-
IGPA,RTEA A DOUA T
ILUMINAREA
1. D.{RURILE SFINTULUI DUH
Pind ce nu ne-am curdlit de patimi, nu se arati cleplin darurile
Du-hului Sfint; primite prin Taina Sfintului &fir, degi
lucreazii gi ele in modacoperit prin fiecare virtute. Dar odatd ce
patimile care le acopereausint inldturate, darurile Duhului Sfint
izbucnesc in congtiinfa noastri,din locul ascuns al inimii, in
toatd strd.lucirea lor 2s0. Propriu-ris, acestedaruri, spre
deosebire de harul botezului care conduce lucrarea de mor-tificare
a omului vechi gi de cregtere generalE. a omului nou, au meni-rea
de a reface gi intensifica puterile {e cunoagtere ale sufietului gi
dest6ruire bErbdteascd in Dumnezeu, dupd ce t-a cunoscut. Sint in
primulrind daruri de luminare a minfii gi, tocmai de aceea, daruri
db fortificarea ei in orientarea spre Dumnezeu. De aceea ele iSi
aratd deplin efici-enfa numai cind s-au dezvoltat suficieni in noi
puterile intelectuale,care colaboreazd cu ele 2er. Fiind roadele
unei Taine care ne impirt6.Segte darurile Duhului Sfint, .ele sint
menite sd deschidd duhul din noigi sd facd bogatd viala ,.in Duh,r,
dar acest lucru nu se poate realizainainte de purificarea de
patimi.
Abia dupE terminarea operei de purificare, condusd in special
dgputeriie botezuiui gi ale pocdinfei, apare pe primul plan
iucrarea daru-rilor Duhului Sfint.
290' Nic. Cabasila, Despre viala in Hrislos : u$i dacd liecare
lainE igi are roadelesale, apoi impdrt5lirea Duhuiui Sfint gi a
darurilor Lui sint un rod al Sfintului Mir.IatI de oe, chiar dacE
aceste daruri nu se aratd a fi roditoare incd din clipa ungerii
cuMir. ci mult mai tirziu, nu trebuie si uitEm i.ncepitura pi
putered acestor itarurii (Trad.rom- de T. Bodogae, p.79)..
2Sl.. "A$a der Taipa Sfintului Mir iri aduce roadele sale in
tofi cai ce-l primesc.dar nu tofi simt darurile ce se pogoar{ peste
ei 9i nici-nu se grlUesi toli i6 tragEfolbs din aceastd comoard ce
li se dE. 9i aceasta fie din pricini cE fiind 'nevirstniii
n-au-!'i:cE ,pitteiea Ce a judeca, fie cd etu.:ci.c!i:,3 prinesi
faiae nu dovedesc toatEpregitirea gi dragostea de a Ie primir, (Op.
cit., p.?7).
-
158 SPIRTTLJALITATEA ORTGSOXA
Desigur aceasta nu lnseanni c5 sufletui r6mine numai cu
acesteelaruri, ci inceputui cie aciivare a ciarurilor D,-ihuir;
Sfiat insearnaE gio act[vare a inrluririi Lui nemijtocite. Unde e
f,rarur sau darui, acoio eDuhrri, de aceea se aieerneazd
expresiile: harui gi Duhul. Pri:r TainaSfintuieli Mir, Duhul S{int
$i-e creat un s6lap in centrul ascuns al fii;-rf,einoastre. trl
eSte IneIeu in contact cu noi din acel m.oment.
De acolo, harul botezuiui pune in :nigcare darurile Slintuiui
Duh,in lucrarea de strdpungere a stratulrri Eros de patimi, ca la
sfirgit sE[lgneascE, prin deschizdiura operatd, iumina ior, adicd a
Duhului Sfintde pe tErimr.:l adinc al fiiniei noastre. Dar aceastd
lumi;:i. se lace totmai transpa,entd incd inainte de a iigni
descoperit la sfirgitul .otaleicurdliri de patimi. Prin fiecare
vir{ute, dobinditd odat5 cu inldiurareafiec6rui strat pdtimag din
noi, ea devine m,ai strdvezie. Dar mai intiisimfii:a puterea ce
lticreazE in noi la aceastd cur6|ire. Adicd Da-lhul Sfintla inceput
lgi aratE mal rnult puterea, iar pe urm6 mai :nult lurnina, pindia
izhucnirea ilumindrii ciepline in cong.liin.$a noastrd" Astfel
trebuie s5inleleEem faptul cd, din ceie gapte daruri ale Duhului
Sfint : duhul te-rnerii, duhul tiriei, duhtii sfatului, duhul
gtiinlei, duhul cunogtin{ei,duhul lnfeleEeri.i, duhul inlelepciunii
2s?, primele doud indicd aproapeexclusiv pieterea f6ptuitoare : al
temerii, relinindu-ne de !a rele; aliSriei, indeianindui-ne la
sdvirgirea celor bune. Din aceasiE fazE inilialEiipsegte deocamdatd
cunoagierea idmuritd. Ea vine abia pe urmd, fiindr.eprezentai&
de celelalte cinci daruri.
Dupd ce am progresat intrelcitva in dobindirea virtulilor,
incepe sdse lnrogeasdd orizontul congtiinlei noastre de avansurile
ilumindrii, cape crelmea nep6tim.irii s6 rdsard intreg soarele
Duhuhei Sfint.
Sfintul Maxim Mdrturisitorul interpreteazE astfel darurile
DuhuluiSfint : dup6 incetarea de a pEcdtui prin temere pi dupd
lucrarea virtu-filor prin tdtie, dobindim prin doru/ sJatului
deprinderea discern6mln-tttlui, care ne ajuti sE indeplinim cu cea
mai bund judecatd porunciledumnezeiegti Ei sd deosebim fapteie ce
se potrivesc mai bine in fiecareimprejurare. Apadar, dac6 la
inceput lucrdm mai mult de frica lui Dum-nezeu, implinind porunciie
pentru simplul fapt cd Dum.nezeu ie-a dai, peurnd lncepem sE ne
d6na seama prin proprie judecat6 cd ceea ce neporunceFte Dumrrezeu
sd facem e lucru bun, iar ceea ce ne opregte, elucru rdu. Totodatd
increpem si pricepem ce e mai potrivit sE implinimdin porunci in
fiecare imprejurare,
292. iln aceastd ordine le lngird sflntul Maxim MArturisitorul,
ln: Quaesl. adThqlas. q. 5,t; P.G. 90, 521.
