Analiza Valorii - Totolici Sofia

MARIA NICOLAI SOFIA TOTOLICI

ANALIZA VALORII

BUCUREŞTI

2

CUPRINS

CUVÂNT INTRODUCTIV............................................................................................................5

CAPITOLUL 1. INTRODUCERE ÎN ANALIZA VALORII ........ .............................................5 1.1. SCURT ISTORIC..................................................................................................................5 1.2. ELEMENTE CONCEPTUALE ÎN CADRUL ASIGURĂRII VALORII..............................6

1.2.1. “INGINERIA VALORII” ŞI “ANALIZA VALORII” ......................................................6 1.2.2. CONCEPTUL DE VALOARE........................................................................................7 1.2.3. CONCEPTUL DE COST ...............................................................................................9 1.2.4. CONCEPTUL DE FUNCłIE ......................................................................................10

1.2.4.1. CLASIFICAREA FUNCłIILOR ....................................................................................... 11 1.2.4.2. REGULI PENTRU STABILIREA FUNCłIILOR............................................................. 12

1.2.5. PRINCIPIILE DE BAZA ALE ANALIZEI VALORII....................................................15 1.3. CONCLUZII........................................................................................................................16 1.4. PROBLEME............................................................................................................................17 1.5. ÎNTREBĂRI TIP GRILĂ ....................................................................................................21

CAPITOLUL 2. PLANUL LOGIC ŞI CRONOLOGIC DE DESFĂŞURARE A ANALIZEI VALORII.......................................................................................23

2.1. ANALIZA NECESITĂłII SOCIALE.................................................................................24 2.1.1. CULEGEREA INFORMAłIILOR................................................................................24

2.1.1.1. INFORMAłII CU CARACTER TEHNIC......................................................................... 24 2.1.1.2. INFORMAłII CU CARACTER SOCIAL ......................................................................... 25 2.1.1.3. INFORMAłII CU CARACTER ECONOMIC .................................................................. 25

2.1.2. STABILIREA NOMENCLATORULUI DE FUNCłII ŞI A LIMITELOR DIMENSIUNILOR LOR TEHNICE.............................................................................26 2.1.3. STABILIREA NIVELURILOR DE IMPORTANłĂ A FUNCłIILOR...........................26

2.2. ANALIZA ŞI EVALUAREA SITUAłIEI EXISTENTE....................................................28 2.2.1. DIMENSIONAREA TEHNICĂ A FUNCłIILOR .........................................................29 2.2.2. DIMENSIONAREA ECONOMICĂ A FUNCłIILOR...................................................29 2.2.3. ANALIZA SISTEMICĂ A FUNCłIILOR .....................................................................31 2.2.4. STABILIREA DIRECłIILOR DE CERCETARE..........................................................32

2.3. CONCEPEREA SAU RECONCEPEREA PRODUSULUI ................................................33 2.4. CONCLUZII........................................................................................................................35 2.5. STUDII DE CAZ .................................................................................................................36

2.5.1. REPROIECTAREA UNUI ROBINET DE TRECERE FOLOSIND PROCEDEUL ANALIZEI VALORII ....................................................................................................36 2.5.2. STUDIU PRIVIND APLICAREA ANALIZEI VALORII LA MOTOARELE ELECTRICE...................................................................................40

1. Alegerea produsului ......................................................................................................... 40 2. Cunoaşterea produsului.................................................................................................... 41 3. Determinarea funcŃiilor motorului asincron trifazat......................................................... 43 4. Dimensionarea tehnică şi economică a funcŃiilor............................................................. 45 5. Determinarea ponderii funcŃiilor motorului electric în valoarea de întrebuinŃare totală a produsului ........................................................................................................... 48 6. Compararea ponderii funcŃiilor în costuri şi în valoarea de întrebuinŃare ........................ 48 7. Reconceperea (reproiectarea) produsului ......................................................................... 49 8. Concluzii.......................................................................................................................... 51

2.5.3 ANALIZA VALORII MODELULUI PENTRU FORMELE DE TURNARE A LINGOTIERELOR DE 25 T CU PERETI ONDULATI ................................................52

1. Pregătirea cercetării.......................................................................................................... 52 2. Informare asupra obiectivului studiat............................................................................... 53 3. Analiza produsului în forma constructivă existentă ......................................................... 54 4. DirecŃii de îmbunătăŃire a produsului ............................................................................... 57 5. EficienŃa economică ......................................................................................................... 60

3

2.5.4. RECONCEPEREA UNUI TRANSFORMATOR ELECTRIC .......................................61 1. Alegerea produsului ......................................................................................................... 61 2. Cunoaşterea produsului.................................................................................................... 61 3. Determinarea funcŃiilor transformatorului ....................................................................... 63 4. Determinarea ponderii funcŃiilor în valoarea de întrebuinŃare şi în costul produsului...... 64 5. Dimensionarea economică a funcŃiilor............................................................................. 65 6. Compararea ponderii funcŃiilor în costuri şi în valoarea de întrebuinŃare ........................ 66 7. Reconceperea (reproiectarea) produsului ......................................................................... 67 8. Calculul eficienŃei economice ..........................................................................................69

2.6. PROBLEME........................................................................................................................69 2.6.1. IMPORTANTA FUNCłIEI ÎN ANALIZA VALORII ....................................................69 2.6.2. RelaŃia valoare de întrebuinŃare-costuri .....................................................................74

2.7. ÎNTREBĂRI TIP GRILĂ ....................................................................................................75

CAPITOLUL 3. METODE DE INVESTIGARE SAU DE PRODUCERE A IDEILOR .......77 3.1. METODE INTUITIVE ................................................................................................77

3.1.1. METODA BRAINSTORMING (ASALTUL DE IDEI) ..................................................77 3.1.2. METODA DELPHI......................................................................................................80 3.1.3. SINECTICA – METODA GORDON............................................................................81 3.1.4. REUNIUNEA PHILLIPS 66 ........................................................................................82 3.1.5. DISCUłIA ÎN PANEL .................................................................................................84 3.1.6. BRAINWRITING SAU 6.3.5.........................................................................................84

3.2. METODE ANALITICE...............................................................................................85 3.2.1. METODA LISTELOR DE CONTROL .........................................................................85 3.2.2. METODA LISTEI ELEMENTELOR CONSTITUTIVE................................................88

3.3. METODE DE LUCRU ASOCIATIVE................................................................................89 3.3.1. METODE DE ASOCIERE FORłATĂ A IDEILOR .....................................................89

3.3.1.1. LISTAREA ......................................................................................................................... 89 3.3.1.2. CATALOGUL.................................................................................................................... 89 3.3.1.3. CONCENTRAREA PE OBIECT ....................................................................................... 89

3.3.2. METODE DE ASOCIERE LIBERĂ A IDEILOR .........................................................90 3.3.2.1. METODA MATRICEALĂ ................................................................................................ 90 3.3.2.2. METODA MORFOLOGICĂ ............................................................................................. 90 3.3.2.3. MATRICEA DESCOPERIRII............................................................................................ 91

3.4. METODE DE LUCRU DEDUCTIVE.................................................................................92 3.4.1. ANALIZA COMBINATORIE........................................................................................92 3.5.1. GÂNDIREA COLATERALĂ ........................................................................................94 3.5.2. GESTALT SAU SEMANTICA GENERALĂ .................................................................94 3.5.3. METODA NOTĂRII IDEILOR DIN TIMPUL SOMNULUI ........................................94 3.5.4. GÂNDIREA ZEN ŞI SATORI.......................................................................................95

3.6. CONCLUZII........................................................................................................................95 3.7. STUDII DE CAZ .................................................................................................................96

3.7.1. REALIZAREA UNUI NOU TIP DE CLAPETĂ PENTRU LICHIDE UZUALE FOLOSIND METODA ANALIZEI MORFOLOGICE..................................................96 3.7.2. METODA INPUT-OUTPUT FOLOSITĂ LA ELABORAREA UNUI SISTEM DE AVERTIZARE A PĂTRUNDERII UNUI CORP STRĂIN ÎN MOTOARELE AVIOANELOR TURBOPROPULSATE...............................................98

3.8. PROBLEME......................................................................................................................100 3.9. ÎNTREBĂRI TIP GRILĂ ..................................................................................................101

CAPITOLUL 4. METODE DE EVALUARE...........................................................................102 4.1. METODA DIAGRAMEI T ...............................................................................................102

Etapa I. Diagrama T simplă ................................................................................................102 Etapa a II-a. Diagrama T a criteriilor ................................................................................103 Etapa a III-a. Analiza ideii ..................................................................................................104

4.2. PONDEREA SIMPLĂ.......................................................................................................105 4.3. DECIZIA IMPUSĂ ...........................................................................................................106 4.4. CONCLUZII......................................................................................................................107 4.5. STUDIU DE CAZ..............................................................................................................107 4.6. PROBLEME......................................................................................................................111 4.7. ÎNTREBĂRI TIP GRILĂ ..................................................................................................111

4

CAPITOLUL 5. INGINERIA VALORII ŞI ANALIZA VALORII SISTEMELOR INFORMATICE.................................................................112

5.1. ELEMENTE CONCEPTUALE IMPLICATE ÎN SISTEMELE INFORMATICE............112 5.2. INSTRUMENTELE DE ANALIZĂ A SISTEMELOR INFORMATICE.........................113 5.3. OBIECTIVELE INGINERIEI ŞI ANALIZEI VALORII ..................................................114

BIBLIOGRAFIE .........................................................................................................................115

5

CUVÂNT INTRODUCTIV

Trecerea la economia de piaŃă presupune, în primul rând, progresul

economic, care nu poate fi conceput în afara complexităŃii producŃiei materiale, a tehnologiilor de fabricaŃie, a cerinŃelor de economisire a muncii şi, nu în ultimul rând, a creşterii calităŃii acesteia.

Analiza valorii constituie una dintre metodele care contribuie la creşterea sau cel puŃin la menŃinerea utilităŃii unui produs sau serviciu, eliminând, pe baza unui studiu minuŃios al tuturor fazelor şi elementelor componente, cheltuielile nejustificate sau cele neeconomicoase care afectează raportul calitate-preŃ. Pentru aceasta, se stabilesc funcŃiile necesare produsului sau serviciului şi se determină costurile necesare realizării acestora. Eliminarea costurilor nejustificate va putea conduce astfel, spre obŃinerea de importante economii. Studierea posibilităŃilor de îmbunătăŃire a produsului sau a serviciului reprezintă o activitate complexă, în cadrul căreia un rol primordial revine creativităŃii. De aceea, lucrarea insistă şi asupra aspectelor privind procedeele şi metodica stilului creativ al analizei valorii.

Am considerat că abordarea problemelor economice apărute în diferitele unităŃi economice, de la cele de cercetare şi până la cele productive sau prestări de servicii impun, mai mult decât oricând, necesitatea utilizării analizei valorii.

Pentru faptul că analiza valorii însoŃită de creativitate este aplicabilă fiecărei faze de obŃinere a produsului sau serviciului, începând de la conceperea şi proiectarea acestuia sau a serviciului, şi până la punerea la dispoziŃia consumatorului, lucrarea se adresează unei largi categorii de specialişti cu pregătire tehnică sau economică.

De asemenea, cartea se adresează studenŃilor de la facultăŃile cu profil tehnic şi economic, precum şi tuturor celor ce doresc să-şi consolideze cunoştinŃele în acest domeniu.

Pentru a facilita aprofundarea informaŃiilor, lucrarea este împărŃită pe cinci capitole la sfârşitul cărora se află întrebări şi studii de caz.

Avem credinŃa că, prin această lucrare, vom reaprinde interesul pentru o metodă care poate conduce, în mod sigur, spre accesul activităŃilor întreprinse.

*

* * Autorii doresc, şi pe această cale, să aducă mulŃumiri dl.conf.dr.ing.

Cătălin Fetecău, dl.ing. Tiberiu Muntean, dnei.ing. Carmen Rusu şi d.nei teh. Doina Brânduşa Neculau, pentru sprijinul acordat la redactarea aceste lucrări.

Autorii

5

CAPITOLUL 1. INTRODUCERE ÎN ANALIZA VALORII

OBIECTIVE

Să prezinte elementele conceptuale în cadrul asigurării valorii:

conceptele de valoare, de cost, de funcŃii. Să evidenŃieze criteriile de clasificare a funcŃiilor şi principalele reguli

pentru stabilirea lor. 1.1. SCURT ISTORIC În ansamblul managementului modern, analiza valorii s-a impus deja

ca un instrument, a cărui utilizare începe încă din faza de proiectare a produselor.

Comensurând cunoştinŃele tehnice şi economice, analiza valorii este aplicată atunci când se urmăreşte scăderea costurilor, menŃinând funcŃiile şi performanŃele produsului neschimbate sau pentru îmbunătăŃirea performanŃelor produselor la un cost redus. Apare astfel aspectul de reconsiderare a managementului producŃiei întreprinderii, ce vizează cele trei aspecte principale care determină utilitatea, performanŃele şi costurile de fabricaŃie ale unui produs: concepŃia, materialele utilizate şi tehnologiile aplicate.

Logica ce a stat la baza apariŃiei analizei valorii îşi are originea în timpul celui de-al II-lea război mondial1, când din lipsa unor materiale strategice, cum ar fi: nichelul, cromul, wolframul, platina etc, mulŃi fabricanŃi de armament s-au văzut nevoiŃi să le înlocuiască cu altele mai ieftine şi mai uşor de găsit. La General Electric Company (GEC) din Philadelphia responsabilitatea asigurării aprovizionării cu aceste materiale înlocuitoare revenea directorului aprovizionării, Harry Erlicher. Utilizarea noilor materiale înlocuitoare a impus reproiectarea unor produse. După terminarea războiului, H. Erlicher a observat că produsele reproiectate erau, de fapt, mai eficiente funcŃional şi economic decât cele iniŃiale la care se renunŃase din motive fortuite. Analizând profund acest fapt, şi-a dat seama că procedeul ar putea să devină un sistem de realizare a soluŃiilor constructive la un cost mai mic şi atribuie această sarcină spre rezolvare lui Lawrence D. Miles, şeful serviciului de aprovizionare pentru o anumită secŃie a companiei General Electric, amplasată în Baltimore. Aprofundând problema cercetării valorii produselor, L.D Miles observă că aceasta implica multiple discuŃii cu multe compartimente ale întreprinderii. De aceea, el îşi constituie o echipă formată din specialişti ai acestor compartimente, cu care reuşeşte să elaboreze un model de analiză funcŃională şi sistemică a produselor, în scopul reducerii costurilor de fabricaŃie, prin eliminarea cheltuielilor care nu contribuie la funcŃionalitatea produsului. L.Miles şi echipa sa au denumit acest model “analiza valorii”.

În deceniul al şaselea Harry Erlicher a avansat în postul de secretar al armatei, folosind şi de această dată prilejul pentru a răspândi analiza valorii. Rezultatele spectaculoase n-au întârziat să apară, după numai un 1 IoniŃă I. – Analiza valorii – Ed. ŞtiinŃifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1984, pag.9

6

an de la aplicare obŃinându-se o economie de peste 18 milioane de dolari la costul de producŃie.

În anul 1956, secretarul de Stat al Apărării SUA, Robert McNamara (provenit de la Ford Motor Company), în ideea de a reduce volumul cheltuielilor pentru apărare, lansează un program de reducere a costurilor, ce are în vedere:

1. asigurarea promptitudinii operaŃiunilor tactice prin cumpărarea numai a ceea ce este absolut necesar; 2. achiziŃionarea la cel mai mic preŃ; 3. reducerea costurilor de funcŃionare prin eliminarea operaŃiilor inutile,

prin standardizare şi combinare. Aplicând aceste principii, în primii cinci ani programul McNamara a

reuşit să realizeze economii în valoare de 14000 milioane dolari. Această spectaculoasă economie a făcut ca metoda să se răspândească rapid în SUA, iar în jurul anului 1960 faima ei a depăşit graniŃele Ńării. Prima Ńară care a preluat-o a fost Japonia, care, imediat după război, se integrase într-un amplu program de refacere şi dezvoltare, în care calitatea era deja abordată cu rigurozitate ştiinŃifică. După anii ’60, metoda pătrunde şi în Europa în ordinea: Suedia, RFG, Anglia, FranŃa, Olanda şi apoi în Ńările socialiste (după anii ’70): RDG, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria şi România.

