ACTIVITATEA 1.3.

ANCHETE SI STUDII STATISTICE FOLOSIND MODELE

DE REGRESIE, ANALIZA LOGLINIARA SI

FACTORIALA IN INSTITUTII SI AUTORITATI PUBLICE

SI FORMULAREA DE IPOTEZE

Echipa de cercetare: Lect. univ. dr. Irina Isaic-Maniu

Lect. univ. dr. Claudiu Herţeliu

Asist. univ. drd. Mihai Sacală

Noiembrie 2007

A. Analiza comparată a ofertei de servicii publice electronice la

nivelul judeţelor ţării

1. Metodologie şi surse de date Pentru localităţile din mediul urban s-a realizat o cercetare exhaustivă

1 pentru cele:

o 472 de municipii reşedinţă de judeţ,

o 62 de municipii

o 210 oraşe.

Din cele 2850 de comune a fost extras aleator şi nerepetat, prin metoda sondajului

stratificat, un eşantion de 526 comune. Eroarea maxim admisibilă3 este 3,44%. Perioada în care s-

a realizat efectiv ancheta „de teren”4 a fost de 5-14 noiembrie 2007

5.

2. Rezultatele cercetării 2.1. Existenţa paginilor web

Cercetarea s-a axat pe 5 indicatori6. Primii doi indicatori au vizat cercetarea existenţei unui

site al primăriei precum şi modul în care acesta există pe Internet (pe un domeniu propriu sau pe un

subdomeniu al unui portal). Cu certitudine nu trebuie să demonstrăm superioritatea opţiunii de

amplasare a site-ului pe un domeniu propriu.

1 Lista de localităţi folosită a fost cea disponibilă la Institutul Naţional de Statistică având ca moment de referinţă luna

iulie a anului 2005.

2 Fiecare dintre cele 6 sectoare ale municipiului Bucureşti a fost inclus – datorită dimensiunilor - în categoria

municipiilor reşedinţă de judeţ.

3 Popular acest indicator este cunoscut sub numele de “marja de eroare” Se prezintă, în continuare, câteva detalii tehnice

despre selecţie. Volumul eşantionului s-a determinat considerând pentru o eroare limită (maxim admisibilă) calculată

cu formula: 2

2

1x

nz

n N

unde z/2 este cuantila repartiţiei normale Gauss-Laplace, n este volumul

eşantionului, N este volumul populaţiei totale iar 2 dispersia medie din interiorul grupelor după care s-a realizat

stratificarea. Elementul principal al stratificării au fost judeţele. Variabila după care s-a constituit eşantionul a fost

variabila „populaţie”. Alocarea volumului eşantionului pe straturi s-a făcut prin metoda Neyman. Conform acesteia:

k kk

k k

Nn n

N

, unde k este indicele straturilor, nk este numărul de localităţi selectate în eşantion din stratul k; n este

numărul de unităţi din eşantion; Nk este numărul total de localităţi din stratul k; k este abaterea standard (calculată

folosind volumul populaţiei) în stratul k. Eşantionul total a fost proiectat astfel încât să se asigure reprezentativitate la

nivel naţional. Nivelul de încredere utilizat a fost =0,05 corespunzător unei probabilităţi de garantare a rezultatelor de 95%. Întregul eşantion selectat a cuprins 526 de comune. În ceea ce priveşte elementele ponderatoare, s-a optat pentru

varianta Hovritz-Thompson utilizându-se inversul probabilităţii de selecţie: 1 k

ik

ik k

N

p n , unde: pik este

probabilitatea de selecţie a localităţii i din stratul k; Nk este numărul de localităţi din stratul k iar nk este numărul de

unităţi selectate din eşantion din stratul k.

4 În acest context termenul “teren” se referă la spaţiul Internet. 5 Mulţumim, pe această cale, celor 24 de studenţi ai anului 2, CSIE care ne-au oferit un real sprijin în derularea

cercetării pe Internet.

6 Evident că această cercetare, pe un număr redus de indicatori este doar o etapă pilot a unor cercetări mai ample ce vor

avea loc în anii următori ai proiectului MITEAPL.

În figura 1 prezentăm situaţia primăriilor municipiilor reşedinţă de judeţ. După cum era de

aşteptat, toate aceste primării au un site amplasat pe un domeniu propriu.

100,0%

Da, pe un domeniu propriu

Figura 1. Există un site web al primăriei? (cazul municipiilor reşedinţă de judeţ)

Situaţia se schimbă semnificativ în cazul municipiilor care nu sunt reşedinţă de judeţ.

Există 6,5% astfel de localităţi care nu au site deloc, 11,3% care au localizarea pe un portal7 şi 1,6%

dintre cazuri au site-ul nefuncţional. Detaliul statistic poate fi urmărit în figura 2.

80,7%

11,3%1,6%6,5%

Nu Nefunctional

Da, pe un portal Da, pe un domeniu propriu

Figura 2. Există un site web al primăriei? (cazul municipiilor – altele decât cele reşedinţă de judeţ)

În ceea ce priveşte situaţia oraşelor este ilustrată în figura 3. Constatăm că procentul

primăriilor cu domeniu propriu scade la aproximativ 50%. Pe cale de consecinţă creşte ponderea

primăriilor care au optat pentru un portal şi de remarcat că aproape 1 din 4 oraşe nu au un site pe

internet.

7 O menţiune merită a fi făcută. De multe ori informaţiile de pe un portal sunt total insuficiente şi pagina de pe portal se

rezumă la o succintă prezentare (maxim o jumătate de pagină) a localităţii. În aceste ar trebui validată existenţa unui site

web al primăriei doar dacă s-a optat pentru un domeniu propriu.

50,5%

26,0%

0,5%

23,1%

Nu Nefunctional

Da, pe un portal Da, pe un domeniu propriu

Figura 3. Există un site web al primăriei? (cazul oraşelor)

Lucrurile se înrăutăţesc drastic în cazul comunelor. Doar ceva mai mult de un sfert (26,4%)

au un domeniu propriu, pentru 47,5% dintre primării se regăsesc informaţii pe diverse portaluri în

timp ce aproape un sfert nu au site deloc. Informaţia statistică detaliată se poate regăsi în figura 4.

26,4%

47,5%

26,1%

Nu Da, pe un portal Da, pe un domeniu propriu

Figura 4. Există un site web al primăriei? (cazul comunelor)

2.2. Conţinutul orientat spre cetăţean al paginilor web

Existenţa unui site este un element important dar nu definitoriu. Nu sunt puţine site-urile

care prezintă doar câteva fotografii, o scurtă descriere şi informaţii personale ale primarului. Pentru

a putea realiza o diferenţiere în ceea ce priveşte conţinutul site-ului au fost utilizaţi 2 indicatori.

Unul care se referă la informaţii despre momentul realizării ultimei actualizări a site-ului şi altul

referitor la existenţa pe site a unei secţiuni de plata taxelor locale on-line sau de punere la dispoziţie

a diverselor formulare necesare în relaţia cu administraţia publică locală.

În figura 5 se pot vizualiza diferenţierile existente pe tipuri de localităţi în ceea ce priveşte

conţinutul site-urilor.

21

45

72

89

24

79

55

28

11

76National

Municipii resedinta

de judet

Municipii

Orase

Comune

(%)

Nu

Da

Figura 5. Exista pe site prezentate formulare necesare pentru diferite probleme sau sectiune cu plata taxelor locale

online?

Aceste diferenţieri extrem de vizibile în ceea ce priveşte conţinutul site-ului pe categorii de

localităţi sunt semnificative din punct de vedere statistic cu o probabilitate mai mare de 99%,

valoarea testului 2 a fost 148,638.

2.3. Periodicitatea actualizării paginilor web

Un site web neactualizat este un site mort. De aceea, aşa cum a fost precizat mai sus s-a

luat în considerare şi durata de timp care a trecut de la ultima actualizare. Precizăm că am putut

identifica data ultimei actualizări doar în cazul a 70% din site-urile web analizate.

8 Testul de concordanţă

2

Se formează două ipoteze:

H0: cele două variabile sunt independente (distribuţia empirică nu diferă de cea independentă)

H1: există o diferenţă, semnificativă statistic, între distribuţia teoretică (ce presupune independenţa) şi cea empirică

Pentru a putea alege, cu un prag de semnificaţie , una dintre cele două ipoteze se apelează la statistica:

ji

m

mn

calc ij

ijij

,

)(22

unde

n

nnm

ji

ij

.. *

În cazul în care 2

calc >2

)1)(1(, pr unde 2

)1)(1(, pr este valoarea tabelară corespunzătoare nivelului de semnificaţie

, şi numărului gradelor de libertate (r-1)(p-1) se alege ipoteza H1. Unde r şi p sunt numărul de linii şi, respectiv,

coloane ale tabelului de contingenţă. Altfel, ipoteza nulă este confirmată şi asistăm la independenţa celor două variabile.

4,3

10,9

37

17,4

30,4

0

5

10

15

20

2530

35

40

45

50

sub 7 zile 8-14 zile 15-30

zile

1-6 luni 6-12 luni

(%)

Figura 6. Perioada scursă de la ultima actualizare (cazul municipiilor reşedinţă de judeţ)

În cazul municipiilor reşedinţă de judeţ sesizăm o repartiţie bimodală. O primă secţiune

grupează peste 75% din numărul total de primării de acest tip care îşi actualizează site-ul, în marea

majoritate mai repede de 2 săptămâni. Urmează apoi a doua secţiune a primăriilor care îşi

actualizează site-ul ceva mai rar (între o lună şi un an).

4,1

14,314,3

36,7

18,4

12,2

0

5

10

15

20

25

30

35

40

sub 7 zile 8-14 zile 15-30 zile 1-6 luni 6-12 luni mai mult

de un an

(%)

Figura 7. Perioada scursă de la ultima actualizare (cazul municipiilor)

În cazul municipiilor care nu sunt reşedinţă de judeţ, distribuţia bimodală se păstrează. Are

loc însă o translatare pe axa OX ceea ce înseamnă că perioada scursă de la ultima actualizare se

măreşte. Apar şi 4,1% dintre primării care au actualizat site-ul în urma cu mai mult de un an de zile.

12,8

19,2

7,2

12

37,6

11,2

0

5

10

15

20

25

30

35

40

sub 7 zile 8-14 zile 15-30 zile 1-6 luni 6-12 luni mai mult

de un an

(%)

Figura 8. Perioada scursă de la ultima actualizare (cazul oraşelor)

În cazul oraşelor cea mai frecvent întâlnită variantă este cea a primăriilor care şi-au

actualizat site-ul în ultimele 1-6 luni (37,6%). Urmează apoi cele care şi l-au actualzat în ultimele 6-

12 luni (19,2%) iar restul categoriilor îşi împart aproape în mod egal procentaje apropiate valorii de

10%. De remarcat că ponderea primăriilor cu site-ul actualizat în ultima săptămână se menţine la un

nivel apropiat de cazul municipiilor (11,2% comparativ cu 12,2%).

