Angela Moraru Thesis

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Cu titlu de manuscris

C.Z.U.: 338(478): 331.556.2:330.566

MORARU ANGELA

REMITERILE ŞI IMPACTUL LOR ECONOMIC

ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Specialitatea 08.00.01 – Economie politică; doctrine economice

Teză de doctor în economie

Conducător ştiinţific:

COJUHARI Andrei dr. hab., prof. univ. _____________

Autor: MORARU Angela ________________

Chişinău, 2009

2

Cuprins: INTRODUCERE ………………………………………………………………………........ 3Capitolul I FUNDAMENTELE TEORETICE ALE ESENŢEI ŞI LOCULUI

REMITERILOR ÎN SISTEMUL FLUXURILOR ECONOMICE ……. 8

1.1. Definiţia conţinutului remiterilor şi încadrarea lor în modelele

macroeconomice de bază ………………………………………….………... 81.2. Importanţa fluxurilor mondiale de remiteri în dinamica fluxurilor financiare

internaţionale …………………………………………………….…………. 30

Capitolul II IMPACTUL REMITERILOR ASUPRA ECONOMIILOR

IMPORTATOARE ŞI EXPORTATOARE DE FORŢĂ DE MUNCĂ ... 38

2.1. Impactul fluxurilor migratorii prin prisma analizei cost-beneficiu ……….... 382.2. Transformarea Republicii Moldova în receptor mondial de remiteri …….… 492.3. Impactul remiterilor asupra parametrilor macroeconomici autohtoni …........ 69

Capitolul III STRATEGIILE DE REGLEMENTARE A REMITERILOR ŞI

EFECTELE LOR …………………………………………………....….... 83

3.1. Practici internaţionale de utilizare productivă a fluxului de remiteri....…...... 833.2. Contribuţia managementului remiterilor la reforma structurală a economiei

Republicii Moldova ………………………………………………………… 96

Concluzii şi recomandări ………………………………………………………….……….. 115

Bibliografie ………………………………………………………………………….………. 122

Adnotare ………………………………………………………………………………….…. 139

Cuvinte – cheie ………………………………………………………………………….…... 142

Lista abrevierilor ………………………………………………………………………….... 143

Anexe ………………………………………………………………………………………... 145

3

INTRODUCERE

Actualitatea temei investigate

Mijloacele financiare transferate în ţară, de către concetăţenii angajaţi peste hotare, au

devenit, în ultimii ani, datorită volumului impunător, o componentă foarte importantă a balanţei de

plăţi a ţărilor în curs de dezvoltare. Pentru unele ţări, ele constituie o înaltă pondere în Produsul

Intern Brut (PIB) şi depăşesc multe alte fluxuri de capital, inclusiv investiţiile străine directe (ISD).

Dacă investiţiile străine directe sunt condiţionate de profit, atunci remiterile de bani ale persoanelor

fizice, în majoritatea cazurilor, sunt determinate de necesităţile vitale ale familiilor celor angajaţi

peste hotare. Actualmente, în ţările aflate în curs de dezvoltare, la care se raportează şi Republica

Moldova, creşte rolul şi ponderea transferurilor de peste hotare efectuate de persoanele fizice, atît în

procesul de formare a cererii şi ofertei agregate, cît şi al formării şi distribuirii PIB-ului.

Transferurile în Republica Moldova au manifestat o creştere rapidă începînd din 1991. În prezent,

Republica Moldova a devenit una din cele mai mari receptoare de remiteri din lume (ca raport la

PIB). Ponderea remiterilor în PIB s-a majorat de la 7.2 % în 1998, pînă la peste 31 % în anul 2008.

În această ordine de idei, trebuie menţionat faptul că cercetările efectuate de organismele

internaţionale la sfîrşitul secolului trecut, într-un şir de state, denotă că remiterile în ţările în curs de

dezvoltare sunt mai mari decît fluxurile oficiale de ajutor şi decît majoritatea altor tipuri de fluxuri

de capital privat. Pentru Republica Moldova, evoluţia remiterilor alături de alte fluxuri externe de

capital denotă clar superioritatea celor dintîi. Remiterile au depăşit considerabil suma agregată a

fluxurilor de ISD, transferurile externe guvernamentale unilaterale, precum şi tragerile de noi

împrumuturi din exterior.

Problemele dificile pentru Republica Moldova le constituie: necorespunderea dintre

veniturile disponibile ale populaţiei şi preţuri, migraţiunea economică înaltă şi diminuarea forţei de

muncă, şomajul, inflaţia, aprecierea monedei naţionale şi alte caracteristici ale maladiei olandeze,

utilizarea resurselor financiare încasate din exterior, preponderent în consum, şi nu în activităţi

productive, mediul de afaceri neatractiv. Toate aceste probleme, ţin în mod direct, de actualitatea

temei cercetate.

Proporţia fluxurilor migraţionale din Republică este destul de înaltă, astfel încît există

domenii care resimt lipsa angajaţilor. În multe ramuri ale economiei naţionale, cum ar fi

construcţiile, agricultura, tehnologiile informaţionale etc., se resimte deja lipsa personalului

calificat. Situaţia respectivă se datorează, în special, faptului că mulţi specialişti din aceste domenii

sunt plecaţi peste hotare.

4

Gradul de studiere a temei. La nivel mondial, remiterile nu constituie un fenomen nou,

astfel, tema respectivă a fost pe larg abordată în cercetările efectuate asupra ţărilor Americii Latine,

Africii şi Asiei de un şir de specialişti în cadrul Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţiune

(IOM), Fondului Monetar Internaţional (FMI), Centrului pentru Dezvoltare Globală (CGD),

Băncii Mondiale (BM), Organizaţiei Internaţionale a Muncii (ILO). Gradul de reflectare a temei, în

literatura de specialitate autohtonă este destul de scăzut, migraţiunea economică şi remiterile fiind

un fenomen nou nu doar pentru Republica Moldova, ci, în general, pentru Europa de Sud-Est. Cu

suportul organismelor internaţionale (FMI, IOM), pe teritoriul Republicii Moldova au fost efectuate

cîteva sondaje naţionale şi cercetări ale problemei vizate (de menţionat cercetările naţionale

efectuate de Centrul de Investigaţii Sociologice şi Marketing CBS-AXA), iar unele organizaţii

independente au efectuat propriile analize ale migraţiunii economice şi ale remiterilor (de exemplu,

cele efectuate de Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale – IDIS „Viitorul” şi Centrul

analitic independent Expert-Grup).

Domeniul de cercetare este interdisciplinar. Cercetarea se înscrie în domeniul teoriei

economice, cu implicaţii în ştiinţele sociale, cum ar fi psihologia socială şi culturologia (dat fiind

faptul că, la originea remiterilor, stau motive altruiste şi egoiste, precum şi percepţiile subiective ale

individului), geografia economică şi demografia (remiterile fiind, preponderent, determinate de

fenomenul migraţiunii economice a forţei de muncă şi a rarităţii factorului uman). Din punctul de

vedere al statisticii economice, remiterile se includ în cadrul statisticii balanţei de plăţi.

Scopul cercetării îl constituie studiul teoretico-metodologic al remiterilor, analiza

emigraţiei economice din Republica Moldova (elucidarea relaţiei cauză-efect) şi a utilizării

remiterilor, evaluarea impactului economic al acestora, pe termen scurt, mediu şi lung. Realizarea

scopului propus a condiţionat următoarele sarcini ale cercetării:

• analiza conceptului de remiteri;

• încadrarea remiterilor în principalele modele macroeconomice;

• delimitarea rolului remiterilor, prin prisma analizei cost-beneficiu;

• analiza dinamicii şi structurii remiterilor pe plan mondial şi naţional;

• cercetarea impactului remiterilor asupra parametrilor macroeconomici ai Republicii

Moldova;

• perfecţionarea politicii statului în vederea stimulării impactului pozitiv al remiterilor asupra

economiei naţionale şi a diminuării impactului negativ pe termen mediu şi lung;

• analiza metodelor de mobilizare a consumului productiv şi a investiţiilor din remiterile de

bani;

5

• elaborarea, în baza concluziilor formulate, pe parcursul cercetării, a unor propuneri şi

recomandări referitoare la acţiunile statului în domeniul remiterilor şi al migraţiunii

economice.

Obiectul cercetării îl constituie remiterile şi impactul lor economic în Republica Moldova.

Suportul teoretico-ştiinţific şi metodologic al cercetării se bazează, teoretic şi

metodologic, pe investigaţiile şi rezultatele cercetărilor în domenii înrudite atît ale economiştilor

clasici, cît şi contemporani: J.M. Keynes, R. Mundell, M. Fleming, D. Ratha, D. Kapur, Ph. Marin,

I. Adelman, J. E. Taylor, C. Stahl, G. Hugo, P. Athukorala, M. G. Quibria, R. H. Adams, J. Page,

R. Chami, M. Orozco, D. Ionescu, G. Vitkovskaia, А.G. Cernenko, J. Zayonchkovskaia, E. Pain şi

alţii, precum şi publicaţiile savanţilor şi cercetătorilor autohtoni, ca D. Moldovan, V. Moşneaga,

A. Caraganciu, A. Oprunenco, A. Rojco etc.

Suportul informaţional şi statistic al cercetărilor rezidă în actele legislative şi normative

ale Parlamentului şi Guvernului Republicii Moldova, datele statistice ale Băncii Naţionale a

Moldovei (BNM), publicaţiile Biroului Naţional de Statistică (BNS), publicaţiile instituţiilor

financiare internaţionale (BM, FMI etc.), ale organismelor internaţionale specializate (OIM, ILO,

CGD), rezultatele sondajelor naţionale efectuate de Centrul de Investigaţii Sociologice şi Marketing

CBS-AXA etc.

Metodologia de investigaţie se bazează pe utilizarea metodelor ştiinţifice de cercetare:

abstracţie ştiinţifică, inducţie şi deducţie, analiză şi sinteză, metodă istorică şi logică şi alte metode

inerente disciplinelor economice (observaţie, comparare, grupare etc.) .

Noutatea ştiinţifică a cercetărilor efectuate constă în:

• concretizarea conceptului de remiteri şi remitenţe;

• determinarea căilor de încadrare a remiterilor în principalele modele macroeconomice şi a

impactului acestora asupra economiei;

• identificarea locului remiterilor în cadrul fluxurilor valutare externe;

• evidenţierea factorilor care determină dinamica remiterilor în Republica Moldova;

• determinarea specificului migraţiunii economice din R. Moldova;

• identificarea instrumentelor de reorientare a remiterilor din consum spre investiţii în scopul

stimulării creşterii economice.

Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării rezidă în următoarele:

• selectarea şi sistematizarea indicatorilor pentru analiza impactului remiterilor asupra

economiei receptoare;

• elaborarea schemei de formare a fluxurilor de remiteri;

6

• formularea propunerilor privind eficientizarea măsurilor şi deciziilor autorităţilor statale

referitor la remiteri şi migraţiunea economică;

• identificarea modalităţilor de intervenţie a statului în stimularea consumului productiv din

contul remiterilor monetare;

• aplicarea rezultatelor cercetării în cursurile de „Teorie economică”, „Relaţii economice

externe”, „Finanţe publice”, „Macroeconomie”.

Structura lucrării. Scopul şi sarcinile cercetării au determinat structura logică a lucrării

care cuprinde: introducere, trei capitole, concluzii şi recomandări, lista bibliografică, anexe, lista

abrevierilor, cuvinte-cheie, adnotaţiile în limbile română, engleză şi rusă. Teza este expusă în 121

de pagini, 24 de figuri, 13 tabele, 16 anexe şi peste 200 de surse bibliografice.

În Introducere, este argumentată actualitatea temei investigate, sunt identificate scopul şi

obiectivele cercetării, sunt precizate suportul teoretico-ştiinţific şi suportul metodologic al tezei,

prezentate noutatea ştiinţifică şi valoarea practică a lucrării

Capitolul I – „Fundamentele teoretice ale esenţei şi locului remiterilor în sistemul

fluxurilor economice” – abordează problemele ce ţin de cadrul conceptual al remiterilor: esenţa şi

particularităţile conceptelor de remiteri şi de migraţiune economică, încadrarea remiterilor în

modelele macroeconomice de bază, analiza factorilor determinanţi ai remiterilor şi a motivaţiei

acestora, identificarea locului remiterilor în structura fluxurilor financiare internaţionale, descrierea

şi argumentarea rolului şi importanţei metodelor de transfer utilizate.

În Capitolul II – „Impactul remiterilor asupra economiilor importatoare şi exportatoare de

forţă de muncă” – sunt analizate efectele remiterilor la nivel mondial şi naţional, identificate

efectele acţiunii acestor fluxuri asupra economiilor ţărilor de origine şi al celor gazdă pentru

migranţii economici, evidenţiate particularităţile migraţiunii economice din Republica Moldova,

impactul remiterilor asupra economiei naţionale.

În Capitolul III – „Strategiile de reglementare a remiterilor şi efectele lor” – este analizată

practica internaţională de utilizare productivă a fluxurilor de remiteri, de diminuare a impactului lor

negativ asupra economiei şi de amplificare a celui pozitiv, sunt evidenţiate modalităţile de

reorientare a remiterilor din consum spre investiţii în scopul stimulării creşterii economice.

În ultimul compartiment, sunt generalizate principalele concluzii ale cercetării şi sunt

formulate recomandări, care pot contribui la creşterea economică şi evoluţia economiei naţionale în

condiţii de migraţiune economică şi încasare de remiteri din exterior.

Cuvinte-cheie: altruism, capital uman, ciclicitate, compensare pentru muncă, consum,

creştere economică, dezvoltare, diasporă, economii, egoism, exod de inteligenţă, fluxuri financiare

(de bani) internaţionale, forţă de muncă, impact economic, investiţii, inflaţie, maladie olandeză,

7

migraţiune economică, remitenţe, remiteri de bani, transferuri, transferurile angajaţilor, sisteme

specializate în transferuri de bani.

Aprobarea lucrării: principalele teze ale lucrării au făcut obiectul discuţiilor la trei conferinţe

ştiinţifice în perioada 2005-2008: Conferinţa jubiliară tehnico-ştiinţifică a colaboratorilor,

doctoranzilor şi studenţilor consacrată celei de-a 40-a Aniversări a Doctoranturii UTM (UTM,

Chişinău, noiembrie 2006); Conferinţa tehnico-ştiinţifică a colaboratorilor, doctoranzilor şi

studenţilor (UTM, Chişinău, noiembrie 2007); Conferinţa ştiinţifico-practică internaţională, cu

genericul „Gîndirea ştiinţifico-practică modernă: realizări şi perspective” (Academia de Ştiinţe a

Moldovei, Asociaţia pentru educaţie, cultură şi ştiinţă din Moldova, Chişinău, octombrie 2008).

Teza a fost discutată şi aprobată la şedinţa catedrei din 18 septembrie 2008 (proces-verbal nr.1)

din cadrul Universităţii Tehnice a Moldovei şi la Seminarul Ştiinţific de Profil din 27 noiembrie

2008 (proces verbal nr. 3) din cadrul Academiei de Studii Economice din Moldova.

Abordările teoretice şi practice ale investigaţiilor efectuate au fost concretizate prin participarea

la realizarea Programului Aeneas – Dincolo de reducerea sărăciei (Chişinău, pe parcursul anului

2008), în cadrul Grupului de lucru al experţilor în domeniul culegerii datelor despre Migraţiune şi

Dezvoltare (Helsinki, Olanda, octombrie 2008), în cadrul Grupului de lucru al Băncii Mondiale

„Migraţiunea şi transferurile de bani în Europa şi Asia Centrală”, tema „Migraţiunea şi gestiunea

transferurilor de bani în perioada de criză” (Chişinău, aprilie 2009).

Publicaţii. Conţinutul lucrărilor este publicat în 5 lucrări cu un volum de 1.5 coli de autor.

8

Capitolul I. FUNDAMENTELE TEORETICE ALE ESENŢEI ŞI LOCULUI

REMITERILOR ÎN SISTEMUL FLUXURILOR ECONOMICE

Obiectivele de studiu ale acestui capitol sunt analiza conţinutului şi conceptelor economice

referitoare la remiteri, determinarea locului lor în structura fluxurilor financiare internaţionale,

aprecierea metodelor de transfer internaţional al banilor, precum şi încadrarea remiterilor în

principalele modele macroeconomice.

1.1. Definiţia conţinutului remiterilor şi încadrarea lor în modelele

macroeconomice de bază

Globalizarea contemporană exercită importante influenţe asupra creşterii economice

globale. Integrarea economică mondială cuprinde nu doar comerţul internaţional, ci şi liberalizarea

circulaţiei capitalului, precum şi cea a forţei de muncă. Emigrarea forţei de muncă peste hotare

pentru unele ţări este un fenomen deja depăşit (Italia, Irlanda, Turcia) iar pentru altele persistă şi se

menţine perioade îndelungate (Mexic, India, Filipine).

Remiterile financiare ale persoanelor fizice ca urmare a emigrării forţei de muncă pentru

multe ţări s-au dovedit a fi un rezultat neaşteptat al tranziţiei de la economia planificată la relaţiile

de piaţă. În acest sens ţările spaţiului post-sovietic, inclusiv Republica Moldova, sunt un exemplu

elocvent. Tranziţia de la economia planificată la cea de piaţă a avut cele mai grave consecinţe

asupra producţiei interne. Astfel, Republica Moldova a ajuns să exporte principalul său avantaj

economic comparativ – forţa de muncă.

Considerăm export al forţei de muncă nu doar deplasarea nemijlocită a persoanelor din

unele teritorii în altele, ci şi implicarea acestora în activităţi achitate din exterior fără a părăsi ţara de

rezidenţă (cum ar fi programatorii, arhitecţii etc. ce pot efectua lucrări la comandă nepărăsind ţara şi

aflîndu-se la distanţă faţă de angajator).

Conştientizarea că ţara supravieţuieşte pe baza încasărilor financiare din exterior de la

persoanele fizice a ieşit la iveală abia cînd statisticile oficiale au început să capteze transferurile

private masive. Considerînd că anume veniturile din muncă constituie grosul transferurilor

persoanelor fizice, o atenţie deosebită pe parcursul cercetării s-a acordat migraţiunii economice ca

factor determinant al remiterilor de bani.

Vom utiliza noţiunea de remiteri pentru a defini transferurile financiare şi /sau reale

încasate de peste hotare de persoanele fizice din ţară, în cadrul proceselor de export al forţei de

muncă şi de migraţiune economică, inclusiv alte transferuri unilaterale primite de la persoane

9

fizice afiliate. Aici nu sunt incluse veniturile din activităţi antreprenoriale organizate, pensiile sau

alte despăgubiri sociale încasate de la alte state, bursele studenţilor şi alte venituri din genuri de

activităţi ce nu implică exportul de muncă şi / sau migraţiunea economică internaţională.

De menţionat că FMI specifică în recomandările de compilare a statisticii tranzacţiilor

externe că remiterile provin, preponderent, din migraţiunea economică, dar nu se limitează la

aceasta (anexa 1).

În prezent în Republica Moldova este vehiculată noţiunea de remitenţe.

Pornind de la faptul că, în decursul timpului apar neologisme, a fost efectuată o amplă

cercetare pe baza dicţionarelor, a legislaţiei moldoveneşti şi a celei europene.

Noţiunea de remitenţă nu a fost atestată de actele legislative europene, ea fiind utilizată în

Republica Moldova, fără o definiţie clară (anexa 3), de exemplu:

- în Hotărîrea Guvernului 1167/16.10.2008 s-a specificat că remitenţele sunt o parte a

venitului global al persoanei şi că pot proveni de la membrii familiei sau de la alte persoane din

ţară sau de peste hotare.

- în Hotărîrea Guvernului 242/01.03.2005 s-a specificat că remitenţele sunt venituri

ale cetăţenilor, obţinute din munca peste hotare.

În cadrul tezei nu au fost cercetate remitenţele interne (din ţară), ci încasările din exterior

ale persoanelor fizice, fără a ne limita la cele obţinute de cetăţeni.

Ţinînd cont de aspiraţiile europene ale Republicii Moldova, noţiunea de remiteri a fost

spicuită din legislaţia europeană cu privire la statistica externă şi anume Recomandarea Băncii

Centrale Europene din 31 mai 2007 de modificare a Recomandării BCE/2004/16 privind cerinţele

de raportare statistică ale BCE în domeniul statisticilor privind balanţa de plăţi şi poziţia

investiţională internaţională, precum şi situaţia rezervelor internaţionale (BCE/2007/4) adoptată la

Frankfurt pe Main, 31 mai 2007 (traducere oficială publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii

Europene, C 136/9, 2007) , unde se specifică la punctul 2.1. remiteri ale emigranţilor.

Totodată noţiunea de remiteri utilizată în cadrul tezei cuprinde noţiunea de remiteri de bani

şi este în concordanţă cu Acordul general privind comerţul cu servicii (GATS) şi cu reglementările

Parlamentului European si ale Consiliului Europei (anexa 4).

De menţionat că Republica Moldova este parte a Acordului general privind comerţul cu

servicii (GATS), ratificat prin Legea Republicii Moldova nr.218-XV din 01.06.2001 şi anume

Protocolul din 08.05.2001 de aderare a Republicii Moldova la Acordul de la Marrakesh privind

constituirea Organizaţiei Mondiale a Comerţului, Partea II – Servicii (Circulată în documentul

WT/ACC/MOL/37/Add.2) în care la punctul 7. Servicii bancare şi alte servicii financiare, se

10

specifică subpunctul d) …serviciile de plăţi şi remiteri băneşti (clasificate la 81339** în

nomenclator).

În acelaşi timp, BNM publică lunar pe pagina sa oficială WEB statistica transferurilor din

străinătate efectuate prin sistemul bancar de persoane fizice, unde este specificat că „Transferurile

de mijloace băneşti din străinătate efectuate de persoane fizice (rezidente şi nerezidente) reprezintă

sumele de bani remise în ţară prin intermediul sistemului bancar naţional, inclusiv prin sistemele

de transfer internaţional de bani. Sumele sunt recalculate din valuta originală a transferului în

dolari SUA la cursul oficial al BNM la data efectuării transferului. De menţionat că atât

provenienţa, cât şi destinaţia acestor sume pot fi diferite. Ele pot fi constituite nu doar din

remiterile migranţilor moldoveni ce muncesc peste hotarele ţării, ci şi din alte remiteri valutare”.

([212. b] citat la data de 01.04.2009).

BNM nu divizează aceste transferuri în recompense pentru munca migranţilor şi alte tipuri

de transferuri (cum ar fi încasări din prestării de servicii şi din exporturi de bunuri efectuate de

persoane fizice, cadouri de la cetăţenii altor state, investiţii ce urmează a fi efectuate de persoanele

fizice etc.)1.

De menţionat că datorită lipsei unei definiţii clare a noţiunii de remitenţe, şi a

imperfecţiunii legislaţiei în vigoare, aceasta este adesea utilizată drept sinonim absolut al

transferurilor persoanelor fizice prin sistemul bancar sau al remiterilor de bani.

Tratarea statistică a transferurilor personale din exterior.

Estimarea remiterilor.

La nivel internaţional pentru evidenţa remiterilor se utilizează statistica balanţei de plăţi,

care reprezintă tabloul schimburilor unei ţări cu restul lumii, statistică întocmită după metodologia

elaborată de FMI. Această metodologie este publicată în Manualul balanţei de plăţi, ce a fost

revizuit de 5 ori, ultima dată în 1993. În anul 2008 a fost prezentată ediţia a 6-ea a manualului, se

presupune că implementarea acesteia va dura cel puţin cîţiva ani.

Astfel, conform definiţiilor din Balanţa de plăţi [44] există patru categorii de înscrieri ale

tranzacţiilor externe a persoanelor fizice:

Compensarea pentru muncă (eng. Compensation of employees) cuprinde recompensele,

salariile şi alte beneficii (în bani sau în natură) cîştigate de indivizi – în economii, altele decît cele în

care ei sunt rezidenţi, încasate din munca depusă pentru şi plătită de rezidenţii acelor economii [44, 1 De menţionat, că sistemele statistice ale unor state le permit divizarea parţială a transferurilor persoanelor fizice după scopul transferului, rezidenţa persoanei, ţări de destinaţie etc. (de exemplu, pe pagina oficială a Băncii Centrale a Rusiei această informaţie este prezentată la capitolul Статистика внешнего сектора / Трансграничные операции физических лиц - http://www.cbr.ru/statistics/?Prtid=svs).

11

p. 70] (vezi paragraful 269 din Manualul balanţei de plăţi). Aici sunt incluse tranzacţiile persoanelor

ce au centrul de interes economic în ţară, fiind rezidenţi ai acesteia, inclusiv angajaţii pe termen

scurt (mai puţin de 1 an) şi angajaţii la frontieră.

Transferurile efectuate de angajaţi (eng. Workers' remittances) cuprind transferurile curente

ale migranţilor, care sunt angajaţi în alte economii şi care sunt consideraţi rezidenţi ai acestora.

(Migrantul este persoana, care vine într-o economie şi stă acolo sau se aşteaptă să stea acolo mai

mult de un an.) Transferurile efectuate de muncitori, deseori, implică persoane înrudite. Persoanele

care muncesc sau stau în altă economie mai puţin de un an sunt considerate nerezidenţi ai acesteia,

tranzacţiile lor sunt în majoritate alocate componentei Compensarea pentru muncă [44, p. 75] (vezi

paragraful 302 din Manualul balanţei de plăţi).

Transferurile migranţilor (eng. Migrants' transfers) nu sunt tranzacţii între două părţi, ci

înscrieri compensatorii ale fluxurilor de bunuri şi schimburilor, care apar în urma migraţiunii

(schimbarea rezidenţei pentru cel puţin un an) indivizilor dint-o economie în alta. Suma ce se

înregistrează va fi egală cu valoarea netă a averii migrantului pe care el o ia cu sine [44, p. 84] (vezi

paragraful 352 din Manualul balanţei de plăţi).

Alte transferuri curente (eng. Other current transfers) în bani sau bunuri, între rezidenţi şi

nerezidenţi (cum ar fi produse alimentare, îmbrăcăminte, alte bunuri de consum, medicamente etc.)

sunt cele destinate pentru a uşura situaţiile dificile cauzate de foamete, dezastre naturale, războaie

etc. şi contribuţiile regulate (inclusiv cotizaţii de membru) în organizaţii de caritate, religioase, de

ştiinţă şi de cultură. De asemenea, aici sunt incluse cadourile, zestrea, moştenirea, pensiile de

întreţinere şi alte remiteri de bani pentru susţinere, biletele şi premiile de loterie, plăţile pentru

fondurile de pensii ale organizaţiilor neguvernamentale [44, p. 75] (vezi paragraful 303 din

Manualul balanţei de plăţi).

Statistica balanţei de plăţi şi metodologia compilării acesteia pe ţări este publicată de FMI în

anuarele Balance of Payments Statistics Yearbook (acest anuar este publicat în 3 părţi: partea I

include serii statistice anuale, agregate şi detaliate, ale articolelor balanţei de plăţi şi poziţiei

investiţionale internaţionale pe ţări; partea II conţine aceleaşi date statistice agregate pe regiuni şi la

nivel global; partea III oferă descrierea metodologiei, practicilor de compilare şi a surselor de date

utilizate de fiecare ţară).

Lucrările analitice ale autorilor străini (de exemplu, Chami R., Ruggiero E., Kapur D. etc.),

studiate în cadrul prezentei cercetări, au utilizat noţiunea de remittances pentru a desemna suma

primelor trei componente ale balanţei de plăţi, menţionate mai sus. Astfel, această noţiune

caracterizează financiar fenomenul migraţiunii internaţionale, reflectînd sumele de bani transferate

12

în unele economii din altele de către persoane fizice (rezidenţi şi nerezidenţi ai economiei

analizate).

Totuşi, trebuie menţionat, că în prezent continuă cercetările în domeniul definirii noţiunii de

remiteri ale persoanelor fizice. Astfel, FMI în proiectul pentru ediţia a VI a manualului de

compilare a statisticii balanţei de plăţi a extins această noţiune. Noua definiţie, ce este discutată în

cadrul proiectului, este mai aproape de definiţia noastră şi poate fi reprezentată prin tabelul nr. 1.

Tabelul nr. 1

Prezentarea conceptului de remiteri în cadrul Manualului Balanţei de plăţi, ediţia a VI (FMI) Remiteri totale şi transferuri a+b+c+d+e+f Remiteri totale a+b+c+d Remiteri personale a+b+c

a transferuri personale

b compensarea pentru muncă (fără impozite, contribuţii sociale, transport, călătorii)

c transferuri de capital între menaje

d beneficii sociale

e transferuri curente către INDM*

f transferuri de capital către INDM*

Sursa: International Transactions in Remittances, Guide for Compilers. IMF – Washington, 2008. – p. 34 * INDM – instituţii nonprofit ce deservesc menajele

La nivel global există un şir de constrîngeri metodologice de compilare şi utilizare a

statisticii remiterilor.

Tabelul nr. 2

Discrepanţe internaţionale în statistica remiterilor (Milioane dolari SUA)

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 Compensarea pentru muncă

Încasări 43 517 49 475 60 096 70 714 76 460 82 602 98 934 Plăţi 51 030 57 312 67 926 76 463 84 883 95 144 113 975 Discrepanţa 7 513 7 837 7 830 5 749 8 423 12 542 15 041

Transferurile angajaţilor Încasări 81 168 93 410 112 693 126 007 153 009 180 715 237 396 Plăţi 67 612 77 829 81 465 91 780 99 853 117 259 135 748 Discrepanţa –13 557 –15 582 –31 228 –34 228 –53 156 –63 457 –101 648

Suma compensării pentru muncă şi a transferurilor angajaţilor Încasări 124 686 142 885 172 789 196 721 229 469 263 318 336 330 Plăţi 118 642 135 141 149 391 168 242 184 736 212 403 249 722 Discrepanţa –6 043 –7 745 –23 398 –28 479 –44 733 –50 915 –86 608

Sursa: International Transactions in Remittances, Guide for Compilers. IMF – Washington, 2008. – p. 6.

După cum se observă în tabelul nr. 2 la nivel internaţional există discrepanţe semnificative

între fluxurile globale de remiteri încasate şi cele recepţionate, încasările depăşind semnificativ

plăţile.

13

În special, aceasta se datorează fluxurilor neformale, pe care autorităţile unor state le

estimează în cadrul balanţei de plăţi în valori globale, însă, o statistică a repartiţiei geografice a

transferurilor de bani ale persoanelor fizice prin sisteme formale, deşi este posibil de implementat,

necesită eforturi şi costuri suplimentare considerabile.

Informaţia cu privire la fluxul de remiteri din ţările dezvoltate în ţările în curs de dezvoltare

nu este raportată sistematic şi este accesibilă doar pentru unele ţări, iar o continuitate geografică a

fluxurilor de remiteri către ţările terţe nu există. Practica statisticii oglindă în prezent nu este

aplicată.

În majoritatea ţărilor există un prag minim al raportării, sub care transferurile private, pur şi

simplu, nu sunt înregistrate (de exemplu, în SUA nu se cere înregistrarea transferurilor sub 10 000

dolari SUA, iar în statele membre ale UE pragul este de 12 500 euro.). În timp ce unele ţări

estimează în balanţa de plăţi transferurile sub acest prag, multe altele le ignoră, de unde rezultă o

distorsionare statistică.

Un sondaj, efectuat anume cu acest scop, în 2004 de Eurostat în ţările membre ale Uniunii

Europene (UE) arată că în timp ce majoritatea ţărilor europene compilează informaţia asupra

sumelor totale şi estimează sumele trimise în ţările în curs de dezvoltare, ele toate au rezerve

considerabile asupra calităţii datelor (Comisia Europeană 2004) [113, p. 4]. Informaţia cu privire la

sumele remise în ţările în curs de dezvoltare de persoanele fizice angajate în UE nu este raportată

sistematic şi este accesibilă doar pentru unele ţări, astfel, o comparabilitate geografică a fluxurilor

financiare către ţările terţe, inclusiv ţările în curs de dezvoltare este posibilă doar la nivel de

elucidare a tendinţelor generale.

Analiza evoluţiei în timp a remiterilor, de asemenea, este problematică, deoarece

îmbunătăţirea sistemelor de raportare, costul mai mic al tranzacţiilor şi posibila trecere a fluxurilor

de remiteri din canalele neoficiale în cele oficiale complică comparaţia în dinamică a datelor.

Creşterea spectaculoasă a remiterilor reflectate în balanţa de plăţi la nivel global poate să

reflecte efortul statelor, inclusiv şi al Republicii Moldova, de a stimula utilizarea sistemelor de

transferuri oficiale de către populaţie, deoarece guvernele şi-au intensificat eforturile de a controla

spălarea de bani şi alte tranzacţii ilicite, simplificînd accesul diferitor pături sociale la tranzacţiile

formale. Pe de altă parte, grupurile financiare transnaţionale au un interes sporit faţă de piaţa

transferurilor personale internaţionale, deoarece fluxurile monetare, care circulă în cadrul ei, sunt

considerabile. Aceste companii şi-au lărgit reţelele şi serviciile prestate, devenind din ce în ce mai

accesibile atît din punct de vedere geografic, cît şi al costurilor (de exemplu, Western Union

activează în peste 170 ţări, Money Gram – peste 140 ţări, Xpress Money – peste 70 ţări, Anelik –

peste 70 ţări, UNIStream – peste 60 ţări, pentru detalii vezi anexa 6).

14

Sunt o serie de aspecte în care statistica balanţei de plăţi în domeniul veniturilor şi

transferurilor persoanelor fizice necesită să fie îmbunătăţită. În special, principiile convenite în

balanţa de plăţi nu oferă o bază sigură pentru măsurarea remiterilor: regula unui an nu permite

identificarea tuturor migranţilor, distincţia între remiteri şi alte transferuri private este cumva

lipsită de claritate, nu există cel puţin nişte principii internaţionale, fără să mai vorbim despre o

metodologie unică pentru compilarea şi estimarea informaţiei despre fluxurile neoficiale, iar

impactul remiterilor asupra dezvoltării este măsurat prin anchete ale gospodăriilor în ţările

donatoare şi primitoare.

Considerăm elocventă în cadrul cercetării noastre măsurarea remiterilor intrate într-o ţară

drept sumă a înregistrărilor creditoare la articole balanţei de plăţi a statului compensarea pentru

muncă şi transferurile angajaţilor. Nu vom include aici transferurile migranţilor deoarece nu

cunoaştem în ce măsură emigrarea a fost condiţionată de motive economice şi nici alte transferuri

ale persoanelor fizice, deoarece conform definiţiilor balanţei de plăţi ele nu ţin de exportul forţei de

muncă şi de migraţiunea economică.

Tipologia remiterilor

Din punctul de vedere al formei divizăm remiterile:

- în bani;

- în natură – sub formă de bunuri (produse alimentare, haine, aparate electro-

casnice, automobile etc.)

Din punctul de vedere al metodei utilizate pentru transferarea banilor în patrie deosebim:

- metode formale – utilizarea serviciilor agenţiilor specializate formale (activează

ca agenţi economici în cadrul legislaţiei în vigoare: bănci, operatori oficiali pe

piaţa transferurilor internaţionale de bani, poşta, operatori de telefonie mobilă);

- metode neformale – transferarea banilor prin alte metode decît cele formale

(transportatori de numerar, însoţitori de tren, rude şi prieteni, operatori pe piaţa

transferurilor neformale).

Metodele de transfer utilizate

Pornind de la valoarea impunătoare a fluxurilor de remiteri, la nivel mondial, este foarte

important de a cunoaşte cum acestea se formează şi prin ce metode ajung la destinaţie, adică în

ţările de origine a migranţilor economici şi la familiile lor. Deşi, sumele transferate sunt, de regulă,

destul de mici şi nu depăşesc cîteva sute de dolari, acesta se acumulează în fluxuri valutare uriaşe.

Decizia remitentului de a utiliza canalele oficiale sau neoficiale, aşa ca reţeaua familială şi

prietenii, pentru scopuri de remitere depinde de un şir de factori.

15

Aceştia includ numărul şi tipul restricţiilor asupra fluxurilor de valută străină, în vigoare în

ţările receptoare şi donatoare, nivelul costurilor tranzacţiilor impuse de intermediarii financiari,

precum şi alte tipuri de control al capitalului.

În urma studierii experienţei internaţionale şi a situaţiei din Republica Moldova căile de

transfer de bani au fost grupate în 7 categorii:

- bănci;

- operatori oficiali de transferuri financiare (de exemplu, sisteme specializate în transferuri

internaţionale de bani);

- oficii poştale (prin mandate poştale);

- noi tehnologii de transfer (de exemplu, operatoriii de telefonie mobilă, transferurile prin

Internet);

- cărăuşi de mărfuri (transportul feroviar, auto, avia);

- operatori pe piaţa transferurilor neoficiale (de exemplu, sistemul hawala);

- transportatori de numerar.

Toate aceste transferuri sunt într-o oarecare măsură utilizate în Republica Moldova. Trebuie

să menţionăm că nu în toate ţările băncile acordă servicii persoanelor ce nu au un statut juridic

legal, astfel, mulţi angajaţi moldoveni peste hotare sunt nevoiţi să utilizeze transferurile

internaţionale „neoficiale”. În cazul dat persoana poate:

- acumula banii, aducîndu-i acasă cînd vine;

- apela la un cetăţean din ţara respectivă să transfere banii din numele lui;

- transmite banii prin cetăţenii moldoveni care se întorc în Moldova sau care lucrează ca

şoferi de autocare, însoţitori de tren etc.

Deoarece familiile doresc banii cît mai urgent, iar în străini nu au încredere la fel ca în

compatrioţi, de obicei, moldovenii apelează cel mai des la serviciile şoferilor şi însoţitorilor de tren,

care pentru o anumită taxă aduc banii în ţară. Modalitatea dată este scumpă şi riscantă, dar şi unica

ce a fost posibilă la anumite etape istorice.

Dacă ţinem cont de faptul că nu există limite la introducerea valutei în ţară, aparent

transportarea numerarului este cea mai optimă variantă, neimplicînd cheltuieli mari. Dar deoarece

escrocheriile sunt foarte răspîndite, precum şi ameninţările cu răfuiala fizică, transferurile oficiale

sunt preferate tot mai mult.

Printre operatorii pe piaţa transferurilor neoficiale este răspîndit sistemul hawala. Sistemul

hawala este o modalitate neformală de transferuri băneşti bazat pe onoare şi o reţea largă de

intermediari, cel mai des utilizată în Orientul Mijlociu, Africa şi Asia [221. b]. Iniţial, hawala s-a

dezvoltat ca un sistem de finanţare a comerţului cu regiunile îndepărtate. În special, a fost utilizat în

16

Europa medievală, presupunînd transferul datoriei de la persoana din regiunea data către

reprezentantul acesteia în altă regiune. În prezent se utilizează în relaţiile comerciale noţiunea de

aval (Aval – Garanţia că o cambie, un bilet la ordin etc. vor fi plătite la prezentare. Avalul este dat

de obicei de bănci la cererea clienţilor săi [188, p. 33]). Modul de funcţionare a sistemului este

destul de simplu. Persoana ce doreşte să transfere o sumă de bani se adresează la un intermediar

(broker) din oraşul în care se află, dîndu-i suma de bani ce trebuie transferată într-un alt oraş sau

ţară unei anumite persoane. Brokerul contactează (de regulă, prin telefon) un alt broker din ţara

respectivă pentru a achita în numele său suma, cu promisiunea că o va returna mai tîrziu. Principala

caracteristică a acestei modalităţi este încrederea în onoarea intermediarului, deoarece niciun fel de

acte în aceste tranzacţii nu sunt implicate. Intermediarii în aşa sisteme pot încasa un comision

pentru serviciile lor sau utiliza o rată de schimb destul de avantajoasă pentru efectuarea

tranzacţiilor. Adesea sumele, iniţial, sunt transmise într-o valută dar încasate de beneficiar în altă

valută, deoarece unele ţări au o politică valutară restrictivă (ca în Pakistan, Egipt) sau au un sistem

bancar slab dezvoltat (ca în Afganistan, Yemen, Somalia). Această modalitate de transfer este destul

de populară datorită costurilor reduse faţă de sistemul bancar şi rapidităţii cu care se execută

serviciile. Astfel, de metode sub alte denumiri mai sunt întîlnite şi în alte ţări, cum ar fi hundi în

India (aici activează paralel cu sistemul bancar agenţii angadia, care efectuează servicii de curier,

pentru transportul de bani între oraşele ţării). Aceste sisteme nu sunt utilizate doar de migranţi, ci şi

de mediul de afaceri din ţările respective. De menţionat, că după atacurile teroriste din 11.09.2001

SUA au depus eforturi considerabile pentru a destrăma un şir de agenţii internaţionale ce lucrau

după principiile de mai sus, suspectîndu-le de finanţarea terorismului.

Noile tehnologii de transfer au majorat accesul migranţilor la transferurile de bani şi au

contribuit considerabil la micşorarea costului acestora prin îmbunătăţirea mediului concurenţial. În

categoria dată pot fi incluse aşa transferuri ca cele prin intermediul telefoniei mobile, Internet (de

exemplu, WEB portmoneele), precum şi prin instrumente financiare aferente transferurilor.

Principalul avantaj al acestora este posibilitatea utilizării pe teritorii îndepărtate, aşa ca localităţile

rurale, unde transferurile tradiţionale sunt inaccesibile. Telefonia mobilă este pe larg utilizată în

unele ţări. De exemplu, în Filipine, operatorul G-Cash şi SMART oferă depozite, transferuri de bani

prin telefonul mobil. În Kenya, Vodafone prin compania-fiică Safaricom, oferă servicii bancare

mobile M-PESA („banii mobili” în Swahili). În prezent Vodafone colaborează cu Citigroup în

vederea oferirii acestor servicii din Marea Britanie în Kenya. De asemenea, unele companii

financiare internaţionale caută posibilităţi să-şi lărgească spectrul de servicii în domeniul telefoniei

mobile (Visa, Western Union etc.).

17

Totuşi, reglementarea insuficientă în domeniul tehnologiilor noi duce la imposibilitatea

acumulării unei statistici credibile a transferurilor internaţionale de bani, care în majoritatea ţărilor

include doar cele efectuate prin sistemul bancar sau alţi operatori oficiali şi creează premise pentru

utilizare în scopuri ilicite.

Guvernele sunt primele cointeresate în a cunoaşte volumul real al transferurilor, pentru a

putea lua deciziile macroeconomice corespunzătoare. Efortul comun al statelor de a aduce aceste

tranzacţii pe piaţa transferurilor oficiale este îndreptat spre prevenirea şi controlul spălării de bani şi

a altor tranzacţii ilicite. Prestatorii de servicii de transfer, de asemenea, urmăresc canalizarea lor în

sfera oficială, din motivul profiturilor potenţiale înalte, simplificînd accesul populaţii la serviciile

financiare. Astfel, creşterea spectaculoasă a remiterilor la nivel global reflectă, de asemenea,

succesul acţiunilor comunităţii internaţionale în promovarea căilor oficiale de transfer.

Remiterile şi migraţiunea economică

Unul din cele mai semnificative procese ce au stat la baza fluxurilor de remiteri ale

persoanelor fizice este migraţiunea internaţională a forţei de muncă. Integrarea economică a

contribuit la stimularea doleanţei oamenilor să se stabilească cu traiul în ţări mai bogate ce le-ar

permite condiţii de trai şi de muncă mai bune.

Este important să considerăm 4 principii în ceea ce priveşte circulaţia forţei de muncă:

1. migraţiunea este un proces divers şi impactul său economic într-un loc sau altul depinde

de circumstanţe concrete;

2. informaţia primară despre migraţiune şi remiteri este insuficientă sau chiar lipseşte,

astfel, previzionarea impactului schimbărilor de politică este destul de problematică,

ceea ce subliniază necesitatea colectării de date în domeniu şi de cercetări permanente,

crescînd astfel, rolul organelor de statistică;

3. migraţiunea economică are importante implicaţii politice şi sociale, care pot fi cruciale

pentru dezvoltarea durabilă;

4. în pofida importanţei majore lucrarea de faţă nu abordează migraţiunea internă şi

influenţa socială şi politică, ci parţial migraţiunea economică internaţională, în măsura în

care ea este generatoare de remiteri.

Pentru a studia procesul exodului forţei de muncă din Republica Moldova trebuie să luam în

calcul:

1. factorii economici şi sociali obiectivi din regiune cum ar fi: globalizarea, îmbătrînirea

populaţiei ţărilor din regiune, deficitul de forţă de munca din ţările dezvoltate, precum şi

din unele ţări în curs de dezvoltare, existenţa sectoarelor neformale pe pieţele muncii de

peste hotare;

18

2. factorii interni care stimulează migraţiunea: dreptul constituţional al cetăţenilor la libera

deplasare, la alegerea locului de munca şi a ocupaţiei profesionale; presiunea cererii şi

ofertei, lipsa unor politici de pronosticare a tendinţelor pieţei muncii în R. Moldova.

Cauzele migraţiunii economice internaţionale

Migraţiunea forţei de muncă trebuie analizată din perspectiva celor două componente de

baza ale pieţei muncii: cererea şi oferta, la nivel local şi regional.

Factorii ce influenţează migraţiunea economică din punctul de vedere al cererii:

1. şomajul şi retribuţia joasă a muncii sunt cele mai importante motive pentru care

populaţia emigrează peste hotare;

2. sistemul de protecţie socială inadecvat noilor realităţi sociale;

3. accesul redus la surse interne de finanţare, inclusiv lipsa politicilor locative, ipotecare,

creditare eficiente pentru populaţie;

4. frica de sărăcie care este una din cele mai mari îngrijorări ale multor familii, în special,

legate de o bătrîneţe neasigurată, accesul copiilor la sistemul de învăţămînt superior,

servicii medicale etc.

Factorii ce influenţează migraţiunea economică din punctul de vedere al ofertei:

1. a sporit cererea pentru forţă de muncă tînără, ieftină şi temporară în ţările dezvoltate şi

în ţările în curs de dezvoltare cu înalt potenţial economic;

2. s-a majorat nivelului de educaţie, a avut loc extinderea programelor sociale (asigurare

pentru şomeri, alocaţii pentru familii, salariul minim), ceea ce a dus la părăsirea locurilor

de munca, de exemplu, muncile periculoase, dificile şi îndelungate;

3. a sporit participarea feminină ca parte a forţei de muncă, ceea ce a creat necesitatea

pentru lucrători casnici, bone, supraveghetori pentru bătrîni etc.;

4. absenta unui cadru de reglementare eficient, sancţiuni minime, riscuri reduse pentru

angajatori;

5. profit înalt prin reducerea costurilor de producţie.

Estimarea statistică a remiterilor este complicată de diferenţele din definirea migrantului,

opiniile cercetătorilor divizîndu-se în ceea ce priveşte componentele balanţei de plăţi ce

caracterizează remiterile persoanelor fizice.

Vom aduce în continuare mai multe definiţii ale noţiunii de migrant economic utilizate de

legislaţia Republicii Moldova şi de organismele internaţionale:

1. Din punctul de vedere al Legii Republicii Moldova nr. 1518-XV din 6. 12. 2002 [1]:

Migraţiune este permutarea teritoriala a persoanelor, însoţită de schimbarea locului de trai.

19

Migraţiune de muncă – plecarea benevolă a cetăţenilor Republicii Moldova peste hotare, precum

şi intrarea benevolă a cetăţenilor străini sau a apatrizilor pe teritoriul Republicii Moldova, cu scopul

de a desfăşura activitate de muncă.

Lucrător imigrant – cetăţean străin sau apatrid care, în conformitate cu prezenta lege, are dreptul

de a desfăşura activitate de muncă pe teritoriul Republicii Moldova.

Lucrător emigrant – cetăţean al Republicii Moldova care locuieşte permanent în ţară şi care se

deplasează din proprie dorinţă în altă ţară cu scopul de a desfăşura activitate de munca în condiţii

legale.

2. Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (IOM–este o organizaţie interguvernamentală

întemeiată în 1951, în iulie 2008 avea 125 de membri şi 94 de observatori. IOM promovează ideea

că de migraţia umană ordonată beneficiază migranţii şi societatea):

Migrant – eng. migrant – Termenul de migrant, de regulă, se utilizează în toate cazurile cînd

decizia de a migra este luată liber de individ, ţinînd cont de motivele personale, fără intervenţia unui

factor exterior [101, p. 40].

Migrant economic – eng. economic migrant – Persoana ce părăseşte locul obişnuit de rezidenţă

pentru a se stabili în afara ţării de origine cu scopul de a-şi îmbunătăţi calitatea vieţii. Acest termen

poate fi utilizat pentru a face diferenţa faţă de refugiaţi ce fug de persecuţie, precum şi în cazul

persoanelor ce încearcă să intre într-o ţară fără permisiune legală sau utilizînd procedura cererii de

azil fără a respecta cauza bona fide. De asemenea, este utilizat faţă de persoanele stabilite în afara

ţării lor de origine pe durata sezonului agricol, aceştia fiind denumiţi muncitori sezonieri [101, p.

21].

3. Organizaţia Internaţională a Muncii (ILO - este agenţia specializată a Naţiunilor Unite

care promovează justiţia sociala şi recunoaşterea internaţională a drepturilor omului şi a dreptului la

muncă. A fost fondată în 1919 şi este singura organizaţie care a supravieţuit în urma Tratatului de la

Versailles):

Migrant pentru angajare – eng. migrant for employment – este considerată persoana, care

migrează dintr-o ţară în alta în scopul de a fi angajată şi nu de a efectua activităţi pe cont propriu.

Termenul include orice persoană admisă în mod ordinar ca migrant pentru angajare cu excepţia

angajaţilor de frontieră, reprezentanţii profesiilor libere şi artiştii ce activează în ţară pe termen

scurt, precum şi navetiştii [94, p. 223].