În timp, metoda s-a îmbunătăŃit, devenind astfel foarte laborioasă şi implicând cunoştinŃe tehnice şi economice, astfel încât, se poate spune că a căpătat statutul unei specialităŃi.

Actualmente, sunt elaborate pachete de programe, care permit o anumită rapiditate în executarea studiilor de analiza valorii, cu efecte maxime într-un interval de timp mult scurtat, prin folosirea calculatorului electronic.

În Ńara noastră, analiza valorii a fost aplicată doar la produse. Devine interesant însă ca această metodă să fie folosită şi în alte domenii de activitate, cum ar fi: proiectarea structurilor organizatorice, activitatea financiar-contabilă, investiŃii, proiectarea şi asimilarea tehnologiilor etc.

1.2. ELEMENTE CONCEPTUALE ÎN CADRUL

ASIGURĂRII VALORII

1.2.1. “INGINERIA VALORII” ŞI “ANALIZA VALORII” IniŃial Lawrence Miles şi-a denumit metoda “Value Analysis” (Analiza

valorii). Ea a fost preluată şi de Oficiul naval al flotei americane, ce a utilizat-o în faza de proiectare sub denumirea de “ingineria valorii”. Au apărut, deci, doi termeni, care nu sunt sinonimi, pentru că analiza valorii face o investigare detaliată a componentelor costurilor existente, iar ingineria valorii intervine, prin aplicarea diverselor tehnici, în cadrul fazei de proiectare a produselor. Economistul L.W.Crum clarifică cele două noŃiuni2:

“Analiza valorii” este un procedeu orientat către identificarea şi realizarea cât mai eficientă a funcŃiilor necesare pentru un produs, proces 2 Crum L.W. – Ingineria valorii – Ed. Tehnică, Bucureşti, 1976, pag. 26

7

sau servicii, cu un cost minim, fără a afecta calităŃile, fiabilităŃile, performanŃele şi condiŃiile de livrare. Termenul “analiza valorii” implică aplicarea acestor tehnici la produsele existente.

“Ingineria valorii” (“Value Engineering”)constă în aplicarea tehnicilor de analiza valorii în principalele etape de proiectare şi dezvoltare. Ingineria valorii îşi impune să obŃină o rezolvare complexă (tehnică, estetică, economică) a obiectivului.

Pe scurt, analiza valorii este un proces de ameliorare a produselor sau procesului, iar ingineria valorii este un proces de prevenire şi eliminare a unor cauze generatoare de costuri inutile chiar la nivelul concepŃiei produsului.

STAS-ul 11272/1-79 – anexa 1, defineşte conceptul de analiză a valorii ca fiind o “metodă de cercetare-proiectare sistemică şi creativă care, printr-o abordare funcŃională, urmăreşte ca funcŃiile obiectivului studiat să fie concepute şi realizate cu cheltuieli minime, în condiŃii de calitate, care să satisfacă necesităŃile utilizatorilor în concordanŃă cu cerinŃele social-economice”.

1.2.2. CONCEPTUL DE VALOARE Datorită exigenŃelor beneficiarului, conceptul de valoare s-a dezvoltat.

În abordarea tipică analizei valorii interesează următoarele valenŃe ale valorii:

a) valoarea de întrebuinŃare – reprezintă “o estimare subiectivă a satisfacŃiei pe care o conferă, direct sau indirect, posesia unui bun precum şi utilizarea sa”3. Această estimare se face într-un moment şi context social bine precizate.

Valoarea de întrebuinŃare a unei haine de blană va fi, deci, diferită într-un deşert saharian-vara sau în Groenlanda-iarna. De asemenea, pentru un ecologist, apărător al faunei, haina de blană va avea o valoare de întrebuinŃare negativă, în timp ce pentru o femeie elegantă această haină va avea o valoare de întrebuinŃare pozitivă.

Într-un astfel de context, Crum L.W. defineşte valoarea de întrebuinŃare ca reprezentând “proprietăŃile produsului care satisfac o anumită necesitate”, precizând că “valoarea de întrebuinŃare a unui produs poate să nu fie mai mare decât suma valorilor funcŃiilor individuale efectuate”4.

b) valoarea estetică – este definită de Crum5 ca fiind determinată de “proprietăŃile, caracteristicile sau atractivitatea care fac dorit bunul respectiv”.

c) valoarea de schimb – se exprimă printr-un raport de schimb care precizează pentru fiecare marfă ce cantităŃi din alte mărfuri îi sunt echivalente6. Se poate spune, deci, că preŃul reprezintă forma monetară a mărfii de schimb.

3 Brenond J, Gélédon A. – Dictionnaire économique et social, Ed. Hatier, Paris, 1990, pag. 374 4 Crum L.W. – Opera citată, pag.28 5 Crum L.W. – Opera citată, pag.28 6 Brenond J., Gélédon A. – Opera citată, pag. 375

8

Termenul de “valoare” trebuie să fie bine înŃeles, el fiind considerat

conceptul esenŃial al “analizei valorii”. Crum L.W. consideră că valoarea unui produs rezultă din însumarea

dintre valoarea de întrebuinŃare şi valoarea sa estetică:

Valoarea = Valoarea de întrebuin Ńare + Valoarea estetic ă a produsului (1.1.)

Standardul francez NFX 50-150 defineşte valoarea ca fiind “o apreciere a produsului de către utilizatorul său, pe baza aşteptărilor şi motivaŃiilor sale”. Mai precis, se poate spune că valoarea este o mărime care creşte odată cu gradul de satisfacere a unei nevoi sau cu scăderea cheltuielii necesare pentru a achiziŃiona produsul:

Valoarea = Valoarea de întrebuin Ńare + Valoarea respectului acordat

produsului (1.2.) Din punctul de vedere al beneficiarului, între valoarea şi preŃul

produsului există o corelaŃie, ce poate fi exprimată prin raportul:

Valoarea de întrebuin Ńare + Valoarea de apreciere (1.3.) PreŃ

Producătorul consideră necesară, însă, legătura între valoare şi profit,

ceea ce poate fi exprimat prin rapoartele:

Valoarea de întrebuin Ńare + Valoarea de apreciere (1.4.) costuri de produc Ńie

sau

Valoarea de întrebuin Ńare + Valoarea de apreciere (1.5.) profit

Valoarea respectului acordat produsului (de apreciere) este influenŃată

de o serie de factori grupaŃi în trei categorii de motivaŃii7: • educaŃia moştenită, care se conformează sau nu cu moda,

obiceiurile, cutumele etc.; • metoda şi modelele sale; • moda, stilul; • personalitatea, care-şi pune amprenta asupra produsului,

declanşând o reacŃie pro sau contra. Mixarea acestor factori determină comportamente şi decizii diferite de

cumpărare, de la individ la individ.

7 Hongron T. – L’analyse de la valeur outil de gestion, 1975, Paris, Introduction, pag. 88

9

1.2.3. CONCEPTUL DE COST Trebuie făcută distincŃia dintre valoare şi cost. Costul poate fi adăugat

la produs, fără a-i mări neapărat valoare. Crum L.W. pune un accent special pe “costurile nejustificate”, care

“apar din diverse motive, ce nu sunt evidenŃiate de la început, în special pentru cei care sunt răspunzători de apariŃia lor”8 şi pe care le clasifică în patru grupe: ineficienŃa conducerii; aplicarea necorespunzătoare a considerentelor privitoare la valoarea de întrebuinŃare; slăbiciuni umane; presiuni competitive. Fiecare dintre aceste grupe cuprind, la rândul lor subgrupe, după cum urmează:

1. Ineficien Ńa conducerii: a) automulŃumirea; b) lipsa obiectivelor privitoare la valoarea de întrebuinŃare a

produselor; c) lipsa unei planificări corespunzătoare; d) lipsa unei preocupări speciale pentru această problemă; e) lipsa unei pregătiri profesionale corespunzătoare;

2. Aplicarea necorespunz ătoare a considerentelor privitoare la valoarea de întrebuin Ńare:

a) lipsa unui sistem informaŃional eficient; b) comunicaŃii ineficiente între diverse compartimente; c) lipsa de idei;

3. Slăbiciuni umane: a) păreri sincere, dar greşite; b) deprinderi şi atitudini; c) luarea unei marje de siguranŃă; d) orgolii profesionale;

4. Presiuni competitive a) lipsa de timp.

Savall H. consideră că astfel de costuri (nejustificate) rămân, de cele mai multe ori, “costuri ascunse”9 în măsura în care ele nu apar în analiza costurilor tradiŃionale. Astfel de costuri conduc implicit la performanŃe economice atrofiate (fig. 1.1).

Pentru a realiza un produs corespunzător, cu o valoare de întrebuinŃare dorită, producătorul trebuie să acorde prioritate costurilor de producŃie, căutând în acelaşi timp, printr-o susŃinută activitate de marketing, să afle şi să satisfacă cerinŃele consumatorilor.

8 Crum L.W – Opera citată, pag. 33 9 Savell H. – Couts cachés et analyse socio-economique des organisations, Paris, 1984

10

1.2.4. CONCEPTUL DE FUNCłIE Caracteristica esenŃială a metodei analizei valorii o reprezintă

consideraŃia pe care aceasta o atribuie funcŃiilor care conferă utilitate produsului.

În cadrul analizei valorii, produsul este descompus în părŃile sale componente, fiecare dintre acestea contribuind, prin funcŃiile sale, la obŃinerea valorilor de întrebuinŃare parŃiale, care în ansamblul lor formează valoarea de întrebuinŃare totală, din care rezultă proprietăŃile şi caracteristicile finale ale acestuia, făcându-l astfel capabil de a satisface o necesitate sau de a se vinde. Ies astfel în evidenŃă funcŃiile “de lucru” sau “de întrebuinŃare” şi a celor “de vânzare”. Ingineria valorii îşi îndreaptă, cu prioritate, atenŃia asupra funcŃiei “de lucru”, în timp ce analiza valorii Ńine seama şi de funcŃia “de vânzare”, care condiŃionează prestigiul comercial şi valoarea de schimb.

Fig. 1.1. Diagnostic socio-economic al unei unit ăŃi economice (prelucrat dup ă H. Savall)

- absenteism - accidente de muncă - rotaŃia personalului - calitatea necorespunzătoare a

produselor - productivitatea scăzută

COSTURI ASCUNSE hipertrofiate

COMPORTAMENTE atrofiate

- individuale - ale grupului - categoriale - ale grupului de presiune - colective

STRUCTURI atrofiate

- fizice - tehnologice - organizaŃionale - demografice - mentale

DISFUNCłIONALITĂłI hipertrofiate

- condiŃii de muncă - organizarea muncii - comunicaŃii-coordonare

concertare - gestiunea timpului - formarea integrată - aplicarea strategiei

SIOFUS atrofiat

PERFORMANłA ECONOMICĂ

atrofiat ă

SIOFUS: Sistem de informaŃii operaŃionale şi

funcŃionale umane integrate şi stimulate

11

Fig. 1.4 . Lagăr cu rulment cu bile

Fig. 1.2. Ansamblu piston-cilindru cu segment de etan şare

1.2.4.1. CLASIFICAREA FUNC łIILOR Criteriile după care se disting funcŃiile sunt: după importanŃă şi după

natura lor. A) După importan Ńă – funcŃiile se împart în:

• principale (fundamentale); • secundare (auxiliare); • inutile.

FuncŃiile principale contribuie direct la realizarea valorii de întrebuinŃare.

FuncŃiile secundare servesc la realizarea funcŃiilor principale, necontribuind însă în mod direct la realizarea valorii de întrebuinŃare. Utilizatorul sesizează, nu atât prezenŃa, cât absenŃa funcŃiilor secundare. De exemplu: un lucrător nu percepe uzura segmenŃilor unui piston, ci constată că etanşeitatea dintre piston şi cilindru este necorespunzătoare (fig. 1.2.) sau nu sesizează de la început uzura cuzinetului unui lagăr, ci constată dereglări ale funcŃionării arborelui produse de instabilitatea acestuia în lagăr (fig. 1.3.).

FuncŃiile secundare, stabilite prin concepŃia produsului, pot fi realizate prin soluŃii tehnice diferite, implicând costuri de fabricaŃie diferite (de exemplu, utilizarea de lagăre cu rulmenŃi grei, fig. 1.4.).

Fig. 1.3. Arbore montat în lag ăr (cuzinetul protejeaz ă lagărul)

12

Pentru că funcŃiile secundare sunt, de cele mai multe ori, foarte costisitoare, e necesar să li se acorde o atenŃie deosebită în proiectare, pentru a recurge la varianta optimă de fabricaŃie, adică funcŃionalitate maximă cu costuri cât mai reduse.

Func Ńiile inutile sunt acele funcŃii cu care sunt prevăzute unele produse, sau care apar în mod inevitabil, dar care nu au nici valoare de întrebuinŃare, nici valoare estetică, nici de schimb. Ele sunt generatoare de costuri nejustificate. De exemplu: încălzirea motorului, zgomotul produs de maşina de Ńesut etc.

B) După natura lor – funcŃiile se clasifică în: obiective; subiective. FuncŃiile obiective contribuie direct la realizarea valorii de întrebuinŃare

a produsului şi sunt măsurabile. De exemplu, un arbore transmite un efort de torsiune, o cutie de viteză obŃine la ieşire o anumită turaŃie a arborelui, un transformator obŃine la ieşire o anumită tensiune, toate acestea putând fi măsurate. FuncŃiile obiective, în privinŃa importantei lor, sunt principale.

FuncŃiile subiective contribuie şi ele la realizarea valorii de întrebuinŃare a produsului, dar nu sunt măsurabile. De exemplu: ambalajul protector şi de susŃinere al unui binoclu, eticheta cu indicaŃiile terapeutice aplicată pe sticla de apă minerală, ambalajul de protecŃie pe timpul transportului al aparatelor TV sau calculatoarelor, aspectul estetic al mobilei (care poate fi interpretat de diverşi beneficiari).

1.2.4.2. REGULI PENTRU STABILIREA FUNC łIILOR

În stabilirea funcŃiilor unui produs trebuie să se aibă în vedere că

fiecare dintre acestea exercită şi o funcŃie socială. De exemplu, un frigider are rolul de a asigura o temperatură scăzută pentru păstrarea alimentelor. FuncŃiile la care se referă analiza valorii pentru produsul frigider nu se confundă cu funcŃia sa socială, ci ele se subordonează acesteia.

În privinŃa formei de exprimare, funcŃiile se redau, de obicei, pe scurt printr-un verb şi un substantiv.

Verbul arată acŃiunea specifică care este îndeplinită, iar substantivul se referă la obiectul acŃiunii.

Crum L.W. întocmeşte o listă cu astfel de cuvinte10:

Func Ńii de utilizare Verbe

a controla a atrage a conŃine a apărea a susŃine a menŃine a conduce a întrerupe a începe a emite a aduna a modula a respinge a induce a izola a rectifica a transmite a preveni a amplifica a reŃine a proteja a transporta a schimba a filtra

10 Crum L.W. – Opera citată, pag. 58

13

Substantive (m ăsurabile)

densitate contaminare căldură dimensiune eroziune radiaŃie sarcină flux temperatură presiune pulsaŃie lumină contrapresiune frecvenŃă timp vibraŃie torsiune curent greutate energie

Substantive (nem ăsurabile

articol echilibru circuit reper pagubă reparaŃie dispozitiv banc

Func Ńii de vânzare

Verbe Substantiv e (nemăsurabile)

a atrage aspect caracteristică a crea frumuseŃe formă a scădea comoditate atractivitate a spori cost prestigiu a îmbunătăŃi concepŃie eleganŃă a creşte efect simetrie a indica

Desigur că paleta cuvintelor poate fi mult lărgită, multitudinea

produselor atrăgând cu sine o multitudine de funcŃii şi deci, de caracterizare a acestora prin cuvinte (de exemplu: a asigura, a permite, a oferi, a folosi etc.).

