ANATOMIA SISTEMULUI

OSOS

Dr. Posea Cristian Medic primar

Bucuresti, 2008

Noţiuni generale• Scheletul reprezintă

totalitatea oaselor din organismul uman.

• Osteologia este ramura anatomiei care se ocupă cu studiul oaselor.

Clasificarea oaselorÎn funcţie de formă,oasele scheletului uman pot fi împarţite in: • Oase scurte - au toate cele 3 dimensiuni aproape egale; - exemple: oasele carpiene, tarsiene, vertebrele.

• Oase lungi - sunt alcătuite din 3 părţi: ■ epifize – situate la extremităţi, mai voluminoase

■ diafiza – zona mijlocie a osului, formă cilindrică, lungă.

■ metafizele – intre diafiză şi epifiză. La acest nivel, oasele tinere prezintă

cartilaje de creştere. - exemple: humerus, radius, femur, tibie.

• Oase late - formă de lamă; - exemple: oasele calotei craniene, omoplatul.• Oase mixte - neregulate; exemplu: osul maxilar.

Elemente anatomice osoase Se descriu: suprafeţele articulare, proeminenţele osoase şi

scobiturile osoase.1. Suprafeţele articulare – servesc pentru articularea cu alte oase;

- exemple: * faţete articulare; * condil; * cap; * trohlee; * cavitate; * incizură.

2. Proeminenţele osoase – servesc pentru inserţii musculare şi ligamentare; - exemple: * apofiza; * spina; * tubercul sau trohanter; * creastă.

3. Scobiturile osoase – exemple: * fose osoase;

* şanţuri osoase.

Structura oaselor

Oasele sunt structuri anatomice

care îmbină rezistenţa cu

elasticitatea.

Din punct de vedere funcţional,

prezintă 4 ordine de structură,

numerotate I – IV.

Structura oaselor (2) ♣ Structurile de ordinul ISe pot vedea cu ochiul liber. Reflecta rolul de susţinere pe care il joacă osul studiat.Exemple: Periostul - manşon fibros de culoare albicioasă ce înconjoară diafiza şi

metafizele. Se continuă la nivelul epifizelor cu capsula articulară. Cartilajul articular – acoperă extremităţile erticulare ale osului. Ţesutul osos compact – se află sub periost şi este rezultatul suprapunerii

lamelelor osoase. Ţesutul osos spongios – are formă de burete. Este alcătuit din întretăierea trabeculelor osoase, ce delimitează cavităţi cu măduvă osoasă. Canalul medular şi măduva osoasă – canalul medular este situat la nivelul diafizei şi metafizei, conţine măduva osoasă roşie (osteogenă şi

hematogenă) şi măduva osoasă cenuşie (măduvă roşie îmbătrânită).

Cartilajul de conjugare – este la nivelul metafizelor, la copii şi adolescenţi. Are rol in creşterea oaselor in lungime.

Structura oaselor (3) ♣ Structurile de ordinul II -dim. cca 100 microni

Sunt vizibile doar microscopic. Acestea sunt:

Lamelele osoase – participă la formarea ţesuturilor

osos copact şi spongios. Sunt formate din sisteme

haversiene (osteoni – unitatea morfo-funcţională

a osului copact).

Reţeaua vasculară osoasă – artere,vene şi vase limfatice.

Reţeaua nervoasă – fibre nervoase.

♣ Structurile de ordinul III – dim. cca 10 microni.

Straturile extern, intermediar şi intern din alcătuirea periostului.

Tunicile externă, medie şi internă din structura arterelor.

Celulele osoase: osteocit, osteoblast şi osteoclast.

♣ Structurile de ordinul IV – sunt reprezentate de dispoziţia moleculară a substanţei organice şi anorganice (apă, reziduu, grăsime)

Scheletul capului (craniul) Este format din 22 oase şi este împărţit in: neurocraniu şi viscerocraniu. Neurocraniul = craniul cerebral Este alcătuit din 8 oase: frontal, etmoid, sfenoid, occipital, 2 oase parietale şi 2 oase temporale. I se delimitează două părţi: bolta craniului şi baza craniului.

Viscerocraniul = craniul facial Este alcătuit din 14 oase: 2 maxilare, 2 zigomatice, 2 lacrimale, 2 nazale, 2 cornete nazale inferioare, 2 palatine vomerul şi mandibula.

Coloana vertebrală

Reprezintă segmentul axial al scheletului.

Este alcătuită din piese osoase numite

vertebre şi din piese fibro-cartilaginoase

numite discuri intervertebrale.

Are in totalitate 33-34 vertebre, grupate

in 5 regiuni:

• cervicală (7 vertebre)

• toracală ( 12 vertebre)

• lombară ( 5 vertebre)

• sacrală (5 vertebre sudate)

• coccigiană (4-5 vertebre)

Caracterele comune ale vertebrelor

Vertebra tip este alcătuită dintr-un

corp aproape cilindric şi un arc

vertebral situat posterior. Arcul

prezintă mai multe feluri de apofize:

• 2 apofize transverse, spre lateral;

• apofiza spinoasă, posterior

• 4 apofize articulare

Între corp şi arc este cuprinsă gaura vertebrală care, prin suprapunerea vertebrelor, compune canalul vertebral.

