+ All Categories
Home > Documents > Anatomie Eco Studenti

Anatomie Eco Studenti

Date post: 18-Dec-2015
Category:
Upload: mona
View: 49 times
Download: 5 times
Share this document with a friend
Description:
ecografie
15
NOŢIUNI GENERALE DE ANATOMIE ECOGRAFICĂ PRINCIPII FIZICE Ecografia este metoda de investigaţie imagistică ce se bazează pe modul diferit de reflexie a ultrasunetelor în organism. În funcţie de frecvenţa undelor sonore, acestea sunt clasificate în: infrasunete = 0-16 Hz, sunete audibile = 16 Hz-18 kHz, ultrasunete (US) = 18 kHz-150 MHz şi hipersunete = peste 150 MHz. În domeniul ecografic se folosesc ultrasunete cu frecvenţa cuprinsă între 1-10 MHz. Viteza de propagare a ultrasunetelor variază cu mediul traversat: într-un mediu omogen este constantă şi depinde de caracteristicile mediului (de duritatea şi densitatea lui). Astfel, în aer viteza este de 331 m/s, în apă de 1430 m/s, în ţesutul adipos de 1440 m/s, ficat 1550 m/s, în rinichi de 1560 m/s, în muşchi de 1590 m/s, iar în os de 4090-7800 m/s (în funcţie de gradul de mineralizare a osului). Ultrasunetele folosite în diagnosticul medical sunt generate prin efect piezoelectric: un cristal de cuarţ supus unei diferenţe de potenţial electric suferă o deformare mecanică, însoţită de tensionarea şi fricţiunea reţelei cristaline a materialului, deformarea mecanică ducând la generarea ultrasunetelor. Sursa acustică ce emite US în organism şi, totodată recepţionează ultrasunetele reflectate, este transductorul. Ţesuturile biologice au câteva proprietăţi specifice, care determină interacţiunea lor cu ultrasunetele: viteza de propagare a US este o constantă caracteristică fiecărui ţesut; elasticitatea ţesutului – proprietatea de a reveni la forma iniţială după ce a fost supus unei deformări mecanice; rigiditatea lui, adică rezistenţa lui la compresie; densitatea defineşte concentraţia materiei: cu cât creşte densitatea, cu atât scade viteza de propagare; impedanţa acustică (Z) este o mărime ce defineşte măsura în care un mediu permite propagarea ultrasunetelor şi depinde de viteza sunetului şi densitatea mediului respectiv. Unitatea de măsură pentru impedanţa acustică este rayl, iar diferite medii biologice au următoarele valori: aer = 0,0001, ţesut adipos = 1,38; apă = 1,50; ficat = 1,65; rinichi = 1,62; muşchi = 1,70 iar oase = 7,80. În interiorul corpului uman, ultrasunetele se comportă identic cu un fascicul de lumină: suferă fenomene de transmisie, reflexie, refracţie, difracţie, alături de fenomene specifice US: atenuarea, absorbţia şi difuziunea. Suprafaţa de separare între două medii cu impedanţă acustică diferită se numeşte interfaţă. Când un fascicul de US întâlneşte o interfaţă, o parte din energia fasciculului incident se reflectă, se întoarce spre transductorul ce a generat-o sub formă de unde reflectate, sub formă de ecou, ce stă la baza diagnosticului ecografic. Restul de energie a fasciculului incident se transmite în mediul următor, unde suferă aceleaşi procese de transmisie şi reflexie. Cu cât se reflectă mai multă energie la nivelul unei interfeţe, cu atât se transmite mai puţină energie celui de-al doilea mediu. Deoarece coeficientul de intensitate a reflexiei depinde de impedanţa acustică a două medii adiacente, rezultă că, la interfaţa dintre două ţesuturi moi se reflectă o cantitate mică de US; la interfaţa dintre un ţesut moale şi aer se reflectă o cantitate mare de US, la fel şi la interfaţa dintre un ţesut moale (muşchi) şi os. Deci, în cel de-al doilea mediu va ajunge o cantitate mică de US, astfel încât aerul şi osul împiedică transmiterea ultrasunetelor şi, prin urmare, fac imposibilă examinarea ecografică. Tehnicile ecografice clasice analizează intesitatea ecoului reflectat. Transductorul funcţionează alternativ ca emiţător (emite impulsuri de US cu durata de 1 microsecundă) şi, în acelaşi timp,
Transcript
  • NOIUNI GENERALE DE ANATOMIE ECOGRAFIC

    PRINCIPII FIZICE

    Ecografia este metoda de investigaie imagistic ce se bazeaz pe modul diferit de reflexie aultrasunetelor n organism.

    n funcie de frecvena undelor sonore, acestea sunt clasificate n: infrasunete = 0-16 Hz, suneteaudibile = 16 Hz-18 kHz, ultrasunete (US) = 18 kHz-150 MHz i hipersunete = peste 150 MHz.

    n domeniul ecografic se folosesc ultrasunete cu frecvena cuprins ntre 1-10 MHz.Viteza de propagare a ultrasunetelor variaz cu mediul traversat: ntr-un mediu omogen este constant

    i depinde de caracteristicile mediului (de duritatea i densitatea lui). Astfel, n aer viteza este de 331 m/s,n ap de 1430 m/s, n esutul adipos de 1440 m/s, ficat 1550 m/s, n rinichi de 1560 m/s, n muchi de1590 m/s, iar n os de 4090-7800 m/s (n funcie de gradul de mineralizare a osului).

    Ultrasunetele folosite n diagnosticul medical sunt generate prin efect piezoelectric: un cristal de cuarsupus unei diferene de potenial electric sufer o deformare mecanic, nsoit de tensionarea ifriciunea reelei cristaline a materialului, deformarea mecanic ducnd la generarea ultrasunetelor. Sursaacustic ce emite US n organism i, totodat recepioneaz ultrasunetele reflectate, este transductorul.

    esuturile biologice au cteva proprieti specifice, care determin interaciunea lor cu ultrasunetele:viteza de propagare a US este o constant caracteristic fiecrui esut; elasticitatea esutului proprietateade a reveni la forma iniial dup ce a fost supus unei deformri mecanice; rigiditatea lui, adic rezistenalui la compresie; densitatea definete concentraia materiei: cu ct crete densitatea, cu att scade vitezade propagare; impedana acustic (Z) este o mrime ce definete msura n care un mediu permitepropagarea ultrasunetelor i depinde de viteza sunetului i densitatea mediului respectiv.