În prezentarea funcŃiilor frigiderului (fig. 1.5.), utilizarea lexicului ar conduce la:

F1 – permite conectarea la circuitul electric; F2 – oferă o incintă igienică pentru păstrarea alimentelor; F3 – asigură o temperatură constantă; F4 – permite accesul în incinta frigiderului; F5 – foloseşte raŃional energia electrică pentru răcire; F6 – îndepărtează căldura degajată în procesul răcirii; F7 – asigură protecŃia electrică; F8 – menŃine o funcŃionare silenŃioasă; F9 – conduce agentul frigorific care se vaporizează la presiunea de

saturaŃie (presiune întreŃinută de către compresor), preluând căldura de la agentul care trebuie răcit;

F10 – are aspect plăcut;

14

F11 – este fiabil. Din cele 11 funcŃii, funcŃia F6 este auxiliară (secundară), funcŃia F10

este subiectivă, restul fiind funcŃii obiective. Identificarea caracteristicilor tehnice asociate funcŃiilor implică

stabilirea denumirii şi a valorilor numerice. În acest scop se utilizează prospectele produselor, măsurătorile ad-hoc şi aprecierile experŃilor.

Pentru a se realiza o delimitare raŃională a funcŃiilor se impune a se

stabili şi diviza sistemul cercetat în subsistemele componente. Spre exemplu, un utilaj sau aparat este format dintr-un subsistem mecanic şi un subsistem electric.

Fiecare dintre subsisteme este apoi analizat pe reperele componente, stabilind pentru fiecare dintre acestea funcŃia corespunzătoare.

Nu trebuie pierdut din vedere învelişul exterior care trebuie să îndeplinească mai multe funcŃii: protecŃie, estetic, alte funcŃii utile. Cu toate aceste date se alcătuieşte un tabel, care în cazul exemplului nostru va cuprinde (tabelul 1.1.):

Se remarcă faptul că un reper poate participa la realizarea mai multor funcŃii.

Tabelul 1.1 . Corela Ńia dintre reperele şi func Ńiile realizate de un frigider

NR.

CRT. SUBANSAMBLUL COD FUNCłIA REALIZAT Ă CODUL FUNCłIEI

1 Fişa cu contacte de protecŃie 9 Permite conectarea la circuitul electric F1

2 Dulapul 3 Oferă o incintă igienică pentru păstrarea alimentelor F2

3 Termostatul 1 Asigură o temperatură constantă F3 4 Uşa 2 Permite accesul în incinta frigiderului F4

5 Termostatul 1 Foloseşte raŃional energia electrică pentru răcire

F5

6 Condensatorul 5 Îndepărtează căldura degajată în procesul răcirii F6

7 Releu de pornire şi protecŃie 6 Asigură protecŃia electrică F7

1 – termostat; 2 – uşă; 3 – dulap; 4 – vaporizator; 5 – condensator; 6 – releu de pornire; 7 – compresor; 8 – motor electric; 9 – fişă cu contact de

Fig. 1.5. Frigider cu compresie

15

8 Compresorul 7 MenŃine o funcŃionare silenŃioasă F8

9 Vaporizatorul 4 Conduce agentul frigorific care se vaporizează la presiunea de saturaŃie

F9

10 Dulapul 3 Are aspect plăcut F10 11 Motorul electric 8 Este fiabil F11

1.2.5. PRINCIPIILE DE BAZA ALE ANALIZEI VALORII 1) Principiul analizei func Ńionale presupune stabilirea, chiar de la

începutul analizei, a nomenclatorului de funcŃii prin corespondenŃă cu reperele ce asigură realizarea acestora. Apoi, funcŃiile sunt asamblate, obŃinându-se manifestarea ca atare a întregului ansamblu.

În studiul de analiză a valorii, caracteristicile fizice nu prezintă atâta importanŃă pe cât prezintă caracteristicile funcŃionale.

2) Principiul abord ării sistemice a valorii de întrebuin Ńare presupune necesitatea studierii reperelor prin perspectiva funcŃiilor pe care acestea le îndeplinesc în cadrul produsului şi nu în mod separat, individualizat. De aceea, se impune ca, încă de la început, să se stabilească funcŃiile necesare a fi îndeplinite de produsul respectiv, urmând ca reperele şi subansamblurile să fie grupate pe aceste funcŃii şi să fie studiate ca atare.

3) Principiul dublei dimensiuni a func Ńiilor presupune a Ńine seama de cele două dimensiuni ale funcŃiilor unui produs: dimensiunea tehnică şi dimensiunea economică.

a) Dimensiunea tehnic ă a func Ńiilor este dată de nivelul de realizare al acestora. Stabilirea acestui nivel cu ajutorul uneia sau a mai multor unităŃi de măsură specifice determină dimensionarea tehnică a funcŃiei.

O corectă dimensionare tehnică a funcŃiilor necesită identificarea acelor caracteristici funcŃionale sau constructive, care exprimă cât mai semnificativ şi exact rolul funcŃiilor, respectiv în ansamblul funcŃional al produsului.

Astfel, fiecare dimensiune tehnică se exprimă prin denumirea caracteristicii respective, prin valoarea şi unitatea de măsură. De exemplu, în cazul motorului de la frigider, dimensiunea tehnică a acestuia o constituie puterea nominală de 150W. De remarcat că unele funcŃii por avea mai multe dimensiuni tehnice (tabelul 1.2.)11.

În cadrul analizei produsului, determinarea dimensiunii tehnice prezintă o importanŃă foarte mare deoarece, chiar dacă estre obiectiv măsurabilă, ea poate fi stabilită subiectiv, cu rezerve mari în supradimensionare, de exemplu.

b) Dimensiunea economic ă a func Ńiilor este exprimată prin cost. Repartizarea costurilor pe funcŃii determină dimensionarea economică a acestora. Costul total al unui produs este dat de suma costurilor funcŃiilor sale. Se determină, cu această ocazie şi ponderea pe care o ocupă fiecare funcŃie de bază în totalul costului produsului. De exemplu, printre funcŃiile frigiderului există şi următoarea: permite conectarea la circuitul 11 Petrescu P., Gherasim T. – Elemente de analiza valorii, Ed. Academiei, Bucureşti, 1981, pag.40

16

electric – funcŃie al cărei cost este dat de costul cordonului cu ştecher, costul conductorului electric şi al comutatorului.

Tabelul 1.2. Dimensiunile tehnice ale func Ńiilor

PRODU-

SUL FUNCłIA DIMENSIUNEA TEHNICĂ

Sonda de gaz la furnal

- Captează proba de gaz

- Avansează şi retrage sonda

- valoare probă 10 cm3

- adâncime de preluare din m în m pentru o lungime maximă de 4 m

- viteza de avans [m/sec] - viteza de retragere [m/sec]

4) Principiul maximiz ării raportului dintre valoarea de

întrebuin Ńare şi cost – presupune stabilirea ponderii fiecărei funcŃii în valoarea de întrebuinŃare a produsului. În acest fel, analiza valorii acŃionează în direcŃia maximizării raportului dintre valoarea de întrebuinŃare şi cost, atât pentru fiecare funcŃie a produsului cât şi în ansamblul său.

1.3. CONCLUZII 1. Analiza valorii este un procedeu orientat către identificarea şi

realizarea cât mai eficientă a funcŃiilor necesare pentru un produs, proces sau servicii, cu un cost minim, fără a afecta calităŃile, fiabilităŃile, performanŃele şi condiŃiile de livrare.

2. Analiza valorii este un proces de ameliorare a produselor sau proceselor, iar ingineria valorii este un proces de prevenire şi eliminare a unor cauze generatoare de costuri inutile chiar la nivelul concepŃiei produsului.

3. Valoarea de întrebuin Ńare reprezintă o estimare subiectivă a satisfacŃiei pe care o conferă, direct sau indirect, posesia unui bun precum şi utilizarea lui.

4. Valoarea estetic ă este determinată de proprietăŃile, caracteristicile sau atractivitatea care fac dorit bunul respectiv.

5. Valoarea de schimb se exprimă printr-un raport de schimb care precizează, pentru fiecare marfă, ce cantităŃi din alte mărfuri îi sunt echivalente.

6. Costul poate fi adăugat la produs, fără a-i mări valoarea. 7. Costurile nejustificate sunt cauzate de ineficienŃa conducerii,

aplicarea necorespunzătoare a cosiderentelor privitoare la valoarea de întrebuinŃare, slăbiciuni umane, presiuni competitive.

8. Func Ńiile conferă utilitatea produsului. 9. După importan Ńă, funcŃiile se împart în:

� principale - cotribuie direct la realizarea valorii de întrebuinŃare; � secundare - servesc la realizarea funcŃiilor principale,

necontribuind în mod direct la realizarea valorii de întrebuinŃare;

17

� inutile – apar în mod inevitabil şi nu au valoare de întrebuinŃare, nici valoare estetică, nici de schimb.

10. După natura lor, funcŃiile se clasifică în: � obiective – contribuie direct la realizarea valorii de

întrebuinŃare şi sunt măsurabile; � subiective - contribuie la realizarea valorii de întrebuinŃare şi

nu sunt măsurabile. 11. Func Ńiile se redau, pe scurt, printr-un verb(care arată acŃiunea specifică ce este îndeplinită) şi un substantiv (se referă la obiectul acŃiunii).

12. Principiile de baz ă ale analizei valorii sunt: � principiul analizei func Ńionale; � principiul abord ării sistemice a valorii de întrebuin Ńare; � principiul dublei dimensiuni a func Ńiilor; � principiul maximiz ării raportului dintre valoarea de

întrebuin Ńare şi cost.

1.4. PROBLEME

1. ComentaŃi sensul expresiei “produsul acesta este un adev ărat chilipir”.

2. ExplicaŃi tipurile de valoare pe care le pot prezenta următoarele

produse:

a) perie de şters pantofii; b) un joc de şah; c) antenă parabolică; d) un ou; e) un toc de uşă; f) puşcă de vânătoare;

g) un televizor; h) lustră; i) un bec; j) un ceas; k) un tablou; l) un album foto.

3. Cum ar putea fi îmbunătăŃită valoarea la trei dintre produsele

enumerate la problema 2. 4. DiscutaŃi, în raport cu valoarea, semnificaŃia termenilor “cost

minim” şi “cost nejustificat”. 5. ÎntocmiŃi o listă cu cinci articole, în care:

a) valoarea estetică este mai mare decât valoarea de întrebuinŃare; b) valoarea respectului acordat produsului este mai mare decât

valoarea de întrebuinŃare; c) valoarea respectului acordat produsului este mai mică decât

valoarea de întrebuinŃare. 6. DescrieŃi modurile în care următorii angajaŃi ar putea face să

crească costurile nejustificate şi cele ascunse: a) şeful compartimentului aprovizionare;

18

b) proiectantul produsului; c) şeful compartimentului producŃie; d) directorul economic; e) şeful compartimentului administrativ; f) şeful compartimentului resurse umane.

7. ComentaŃi căile prin care consideraŃi că puteŃi evita formarea de

“costuri ascunse” prin: a) calitatea necorespunzătoare a produselor; b) absenteism; c) rotaŃia personalului; d) productivitatea scăzută.

8. În fig. 1.6. este reprezentat un lagăr turnat o dată cu batiul maşinii.

În acest sens batiul maşinii (1) se fixează de fundaŃie prin şuruburile 2, 3, 4 şi 5, iar corpul lagărului face corp comun cu acesta. Capacul 6 este fixat prin şuruburile 7 şi 8 de batiu.

Să se întocmească un tabel al funcŃiilor pentru acest tip de lagăr.

9. În fig.1.7. este reprezentată o plită electrică în execuŃie deschisă, la care rezistenŃa este vizibilă.

Ea se compune din următoarele elemente constructive principale: • carcasa plitei – executată din tablă de oŃel, protejată împotriva

coroziunii prin emailare, acoperiri galvanice sau vopsiri; • elementul încălzitor – format dintr-o rezistenŃă electrică introdusă în

canalele unei plăci din şamotă. Canalele sunt astfel executate încât între spirele rezistenŃei şi vas rămâne o distanŃă de cel puŃin 3mm. Capetele rezistenŃei sunt protejate împotriva atingerii de corpul plitei prin mărgele ceramice.

Fig. 1.6. Lag ăr turnat o dat ă cu batiul ma şinii

19

Să se întocmească un tabel al funcŃiilor pentru acest tip de plită electrică.

10. În fig. 1.8. este reprezentat un uscător de păr.

Acesta are în componenŃa lui următoarele elemente: • carcasa – care are rolul de a susŃine şi proteja elementul încălzitor,

ventilatorul cu motorul electric şi comutatorul;

Fig. 1.8. Elementele

componente ale usc ătorului

de păr

Fig. 1.7. Plit ă electric ă în execu Ńie deschis ă

20

• elementul încălzitor – format dintr-un suport izolant din ceramică sau mică, peste care este înfăşurată rezistenŃa electrică;

• motorul electric de tip asincron monofazat pe axul căruia este montat ventilatorul cu palete radiale;

• dispozitivul de conectare şi reglare – format dintr-un ansamblu de întrerupătoare ce asigură pornirea motorului şi apoi conectarea la reŃea a elementului încălzitor; la unele aparate se obŃin două sau trei trepte de temperatură.

Să se întocmească un tabel al funcŃiilor pentru acest tip de uscător de păr.

11. În fig.1.9. este reprezentat un mixer cu pahar a cărui menire este

de a realiza amestecuri de băuturi, fructe, lapte, de obicei sub formă de emulsii. Fig.1.9. Mixer cu pah ar

El se compune din următoarele părŃi principale: • carcasa – conŃine în interior motorul şi conexiunile electrice, la partea superioară este prevăzută cu un dispozitiv de fixare a paharului; • motorul electric, de tip monofazat asincron, antrenează direct agitatorul; la unele tipuri de mixere cu pahar motorul electric are două sau trei trepte de turaŃii, comandate de un comutator fixat pe carcasă; • paharul de formă tronconică cu capacitatea de 500-1000 ml, are la baza mică agitatorul şi dispozitivul de fixare pe carcasă, iar la baza mare un capac etanş.

Să se întocmească un tabel al funcŃiilor pentru acest tip de mixer. 12. DefiniŃi funcŃiile realizate în cadrul următoarelor posturi: a) recepŃioner hotel; b) frământător pâine; c) fotograf; d) conductor bilete tren; e) controlor calitate; f) şef compartiment transporturi; g) vânzător produse electronice.

21

1.5. ÎNTREBĂRI TIP GRILĂ 1. Analiza valorii este o:

a) metodă de management; b) metodă de optimizare a costurilor; c) metodă de îmbunătăŃire a calităŃii produselor.

2. Ingineria valorii este un proces de:

a) ameliorare a produsului; b) prevenire a cauzelor generatoare de costuri inutile; c) eliminare a cauzelor generatoare de costuri inutile.

3. Logica procesului economic e necesar a fi:

a) în favoarea producătorului şi mai puŃin în favoarea cumpărătorului;

b) în favoarea cumpărătorului şi mai puŃin în favoarea producătorului;

c) identică, atât pentru cumpărători, cât şi pentru producători. 4. Între “costurile ascunse” menŃionate de Savall, se includ:

a) automulŃumirea; b) absenteismul; c) calitatea necorespunzătoare a produselor; d) comunicaŃii ineficiente; e) rotaŃia personalului; f) lipsa de idei; g) deprinderi şi atitudini; h) accidente de muncă; i) productivitate scăzută.