-
160 SPIRITUALITATEA ORTODSXA
!n fiecare aritindu-ni-se o perie a ei ?s4. Fiecare a fost un
dar, din daru-rile ilumindtoare ale Duhului Sfint. Acum
inlelepciunea apare intreagd,in aceiagi tim.p concentrat6 6i simpld
205. [6 este unitd totdeauna cu pleni-iudinea darurilor
ilumindtoare atre Duhului. Inleleptui vede dintr-o datd,intr-un
m.od larg cuprinzdtor adevdrul din toate, adic6 Ie vede pe
toatelntr.o interdependenld, avindu-gi fiecare rostul sdu, gi, in
acelagi timp, infunclie de cauza 1or ultim6, de Duronezeu.
Infeiepciunea e darul de a vedea pe Dumnezeu simi.litan cu
toatesau prin toate, ca Fdcdtorul, Suslindtorul gi Cirmuitorul
efectiv al tutu-ror. Ea ne ajutA sE, inlelegem dintr-o ochire viala
noastrd trecut6, rostulei, Iinia pe care trebuie sd mergem,
intrelesui solidar al tuturor faptelorgi eveaimentelor din viala
omeneascd, al lucrurilor din naturd, pentrucd pe toale le explicd
Puterea gi Cauza cea unicd ce std la baza tuturorgi-$i aratd
lucrarea deodatd in toate.
'In baza acestei priviri gi infeiegeri simultane, putem apoi
desprindeinlelesul fiecdrui lucru gi norma fiecdrei fapte ce
trebuie sivirgitd.DacE la Inceput ne-am ridicat treptat de la
parfialul cunoscut, la univer-saiul necunoscut, acum, de pe piscul
vederii de ansambiu ne coborimprivirea cind la un amdnunt cind ia
altul din peisajul total, constatindindatd locui, inlelegind ihdatd
rostul ti stabilind indatd norma lui inacest peisagiu.
In altd parte, siintul Maxim Mdrturisitorul deosebegte intre
discer-nimint gi-eunogtin!6 (Diaxptc,,;, Jvriotc). Cea dintii e
n6scutd de activita-tea virtuoasS, cea de a doua, din credinld; cea
dintii ede ordin practic,cea de a doua, de ordin contemplativ. Prin
cea dintii deosebJm binelede rdu, prin cea de a doua cunoagtem
raliunile reatiJEtilor vizute ginevEzute 8e6, avindu-qi fundamentul
in Dumnezeu. Am putea sd
.identi-ficdm pe cea dintii cu daruriie sfatului, gtiinfei,
cunogtinfei 9i infelegerii,iar pe cea din urmd, cu darul
inlelepciunii, intrucit in-alte piirfi sfintulMaxim_nu considerd
credinla dezvoitindu-se in cunogtinld pe o linie
_
294. oSau poate Scriptuna inlelege rprin cele .patru miriade
cele palru inaintdri inlrnpHnirea pon:ncilor dumnez-d-egti, cirona
le corespunde un spor pe linia contern--pl,alii 5i cuaoa@rii,,.
(QuaesL ad Thalas. q.55; P.G.90,541 D). Dar aceste ilumin6rise
dator,esc lucrdrilor sau drarurilor Duhului Sfint,'sau acestelaruri
se mnnifestd in311{fl6nio rlrrpr virtuli, care sint rnedii de
revelare a luminii I"ui. . (Quaest. ad Thalas.,q. 5,D.295. Scolia
271 la Quaest. ad Thalos. q. 54: r,Unitatea ffiepclunii, existind
ne-divizat in, v,irtuflle varinte ce izvorisc dim ea $i pe mEsurd
ce sporim ln lucrdrile tutu-ror virtufilor, o concentrim tot mai
mult, inclt la slirlit se descoperd iarili ca o uni-
tate simpli prin reintoarcerea la ea a tu,turor virtufilor
porrrlte din ea. Aceasta se ln-timpltr cind noi, pentru care se
lanseazE din sine prin nagterea fiecdrei virtufi, nestringem iarEgi
in ea, urciM prin fieoare virtute>. (P.G. 90, 533). E vddittr
aci o oarB-care ideutificare a inlelepciunii cu Dumaezeu.Cuvintul,
Care e ln acelagi timp tntreagaI n f elepci une' 9i tot ali latera
vi rtufitor. purt ate iposta tic.
296. Cap. de char.II, 25-26, p.G. 90, 992.
-
SPIRITUAAITATEA OA,TOSGXA
De aceea cunoagterea prin Dr:hul Sfint esfe o cunoa$tere a
mintiireintoarse in duhul sEu, din im.prdgtierea la suprafefE.
Cunoagterea
-
SP I TLITUALI.TP.TEA ORTODOXA
2. CCNTEMPLAR.EA LUI DUMNEZEU IN C,EE.AT:E
-
r88 SPISTU.4IITA?BA ORTODOXA
cansiderd raliunile lucrr:rilor vEzi:"te ca iiind "tru.putr,,
Domnuilti, pe
care-I dd spre mincare ceior vrednici de EI, sgngeS.e fiind
-
I@ SPIRTTUALITATSA ORTODOXA
infinitE, i.nepulzabild, nu poate fi obiect al determinEri,lor
rafionale. R.e-giunea se potrivegte numai lumi.i naturale, nu gi
celei spirituale. "Cu-poagterea de Dumnezeu, zice ginditorul
ortodox arnintit, estr.e un Frocesinfinit aI'spiritului. Totu$i
misterul persisttr mereu, niciodatd dumneze-irea nu poate fi
epuizatE pini la capdtr,31e. Sau : ,,DupI natura sa, sim-bolul nu
intemnileazd infinitul in finit, ci face tot finitul strdveziu.Prin
finit lucegte infinitul. In lumea finit6 nu existd o inchidere a
ori-zontului,, t?0.