19,9

25,7

6,2

1,6

42,3

4,1

0

5

10

15

20

25

30

35

40

45

sub 7 zile 8-14 zile 15-30 zile 1-6 luni 6-12 luni mai mult

de un an

(%)

Figura 9. Perioada scursă de la ultima actualizare (cazul comunelor)

Situaţia pentru comune, după cum era de aşteptat, este ceva mai nefavorabilă. Doar puţin

peste 10% dintre primării şi-au actualizat site-ul în ultima lună. O dominaţie categorică o au

primăriile care îşi actualizează site-ul în ultimele 1-6 luni (42,3%) şi, pe cale de consecinţă,

ponderea primăriilor care realizează actualizări mai rar este în creştere.

96

173

244

33

188

0

50

100

150

200

250

300

NationalMunicipii

resedinta de

judet

MunicipiiOraseComune

zile

Figura 10. Perioada medie scursă de la ultima actualizare

Pentru fiecare tip de localitate a fost calculat şi nivelul mediu al timpului necesar

primăriilor pentru actualizarea site-urilor. După cum s-a putut observa şi din analizele pentru fiecare

tip de localitate în parte, diferenţierile se menţin şi în cazul duratelor medii. Media la nivel naţional

înregistrează o valoare apropiată de 6 luni. Tot în aceeaşi zonă se situează oraşele (173 zile). Valori

superioare observăm în cazul primăriilor din mediul rural (aproximativ 9 luni) şi valori sub medie

se înregistrează în cazul primăriilor municipiilor (aproximativ 3 luni) şi municipiilor reşedinţă de

judeţ (puţin peste o lună).

2.4. Elemente teritoriale

Comparativ, conform informaţiilor oficiale publicate de către INS, situaţia indicatorilor

TIC din sectorul administraţie publică la nivel naţional, se prezenta după cum urnează:

Tabelul 1. Evoluţia unor indicatori ai societăţii informaţionale în sectorul administraţie publică

Domeniul 2003 2004 2005

Număr de echipamente 162284 221688 224354

Număr de PC conectate la Internet 86856 88641 90642

Număr de utilizatori Internet (persoane) 46296 78200 81645

Ponderea numărului instituţiilor cu conexiune Internet în total instituţii (cu excepţia

consiliilor locale comunale) (%) 93,0 93,0 95,0

Sursa: Buletin Statistic Societatea Informaţională, INS

Analiza în profil teritorial pentru cercetarea proprie, a fost elaborată pentru indicatorul

„Există site al primăriei găzduit pe un domeniu propriu?”. Judeţele au fost grupate în cinci categorii.

Valori superioare înregistrează judeţele din zona Banat (Timiş, Caraş Severin, Hunedoara şi Arad)

sau din nordul Moldovei (Suceava, Neamţ, Iaşi şi Botoşani). Valori superioare s-au obţinut şi de

către judeţele care deţin un potenţial turistic (Constanţa, Prahova, Braşov, Sibiu, Alba sau

Maramureş). O prezenţă inedită în partea superioară o reprezintă judeţul Olt.

ARAD

CARAS- SEVERIN

BIHOR

HUNEDOARA

ALBA

CLUJ

GORJ

MEHEDINTI

DOLJ

VALCEA

TELEORMAN

ARGES

DAMBOVITA

GIURGIU

SIBIU BRASOV

PRAHOVA

ILFOV

COVASNA

BUZAU

CALARASI

IALOMITA

BRAILA

CONSTANTA

TULCEA

GALATI

VRANCEA

BACAU

VASLUI

IASI

NEAMT

HARGHITA

BOTOSANI

SUCEAVA BISTRITA- NASAUD

MARAMURES

MURES

SATU MARE

SALAJ

TIMIS

OLT

sub 25%

26-35%

36-45%

46-55%

56% si peste

BUCURESTI – 100%

Figura 11. Ponderea primăriilor care deţin pagină web găzduită pe un domeniu propriu

3. Analiza logliniară

Cu ajutorul modelării logliniare9 se construieşte un model care să estimeze probabilitatea

ca o primărie să aibă un site web găzduit pe un domeniu propriu în funcţie de câteva variabile

independente. Variabila dependentă este „primăria deţine pagină web găzduită pe un domeniu

propriu - W”. În situaţia în care o primărie are site web pe un domeniu propriu W=1 iar dacă nu,

W=0. Factorii (variabilele independente) sunt populaţia respectivei localităţi (Pop) şi tipul localităţii

(TipLoc). Variabila TipLoc împarte localităţile în 4 categorii: municipii reşedinţă de judeţ (1),

municipii (2), oraşe (3) şi comune(4). În aceste condiţii modelul Logit va fi de forma:

1 2

( 1)ln TipLoc a Pop

1 ( 1)

P Wa

P W

Estimările parametrilor s-au realizat cu ajutorul programului de analiză statistică SPSS.

Rezultatele şi detaliile tehnice sunt:

Variabila Coeficient

Eroarea

standard

Testul

Wald

Grade de

libertate

Prag de

semnificatie R Exp(B)

TipLoc -0,2219 0,0318 48,67 1 0,000 -0,2272 0,801

Pop 0,0001 0,0000144 49,76 1 0,000 0,2299 1,0001

Procentul de estimări corecte pentru acest model este de 68,10% în timp ce gradul de

determinaţie Cox&Snell a fost de 21,5% iar cel Nagelkerke 28,2%. Ambii coeficienţi ai variabilelor

independente incluse în model sunt semnificativi statistic cu o probabilitate apropiată de 100%.

După cum era de aşteptat, semnul coeficientului corespunzător variabilei TipLoc este

negativ. Cu alte cuvinte probabilitatea ca o localitate să aibă pagină web pe un domeniu propriu

descreşte pe măsură ce valorile (codificările) pentru această variabilă cresc. Practic o comună are

şanse mult mai mici să aibă un asemenea site web decât un municipiu. Se remarcă, de asemenea,

faptul că între nivelul populaţiei şi probabilitatea de a avea un site web pe un domeni propriu există

o legătură direct proporţională.

9 Pentru detalii asupra modelării logliniare se poate consulta: Green, W. H., Econometric Analysis, Prentice Hall, 2000 sau

Bourbonnais, R., Econometrie, Dunod, Paris, 2005

B. Analize statistice privind evoluţia capacităţii de absorbţie a

serviciilor ofertate precum şi trendul acestora

1. Aspecte generale

România se află într-un proces de convergenţă în plan economico-social către sistemul

Uniunii Europene. Dintre multitudinea de decalaje care trebuie recuperate, unul dintre cele mai

importante este cel informaţional.

Conturarea informaţiilor, ca o principală resursă economică, s-a produs după cel de-al doilea

Război Mondial, în contextul accelerării progresului tehnico-ştiinţific, al descoperirii şi proliferării

rapide a calculatoarelor. S-a produs, astfel, Revoluţia Informaţională, generatoare a Societăţii

Informaţionale. Termenul de „Societate Informaţională” descrie o economie şi o societate în care

accesul, achiziţia, stocarea, prelucrarea, transmisia, răspândirea şi utilizarea cunoştintelor şi a

informaţiei joacă un rol decisiv. Societatea Informaţională presupune schimbări în toate domeniile:

adminstraţie (e-government), afaceri (comerţul electronic), educaţie (educaţie la distanţă), cultură

(centre multimedia şi biblioteci virtuale), medicină (e-sănătate) şi în maniera de a lucra (lucrul la

distanţă). La baza acestor transformări se află utilizarea Internet-ului. Internet-ul influenţează modul

în care trăim, în care se fac afacerile, în care se lucrează, metodele de studiu, comunicarea între

oameni şi chiar modul de petrecere a timpului liber.

În scopul dezvoltării Societăţii Informaţionale ca instrument de bază pentru Societatea

bazată pe Cunoaştere, în contextul Strategiei de la Lisabona şi în contextul cadrului legislativ

european, obiectivele strategice ale guvernării în sectorul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor

(TIC) sunt:

creşterea competitivităţii economiei româneşti, prin încurajarea utilizării celor mai noi

tehnologii informaţionale;

consolidarea industriei de profil (TIC);

creşterea performanţei instituţionale a administraţiei publice, prin implementarea coerentă şi

generalizată a sistemelor informatice integrate;

creşterea confortului cetăţenilor.

2. Situaţia informatizării economiei României

Cercetări anterioare10

efectuate au constatat faptul că: majoritatea organizaţiilor cu acces la

Internet fac parte din sectorul secundar şi din cel terţiar, pe total, 74% din societăţile intervievate

aveau acces la Internet; majoritatea societăţilor cu acces la Internet, consideră că progresul

înregistrat în introducerea tehnologiilor pentru e-business a fost unul foarte bun; exista o pondere

mare a societăţilor ce nu au Intranet; Intranetul este utilizat în mod regulat de o pondere mai mare a

angajaţilor din întreprinderile mici, majoritatea acestor societăţi fiind în sectorul secundar si terţiar.

Indiferent de mărimea organizaţiei, e-businessul este perceput ca o “oportunitate evidentă” de către

ponderea covarşitoare a intervievatilor; referitor la sectorul financiar din ţara noastră, indiferent de

mărimea societăţii, se consideră într-o proporţie considerabilă (60%- 68%) că acest sector este

10 În cadrul unui proiect european ENLARGE – parte a Programului Societăţii Informaţionale, program susţinut de

Uniunea Europeană, s-a efectuat de către un colectiv de cercetare din Academia de Studii Economice din Bucureşti, o

anchetă privind dezvoltarea e-Business în cadrul întreprinderilor mici şi mijlocii. Aplicaţiile e-Business au presupus utilizarea pe scară largă a tehnologiilor informaţiei (calculatoare, reţele şi software) şi comunicaţiilor Internet, în scopuri

comerciale, pentru penetrarea pe noi pieţe, pentru consolidarea poziţiilor câştigate, pentru îmbunătăţirea relaţiilor cu

clienţii, furnizorii, partenerii, acţionarii etc. Chestionarul a fost structurat pe cinci părţi importante, astfel: informaţii la

nivelul societăţii comerciale, la nivelul pieţei pe care operează societatea comercială, la nivelul ramurii în care

activează societatea, la nivel naţional şi cerinţele de instruire, vizând modul în care personalul este pregătit în adoptarea

strategiilor e-Business.

insuficient de dezvoltat pentru a permite tranzacţii financiare electronice. În privinţa sprijinului pe

care guvernul îl acordă întreprinzătorilor în general şi iniţiativelor de e-business în special,

indiferent de sectorul din care societăţile fac parte, părerea celor intrvievaţi este una negativă pe

ansamblu. Astfel, între 60% şi 90% dintre respondenţi, aparţinând diferitelor sectoare, apreciază

acest sprijin ca fiind mediu, slab sau inexistent.

Institutul Naţional de Statistică a realizat în 1999 o primă colectare de informaţii privitoare la

stadiul informatizării economiei naţionale. Cercetarea a însoţit Ancheta Structurală în Întreprinderi

(ASÎ), anchetă de mare amploare, cu un grad de reprezentativitate de 97% pentru totalul

întreprinderilor din România. Cercetarea s-a adresat întreprinderilor din toate sectoarele de

activitate (agricultură, industrie, comerţ, servicii, administraţie centrală şi locală, activităţi financiar

– bancare, societăţi de asigurări, activităţi asociative, organizaţii obşteşti, unităţi ale cultelor şi

comunităţilor religioase).