5. Între “costurile nejustificate” menŃionate de Crum L.W se includ:

a) orgolii personale; b) lipsa unei planificări corespunzătoare; c) productivitatea scăzută; d) luarea unei marje de siguranŃă; e) rotaŃia personalului; f) calitatea produselor; g) lipsa obiectivelor privitoare la valoarea de întrebuinŃare a

produselor. 6. Analiza valorii:

a) identifică domeniile costurilor excesive; b) reduce calitatea prin micşorarea costurilor; c) îmbunătăŃeşte valoarea de întrebuinŃare a produsului.

7. StabiliŃi care sunt însuşirile ce definesc funcŃia îndeplinită de un

casetofon: a) asigură redarea clară a muzicii;

22

b) asigură înregistrarea corectă a muzicii; c) asigură înregistrarea şi redarea muzicii.

8. După natura lor, funcŃiile se clasifică în:

a) funcŃii de bază; b) funcŃii secundare; c) funcŃii obiective; d) funcŃii subiective.

9. FuncŃiile subiective:

a) contribuie direct la realizarea valorii de întrebuinŃare a produsului şi sunt măsurabile;

b) participă în mod direct la realizarea valorii de întrebuinŃare a produsului, dar nu sunt obiectiv măsurabile;

c) sunt obiectiv măsurabile cu ajutorul unor unităŃi de măsură, dar nu contribuie direct la realizarea valorii de întrebuinŃare a produsului.

10. StabiliŃi care sunt funcŃiile îndeplinite de un radiator electric:

a) transformă energia electrică în energie termică; b) asigură protecŃia contra electrocutării; c) are aspect estetic; d) încălzeşte întreaga incintă în care este amplasat; e) are fiabilitate; f) permite racordarea la reŃea.

23

CAPITOLUL 2. PLANUL LOGIC ŞI CRONOLOGIC DE

DESFĂŞURARE A ANALIZEI VALORII

OBIECTIVE

Să prezinte principalele etape şi faze necesare a fi parcurse pentru desfăşurarea procesului de analiza valorii.

Înconformitate cu STAS R 11272/1-1979 etapele şi fazele de

desfăşurare a analizei valorii sunt următoarele: Etapa I – Măsuri preg ătitoare:

Faza 1 – Stabilirea temei; Faza 2 – Organizarea colectivului de lucru; Faza 3 – Pregătirea metodologică; Faza 4 – Stabilirea planului de lucru; Faza 5 – Aprobarea planului de lucru;

Etapa a II-a – Analiza necesit ăŃii sociale: Faza 1 – Culegerea informaŃiilor; Faza 2 – Stabilirea nomenclatorului de funcŃii şi a limitelor

dimensiunilor lor tehnice; Faza 3 – Stabilirea nivelurilor de importanŃă a funcŃiilor;

Etapa a III-a – Analiza şi evaluarea situa Ńiei existente: Faza 1 – Dimensionarea tehnică a funcŃiilor; Faza 2 – Dimensionarea economică a funcŃiilor; Faza 3 – Analiza sistemică a funcŃiilor; Faza 4 – Stabilirea direcŃiilor de cercetare;

Etapa a IV-a – Conceperea sau reconceperea produsul ui: Faza 1 – Elaborarea propunerilor de realizare a produsului nou sau

supus modernizării; Faza 2 – SelecŃionarea propunerilor; Faza 3 – Dezvoltarea şi concretizarea propunerilor la nivel de soluŃie; Faza 4 – Evaluarea soluŃiilor;

Etapa a V-a – Aprobarea solu Ńiei optime; Etapa a VI-a – Realizarea şi controlul aplic ării:

Faza 1 – Stabilirea programului de realizare; Faza 2 – Realizarea soluŃiei aprobate; Faza 3 – Evaluarea rezultatelor după aplicare. Gradul de aprofundare a etapelor şi fazelor de lucru se stabileşte de

către colectivul de lucru, care în conformitate cu STAS-ul amintit va putea cuprinde 3-15 specialişti din cadrul unităŃii şi (sau) din afara acesteia. Se va mai Ńine seama, în acest sens, de complexitatea produsului studiat, ca şi de posibilităŃile concrete ale unităŃii.

24

2.1. ANALIZA NECESIT ĂłII SOCIALE

2.1.1. CULEGEREA INFORMAłIILOR Începutul etapei a II-a este marcat de culegerea şi stabilirea

informaŃiilor ce vor fi necesare în efectuarea studiului de analiză a valorii. Se prezintă, cu titlu orientativ, o listă a acestor informaŃii care poate fi

completată de la caz la caz12: • informaŃii cu caracter tehnic; • informaŃii cu caracter social; • informaŃii cu caracter economic. 2.1.1.1. INFORMAłII CU CARACTER TEHNIC

A. În cazul conceperii unui produs nou , acestea sunt: • tema de proiectare; • scheme, diagrame şi studii teoretice sau cu caracter de cercetare

care au stat la baza concepŃiei unor produse similare; • prospecte, desene şi (pe cât posibil) exemplare fizice din cele mai

noi şi perfecŃionate produse similare executate de alte unităŃi; • rezultatele examinării (eventual testării) produselor specificate mai

sus, cu lista punctelor slabe şi superioare ale lor; • lista bibliografică sau extrase din literatura de specialitate privind

soluŃiile constructive, materiale sau procedee tehnologice noi susceptibile a fi utilizate;

• lista (eventual extrase) a unor lucrări de cercetare care pot fi utilizate în reconceperea produsului studiat;

• rezultatele unor sondaje la furnizorii de materii prime, materiale, piese sau subansambluri privind posibilitatea şi condiŃiile satisfacerii unor exigenŃe speciale (dimensionale, protecŃii etc.).

B. În cazul reconceperii unui produs existent sunt necesare informaŃiile prevăzute la punctul A, la care se adaugă următoarele:

• desenele produsului în forma constructivă existentă; • caietele de sarcini; • fişe tehnologice, planuri de operaŃii; • prescripŃii de control calitativ şi recepŃie finală; • dosarul de omologare al produsului; • desenele SDV-urilor speciale şi documentele lor de omologare; • prescripŃiile calitative şi dimensionale ale materiilor prime şi

materialelor precum şi cele privitoare la controlul lor; • desenele şi caietele de sarcini pentru toate piesele sau

subansamblurile ce se procură din afara întreprinderii care fabrică produsul;

• toate standardele şi normele ce privesc produsul sau părŃile sale componente;

12 Cocârlă T., Pocinog G. – Metode şi tehnici moderne folosite în conducerea şi organizarea întreprinderilor, Ed. Facla, Timişoara, 1983, pag.123

25

• toate informaŃiile posibile privind comportarea în exploatare a produsului, inclusiv datele privind durabilitatea, fiabilitatea şi mentenabilitatea sa;

• prescripŃii de protejare a produsului şi de manipulare de la locul de producere la beneficiari;

• desenele ambalajelor şi caietele lor de sarcini; • lista tuturor schimbărilor intervenite pe parcursul fabricării

produsului.

2.1.1.2. INFORMAłII CU CARACTER SOCIAL

Se recomandă analizarea următoarelor surse de informaŃii: • studii de marketing; • sondaje sau studii statistice privind cerinŃele diferitelor categorii de

beneficiari; • informaŃii privind comportarea în exploatare a produsului existent

(sau a unor produse asemănătoare în cazul conceperii de produse noi); • studii prospective privind evoluŃia în următorii ani a necesităŃilor

sociale cărora urmează să le răspundă produsul existent studiat.

2.1.1.3. INFORMAłII CU CARACTER ECONOMIC Referitor la conŃinutul acestor informaŃii se pot face o serie de

precizări13. 1) În analiza valorii se lucrează cu elementele de costuri aşa cum se

află ele în contabilitatea întreprinderii, ca realizări efective, fără a pune în discuŃie calitatea normelor sau a organizării producŃiei, acestea fiind studiate prin alte metode.

2) Dimensiunea economică a costurilor cu care se lucrează în analiza valorii va cuprinde:

• costul manoperei directe; • costul materiilor prime şi al materialelor; • costurile de regie de fabricaŃie, care vor cuprinde: “costul luminii,

încălzirii, chiria, transportul, gratificaŃiile etc. Serviciul calculaŃie le calculează de obicei pe oră, împărŃind cheltuielile de regie ale unui an la numărul de ore lucrate”14.

Cheltuielile generale ale întreprinderii nu se vor include în costuri, din următoarele motive:

• schimbând soluŃia constructivă a unei funcŃii sau chiar a întregului produs, cheltuielile generale totale ale întreprinderii nu se modifică, ci se schimbă numai repartiŃia lor;

• în cheltuielile generale sunt incluse o serie de elemente care pot deforma costul, ca: penalizări, dobânzi, locaŃii etc.

3) Analiza valorii este o metodă care Ńine seama de resursele existente.

Vor fi avute în vedere:

13 Cocârlă T., Pocinog G. – Ibidem, pag.126 14 Crum L.W. – Opera citată, pag. 70

26

• preŃurile şi condiŃiile de aprovizionare din exterior a diverselor materii prime, materiale, piese;

• date tehnico-economice comparative privind performanŃele şi costurile diverselor procedee tehnologice.

2.1.2. STABILIREA NOMENCLATORULUI DE FUNC łII ŞI A LIMITELOR DIMENSIUNILOR LOR TEHNICE Pentru a uşura determinarea unui nomenclator de funcŃii corect, se

stabilesc următoarele reguli15: 1 – o funcŃie este diferită de o altă funcŃie dacă:

a) adaugă prin ea însăşi valoare produsului; b) poate exista independent de o altă funcŃie;

2 – se vor evita anunŃurile care nu definesc funcŃii, ci grupe de funcŃii; 3 – o funcŃie este auxiliară (secundară) dacă:

a) nu adaugă prin sine însăşi valoare de întrebuinŃare produsului; b) condiŃionează existenŃa unei (unor) funcŃii obiective sau

subiective; c) exprimă relaŃii între produs şi mediul înconjurător;

4 – nu trebui să se confunde domeniul de utilizare al produsului cu funcŃiile sale;

5 – nu se vor confunda funcŃiile cu modalitatea tehnică de obŃinere a acestora;

6 – nu se vor confunda funcŃiile cu efectul lor; 7 – nu se vor confunda funcŃiile cu dimensiunile tehnice; 8 – nu există funcŃii derivate din alte funcŃii. 2.1.3. STABILIREA NIVELURILOR DE IMPORTAN łĂ A FUNCłIILOR STAS 11272/1-79, punctul 4.3, aliniatul 4.3.1. stabileşte faptul că,

“nivelurile de importanŃă a funcŃiilor produsului se stabilesc în scopul determinării contribuŃiei fiecărei funcŃii la valoarea de întrebuinŃare a produsului, prin compararea funcŃiilor între ele, două câte două, din punctul de vedere al efectului lor util, pe baza consultării unui eşantion reprezentativ de utilizatori şi specialişti sau prin alte procedee”.

Această comparare poate fi efectuată de fiecare specialist în parte, urmând ca apoi să se calculeze media nivelurilor de importanŃă stabilite de fiecare dintre aceştia.

Metoda practică cel mai frecvent folosită, însă, constă în studiul punctelor de vedere ale consumatorilor, care utilizează produsul respectiv.

Pentru stabilirea nivelurilor de importanŃă a funcŃiilor, se recomandă utilizarea următoarelor metode16:

a) metoda matricei de importanŃă; b) metoda ordonări directe.

15 Cocârlă T., Pocinog G. – Opera citată, pag. 126 16 Rusu C., Frunză V., Luca G., Berinde D. – Analiza şi reglarea firmei prin costuri, Ed.Gh. Asachi, Iaşi, 1995, pag. 79

27

a) Metoda matricei de importanŃă constă în completarea unei matrice

pătrate, înscriindu-se funcŃiile principale atât pe linie cât şi pe coloană, fără funcŃiile secundare.

Prin ancheta statistică convenită se compară funcŃiile două câte două şi se stabileşte media şi apoi ordinea de preferinŃă pentru fiecare funcŃie.

Func Ńia A B C D E

A 1 0 1 0 0 B 1 1 1 1 0 C 0 0 1 0 0 D 1 0 1 1 0 E 1 1 1 1 1 n i 4 2 5 3 1

Pondere 4/15 2/15 5/15 3/15 1/15 Fig. 2.1. Matricea pentru determinarea nivelului de importan Ńă al

func Ńiilor

Prima etapă în întocmirea matricii constă în completarea diagonalei acesteia cu cifra 1 (pentru evitarea ponderii 0, fără sens), fig. 2.1.

În continuare sistemul de completare al matricii este următorul: • dacă o funcŃie are o pondere mai mare decât cea cu care este

comparată, se notează cu 1; • dacă o funcŃie are o pondere mai mică decât cea cu care este

comparată, se notează cu 0; • dacă două funcŃii au aceeaşi pondere, se şterge linia şi coloana

uneia dintre ele, utilizând o singură linie şi o singură coloană pentru ambele funcŃii.

Se însumează apoi valorile de pe coloane, obŃinându-se nivelul funcŃiei respective şi un mod de ordonare a lor.

Şirul natural al numerelor de la 1 la n ordonează funcŃiile corespunzătoare, de la cea mai puŃin importantă, ni = 1, la cea mai importantă, ni = n.. Nivelurile obŃinute trebuie să reprezinte un şir complet de numere de la 1 la n. Două niveluri identice înseamnă o inconsecvenŃă în gândire.

Ponderea de importanŃă a funcŃiilor se determină conform relaŃiei,

∑=

=n

1ii

ii

n

np , (2.1.)

în care: pi - este ponderea funcŃiei “i”;

ni - nivelul funcŃiei “i”;

∑=

n

1iin - suma nivelurilor celor “n” funcŃii,

(în exemplul din figura 2.1., ∑=

n

1iin = 4 + 2 + 5 + 3 + 1 = 15).

28

Aceast ă metod ă de calcul permite: • să aproximeze ecartul dintre niveluri ca egal cu 1; cu cât “n” este

mai mare, aproximaŃia devine mai neglijabilă; • să exprime convenŃional valoarea de întrebuinŃare prin suma

nivelurilor funcŃiilor sale, dar numai pentru compararea produsului cu sine

însuşi, în diversele sale variante (∑=

n

1iin îşi pierde orice semnificaŃie la

compararea a două produse diferite). Matricea se mai poate întocmi acordând (se recomandă, în special, în

construcŃia de maşini): - 2 puncte pentru funcŃia apreciată ca fiind mai importantă decât cea cu care se compară; - 1 punct pentru fiecare din cele două funcŃii comparate, dacă se

apreciază că sunt egale ca importanŃă; - 0 puncte pentru funcŃia apreciată ca fiind mai puŃin importantă decât

cea cu care se compară; - se înscrie în toate căsuŃele de pe diagonală câte 1 punct pentru

evitarea ponderii 0, fără sens. În figura 2.2. se prezintă un exemplu de completare a unei astfel de

matrice:

Func Ńia A B C D E F A 1 0 2 0 0 0 B 2 1 2 1 0 2 C 0 0 1 0 0 0 D 2 1 2 1 0 2 E 2 2 2 2 1 2 F 2 0 2 0 0 1 n i 9 4 11 4 1 7

Pondere 9/36 4/36 11/36 4/36 1/36 7/36

Fig. 2.2. Matrice pentru determinarea nivelului de importan Ńă al func Ńiilor

Pentru de a conferi o cât mai mare veridicitate analizei, se recomandă

cercetarea unui eşantion reprezentativ de utilizatori ai produsului respectiv în cadrul anchetei organizate.

b) Metoda ordon ării directe – ordonează funcŃiile pornind de la cele

importante la cele mai puŃin importante. Această metodă se poate aplica pe baza folosirii unor chestionare. 2.2. ANALIZA ŞI EVALUAREA SITUA łIEI EXISTENTE Etapa a III-a, ce constă, în esenŃă, în analizarea şi evaluarea situaŃiei

existente, cuprinde patru faze, ce vor fi expuse în cele ce urmează.