Dar iicdrirea. aceasta nu e un dat obiectiv pentru oricine, ci
ea sedescoperd numai intr-o trdire spirituald, numai unei priviri
"in duhr,cum ar spune sfintul Maxim Mdrturisitorul. Dar pentru
aceast6 privire,,in duh,, a .rafiunilor lumii, deosebitd de
cunoagterea lor deductivE, ra-fionald, e .necesar5 o purificare
prealabild a fiinfei noastre, prin inde-lungate nevoinfe.
Dar sb cade sd expunem mai pe trarg aceastd privir6 ain duh,, a
ra-|iunilor iumii, de citre mintea celui purificat de patimi.
Sfintul MaximMdrturisitorul nu ne dd nicdieri analiza insEgi a
actului de sesizare aragiun.lor din lucruri, pe care el il numegte
(contemplafie natural5,,.Termenul ((contemplafie,r, pe care il
folosegte pentru cunoa5terea aces-tor
"raliuni,: din naturd, ar fi un indiciu ed e vorba de o
intuilie, dacdde iapi contempialia e pe toate treptele acel act in
care, cum spuneBiondel,
-
SPIRJTUALITATEA OR.TODOXA
Voro cEslta in cele ce urmeaz6 sE }imurin aceast5 inv6|EturE
asfintilor plrinli, care e mai complicaid decit soh:|iile
uaiiaterele alesimplului ralionaiisrtr sau ale
intuifionismului.
In pri.:nr:l rind notdm cd existd un adevdr sa.u un sens
obiectiv cuprivire ia fiecare lucru. Aceasta vrea sE o spund
terraenul de r(I61oc),. folosit de sfintul Maxim si de al|i pdrinfi
bisericegti. Adevdrulsau sensul nu e un produs subiectiv, variind
in mod real de la subiectla subiect. Fiecare lucru igi are in mod
obiectiv un sens propriu, ca Siun rost, o cauzd gi o finalitate 9i
o legdturd speciaid cu celelalte tru-cruri. Judecata noastrd asupra
acestui adevdr sau sens jpoate variadup6 interese, dupd idei
preconcepute, dupd capacitatea gi pregdtireanoastrd
intelectual6._:\ceasta nu rnodificd insd gi adevdrul sau
sensul.acelui lucru, care rdmine in sine neatlns, agteptind sd fi.e
descoperit.Tot aga, orice fapt& trebuie sd-gi aibd o
((raiiunr> gi numai atunci esteobiectiv rafionald, cind se
conformeazi cu ea. Dacd, din diferite inte-rse, nu ne conformdm
fapta cu raliunea cdreia e chem,at6 sd-i slujeascd,in zadar c6utdm
sd o inzestr6m cu o altd
-
gPIRITUAIITATEA OE.TODOXA
iicularuiai, impiedicinC dezvoltarea normald a intregului.
Adevdrullbiec'iiv gi Eenerai e iniocuit de fiecare ci.l un adevdr
ai lui. Astfel ridi-cind fircar un adevEr ai lui in locul
adevdrului obiectiv gi generai, 3u-rriea n,,L mai apare aceeagi
pentru tofi, ci fiecare o vede altfel, lncit nuse mai gtie care
este cea adevdratE. Aceasta nagte indoiala dac6 pro-priu-zis mai
existd un adevdr $i dacd nu totul este iluzie. De fapt
toateopiniile date in felul acesta drept adevdr sint iiuzii. Dar
adevirul obiec-tiv totugi existd, insd e dincoio de judecata
interesatd a tuturor,
Teologul german Karl Heim socotegte cd in mod fatal lumea
tre-buie sd apard fiecdruia gi in fiecare clipd altfel gi altfel,
dupd centrulperspectivei (perspektivische Mitte) din care o
privepte. Dar acest cen-tru de perspecirq[ este de cele mai rnulte
ori un centru al intereselor,un centru aI paiimilor. E posibil sd
fie motive nevinovate, care fac po-sibi.li varietatea
perspbctivelor din care e privitd luruea : pu[ina expe-rienld,
concentrarea priviri,i asupra unui domeniu al lumii, cultura
prea-labil5. Dar fie .d li aceste inotive sint amestecate cu
ingrediente indi-vidualist-pdtimage (de pildd cultura achizilionatd
poate fi influenfat&de un punct de vedere unilateral pdtima5),
fie cd prin curdfirea de patimi,care se dobindegte prin experienld,
aceste motive nevinovate sint de-pdg.le gi ele, fapt e cd la urma
urmelor gi aceste perspective, in apa-renid totai nevinovate, pot
fi depEgite mdcar in parte. In orice cez,exisl{ un adevdr unic care
e dineolo de perspectivele Si de adevdrurilesubiective. De eI nu ne
putem apropia insd decii treptat gi poate nici-od-rG ntr-l avem
intreg in vTala aceasta. Dar-nici in via!a viitoare. Sin-gur
Dumnezeu il cunoagte intreg. Cdci El insugi e Adevdrul intreg.
giilgerii se purificd fdrd incetare de ne$iiinli, zice Dionisie
Areoptrgitul,
-adicd progreseazd la nesfirgit in cunoagterea Adevdrului e33 a.
Iar ideeagenerald a sfinr,ilor pdrinli este cd fiecdruia ii sint
date darurile, deci sidarurile cunoagterii (se infelege al
adevdrului), dupE puterile [ui. Dar in-trc--cei eare au dobindit
aceastd cunoagtere parliald a adevdrului
-adicd dintr-o perspectivd particularS, determinatd de motivE
nepdti-mage (cunoagterea din-pa+te)
-
qi cei care falsificd voit adevdrul, estemare deosebire. eei
dintii sint pe drumul adevdrului, pelerini spre
cer, cei din urmd-=int intor$i cu spatele Ia adevdr, sint
cdldtori spre1ad, spre tafdl minciunii.