În 2006, Institutul Naţional de Statistică a armonizat statisticile şi indicatorii de performanţă

pentru “Statistica Societăţii Informaţionale şi a Noii Economii“ în conformitate cu reglementările

Uniunii Europene. Astfel, au fost realizate şi implementate cinci anchete pentru următoarele cinci

sectoare: întreprinderi, administraţia publică, serviciile de sănătate, serviciile educaţionale şi

activităţile non-profit. Elaborarea indicatorilor de performanţă pentru toate anchetele s-a bazat pe

documentul UE “Modelul Eurostat pentru o anchetă comunitară referitoare la folosirea TIC şi e-

commerce în întreprinderi, 2006”, dar au fost folosite şi surse suplimentare:

http://europa.eu.int/scadplus/leg/en/s21012.htm, Strategia i2010 şi Planurile de Acţiune eEUROPE.

Cele mai interesante rezultate, la nivelul lunii ianuarie 2006, sunt următoarele:

- Utilizarea calculatoarelor în întreprinderi. Aproape jumătate dintre întreprinderi foloseau

calculatoare. Acest procent ajunge la 90% dacă sunt luate în considerare întreprinderile mari.

Referitor la tipul tehnologiilor TIC, întreprinderile foloseau în principal LAN şi Intranet. Pe de altă

parte, în majoritatea întreprinderilor nu se folosea Extranet şi LAN fără fir. 14% dintre întreprinderi

aveau dificultăţi în recrutarea de personal din cauza costurilor salariale ridicate pentru specialiştii în

TIC. În plus, 62% dintre întreprinderi au declarat că nu erau necesare cunoştinţe în TIC (figura 1).

14 12 60 14

8 15 62 15

11 18 62 9

Da Nu Nu e nevoie de cunoştinţe/Nu e cazul Nu ştiu

Figura 1. Procentul de întreprinderi care au avut dificultăţi la recrutarea de personal cu cunoştinţe în TIC

Mai mult de jumătate dintre întreprinderi (53%) nu au înlocuit sau au înlocuit în mică

măsură, în ultimii cinci ani, poşta tradiţională cu mijloace electronice de comunicare (Intranet,

Extranet, Internet, mesaje e-mail) în comunicarea lor cu clienţii sau cu alte întreprinderi (figura 2).

Aproximativ o treime din numărul total de întreprinderi au făcut schimbări semnificative.

Întreprinderile mari au făcut progrese semnificative în adoptarea mijloacelor electronice de

comunicare comparativ cu întreprinderile mici şi mijlocii.

Schimbări minore

(Mijloacele

electronice sunt

utilizate în locul

poştei, dar poşta

rămâne încă cea mai

importantă)

28%

Schimbări

semnificative

(Mijloacele

electronice au

devenit mijlocul cel

mai important de

comunicare)

31%

Înlocuire totală sau în

mare parte (Poşta era

folosită înainte, dar

acum este folosită

rar)

12%

Nu ştiu

4%

Fără schimbări (Poşta

nu a fost înlocuită cu

mijloace electronice

de comunicare)

25%

Figura 2. Distribuţia întreprinderilor în conformitate cu măsura în care au înlocuit poşta tradiţională cu mijloacele

electronice de comunicare în perioada ianuarie 2001 – ianuarie 2006

- Utilizarea calculatoarelor în unităţile administraţiei publice. Dintre unităţile administraţiei

publice care au participat la anchetă, 95% utilizau calculatoare (figura 3). Acest procent este într-

adevăr ridicat şi arată adoptarea de către sectorul administraţiei publice a TIC. Rezultatele anchetei

arată că peste 90% dintre unităţile administraţiei publice au folosit Internetul pentru contacte cu

autorităţile publice. 95% dintre unităţile administraţiei publice au folosit această posibilitate pentru

a obţine informaţii de pe web site-urile altor autorităţi publice, 74% pentru a obţine formulare de pe

web site-urile altor autorităţi publice (de ex. declaraţii fiscale) şi 65% pentru a returna formularele

completate altor autorităţi publice. În orice caz, nu au folosit Internetul pentru a depune o ofertă

pentru o licitaţie în sistem electronic (e-procurement), un rezultat care este în concordanţă cu alte

anchete efectuate în alte ţări europene.

65

2312

74

14

12

95

1 4

Da Nu Nu ştiu

Pentru a obţine informaţii de pe web site-urile altor autorităţi publice

Pentru a obţine formulare de pe web site-urile altor autorităţi publice

Pentru a returna, în 2005, altor autorităţi publice formularele completate

Figura 3. Distribuţia unităţilor administraţiei publice în conformitate cu tipul contactelor pe care le-au avut cu

autorităţile publice

- Utilizarea calculatoarelor în unităţile medicale. Mai mult de jumătate dintre unităţile

sanitare aveau un web site disponibil. Dintre aceste unităţi, 42% aveau un web site pentru a oferi

informaţii despre sănătate, 36% pentru a facilita accesul la cataloagele de produse şi la listele de

preţuri şi 30% pentru marketingul produselor unităţii sanitare. Chiar aşa, utilizarea Internetului

pentru programări electronice şi discuţii cu medicii, atingea niveluri foarte scăzute. Doar 12% dintre

unităţile sanitare au folosit Internetul pentru a trimite comenzi pentru produse sau servicii. 80%

dintre unităţile sanitare foloseau Internetul pentru contacte cu autorităţile publice, pentru a obţine

informaţii de pe web site-urile autorităţilor publice şi 64% pentru a obţine formulare de pe web site-

urile autorităţilor publice, cum sunt formularele fiscale. Mai puţin de jumătate din unităţile

investigate au utilizat Internetul pentru a returna autorităţilor publice formularele completate (de

exemplu, furnizarea de date statistice autorităţilor publice), un rezultat care nu concordă cu

anchetele efectuate în alte ţări europene. - Utilizarea calculatoarelor în instituţile de învăţământ. În România, 74% dintre instituţiile

de învăţământ foloseau calculatoarele, acest procent depăşind 90% în cazul instituţiilor de

învăţământ private. Un alt rezultat interesant este că accesul la Internet era asigurat în majoritatea

instituţiilor de învăţământ (67%). Tipul conexiunii însă era concentrat în principal pe modemul

tradiţional (conexiune dial up) cu viteză scăzută de transfer de date. La 40% de instituţii au fost

întâlnite şi alte conexiuni fixe la Internet, cum ar fi cablul sau linia închiriată. Doar 33% dintre

instituţiile de învăţământ aveau un web site disponibil. Dintre aceste instituţii de învăţământ, 78%

dintre ele foloseau web site-ul pentru a oferi informaţii pentru reputaţia instituţiei, iar 44% pentru

livrarea de produse educaţionale complementare în format digital. 33% dintre instituţiile de

învăţământ care aveau un web site aveau o pagină personalizată pentru clienţii fideli iar 11% au

folosit web site-ul pentru marketingul serviciilor educaţionale ale instituţiei. - Utilizarea calculatoarelor de către organizaţiile non-profit. Doar 35% dintre organizaţiile

din cadrul populaţiei de referinţă din anchetă foloseau calculatoare. Referitor la categoria

tehnologiei TIC folosite, ele utilizau în principal Extranet şi LAN fără fir. Dimpotrivă, organizaţiile

non profit care nu foloseau Extranet şi LAN fără fir erau cam puţine, respectiv 13% şi 6%.

Procentul mediu de angajaţi care utilizau calculatoare cel puţin odată pe săptămână în timpul

programului normal de lucru era de 40,3%, procent rămas stabil în diferite regiuni. Excepţia se

referă la regiunea Nord-Vest, unde procentul era de 73%. Peste 50% dintre organizaţiile non-profit

au raportat că în 2005 nu au avut nevoie de specialişti sau personal specializat în TIC iar 20% dintre

organizaţii au declarat că dificultăţile, în recrutarea de personal specializat în TIC sunt din cauza

costurilor salariale ridicate. Principalii indicatori specifici pentru anii 2001-2005 se prezintă în tabelul 1. Se constată o

creştere importantă a valorii acestor indicatori în ultimii cinci ani. Numărul specialiştilor TIC a

crescut cu 25% în 2005 faţă de 2003 şi cu aproape 60% faţă de 2001. Creşterea numărului de

calculatoare conectate la Internet a fost cu 128% în 2005 faţă de 2003 şi cu 500% faţă de 2001. De

asemenea, ponderea întreprinderilor cu conexiune la Internet a înregistrat o creştere cu 189% în

2005 faţă de 2003 şi cu 326% faţă de 2001.

Tabelul 1. Principalii indicatori ai societăţii informaţionale

Indicatorul 2001 2002 2003 2004 2005

Număr de PC la 1000 de locuitori 35,7 46,1 49,5 92,3 113,0

Număr de PC conectate la Internet 93870 138348 205582 305726 468886

Număr de echipamente 324685 395801 489909 678716 780390

Specialişti TIC (persoane) 56597 59960 71918 75317 89622

Număr de utilizatori Internet la 1000 de locuitori 44,6 50,7 62,8 138,4 207,6

Număr de abonaţi la telefonia fixă la

1000 de locuitori 201,8 211,8 206,7 202,5 203,1

Număr de abonaţi la telefonia

mobilă la 1000 de locuitori 205,1 235,2 325,4 471,3 617,6

Ponderea întreprinderilor cu

conexiune la Internet în total

întreprinderi active (%) 6,1 7,8 9,0 21,4 26,0

Sursa: Buletin Statistic Societatea Informaţională, INS, 2003-2007

Datele indică acest sector, pe ansamblu, ca fiind unul dintre cele mai dinamice din economie

în ultimii cinci ani. Există unele diferenţieri care se impun în aprecierea acestor dinamici pe zone

teritoriale, tipuri de întreprinderi şi ramuri de activitate.

În profil regional (tabelul 2) se detaşează regiunea Bucureşti-Ilfov prin valorile ridicate ale

indicatorilor. Ponderea întreprinderilor conectate la Internet în regiunea Bucureşti-Ilfov, în 2005,

devansează cu circa 9% nivelul mediu naţional şi cu 90% regiunea Sud-Vest, în timp ce creşterea

indicatorului faţă de 2002 este cu 138% în această regiune.

Tabelul 2. Indicatorii societăţii informaţionale pe regiuni de dezvoltare

Regiunea Ponderea

întreprinderilor cu

conexiune la Internet în

total întreprinderi din

regiune (%)

Număr de PC la 100 de

salariaţi din regiune

Ponderea numărului de

PC conectate la Internet în

total PC din regiune (%)

2002 2005 2002 2005 2002 2005

Nord-Est 5,9 22,9 6,8 15,5 32,1 50,4

Sud-Est 6,1 27,5 7,8 15,0 31,7 73,3

Sud 5,3 22,3 6,9 16,3 23,5 44,3

Sud-Vest 4,1 14,8 6,0 9,3 26,1 59,9

Vest 7,6 29,8 7,5 18,3 34,0 59,4

Nord-Vest 6,8 26,6 8,1 17,5 30,9 71,6

Centru 8,4 28,9 7,7 15,5 33,7 54,4

Bucureşti-Ilfov 11,9 28,3 14,8 25,6 42,3 72,2

Sursa: Buletin Statistic Societatea Informaţională, INS, 2004, 2007

Pe clase de mărime a întreprinderilor se detaşează întreprinderile mari, cu peste 250 de

salariaţi (tabelul 3). De remarcat faptul că micro-întreprinderile, care deţin 98% din totalul

întreprinderilor, au cel mai redus grad de racordare la elementele specifice societăţii informaţionale.