La nivel internaţional nu există o definiţie universal acceptată a migraţiunii economice,

definiţiile de mai sus fiind suficiente şi corespunzătoare doar atunci, cînd utilizarea lor este în cadrul

instituţiilor respective sau în actele normative elaborate de acestea. Însă, între ele există diferenţe

semnificative de conţinut, în special, trebuie menţionat faptul că legislaţia moldovenească consideră

20

drept lucrători emigraţi doar cetăţenii (cum rămîne cu membrii familiilor ce nu întotdeauna sunt

cetăţeni ai Republicii Moldova, dar nici ai ţării în care familia a emigrat; rezidenţii ce se află la

munci temporare sau sezoniere peste hotare; foştii cetăţeni; persoanele ce sunt pe cale de a-şi

restabili cetăţenia, membri ai comunităţilor de moldoveni din exterior etc.?)

În scopurile cercetării legăturii între migraţiunea economică şi fluxurile financiare

transferate în ţară, vom extinde noţiunea de migrant, comparativ cu cea utilizată de OIM (în care

noţiunea de migrant include persoanele, care sunt angajate în activităţi economice permanente în

alte ţări decît cele de origine [48]) şi de legislaţia naţională (care consideră drept lucrători emigranţi

doar cetăţenii, totuşi, în opinia noastră, există emigranţii stabiliţi permanent cu traiul peste hotare,

care pot să nu mai fie cetăţeni ai Republicii Moldova, dar în acelaşi timp, aceştia avînd legături

familiare şi de prietenie precum şi interese ce ţin de afaceri, remit în ţară sume considerabile).

Pentru a extinde noţiunea de migrant vom include în ea comunităţile de moldoveni, precum şi cinci

grupe de persoane, ce au gospodării în Republica Moldova sau sunt afiliaţi unor gospodării din ţară:

a) migranţii sezonieri (au familii şi gospodării în ţară, lucrează peste hotare, de regulă, în

perioade similare ale anului, destul de scurte – cîteva luni şi se reîntorc acasă deoarece

aici este situat centrul lor de interes economic);

b) migranţii temporari (lucrează în bază de contracte sau înţelegeri temporare, au centrul

de interes economic şi gospodării în ţară, în cazul contractelor de muncă mai lungi pot

să ia şi familiile peste hotare);

c) migranţii stabiliţi peste hotare (sunt cei angajaţi pe termen lung, care tind să întemeieze

o gospodărie şi să aibă centrul de interes economic peste hotare);

d) emigranţii permanenţi (cei ce au părăsit ţara pentru totdeauna, au familii, gospodării şi

centrul de interes economic peste hotare, dar transmit o parte a veniturilor membrilor

rămaşi ai familiei sau prietenilor din ţară);

e) migranţii navetişti – eng. shuttle migrants (comercianţi a căror activitate ţine de

deplasarea regulată peste hotare).

Prin comunitate de moldoveni de peste hotare înţelegem acele persoane ce au emigrat peste

hotare permanent (inclusiv cîteva generaţii în urmă), au familii, gospodării şi centrul de interes

economic peste hotare, dar se identifică drept moldoveni şi menţin legături cu alţi membri ai

familiei rămaşi în ţară sau au relaţii de prietenie în Republica Moldova.

Studierea repartiţiei migranţilor după prezenţa unei gospodării în ţară sau afilierea faţă de

careva gospodării, precum şi timpul petrecut peste hotare este importantă deoarece aceşti factori

sunt decisivi în ceea ce priveşte volumul total de bani transmişi în ţara de origine. După cum se

observă din tabelul nr. 3 migranţii, care deţin gospodării în patrie, tind să transfere regulat bani

21

pentru susţinerea lor. Timpul petrecut peste hotare este o variabilă invers proporţională cu cota

banilor transferaţi. Astfel, emigranţii permanenţi remit o parte nesemnificativă a veniturilor totale

încasate.

Tabelul nr. 3.

Caracteristici de remitere a banilor după tipul migranţilor

Tipul de miranţi

Frecvenţa cu care se transferă

banii Caracteristici ale migranţilor

Migranţii sezonieri

regulat pe perioada muncii

- transferă întreaga sumă încasată, cu excepţia cheltuielilor de consum curent; - consumul curent este scăzut; - nu fac investiţii (inclusiv din cauza resurselor modeste), banii fiind utilizaţi pentru consumul curent al gospodăriei; - scopul emigrării – acoperirea consumului curent.

Migranţii temporari

regulat pe perioada muncii

- preponderent, transferă întreaga sumă încasată, cu excepţia cheltuielilor de consum curent; - consumul curent este mediu; - pot face economii peste hotare, pe care le vor aduce în patrie la revenire; - de regulă, nu fac investiţii productive, dar pot procura bunuri de consum îndelungat sau face investiţii imobiliare; - pot face investiţii productive în cazul în care scopul emigrării a fost acumularea resurselor pentru acestea.

Migranţii stabiliţi peste hotare

neregulat, conform necesităţilor gospodăriei

- transferă o parte din sumă încasată, pentru acoperirea necesităţilor gospodăriei sau familiei; - consumul curent variază de la mediu la înalt; - fac economii peste hotare, pe care le vor aduce în patrie la revenire; - tind să caute soluţii pentru stabilire permanentă peste hotare (a lor şi a familiilor lor); - tind să ajute alte persoane pentru a emigra; - scopul emigrării – căutarea de oportunităţi; - de regulă, nu fac investiţii productive, dar pot procura bunuri de consum îndelungat sau face investiţii imobiliare; - pot face investiţii productive în cazul în care scopul emigrării a fost acumularea resurselor pentru acestea şi nu-şi leagă viitorul de ţara primitoare.

Emigranţii permanenţi Comunităţile de moldoveni de peste hotare

destul de rar, pentru unele necesităţi ale familiei sau ale prietenilor

- transferă o mică parte din sumă încasată, pentru a-şi ajuta familia sau prietenii; - consumul curent este înalt; - fac economii peste hotare; - probabilitatea că vor aduce banii în patrie este scăzută; - scopul emigrării – căutarea de oportunităţi; - tind să caute soluţii pentru emigrarea familiei şi a prietenilor; - pot efectua investiţii productive în cazul proiectelor atractive.

Migranţii navetişti

regulat - transferă întreaga sumă încasată; - scopul emigrării – încasarea profiturilor din afacere; - investesc în bunuri de consum îndelungat şi imobile; - pot efectua investiţii productive în cazul proiectelor atractive şi, deseori, sunt în căutare de oferte.

Sursa: elaborat de autor în baza rezultatelor cercetărilor efectuate de Alianţa pentru Microfinanţare în 2003 [86] şi de CBS AXA în colaborare cu IOM în anii 2004 [60], 2006 [159] [121]şi 2008 [120] [150].

22

Pentru cunoaşterea şi evaluarea fenomenului migraţiunii economice şi a volumului total de

remiteri se face necesară cercetarea motivaţiei şi a factorilor determinanţi ai acestora.

Cît priveşte motivarea de a remite, există două concepte principale: conform primului

remiterile sunt motivate de altruism, iar al doilea susţine că motivul este, mai degrabă, egoist – mai

mult asemănător cu cel al fluxurilor de capital ce ţin de investiţii.

Prima abordare (teoria fluxurilor de remiteri motivate de altruism) ţine de legăturile

familiale în ţara de origine şi de decizia remitentului să ofere resurse şi să aibă grijă de acei membri

ai familiei ce au fost lăsaţi în ţară.

Vom cita în continuare definiţia altruismului dată de economistul FMI Jacques Bouhga-

Hagbe: prin „altruism” se înţelege bunăvoinţa unei persoane, în cazul dat al angajatului în altă

ţară decît cea de origine, să ofere suport financiar altei persoane, ce se află într-o situaţie dificilă

[50 p. 4]. În cercetările sale, utilizînd PIB-ul agricol ca indicator al situaţiei dificile, el a ajuns la

concluzia că pentru ţările Orientului Mijlociu şi a Asiei Centrale altruismul este factorul

determinant al stabilităţii fluxurilor de remiteri. De asemenea, el mai menţionează că principiul

„solidarităţii” nu va duce în viitorul apropiat la diminuarea fluxului de remiteri, deoarece cei ce le

recepţionează vor depinde de ele şi în continuare.

În economia familiei se specifică funcţia utilităţii, în care utilitatea remitentului include

consumul membrilor gospodăriei rămase în ţara de origine. Comportamentul remiterilor altruistic

motivate este, prin urmare, în concordanţă cu teoria comportamentului de moştenire motivat

altruistic, în care utilitatea părinţilor include resursele oferite copiilor în decursul vieţii.

Motivarea altruistă presupune că remiterile sunt contra-ciclice faţă de creşterea economică

din ţările receptoare, în timp ce remiterile ca fluxuri de capital ar sugera o relaţie pro-ciclică.

Specialiştii FMI Chami, Fullenkamp şi Jahjah [61], cercetînd proprietăţile contra-ciclice ale

remiterilor, demonstrează că majoritatea caracteristicilor remiterilor ca fluxuri private de venit, de la

o persoană la alta, diferă de alte fluxuri private de capital (investiţii, împrumuturi). Remiterile sunt

afectate de mediul economic în ţara – din care se emigrează, în Republica Moldova ele, de

asemenea, par a fi anticiclice – începînd să crească în perioade cu performanţe economice joase.

A doua abordare (că remiterile se manifestă, mai degrabă, ca fluxuri de capital – ceea ce

înseamnă că ele sunt condiţionate de motive egoiste şi de decizia remitentului de a investi şi de a

obţine profituri) a fost adesea atribuită motivului investiţional din spatele remiterilor şi sugerează că

remiterile promovează dezvoltarea şi îmbunătăţesc şansele de creştere.

În afară de motivaţia remiterilor, au fost cercetaţi şi factorii determinanţi. Devesh Kapur

[106], un cercetător indian, consideră că principala cauză a creşterii fluxurilor globale de remiteri

23

este procesul migraţiunii economice, ca urmare a diferenţierii veniturilor şi bogăţiei între ţări,

deoarece, în principal, are loc emigrarea populaţiei din ţările mai sărace în cele mai bogate. Cererea

de remiteri din partea ţărilor sărace este stimulată de crizele economice şi insuficienţa

instrumentelor de protecţie socială, care este înlocuită prin transferuri de bani din exterior.

Un şir de cercetări efectuate de Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, Organizaţia

Internaţională pentru Migraţie şi alte surse indică faptul că alţi factori determinanţi importanţi ai

remiterilor sunt venitul remitentului în ţara primitoare, gradul de ataşare de familie şi de ţara de

origine şi alţi factori demografici (dimensiunile familiei, prezenţa copiilor etc), precum şi numărul

de ani petrecuţi în ţara primitoare.

Remiterile în cadrul principalelor modele macroeconomice teoretice

Vom analiza în continuare remiterile ca parte componentă a fluxurilor financiare intrate în

ţară, în cadrul unor modele macroeconomice teoretice.

O atenţie deosebită necesită analiza teoretică a impactului remiterilor asupra dinamicii

consumului, economiilor şi investiţiilor. Printre aceste modele pot fi menţionate modelele

keynesiane.

1. Modelul keynesian. Modelul economico-matematic descriptiv al lui J. M. Keynes [111],

ilustrează modul în care economia este în echilibru. Variabilele majore utilizate au fost cererea

efectivă de mărfuri (D), consumul final global (C), economiile (S), investiţiile globale (I) şi venitul

global (sau producţia, Y). Echilibrul presupune situaţia în care oferta globală este egală cu cererea

globală.

Consumul final individual de

mărfuri şi investiţiile reprezintă cererea

globală D=C+I (1).

Oferta globală (agregată) reprezintă

venitul naţional care ulterior este repartizat

pentru consum şi economii. Y=C+S (2).

Astfel, condiţia de echilibru este

C+S=C+I, de unde obţinem S=I (3).

În cazul unei economii deschise

condiţia de echilibru (3) trebuie completată

cu influenţa importului (M) şi exportului (X), Y+M=D+X (4), înlocuind ecuaţiile (1) şi (2) obţinem

S+M= I+X (5).

S+M, SR+MR I+X S+M C B I+X+R

A I+X

0 Y1Y3 Y2 Y Figura nr. 1. Modelul keynesian Sursa: elaborat de autor

24

În modelul Keynesian investiţiile şi exporturile sunt variabile independente faţă de nivelul

producţiei. De aceea, o creştere a venitului global al unei ţări în urma remiterilor (R) poate fi

reprezentată fie printr-o creştere autonomă a încasărilor din exporturi (în cazul nostru export al

factorului muncă), fie prin investiţii adiţionale. Economiile şi importurile au un grad înalt de

dependenţă faţă de venit.

S şi M pot fi tratate drept ieşiri, iar I şi X – intrări, un influx adiţional R va duce, iniţial, la

creşterea venitului de echilibru din punctul A (Y1) în punctul B (Y2) (figura nr. 1). Totuşi, echilibrul

final va depinde esenţial de influenţa R asupra înclinaţiei marginale spre economisire şi înclinaţiei

marginale spre consum din import (adică elasticitatea economiilor şi a consumului din import faţă

de modificarea venitului). Ieşirile concomitente vor forţa înapoi echilibrul final de la punctul B (Y2) la C (Y3.) Nu putem exclude situaţia în care întreaga suma R va ieşi din economie, iar Y va rămîne

neschimbat sau chiar se va micşora.

În cadrul preocupărilor de ocupare a forţei de muncă Keynes considera că cea mai

importantă variabilă este cererea efectivă de mărfuri, dar, după cum s-a arătat mai sus, este crucială

sursa satisfacerii acesteia. Pentru creşterea economică şi ocuparea deplină, este important ca

consumul să fie efectuat din produse ale economiei naţionale, doar în acest caz nivelul producţiei în

ţară va creşte, va avea loc crearea de noi locuri de muncă şi ocuparea forţei de muncă în cadrul

economiei naţionale (figura nr. 2).

Figura nr. 2. Schema modelului keynesian Sursa: A. Cojuhari, A. Pogoloşa, N. Pogoloşa Doctrine economice moderne şi contemporane, Chişinău, 2001. p. 119. (adaptat de autor)

Şomeri, populaţie subocupată, sau nesatisfăcută de locul curent

de muncă

Nivelul cererii globale inclusiv: + nivelul

exporturilor, + nivelul

importurilor

Nivelul producţiei

Nivelul folosirii braţelor de muncă

Nivelul cererii de consum

Nivelul cererii de investiţii

REMITERI DIN EXTERIOR

Emigranţi economici

25

Un rol decisiv al ieşirii din criză Keynes îl atribuia politicii economice externe. Acţiunile

economice ale statului vor fi considerate corecte, dacă pentru păstrarea gradului de ocupare a forţei

de muncă autohtone, însoţit de o eficienţă minimă a industriei naţionale, se va diminua importul

bunurilor străine, care sunt mult mai ieftine decît cele de producere internă.

Concluzie: Determinate de remiteri, creşterea veniturilor private şi prin urmare a cererii globale

are un efect de majorare a producţiei. Această majorare va depinde esenţial de înclinaţia

marginală spre economisire şi înclinaţia marginală spre importuri.

2. Modelul IS – LM prezintă sub formă grafică condiţiile de echilibru, pe de o parte, pe

piaţa bunurilor şi serviciilor (IS), pe de altă parte, pe piaţa monetară (LM) [51, p.128]. Dreapta IS

descrie cum evoluează venitul pe piaţa bunurilor şi serviciilor cînd se modifică rata dobînzii, iar

dreapta LM prezintă evoluţia ratei dobînzii pe piaţa monetară în funcţie de variaţia venitului. Pentru

o economie deschisă (această ipoteză a fost introdusă în anii ‘60 şi ’70 de R. Mundell şi M.

Fleming) este necesară introducerea unei noi condiţii şi anume echilibrul balanţei de plăţi şi al pieţei

schimburilor valutare [51, p.129].

Impactul unui şoc nominal asupra creşterii reale depinde de regimul ratei de schimb şi de

gradul de mobilitate a capitalului. În scopurile cercetării vom face abstracţie de alte fluxuri de

capital înregistrate în balanţa de plăţi. Astfel, asumînd că fluxurile de capital nu reacţionează la

modificarea ratei de schimb şi sunt în general nesemnificative, remiterile, prin urmare, pot fi

cercetate ca o parte a masei monetare. Politica monetară este un instrument eficient pentru

stimularea creşterii reale în cazul unei rate de schimb flexibile şi unul ineficient în cazul unei rate de

schimb fixe.

În figura nr. 3a în punctul E sectorul real (IS), monetar (LM) şi extern (BP) sunt în

echilibru, la un anumit nivel al venitului (Y1) şi o anumită rată a dobînzii (i1). Curba BP este perfect

inelastică, deoarece presupunem că fluxurile de capital nu răspund la modificările ratei dobînzii.

Forţată de fluxul remiterilor, expansiunea masei monetare (LMR), ar trebui să ducă imediat la o

creştere a veniturilor pînă la valoarea Y2, ceea ce la rîndul său va condiţiona ieftinirea creditelor

interne, astfel, sectorul real va fi în creştere (ISR) în urma investiţiilor finanţate de remiteri, inclusiv

şi prin diminuarea ratei dobînzii (i2).

Totuşi, intrările de valută şi creşterea corespunzătoare a cererii pentru moneda naţională vor

exercita presiuni în direcţia aprecierii ratei de schimb.

26

i BP BPR LM LMR i1 E i2 IS ISR Y1 Y2 Y 3 a. Modelul Mundell-Fleming – etapa I i BP BPR1 BPR LM LMR1 LMR i1 E i2 ISR1 IS ISR Y1 Y3 Y2 Y 3 b. Modelul Mundell-Fleming – etapa II Figura 3. Modelul Mundell-Fleming Sursa: elaborat de autor

27

Nivelul de echilibru al producţiei (venitului) într-o economie deschisă este determinat de

cererea externă şi rata reală de schimb [199, p. 87]. Diminuarea exporturilor în urma aprecierii va

majora deficitul comercial, care, la rîndul său, va înghiţi dacă nu totalmente, atunci o parte

substanţială a impactului expansiunii monetare asupra creşterii, ceea ce va reduce venitul, în cel mai

bun caz, de la Y2 la Y3, rata dobînzii fiind egală celei iniţiale (figura nr. 3b). Însă, în funcţie de

elasticitate este posibil ca Y3 sa fie mic decît Y1.

Concluzie: Modificările care vor surveni în economia naţională în urma fluxului de remiteri

vor depinde, în primul rînd, de comportamentul sectorului real, susţinerea căruia trebuie să fie

prioritatea principală a autorităţilor, deoarece acestea pot parţial influenţa rata reală de schimb şi

posibilităţile comerciale externe ale agenţilor economici autohtoni.

3. Abordarea prin Sistemul conturilor naţionale

Măsurarea agregatelor macroeconomice se realizează pe plan internaţional în cadrul

Sistemului Conturilor Naţionale, pe baza influenţelor cuprinse în conturile sectoarelor economiei

naţionale: firme, menaje, stat (guvern), străinătatea [52].

Fluxul financiar adiţional reprezentat de remiteri majorează cererea agregată; la nivel

macroeconomic acestea sunt integrate în venitul naţional brut disponibil.

În linii mari acesta poate fi exprimat în felul următor:

Y= (C+I)p+(C+I)g+Yf+Trf+(X-M), în care

Y – venitul naţional brut disponibil,

(C+I)p – consumul şi investiţiile private,

(C+I)g – consumul şi investiţiile guvernamentale,

Yf – veniturile din străinătate,

Trf – transferurile curente nete din străinătate,

X – exportul de bunuri şi servicii,

M – importul de bunuri şi servicii.

După cum se observă venitul naţional brut disponibil conţine în sine soldul contului curent

al balanţei de plăţi (CAB).

CAB=(X-M)+Yf+Trf.

Conform balanţei de plăţi remiterile sunt reprezentate de veniturile din străinătate (la

articolul compensarea pentru muncă) şi de transferurile curente nete (la articolul transferurile

efectuate de muncitori). Aceste două articole ale balanţei de plăţi constau din fluxuri private şi

28

oficiale. Evident că fiecare dintre aceste componente nu acţionează în mod independent, ci în strînsă

corelaţie cu alte fluxuri financiare. Spre deosebire de fluxurile oficiale (de exemplu, ajutorul pentru

dezvoltare), remiterile ca fluxuri private, iniţial, afectează consumul privat şi investiţiile private

(C+I)p.

Atît timp cît economia activează sub potenţialul său, o creştere în consum va fi satisfăcută

fie prin majorarea producţiei naţionale, fie prin importuri.

Transmise în ţară, resursele respective pot fi economisite, consumate sau investite.

1. Presupunem că resursele provenite din remiteri sunt economisite.

a) Pe de o parte, Y=C+S, astfel, obţinem S=Y-C.

De unde concluzionăm că dacă remiterile sunt economisite, atunci consumul privat trebuie să

scadă. O majorare simultană a economiilor şi consumului la acelaşi nivel al producţiei nu este

posibilă.

b) Pe de altă parte, după cum s-a văzut mai sus Y=C+I+CAB, obţinem S=I+CAB.

În acest caz influenţa asupra investiţiilor este echivocă, deoarece modificarea lor va depinde şi

de răspunsul contului curent la schimbările survenite.

Dacă remiterile sunt economisite în valută, în afara sistemului bancar, ele nu au nicio

influenţă monetară. În cazul în care ele sunt depozitate în valută masa monetară se va majora, şi

anume disponibilităţile cvasimonetare. Dacă remiterile sunt convertite în monedă naţională, dar sunt

păstrate în afara sistemului bancar, ele vor exercita presiuni asupra ratei de schimb, în direcţia

aprecierii, dar nu vor avea vreo influenţă asupra masei monetare oficial înregistrate. Dacă remiterile

vor fi convertite în monedă naţională şi depozitate în bănci, atunci ele vor contribui atît la

aprecierea ratei de schimb, cît şi la majorarea masei monetare.

De menţionat că aprecierea ratei de schimb duce la înrăutăţirea soldului contului curent al

balanţei de plăţi (CAB).

2. Să presupunem că remiterile sunt în întregime consumate.

a) C=Y-S. Relaţia dintre consum şi economii a fost abordată mai sus.

b) C=Y-I-CAB.

La acelaşi nivel al producţiei, consumul va creşte atunci cînd se vor diminua investiţiile, iar soldul

contului curent va rămîne constant; or invers, se va deteriora soldul contului curent, iar investiţiile

vor rămîne constante. Majorarea simultană a consumului şi investiţiilor va duce la o drastică

înrăutăţire a soldului contului curent.

29

3. Să presupunem că remiterile sunt investite integral.

I=Y-C-CAB. La acelaşi nivel al producţiei, o creştere a investiţiilor private vor diminua fie

consumul (soldul contului curent rămînînd constant), fie soldul contului curent (investiţiile vor fi

constante). Astfel, creşterea simultană a investiţiilor şi consumului va deteriora grav contul curent.

Pe termen lung investiţiile sunt generatoare de venituri.

Concluzie: Prima consecinţă a remiterilor o prezintă creşterea componentei private din

cererea agregată. În cazul unei producţii constante impactul lor asupra economiei naţionale nu

este întotdeauna pozitiv. Repartiţia optimă ar putea însemna utilizarea remiterilor pentru consum,

economii şi investiţii în favoarea ultimelor, deoarece investiţiile sunt generatoare de creştere a

producţiei.

Aşa cum este răspîndit şi în alte ţări ce recepţionează remiteri, fluxurile de remiteri în

Republica Moldova par să rămînă, pe termen scurt, o sursă stabilă şi contra-ciclică de valută, ceea

ce însemnă că ele sunt mai mari pe parcursul perioadelor cu o creştere economică joasă. Şi cum mai

mulţi migranţi se stabilesc permanent cu traiul peste hotare, s-ar putea ca pe viitor motivul acestora

să devină unul investiţional. Analiza fluxurilor de remiteri în Republica Moldova va fi efectuată în

Capitolul II.

30

Remiterile mondiale totale, ce includ atît remiterile în ţările dezvoltate, cît şi în cele în curs

de dezvoltare, au fost estimate în 2007 la 318 miliarde dolari SUA (figura nr. 4).

Deşi cca 75 la sută au constituit remiterile către ţările în curs de dezvoltare, multe ţări

dezvoltate2, de asemenea, recepţionează fluxuri importante de remiteri. În 2007, au fost încasate de

către Franţa 12.5 mlrd USD, Spania – 8.9 mlrd USD, Belgia – 7.2 mlrd USD, Marea Britanie – 7.0

mlrd USD, Germania – 7.0 mlrd USD. Totuşi, aceste sume sunt neglijabile în raport cu PIB-ul, în

anul 2006 constituind pentru Luxemburg – 3.1%, Belgia – 1.8%, Portugalia – 1.7%, Austria – 1.0%,

Spania –0.7%, Franţa – 0.6%, Elveţia 0.5%.

Ţările dezvoltate rămîn a fi, totuşi, sursa mondială de remiteri, în 2006 cele mai importante

fluxuri au fost transmise în exterior de: SUA – 42.2 mlrd USD, Arabia Saudită – 15.6 mlrd USD,

Elveţia – 13.8 mlrd USD, Germania – 12.3 mlrd USD, Spania – 11.0 mlrd USD, Italia – 8.2 mlrd

USD, Luxemburg – 7.5 mlrd USD, Olanda – 6.7 mlrd USD, ponderea acestora în PIB ajungînd la

18% (Luxemburg – 18.2%, Bahrain – 11.9%, Arabia Saudită – 5.0%, Kuweit – 3.7%).

2 OECD este o organizaţie internaţională formată din 24 de ţări, ce include cele mai dezvoltate state. OECD a fost format în 1961 pentru a coordona politicile economice şi sociale ale membrilor săi şi a promova asistenţa economică ţărilor în curs de dezvoltare. Membrii ai acestei organizaţii sunt: Australia, Austria, Belgia, Canada, Danemarca, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Elveţia, Islanda, Irlanda, Italia, Japonia, Luxemburg, Marea Britanie, Mexic, Norvegia, Noua Zeelandă, Coreea de Sud, Olanda, Polonia, Portugalia, Republica Cehă, Republica Slovacă, Spania, Suedia, SUA, Turcia, Ungaria. Oficiul central se află la Paris. Sursa: http://www.oecd.org/document/58/0,3343,en_2649_201185_1889402_1_1_1_1,00.html

1.2. Importanţa fluxurilor mondiale de remiteri în dinamica fluxurilor

financiare internaţionale

Remiterile pe glob

240221191161144

116

747268

6760

531

23

44 4

0

80

160

240

320

2002 2003 2004 2005 2006 2007 estŢări cu venituri mari nemembre OECDŢări cu venituri mari membre OECDŢări în curs de dezvoltare

Figura nr. 4. Fluxuri de remiteri recepţionate (miliarde dolari SUA) Sursa: elaborat de autor în baza Dilip Ratha, Sanket Mohapatra, K. M. Vijayalakshmi, Zhimei Xu1, Remittance Trends 2007, Migration and Development Brief 3, Development Prospects Group, Migration and Remittances Team, November 29, 2007

31

Încasările ţărilor în curs de dezvoltare diferă considerabil în funcţie de amplasarea

geografică (figura nr. 5).

Din 2002 pînă în 2007 fluxul anual de remiteri încasat de ţările în curs de dezvoltare s-a

dublat, cel mai înalt ritm de creştere fiind înregistrat de ţările Europei şi Asiei Centrale. America

Latină şi Caraibele continuă să recepţioneze cele mai mari fluxuri mondiale, ritmul de creştere

diminuîndu-se în 2007 în legătură cu o creştere nesemnificativă (mai puţin de 2 %) a fluxurilor de

remiteri în Mexic (ca urmare a înăspririi legislaţiei migraţionale în SUA, iar aşteptările unui declin

economic au redus cererea forţei de muncă în multe ramuri atractive pentru migranţi, precum sunt

construcţiile).

Totodată statisticile arată că nu cele mai sărace ţări recepţionează cele mai înalte fluxuri de

remiteri din exterior. Astfel, dintre ţările în curs de dezvoltare cele sărace încasează cca 25 % din

fluxul total (figura nr. 6).

Ţări în curs de dezvoltare

0

20

40

60

2002 2003 2004 2005 2006 2007 estAsia de Est şi Pacificul Europa şi Asia CentralăAmerica Latină şi Caraibele Orientul Mijlociu şi Africa de NordAsia de Sud Africa Sub-Sahariană

Figura nr. 5. Fluxuri de remiteri recepţionate de ţările în curs de dezvoltare, repartiţie geografică regională (miliarde dolari SUA) Sursa: elaborat de autor în baza Dilip Ratha, Sanket Mohapatra, K. M. Vijayalakshmi, Zhimei Xu1, Remittance Trends 2007, Migration and Development Brief 3, Development Prospects Group, Migration and Remittances Team, November 29, 2007


32 39 40 46 56 6084

105 121145 166 179

050

100150200250

2002 2003 2004 2005 2006 2007 estŢări cu venituri mici Ţări cu venituri medii

Figura nr. 6. Fluxuri de remiteri recepţionate de ţările în curs de dezvoltare, repartiţie după venituri (miliarde dolari SUA) Sursa: elaborat de autor în baza Dilip Ratha, Sanket Mohapatra, K. M. Vijayalakshmi, Zhimei Xu1, Remittance Trends 2007, Migration and Development Brief 3, Development Prospects Group, Migration and Remittances Team, November 29, 2007

32

Printre ţările în curs de dezvoltare principalii receptori de remiteri în 2007 au fost [76]: India

(27.0 mlrd USD), China (25.7 mlrd USD), Mexic (25.0 mlrd USD), Filipine (17.0 mlrd USD),

România (6.8 mlrd USD), Bangladesh (6.4 mlrd USD), Pakistan (6.1 mlrd USD), Indonezia (6.0

mlrd USD), Egipt (5.9 mlrd USD), Maroc (5.7 mlrd USD).

Primele 10 ţări dependente de remiteri au înregistrat în decursul anului 2006 fluxuri între 20

şi 36 la sută din PIB [76]: Tadjikistan (36.2%), Republica Moldova (35.0%), Tonga (32.3%),

Republica Kîrgîză (27.4%), Honduras (25.6%), Lesotho (24.5%), Guyana (24.3%), Liban (22.8%),

Haiti (21.6%), Iordania (20.3%).

Trebuie de menţionat că printre ţările în curs de dezvoltare sunt şi importante ţări ce

transferă sume enorme în exterior, astfel, în 2006 [76], din Rusa s-au remis 11.4 mlrd USD,

Malaezia – 5.6 mlrd USD, Liban – 4.1 mlrd USD, Kazahstan – 3.0 mlrd USD, China – 3.0 mlrd

USD, Oman – 2.8 mlrd USD, India – 1.6 mlrd USD, Indonezia – 1.4 mlrd USD, Africa de Sud –

1.1 mlrd USD, Libia – 0.9 mlrd USD. Chiar şi ca ponderi în PIB fluxurile transmise în exterior de

unele state în curs de dezvoltare sunt semnificative, astfel, Libanul a transferat în exterior fluxuri ce

raportate la PIB constituie 18.2% din acesta, Tadjikistanul – 14.0%, Maldivele – 9.1%, Tonga –

5.4%, Republica Kîrgîză – 5.4%.

Putem concluziona că încasările de remiteri sunt caracteristice nu doar ţărilor sărace, în

curs de dezvoltare, ci şi celor bogate. Iar primele transferă în exterior uneori sume destul de mari,

comparativ cu dimensiunile economiilor naţionale.

Importanţa fluxurilor mondiale de remiteri trebuie analizată în comparaţie cu alte fluxuri

financiare şi anume:

- transferurile guvernamentale şi asistenţa oficială pentru dezvoltare (AOD);

- investiţiile străine directe (ISD);

- exportul de bunuri şi servicii;

- împrumuturile externe.

Din figura nr. 7 observăm că remiterile depăşesc considerabil transferurile guvernamentale

şi asistenţa oficială pentru dezvoltare, de exemplu, în 2006, la nivel global, primele au fost mai mari

cu 79.2 %, iar pentru ţările în curs de dezvoltare – de 4.3 ori.

33

Total pe glob

0

90

180

270

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

mlrd USD

Asistenţa oficială pentru dezvoltare Remiteri

7 a.

Total pe glob

0

20

40

60

80

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

%

Investiţii directe în economia naţionalăExport (bunuri şi servicii)Împrumuturi externe (trangeri nete)

8 a. Ţări în curs de dezvoltare

-50

0

50

100

150

200

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

mlrd USD

Transferuri guvernamentaleÎmprumuturile externe (trangeri nete)Remiteri

7 b.


0

15

30

45

60

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

%

Investiţii directe în economia naţionalăExport (bunuri şi servicii)

8 b. Ţări europene în curs de dezvoltare

-10

15

40

65

90

115

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

mlrd USD

Transferuri guvernamentaleÎmprumuturile externe (trangeri nete)Remiteri

7 c.

Ţări europene în curs de dezvoltare

0

10

20

30

40

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

%

Investiţii directe în economia naţionalăExport (bunuri şi servicii)

8 c. Figura nr. 7. Fluxurile de remiteri alături de alte fluxuri valutare importante

Figura nr. 8. Raportul remiterilor la alte fluxuri valutare importante

Sursa: elaborat de autor în baza Balance of Payments Statistics. Yearbook 2007, IMF, Washington, September 30, 2007

34

Analizînd alte fluxuri încasate din activităţi aducătoare de valută (figura nr. 8), constatăm că,

remiterile au o pondere destul de înaltă în acestea, pentru ţările în curs de dezvoltare raportul la

investiţiile străine directe în economiile naţionale a constituit 40%, împrumuturile externe nete fiind

depăşite cu 11%.

Exemplul nr. 1. Africa de Nord [50]

Vom analiza în continuare relaţia dintre remiteri şi exportul de bunuri şi servicii după

exemplul ţărilor Africii de Nord, în care exportul de servicii (în special, turismul) reprezintă unul

din cele mai semnificative fluxuri din balanţa de plăţi.

În perioada 2000 – 2004 în ţările Africii de Nord remiterile au constituit nişte fluxuri

financiare considerabile, alcătuind 3.5% din PIB în Iordania, 8% - Maroc, 4% - Pakistan, 5% -

Tunis. Remiterile în aceste ţări au fost mult mai mari decît fluxurile de ISD. Ţările respective sunt

importatoare nete de petrol. Remiterile şi încasările din turism tind a atenua şocurile asupra balanţei

de plăţi.

Egipt. Nivelul remiterilor este echivalent cu mai mult de 15% din exportul de bunuri şi

servicii. Contribuţia lor la balanţa de plăţi este aproape de cea a turismului şi influenţa lor asupra

poziţiei internaţionale investiţionale a fost istoric semnificativă.

Iordania. Remiterile practic contrabalansează deficitul comercial şi sunt echivalente cu cca

40 la sută din exportul de bunuri şi servicii. În plus, în condiţiile în care rata de schimb în Iordania

este fixă, remiterile influenţează creşterea agregatelor monetare prin intermediul surplusului

contului curent al balanţei de plăţi. De aceea, analiza remiterilor este importantă pentru

implementarea politicii monetare.

În Maroc remiterile reprezintă 25% din exportul de bunuri şi servicii. Contribuţia lor la

balanţa de plăţi este echivalentă cu cea a turismului. Ele acoperă totalmente deficitul comercial şi au

contribuit la surplusul contului curent. Surplusul contului curent a susţinut creşterea lichidităţii

sistemului bancar, influenţînd astfel, politica monetară.

Pakistan. Remiterile reprezintă 22% din exportul de bunuri şi servicii. Au contribuit

considerabil la aprecierea monedei naţionale (rupia), joacă un rol important în poziţia internaţională

investiţională şi influenţează politica monetară şi politica ratei de schimb.

Tunis. Remiterile reprezintă 11% din exportul de bunuri şi servicii. Contribuţia lor la balanţa

de plăţi este puţin mai mică decît cea a turismului.

Pentru toate ţările de mai sus, pe termen lung micşorarea PIB-ului agricol va duce la

majorarea fluxului de remiteri. Pentru toate ţările s-a ajuns la concluzia că cei, care depind de

35

remiteri, vor depinde de ele şi în continuare, neexistînd careva motive de întrerupere a acestor

fluxuri deoarece se consideră că motivaţia lor principală este altruismul.

Exemplul nr. 2. Şri Lanka [122]

Pentru Şri Lanka a fost determinant răspunsul încasărilor de remiteri la şocurile

macroeconomice. Încasările din remiteri sunt pro-ciclice şi se diminuează cînd moneda naţională

(rupie) se devalorizează, subminînd utilitatea sa ca absorbant de şocuri. Pe de altă parte, remiterile

cresc ca răspuns la şocurile cauzate de preţurile la petrol. Nativii din Şri Lanka sunt angajaţi în ţările

din Golf. Caracterul pro-ciclic al remiterilor denotă faptul că acestea sunt motivate de altruism:

1. Remiterile sunt pro-ciclice: cresc atunci cînd activitatea economică în ţară se înviorează, şi

se diminuează cînd condiţiile economice se deteriorează, ceea ce indică faptul că trebuie luat

în consideraţie şi motivul investiţional. În particular o creştere a PIB-ului cu 1 % duce la

majorarea remiterilor cu 2 % (1996). Aceasta sugerează că fluxul de remiteri răspunde la

oportunităţile investiţionale, precum şi la climatul de afaceri şi cel politic. De asemenea,

aceasta poate însemna că fluxurile de remiteri nu sunt atît de importante în diminuarea

impactului şocurilor şi fluctuaţiilor economice în economie aşa cum se crede.

2. Fluxurile de remiteri se diminuează cînd moneda naţională se devalorizează, 1% de

depreciere a rupiei faţă de dolarul SUA duce la reducerea remiterilor cu 0.8%. Deprecierea

rupiei duce la diminuarea fluxului financiar deoarece cu o cantitate mai mică de dolari SUA,

familia migrantului poate procura în ţară aceeaşi cantitate de produse.

3. Remiterile cresc odată cu preţurile la petrol. O creştere a preţului petrolului cu 2.8 $ pe baril

duce la majorarea remiterilor cu cca 1% în anul următor.

Din cele expuse mai sus putem concluziona că încasările de remiteri sunt caracteristice nu

doar ţărilor sărace, în curs de dezvoltare, ci şi celor bogate. Uneori ţările în curs de dezvoltare

transferă în exterior sume destul de mari comparativ cu dimensiunile economiilor naţionale.

Faţă de alte fluxuri valutare încasate din exterior, veniturile şi transferurile din munca

cetăţenilor peste hotare sunt foarte importante, depăşind asistenţa oficială pentru dezvoltare, precum

şi tragerile nete de împrumuturi externe. Deşi investiţiile străine directe şi exporturile de bunuri şi

servicii depăşesc remiterile, acestea sunt mai puţin stabile deoarece caracterul lor este pro-ciclic

(cresc atunci cînd activitatea economică se înviorează), astfel, de-a lungul timpului, ele nu

întotdeauna consemnează creşteri, pe cînd remiterile, avînd, adesea, un caracter contra-ciclic susţin

economiile naţionale în condiţii economice nefavorabile.

36

Concluzii asupra Capitolului I: 1. La nivel global, există un şir de constrîngeri metodologice de compilare a statisticii

remiterilor: diferenţele din definirea migrantului, a rezidentului; principiile convenite în

balanţa de plăţi (regula unui an nu permite identificarea tuturor migranţilor, distincţia între

remiteri şi alte transferuri private nu este clară, nu există principii internaţionale pentru

compilarea informaţiei despre fluxurile neoficiale), utilizarea de anchete ale gospodăriilor în

ţările donatoare şi primitoare este destul de dificilă, lipsa posibilităţilor de utilizare a

statisticii oglindă.

2. Circulaţia forţei de muncă depinde atît de factorii externi (globalizarea, diferenţierea

veniturilor şi bogăţiei între ţări, îmbătrînirea populaţiei, deficitul de forţă de muncă din unele

ţări, existenţa sectoarelor neformale, venitul potenţial al migrantului în ţara primitoare) şi

factorii interni, care stimulează migraţiunea (crizele economice, presiunea cererii şi ofertei,

insuficienţa instrumentelor de protecţie socială, care este înlocuită prin transferuri private de

bani din exterior, gradul de ataşare de familie etc.).

3. Există două concepte în ce priveşte motivarea de a remite: conform primului remiterile sunt

motivate altruistic (sunt contra-ciclice faţă de creşterea economică din ţările receptoare), iar

al doilea susţine că motivele sunt, mai degrabă, egoiste – asemănătoare cu comportamentul

fluxurilor de capital ce ţin de investiţii (relaţia cu creşterea economică este pro-ciclică).

4. Căile de transfer de bani au fost grupate în 7 categorii: prin intermediul băncilor,

operatoriilor oficiali de transferuri financiare, oficiilor poştale, prin utilizarea noilor

tehnologii, a cărăuşilor de mărfuri, a operatoriilor de piaţa transferurilor neoficiale şi

transportatoriilor de numerar. Creşterea spectaculoasă a remiterilor reflectate în statisticile

oficiale se datorează atît creşterii volumului de transferuri, cît şi eforturilor statelor de a

stimula utilizarea sistemelor de transferuri oficiale de către populaţie.

5. Analiza remiterilor prin prisma modelelor teoretice celebre ne-a permis să fomulăm

următoarele concluzii:

- Modelul keynesian. Determinată de remiteri, creşterea veniturilor private şi în

consecinţă a cererii globale, are un efect de majorare a producţiei. Această majorare

va depinde esenţial de înclinaţia marginală spre economisire şi înclinaţia marginală

spre importuri.

- Modelul IS – LM. Modificările, care vor surveni în economia naţională în urma

fluxului de remiteri vor depinde, în primul rînd, de comportamentul sectorului real,

susţinerea căruia trebuie să fie prioritatea principală a autorităţilor, deoarece acestea,

37

parţial pot influenţa rata reală de schimb şi posibilităţile comerciale externe ale

agenţilor economici autohtoni.

- Abordarea prin SCN. Prima consecinţă a remiterilor o reprezintă creşterea

componentei private din cererea agregată. În cazul unei producţii constante impactul

lor asupra economiei naţionale nu este întotdeauna pozitiv. Repartiţia optimă ar

putea însemna utilizarea remiterilor în consum, economisire şi investiţii în favoarea

celor din urmă.

6. La nivel global, remiterile depăşesc considerabil transferurile guvernamentale şi asistenţa

oficială pentru dezvoltare, şi au o pondere însemnată în investiţiile străine directe,

împrumuturile externe nete şi încasările din exporturi pentru anumite grupuri de ţări.

38

Capitolul II. IMPACTUL REMITERILOR ASUPRA ECONOMIILOR

IMPORTATOARE ŞI EXPORTATOARE DE FORŢĂ DE MUNCĂ

În acest capitol, se efectuează o analiză a migraţiunii economice internaţionale şi a

efectelor remiterilor, este descris şi cercetat fenomenul migraţiunii economice din Republica

Moldova şi analizat impactul remiterilor asupra economiei naţionale.

2.1. Impactul fluxurilor migratorii prin prisma analizei cost-beneficiu

Problema migraţiunii economice este una extrem de importantă din cauza influenţei, pe

care o exercită asupra dezvoltării economice a statelor din care se emigrează, prin injectarea în

economie a fluxurilor financiare masive de valută. Măsurarea estimativă a acestor fluxuri permite

autorităţilor să ajusteze politicile promovate.

În analiza impactului remiterilor ne vom opri atît asupra ţărilor-sursă de emigranţi

economici şi receptoare de remiteri, cît şi a ţărilor-gazdă pentru aceştia, din care sunt transferate în

exterior fluxuri financiare considerabile.

Migraţiunea pe glob a devenit un fenomen inevitabil, astfel, în anul 2005:

- Stocul imigranţilor pe glob a constituit 190.6 milioane de persoane (3 % din populaţie),

din care 145.0 milioane (2.7%) au fost din ţări în curs de dezvoltare.

- Ponderea femeilor în totalul imigranţilor a constituit 49.6%.

- Primele 10 ţări primitoare de imigranţi (ca număr absolut) au fost SUA, Rusia,

Germania, Ucraina, Franţa, Arabia Saudită, Canada, India, Regatul Unit, Spania. Ca

pondere a imigranţilor în totalul populaţiei cele mai însemnate ţări sunt Qatar (78.3%),

Emiratele Arabe Unite (71.4%), Kuweit (62.1%), Singapore (42.6%), Bahrain (40.7%),

Israel (39.6%), Iordania (39.0%), Brunei Darussalam (33.2%), Arabia Saudită (25.9%),

Oman (24.4%).

- Primele 10 ţări-sursă de emigranţi au fost Mexic, Rusia, India, China, Ucraina,

Bangladesh, Turcia, Regatul Unit, Germania, Kazahstan.

Pentru unele ţări dezvoltate populaţia născută în străinătate reprezintă o pondere importantă

în totalul populaţiei (vezi anexa 7).

Impactul remiterilor şi a migraţiunii economice asupra ţărilor-gazdă pentru imigranţi

În studiile recent efectuate o importanţă tot mai mare se acordă cercetării impactului

remiterilor şi a migraţiunii economice asupra ţărilor importatoare de forţă de muncă. Economiile

39

naţionale ale acestora pe lîngă o serie de beneficii sunt expuse şi unor costuri. După cum arată

practica, ţări importatoare de braţe de muncă şi gazdă pentru emigranţi sunt, de regulă, ţările

dezvoltate sau ţări în curs de dezvoltare cu un înalt potenţial economic, care se confruntă cu un

deficit al forţei de muncă. Literatura de specialitate studiază mai pe larg situaţia SUA, UE şi a

Rusiei. După cum menţionează şi argumentează Janna Zayonchkovskaia, economia rusă în

creştere deja a început să se confrunte cu deficitul forţei de muncă, munca devenind cea mai

deficitară resursă economică [208, p. 7-18].

Migraţiunea economică şi remiterile sunt rezultatul diferenţei de cîştiguri şi a rarităţii

factorului uman. În această ordine de idei menţionăm că ţări donatoare de migranţi nu sunt

întotdeauna ţările suprapopulate (vezi anexele 8 şi 9).

La importuri de braţe de muncă duc nu doar factorii economici obiectivi, ci şi subiectivi, ce

ţin de psihologia şi cultura populaţiei din ţara primitoare. În unele domenii populaţia locală nu

doreşte să lucreze, în special, acolo unde trebuie depuse eforturi fizice (ca în domeniul

construcţiilor) sau psihice (ca răbdarea în domeniul îngrijirii persoanelor în etate sau a copiilor;

deservirea în locuri de alimentaţie publică), precum şi condiţiile dificile de muncă (cum ar fi

condiţiile climaterice în zonele unde are loc dobîndirea diferitor minereuri, a lemnului, extragerea

petrolului etc.). Există un şir de alte activităţi pe care populaţia locală le consideră nedemne de

practicare (cum ar fi şoferii în transportul public şi serviciile de taxi, deservirea în metrouri,

magazine mici, pieţe etc.) sau cu venituri mici, ce pot fi cîştigate în decursul unor perioade reduse

de timp (ca munca sezonieră în agricultură sau în zonele turistice). Această nişă pe piaţa muncii

este ocupată de persoane din afara ţării, care datorită diferenţei de venituri sunt de acord să se

instaleze cu traiul temporar sau permanent în ţările în cauză.

În continuare vom prezenta beneficiile şi costurile ce le suportă ţările de destinaţie a

migranţilor economici.

Beneficii.

Imigraţia generează importante efecte pozitive asupra ţărilor de destinaţie.

Potrivit Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare, imigranţii corectează

tabloul demografic al ţărilor dezvoltate, care suferă de îmbătrînirea populaţiei. De exemplu, în

2004, în Germania locuiau 10.6 mil. persoane născute pe teritoriul german în familiile imigranţilor,

ceea ce constituie 12.9 la sută din totalul populaţiei, imigranţii nou veniţi în această ţară în

decursul anului 2005 au constituit 579 mii persoane. În SUA imigranţii de origine latină (eng.

Foreign-born Hispanics) în 2006, au constituit 30% din creşterea ocupării, inclusiv 60% din

creşterea ocupării în domeniul construcţiilor, deşi aceştia constituie mai puţin de 8% din forţa de

muncă [76, p. 7].

40

De o importanţă deosebită sunt şi migranţii temporari, de exemplu, pentru Rusia se

estimează că în perioada caldă a anului cca 4 – 4.5 mil. imigranţi economici sunt de acord pentru a

fi angajaţi temporar, iar în perioada rece a anului cca 2 – 2.5 mil. persoane [141, p. 3].

Deşi raportul între natalitatea şi mortalitatea populaţiei locale rămîne intact, rata generală

de îmbătrînire a populaţiei ţării datorită imigraţiei încetineşte. De unde reiese că principalul efect

economic al imigraţiei îl reprezintă acoperirea de către muncitorii imigranţi a deficitului forţei de

muncă.

Importul de muncitori temporari permite utilizarea acestora pînă la substituirea cu

tehnologii, în care rolul factorului uman este din ce în ce mai redus. În acest caz disponibilizarea

sau expirarea contractelor de muncă nu sunt urmate de careva angajamente pe viitor. Pe de altă

parte, în pofida unui înalt nivel de dotare tehnică şi a inovaţiilor implementate, există un şir de

activităţi în care munca umană nu poate fi substituită, iar în condiţiile unei oferte limitate importul

braţelor de muncă este soluţia cea mai ieftină şi deci, atractivă.

Forţa de muncă străină este un amortizator eficient în cazul apariţiei crizelor şi creşterii

şomajului printre populaţia de bază a ţării, deoarece lucrătorii străini, care, de regulă, nu se bucură

de aceleaşi drepturi ca localnicii, pot fi rapid disponibilizaţi fără urmări juridice pentru angajator.