Aparenla de
-
174 SFl RITUA].IT.1TL{ OR.TODOXA
Cine s-a eprcpiat de a
-
176 SPlAI?UATITATEA ORTODOXA
llrec.qfil omul dupd sldbirea trupula.ri rdmine cu o firnfd
ajunsd la cur6|ie.Astfel, judecd]iie susfinute ia inceput de
credintd, trecind prin experienlaunei vieli virtuoase, incep sd se
lumineze de o eviden|6 interleard. Cre-dinga pind nu se prelungegte
in implinirea poruncilor .,are in sine rafi-urlea adev5rului,r 32r,
dar neluminat, nefdcut evident. Deci ea ne indru-rneazd bine.
Ca sE ajunEem insd la evidenfa adevErului implicat in credinfd,
Laevidenfa ;udecdfilor ce le facem pe baza ei, trebuie sE ne fi
exerci.tatmu'trt in viala virtuoas6 8e5. AceastE eviden|6. clard e
ceea ce se nu-rnegte discerndmint (Srcir.prorc). Faptul cd
d.scern6mintul std pe de o partein itrinsd iegdtur6 cu inlelegerea
. a'finnilor din lucruri (1v6orc), aplrindcleodatE gi
-dezvoltindu-se paralel, dar pe altd parte d6 nagtei'e
acesteicunoagteri a raliunilor $i nu invers, poate indreptEfi pe
sfiirtul Maximsd ageze discerndmintul, cind pe o treaptd paraleld,
cind pe o treaptaanterioard cunoagterii raliunilor din iucruri.
Dar ne ddm seama cE. discerndmintul se intemeiazd pe o eviden f
dmai }argd decit cea p care o putem cuprinde in judecata sau in
concep-ii.,1 nostru. Cdci ne ddm seama cE insi$i raliunea unei
porunci sar.r ratiu-nea unui lucru nu poate fi prinsi intreagd gi
exact intr-o iudeoatd anoastr&, cu altit mai pufin, raJiunea
sau sensul unei persoane. Astfel,tin
-
SPi RTTUALITATIA ORTODOX.{
caliri"6fi ilsugiri clivine care au reaiizat-o, ,scopull cu care
ni s-a ddruit, casemrl al iubiric, Lul pentru a prcvoca iubirea
noastrd, pentri: ,a se realizaintre noi, Dumnezu,gi semeni un
dialog al C5ruirii reciproce din iubire-Dar precum spuneam.
inainte, $i in aceastd sesizare rapidd e o eviden|Emal largd decit
cea pe c,axe o putem cuprinde in concep:t. Pe cit de fulge-rhtor
aducem frumuselea unui lucru in legdturd cu Du::lnezeu pe
bazaobignuinfei, to.t pe,atit de fulger6tor ne d6m seama cd
frumuselea divin6e mai mult decit frumusefea ,Jucrului. Indatd
,licdreqte raistenrl a cevacoplegitor.
Evidenla aceasta totdeauna mai largd gi mai altfel, totdeauna
de-pdgind marginile c'onceptului, e ceea ce-i misterios in ceea
ce-i vdzut, decinu poate fi exprimat, ceea ce se asociazd ca
element contemplativ laelementul ralional. Dar elementul acesta
propriu contemplafiei nu apare,nu se dezvoltd decit din prilejui
eforturilor ralionale, stir:ulindu-Ie larindui lor pe acestea. El
tcideauna ap,are ca un plus peste sensul ralional,nu ca un mi,nus,
Aces,t pius fiind prezent pe toate treptele, am putea spunecd in
tot timpuJ rafionam'entu] este insolit de contemplalie. Dar totugie
bine sd fie rezelvat numele de contemplafie acestei trepie de
sesizarerapidd a raliunilor din lucruri 5i a plusului corespunzdtor
acestei trepte'
Aceastd sesizare rapidd a sensului spiritual al lucrurilor, qi
a1 plu-sului de sens, ,e deosebitd de intuilia fenomenologicd
(Wesenschau), carenu $tie de o asemenea pregdtire. Chiar actul de
cunoagtere religioasd a
-.-- ',ltri Dumnezeq.-de care vorbe$,te Scheler e2?, n-ar fi
capabil, socotim, deasmenea intuifii devenite statornice, idra
treptele premergiitoare ingi-rate, adicd fdrd o pregdtire morald
indelungata 328. Ele pot ,avea lo-e ceXmult in momente rare ; pe
cind contempiarea de care vorbesc pErinfii, degi
-fulgeratoare, e ca o fuigerare permanentd. Omul crescut
duhovnicegtepe toate le raporteazE indatd gi continuu la Dumnezeu,
piin toate con-templd pe pumnezeu. Desigur, el nu leapddd cugetarea
discursivd. Daracerrstd operalie o face de cele mai muite ori dupd
ce a contemplat intr-ocljpi irr mod si*rqJtan lucrul-Ei reiatia lui
cu Dumnezeu, sau deodatd-cuaceasta. Aceastd desfdgurare in
componenteie sale ai--ac'eastd demon-str.alie raliorraiE a unei
viziuni fulgeritoare directe o duce.la rindul ei pe,,.,:edsla 9i
mai departe, asa cum a pregdtit-o gi mai -irrainTe. Rafiona-mentul
discursiv Fi contemplalia fulgerd,toare nu se exclpd,
intrucitultima a crescut din primul, sau gi din primul, fiind din
nou punct de
327. Max Soheler, Yom Ewigen jrn Menschen, Berlin, 1933.328.
Odre de acee,a concepe protestantisrnul credi,nJa ca fiind cu
totul
simpli afirmare voluntar& produsd tn noi de Dumnezeu,
lipsit6 de oriceoarbd, ca
iluminare ?