Se observă la întreprinderile mici (10-49 salariaţi) cea mai bună dotare a salariaţilor cu

calculatoare, cea mai mare frecvenţă în utilizarea Internetului de către aceştia, aceste întreprinderi

fiind cele mai active pe piaţa de vânzări prin Internet.

Ponderea întreprinderilor care au Web Site este semnificativ mai ridicată în favoarea marilor

societăţi (cu peste 250 de salariaţi), aceste fiind şi cele mai active pe piaţa de cumpărare prin

Internet.

Tabelul 3. Utilizarea produselor TIC, pe clase de mărime a întreprinderilor

Indicator 0

salariaţi

1 – 9

salariaţi

10 – 49

salariaţi

50 – 249

salariaţi

+ 250

salariaţi

Ponderea întreprinderilor care deţin

PC (%) 8,7 33,9 81,5 96,6 100,0

Ponderea numărului de salariaţi care

utilizează PC (%) - 25,1 26,1 15,0 15,7

Ponderea întreprinderilor cu acces la

Internet (%) 3,9 16,2 63,8 73,3 85,9

Ponderea numărului de salariaţi care

utilizează Internetul (%) - 14,3 18,2 9,9 9,6

Ponderea întreprinderilor care au

Web Site (%) 1,9 3,9 24,4 28,4 46,6

Ponderea întreprinderilor care vând

prin Internet (%) 0,8 1,1 8,2 3,6 3,1

Ponderea întreprinderilor care cumpără prin Internet (%) 0,3 0,9 3,6 2,5 4,4

Sursa: Buletin Statistic Societatea Informaţională, INS

Pe ansamblul economiei, se constată creşteri la majoritatea indicatorilor ce caracterizează

societatea informaţională, dar cu anumite diferenţieri semnificative pe sectoare (tabelul 4).

Tabelul 4. Evoluţia unor indicatori ai societăţii informaţionale, pe domenii

Domeniul

Industrie

şi

construcţii

Comerţ Servicii

Societăţi

bancare şi

de asigurări

Indicatorul 2001

Număr mediu de specialişti TIC 20296 14275 19451 2575

Număr de echipamente 122681 69167 98207 34630

Număr de PC conectate la Internet 32105 23393 32680 5692

Ponderea numărului de salariaţi care

utilizează Internetul în numărul total de

salariaţi din fiecare domeniu (%) 4,0 4,0 5,0 11,0

Investiţii în produse hardware la 1000 lei11

investiţii brute totale (lei) 6 17 19 138

2003

Număr mediu de specialişti TIC 25304 15550 28148 2916

Număr de echipamente 190114 113935 139119 46741

Număr de PC conectate la Internet 76367 48724 66541 13950

Ponderea numărului de salariaţi care

utilizează Internetul în numărul total de

salariaţi din fiecare domeniu (%) 4,0 8,0 16,0 24,0

Investiţii în produse hardware la 1000 lei investiţii brute totale (lei) 8 29 11 178

2005

Număr mediu de specialişti TIC 18014 19920 48667 3021

Număr de echipamente 219439 237922 255171 67858

Număr de PC conectate la Internet 113237 125181 191063 39405

Ponderea numărului de salariaţi care

utilizează Internetul în numărul total de

salariaţi din fiecare domeniu (%) 6,0 19,0 24,0 57,0

Investiţii în produse hardware la 1000 lei

investiţii brute totale (lei) 14,1 21,6 19,3 201,0

Sursa: Buletin Statistic Societatea Informaţională, INS

Numărul specialiştilor TIC a crescut în acestă perioadă în toate domeniile exceptând sectorul

industrie şi construcţii, unde a înregistrat o scădere cu 28,8% în 2005 faţă de 2003, cea mai ridicată

creştere fiind în sectorul serviciilor cu 73% în 2005 faţă de 2003 şi cu 150% faţă de 2001.

În ceea ce priveşte numărul de echipamente, ponderea majoritară este deţinută de sectorul

industrie şi construcţii, creşterea în 2005 faţă de 2001 fiind de 79%, pe fondul creşterii din celelalte

sectoare: cu 243% în comerţ, cu 160% în servicii şi cu 96% în sectorul bancar.

În 2005 faţă de 2003 a sporit numărul de PC-uri conctate la Internet, cea mai mare creştere

fiind în sectorul bancar şi de asigurări (cu 182%). În mod firesc, ponderea salariaţilor ce utilizează

Internetul este mai ridicată în acest sector (57%), urmat de cel al serviciilor (24%), datorită naturii

acestor activităţi.

Investiţiile în produse hardware au cel mai ridicat nivel în sectorul bancar şi de asigurări,

având şi cel mai mare ritm de creştere (de 46% în 2005 faţă de 2001).

3. Comunicaţiile, parte integrantă a TIC

Acest sector reprezintă unul dintre cele mai dinamice domenii din economia naţională,

acesta fiind unul dintre cele mai atractive sectoare pentru investitorii străini. Dezvoltarea

comunicaţiilor a fost favorizată de creşterea economică ridicată înregistrată de economia

11 Urmare a adoptării leului greu, toate rezultatele financiare au fost descrise în această monedă. Pentru a se uşura citirea

evoluţiilor s-a optat pentru folosirea leului greu chiar şi pentru perioade anterioare apariţiei acestuia.

românească după anul 2000. Deşi contribuţia acestui sector la crearea produsului intern brut este

relativ scăzută în comparaţie cu situaţia ţărilor dezvoltate, efectele care decurg din propagarea

tehnologiei comunicaţiei şi accesului larg la informaţie, ele au influenţat profund dezvoltarea

economică.

În anul 2003 s-a finalizat ultima etapă a procesului de liberalizare a pieţei telecomunicaţiilor

din România. Acest proces a debutat în 1991 şi s-a desfăşurat secvenţial, prin liberalizarea treptată a

echipamentelor terminale, transmisiilor de date, radiocomunicaţiilor mobile, serviciilor de

comunicaţii prin satelit precum şi transportului şi distribuţiei programelor de radio şi de televiziune.

Creşterea economică în 2004, deşi s-a situat la 8,3%, a fost însoţită de dezechilibre

macroeconomice importante: creşterea deosebită a consumului pe fondul majorării pronunţate a

salariului real, menţinerea unei dinamici superioare a importurilor în raport cu exporturile cu efecte

în adâncirea deficitului comercial şi implicit în menţinerea la un nivel ridicat a deficitului de cont

curent. Creşterea ridicată favorizată de reforma de relaxare fiscală a continuat şi în 2005, chiar dacă

o serie de fenomene au redus amploarea acestei creşteri. În acest context, comunicaţiile au

reprezentat sectorul de servicii cu unul dintre cele mai ridicate ritmuri de dezvoltare. În ultimii ani,

acest sector a înregistrat constant ritmuri de creştere peste ritmul produsului intern brut. Dacă în

anul 2002 creşterea valorii adăugate brute din acest sector a fost de 5,3%, după 2003 ritmul mediu

anual înregistrat a fost în jurul a 7%. Ca urmare, ponderea comunicaţiilor în PIB s-a apropiat de 4%

faţă de 3,3% în anul 2002. Expansiunea comunicaţiilor s-a reflectat în creşterea exportului de astfel

de servicii. Exportul acestui sector a fost în anul 2004 cu 13% mai mare ca în 2003, respectiv de

237 milioane faţă de 210 milioane euro. În anul 2005 am asistat însă la o creştere exponenţială a

exportului de servicii de comunicaţii, chiar dacă valoarea exportului a fost redusă.

Anul 2005 a marcat o premieră în sectorul comunicaţiilor, prin depăşirea traficului de voce

din telefonia fixă de către cel din telefonia mobilă. Astfel, utilizatorii de telefonie mobilă au vorbit

9,3 mld minute, în timp ce traficul din reţelele fixe a fost de 8,2 mld minute. În acelaşi an, în

România au existat patru operatori de telefonie mobilă şi 75 de furnizori de telefonie fixă, dintre

aceştia, 74 fiind furnizori alternativi. Numărul abonaţilor la telefonie fixă a fost de 4.390 mii, iar cel

al abonaţilor de telefonie mobilă de 4.775 mii, la care se adaugă 8.579 mii de utilizatori pe bază de

cartele preplătite. Primii doi furnizori de telefonie mobilă deţineau, în 2005, circa 97% din numărul

total al utilizatorilor de servicii de telefonie mobilă. Numărul conexiunilor de Internet a fost în 2005

de 1.829 mii.

În prezent, piaţa de telecomunicaţii din România este configurată astfel:

Telefonia fixă. Romtelecom, operatorul naţional, este pe piaţă de peste 75 de ani şi are ca

acţionar majoritar grupul grec OTE. În anul 2005, MCTI a anunţat iniţierea procesului de

continuare a privatizării Romtelecom pentru acţiunile deţinute de statul român, cel mai probabil

printr-o ofertă publică de acţiuni. Deoarece piaţa de servicii şi reţele de telecomunicaţii a fost

complet liberalizată, concurenţa înregistrată de Romtelecom se manifestă pe segmentul de telefonie

fixă internaţională şi naţională. Creşterea ponderii liniilor digitale conectate în total linii conectate

(gradul de digitalizare) s-a datorat investiţiilor masive făcute de RomTelecom pentru modernizarea

reţelei, cât şi faptului că operatorii alternativi care intră pe piaţă furnizează aproape în exclusivitate

servicii de telefonie prin intermediul reţelelor digitale (99,5%). În figura 4 se prezintă evoluţia

gradului de digitalizare şi a numărului de linii telefonice fixe conectate.

Figura 4. Evoluţia gradului de digitalizare şi a numărului de linii telefonice fixe conectate

Sursa: ANRCTI – Piaţa de comunicaţii electronice din România, Raport date statistice, 2006

Telefonia mobilă. Pe această piaţă, monopolul a fost deţinut până în 1997 de Telemobil,

iniţial cunoscută sub numele de Telefonica România, care a lansat servicii NMT 450 în 1993. Din

1996, doi operatori au obţinut licenţe GSM iar serviciile lansate de aceştia în 1997 au înregistrat un

mare succes comercial, care a eliminat temporar de pe piaţă prezenţa Telemobil. În prezent, pe piaţa

românească evoluează trei operatori GSM. Vodafone România este compania care a lansat prima

reţea GSM din România, la 15 aprilie 1997. La 1 iunie 2005 Connex a fost achiziţionată de către

Vodafone Group Plc. În prezent are peste 7,7 milioane clienţi. Orange (iniţial Dialog) este brandul

sub care France Telecom furnizează servicii de comunicaţii mobile, Internet şi televiziune. Grupul

France Telecom este unul dintre liderii mondiali în servicii de telecomunicaţii şi are aproape 160 de

milioane de clienţi pe cinci continente iar în anul 2005, în România aveau 6,8 milioane clienţi.