29

2.2.1. DIMENSIONAREA TEHNICĂ A FUNCłIILOR

Aceasta este faza în care se stabilesc performanŃele tehnice ale funcŃiilor.

În cazul frigiderului reprezentat în figura 1.5. dimensiunile tehnice ale funcŃiilor sunt (tabelul 2.1.):

Tabelul 2.1. Dimensiunile tehnice ale func Ńiilor frigiderului

REPER FUNCłIA REALIZAT Ă CODUL FUNCłIEI

DIMENSIUNEA TEHNICĂ

9 Permite conectarea la circuitul electric F1 -

3 Oferă o incintă igienică pentru păstrarea alimentelor F2 490 dm3

1 Asigură o temperatură constantă F3 0÷6oC

2 Permite accesul în incinta frigiderului

F4 -

1 Foloseşte raŃional energia electrică pentru răcire F5 2,4 Kwh/24h

5 Îndepărtează căldura degajată în procesul răcirii F6 -

6 Asigură protecŃia electrică F7 -

7 MenŃine o funcŃionare silenŃioasă F8 -

4 Conduce agentul frigorific care se vaporizează la presiunea de saturaŃie

F9

CapacităŃile de congelare 24Kg/24h

Temperatură congelator –12oC

3 Are aspect plăcut F10 - 8 Este fiabil F11 5 ani 2.2.2. DIMENSIONAREA ECONOMICĂ A FUNCłIILOR

Practic în această fază se recurge la completarea matricii costurilor funcŃiilor. Aceasta este un tabel în care se înscriu pe linii reperele componente ale produsului, iar pe coloane mărimea costurilor acestora, repartizate pe funcŃii ale produsului şi procentul costurilor fiecărui reper în costul total al produsului. Astfel, pot fi delimitate costurile funcŃiilor realizate de fiecare reper.

Elaborarea matricii costurilor func Ńiilor presupune urm ătoarele opera Ńii 17:

a) delimitarea funcŃiilor valorii de întrebuinŃare şi gruparea acestora în funcŃii utile, din care: principale şi secundare;

b) descompunerea produsului în repere fizice componente şi repartizarea lor pe funcŃii;

c) repartizarea costurilor directe ale secŃiilor de fabricaŃie (materii prime, materiale, manoperă, SDV-uri, utilităŃi ş.a.) pe repere;

d) stabilirea coeficienŃilor reprezentând proporŃiile funcŃiilor în totalul

17 Moşteanu T., Dumitrescu D., Floricel C., Alexandru F. – PreŃuri şi concurenŃă, Ed.Didactică şi Pedagogică, RA, Bucureşti, 1997, pg.239

30

valorii de întrebuinŃare, iar în cadrul acestora a proporŃiilor de participare a reperelor fizice la îndeplinirea unei funcŃii;

e) calcularea şi înscrierea în matrice a costului direct al fiecărui reper pe funcŃii, precum şi a costului direct total pe repere şi pe funcŃii.

Un reper sau un ansamblu poate contribui la realiza rea mai multor func Ńii ale produsului, repartizarea acestora determinân d una din situa Ńiile:

a) se poate efectua cu uşurinŃă departajarea costurilor pe funcŃii. De exemplu, în cazul frigiderului, costul termostatului poate fi repartizat funcŃiei de asigurare a regimului termic constant precum şi funcŃiei de folosire raŃională a energiei electrice.

b) nu se poate efectua cu uşurinŃă departajarea costurilor pe funcŃii – caz în care se recomandă ca repartiŃia costului să se facă proporŃional cu ponderea funcŃiilor, conform relaŃiei,

∑=

=n

1ii

irri

p

pCC , (2.2.)

unde: Cri este partea din costul reperului afectată funcŃiei Fi; Cr = costul total al reperului r; pi = ponderea funcŃiei deservite.

RepartiŃia costurilor pe funcŃii este o problemă de cea mai mare importanŃă, care nu poate fi efectuată decât de către specialişti, care vor întocmi matricea costului direct pe repere, după modelul din tabelul 2.2.

Tabelul 2.2.

Matricea costului direct pe repere – Conf. STAS 112 72/1-79

Elemente componente ale produsului

(repere, opera Ńii etc.)

Simbolul func Ńiilor

Nr. Crt.

Denumire Cost F1 F2 F3 …. Fn

Costuri inutile

-lei-

Obser-vaŃii

Reperul 1: - materiale - operaŃia 1 - materiale pentru

operaŃia 1 - manoperă - regie directă - operaŃia 2 Idem Reperul 2 Idem Alte materiale (protecŃie anticorozivă, vopsele, lacuri etc.) OperaŃii finale - montaj - probe Total costuri din care: - total costuri materiale % costuri/funcŃii

31

Se fac următoarele precizări: • se introduc toate funcŃiile, inclusiv cele secundare; • prin material pentru reperul 1 se înŃelege materialul care rămâne în

piesa finită şi este comun tuturor operaŃiilor necesare; • prin material pentru operaŃia 1, operaŃia 2 etc., se înŃelege

materialul care se consumă în decursul acestei operaŃii (tăieri, şpan); • costurile ce nu pot fi imputate nici unei funcŃii se trec în coloana din

dreapta tabelului; • costurile care nu pot fi repartizate pe funcŃii după un criteriu tehnic,

vor fi repartizate proporŃional cu ponderile funcŃiilor în valoarea de întrebuinŃare a produsului.

Ponderea costurilor fiecărei funcŃii în costul total al produsului se

calculează conform relaŃiei:

∑=

==n

1ii

i

T

ii

C

C

C

CK , (2.3.)

în care: Ki este ponderea funcŃiei “i” în costul total al produsului; Ci – costul funcŃiei “i”; CT – costul total al produsului; n – numărul funcŃiilor realizate de produs.

2.2.3. ANALIZA SISTEMIC Ă A FUNCłIILOR Această fază se bazează pe analizele efectuate în fazele precedente,

în baza principiului de lucru al analizei valorii, şi anume: cantitatea de muncă consumată pentru materializarea funcŃiei trebuie să corespundă ca pondere (din cantitatea de muncă consumată) cu ponderea funcŃiei respective în valoarea de întrebuinŃare.

Acest principiu permite proporŃionalitate între ponderile fiecărei funcŃii, atât în valoarea de întrebuinŃare, cât şi în costurile de producŃie.

Dacă există această proporŃionalitate, ea poate fi redată prin ecuaŃia unei drepte:

y = a x, (2.4.)

unde: y - este ponderea funcŃiilor în costul de producŃie; x - ponderea funcŃiilor în valoarea de întrebuinŃare; a - parametru ce exprimă schimbarea lui y ca urmare a

schimbării lui x. Calculul parametrului “a” se face prin metoda celor mai mici pătrate,

admiŃând că suma pătratului abaterilor între valorile lui y şi valorile lui x ponderate cu parametrul a să fie minime.

min)axy(n

1i

2ii =−∑

=. (2.5.)

Minimul poate fi determinat anulând derivata parŃială în raport cu a:

0)x)(axy(2n

1iiii =−−∑

=, (2.6.)

32

0)yxax(n

1iii

2i =−∑

=, (2.7.)

0yxxan

1iii

n

1i

2i =−∑∑

==, (2.8.)

∑∑==

=n

1iii

n

1i

2i yxxa , (2.9.)

∑

∑

=

==n

1i

2i

n

1iii

x

yxa . (2.10.)

În cazul unei depline proporŃionalităŃi între x şi y, a=1, toate punctele aflându-se pe dreapta y = a x (dreapta ∆).

Această metodă poartă denumirea de analiza de regresie a costurilor în funcŃii. Ea permite identificarea funcŃiilor asupra cărora trebuie orientată atenŃia pentru reducerea costurilor. În acest caz, punctele corespunzătoare se găsesc deasupra dreptei de regresie. De asemenea, se pot identifica funcŃiile inutile, care ridică costul produsului fără a contribui la creşterea gradului de satisfacŃie a utilizatorului.

Mărimea disproporŃiilor între ponderile funcŃiilor în valoarea de întrebuinŃare a produsului şi în costurile sale se calculează cu estimatorul:

∑=

∆−=n

1i

2ii )](yy[100S , (2.11.)

în care: yi - sunt coordonatele punctelor reale (ponderea în costuri); yi(∆) - ordonatele de pe dreapta (∆) corespunzătoare absciselor xi.

Dacă S=0 toate punctele reale se vor situa pe dreapta ∆ şi rezultă că există o proporŃionalitate perfectă între cele două categorii de ponderi.

În cazul când S≠0 diagrama indică punctele, respectiv funcŃiile, supradimensionate economic, funcŃii care sunt plasate deasupra dreptei de proporŃionalitate medie.

Repetarea acestor calcule în diverse variante constructive poate diminua treptat valoarea disproporŃiilor, care vor avea tendinŃa de a se apropia de zero.

2.2.4. STABILIREA DIREC łIILOR DE CERCETARE Pe baza rezultatelor obŃinute din analiza sistematică a funcŃiilor se

stabilesc direcŃiile de cercetare, fază în care, potrivit STAS 11272/1-79, se efectuează:

• adăugarea şi eliminarea unor funcŃii la produsul existent; • stabilirea corecŃiilor de adaos în dimensiunile tehnice ale funcŃiilor

produsului existent, corespunzător cerinŃelor utilizatorilor; • renunŃarea la elementele componente ale produsului existent care

nu au nici un rol funcŃional; • stabilirea funcŃiilor cu costuri disproporŃionate în raport cu ponderea

lor în valoarea de întrebuinŃare a produsului existent şi identificarea căilor de eliminare a disproporŃiilor.

33

Deci, folosirea metodei de analiză a valorii orientează cu precizie cercetătorul spre funcŃiile asupra cărora trebuie acŃionat pentru a reduce costurile.

2.3. CONCEPEREA SAU RECONCEPEREA PRODUSULUI Stabilirea funcŃiilor supradimensionate sau inutile, al căror cost este

ridicat în comparaŃie cu contribuŃia lor la utilitatea produsului, ca şi a celor subdimensionate, aflate în situaŃia inversă, face posibilă identificarea reperelor care încarcă nejustificat costul produsului. Produsul se va reproiecta pornind de la ideea stabilirii concordantei dintre costul şi nivelul de importanŃă al funcŃiilor, STAS 11272/1-79 recomandând parcurgerea a patru faze.

Faza 1 – Elaborarea propunerilor de realizare a pro dusului nou sau supus moderniz ării

Are ca obiectiv colectarea tuturor ideilor de îmbunătăŃire a produsului, idei care sunt emise de specialişti, ca rezultat al utilizării unor tehnici de stimulare a creativităŃii, care vor fi expuse într-un capitol separat (capitolul 3).

Faza 2 – Selec Ńionarea propunerilor Propunerile emise în faza anterioară se concentrează asupra

posibilităŃilor de realizare tehnică, tehnologică şi economică. În urma acestei analize se aleg soluŃiile tehnice pe baza cărora urmează a se reproiecta produsul.

Faza 3 – Dezvoltarea şi concretizarea propunerilor la nivel de solu Ńie

Potrivit soluŃiei tehnice selectate, se stabileşte un nou nomenclator al funcŃiilor.Procedura se repetă, redimensionându-se noile funcŃii, tehnic şi economic. Dacă nici această soluŃie nu determină o reducere a costului funcŃiilor redimensionate, atunci se oferă soluŃii noi, procedura repetându-se până când se ajunge la adoptarea variantei optime.

Faza 4 – Evaluarea solu Ńiilor Această fază este orientată spre evaluarea economiilor previzibile

pentru produsul reproiectat. În acest sens se recomandă a se determina18: a) economia la costul unitar de produc Ńie (Eu),

Eu = Cp0 - Cp1, (2.12.)

unde: Cp0 - este costul de producŃie anterior aplicării metodei;

Cp1 - costul de producŃie recalculat, potrivit soluŃiilor analizei valorii;

b) economia brut ă anuală (Eb),

Eb=Eu·Na, (2.13.)

18 Nicolescu O., ş.a. – Ghidul managerului eficient, vol 2, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1994, pag 126-127

34

unde: Na este număr de produse fabricate anual; c) economia net ă actual ă (En)

En=Eb-Ci, (2.14.)

unde: Ci - sunt cheltuielile necesare implementării soluŃiilor tehnice pe baza cărora urmează a se reproiecta produsul.; Etapele ulterioare se derulează potrivit planului logic şi cronologic, în

cadrul ultimei etape evidenŃiindu-se avantajelor aplicării studiului de analiza valorii la produsul realizat.

Trebuie specificat însă că aplicarea acestei metode implică şi eforturi. Se recomandă, pentru aprecierea eficien Ńei studiului, folosirea rela Ńiei19:

AVAV C

pEE

⋅= , (2.15.)

unde: EAV - este eficienŃa studiului analizei valorii; E - economiile realizate în cursul unui an, prin aplicarea studiului; p - probabilitatea de reuşită a studiului de analiza valorii; CAV - costurile de implementare a studiului de analiza valorii.

EficienŃa studiului de analiza valorii poate fi evaluată şi prin:

AV

etAV C

PppE

⋅⋅= , (2.16)

unde: pt - este probabilitatea de succes tehnic; pe - probabilitatea de succes economic (comercial); P - profitul estimat.

De regulă, se apreciază că eficienŃa studiilor de analiza valorii are valoarea 2.

În condiŃiile conceperii unui produs nou (ingineria valorii), unde influenŃa factorului timp are un rol deosebit, se recomandă folosirea relaŃiei20:

∑= +

⋅=n

1i

ietma )r1(

pppC , (2.17)

unde: Cma sunt cheltuielile maxime admise; pi – profitul anului de intrare în fabricaŃie a produsului; r – rata de actualizare; n – numărul anilor.

Costurile implicate de elaborarea şi aplicarea studiului se referă la: • costul pregătirii echipei; • costul studiului; • costul reproiectării;

19 Petrescu P., Gherasim T. – Elemente de analiza valorii, Ed. Academiei Române , Bucureşti, 1985, pag. 171 20 ZorlenŃan T., ş.a. – Microeconomie, ASE Bucureşti, 1994, pag. 319.

35

• costul probelor şi încercărilor; • costul eventualelor investiŃii; • alte costuri.

În analiza valorii decizia finală va fi rezultatul determinărilor şi al consultărilor de grup, aceasta implicând metode de lucru şi de investigare care vor fi tratate în capitolele următoare.

2.4. CONCLUZII 1. Conform STAS R 11272/1-1979, desfăşurarea analizei valorii

presupune parcurgerea a şase etape: - măsuri pregătitoare; - analiza necesităŃii sociale; - analiza şi evaluarea situaŃiei existente; - conceperea sau reconceperea produsului; - aprobarea soluŃiei optime; - realizarea şi controlul aplicării. 2. Informa Ńiile necesare efectu ării studiului de analiza valorii pot fi

grupate în: - informaŃii cu caracter tehnic; - informaŃii cu caracter social; - informaŃii cu caracter economic. 3. Stabilirea nivelului de importan Ńă a func Ńiilor se face utilizând

una din următoarele metode: - metoda matricei de importanŃă; -metoda ordonării directe. 4. Dimensionarea tehnic ă a func Ńiilor presupune stabilirea

perfoman Ńelor tehnice ale funcŃiilor. 5. Dimensionarea economic ă a func Ńiilor se realizează prin

completarea matricei costurilor func Ńiilor. 6. Analiza sistemic ă a func Ńiilor se face în baza principiului conform

caruia cantitatea de munc ă consumat ă pentru materializarea func Ńiei trebuie s ă corespund ă ca pondere cu ponderea func Ńiei respective în valoarea de întrebuin Ńare.