    Unitatea de msur pentru impedana acustic este rayl, iar diferite medii biologice au urmtoarelevalori: aer = 0,0001, esut adipos = 1,38; ap = 1,50; ficat = 1,65; rinichi = 1,62; muchi = 1,70 iar oase =7,80.

    n interiorul corpului uman, ultrasunetele se comport identic cu un fascicul de lumin: suferfenomene de transmisie, reflexie, refracie, difracie, alturi de fenomene specifice US: atenuarea,absorbia i difuziunea.

    Suprafaa de separare ntre dou medii cu impedan acustic diferit se numete interfa. Cnd unfascicul de US ntlnete o interfa, o parte din energia fasciculului incident se reflect, se ntoarce spretransductorul ce a generat-o sub form de unde reflectate, sub form de ecou, ce st la baza diagnosticuluiecografic. Restul de energie a fasciculului incident se transmite n mediul urmtor, unde sufer aceleaiprocese de transmisie i reflexie. Cu ct se reflect mai mult energie la nivelul unei interfee, cu att setransmite mai puin energie celui de-al doilea mediu.

    Deoarece coeficientul de intensitate a reflexiei depinde de impedana acustic a dou medii adiacente,rezult c, la interfaa dintre dou esuturi moi se reflect o cantitate mic de US; la interfaa dintre unesut moale i aer se reflect o cantitate mare de US, la fel i la interfaa dintre un esut moale (muchi) ios. Deci, n cel de-al doilea mediu va ajunge o cantitate mic de US, astfel nct aerul i osul mpiedictransmiterea ultrasunetelor i, prin urmare, fac imposibil examinarea ecografic.

    Tehnicile ecografice clasice analizeaz intesitatea ecoului reflectat. Transductorul funcioneazalternativ ca emitor (emite impulsuri de US cu durata de 1 microsecund) i, n acelai timp,

  • recepioneaz ecourile (timp de 99 microsecunde), deci desfoar un ciclu emisie-recepie de 100microsecunde. Deci, emisia de US are un caracter pulsator.

    Impulsul se US, pe msur ce se propag n mediul de transmisie, ntlnete diferite interfee. Lanivelul fiecrei interfee, o parte din energia acustic iniial se reflect, genernd ecourile, iar restul deenergie se transmite n mediul urmtor, spre o alt interfa. Ecourile se ntorc la transductor i genereazimpulsuri electrice, prin efect piezoelectric inversat.

    Ecoul de la prima interfa este recepionat primul, ulterior sunt recepionate ecourile de la interfeelemai indeprtate. Deci, se emite un singur impuls de ultrasunete, dar se recepioneaz o multitudine deecouri distanate ntre ele n timp, datorit distanrii n spaiu a interfeelor care le-au generat. Acestaeste principiul ce st la baza obinerii informaiei ecografice. Fiecare ecou este transformat electronicntr-un punct luminos, cu strlucirea direct proporional cu amplitudinea ecoului.

    Efectul Doppler este un efect fizic descris de Christian Johann Doppler n 1842 i definetecomportamentul lungimii de und a undei recepionate, atunci cnd sursa undei i receptorul undei sunt nmicare relativ unul fa de altul.

    n corpul uman, reflectorul sau inta studiat cu ajutorul efectului Doppler este fluxul sanguin n cordsau vase.

    Prin ecografie Doppler se studiaz frecvena ecourilor, spre deosebire de ecografia bidimensional cecodific intensitatea ecourilor.

    Ecografia Doppler precizeaz prezena i sensul fluxului sanguin, viteza curentului sanguin i caracterullaminar sau turbulent al fluxului.

    Exist mai multe modaliti de nscriere a informaiei Doppler: ecografia Doppler color, cu codificarecolor a puterii semnalului Doppler (sau power Doppler), sau examinarea Doppler cu emisie pulsatorie(Doppler pulsat).

    Prin tehnica Doppler color transductorul are posibilitatea de a oferi att o imagine bidimensional, cti informaii Doppler extinse, informaiile obinute fiind codificate color astfel: prezena fluxului sanguineste tradus de colorarea imaginii; sensul fluxului este indicat de culoare fluxul care se apropie detransductor este rou, cel ce se ndeprteaz este albastru; viteza fluxului sanguin este indicat de ctrenuanele culorii de baz cu ct viteza este mai mare, culoarea corespunztoare are nuan mai deschis;n ceea ce privete caracterul fluxului sanguin ntr-un flux laminar culoarea este pur (rou, sau albastru),iar fluxul turbulent este indicat prin introducerea culorii verzi la culoarea de baz, rezultnd nuane deportocaliu sau turcoaz.

    Ecografia power Doppler analizeaz doar intensitatea sau puterea semnalului Doppler, nu evideniazviteza sau direcia fluxului, ci doar prezena fluxului sanguin. Informaia obinut este monocrom.Avantajul acestei metode este acela c detecteaz fluxuri mult mai lente, n vase cu calibrul mult maimic, fa de examinarea Doppler color, fiind de mare utilitate n cazul analizrii unei formaiuni tumorale,dac exist vase de neoformaie (caracteristic unei formaiuni maligne).

    Ultrasonografia tridimensional (3D) exploreaz i memoreaz punct cu punct un volum, n locul unuiplan, oferind posibilitatea reconstruirii rapide n mai multe planuri a unei regiuni de interes, precum icapacitatea de reprezentare tridimensional a suprafeelor unor organe. Aceast metod este deosebit deutil n obstetric, pentru depistarea prenatal a malformaiilor congenitale ale ftului. De asemenea, estefolosit pentru studiul tumorilor prostatei, sau a tumorilor de sn, sau n cardiologie pentru studiulventriculilor cardiaci i evaluarea tridimensional a jeturilor intracardiace.

    Una dintre limitele ecografiei este faptul c poate identifica un vas sanguin pn la diametrul de 0,5mm, sub aceast limit explorarea ecografic nu mai poate identifica lumenul vasului. Acest deficit a fostsurmontat prin apariia substanelor de contrast. Unii ageni de contrast ecografic constau n bule de gaz

  • stabile, ce nu produc embolie (cunoscndu-se faptul c aerul determin o amplificare a energieisemnalului reflectat), alii au tropism pentru sistemul reticulohistiocitar i amplific semnalul dinorganele parenchimatoase. Utilizarea agenilor de contrast face posibil diagnosticul pozitiv i diferenialal tumorilor hepatice, explorarea tumorilor mamare, a rinichilor, a vaselor periferice profunde.

    Tehnologia microtransductoarelor reprezint un alt progres n domeniul ecografiei. Ele sunt montate laextremitatea unor catetere, pentru investigarea cavitii uterine, a ureterelor i bazinetului renal, abronhiilor, a canalului coledoc, etc.