Cosmorom, deţine din 1998 licenţă de operare GSM şi operează sub marca Cosmote, membru al

OTE Group. În anul 2001, Telemobil a lansat în România o reţea de telecomunicaţii mobile digitale

bazată pe tehnologia CDMA 2000, sub marca Zapp Mobile şi primul serviciu din Europa de

comunicaţii mobile integrate (voce şi transmisii de mare viteză) bazat pe această tehnologie. La 31

decembrie 2006, aria de acoperire a reţelelor publice mobile la nivel de teritoriu şi populaţie se

prezintă în tabelul 5. S.C. Vodafone Romania S.A. păstrează confidenţialitatea acestor date.

Tabelul 5. Aria de acoperire a reţelelor publice mobile

Acoperire (%)

Teritoriu Populaţie

S.C. Orange Romania S.A. 79.9 96.6

S.C. Vodafone S.A. n/a n/a

S.C. Telemobil S.A. 79.4 96.1

S.C. Cosmote RMT S.A. 80.0 92.9 Surse: ANRCTI – Piaţa de comunicaţii electronice din România, Raport date statistice, 2006, www.orange.ro.

Comparând telefonia fixă cu cea mobilă din punct de vedere al numărului de utilizatori de

servicii de telefonie, în perioada 2003 – 2006 evoluţia se prezintă în figura 5.

4.33

4.38

4.39

4.41

7

10.2

13.4

17.4

0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20

2003

2004

2005

2006

Nr. utilizatori servicii de telefonie fixă Nr. utilizatori servicii de telefonie mobilă

Figura 5. Evoluţia numărului de utilizatori12 servicii de telefonie fixă vs. evoluţia numărului de utilizatori servicii de

telefonie mobilă, în perioada 2003 – 2006 (mil. pers.)

Sursa: ANRC – Piaţa de comunicaţii electronice din România, Raport date statistice, 2006

Conform unui studiu realizat de autori, cotele de piaţă ale operatorilor de telefonie mobilă

din România în luna mai 2007 se prezintă în figura 6.

Orange

44%

Zapp

3%Cosmote

14%

Vodafone

39%

Figura 6. Structura pieţei de telefonie mobilă din România

Servicii de acces la Internet. Furnizorii de servicii Internet şi cei care oferă servicii de

transmisii de date se află în proces de consolidare. Operatorii la nivel naţional sunt companii cu

capital privat, iar liberalizarea pieţei de telefonie fixă, creşterea comunicaţiilor mobile, precum şi a

sectorului televiziunii prin cablu sunt factori care contribuie la dezvoltarea utilizării Internet-ului.

La sfârşitul anului 2006, numărul de conexiuni aferente accesului la Internet la puncte mobile deţine

12 Numărul de utilizatori de servicii de telefonie mobilă este echivalent cu numărul de cartele SIM active, la sfârşitul

perioadei de raportare.

ponderea cea mai mare (aproximativ 57%), fiind urmat de conexiunile prin cablu UTP/FTP (19,2%)

şi cablu coaxial (12,2%) (figura 7). Ponderea cea mai mare deţinută de conexiunile de acces mobil

la Internet este explicată de faptul că au fost luate în considerare şi conexiunile care permit accesul

gratuit la Internet prin intermediul tehnologiilor CDMA/GPRS puse la dispoziţie de furnizorii de

servicii de telefonie mobilă în cadrul abonamentelor la serviciile de voce. Conexiunile dial-up

continuă să scadă (63% în 2006 faţă de 73% în 2005), concomitent cu creşterea conexiunilor

dedicate.

xDSL

2.99%

fibră optică

1.72%

alte suporturi *

0.73%

dial-up la puncte

fixe

6.64%

cablu coaxial

12.02%

cablu UTP/FTP

19.17%

dial-up la puncte

mobile

56.73%

Figura 7. Structura numărului total de conexiuni de acces la Internet în funcţie de suportul utilizat, în anul 2006

Sursa: ANRCTI – Piaţa de comunicaţii electronice din România, Raport date statistice, 2006

* acces radio, acces satelit, acces linii închiriate de cupru

Servicii de linii închiriate şi transmisii de date. Serviciul de linii închiriate reprezintă

serviciul de comunicaţii electronice destinat publicului care oferă o capacitate de transmisie

transparentă şi permanentă între două puncte ale reţelelor şi care nu permite posibilitatea comutării

le cererea utilizatorilor. Numărul total de linii închiriate furnizate a scăzut cu aproximativ 9% în

semestrul II 2006 faţă de perioada anterioară, dar a crescut cu 4% faţă de 31 decembrie 2005.

Servicii de retransmisie a programelor audiovizuale. Televiziunea prin cablu este o piaţă

aflată într-un continuu proces de consolidare, concentrare şi diversificare, furnizorii orientându-se

în prezent şi către transmisiile de date şi servicii Internet. Majoritatea operatorilor de televiziune

prin cablu au reţele modernizate, fibra optică înlocuind treptat cablurile coaxiale pentru a putea

oferi pachete de servicii integrate: canale TV, Internet, date şi telefonie.

În perioada 2003-2006, numărul de furnizori operaţionali a înregistrat o creştere cantitativă

şi calitativă (tabelul 6), datorită apariţiei şi dezvoltării unor servicii bazate pe tehnologii noi,

alternative la soluţiile oferite de suportul de cablu, astfel încât, începând din anul 2005,

consumatorii pot beneficia de servicii de televiziune digitală prin satelit (DTH) şi în locaţii greu

accesibile, care nu sunt acoperite de reţelele de cablu, datorită costurilor mari cu infrastructura, în

zonele cu densitate mai mică a populaţiei.

Tabelul 6. Numărul de furnizori operaţionali din România, în perioada 2003-2006

2003 2004 2005 2006

Nr. total de furnizori operaţionali 489 625 625 631

Reţele de cablu (optic şi digital) 489 625 622 626

Satelit (DTH) - - 3 5

Tehnologie IP (IPTV) - - 1 1

Sursa: ANRCTI – Piaţa de comunicaţii electronice din România, Raport date statistice, 2006

Dacă în anul 2004 nu existau oferte de servicii de (re)transmisie în format digital a

serviciilor de programe audiovizuale către public, începând cu anul 2005, au apărut pe piaţă atât

soluţii „wireless” (direct-to-home), soluţii bazate pe protocol IP (IPTV), cât şi soluţii de transmitere

digitală a semnalului video prin cablu. Aşadar, în momentul de faţă, un consumator din România

are de ales între televiziunea digitală pe cablu coaxial (cinci furnizori), televiziune digitală printr-o

soluţie direct to home (pentru care există tot cinci furnizori) şi televiziunea IP (un furnizor). Este de

aşteptat ca dezvoltarea concurenţei atât la nivel de infrastructuri, cât şi între furnizori, să genereze în

viitor o îmbunătăţire a calităţii serviciilor, diversificarea ofertelor şi satisfacerea unor nevoi din ce

în ce mai rafinate şi sofisticate. Rata de penetrare a serviciilor de retransmisie a programelor

audiovizuale furnizate pe suport de cablu, înregistrată la 31 decembrie 2006, era de 51,7%.

Conform datelor raportate de cei 626 furnizori de servicii de retransmisie prin intermediul

suportului de cablu, numărul de gospodării care au acces la o reţea de cablu (inclusiv numărul de

gospodării care nu deţin un abonament pentru aceste servicii), era de 5,4 milioane (adică peste 73%

din nr. total de gospodării din România), în timp ce numărul de abonaţi la serviciile de retransmisie

pe suport de cablu era aproximativ 3,8 milioane la data de 31 decembrie 2006, ceea ce evidenţiază

potenţialul de penetrare în consum pe care îl au aceste servicii. Având în vedere faptul că ofertele

comerciale pentru serviciile de (re)transmisie în format digital a programelor de televiziune au fost

lansate abia la sfârşitul anului 2005, furnizarea acestora fiind limitată numai în câteva zone,

numărul de abonaţi care recepţionează programe TV în format digital era încă foarte redus la

sfârşitul anului 2006 – puţin peste 17.000.

4. Rezultatele activităţii întreprinderilor din sectorul „Informatică”

Sectorul „Informatică” include activităţile de consultanţă în domeniul produselor hardware,

consultanţă şi furnizare de produse software, de prelucrare informatică a datelor, activităţi

referitoare la baze de date, întreţinere şi reparare a calculatoarelor şi a perifericelor. În acest sector

funcţionează 9.281 de întreprinderi, din care 9.274 (99,9%) în sectorul majoritar privat, iar în cadrul

acestor societăţi îşi desfăşoară activitatea 39.235 de salariaţi (tabelul 7).

Tabelul 7. Principalii indicatori ai sectorului informatică şi activităţi conexe

Indicatori 2001 2002 2003 2004

Număr de întreprinderi 4170 5250 7316 9281

Efectiv de personal 23963 25232 31519 39235

Număr mediu salariaţi 17277 19721 25627 33212

Cifra de afaceri (mil. lei) 1031,7 1813,5 2503,6 3439,4

Exporturi directe (mil. lei) 176,1 238,8 550,5 452,5

Cheltuieli cu personalul (mil. lei) 210,5 324,6 448,7 661,5

Excedentul brut de exploatare (mil. lei) 186,9 301,9 597,6 603,8

Rezultatul brut al exerciţiului (mil. lei) 190,1 258,9 518,2 491,0

Investiţii (mil. lei) 44,3 73,4 110,3 225,5

Sursa: Rezultatele şi performanţele întreprinderilor din comerţ şi servicii, INS, 2006.

Pe baza rezultatelor, se poate spune că acest sector de activitate înregistrează performanţe

economice notabile, având în vedere faptul că în 2004 s-au obţinut: 17,6% excedent brut faţă de

cifra de afaceri şi 14,3% - rezultat brut al exerciţiului, ponderea investiţiilor fiind de 6,7% din

volumul cifrei de afaceri.

Pe clase de mărime a întreprinderilor, majoritatea (94,6%) sunt micro-întreprinderi, marile

întreprinderi (cu peste 250 de salariaţi) deţinând o pondere nesemnificativă, de 0,05% în totalul

întreprinderilor.

În totalul cifrei de afaceri a sectorului (tabelul 8), 30,3% este obţinută în micro-întreprinderi,

iar 13,6% este realizată în marile întreprinderi. Ca randament, prin cifra de afaceri se detaşează

marile societăţi cu de 251,7 ori valoarea medie pe ramură, iar pe salariat diferenţa de productivitate

(măsurată prin cifra de afaceri) este de 2,3 ori mai mare în marile întreprinderi comparativ cu

micro-întreprinderile. Marile întreprinderi (în număr de cinci în anul 2004) realizează un volum al

exportului de 356 lei la 1000 lei cifra de afaceri, devansând de aproape şapte ori nivelul realizat de

micro-întreprinderi.

Volumul investiţiilor, de 222,5 mil. lei la nivelul anului 2004, asigură o modernizare cu

rezultate vizibile, cele mai preocupate fiind marile întreprinderi, cu 316 lei la 1000 lei valoare

adăugată şi micro-întreprinderile cu 202 lei la 1000 lei valoare adăugată, ambele fiind valori peste

media sectorului (178 lei /1000 lei valoare adăugată).