7. Analiza de regresie a costurilor în func Ńie permite identificarea func Ńiilor asupra cărora trebuie orientată atenŃia pentru reducerea costurilor.

8. Conceperea sau reconceperea produsului implică parcurgerea a patru faze:

• elaborarea propunerilor de realizare a produsului nou sau supus modernizării;

• selecŃionarea propunerilor; • dezvoltarea şi concretizarea propunerilor la nivel de soluŃie; • evaloarea soluŃiilor.

36

2.5. STUDII DE CAZ 2.5.1. REPROIECTAREA UNUI ROBINET DE TRECERE

FOLOSIND PROCEDEUL ANALIZEI VALORII FuncŃiile principale şi secundare ale robinetului de trecere sunt

prezentate în tabelul 2.3, iar schema de principiu în fig. 2.3.

Tabelul 2.3. Func Ńii şi dimensiuni tehnice

Tip func Ńie Dimensiuni tehnice Nr. Crt

Simbolul şi denumirea func Ńiei bază aux . Denumire Valoare

1

2 3

4

5 6

7

8

9

A – Permite şi opreşte accesul fluidului din conductă (deschidere-închidere) B – Reglează debit fluid C – Permite acŃ. manuală D – E protejată-coroziune E – Se montează la inst. F – Poartă informaŃii G – Are aspect ext. îngrijit HA – Este etanş la interior IA – Este etanş la exterior

X X X

X

X X

X - -

- - - - - - -

X

X

Pres. fluidului Debit maxim Cursă maximă tijă Limita debit Diam. rozetă Dur. corodare Dim. filetului Număr şi fel de informaŃii

-

Dimensiunea garnitură Dimensiune garnitură

10 bari 0,165 l/s

7mm

0-0,165 l/s Φ 50 30 ani

61/2”/68mm 3 informaŃii

- marcă fabr. - sens curgere

- dimensiune -

Φ 12,3x8

Φ 27,5x1,5

DestinaŃia produsului: echiparea băilor şi bucătăriilor ce au instalaŃii cu

apă rece şi caldă cu temperatura maximă de 80oC.

37

1 – şurub cu cap semirotund; 2 – roată de mână; 3 – presgarnitură; 4 – piuliŃă olandeză; 5 – garnitura tijei; 6 – capac; 7 – şurub; 8 – şaibă; 9 – garnitură I; 10 – tijă filetată; 11 – ventil; 12 – corp robinet

FuncŃiile îndeplinite de reperele constituente ale robinetului pot fi reprezentate şi grafic. O posibilă opŃiune privind aprecierea acestor funcŃii este reprezentată în figura 2.4.

Fig. 2.3. Robinet de trecere

38

Determinarea nivelului de importanŃă al funcŃiilor se determină cu matricea (fig. 2.5.):

FUNCłIA A B C D E F G A 1 0 0 0 0 0 0 B 1 1 0 0 1 0 0 C 1 1 1 0 1 0 0 D 1 1 1 1 1 0 0 E 1 0 0 0 1 0 0 F 1 1 1 1 1 1 0 G 1 1 1 1 1 1 1 n i 7 5 4 3 6 2 1

p i [%] 25 17,9 14,3 10,7 21,4 7,1 3,6

Repartizarea costurilor pe repere este prezentată în tabelul 2.4.

Fig. 2.5. Matricea de determinare a nivelului de importan Ńă al func Ńiilor

ROATĂ DE MÂNĂ

ŞAIBĂ

ŞURUB CAP SEMIR.

CAPAC

TIJĂ

PRESGARNITURA

GARNITURA I

PIULIłĂ OLANDEZĂ

GARNITURĂ TIJĂ

CORP

VENTIL

ŞURUB CAP SEMIR.

A

B

C

D

E

F

G

H

I

Fig. 2.4 . Schema bloc: func Ńii – repere principale

39

Tabelul 2.4

Dimensiunea economic ă a func Ńiilor

Func Ńiile Reperul Cost total A B C D E F G

Şurub cu cap semirotund 615 - - 615 - - - - Roata de mână 1480 - - 1480 - - - - Presgarnitura 685 685 - - - - - - PiuliŃa olandeză 1225 1225 - - - - - - Garnitura tijei 660 660 - - - - - - Capac 1905 1905 - - - - - - Şurub cu cap semirotund (4 buc.) 1720 - - - 1720 - - -

Şaibă-4 buc. 500 - - - 500 - - - Garnitură 625 625 - - - - - - Tijă filetată 2365 615 1750 - - - - - Ventil 1430 - 1430 - - - - - Corp robinet 7280 - - - 550 3530 1900 1300

TOTAL 20490 5715 3180 2095 2770 3530 1900 1300 Ponderea relativă a

costurilor (%) 27,9

15,5 10,2 13,5 17,2 9,3 6,4

Tabelul centralizator 2.5. va sintetiza aportul funcŃiilor:

Tabelul 2.5. Aportul func Ńiilor la valoarea de întrebuin Ńare şi la costurile

produsului

Costuri (y i) Valoare de

întrebuin Ńare (x i) Func Ńie lei % puncte %

x iy i x i2

A 5715 27,90 7 25,0 697,50 625,0 B 3180 15,50 5 17,9 277,45 320,4 C 2095 10,20 4 14,3 146,15 204,5 D 2770 13,50 3 10,7 144,45 114,5 E 3530 17,20 6 21,4 368,10 458,0 F 1900 9,30 2 7,1 66,03 50,4 G 1300 6,40 1 3,6 23,04 13,0

TOTAL 20490 100,00 100,0 1722,72 1785,8

Parametrul “a” al funcŃiei de tipul, y = a x, va fi:

∑

∑=2i

ii

x

yxa , (2.18.)

Înlocuind, se obŃine:

964,08,1785

72,1722a == , (2.19)

Valorile ajustate ale costurilor pentru fiecare funcŃie în parte, vor fi: C’A = 0,964 x 25 = 24,1% C’B = 0,964 x 17,9 = 17,2%

40

0

2

4

6

8

10

12

14

16

18

20

22

24

26

28

30

0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 22 24 26

X[%]

Y[%]

E’

E

F’

F

C’

C

B

A’

G

G’

D

D’

C’C = 0,964 x 14,3 = 13,8% C’D = 0,964 x 10,7 = 10,3% C’E = 0,964 x 21,4 = 20,6% C’F = 0,964 x 7,1 = 6,84% C’G = 0,964 x 3,6 = 3,5% Datele obŃinute sunt poziŃionate pe graficul determinat de axele de

coordonate x (valoarea de întrebuinŃare) şi y (costul), fig.2.6.

Din analiză a rezultat o depăşire a cheltuielilor pentru funcŃiile A, D, F şi G. Aceste funcŃii sunt supuse în continuare analizei în vederea reducerii costurilor corespunzătoare.

În acest sens se pot propune pe mai departe unele soluŃii tehnice, cum ar fi:

• reducerea dimensiunilor capacului (din alamă); • reducerea dimensiunilor corpului (din fontă); • reducerea dimensiunilor tijei (din alamă); • executarea tijei din semifabricat presat în loc de bară trasă.

Toate aceste soluŃii pot avea drept efect reducerea costurilor pe funcŃii, la o manevrabilitate mai uşoară şi la obŃinerea de economii.

2.5.2. STUDIU PRIVIND APLICAREA ANALIZEI VALORII LA MOTOARELE ELECTRICE

1. Alegerea produsului

Fig. 2.6. Diagrama costurilor în variantele echilib rate(--) şi reală (–)

41

Întrucât în cadrul unei întreprinderi de motoare electrice condiŃiile de organizare şi fabricaŃie a diferitelor tipuri de motoare electrice sunt similare, alegerea produsului care constituie obiectul studiului de analiză a valorii s-a făcut pe baza următoarelor criterii:

a) costul motoarelor – s-a ales motorul care are costul cel mai mare; b) asigurarea unei competitivităŃi sporite pe piaŃa externă a motoarelor

mai solicitate.

2. Cunoaşterea produsului Motorul asincron cu rotorul în scurtcircuit este tipul de maşină care,

prin construcŃia sa simplă, robustă, cu parametri funcŃionali ridicaŃi, este preferat în exploatare. Motoarele cuprinse în familia de produse a gabaritului 132 sunt repartizate în funcŃie de : puterea utilă (KW), turaŃia sincronă (min-1) şi tipul carcasei, S sau M (tabelul 2.19.).

Tabelul 2.19 Familia de motoare de gabarit 132

TuraŃia sincronă 3000 1500 1000 750

Gabarit Puteri utile (KW) 132 S 132 M

7,5 şi 5,5 -

5,5 7,5

3 4 şi 5,5

2,2 3

Valorile parametrilor caracteristici maşinilor electrice sunt prezentate

în tabelul 2.20.

Tabelul 2.20 Parametrii caracteristici ai motoarelor electrice

2.1. Construc Ńia motorului asincron trifazat În figura 2.10 este reprezentată schema unui motor electric. Motorul asincron are două părŃi constructive de bază:

• statorul – partea imobilă, care cuprinde carcasa, pachetul de tole statorice, înfăşurarea statorică şi scuturile;

P[KW] /ns[min-1] Randa-ment

Factor de putere

Mom. de pornire relativ [N·m]

Curent de pornire relativ

7,5/3000 85 0,870 2,0 7,0 5,5/3000 83 0,865 2,0 7,0 7,5/1500 83,5 0,840 2,0 6,5 5,5/1500 84 0,830 2,0 6,5 5,5/1000 83 0,770 1,8 6,0 4/1000 81 0,760 1,8 6,0 3/1000 79 0,750 2,0 6,0 3/750 78 0,700 1,7 5,0

2,2/750 75 0,690 1,7 4,5

42

• rotorul – partea mobilă, care cuprinde pachetul de tole rotorice, înfăşurarea rotorică, inelele de contact, ventilatorul.

Miezul statoric este realizat din tole de oŃel electrotehnic cu grosimea de 0,5 mm, izolate cu lac. Miezul are formă cilindrică, la periferia interioară a acestuia fiind practicate crestături distribuite în mod uniform. În crestături este introdusă o înfăşurare trifazată legată în stea sau în triunghi.

Miezul rotoric este realizat tot din tole de oŃel electrotehnic, cu grosimea de 0,5 mm, uneori neizolate.

Legătura dintre înfăşurările rotorului şi circuitele electrice din exteriorul motorului, sunt realizate de trei inele de contact, care sunt fixate de arborele rotorului, ele fiind izolate unul faŃă de altul şi faŃă de arbore.

La cele trei inele se leagă câte unul din capetele înfăşurărilor de fază rotorice, capete rămase libere în urma legării în stea a înfăşurărilor. Pe fiecare dintre cele trei inele freacă câte o perie de bronz-grafit. Cele trei perii sunt legate la trei borne plasate într-o cutie de borne a motorului.

Unele maşini asincrone cu înfăşurare rotorică trifazată şi inele de contact sunt prevăzute în plus cu un dispozitiv care realizează scurtcircuitarea celor trei inele. În acest fel, înfăşurarea trifazată este închisă în scurtcircuit, realizându-se o dublă stea. Uneori, pe lângă scurtcircuitarea inelelor, dispozitivul respectiv realizează şi ridicarea periilor de pe inele, în scopul micşorării pierderilor prin frecări şi a uzurii inutile a periilor.

Fig. 2.10. Motor asincron trifazat

1 – arbore cu pană; 2 – carcasă; 3 – inel de ridicare; 4 – circuitul electromagnetic (subansamblu pachet stator bobinat şi rotor turnat); 5 – subansamblu cutiei cu borne; 6 – subansamblu palier (scut, rulment şi căpăcel rulment).

43

În rest, motorul asincron posedă o carcasă, scuturi cu paliere cu rulmenŃi, tălpi de prindere, cutii cu borne.

2.2. Func Ńionarea motorului asincron trifazat Rotorul cu înfăşurările sale de fază, parcurse de curenŃi, se află în

câmpul învârtitor statoric, astfel că el va fi solicitat de un cuplu electromagnetic, în sensul câmpului învârtitor statoric. Dacă acest cuplu este suficient de mare ca să învingă cuplul rezistent la arbore, rotorul începe să se învârtească în sensul câmpului învârtitor statoric.

Maşina funcŃionează în regim de motor, transformând puterea electrică absorbită de la reŃea în putere mecanică, cedată mecanismului antrenat.

Pentru efectuarea analizei valorii va fi pus la punct sistemul de informare.

2.3. Informarea tehnic ă Se face prin studierea temei de proiectare şi a documentaŃiei

produsului, a caietului de sarcini precum şi a unor prospecte ale produselor similare.

2.4. Informarea pe plan economic şi social La stabilirea funcŃiilor motorului se vor avea în vedere strict legăturile

lui cu exteriorul, adică ceea ce aşteaptă beneficiarul de la motorul electric.

3. Determinarea func Ńiilor motorului asincron trifazat FuncŃiile unui produs sunt serviciile pe care produsul respectiv le

aduce celui care îl utilizează, răspunzând unor necesităŃi precise şi aducându-i anumite satisfacŃii.

În acest concept, funcŃiile motorului electric sunt (tabelul 2.21):

Tabelul 2.21. Func Ńiile motorului electric

SIMBOLUL FUNCłIEI DENUMIREA FUNCłIEI

F1

Realizarea unei acŃionări de un anumit cuplu de pornire, putere şi parametri energetici daŃi (adică motorul electric are funcŃia de a acŃiona un utilaj, mijloc de transport, unealtă etc., acŃionare pentru care este necesar un anumit cuplu de pornire şi o anumită putere)

F2 Utilizarea energiei electrice

F3

Asigurarea condiŃiilor exterioare de montaj (pentru a permite interschimbabilitatea este necesară realizarea cotelor de montaj: înălŃimea capătului de ax, dimensiunile acestuia şi a puterii de antrenare, distanŃele între găurile de fixare din talpă etc.)

F4 Asigurarea condiŃiilor de protecŃie (împotriva atingerilor întâmplătoare, protecŃia împotriva prafului, a stropilor de apă etc.)

44

F5 FuncŃia estetică (dată de forma şi linia de concepŃie, de gradul de finisare şi acoperire decorativă a suprafeŃelor exterioare)

Examinând mai amănunŃit funcŃiile motorului electric şi funcŃiile

subansamblurilor şi pieselor care compun motorul se ajunge la concluzia că, două sau mai multe funcŃii ale sale se intercondiŃionează între ele.

Corelarea între repere şi funcŃii, face necesară precizarea părŃilor componente ale motorului electric. Acestea sunt:

R1 – arbore cu pană; R2 – subansamblu cutie de borne; R3 – carcasă; R4 – capotă ventilator; R5 – subansambluri palier (scut + rulment + căpăcel rulment); R6 – ambalaj pentru transport, depozitare; R7 – inel de ridicare; R8 – subansamblu ventilator; R9 – circuit electromagnetic (subansamblu pachet stator bobinat +

rotor turnat). Pentru fiecare din aceste componente se stabilesc funcŃiile de ordinul

al doilea (tabelul 2.22.)

Tabelul 2.22. Corela Ńia dintre reperele şi func Ńiile de ordinul doi ale motorului

electric

Reperul Func Ńia de ordinul al

doilea Denumirea func Ńiei

R1 F11 Transmite cuplul mecanic; susŃine şi centrează rotorul în câmp

F12 Asigură dimensiuni de montaj

R2 F21 Asigură racordarea la reŃeaua electrică şi realizează conexiunile la înfăşurări

F22 Asigură protecŃia şi protejează barele aflate sub tensiune

R3 F31 Asigură dimensiuni de montaj F32 FuncŃia estetică

F33 Suportul miezului statoric şi asigură suprafaŃa necesară de răcire a motorului

R4 F41 ProtecŃia ventilatorului împotriva atingerilor

F42 FuncŃia de stator al ventilatorului, adică dirijează aerul de răcire

F5 F51 Suport mecanic al rotorului F52 Asigură protecŃia

F6 F61 ProtecŃia motorului la depozitare şi transport F7 F71 Asigură condiŃii de manipulare F8 F81 Asigură răcirea motorului

F9 F91 Transformă energia electrică în energie mecanică sub anumiŃi parametri impuşi (cuplu de pornire, randament, factor de putere etc.)

