea în

idealitatea pură. Serafim Duicu

Page 2: ANOTIMPURI SIGHISORENE NR. 7 PRIMAVARA

EXERCIŢIU

1.

Țărmul

de dincolo de mare

e țărmul meu

sau țărmul ei

de dincolo de mare

Ea când privește

țărmul

de dincolo de mare

gândește

la țărmul meu

sau la țărmul ei

de dincolo de mare

Marea

țărmul

noi

suntem unul

suntem doi

și marea

și țărmul este unul

și eu și ea

de unde privim marea

cu țărmul

de dincolo de mare

e țărmul meu

sau țărmul ei

de dincolo de mare

2.

Drumul

drumurile

omul

oamenii

drumul om

oamenii drumuri

împreună sunt toate

NU, INIMĂ…

Sorin Poclitaru

Tu, inimă, opreşte-te să sângeri

Cu plânsul tău amarnic, zbuciumat,

Nu plânge pentru sufletul plecat – Ce-i moartea? Doar o naştere de îngeri.

Tu, viaţă, ca un vis din nopţi de vată,

Opreşte-te din somnul hărăzit

Şi plângi din pleoapa ochiului trezit –

Ce-i somnul? Doar o moarte repetată.

Tu, moarte, ca o trecere strivită

A cerului, prin sânge, către sfinţi,

Primeşte-ţi plata câtorva arginţi –

Ce-i cerul? Doar o clipă răstignită.

Tu, vreme, stai şi numără-ţi prin sfere

Trecute ore din trecutul timp,

Oftează în clepsidre-un anotimp –

Ce-i ora? Doar un hohot de tăcere.

Nu, inimă, nu-ţi irosi iertarea,

Nu te-mbăta cu sângele amar –

Ce-i viaţa? Doar o piatră de hotar

Între o naştere şi următoarea.

23 sept. 2012

CU FIECARE ZI…

Anda Voican

Cu fiecare zi ne depărtăm

Deşi iubirea-i sfera neatinsă Nepreţuitul ,,doi” în noi păstrăm

În amintirea niciodată stinsă.

Cu fiecare zi ne adâncim

În neguri fără de scăpare A’ncremenit cuvântul ,,ne iubim”

Pe buza suptă’n palidă culoare.

Port vina nopţilor de dor

Şi-a rătăcirii blestemate

Când sfincşi răgeau asurzitor

Sub lespezi reci nedezgropate.

Port vina Evelor dintâi

Şi-al cărnii’ncins păcat

Iubirea-i leac şi căpătâi

Joc îndrăcit şi tipat răspicat.

Cu fiecare zi te pierd

Fărâma mea de fericire

Şi’nchipuirea ta dezmierd

Şi dincolo… de nemurire…

31 decembrie 2012

CEEA CE NI SE ÎNTÂMPLĂ

Ligia Ana Grindeanu

Ceea ce ni se întâmplă

Nu ajunge

Ziua cu ore

Miezul clipei - scrum

În necroite zale, la răscruce

Iubirile au parcă gust de fum.

Eu te visam

În cartea nedeschisă

Adus de-albastre regăsiri şirag

Şi-am înţeles târziu

Că nu sunt tristă

Şoptitul dor

Ţi l-am adus în prag.

E dansul tău

Ţi-e lumea la picioare

De-ai încerca

Să-ţi cânţi iubirea iar

Eu ţi-aş ieşi cu râurile-n cale

Lumina să o treci peste ocean.

Iowa City, Ianuarie, 2009

INTERIOR

Emil Coriolan Dumitru

ADINEI-LETIŢIA LUPEA

pentru cartea sa

EXERCIŢIU INTERIOR

nedespărțite

de la primul pas

la ultimul drum

omul oamenii

sunt drum

3.

Noaptea

când suntem mai singuri

ne punem întrebări

ne căutăm în noi

întindem mâna

ne căutăm în stele

și cu gândul dincolo de ele

până la Dumnezeu

care de fapt șade alături blând

ne pătrunde în gând

și privește

exercițiul nostru interior

Ziua

în lumină

când nu mai stă nimic ascuns

ne punem întrebări

despre noi

despre zări

despre Dumnezeu

când El de fapt

blând șade rezemat de o cruce

într-o ziuă de lumină caldă

și așteaptă

să îndoim genunchii pentru exerciţiul nostru interior

MAMEI MELE

Alexandru Devia

Doamne, ştii, nu pot a-ţi cere

Viaţă sau minuni, avere,

Dar îţi cer pe mama mea,

Înc-o toamnă lângă ea.

Lasă , fie frig, ninsoare

Şi un an, lasă-l când moare,

Şi când vine iarna grea,

Lasă-mi doar pe mama mea.

Mugurii când dau pe ram,

Iată, trece înc-un an

Şi mândra primăvară vine…

Lasă-mi mama lângă mine.

Când începe-a se-ncălzi

Şi pe-afară fug copii,

Pentru-a nu ştiu câta oară,

Lasă-mi mama înc-o vară.