Imigranţii tind a fi mai flexibili faţă de condiţiile pieţei decît localnicii, astfel, contribuind

la atenuarea rigidităţii forţei de muncă. Ei sunt angajaţi temporar, care la expirarea contractelor de

angajare tind să se antreneze în munci noi, pe care nu le-au practicat anterior şi se recalifică mai

uşor în activităţi înrudite (de la mînuirea unor strunguri la altele, de la tractor la excavator etc.) sau

chiar în alte domenii (din agricultură în construcţii). Programul de lucru al imigranţilor, de obicei,

nu corespunde legislaţiei în ţările-gazdă, aceştia fiind realmente exploataţi (de exemplu, în Rusia

imigranţii muncesc 50-65 ore săptămînal [141, p. 5]). Colaborarea între angajatori, poliţie şi alte

organe de control face imigranţii extrem de dependenţi de locul curent de muncă şi „stăpîn”,

persoanele fiind nevoite să accepte acele condiţii de muncă ce le sunt oferite de patroni, indiferent

de cît de dificile ar fi acestea.

De asemenea, trebuie de avut în vedere şi concurenţa pe care imigranţii o fac localnicilor în

domenii ce necesită cunoştinţe specifice sau un grad înalt de calificare, stimulîndu-i să-şi

îmbunătăţească performanţele (de exemplu, în sectorul tehnologiilor informaţionale).

Importul forţei de muncă calificate permite economisirea cheltuielilor aferente procesului

de educaţie şi pregătire profesională.

Deoarece preţul forţei de muncă importate este substanţial mai scăzut, iar persoanele sunt,

deseori, angajate ilegal, cu o remunerare redusă comparativ cu cea a localnicilor imigrarea

sporeşte productivitatea economiei naţionale şi pe de o parte, contribuie la un nivel mai înalt de

41

competitivitate a bunurilor şi serviciilor produse în ţară, graţie diminuării costurilor de producţie,

iar, pe de altă parte, moderează nivelul inflaţiei, prin reducerea preţurilor şi transferarea în exterior

a unei părţi a venitului încasat de imigranţi.

Angajaţii străini nu beneficiază de pensii. În cel mai bun caz, atunci cînd activează

temporar conform unor contracte oficiale, are loc transferul impozitului pe venit şi a altor taxe

sociale, din ţara gazdă în ţara de origine. În multe ţări imigranţii economici nu sunt luaţi în calcul

la realizarea diferitor programe sociale, cum ar fi ajutorul guvernamental pentru familiile tinere,

asigurarea cu locuinţe, accesul la servicii medicale, educaţie, astfel, statele primitoare profitînd de

forţă de muncă a cărei menţinere nu implică cheltuieli bugetare.

Impactul imigranţilor asupra bugetelor de stat ale ţărilor-gazdă este influenţat de:

- vîrsta imigranţilor: Smith şi Edmonston [183] – analizînd efectele demografice şi fiscale

ale imigrării, în baza unor cercetări empirice, au constatat că în cazul unor imigranţi

vîrsta cărora este cuprinsă între 10-25 ani încasările în bugetul de stat depăşesc

cheltuielile pentru programele sociale oferite acestora şi descendenţilor lor;

- nivelul de calificare: Rowthorn [173] - cercetînd impactul economic al imigrării, a

demonstrat că, imigranţii calificaţi au defalcat în bugetul SUA mai mult, decît

cheltuielile ce s-au efectuat pentru ei, iar Storesletten [187] în cadrul analizei formelor de

susţinere a politicilor fiscale prin intermediul imigrării, a estimat contribuţia netă în

bugetul SUA a unui imigrant cu calificare înaltă la 96 mii dolari americani.

Studiind procesul imigrării în Federaţia Rusă (în special, consecinţele sociale ale imigrării,

impactul stratificării etno-culturale, practicile de discriminare a imigranţilor şi a minorităţilor),

V. I. Mukomet [141] concluzionează că dezvoltarea economică şi socială a Rusiei determină o

cerere constantă de forţă de muncă a imigranţilor, iar această cerere este determinată de cerinţele

structurale ale unei economii post-industriale.

De asemenea, nu trebuie subestimat efectul de multiplicare generat de cheltuielile

imigranţilor în ţările-gazdă.

Costuri.

Totuşi, ţările dezvoltate, precum şi unele ţări în curs de dezvoltare sunt foarte preocupate

de imigrare, atît de cea legală, cît şi de cea ilegală.

În special, muncitorii străini sunt o ameninţare localnicilor în ceea ce priveşte angajarea,

patronii uneori preferînd muncitori imigranţi ce au cerinţe salariale mai modeste, fapt ce duce

implicit la diminuarea remunerării muncitorilor locali. Creşterea ofertei de forţă de muncă datorită

imigranţilor poate avea drept efect majorarea nivelului de şomaj în rîndurile populaţiei băştinaşe.

42

Din banii transferaţi în exterior de angajaţii străini ar fi putut fi plătite salarii populaţiei băştinaşe,

iar indemnizaţiile de şomaj – alocate în alte direcţii.

Unele state după o anumită perioadă de şedere ilegală permit legalizarea persoanelor ce au

muncit „la negru”, cu posibilităţi de participare la programele sociale, ceea ce majorează povara

fiscală asupra contribuabililor locali, care sunt nevoiţi să achite integrarea în societate a

persoanelor, deseori, de o cultură foarte diferită faţă de cea locală.

Erodarea valorilor şi normelor sociale, intoleranţa şi separatismul etnic, xenofobia, căutarea

identităţii culturale sunt doar unele aspecte ale eşecului integrării străinilor (putem menţiona

tragicele evenimente din ultimii ani din SUA, Marea Britanie, Franţa, Rusia). În cazuri extreme

apar probleme legate de securitatea naţională (SUA - 11 septembrie 2001). În unele ţări politicile

promovare de autorităţi au dus la migrantofobie. Vitkovskaia G. [204] [205] argumentează că

anume incapacitatea statului de a promova politici de imigrare adecvate la începutul anilor 1990,

cînd în Rusia emigrau, preponderent, conaţionali din noile republici independente, a dus la crearea

unei atitudini negative în societate şi la ratarea posibilităţii de suplinire a forţei de muncă deficitare

cu persoane înalt calificate. Astfel, permutarea persoanelor dintr-un spaţiu geografic în altul este,

deseori, tratată ca acaparare a unor etnii şi culturi de către altele, iar populaţia de bază a ţării are o

atitudine negativă faţă de imigranţi.

Unele state pentru evitarea problemelor etnice şi culturale au promovat programe de

atragere a conaţionalilor săi, care din diferite cauze au fost dispersaţi în diferite ţări. Aşa exemple

sunt Israel, Rusia. În Rusia o atenţie deosebită se atrage loialităţii şi culturii ortodoxe ruse, după

anul 2000 politica migraţională rusă poate fi divizată în cîteva etape [141, p. 7]:

1. 2001-2002 – lupta cu imigrarea, s-a încercat interzicerii imigrării ilegale, motivînd prin

lupta împotriva terorismului şi a crimei organizate;

2. martie 2005 – revizuirea politicii migraţionale, atragerea de migranţi legali (temporar, de

cultură rusă);

3. 2006-2007 – politici restrictive (de exemplu, din ianuarie 2007 imigranţilor le este interzis

să activeze în domenii ce ţin de alcool şi medicamente, iar din aprilie 2007 – în mici

magazine şi pieţe agricole).

Cadrul legal al diferitor state prevede condiţii diferite de şedere a cetăţenilor străini.

Reglementările existente în ţara-gazdă au un impact major atît asupra imigranţilor nemijlocit, cît şi

asupra participării lor la viaţa economică. Restricţiile exagerate, lipsa drepturilor nu au ca efect

descurajarea imigrării, ci, mai degrabă, creează condiţii de lucru în afara cadrului legal şi o

dependenţă exagerată a imigranţilor de angajatori.

43

Agravarea dezechilibrelor demografice regionale şi deficitul acut de forţă de muncă sunt

printre principalele impedimente pentru creşterea economică globală şi fac problema migraţiunii

economice tot mai stringentă.

Concluzii.

1. Migraţiunea economică şi remiterile sunt dependente atît de ciclicitatea economică în ţara

de origine, cît şi în ţara-gazdă. Remiterile sunt în ultimă instanţă rezultatul diferenţei de

cîştiguri şi a rarităţii factorului uman.

2. Imigrarea economică are un puternic impact economic negativ asupra populaţiei

necalificate din ţara-gazdă, dar este extrem de convenabilă celorlalte pături ale populaţiei şi

pentru mediul de afaceri.

3. În prezent, prin intermediul tratatelor referitoare la migraţiunea între state, precum şi prin

activitatea unor organisme internaţionale se depun eforturi la nivel global pentru

gestionarea migraţiunii internaţionale. Totuşi, ţările cu un înalt potenţial economic acceptă

migraţiunea economică atît legală, cît şi ilegală, fiind gata să importe din ţările terţe forţă

de muncă, cu condiţia ca aceasta să fie tînără şi angajată temporar, iar sumele enorme de

remiteri nu sunt altceva decît o parte din preţul real al acesteia.

Impactul remiterilor şi al migraţiunii economice asupra ţărilor de origine a imigranţilor

Fenomenul migraţiunii economice de mare amploare, în care ţara apare ca donator de forţă

de muncă, este prezent în relaţiile dintre ţările sub-dezvoltate sau mai puţin dezvoltate, din punct

de vedere economic, şi ţările de destinaţie a emigranţilor.

Un şir de economişti contemporani au studiat impactul remiterilor asupra ţărilor de origine

a imigranţilor.

În studiile sale Dilip Ratha [152] ajunge să concluzioneze că dezvoltarea economică joasă

şi recesiunea economică contribuie la stimularea proceselor de migraţiune economică şi la

creşterea volumului de transferuri către membrii familiilor rămase acasă. În opinia acestuia

remiterile compensează pierderile de capital uman calificat, mai ales în cazul utilizării pentru

investiţii productive. Iar în cazul exodului persoanelor necalificate ţara are de cîştigat prin

diminuarea şomajului şi sporirea salariilor reale a celor rămaşi. Exodul braţelor de muncă este

considerat o plată convenabilă ambelor părţi, deoarece este puţin probabil că, în cazul în care

persoanele rămîneau în ţară aveau posibilitatea valorificării potenţialului său la maxim. De

asemenea, dacă în perioadele de declin economic alte fluxuri financiare externe se diminuează,

remiterile le înlocuiesc, contribuind la stabilitatea macroeconomică internă prin fluxuri valutare

injectate în economie (caracteristica de a fi anticiclice) de aceeaşi opinie este şi Devesh Kapur

44

[108]. Totuşi, Kapur menţionează că sărăcia este un impediment în dezvoltarea capitalului uman,

deşi ţara beneficiază de experienţa celor ce au muncit peste hotare (cunoştinţe acumulate, efectul

de „networking”: investiţii, cunoştinţe în domeniul organizării afacerii, contracte, tehnologii noi).

El consideră că remiterile nu compensează exodul de inteligenţă. Resursele umane şi resursele

financiare deficitare pentru multe ţări nu sunt echivalente, iar pierderea capitalului uman calificat

(medici, ingineri) va avea consecinţe negative asupra dezvoltării viitoare.

În medie migranţii au un nivel al educaţiei superior altor membri ai familiei rămaşi în ţară.

De exemplu, un migrant mexican în SUA are studii inferioare faţă de media cetăţenilor americani,

dar superioară membrilor familiei rămase în Mexic.

Gospodăriile receptoare de remiteri cheltuiesc mai mult pentru consum, îşi îmbunătăţesc

condiţiile de trai (procură terenuri, repară locuinţele, au acces la studii şi îngrijire medicală mai

bună), pot economisi şi face investiţii productive. În pofida costurilor sociale aferente migraţiei,

cum ar fi destrămarea familiei, copii fără supraveghere etc., în majoritatea ţărilor se denotă

îmbunătăţirea poziţiei sociale a femeii (acces la studii, angajare).

Ratha nu se opreşte doar la impactul pozitiv al remiterilor. El consideră că pericolul

cultural şi securitatea naţională continuă să rămînă printre cele mai semnificative bariere în

optimizarea folosirii forţei de muncă pe glob şi mobilitatea acesteia.

Marin, Martin şi Well [124], Adelman şi Taylor [41] aduc argumente precum că în

multe ţări remiterile sunt folosite pentru importante proiecte sociale precum construcţia şcolilor,

spitalelor etc. aşa ca în Mexic. Adelman şi Taylor au calculat că la 1 dolar intrat din exterior PNB

va spori cu 2.69-3.17 dolari SUA, acest efect de multiplicare este mai puternic în cazul localităţilor

rurale, deoarece acolo are loc procurarea produselor şi serviciilor autohtone. Taylor [193] [194] a

indicat că impactul remiterilor asupra creării locurilor de muncă a rămas în umbră, concluzionînd

că acesta ar fi benefic în cazul în care în consum ar predomina produse autohtone. Stahl şi Habib

[185] cercetînd cazul Bangladeşului susţin că în total transferurile unui emigrant creează trei locuri

de muncă în ţară.

Mulţi cercetători consideră că remiterile externe au un important efect pozitiv asupra

capacităţii ţării de a înfrunta deficitul fiscal, fără a ajunge în situaţii de criză.

Dacă cercetătorii opiniile cărora au fost expuse anterior aduc mai multe argumente

pozitive, atunci un şir de alţi autori consideră că migraţiunea economică şi remiterile au mai multe

efecte negative decît pozitive. Printre acestea cel mai important este majorarea inegalităţii în

venituri, generînd presiuni inflaţioniste şi sărăcind familiile ce nu au emigranţi în exterior

(cercetare asupra Bangaldeşului efectuată de Mahmud şi Omani [123].

45

Graeme Hugo [98] [99] [100] analizează competiţia internaţională pentru atragerea

muncitorilor calificaţi pentru reşedinţă temporară sau permanentă ce are lor la nivel global. Ţările

mai puţin competitive suferă în urma exodului de inteligenţă, pierzînd forţa sa de muncă tînără şi

calificată, consideră savantul, argumentînd că Asia şi Europa Centrală şi de Est au fost principalele

regiuni ce au suferit în urma acestor procese.

Pe termen lung, emigrarea în masă a populaţiei şi fluxurile încasate din exterior nu vor

duce la o creştere economică durabilă. Chiar dacă s-a dovedit că migraţiunea creşte bunăstarea

pentru cei ce rămîn în ţară, încurajarea activă a emigrării nu este un motiv pentru ca aceştia să

participe activ la producţia de bunuri şi servicii, la viaţa economică, politică şi socială, precum şi la

legarea speranţelor de viitor cu patria. În ţările ce depind de transferurile externe apare o cultură a

dependenţei. Populaţia tînără nu doreşte să se angajeze în activităţi economice productive, ci

aşteaptă sumele încasate cu regularitate de la alţi membri ai familiei de peste hotare.

Neparticiparea populaţiei la viaţa economică, dependenţa de exterior, inflaţia şi alte caracteristici

ale maladiei olandeze3 vor avea negreşit ca efect profunde dezechilibre macroeconomice.

Impactul Maladiei olandeze asupra ţărilor asiatice a fost studiat de Athukorala [42], care

concluzionează că efectul aprecierii excesive a ratei de schimb reale expune ţările la şocuri externe

prin înlocuirea producţiei interne cu importuri, iar Graeme Hugo consideră că influxurile externe

masive vor avea ca efect extinderea nejustificată a sectorului bancar, pe fonul unei economii reale

subdezvoltate. Quibria M. [147] [148] [149] printre soluţiile de înlăturare a efectelor negative

3 Termenul de maladie olandeză a apărut odată cu descoperirea la sfîrşitul anilor 1950 începutul anilor ’60 la Nordul Olandei a zăcămintelor de gaze naturale (Sursa: The Dutch Disease. The Economist, November 26, 1977. p. 82-83). Creşterea semnificativă a exporturilor de gaze a cauzat aprecierea considerabilă a monedei naţionale, ceea ce a influenţat negativ asupra altor ramuri exportatoare. Maladia olandeză presupune creşterea ratei reale de schimb din contul majorării exporturilor din unele ramuri, ceea ce influenţează negativ economia în general. Orientarea resurselor de forţă de muncă din industrie în sectorul extractiv sau servicii poate fi tratată ca dezindustrializare a ţării. Acest fenomen are şi alte caracteristici negative. Deoarece există o mare fluctuaţie a preţurilor la resurse naturale, cursul de schimb, de asemenea, se modifică, această modificare depinzînd de ponderea resurselor respective în totalul exporturilor. Volatilitatea cursului de schimb are o influenţă negativă asupra ramurilor care depind de comerţul exterior (atît exportatoare, cît şi importatoare), precum şi asupra investiţiilor străine directe în economia naţională. Fluxurile de capital ce intră în ţară majorează cererea agregată, iar producţia industrială nu reuşeşte să se ajusteze creşterii veniturilor, ceea ce stimulează inflaţia. De exemplu, în anii ’70 ai secolului trecut, cînd a fost o roadă slabă de cafea în Brazilia şi cutremurul din Guatemala, a avut loc creşterea preţurilor mondiale la cafea. Majorarea exporturilor de cafea a rezultat în diminuarea exporturilor la practic toate celelalte grupuri de mărfuri.

Noţiunea de maladie olandeză se referă la orice dezvoltare ce rezultă în intrări mari de fluxuri valutare, inclusiv asistenţă externă, investiţii străine, creşterea bruscă a preţului la resurse naturale etc. (Sursa: Back to Basics. Dutch Disease: Too much wealth managed unwisely. // Finance & Development. IMF, March 2003. Vol. 40, No 1, http://www.imf.org/external/pubs/ft/fandd/2003/03/ebra.htm).

46

vede deprecierea monedei naţionale şi implementarea reformelor structurale profunde ale

sectoarelor productive.

Richard H. Adams şi John Page în studiul lor din 2005 [162] au estimat că sporirea

numărului migranţilor cu 10% va duce la diminuarea numărului celor ce trăiesc sub pragul sărăciei

cu cca 1.9%, iar majorarea cu 1% a remiterilor din exterior în PIB, duce la diminuarea numărului

celor ce trăiesc sub pragul sărăciei (1 dolar american) cu cca 1.6%. Astfel, influenţa asupra

reducerii sărăciei rămîne a fi modestă. Cauza impactului scăzut ei o văd în faptul că, totuşi, aceste

fluxuri nu sunt atît de mari cum se consideră sau are loc supraestimarea volumului fluxurilor

transferate.

Ralph Chami [61] a elaborat un model de cercetare a cauzelor remiterilor şi efectelor lor

economice. Pe de o parte, examinînd motivul altruist de la baza remiterilor, el consideră fluxurile

transferate drept compensare a performanţei joase a celor ce le recepţionează. Fenomenul

compensării şi mai tare reduce doleanţa de participare a forţei de muncă la activitatea economică

domestică şi inhibă productivitatea. Alte capitaluri private recepţionate de economie prin scopul

diferit al acestora (obţinerea de profit) participă la dezvoltarea economică a ţării creînd valoare

adăugată şi locuri de muncă. Astfel, remiterile nu reprezintă o sursă de capital pentru investiţii, în

principal, din cauza motivului care stă la baza lor şi anume compensarea performanţelor joase. Pe

de altă parte, dacă motivul ţine de conştientizarea posibilităţii încasărilor de profit, atunci

migraţiunea economică poate fi privită ca investiţie externă în capital uman, iar remiterile nu sunt

altceva decît încasarea veniturilor din această investiţie (dividende). Aşa cum veniturile în mod

normal sunt cheltuite pentru consum curent şi doar o parte reinvestite, este lesne de înţeles de ce

familiile receptoare consumă integral sumele primite, iar reinvestirea nu înseamnă altceva decît

înlocuirea unor membri emigraţi prin alţii sau completarea numărului emigranţilor. Trimiterea

unui membru al familiei în exterior poate fi privită ca un proiect investiţional foarte rentabil,

deoarece nu există alternative în interiorul ţării, care ar oferi acelaşi profit pentru întreaga

gospodărie. Deci, investirea capitalului uman în exterior exclude posibilitatea investirii profitului

obţinut din această activitate într-o careva alta, în cadrul ţării, care va fi mai puţin profitabilă, iar

reorientarea remiterilor din consum în domenii productive este aproape imposibilă.

Economistul din cadrul „Expert-Grup” Alex Oprunenco [216 b], analizînd situaţia

Republicii Moldova, constată că un model de creştere economică bazat pe remiteri din exterior nu

este durabil, deşi pe termen scurt există efecte benefice imediate ale acestor fluxuri:

- sporirea veniturilor gospodăriilor casnice, ceea ce a contribuit la diminuarea sărăciei, în

special, în perioada anilor 2000-2004;

- majorarea veniturilor în buget de pe urma taxării indirecte a mărfurilor importate.

47

Totuşi, veniturile remise trebuie să rezulte nu doar în augmentarea consumului final, ci şi în

sporirea investiţiilor şi oportunităţilor de angajare. Majorarea cotei remiterilor destinate

investiţiilor constituie o preocupare justă a autorităţilor. Însă, acest fapt nu este posibil, consideră

expertul, în primul rînd, fiindcă fluxul total este compus dintr-un număr mare de sume mici

destinate consumului, iar în al doilea rînd, cei care ar putea sa le investească în afaceri sunt deja

peste hotare. Investirea economiilor acumulate va fi posibilă doar după revenirea în ţară a

emigranţilor ce pot să-şi asume riscul gestionării unei afaceri. Autorităţile nu au creat stimulenţi

pentru sporirea investiţiilor în sectorul real, ceea ce ar deveni o resursă importantă pentru creşterea

producţiei companiilor locale. Respectiv, în condiţiile unei legături slabe între influxul tot mai

mare al remiterilor şi creşterea sectorului real, dezechilibrele economice devin tot mai evidente.

Printre dezechilibrele menţionate de Oprunenco enumerăm:

- majorarea deficitului comerţului exterior cu bunuri (creşterea galopantă a importurilor pe

fundalul incapacităţii companiilor locale de a acoperi cererea internă);

- presiunile inflaţioniste;

- aprecierea monedei naţionale (defavorizează exportatorii moldoveni);

- „supraîncălzirea” pieţei imobilului (combinarea ofertei excesive cu o eventuală comprimare a

cererii, din cauza reunificării familiilor peste hotare poate rezulta în recesiunea sectorului de

construcţii);

- exodul forţei de muncă, deficitul acut al acesteia, ceea ce împiedică venirea companiilor străine

în economia naţională şi dezvoltarea celor locale.

Într-o perspectivă de durată medie şi lungă, expertul evidenţiază următoarele riscuri:

a) aprofundarea dezechilibrelor macroeconomice (o eventuală micşorare bruscă a influxului de

remiteri ar putea rezulta în contracţia cererii interne şi, deci, a creşterii economice);

b) prăbuşirea sistemului naţional de pensii;

c) dezvoltarea culturii de dependenţă (intrările financiare sigure descurajează participarea

persoanelor, ce le recepţionează, la procesele de producere);

d) hazardul moral al guvernării (acumulările la bugetul public, finanţate indirect prin remiteri,

permit autorităţilor să evite implementarea reformelor structurale necesare. Cu atît mai mult cu cît

un asemenea model de creştere este foarte convenabil grupurilor de interese, ce reprezintă, de

pildă, importatorii care beneficiază de leul forte şi cererea de consum în creştere).

Concluzii:

În cercetarea procesului de deplasare a populaţiei ce are drept scop principal cîştigurile

este necesar a se ţine cont de un şir de factori dintre care cei mai importanţi sunt: specificul

economiei naţionale a ţării-gazdă (nivelul de dezvoltare, venituri, volumul forţei de muncă) şi a

48

condiţiilor social-politice; legislaţia migraţională; numărul migranţilor; nivelul de salarizare a

emigranţilor; motivul emigrării (altruist, egoist); munca îndeplinită (fizică, intelectuală); statutul

imigrantului (legal, ilegal); durata şederii (sezonieră, temporară, permanentă); veniturile

gospodăriei în ţara de origine.

Mai multe cercetări au ajuns la concluzia că dacă emigrantul a luat decizia de plecare

pentru acoperirea unor costuri concrete determinate de necesităţi primare, acesta va tinde să se

întoarcă în patrie, unde are o familie, iar situaţia financiară în urma utilizării banilor cîştigaţi în

exterior se va ameliora. Astfel, migraţiunea determinată de satisfacerea necesităţilor, de motivele

altruiste sau de investiţii în activităţii aducătoare de profit, este temporară sau sezonieră, deoarece

emigrantul nu va avea motive să rămînă în ţara-gazdă.

Dacă decizia de emigrare are la baza sa „plasarea de capital uman în exterior”,

probabilitatea participării fluxurilor încasate în activităţi productive se reduce drastic. În urma

intrărilor financiare din exterior economia se poate confrunta cu toate caracteristicile maladiei

olandeze.

Migranţii ce au drept scop al emigrării oportunităţile economice oferite de ţările-gazdă, de

regulă, încearcă să-şi legalizeze şederea şi să profite de perioade mai lungi de angajare, pentru a

valorifica acele oportunităţi. De asemenea, o bună parte din ei se stabilesc cu traiul permanent

peste hotare.

Pe de o parte, remiterile compensează pierderile de capital uman în cazul exodului

persoanelor necalificate, ţara are de cîştigat prin diminuarea şomajului şi sporirea salariilor reale a

celor rămaşi, însă, ele nu compensează exodul de inteligenţă. Resursele umane şi resursele

financiare deficitare nu sunt echivalente, iar pierderea capitalului uman va avea consecinţe

negative asupra dezvoltării.

Impactului remiterilor asupra creării locurilor de muncă ar fi benefic, în cazul, în care în

consum ar predomina produse autohtone, transferurile externe avînd efecte pozitive asupra

capacităţii ţării de a înfrunta deficitul fiscal, fără a ajunge în situaţii de criză. În multe ţări,

remiterile sunt folosite pentru importante proiecte sociale, totuşi, influenţa asupra reducerii sărăciei

rămîne a fi modestă.

Printre principalele efecte negative ale remiterilor au fost menţionate: majorarea inegalităţii

în venituri, presiunea inflaţionistă, sărăcirea familiilor ce nu au emigranţi, dezvoltarea culturii de

dependenţă, neparticiparea populaţiei la viaţa economică, ceea ce va duce la profunde dezechilibre

macroeconomice.

49

2.2. Transformarea Republicii Moldova în receptor mondial de remiteri

Remiterile persoanelor fizice în Republica Moldova au început a creşte rapid din 1991. În

prezent Republica Moldova a devenit una din cele mai mari receptoare de remiteri din lume (ca

raport la PIB). Ponderea remiterilor în PIB s–a majorat de la 7.2% în 1998, pînă la peste 31% în

anul 2008.

Scurt istoric: remiterile şi migraţiunea economică. Deşi în Uniunea Sovietică economia era

centralizată şi dirijată, totuşi, trebuie menţionat faptul că în cadrul ei exista un amplu proces de

migraţiune economică. Republica Moldova a participat pe larg la multe proiecte unionale de

construcţie, creare a infrastructurii, extragere a zăcămintelor. Pentru realizarea unor proiecte

unionale migraţia populaţiei era pe larg promovată („desţelenirea”, „BAM”, defrişarea pădurilor

siberiene). Mulţi moldoveni mergeau la nordul Rusiei pentru a cîştiga într-un timp relativ scurt

sumele pe care nu le puteau acumula lucrînd în republică. Astfel, posibilitatea de a pleca la muncă

era pe larg cunoscută de populaţie.

Lichidarea Uniunii Sovietice a pus noile state independente în situaţia de a construi din

ruine noile relaţii economice. Pe de o parte, consecinţa care a afectat toate statele membre a fost

întreruperea legăturilor economice cu celelalte republici. Pe de altă parte, tensiunea socială şi

relaţiile politice încordate cu alte state independente au contribuit la relaţii externe haotice. În

Republica Moldova în decursul anilor 1990 au fost implementate un şir de reforme economice de

ajustare de primă generaţie (crearea unui nou cadru juridic, liberalizarea preţurilor şi a comerţului,

reforma sectorului financiar etc.), ce au avut diferite grade de succes. Sectorul real al economiei ce

consta din întreprinderi mari de stat s-a ajustat lent, astfel, întreprinderile industriale mari au

falimentat, iar din 1994 a început privatizarea acestora. Reforma agrară din 1998 s-a soldat cu

lichidarea proprietăţii colective şi productivitate agricolă scăzută. Iar lipsa de cunoştinţe în

domeniul managerial şi performanţa joasă a sectorului privat, în devenire, practic, a distrus

procesul de producţie a bunurilor. Acumularea de mari restanţe în economie şi inflaţia a dus la

utilizarea pe larg a schimbului barter. Lipsa consecutivităţii reformelor, lipsa unui mecanism real

de lansare a afacerilor private, protecţia socială insuficientă – toate au contribuit la diminuarea

nivelului de trai al populaţiei.

Unda de şoc în urma crizei financiare din Federaţia Rusă din 1998 a lovit puternic

Republica Moldova. Marea piaţă a Rusiei şi a altor ţări din spaţiul CSI ocupa cca două treimi din

exporturile moldoveneşti, iar restrîngerea acesteia s-a soldat cu diminuarea cu 50 la sută, în a doua

jumătate a anului 1998, faţă de perioada similară a 1997, a exporturilor de bunuri în CSI. Astfel, în

50

1998, PIB-ul s-a diminuat în preţuri comparabile cu 6.5 % faţă de 1997 [212 c, p. 5], iar în 1999 –

cu 3.4 % faţă de 1998 [214 b].

Eşuarea reformelor a forţat familiile moldovene să caute soluţii financiare în exterior. La

prima etapă a independenţei migraţiunea nu purta un caracter economic vădit, fiind o urmare a

întregirii familiilor, revenirii persoanelor în ţările de origine ale predecesorilor etc.

În perioada independenţei timpurii a devenit foarte răspîndită migraţia „comercială”. Se

estimează că în acest timp cca 500 mii persoane erau implicate în comerţul navetist (shuttle) [140,

p. 4]. Odată cu introducerea vizelor, înăsprirea regimului de şedere, alinierea preţurilor interne la

multe produse cu preţurile mondiale, acest tip de comerţ s-a redus considerabil, fiind înlocuit cu

exportul forţei de muncă.

Aşa cum sectorul public se confrunta cu lipsa de experienţă şi probleme de guvernare,

sectorul privat, cum şi era de aşteptat, şi-a luat destinul în propriile mîini. Cu nimic altceva spre a

oferi pieţei, oamenii au hotărît să-şi vîndă forţa de munca şi să-şi susţină gospodăriile. Această

decizie a fost luată de mii de oameni, atît cu studii şi experienţă de muncă (de exemplu, învăţători,

medici, ingineri), cît şi de muncitori necalificaţi precum şi absolvenţi universitari.

Pe de o parte, între 1998 şi 2000, numărul moldovenilor ce lucrau peste hotare a crescut

galopant, corespunzător au sporit şi fluxurile valutare transferate. Pe de altă parte, între 2000 şi

2008 a avut loc o dezvoltare spectaculoasă a activităţilor economice prestate prin intermediul

tehnologiilor informaţionale şi al internetului (export de software, traduceri, comerţ electronic

etc.).

Emigrarea din Moldova la muncă peste hotare, antrenarea cetăţenilor în activităţi plătite de

străini şi consecinţa acestora – remiterile încasate de persoanele fizice, după magnitudine şi impact

economic au fost fără precedent.

Migraţiunea economică din Republica Moldova peste hotare a devenit posibilă în urma

liberalizării politicii migraţioniste (intrărilor / ieşirilor în / din ţară) şi nu în ultimul rînd datorită

apariţiei unui şomaj structural caracteristic perioadelor de tranziţie şi reformelor economice şi

sociale ineficiente.

Politica Republicii Moldova în domeniul migraţiunii economice după proclamarea

independenţei se concentra asupra reglementării şi diminuării numărului de imigranţi din alte

republici. Prima lege despre migraţie a fost adoptată în 1990 (nr. 418-XII din 19.12.1990).

Persoanele ce doreau să părăsească ţara nu erau afectate de respectiva lege. Ci doar cele ce doreau

să imigreze, în acest sens, au fost elaborate cotele de imigrare. Pînă în prezent, aceste cote anual

sunt revizuite. Populaţia ţării de sine stătător a început să se integreze în procesele migraţionale

deoarece instituţiile statului nu au oferit suportul necesar. După 2002 are loc lărgirea cadrului

51

juridic. Statul şi-a propus să revadă şi să concentreze puterea şi responsabilitatea în domeniul

migraţiei, elaborînd conceptul politicii migraţionale şi un şir de alte documente.

Astfel, în Republica Moldova s-a creat aşa o situaţie în care emigrarea este o decizie mai

uşor de luat, decît căutarea oportunităţilor şi angajarea în viaţa economică din patrie.

Cadrul informaţional pentru cercetarea migraţiunii economice şi a remiterilor în

Republica Moldova îl reprezintă publicaţiile organelor oficiale de statistică, analizele experţilor

naţionali şi ale organismelor internaţionale.

Datele oficiale cu privire la migrarea economică a populaţiei şi remiterile din exterior

statistic sunt reflectate în:

- recensămîntul populaţiei, efectuat în 2004, BNS;

- ancheta forţei de muncă în gospodării (AFM), BNS;

- cercetarea bugetelor casnice, BNS;

- publicaţiile „Piaţa forţei de muncă în Republica Moldova”, BNS;

- publicaţiile statisticii balanţei de plăţi a statului, BNM.

Alte surse credibile de informaţii cu privire atît la migraţiune, cît şi la remiteri, le reprezintă

în primul rînd anchetele specializate, şi anume:

- cercetarea Alianţei pentru Microfinanţare (Ghencea şi Gudumac), efectuată în 2003;

- cercetarea I naţională reprezentativă a gospodăriilor casnice efectuată de Centrul de

Investigaţii Sociologice şi Marketing CBS-AXA în anul 2004;

- cercetarea II naţională a IOM împreună cu CBS AXA, efectuată în iulie – august 2006;

- cercetarea III naţională a IOM împreună cu CBS AXA, efectuată în iulie – august 2008;

- cercetarea IV CBS AXA în colaborare cu IOM în cadrul campaniei de informare Legătura cu

baştina efectuată în iulie - august 2008.

De asemenea, în ultimii ani un şir de experţi au efectuat propriile cercetări şi analize.

Impactul emigrării şi al remiterilor este discutat controversat, în special, din două puncte de

vedere: (i) în aspect social şi (ii) în aspect economic.

În baza surselor enumerate mai sus vom analiza migraţiunea din Republica Moldova

determinată de motive economice şi consecinţa acesteia – remiterile de bani ale persoanelor fizice.

Cauzele emigraţiei economice

În cele mai multe cazuri decizia de a pleca peste hotare este legată de un eveniment care

trebuie să se producă în familie şi care necesită cheltuieli financiare suplimentare de care

52

majoritatea persoanelor nu sunt pregătite: studiile copiilor, nunţile, reparaţiile caselor,

îmbunătăţirea condiţiilor de trai pentru tinerele familii etc. Faptul că cetăţenii au unele necesitaţi

financiare pînă la plecare sunt confirmate de felul în care ei cheltuiesc banii.

Lipsa de oportunităţi de angajare la munci bine remunerate (anumite sectoare deşi oferă

posturi de munca, persoanele nu le acceptă din cauza salariilor mici, or prestînd aceleaşi munci

peste hotare, aceştia pot obţine venituri mult mai mari) şi şomajul sunt printre principalele cauze

ale emigrării.

Principalii factori ce determină cetăţenii Republicii Moldova să plece peste hotare conform

cercetării efectuate de CBS-AXA (2004) [60, p. 7]:

- acoperirea cheltuielilor de consum curent (total 76.5%);

- necesitatea de a efectua investiţii în casă (47.6%);

- consum special (studii, sănătate, mobilă, împrumuturi etc.) (32.7%);

- investiţii în business (doar 4.8%).

Aceeaşi sursă menţionează şi alţi factori determinanţi ai plecării:

- resursele financiare insuficiente pentru minimul de existenţă, „probleme financiare”;

- lipsa unui loc de trai sau îmbunătăţirea condiţiilor de trai;

- lipsa unui loc de muncă / lipsa unui loc de muncă bine plătit;

- necesitatea de achitare a studiilor unui membru din familie;

- oportunitatea de a pleca, faptul că cineva îl / o aşteaptă în ţara-gazdă, posibilitatea de a pleca

legal etc.

Aceşti factori sunt extrem

de importanţi, dar merită să ţinem

cont de faptul că înainte de

emigrare persoana compară

veniturile sale cu cele posibil de

cîştigat în exterior.

O simplă privire asupra

datelor statistice ne permite să

concluzionăm că chiar în cadrul

CSI Republica Moldova nu este

printre ţările cu venituri ridicate

(figura nr. 9).

Comparînd migranţii cu alte persoane cercetarea a IV a CBS-AXA (2008) ajunge la

concluzia că la capitolul oportunităţi de muncă, investiţii şi calitatea vieţii migraţii exprimă cea

0

100

200

300

400

500

600

Rusia Kazahstan Moldova

20052007

Figura nr. 9. Salariul mediu (USD) Sursa: în baza datelor Comitetului Statistic al CSI

53

mai mare nemulţumire [150, p. 7], fapt lesne de înţeles din moment ce au ales să plece. Astfel,

printre principalele probleme cu care se confruntă în ţara, emigranţii au enumerat:

- salariile mici – 26.9%;

- preţurile mari – 21.8%;

- şomajul – 19.7%;

- guvernarea ineficientă – 13.7%;

- corupţia – 9.4%.

Numărul emigranţilor moldoveni peste hotare

În prezent, aproximativ un sfert din

populaţia aptă de muncă din Republica Moldova

se află peste hotare. Conform Anchetei Forţei de

Muncă (AFM), elaborată de BNS, numărul

migranţilor a crescut de la 100 mii persoane în

1999, la cca 336 mii de persoane declarate de

gospodării plecate la lucru sau în căutare de

lucru peste hotare în anul 2007 (figura nr. 10).

Pe de altă parte, statistica oficială a înregistrat

un număr foarte mic de persoane emigrate în

exterior pentru trai permanent, în anul 2007

numărul persoanelor oficial plecate pentru a se stabili cu traiul peste hotare a fost de 7172 (vezi

anexa nr. 10), sau în scopul angajării la muncă prin contract, pentru anul 2006 înregistrîndu-se 784

persoane (vezi anexa nr. 11).

Conform cercetărilor din 2006 s-a estimat că cca 40 la sută [121, p. 10] din gospodăriile

moldoveneşti primesc remiteri din exterior (1.4 milioane din 3.4 mil. de locuitori [159, p. 4]), iar

un sfert din populaţia activă este angajată în străinătate. Astfel, numărul total de migraţi la muncă a

fost apreciat la 350 mii persoane.

Estimările privind numărul de migranţi economici variază în mod radical, chiar şi în cadrul

statisticilor oficiale. Astfel, conform datelor AFM (Biroul Naţional de Statistică) numărul

migranţilor moldoveni în 2004 a constituit 354 mii persoane, iar conform recensămîntului din

octombrie 2004 (efectuat de acelaşi Birou Naţional de Statistică) cei plecaţi peste hotare la muncă

au constituit 242 mii persoane, aproape 12 % din populaţia totală a Moldovei [214 c].

Conform cercetării din 2004 efectuate de CBS AXA numărul de gospodării ce au pe cineva

la moment plecat peste hotare la muncă a constituit 21.9% din totalul gospodăriilor casnice pe ţară.

250

300

350

400

2004 2005 2006 2007 tr I 2008

tr II 2008

mii

pers

oane

Figura nr. 10. Persoane declarate de gospodării plecate la lucru sau în căutare de lucru peste hotare Sursa: elaborat de autor în baza www.statistica.md

54

Numărul estimat de cetăţeni ai Republicii Moldova aflaţi la momentul respectiv (2004) peste

hotare la muncă era de cca 399 mii. Contingentul migrant al ţării constituia cca 571 mii persoane

(cetăţeni migraţi plus cei ce la moment sunt în ţară, dar pleacă la muncă în străinătate cu

regularitate) [60].

Contingentul migrant al ţării constituie partea populaţiei gata să se angajeze în munci în

exterior şi poate fi divizat în:

- migranţi la moment peste hotarele ţării,

- migranţi aflaţi la momentul cercetării în ţară, dar cu intenţii de a pleca din nou.

Potenţialul de migrare este mai mare decît contingentul migrant, deoarece multe familii nu

au avut pe nimeni plecaţi, dar şi-ar dori şi este de minimum 690 mii persoane (571 mii + 119 mii).

Deşi informaţiile prezentate sunt controversate, este clar că numărul celor în căutare de

oferte de muncă peste hotare este considerabil. Dificultatea estimării numărului de migranţi derivă

şi din faptul că conform cercetărilor din 2008 [150, p. 10] cca 56.8 % din migranţii moldoveni au o

durată de şedere peste hotare mai mică de 6 luni, iar în total 80.3 % – stau mai puţin de 1 an. În

ceea ce priveşte intenţiile de viitor, putem presupune că modelul sezonier va continua să persiste,

deoarece 43.7 % au confirmat intenţia de plecare pentru o perioadă mai mică de 6 luni. Deci,

migraţiunea la muncă are un caracter temporar şi ţine de specificul activităţilor practicate de

migranţi şi regimul de şedere în ţara-gazdă.

Ţările de destinaţie pentru migranţii economici

Conform estimărilor FMI în 2005 transferurile efectuate de persoanele fizice de peste

hotare s-au repartizat astfel: 59% din UE, 26% - CSI, 15 % din alte state [160, p. 10].

Studiul II efectuate de CBS-AXA a utilizat o largă grupare a migranţilor în 4 subgrupe, ce

vor fi prezentate în continuare (datele sunt pentru 2006):

- CSI construcţii (o treime din numărul total al emigranţilor),

- CSI alte domenii (o pătrime din emigranţi),

- UE şi Israel (o treime din numărul total al emigranţilor),

- Alte state, ca Turcia, Cipru (restul – cca 12%).

Conform cercetărilor din 2008 repartiţia pe ţări a fost următoarea: Rusia – 65.8 %; Italia –

8.1 %; Ucraina – 4.3 %; Grecia – 3.0 %; Turcia şi România – cîte 2.6 %, Spania, Israel, Irlanda –

cîte 1.7 %, Portugalia şi Marea Britanie – cîte 1.3 % [85, p. 11].

Principalele oraşe de destinaţie sunt prezentate în tabelul nr. 4.

55

Tabelul nr. 4. Oraşe de destinaţie (2006)

Sursa: Migraţia la propriu, o retrospectivă a migraţiei în Republica Moldova. IOM, ASDI, Chişinău, 2007, p. 6.

Considerăm că emigranţii din CSI sunt în căutare de locuri de muncă din cauza sărăciei din

patrie şi imposibilităţii angajării, pe cînd ceilalţi caută condiţii mai bune de lucru.

De menţionat că, în pofida unor restricţii de şedere în statele CSI, pentru călătorie nu este

necesară viza, preţul de cost al călătoriei este relativ scăzut, cunoaşterea limbii ruse şi a tradiţiilor

simplifică mult angajarea. Călătoria şi angajarea în ţările europene este mult mai complicată,

dobîndirea unei cetăţenii europene (română, bulgară) este una dintre soluţii.

Predominanţa emigranţilor sezonieri se atestă şi în tendinţa de distribuţie pe ţări.

Comparînd rezultatele sondajelor 2006 şi 2008 cu cercetările forţei de muncă efectuate de BNS, s-

a constatat, că, deşi există diferenţe între datele difuzate, tendinţa de repartiţie a persoanelor pe ţări

este aceeaşi. Pentru ultima perioadă se atestă o diminuare a numărului migranţilor în Italia şi o

creştere semnificativă a celor în Rusia.

Din punct de vedere al costurilor emigranţii moldoveni sunt avantajaţi de:

- localizarea geografică (aproape atît de UE, cît şi de CSI),

- cunoaşterea limbii ruse, a tradiţiilor în CSI,

- comunitatea de emigranţi deja angajaţi, ce facilitează angajarea altor doritori.

Migraţia sezonieră este mai mult caracteristică ţărilor CSI.

Trebuie de menţionat că, iniţial, o bună parte din emigranţi au ales CSI ca destinaţie,

reieşind din accesul mai simplu la piaţa muncii a acestor state. Deci, în linii mari, iniţial, este

aleasă destinaţia cea mai accesibilă, ca mai apoi să fie posibilă migrarea în alte ţări. Resursele

acumulate pot fi utilizate nemijlocit pentru migrant, cît şi pentru emigrarea copiilor sau altor

persoane, către anumite destinaţii de interes.

Călătoria în statele UE este destul de costisitoare şi, deseori, ilegală. Conform estimărilor

preţul acesteia a crescut de la 2000 de dolari SUA în 2001 la 4000 de euro în 2007. Informaţia

comparativă a sumelor de bani cheltuite pentru prima călătorie în străinătate, conform cercetărilor

efectuate de CBS-AXA, este prezentată în tabelul nr. 5.

Numărul de

imigranţi la muncă (mii persoane)

Cota din numărul total de imigranţi la muncă (%)

Moscova 145.40 51.7Roma 12.82 4.6St. Petersburg 9.08 3.2Istanbul 8.60 3.1Odesa 7.65 2.7

56

Tabelul nr. 5.

Suma cheltuită pentru prima călătorie (dolari SUA)

CSI construcţii

CSI alte domenii UE Alte state Suma

medie 2006 74 132 3584 880 654 2000 171 170 2051 285 540

Sursa: M. Lucke, T. O. Mahmoud, P.Pinger, Modele şi tendinţe ale migraţiei şi remitenţelor în Republica Moldova. Institutul de economie mondială din Kiel, ASDI, IOM, iunie 2007. p. 36

Suma medie pentru plecare în Rusia este de cca 100 USD, Turcia 500 USD, Portugalia –

sub 2000 USD, Italia şi Spania – peste 2100 USD.

Agenţiile de turism ajută moldovenii în a ajunge în ţările dorite, eliberîndu-le vize turistice,

sau vize pentru alte state. Unele persoane fac uz de acte false. Odată ajunse la destinaţie persoanele

fac tot posibilul pentru legalizare. Mulţi din cei ce au actele în ordine şi-ar dori să se stabilească cu

traiul permanent peste hotare.

Datorită caracteristicilor social-economice, gospodăriile cu migranţi aveau un nivel mai

înalt de bunăstare şi înainte de plecarea primului membru peste hotare [121, p. 40].

Nu cei mai săraci pleacă la munci peste hotare, populaţia decide să plece de frica de a

deveni săracă, decît de sărăcie, concluzie pe care o putem face ştiind că plecarea peste hotare, la

ora actuala, înseamnă sume enorme de bani plătite intermediarilor, pentru obţinerea de vize sau

pentru facilitarea intrării în ţara de destinaţie în condiţii ilegale.

Statutul migrantului. Fiecare al 4 emigrant călătoreşte în mod ilegal spre ţara de

destinaţie şi fiecare al treilea locuieşte şi munceşte ilegal [121, p. 10]. În Rusia, de exemplu,

persoanele pleacă legal şi obţin dreptul de şedere provizorie pe un termen de 3 luni (conform

legislaţiei ruse), după care trebuie să revină în ţară. O situaţie similară este în Turcia unde viza

provizorie turistică obţinută nemijlocit la aeroport este pe termen de o lună, după care este

necesară o ieşire din ţară egală cu durata şederii. Migranţii, de regulă, achită unor persoane careva

sume de bani pentru a le pune în paşapoarte vize de ieşire din ţară şi intrare la o dată ulterioară, de

facto nepărăsind ţara. În alte ţări este necesar un permis de lucru, pe care nu toţi moldovenii îl au.

Ei obţin vize turistice ce nu permit munca în ţara gazdă, însă, totuşi, se angajează, avînd un statut

ilegal.

Problemele cel mai des întîlnite. Migranţii au întîmpinat ca problemă de bază cunoaşterea

limbii în ocuparea în cîmpul muncii peste hotare, mulţi s-au confruntat cu autorităţile locale şi

discriminarea din ţara-gazdă, cu racketul şi escrocheriile. Vizele, lipsa actelor necesare sau

57

nerecunoaşterea actelor şi legislaţia de emigrare reprezintă cea mai mare constrîngere în obţinerea

unei poziţii de lucru bine remunerate în Europa de Vest.

Repartiţia pe sexe a migranţilor depinde în primul rînd de specificul culturii în ţara

noastră, în care bărbatul este responsabil de întreţinerea familiei. Astfel, poate fi explicată

preponderenţa mai mare a bărbaţilor în cei migraţi (după cum arată sondajele II şi III) spre ţările

CSI (Rusia, Ucraina, Kazahstan) şi unele ţări din Europa de Vest (Portugalia, Germania). De

exemplu, în Rusia, unde migrarea este mai simplă şi decizia poate fi luată mai uşor, ceva mai puţin

de două treimi din migranţi activează în domeniul construcţiilor.

Specificul pieţei de muncă şi politica migraţională în aşa ţări precum Italia, Spania, Turcia

şi, în special, excesul cererii în domeniile de asistenţă socială a determinat migraţia femeilor în

aceste ţări. În raportul său asupra imigraţiei în Italia IDOS [224, p. 12] estimează că la începutul

anului 2007 cca 68.1% din totalul imigranţilor moldoveni în Italia erau femei, aceeaşi sursă

evaluează numărul moldovenilor emigraţi în Italia la 98.15 mii persoane (cca 2.7 % din numărul

total de imigranţi în această ţară).

Astfel, în Italia sunt ocupaţi în sistemul de îngrijire şi ajutor în treburile casnice peste

jumătate din imigranţii moldoveni.

Repartiţia pe vîrste. Toate sondajele efectuate în Republica Moldova indică că ponderea

cea mai mare a migranţilor revine celor mai active categorii de vîrstă a populaţiei, mai mult de

două treimi din migranţi sunt la o vîrstă cuprinsă între 20 şi 40 ani, din care mai mult de jumătate

sunt căsătoriţi.