45

4. Dimensionarea tehnic ă şi economic ă a func Ńiilor Pentru determinarea cheltuielilor de realizare a funcŃiilor produsului, e

necesar a fi identificat purtătorul fiecărei funcŃii (piesă, subansamblu etc.). Odată identificate reperele purtătoare ale funcŃiei se pot determina

cheltuielile pentru realizarea lor şi implicit costurile funcŃiei. Reperele şi subansamblurile prin care se realizează funcŃiile motorului

electric asincron trifazat cu rotor în scurtcircuit, conform documentaŃiei tehnice existente în fabricaŃie, se prezintă astfel:

F1: FuncŃia de realizare a unei acŃionări de un anumit cuplu de pornire,

la o anumită putere şi la anumiŃi parametri energetici se realizează prin funcŃiile: F11, F33, F42, F51, F81, F91.

Deci:

F1 = F11 + F33 + F42 + F51 + F81 + F91, (2.20.) unde: F11 este funcŃia de transmitere a cuplului mecanic, de susŃinere

şi de centrare a rotorului în câmpul electromagnetic, care se realizează prin componenta reperului R1 – arbore cu pană.

Reperul R1 participă cu 50% din valoare, la realizarea funcŃiei F11. Rezultă:

F11 = R1 - F12; sau F11 = 100

50 R1; (2.21.)

- F33 – funcŃia de suport al miezului statoric şi de asigurare a suprafeŃei de răcire a statorului care este îndeplinită de reperul R3 – carcasa produsului.

Valoare funcŃiei este dată de costul carcasei, vopsită şi fără talpă,

F33 = R3 - (F31 + F32); sau F33 = 100

25 R3; (2.22.)

- F42 – funcŃia de stator a ventilatorului (dirijarea aerului de răcire) se realizează prin reperul capotă-ventilator (R4).

Valoric, F42 reprezintă 80% din R4, F42 =

100

80 R4; (2.23.)

- F51 – funcŃia de suport mecanic al rotorului se realizează prin subansamblul palier (R5).

Valoarea funcŃiei F51 se determină din relaŃiile: F51 = R5 - F52; sau F51 =

100

80 R5; (2.24.)

- F81 – funcŃia de asigurare a răcirii motorului se realizează prin subansamblul ventilator (R8), cu valoarea sa integrală,

F81 = R8; (2.25.) - F91 – funcŃia de transformare a energiei electrice în energie mecanică

sub anumiŃi parametri, cuplu de pornire, randament etc., se realizează integral prin componenta R9, circuitul electromagnetic. Valoric,

F91 = R9. (2.26.)

46

F2: FuncŃia de racordare la sursa de energie electrică – se realizează prin subansamblul cutie de borne R2, mai puŃin capac, cutie, borne şi garnitură la capac. Ea se realizează integral prin funcŃia F21. Valoric,

F2 = F21 = 100

20 R2; (2.27.)

F3: Această funcŃie are rolul de a asigura condiŃiile exterioare de montaj; ea se realizează prin funcŃiile de ordinul doi F12, F31, F71,

F3 = F12 + F31 + F71. (2.28.) - F12 – funcŃia de asigurare a dimensiunilor de montaj, care se

realizează prin capătul de ax (reperul R1, luat în calcul la determinarea valorică a lui F12 în proporŃie de 50%),

F12 = 100

50 R1; (2.29.)

- F31 – funcŃia de asigurare a dimensiunilor de montaj la carcasă, care se realizează prin poziŃionarea cotelor găurilor din talpă. Reperul purtător de valoare al funcŃiei F31 este talpa carcasei.

- F71 – funcŃia de asigurare a condiŃiilor de montaj şi manipulare. Se realizează prin reperul inel de ridicare, care este şi purtătorul valorii integrale a acestei funcŃii (element comun pentru toate motoarele),

F71 = R7. (2.30.) F4: FuncŃia de realizare a condiŃiilor de protecŃie, care se realizează

prin funcŃiile F22, F41 şi F52, F4 = F22 + F41 + F52. (2.31.)

- F22 – funcŃia care asigură protecŃia şi protejează barele. Reperele care asigură funcŃia F22 sunt:

• capac cutie borne; • garnitura de cauciuc;

elementele de montaj ale capacului, F22 =

100

80 R2; (2.32.)

- F41 – funcŃia de protecŃie a ventilatorului împotriva atingerilor îndeplinită de reperul capotă ventilator (R4), luat în proporŃie de 20%, pe considerentul că, reperul capotă ventilator are funcŃia principală de a asigura condiŃiile de dirijare a aerului pentru răcirea motorului. Se determină prin relaŃia,

F41 = 100

20 R4; (2.33.)

- F52 – asigurarea protecŃiei se realizează prin componenta R5, subansamblu palier cu reperele:

• căpăcel rulment exterior; • scut suport şi scut tracŃiune.

Ponderea valorică a reperului R5 în realizarea funcŃiei a fost stabilită la 20%, pe motivul că funcŃia principală este asigurarea centrării motorului,

F52 = 100

20R5. (2.34.)

F5: FuncŃia estetică şi de transportare se realizează prin acoperirea exterioară a motorului (F32) şi ambalaj (F61),

F5 = F32 + F61 (2.35.) Valoarea acoperirii exterioare a motorului, F32, este determinată de

sablarea, polizarea, grunduirea şi vopsirea întregului ansamblu. Prin calcul

47

valoarea a fost determinată la un nivel de 166000 lei/buc, ceea ce reprezintă 5% din R3.

Valoarea funcŃiei F61, este egală cu a reperului R6, al cărui cost este de 814600 lei/buc,

F61 = R6. (2.36.) Calculul cheltuielilor pe funcŃii necesită determinarea costurilor

componentelor R1 ... R9. Pentru aceasta, pe produs, pentru fiecare reper s-au grupat

componentele prin care se realizează constructiv, indicându-se denumirea reperului, materialul, norma de consum şi valoarea acestuia în lei, precum şi manopera directă exprimată în ore şi lei.

Tabelul 2.23

Reparti Ńia costurilor pe func Ńii – varianta actual ă – mii lei

Func Ńia Comp.

dimens. F1 F2 F3 F4 F5 F1 F2 F3 F4 F5

R1 0,50 0,5 204,8 204,8 R2 0,2 0,80 43,0 171,6 R3 0,25 0,7 0,05 830,0 232,4 166,0 R4 0,80 0,20 236,6 59,1 R5 0,80 0,20 1818,4 454,6 R6 1 814,6 R7 1 61,6 R8 1 107,4 R9 1 13648,9

TOTAL 16846,1 43,0 2590,4 685,3 980,6

Tabelul 2.24.

Schema func Ńiilor motorului electric (mii lei)

F1 F2 F3 F4 F5 16846,1 43,0 2590,4 685,3 980,6 F11 F21 F12 F22 204,8 43,0 204,8 171,6 R1 R2 R1 R2 F33 F31 F41 F32 830,0 2324 59,1 166,0 R3 R3 R4 R3 F42 F71 F52 F61 236,6 61,6 454,6 814,6 R4 R7 R5 R6 F51 1818,4 R5 F81 107,4 R8 F91 13648,9 R9

48

Pe baza rezultatelor obŃinute au fost întocmite tabelele 2.23. şi 2.24, în

care costul pe produs este descompus pe reperele Ri şi pe funcŃiile Fi (de ordinul1 şi de ordinul 2).

5. Determinarea ponderii func Ńiilor motorului electric în valoarea de întrebuin Ńare total ă a produsului

Metoda folosită pentru a determina ponderile funcŃiilor în valoarea de

întrebuinŃare a produsului este o metodă de studiu a punctelor de vedere ale consumatorilor, ale celor care utilizează produsul respectiv. Matricea pătrată din fig. 2.11 permite compararea funcŃiilor, două câte două, din punct de vedere al importanŃei, al ponderii lor, în valoarea de întrebuintare a produsului.

Nr.crt. F11 F33 F51 F42 F81 F91 F21 F12 F31 F71 F22 F41 F52 F32 F61

1 F11 1 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 2 F33 1 1 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 3 F51 1 1 1 1 1 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 4 F42 1 1 0 1 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 5 F81 1 1 0 1 1 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 6 F91 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0

7 F21 1 1 1 1 1 1 1 0 0 0 0 0 0 0 0 8 F12 1 1 1 1 1 1 1 1 1 0 0 0 0 0 0 9 F31 1 1 1 1 1 1 1 0 1 0 0 0 0 0 0 10 F71 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 0 0 0 0 0 11 F22 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 0 0 0 12 F41 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 0 1 0 0 0 13 F52 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 0 0

14 F32 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 0 15 F61 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1

Total n i 14 13 10 12 11 15 9 7 8 6 4 5 3 2 1 x i [%] 11,6 10,8 8,33 10 9,17 12,5 7,5 5,83 6,67 5 3,33 4,17 2,5 1,67 0,83

Fig. 2.11. Ponderea func Ńiilor în valoarea de întrebuin Ńare

6. Compararea ponderii func Ńiilor în costuri şi în valoarea de întrebuin Ńare

În tabelul 2.25. se prezintă calculele ce stau la baza stabilirii coordonatelor dreptei D.

Tabelul 2.25. Varianta actual ă

Costuri Valoare întreb. Func Ńia

mii lei y i (%) Punctaj x i (%) x iy i x i

2 ax i y i-ax i (y i-ax i)2

F11 204,8 0,97 14 11,67 11,32 136,19 14,14 -13,72 188,12

49

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17

18

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14X[%]

Y[%]

F’71 F’12

F’31

F’42 F’41

F’51

F’52

F’21

(D)

F’81

F’ 91

F’61

F’11 F’32 F’22

F’33

F71 F12 F31

F42

F41

F51

F52

F21

F81

F91

F61

F11

F32

F22

F33

F33 830,0 3,92 13 10,83 42,45 117,28 13,12 -9,20 84,64 F42 236,6 1,12 12 10,00 11,20 100,00 12,12 -11,00 121,00 F51 1818,4 8,60 10 8,33 71,64 69,39 10,09 -1,49 2,22 F81 107,4 0,51 11 9,17 4,68 84,09 11,11 -10,60 112,36 F91 13648,9 64,55 15 12,50 806,87 156,25 15,15 49,40 2440,36 F21 43,0 0,20 9 7,50 1,50 56,55 9,09 -8,89 79,03 F12 204,8 0,97 7 5,83 5,65 33,99 7,06 -6,09 37,09 F31 2324,0 10,99 8 6,67 73,30 44,49 8,08 2,91 8,47 F71 61,6 0,29 6 5,00 1,45 25,00 6,06 -5,77 33,29 F22 171,6 0,81 4 3,33 2,70 11,09 4,03 -3,22 10,37 F41 59,1 0,28 5 4,17 1,17 17,39 5,05 -4,77 22,75 F52 454,6 2,15 3 2,50 5,37 6,25 3,03 -0,88 0,77 F32 166,0 0,79 2 1,67 1,32 2,79 2,02 -1,23 1,51 F61 814,6 3,85 1 0,83 3,19 0,69 1,01 2,84 8,06

21145,4 100,00 120 100,00 1043,81 861,44 - 3150,04

2117036,144,861

81,1043a == . (2.37.)

Graficul ponderilor funcŃiilor în varianta actuală va fi cel din figura 2.12.

7. Reconceperea (reproiectarea) produsului Din graficul prezentat în figura 2.12. rezultă că funcŃiile F31, F61 şi F91

au costuri ridicate, ceea ce implică necesitatea reproiectării produsului.

Fig. 2.12. Reprezentarea grafic ă a dreptei de propor Ńionalitate, în varianta actual ă

50

Urmare a acestei operaŃiuni, tabelului repartizării costurilor pe funcŃii în varianta optimizată (tabelul 2.26) indică:

Tabelul 2.26

Repartizarea costului pe func Ńii, varianta optimizat ă – mii lei

Func Ńia Comp. dimens. F1 F2 F3 F4 F5

R1 186,40 186,4 R2 41,2 165,04 R3 744,00 2082,7 148,80 R4 236,60 59,10 R5 1609,81 402,45 R6 814,56 R7 61,6 R8 107,40 R9 10997,50

TOTAL 13881,71 41,2 2330,70 626,59 963,36 FaŃă de această repartizare, sinteza rezultatelor optimizării este

prezentată în tabelul 2.27. Tabelul 2.27.

Varianta optimizat ă

Costuri Valoare întreb. Func Ńia

mii lei y i (%) Punctaj x i (%) x iy i x i


F11 186,40 1,04 14 11,67 12,14 136,19 13,87 -12,83

164,61

F33 744,00 4,17 13 10,83 45,16 117,28 12,87 -8,70 75,69 F42 236,60 1,32 12 10,00 13,20 100,00 11,89 -

10,57 111,72

F51 1609,81 9,02 10 8,33 75,14 69,39 9,90 -0,88 0,77 F81 107,40 0,60 11 9,17 5,50 84,09 10,90 -

10,30 106,09

F91 10997,50 61,63 15 12,50 770,38 156,25 14,86 46,77 2187,43 F21 41,20 0,23 9 7,50 1,73 56,55 8,92 -8,69 75,52 F12 186,40 1,05 7 5,83 6,12 33,99 6,93 -5,88 34,57 F31 2082,70 11,67 8 6,67 77,84 44,49 7,93 3,74 13,99 F71 61,60 0,35 6 5,00 1,75 25,00 5,94 -5,59 31,25 F22 165,04 0,93 4 3,33 3,10 11,09 3,96 -3,03 9,18 F41 59,10 0,33 5 4,17 1,38 17,39 4,96 -4,63 21,44 F52 402,45 2,26 3 2,50 5,65 6,25 2,97 -0,71 0,50 F32 148,80 0,83 2 1,67 1,39 2,79 1,98 -1,15 1,32 F61 814,56 4,57 1 0,83 3,79 0,69 0,99 3,58 12,82

17843,56 100,00 120 100,00 1024,25 861,44 - 2846,90

1889974,144,861

25,1024a == (2.38.)

51

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17

18

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

X[%]

Y[%]

Graficul ponderilor funcŃiilor în varianta optimizată este reprezentat în figura 2.13.

8. Concluzii Motorul electric (din gabaritul 132), supus studiului în actuala

construcŃie, prezintă anumite dezavantaje, comparativ cu motoarele similare realizate de diferite firme de tradiŃie (SIMENS, HIMMEL). În principal, acestea sunt:

a) cuplul de pornire mai mic; b) greutatea mai mare a motorului (alte firme prezintă motoare de

aceeaşi putere, însă cu o greutate cu 10-25% mai mică); c) cost mai ridicat, aceasta în strânsă legătură cu greutatea mai mare

a motoarelor. În aceste condiŃii, obiectivul studiului de analiză a valorii a fost axat, în

principal, pe minimizarea cheltuielilor de producŃie. În urma analizării funcŃiilor şi a aplicării propunerilor făcute în cadrul

unui astfel de studiu, au rezultat soluŃii mai economice, din punct de vedere al consumului de materiale (şi deci al costului) şi respectiv, parametrii funcŃionali îmbunătăŃiŃi.

Referitor la aceasta, s-au obŃinut cupluri de pornire cu 10-15% mai mari şi o reducere a greutăŃii motoarelor cu 10-20%.