AFARĂ

Octavian Maior

Am ieşit puţin afară

Să mă-mbăt de primăvară

Flori gingaşe mă privesc

Şi mă-ntreabă ce doresc?

Eu le spun că-s călător

Sunt pribeag, rătăcitor

Şi-s cuprins de-un tainic dor

Dar departe-s de izvor.

De sub frunzele uscate

Ies minuni de flori, pictate

Sus pe-o gingaţă tulpină

Stă o clipă, o albină.

Este primăvară, iarră

Şi la mine-n ţară.

Eu pe plai înstrăinat

Plâng cu sufletul întristat.

Ybbsitz, Austria, 1988

,,O mamă este cea care poate lua locul tuturor, dar al

cărei loc nu poate fi luat de nimeni.” (Proverb)

IAR E PRIMĂVARĂ!

Emilia Ciupină

Floare albă de narcisă

Înflorea grădina noastră;

La fereastra-ntredeschisă

Mă temeam de vorba voastră.

Aveam multe să-ţi mai spun

Dar din câte vorbe-aveam

Rămăsese numai una

Alte nu le mai ştiam ...

Şi-am rostit-o răspicat

Astăzi, nu o mai răspic ...

Ce-ai răspuns? Nedrept, păcat,

Vorbe multe de nimic.

Uite, iar e primăvară!

Şi cea vorbă răspicată

Mai pe urmă-ţi, mi-a adus

Primăveri din primăvara

Unei clipe ce s-a dus.

ATUNCI

Ioan Dorel Todea

Râde timpul de noi

Oprit să-şi tragă răsuflarea.

Dincolo de el pietrele-s moi

Şi cerul e una cu marea.

Când dragostea nu va avea

clipele măsurate

Atunci toate vor fi simple

şi adevărate.

Din volumul Ruga de veci, Ed.

Grinta, Cluj Napoca, 2011

Un mare cercetător de folclor pe

plaiuri sighişorene:

prof. Ilarion Cocişiu

Lucia Țarălungă

Păstrând şi continuând tradiţii de-a lungul

timpului, poporul român a făurit o artă po-

pulară de o impresionantă originalitate,

bogăţie şi expresivitate.

Strâns legată de viaţă, arta populară s-a

dezvoltat odată cu poporul, cu istoria lui. Ea

oglindeşte condiţiile economice, sociale şi

culturale din diferite epoci precum şi

sensibilitatea şi fantezia creatorilor ei. După

cum bine punctează O. Densuşianu,

folclorul este ,,felul propriu de a simţi al

unui popor, viaţa lui sufletească în

manifestaţiile ei mai caracteristice, aşa cum

se răsfrânge în diferitele lui producţiuni din

timpurile cele mai vechi”.

Chiar dacă adesea a avut înfăţişare de

Cenuşăreasă, creaţia populară şi-a dat

obolul cu modestie şi în chip neprecupeţit la

făurirea culturii moderne. ,,Afirmarea

interesului conştient pentru literatura

poporană este, în ordine cronologică, a doua

mare dată a istoriei literaturii noastre

moderne. Întâia a fost alcătuirea crezului

renaşterii ardelene. Dar, dacă aceasta este

întâia ordine cronologică, afirmarea

interesului pentru folclor marchează întâia

dată, prin însemnătate” (D. Caracostea –

Balada populară română, 1932 - 1933).

O istorie a înrâuririlor folclorice in

literatura noastră pornind de la studiile

întreprinse, despre influenţa creaţiei

populare asupra marilor noştri scriitori dă în

vileag o simbioză neîntreruptă chiar dacă nu

în toate cazurile foarte vizibilă.

Folclorul însă, prezintă interes pentru

însăşi valoarea lui artistică nu numai

documentară, ca şi expresie a însuşirilor

creatoare ale poporului de-a lungul istoriei

sale.

Folclorul ,,de pe Târnave” este la fel de

bogat şi de profund ca şi în celelalte zone

ale ţării. S-a vorbit adesea şi s-a scris mult

despre cântecul ,,de pe Târnave”, iar

cercetătorii au emis păreri despre

caracteristicile acestui stil muzical. Prin

această expresie, destul de vagă de altfel se

înţelege, probabil, teritoriul cuprins între

cele două râuri Târnava Mare şi Târnava

Mică până la vărsarea lor în Mureş.

Unul dintre cei mai importanţi cercetători

ai folclorului ,,de pe Târnave”, profesor la

l i c e u l s i g h i ş o r e a n , , P r i n c i p e l e

Nicolae” (actualul colegiu naţional ,,Mircea

Eliade”) în anii ’30 - ’40 ai secolului trecut,

a fost Ilarion Cocişiu cel mai proeminent

dintre elevii lui Constantin Brăiloiu -

,,adevăratul întemeietor al folcloristicii

muzicale româneşti” (O. Bârlea - Istoria

folcloristicii româneşti, 1974, p.511).