Cutia toracică Are formă de trunchi de con cu baza mare orientată in jos. Scheletul cutiei toracice este alcătuit din coloana vertebrală toracală (posterior), stern (anterior), coaste şi cartilaje costale (intre stern şi coloană). Sternul este un os lat şi alungit, alcătuit din 3 părţi: manubriu, corp şi apendice xifoid.

Coastele sunt oase foarte alungite,in număr de 12 perechi, formate dintr-un corpşi două extremităţi: 1. una posterioară, alcătuită din capul şi colul coastei;

2. una anterioară, se prelungeşte cu cartilajul costal.

Scheletul membrul superior Este format din humerus (scheletul braţului), radius şi ulnă (scheletul antebraţului) şi carp, metacarp şi falange (scheletul mâinii).

Humerusul este un os lung care formează singur

scheletul braţului. Extremitatea proximală prezintă o formaţiune

cât o treime de sferă, capul humerusului. Extemitatea distală

este prismatic triunghiulară şi se numeşte “paleta humerală”.

Ulna este un os lung, situat in partea medială a antebraţului.

Extremitatea proximală prezintă superior incizura trohleară

prin care se articulează cu humerusul. Corpul prezintă

3 feţe: anterioară, posterioară şi medială. Extremitatea distală

poartă numele de capul ulnei.

Radiusul este situat in partea laterală a antebraţului.

Extremitatea sa proximală prezintă capul radiusului

cu 2 suprafeţe articulare, pentru humerus şi pentru ulnă.

Extremitatea distală este mai voluminoasă şi prezintă faţa

articulară carpiană si incizura ulnară a radiusului pentru

articularea cu capul ulnar.

Scheletul bazinului (1)

Este format din coxale, sacru şi coccis prin articularea in partea anterioară a oaselor coxale intre ele la nivelul simfizei pubiene, iar in partea lor posterioară cu sacrul.

La interior, bazinul este împărţit de o linie convenţională, numită linia terminală, in bazin mare şi bazin mic. Linia terminală porneşte de la promontoriul sacrat şi ajunge pe linia arcuată şi creasta pectineală până la marginea superioară a simfizei pubiene.

Bazinul mare continuă, inferior, cavitatea abdominală şi are pereţii formaţi din fosele iliace.

Bazinul mic este mai strâmt şi de aceea se mai numeşte şi canal pelvin.

Scheletul bazinului (2)

Scheletul bazinului (3)

OSUL COXAL

Este un os lat, de forma unui

patrulater neregulat. Este format

din 3 oase sudate:

1. Ilionul – situat superior, prezintă

corp şi aripa osului iliac.

2. Ischionul – situat inferior şi posterior;

prezintă corpul şi ramura ischionului.

3. Pubisul – situat inferior şi anterior,

prezintă corpul şi ramurile pubisului.

Liniile de sudură au aspectul literei “Y”.

Scheletul membrului inferiorEste alcătuit din femur (scheletul coapsei), tibie şi fibulă (scheletul gambei), respectiv tarsiene, metatarsiene şi falange (oasele piciorului).

Scheletul coapsei Este constituit din femur. FEMURUL este un os lung, alcătuit din corp şi două extremităţi (epifize) – proximală şi distală. Epifiza proximală prezintă • capul femural (2/3 dintr-o sferă) - se articulează cu fosa acetabulară din consituţiaosului coxal. • colul femural• masivul trohanterian, constituit din trohanterul mare (lateral) şi trohanterul mic (medial), între care se află linia intertrohanterică. Corpul femurului are forma prismatică, cu 3 feţe. Epifiza distală prezintă 2 proeminenţe, numite condilii femurali – lateral şi medial. Anterior se află faţa patelară,prin care se articulează cu rotula.

Scheletul gambei (1) Este alcătuit din tibie (medial) şi fibulă (lateral), între care se află membrana interosoasă.TIBIA este principalul os de sprijin al gambei. Este alcătuită dintr-un corp şi două epifize. Epifiza proximală este voluminoasă, formată din doi condili între care se află eminenţa intercondiliană.Corpul este prismatic, alcătuit din 3 feţe.Epifiza distală prezintă 3 feţe:• incizura fibulară, lateral,pentru articulaţia cu fibula• faţa articulară inferioară, pentru articulaţia cu talusul• faţa medială, ce se prelungeşte cu “maleola tibială”.

Scheletul gambei (2)

FIBULA (peroneul) prezintă, de asemenea, un corp (diafiză) cu două extremităţi (epifize).

Epifiza proximală = capul fibulei, corespunde condilului lateral al tibiei.

Corpul este subţire, prezintă 3 feţe.

Epifiza distală prezintă lateral şi inferior maleola laterală. Împreună cu epifiza distală a tibiei formează scoaba

tibio-peronieră ce se articulează cu talusul.