    EFECTELE BIOLOGICE ALE ULTRASUNETELORUltrasunetele nu sunt lipsite de efecte biologice. Acestea depind de trei factori: intensitatea, durata

    expunerii i frecvena ultrasunetelor. Pe aceste efecte se bazeaz utilizarea ultrasunetelor n tratamentelereumatologice, n stomatologie (pentru detartraj), i n chirurgie (litotriia calculilor prin und de oc ibisturiele cu US). Exist, ns, diferene majore ntre ultrasunetele cu aciune distructiv i cele utilizaten scop diagnostic.

    Experimental, au fost demonstrate urmtoarele efecte:-efectul de cavitaie: sub influena cmpului vibrant de US, n lichidele biologice pot aprea mici bule

    cu gaz ce oscileaz i i mresc dimensiunile progresiv.-efectul termic: US produc nclzirea esuturilor pe care le strbat.-efectul asupra genomului: expunerea timp de 50 de minute la US cu intensitate mare a dus la

    disocierea ARN-ului, urmat de necroz tisular la obolani.Toate efectele biologice expuse au fost obinute experimental prin expunerea animalelor la ultrasunete

    cu intensiti foarte mari, timp de minute, zeci de minute, chiar ore.Efectele biologice constatate in vitro nu pot fi extrapolate asupra situaiilor clinice in vivo. n ecografia

    executat n scop diagnostic aceste efecte nu apar deoarece timpul de expunere este foarte scurt, iarintensitate fasciculului de US este mic.

    VALOAREA I LIMITELE ECOGRAFIEIEcografia reprezint o tehnic de investigare imagistic cu rspndire foarte larg, util pentru medic;

    ea completeaz informaiile clinice i paraclinice necesare stabilirii unui diagnostic corect.n ara noastr, aceast metod este foarte utilizat deoarece, n primul rnd este foarte ieftin,

    comparativ cu alte metode imagistice. Echipamentul necesar (aparatura) are preuri accesibile uneiinstituii medicale sau chiar unui medic. Consumabilele sunt ieftine, i puine, iar consumul de energieeste redus. De asemenea, personalul necesar este minim, poate fi practicat de medic i, eventual, oasistent.

    Ea se poate practica n condiii de clinic, policlinic sau cabinete medicale.Ecografia este o metod exact, ea poate s vizualizeze majoritatea organelor parenchimatoase, cu

    excepia celor situate inapoia structurilor cu coninut aeric, sau osoase. Se obin informaii referitoare laconsistena unei structuri ( solid sau lichid), la aspectul acesteia (organ tubulo-cavitar, vas, parenchim),la dimensiunile i volumul su. Examinarea nu deformeaz dimensiunile organelor, de aceea poate fiutilizat n controlul periodic al pacienilor.

    Ecografia ofer informaii n timp real, adic imaginea este n micare, pe principiul cinematografieii studiaz organele dinamice: cordul i vasel sanguine. n timpul examinrii se studiaz btile corduluifetal i micrile ftului, sau, n cazul punciei-biopsie ghidat ecografic, se vizualizeaz tumora i aculfolosit la puncie.

    Timpul de examinare este scurt, de circa 10-20 de minute, iar pregtirea prealabil nu este special.Prin ecografie se obin informaii n mai multe planuri, spre deosebire de computer-tomografie, care

    efectueaz doar seciuni transversale.

  • Tehnica ecografiei este uor de asimilat: ea se bazeaz pe anatomia normal, mai precis pe anatomiatopografic i secional a regiunii investigate.

    Ecografia este o metod adaptat la necesitile fiecrei specialiti medicale, n aa fel nct fiecaremedic, indiferent de specialitatea de baz, poate efectua investigarea ecografic a pacientului pe care lurmrete i trateaz.

    i, poate cel mai important aspect, este o metod neinvaziv i neionizant. Aceast metod nuafecteaz starea de sntate a pacientului, fiind utilizabil i n explorarea sarcinii.

    Dei este performant i relativ exact, ecografia are i o serie de limite.Ea poate produce artefacte. Datorit faptului c ultrasunetele prezint particulariti de propagare, ca

    orice sunet: reflexii, reverberaii, interfee, difracii, etc, apar ecouri ce produc imagini false sauartefacte. Din cauza acestor ecouri se pot formula diagnostice eronate, fals pozitive, sau fals negative.Experiena ecografistului poate contracara aceste efecte.

    Ecografia nu se poate efectua la nivelul organelor ce conin aer (plmn) sau a celor ce coninstructuri osoase (craniu).

    De asemenea, este dificil de efectuat ecografia la un pacient supraponderal i este o metod subiectiv,ce depinde de examinator. Reglarea aparatului, modul de obinere a planului de seciune, transductorulfolosit i calea de acces depind de experiena i calitile examinatorului.

    Interpretarea imaginii ecografice trebuie s in cont, ntotdeauna, de tabloul clinic, de dateleparaclinice, de contextul i modul n care s-a instalat afeciunea.

    TERMINOLOGIE ULTRASONOGRAFICTerminologia utilizat n ecografie este legat de particularitile de propagare a ultrasunetelor n corpul

    uman. Redactarea unui buletin ecografic trebuie s utilizeze termeni specifici, suficient de sugestivi.Ecogen i transonic. Propagarea ultrasunetelor n mediile biologice se face n raport cu consistena lor.

    Astfel, un mediu mai consistent ca apa reflect US sub form de ecouri cu intensitate direct proporionalcu consistena mediului strbtut, ecouri reprezentate prin diferite nuane de gri. Cu ct intensitateecourilor este mai mare, cu att culoarea rezultat este mai apropiat de alb i invers.

    O structur solid (os, travee conjunctive) ce reflect ecouri reprezentate prin nuane deschise estedenumit ecogen, echivalent consistenei de tip solid, sau parenchimatos (excepia de la aceast reguleste aerul, care are un aspect foarte ecogen). Aprecierea intensitii ecourilor se face prin raportare la unaspect normal sau la structurile anatomice vecine, care, avnd o consisten diferit, au o ecogenitatediferit. Ca variante ale ecogenitii sunt ali doi termeni: hiperecogen-cnd reflectarea US este foarteintens cu nuane aproape de alb i hipoecogen-cnd o structur este mai puin reflectant dect mediulnconjurtor.

    O structur lichidian (snge, bil, coninutul chisturilor, ascita, colecia pleural, etc.) este strbtut ntotalitate de ctre US; ele nu sunt reflectate. n acest caz, imaginea ecografic este expresia unei lipse deecouri i va avea aspectul opus structurilor ecogene, respectiv culoarea neagr. Aceast structurlichidian este definit prin termenul de transonic.

    Interfaa. Ecourile se produc la limita de separaie dintre dou structuri sau esuturi cu densitate(respectiv impedan acustic) diferit. Spaiul de separare dintre ele se numete interfa.