Educaţia

Familiile emigranţilor au acces sporit la educaţia copiilor lor, concluzie la care au ajuns

D. Görlich, T. Oman Mahmoud şi C. Trebesch [71]. Emigranţii tineri, de asemenea, tind să

economisească bani pentru studii. Taxele pentru studii în instituţiile de învăţămînt superior sunt

destul de înalte în majoritatea ţărilor. La nivel global nu sunt dovezi foarte clare că posibilitatea de

a migra a determinat investiţii în capital uman şi respectiv în educaţia în patrie. Datele obţinute din

unele ţări sugerează că migraţiunea peste hotare a condus la înscrieri mai mari în învăţămîntul

superior, deoarece mulţi dintre migranţi speră să obţină rezultate mai mari din calificările obţinute

peste hotare.

Migranţii care au un nivel mai înalt de studii şi activează în domeniile de specializare

cîştigă mai mult decît cei fără studii, chiar dacă statutul legal din ţara de destinaţie influenţează

salariile cîştigate peste hotare.

S-a estimat că ceva mai puţin de 20% din migranţi moldoveni au studii superioare, acest

indice pentru ţară este de 28%. Cercetările naţionale din Republica Moldova nu au comparat

58

studiile mirganţilor cu cele ale membrilor familiei ce au rămas în ţară, pentru a evalua efectul

exodului de inteligenţă. Dar din cifrele prezentate mai sus putem concluziona că o bună parte a

migranţilor nu au studii şi un nivel înalt de calificare sau activează peste hotare în domenii ce nu

necesită careva studii speciale, iar familiile acestora au un nivel de viaţă mai ridicat decît al celor

ce au un grad înalt de calificare şi activează în ţară. Exemplul acestor familii stimulează tînăra

generaţie să fie pasivă, să nu facă eforturi suficiente pentru a obţine studii calitative, ceea ce va

duce în viitor la diminuarea calificării cadrelor la nivel naţional şi la o atitudine corespunzătoare

faţă de studii şi instituţiile de învăţămînt.

Cauzele de reîntoarcere în ţară ţin de familie, necesitatea perfectării actelor, sărbătorile

(Crăciunul, Anul Nou, Sfintele Paşti, sărbători de familie). Cercetările au arătat că printre

principalele cauze de întoarcere acumularea de bani pentru investiţii productive nu se numără,

persoanele preferînd să plece iar, atunci cînd se termină banii acumulaţi din naveta precedentă.

Studiile dovedesc că dacă în decursul a trei ani migrantul nu revine acasă, şansele acestuia de a

reveni şi a se integra scad simţitor. Or ceea ce remarcăm mai recent, este că foarte multe familii

tinere plecate cîţiva ani în urmă, după legalizare, îşi iau şi alţi membri ai familiilor.

Cîştigurile emigranţilor reprezintă mărul discordiei între experţii ce efectuează analize şi

prezintă un interes deosebit pentru autorităţi.

În studiul efectuat în 2008 se constată că de remiteri au beneficiat 30 % de gospodării .

Vom prezenta în continuare un şir de rezultate asupra cercetării cîştigurilor:

Cîştigurile medii lunare ale unui migrant au fost estimate de CBS-AXA (2004) la 543

USD. Persoanele angajate în ţările CSI au avut în medie un salariu lunar de 368 USD (în Rusia –

371 USD, Ucraina – 245 USD), cîştigînd mai puţin comparativ cu cei din Europa de Vest

(Germania – 1300 USD, Israel – 997 USD, Italia – 934 USD, Portugalia – 897 USD, Spania – 890

USD, Grecia – 766 USD, Turcia – 417 USD, România – 430 USD).

Studiul realizat în 2006 denotă că migranţii permanenţi, sau care lucrează peste hotare o

perioadă mai lungă, au cîştiguri mai mari (741 USD) decît cei temporari (500 USD) sau sezonieri

(409 USD), de aceeaşi părere sunt şi cercetătorii Ghencea şi Gudumac (2004). Repartiţia

geografică a sumelor medii transferate este prezentată în tabelul nr. 6.

Tabelul nr. 6.

Suma medie transferată în decursul ultimelor 12 luni (dolari SUA, 2006)

CSI construcţii

CSI alte domenii UE Alte state Total

1 048 1 110 1 749 1 130 1 300Sursa: Remittances in The Republic of Moldova: Patterns, Trends, and Effects. SIDA, IOM, 2007, p. 8.

59

La capitolul expedierea banilor, în anul 2008, doar 77.1 % din emigranţi au trimis bani

propriei sau altor gospodării din Republica Moldova. Se constată diferenţieri în funcţie de anumite

caracteristici socio-demografice ale miranţilor. Cele mai mici ponderi de migranţi ce trimit bani în

ţară constatăm în grupele de vîrstă 18-29 ani – 68.9 % şi peste 60 de ani – 68.9 % şi în cazul

migranţilor din mediul urban – 67.0 %, iar după nivelul de educaţie – a celor cu studii superioare –

73.1 % [85, p. 11]. Cele mai mari ponderi sunt ale migranţilor cuprinşi în grupa de vîrstă 55-64 ani

– 80.0 %, cu studii medii sau liceale – 83.1 % şi din mediu rural – 83.3 % [85, p. 12].

Pentru o bună parte a populaţiei, mai ales cea din mediul rural, veniturile încasate de

gospodării, în urma migraţiei la muncă peste hotare a membrilor acesteia, erau unicele venituri

stabile, ceea ce se poate deduce din ponderea înaltă a persoanelor originare din mediul rural.

Dacă primele studii arătau că marea parte a migranţilor (cca două treimi) transmitea banii

prin căi neformale, atunci în studiul din 2008 s-a constat că 75.8 % din migranţi transferă banii

prin metode formale şi doar 24.2 % - prin căi neformale [85, p. 12].

Reducerea sărăciei: După criza economică din 1998 rata sărăciei constituia aproape 40 la

sută pentru toate grupurile. Către anul 2006 rata sărăciei a scăzut considerabil pînă la 20 % pentru

gospodăriile cu emigranţi, diminuîndu-se mult mai puţin pentru gospodăriile fără emigranţi – pînă

la 32 % [159, p. 11].

Pe de altă parte, migraţiunea a sporit veniturile majorităţii gospodăriilor casnice din

Republica Moldova şi a servit drept mecanism de bază în luptă cu sărăcia pentru mulţi dintre cei

care nu puteau să facă faţă costurilor minime pentru a-şi asigura existenţa din veniturile obţinute

pe piaţa locală a forţei de muncă.

Pentru mulţi migranţi, în special, pentru cei care au plecat la lucru în ţările UE, migraţiunea

a oferit oportunitatea să investească în noi capacităţi profesionale şi să clădească legături pentru

investiţii între ţara lor de destinaţie şi patrie.

În tabelul nr. 7 este reprezentată ponderea persoanelor în totalul grupei de ţări respective,

ce consideră că principalul efect al emigrării îl constituie majorarea veniturilor personale.

Tabelul nr. 7.

Principalul efect – majorarea veniturilor (% din grupa de ţări respectivă, 2006)

CSI construcţii

CSI alte domenii UE Alte state Total

84.09 78.02 88.31 92.48 84.87Sursa: Remittances in The Republic of Moldova: Patterns, Trends, and Effects, SIDA, IOM 2007, p. 12

60

În condiţiile în care valoarea medie a minimului de existenţă în ţară este superioară

venitului mediu disponibil lunar pentru o persoană, aşa cum este redat în tabelul nr. 8, devine

problematic de a motiva populaţia să facă economii şi investiţii atît din veniturile interne, cît şi din

cele externe.

Tabelul nr. 8.

Principalii indicatori social-economici ce caracterizează veniturile populaţiei

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 Salariul nominal mediu lunar al unui salariat în economie, lei

543.7 691.5 890.8 1103.1 1318.7 1697.1 2065.0

Veniturile disponibile ale populaţiei (media lunară pe un membru al gospodăriei), lei

241.0 321.6 422.4 491.4 568.6 839.6 1018.7

Mărimea medie a pensiei lunare stabilite (la sfîrşitul anului), lei

135.8 161.0 210.5 325.3 383.2 442.3 546.2

Minimul de existenţă (media lunară pe o persoană), lei

468.7 538.4 628.1 679.9 766.1 935.1 1099.4

Raportul cu minimul de existenţă la venitul disponibil, %

51.4 59.7 67.3 72.3 74.2 89.8 92.7

Sursa: Anuarul statistic al Republicii Moldova 2008. BNS. p. 110.

Populaţia în general percepe migraţiunea mai mult în aspect social-demografic decît

economic. Astfel, 63.2 %, din cei intervievaţi în 2008 sunt de acord cu faptul că emigrarea are un

impact negativ, iar principala consecinţă negativă a emigrării o consideră copii rămaşi fără părinţi

(45.7 %). Totodată 36.4 % consideră că emigranţii nu pot contribui la dezvoltarea ţării, impactul

pozitiv al remiterilor fiind perceput prin prisma mijloacelor transmise familiilor (51.6 %) [85,

p. 8].

Domenii de utilizare a remiterilor

Toate sursele studiate au indicat aproximativ acelaşi model de cheltuire a banilor încasaţi

din remiteri.

Modelul de utilizare a remiterilor este extrem de important prin influenţa asupra cererii

agregate. Reieşind din faptul că remiterile finanţează consumul curent (în special, din importuri),

ele nu participă la crearea ofertei interne şi la posibilitatea ei de creştere viitoare. Întrucît Moldova

este considerată una din cele mai sărace ţări din Europa, este firesc că gospodăriile îşi satisfac în

primul rînd necesităţile curente şi cele mai stringente legate de alimentaţie, îmbrăcăminte, chirie.

61

Dacă o parte a remiterilor ar participa la investiţii, ele ar contribui la majorarea capitalului

productiv, inclusiv cheltuielile pentru studii şi educaţie nu sunt altceva decît o investiţie în

capitalul uman.

Astfel, cercetări efectuate de CBS-AXA arată că remiterile au fost utilizate:

- pentru cheltuieli curente mai mult de jumătate;

- obiectele de uz casnic (televizor, frigider, maşină de spălat);

- investiţii domestice mari (locuinţă, automobil, reparaţii generale ale locuinţelor).

Deşi se consideră că o bună parte a remiterilor este utilizată pentru investiţii în imobile,

după cum arată datele statistice, nu a avut loc o creştere considerabilă a fondului locativ privat în

medie pe locuitor – în 2007 acesta fiind doar cu cca 1.1 m2 mai mare decît în 1999. (figura nr. 11).

În aceeaşi perioadă numărul populaţiei a scăzut cu aproape 2 % [31. p. 33].

Utilizarea remiterilor:

1. nevoi primordiale;

2. produse de lungă durată (televizoare, frigidere, alte aparate electrice);

3. învăţămînt;

4. cheltuieli medicale;

5. reparaţii ale imobilului, procurări de imobil;

6. cumpărarea pămîntului sau a bovinelor, investiţii în mici ferme;

7. evenimente de familie (nunţi, naşterea copiilor etc);

8. returnarea împrumuturilor (unele luate chiar pentru emigrare);

9. economii pentru „zile negre”;

10. planuri de investiţii şi acumulare de profit.

0

20

40

60

80

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

milioane m2

20.0

20.4

20.8

21.2

21.6

22.0m2

În proprietate privată (scala din stînga)Alta (scala din stînga)Fond locativ în medie pe un locuitor (scala din dreapta)

Figura nr. 11. Fondul locativ, suprafaţă totală (la sfîrşitul anului) Sursa: elaborat de autor în baza datelor Anuarelor statistice ale Republicii Moldova pentru 2007 şi 2008, BNS.

62

Economiile din remiteri

Cercetarea CBS-AXA din 2006 indică faptul că gospodăriile cu migranţi au o mai mare

capacitate de economisire, probabilitatea lor de a avea economii mai mari de 500 de dolari SUA

este de 29 % faţă de 8 % a gospodăriilor ce nu beneficiază de transferuri externe. Totuşi, mai mult

de jumătate din persoanele anchetate au răspuns ferm că nu au în vedere în următorii 3 ani să

investească sumele acumulate într-o afacere în ţară. Din punct de vedere geografic migranţii din

UE tind să aibă economii mai mari ca cei din CSI, deoarece veniturile încasate sunt mai mari.

Cercetarea efectuată în 2008 a arătat că starea financiară a gospodăriilor moldovene nu le

permite să economisească, 35.3 % dispun de venituri care acoperă doar necesităţile curente de

consum, iar 11.3 % - la momentul studiului aveau datorii (tabelul nr. 9.).

Tabelul nr. 9.

Capacitatea de economisire (%)

Acumulăm economii

Nu prea acumulăm economii

Avem bani numai de la un salariu la

altul

Avem datorii

General 22.5 28.1 35.3 11.3 Gospodării care beneficiază de remiteri

27.2 33.7 27.5 9.4

Gospodării fără remiteri

18.5 24.7 40.9 12.9

Sursa: Gestionarea finanţelor de către gospodăriile casnice din Moldova, Cunoştinţe şi practici. Raport de studiu 2008. CBS-AXA, OIM. – Chişinău, 2008, p. 32 (adaptat de autor)

S-a consemnat în aceeaşi cercetare că populaţia cel mai des păstrează banii economisiţi

acasă, din care: în lei moldoveneşti – 28.9 % şi în valută – 13.6 %, iar la depozitarea în bănci

comerciale apelează 9.9 %.

Scopurile pentru care se recurge la economii, de asemenea, indică orientarea remiterilor

spre consum şi în linii largi pot fi divizate în trei grupuri:

- pentru asigurarea unor evenimente critice (îmbolnăvire, înmormîntare, pierderea

locului de muncă etc.) – 49.3 % din gospodării;

- pentru investiţii în bunuri sau capital uman (studii, odihnă, imobil, automobil, bunuri

casnice etc.) – 23.6 % din gospodării;

- alte economii (evenimente de familie – 4.5 %, investiţii în afaceri – 2.5 %, emigrare –

1.3 %).

Celelalte persoane au declarat că nu fac economii (17.5 %) sau nu ştiu care este scopul (0.3 %).

63

Investiţiile din remiteri

Conform cercetării CBS-AXA din 2006 majoritatea migranţilor doresc să se întoarcă în

patrie la momentul în care vor acumula suma necesară pentru cheltuielile planificate. Ei tind să

trimită acasă cea mai mare parte a veniturilor lor. Totuşi, în majoritatea cazurilor cheltuielile sunt

efectuate pentru consum curent şi bunuri nepoductive de uz casnic. Investirea în afaceri este destul

de joasă din cauza piedicilor administrative, a birocraţiei şi a corupţiei. Conform estimărilor unui

migrant pentru a deschide o afacere este necesară o jumătate de an, cca 800 de dolari SUA şi mite

de cca 2000-3000 de lei pentru perfectarea actelor de la fiecare instanţă de control [121, p. 44].

Pentru a delimita în ce măsură de facto lipsa de bani împiedică cetăţenii în lansarea unei

afaceri în cadrul cercetării din 2008 [85, p. 22-26], respondenţii au fost rugaţi să indice cum ar fi

procedat în cazul în care ar fi dispus la moment de o sumă considerabilă de bani (30 mii euro).

Răspunsurile obţinute confirmă încă o dată orientarea, preponderent, consumeristă. Astfel,

cheltuirea banilor totalmente pentru a fi consumată a fost confirmată de 68.9 % din populaţia

generală şi 64.4 % din migranţi, pentru economii – 20.0 % şi – 21.1 %, respectiv şi pentru

investiţii într-o afacere curentă sau iniţierea unei afaceri proprii noi – 11.1 % şi 20.1 %, respectiv.

În cadrul aceleiaşi cercetări a fost apreciat nivelul perceput de pregătire în vederea iniţierii

şi dezvoltării unei afaceri, constatîndu-se că fiecare al doilea cetăţean nu se consideră pregătit

pentru o astfel, de activitate, doar 15.9 % consideră că au un anumit grad de pregătire, iar 5.7 % se

declară bine pregătiţi. Gradul de autoapreciere, deşi scăzut pare a fi supraapreciat. Astfel, deşi la

verificarea cunoaşterii etapelor iniţierii şi lansării unei afaceri 23.5 % din cei cu experienţă de

migrare şi 26 % din persoanele cu studii superioare au declarat că cunosc procedura, efectiv au

numit etapele unei scheme simple 11.5 % şi 13.6 %, respectiv. Gradul de cunoaştere a procedurilor

aferente înregistrării unei întreprinderi se pare a fi în corelaţie cu vîrsta (fiind mai iniţiate grupele

de vîrstă între 25 şi 45 de ani) şi mediul de reşedinţă (locuitorii din mediul urban fiind mai iniţiaţi

faţă de cei din mediul rural, acest fapt fiind determinat de accesul mai mare la informaţii).

De asemenea, a fost studiată cunoaşterea mediului regulator în afaceri şi anume

cunoaşterea formelor juridice de organizare a întreprinderilor. Cea mai cunoscută formă este

gospodăria ţărănească, 71.5 % din populaţie susţine că cunoaşte ce prezintă o astfel, de

întreprindere, iar 14.5 % susţin că au auzit, dar nu ştiu ce înseamnă. Urmează întreprinderea de stat

(64.4 %), întreprinderea individuală (55.3 %) şi societatea pe acţiuni (48.0 %).

Nu există o relaţie între numărul efectiv de întreprinderi de o anumită formă juridică şi

numărul populaţiei ce o cunoaşte. SRL şi patenta de întreprinzător fiind cele mai răspîndite

întreprinderi ca număr, se bucură de un nivel de cunoaştere modest – 46.7 % şi 44.9 %, respectiv.

64

Cel mai puţin cunoscute sunt: cooperativa de întreprinzător – 27.4 %, cooperativa de producţie –

26.3 % şi societatea în nume colectiv – 23.6 %.

Cu toate acestea, numărul efectiv de persoane implicate în activităţi economice pe cont

propriu este destul de modest. Au declarat că deţin o afacere sau acte pentru o afacere: cîte 0.8 % -

gospodării ţărăneşti şi patente de întreprinzător, 0.7 % - întreprinderi individuale. Aceşti indicatori

scăzuţi au la baza sa nepregătirea persoanelor de a iniţia careva activităţi economice şi percepţia

negativă asupra cadrului regulator neprietenos.

Migraţiunea economică nu numai că nu stimulează persoanele să înceapă o afacere proprie,

ci din contra demotivează persoanele, cauza fiind condiţiile dificile în care se află bussines-ul

naţional, iar costul vieţii se apropie de cel european [140, p. 11].

Un rol important în stimularea doleanţei de a investi revine autorităţilor prin promovarea

campaniilor de informare în masă asupra posibilităţilor investiţionale existente şi instituţiilor de

învăţămînt, ce pe lîngă cunoştinţe ar educa şi spiritul de întreprinzător.

Datele Băncii Naţionale a Moldovei despre remiteri

Fluxul de transferuri efectuate de persoanele fizice prin intermediul băncilor comerciale şi

prin sistemele de transfer internaţional de bani nu reprezintă o informaţie completă despre

fenomenul remiterilor persoanelor fizice. După cum au arătat cercetările în alte state, în

transferurile oficiale ale persoanelor fizice o bună parte este ocupată de alt gen de transferuri decît

cele ce ţin de migraţiunea economică şi exportul forţei de muncă, în special, achitările pentru

exportul de bunuri şi prestări de servicii (nu trebuie exclusă şi posibilitatea unor încasări din

activităţi ilicite).

Dat fiind faptul că nu putem diviza aceste transferuri după cauze şi scopuri şi nu putem

cerceta doar acea parte care este nemijlocit legată de remiterile persoanelor fizice, vom analiza

sumele totale.

În decursul ultimilor ani a avut loc o creştere considerabilă a transferurilor personale din

exterior prin intermediul sistemului bancar. Sumele transferate în ţară au crescut de la 153 mil.

USD, în anul 2000, la 1660 mil. USD, în anul 2008 [212 b], astfel, dacă în 2000, acestea au crescut

cu 8 %, comparativ cu 1999, atunci în 2008, creşterea a fost de 36 %, faţă de 2007.

Moldovenii tot mai pe larg utilizează sistemele de transfer internaţional de bani (STIB),

astfel, dacă în 2000, din suma transferată 67 % venea prin STIB, atunci, în 2008, cota lor a fost de

84 %.

Aceste date ne permit să concluzionăm că:

65

- a avut loc creşterea încrederii populaţiei în sistemul bancar şi sistemele de transfer

internaţional de bani;

- populaţia s-a familiarizat cu serviciile oferite de sistemul bancar;

- costurile serviciilor de transfer internaţional de bani sunt accesibile pentru persoanele

fizice.

Banca Naţională a Moldovei este împuternicită, conform legii, cu compilarea statisticii

sectorului extern. Astfel, în cadrul statisticii balanţei de plăţi BNM efectuează estimări cu privire

la remiterile persoanelor fizice.

BNM utilizează un model complex de calculare a remiterilor totale, ţinînd cont atît de

transferurile prin intermediul sistemului bancar, cît şi de alte fluxuri de valută ce au intrat în ţară

prin metode neformale şi circulă pe pieţe specifice, unde este utilizată, preponderent, valuta

străină, aşa cum sunt piaţa de imobil şi de automobile (vezi schema în anexa 13).

Modelul de estimare a remiterilor utilizat de Banca Naţională a Moldovei

Banca Naţională a Moldovei utilizează un model complex de estimare a remiterilor, care

permite captarea nu doar a fluxurilor ce au fost transferate de peste hotare de persoanele fizice prin

căi oficiale, ci şi estimarea fluxurilor ce au intrat în ţară „în buzunare” sau prin alte metode

neformale.

Modelul de estimare a remiterilor, elaborat de BNM, este compus din cinci etape şi anume:

A. Măsurarea fluxurilor de valută transferată prin sistemul bancar (inclusiv prin sistemele de

transfer internaţional de bani) de către persoane fizice de peste hotare;

B. Măsurarea remiterilor ce urmează să fie ridicate în numerar (cash), retrase de pe depozite

din bănci de beneficiarii acestora;

C. Măsurarea volumului net al valutei străine în numerar eliberate de băncile comerciale

rezidenţilor;

D. Măsurarea cheltuielilor pe pieţele unde tranzacţiile se efectuează, preponderent, în valută;

E. Ajustarea remiterilor efectuate prin canale oficiale cu remiterile în numerar efectuate prin

canale neoficiale. Sursa: Prezentarea Isacov L (şef al Direcţiei Balanţa de plăţi, BNM). Moldova Compilarea datelor despre remiteri, în cadrul Programului Aeneas - Dincolo de reducerea sărăciei, grupul de lucru pentru Moldova, Chişinău, 2007, p. 7

Repartiţia încasărilor de la rezidenţi şi nerezidenţi este efectuată în baza Sistemului de

Raportare a Tranzacţiilor Internaţionale şi a metodei de expert, fiind utilizaţi coeficienţi

estimativi. Astfel, repartiţia este una convenţională şi nu presupune că sumele evaluate şi

înregistrate în balanţa de plăţi sunt neapărat exacte şi ţin totalmente de migraţiunea economică a

66

populaţiei. Trebuie de menţionat că modelul BNM este logic şi bine argumentat, iar valoarea totală

a remiterilor înregistrate în balanţa de plăţi conţine în sine suma totală intrată în ţară atît prin căi

formale, cît şi neformale.

Datele balanţei de plăţi nu reflectă împărţirea fluxului de remiteri pe ţări de origine, ci doar

pe zone geografice: CSI şi restul lumii, deoarece ele acoperă fluxurile transferate prin sistemul

bancar naţional şi estimări ale volumului fluxurilor totale.

În figura nr. 12 sunt reprezentate datele statistice cu privire la remiterile şi transferurile din

exterior ale persoanelor fizice.

Sursa principală de remiteri în Republica Moldova o constituie nerezidenţii (persoane ce se

află peste hotare pe termen mai mare de un an şi au centrul de interes în altă ţară), în anul 2008,

cota acestor intrări financiare a fost de 55 %. Rezidenţii sunt, de regulă, particularii exportatori de

servicii, angajaţii peste hotare temporar şi sezonier (inclusiv angajaţi în construcţii şi agricultură).

Pînă în anul 2005 mai mult de jumătate din remiteri erau efectuate de rezidenţi, astfel, cota lor în

anul 2000 a constituit 70 % din totalul remiterilor, în anul 2005 – 57 %. În anii 2006 şi 2007

ponderea încasărilor de la rezidenţi s-a diminuat, începînd a creşte în anul 2008 (constituind 45 %,

ceea ce este cu 1 punct procentual mai mult faţă de 2007).

Deşi BNM împarte încasările personale din exterior doar în două zone geografice: CSI şi

restul lumii, este important de menţionat că ponderea sumelor recepţionate din CSI este în creştere,

de la 7 % în 2000, la 49 % în 2008. De unde deducem că populaţia, neavînd posibilităţi de cîştig în

ţară sau în ţări ce oferă posibilităţi de cîştig înalt (datorită regimului de vize şi altor impedimente),

totuşi, emigrează la muncă în ţări accesibile teritorial şi cultural şi anume în CSI. Daca, iniţial,

acestor ţări le era caracteristică migraţiunea temporară, transferurile de la angajaţii pe o perioadă

mai mare de un an devin tot mai mari, cota remiterilor de la nerezidenţi în 2008 crescînd pînă la

38 %, comparativ cu 16 % în 2000.

Concluzionăm că termenul de aflare peste hotare a moldovenilor tinde să crească, iar

migraţiunea cu timpul va avea un caracter permanent.

67

Remiteri şi transferuri

0

500

1000

1500

2000

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

mil. USD

remiteri (balanţa de plăţi)transferuri ale persoanelor fizice prin sistemul bancar

12. a.

Transferuri personaleprin sistemul bancar

0

500

1000

1500

2000

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

mil. USD

alte transferuri bancare STIB

12. b.

Remiteri

0

500

1000

1500

2000

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

mil. USD

de la rezidenţi de la nerezidenţi

12. c.

Remiteri

0

500

1000

1500

2000

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

mil. USD

CSI Restul lumii

12. d. Remiteri din restul lumii

0

200

400

600

800

1000

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

mil. USD


12. e.

Remiteri din CSI

0

200

400

600

800

1000

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

mil. USD


12. f. Figura nr. 12. Remiteri încasate de persoane fizice, fluxuri estimate de BNM Sursa: elaborat de autor, în baza http://www.bnm.md/md/balance_of_payments

68

În pofida diferenţelor de cifre între datele CBS-AXA şi BNM sunt unele concluzii pe care

nu le putem ignora.

1. Angajaţii în statele dezvoltate nu numai cîştigă mai mult, dar şi trimit acasă mai mulţi bani

decît cei din CSI şi alte state, totuşi numărul migranţilor economici în CSI şi volumul

remiterilor din aceste ţări este în creştere.

2. Volumul banilor transferaţi în ţară depinde de un şir de factori: motivul emigrării, destinaţia

migrantului, durata şederii, costul emigrării, cîştigurile emigranţilor atît în ţara-gazdă, cît şi în

patrie, cheltuielile pentru trai.

3. Cauza principală a migraţiei – lipsa resurselor financiare pentru satisfacerea nevoilor

primordiale, a consumului curent şi necesitatea investiţiilor în imobil. Nu putem presupune că

utilizarea remiterilor în viitor se va schimba, semnificative rămînînd aceleaşi direcţii de

cheltuire. Astfel, remiterile nu rezolvă problema sărăciei din ţară şi probabilitatea participării

lor în producţie ce va duce la o creştere economică viitoare este scăzută.

4. În viitor există un risc sporit al reducerii considerabile a forţei de muncă, deoarece contingentul

migrant al ţării este de aproape 40 % din populaţia economic activă, iar odată cu legalizarea

şederii în ţara-gazdă, probabilitatea reîntoarcerii în patrie se diminuează. De asemenea, este

posibil ca migraţiunea permanentă să se amplifice, deoarece motivaţia de plecare nu se reduce.

69

2.3. Impactul remiterilor asupra parametrilor macroeconomici autohtoni

Creşterea economică este scopul primordial al fiecărei guvernări. De aceea, în continuare

vom analiza corelaţiile între remiteri şi principalii indicatori macroeconomici, în scopul

determinării impactului asupra creşterii economice durabile.

1. Creşterea economică stimulată de cerere

Transferurile compatrioţilor noştri provenite din munca lor peste hotare au avut un rol

decisiv în stimularea redresării economice a Republicii Moldova, prin majorarea cererii solvabile.

Creşterea considerabilă a veniturilor disponibile ale populaţiei a dus la creşterea consumului.

Analiza componentelor PIB-ului prezentată în figurile nr. 13 şi 14. ilustrează măsura în

care redresarea economică din Moldova a depins, preponderent, de cheltuielile finale pe consum,

iar impozitele nete pe consum şi import deţin o pondere din ce în ce mai mare în PIB.

-40-20

020406080

100

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

miliarde lei

Consumul final Formarea brută de capital Export net PIB

Figura nr. 13. Componentele Produsului Intern Brut (preţuri curente) Sursa: elaborat de autor în baza Anuarului statistic al Republicii Moldova. BNS. Chişinău, 2007. p. 257

171716141513121211

8389 88 88 87 85 86 84 83

0%

25%

50%

75%

100%

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007Impozite nete pe produs şi import Valoare adăugată brută

Figura nr. 14. Structura Produsului Intern Brut pe categorii de resurse ( %) Sursa: elaborat de autor în baza Anuarului statistic al Republicii Moldova. BNS. Chişinău, 2008. p. 258

70

În timp ce echivalentul în dolari SUA al PIB a crescut în medie cu 18 % anual din 2000,

Venitul Naţional Brut Disponibil pe locuitor (venitul disponibil al rezidenţilor naţionali pentru

consum, inclusiv transferurile valutare din străinătate) a crescut şi mai rapid (21 % anual).

Deci, este important să, constatăm că, încasările de remiteri din exterior şi migraţiunea

economică au persistat chiar şi după ce economia internă şi-a revenit considerabil. Începînd din

2000 pînă în 2008 economia internă a Moldovei a arătat îmbunătăţiri, creşterea cumulativă a PIB-

ului real în această perioadă a constituit mai mult de 66 %. Raportul remiterilor la PIB a înregistrat

o scădere doar în ultimii trei ani de la 35 % în 2006, la 31 % în 2008 (figura nr. 15). Cu toate

acestea, migrarea şi remiterile au continuat să se intensifice, prin noi emigranţi, beneficiind de

suportul neoficial al unei comunităţi expatriate în creştere, iar remiterile încasate în medie per

locuitor al Republicii Moldova în 2008 au constituit 529 USD.

30.627.0

24.4

19.416.4

7.2

13.8

9.4

31.2

33.934.5

416

328

254194

1348967

493033

529

0

5

10

15

20

25

30

35

40

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

%

0

100

200

300

400

500

600USD

Raportul remiterilor la PIB (scara din stînga)

Remiteri per capita (scara dreaptă)

Figura nr. 15. Corelaţia între remiteri de peste hotare şi Produsului Intern Brut Sursa: elaborat de autor în baza www.statistica.md şi www.bnm.md

Concluzie: Redresarea economică din Moldova s-a bazat, preponderent, pe consumul final,

efectuat în mare parte din fluxuri financiare încasate de peste hotare de persoanele fizice.

2. Balanţa de plăţi a statului: comerţul exterior, investiţiile străine directe, împrumuturile

Creşterea cererii interne în condiţiile unui sector real subdezvoltat şi a mediului destul de

dificil pentru investiţii a condiţionat satisfacerea acesteia din importuri. Astfel, în decursul

ultimilor nouă ani deficitul din comerţul exterior de mărfuri s-a lărgit, rămînînd a fi un impediment

în dezvoltarea economică a statului. De la un deficit de aproximativ 12 % din PIB în anul 1999,

decalajul s-a mărit constant pînă la aproape 53 % din PIB, în anul 2008. Piaţa şi compoziţia

produselor în exporturi sporeşte vulnerabilitatea Moldovei la şocurile externe. Aproape două

treimi din exporturile Republicii Moldova reprezintă produse agro-alimentare (inclusiv de la

71

industria de procesare a mărfurilor agricole) şi bunuri ce au fost importate pentru a fi prelucrare în

ţară (în special, materiale textile şi articole din piele), vezi figura nr.16.

-60

-40

-20

0

20

40

60

80

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

0

20

40

60

80

100

120

raportul remiterilor la

exporturi (scala din dreapta)

raportul remiterilor la

importuri (scala din dreapta)

creşterea exporturilor de

bunuri (scala din stânga)

creşterea importuilor de

bunuri (scala din stânga)

creşterea remiterilor (scala

din stânga)

Figura nr. 18. Corelaţia între remiteri de peste hotare şi comerţul exterior cu bunuri (%) Sursa: elaborat de autor în baza www.bnm.md

Este importantă compararea remiterilor cu exporturile de bunuri. După cum se observă în

figura nr. 18, deşi ritmul de creştere a exportului în decursul ultimilor ani a fost destul de înalt,

remiterile l-au întrecut considerabil, raportul acestora la exporturi, evoluînd de la mai puţin de o

pătrime în 1999, la depăşire constantă în decursul ultimilor trei ani (115 % în 2008). Trebuie de

ţinut cont şi de embargoul impus de Rusia asupra vinurilor moldoveneşti şi asupra altor produse

agroalimentare (fructe proaspete, carne), în legătură cu care o parte a populaţiei şi-a pierdut locul

de muncă sau lucrează după un regim redus, iar veniturile cîştigate s-au redus în toate familiile

Produse

agro-

alimenta-

re

38%

Bunuri

după

prelucrare

26%

Altele

36%

Figura nr. 16. Structura exportului de bunuri în anul 2007 Sursa: elaborat de autor www.bnm.md (comentarii la

balanţa de plăţi)

Altele

51%

Maşini şi

aparate

15%

Produse

minerale

21%

Produse

agro-

alimenta-

re

13%

Figura nr. 17. Structura importului de bunuri în anul 2007 Sursa: elaborat de autor www.bnm.md (comentarii la

balanţa de plăţi)

72

afectate de aceste decizii. Totuşi, principala concluzie denotă că economia naţională nu mizează

pe activităţi productive în atragerea resurselor valutare, ci tot mai mult pe remiterile din exterior.

Influenţa majoră a remiterilor în balanţa de plăţi a statului ţine de finanţarea importurilor

de bunuri şi servicii prin remiteri. Pentru anul 2004 cca 90 % din deficit comercial a fost acoperit

de remiteri (figura nr. 19). În următorii ani se observă o creştere mult mai rapidă a importurilor

decît cea a remiterilor. Remiterile din exterior au acoperit în 2008 cca 59 % din deficitul din

comerţul exterior cu bunuri şi servicii. Astfel, putem presupune că importurile din exterior prin

concurenţă înaltă cu producţia internă (în primul rînd prin preţuri mai mici) au înlocuit o bună

parte din consumul de produse domestice, modificînd modelul de consum al populaţiei a cărei

cerere datorită remiterilor este solvabilă.

6254

6977 73

90

75 7465 59

0

20

40

60

80

100

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

%

0

1000

2000

3000

4000

5000

6000mil. USD

export de bunuri şi servicii (scala din dreapta)import de bunuri şi servicii (scala din dreapta)raportul remiterilor la deficitul comercial (scara din stînga)

Figura nr. 19. Remiterile de peste hotare şi comerţul exterior cu bunuri şi servicii Sursa: elaborat de autor în baza www.bnm.md

0

500

1000

1500

2000

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

mil. USD

Investiţii străine directe (flux net) Împrumuturi externe (trageri)Transferuri guvernamentale (intrări) Remiteri

Figura nr. 20. Remiterile comparativ cu valoarea totală a altor fluxuri financiare externe Sursa: elaborat de autor în baza www.bnm.md

73

Evoluţia remiterilor alături de alte fluxuri externe (figura nr. 20) indică clar superioritatea

netă a celor dintîi. Îngrijorător este, în special, fluxul mic de investiţii străine directe (ISD) în

economia naţională. Remiterile au depăşit considerabil fluxurile de investiţii. Se consideră că ISD

ar putea fi înlocuite de remiteri, dar după cum s-a arătat anterior imposibilitatea satisfacerii

nevoilor de consum din alte surse interne nu a permis populaţiei să folosească remiterile în

domenii productive.

Este important de menţionat stabilitatea fluxurilor de remiteri pe lîngă alte fluxuri

financiare ca împrumuturile externe, granturile şi asistenţa tehnică guvernamentală, investiţiile

străine directe, precum şi faptul că spre deosebire de împrumuturi remiterile nu creează

angajamente viitoare.

3. Şomajul. Salariile. Productivitatea muncii. Redresarea economică ce a început din 2000, nu a

fost însoţită de o creştere în ocuparea forţei de muncă. Repartiţia populaţiei Republicii Moldova

după participarea la activitatea economică este prezentată în anexa 12. Îngrijorător este faptul că

din 2000 pînă în 2007 numărul populaţiei active s-a diminuat cu 21 %, iar al celei inactive s-a

majorat cu 14 %, totodată în această perioadă statisticile au înregistrat o micşorare a şomajului de

2.1 ori.

La începutul tranziţiei, sectorul industrial, fiind ruinat, a eliberat o parte masivă a

angajaţilor săi, care, ulterior, au constituit migranţii comerciali, iar mai tîrziu cei economici. În

decursul ultimilor ani în unele ramuri ale economiei naţionale se manifestă o lipsă acută a forţei de

muncă (construcţii, întreprinderi de producere a textilelor), ceea ce a dus la majorarea preţului

intern al acestei resurse. Transferurile din exterior au făcut angajaţii moldoveni să fie mai selectivi

în muncile ce le practică, iar în unele domenii chiar să ceară salarii comparabile celor vestice (TI).

Pentru temperarea cererii interne statul ar putea decide aplicarea unor politici de stopare a

creşterii reale a salariilor, ceea ce într-o oarecare măsură a şi avut loc de-a lungul întregii perioade

de independenţă. Această politică nu s-a încununat cu succes, agravînd şi mai tare sărăcia păturilor

social vulnerabile şi a bugetarilor ce au un salariu fix, destul de mic, comparativ cu costul vieţii, a

stimulat corupţia şi trecerea unei părţi a salariilor achitate angajaţilor sectorului privat în afara

cadrului legal.

Paralel cu aceste procese, tot mai mult se face resimţit efectul exodului braţelor de muncă.

Deficitul de specialişti înalt calificaţi este deja resimţit inclusiv şi în instituţiile statului. Astfel,

deficitul de specialişti a efectuat presiuni asupra majorării salariilor în toate ramurile economiei

naţionale.

74

Creşterea productivităţii muncii în ultimii ani s-a bazat, în special, pe:

- oportunităţile oferite de disponibilizarea forţei de muncă;

- realocarea factorilor în economie.

Aceşti doi factori în timp s-au epuizat şi sunt necesare modificări structurale pentru

creşterea productivităţii muncii.

112.2115.6

95.2

110.8

98.7

107.0

108.2110.0

106.5111.4

100.2 102.7

97.199.6 98.3100.9 102.4

106.0

121.7

128.7119.5

123.8128.8127.2

90

95

100

105

110

115

120

125

130

2002 2003 2004 2005 2006 2007

Valoarea producţiei industriale fabricate Productivitatea munciiPersonalul industrial-productiv Creşterea salariului mediu

Figura nr. 21. Dinamica indicilor volumului producţiei industriale, productivităţii muncii şi personalului industrial-productiv alături de dinamica salariului mediu pe economie (% faţă de anul precedent) Sursa: elaborat de autor în baza Anuarului statistic al Republicii Moldova 2008, BNS, Chişinău, 2008.

Statisticile oficiale denotă în ultimii ani o creştere mai mare a salariilor comparativ cu

productivitatea muncii (figura nr. 21).

Migraţiunea şi retragerea lucrătorilor descurajaţi au condus la un declin în ocuparea forţei

de muncă, fapt ce în tandem cu sporirea producerii s-a soldat cu creşteri ale productivităţii muncii.

Creşterea salariilor reale a depăşit, totuşi, cîştigurile în productivitate. Posibilitatea generării unor

sporiri ulterioare a productivităţii prin disponibilizarea suplimentară a forţei de muncă este deja

epuizată.

Astfel, creşterea mai mare a salariilor comparativ cu cea a productivităţii muncii este

legată de limitele efectului de substituire între factorii de producţie, pentru majorarea

productivităţii sunt necesare inovaţii, investiţii şi retehnologizarea proceselor de producţie.

4. Remiterile încasate în urma exportului forţei de muncă reprezintă o importantă sursă de valută.

Rata de schimb în urma presiunilor este forţată în direcţia aprecierii. Aprecierea leului

75

moldovenesc a fost stopată de intervenţiile BNM pe piaţa valutară, ceea ce s-a reflectat în

creşterea semnificativă a activelor oficiale de rezervă (tabelul nr. 10).

BNM a intervenit agresiv pe piaţa valutară pentru a se opune aprecierii ratei de schimb

nominale, creşterea rapidă, soldată în oferta de bani, a compromis ţintirea inflaţiei (care în prezent

conform legii este prioritatea de bază a politicilor BNM). Aceste intervenţii ale autorităţilor

monetare au contribuit la creşterea rapidă a rezervelor şi a masei monetare, sporind riscul generării

presiunilor inflaţioniste.

Tabelul nr. 10.

Activele oficiale de rezervă acumulate la sfîrşit de perioadă

sf. 1996

sf. 1998

sf. 2000

sf. 2002

sf. 2004

sf. 2006

sf. 2008

Stocul activelor de rezervă

(mil. USD)313.52 136.88 222.64 268.86 470.26 775.29 1672.41

Active de rezervă / Import mediu lunar curent de bunuri şi servicii

(luni de importuri curente)

3.01 1.34 2.75 2.49 2.69 2.97 3.52

Sursa: elaborat de autor în baza www.bnm.md

5. Inflaţia. Rata de schimb.

Prin introducerea în ţară a unor fluxuri monetare masive remiterile stimulează creşterea

preţurilor interne. Din figura nr. 22 observăm o dependenţă directă între remiteri şi preţuri. Astfel,

din 2000 şi pînă în prezent indicele preţurilor de consum a urmat tendinţa remiterilor externe.

100110120130140150160170

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

%

Indicele preţurilor de consum (decembrie anul precedent 100 %)

Indicele preţurilor producătorilor producţiei industriale (% fata de anul precedent)

Rata de creştere a remiterilor (% faţă de anul precedent)

Figura nr. 22. Dependenţa între remiteri şi inflaţie Sursa: elaborat de autor în baza www.statistica.md şi www.bnm.md

76

În decursul perioadei de independenţă prin politica sa monetară BNM a încercat să

realizeze un şir de obiective, deseori, contradictorii:

1. menţinerea unei rate de schimb competitive;

2. menţinerea ratei dobînzii la niveluri reduse;

3. acumularea activelor oficiale de rezervă;

4. temperarea inflaţiei.

Transferurile monetare masive din exterior au complicat realizarea acestor obiective.

Rata inflaţiei în R. Moldova este în prezent printre cele mai înalte din regiune. Preţurile şi

salariile fiind inferioare nivelului care reflectă adevărata lor valoare economică, leul o perioadă

îndelungată a rămas subevaluat şi presiunea de apreciere în decursul anului 2007 şi în prima

jumătate a anului 2008 s-a resimţit puternic (figura nr. 23). În aceste circumstanţe rezistenţa la

aprecierea reală a ratei de schimb prin încetinirea aprecierii nominale nu este eficientă şi se

soldează doar cu aprecierea ratei de schimb reale, fiind realizată de inflaţia sporită.

9

10

11

12

13

14

15

16

17

01.0

1.20

00

01.0

5.20

00

01.0

9.20

00

01.0

1.20

01

01.0

5.20

01

01.0

9.20

01

01.0

1.20

02

01.0

5.20

02

01.0

9.20

02

01.0

1.20

03

01.0

5.20

03

01.0

9.20

03

01.0

1.20

04

01.0

5.20

04

01.0

9.20

04

01.0

1.20

05

01.0

5.20

05

01.0

9.20

05

01.0

1.20

06

01.0

5.20

06

01.0

9.20

06

01.0

1.20

07

01.0

5.20

07

01.0

9.20

07

01.0

1.20

08

01.0

5.20

08

01.0

9.20

08

01.0

1.20

09

lei pentru 1 EURlei pentru 1 USD

Figura nr. 23. Evoluţia ratei de schimb a leului moldovenesc faţă de principalele valute Sursa: elaborat de autor în baza serilor zilnice publicate de BNM www.bnm.md

Astfel, sectorul producerii bunurilor de export va deveni mai puţin profitabil, descurajînd

producerea sau încurajînd importurile. Deşi, intervenţiile autorităţilor monetare au ajutat la

uşurarea acestor presiuni asupra ratei de schimb, creşterea rapidă a ofertei de masă monetară ce a

rezultat din aşa acţiuni creează riscuri pentru stabilitatea macroeconomică şi realizarea unui nivel

redus de inflaţie.

77

Deoarece în final autorităţile monetare nu vor reuşi să influenţeze cu succes tendinţa ratei

de schimb, ar trebui să se plaseze un accent sporit asupra menţinerii stabilităţii macroeconomice.

Utilizarea politicilor ratei de schimb pentru a menţine competitivitatea atrage după sine un

şir de riscuri. Încercările de a păstra rata de schimb nominală pot conduce la monetizarea rapidă şi

la un exces în cererea de masă monetară, amplificînd şi mai mult cheltuielile private şi cel mai

probabil inflaţia.

Într-o economie deschisă inflaţia nu este doar un fenomen monetar intern. Parţial, preţurile

au crescut în urma crizelor globale ce ţin de aprovizionarea cu resurse energetice şi produse

alimentare, creşterea preţurilor internaţionale la aceste produse fiind destul de semnificativă. Acest

fenomen este reflectat de majorarea semnificativă în anul 2007 a preţurilor producătorilor

industriali, care depind de consumul de resurse energetice şi materii prime. Răbufnirea preţurilor la

alimente şi combustibil a majorat considerabil preocupările asociate reducerii sărăciei, asigurării

securităţii alimentare şi menţinerii stabilităţii macroeconomice [195, p. 3]. Totuşi, creşterea

preţurilor interne, deseori, este neargumentată. La un şir de mărfuri de larg consum preţurile în ţara

noastră sunt mai ridicate decît cele din ţările vecine sau SUA (produse electro-casnice,

îmbrăcăminte, unele produse alimentare), fenomen posibil în cazul subproducţiei, deci, a ofertei

limitate şi a lipsei de concurenţă (din care cîştigă în primul rînd marii importatori).

Deşi, în anul 2008, s-a înregistrat o inflaţie redusă, autorităţile trebuie să reconsidere

alocările de instrumente pentru gestionarea macroeconomică, concentrînd politicile monetare

asupra stimulării creşterii economice. Totuşi, frica faţă de fluctuaţia ratei de schimb, care ar putea

opri creşterea, este fondată. Astfel, în anul 2008 BNM a utilizat majorarea ratei de bază pentru a

diminua volumul monedei în circulaţie. Această politică deşi s-a scontat cu frînarea inflaţiei a

scumpit creditul intern, făcîndu-l inaccesibil atît pentru agenţii economici, cît şi pentru populaţie.

În linii mari putem concluziona: dacă creşterea veniturilor populaţiei ar fi susţinută de o

creştere corespunzătoare a producţiei interne, atunci presiunea remiterilor asupra preţurilor s-ar

reduce. Dar din cauza tehnologiilor învechite, a accesului redus la finanţare (prin urmare

posibilităţi reduse de investire în capacităţile de producţie) şi a exodului forţei de muncă, producţia

internă este tot mai mult înlocuită cu marfă din importuri.

6. Asigurarea socială. Sistemul fiscal.

Îmbătrînirea populaţiei va avea un impact major asupra economiei şi finanţelor publice în

următorii ani. Numărul persoanelor în vîrstă creşte anual cu cca 2%, în prezent cca 618 mii de

pensionari sunt înregistraţi la Casele teritoriale de Asigurări Sociale. Un declin în numărul

populaţiei active, care precede fenomenul îmbătrînirii populaţiei, poate reduce ritmul real de

78

creştere a PIB-ului şi standardele de viaţă. Aici este necesar să se aibă în vedere sistemul de

pensionare, în care pensionarii actuali beneficiază de contribuţiile angajaţilor curenţi. Acest sistem

este deja depăşit, deoarece exodul forţei de muncă reduce baza de impunere din care sunt

percepute taxele şi alte contribuţii, susţinerea persoanelor în etate şi altor categorii ce nu sunt apte

de muncă devenind tot mai dificilă. Apare necesitatea reformării sistemului de pensionare printr-

un alt sistem ce va permite fiecărei persoane să acumuleze resurse pentru viitor, precum şi

revizuirea programelor de asistenţă socială.

În ceea ce priveşte, contribuţiile la bugetul de stat, remiterile au avut un impact pozitiv

indirect, pe de o parte, prin stimularea consumului, fiind majorate încasările din impozitarea

consumatorului (precum taxa pe valoarea adăugată), pe de altă parte, s-au majorat taxele colectate

din importuri.

7. Impactul social. Emigrarea în masă este urmată de un considerabil impact social şi profunde

schimbări emoţionale şi de valori în cultura maselor. Separarea familiilor, sau familii incomplete

în care este doar un părinte sau chiar nici unul, iar copiii cresc în grija fraţilor mai mari şi a

rudelor, în cel mai bun caz (dar se poate întîmpla ca copii să fie crescuţi de străini şi de stradă), nu

poate reprezenta o bază de dezvoltare viitoare şi de sănătate morală a populaţiei. În prezent peste

98 mii de copii [115, p. 1-2] au părinţi plecaţi peste hotare şi respectiv ei reprezintă un grup extrem

de vulnerabil: în 2007 cca 1300 de infracţiuni au fost comise de 1800 de copii.