178
!i
.t:,F
-
SP:RTUALiTATEA ORTODOXA
fieiegte gi ie,agd toate, j.radiind dln fiecare lucru, din
tiecare lapta vir-iuoasil. Aceasta e infelepciunea 330. Ea face cu
nepuiin|d iudecdfi3.e uni-iaterale, trebuinia de retractdri
uiterioare, pentru cd de fiecare datdomui inlelept, in baza
viziunii integrale a adevdrului din toate, d6 ojudecat iumpdnitd,
adicd una care fine cumpdna intre toate, neaple-cindu-se lntr-o
parte sau in alta.
De aceea, dupb ce s-a ridicat cineva prin obignuinla
discern6min-tului exact, nuanfat gi rapid, cu privire la lucrurile
gi faptele individuale,pind ia inlelepciune, adicd la capacitatea
de a privi adevdrul cel unicdin ansamblul lurnii, de cite ori va
trebui pe urmd sd dea o judecatdasupra lucrurilor sau faptelor
individuale, va porni de la aceastd privirede ansamblu, |inind
seama de adevhrul unitar vdzut in toate 33r.
Precunr la sesizarea rafiunilor particulare a licdrit in fala
minlii unplus de evidenld, ce nu intrd ln ccncept, cu atit mai muit
adevdrui sausensul unitar din toate e o evidenld ce depdgegte cu
mult marginileoiicarui concept gi al oricdrui ralionament. Pentru
cd el este chipulLogosului divin oglindit in lume. Din ce ne
adincim in cuEetarea acestuichip, progresdm pe firul energiilor
divine spre modelul ceresc gi ne ddmseama de infinitatea lui. Dar
acest progres inseamnd totodatd o sporirein lnlelegerea prinsd in
concepte tot mai nuanfate, tot mai cuprinzdtoare.
Logosul divin e pentru noi sinul virtuai ai tuiuror conceptelor
gi sen-surilor. Dar El rdmine mereu mai mult Ei attfel decit se
poate ouprinde in
-
concepte8rz. Faotul cd nici un con,cept nu-L cuprinde ade,cvat
-
faptpentru ,care sfintii pdrinli socotesc identificarea lui
Dumnezeu, cu con-ceptul despre El, drept o inchinare la idol,
intrucit idolul e ridicarea acelra creat, la rangul absolutului
-
nu ne poate opri, pin6 {e n-avempretentia de a viza insdgi
fiinfa dumnezeiascd, de a prinde din nou inroncepte, cite ceva din
ratiunile sau din energiiie Lui, concepte sausimboluri cu rol de
definitii ce avem congtiinta cE pot fi mereu depdgite.Altfel nu
s-ar mai spune nimic despre Dumnezeu si viata religioasd acelor
multi nu s-ar putea susfine gi progresa. Afar6 de aceea sfintii
330. Sf;-Eta-xim aduce uneori inJelepciunea in leg&tur6 cu
mirutea oa rg,an gene-- ;ol de cunbagtere, irar cu,nogtinfa
(parliald), in leg6tu,rd cu rafiunea (Quaesl. od ?halas.
q. 59, sc. 3; Filoc. rom. III, p, 323).33T. Sf. Maxim spu.ne cE
dupd ce ne-am urcat Ia (contemplarea simp16 $i exact6
------a-a,ievdrului din toate iucruri'le, pornind de ia acestea,
vorn--scoate-la iveald multeleqi .,'ariatele rafiuni ale adevirului
din contemplarea infeleaptE a lucrurilor sensibile
qi a iiintelor inteligibile> (Quaesl. adThalas. q.54i Iiloc.
rom. iII, p. 246).332. Deqpre acest plus, a cdrui perspectivd ne-o
deschid conceptele, a se vedeala Ch. Journert, Connaissance el
inconnajssonce de Dieu, Fribourg, 1943, p. 104 : ul'in-
telligence est 6leve par un cartaine expdrience affective...
.,Parce qu'elle p6netre etcont:ait qu'il y a plus de cach6 dans les
choses de foi qu'elle-mdme ne le manifeste ; etd
-cause de ce plus dont l'amour lui iait epreuve qu'il est cach6
li, I'intelligencejuge plus hautement des choses divines en vertu
d'un instinct special du Saint Esprit>.
180
1i
-
SPI R]TU#L]TATEA CRTODCXA182
spre ideile din Dumnezei:, dupE: care sint fdcuie" Aceslea sint
raliunileI_cgosului. divin gi precum ele formeazd in Ei un
ansarablu uni'iar, $d$i lucrurile sin't uB. asemerld cr.r.sds,b1u.
infetepciunea, ssizind adevE-rul unitar din toaie lucru-rile,
sesizeazi ansamblul idei-1or divine aleLogosului. Oare om, zice
sfintul Maxim,
-
SPITTITUALITATEA ORTODOXA
deii care o infeleg+au trupegte, stdplnegte iadui, adicd
neqtiinla' "Cei ce
nu siribate cu mintea spre frumuselile qi ndrelia dumnezeiascE a
du*hului din iduntrul triterei legii cade sub pulerea patimilor 5i
va fi ro-bul iumii, care e supusd stricdciunii ... neavind nimic in
clnste decilcele supuse stric'dciunii> 3ao.
,,Intelegerea intocmai a cuvintelor Duhului se descoperd insd
nu-mai ceior vrednici de Duhul, adicd nurnai acelora care printr-o
inde-Iungd cultivare a virtufilor, curdfindu-qi mintea de
funinginea.patimilor,primesc cunogtinla celor dumnezeie;ti, care se
intipdre$te $i se aqeazdde la prima atingere,> e+t. psgi
infelegerea duhovniceascd a Scripturii,sau intrarea in legdturd,
prin cuvlntele ei, cu ,,cuvintels,r, crJ sensurilevii li cu
energii.ie intenfionale ale lui Dumnezeur are nevoie rle o
pre-gdtire ca $i cunoagterea ratiuniior sau a cuvintelor vii gi
lucrdrilor ac:ttrale a1e iui Dumnezeu prin lucruri. Cei plini de
patimi, d$d cum rdminlipili de suprafala v6zutd .a lucruriior, tot
aga rdmin lipili de litera Scrip-turii gi de istoria ei, atit
natura cit Si litera Scripturii fiindu-le zidui cele inchide drumul
spre Dumnezeur in loc de a le fi transparente, saucdlduze spre
El.