Mare iubitor de folclor, Ilarion Cocişiu se

remarcă prin sârguinţa în culegerile de

cântece populare de toate genurile care a

fost şi primul care a încercat şi o

reprezentare a genurilor muzicale pe tot

teritoriul fostului judeţ Târnava Mare.

Când a început studiul asupra folclorului

acestei zone în ,,vara anului 1929” (I.

Cocişiu - Folclor muzical din Târnava

Mare. Monografia jud. Târnava Mare, 1944,

p. 393), profesorul Cocişiu sesizează ,,E

curios cum au trecut toţi culegătorii în

această regiune pe lângă bogăţia şi varieta-

tea de colinde, cântece de mort, de nuntă şi

de balade fără să le sesizeze măcar –

culegerile s-au redus la strigături şi aşa

zisele doine’’ (I. Cocişiu – Folclor muzical

din Târnava Mare. Monografia jud. Târnava

Mare, 1944, p.396).

Fiu al zonei Târnavelor, născut în comuna

Retişul, I. Cocişiu a avut ambiţia vizibilă de

a completa harta folclorică a Transilvaniei

cu culegeri din ţinuturile pe care nu le-a

putut străbate Bela Bartok, cu atât mai mult

cu cât acesta căutând să arate dialectele

muz ica le t r ans i lvănene , spunea

(Volksmusik d. Rum. V. Mm. pag. XXIX,

1923): ,,E de observat că jud. Sălaj, Bistriţa,

Târnava-Mare şi Mică, Braşov, Făgăraş şi

Sibiu şi mai departe întreaga Românie

veche, exceptând ţinutul Argeşului şi

Basarabia, pentru cercetarea cântecului

popular sunt teritorii în întregime

necunoscute” (I. Cocişiu - Folclor muzical

din Târnava Mare. Monografia jud. Târnava

Mare, 1944, p.396). (Va urma)

RUGA LIMBII ROMÂNE

Ana Munteanu Drăghici

-în memoriam poetului GRIGORE

VIERU-

Pod de flori arcuit în coroană

Peste apele oglindind visul tău…

Cu aura puterii de zeu

Lumina cuvântului ne-mpresoară.

Încă zvâcnind de înalte mesaje-

Menirea de-a locui în cuvânt

A lăsat ecouri trecând prin pasaje

Trist, fără veste, mult prea curând…

Nu-i Prutul- duşmanul ce ne desparte

De Basarabia, a noastră demult…

Doar ura dinspre oameni împarte

Distanţe în ropot ocult…

Ai slujit o vrere divină

La soare zidit-ai cu patos

Singurătate de Athos

Să veşniceşti în lumină.

Slovă de lacrimă plină

Din plâns de neam românesc

Cu plaiul fior întregesc

A Maicii Domnului grădină…

Urcat-ai privire de stele

Pe cerul aleşilor firii

Sortiţi pe altarul iubirii

Închinare patriei mele!

Împrăştii lumii misteru

Risipă de gând şi simţire

Semănătorule! –GRIGORE VIERU

Pentru culegători de iubire…

Dangăt de clopot de veghe rămâne

Plânsul păstorului devreme plecat…

Dor - întregirea nu l-a uitat.

11 februarie 2013 Sighişoara

CHEMARE

Tudor Belea

Am vrut să fiu iubit

Şi m-am dus la păsări să le întreb

Dar ceva a făcut ca ele

Să se sperie,

Am vrut să am frumuseţe

Şi m-am dus la flori să le întreb

Dar ceva a făcut ca ele

Să nu mă înţeleagă,

Am vrut să fiu neclintit

Şi m-am dus la râu să îl întreb

Dar ceva a făcut ca el

Să nu mă asculte,

Am vrut să am linişte

Şi m-am dus la păduri să le întreb

Dar ceva a făcut ca din copaci

Să se facă altare

Şi cruci ...

Atunci m-a chemat Dumnezeu.

AI UCIS O IUBIRE

Mariana Armenciu

E târziu...

Noaptea se leagănă pe vârfuri de dealuri,

Vântul îngână ultimul tango

dansat cu cruzime de frunze.

Tu ai plecat ...

Şi ai luat toate visele cu tine, Eu am rămas goală, în cearceafele albe ce strigă

Trecutul frenetic şi plin de iubiri ce se sting. Iubite... vor veni zorii cu aripi de păsări de pradă.

Voi fi moartă iubite,

Voi fi moartă în veci ... pentru tine.

,,Mama este cel mai apropiat prieten pe

care îl avem atunci când încercările, grele

şi surprinzătoare, cad asupra noastră;

când nenorocirile iau locul prosperităţii;

când prietenii care s-au bucurat alături de

noi, în momentele strălucirii noastre, ne

părăsesc în clipa în care problemele ne

copleşesc, numai ea rămâne lângă noi şi

se străduieşte prin bunătatea sfaturilor şi

învăţămintelor ei să risipească norii

întunecaţi, făcând ca pacea să se

reîntoarcă în inimile noastre.”

Washington Irving


Recommended