    Ecostructura reprezint totalitate ecourilor returnate de un esut parenchimatos. Parenchimele normale(tiroid, ficat, splin, pancreas) sunt caracterizate prin omogenitate, respectiv uniformitatea ecourilorreflectate de parenchimul respectiv. n majoritatea cazurilor, ecostructura parenchimelor normale esteasemntoare, ele difereniindu-se prin intensitatea ecourilor. n caz de suferin, ecogenitateaparenchimului poate fi mai mare sau mai mic: n cazul unei fibroze apare o cretere a ecogenitii, iar ncaz de edem apare o scdere a ecogenitii.

  • ntrirea acustic. n mediul lichidian, atenuarea ultrasunetelor este absent. Peretele dintre o structurlichidian i una solid reprezint o interfa, foarte evident datorit marii diferene de densitate dintrecele dou structuri. La acest nivel se produce o reflectare masiv de ecouri, iar interfaa devine foarteecogen. Aceast ecogenitate se propag pe distane mici distal de structura lichidian n mediul urmtor.

    Atenuarea. Propagarea US n mediile solide se caracterizeaz prin scderea intensitii ecourilor,numit atenuare. Totalitatea fenomenelor (refracii, difracii, reverberaii) ce conduc la scdereaprogresiv a intensitii US pe msur ce ele strbat o distan dat ntr-un mediu biologic se numeteatenuare. Ecourile structurilor aflate n apropierea transductorului sunt intense, n timp ce ecourilestructurilor profunde sunt slabe.

    Umbra acustic (conul de umbr) este expresia unei reflectri maxime a fasciculului de US, atuncicnd el ntlnete o structur foarte dens (de ex.os sau calculi). Distal de aceasta nu exist ultrasunete, olips de ecouri cu aspectul unui con de culoare neagr.

    Redactarea unui rezultat ecografic se efectueaz folosind terminologie anatomic, n sensul n care, prinscanare (n modul bidimensional), se obin seciuni plane identice cu cele descrise pentru orientareaanatomic: planul frontal (sau coronal), planul sagital i planul transversal. De asemenea, scanarea sepoate face i n plan oblic. Se obin imagini conforme cu standardele internaionale: n cazul unei seciunisagitale, extremitatea cefalic a pacientului este localizat la stnga medicului (adic medicul priveteseciunea dinspre partea dreapt a pacientului), iar la o seciune transversal partea dreapt a pacientuluieste la stnga examinatorului (medicul privete faa inferioar a seciunii).

    Astfel, pe imaginea ecografic obinut prin seciune sagital, partea de sus a imaginii reprezint zonaanterioar a pacientului, partea de jos zona posterioar, stnga imaginii este extremitatea cranial abolnavului, iar cea dreapt este extremitatea caudal.

    Pentru seciunea transversal, partea de sus a imaginii este anterior, cea de jos posterior, stngaimaginii este dreapta pacientului, iar dreapta imaginii este stnga pacientului.

    Pentru o seciune frontal, partea de sus a imaginii este lateral, cea de jos medial, stnga imaginii estecranial, iar dreapta caudal.

    Exist, de asemenea, o serie de termeni comuni cu cei anatomici: anterior, sau ventral (situat nainteaaltei structuri), posterior, sau dorsal (situat napoia altei structuri), medial (sit. spre linia median acorpului), lateral (situat spre prile laterale ale corpului), homolateral, sau ipsilateral (de aceeai parte),heterolateral, sau contralateral (de partea opus), superior, sau cranial (sit.deasupra, spre direciacapului), inferior, sau caudal (sit.dedesubt, spre membrele inferioare), proximal (sit. mai aproape deoriginea unui segment), distal (sit. mai departe de originea segmentului), superficial (sit. la suprafaa uneistructuri) i profund (sit. la un nivel mai adnc fa de suprafa).

    ECOGRAFIA PRILOR MOICu ajutorul unor transductoare cu frecven nalt, de 7-10 MHz, se pot vizualiza structuri anatomice

    superficiale: tegumentul i ganglionii limfatici superficiali, glandele salivare, tiroida i paratiroidele,glanda mamar, sistemul osteomuscular.

  • ECOGRAFIA TIROIDEI I A GLANDELOR PARATIROIDEGlanda tiroid este situat la baza gtului, anterior i lateral de complexul laringo-traheal. Are forma

    literei H, cu doi lobi laterali unii printr-un istm ngust.Ecostructura normal este omogen, cu ecouri mai intense fa de musculatura gtului.Posterior de istm traheea apare ca o imagine hiperecogen, cu con de umbr posterioar datorit aerului

    pe care l conine.Lateral de lobi se vizualizeaz vasele mari ale gtului, artera carotid comun (medial) i vena jugular

    intern (lateral) ca dou conducte transonice paralele.

    Ca aspecte patologice ale glandei tiroide se pot determina ecografic: adeloame foliculare ca formaiuninodulare, chisturi simple sau hemoragice, gua difuz sau nodular i tiroidita autoimun Hashimoto, caafeciuni benigne i carcinomul tiroidian primitiv sau metastatic.

    n mod normal glandele paratiroide nu se vizualizeaz ecografic. Ele sunt n numr de patru, situateposterior de lobii glandei tiroide. Exist situaii n care, patologic, apare glanda paratiroid n cazul unortumori: adenom i, foarte rar, carcinom.

    ECOGRAFIA SNULUIEvaluarea ecografic a snului poate fi efectuat fie n scop diagnostic, fie de screening. Imagistica

    snului se adreseaz depistrii i caracterizrii unei anomalii mamare. Principalul scop al screening-uluieste de a detecta cancerul mamar ntro populaie, la pacieni asimptomatici. Pe de alt parte, scopulecografiei este de a caracteriza fie o anomalie depistat deja prin mamografie, fie palpabil clinic.

    Iniial, ecografia a fost considerat util pentru screening-ul cancerului mamar, dar, din nefericire,aceast investigaie non-invaziv este mult mai puin eficient fa de mamografie n cazul existenei unuicancer mamar. Totui, este util pentru o caracterizare ct mai complet, asociat evalurii clinice imamografice.

    Utilitatea ecografiei mamare este apreciat la pacienii la care examenul clinic sau mamografic nuevideniaz caractere certe de malignitate. Ea poate crete certitudinea de benignitate la un mare numr depacieni, sau de suspiciune a unui carcinom, ceea ce conduce la efectuarea unei biopsii, chiar dacrezultatele mamografiei sunt negative. Pe de alt parte, demonstrarea ecografic a unei leziuni benignepoate evita biopsia acesteia.