Deci Scriptura, ca gi natura, treb.uie socotitd ca simbol, in
sensuliE.murit inainte, ca medi:r prin care se ,strdvdd
.adincirsile infinite alesensuriior duhrovnicegti comunicate de
Dumnezeu ca Persoand. Cine nuse scufuncld in ele, cine nu are
aceastd capacitate, ci se limiteazd Ia li-tera de la suprafald,
acela--taie Ieg6turile Scripturii cu adincurile iuiDuEnezeu. Dacd
ea cuprinde cugetdrile gi inrtenliile divine adresate noud.gi dacd
acesle cugetdri gi inten{ii sint etern valablle, ScriptuTa
trebuiesd aitd o adincime nesfirgitd li o valabilita_te prmanentd,
potrivindu-seoricdrui timp gi oricdrEi persoane. A infelege
Scriptura astfel inseamnia iegi din marginea literei gi a
momentului temporal, in care s-a'rostitprima datd un cuvint
dumnezeiesc, gi a inieiege cd referindu-se la mineinsumi, la
generafia p.ea, ia timpul rneu, la viitorul nostru, inseamnd.cd
citind Iitera aud pe Dumnezeu insugi grEind cdtre mige gi cdtre
noi,azi, s-ag despre mine qi despre noi, gi despre datoriile
noasfre. A inle-lcge Scriptura
"in duh" insmmnd a vedea-raportul de totdeauna intreDumnezeu gi
noi ll a trai acest raport ir ce md privegte pe mine;-in c'lipa
-actuald, intrucit eu tr6iesc in clipa actuald.Mai trebuie
precizat c6, pi cuvintele Scripturii qi fapteHd- Dum-nezeu din ea,
ca Revelalie supranaturald a ]ui Dumnezeu, au un infelesmai
]dmurfut si un caracter de revendicare mai direc,td a noastrd
declt
3-tr0. Quoest. ad Thalas. q. 65 ; Filoc. rom. III, p. 412.341.
Ibid. p. 420.
184
-
SPIRJTUAI,ITATEA ORTODOXA
namintul in iegErturd cu texiele Scripturii, care devine tot
rnai nuantrat,tot mai aprofundat qi tot mai rapid, cum am v6zut gi
in cazul cliscernd-mintului referitor la lucrurile din natur6, la
persoanele Si ia fapteleomenegti. Aceastd pregdtire fiind o
creqtere in iubirea de Flristos mdface sd simt tot mai mult pe
Hristos insugi vorbind prin Scriptr-lrd. Cuvremea omui duhovnicesc
dobindegte o capaci,tate a unel intelegeride ansamblu a sensurilor
Scripturii, vdzindu-le pe toate ca iradiind dinAcelagi Hrisrtos,
Care Se aratd ln interpretarea fiecdrtui text. Aceastaferegte pe
cititor' de rdtdcire, prin interpretarea samavolnicd. Fiindcdin
Scripturd este intelepciunea cea unitard a lui F{ristos,
comunicatdprin Duhul Sdu cel Sfint, pe care a dobindit-o $i omui
duhovnicesc. CaSi fiinta noastrd lduntricd, gi ca gi natura, Ia fel
9i Scriptura, dar intr-ungrad gi mai idmurit, mai direct, are
adincuri ce duc spre infinltul divingi fac simlitd Persoana
Cuvintului dumnezeiesc. Ea lasd rieschis un pro-gres infinit in
,aprofundarea Scripturii +i in simlirea to,t mai accentuatda lui
Hristos. Orice concepte, in care am cuprinde sensurile noi ce
le-amdescoperit gi am exprima prezenla lui Hristos, sint mereu
depdgite deevidenta unui cuprins mai larg, a unei prezenfe mai
sim,fite a lui Hristos,degi nu poate fi nici o contrazicere intre
cee,a ce am reugiit, pe o anumitdtreaptd a inlelegerii, sd prindem
in concepte. juste, Si ceea ce r'dm.i'ne ne-contenit de
aprofunda't. Prcgresul in aprofund,area duhovniceascd--aScripturii
e in funcfie de progresul nostru in viala cea dupd duh, infuncli,e
de purificarea noastrd de egoismul patimilor 6i, ca urmare,
deciragostea Ia care am cre,scut prin virtufi fafd de Hristos,
dragoste dez-
- voltatd gi prin efort, dar gi prin d,arurile Duhului Sfint ce
ne vin dinHristos, adicd prin venirea in intimpinalqa noastrd a
dragostei llui Hristos.
Dacd. inlelegerea duhovniceascd ,r Scripturii inseamnd qi o
reJerire-e ei la viala mea proprie qi a generafiei contemporane,
a'runci ea actua-Iizeazd Scriptura, $i fiecare personaj din ea
devine un tip pentru sufie-tu1 propriu, qi fiecare eveniment din
ea, un eveniment real sau posibilai vielii sufiete$ti proprii.
Toate_sintJipuri pentru ceea ce se petrecepermanent cu oamenii :
regele E_zechia in diferitele lui faze de viatd
- -=e-sufletul omenesc, deci $i sufletul meu in diferite taze;
David-----min-,
-
..;-tea curdtitd de patimi, ce stdpinegte-peste sufletul pagnic,
ca peste unIc:usalim care e cetatea pdcii ; Saul e sufletul cu o
inlelegere trupeascda legii; poarta de fier ce se deschr'de-
dlnaintea apostoluiui Pe'tru, casd poatd iesi din inchisoare, este
inima invirtogatd din orice timp, deciS: a mea ; Babilonul este
sufletul prins in confuzi,a patimilor 342.
r86
342. Toatte acestea,pre necesi,tatea a,cesteipatris,tice lSi
d,au ssam,a
la sfintul Maxi.m MEnturisi,torul, Quaest. ad Thalas. 55.