Anchetele care au fost efectuate pînă în prezent au relevat diferite probleme legate de

emigrare, dar aspectul pierderii valorilor familiare şi grija faţă de copii a rămas în umbră.

Concluzii asupra costurilor şi beneficiilor migraţiei economice şi remiterilor în Republica

Moldova

În ultimul timp agenţiile internaţionale tot mai larg răspîndesc ideea unui puternic impact

pozitiv al emigrării şi remiterilor asupra economiilor ce le recepţionează şi a persoanelor rămase în

ţară, cum ar fi: beneficierea de servicii publice de o calitate mai înaltă, în urma îmbunătăţirii

acumulărilor la bugetul de stat în legătură cu creşterea importurilor; majorarea salariilor reale ale

celor rămaşi în patrie în urma diminuării forţei de muncă. În baza analizelor expuse anterior,

constatăm că, remiterile au un şir de beneficii, dar şi importante costuri macroeconomice, impactul

cărora asupra economiei naţionale nu trebuie ignorat.

Beneficii:

- migraţiunea economică prin ocuparea oamenilor în exterior diminuează şomajul;

79

- remiterile sunt contra-ciclice, majorîndu-se în perioadele cînd nivelul de trai al

populaţiei scade, iar performanţele economice ale ţării sunt joase;

- în mare parte remiterile au suplinit efortul guvernului în lupta cu sărăcia şi în susţinerea

păturilor dezavantajate;

- remiterile contribuie la sporirea acumulărilor la buget, în special, prin intermediul TVA

şi taxelor la importuri, populaţia rămasă în ţară beneficiind de servicii publice de o

calitate mai înaltă;

- prin reducerea ofertei forţei de muncă se exercită presiuni considerabile asupra

salariilor din ţară în sensul majorării acestora;

- remiterile contribuie la dezvoltarea sistemului bancar şi serviciilor de intermediere

financiară;

- remiterile reprezintă cele mai stabile şi mari intrări de valută în ţară (faţă de ISD,

exporturi, împrumuturi, asistenţă externă);

- remiterile sunt intrări valutare externe ce nu majorează datoria externă;

- remiterile au contribuit indirect la majorarea activelor oficiale de rezervă.

Costuri:

- principalul efect al migraţiunii economice este reducerea forţei de muncă, exodul de

inteligenţă şi îmbătrînirea populaţiei;

- deficitul de forţă de muncă influenţează decizia de investire atît a străinilor, cît şi a

întreprinzătorilor interni;

- remiterile diminuează iniţiativa privată, dorinţa oamenilor de a participa la activităţi

economice;

- pe de o parte, remiterile contribuie la combaterea sărăciei şi asigurarea familiilor cu

bunuri de primă necesitate, pe de altă parte, agravează diferenţa de venituri dintre

familiile ce beneficiază de susţinerea migranţilor şi cele ce nu au o astfel, de susţinere,

condamnîndu-le pe cele din urmă la sărăcie;

- remiterile indirect susţin corupţia, în special, în sistemul medical şi al educaţiei, precum

şi în alte instituţii publice;

- sporirea cererii solvabile şi satisfacerea acesteia din importuri, în condiţiile unui comerţ

liberalizat, sufocă producătorii autohtoni, ce nu fac faţă competiţiei de piaţă, deoarece

producţia nu are loc la scară largă, iar mediul de afaceri se află, încă, în stadiul de

devenire;

80

- pe de o parte, remiterile finanţează deficitul exterior în creştere şi diminuează deficitul

contului curent al balanţei de plăţi, iar pe de altă parte, îl stimulează să crească şi mai

tare (duc la sporirea importurilor);

- migraţiunea ameninţă sustenabilitatea sistemul de asigurări sociale;

- fluxurile de valută din exterior presează rata de schimb nominală în sensul aprecierii

acesteia, ceea ce are un efect extrem de negativ asupra exportatorilor naţionali;

- remiterile stimulează inflaţia prin presiuni asupra preţurilor şi inflaţia importată, astfel,

are loc creşterea continuă a costului vieţii în ţară;

- remiterile reduc eforturile autorităţilor de luptă cu inflaţia, precum şi de realizare a altor

politici de distorsiune (cum ar fi politica fiscală);

- remiterile contribuie la apariţia tuturor simptomelor maladiei olandeze;

- migraţiunea, în ultimă instanţă, ameninţă securitatea naţională şi posibilitatea creşterii

unei naţiuni sănătoase cu valori morale înalte.

Concluzii asupra Capitolului II:

1. Imigrarea economică şi remiterile au un puternic impact economic negativ asupra populaţiei

necalificate din ţara-gazdă, însă, este extrem de convenabilă celorlalte pături ale populaţiei şi

pentru mediul de afaceri.

2. Ţările donatoare de migranţi şi receptoare de remiteri pe lîngă importante beneficii au şi un şir

de costuri.

Beneficii:

- În condiţiile în care, alte fluxuri financiare externe se diminuează, remiterile le

înlocuiesc, contribuind la stabilitatea macroeconomică internă.

- Gospodăriile receptoare de remiteri îşi îmbunătăţesc condiţiile de trai, pot economisi şi

face investiţii productive. Remiterile, în unele ţări, sunt folosite pentru importante

proiecte sociale.

- Agenţii economici beneficiază de experienţa celor ce au muncit peste hotare (efectul de

„networking”: investiţii, cunoştinţe în domeniul organizării afacerii, contracte,

tehnologii noi).

- În cazul exodului persoanelor necalificate, ţara are de cîştigat prin diminuarea

şomajului şi sporirea salariilor reale ale celor rămaşi.

- Exodul de inteligenţă, vizavi de remiteri, poate fi considerat o plată convenabilă

ambelor părţi, deoarece este puţin probabil că, în cazul în care persoanele rămîneau în

ţară, ele beneficiau de posibilitatea valorificării potenţialului lor la maximum.

81

- În pofida costurilor sociale aferente migraţiei, la nivel internaţional, se remarcă

îmbunătăţirea poziţiei sociale a femeii (acces la studii, angajare).

- Utilizarea remiterilor pentru consumul produselor autohtone duce la crearea locurilor

de muncă.

- Remiterile majorează veniturile bugetare, au un efect pozitiv asupra capacităţii ţării de

a înfrunta deficitul fiscal, fără a ajunge în situaţii de criză.

Costuri:

- Ţările mai puţin competitive, în lupta pentru atragerea muncitorilor calificaţi, suferă în

urma exodului braţelor de muncă şi al inteligenţei, pierzînd forţa lor de muncă tînără şi

calificată. Pierderea capitalului uman calificat va avea consecinţe negative asupra

dezvoltării viitoare.

- Deficitul forţei de muncă împiedică investiţiile noi şi dezvoltarea afacerilor existente.

- Încurajarea activă a emigrării nu este un motiv pentru ca cetăţenii să participe activ la

viaţa economică, politică şi socială, precum şi la asocierea speranţelor de viitor cu

patria. În acest caz, apare o cultură a dependenţei.

- Intrările masive de remiteri duc la apariţia maladiei olandeze: aprecierea ratei de

schimb, inflaţie, creştere galopantă a importurilor, alte dezechilibre macroeconomice.

- Remiterile majorează inechitatea în venituri.

- Influxurile financiare externe masive se vor solda cu extinderea nejustificată a

sectorului bancar, pe fondul unei economii reale subdezvoltate.

- Remiterile acutizează hazardul moral al guvernării (acumulările la bugetul public

finanţate indirect prin remiteri permit autorităţilor să evite implementarea reformelor

structurale).

- Remiterile nu rezolvă problema reducerii sărăciei, ele au o influenţă pe termen scurt.

3. În urma analizei procesului transformării Republicii Moldova în receptor mondial de remiteri,

s-a constatat că:

- Iniţial, la declararea independenţei, migraţiunea nu purta un caracter economic, fiind o

urmare a întregirii unor familii, revenirii unor persoane în ţările de origine ale

predecesorilor etc. Însă, eşuarea reformelor a forţat familiile moldovene să recurgă la

soluţii în exterior. Astfel, a devenit foarte răspîndită migraţia „comercială”, care, din

2000, devine una ce ţine de exportul forţei de muncă.

- Angajaţii în statele dezvoltate cîştigă mai mult. În ultimii ani, totuşi, se observă

tendinţa de majorare a emigrării economice în CSI; cauza migraţiei este lipsa resurselor

financiare pentru satisfacerea nevoilor primordiale, a consumului curent şi necesitatea

82

investiţiilor în bunuri de consum îndelungat, ceea ce determină modelul de utilizare a

acestora în ţară; volumul banilor transferaţi depinde de un şir de factori: motivul

emigrării, destinaţia migrantului, durata şederii, costul emigrării, cîştigurile

emigranţilor atît în ţara-gazdă, cît şi în patrie, cheltuielile pentru trai.

- Nu există premise că utilizarea remiterilor în viitor se va schimba, semnificative

rămînînd aceleaşi direcţii de cheltuire (preponderent consumul curent), iar economiile

şi investiţiile din remiteri vor rămîne modeste. Astfel, remiterile nu rezolvă problema

sărăciei din ţară şi probabilitatea participării lor în activităţi productive, ce vor duce la

creştere economică viitoare, este scăzută. În viitor, există un risc sporit al reducerii

considerabile a forţei de muncă, deoarece motivaţia de plecare nu se reduce.

- Redresarea economică ce s-a produs în Republica Moldova, în perioada 2000-2007, s-a

bazat preponderent pe consumul final, efectuat, în mare parte, din remiteri.

83

Capitolul III. STRATEGIILE DE REGLEMENTARE A REMITERILOR ŞI

EFECTELE LOR

În cadrul acestui compartiment, în baza experienţei internaţionale de succes, se propun

instrumente de stimulare a investiţiilor din contul remiterilor monetare şi se analizează posibilităţile

de intervenţie a statului în domeniul reglementării migraţiunii economice şi a managementului

remiterilor.

3.1. Practici internaţionale de utilizare productivă a fluxului de remiteri

În cadrul cercetării experienţei internaţionale, s-a constatat că nu există practici de o înaltă

eficienţă în administrarea migraţiunii economice şi a remiterilor, ce ar putea fi implementate pe larg

în alte ţări, rezultatele fiind de un caracter mixt. Totuşi, unele state, ţinînd cont de specificul

economiei naţionale, mediul lor de afaceri şi nu în ultimul rînd, de cultura şi tradiţiile lor, au

înregistrat succese evidente, astfel, de exemple vor fi descrise ulterior.

Transferurile din exterior, ca şi alte venituri încasate de o persoană trebuie economisite

înainte de a fi investite. Economisirea resurselor este posibilă doar în cazul în care necesităţile

primordiale de consum curent, precum şi unele necesităţi spirituale sunt satisfăcute. Trebuie de

menţionat că, există gospodării ce încasează sume ce le permit economisirea, dar ele preferă din

diferite motive să nu investească, principala cauză fiind lipsa de motivaţie şi riscurile înalte ale

gestionării afacerii.

În opinia noastră, principalele impedimente în calea trecerii remiterilor din utilizarea în

consum final spre consumul productiv, adică investiţii, sunt:

- sumele sunt mici (setul de acţiuni pentru ca sumele disponibile să fie mai mari ţine de

legalizarea migranţilor, diminuarea costurilor transferurilor, implementarea de noi tehnologii etc.);

- posibilităţi limitate de acces la piaţa financiară (deseori, resursele financiare acumulate

sunt insuficiente pentru a întemeia o afacere, deci, se face necesară elaborarea de instrumente

financiare specifice);

- distorsiunile pieţei (un şir de programe elaborate de autorităţi nu şi-au atins scopul, printre

cauzele eşecurilor trebuie evidenţiată dificultatea prognozării răspunsului pieţei, la politicile

guvernamentale, deoarece acestea sunt parţial contradictorii şi neconsecvente. Astfel, reacţia pieţei

poate fi diferită de cea scontată);

- necunoaşterea necesităţilor migranţilor (la nivel de localităţi, segmente structurale etc.) –

cercetările şi sondajele efectuate în Republica Moldova nu au abordat necesităţile investiţionale ale

84

migranţilor şi ale familiilor lor, dintre acestea în cercetarea din anul 2004 s-au făcut încercări de a

cunoaşte caracteristicile migranţilor, au fost efectuate interviuri mai largi atît cu familiile respective,

cît şi cu experţi în domeniu. În cercetarea din anul 2006, investiţiile sunt abordate doar ca o parte

componentă a cheltuielilor, iar necesitatea de investire nu se regăseşte printre subiecte. Campania

de informare Legătura cu baştina efectuată, în anul 2008, a studiat cultura financiară, inclusiv

doleanţele migranţilor de a efectua investiţii, precum şi pregătirea lor pentru asumarea riscurilor

respective;

- mediul investiţional nefavorabil.

Concluzie: o parte a venitului va fi economisită şi/sau investită dacă vor fi satisfăcute două

condiţii: satisfacerea nevoilor curente şi diminuarea riscurilor de afaceri.

Recomandările privind utilizarea productivă a fluxului de remiteri:

- încurajarea economisirii;

- încurajarea investiţiilor printre recipienţii remiterilor;

- organizarea unor asociaţii ce ar gestiona colectiv o parte din remiteri;

- lansarea unor servicii financiare care ar direcţiona remiterile spre proiecte de dezvoltare.

Utilizarea productivă a remiterilor poate fi efectuată doar în cadrul unor oportunităţi pentru

investiţii. Mijlocul cel mai eficient de a orienta o parte a remiterilor în investiţii este crearea unui

climat economic transparent, stimulativ şi favorabil. De unde reiese rolul decisiv al statului în

susţinerea producerii, inclusiv prin politici de canalizare a banilor economisiţi spre investiţii.

Existenţa în ţară a unui puternic sector financiar este de o importanţă majoră de la atragerea

economiilor şi intermedierea împrumuturilor, la stimularea înclinaţiei spre investiţii.

În condiţiile unei economii în tranziţie este critic un sistem financiar competitiv şi mai ales

un sistem bancar dezvoltat şi stabil, deoarece aceste sisteme sunt de proporţii mici comparativ cu

cele ale economiilor dezvoltate, ceea ce necesită stabilitatea lor sporită. Reieşind din faptul că piaţa

de capital este slab dezvoltată, posibilitatea de alegere a unor instrumente este destul de redusă, iar

populaţia, de regulă, nu cunoaşte serviciile oferite, astfel, sistemul bancar rămîne a fi cel care va

oferi totalitatea de servicii de intermediere. Agenţii economii în mare parte împrumută din sistemul

bancar.

Anterior a fost discutată influenţa remiterilor asupra economiilor, investiţiilor şi consumului.

Prin relaţia lor cu aceste trei componente, remiterile modifică creşterea economică. De asemenea,

după cum s-a văzut în capitolul precedent, doar o mică parte a remiterilor este economisită şi

investită. Reieşind din cercetările efectuate în domeniul experienţei internaţionale de reorientare a

remiterilor din consum spre investiţii, am selectat un şir de instrumente utilizate în acest scop de

85

alte state. Considerăm că toate aceste instrumente pot fi adaptate la condiţiile Republicii Moldova şi

utilizate cu succes în majorarea impactului pozitiv al remiterilor:

1. Stimularea investiţiilor colective prin programe oficiale;

2. Crearea Asociaţiilor Oraşului Natal;

3. Fortificarea diasporelor externe;

4. Implementarea produselor financiare internaţionale specializate;

5. Oferirea unei game largi de servicii de către instituţiile financiare migranţilor şi

familiilor acestora;

6. Proiecte de orientare a remiterilor în dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii;

7. Proiecte naţionale ce ţin de cunoaşterea şi satisfacerea nevoilor primordiale ale

emigranţilor.

1. Stimularea investiţiilor colective prin programe oficiale

Europa de Est nu are o istorie suficient de lungă a remiterilor şi utilizării acestora precum au

ţările Americii Latine, deoarece Europa de Vest a fost destul de restrictivă cu emigranţii economici,

comparativ cu SUA. În cadrul Dialogului Inter-American Orozco M. argumentează că practica

ţărilor latine arată că este posibil de maximizat efectul pozitiv al emigrări şi al remiterilor de bani,

deoarece persoanele de aceiaşi origine, din aceleaşi localităţi pot contribui semnificativ asupra

dezvoltării localităţilor din care fac parte [142].

Guvernul Mexicului a fost primul care a luat iniţiativa de atragere a remiterilor colective.

Cel mai cunoscut program mexican este 3 pentru 1, ce ţine de încurajarea investiţiilor în mici

întreprinderi locale, infrastructură, programe comunitare.

În 1992, Guvernul statului mexican Zacatecas a iniţiat un program care suplimenta banii

donaţi de emigranţi cu fonduri federale şi guvernamentale. Programul s-a extins incluzînd fonduri

municipale. Astfel, pentru fiecare dolar donat, guvernul participa cu 3 dolari din fondurile

guvernamentale. Sumele acumulate erau îndreptate într-un fond pentru dezvoltarea proiectelor

locale. În 2002 prin aceste canale au fost gestionate 16 mil. USD. Fondurile donate au crescut atît

de mult încît Guvernul nu avea banii suplimentari pentru completarea acestora conform

programului iniţial. Datorită succesului acestui proiect alte state au început implementarea

propriilor programe 3 pentru 1.

Alt program, implementat în Mexic, este Mi Comunidad. Acest program a început prin a

oferi posibilitatea de creare a întreprinderilor mixte, o jumătate din care o deţinea investitorul, iar

cealaltă jumătate – statul. Cu timpul s-au creat condiţii ca antreprenorii locali, ce sunt în căutare de

86

resurse, să le poată atrage de la migranţi. Astfel, emigranţii pot deveni acţionari la întreprinderi

locale printr-o metodă simplă şi avantajoasă.

Programul 3 pentru 1 este mult prea ambiţios pentru bugetul republicii. De aceea, propunem

un program 1 pentru 1 de atragere a remiterilor colective, ce constă în oferirea a jumătate din suma

necesară pentru proiect. Aceste sume vor fi acumulate dintr-un fond pentru stabilizare, ce poate fi

acumulat din TVA, taxele de import, precum şi din resursele atrase de la organismele internaţionale.

Promovarea participării la proiecte trebuie efectuată nu doar în localităţile ce vizează proiectul

investiţional concret, ci şi peste hotare. Emigranţii vor fi informaţi prin reprezentanţii autorităţilor:

ambasade, servicii consulare, camere de comerţ.

De menţionat că, în prezent există un şir de domenii în care sunt implementate proiecte ce

utilizează fonduri publice şi private (aprovizionarea cu gaze, apă potabilă etc.), dar în primul rînd

aceste proiecte nu ţintesc migranţii, ci populaţia din localităţile respective, iar în al doilea rînd ele

nu ţin de posibilităţile investiţionale, adică crearea de întreprinderi.

2. Asociaţiile Oraşul Natal

Asociaţiile Oraşul Natal (AON) sunt asociaţiile de emigranţi interesate în susţinerea

localităţilor natale. Astfel, de grupuri au devenit foarte populare printre imigranţii în SUA originari

din Mexic şi El Salvador.

Aceste organizaţii s-au constituit spontan, în baza faptului că, de regulă, persoane din

aceleaşi localităţi muncesc în ţara-gazdă, de asemenea, aproape din punct de vedere teritorial,

deoarece printre emigranţi e destul de răspîndit să ajute prietenii şi rudele să se angajeze.

Efortul guvernamental în îmbunătăţirea impactului remiterilor colective ţine de următoarele

măsuri [105, p. 27]:

- a oferi stimulente pentru atragerea mai multor remiteri colective;

- a colabora cu AON în domeniul planificării şi implementării proiectelor;

- a completa fondurile din remiteri colective cu bani guvernamentali;

- a încuraja activ investirea remiterilor în oraşele natale ale emigranţilor.

Programele guvernamentale atractive pentru migranţi ţin de:

a) Proiecte sociale şi de dezvoltare a infrastructurii – au o funcţie filantropică în domeniile

educaţiei şi sănătăţii (prin furnizarea de tehnică modernă în şcoli şi spitale, reparaţii

capitale etc.), infrastructurii (construcţia drumurilor, străzilor, barajelor pentru apă,

aprovizionarea cu apă, electricitate, şi gaze). Cel mai des întîlnite sunt proiectele în

infrastructură, deoarece mulţi emigranţi asociază construcţiile cu dezvoltarea şi

progresul.

87

b) Proiecte de investiţii productive – prin pachetul de instrumente oferite pe piaţa

financiară, inclusiv cu ajutorul donatorilor externi, organizaţiilor pentru dezvoltare,

acordurilor preferenţiale între bănci etc.

c) Proiecte în domeniul educaţiei şi culturii – crearea posibilităţilor de comunicare cu

familia şi prietenii, schimb de cunoştinţe, instruire, transfer de know-how.

După cum s-a constatat, în cadrul Facilităţii consultative pentru infrastructură Public-Privat,

în medie, în ţările Americii Latine, AON pot accepta proiecte în valoare de 5000 – 22000 dolari

SUA, bineînţeles că aceste fonduri nu sunt suficiente pentru proiecte importante. Pentru a majora

posibilitatea de participare a AON la viaţa comunităţii este necesar un sprijin financiar din partea

guvernului sau a altor organizaţii. Printre exemplele de organizaţii non-profit pot fi menţionate

Fundaţia Pan-Americană pentru Dezvoltare [233] şi Fundaţia Inter-Americană [237 a]. Aceste

fundaţii susţin un şir de proiecte, pregătesc, monitorizează şi evaluează programe, acordă asistenţă

tehnică şi granturi în America Latină şi Caraibe.

Implicarea guvernului în orientarea unei părţi din remiteri în investiţii, prin intermediul

AON, are un şir de impedimente:

- AON nu pot fi create pentru proiecte pe care Guvernul şi-ar dori să le implementeze.

Scopul acestora este comunicarea între comunitate şi emigranţi, iar finanţarea unor

activităţi poate fi în contradicţie cu scopurile acestor organizaţii. Astfel, dacă Guvernul

se va implica prea activ, e posibil ca AON în timp să dispară.

- AON nu au capacităţile necesare pentru implementarea proiectelor în viaţă (timp,

cunoştinţe în domeniul afacerilor, managementului etc.), iar managementul resurselor

financiare proprii din exterior (Guvern, ONG-uri, alte organizaţii) nu este întotdeauna

atractiv.

3. Fortificarea diasporelor externe

În ultimii ani, tot mai mult a început să se discute asupra implicării şi rolului pozitiv, pe care

l-ar putea avea asupra statelor sărace grupurile etnice organizate, aflate în afara graniţelor ţării lor

de origine, adică diasporele.

Dr. James Rauch [157] argumentează posibilităţile participării diasporelor în comerţ şi

investiţii în ţările de origine şi în ţările-gazdă şi anume:

- diasporele creează sau substituie încrederea (imaginea) în cazul unor reglementări

legislative insuficiente, în baza normelor morale [66] respectate şi a penalităţilor ce pot

fi aplicate de întreaga comunitate (Weidenbaum M. anlizînd comportamentul oamenilor

de afaceri chinezi constată „...dacă un om de afaceri încalcă prevederile unei înţelegeri,

88

el este inclus în lista neagră. Aceasta este mult mai rău decît dacă ar fi fost dat în

judecată, deoarece întreaga reţea chineză va renunţa să facă afaceri cu partea vinovată...”

[200, p. 51]);

- diseminează informaţii despre pieţe şi prestează servicii complementare necesare.

Susţinerea acestor două teze a fost efectuată pe baza analizei rezultatelor mai multor

cercetări, de exemplu:

- David Gould [92, p. 302-316] a analizat implicaţiile empirice asupra fluxurilor

comerţului bilateral între SUA şi ţările de origine a imigranţilor. În studiile sale cu

privire la elasticitate el a ajuns la concluzia că o creştere a numărului imigranţilor în

SUA cu 10 % va duce la majorarea exportului în ţările de origine a acestora cu 4.7 % ,

iar a importului din ele – cu 8.3 % (au fost utilizate datele pentru 47 ţări partenere, în

perioada 1970 - 1986);

- Keith Head şi John Ries [95, p. 47-62] au utilizat un model econometric pentru a efectua

cercetările similare pentru Canada, analizînd datele statistice a 136 ţări partenere, pentru

perioada 1980 – 1992. Ei au constatat că o creştere a numărului imigranţilor cu 10 % va

majora exporturile canadiene în ţările de origine cu 1.3 %, iar importurile cu – 3.3 %.

Există argumente empirice că diasporele nu numai că îmbunătăţesc comerţul între ţara de

origine cu ţările-gazdă, dar şi între ţările în care ei sunt localizaţi, în urma relaţiilor strînse de

diasporă ce, de obicei, implică bunuri neomogene. Bunurile omogene, de regulă, sunt

comercializate la burse, sau la nivel de contracte guvenamentale (produsele petroliere, grîne, piei

etc.). Diasporele, însă, promovează comerţul cu bunuri manufacturiere şi produse deja prelucrate

(de exemplu, nu grîne, ci produse de cofetărie; nu fructe şi legume proaspete, ci uscate sau

prelucrate; nu piei, ci geamantane).

În literatura studiată au fost găsite o serie de exemple argumentate matematic, care susţin că,

pe de o parte, scopul relaţiilor comerciale internaţionale în creştere nu a fost profitul, ci, mai

degrabă, dorinţa de menţinere a identităţii naţionale, iar, pe de altă parte, există opinii că anume

menţinerea identităţii etnice separate, le-a permis încasarea multor beneficii economice. Corelaţia

între identitatea separată şi beneficiile economice încasate de grupurile respective a fost studiată de

Cohen A. [66], Greif A. [93], Rauch J. şi Trindade [158]. Oricare ar fi fost relaţia cauză-efect,

pentru noi este important să concluzionăm că există o corelaţie puternică între identitatea separată

a grupului şi succesele economice ale acestuia. Această identitate separată se bazează în primul

rînd pe rădăcinile etnice şi anume cultură şi tradiţii. Astfel, un grup pentru a crea o reţea eficientă

trebuie să deţină o identitate separată. Un indicator potenţial al menţinerii rădăcinilor este măsura în

89

care copiii imigranţilor vorbesc limba maternă a părinţilor, în cazul, în care, limba utilizată în ţara-

gazdă este diferită [157, p. 16].

Se pare că unele diaspore sunt mai eficiente decît altele. China, care are cea mai mare

comunitate expatriată din lume, a ajuns să încaseze importante beneficii de pe urma acesteia. Alte

exemple a unor diaspore unificate şi de succes sunt cea coreeană, indiană şi armeană.

Mecanismele prin care diasporele contribuie la creşterea comerţului şi a investiţiilor:

- formează solidaritatea de grup;

- substituie reglementarea, creează sau substituie încrederea;

- oferă informaţii despre pieţe, ofertă, preţuri, servicii adiţionale;

- efectuează transferul de tehnologii, know-how;

- pot utiliza poziţiile ocupate în companiile din ţara-gazdă;

- ajută la negocierile importante pentru ţară;

- creează locuri de muncă pentru alţi compatrioţi,

- pot susţine financiar ţara de origine, prin ajutoare şi investiţii.

Instrumente invesiţionale bazate pe diaspore:

Dacă ţara nu are suficient acces la pieţele financiare internaţionale şi deţine un volum redus

de investiţii străine directe, atunci ea poate considera dezvoltarea unor instrumente investiţionale ce

vor atrage diasporele din exterior. Datorită legăturilor emoţionale cu patria este posibil ca

investitorii din cadrul diasporelor să accepte rate ale profitului mai mici decît cele internaţionale din

activităţi similare. Printre aceste instrumente putem menţiona:

- fondurile investiţionale ale diasporelor. Dintre fondurile ce activează cu succes pot fi

menţionate: Fondul armean pentru investiţii în întreprinderi mici şi mijlocii (sponsorizat

şi de Corporaţia Financiară Internaţională – International Financial Corporation);

- băncile de dezvoltare (ale diasporelor) – finanţare prin emitere de obligaţiuni;

- organizaţii de intermediere comercială (promovarea exporturilor, asigurarea cu produse

rare etc.);

- organizaţii de promovare a intereselor diasporelor (cu asistenţa USAID şi a Institutului

de Cercetări din Stanford au fost puse bazele Reţelei libaneze de business [230] care în

prezent, avînd încheiate diferite acorduri cu majoritatea instituţiilor statului, facilitează

participarea libanezilor de peste hotare la tranzacţii comerciale, alianţe strategice,

întemeiere de afaceri – în special, a societăţilor pe acţiuni).

Totuşi, în condiţiile unui climat investiţional nefavorabil, ataşarea faţă de patrie este

insuficient de puternică pentru a stimula investiţiile, deoarece riscurile de afaceri sunt destul de

înalte, astfel, guvernele trebuie să atragă o atenţie sporită îmbunătăţirii climatului investiţional.

90

De asemenea, este necesară crearea de stimulenţi suficient de puternici pentru a depăşi

eşecurile pieţei, cu care un şir de guverne s-au confruntat în implementarea unor programe naţionale

ambiţioase. În 1975 cu scopul stimulării exporturilor guvernul coreean a introdus un set de

subvenţii pentru formarea de „companii de comerţ general” [189, p. 3-19], calificarea pentru

acestea consta într-un anumit volum al exporturilor efectuate. O iniţiativă similară a fost aplicată de

Turcia în 1980 prin „companiile de comerţ exterior” [114, p. 86-89]. Ambele iniţiative s-au

încununat cu succes, exporturile acestora majorîndu-se de cîteva ori. Aceeaşi experienţă a fost

preluată în 1982 de SUA, care a revizuit legislaţia antitrust, promulgînd o lege pentru susţinerea

„companiilor comerciale de export”, modificările legislative deşi nu ofereau subvenţii, aveau multe

alte avantaje. Aceasta şi alte încercări consecutive ale SUA au eşuat [126, p. 37-41]. Aceeaşi soartă

au avut şi „companiile mari de comerţ” taiwaneze [109, p. 214].

Exemplele de mai sus ne permit să concluzionăm că iniţiativele guvernamentale ambiţioase,

au şanse de realizare doar în cazul în care corect au fost anticipate posibilele eşecuri ale pieţei şi

au fost întreprinse măsurile corespunzătoare pentru depăşirea lor.

Diasporele, exodul de inteligenţă şi transferul de know-how

În cadrul proceselor de emigraţie un şir de ţări în curs de dezvoltare s-au confruntat cu

fenomenul exodului inteligenţei. Totuşi, în literatura studiată întîlnim şi opinii ce tratează exportul

de persoane calificate drept deţinere de active în exterior. Aceste active nu numai că sunt aducătoare

de resurse financiare, ci şi sunt o posibilitate de transfer al cunoştinţelor. Un bun exemplu sunt

diasporele digitale, care prin intermediul Internetului instruiesc specialişti în interiorul ţării

(estimativ există cca 40 de diaspore-web, care susţin pregătirea specialiştilor în ţările de origine

[105, p. 2]). De menţionat că, în iulie 2008, Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova a iniţiat un

proiect de colaborare între cercetătorii moldoveni de pretutindeni – Reţeaua Diasporei Ştiinţifice

Moldoveneşti (informaţie făcută publică de BASA-Business, miercuri, 09 iulie, 2008). Acest

proiect prevede mai multe obiective dintre care: susţinerea comunicării şi colaborării între

cercetătorii moldoveni din străinătate şi cei din ţară, oferirea mecanismelor de sprijinire a savanţilor

aflaţi peste hotare în dorinţa lor de implicare în procesul de inovare din Republica Moldova,

acordarea suportului instituţiilor moldoveneşti de cercetare în vederea implicării acestora în proiecte

iniţiate de instituţiile de cercetare-gazdă.

Deşi, migraţia forţei de muncă este un fenomen relativ recent, deja există o a doua generaţie

de moldoveni (persoane născute peste hotare), legătura lor cu patria devenind tot mai slabă şi

difuză. Astfel, trebuie explorate oportunităţile de studii în Republica Moldova pentru descendenţii

moldovenilor care locuiesc peste hotare, precum şi variate forme de turism, activităţi culturale,

sociale, voluntariat etc. Este eronat să considerăm că aceste activităţi ar duce la reîntoarcerea lor,

91

dar ar contribui la creşterea sentimentului naţional şi la menţinerea legăturii cu patria, ceea ce ar

avea importante externalităţi pozitive pe termen lung.

Un suport guvernamental adecvat pentru creşterea calificării constă în tratatele de

recunoaştere a calificării profesionale şi a diplomelor deţinute de specialiştii moldoveni, astfel,

contribuind la colaborare şi transfer de cunoştinţe.

În Republica Moldova s-au făcut un şir de încercări de colaborare cu comunităţile

moldoveneşti de peste hotare (anexa 16). Astfel, a fost elaborat Programul de Acţiuni pentru

susţinerea persoanelor originare din Republica Moldova, domiciliate peste hotare (DIASPORA

moldovenească), pe anii 2006-2009 ce a fost aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 809 din 10 iulie

2006, iar în 2008 a avut loc elaborarea unui Plan Naţional de Acţiuni pentru protejarea cetăţenilor

Republicii Moldova aflaţi peste hotare, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 94 din 04 februarie

2008.

Rezultatele acestor acţiuni încă nu s-au făcut resimţite, reieşind din faptul că, implicarea

emigranţilor este posibilă doar în cazul relaţiilor personale cu aceştia, iar menţinerea contactelor şi

extinderea reţelei este destul de anevoioasă, deci, posibilităţile de utilizare a comunităţilor naţionale

de peste hotare sunt limitate. Aceasta este adevărat, în special, deoarece cooperarea nu este

întotdeauna dorită. Emigranţii trebuie susţinuţi acolo unde ei sunt. Impunerea unor activităţi din

exteriorul grupelor de emigranţi, atît de către guverne, cît şi de organizaţii internaţionale poate fi

ignorată sau chiar respinsă de grupurile respective.

Pentru a lărgi posibilităţile de participare a comunităţilor moldoveneşti de peste hotare este

necesară susţinerea indirectă a acestor asociaţii.

Recomandăm suportul prin:

- susţinerea identităţii separate a grupului pentru a putea crea o reţea;

- susţinerea legăturilor cu ţara de origine;

- aspectul cultural (accesibilitatea centrelor religioase, stimularea şi accesibilitatea

cunoaşterii limbii materne de către descendenţi: ziare, televiziune, cărţi pentru maturi şi

copii);

- susţinerea tradiţiilor şi valorilor naţionale (popularizarea sărbătorilor religioase şi civile,

susţinerea bucătăriei naţionale etc.).

Pentru o participare mai mare a comunităţilor de peste hotare la viaţa economică a ţării

propunem fortificarea acestora, inclusiv prin tratate internaţionale, facilitarea accesului la finanţare

(inclusiv şi de la donatori internaţionali), conlucrarea Camerelor de Industrie şi Comerţ din ţările

respective, promovarea proiector investiţionale internaţionale. De asemenea, propunem

introducerea unor forme oficiale de identitate pentru moldovenii emigraţi şi descendenţii acestora,

92

Ţara gazdă

Migrantul

Banca autentificată

EBRD

Banca emitentă (ţara de origine a

migrantului)

care le vor oferi toate drepturile de care se bucură cetăţenii, cointeresîndu-i în participarea la viaţa

economică a ţării, precum şi la un şir de proiecte lansate de Guvern (după exemplul Indiei – anexa

15).

4. Implementarea produselor financiare internaţionale specializate

În prezent la nivel internaţional s-a conştientizat amploarea fluxurilor de remiteri şi

necesitatea reorientării acestora în sectorul formal şi investiţii. Astfel, organismele internaţionale au

început elaborarea unor ample programe în acest sens, inclusiv a unor produse specializate. Unul

din produse pentru stimularea economisirii, posibil de implementat cu suportul EBRD, este

Programul de Facilitare a Transferurilor [182].

Mecanismul de funcţionare a acestui produs bancar este prezentat în figura nr. 24.

flux de remiteri (4) (3) (1) comision (2) (1)

(1) Banca emitentă emite titluri de angajamente / certificate de depozit distribuite (comercializate) migranţilor de Banca autentificată;

(2) Banca autentificată oferă migrantului garantarea titlului de angajament; (3) Banca emitentă contragarantează Banca autentificată; (4) EBRD garantează obligaţiile Băncii emitente faţă de Banca autentificată.

Figura 24. Descrierea produsului EBRD din Programul de Facilitare a Transferurilor Sursa: Siebel Beadle, Presentation The Remittances Facilitation Program, (RFP) – A Product Idea, Tbilisi Conference, 27 March, 2008, p.4.

În ţara de origine a emigrantului banca nr. 1, ce participă la oferirea serviciului respectiv,

emite titluri de angajamente sau certificate de depozit la rata dobînzii din ţară, care este destul de

atractivă pentru emigrant. De menţionat că, în economiile subdezvoltate, resursele financiare, de

regulă, sunt mult mai scumpe, astfel, fiind posibilă oferirea unei rate a dobînzii avantajoase.

(Săgeata 1.) În urma acordului încheiat cu o bancă autentificată (nr. 2) din ţara-gazdă a emigranţilor,

titlurile sunt comercializate persoanelor ce sunt de origine din ţara primei bănci, contra unui

comision ce nu depăşeşte preţul transferurilor internaţionale. (Săgeţile 1. şi 2.) Banca autentificată

93

transferă banii în prima bancă (Săgeata 4.). Bineînţeles că acest instrument este destul de riscant

pentru banca autentificată, fiind necesare garanţii ale băncii ce emite titlurile, precum şi a unor

instituţii internaţionale, în cazul dat, acest produs este garantat de EBRD.

Acest program este adresat migranţilor care:

- sunt stabiliţi în ţări dezvoltate, avînd venituri medii şi înalte, şi care doresc să profite de

pe urma dobînzilor înalte din ţara de origine (de exemplu, un inginer moldovean angajat

în Germania la o uzină de automobile);

- în termen mediu doresc să se reîntoarcă în patrie, cu bani acumulaţi pentru careva

cheltuieli mari (procurare de imobil, întemeierea unei afaceri etc.);

- în prezent nu acumulează banii şi nu îi investesc în patrie din cauza inaccesibilităţii şi

neîncrederii în sistemul bancar sau în factorii politici, alte motive.

Migrantul are posibilitatea să acumuleze sume în valută la o dobîndă mai mare decît în ţara-

gazdă, la scadenţă încasînd sumele în ţara de origine. Iar riscul la care este supusă Banca

autentificată este asumat de EBRD.

5. Oferirea unei game largi de servicii de către instituţiile financiare migranţilor şi

familiilor acestora

Băncile autohtone ar putea oferi o gamă vastă de servicii suplimentare celor ce efectuează

economii din transferurile din exterior, oferind conturi de depozit, la pachet cu servicii

suplimentare: rate preferenţiale pentru credite ipotecare, asigurare medicală europeană, achitarea

serviciilor comunale, a ratelor pentru apartament, a studiilor pentru copii etc. În acest caz, persoana

va fi sigură că o parte din bani este cheltuită strict conform indicaţiilor, iar altă parte acumulată

pentru întoarcere. Totuşi, produsele de mai sus presupun elaborarea unei scheme de garantare a

acestor servicii din remiteri. În prezent, garantarea împrumuturilor din remiteri nu este posibilă.

Documentele de încasare a unor sume din exterior pot fi prezentate în cadrul cererii de împrumuturi,

alături de alte venituri, pentru a calcula veniturile disponibile ale persoanei.

Un serviciu popular oferit de băncile din SUA emigranţilor mexicani, sunt ATM/ servicii de

transfer prin cartele debitare. Migrantul se înscrie la acest program, iar cartela de debit este emisă pe

numele unei persoane în Mexic. Costul de transfer este aproape de două ori mai mic faţă de cel

obişnuit şi reprezintă un procent fix sau o taxă lunară de întreţinere a cartelei.

Donatorii şi instituţiile financiare au ţintit să lege transferurile externe de serviciile

financiare. Aducem în continuare cîteva exemplele descrise de B. Johnson şi S. Sedaca [105]:

Groupe Banque Populaire, Maroc (BP) – în 2001 cca 3.6 miliarde dolari SUA au fost

remise în Maroc (ceea ce constituie aproximativ 11 % din PIB). Cel puţin 60 % din sumă a fost

94

transferată prin intermediul băncii de stat Groupe Banque Populaire. Printre produsele de succes

poate fi menţionat contul curent de bază, în care trei pătrimi din emigranţi transferă depozitele lor

din BP. Aceste conturi oferă posibilitatea de gestionare comună, emigrantul poate depozita banii, iar

o altă persoană extrage fără a achita careva costuri. Există şi alte servicii atractive cum sunt

transferuri la costuri mici, credite preferenţiale pentru cei ce doresc să investească în Maroc, servicii

de asigurare pentru emigranţi etc. Estimativ cca 70 % din marocanii, ce locuiesc peste hotare,

investesc în ţara sa de origine.

Banco Solidario, Ecuador – Ecuadorul este o ţară care are o importantă comunitate ce

activează în Spania. Banco Solidario împreună cu cîteva bănci spaniole au format o alianţă ce

permite efectuarea transferurilor la costuri reduse şi acordă o serie de servicii suplimentare ca:

deschiderea conturilor în Ecuador, gestiunea contului împreună cu altă persoană, posibilitatea

controlului contului din exterior (acordarea drepturilor de acces la resurse sau retragerea acestui

drept, oferirea unor sume terţelor persoane), depozite specializate (pentru procurarea de imobil,

întemeierea afacerilor), accesul emigranţilor din Spania la credite pe termen scurt, pentru necesităţi

curente urgente, precum şi pe termen lung, cum ar fi procurarea imobilului.

În timp ce băncile pot capta serviciile internaţionale de transfer şi unele servicii

suplimentare, ele nu au posibilitatea să servească direct nevoile unui număr larg de recipienţi, în

special, în localităţi rurale, fără a colabora cu mici instituţii financiare. Astfel, uniunile de credit şi

instituţiile de microfinanţare trebuie mai activ implicate în procesul de remitere internaţională, în

special, datorită experienţei pe care o deţin în serviciile prestate persoanelor fizice şi agenţilor

economici săraci din localităţile rurale, care nu au suficiente cunoştinţe financiare. Activitatea

instituţiilor de microfinanţare, în cadrul procesului de remitere de bani, are două roluri importante:

- oferă unele servicii specializate pentru păturile sărace;

- mobilizează economiile şi majorează impactul pozitiv al remiterilor prin intermediul

serviciilor oferite şi a încurajării comunităţilor de emigranţi să participe la activităţi

investiţionale.

De exemplu, Fondul multilateral de investiţii al Băncii de dezvoltare inter-americane [237.

b] a încheiat un şir de acorduri de colaborare în El Salvador, Spania, America Latină, Caraibe ce

ţintesc păturile sărace. Fondul nu numai că acordă un şir de servicii bancare, credite ipotecare,

microfinanţare locală (inclusiv în agricultură), oferă o gamă vastă de servicii (achitarea studiilor, a

serviciilor comunele etc.), ci participă regulat la cercetări şi anchete efectuate pe teritoriul SUA

asupra migranţilor.

Astfel, în Republica Dominicană, a fost implementat proiectul Canalul de distribuţie a

remiterilor, ce a contribuit la implementarea de tehnologii noi, diminuarea costurilor, dezvoltarea

95

microfinanţării locale, popularizarea utilizării transferurilor bancare de către emigranţi. Un alt

proiect ţine de serviciile financiare şi cele de afaceri, scopul căruia consta în majorarea veniturilor

populaţiei sărace ce doreşte să utilizeze remiterile în activităţi productive.

În Ecuador, fondurile multilaterale de investiţii, în colaborare cu bănci locale, au deschis o

linie de credit pentru antreprenori. Remiterile depozitate pe un cont special sunt suplimentate cu

resursele din credit şi cca 10% granturi şi asistenţă tehnică.

6. Proiecte de orientare a remiterilor în dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii

Crearea şi funcţionarea întreprinderilor mici şi mijlocii este adesea legată de mediul

economic, în special, de lipsa de finanţare. Practica internaţională demonstrează că remiterile din

exterior pot constitui o importantă sursă de finanţare a afacerilor. De exemplu, în localităţile urbane

din Mexic 20 % din investiţiile de capital în întreprinderile mici sunt efectuate din remiteri [239].

Parţial, acest succes se datorează unui şir de instituţii şi proiecte, ce susţin investiţiile în

întreprinderile mici şi mijlocii. O astfel, de instituţie, în Mexic, este Nacional Financieria, care nu

numai că acordă servicii financiare, dar şi asistenţă în domeniul desfacerii produselor, cursuri de

instruire a viitorilor antreprenori, alte servicii ce ţin de afaceri, la preţuri accesibile sau fără niciun

cost [201].

7. Proiecte naţionale ce ţin de cunoaşterea şi satisfacerea nevoilor primordiale ale

emigranţilor

Migraţiunea economică răspîndită azi pe glob ţine, în primul rînd, de imposibilitatea

satisfacerii în patrie a unor nevoi financiare ale emigranţilor. Cunoaşterea acestor nevoi este destul

de importantă pentru gestionarea migraţiei şi a remiterilor. În multe ţări, este răspîndită anchetarea

directă a persoanelor ce au emigrat sau doresc să o facă, pentru a putea elabora programele

naţionale ce ar permite reîntoarcerea în patrie. Printre problemele cele mai stringente nu numai

pentru Republica Moldova, dar şi pentru alte ţări, sunt asigurarea cu locuinţe, accesul la studii, la

servicii medicale. Un exemplu de proiect orientat spre reîntoarcerea migranţilor în ţară este cel de

construcţii imobiliare şi susţinere a micului business Construmex [220] implementat în Mexic. Un

studiu efectuat de această companie arată că 58 % din mexicanii emigraţi în SUA intenţionează să-

şi construiască o casa şi să se reîntoarcă în patrie [223]. Prin intermediul acestui proiect la

construcţia caselor au participat cca 30000 mexicani. Construmex are încheiate un şir de acorduri cu

companii de construcţii şi de producere a materialelor de construcţie, bănci, precum şi cu alte

instituţii a căror activitate vizează businessul mic. Solicitanţii de participare la o astfel, de ipotecă

nu trebuie să demonstreze legalitatea şederii peste hotare, ci posibilitatea de a efectua regulat plăţi.

96

În literatura studiată nu au fost găsite recomandări concrete pentru autorităţi, ce ar putea fi

folosite în calitate de ghid în implementarea unor politici de creştere economică de lungă durată ce

ar ţine cont de amploarea fenomenului migraţiunii economice şi de încasările considerabile din

ultimii ani de remiteri.

Din punct de vedere ştiinţific, precum şi empiric nu au fost argumentate careva modele

decizionale de politici şi de comportament în domeniul remiterilor, care, pe termen lung, ar fi avut

un semnificativ impact pozitiv asupra economiilor naţionale, din următoarele motive:

- nu există modele empirice de succes, ce au fost implementate şi testate într-un număr suficient

de mare de ţări;

- informaţia din domeniu este de calitate joasă;

- există nenumărate probleme în domeniul comparabilităţii între ţări;

- rezultatele implementării unor politici sunt dificil de măsurat;

- aceleaşi rezultate din diferite puncte de vedere se prezintă diferit (pozitive / negative).

Ne propunem în continuare să elaborăm un cadru general decizional, care ar ţine cont de

noile realităţi economice şi ar avea drept scop îmbunătăţirea nivelului de trai al populaţiei şi

creşterea economică a Republicii Moldova pe termen lung.

Nu vom pretinde să pregătim în această lucrare cadrul juridic detaliat şi un plan definitivat în

sensul unei Strategii naţionale de creştere, ce va ţine cont de toate urmările migraţiunii economice şi

a remiterilor, ci ne vom concentra asupra recomandărilor ce pot fi implementate pe termen scurt şi

mediu, reieşind din scopurile pe termen lung:

- ridicarea nivelului de trai al populaţiei;

- creşterea economică durabilă şi stabilă;

- stabilitatea macroeconomică.

Stabilitatea fluxului de remiteri

Activitatea compatrioţilor noştri peste hotare şi fluxul valutar abundent transferat în ţară de

aceştia a stimulat creşterea economică curentă, ce este bazată pe consum. După cum a fost

menţionat anterior, remiterile, ca fluxuri financiare, sunt mai puţin volatile comparativ cu ISD,

împrumuturile externe şi asistenţa internaţională. Deşi, pe termen scurt şi mediu aceste fluxuri sunt

destul de stabile, nu este rezonabil să presupunem că în viitor intrările vor avea aceleaşi ritmuri

3.2. Contribuţia managementului remiterilor la reforma structurală a

economiei Republicii Moldova

97

înalte de creştere. Prin urmare, deşi transferurile au susţinut expansiunea curentă, creşterea

economică pe termen lung necesită profunde modificări structurale ale economiei naţionale.

Republica Moldova, ca şi alte ţări, ce încasează sume mari de remiteri este importatoare netă

de bunuri, finanţarea cărora are loc, preponderent, din transferuri externe. În special, aceasta se

referă la importul de resurse energetice, care prin preţurile ridicate, influenţează negativ poziţia

externă a ţării.

Doleanţa de a efectua transferuri în ţară scade odată cu prelungirea perioadei de şedere în

ţara-gazdă. Motivele de remitere: altruismul şi impulsul investiţional tind să se facă mai slabe în

timp, motivul altruist devenind tot mai nesemnificativ, iar impulsul investiţional se va modifica

odată cu schimbarea centrului de interes economic al persoanei emigrate, respectiv şi a locului în

care el va cheltui sau va investi banii cîştigaţi.

Cauzele ce pot duce la volatilitatea remiterilor ţin şi de schimbarea radicală a condiţiilor în

ţările-gazdă, cum ar fi:

- controlul dur al imigraţiei;

- posibilitatea de legalizare şi de întregire a familiei (stabilirea cu traiul permanent a întregii

familii în ţara-gazdă);

- modificarea structurală a sectoarelor în care sunt angajaţi imigranţi, sau crizele economice (de

exemplu, după criza ce a avut loc în Rusia în 1998, fluxurile de remiteri în Armenia s-au

micşorat busc, ceea ce a avut consecinţe grave asupra nivelului de trai al populaţiei.);

- modificarea cererii agregate pentru forţa de muncă importată (implementarea unor tehnologii,

modificarea pieţelor de desfacere a bunurilor de producţie şi trecerea unor industrii din ţările

dezvoltate în state în curs de dezvoltare, sfîrşitul implementării de către autorităţile statelor

respective a unor proiecte investiţionale majore ce necesită forţă de muncă suplimentară etc.).