  • Ecografia are marea capacitate fa de mamografie de a diferenia diferitele tipuri de esut normal i dea caracteriza unele chisturi complexe sau formaiuni solide, nodulare.

    n principal, exist dou scopuri principale: n primul rnd, n cazul examinrilor de rutin, de control,sau n scop diagnostic, dac sunt mai multe leziuni, ce trebuie evaluate separat, sau dac snul este foartevoluminos (genetic, sau cu implant). Al doilea scop este cel diagnostic, cnd este necesar evaluarea uneiformaiuni detectate clinic sau mamografic.

    Anatomia normal a snului reprezint baza nelegerii ecografiei mamare.Glanda mamar are structura asemntoare unei glande tubuloacinoase: este alctuit din 15-20 de lobi

    glandulari, n perioada fertil a femeii. Fiecare lob este alctuit din lobuli i mici ducte galactofore, ce seunesc i formeaz ducte galactofore mai mari, cele subareolare avnd o dilataie numit sinus lactifer. Nutoate ductele galactofore au dispoziie radiar, unele putnd avea traiect sinuos, iar ramurile lor audirecie radiar. La extremitatea unui duct galactofor este unitatea ducto-lobular terminal UDLT, cereprezint unitatea morfo-funcional a glandei.

    Fiecare lob glandular este cuprins ntr-un strat fascial, care se afl pe faa anterioar a lobului i ldelimiteaz de esutul adipos premamar i se numete fascie premamar sau anterioar. Lama fascial cesepar lobul de esutul adipos retromamar se numete fascie retromamar. ntre cele dou lame se aflesut glandular compus din ducte i lobuli glandulari. Lama anterioar nu este neted i continu, ci seprelungete pn la tegument cu ligamentele Cooper, care este alctuit din dou lame conjunctivealturate. Dei majoritatea UDLT se gsesc n zona glandular, cteva se pot extinde spre ligamenteleCooper, n zona de esut adipos premamar. Localizarea cea mai frecvent a cancerului este n zonaglandular, dar, datorit excepiilor, poate aprea i superficial.

    ntre glanda mamar i tegument este esutul adipos premamar, iar posterior, ntre gland i torace,reprezentat de muchiul pectoral mare i fascia sa, este esutul adipos retromamar.

    Indicaiile ecografiei mamare sunt: tumori mamare, ginecomastii, sn iradiat; explorarea snului lacopii, adolescente i femei sub 35 de ani; evaluarea protezelor mamare; examinarea glandei mamare nsituaia n care mamografia este neconcludent; dirijarea punciilor mamare. De asemenea, coroborat cuecografia snului trebuie efectuat i verificarea ecografic a ganglionilor axilari, frecvent implicai npatologia snului.

    Marele avantaj al ecografiei mamare o reprezint capacitatea sa de a diferenia formaiunile solide decele lichidiene, spre deosebire de mamografie.

  • Leziunile benigne decelabile ecografic sunt: chisturi mamare, galactocelul, mastita, abcesul mamar,fibroadenomul, lipomul, iar cele maligne: carcinomul mamar i adenopatiile metastatice.

    ECOGRAFIA APARATULUI LOCOMOTORPatologia osteo-articular este apanajul radiologiei. Ecografia poate aduce informaii utile n studiul

    esuturilor moi periarticulare i periosoase.

    Astfel, pot fi vizualizate, la nivelul membrului superior, leziuni ale muchilor rotatori i tendoanelorlor, bursit subdeltoidian i modificri ale tendonului capului lung al muchiului biceps brahial,tenosinovit de canal carpian i sinovita articulaiilor mici ale minii.

    La nivelul membrului inferior, la copiii mici, pn la vrsta de 4 luni, se poate depista displazia olduluinc din faze incipiente, iar la aduli sinovita coxo-femural, la articulaia genunchiului: bursit, grosimeasinovialei, prezena i aspectul lichidului articular, existena chisturilor popliteale Baker.

    n ceea ce privete musculatura, pot fi depistate hematoame posttraumatice, rupturi musculare, corpistrini, ca i procese patologice musculare: miozita osificant, distrofii musculare, tumori.

    Tendoanele se investigheaz ecografic ndeosebi la sportivi, la care pot aprea rupturi totale saupariale, sau modificri degenerative ale tendoanelor rotulian i achilian.

    TOPOGRAFIA ULTRASONOGRAFIC A ABDOMENULUI. SECIUNI STANDARD.Abdomenul i pelvisul sunt segmentele anatomice cel mai frecvent investigate ecografic. Ele

    reprezint, de fapt, o singur cavitate, abdomino-pelvin, fiind separate doar convenional printr-un planoblic planul strmtorii superioare a bazinului.

    n cavitatea abdomino-pelvin este o membran seroas, peritoneul, ce mparte cavitatea ntr-o cavitateperitoneal i un spaiu extraperitoneal.

    Cavitatea peritoneal, la rndul ei, are mai multe spaii topografice: cavitatea peritoneal mare, cuspaiul previsceral, etajul supramezocolic (cu recesurile subfrenice drept i stng i recesul subhepatic) ietajul inframezocolic (cu anurile paracolice drept i stng i spaiile mezenterico-colice drept i stng).n cavitatea peritoneal se gsesc organe intraperitoneale: ficatul, vezica biliar i coledocul, splina,stomacul, duodenul superior, intestinul subire, colonul transvers i sigmoid, ovarele.

    Spaiul extraperitoneal este cuprins ntre peritoneu i pereii osteomusculari ai trunchiului. Areurmtoarele spaii: preperitoneal, retroperitoneal i pelvisubperitoneal. n spaiul retroperitoneal se aflorgane primitiv retroperitoneale (rinichii, glandele suprarenale, ureterele, vase, nervi i ganglionilimfatici) i organe secundar peritoneale (pancreasul, prile descendent, orizontal i ascendent aleduodenului, colonul ascendent i cel descendent). n spaiul pelvisubperitoneal sunt urmtoarele organe:vezica urinar i segmentele pelvine ale ureterelor, uterul, vagina, prostata i veziculele seminale, vase desnge, nervi i ganglioni limfatici.

    n mod convenional, pentru a putea localiza un anumit organ, peretele antero-lateral al abdomenuluieste mprit n mai multe regiuni topografice, determinate de linii de referin, verticale i orizontale.Cele verticale sunt liniile medioclaviculare (verticalele coborte de la jumtatea claviculelor), iar celeorizontale sunt: linia ce unete extremitile anterioare ale coastelor X (superior de ea, pn la linia cemarcheaz proiecia la suprafa a diafragmei, este etajul superior) i linia bispinoas, ce unete spineleiliace antero-superioare (ntre ea i linia precedent este etajul mijlociu). Limita inferioar a cavitiiabdomino-pelvine sunt plicile inghinale (plici tegumentare determinate de aderena ligamenteloringhinale la tegument) i marginea superioar a simfizei pubiene; ntre ea i linia bispinoas este etajulinferior. Datorit existenei acestor linii de referin verticale i orizontale, fiecare etaj are, la rndul su,

  • alte regiuni: n etajul superior sunt epigastrul (central) i hipocondrul drept i stng (lateral), n etajulmijlociu regiunea ombilical (central) i regiunile abdominale laterale, sau flancuri drept i stng, iar netajul inferior sunt regiunea pubian, sau hipogastrul (central) i regiunile inghinale, sau fose iliacedreapt i stng.