Gradul de concentrare în sector este relativ redus şi concurenţa destul de puternică, întrucât

primele cinci întreprinderi nu deţin nici 9% din totalul salariaţilor şi contribuie cu circa 16% din

cifra de afaceri a ramurii. Într-un clasament după volumul descrescător al cifrei de afaceri, primele

cinci întreprinderi în anul 2004 au fost: SC IBM – România, SC S&T – România, SC Romsys SA,

SC Amira Serv şi SC Centru Naţional de Difuzare a Produselor Informatice Romsoft SA.

Tabelul 8. Principalii indicatori ai sectorului informatică şi activităţi conexe, pe clase de mărime a

întreprinderilor în 2004

Indicatorul Total

ramură

Clase de mărime a întreprinderilor

0

salariaţi

1 – 9

salariaţi

10 – 49

salariaţi

50 – 249

salariaţi

+ 250

salariaţi

Număr întreprinderi 9281 8776 267 158 75 5

Efectiv de personal 39235 16738 3547 6049 8580 4322

Număr mediu de salariaţi 33212 14722 3590 4839 7153 2908

Cifra de afaceri, total (mil. lei) 3439,4 1043,3 238,6 654,3 1036,7 466,5

- în medie pe o întreprindere (mii

lei) 370,6 118,9 893,5 4141,3 13822,4 93314,6

- în medie pe un salariat (mii lei/pers) 103,6 70,9 66,5 135,2 144,9 160,5

Exporturi directe, total (mil. lei) 452,5 53,1 15,8 61,1 156,4 166,1

- la 1000 lei cifra de afaceri 132 51 66 93 151 356

- în medie pe un salariat (mii lei) 13,6 3,6 4,4 12,6 21,9 57,1

Cheltuieli cu personalul (mii

lei/pers) 19,9 6,2 28,7 26,3 30,9 41,2

Excedentul brut de exploatare

- la 1000 lei producţia exerciţiului 260 390 135 239 207 215

- la 1000 lei valoare adăugată

brută 477 741 229 457 376 377

Rezultatul brut al exerciţiului

- în medie pe o întreprindere (mii

lei) 52,9 24,6 71,9 542,3 1730,2 8004,4

- în medie pe un salariat (mii lei) 14,8 14,7 5,3 17,7 18,1 13,8

Investiţii la 1000 lei producţia

exerciţiului 97 106 54 60 85 181

Sursa: Rezultatele şi performanţele întreprinderilor din comerţ şi servicii, INS, 2006

5. Dezvoltarea serviciilor publice furnizate prin mijloace electronice

În 2001 a fost pentru prima oară reglementat în România accesul la informaţiile de interes

public, iniţiativa fiind completată prin instituirea obligaţiei, prin Legea 161/2003, ca aceste

informaţii să fie furnizate şi prin intermediul site-urilor instituţiilor publice, cu actualizare lunară.

Conceptul de e-Government se bazează pe utilizarea de către autorităţile administraţiei

publice centrale şi locale a aplicaţiilor bazate pe tehnologia informaţiei în scopul: îmbunătăţirii

accesului la informaţiile şi serviciile publice ale autorităţilor administraţiei publice centrale;

eliminării procedurilor birocratice şi simplificării metodologiilor de lucru; îmbunătăţirii schimbului

de informaţii şi servicii între autorităţile administraţiei publice centrale; îmbunătăţirii calităţii

serviciilor publice la nivelul administraţiei publice centrale. Astfel, apar relaţii de tipul:

cetăţean-guvern (G2C): cetăţeanul consultă formulare administrative, accesează serviciile

publice electronice (permise auto, vize, declaraţii vamale, acte pentru urbanism şi construcţii,

stare civilă, protecţie socială), intră în interacţiune cu diverse instituţii ale statului (locuri de

muncă - serviciul electronic de mediere a muncii, oportunităţi de angajare; transport - tarife

CFR şi TAROM; imobiliare - Agenţia Naţională pentru Locuinţe, beneficiari ai creditului

ipotecar; protecţia consumatorului - reclamaţii); se informează (TAROM, SNCFR, drepturile

consumatorilor, siguranţa alimentară, programul de locuinţe pentru tineri în regim de închiriere,

legislaţie, coduri poştale) sau realizează plăţi electronice a taxelor şi impozitelor locale;

guvern-mediul de afaceri (G2B): mediul de afaceri efectuează plăţi bancare la distanţă, plăteşte

electronic taxele şi impozitele locale, se înregistrează la sistemul electronic de achiziţii publice,

consultă formulare administrative, accesează serviciile publice administrative (declaraţii CAS,

declaraţii privind obligaţiile de plată la bugetul de stat, decont privind TVA, declaraţie

ANOFM, depunerea bilanţului contabil, autorizaţii de transport internaţional, declaraţii vamale,

vize online), se informează sau interacţionează cu diverse instituţii ale statului.

Sistemul Electronic Naţional, www.e-guvernare.ro, instituit prin Legea 161/2003, reprezintă

unicul punct de acces la servicii şi informaţii publice ale instituţiilor administraţiei centrale, de

interes pentru persoane fizice sau juridice.

Sistemul electronic administrativ cuprinde:

a) Sistemul electronic de atribuire a autorizaţiilor de transport internaţional de marfă,

www.autorizatiiauto.ro.

b) Sistemele electronice de informare şi plată a taxelor şi impozitelor locale.

Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor (MCTI) a iniţiat, la începutul anului

2002, un proiect de Ordonanţă privind posibilitatea încasării prin mijloace electronice a impozitelor

şi taxelor locale (e-tax), care a fost adoptat de Guvern prin Ordonanţa nr. 24. Sistemul privind plata

taxelor şi impozitelor prin mijloace electronice are două componente:

1. informarea prin mijloace electronice a cetăţeanului asupra taxelor şi impozitelor

locale, pe care le are de plătit precum şi asupra soldului acestora;

2. efectuarea plăţilor pentru taxele şi impozitele datorate, utilizând mijloace electronice

de plată; plătitorul poate opta pentru plata prin ATM, POS sau prin instrumente de

plată la distanţă de tipul Internet banking, mobile banking sau home banking.

c) Permise on line - disponibil prin www.e-guvernare.ro.

Elimină prezentarea repetată în faţa ghişeelor instituţiilor care se ocupă de preluarea

solicitării de înnoire a permisului de conducere, verificarea documentelor şi procesarea unui nou

permis de conducere auto.

d) Colectarea electronică a datelor statistice.

România a semnat planul de acţiune eEurope+, asumându-şi punerea în practică a acestuia,

în vederea aderării la Uniunea Europeană. Planul presupune unele acţiuni ce vor fi coordonate de

către Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, în care Institutul Naţional de Statistică

va urmări îndeplinirea acestor acţiuni prin intermediul unor indicatori statistici specifici. Colectarea

electronică a datelor statistice marchează o nouă etapă în implementarea guvernării electronice şi a

societăţii informaţionale în România. E-statistica.ro are la bază o soluţie care asigură transmiterea

de date cu caracter confidenţial.

e) Declaraţii vamale on line.

f) Sistem informatic integrat Viza on-line.

g) Sistemul Electronic de Votare.

h) Informatizarea sedinţelor de guvern.

Alte proiecte dezvoltate în România sunt:

Portalul de sănătate. Reprezintă un unic punct de acces la informaţiile cu privire la serviciile din

sectorul sanitar, disponibil atât pacienţilor, cât şi personalului medical. Furnizează informaţii

medicale prin mijloace electronice şi asigură prezenţa on-line a instituţiilor din sectorul sanitar.

Portal pentru plata on-line a amenzilor şi declaraţii către poliţie. Preluarea prin mijloace

electronice a declarării pierderii, distrugerii sau furturilor de documente, respectiv punerea la

dispoziţia cetăţenilor a unei modalităţi de a verifica dacă un anumit document figurează în baza de

date într-una din stările pierdut, distrus sau furat, cât şi plata amenzilor contravenţionale prin

mijloace electronice la nivelul Brigăzii de Poliţie Rutieră a Municipiului Bucureşti.

Portal pentru înmatricularea on-line a autovehiculelor. Utilizarea corespunzătoare a

tehnologiilor web în scopul creşterii gradului de accesibilitate a informaţiilor de calitate cu privire la

înmatricularea sau radierea autoturismelor şi în scopul sporiririi transparenţei asupra activităţilor ce

sunt desfăşurate de către organizaţiile guvernamentale din România.

Sistemul electronic de achiziţii publice, www.e-licitatie.ro, se bazează pe ideea folosirii

tehnologiei pentru îmbunătăţirea transparenţei proceselor de achiziţii guvernamentale şi

funcţionează în baza Legii nr. 468/2002 care stabileşte principiile, cadrul general şi condiţiile de

utilizare a procedurii online pentru atribuirea contractelor de achiziţie publică, precum şi regulile

generale de asigurare prin mijloace electronice a transparenţei în sectorul achiziţiilor publice.

Securizarea reţelelor, acţiuni antifraudă în sectorul comunicaţiilor şi tehnologiei

informaţiei, combaterea criminalităţii informatice prin măsuri specifice de prevenire, descoperire şi

sancţionare a infracţiunilor săvârşite prin intermediul sistemelor informatice, asigurându-se

respectarea drepturilor omului şi protecţia datelor personale. Acesta completează cadrul legislativ

românesc în materie de criminalitate informatică, Codul Penal şi Legea comerţului electronic (care

cuprind referiri la falsificarea instrumentelor de plată electronică şi efectuarea de operaţiuni

financiare în mod fraudulos) realizând totodată armonizarea legislaţiei interne cu cerinţele europene

în domeniu. www.eFraudă.ro oferă spaţiu electronic pentru completarea asistată a formularelor,

care conţin elemente de identificare ale depunătorului şi o scurtă descriere a actelor sesizate. În

funcţie de tipul de infracţiune informatică reclamată, plângerile înregistrate ajung Direcţia de

combatere a criminalităţii organizate şi antidrog sau la Parchetul Curţii Supreme de Justiţie. Odată

completat şi transmis, conţinutul formularelor devine confidenţial, el neputând fi accesat decât de

autorităţile cărora le este destinat.

Centrul de expertiză şi răspuns la incidente de securitate, www.ceris.ro, este un sistem

informatic pentru auditul securităţii informatice şi al reţelelor de comunicaţii. CERIS are două

componente: un centru de expertiză şi răspuns la incidente de securitate şi un portal de audit de

securitate, disponibile la adresa www.ceris.ro. Acesta realizează analiza de risc şi evaluarea

nivelului securităţii informatice, precum şi emiterea de recomandări.

La cererea MCTI, Organismul naţional de standardizare din România (ASRO) a adoptat

primele standarde privind securitatea sistemelor informatice - ISO 17799. Standardul ISO/IEC

17799 - “Tehnologia Informaţiei – Cod de bună practică pentru managementul securităţii

informaţiei” reprezintă un ghid pentru implementarea unui set de măsuri care pot fi politici, practici,

proceduri, structuri organizaţionale şi funcţii software, în vederea consolidării securităţii informaţiei

gestionate de către o organizaţie, subliniindu-se importanţa evaluării riscurilor în implementarea

măsurilor adecvate fiecărei organizaţii. Majoritatea instituţiilor bancare au utilizat ISO 17799 ca

referinţă în auditarea sistemelor.