Concluzie. Stabilitatea fluxului de remiteri este importantă pe termen scurt şi mediu pentru

menţinerea nivelului de trai al populaţiei şi pentru implementarea politicilor de stabilitate

macroeconomică şi atenuarea vulnerabilităţilor externe, precum şi efectuarea treptată a

restructurărilor economiei naţionale. În politicile pe termen lung autorităţile nu trebuie să mizeze

pe remiteri.

Oricare ar fi pe termen lung scopurile autorităţilor, pe termen scurt şi mediu, pentru

menţinerea stabilităţii atît economice, cît şi sociale, este necesară stabilizarea volumului de remiteri

şi stimularea efectuării, preponderente, a transferurilor de bani utilizînd căile oficiale.

Recomandările privind stabilizarea fluxului de remiteri sunt centrate pe:

◦ accesibilitatea informaţiei cu privire la procedurile de angajare şi transfer al banilor;

98

◦ promovarea angajării temporare, semnarea de acorduri şi convenţii cu ţările de

interes pentru moldoveni;

◦ apărarea drepturilor migranţilor, susţinerea lor în orice fel de situaţii, crearea

imaginii pozitive a angajatului moldovean în exterior;

◦ reducerea costurilor transferurilor;

◦ crearea posibilităţilor reale de asigurare socială şi încredere într-un viitor acasă.

Amploarea fenomenelor de migraţiune economică şi remiteri pune autorităţile în situaţia de

a ţine cont de ele în politicile ce urmează a fi implementate în viitor în toate domeniile vieţii

economice şi sociale. Ţinînd cont de acest fapt, autorităţile Republicii Moldova au 3 posibilităţi în

elaborarea programelor de dezvoltare durabilă:

a) păstrarea situaţiei existente;

b) combaterea pe căi administrative a fenomenului migraţiunii economice şi

controlul remiterilor;

c) managementul migraţiunii economice şi a remiterilor.

Este important de evaluat aşa-numita „opţiune zero” sau opţiunea „nicio intervenţie”. Nu

este neapărat ca Guvernul să întreprindă vreo acţiune în general. Lucrurile pot fi lăsate aşa cum

sunt, autorităţile pot refuza să intervină sau să se abţină de la intervenţie. Însă, chiar şi neintervenţia

este o opţiune de politică social-economică, impactul căreia trebuie măsurat.

Să analizăm situaţia status quo, în care politicile promovate în prezent vor continua, fără

implementarea schimbărilor, situaţie reflectată în tabelul nr. 11.

Tabelul nr. 11.

Politici de migraţiune şi economice curente

Impactul pe termen Situaţia curentă mediu lung o migraţiune economică necontrolată → diminuarea forţei de muncă → depopularea

o stimulente puternice de emigrare, o încurajarea emigrării

→ diminuarea investiţiilor → diminuarea productivităţii

muncii → dezindustrializarea

o intrări considerabile de remiteri financiare

→ lipsa motivaţiilor de participare la viaţa economică

→ maladia olandeză, inflaţie → şomaj → diminuarea nivelului de trai → polarizarea societăţii

→ dezechilibre macroeconomice

Sursa: elaborat de autor

99

Dacă pe termen mediu nu vor fi efectuate schimbări în politicile economice promovate,

atunci cel mai probabil va avea loc o agravare a tuturor efectelor negative ale emigrării economice a

populaţiei şi ale remiterilor din exterior analizate în capitolul precedent.

Pe de o parte, în urma diminuării drastice a forţei de muncă va avea loc îmbătrînirea

populaţiei şi, posibil, depopularea unor regiuni ale ţării. În special, aceasta se referă la localităţile

rurale. Deja există localităţi în care predomină bătrînii. Copiii, în multe sate, sunt crescuţi de vecini

sau unii de alţii. Generaţia ce creşte fără părinţi, fără modelul unei familii, din bani pe care nu a fost

învăţată să-i cîştige, este o generaţie de consumatori, care nici nu va putea, nici nu va dori să se

implice în activităţi economice acasă. Tinerii nu au stimulente de participare la viaţa economică, iar

datorită mediului de afaceri complicat şi a corupţiei, decizia de emigrare este mai uşor de luat decît

cea de investire a unei părţi din banii încasaţi în afaceri.

Pe de altă parte, toate efectele maladiei olandeze în lipsa dezvoltării ramurilor economiei

naţionale se vor amplifica. Inflaţia, aprecierea ratei de schimb, concurenţa cu importatorii vor duce

la diminuarea investiţiilor şi la dezindustrializarea ţării. Creşterea ratei dobînzii, în urma eforturilor

de luptă cu inflaţia, va face creditul intern scump pentru întreprinzătorii naţionali, astfel,

implementarea unor tehnologii noi în sectorul real, precum şi alte proiecte investiţionale vor deveni

inaccesibile. Totodată capitalul privat din exterior nu va rata posibilitatea obţinerii unor profituri

ridicate pe piaţa financiară din Republica Moldova, aşadar va avea loc creşterea îndatorării externe

atît a sectorului bancar, cît şi a altor agenţi economici. Eliberarea forţei de muncă din activităţile

productive în ţară va încununa acest cerc vicios prin oferirea de noi fluxuri de migranţi. Costul vieţii

va fi foarte ridicat, iar familiile ce nu vor beneficia de suportul unor membri emigraţi riscă să

înfrunte o sărăcie cumplită.

Chiar şi în cazul cînd neintervenţia nu este examinată drept o opţiune de politică, ea este un

reper util, ce poate fi aplicat la compararea impactului şi rezultatului cu alte opţiuni.

În prezent, de reglementarea şi analiza fenomenului migraţiunii este responsabil Ministerul

Economiei şi Comerţului şi anume Direcţia generală dezvoltarea resurselor umane, muncă şi politici

salariale, Secţia politici migraţionale, iar de implementare – Agenţia Naţională pentru Ocuparea

Forţei de Muncă, Direcţia migraţia forţei de muncă. În scopul reglementării, analizei şi gestiunii

acestor ample fenomene economice este absolut necesară cunoaşterea reală a situaţiei, ceea ce

necesită culegerea permanentă de date statistice. Activitatea acestor două instituţii pînă în prezent a

fost ineficientă în domeniul problemelor abordare, astfel, politicile promovate nu s-au soldat cu

schimbări majore în domeniul migraţiunii economice şi remiterilor.

100

Putem presupune că autorităţile au înţeles cît de gravă este situaţia ce s-a creat, deoarece

Guvernul în decursul ultimilor ani a încercat elaborarea şi implementarea unor iniţiative ce ţin atît

direct, cît şi indirect de migraţiunea economică şi remiteri.

Dat fiind faptul că peste 60 % din populaţia rurală este considerată săracă [160] a fost

elaborat programul Satul moldovenesc, rezultatele implementării căruia pînă în prezent nu se

resimt. Printre motivele eşuării acestuia sunt: lipsa motivării suficiente şi imposibilitatea populaţiei

rurale să se implice cu adevărat în acest proiect.

Alte iniţiative ce au ţintit direct migranţii şi familiile lor au fost:

- ghidul Ce înseamnă a fi migrant? – despre drepturile şi obligaţiunile migranţilor, precum şi

despre riscurile traficului de fiinţe umane;

- ghidul Oportunităţi sociale în Republica Moldova – informaţii succinte despre asigurările

sociale şi medicale, sistemului de pensii şi posibilităţile emigranţilor de a participa la ele;

- ghidul Cum să faci business în Republica Moldova? – despre sistemele de transfer rapid,

formele organizatorico-juridice ale întreprinderilor în Republica Moldova, procesul de

licenţiere, sistemul de impozitare, accesul la finanţare: creditul bancar, leasingul, organizaţiile

de microfinanţare, asistenţa în afaceri.

- site-ul www.migratie.md (condiţiile intrării, integrării, şederii, obţinerii cetăţeniei, integrării în

societate etc. în unele ţări).

Succesul implementării acestor programe încă nu a fost dovedit de schimbări

comportamentale ale emigranţilor.

Concluzie: Politicile economice şi cele de migraţiune neschimbate, ce duc la o migraţiune

economică necontrolată, susţinută de stimulente puternice de încurajare a emigrării şi a intrărilor

considerabile de remiteri financiare, prin diminuarea forţei de muncă, a investiţiilor în sectorul

real, a productivităţii muncii şi lipsa motivaţiilor de participare la viaţa economică, pe termen

mediu, se vor solda cu apariţia tuturor simptomelor maladiei olandeze – inflaţie, şomaj,

diminuarea nivelului de trai, iar pe termen lung va avea loc dezindustrializarea ţării şi grave

dezechilibre macroeconomice.

Efectele extrem de negative pe termen lung ale migraţiunii economice şi remiterilor pot fi

combătute prin stoparea fenomenului migraţiunii economice pe căi administrative şi controlul

remiterilor, ceea ce ar putea fi o a doua opţiunile a autorităţilor. Efectele cu care se va solda această

politică sunt reflectate în tabelul nr. 12.

101

Tabelul nr. 12.

Combaterea migraţiunii economice şi controlul remiterilor pe căi administrative

Impactul pe termen Instrumente mediu lung o bariere de emigrare: - dificultăţi în perfectarea

actelor - tratate internaţionale - relaţii tensionate cu vecinii şi

alte ţări de interes pentru migranţi

→ creşterea lanţului de intermediari → creşterea costurilor → creşterea traficul de fiinţe umane → imposibilitatea întoarcerii în ţară → diminuarea forţei de muncă

→ criminalizarea emigrării

→ depopularea

o taxarea remiterilor

→ utilizarea căilor neformale de transfer

→ creşterea costurilor → diminuarea sumelor transferate

→ transferuri pe căi neformale

→ diminuarea sumelor transferate

o control valutar exagerat → fluxuri valutare pe piaţa neagră → politică valutară ineficientă

o reducerea tentaţiilor → stabilizarea procesului de emigrare → diminuarea emigrării


Pentru a stopa diminuarea forţei de muncă autorităţile pot impune un şir de piedici în

domeniul emigrării şi remiterilor ca: barierele de emigrare (dificultăţi în perfectarea actelor, tratate

internaţionale restrictive, relaţii tensionate cu vecinii şi alte ţări de interes pentru migranţi), taxarea

remiterilor, control valutar exagerat şi reducerea tentaţiilor de emigrare.

Descurajarea intensivă a emigrării prin impunerea de bariere legale nu va reduce dorinţa şi

motivele de a pleca. În acest caz, lanţul de intermediari şi preţul emigrării va creşte, iar însuşi

procesul va fi efectuat în afara legii. De menţionat că persoanele emigrate ilegal, deseori, se află în

ţări străine fără documente asupra sa, mijloace de existenţă, neangajaţi în activitate de muncă, sunt

predispuşi să comită infracţiuni sau devin victimă uşoară pentru criminali sau agenţii de recrutare,

care îi folosesc în activitatea lor infracţională. Lipsa de protejare şi susţinere a cetăţenilor emigraţi

ilegal la muncă şi ineficienţa managementului de frontieră nu exclude creşterea traficului de fiinţe

umane.

Transferarea banilor acasă, de asemenea, se va efectua prin căi neoficiale sau chiar

criminale. Costul transferurilor se va majora, populaţia preferînd să diminueze fluxurile remise.

O metodă de control a remiterilor este taxarea transferurilor.

În cazul impozitării transferurilor oficiale, va apărea problema transferării unei părţi a

remiterilor prin căile neformale pentru a evita impunerea fiscală. Totodată promulgarea unei

asemenea legi ar crea oportunităţi pentru proliferarea corupţiei.

102

Experienţa Ucrainei, în acest sens, este relevantă. În Ucraina, persoanele ce recepţionează

transferuri din exterior sunt responsabile de achitarea unui impozit, astfel, impozitarea

răspîndindu-se asupra remiterilor din străinătate la fel ca şi asupra altor venituri, cadouri, moşteniri.

Această taxă nu a fost, însă, realmente implementată în practică: pe de o parte, băncile nu sunt

obligate să raporteze organelor responsabile informaţia despre tranzacţiile internaţionale ale

persoanelor fizice, pe de altă parte, persoanele pot uşor evita sistemul bancar şi tranzacţiile oficiale.

Impunerea unor taxe asupra sumelor transferate nu s-a soldat cu creşterea încasărilor în buget, ci cu

ignorarea legii respective, sau trecerea acestora în sectorul neformal sau criminal. Promulgarea unor

legi ce pot fi ignorate de populaţie va duce la diminuarea încrederii în sistemul juridic al statului.

Guvernul Republicii Moldova a lansat implementarea unui program naţional ce ar reduce

din tentaţiile de emigrare şi anume Strategia de creştere economică şi reducere a sărăciei

(SCERS), creşterea economică, fiind definită ca unul din scopurile principale în anii următori.

Astăzi, la finele programului, putem să concluzionăm că implementarea acestuia nu s-a încununat

cu succes.

SCERS este un program guvernamental de natură strategică, aprobat în iunie 2004, ce ţine

de reforma administraţiei publice, a administrării finanţelor publice, a sistemului judiciar şi de lupta

împotriva corupţiei. Ulterior, au fost adoptate numeroase documente strategice la acest subiect, ce

nu au cunoscut o implementare consecventă şi eficientă.

Concluzie: Combaterea migraţiunii economice prin bariere de emigrare şi controlul

remiterilor pe căi administrative (taxarea remiterilor, control valutar exagerat) nu va reduce din

tentaţiile de emigrare, ci la criminalizarea procesului de emigrare, fluxuri financiare transferate pe

căi neformale şi creşterea costurilor aferente. Diminuarea exodului forţei de muncă va avea loc

doar prin reducerea tentaţiilor de plecare din ţară.

Managementul migraţiunii economice şi gestionarea pe termen mediu a remiterilor

reprezintă cea de-a treia decizie posibilă (tabelul nr. 13).

Deşi, în Republica Moldova au fost elaborate o serie de acte normative, politicile privind

migraţiunea forţei de muncă sunt încă în formare. Considerăm necesar la această etapă accentuarea

necesităţii gestiunii şi reglementării acesteia.

Pe de o parte, se face necesară monitorizarea în timp a migraţiunii şi remiterilor, ce reiese

din importanţa majoră pentru stabilitatea macroeconomică a ţării pe termen scurt şi mediu, precum

şi din faptul că migraţiunea şi remiterile nu sunt fenomene statice, ci dinamice (subiecte abordate

103

anterior). Pe de altă parte, trebuie formate condiţii ce ar duce la un efect de intensificare a

impactului pozitiv al remiterilor şi reorientarea lor de la consum spre investiţii.

Tabelul nr. 13.

Managementul migraţiunii economice şi a remiterilor

Impactul pe termen mediu lung o managementul

migraţiunii (Politica de ocupare externă)

→ stoparea emigrării ilegale → angajări temporare

→ revenirea acasă a emigranţilor

→ creşterea forţei de muncă

→ transfer de know-how

o managementul remiterilor

→ diminuarea efectelor negative → amplificarea efectelor pozitive

→ economisirea → investirea → creşterea productivităţii

o politici economice de influenţă indirectă asupra migraţiunii economice

→ îmbunătăţirea climatului investiţional

→ realizarea potenţialului sectorului agricol

→ dispariţia simptomelor maladiei olandeze (şomaj, inflaţie)

→ creşterea producţiei naţionale

→ îmbunătăţirea situaţiei sectorului extern

- c

reşt

erea

niv

elul

ui d

e tra

i - c

reşt

erea

eco

nom

ică

stab

ilă

- sta

bilit

atea

mac

roec

onom

ică


Elaborarea şi promovarea unei Politici de ocupare externă viabile, prin crearea condiţiilor

reale de angajare în cîmpul munci, inclusiv printr-un rol mult mai activ al agenţiilor de angajare şi

activitatea acestora în condiţii legale, sunt extrem de importante din următoarele motive:

- informarea amplă a solicitanţilor;

- reducerea costurilor emigrării prin minimizarea abuzurilor la etapa de recrutare;

- stoparea migraţiei ilegale şi crearea un proces migraţional mai ordonat;

- diversificarea ţărilor de angajare;

- utilizarea migraţiei ca o modalitate de a dobîndi noi calificări şi know-how;

- îmbunătăţirea condiţiilor de angajare a cetăţenilor ce lucrează peste hotare.

Se face necesară semnarea unor convenţii şi acorduri bilaterale cu autorităţile ţărilor de

interes sporit pentru moldoveni, precum şi crearea unei imagini reputabile a lucratorilor naţionali.

De asemenea, politica migraţională trebuie să creeze stimulente de reîntoarcere în ţară a talentelor, a

oamenilor dotaţi şi a specialiştilor de calificare înaltă.

Monitorizarea fluxului de emigranţi şi protejarea cetăţenilor moldoveni peste hotare ţine de

conlucrarea organelor de stat în plasarea la muncă peste hotare a moldovenilor, negocierea

104

acordurilor bilaterale pentru a ajuta cetăţenii Republicii Moldova de peste hotare să-şi oficializeze

şederea şi angajarea şi să sporească beneficiile interne de pe urma migraţiunii (acorduri în domeniul

social, transfer al impozitelor sau taxelor achitate etc.). De exemplu, în prezent prin implementarea

Planului de Acţiuni Moldova – UE, capitolele „Mişcarea persoanelor, inclusiv coordonarea

politicilor de securitate socială” (“Movement of persons, including movement of workers and co-

ordination of social security”), Chestiuni de migraţiune (“Migration issues”), Managementul

frontierei (“Border management”) şi Lupta cu crima organizată (inclusiv traficul de fiinţe umane)

(“Fight against organized crime (including trafficking in human beings)”) este posibilă discutarea

unor facilităţi pentru moldoveni în domeniul vizelor, trecerii frontierei, angajării temporare.

De un interes sporit sunt acordurile de angajare temporară, în cadrul cărora defalcările

sociale şi alte plăţi efectuate de angajaţi, ar fi transferate în ţară, pentru ca persoanele să fie

stimulate să revină, iar viitorul acestora să fie asigurat financiar. Este necesară oferirea de informaţii

veridice persoanelor ce doresc să se angajeze, pentru ei trebuie oferite consultaţii în ţară şi peste

hotare (mass-media, autorităţile interne de profil, consulate şi ambasade, ONG-uri). Posibilitatea de

angajare temporară în exterior va reduce şomajul în ţară, iar la revenire persoana ar putea folosi

eficient cunoştinţele acumulate. Nu trebuie scăpate din vedere şi acordurile de recunoaştere a

calificării persoanelor, a diplomelor de studii, ce ar oferi posibilităţi de angajare cu salarii mai mari,

practic în toate domeniile (ingineri, constructori, specialişti în tehnologii informaţionale, personal

medical de îngrijire, bone etc.).

Suportul autorităţilor este necesar în primul rînd deoarece s-ar reduce riscurile legate de

traficul de fiinţe umane, costurile angajării şi ar avea loc îmbunătăţirea imaginii angajaţilor de

origine moldoveană.

Legalizarea fluxului de migranţi va avea un şir de efecte pozitive:

- va reduce piaţa neagră, traficul de fiinţe umane şi alte activităţi ilegale legate de emigrare;

- va îmbunătăţi atitudinea faţă de angajaţii moldoveni;

- veniturile remise în ţară de persoanele angajate legal sunt, de regulă, mai mari, aceasta e

legat de posibilităţi mai bune de angajare, accesul la serviciile de transfer, respectarea

legislaţiei cu privire la remunerare în ţările-gazdă;

- va reduce utilizarea căilor neformale de transfer, deoarece în multe ţări sunt necesare acte ce

confirmă şederea legală a persoanei pentru a avea acces la serviciile bancare sau sistemele

de transfer de bani.

Alături de o politică de ocupare externă viabilă, managementul remiterilor este cea de a

doua condiţie a unei dezvoltări pe termen lung. Nu avem în vedere gestionarea nemijlocită a

105

fluxurilor financiare ce au intrat în ţară, deoarece ele sunt venituri private, dar, prin management al

remiterilor, înţelegem diminuarea efectelor negative şi amplificarea efectelor pozitive.

Reducerea efectelor negative ale remiterilor

Minimizarea efectelor maladiei olandeze. Sterilizarea excedentului de valută pentru

prevenirea efectelor maladiei olandeze, inclusiv aprecierea monedei naţionale, diminuarea aprecierii

ratei reale de schimb, pentru susţinerea competitivităţii sectoarelor producătoare este foarte

importantă. E posibilă sterilizarea monedei provenite din veniturile majorate prin acumularea de

fonduri peste hotare şi introducerea lor lentă în ţară. Acest lucru este greu de realizat în ţările în curs

de dezvoltarea deoarece tot venitul este cheltuit imediat pentru a atenua sărăcia. Exemple: fondul

guvernamental de pensii din Norvegia, fondul de stabilizare – Rusia, fondul petrolier de stat –

Azerbaijan, fondul de stat al generaţiilor viitoare – Kuwait. Aceste fonduri por fi utilizate în cazul

diminuării exporturilor de bunuri respective, sau a dezastrelor naturale. În prezent nu este suficient

de bine cercetată acumularea acestor fonduri în cazul remiterilor, iar după cum a fost anterior

menţionat taxarea remiterilor este puţin probabil să fie eficientă. Pentru acumularea unui fond de

stabilizare în Republica Moldova, propunem ca o parte din TVA şi taxele din importuri să fie

orientată într-un fond special.

Insă acest instrument nu va putea compensa creşterea salariilor în urma scumpirii forţei de

muncă. Iar efortul de stopare pe căi administrative a creşterii salariilor se va solda cu noi fluxuri de

emigranţi şi o sărăcie acută a familiilor ce nu dispun de susţinere din exterior. Practica anterioară de

îngheţare a salariilor şi stopare a creşterii lor, în comun cu alte evenimente economice, a dus la

răspîndirea sărăciei în întreaga ţară. Necorespunderea între preţuri şi venitul disponibil al

persoanelor continuă şi în prezent şi este principala cauză a emigrării. Astfel, apare necesitatea

modificării formei de calcul a salariilor atît în domeniul privat, cît şi cel public (bugetar).

Bineînţeles că o creştere a veniturilor fără o creştere corespunzătoare a productivităţii muncii

va avea mai mult un impact negativ asupra economiei în general, motiv din care trebuie revizuite

posibilităţile de investire a producătorilor naţionali. Considerăm oportună începerea reformelor

economice ample ce ţin de reducerea barierelor regulatorii şi administrative la crearea, funcţionarea

şi închiderea firmelor; sporirea accesului la pieţele străine prin soluţionarea constrîngerilor (cote,

standarde etc.), raţionalizarea procedurilor vamale; implementarea şi susţinerea conformării

standardelor internaţionale; creşterea eficienţei sistemului bancar şi sporirea accesului la finanţare.

Accesul la finanţare constituie problema numărul unu în activităţile de afaceri. În prezent

Republica Moldova se caracterizează prin dobînzi foarte înalte (20 % - 25 % la creditele în lei

moldoveneşti), care nu susţin nici înfiinţarea businessului, nici implementarea de noi tehnologii şi

106

inovaţii. În special, este dificilă situaţia producătorilor agricoli. Considerăm necesară elaborarea

unei politici de susţinere a economiei naţionale, inclusiv prin intermediul ratei dobînzii.

Componentele principale ale acestor programe sunt diminuarea ratei dobînzii pînă la valorile medii

pe piaţa regională şi permisiunea creditării atît a persoanelor fizice, cît şi a celor juridice în valută

străină.

Stimularea economisirii e posibilă nu numai prin dobînzi înalte, ci şi prin politica bugetară.

Încurajarea economiilor poate fi efectuată prin diminuarea impozitelor pe diferite categorii de

venituri. Drept urmare va avea loc diminuarea necesităţilor de finanţare.

O atenţie deosebită trebuie de atras şi investiţiilor din partea statului. Domeniile care pe

termen mediu activizează viaţa economică sunt investiţiile în infrastructură şi educaţie.

Intensificarea impactului pozitiv al remiterilor

Măsurile de eficientizare a sistemelor de transfer al banilor vor avea drept efect trecerea

transferurilor din canalele neformale în cele formale.

Reglementarea prudenţială în domeniul agenţilor ce efectuează angajări internaţionale,

transferuri, transportă colete şi alte servicii oferite emigranţilor (forma de organizare, licenţierea,

protejarea utilizatorilor, raportarea statistică, descurajarea oferirii unor servicii „în exclusivitate” de

anumite agenţii). Transparenţa serviciilor oferite şi protejarea utilizatorilor poate fi efectuată prin

elaborarea schemelor de soluţionare a diferitor erori şi oferirea de garanţii utilizatorilor. De

exemplu, la nivel internaţional, ca parte a iniţiativei „Sea Island”, în 2004, ministerele de finanţe şi

băncile centrale ale grupului G8 au adoptat standarde prudenţiale şi îndrumări în domeniul

serviciilor de remitere de bani, deoarece unele sisteme aveau un grad redus de încredere.

Sporirea încrederii în sistemul financiar. O constrîngere de bază care afectează economiile

pare să fie determinată de lipsa de încredere a moldovenilor în sistemul bancar. Un sondaj efectuat

în acest sens arată că peste 30 % din moldoveni nu au încredere în bănci şi numai 12 % din cei

chestionaţi au menţionat că ar avea un cont bancar în Republica Moldova. Criza bancară de la

începutul anilor 1990 şi criza financiară din Rusia din anul 1998 a lăsat mulţi moldoveni fără

economii. Pentru cei care caută să depună economiile în sectorul financiar formal există un număr

redus de instrumente oferite de băncile comerciale care domină sectorul. Termenul cel mai lung

pentru depozite de economii este de 3.5 ani şi asemenea produse nu sunt actualmente oferite de

toate băncile şi încă nu au generat un interes prea mare [176, p. 31].

Totodată relaţiile între băncile comerciale şi clienţi nu sunt suficient reglementate de

autorităţile monetare. Clientul nu este asigurat contra posibilelor abuzuri ale sistemului bancar.

107

Astfel, un pas important în creşterea încrederii populaţiei în sistemul bancar îl constituie implicarea

mai activă a autorităţilor monetare în reglementarea relaţiilor client-bancă.

Informarea şi educarea financiară a emigranţilor şi a recipienţilor de bani este extrem de

importantă în vederea trecerii transferurilor din domeniul neformal în cel oficial. Editarea de pliante

şi repartizarea lor pe stradă şi în avioane (cum s-a practicat deja), organizarea de conferinţe etc. s-au

dovedit a fi costisitoare şi ineficiente, deoarece nu ajung la utilizatorul final al serviciilor.

Considerăm utilă activitatea în teritoriu, prin publicarea cu anumită regularitate în mass-media

locală (ziare raionale şi republicane) a informaţiei despre posibilităţile legale de transfer, costurile

comparative ale diferitor agenţii, alte servicii specializate precum şi informaţii gratis ce ar putea fi

repartizate de primării şi alţi reprezentanţi locali ai autorităţilor. De asemenea, este necesară

implicarea mai largă a reprezentanţilor autorităţilor naţionale de peste hotare (ambasade, servicii

consulare, camere de comerţ etc.) în instruirea migranţilor.

Reducerea costurilor serviciilor de transfer (încurajarea intermedierii financiare). La nivel

global costul transferurilor în ultimii zece ani s-a diminuat substanţial de la 20 – 25 % la 2 – 10 %

din suma transferată, în funcţie de locul în care se află persoana şi unde vrea să transfere banii. De

exemplu, transferurile din America de Nord şi Europa în Africa costă cca 10 % din suma

transferată, iar în Asia Centrală – 3%. Nivelul costurilor depinde de competiţia pe piaţă (de

exemplu, în Nigeria doar două bănci au dreptul exclusiv de a efectua transferuri internaţionale de

bani) şi tehnologiile aplicate.

În Republica Moldova există un nivel înalt de competitivitate pe piaţa serviciilor de

transferuri internaţionale de bani, BNM a reuşit să creeze un mediu concurenţial sănătos, iar

costurile percepute pentru transferurile internaţionale de bani efectuate de persoanele fizice sunt

printre cele mai joase în lume (vezi anexa 6). Cu toate acestea, considerăm crucială diminuarea

costurilor în continuare (De exemplu, în decursul anului 2008, în Republica Moldova prin sistemul

bancar, inclusiv sisteme de transfer internaţional de bani au fost transferate 1.67 mlrd USD. Să

presupunem că costul mediu al transferului este de 2 %, reiese, că persoanele au încasat cu 33 4 mil.

USD mai puţin).

Promovarea concurenţei sănătoase între instituţiile ce oferă servicii de transfer de bani,

inclusiv prin lărgirea reţelei de agenţii nebancare este unul din instrumentele de reducere a

costurilor şi îmbunătăţire a calităţii serviciilor. În acest sens acţiunile întreprinse de Banca Naţională

a Moldovei s-au încununat cu succes, tarifele încasate pentru transferurile de bani în ţară, fiind

printre cele mai joase.

În prezent, în Republica Moldova serviciile de transfer de bani sunt oferite de bănci (inclusiv

sistemele de transfer rapid) şi Poşta Moldovei, prin mandate poştale. Poşta este instituţia cu cea mai

108

largă acoperire teritorială, iar participarea ei pe piaţa transferurilor este de o importanţă majoră

pentru accesibilitatea geografică a utilizatorilor.

Implementarea de noi tehnologii, de asemenea, va diminua costurile, va permite oferirea

produselor combinate ce vor avea şi o arie geografică de acoperire mai mare; aici pot fi incluse

transferurile prin intermediul telefoniei mobile şi al internetului. Astfel, se pune problema creării

unui cadru legal pentru a facilita şi securiza aceste servicii.

Sporirea accesului la piaţa financiară a persoanelor fizice va avea loc prin diversificarea

instrumentelor, facilitarea canalizării economiilor.

Dezvoltarea sistemului financiar este o componentă importantă a strategiei de orientare a

remiterilor spre o mai mare contribuţie la creşterea economică. Dezvoltarea pieţei financiare va

diminua motivarea de a emigra pentru a obţine sumele necesare pentru finanţarea investiţiilor în

capitalul fizic şi cel uman. Includerea emigranţilor în sistemul financiar (de la economii – la

oferirea de împrumuturi, ca investitori etc.) se poate realiza prin posibilităţi atractive de economisire

din remiteri (set mai amplu de opţiuni pentru economii inclusiv în monedă naţională şi valută

străină) şi de investire a banilor acumulaţi (inclusiv credite garantate de remiteri, atît pentru nevoi

personale, cît şi pentru iniţierea şi dezvoltarea afacerilor).

Facilitarea accesului la finanţare poate avea loc prin intermediul băncilor, a organizaţiilor

de microfinanţare, a Asociaţiilor de Economii şi Împrumut. Consolidarea capacităţilor acestor

instituţii şi apropierea de utilizatorii potenţiali va avea drept efect o mai bună satisfacere a nevoilor

migranţilor. De menţionat şi dezvoltarea pieţei asigurărilor şi în special, reformarea sistemului de

asigurări sociale şi stimularea activităţii fondurilor private de pensii, ceea ce va diminua utilizarea

remiterilor ca metodă de diversificare a riscurilor viitoare.

Îmbunătăţirea continuă a climatului investiţional şi susţinerea micului business va reduce

„impulsul” de emigrare (discutat anterior).

Crearea de stimulente ca emigranţi, în special, specialiştii de înaltă calificare, persoanele

dotate, tinere să revină acasă.

Elaborarea unor programe oficiale de colaborare şi susţinere a diasporelor moldoveneşti de

peste hotare va contribui la apariţia posibilităţilor reale de investiţii din partea acestora, precum şi

stimularea investiţiilor colective.

Toate dezideratele descrise mai sus sunt sortite eşecului, dacă nu vor fi susţinute de un

amplu program naţional de dezvoltare durabilă. Printre politicile de influenţă indirectă asupra

migraţiunii economice menţionăm îmbunătăţirea climatului investiţional şi realizarea

potenţialului sectorului agricol.

109

1. Îmbunătăţirea climatului investiţional

Studiind cazul Republicii Moldova Cuc, Lundback şi Ruggiero [69, p. 60-63] au atras o

atenţie sporită eşecurilor autorităţilor de a promova utilizarea productivă a remiterilor şi anume din

cauza climatului investiţional. La aceleaşi concluzii au ajuns şi alţi cercetători studiind cazurile altor

ţări. Climatul investiţional este o noţiune foarte largă: corupţia, impozitarea, infrastructura,

drepturile de proprietate, reglementarea în domeniul forţei de muncă. Deci, în primul rînd, el trebuie

creat din punct de vedere juridic şi apoi susţinut prin eforturi comune ale organelor administraţiilor

publice. Un pas efectuat de guvernare în cadrul acestui proces a fost revizuirea legislaţiei

(Ghilotina).

Climatul de afaceri, conform aprecierilor patronatului şi investitorilor, încă nu este unul

stimulativ pentru activitatea economică, deşi există aşa organe ca Agenţia pentru Protecţia

Concurenţei sau Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi a Corupţiei, menite să susţină

valorile pieţei concurenţiale.

Totodată e greu de afirmat ca un climat investiţional mai atractiv ar soluţiona problemele ce

ţin de emigrarea economică şi de remiteri.

Businessul mic şi mijlociu care ar putea creşte din remiterile economisite este greu de

întemeiat, oamenii preferă să facă investiţii în imobile şi automobile, care implică un risc mai mic şi

reprezintă o investiţie stabilă din punctul de vedere al posibilităţii de pierdere a resurselor investite.

Riscurile mari aferente afacerilor mici şi mijlocii sunt cea mai acută problemă. Astfel, putem

determina suplimentar motivaţia de a emigra prin lipsa de posibilităţi (perspective şi oportunităţi)

economice în viitor.

Investiţiile private interne şi externe sunt acele care vor crea produse şi servicii, şi respectiv

locuri de muncă în ţară.

Propunem în continuare un set de reforme ce ar avea ca scop creşterea durabilă şi ar

îmbunătăţi considerabil mediul de afaceri din ţară:

1. Reformarea sistemului public:

- reforma administraţiei publice;

- reorganizarea întreprinderilor de stat şi publice (inclusiv privatizarea);

2. Revizuirea reglementărilor şi activităţii economice ce ţine de comerţul exterior (inclusiv în

scopul diminuării deficitului comercial exterior):

- revizuirea acordurilor internaţionale comerciale;

- control strict al calităţii mărfurilor importate;

3. Reformarea pieţei muncii (inclusiv salarizarea);

4. Reformarea sistemului financiar:

110

- reglementarea prudenţială;

- stimularea economiilor şi investiţiilor;

- dezvoltarea pieţei financiare (reglementare, instrumente);

- facilitarea accesului la piaţa de capital;

5. Promovarea politicilor de stimulare a concurenţei;

6. Promovarea transparenţei şi a bunei guvernări;

7. Reforma fiscală:

- lărgirea bazei fiscale (optimizarea structurii veniturilor);

- simplificarea structurii impozitelor şi a altor plăţi din venituri (inclusiv pentru

persoanele fizice);

- buna administrare (optimizarea cheltuielilor);

- menţinerea echilibrului bugetului de stat;

8. Politica monetar-creditară, politica valutară:

- o inflaţie rezonabilă;

- alinierea ratei dobînzii naţionale la valorile pieţelor internaţionale;

- o rată a dobînzii stimulativă pentru investiţii;

- dezvoltarea pieţei valutare;

- a permite creditarea internă a persoanelor fizice şi juridice în valută străină.

Eforturile de reformare a serviciilor publice şi a climatului de afaceri trebuie efectuate

concomitent, deoarece promptitudinea reprezintă jumătate din succesul implementărilor.

2. Realizarea potenţialului sectorului agricol.

În agricultură sunt ocupate persoanele cu cele mai mici venituri, respectiv potenţiali

migranţi. Reducerea sărăciei în localităţile rurale ar trebui să fie una din priorităţile guvernării. În

Planul de dezvoltare instituţională pentru perioada 2009-2011 a Ministerului Agriculturii şi

Industriei Alimentare se specifică că „...neatractivitatea mediului rural provoacă migrarea populaţiei

rurale, precum şi nedorinţa tinerilor specialişti în agricultură de a activa în zonele rurale” [30, p. 9].

Sectorul agrar continuă să ocupe un loc central în economia naţională a ţării, producţia agriculturii

şi industriei de prelucrare asigurînd circa 60 % din veniturile de export. Suplimentar, sectorul agrar

angajează peste 40 % din populaţia economic activă, cca 75 % din terenurile agricole aflîndu-se în

proprietate privată. Astfel, există suficiente evidenţe că agricultura continuă să fie una din

principalele activităţi economice şi sursa de venit esenţială pentru o bună parte din populaţia ţării

[30, p. 21].

111

Deşi Republica Moldova a fost cîndva un mare exportator de produse agroalimentare, iar

cota acestora în exporturile curente este destul de înaltă (peste jumătate), costul de producţie în

sectorul agricol este mai ridicat decît în ţările partenere, astfel, o bună parte din consumul de

produse alimentare este efectuat din importuri.

În urma privatizării pămîntului, gospodăriile mari au fost ruinate şi împărţite. Ţăranii nu au

primit cote valorice ce le-ar fi permis organizarea unor ferme mici şi rentabile, iar deşi tehnologia

modernă are un şir de avantaje, ţăranii moldoveni, cu unele excepţii, continuă să prelucreze

pămîntul la fel cum o făceau buneii lor. Considerăm că privatizarea pămîntului, deşi era absolut

necesară, s-a soldat cu înrăutăţirea drastică a performanţelor agricole.

Bineînţeles că astăzi, nu se pune problema naţionalizării terenurilor în scopul concentrării,

dar statul ar putea prin iniţiativele şi susţinerea sa, să contribuie la înfiinţarea gospodăriilor agricole

mari, în baza proprietăţii private.

În prezent, se efectuează o revizuire a politicilor agrare naţionale şi a statutului ţăranului

moldovean, aceste probleme fiind abordate în:

- Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova pe anii 2005-2009 „Modernizarea

ţării – bunăstarea poporului”;

- Strategia de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei;

- Programul de activitate al Guvernului pentru anii 2008-2009 „Progres şi Integrare”;

- Strategia naţională de dezvoltare pe anii 2008-2011;

- Strategia de reformă a administraţiei publice centrale;

- Strategia Naţională de Dezvoltare Durabilă a Complexului Agroindustrial;

- Concepţia sistemului de subvenţionare a producătorilor agricoli pentru anii 2005-2015;

- Programul Naţional „Satul moldovenesc” (2005-2015);

- măsurile incluse în compartimentul agroalimentar al Planului de Acţiuni Republica Moldova

– Uniunea Europeană.

Statisticile oficiale, însă, nu confirmă implementarea cu succes a programelor precedente.

Astfel, în anul 2006, producţia agricolă, în preţuri comparabile, a scăzut cu 4.6 % faţă de 2005

[214 d], iar în anul 2007 faţă de 2006 – s-a micşorat cu 23.1% [214 e]. Totuşi, în anul 2008,

producţia agricolă în gospodăriile de toate categoriile, conform estimărilor preliminare a înregistrat

o creştere de 31.9 % în preţuri comparabile faţă de anul 2007 [214 f]. Majorarea producţiei globale

agricole a fost determinată de creşterea esenţială a producţiei vegetale – cu 69.0 %, producţia

animalieră marcînd o descreştere cu 19.6 % faţă de anul precedent.

112

Principalele probleme ce se cer urgent soluţionate sunt:

- susţinerea organizaţiilor de producători;

- adaptarea sistemelor de standardizare şi certificare la standardele UE;

- înlăturarea unor intervenţii exagerate (aşa ca restricţiile la export);

- promovarea produselor pe pieţele internaţionale;

- dezvoltarea legăturilor dintre fermieri şi prelucrători;

- susţinerea proiectelor de irigare;

- susţinerea proiectelor de construcţie a serelor;

- dezvoltării capacităţilor moderne de depozitare;

- dezvoltării capacităţilor moderne de ambalare;

- puncte moderne de colectare a produselor agricole (fructe, legume);

- accesul la materii prime calitative (seminţe, îngrăşăminte);

- menţinerea şi ameliorarea fondului genetic al animalelor de prăsilă;

- facilitarea creării fermelor mici şi mijlocii;

- subvenţiile pentru procurarea de mijloace de producţie;

- accesul la finanţare;

- sistem eficient de stimulare fiscală;

- un sistem viabil de asigurare contra condiţiilor naturale nefavorabile;

- atragerea ISD, prin posibilităţi de arendă a terenurilor pe termen lung.

De asemenea, se resimte necesitatea dezvoltării culturii antreprenoriale şi educării

populaţiei rurale în domeniul întemeierii şi gestionării afacerilor. Acest lucru poate fi realizat prin

crearea unei reţele de aşa-numite incubatoare de afaceri în sectorul rural, ce ar asista antreprenorii în

domeniul de activitate (a creşterii culturilor agricole, a animalelor, a prelucrării produselor

agroindustriale, a turismului rural), ar acorda asistenţă în elaborarea planurilor de afaceri, ar oferi

consultaţii juridice, contabile etc. Înfiinţarea şi susţinerea incubatoarelor este destul de costisitoare,

motiv pentru care, în aceste scopuri, trebuie atrase surse din exterior, granturi şi asistenţă tehnică.

Concluzie: Elaborarea unei politici de ocupare externă, alături de politicile economice de

influenţă indirectă asupra migraţiunii economice, vor susţine managementul remiterilor, adică

maximizarea beneficiilor, în sensul predominării efectelor pozitive şi atenuării consecinţelor

negative. În acelaşi timp, realocarea cheltuielilor din remiteri de la consum spre investiţii necesită

îmbunătăţirea climatului investiţional. Integrarea remiterilor în sistemul financiar contribuie indirect

la creşterea eficienţei lor economice, prin participarea la creditarea economiei naţionale şi utilizarea

fondurilor în investiţii productive.

113

Concluzii asupra Capitolului III:

1. Principalele impedimente în utilizarea productivă a remiterilor ţin de: încasarea unor sume

individuale destul de mici, posibilităţi limitate de acces la piaţa financiară, confruntarea cu

distorsiunile pieţei în implementarea de politici, necunoaşterea necesităţilor migranţilor,

mediul investiţional nefavorabil.

2. La nivel internaţional nu există instrumente şi politici ce pot fi universal implementate în

toate ţările lumii pentru stimularea investiţiilor din remiteri. Ţinînd cont de specificul

Republicii Moldova recomandăm: stimularea investiţiilor colective prin programe oficiale,

lansarea activităţii Asociaţiilor Oraşului Natal, fortificarea diasporelor externe,

implementarea produselor financiare internaţionale specializate, oferirea unei game largi

de servicii de către instituţiile financiare migranţilor şi familiilor acestora, implementarea

proiectelor de orientare a remiterilor în dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii,

efectuarea cercetărilor naţionale ce ţin de cunoaşterea şi satisfacerea nevoilor primordiale

ale emigranţilor.

3. Stabilitatea fluxului de remiteri este importată pe termen scurt şi mediu pentru menţinerea

nivelului de trai al populaţiei şi pentru implementarea politicilor macroeconomice şi

atenuarea vulnerabilităţilor externe, precum şi efectuarea treptată a restructurărilor

economiei naţionale. În politicile de creştere economică pe termen lung autorităţile nu

trebuie să se bazeze pe remiteri. Este necesară promovarea utilizării căilor oficiale de

transfer atît pentru persoană (transferă banii în siguranţă, are acces la diferite posibilităţi de

economisire, împrumut şi instrumente investiţionale), cît şi pentru guvern (cunoaşterea

volumului real de resurse financiare, posibilitatea de ajustare a politicilor promovate,

recunoaşterea acestora printre alte fluxuri valutare în cazuri de spălare de bani sau alte

activităţi ilicite). Comparativ cu alte instituţii, băncile trebuie să participe mai activ la

transferurile personale internaţionale, deoarece ele sunt instituţii care pot oferi o gamă vastă

de instrumente financiare, cea ce permite utilizarea unei părţi din remiteri în scopuri

productive, iar autorităţile deţin deja metode de control prudenţial al acestora.

4. Amploarea fenomenelor de migraţiune economică şi remiteri pune autorităţile în situaţia de

a ţine cont de ele în politicile ce urmează a fi implementate în toate domeniile vieţii

economice şi sociale. Au fost analizate 3 posibilităţi în elaborarea programelor de dezvoltare

durabilă: a) păstrarea situaţiei existente; b) combaterea pe căi administrative a fenomenului

migraţiunii economice şi controlul remiterilor; c) managementul migraţiunii economice şi

remiterilor.

114

5. Politicile economice şi de migraţiune curente, care permit migraţiunea economică

necontrolată, încurajată de stimulente puternice de emigrare şi intrări considerabile de

remiteri financiare, prin diminuarea forţei de muncă, a investiţiilor, a productivităţii muncii

şi lipsa motivaţiilor de participare la viaţa economică, pe termen mediu se vor solda cu

apariţia tuturor simptomelor maladiei olandeze, a inflaţiei, şomajului, diminuării nivelului

de trai, iar pe termen lung – cu dezindustrializarea ţării şi grave dezechilibre

macroeconomice

6. Combaterea migraţiunii economice şi controlul remiterilor pe căi administrative prin

bariere de emigrare, taxarea remiterilor, control valutar exagerat, nu va reduce din tentaţiile

de emigrare, ci vor criminaliza procesul de emigrare şi vor avea ca efect fluxuri financiare

transferate pe căi neformale şi creşterea costurilor aferente. Diminuarea exodului forţei de

muncă, va avea loc doar prin reducerea tentaţiilor de plecare din ţară.

7. Managementul migraţiunii economice constă în implementarea unei politici de ocupare

externă ce va monitoriza fluxul de emigranţi, va proteja cetăţenii moldoveni de peste hotare

şi va contribui la legalizarea lor. Managementul remiterilor nu are în vedere controlul

banilor încasaţi de persoanele fizice, ci maximizarea beneficiilor în sensul intensificării

efectelor pozitive (prin instrumente ca: reglementarea prudenţială şi promovarea concurenţei

în domeniul serviciilor destinate migranţilor şi a remiterii de bani, majorarea încrederii în

sistemul financiar, informarea şi educarea financiară a emigranţilor şi a recipienţilor,

includerea lor în sistemul financiar, reducerea costurilor serviciilor de transfer,

implementarea de noi tehnologii de transfer) şi atenuarea consecinţelor negative (prin:

minimizarea efectelor maladiei olandeze, elaborarea de programe de protecţie a familiilor ce

nu beneficiază de suport din exterior, elaborarea instrumentelor de facilitare a accesului la

finanţare a persoanelor fizice şi a micilor antreprenori, diminuarea impozitelor, investiţii din

partea statului). Atît managementul migraţiunii economice, cît şi managementul remiterilor,

inclusiv toate instrumentele enumerate mai sus sunt sortite eşecului dacă nu vor fi susţinute

de un amplu program naţional de dezvoltare durabilă. Printre politicile de influenţă indirectă

asupra migraţiunii economice menţionăm îmbunătăţirea climatului investiţional şi

realizarea potenţialului sectorului agricol.

115

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

Conform cercetărilor efectuate referitor la impactul economic al remiterilor, pot fi

formulate următoarele concluzii:

1. Globalizarea, după liberalizarea comerţului şi a capitalului, presupune liberalizarea circulaţiei

forţei de muncă. Agravarea dezechilibrelor demografice regionale şi deficitul acut de forţă de muncă

reprezintă principalele impedimente pentru creşterea economică globală şi fac problema migraţiunii

economice tot mai stringentă. Circulaţia forţei de muncă depinde atît de factorii externi (globalizarea,

diferenţierea veniturilor şi bogăţiei între ţări, îmbătrînirea populaţiei, deficitul de forţă de muncă din

unele ţări, existenţa sectoarelor neformale, venitul potenţiale ale migrantului în ţara primitoare) şi

factorii interni care stimulează migraţiunea (presiunea cererii şi ofertei, insuficienţa instrumentelor de

protecţie socială, care este înlocuită prin transferuri private de bani din exterior). Deplasarea migratorie

a populaţiei ce are ca scop principal cîştigurile depinde de un şir de factori, dintre care cei mai

importanţi sunt: specificul economiei naţionale a ţării-gazdă (nivelul de dezvoltare, veniturile, volumul

forţei de muncă) şi al condiţiilor social-politice; legislaţia migraţională; numărul migranţilor; nivelul de

salarizare a imigranţilor; motivul emigrării; munca îndeplinită (fizică, intelectuală); statutul

imigrantului (legal, ilegal); perioada de şedere (sezonieră, temporară, permanentă); veniturile

gospodăriei în ţara de origine. Astfel, procesul ce a stat la baza fluxurilor de remiteri este migraţiunea

internaţională a forţei de muncă. Cererea de remiteri din partea ţărilor sărace este stimulată de crizele

economice.

2. La nivel global, există un şir de constrîngeri metodologice de compilare a statisticii

remiterilor: diferenţele din definirea migrantului, a rezidentului; principiile convenite în balanţa de

plăţi (regula unui an nu permite identificarea tuturor migranţilor, distincţia între remiteri şi alte

transferuri private nu este clară, nu există principii internaţionale pentru compilarea informaţiei despre

fluxurile neoficiale), iar utilizarea de anchete ale gospodăriilor în ţările donatoare şi primitoare este

destul de dificilă.