    Exist o serie de seciuni standard obligatorii, pe lng care se pot efectua numeroase alte seciuni nvederea stabilirii unui diagnostic corect. Seciunile transversale standard se efectueaz la nivelul anumitorvertebre: T11 (se vizualizeaz ficatul, stomacul, splina, aorta i vena cav inferioar), L3 (se observrinichii, ficatul, pancreasul, colonul ascendent, transvers i descendent, duodenul, intestin subire, venarenal dreapt), L5 (vasele iliace comune, ureterele, intestin subire) i la nivelul pelvisului (apar vezicaurinar, uterul/prostata, veziculele seminale, ovarele, excavaia rectouterin/rectovezical).

    Seciunile sagitale se efectueaz n plan medio-sagital (cnd se vizualizeaz ficatul, stomacul, vezicaurinar, anse intestinale, colonul transvers, aorta abdominal) i n planuri parasagitale.

    ECOGRAFIA FICATULUIFicatul este cel mai mare organ parenchimatos al organismului uman i este situat n etajul

    supramezocolic, la nivelul hipocondrului drept.Ecografic se studiaz conturul hepatic, bine definit i net n mod normal; parenchimul hepatic, cu

    ecostructur fin, omogen, granular, cu ecouri de intensitate medie (ntre cea a pancreasului-ecogen icea a splinei-mai puin ecogen); ramurile venei porte i venele hepatice i cile biliare intrahepatice;hilul hepatic, cu pediculul hepatic-format din vena port, coledoc i artera hepatic proprie i, eventual,adenopatia hilar (vizualizarea ganglionilor limfatici este ntotdeauna patologic).

    Bazat pe mprirea anatomo-fiziologic a ficatului n lobi i segmente, se descriu eventuale modificripatologice. Ficatul are, macroscopic, doi lobi: drept i stng i, bazat pe dispoziia vaselor intrahepatice,fiecare lob este alctuit din segmente: lobul drept din segmentele anterior i posterior, iar lobul stng dinsegmentele medial i lateral, fiecare dintre ele fiind formate dintr-un subsegment superior i unul inferior.Aceast mprire a ficatului este util n chirurgie, n caz de rezecie sau transplant hepatic.

    Din punct de vedere ecografic, ficatul are opt segmente, notate I-VIII, ce corespund subsegmenteloranatomice: segmentul ecografic I este lobul caudat (subsegmentul superior al segmentului medial-lobstng), segmentul II este subsegmentul superior al segmentului lateral, segmentul III este subsegmentulinferior al segmentului lateral, segmentul IV este lobul ptrat (subsegmentul inferior al segmentuluimedial), segmentul V este subsegmentul inferior al segmentului anterior, segmentul VI-subsegmentulinferior al segmentului posterior, segmentul VII-subsegmentul superior al segmentului posterior, iarsegmentul VIII-subsegmentul superior al segmentului anterior.

    n urma examinrii ecografice a ficatului, poate fi stabilit existena unei hepatopatii difuze: steatoz,hepatit acut, mai rar cronic (iniial poate s evolueze fr expresie ecografic), ciroza hepatic, ficatulde staz, sau hepatopatii circumscrise: hepatocarcinomul, metastazele hepatice (n neoplasm de plmn,colon, pancreas, sn, stomac, ovar/prostat, vezic biliar, rinichi, etc), hemangiom hepatic, chisturisimple sau hidatice, abces, hematom.

  • Odat cu investigarea ficatului, se efectueaz i cea a venei porte, pentru evidenierea sindromului dehipertensiune portal (i, concomitent, este necesar analizarea venei splenice), sindrom ascitic sausplenomegalic.

    ECOGRAFIA VEZICII BILIARE I A CILOR BILIARE EXTRAHEPATICEEcografia a devenit metoda de elecie pentru vizualizarea vezicii biliare i a cilor biliare.Vezica biliar este un rezervor de bil, situat pe faa visceral a ficatului, avnd form de par,

    cudurile ei fiind foarte frecvente. Canalul coledoc este o structur tubular, situat anterior de vena port,cu un calibru maxim de 5 mm.

    Ecografic, se analizeaz forma, dimensiunile, peretele, poziia i variantele anatomice ale veziciibiliare, coninutul i organele din vecintatea acesteia. Astfel, poate aprea vezicul biliar septat, mritde volum (ntr-o dischinezie biliar hipoton, sau colecistit acut sau hidrops vezicular), calculi biliari,polipi, sau cancerul vezicii biliare.

    La nivelul coledocului se poate observa dilatarea lui, datorit prezenei unui calcul, sau unei compresiiextrinseci (de ex.n tumor de cap de pancreas) sau stenoze ale lui.

    ECOGRAFIA PANCREASULUIPancreasul, organ retroperitoneal, profund, poate fi vizualizat n 90% din cazuri, aproape pe toat

    lungimea sa. El este situat n epigastru i are direcie transversal, posterior de stomac, fiind alctuit dincap, corp i coad. Posterior de cap este vena port, iar posterior de corp vena splenic de-a lungul su,iar transversal aorta. Coada pancreasului este situat n hilul splinei, ntre foiele ligamentului spleno-renal.

    n cazul pancreasului, se pot determina afeciuni difuze: pancreatita acut sau cronic, traumatismpancreatic, sau circumscrise: pseudochistul pancreatic, abces pancreatic, cancer pancreatic.

    ECOGRAFIA SPLINEISplina este cel mai mare organ limfoid al organismului, fiind situat n hipocondrul stng, n etajul

    supramezocolic al cavitii peritoneale. Are form de bob de cafea, cu axul mare oblic, de-a lungulcoastei X.

  • Ecografic, se studiaz forma ei, modificrile de contur, poziia, dimensiunile, raporturile, hilul istructura normal a splinei. n cazuri patologice, poate aprea splenomegalie difuz (n leucemii,limfoame, anemii hemolitice, boli infecioase, metabolice, sau n sindromul de hipertensiune portal), sauafeciuni localizate: chisturi, tumori benigne (hemangiom, fibrom) sau maligne (limfoame, metastaze),infarct splenic, abces, calcifieri sau rupturi ale splinei (cel mai frecvent posttraumatice, nsoite dehemoperitoneu).