Des-,interpretd.rli duhovnioeqti,a Scripturii prin re,1'uarea
tr'ad,itieiazi 5i unii cregtini occidentali. .In rev. ., Pnris
i
I
I
I
..r i,9 I:-al
-
188 SPIR.ITUALITATEA ORTODOXA
noi, solidare ci1 cele vechi. ln aceasta se aratd cd Duhul Sfint
nu evitdiimpul, ci-t sirdbate, il transfigureazE, Conlinuturiie
spiritrlale a1enoastre vor pdstra vegnic ceva din culoaiea iimpului
ln care arn trdit-
Dar gi desfdgurarea creatiei poate fi in{eleasd tot mai mult ln
}u-mina inlelegerii duhovnice$ti a Scripturii gi, peste tot, a
invdidiuriicre;tine. Aceastd desfdgurare nu este monovalentd. in ea
se manifestddeodatd raliunile Providenlei gi a1e JudecSlii divine,
a cdror cunoaqterese dobindegte pe o treaptd mai inaltd a vielii
duhovnlc,e$ti s*s. RatiunileProvidenfei sin,t latura de lumind a
dezvoltdrii crealiei in ,timP, iar celeale Judecd{ii, Iatura de
umbrd. Aceastd desfdlurare scoate ia iveald inc,ursul ei forte,
aspiraliuni 5i valori pozitive care sint expresia
ratiunilordinamice, a ideilor-forfd ale Providenlei. Adeseori
timpurile deprosperitate gi de strdduintd pentru bine sint urmate
de perioade desuferintd care sint pe de o parte efectul acfiunilor
irationaie a1e unorfactori pdtimagi, pe de alta manifestarea
pedepselor lui Dumnezeu, careigi au rafiuniie 1or, urmdrindu-se
prin ele o abatere a lumii de ia r6u'Dar Providenla $i Judecata, in
istorie, nu nurnai se aiterneazd dupdepoci, ci uneori sint gi
amestecate. Se introduc uneori in dezvoltareavietii omenegti idei
qi orinduiri noi, prin mijloace aspre.
In desffrsurarea acestei vigii sint active astfel energiile
raliunilorriumnezeie;ti, spi'e a cdror inielegere progresam pe
mdsura induhoVni-cirii noastre. Pentru omul duhovnicesc aceastd
desfdlurare este 9i ea ulrsimbol mobii tot mai transparent al lui
Dumnezeu, cum a apdrut ea pro-oroeilor din Vechiul Testament qi
aulqlului Apocalipsei. Timpul cuevenimentele din el, ca gi spaliul
cu lucrurile lui, sint un mediu in CareIuqreazd Dumnezeu.
Pentru omui duhovnicesf, in adincimitle Scripturii, ale naturii
$ a1e -
desfd$urdrii creaiiei in timp, e plezent 9i activ Acelagi Duh
care e pre-zent gi ,activ gi in adincui sdu, suslinindu-i
eforturile de purificare giluminindu-i toate cele din jur ca sd
devind simboluri transparente a1edivinitdlii. Toate ii dau
congtiinta cd -*in Dumnezeu trdim, ne miqcdmgi sintem))--cum a spus
sfintul Pavel in Areopag (Fapte 17,28).
4. CUNOASTEREA NEGATIVA $I APOFATICAA LUI DUMNEZEU, IN
GENERIAL
Cunoagterea lui Dumnezeu prin ratiunile naturii, ale
desfdpurdriivielii omenegti gi ale Scripturii, reprezintd calea
afirmativd a cunoag-terii noas,tre despre El. Dar, precum ,am
vdzut, ln progresul acestei cu-
Maxim Mdrturisitorul, Cop. gnosl. I,; Filoc. rom, III,
p.252,
3.15. Sf.q. 54, scol. 19 i
i!III
.-:
I1.- l'=!
16; P.G. 90, 1132; Quaest. ad Tholas.
-
Si)IRITUAIITATEA ORTODOXA
Vorn expune desclieLea acestui apoiatism ficuid Ce T-ossky 9i
apoiI,,om adduga uneie precizdri, fntru.cit ni se pare ca el ii
descrie naai E"uitin termeni negatirri gi pe lingd aceasta nu
ctlprinde in descrierea !.ui 9itema atit de esenliald a
apofatismului ortodox gi anume vederea lumi'niidur.nezeiegti.
Lossky a inceput prin a indica cele doufi cdi de cunoagtere a
luiDumnezeu, dupd Dionisie Areopagitul :
r,Dionisie di:stinge, zice el, doud cdi posibiie : una
procedeazE prinafirmaliuni (teologia ,catafaticd sau pozitivd),
cealaltd procedeazd iprinnegafiuni (teologia apofaticd sau
negartivd). trrim,a ne condu,ce la oanumitd cunogtinld de
Dumnezeu
-
e o cale imperfectl ; a doua ne
ducelaignoranla'totald-aceastaecaleaperfecrtd,'singn'iracaresepotriveFtecu
Dumnezeu, necunottibil prin naturd. De fapt, toate cuno;tinlele
auca c,biect ceea ce este ; dar Dumnezeu este dincolo de lot ce
existd"Pentru a ne apropia de El, trebuie negat tot ce tri este
inferior, adic6lot ce esie... Deci, prin necunoagtere
(alruroia),este cunoscut CeI ce estedeasupra tuturor obiectelor
posibile de cunoscut. Procedind prin nega-fii ne ridicdm, pornind
de la treptele inferioare ale existentei, pind iavirfurile ei,
inldturind progresiv tot ce poate fi cunoscut, pentru a neapropia
de Cel necunoscut, in tenebreie r:nei neStiintre absolute. Cdcia$a
cum iumina, ;;i cu deosebire lumina abunrleniS, face
tenebrele-iflvi-zibile, tot aga cunoagterea creaturilor
-- 9i cu deosebire excesul de cu-
noagtere -
suprimd negtiinla, care este singura cale pentfu a ajunge
laDEE.nezeu insugi,r 3r7,
Dupd aceastd enunla:e generald, iossky continud 3 ,,Dacd
transpu-nem Cistincliunea intre teologia afirm-ativd 9i tea
negativd, stabilitd deI)ionisie, pe planul dialecticii, ne afidm in
fafa unei antinomii. Aceasldantinomie s-a cdutat sd se rezolve, s-a
incercat sd se facd o sintezd acelor doud cdi opuse, reducindu-se
la o singurd metodd a cunoagterii deDumnezeu. Astfel, Toma d'Aquino
reduce cele doud cdi ale lui Dionisie'la una singurS, fdcind din
teologia negativd o corecturd'a teotlogiei afir-mative. Atribuind
lui Dumneze-u perfecliunile ce le afldm in fiinlele
-
create, rtrebuie sd negdm, dupd Tom'a, modul dupa care inlelege*
noiaceste afirmalii finite, dar putemtd-Ie afirm6m in raport cu
Dumnezeu'dupd un mod mai sublim, mod.o sublimiori... Ne putem
intreba in cemdsurd acest otrouvailler> filozofic afit de
ingenios corespunde cu cu-getarea lui Dionisie, Dacd existd, dupd
autorul Areopagiticelor, o antti-nomie intre cele doud
r,teologii>) pe care le distinge, admite el sintezacelor doud
cdi ?)) s48.