3. În ceea ce priveşte motivarea de a remite, există două concepte: conform primului, remiterile

sunt motivate altruistic (sunt contra-ciclice faţă de creşterea economică din ţările receptoare), iar al

doilea susţine că motivele sunt, mai degrabă, egoiste – asemănătoare cu comportamentul fluxurilor de

116

capital ce ţin de investiţii (relaţia cu creşterea economică este pro-ciclică). Migraţiunea economică şi

remiterile sunt dependente atît de ciclicitatea economică în ţara de origine, cît şi în ţara-gazdă. Dacă

emigrantul a luat decizia de plecare pentru acoperirea unor costuri concrete, acesta va tinde să se

întoarcă în patrie, unde are o familie, iar situaţia financiară, în urma utilizării banilor cîştigaţi în

exterior, se va ameliora. Astfel, migraţiunea determinată de cheltuieli planificate şi alte motive altruiste

este temporară. Migranţii ce au drept scop al emigrării oportunităţile economice oferite de ţările-gazdă,

de regulă, încearcă să-şi legalizeze şederea şi să profite de perioade mai lungi de angajare, pentru a

valorifica acele oportunităţi. Dacă la baza deciziei de emigrare stă plasarea de capital uman peste

hotare, probabilitatea participării fluxurilor încasate în activităţi productive este nulă.

4. Căile de transfer de bani au fost grupate în 7 categorii: prin intermediul băncilor, al

operatorilor oficiali de transferuri financiare, al oficiilor poştale, prin utilizarea noilor tehnologii, a

cărăuşilor de mărfuri, a operatorilor pe piaţa transferurilor neoficiale şi a transportatorilor de numerar.

Creşterea spectaculoasă a remiterilor reflectate în statisticile oficiale se datorează atît creşterii

volumului de transferuri, cît şi eforturilor statelor de a stimula utilizarea sistemelor de transferuri

oficiale de către populaţie.

5. Analiza remiterilor, prin prisma unor modele teoretice celebre, ne-a permis să formulăm

următoarele concluzii.

- Modelul keynesian. Determinată de remiteri, creşterea veniturilor private şi în

consecinţă a cererii globale, are un efect de majorare a producţiei. Această majorare va

depinde esenţial de înclinarea marginală spre economisire şi înclinaţia marginală spre

importuri.

- Modelul IS – LM. Modificările, care vor surveni în economia naţională în urma

fluxului de remiteri, vor depinde, în primul rînd, de comportamentul sectorului real,

susţinerea căruia trebuie să fie principala prioritate a autorităţilor, deoarece acestea,

parţial, pot influenţa rata reală de schimb şi posibilităţile comerciale externe ale

agenţilor economici autohtoni.

- Abordarea prin SCN. Consecinţa cea mai importantă a remiterilor o reprezintă

creşterea componentei private din cererea agregată. În cazul unei producţii constante,

impactul lor asupra economiei naţionale nu este întotdeauna pozitiv.

117

6. La nivel global, remiterile depăşesc considerabil transferurile guvernamentale şi asistenţa

oficială pentru dezvoltare, şi au o pondere însemnată în investiţiile străine directe, împrumuturile externe

nete şi încasările din exporturi pentru anumite grupuri de ţări.

7. Imigrarea economică are un puternic impact negativ asupra populaţiei necalificate din ţara-

gazdă, dar este extrem de convenabilă celorlalte pături ale populaţiei şi pentru mediul de afaceri.

Totuşi, ţările cu înalt potenţial economic acceptă migraţiunea economică atît legală, cît şi ilegală, fiind

gata să importe din ţările terţe forţă de muncă, cu condiţia ca aceasta să fie tînără şi angajată temporar,

iar sumele enorme de remiteri nu sunt altceva decît o parte din preţul real al acesteia.

8. În urma analizei procesului transformării Republicii Moldova în receptor mondial de

remiteri, s-a constatat că:

- Iniţial, la declararea independenţei, migraţiunea nu purta un caracter economic, fiind o

urmare a întregirii unor familii, revenirii unor persoane în ţările de origine ale

predecesorilor etc. Însă, eşuarea reformelor a forţat familiile moldovene să recurgă la

soluţii în exterior. Astfel, a devenit foarte răspîndită migraţia „comercială”, care, din 2000,

devine una ce ţine de exportul forţei de muncă.

- Angajaţii în statele dezvoltate cîştigă mai mult. În ultimii ani, totuşi, se observă

tendinţa de majorare a emigrării economice în CSI; cauza migraţiei este lipsa resurselor

financiare pentru satisfacerea nevoilor primordiale, a consumului curent şi necesitatea

investiţiilor în bunuri de consum îndelungat, ceea ce determină modelul de utilizare a

acestora în ţară; volumul banilor transferaţi depinde de un şir de factori: motivul

emigrării, destinaţia migrantului, durata şederii, costul emigrării, cîştigurile

emigranţilor atît în ţara-gazdă, cît şi în patrie, cheltuielile pentru trai.

- Nu există premise că utilizarea remiterilor în viitor se va schimba, semnificative

rămînînd aceleaşi direcţii de cheltuire (preponderent consumul curent), iar economiile

şi investiţiile din remiteri vor rămîne modeste. Astfel, remiterile nu rezolvă problema

sărăciei din ţară şi probabilitatea participării lor în economia productivă ce va duce la

creştere economică viitoare este scăzută. În viitor, există un risc sporit al reducerii

considerabile a forţei de muncă, deoarece motivaţia de plecare nu se reduce.

- Redresarea economică ce s-a produs în Republica Moldova, în perioada 2000-2007, s-a

bazat preponderent pe consumul final, efectuat, în mare parte, din remiteri.

118

9. În urma studierii impactului migraţiunii economice şi a remiterilor asupra Republicii

Moldova, au fost sintetizate beneficiile şi costurile acestora.

- Beneficii: Migraţiunea economică, prin ocuparea în exterior, a diminuat şomajul şi a

exercitat presiuni în sensul majorării salariilor din ţară. Remiterile sunt fluxuri

financiare contra-ciclice, ce nu majorează datoria externă şi reprezintă cele mai stabile

şi mari intrări de valută (faţă de ISD, exporturi, împrumuturi, asistenţă externă). Ele au

contribuit la diminuarea sărăciei, la majorarea acumulărilor la buget (prin intermediul

TVA, a taxelor la importuri), la dezvoltarea sistemului bancar şi a serviciilor de

intermediere financiară, la majorarea activelor oficiale de rezervă.

- Costuri: Principalul efect al migraţiunii economice îl reprezintă reducerea forţei de

muncă, exodul de inteligenţă şi îmbătrînirea populaţiei, ceea ce influenţează decizia de

investire atît a străinilor, cît şi a întreprinzătorilor interni şi ameninţă sustenabilitatea

sistemul de asigurări sociale. Remiterile diminuează iniţiativa privată, dorinţa oamenilor

de a participa la activităţi economice, apare cultura de dependenţă. Sporirea cererii

solvabile şi satisfacerea acesteia din importuri, în condiţiile unui comerţ liberalizat,

sufocă producătorii autohtoni, ce nu fac faţă competiţiei, deoarece producţia nu are loc la

scară largă, accesul la finanţare este redus, iar mediul de afaceri se află, încă, la stadiul de

devenire. Fluxurile de valută din exterior presează rata de schimb nominală în sensul

aprecierii, stimulează inflaţia prin presiuni asupra preţurilor şi inflaţia importată (ceea ce

duce la creşterea continuă a costului vieţii în ţară), reduc eforturile autorităţilor de luptă

cu inflaţia, precum şi de realizare a altor politici de distorsiune (cum ar fi politica

fiscală), contribuie indirect la scumpirea creditului intern. Remiterile agravează diferenţa

de venituri dintre familiile ce beneficiază de ele şi cele ce nu au o astfel de susţinere,

condamnîndu-le pe cele din urmă la sărăcie.

10. Principalele impedimente în utilizarea productivă a remiterilor ţin de: încasarea unor sume

individuale destul de mici, posibilităţi limitate de acces la piaţa financiară, confruntarea cu distorsiuni

ale pieţei în implementarea de politici, necunoaşterea necesităţilor migranţilor, mediul investiţinal

nefavorabil.

119

Analizele efectuate în prezenta cercetare permit punerea în evidenţă a unor recomandări

privind stimularea impactului pozitiv al remiterilor asupra economiei naţionale şi a diminuării

impactului negativ pe termen mediu şi lung, precum şi căile de perfecţionare a utilizării eficiente

a acestora:

1. Stabilitatea fluxului de remiteri este importantă pe termen scurt şi mediu pentru menţinerea

nivelului de trai a populaţiei şi pentru implementarea politicilor de stabilitate macroeconomică şi

atenuarea vulnerabilităţilor externe, precum şi efectuarea treptată a restructurărilor economiei naţionale.

Referitor la stabilizarea fluxului de remiteri, recomandăm: promovarea angajării temporare şi crearea

condiţiilor de reîntoarcere în ţară a emigranţilor; accesibilitatea informaţiei cu privire la procedurile de

angajare şi transfer al banilor; crearea posibilităţilor reale de asigurare socială şi încredere într-un viitor

acasă.

2. Cercetînd trei posibilităţi în opţiunile posibile de intervenţie a autorităţilor în cadrul

programelor de dezvoltare viitoare, ce ar ţine cont de remiteri: politicile economice şi de migraţiune

neschimbate; combaterea migraţiunii economice şi controlul remiterilor pe căi administrative;

managementul migraţiunii economice şi remiterilor, recomandăm utilizarea celei din urmă, prin

elaborarea unei politici ocupaţionale externe, care, alături de politicile economice de influenţă indirectă

asupra migraţiunii economice, vor susţine maximizarea beneficiilor remiterilor şi atenuarea consecinţelor

negative ale acestora.

3. Pentru reducerea efectelor maladiei olandeze, autorităţile trebuie să sterilizeze excedentul de

valută (pentru prevenirea aprecierii exagerate a monedei naţionale şi susţinerea producătorilor naţionali).

Sterilizarea va fi efectuată atît prin metode tradiţionale, cît şi prin acumularea unui Fond de stabilizare

peste hotare şi introducerea lentă a banilor în ţară, preponderent în scopuri productive. Pentru acumularea

resurselor respective, propunem orientarea unei părţi din TVA şi din taxele la importuri într-un fond

special.

4. Soluţionarea problemei accesului la finanţare a persoanelor fizice şi juridice ţine de

revizuirea politicii monetar-creditare (este necesară diminuarea ratei dobînzii pînă la valorile medii pe

piaţa regională şi permisiunea creditării în valută străină) şi a celei fiscale (diminuarea impozitelor şi

altor plăţi din venituri).

5. Intensificarea impactului pozitiv al remiterilor poate fi realizată prin: reglementarea

prudenţială în domeniul agenţilor ce efectuează angajări internaţionale, transferuri, transportă colete şi

120

alte servicii oferite emigranţilor (forma de organizare, licenţierea, protejarea utilizatorilor, raportarea

statistică, descurajarea oferirii unor servicii „în exclusivitate” de anumite agenţii), elaborarea schemelor

de soluţionare a diferitelor litigii şi oferirea de garanţii utilizatorilor; informarea şi educarea financiară

a emigranţilor şi a recipienţilor (editarea de pliante, publicaţii în mass-media, activităţi în teritorii),

implicarea mai largă a reprezentanţilor autorităţilor naţionale de peste hotare (prin ambasade, servicii

consulare, camere de comerţ); reducerea costurilor (promovarea concurenţei, implementarea de noi

tehnologii de transfer).

6. Pentru cunoaşterea necesităţilor migranţilor şi familiilor acestora, propunem efectuarea, cu

regularitate, a cercetărilor şi anchetelor în ţară şi peste hotare. Toate proiectele naţionale ce au ţintit

migranţii, dar nu au ţinut cont de doleanţele acestora, au eşuat. În ţară, aceste cercetări pot fi efectuate

de BNS, iar peste hotare de ambasade şi consulate. În special, este importantă cunoaşterea situaţiei în

ţări de interes sporit pentru migranţi, precum Rusia şi Italia.

7. Recomandările privind utilizarea productivă a fluxului de remiteri ţin de: încurajarea

economisirii; încurajarea investiţiilor printre recipienţii remiterilor; organizarea unor asociaţii ce ar

gestiona colectiv o parte din remiteri; lansarea unor servicii financiare, care ar direcţiona remiterile spre

proiecte de dezvoltare.

8. Preluarea experienţei Mexicului în domeniul investiţiilor colective prin programe oficiale,

după modelul 3 pentru 1, ţine de încurajarea investiţiilor în mici întreprinderi locale, infrastructură,

programe comunitare. Propunem implementarea unui program 1 pentru 1, ce constă în oferirea a

jumătate din suma necesară pentru proiect. Aceste sume vor fi preluate din Fondul de stabilizare

(acumulat din TVA, taxe de import) şi resurse atrase de la organismele internaţionale.

9. O altă cale pentru încurajarea investiţiilor colective este stimularea creării şi activizării

Asociaţiilor Oraşului Natal. Prin intermediul lor, pot fi realizate: proiecte sociale şi de dezvoltare a

infrastructurii; proiecte de investiţii productive; proiecte în domeniul educaţiei şi culturii.

10. Stabilirea relaţiilor dintre autorităţi şi grupurile etnice organizate aflate peste hotare, adică

diaspore. Diasporele creează locuri de muncă pentru alţi compatrioţi, oferă informaţii despre pieţe, ofertă,

preţuri, pot contribui la transferul de tehnologii, know-how şi alte servicii adiţionale. Recomandăm

autorităţilor elaborarea de programe de fortificare a diasporelor prin: identitatea separată a grupului

pentru a putea crea o reţea; susţinerea legăturilor cu ţara; colaborarea în domeniul cultural şi educaţional

– accesibilitatea centrelor religioase, stimularea şi accesibilitatea cunoaşterii limbii materne de către

descendenţi: ziare, televiziune, cărţi pentru maturi şi copii; susţinerea tradiţiilor şi valorilor naţionale

121

(popularizarea sărbătorilor religioase şi civile, susţinerea bucătăriei naţionale etc.) şi a proiectelor de

afaceri, ce ar oferi posibilităţi de susţinere financiară a ţării de origine, dintre care menţionăm: fondurile

investiţionale ale diasporelor; băncile de dezvoltare (ale diasporelor); organizaţii de intermediere

comercială (promovarea exporturilor, asigurarea cu produse rare etc.); organizaţii de promovare a

intereselor diasporelor.

La nivel naţional, este necesară extinderea gamei de produse financiare orientate spre

satisfacerea nevoilor migranţilor. Băncile autohtone ar putea oferi o gamă vastă de servicii

suplimentare celor ce efectuează economii din transferurile din exterior (conturi de depozit cu mai

mulţi gestionari şi cu control de peste hotare, la pachet cu servicii suplimentare: rate preferenţiale

pentru credite ipotecare, asigurare medicală europeană, achitarea serviciilor comunale, ratelor pentru

apartament, a studiilor pentru copii, creditarea, pe termen scurt, a emigranţilor în ţara-gazdă etc).

Considerăm necesară implementarea produselor internaţionale specializate şi, anume, a Programului

de Facilitare a Transferurilor, propus de EBRD. Serviciile destinate emigranţilor trebuie implementate

şi de către uniunile de credit şi instituţiile de microfinanţare (prin servicii destinate păturilor sărace:

credite ipotecare, credite pentru mici afaceri, microfinanţare locală, inclusiv în agricultură).

122

BIBLIOGRAFIE

I. Materiale oficiale

1. Legea Republicii Moldova cu privire la migraţiune nr. 1518-XV din 6.12.2002 – Monitorul

Oficial, Nr. 1-2 din 15.01.2003.

2. Legea Republicii Moldova cu privire la migraţia de muncă nr. 180-XVI din 10.07.2008 –

Monitorul Oficial, Nr. 162-164/598 din 29.08.2008.

3. 20/10.02.2006 Lege pentru ratificarea Convenţiei europene cu privire la statutul juridic al

lucrătorilor migranţi – Monitorul Oficial, Nr. 35-38/156, 03.03.2006.

4. 209/29.07.2005 Lege pentru ratificarea Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr.97

privind migraţia în scop de angajare, adoptată la Geneva la 1 iulie 1949 – Monitorul Oficial,

Nr. 107-109/579, 12.08.2005.

5. 1411/24.10.2002 Lege cu privire la ratificarea Acordului de cooperare dintre Guvernul

Republicii Moldova şi Organizaţia Internaţională pentru Migraţiune – Monitorul Oficial, Nr.

151-153/1183, 14.11.2002.

6. 16/17.02.2005 Lege pentru ratificarea Protocolului împotriva traficului ilegal de migranţi pe

calea terestră, a aerului şi pe mare, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva

criminalităţii transnaţionale organizate – Monitorul Oficial, Nr. 36-38/124, 04.03.2005

7. 215/29.05.2003 Lege pentru acceptarea Constituţiei Organizaţiei Internaţionale pentru

Migraţie – Monitorul Oficial, Nr. 99-103/444, 06.06.2003.

8. 890/28.02.2002 Lege pentru ratificarea Acordului privind colaborarea statelor membre ale

Comunităţii Statelor Independente în lupta cu migraţiunea ilegală – Monitorul Oficial, Nr. 40-

42/254, 21.03.2002.

9. Legea privind ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială a persoanelor aflate în căutarea

unui loc de muncă Nr. 102-XV din 13.03.2003.

10. 1386/11.10.2002 Hotărîre privind aprobarea Concepţiei politicii migraţionale a Republicii

Moldova – Monitorul Oficial, Nr. 146-148/1140, 31.10.2002.

11. 397/16.03.95 Hotărîre pentru ratificarea Acordului privind colaborarea în domeniul migraţiei

forţei de muncă şi protecţiei sociale a lucrătorilor migranţi – Monitorul Oficial, Nr. 23/232,

27.04.1995.

12. 1401/13.12.2007 Hotărîre privind aprobarea Concepţiei Sistemului informaţional integrat

automatizat “Migraţie şi azil” – Monitorul Oficial, Nr. 203-206/1478, 28.12.2007.

123

13. 40/12.01.2007 Hotărîre privind crearea Sistemului informaţional integrat automatizat în

domeniul migraţiei – Monitorul Oficial, Nr. 6-9/51, 19.01.2007.

14. 577/25.05.2006 Hotărîre pentru aprobarea Protocolului privind introducerea modificărilor şi

completărilor la Acordul privind colaborarea în domeniul migraţiei forţei de muncă şi

protecţiei sociale a lucrătorilor migranţi din 15 aprilie 1994, semnat la Moscova la 25

noiembrie 2005 – Monitorul Oficial, Nr. 83-86/620, 02.06.2006.

15. 448/27.04.2006 Hotărîre privind aprobarea Programului naţional de acţiuni în domeniul

migraţiei şi azilului – Monitorul Oficial, Nr. 112-115/849, 21.07.2006.

16. 182/01.03.2001 pentru completarea Regulamentului cu privire la angajarea provizorie a

lucrătorilor migranţi – Monitorul Oficial, Nr. 27-28/216, 06.03.2001.

17. 1077/20.11.97 cu privire la angajarea provizorie a lucrătorilor migranţi – Monitorul Oficial,

Nr. 84-85/849, 18.12.1997.

18. 167/26.04.94 cu privire la unele măsuri de reglementare a proceselor imigraţioniste în

Republica Moldova – Monitorul Oficial, Nr. 4/131, 30.04.1994.

19. 63/26.01.2008 Hotărîre privind cota de imigrare în Republica Moldova pe anul 2008 –

Monitorul Oficial, Nr. 21-24/127, 01.02.2008.

20. Ordin din 10.07.2000 privind aprobarea Regulamentului „Privind organizarea şi efectuarea

examenului medical obligatoriu al imigranţilor şi al cetăţenilor care emigrează peste hotare

pentru angajarea provizorie în cîmpul muncii” – Monitorul Oficial, Nr. 109-111/313,

31.08.2000.

21. Protocol din 15.11.2000 împotriva traficului ilegal de migranţi pe calea terestră, a aerului şi

pe mare, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale

organizate – Tratate internaţionale, Nr. 35/421, 2006.

22. Convenţia nr. 97 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind migraţia în scop de angajare;

23. Convenţia nr. 181 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind agenţiile private de ocupare a

forţei de muncă;

24. Acord din 15.04.94 privind colaborarea în domeniul migraţiei forţei de muncă şi protecţiei

sociale a lucrătorilor migranţi – Tratate internaţionale, Nr. 17/111, 1999

25. Acord din 13.11.92 cu privire la crearea consiliului consultativ pentru problemele muncii,

migraţiei şi protecţiei sociale a populaţiei statelor membre ale Comunităţii Statelor

Independente – Tratate internaţionale, Nr. 25/12, 2001

26. 726/29.06.2007 Hotărîre pentru aprobarea Acordului dintre Guvernul Republicii Moldova şi

Guvernul Republicii Azerbaidjan privind colaborarea în domeniul migraţiei, semnat la Baku la

22 februarie 2007 – Monitorul Oficial, Nr. 94-97/761, 06.07.2007.

124

27. Acord de colaborare din 21.03.2002 între Guvernul Republicii Moldova şi Organizaţia

Internaţională pentru Migraţiune – Tratate internaţionale, Nr. 35/469, 2006.

28. Acord de colaborare din 19.02.96 între Departamentul Relaţiilor Naţionale de pe lîngă

Guvernul Republicii Moldova şi Ministerul Ucrainei pentru Problemele Naţionalităţilor şi

Migrării – Tratate internaţionale, Nr. 22/240, 1999.

29. Departamentul Migraţiune al Republicii Moldova Ordin nr.05-g din 12.01.2004 cu privire la

aprobarea modelului Adeverinţei provizorii pentru solicitanţii de azil – Monitorul Oficial, Nr.

30-34/71, 20.02.2004.

30. Planul de dezvoltare instituţională pentru perioada 2009-2011 a Ministerului Agriculturii şi

Industriei Alimentare, aprobat prin Hotărîrea Colegiului Ministerului Agriculturii şi Industriei

Alimentare nr. 3 din 30.06.2008.

31. Anuarul statistic al Republicii Moldova, 2007. Biroul Naţional de Statistică, Chişinău, 2007. –

560 p.

32. Anuarul statistic al Republicii Moldova, 2008. Biroul Naţional de Statistică, Chişinău, 2008. –

580 p.

33. Anuarul Statistic al Republicii Moldova, 2002-2006. Biroul Naţional de Statistică al Republicii

Moldova , Chişinău; Ed. Statistica, 2007. – 560 p.

34. Forţa de muncă în Republica Moldova. Ocupare şi Şomaj, 2008, Ancheta forţei de muncă,

Biroul Naţional de Statistică, Ed. Statistica, Chişinău, 2008. – 317 p.

35. Migraţia Forţei de Muncă. Biroul Naţional de Statistică, Ed. Statistica, Chişinău, 2008. – 41 p.

36. Piaţa forţei de muncă în Republica Moldova. Culegere statistică. – Chişinău: Ed. Statistica,

2008. – 124 p.

37. Recensământul populaţiei din 2004. Caracteristici socio-economice. Gospodării casnice,

Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova, Chişinău, 2007. – 250 p.

38. Recensământul populaţiei din 2004. Condiţiile de trai ale populaţiei, Biroul Naţional de

Statistică al Republicii Moldova, Chişinău, 2007. – 200 p.

39. Recensământul populaţiei din 2004. Migraţia, Biroul Naţional de Statistică al Republicii

Moldova - Chişinău, 2006. – 100 p.

II. Monografii, articole, cercetări

40. Acosta, Pablo A.; Lartey, Emmanuel K.K.; Mandelman, Federico S. Remittances and the

Dutch Disease. // Federal Reserve Bank of Atlanta WP 2007-8. – April 2007. – 38 p.

125

41. Adelman I., Taylor J.E. Is Structural Adjustment with a Human Face Possible? The Case of

Mexico. // Journal of Development Studies, 1990. – Vol. 26. – p. 387-407.

42. Athukorala, Prema-chandra; Manning, Chris. Structural Change and International Labour

Migration in East Asia. – Adjusting to Labour Scarcity. // Oxford: Oxford University Press,

1999. – xvi + 256 p.

43. Back to Basics. Dutch Disease: Too much wealth managed unwisely, // Finance &

Development. IMF, March 2003. – Vol. 40, Nr 1. – 6 p.

44. Balance of payments Manual the 5th edition. // IMF, Washington, 1993. – 188 p.

45. Balance of Payments Statistics. Yearbook 2007. Part I: Country tables. // IMF. – Washington,

2007. – 1088 p.

46. Balanţa de plăţi a Moldovei 1998. // Banca Naţională a Moldovei. – Chişinău, Concernul

„Presa”. – 50 p.

47. Balanţa de plăţi a Moldovei pentru anul 1997. // Banca Naţională a Moldovei. – Chişinău, Ed.

„IMCO”. – 88 p.

48. Bilsborrow R.E., Hugo G., Oberai A.S., Zlotnik H. International Migration Statistics:

Guidelines for Improvement of Data Collection Systems. // ILO. – Geneva, 1997. – 410 p.

49. Birdsall, Nancy; Kelley, Allen; Sinding, Steven. Population Matters: Demographic Change,

Economic Growth, and Poverty in the Developing World. // Oxford University Press, July 3,

2003. – 456 p.

50. Bouhga-Hagbe, Jacques. Altruism and Workers’ Remittances: Evidence from Selected

Countries in the Middle East and Central Asia. // WP/06/130, International Monetary Fund. –

May 2006. – 29 p.

51. Bucur, Ion. Bazele macroeconomiei. // Bucureşti: Editura Economică, 1999. – 240 p.

52. Capanu I., Wagner P., Mitrut C. Sistemul conturilor naţionale şi agregate, macroeconomice. //

Bucuresti: Editura All, 1994. – 152 p.

53. Capsîzu V. Problemele dezvoltării social-economice a Republicii Moldova: aspecte

instituţionale şi priorităţi. // Conferinţa ştiinţifico-practică „Probleme actuale ale dezvoltării

social-economice a Republicii Moldova”. – Chişinău: USM, 2005. – 5 p.

54. Capsîzu V. Problemele transformărilor economice în Republica Moldova în contextul aderării

la Comunitatea Europeană. // Simpozionul internaţional „Integrarea europeană şi

competitivitatea economică” 23-24 septembrie 2004. – Chişinău: ASEM, 2004.

55. Caraganciu, Anatolie. Aplicabilitatea abordărilor sistemice privind elaborarea mecanismului

de echilibrare a economiei naţionale // Caraganciu, Anatolie, Iliadi Gheorghe / Revista

„Economica”. – Chişinău: ASEM, 2006. – Nr. 4(56). – p. 31-37.

126

56. Caraganciu, Anatolie. Cugetări asupra fenomenului de introducere masivă a valutei străine în

RM. // Caraganciu A., Iliadi Gh., Luchian I. Revista „Revista Economică”. – Chişinău-Sibiu,

2004. – Nr. 3(16). – p. 95-101.

57. Caraganciu, Anatolie. Economia în schimbare: cercetări şi opinii // Fetiniuc V., Cărare V. et.

al. – AŞM, Chişinău, 2006. – 288 p.

58. Caraganciu, Anatolie. Remitenţi şi remitenţe în contextul creşterii economice (sinteza

experienţei internaţionale) // Cociug V., Timuş V., et. al. – AŞM, Chişinău, 2006. – 70 p.

59. Caragangiu A., Fetiniuc V. Cu privire la unele aspecte ale fenomenului remitenţelor în RM. //

International Economic Conference “Economic growth in conditions of internationalization”.

Moldovan Academy of Sciences. – Chişinău, September 25-27, 2007. – p. 30-34.

60. CBS AxA A TNS CSOP Branch in Moldova, Studiu: Transferuri de bani de la cetăţenii

Republicii Moldova, aflaţi peste hotare la muncă, cu suportul Organizaţia Internaţională

pentru Migraţie (OIM), Fondul Monetar Internaţional (FMI), Programul Comisiei Europene

pentru Securitate Alimentară, Decembrie, 2004.

61. Chami R., Fullenkamp C, Jahjah S. Are Immigrant Remittances Flows a Source of Capital for

Development. // WP/03/189, International Monetary Fund. – September 2003. – 48 p.

62. Chami, Ralph; Cosimano, Thomas F.; Gapen, Michael T. Beware of Emigrants Bearing Gifts:

Optimal Fiscal and Monetary Policy in the Presence of Remittances. // WP/06/61,

International Monetary Fund. – March 2006. – 51 p.

63. Chiriţă, Nora; Scarlat, Emil. Politici macroeconomice, teorie şi aplicaţii. // Bucureşti: Editura

Economică, 1998. – 414 p.

64. Cinic, Liliana. Factorii determinanţi ai atragerii investiţiilor în economia naţională. // Teză de

doctor în economie, Conducător ştiinţific: Caraganciu Anatol. – Chişinău 2007. – 170 p.

65. Ciubotaru, Maria. Eficientizarea sistemului de reglementare de stat a activităţii economice în

Republica Moldova // Conferinţa Internaţională „Rolul ştiinţei şi învăţămîntului economic în

realizarea economiei din Republica Moldova” 25-26 septembrie 2003. – Chişinău A.S.E.M. –

Vol. II. – p. 667-670.

66. Cohen, Abner. Custom and policies in urban Africa: A study of Hausa migrants in Yoruba

towns. 2nd Edition // Published by: Routledge Classic Ethnographies, 2003. – 288 p.

67. Cojuhari A., Pogoloşa A., Pogoloşa N. Doctrine economice moderne şi contemporane. //

Chişinău: Ed. UTM, 2001. – 232 p.

68. Cojuhari A., Manole T., Grunzu T. Teorie Economică. // Chişinău: Ed. UTM, 2004. – 232 p.

69. Cuc, Milan; Lundback, Erik, Ruggiero. Edgardo, Migration and remittances in Moldova. //

Washington, D.C. : International Monetary Fund, 2005. – 71 p.

127

70. Cuc, Milan; Lundback, Erik; Ruggiero, Edgardo. Review of Migration and Remittances in

Moldova. // IMF, World Economy – 2005 – iii, 71 p.

71. Görlich D., Omar Mahmoud T., Trebesch C. Explaining Labour Market Inactivity in Migrant-

Sending Families: Housework, Hammock, or Higher Education. // Kiel Working Paper, 1391,

Institut für Weltwirtschaft, Kiel, 2007 – 32 p.

72. Danii T. Realitatea şi climatul moral al populaţiei. În Tranziţia la economia de piaţă:

probleme sociale. // Chişinău: Ed. Reclama, 1991. – p. 66-69.

73. Dicţionar de economie (ediţia a doua). // Bucureşti: Ed. Economică, 2001. – 520 p.

74. Dicţionar de ştiinţe economice. // Chişinău: Ed. Arc, 2006. – 1048 p.

75. Dicţionar explicativ al limbii române (DEX). // Bucureşti: Ed. Univers enciclopedic, 1998. –

1192 p.

76. Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM). // Bucureşti: Ed.

Univers enciclopedic, 2005. – 868 p.

77. Dobrotă N. Dicţionar de economie. // Bucureşti: Editura Economică, 1999. – 567 p.

78. Drăghicescu D. Din psihologia poporului român. // Bucureşti: Ed. Albatros, 1996. – 480 p.

79. Feuraş, Eugenia. Ciclul metodologic al cercetării ştiinţifice şi criteriile inovaţional-ştiinţifice.

// Analele ASEM. – Chişinău. Ed. ASEM, 2007. – p. 142-145.

80. Feuraş, Eugenia. Panorama teoriei economice contemporane. // Revista „Economie şi finanţe”.

– Chişinău. Ed. ASEM, 2001. – Nr. 12 (49). – p. 4-9.

81. Filip N. Inflaţia şi nivelul de trai al populaţiei în condiţiile economiei de piaţă. // Revista

Economică. – Chişinău, 2003. – V. 2, p. 36-42.

82. FSP 2004 – Study on remittances and social protection in Moldova. // ADE s.a. – Louvain-la-

Neuve, December 2008. – 30 p.

83. Gagauz O. Influenţa şomajului asupra calităţii vieţii familiei. // Revista Economie şi

Sociologie. – Chişinău, 2002. – p. 75-84.

84. General principles for international remittance services. // Committee on Payment and

Settlement – Bank for International Settlements, World Bank, January 2007. – 55 p.

85. Gestionarea finanţelor de către gospodăriile casnice din Moldova, Cunoştinţe şi practici,

Raport de studiu 2008. // Centrul de Investigaţii Sociologice şi Marketing CBS-AXA, OIM. –

Chişinău, 2008. – 51 p.

86. Ghencea B., Gudumac I. Migraţia de muncă şi remitenţele în Republica Moldova. // Alianţa

Microfinanţare Moldova, Fundaţia SOROS. – Chişinău, martie 2004. – 79 p.

87. Gilpin R. Economia mondială a secolului XXI. // Iaşi: Ed. Polirom, 2004. – 280 p.

128

88. Global Development Finance 2003: Striving for Stability in Development Finance. Analysis

and Statistical Appendix 2003. // The International Bank for Reconstruction and Development.

The World Bank. – Washington, March, 2003. – 249 p.

89. Global Economic Prospects Economic Implications of Remittances and Migration. // The

International Bank for Reconstruction and Development, The World Bank. – Washington,

2006. – 182 p.

90. Görlich D., Mahmoud T., Trebesch Ch. Explaining Labour Market Inactivity in Migrant-

Sending Families: Housework, Hammock, or Higher Education? // Kiel Institute for the World

Economy, Working Paper Nr. 1319. – December 2007. – 33 p.

91. Görlich D., Trebesch C. Seasonal Migration and Networks: Evidence on Moldova's Labour

Exodus. // Review of World Economics, Ed. Springer Berlin. Heidelberg . 2008. vol. 144 no 1.

p. 107-133.

92. Gould, David M. Immigrant Links to the Home Country, Empirical Implications for U.S.

Bilateral Trade Flows. // Review of Economics & Statistics – MIT Press, May 1994. – Vol. 76

Nr. 2. – p. 302-316

93. Grief, Avner. Contact Enforceability and Economic Institutions in Early Trade: the Maghribi

Traders. // Amer. Econ. Rev., 1993. – V. 83 (3). – 525-548 p.

94. Guide To International Labour Standards. // International Labour Organization, International

Labour Centre, International Labour Standards Department, Geneva, 2008 – 302 p.

95. Head, Keith; Ries, John. Immigration and Trade Creation: Econometric Evidence from

Canada. // The Canadian Journal of Economics, February 1998 – Vol. 31, Nr. 1. – p. 47-62.

96. Heintz, Monica. Stat slab, cetatenie incerta. Studii despre Republica Moldova. // Bucureşti:

Ed. Curtea Veche, 2007 – 328 p.

97. Hugo G. Asian Migration to Australia: Changing Trends and Implications. // Scottish

Geography Magazine. – 2003. – Nr. 119-3. – p. 247-264.

98. Hugo G., Bell M., Blake M., Boyle P., Duke-Williams O., Rees P., Stillwell J. Cross-National

Comparison of Internal Migration: Issues and Measures. // Journal of the Royal Statistical

Society. – 2002. – Nr. A, 165, 3. – p. 435-464.

99. Hugo G., Champion A., Lattes A. Toward a New Conceptualization of Settlement for

Demography. // Population and Development Review. June 2003. – Nr. 29-2 – p. 277-297.

100. Hugo G., Stahl C. Labor Export Strategies in Asia, in D.S. Massey and J.E. Taylor (eds.),

International Migration: Prospects and Policies in a Global Market. // Oxford University

Press. – Oxford, 2004 – p. 174-200.

129

101. International Migration Law, Glossary on Migration. // International Organization for

Migration. – Geneva, Switzerland, 2004. – 81 p.

102. International transaction in remittances: guide for compilers and users. (Final Draft). //

Statistic Department, IMF. – Washington, December 2008. – 108 p.

103. Ionescu, Dina. Engaging Diasporas as Development Partners for Home and Destination

Countries: Challenges for Policymakers. // Geneva: IOM, 2006. – 89 p.

104. John, Page; Sonia, Plaza. Migration Remittances and Development: A Review of Global

Evidence. // Journal of African Economies. – 2006. – Vol. 15, Issue 2. – p. 245-336.

105. Johnson B., Sedaca S. Diasporas, Émigrés and Development. Economic Linkages and

Programmatic Responses. // US Agency for International Development, Trade Enhancement

for the Services Sector Project CARANA Corporation. – march 2004. – 82 p.

106. Kapur D., McHale J. CGD Brief. The Global Migration of Talent: What Does it Mean for

Developing Countries. // Washington: Center for Global Development, October 2005. – 8 p.

107. Kapur, Devesh; McHale, John. Give Us Your Best and Brightest: The Global Hunt for Talent

and Its Impact on the Developing World. // Washington: Center for Global Development, 2005.

– 230 p.

108. Kapur, Devesh; McHale, John; Agrawal, Ajay. Brain Drain or Brain Bank? The Impact of

Skilled Emigration on Poor-Country Innovation. // National Bureau of Economic Research,

Working Paper No. 14592, Cambridge, December 2008. – 32 p.

109. Karl J. Fields. Enterprise and the State in Korea and Taiwan. // Cornell university, Ithaca.

1995 – 214 p.

110. Karpowicz, Izabela. Determinants of Emigrant Deposits in CapeVerde. // WP/06/132,

International Monetary Fund, May 2006. – 28 p.

111. Keynes J. M. Teoria generală a folosirii mânii de lucru, a dobînzii şi a banilor. // Bucureşti:

Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică. 1970. – 410 p.

112. King, Ch. Moldovenii. România, Rusia şi politica culturală. // Chişinău: Ed. ARC. 2005. – 304

p.

113. Kireyev, Alexei. The Macroeconomics of Remittances: The Case of Tajikistan. // WP/06/2,

International Monetary Fund, January 2006. – 26 p.

114. Krueger A.O., Aktan O. H. Swimming Against the Tide: Turkish Trade Reform in the 1980s. //

Institute for Contemporary Studies, San Francisco, 1992. – p 86-89.

115. Lachi, Inga. Destrămarea familiilor determină creşterea infracţionalităţii juvenile. // Moldova

Suverană, 27 martie 2008. – nr. 47(441) – p.1-2.

130

116. Lamin, Leigh. Hong Kong Special Administrative Region: Macroeconomic Impact of an Aging

Population in a Highly Open Economy. // WP/06/87, International Monetary Fund, March

2006. – 19 p.

117. Lartey, Emmanuel K.K. Capital Inflows, Dutch Disease Effects and Monetary Policy in a

Small Open Economy. // California State University: Fullerton, January 19, 2007. – 34 p.

118. Lartey, Emmanuel K.K. Capital Inflows, Resource Reallocation and the Real Exchange Rate

in a Small Open Economy. // California State University: Fullerton, February 28, 2008. – 29 p.

119. Lemaitre, Georges; Thoreau, Cecile. Estimating foreign-born population on current basis. //

OECD, December 2006. – 13 p.

120. Luceke, Matthias; Mahmoud, Toman; Steinmayr, Andreas. Labor Migration and Remittances

in Moldova: Is the Boom Over? – Findings from the Panel Household Survey 2006-2008. //

Kiel Institute for World Economy, Danube University Krems. IOM – February 2009. – 50 p.

121. Luecke, Matthias; Mahmoud, Toman; Pinger, Pia. Modele şi tendinţe ale remitenţelor în

Republica Moldova. // Institutul de economie mondială din Kiel. – ASDI, iunie 2007. – 42 p.

122. Lueth, Erik; Ruiz-Arranz, Marta. Are worker remittances a Hedge Against Macroeconomic

Shocks? The Case of Sri Lanka. // WP/07/22200 International Monetary Fund. – 15 p.

123. Mahmud W., Osmani S.R. Impact of emigrant workers’ remittances on the Bangladesh

economy. // Bangladesh Development Studies, 1980. – Vol. VIII, Nr.3. – p. 1-28.

124. Marin Ph., Martin S., Weil P. Best practice options: Mali. // International Migration, 2002. –

Vol. 40, Nr. 3. – p. 87-90.

125. Migration Management. Moldova, Assessment 2003. // SIDA, IOM. – 2003. – 56 p.

126. Mike W. Peng. Behind the Success and Failure of US Export Intermediaries. // Quorum

Books, Westport, 1998. – p. 37-41.

127. Mincu, Georgeta. Evaluarea aranjamentelor Republicii Moldova faţă de Organizaţia

Mondială a Comerţului, studiu realizat în cadrul proiectului „Planul de Acţiuni Uniunea

Europeană – Republica Moldova: document accesibil publicului (etapa II)”. // Centul Analitic

Expert-Grup, Asociaţia pentru Democraţie Participativă ADEPT, SOROS – Moldova. –

Chişinău, noiembrie 2007. – 128 p.

128. Mishra, Prachi. Emigration and Brain Drain: Evidence From the Caribbean. // WP/06/25,

International Monetary Fund January 2006. – 39 p.

129. Mishra, Prachi. Emigration and Wages in Source Countries: Evidence from Mexico. //

WP/06/86, International Monetary Fund, March 2006. – 35 p.

131

130. Moldova: Oportunităţi pentru o creştere economica accelerată. Memorandum economic de

ţară pentru Republica Moldova. // Unitatea Reducerea Sărăciei şi Gestionare Economică,

Regiunea Europa şi Asia Centrală. Banca Mondială – 9 septembrie 2005 – 98 p.

131. Moldovanu D. Doctrinele economice. // Chişinău: Ed. ASEM, 2005. – 303 p.

132. Moldovanu D. Economia Moldovei în capcana globalizării şi tranziţiei. // Chişinău: Ed. ARC,

2004. – 296 p.

133. Moldovanu D. Curs de teorie economică. // Chişinău: Ed. ARC, 2007. – 428 p.

134. Moldovanu D. Doctrine economice, ediţia III. // Chişinău: Ed. Arc, 2003. – 260 p.

135. Moldovanu D. Economia Moldovei în capcana globalizării şi tranziţiei. // Chişinău: Ed. ARC,

2004. – 296 p.

136. Moldovanu D. Economie Politică. // Ed. ARC, Chişinău, 2001. – 300 p.

137. Moldovanu D. Tranziţia. Interdependenţa Transformărilor sistemice şi a integrării în

economia mondială. // Ed. ASEM, Chişinău, 1997. – 259 p.

138. Monitorizarea tentativă a implementării Strategiei de Creştere Economică şi Reducere a

Sărăciei, // Expert-Grup. – Chişinău, mai 2005. – 38 p.

139. Moşneaga V., Mohammadifard Gh., Corbu-Drumea L. Populaţia Republicii Moldova în

contextul migraţiilor internaţionale. // Materialele conferinţei ştiinţifice internaţionale,

Chişinău, 9-10 noiembrie 2005. UNESCO, USM, „Dialog Intercultural”, „CAPTES”.– Iaşi,

2006. – Vol. I. – 300 p.

140. Moşneaga, Valeriu. Moldavie: migrations de main d’oeuvre en Europe – Flux, tendances,

répercussions (Трудовая миграция населения Республики Молдова в европейском

контексте: объемы, тенденции, эфекты) Project Transversal “Migrations et Relations

Interantionales”. // Centre national de la recherche scientifique, Sciences PO, Colloque du 18

decembre 2006. – 25 p.

141. Mukomet, Vladimir I., Economic and social impact of migration on the recipient society: the

case of Russia. // Institute of Sociology, Russian Academy of Science, International Studies

Association Annual Conference, 2007. – 7 p.

142. Orozco M., Welle1 K. Hometown Associations and Development: a Look at Ownership,

Sustainability, Correspondence, and Replicability. // Inter-American Dialogue, 2005 . – 38 p.

143. Orozco, Manuel. Worker Remittances and the Financial Sector: issues and lessons in the South

Caucasus. // Report commissioned by the European Bank for Reconstruction and Development

in cooperation with Bendixen and Associates. – June 25, 2007. – 55 p.

144. Poonam, Gupta. Macroeconomic Determinants of Remittances: Evidence from India. //

WP/05/224, International Monetary Fund – December, 2005. – 21 p.

132

145. Popescu I., Bondrea A.A., Constantinescu M.I. Globalizarea: mit şi realitate. // Bucureşti: Ed.

Economică, 2004. – 480 p.

146. Pritchett, Lant. Let Their People Come: Breaking the Gridlock on Global Labor Mobility. //

Washington: Center for Global Development, 2006. – 151 p.

147. Quibria M.G. International Migration, Increasing Returns, and Real Wages. // Canadian

Journal of Economics, Canadian Economics Association. – May. 1993. – Vol. 26(2) – p. 457-

468.

148. Quibria M.G. Labour Migration and Labour Market Integration in Asia. // The World

Economy. – Blackwell Publishing, 1997. – Vol. 20(1) – p. 21-42.

149. Quibria M.G. International Migration, Remittances and Income Distribution. // Bulletin of

Economic Research. – Blackwell Publishing. – January 1997. – Vol. 49(1). – p. 29-46.

150. Raport în cadrul companiei de informare: Legătura cu baştina. // Centrul de Investigaţii

Sociologice şi Marketing „CBS-AXA” SRL, organizat de Organizaţia Internaţională pentru

Migraţie, interviuri realizate în perioada de culegere a datelor 22 iulie-12 august 2008. –

Chişinău, 2008. – 50 p.

151. Raportul Migraţia forţei de muncă şi remitenţele în Moldova în perioada 2006-2008: Tendinţe

şi constatări preliminare ale Sondajului panel OIM – CBS-AXA al gospodăriilor casnice,

prezentat la 18 decembrie 2008. – Chişinău, 2008. – 8 p.

152. Ratha, Dilip; Maimbo, Samuel. Remittances and Development: Development Impact and

Future Prospects. // Washington, World Bank, 2003 – 398 p.

153. Ratha, Dilip; Mohapatra, Sanket; Vijayalakshmi K. M.; Xu1, Zhimei. Remittance Trends 2007,

Migration and Development Brief 3, Development Prospects Group, Migration and

Remittances Team, November 29, 2007. – 6 p.

154. Ratha, Dilip; De, Prabal; Mohapatra, Sanket. Shadow Sovereign Ratings For Unrated

Developing Countries. // Development Prospects Group, World Bank, WPS4269, June 2007. –

37 p.

155. Ratha, Dilip. Understanding the Importance of Remittance Flows. // Migration Policy Institute,

World Bank. October 1, 2004. – 7 p.

156. Ratha, Dilip. Workers’ Remittances: An Important and Stable Source of External Development

Finance. // Global Development Finance – World Bank, 2003. – Chapter 7. – p. 157-175.

157. Rauch J. E. Diasporas and development: theory, evidence, and programmatic implications. //

Department of Economics – University of California, august 2003. – 35 p.

158. Rauch J. E. Trindade V. Ethnic Chinese Networks in International Trade. // Rev. Econ. Stat.

2002. – V. 84 (1). – p. 116-130

133

159. Remittances in The Republic of Moldova: Patterns, Trends, and Effects. // Swedish

International Development Cooperation Agency, International Organization for Migration. –

IOM, 2007. – 20 p.

160. Republic of Moldova selected issues. Report. // International Monetary Fund – Washington,

January 2005. – 80 p.

161. Ricardo, D. Opere alese. // Chişinău: Ed. Universitas, 1993. – V .1, 2. – 336 p.

162. Richard, Adams, Jr.; John, Page, Do International Migration and Remittances Reduce Poverty

in Developing Countries? // World Development, 2005. – Vol. 33(10) – p. 1645-1669.

163. Richard, Adams, Jr.; Alfredo, Cuecuecha; John, Page. Remittances, Consumption and

Investment in Ghana. // World Bank, February 1, 2008. – Policy Research Working Paper Nr.

4515.

164. Rojco A. Minimul de existenţă ca standard social de bază al veniturilor populaţiei. // Culegere

de lucrări ştiinţifice. „Resursele şi politici de dezvoltare”. // Chişinău: Ed. INEI, 2005. – p. 67-

71.

165. Rojco A. Politica veniturilor băneşti. // Republica Moldova: dimensiunile reformelor. –

Chişinău: Ed. Pontos, 2002. – p. 253-264.

166. Rojco A. Problemele securităţii sociale şi de creare a sistemului de standard sociale minime în

Moldova. // Ed. MoldINEI, Chişinău 2001. – 44 p.

167. Rojco A. Sistemul de asistenţă socială: starea actuală şi problemele reformării. // Ediţie

Trimestrială „Tendinţe în Economie. Moldova”, Comisia Europeană – Chişinău, iunie 2005. –

p. 43-49.

168. Rojco A. Cu privire la direcţiile prioritare de perfecţionare a politicii sociale. // Revista

„Economie şi Sociologie”. – Chişinău, 2002. – Nr. 3. – p. 14-26.

169. Rojco A., Laur E., Negruţa A. Veniturile globale ale gospodăriilor casnice: abordări metodice

privind determinarea lor. // Revista „Economie şi Sociologie”. – Chişinău, 2004. – N 1. – p.

47-57

170. Rojco A., Stremenovscaia Z. Determinarea pragului sărăciei şi stabilirea lui pentru diverse

categorii ale populaţiei în RM. // Chişinău: Ed. MoldINEI, 2002. – 51 p.

171. Rojco, A. Instrumentele de măsurare a sărăciei şi particularităţile de utilizare a lor in

programele asistenţei sociale. // Revista „Economie şi Sociologie”. – Chişinău, 2004. – N 1. –

p. 33-42

172. Rojco, A. Măsurarea inegalităţii şi bunăstării populaţiei. // Departamentul pentru Dezvoltarea

Internaţională a Regatului Unit (DFID). – Chişinău, 2007. – 64 p.

134

173. Rowthorn, Robert. The Economic Impact of Immigration. // Economics Faculty, University of

Cambridge – Civitas: The Institute for the Study of Civil Society, London.– April 2004. – 14 p.

174. Rusu Gh., Robu T. Considerentele teoriei economice asupra subdezvoltării economiei

naţionale. // Revista „Revista economică”. – Chişinău-Sibiu, 2007. – Nr. 4(35). – p. 5-12.

175. Rusu Gh., Şevciuc V. Particularităţile strategiei investiţiilor străine. // Revista „Economica”.

– Chişinău. Ed. ASEM, 2007. – Nr. 1. – p. 65-67.