    ECOGRAFIA RINICHILOR I A CILOR URINARERinichii sunt organe pereche, cu forma de bob de cafea (de unde i termenul de reniform),situate

    retroperitoneal, de o parte i de alta a coloanei vertebrale, n loja lombo-diafragmatic, proiectndu-sentre nivelul vertebrelor T12-L2 pentru cel drept, rinichiul stng fiind situat cu o vertebr mai sus, respectivT11. Dar, rinichiul poate fi situat la orice nivel, ntre loja lombar i pelvis, att congenital (ectopie), ct ipatologic (ptoz). n mod normal, sunt doi, dar pot exista rinichi supranumerari, sau, dimpotriv, rinichiunic. De asemenea, ei pot fi fuzionai (rinichi sigmoidiform, inelar, n potcoav, sau concrescut).

    Parenchimul renal, format din cortical i medular (piramidele renale Malpighi) are, n interior oexcavaie, sinusul renal, la nivelul creia se afl sistemul pielo-caliceal, format din calicii mici i mari ibazinet i vasele i nervii rinichiului. Conturul este net, regulat, dar poate fi boselat, cnd persistlobulaia fetal, iar bazinetul poate fi bifid.

    n ceea ce privete rinichii, numeroase afeciuni ale lor pot avea expresie ecografic. Astfel, existanomalii de numr, dimensiune, de poziie, de fuziune; boli chistice renale; hidronefroza (dilatarepielocaliceal i staz urinar) cu cele trei grade ale sale; litiaza pielocaliceal; infecii ale aparatuluiurinar superior (pielonefrit acut sau cronic, abces renal, tuberculoz renoureteral), tumori benigne(angiom) sau maligne, nefropatii medicale (glomerulonefrita acut sau cronic, insuficiena renal acutsau cronic), traumatisme renale.

    Ureterul continu bazinetul i poate fi vizualizat, ecografic, proximal, n apropierea rinichiului ijuxtavezical (n poriunea abdominal nu poate fi detectat ecografic, fiind mascat de ansele intestinale).Ecografic se poate determina un megaureter (dilatarea congenital a ureterului), ureterocelul (dilataiechistic a ureterului intramural), refluxul vezico-ureteral, sau litiaza ureteral.

    Vezica urinar este un organ musculo-membranos cu rol de depozit al urinii, fiind situat n pelvis. Dinpunct de vedere ecografic, ea poate fi analizat doar cnd este n repleie. Astfel, se pot vizualizamalformaii ale vezicii urinare (dedublarea ei, diverticuli congenitali, chisturi congenitale, megavezica-

  • volumul ei depete 1000 cm3); sindromul de staz vezical; litiaza vezical sau tumorile vezicii urinare;inflamaii i traumatisme.

    ECOGRAFIA GINECOLOGICOrganele genitale interne feminine sunt reprezentate de uter, trompe uterine, ovare i vagin. Pentru efectuarea unei ecografii, cu vizualizarea corect a uterului i ovarelor este necesar ca vezica

    urinar s fie n repleie, aceasta reprezentnd o fereastr ecografic.Uterul este un organ musculo-cavitar, format din fund, corp i col. Ecografic se analizeaz: poziia

    uterului (n anteflexie, n poziie intermediar sau n retroflexie); dimensiunile uterului; forma i conturulsu; ecostructura uterului, respectiv miometrul, care este omogen, cavitatea uterin i endometrul, caresufer modificri fiziologice, n funcie de perioada ciclului menstrual (n prima sptmn este dificil devizualizat, n a doua sptmn este hipoecogen, cu grosime de 7-8 mm., iar n urmtoarele dousptmni devine hiperecogen, cu grosime de 6-8 mm. n perioada menstrual apare hematometriafiziologic (lam de lichid n cavitatea uterin).

    n cazul uterului se pot depista malformaii uterine (cel mai frecvent uterul bicorn, apoi duplicaiauterin, hipoplazia sau aplazia), tumori benigne (fibromul, localizat submucos, intramural sau subseros)sau maligne, endometru hiperplazic, polip endocavitar, resturi ovulare postabortum, sau pseudosaculovular (prezent ntr-o sarcin ectopic) sau prezena unui dispozitiv intrauterin (sterilet). La nivelulcolului uterin apar, foarte frecvent, chisturi Naboth (glande cervicale obstruate).

    Trompele uterine normale nu se vizualizeaz ecografic. Ele devin decelabile n cazul prezeneilichidului (piosalpinx, hidrosalpinx).

    n cazul ovarelor (situate pe peretele pelvin) acestea au form ovalar i contur regulat; dimensiunile lorcresc n perioada preovulatorie, cnd se vizualizeaz un folicul periferic cu diametrul pn la 25 mm. Deasemenea, la femeile ce folosesc estroprogestative minidozate (anticoncepionale) poate apare aspectul deovar micropolichistic, cu diametre sub 5 mm. Chistul ovarian seros este foarte frecvent ntlnit la femei nperioada fertil, iar chistul dermoid, polimorf ecografic, apare la femei tinere, fiind congenital. Cancerulde ovar este o maladie redutabil, ce poate fi depistat ecografic.

  • n ceea ce privete vagina, pot aprea chisturi sau hematocolpos.Concomitent cu descrierea organelor genitale, trebuie menionat prezena sau absena lichidului n

    fundul de sac Douglas.

    ECOGRAFIA ORGANELOR GENITALE MASCULINELa brbai, se pot vizualiza ecografic: prostata, veziculele seminale, testiculul i epididimul.Prostata este un organ cu structur heterogen, ce nconjoar uretra proximal (prostatic), fiind situat

    sub vezica urinar. Ecografic, se urmresc: dimensiunile i volumul ei, conturul i ecostructura.

    Astfel, se poate depista o hipertrofie benign de prostat (aa-numitul adenom de prostat), prostatitaacut sau cronic, sau cancerul de prostat.

    Veziculele seminale sunt situate pe laturile prostatei i au aspect alungit, ovalar, cu ecostructurahipoecogen. Ca patologie poate exista veziculit sau chisturi.

    Testiculele sunt organe pereche, situate n mod normal n scrot, dar pot fi i ectopice: n canalulinghinal sau chiar n abdomen sau pelvis. Congenital poate exista monorhidie (un singur testicul) sauanorhidie (niciunul). De-a lungul marginii sale posterioare este epididimul, o formaiune anatomic cereprezint poriunea iniial a cilor spermatice.