“Ghidul pentru aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la criminalitatea informatică”,

realizat în colaborare cu Ambasada SUA, United States Agency for International Development

(USAID) şi Romanian Information Technology Initiative (RITI), este conceput ca un instrument de

lucru pentru autorităţile care aplică legea şi pentru toţi cei implicaţi în prevenirea şi combaterea

criminalităţii informatice, este redactat într-un limbaj accesibil şi conţine imagini sugestive pentru a

explica mai bine termenii tehnici.

MCTI avizează instrumentele de plată cu acces la distanţă, avându-se astfel în vedere

garantarea siguranţei utilizării mijloacelor moderne de plată. 31 de instrumente de plată cu acces la

distanţă sunt auditate din punct de vedere al securităţii sistemelor informatice (soluţii de Internet

Banking, Home Banking şi Mobile Banking).

Sprijinirea şi promovarea înfiinţării şi dezvoltării parcurilor software, bazate pe colaborarea

cu mediul academic, pe consolidarea unei puternice componente tehnologice şi de cercetare a

constituit unul din obiectivele MCTI.

Programul e-Tineret cuprinde o serie de acţiuni, între care iniţiativa de stabilire a acordării

unui sprijin financiar pentru elevii şi studenţii care provin din familii cu venituri mici. Prin Portalul

pentru achiziţii PC cu ajutor financiar, http://euro200.edu.ro/, se pot afla informaţii de interes public

precum: lista beneficiarilor, informaţii de contact ale Comisiilor Judeţene, Comisiilor din unităţile şi

instituţiile de învăţământ; informaţii despre achiziţiile efectuate. Un alt portal complex iniţiat de

Ministerul Educaţiei şi Cercetării în anul 2001 este www.portal.edu.ro. Obiectivul principal îl

reprezintă susţinerea procesului de predare-învăţare în învăţământul preuniversitar cu tehnologii de

ultimă oră, prin programe precum Sistemul Educaţional Informatizat (SEI) sau Admiterea în licee şi

şcoli de arte şi meserii (ADLIC). În plus, acesta asigură comunicaţia dintre MECT şi unităţile de

învăţământ şi inspectorate.

MCTI a iniţiat, cu sprijinul Băncii Mondiale, proiectul intitulat „Economia bazată pe

Cunoaştere”. În scopul începerii acestui proiect au avut loc mai multe runde de negocieri cu

misiunile Băncii Mondiale, în urma cărora s-a stabilit faptul că aproximativ 300 reţele virtuale

locale servind ca „centre de cunoaştere” vor fi înfiinţate în mediul rural, pentru a furniza informaţii

şi servicii către cetăţeni şi mediul de afaceri. Reţelele vor fi construite în funcţie de nevoile fiecărei

comunităţi.

Reţelele Electronice ale Comunităţilor Locale vor conecta principalele instituţii cu caracter

social, economic şi educaţional din comunităţile locale – şcoala, primăria, biblioteca, căminul

cultural - la reţelele informaţionale şi tranzacţionale naţionale şi mondiale. Perfecţionarea continuă

reprezintă un serviciu vital oferit pe arhitectura Reţelelor Electronice ale Comunităţilor Locale.

Beneficiile proiectului constau din: extinderea accesului la tehnologiile IT&C şi

îmbunătăţirea cunoştinţelor de utilizare a calculatorului; dezvoltarea şi promovarea serviciilor de e-

government; promovarea comerţului electronic şi sprijin pentru adoptarea soluţiilor inovative în

IMM-uri.

Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor participă şi la o serie de programe

internaţionale. Astfel:

1. Programul comunitar privind stimularea dezvoltării şi utilizării conţinutului digital

european în reţelele globale şi promovarea diversităţii lingvistice în Societatea Informaţională (e-

Content) este important pentru o viitoare dezvoltare a pieţei europene de produse şi servicii online,

facilitând răspândirea conţinutului digital european în alte regiuni ale lumii. Programul îşi propune

experimentarea unor noi parteneriate, strategii şi soluţii pentru proiectarea şi producerea unor

servicii de conţinut digital ce ar putea fi uşor adaptate cerinţelor pieţei europene şi globale.

2. Programul IDA (Interchange of Data between Administrations) urmăreşte stimularea

dezvoltării reţelelor transeuropene de comunicaţii în vederea facilitării accesului şi schimbului

electronic de date între administraţiile ţărilor europene. România poate beneficia de sprijinul

acordat pentru conectarea rapidă şi directă la reţeaua telematică transeuropeană de servicii pentru

administraţiile publice naţionale (TESTA). De asemenea, România va putea dispune, fără a se

angaja financiar, de aplicaţia software CIRCA (Communication and Information Resource Centre

Administrator).

3. eTEN este un program comunitar creat în scopul extinderii serviciilor electronice (e-

services) la dimensiune transeuropeană. Programul promovează serviciile de interes public care

creează oricărui cetăţean, agent economic sau administraţie oportunitatea de a profita de beneficiile

societăţii informaţionale.

4. e-Readiness este un proiect de evaluare a stadiului curent de dezvoltare a infrastructurii

tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor în Romania. e-Readiness se referă la capacitatea unei ţări

de a integra utilizarea Internetului în procesul de dezvoltare economică şi socială. Analiza e-

Readiness are în vedere eficienţa măsurilor administrative iniţiate, accesul la infrastructură şi

interconectivitate, resursele umane, iniţiativele sectorului privat, dezvoltarea socială. O echipă de

consultanţi, împreună cu Grupul de Lucru constituit la nivelul şi în coordonarea MCTI, au evaluat

rezultatele înregistrate în societate şi economie pe parcursul anului 2003. Comparativ cu precedenta

evaluare, realizată în anul 2001 de echipa Universităţii Harvard – Centrul pentru Dezvoltare

Internaţională, apar progrese semnificative făcute de ţara noastră în implementarea Societăţii

Informaţionale.

România a semnat, la 13 noiembrie 2001, un memorandum de înţelegere în domeniul e-

government cu şase state din zona de sud-est a Europei: Albania, Grecia, Cipru, Macedonia şi

Iugoslavia. Conform memorandumului de înţelegere a fost înfiinţat un grup de experţi, responsabil

cu desfăşurarea programelor în cadrul stabilit prin memorandumul de

e-government. S-au propus atât proiecte interstatale, cât şi proiecte de reformă structurală internă,

pe axa conceptului de e-government, urmând a se defini modul de organizare şi de implementare al

acestora, precum şi identificarea resursele financiare necesare.

Programul comunitar EWEN are ca obiectiv principal crearea de noi locuri de muncă, prin

sistemul de lucru la distanţă. Din anul 2002, oraşele Cluj şi Galaţi participă la acest program, care

îşi propune crearea unor incubatoare virtuale în cele două municipii (pentru industrie navală la

Galaţi şi pentru industria aerospaţială la Cluj), legate într-o reţea în care sunt angrenate toate ţările

participante. Reprezentanţi ai MCTI au participat în calitate de membri la întâlnirile Comitetului la

nivel înalt Joint High Level Committee, constituit din reprezentanţi ai Comisiei Europene şi ai

statelor candidate este însărcinat cu elaborarea şi urmărirea stadiului de implementare a planului de

acţiuni eEurope+. Cu ocazia acestor întâlniri, reprezentanţii MCTI au prezentat realizările României

în domeniul Societăţii Informaţionale, multe dintre ele devenind puncte de referinţă în cadrul

diferitelor conferinţe internaţionale.

Ca o continuare firească a implicării Comisiei Europene în încurajarea şi acordarea de

sprijin statelor, în efortul de a pune în practică politici de promovare a Societăţii Informaţionale, s-a

stabilit un grup coordonator (eEurope Steering Committee) în scopul implementării planului de

acţiuni eEurope 2005. Atingerea termenului limită a Planului de acţiune al eEurope 2005 coincide

cu momentul de revizuire a Strategiei de la Lisabona, care urmărea ca Europa să ajungă în 2010 cea

mai dinamică şi competitivă economie bazată pe cunoaştere.

Un obiectiv de bază al eEurope+ este legat de guvernarea electronică. Aceast demers, în

România a fost concretizat şi prin OUG nr. 19/ 30 ianuarie 2003 aprobată prin Legea nr. 202/ 16

mai 2003 privitoare la obligativitatea utilizării sistemului de colectare on-line a datelor statistice.

Instrumentul a fost conceput ca un portal cu multiple categorii de utilizatori (respondenţi,

statisticieni, persoane din administraţia publică etc.) permite desfăşurarea de anchete în toate

etapele: elaborare chestionar, introducere date, tratarea non-răspunsurilor, procesarea datelor,

asigurarea confidinţialităţii, agregarea indicatorilor, diseminarea electronică a rezultatelor etc. Se

prezintă o ilustrare a acestei utilizări pentru administraţia publică locală.

Figura 8. Utilizarea sistemului eEurope+ în colectarea online a informaţiilor statistice de la

administraţiile publice locale

Strategia revizuită pune accent pe creşterea economică şi pe folosirea forţei de muncă.

Pornind de la strategia revizuită şi de la constatarea că, în Europa, societatea informaţională a trecut

de la “faza de pilot” la cea de “extindere largă”, Comisia Europenă (CE) a lansat iniţiativa i2010, o

strategie integrată pe cinci ani menită să conducă la dezvoltarea economiei digitale. Promovarea

unei societăţi informaţionale cuprinzătoare presupune trei iniţiative privind calitatea vieţii

(tehnologii specifice pentru o societate îmbătrânită, vehicule inteligente, mai sigure şi mai nepoluate

şi biblioteci virtuale digitale, în 2007) şi acţiuni menite să atenueze discrepanţele digitale cu

caracter geografic şi social, culminând cu o iniţiativă europeană pentru “e-Incluziune”(în 2008).

În cadrul acestei strategii integrate, fiecare parte implicată va avea responsabilităţi bine

delimitate. Astfel:

Comisia Europeană va dezvolta propuneri care vor completa şi îmbunătăţi cadrul legal al

comunicaţiilor electronice, al Societăţii Informaţionale şi al serviciilor media, astfel încât pieţele

interne să fie exploatate la maxim. În acest sens, Comisia va utiliza instrumentele financiare

comunitare pentru stimularea investiţiilor în cercetarea strategică şi inovarea TIC, va sprijini

politicile de e-Inclusion şi de creştere a calităţii vieţii.

Statele Membre îşi vor defini, pe baza programelor naţionale de reformă adoptate în 2005,

priorităţile Societăţii Informaţionale, în conformitate cu axele integrate referitoare la creşterea

economică şi locurile de muncă. programele vor facilita transpunerea rapidă în practică a noilor

reglementări, creşterea cheltuielilor naţionale alocate cercetării în domeniul TIC, dezvoltarea

unor servicii publice moderne şi operaţionale bazate pe TIC, susţinerea inovării în TIC precum

şi adoptarea unor obiective ambiţioase pentru dezvoltarea Societăţii Informaţionale la nivel

naţional. Prin Planul Naţional de Cercetare-Dezvoltare, Inovare 2007-2013 (PN II), lansat în

mai 2007, România a dat curs acestor cerinţe, alocând 15.000 milioane lei pentru relansarea

economică a României bazată pe competitivitate şi crearea de noi locuri de muncă, ca urmare a

introducerii inovării în activitatea economică, creşterea nivelului tehnic şi calitativ al produselor

şi serviciilor româneşti, în scopul asigurării competitivităţii lor pe plan intern şi extern şi

dezvoltarea parteneriatului internaţional în domeniul ştiinţific şi tehnologic, în scopul

acumulării şi difuzării tehnologiilor, cunoştinţelor şi competenţelor tehnologice avansate. Anual,

Statele Membre vor prezenta un raport în care vor arăta progresele făcute, care va fi analizat de

o comisie specială.