347, Op. cit., p,348, Op. cit., p,
190
II
II,
i
i'i
iii
{I
IIIIiII
',, l":t
I
aoLJ.24.
-
792 SPIRTTUAI.ITATEA ORTODOXA
tillui ;onsacrat metoclei negaliunllor) are ca obiect pe
Dumnezeu caabsajut necunogtlbil,, ts53.
Temeiul incognoscibilitAFi ,livine in slstemul dicnisian t1
gdsegteLossky ln faptul cd, pentru conceplia cregtind a iui
Dionisie, Dumnezeunu std in continuitate cu lumea, ca olJnul" iui
Plotin. La Piotin, minteatrebuie sE plrdseascd toate pentru a
ajunge Ia
-
134 SPIRITUAL]TATEA CRTODOXA
iitgrgic6, sau, in sfir$it, pfin extaz, aceastd experienlei a
lui Du.mnezeurta fi iotdeaune frupiul unei atitudini apofaticer
sss.
Rezumindu-gi conceplia despre apofatism. Lossky spune:
",XncoE-noscibilitatea nu lnseamnE agrrosticisnx, sau reluz de a
cunoagte pe Dum.nezbu, : Totu$i aceaster Cunottinld se va efectua
totdeauna pe calea a}cdrei sfirgit nu e cunogtinla, ci
indumnezeirea. Ea nu va fi deci o teo-Logie abSt+actd, operipd cu
conceptei ci o teologie contemplativE, inEl-{ind spiritu'} citre
fealitdtile ce depdgesc infelegerea, De eceea do'gme}eBisericii,se
prezintd qdeseori raliunii umane sub.forma unor antinomiicu.atit
mai i4solubi,Ie, qg,cirt misterul pe care-l,exprimd e mai
inalt>r35e-
Socotim prezentarea;lui Lossky justd, intruclt vede In apofatism
oatitudine.generalE a congtiinlei fafd de misterul divin qi o unire
cu divi-Dul:care transformd, sau,lndumnezeie9te pe out. Dar am dori
sd addugS.macestei prezentdri anumite nuanldri gi completdri.
Lossky are dreptate icind spune cd apofat'ism.ul este prezent pe
toatetreptele urc.ugului spiritual. Dar uneori ias{ impresia cd ei
accentueazdincognoScibilitatea-Iui Durrinezu atii'de muit, incit
aproape cd excludela,ture cealalt'E a unei oErcar cunoaqtri, degi
pe de altd parte lasd sd sef?feieagd cd nu disprefuiegte :in fond o
cunoagteie prin experientd. a lulDu.mnezeu, ci..numai o cunoagtere
conceptuald. Dar dacd p:siu tol putemavea ceyg po1rliv din.
Dumnezeu, atunci nu se mei poate -,'orbi de o
,,in-cognoscibilitate,totald, absolut6,,,-cu,m se exprim{ alteori.
Aceasia vinepoate din faptul c5, dupfl cum se pare, el nu s-a
preocupat de diferitetrepte ale-apofatismului.
In realitate incogno,scibilitatea se impreund in chip tainac cu
cu-noa$;erea $i, pe mdsurd ce -uredm spr+ misterul divin, ne umplem
detot mai murltd cunogtinid,' desigur cle un.,al'tfel de
cunoqtinld,-dar Si decunogtinta cd natur,a divind e mai presus de
orice cunogtinld s00. Sau, intermenii Sfintului Grigorie Palamn, nu
din pricina absenlei cunogtinlei,experienla de pe trepiele mai
inalte nu se nume;te cunogtinfd, ci din
358. Op. cil., p. 38-39.-359. Op, cit., p.39-41.
- 360. E drept ie slintul Gr,igorie de Nyssa zice (De Vito
MoyTIsl P.G-44, 377) t"Cind deci Moise ajunge rnai mare in
cunogt,in|6, atun,cri mirtl\dseSltB cd vede.peDrimnrezeu ln
.lntuneric, adicd .atunci cunoagte cd Dumrrezeu e prin fire ceea
.ce e mdi-_-presus de toati eunogtinfa qi cuprjnde+ea. Cdci a
intrat, zice, Moise in intunericuldumnezeiesc unde era Dumnezeu.
.ln primul rind, cuvintul dumnezeiesc ponracegteca oamenii sE nu
asemene pe Dumnezeu cu nimic din cele cunoscute, lntrucit
orice'concept apErut ln mainfu si in ,socoti::ti prin vreo
inchipuire cuprinz6Jtorare 'este unidol care plSzmuiegte pe
Dumnezeu, nu-L vestegte>. Dar, pulin mai departe, tot
sfintulGrigorie de Nyssa zice: rrAcestea gi unele ca acestea fiind
invElate prin viziuneacorlutrui, ochiul sufletesc al lui Moise,
intllat prin a'semenea vederi (Dra t6v corolt