    La nivelul testiculului pot aprea chisturi, hidrocel (reprezint acumulare de lichid la nivelul cavitiivaginale a scrotului), criptorhidia (testiculul nu se afl n scrot-de obicei este unilateral), traumatisme detesticul (hematocel-acumulare de lichid peritesticular; contuzie testicular sau fracturi testiculare), tumoritesticulare, n marea lor majoritate maligne.

    Ca leziuni inflamatorii ale testiculului menionm: epididimita sau orhiepididimita acut, abcesultesticular i orhita cronic nespecific sau TBC.

    ECOGRAFIA DE SARCINDiagnosticul de sarcin, vrsta i localizarea ei intra- sau extrauterin, dezvoltarea ftului i a placentei,

    reprezint probleme importante n practica obstetrical.Diagnosticul pozitiv precoce de sarcin se pune dup 5 sptmni de amenoree, cnd poate fi vizualizat

    sacul ovular. n interiorul lui, dup vrsta gestaional de 6-7 sptmni, apare ecoul embrionar, ninteriorul cruia, dup 7 spt.se poate detecta activitate cardiac. Tot atunci, se poate stabili dac este osarcin multipl, prin prezena mai multor embrioni i saci ovulari; pe msur ce sarcina se dezvolt, sepoate aprecia existena membranei de separaie ntre fei, a placentei mono- sau bicoriale. La 10spt.devin vizibile placenta i craniul fetal, iar dup 13 spt.se msoar diametrul biparietal al craniuluifetal, parametru principal pentru determinarea vrstei sarcinii.

    Din trimestrul II, respectiv 20 spt.corpul fetal este vizibil n ntregime, cnd se analizeaz fiecaresegment n parte, ncepnd cu craniul: ventriculii laterali i plexurile coroide, oasele feei, nasul, buzele,orbitele, apoi coloana vertebral, cordul (se stabilete frecvena cardiac), aorta, stomacul, ficatul,rinichii, vezica urinar, membrele. Sexul copilului poate fi determinat dup vrsta de 23-24 spt.doardac fasciculul de US are traiect accesibil n zona perineului (ftul poate avea membrele inferioareflectate la nivelul perineului, sau la acest nivel este prezent cordonul ombilical, ce poate da imagine falspozitiv pentru sexul masculin). De asemenea, diagnosticul sexului fetal este ngreunat de lipsa lichidului

  • amniotic, n prezentaia pelvian, sau cnd ftul st cu spatele anterior (spre ombilicul mamei). Seprecizeaz prezentaia ftului (cranian, pelvin sau transvers).

    Prin analiza ecografic a ftului se pot depista tulburri n dezvoltarea fetal (hipo- sau hipertrofie) saumalformaii fetale (hidrocefalie, anencefalie, spina bifida sau meningocel, rinichi polichistic,hidronefroza, malformaii ale membrelor).

    n ceea ce privete placenta, se urmresc grosimea, ecostructura i localizarea ei n raport cu uterul(fundic, pe peretele anterior, posterior sau lateral sau placenta praevia-cnd placenta este jos inserat, eaputnd ocupa orificiul canalului cervical).

    Cordonul ombilical este alctuit din dou artere ombilicale i o ven ombilical, spiralate. n modpatologic, poate exista o singur arter ombilical, sau cordonul ombilical formeaz o ans n jurulgtului ftului (circular de cordon).

    Lichidul amniotic este transonic, omogen pn n apropierea naterii, sau poate fi neomogen, cu ecouriecogene flotante (vernix cazeosa ). Hidramniosul (lichid amniotic n exces) apare n izoimunizare Rh,malformaii fetale, diabet, sau poate exista oligoamnios (lichid amniotic n cantitate redus) care seasociaz, de obicei, cu hipotrofie fetal.

    Ecografia poate determina dac o sarcin este viabil, prin urmrirea micrilor cordului fetal i amicrilor active ale ftului. Dac acestea nu se vizualizeaz timp de 5 minute, indic o suferin fetal, lafel ca i frecvena foarte sczut sau foarte ridicat a btilor cordului fetal.

    Tot ecografic se poate diagnostica un avort incipient sau avort incomplet (n cavitatea uterin rmnresturi ovulare), sau o sarcin oprit n evoluie.

    ECOGRAFIA VASCULARSe refer la examinarea ecografic a vaselor periferice: arterele carotide, arterele vertebrale, arterele

    intracerebrale, arterele membrului superior sau inferior, ca i arterele mari ale abdomenului: trunchiulceliac i ramurile lui (artera hepatic comun, artera splenic), artera mezenteric superioar, arterelerenale, ca i vena port, venele hepatice, sau vasele penisului (n caz de impoten sexual, ce poate aveao cauz arterial sau venoas, nu numai psihogen).

  • Exist mai multe metode ecografice pentru studiul sistemului vascular: ecografia bidimensional-princare se poate urmri mobilitatea vasului, placa de aterom, un tromb vascular, anevrismul (dilataresegmentar, asimetric a vasului), ectazie vascular (dilatarea calibrului vascular peste valorile normale);ecografie endoluminal cu catetere introduse intravascular; ecografie bidimensional combinat cutehnica Doppler.

    ECOCARDIOGRAFIASe realizeaz prin ecografie bidimensional i ecografie Doppler, ce relev configuraia normal a

    cordului, cu toate structurile sale anatomice caracteristice: cele dou atrii i cei doi ventriculi, separaiprin sept interatrial, respectiv interventricular, muchi papilari, i valvele mitral, tricuspid, aortic ipulmonar, respectiv fluxul sanguin la acest nivel. De asemenea, exist posibilitatea de a efectuaecocardiografie transesofagian.

    Evaluarea ecocardiografic complet poate stabili existena valvulopatiilor: stenoz mitral,insuficien mitral, boala mitral, prolapsul de valv mitral, stenoza sau insuficiena aortic, stenozasau insuficiena tricuspidian, stenoza sau insuficiena pulmonar. Ecografic, se stabilete diagnosticulpozitiv i diagnosticul funcional i de severitate al respectivei afeciuni.

    n ceea ce privete suferinele miocardului, menionm: cardiopatia ischemic, cardiomiopatiile:hipertrofice obstructive sau dilatative, cardiomiopatii infiltrative, cardiopatia hipertensiv, miocarditaacut, cordul pulmonar cronic.

    Coleciile pericardice reprezint o alt entitate patologic ce poate fi depistat ecografic.Patologia vaselor mari de la baza cordului include aspectul aortei ascendente (dilatarea aortei,

    anevrisme, sau disecia aortei) i al trunchiului pulmonar (hipertensiune arterial pulmonar), sau alvenelor pulmonare i al venelor cave superioar i inferioar.


Recommended