Mediul de afaceri va fi implicat într-un dialog deschis şi constructiv pentru o societate

inovativă bazată pe cunoaştere.

6. Unele comparaţii internaţionale În România, sectorul comunicaţiilor a cunoscut, în ultimii ani, o evoluţie deosebit de

dinamică, având ca principale caracteristici ritmul constant de creştere a investiţiilor şi procesele de

privatizare şi liberalizare, pe fundalul unor evoluţii tehnologice spectaculoase.

Comunicaţiile reprezintă astăzi pentru România, ca şi pentru majoritatea statelor lumii, un

sector strategic al economiei naţionale. Amploarea investiţiilor atrase, expansiunea rapidă şi, mai

ales, capacitatea de a induce un efect multiplicativ de creştere economică, prin potenţialul deosebit

de stimulare a dezvoltării altor sectoare au transformat în ultimii douăzeci de ani comunicaţiile într-

unul din cele mai importante motoare ale economiei, atât la nivelul fiecăruia dintre statele lumii, cât

şi la nivel global.

Deşi în România, în ultimii ani, sectorul informaţional a fost unul dintre cele mai dinamice,

persistă încă un decalaj seminificativ între ţara noastră şi nivelul european (tabelul 9).

Tabelul 9. Indicatori ai Societăţii Informaţionale în unele ţări europene, 2004

Ţara Număr

PC (mii

buc)

Ponderea

cheltuielilor

IT în PIB (%)

Cheltuieli pentru

produse IT pe

persoană

(euro/pers)

Număr

utilizatori

Internet (mii)

Bulgaria 361 1,7 25 430

Cehia 1342 3,9 190 1000

Ungaria 870 3,3 148 715

Polonia 2670 2,2 84 2800

România 713 1,0 14 800

Slovacia - 2,9 97 650

Slovenia 584 2,1 203 300

Total UE 107830 2,7 620 91285

Sursa: Economia mondială în cifre, INS, 2005

Astfel, datele indică faptul că România se situează pe unul dintre ultimele locuri, la distanţă

apreciabilă de nivelul înregistrat în ţările Uniunii Europene. În plus, discrepanţele în interiorul ţării

sunt şi acestea deosebit de mari, între mediul urban şi rural, între ramuri, activităţi economice,

categorii de întreprinderi.

Tabelul 10. Principalii indicatori ai Societăţii Informaţionale la nivel european, 2005

Ţara Număr de linii

telefonice fixe la

100 de locuitori

Număr de

abonaţi la

telefonia mobilă

la 100 de

locuitori

Număr de

utilizatori

Internet la 100

de locuitori

Număr de PC la

100 de locuitori

Austria 45,3 99,8 48,9 61,1

Belgia 45,9 90,8 46,1 34,7

Bulgaria 32,1 80,8 20,6 5,9

Cehia 31,5 115,2 50,0 24,0

Cipru 50,3 86,1 36,9 30,9

Danemarca 61,7 100,7 52,6 65,5

Estonia 32,3 108,7 51,9 98,9

Finlanda 40,4 99,7 63,0 48,2

Franţa 59,0 79,4 43,2 57,9

Germania 66,6 95,8 45,4 54,5

Grecia 56,7 90,3 17,6 8,9

Ungaria 33,2 92,3 29,7 14,6

Irlanda 49,0 101,5 27,6 49,7

Italia 43,1 124,3 48,0 31,1

Letonia 31,7 81,1 44,7 21,9

Lituania 23,4 127,1 35,7 15,5

Luxemburg 52,6 154,8 67,7 62,4

Malta 50,4 80,8 81,7 16,6

Olanda 46,6 97,2 61,6 68,5

Polonia 30,6 75,7 25,9 19,1

Portugalia 40,3 109,1 28,0 13,3

România 20,2 61,5 20,8 11,3

Slovacia 22,2 84,1 46,3 35,7

Slovenia 41,5 89,4 55,4 41,1

Spania 42,9 96,8 35,4 28,1

Suedia 71,5 93,3 75,5 76,1

Turcia 25,9 59,6 21,9 5,1

Marea Britanie 56,3 102,2 62,9 60,0

Sursa: Buletin Statistic Societatea Informaţională, INS, 2006

În ultimii ani, deşi s-a amplificat dezvoltare infrastructurii informatice în România,

decalajele se menţin semnificative faţă de alte ţări (tabelul 10). Astfel, la numărul liniilor telefonice

fixe, cu aproape 20 la 100 de locuitori (în 1990 erau 10 linii la 100 loc.) ne plasăm pe ultimul loc

între ţările europene, la circa 30% comparativ cu nivelul din Danemarca, la 54% faţă de Ungaria şi

la 56% de nivelul din Bulgaria. În plus, acest indicator a înregistrat şi o scădere în 2004 faţă de

2003 cu aproape 3%.

Telefonia mobilă s-a dezvoltat în mod exploziv în România, însă decalajele încă nu au fost

recuperate. Cu aproximativ 61 de abonamente la 100 de locuitori (ceea ce a însemnat o creştere faţă

de anii anteriori: 45,9 în 2004; 31,0 în 2003) România se plasează la 68% din nivelul înregistrat în

Grecia, la 66% faţă de Ungaria şi 72% comparativ cu Bulgaria.

Numărul utilizatorilor de Internet este de 20,8 la 100 de locuitori, valoare care plasează

România la 25,5% faţă de Malta (care înregistrează cel mai ridicat nivel), la 70% comparativ cu

Ungaria şi 72% faţă de Bulgaria.

În România, indicatorul număr de PC la 100 de locuitori este în creştere (cu 32% în 2004 faţă de

2003, stagnând ulterior, astfel că în 2005 faţă de 2004 creşterea a fost doar cu 3%). Cu toate acestea,

valoarea indicatorului situează ţara noastră destul de inferior într-un clasament, deoarece nivelul

este la circa 12% faţă de Estonia (nivelul maxim), la 15% comparativ cu Suedia, faţă de Ungaria

nivelul este la 77%.

În 2006, rata medie de penetrare a serviciilor de telefonie mobilă la nivelul ţărilor UE 15 era

de 111%. Comparativ cu acestea, România s-a plasat pe ultimul loc, după cum se poate observa în

figura 9:

13

8%

13

4%

12

1%

11

6%

11

6%

11

6%

11

4%

11

1%

11

1%

11

0%

10

7%

10

5%

99

%

96

%

91

%

82

%

81

%

Lu

xem

bu

rg

Ital

ia

Gre

cia

Su

edia

Mar

ea B

rita

nie

Au

stri

a

Sp

ania

UE

15

Irla

nd

a

Po

rtu

gal

ia

Fin

lan

da

Dan

emar

ca

Ger

man

ia

Ola

nd

a

Bel

gia

Fra

nţa

Rom

ânia

Figura 9. Rata de penetrare13 a serviciilor de telefonie mobilă din România în comparaţie cu ratele de penetrare din

ţările UE 15

Sursa: ANRCTI – Piaţa de comunicaţii electronice din România, Raport date statistice, 2006

7. Obiectivele post-aderare ale României

Având în vedere faptul că trecerea la societatea informaţională reprezintă o prioritate,

România îşi propune creşterea continuă şi susţinută a gradului de accesibilitate a serviciilor de

comunicaţii electronice până la cel puţin nivelul mediu al UE, atât în cadrul teritoriului, cât şi la

nivelul utilizatorilor.

Direcţiile strategice pentru atingerea acestui obiectiv sunt :

dezvoltarea comunicaţiilor în bandă largă şi transformarea României în una dintre cele mai

dezvoltate şi competitive pieţe de comunicaţii în bandă largă din Europa Centrală şi de Est;

efectuarea, până în anul 2012, a tranziţiei de la televiziunea analogică la cea digitală;

extinderea utilizării în mod activ de către populaţie a echipamentelor de comunicaţii electronice.

În ceea ce priveşte tehnologia informaţiei, aceasta se va dezvolta pe următoarele direcţii:

asigurarea unui cadru legal complet pentru desfăşurarea activităţilor şi serviciilor în contextul

societăţii informaţionale şi a conceptului de e-guvernare;

creşterea gradului de utilizare a tehnologiilor informaţiei în mediul public şi privat, respectiv cel

de afaceri;

implementarea unui sistem eficient de e-guvernare, realizarea şi oferirea de servicii publice

informatizate, accesibile de la distanţă;

armonizarea aplicaţiilor şi infrastructurilor de comunicaţii pentru asigurarea unor servicii

competitive pe termen lung şi interoperabile atât la nivel naţional cât şi la nivel european;

13 Rata de penetrare a telefoniei mobile la 100 de locuitori reprezintă numărul de utilizatori de servicii de telefonie

mobilă (cartele SIM active) la 100 de locuitori din populaţia României.

stimularea dezvoltării industriei tehnologiei, informaţiilor şi comunicaţiilor (TIC) şi a exportului

de software şi servicii informatice cu valoare adăugată mare;

generarea de proiecte pilot pentru creşterea gradului de informatizare a serviciilor publice;

eliminarea decalajelor dintre mediul rural şi urban, prin acţiuni comune în domeniul

comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei, permiţând astfel uniformizarea la nivelul întregii ţări a

accesului la informaţie şi servicii digitale.

Bibliografie

Roşca, Gh. I., Isaic-Maniu, Al., Colibabă, D., Isaic-Maniu, I. Informatizarea societăţii – o

provocare pentru România, Revista Informatica Economică, nr. 2(26)/2003, pp. 5-14

* * * Contract CEEX 65/2006, „Modelul sistemului informaţional naţional pentru

caracterizarea Noii Economii în România” Green, W. H., Econometric Analysis, Prentice Hall, 2000

Bourbonnais, R., Econometrie, Dunod, Paris, 2005

* * * Grant CNCSIS 113/2004, „Sistem statistic de indicatori pentru cuantificarea şi

monitorizarea Noii Economii în România” Eurostat, Information Society Statistics

* * * Readiness for a Networked World – A Guide for Developing Countries

OECD, Measuring the Information Economy, Harvard University, SUA

* * * Anuarul Statistic al României, INS, 2006

* * * Buletin Statistic Societatea Informaţională, INS, colecţie 2003-2007

* * * Rezultatele şi performanţele întreprinderilor din comerţ şi servicii, INS, 2006

* * * Înzestrarea populaţiei cu bunuri de folosinţă îndelungată, INS, 2006

* * * Activitatea de comunicaţii – informaţii statistice, INS, 2006

* * * România în cifre – breviar statistic, INS, 2006

* * * Economia mondială în cifre, INS, 2005

www.insse.ro

www.mcti.ro

www.itu.int

www.guv.ro

www.anrcti.ro

www.europa.eu