176. Sander C., Nistor D., Bat A., Petrov V., Seymour V. Transferuri valutare de peste hotare de

pe urma migraţiunii şi piaţa financiară din Moldova, elaborat pentru USAID (BASIS/CRSP).

– Februarie 2005. – 98 p.

177. Saxegaard, Magnus. Excess Liquidity and Effectiveness of Monetary Policy: Evidence from

Sub-Saharan Africa. // WP/06/115б International Monetary Fund. – May 2006. – 52 p.

178. Serdar, Sayan. Business Cycles and Workers’ Remittances: How Do Migrant Workers Respond

to Cyclical Movements of GDP at Home? // WP/06/52, International Monetary Fund. –

February 2006. – 21. p

179. Serie ghiduri practice Ce înseamnă a fi migrant? // Chişinău, 2007. – 38 p.

180. Serie ghiduri practice Cum să faci business în Republica Moldova? // Chişinău, 2007. – 98 p

181. Serie ghiduri practice Oportunităţi sociale în Republica Moldova. // Chişinău, 2007. – 28 p.

182. Siebel, Beadle. Presentation: The Remittances Facilitation Program, (RFP) – A Product Idea.

// Tbilisi Conference, 27 March, 2008. – 17 p.

183. Smith J. P., Edmonston B. The New Americans: Economic, Demographic and Fiscal Effects of

Immigration. // Washington DC, National Academy Press. – 1997. – 448 p.

184. Spatafora, Nikola. Workers’ Remittances. // IMF Research Bulletin. – Washington, December

2005. – Vol. 6, Nr. 4. – p. 4-5.

185. Stahl C.W., Habib A. The Impact of Overseas Workers’ Remittances on Indigenous Industries:

Evidence from Bangladesh. // The Developing Economies, 1989. – Vol. 27. – p. 269-285.

186. Stiglitz, Joseph E. Employment, social justice and societal well-being. // International Labour

Review, 2002. – Vol. 141, Nr. 1-2. – p. 9-29

187. Storesletten, Kjetil. Sustaining Fiscal Policy through Immigration. // Journal of Political

Economy. – 2000. – vol. 108, no. 2. – p. 300-323.

188. Streinu, Anca. Dicţionar de economie. // Bucureşti: Ed. Niculescu, 2001. – 336 p.

189. Sung-soo, Lee. Korea’s General Trading companies. // Monthly Review, Korea Exchange

Bank, 1987. – p. 3-19.

190. T. Rybczynski, Factor Endowments and Relative Commodity Prices, // Econometrica NS,

1955. – Vol. XXII – p. 336-341.

135

191. Tamim, Bayoumi; Bennett, Sutton; Andrew, Swiston. Shocking Aspects of Canadian Labor

Markets. // WP/06/83, International Monetary Fund. – March 2006. – 30 p.

192. Tamirisa Natalia T., Faruqee Hamid, Macroeconomic Effects and Policy Challenges of

Population Aging. // WP/06/95, International Monetary Fund. – April 2006. – 25 p.

193. Taylor J.E. Remittances and Inequality Reconsidered: Direct, Indirect, and Intertemporal

Effects. // Journal of Policy Modeling. Washington, 1992. – Vol. 14. – p. 187-208.

194. Taylor J.E. The New Economics of Labor Migration and the Role of Remittances in the

Migration Process. // International Migration, 1999. – Vol. 37. – p. 63–88.

195. Ter-Minassian T., Allen M., Johnson S. Food and Fuel prices – Recent Developments,

Macroeconomic Impact, and Policy Responses. // Fiscal Affairs, Strategy, Policy, and Review,

and Research Departments, IMF, June 30, 2008. – 20 p.

196. Torres, F. Migrants’ capital for small-scale infrastructure and small enterprise development in

Mexico. Final report of a project undertaken by the World Bank in response to a request by

Nacional Financiera (NAFIN). Washington, D.C. 2002.

197. Trofimov V., Cuşnir A. Oportunităţi de valorificare a potenţialului de muncă în condiţiile noii

economii // Conferinţa ştiinţifico-practică internaţională „Probleme actuale ale dezvoltării

social-economice a Republicii Moldova şi experienţe de dezvoltare ale altor ţări” 24-25

noiembrie 2006.

198. Vaculovschi D., Cojocaru V. Quality of policies promoted on the labour market in the

Republic of Moldova within the context of European integration strategy. // International

Scientific Symposium „Perspectives of post-modern management in a society bayed on

knowledge”. Brashov, 15-16 November 2007. – University „Spiru Haret”. Alma Mater Press.

2008. – p. 37-53.

199. Vasile, Radu. Între echilibru şi recesiune, teorii şi practici de macrostabilizare. // Bucureşti:

Ed. Economică, 1998. – 400 p.

200. Weidenbaum, Murray; Hughes, Samuel. The Bamboo Network: How Expatriate Chinese

Entrepreneurs Are Creating a New Economic Superpower in Asia. // New York: The Free

Press, 1996. – 272 p.

201. Workshop Report Making the best of Globalisation: Migrant Worker Remittances and Micro-

Finance. // ILO, Geneva, 20-21 November 2000. – 50 p.

202. Zamfir C. Dimensiuni ale sărăciei. // Bucureşti: Ed. Expert, 1994. – 170 p.

203. Аширова Г.Т. Современные проблемы оценки человеческого капитала. // Вопросы

статистики. 2003. №3 – с. 26-61.

136

204. Витковская Г. Вынужденная миграция в Россию: итоги десятилетия. // Миграционная

ситуация в странах СНГ. Под ред. Зайончковской Ж. А. – Москва, 1999. – c. 159-195.

205. Витковская Г. Вынужденная миграция и мигрангофобия в России // Нетерпимость в

России: старые и новые фобии. Под ред. Витковской Г. и Малашенко А. – Москва:

Московский ЦентрКарнеги, 1999. – c. 151-190.

206. Глущенко Г. Транснационализм мигрантов и перспективы глобального развития. //

Журнал «Мировая экономика и международные отношения», Москва, 2005. – № 12 – с.

50-57.

207. Гудков Л. Русский неотрадиционализм и сопротивление переменам. //

Мультикультурализм и трансформация постсоветских обществ / Под ред. Малахова В.С.

и. Тишкова В.А. – Москва, 2002. – 356 c.

208. Зайончковская; Жанна. Иммиграционная политика России: этнический контекст,

информационная серия «Открытый Форум MOM», выпуск 5, Москва: Московская

исследовательская программа MOM, август 2002. – c. 17-18.

209. Иванов А.П., Бунина Е.М. Инвестиционная активность и доходы населения. //

Финансы. – 2002. – №1 – с. 62-64.

210. Паин, Эмиль. «Между империей и нацией: модернистский проект и его

традиционалистская альтернатива в национальной политике России». // Москва: Новое

издательство, фонд «Либеральная миссия», 2004. – 248 с.

211. Украинское общество в европейском пространстве. // Под ред. Головахи Е., Макеева С.

– Киев: Институт социологии НАНУ, 2007. – 274 c.

III. Publicaţii electronice

212. 212 a. Banca Naţională a Moldovei www.bnm.md

212 b. http://www.bnm.md/md/external_operations_via_banc_system

212 c. Raportul anual al BNM pentru 1999 http://www.bnm.md/files/index_327.pdf

212 d. Balanţa de plăţi a Republicii Moldova http://www.bnm.md/md/balance_of_payments

213. Bernhard G. Gunter and Rolph van der Hoeven, The social dimension of globalization: A

review of the literature International Labour Review, Vol. 143 (2004), No. 1-2

http://www.ilo.org/public/english/revue/download/pdf/gunter.pdf

214. 214 a. Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova www.statistica.md

214 b. http://www.statistica.md/statistics/dat/1268/ro/Conturi_1999_2006_ro.pdf

137

214 c. http://www.statistica.md/recensamint.php

214 d. http://www.statistica.md/statistics/dat/927/ro/Princ_indic_soc_ec_a_2006_ro.pdf

214 e. http://www.statistica.md/statistics/dat/1117/ro/Princ_indic_soc_ec_a_2007_ro.pdf

214 f. http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=2484

215. Center for Global Development www.cgdev.org

216. 216 a. Centrul analitic independent Expert-Grup http://expert-grup.org

216 b. Oprunenco, Alex: Fata nevăzută a creşterii economice bazata pe remitentele de peste

hotare. 30.05.2007 http://expert-grup.org/?p=95

217. Centrul de Monitorizare şi Analiză Strategică www.mdn.md

218. Centrul Naţional de Asistenţă şi Informare a Organizaţiilor Neguvernamentale din Republica

Moldova http://contact.md

219. Comitetul Interstatal de Statistică al CSI http://www.cisstat.com/

220. Construmex http://www.cemexmexico.com/se/se_co.html

221. 221 a. Enciclopedie on-line http://en.wikipedia.org/wiki/Main_Page

221 b. http://en.wikipedia.org/wiki/Hawala

222. European Bank for Construction and Development www.ebrd.com

223. http://www.businessweek.com/magazine/content/05_29/b3943007_mz001.htm

224. Immigrazione Dossier Statistico 2007, X V I I Rapporto, Redazione Dossier Statistico

Immigrazione Caritas/Migrantes, IDOS - Centro Studi e Ricerche, Roma

www.dossierimmigrazione.it

225. Institutul de economie mondială din Kiel www.ifw-kiel.de

226. Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale Viitorul http://www.viitorul.org/

227. International Labour Organization http://www.ilo.org/

Guide To International Labour Standards, International Labour Organization

http://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---ed_norm/---

normes/documents/publication/wcms_086223.pdf

228. 228 a. International Monetary Fund http://www.imf.org

228 b. Balance of Payments Manual, fifth edition, 1993

http://www.imf.org/external/pubs/ft/bopman/bopman.pdf

228 c. Balance of Payments Manual, sixth edition, 2008

http://www.imf.org/external/pubs/ft/bop/2007/pdf/BPM6.pdf

228 d. International Transactions in Remittances, Guide for Compilers, 2008

http://www.imf.org/external/np/sta/bop/2008/rcg/pdf/guide.pdf

138

229. Interviu cu directorul Serviciului Federal de Migraţiune al Federaţiei Ruse А.Г. Черненко,

http://www.archipelag.ru/agenda/povestka/povestka-immigration/trud/spasenie_ugroza/ ИА

"Росбалт, 12 октября 2004

230. Lebanon Business Network www.linbusiness.com

231. Organization for Economic Co-operation and Development http://www.oecd.org/

OECD Member Countries

http://www.oecd.org/document/58/0,3343,en_2649_201185_1889402_1_1_1_1,00.html

232. 232. a. Organizaţia Internaţională pentru Migraţiune (reprezentanţa din Moldova)

http://www.iom.md/

232. b http://www.iom.int/jahia/Jahia/lang/en/pid/1

233. Pan American Development Foundation www.padf.org

234. Portal independent, neguvernamental şi apolitic, organ mass media independent

http://social.moldova.org

235. Portal neguvernamental, apolitic şi necomercial în cadrul programului „Initiative Europene” al

Fundaţiei Soros-Moldova www.europa.md

236. Richard H., Adams Jr. Do remittances reduce poverty? World Bank, Development Research

Group http://www.id21.org/insights/insights60/art01.html

237. 237. a. The Inter-American Foundation www.iaf.gov

237. b. The Inter-American Development Bank http://www.iadb.org

238. University of Nottingham www.nottingham.ac.uk

239. Woodruff, Christopher, Rene Zenteno, Remittances and Microenterprises in Mexico, august

2001 www.sccie.ucse.edu/papers/epapers/remittances_Mexico.pdf

240. Банк России / Статистика внешнего сектора / Трансграничные операции физических лиц

http://www.cbr.ru/statistics/?Prtid=svs

139

ADNOTARE

la teza de doctor în economie cu tema

„Remiterile şi impactul lor economic în Republica Moldova”

Actualitatea tezei rezidă în faptul că mijloacele financiare transferate în ţară de către

concetăţenii angajaţi peste hotare au devenit, în ultimii ani, datorită volumului impunător, o

componentă foarte importantă a balanţei de plăţi. Pentru unele ţări, ele constituie o înaltă pondere în

Produsul Intern Brut şi depăşesc multe alte fluxuri de capital, inclusiv investiţiile străine directe.

Prezenta teză are drept scop studiul teoretico-metodologic al remiterilor, analiza emigraţiei

economice din Republica Moldova şi a utilizării remiterilor, evaluarea impactului economic al

acestora.

În teză, este efectuată precizarea conceptului de remiteri, remiterile au fost încadrate în

principalele modele teoretice macroeconomice, este delimitat rolului remiterilor prin prisma

analizei cost-beneficiu asupra ţărilor exportatoare şi importatoare de forţă de muncă, se analizează

dinamica remiterilor pe plan mondial şi naţional, este cercetat impactul remiterilor asupra

parametrilor macroeconomici ai Republicii Moldova.

În baza concluziilor formulate pe parcursul cercetării, au fost elaborate propuneri şi

recomandări referitoare la acţiunile statului în domeniul remiterilor şi al migraţiunii economice, ce

ţin de metodele de mobilizare a consumului productiv şi a investiţiilor din remiterile de bani,

perfecţionarea politicii statului în vederea stimulării impactului pozitiv al remiterilor asupra

economiei naţionale şi a diminuării impactului negativ pe termen mediu şi lung.

Concluziile şi recomandările rezultate din investigaţia efectuată pot contribui la elaborarea

politicilor privind eficientizarea măsurilor şi deciziilor autorităţilor statale referitoare la remiteri şi

migraţiunea economică. Rezultate cercetării pot fi utilizate în cursurile de „Teorie economică”, „Relaţii

economice externe”, „Finanţe publice”, „Macroeconomie”.

140

ANNOTATION

to the PhD thesis on the topic

„Remittances and their economic impact in the Republic of Moldova”

The pertinence of the research subject is conditioned by the fact that the funds transferred into

the country by nationals employed abroad have recently become, due to their tremendous volume, a

very important item of the balance of payments. For some countries they constitute a high percentage

of the Gross Domestic Product and exceed many other capital flows, including foreign direct

investment.

This thesis aims at the theoretical and methodological study of remittances, the analysis of

economic migration from Moldova and the use of remittances, as well as the assessment of their

economic impact.

The dissertation clarifies the concept of remittances; includes remittances in the main

macroeconomic models; specifies the role of remittances in the countries exporting and importing

labour force through a cost-benefit analysis; analyses the dynamics of remittances globally and

nationally; investigates the impact of remittances on macroeconomic parameters of the Republic of

Moldova.

Based on the findings made during the research, some proposals and recommendations were

developed concerning the governmental action in the field of economic migration and remittances.

They comprise methods for the mobilization of productive consumption and investment from

money remitted, improvement of state policy to stimulate the positive impacts of remittances on the

national economy and to reduce negative outcomes in the medium and long term.

Conclusions and recommendations resulting from the investigation may help to develop

policies aiming at the improvement of the effectiveness of governmental measures and decisions

related to remittances and economic migration. The results of this research can be used in courses

on “Economic Theory”, “External Economic Relations”, “Public Finance”, and “Macroeconomics”.

141

АННОТАЦИЯ

диссертации на соискание ученой степени доктора экономических наук на тему

«Денежные переводы и их влияние на экономику Республики Молдова»

Актуальность данной темы предопределена тем, что в последние годы финансовые

средства, переводимые в страну гражданами, работающими за границей, из-за своего

огромного объема стали очень важной составляющей платежного баланса. В некоторых

странах они составляют значительную долю валового внутреннего продукта, превышая

многие другие потоки капитала, включая прямые иностранные инвестиции.

Целью диссертации является теоретическое и методологическое изучение категории

денежных переводов, анализ экономической миграции из Молдовы и путей использования

денежных переводов, а также оценка их экономического влияния.

В диссертации уточняется понятие денежных переводов; категория денежных

переводов была включена в основные теоретические макроэкономические модели;

определяется роль денежных переводов на основе анализа затрат и результатов для стран

экспортеров и импортеров рабочей силы; анализируется динамика денежных переводов на

глобальном и национальном уровнях; исследуется влияние денежных переводов на

макроэкономические показатели Республики Молдова.

На основе заключений, сформулированных в ходе исследования, были разработаны

предложения и рекомендации, касающиеся государственных мер в области денежных

переводов и экономической миграции, а именно: методы мобилизации привлечения

переведенных денежных средств для производственного потребления и инвестиций, а также

совершенствование государственной политики для стимулирования положительного и

снижения отрицательного воздействия денежных переводов на национальную экономику в

средней и долгосрочной перспективе.

Заключения и рекомендации проведенного исследования могут быть полезны при

разработке государственной политики по повышению эффективности мер и решений,

относящихся к денежным переводам и экономической миграции. Результаты исследования

могут быть использованы при изучении следующих университетских дисциплин:

«Экономическая теория», «Международные экономические отношения», «Государственные

финансы», «Макроэкономика».

142

Cuvinte-cheie Cuvinte-cheie Ключевые термины Key words altruism альтруизм altruism capital uman человеческий капитал human capital ciclicitate цикличность cyclicity compensare pentru muncă оплата труда compensation of employees consum потребление consumption creştere economică экономическое развитие economic development dezvoltare развитие development diasporă диаспора (часть народа,

живущая вне страны своего происхождения)

diaspora

economii сбережения savings egoism эгоизм egoism exod de inteligenţă утечка мозгов (массовая

эмиграция научных работников)

brain drain

fluxuri financiare (de bani) internaţionale

международные финансовые (денежные) потоки

international financial flows

forţă de muncă рабочая сила labour force impact economic экономическое воздействие economic impact investiţii инвестиции investments inflaţie инфляция inflation maladie olandeză голландская болезнь Dutch disease migraţiune economică миграция в экономических

целях economic migration

remitenţe remiteri de bani денежные переводы remittances transferuri трансферты, односторонние

переводы transfers

transferurile angajaţilor денежные переводы работающих

worker’s transfers

sisteme specializate în transferuri de bani

системы денежных переводов

money transfer systems

143

LISTA ABREVIERILOR

AON – Asociaţiile Oraşul Natal

AFM – Ancheta Forţei de Muncă

BM – Banca Mondială

BNM – Banca Naţională a Moldovei

BNS – Biroul Naţional de Statistică

C – consumul final global

cca – circa

CGD – Center for Global Development

CSI – Comunitatea Statelor Independente

D – cererea efectivă de mărfuri

eng. – în limba engleză

etc. – etcetera

EUR – euro

EBRD – European Bank for Reconstruction and Development

FMI – Fondul Monetar Internaţional

GBP – lira sterlină

I – investiţiile globale

ILO – Organizaţia Internaţională a Muncii (eng. ILO – International Labour Organization)

IOM – Organizaţia Internaţională pentru Migraţiune (eng. IOM – International Organization for

Migration)

M – importuri

MAEIE – Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova

mil. – milioane

OECD – Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (eng. OECD – Organization for

Economic Cooperation and Development)

ONG – Organizaţie Neguvernamentală

PIB – Produsul Intern Brut

PNB – Produsul Naţional Brut

R – remiteri

RL – restul lumii

RUB – rubla rusească

S – economiile

144

SCERS – Strategia de creştere economică şi reducere a sărăciei

SRTI – Sistemul de Raportare a Tranzacţiilor Internaţionale

STIB – sistemele de transfer internaţional de bani

SUA – Statele Unite ale Americei

TI - tehnologii informaţionale

tr. - trimestru

UE – Uniunea Europeană

USD – dolarul Statelor Unite ale Americii

X – exporturi

Y – venitul global (sau producţia)

145

ANEXA 1. Natura tranzacţiilor internaţionale între persoanele fizice

Sursa: elaborat de autor în baza International transaction in remittances: guide for compilers and users. Final Draft, Statistic Department, IMF, December 2008 http://www.imf.org/external/np/sta/bop/2008/rcg/pdf/guide.pdf

activităţi neformale antreprenoriale: export de bunuri, prestare de servicii

în urma migraţiei economice, precum şi venituri din munca prestată peste hotare

cadouri, moşteniri, ajutor, despăgubiri, alte transferuri unilaterale

venituri repatriate din activitate investiţională, dividende, dobînzi

împrumuturi contractate de la persoane fizice

valorificarea posibilităţilor de plasare a banilor (de exemplu în sistemul bancar, cu riscuri minime)

încasări ale persoanelor fizice ce nu au părăsit ţara

încasări ale familiilor migranţilor

încasări ale persoanelor fizice atât de la migranţii economici, de la comunităţile de moldoveni de peste hotare, precum şi de la alte persoane fizice

Flux

uri d

e ba

ni d

in e

xter

ior

146

ANEXA 2.

Noţiunea de remitere versus noţiunea de remitenţă REMITE, vb. Tr. III, Tranz. 1. A preda, a înmîna, a da. 2. A renunţa la o sumă de bani datorată unui debitor, a face să se stingă o datorie 3. (Rar) A amîna. REMITERE, remiteri, s.f. acţiunea de a remite şi rezultatul ei. Remitere de datorie = renunţarea totală sau parţială, a unui creditor la dreptul său împotriva debitorului; iertare de datorie. REMITENŢĂ, remitenţe, s.f. 1. (Livr.) remisiune (1.), 2. (Med.) remisiune (2.). REMISIUNE, remisiuni, s.f. 1. (Livr.) Iertare, 2. Ameliorare sau dispariţie temporară a manifestărilor unei boli. Sursa: DEX Dicţionarul explicativ al limbii române. Ediţia a II, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998, p. 913-914

ANEXA 3. Extrase din unele actele normative în vigoare în Republica Moldova

în care a fost utilizată noţiunea remitenţe

Nr. Act normativ Citat 1. 295/21.12.2007 Lege pentru

aprobarea Strategiei naţionale de dezvoltare pe anii 2008-2011 //Monitorul Oficial 18-20/57, 29.01.2008

3. Situaţia social-economică ….Fluxul mare de remitenţe a sporit presiunea asupra monedei naţionale, contribuind la aprecierea acesteia… II. ANALIZA SWOT 1. Părţile forte …Aceasta ne-o demonstrează creşterea consumului gospodăriilor casnice, în special datorită influxului de remitenţe în Republica Moldova, care în anul 2006 a constituit 35% în raport cu PIB…

2. Hotărîrile Guvernului 1167/16.10.2008 Hotărîre pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de stabilire şi plată a ajutorului social //Monitorul Oficial 189/1173, 21.10.2008

Secţiunea 4 Determinarea şi calcularea venitului global mediu lunar al familiei… 22. La calcularea venitului global mediu lunar al familiei sînt luate în considerare, următoarele tipuri de venituri: … c) remitenţele de la membrii familiei sau de la alte persoane din ţară sau de peste hotare...

3. Hotărîrile Guvernului 242/01.03.2005 Hotărîre cu privire la aprobarea Programului Naţional "Satul Moldovenesc" (2005-2015) //Monitorul Oficial 71-73/471, 17.05.2005

154. (xi) atragerea veniturilor cetăţenilor, obţinute din munca peste hotare (a remitenţelor), în sectorul real al economiei; 217. În acest context, va fi elaborat şi implementat un program de atragere a remitenţelor), în soluţionarea problemelor de dezvoltare a satului… Acţiunile enumerate vor fi menite să sporească credibilitatea agenţilor economici faţă de intenţiile statului şi să creeze un aflux de remitenţe în sectorul real al economiei din localităţile rurale şi în obiectele de menire socială, ceea ce va permite crearea noilor locuri de muncă, creşterea veniturilor, reintegrarea cetăţenilor care se întorc de peste hotare, crearea unui climat investiţional favorabil pentru dezvoltarea economică a satului. 218. Programul de atragere a remitenţelor în localităţile rurale va prevedea: …(ii) elaborarea unui mecanism de simplificare a înregistrării întreprinderilor mici şi mijlocii fondate din remitenţe; (iii) elaborarea şi implementarea unui mecanism de acordare a scutirilor de impozit pentru o perioadă de 3-5 ani pentru întreprinderile mici şi mijlocii fondate cu remitenţe; (iv) elaborarea şi implementarea, cu monitorizarea de către Departamentul Migraţiune şi Ministerul Economiei, a unui proiect-pilot de fondare a unei întreprinderi mici sau mijlocii din mijloacele cîştigate de către persoanele aflate în migraţiune de muncă peste hotare

147

ANEXA 4. Extrase din unele actele normative a Parlamentului European şi a Consiliului Europei

Nr. Act normativ Citat 1. Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European si

Consiliului Europei din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieţei interne, de modificare a Directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE şi 2006/48/CE şi de abrogare a Directivei 97/5/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 319/1, 5.12.2007

… (7) Remiterea de bani reprezintă un serviciu de plată simplu, care se bazează de regulă pe furnizarea unei sume în numerar de către un plătitor către un prestator de servicii de plată, care, la rîndul său, remite suma corespunzătoare, de exemplu, prin intermediul unei reţele de comunicaţii, unui beneficiar al plăţii sau unui alt prestator de servicii de plată care acţionează în numele beneficiarului plăţii… …Articolul 4 Definiţii …13. prin „remitere de bani” se înţelege un serviciu de plată în cadrul căruia se primesc fonduri de la un plătitor, fără crearea unui cont de plăţi în numele plătitorului sau al beneficiarului plăţii, cu scopul unic de a transfera o sumă echivalentă unui beneficiar al plăţii sau unui alt prestator de servicii de plată care acţionează în numele beneficiarului plăţii şi/sau în cadrul căruia aceste fonduri sunt primite în numele beneficiarului plăţii şi sunt puse la dispoziţia acestuia.

2. Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European si a Consiliului Europei din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieţei interne, de modificare a Directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE si 2006/48/CE şi de abrogare a Directivei 97/5/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 319/1 din 5.12.2007

….în cazul în care instituţia de plată execută doar operaţiuni de remiteri de bani, capitalul său nu poate fi inferior sumei de 20.000 EUR…

3. REGULAMENTUL (CE) NR. 2238/2004 AL COMISIEI din 29 decembrie 2004 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1725/2003 de adoptare a anumitor standarde internaţionale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte Standardul internaţional de raportare financiară (IFRS) nr. 1, Standardele internaţionale de contabilitate (IAS) nr. 1-10, 12-17, 19-24, 27-38, 40 şi 41 şi interpretările Comitetului pentru interpretarea standardelor (SIC) nr. 1-7, 11-14, 18-27 şi 30-33, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 394/1, din 31.12.2004

11. (a) …şi remite acesteia câştigurile…

ANEXA 5.

Extras din Regulamentul privind regimul valutar pe teritoriul României Act normativ Citat Regulament privind regimul valutar nr. 4/2005 din 01/04/2005 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 297 din 08/04/2005

ANEXA Nr. 1 NOMENCLATOR… Art. 2. - Operaţiunile valutare curente sunt operaţiunile valutare efectuate între rezidenţi şi nerezidenţi, care decurg, fără a se limita la acestea, din: d) remiteri de sume pentru acoperirea cheltuielilor curente…

148

ANEXA 6. Posibilităţi de transfer oficial al banilor de peste hotare în Republica Moldova

Sistemul de

transfer Banca Durata

transferuluiCostul suportat de

Comision Valuta Ţările de operare

1. Anelik Banca Comercială Română, Banca Socială, EuroCreditBank, Unibank, FinComBank, Investprivatbank, Universalbank, Energbank, Eximbank, Mobiasbanca, Moldova Agroindbank

3-24 ore persoana ce iniţiază transferul

3% - 4% – $, 3% – €, 1.5% – RUB (0.5 % pentru sume mai mari de 3000$ / 1000€)

$, €, RUB 70 ţări (CSI, UE, Ţările baltice)

2. Allure (АЛЛЮР)

Universalbank persoana ce iniţiază transferul

$ 3 -100$, € 5 - 100 € + un mesaj gratis

$, €, RUB 12 ţări (Belarus, Israel, Rusia, Ucraina, SUA)

3. BES Xpress Moldindcombank 1-2 zile 3.5% € (max 2000) 20 ţări (Germania, Italia, Portugalia, Ucraina)

Blizko Banca Socială, VictoriaBank, EuroCreditBank, Investprivatbank, Energbank, Moldova Agroindbank, Moldindcombank

1-10 min persoana ce iniţiază transferul

de la 1.3 – 2% (2-200 $/€, 40-4200 RUB) + un mesaj gratis

$, €, RUB (max 10000 $/€, 270000 RUB)

12 ţări (CSI)

4. Быстрая почта Banca Socială, Banca Comercială Română, Comerţbank, Eximbank, FinComBank, Investprivatbank,

5-10 min. persoana ce iniţiază transferul

2% (min 5 $/€) + un mesaj gratis

$, € (max 10000 $/€)

Azerbaidjan, Armenia, Belarus, Georgia, Kazahstan, Kîrgzstan, Rusia, Tadjikistan, Uzbekistan, Ucraina, Turcia, Italia

149

Moldova Agroindbank, Moldindcombank, Energbank, EuroCreditBank, Unibank, Universalbank, VictoriaBank, FinComBank

5. Coinstar Money Transfer (CMT)/Travelex

Banca Comercială Română, EuroCreditBank, Moldova Agroindbank

1-4 ore persoana ce iniţiază transferul

3-95 u.m. $, € (max 5000 $/€)

80 ţări

6. Contact Banca de Economii, Banca Socială, Comerţbank, Energbank, EuroCreditBank, Eximbank, Mobiasbanca Moldindconbank, VictoriaBank, Poşta Moldovei

1 min. -24 ore

persoana ce iniţiază transferul

3-4% $, €

$, €, RUB 42 ţări (CSI, Canada, Italia, Germania, Grecia, Spania, Turcia, Portugalia, România, SUA, Ţările baltice etc.)

7. Get money to family INTESA SANPAOLO (bancă din Italia, Turin)

Eximbank, Moldova Agroindbank

3 zile persoana ce iniţiază transferul

1) pina la 3098 EUR: - în cont – 9.6 €; - fără cont – 11.1 €. 2) 3098 - 5000 €: - în cont – 14.5€ ; - fără cont – 16.0 €

€ (max 5000 €)

Numai din Italia în Moldova

8. Grecia Transfer Moldindcombank 1-2 zile 15 € € (max 900 €)

Numai din Grecia în Moldova

9. InterExpress Banca Socială, Energbank, Universalbank, VictoriaBank,


3% (CSI – 1.5-2.8 %, Rusia – 2.5%)

$, € CSI, Polonia, China, Vietnam

150

10. Leader EuroCreditBank, Mobiasbanca, Moldindcombank, Energbank, Eximbank, Universalbank, Poşta Moldovei

5- 10 min persoana ce iniţiază transferul

1.5% (min. 1.5 $/€, 30 RUB) (Belgia, Portugalia 3% $ – 4% € , Tadjikistan – 2% Israel 2.5% SUA – 3% doar $ Spania – 4%)

$, €, RUB (max 10000 $/€)

21 ţări (CSI, Letonia, Marea Britanie, Spania, SUA, Israel)

11. Migom Banca Socială, Energbank, EuroCreditBank, Eximbank, Investprivatbank, Unibank, VictoriaBank

5-10 min 2-4% $, RUB (max 10000 $, 280000 RUB)

CSI, Ţările baltice

12. Money Gram Banca Socială, Comerţbank, Universalbank, VictoriaBank


6-300 $/€ + un mesaj gratis

$, € (max 10000 $/€)

140 tari (CSI, Ţările baltice, UE)

13. Money4Family Eximbank 1-2 zile persoana ce iniţiază transferul

0-500€ - 10 €, 500-1000€ -15 €, 1000-3098€ - 20 €

€ Numai din Italia în Moldova prin filialele Gruppo Veneto Banca

14. Privat Money Eximbank, Moldova Agroindbank, Universalbank

5- 10 min persoana ce iniţiază transferul

3-4 % (peste 4001 – 1%) + un mesaj gratis

$, € (max 10000 $/€)

8 ţări (Ucraina, Rusia, Belarus, Portugalia)

15. Strada de Italia Moldindcombank 1-3 zile 12 € € (max 2500 €)

Numai din Italia în Moldova

16. SWIFT Majoritatea băncilor 3-5 zile € - 0.25% (25-100 €), $ - 0.20% (20-100 $)

$, € (500 - 10000)

Majoritatea ţărilor lumii

17. Trabex Moldindcombank 2 zile 6 - 8 €

€ (max 3000 €)

Numai din Spania în Moldova

151

18. Turkiye Express Moldindcombank 2 zile 15 $, € $, € (max 3000 $, €)

Numai din Spania în Moldova

19. UNIStream Banca de Economii, Banca Socială, Comerţbank, Energbank, EuroCreditBank, Eximbank, FinComBank, Investprivatbank, Mobiasbanca, Unibank, Moldindcombank, Universalbank, Poşta Moldovei

15 min – 4 ore. (CSI, Europa); 24 ore (alte)

persoana ce iniţiază transferul

1.5 – 4 % în dependenţă de ţară şi sumă

$, €, RUB

60 ţări (CSI, Ţările Baltice, Belgia, România, Turcia, Olanda, Cehia, SUA etc.)

20. Uno Money Transfer

Universalbank 1-2 zile în dependenţă de sumă

€ Rusia, Spania, Italia, Germania, Portugalia, Franţa etc.

21. Western Union Banca de Economii, Banca Socială, Comerţbank, Energbank, Eximbank, EuroCreditBank, FinComBank, Investprivatbank, Mobiasbanca, Moldindcombank, Moldova Agroindbank, Unibank


invers proporţional sumei $ 12 -120 $ € 7-109 € peste 3000 $/€ câte 20 $/€ pentru fiecare sumă de 500 $/€

$, € (max 10000 $, €)

170 ţări

22. Xpress Money Eximbank, 10 min. 10-62 $ $ (max 5000 $)

73 ţări (Italia, Germania, Spania, România etc.)

23. Smith&Smith Banca Socială 24 ore $, € Italia, România, Bulgaria, Grecia, Israel

152

24. Din contul deschis la «Sberbank» Rusia

Moldova Agroindbank 24 ore persoana ce iniţiază transferul destinatarul din Moldova

1.75% din suma, min 100 - 2000 RUB 1% (min. 6 $) – la eliberarea banilor

RUB Rusia

25. «Sberbank» Rusia

Banca de Economii destinatarul $, € 1 % (min 3$/ €) RUB 2 % (min 1$)

$, €, RUB Rusia

26. «Sberbank» Rusia

Eximbank destinatarul 0.8 % (min 5 $)

$ Rusia

27. Золотая Корона

Universalbank max. 4 ore persoana ce iniţiază transferul

1.5 % $, €, RUB (max. 500000 RUB, 20000 $)

CSI, China

28. PROPAY ProCreditBank 3 ore persoana ce iniţiază transferul destinatarul

23-28 € 0.1% - 0.15 % (min 1- 5 € / $)

$, €, RUB, UAH conturi curente la ProCredit Bank din: Albania, Bosnia, Bulgaria, Georgia, Kosovo, Macedonia, Romania, Ukraina, Serbia, Armenia

datele au fost actualizate în luna iulie 2008 Sursa: elaborat de autor în baza: site-urilor băncilor comerciale (www.comertbank.md, www.socbank.md, www.victoriabank.md, www.maib.md, www.moldindconbank.com, www.bem.md , www.ecb.md, www.unibank.md, www.fincombank.com, www.ipb.md, www.universalbank.md , www.eximbank.com, www.energbank.com, www.procreditbank.md, www.bcr.md, www.mobiasbanca.md ) site-urilor sistemelor de transfer rapid sau ale altor parteneri (www.impexbank.ru, www.Blizko.biz, www.privatbank.ru, www.anelik.diaspora.ru, www.contact-sys.com, www.sbrf.ru, www.cmtmoney.com/en/branch.aspx , www.westernunion.com, http://www.bpochta.ru/ru, www.leadermt.ru, www.unistream.ru, www.westernunion.com , http://perevod.korona.net/scdp/page ) $ - dolari SUA; € - euro, RUB – rubla rusă

153

ANEXA 7.

Populaţie născută în străinătate, mii persoane 1995 2000 2004 Stoc

persoane % din total populaţie

Stoc persoane

% din total populaţie

Stoc persoane

% din total populaţie

Australia 4164.1 23.0 4417.5 23.0 4751.1 23.6 Austria - - 843.0 10.5 1059.1 13.0 Belgia 983.4 9.7 1058.8 10.3 1185.5* 11.4* Canada 7867.4 17.2 5327.0 18.1 5781.3 18.9 Danemarca 249.9 4.8 308.7 5.8 343.4 6.3 Finlanda 106.3 2.0 136.2 2.6 166.4 3.2 Germania 9377.9 11.5 10256.1 12.5 10620.8* 12.9* Irlanda 251.6** 6.9** 328.7 8.7 443.0 11.0 Luxemburg 127.7 30.9 145.0 33.2 149.6 33.1 Olanda 1407.1 9.1 1615.4 10.1 1736.1 10.6 Noua Zeelandă 605.0** 16.2** 663.0 17.2 763.6 18.8 Norvegia 240.3 5.5 305.0 6.8 361.1 7.8 Portugalia 533.6 5.4 522.6 5.1 704.4 6.7 Suedia 936.0 10.5 1003.8 11.3 1100.3 12.2 Elveţia 1503.2 21.4 1570.8 21.9 1737.7 23.5 Regatul Unit 4030.7 6.9 4666.9 7.9 5552.7 9.3 SUA 26255.4 9.9 31107.9 11.0 35820.9 12.2 *datele sunt pentru 2003 ** *datele sunt pentru 1996 Sursa: Lemaitre G., Thoreau C., Estimating foreign born population on current basis, OECD, December 2006

ANEXA 8.

Sporul natural (la 1000 locuitori)

BelarusFederaţia Rusă

Germania

Grecia

Italia

Republica MoldovaRomânia

Spania

Ucraina

-9

-6

-3

0

3

2003 2004 2005

Sursa: Moldova în cifre, Breviar statistic 2008, Chişinău, 2008

154

ANEXA 9.

Densitatea populaţiei, locuitori pe 1 km2

Republica Moldova; 119

Marea Britanie; 245

Polonia; 119

România; 93Armenia; 107.8

Germania; 231

Georgia; 62.3

Tadjikistan; 46.4

Grecia; 83

Federaţia Rusă; 8.4

Irlanda; 57

Turcia; 93Spania; 81

Italia; 190

Kazahstan; 5.5

Belarus; 47.4

Ucraina; 78.3

0

50

100

150

200

250

Sursa: Moldova în cifre, Breviar statistic 2008, Chişinău, 2008, p. 13.

ANEXA 10.

Emigranţii din Republica Moldova conform ţării de destinaţie (persoane)

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 Australia 21 2 4 2 5 2 3 -Belarus 127 169 110 123 140 128 184 222 187Bulgaria 19 27 3 1 4 1 5 2Canada 100 71 64 86 79 60 20 18 12Germania 1258 1396 861 964 731 487 373 253 253Israel 1338 1110 482 290 235 218 220 201 140Polonia 12 12 2 1 1 - 5 8România 26 16 20 14 16 17 15 8 4Rusia 954 3087 2575 2913 3316 3252 3310 2890 3110S.U.A. 1241 1115 941 627 1084 1082 568 612 695Ucraina 1097 1947 1350 1531 1712 1853 2057 2350 2663Alte ţări 125 176 34 40 53 66 67 121 108TOTAL plecaţi 6318 9128 6446 6592 7376 7166 6827 6685 7172Sursa: Moldova în cifre, Breviar statistic 2008, Chişinău, 2008, p. 13.

155

ANEXA 11.

Migraţia populaţiei peste hotare din Republica Moldova

pentru angajarea la muncă prin contract (persoane)

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 494 775 1173 25 193 100 266 784

Sursa: http://www.statistica.md/statistics/dat/1271/ro/Miscarea_migratorie_1999_2006_ro.pdf

ANEXA 12.

Repartiţia populaţiei Republicii Moldova după participarea la activitatea economică

Structura populaţiei Republicii Moldova (mii persoane)

0400800

1200160020002400280032003600

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Populaţie economic activă Populaţie economic inactivă

Structura populaţiei active (mii persoane)

0

200

400

600

800

1000

1200

1400

1600

1800

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

şomerisalariatialte persoane ocupate

Sursa: Anuarul statistic al Republicii Moldova, Biroul Naţional de Statistică, Chişinău, 2007, p. 79

156

ANEXA 13.

Modelul de estimare a remiterilor utilizat în prezent de BNM

Modelul de estimare a remiterilor, elaborat de BNM, este compus din mai multe etape şi

este destul de complex.

A. Măsurarea fluxurilor de valută transferată prin sistemul bancar de către persoane fizice de

peste hotare;

B. Măsurarea remiterilor ce urmează să fie ridicate în numerar (cash), retrase de pe depozite din

bănci de beneficiarii remiterilor;

C. Măsurarea volumului net al valutei străine în numerar eliberate de băncile comerciale

rezidenţilor;

D. Măsurarea cheltuielilor pe pieţele unde tranzacţiile se efectuează preponderent în valută;

E. Ajustarea remiterilor efectuate prin canale oficiale cu remiterile în numerar efectuate prin

canale neoficiale. Sursa: Prezentarea Isacov L. Moldova Compilarea datelor despre remiteri, în cadrul Programului Aeneas – Dincolo de reducerea sărăciei, grupul de lucru pentru Moldova, Chişinău, 2007, p. 7

157

BNM: Modelul de estimare a remiterilor ANEXA 13. - continuare

Retragerea de valută în numerar

Valută în numerar

Echivalentul în monedă naţională

(2) Transmiterea valutei în numerar

MOLDOVA

STRĂINĂTATEA

STIB (Western

Union etc.)

Bănci

Bănci comerciale,

SRT

Ajustarea remiterilor

Gospodării casnice

Consum în valută

Imobil, autovehicule

Consum în monedă naţională

Case de schimb valutarValută adusă de migranţi în timpul

vizitelor acasă Valută transmisă prin însoţitorii de tren, şoferi de autocare Alte căi neformale

Majorarea depozitelor în

valută

Export net de valută în numerar

Cumpărări nete de valută în numerar

B

C

D

Transferuri electronice

Transferuri bancare A

(1) Transferuri băneşti

158

ANEXA 14.

Descrierea diasporei indiene

Diaspora indiană este a doua ca mărime după cea chineză şi depăşeşte 20 mil. persoane,

fiind răspândită atât în ţări bogate ca SUA (1.7 mil.), Marea Britanie (1.2 mil.), dar şi în ţări în curs

de dezvoltare ca Kenya (103 mii), Uganda (12 mii). Această diasporă este renumită prin inginerii

din Valea de Silicon, ce au contribuit simţitor la exporturile din 2001 de produse de software în

valoare de 6 miliarde dolari SUA şi la dezvoltarea industriei de „teleworking”. Dar diaspora indiană

nu este cunoscută doar prin inginerii săi, ci şi prin faptul că reprezentanţii acesteia au iniţiat

exportul fructelor exotice şi a legumelor din Kenya în Marea Britanie, contribuind la transferul de

tehnologii (aparate frigorifice, de marcat, etc.).

Guvernul indian a format în cadrul Ministerului de Afaceri Externe o subdiviziune pentru

indienii nerezidenţi – IN (cetăţeni indieni ce locuiesc în alte ţări) şi Persoane de origine indiană –

POI (cetăţeni ai altor state), precum şi un Comitet de Nivel Înalt pentru a studia dificultăţile,

speranţele şi aşteptările conaţionalilor. De menţionat, că IN şi POI au un statut legal recunoscut. În

ianuarie 2002 Comitetul în colaborare cu un şir de persoane IN şi POI a pregătit un raport asupra

diasporei indiene. Printre principalele aspecte ale acestui raport sunt:

- s-a confirmat eşuarea programului Centru de Investiţii în India, orientat către emigranţi;

- s-a propus ghişeul unic de consultaţii;

- crearea cartelelor India credit card, după modelul cartelelor americane pentru cadouri;

- necesitatea dublei cetăţenii.

În 1987 a fost creată Asociaţia Profesională a Indienilor de pe Silicon Valley, scopul

acesteia este menţinerea legăturilor între cadrele de înaltă pregătire profesională din India şi SUA.

Sursa: http://indiandiaspora.nic.in, http://www.sipa.org

159

ANEXA 15. Asociaţii moldoveneşti peste hotare Rusia

Centrul Cultural Moldova, Moscova www.moldembassy.ru/kultura_ru

Centrul Cultural şi Comercial din Moldova, Moscova

Biserica Ortodoxă Moldovenească, Moscova „Speranţa” Societatea Moldovenească de

Cultură şi Educaţie, Moscova Statele Unite ale Americii

The Moldova Foundation www.foundation.moldova.org

Moldovan-American Chamber of Commerce, New York www.racc.ro/macc

Partnership with Moldova Universitatea Statului Carolina de Nord www.cals.ncsu.edu/international//new_site/Moldova.htm

„Haiduc Moldova” Soccer Club Seattle www.haiducmoldova.com/echipa.htm

Italia

Moldovan Citizen Association, Roma Asociaţia Femeilor din Moldova, Trieste Asociaţia „Moldova-Doina”, Como Associazione ”Bastina”, Padova Associazione socio-culturale”Doina”, Roma Associazione ”Ucraina-Piu”, Venezia Associazione ”L’Ucraina”, Venezia Associazione cittadini moldavi, Venezia Associazione Cooperazione Culturale Italia Moldavia, Trieste

Associazione dei immigrati del mondo, Perugia

Asociaţia de Integrare Socio-Culturală „Cetăţenii Moldovei în Italia”, Milano http://www.moldaviinitalia.com/chiesa.htm

Asociaţia Socio-Culturală „Mihai Eminescu” de la Reggio Emilia, Reggio Emilia

Asociaţia de promovare „Dacia”, Roma Asociaţia culturală „Imigranti Italia-

Moldova”, Napoli Asociaţia Moldovenilor din Italia „Moldovenii din lume”, Roma

Asociaţia „INMOLDOVA Onlus”, Panchia

Asociaţia de Promovare Socială Italia-Moldova (Onlus), Bosozzo Sup

Asociaţia socio-culturală „Speranza in Italia e nell’Unione Europea”, Torino

Asociaţia Prietenia Italia-Bolognia, Bolognia CGIL Migranti Bolognia, Bolognia

160

Coordinamento Associzione Cittadini ExtraComunitari – CACEV, Venezia

Insituto Cooperazione e Sviluppo Italia Modlova – Institut de Cooperare şi Dezvoltare „Italia - Moldova”, Trieste

Marea Britanie

Moldova-London Interest Group http://opensociety.meetup.com/35/

Moldovan Community in the UK (Comunitatea moldovenilor din UK), Londra, Northampton, Bradford Echipa de fotbal „Moldovan United”

România

Irlanda

Organizaţia Studenţilor Basarabeni http://www.basarabeni.ro

Eastern European Association of Ireland, Cork, Ireland http://www.integratingireland.ie/about_us www.easterneuropean.org

Israel

Federaţia Mondială a Evreilor Basarabeni „Beit Bessarabia”, Tel-Aviv

Asociaţia evreilor Originari din Moldova „Izvoras”, Ashdod www.izvorash.org

Sursa: Recomandările seminarului de politici privind diaspora şi dezvoltarea ţării de baştină, organizat de MAEIE şi OIM la 10-11 aprilie 2008, Chişinău, Republica Moldova. p. 16-18.

161

ANEXA 16. Avantajele şi dezavantajele experienţelor internaţionale în direcţionarea

remitenţelor spre investiţii

Sursa: elaborat de LILIANA CINIC în cadrul tezei de doctor în economie „Factorii determinanţi ai atragerii investiţiilor în economia naţională”, Conducător ştiinţific: Caraganciu Anatol, Chişinău 2007, Anexa 6. Autorul indică drept bază Proiectul „Elaborarea mecanismelor şi metodelor de stimulare a creşterii economice, de reducere a sărăciei şi de îmbunătăţire a calităţii vieţii în contextul SCERS”, inclus în programul de stat „Strategia de creştere economică şi reducere a sărăciei”, Programul Naţional „Satul Moldovenesc” şi Planul de Acţiuni „RM-UE”

Orientarea remitenţelor în sisteme formale de transfer – posibilităţi de efectuare: Politici bazate pe constrângeri şi obligativităţi:

• Eliberarea permiselor de transfer a banilor în condiţii speciale • Vânzarea obligatorie a valutei încasate (cca 50-80%)

Politici bazate pe stimulente financiare: • Negocierea cu firme în vederea diminuării taxelor de transfer • Crearea sucursalelor băncilor autohtone în străinătate • Formarea unor cursuri preferenţiale de vânzare a valutei • Stabilirea unor dobânzi mai mari decât în ţara de încasare a veniturilor • Posibilităţi de tragere a cecurilor asupra conturilor de remiteri

Orientarea remitenţelor prin sisteme formale de transfer Avantaje

• Stocarea banilor în sistem bancar • Posibilităţi de monitorizare a fluxurilor băneşti din străinătate • Corectarea politicilor monetare sub incidenţa remitenţelor

Dezavantaje • Costuri înalte pentru sistemul bancar • Necesitatea corectării politicii valutare • Posibilităţi de utilizare doar pentru migranţii legali

Reorientarea remitenţelor din sfera de consum spre investiţii: Modalităţi de efectuare:

• facilităţi privind import de maşini şi utilaje • antrenamente şi consultări de business;

• programe de antreprenoriat Avantaje •Diminuarea consumului şi implicit a presiunii inflaţioniste •Creşterea investiţiilor în economie cu beneficiile asociate acestui proces Dezavantaje •Cheltuieli pentru business-traning,majoritatea fiind neacoperite •Necesitatea de finanţarea suplimentară a proiectelor •Diminuarea încasărilor în buget din contul înlesnirilor acordate •Posibilităţi de aplicare asupra unui număr restrâns de migranţi

Date post:	04-Jul-2015
Category:	Documents
Upload:	olga-suliga
View:	1,140 times
Download:	3 times

Angela Moraru Thesis

Documents