Fig. 2.13. Reprezentarea grafic ă a dreptei de propor Ńionalitate şi a func Ńiilor în varianta optimizat ă

F’71 F’12

F’31

F’42 F’41

F’51

F’52

F’21

(D)

F’81

F’ 91

F’61

F’11 F’32 F’22

F’33

F71 F12 F31

F42

F41

F51

F52

F21

F81

F91

F61

F11

F32

F22

F33

52

Din punct de vedere al reducerii costului , s-au obŃinut rezultate importante, realizându-se, în final, o reducere a costului în medie cu 3301,84 mii lei (21145,4-17843,56). Rămâne de investigat soluŃiile care pot contribui la scăderea costului funcŃiei F91 (corespunzătoare reperului R9 (vezi figurile 2.12. şi 2.13) care rămâne în continuare mult prea scump în comparaŃie cu contribuŃia sa la valoarea de întrebuinŃare.

2.5.3 ANALIZA VALORII MODELULUI PENTRU FORMELE DE TURNARE A LINGOTIERELOR DE 25 T CU PERETI ONDULATI

1. Pregătirea cercet ării

1.1. Alegerea produsului

Actualul model metalic cu care se execută formele de turnare pentru lingotiere de 25 tone cu pereŃi ondulaŃi se compune din două subansambluri şi anume: modelul propriu-zis şi cutia de miez, subansambluri care se centrează unul faŃă de altul printr-o serie de bolŃuri şi distanŃiere.

SoluŃia constructivă a modelului comportă un volum mare de prelucrare mecanică, are o greutate mare, iar asamblarea lui este realizată printr-un număr mare de organe de strângere şi centrare.

În afară de aceasta, în timpul lucrului au loc uzuri ale părŃilor de ghidare, care conduc la obŃinerea de lingotiere cu abateri dimensionale, ce pot depăşi limitele admise de norma de recepŃie.

Ca urmare a numeroaselor deficienŃe, s-a hotărât să se reproiecteze modelul pentru formele de turnare a lingotierelor de 25 tone cu pereŃi ondulaŃi pe baza criteriilor avute în vedere de analiza valorii.

1.2. Constituirea colectivului de cercetare Modelul a fost analizat în cadrul Combinatului Siderurgic GalaŃi de un

colectiv condus de ing. Sarivan Ene.

1.3. Stabilirea obiectivelor studiului Obiectivele de îmbunătăŃire a modelului vizează creşterea

rezistenŃei, posibilitatea turnării în poziŃie verticală şi, în general, simplificarea metodei de lucru, toate acestea în condiŃii de eficienŃă economică.

53

2. Informare asupra obiectivului studiat

2.1. Informa Ńii tehnice

Modelul actual poate oferi posibilitatea realizării a 5000 de formări. Greutatea totală de 15134 Kg nu creează dificultăŃi la manevrare sau

pentru instalaŃiile de ridicat a căror sarcină nominală este de 16÷32 şi 50 tone.

Dat fiind faptul că modelul permite turnarea pereŃilor în poziŃie orizontală, nu se pot crea condiŃii corespunzătoare de eliminare a impurităŃilor, rezultând suprafeŃe rugoase şi cu defecte de formă, care nu pot fi eliminate total prin prelucrarea mecanică.

De asemenea, modelul, prin construcŃia sa, necesită un număr prea mare de organe de asamblare, prindere şi centrare, care în timpul lucrului dau naştere la uzuri şi, deci, la descentrarea cutiei faŃă de model.

În total, modelul se prezintă ca un ansamblu compus din 280 de repere, care, prin numărul lor mare, diminuează rezistenŃa acestuia.

2.2. Informa Ńii economice

Valoarea manoperei şi a materialelor folosite sunt reprezentate în tabelul 2.28.

Tabelul 2.28. Valoarea manoperei şi a materialelor varianta ini Ńială [mii lei]

Nr. crt. Denumirea opera Ńiei Timp

[ore] Valoarea [mii lei]

1 ConfecŃionat model lemn 992,0 10664,00 2 Idem 74,0 666,00 3 Total 1066,0 11330,00 4 Regie directă 126% 14275,80 5 Total confecŃionat model 25605,80 6 Formare – Turnare model 360,0 4680,00 7 Idem 238,0 2439,00 8 Total 598,0 7119,00 9 Regie directă 170% 12102,30

10 Total 19221,30 11 Prelucrare mecanică model 2,0 16,40 12 Idem 32,5 274,63 13 Idem 9,0 76,95 14 Prelucrare mecanică model 133,0 1197,00 15 Idem 212,0 2067,00 16 Total 388,5 3631,98 17 Regie prelucrare 155% 5629,57 18 Total prelucrare 9261,55 19 Total manoperă 22080,98 20 Total regie 32007,67

TOTAL GENERAL 54088,65

54

3. Analiza produsului în forma constructiv ă existent ă

3.1. Determinarea func Ńiilor Analizând desenul de execuŃie a modelului, valoarea materialelor şi a

manoperei, procesul tehnologic de fabricaŃie a lingotierelor cu acest model şi consultând colectivul de cercetare, s-au stabilit următoarele funcŃii de bază ale modelului:

• FuncŃia A – înmagazinează amestec de formare în vederea confecŃionării formelor de turnare;

• FuncŃia B – rezistă la un număr de 5000 formări; • FuncŃia C – permite manevrarea sa cu podul rulant; • FuncŃia D – poate fi realizat prin turnare parŃial vertical, parŃial

orizontal; • FuncŃia E – se asamblează, prinde şi centrează; • FuncŃia F – se prelucrează mecanic; • FuncŃia G – asigură precizie dimensională şi rugozitate.

3.2. Dimensionarea tehnic ă a func Ńiilor Analiza dimensionării tehnice a fiecărei funcŃii relevă următoarele

aspecte: • FuncŃia A – Modelul în stare de utilizare se prezintă asemănător

unei lingotiere cu pereŃi dubli, putând înmagazina amestecul de formare pentru miez, care va realiza interiorul lingotierei, iar la exterior se va forma suprafaŃa exterioară a lingotierei. Modelul are dimensiunile: 2600 x 2414 x 1560 [mm].

• FuncŃia B – Numărul de formări la care va rezista modelul este 5000;

• FuncŃia C – Greutatea totală a modelului este 15143 kg; • FuncŃia D – Modelul se toarnă vertical, greutatea 9000 kg, iar

pereŃii cutiei de miez se toarnă orizontal, având greutatea totală de 6000 kg;

• FuncŃia E – Modelul se compune din 280 repere; • FuncŃia F – Manopera de turnare şi prelucrare mecanică, conform

tabelului 2.11; • FuncŃia G – Modelul se centrează pe cutia de miez în 4 puncte la

baza superioară şi în 4 la cea inferioară.

3.3. Determinarea ponderii func Ńiilor în valoarea de întrebuin Ńare

Din analiza procesului tehnologic de fabricaŃie a lingotierelor, unde

modelul de turnare este utilajul principal, cât şi din consultările avute cu diverşi specialişti din compartimentele de concepŃie tehnologică, proiectare SDV-uri şi producŃie, s-au stabilit mediile ponderilor funcŃiilor în valoarea de întrebuinŃare a produsului, conform tabelului 2.29.

55

Tabelul nr.29.

Ponderea func Ńiilor în valoarea de întrebuin Ńare

Func Ńia A B C D E F G Total 1

3

4

5

6

7

8

34

Nivelul de importanŃă ni

Ponderea funcŃiei în valoarea de întrebuinŃare Xi

2,94

8,82 11,76 14,71 17,65 20,59 23,53 100

3.4. Dimensionarea economic ă a func Ńiilor

Conform celor stabilite anterior, în vederea dimensionării economice a funcŃiilor s-a stabilit, mai întâi, matricea sinoptică în tabelul 2.30.

Faptic, situaŃia se prezintă ca în tabelul 2.31.

56

G’

D

E’

E

B’

F’

F

G

D C’

C

B

A’

A

(D)

0123456789

10111213141516171819202122232425262728

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1 1 1 2 13 14 1 5 1 6 17 1 8 1 9 20 21 2 2 23 24 25 2 6 27

X [%]

Y[%]

3.4. Compararea ponderii func Ńiilor în costul şi utilitatea produsului

Calculele corespunzătoare acestei faze sunt prezentate în tabelul

2.32. Tabelul 2.32.

Compararea ponderii func Ńiilor în costul şi utilitatea produsului în varianta ini Ńială

Costuri Valoarea întreb. FuncŃia

mii lei y i [%] Punctaj x i

[%]

x iy i x i2 ax i y i-ax i (y i-ax i)

2

A 4060 4,39 1 2,94 12,91 8,64 2,91 1,48 2,19

B 8383 9,06 3 8,82 79,91 77,79 8,72 0,34 0,12

C 11161 12,07 4 11,76 141,94 138,30 11,63 0,44 0,19

D 14588 15,77 5 14,71 231,98 216,38 14,54 1,23 1,51

E 14201 15,35 6 17,65 270,93 311,52 17,45 -2,10 4,41

F 14850 16,06 7 20,59 330,68 423,95 20,36 -4,30 18,49

G 25247 27,30 8 23,53 642,37 553,66 23,26 4,04 16,32

TOTAL 92490 100,00 34 100,00 1710,72 1730,24 43,23

Reprezentarea grafică (fig.2.14.) dovedeşte abateri la funcŃiile A, B, C, D şi G.

9887,024,1730

72,1710a ==

57

4. Direc Ńii de îmbun ătăŃire a produsului Din analiza datelor prezentate în tabele şi din grafice, se desprind

următoarele direcŃii de îmbunătăŃire a utilajului: 1 – materialele întrebuinŃate la confecŃionarea modelului deŃin o

pondere ridicată în cadrul acestuia, ele putând fi reduse printr-o reproiectare raŃională;

2 – soluŃia constructivă adoptată, relativ complicată, conduce la un consum de manoperă, de asemenea mare, ceea ce impune simplificarea soluŃiei prin eliminarea unor prelucrări nejustificate;

3 – se impune reducerea numărului de repere componente, mărind, prin aceasta, compactitatea şi robusteŃea modelului;

4 – se va urmări ca, printr-o reproiectare, să se creeze condiŃii mai bune de turnare pentru obŃinerea unei precizii dimensionale sporite şi fără defecte de suprafaŃă; 5 – dat fiind faptul că, în actuala sa formă, folosirea modelului conduce la manoperă mare de formare a lingotierelor, se va îmbunătăŃi construcŃia în direcŃia diminuării unor operaŃii inutile de formare.

4.1. Descrierea şi analiza produsului reproiectat Noul model de turnare reproiectat are caracteristicile tehnice

generale: • înălŃime – 2600 mm; • lăŃime – 2414 mm; • lungime – 1560 mm; • greutate – 12500 kg.

Modelul nou se prezintă ca o lingotieră cu pereŃi dubli compusă din două jumătăŃi, îmbinate la două colŃuri opuse prin organe de asamblare şi centrare.

Pentru centrarea celor două jumătăŃi ale modelului s-au prevăzut câte două cepuri pe fiecare parte, presate în una din jumătăŃi şi cu gheare de centrare în cealaltă jumătate.

Pentru strângerea celor două părŃi s-au prevăzut câte două prezoane la fiecare bază care, prin îmbinarea lor într-un sens sau altul, pot apropia sau îndepărta cele două jumătăŃi, prezoanele având filet stânga şi dreapta la cele două capete.

La partea superioară modelul este prevăzut cu două urechi pentru ridicare şi transport.

De asemenea, pentru mărirea rezistenŃei modelului s-au prevăzut nervuri longitudinale interioare orientate radial.

ConstrucŃia oferă posibilitatea turnării sale în poziŃie verticală asigurându-se evacuarea impurităŃilor şi gazelor rezultate la turnare, obŃinându-se o suprafaŃă cu rugozitate mică, fără defecte prea mari şi o precizie dimensională mult îmbunătăŃită faŃă de vechiul model.

ExecuŃia prelucrărilor este relativ simplă şi sensibil redusă ca volum de manoperă.

58

Modul de lucru cu noul model este mult simplificat, acesta constând din următoarele operaŃii:

• apropierea celor două jumătăŃi prin acŃionarea celor patru prezoane prin câte o singură mişcare a manetei dispozitivului de închidere;

• după completarea ramei cu amestec şi vibrarea sa, se desprinde forma manta de pe model, cu podul rulant;

• desprinderea modelului de pe miez se face tot prin acŃionarea prezoanelor care, printr-o singură mişcare, îndepărtează cele două jumătăŃi cu 4-5mm faŃă de miez.

În această stare modelul poate fi ridicat de pe miez şi reintrodus la formare.

SoluŃia constructivă a noului model mai oferă şi posibilitatea efectuării probelor de formare fără ca acesta să mai fie slăbit. Astfel, în cazul în care aceste experimente vor reuşi, cu modificări corespunzătoare ale înclinaŃiilor de formare, se va putea trece la executarea de modele dintr-o singură bucată. Aceasta constituie un mare avantaj deoarece:

• se elimină, aproape complet, prelucrările mecanice la confecŃionarea modelului;

• se reduc operaŃiile de reparaŃii ale formei; • se obŃine o precizie ridicată a calităŃii suprafeŃei (din punct de

vedere al formei şi dimensiunilor) lingotierelor turnate.

4.2. Analiza valorii noului model Având în vedere că prin reproiectare nu au apărut alte funcŃii noi şi

nici nu au dispărut dintre ele, pentru a uşura comparaŃia dintre aceste variante, metoda de analiză se menŃine analog ca la vechiul model.

De asemenea, menŃinând nomenclatorul de funcŃii, se menŃine şi ponderea funcŃiilor în valoarea de întrebuinŃare.

Pentru realizarea noului model se vor consuma materialele şi manopera prezentate în tabelele 2.33. şi 2.34.

Tabelul 2.33.

Valoarea manoperei şi a regiei directe pentru confec Ńionarea modelului metalic - varianta îmbun ătăŃită

Nr. crt. Denumirea opera Ńiei

Timp [ore]

Valoarea [mii lei]

1 ConfecŃionat model lemn 500 6000,0

2 Idem 40 390,0

3 Total 540 6390,0

4 Regie directă 126% 8051,4

5 Total model lemn 14441,4

6 Formare turnare model 360 4680,0

7 Idem 12 123,0

8 Total turnare 372 4803,0

59

9 Regie directă 170% 8165,1

10 Total turnare model 12968,1

11 Manoperă prelucrări mecanice 16 156,0

12 Idem 77 693,0

13 Idem 3 25,1

14 Total manoperă prelucrări mecanice 98 891,5

15 Regie prelucrări mecanice 155% 1381,8

16 Total prelucrări 2273,3

17 Total manoperă 12084,5

18 Total regie 17598,3

19 Total general 29682,8

În vederea trasării pantei dreptei de regresie şi a determinării estimatorului disproporŃiilor funcŃiilor, s-au centralizat ponderile funcŃiilor în costuri şi în valoarea de întrebuinŃare a produsului, precum şi celelalte calcule necesare, în tabelul 2.35.

Tabelul 2.35. Compararea ponderii func Ńiilor în costul şi utilitatea produsului în

varianta îmbun ătăŃită

Costuri Valoarea întreb. Func Ńia

mii lei y i [%] Punctaj x î [%] x iy i x i

2 ax i y i-ax i (y i-

ax i)2

A 2752,63 4,13 1 2,94 12,14 8,64 2,90 1,23 1,51 B 5851,07 8,77 3 8,82 77,35 77,79 8,69 0,08 0,00 C 7959,35 11,93 4 11,76 140,30 138,30 11,59 0,34 0,12 D 9939,19 14,90 5 14,71 219,18 216,38 14,50 0,40 0,16 E 11702,62 17,54 6 17,65 309,58 311,52 17,40 0,14 0,02 F 13253,60 19,87 7 20,59 409,12 423,95 20,30 -0,43 0,18 G 15250,40 22,86 8 23,53 537,90 553,66 23,19 -0,33 0,11

Total 66708,86 100,00 34 100,00 1705,57 1730,24 2,10

60

G

D EE

B

F’

F G’

D C

C

B

A

A

(D1)

0123456789

10111213141516171819202122232425262728

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27

X[%]

Y[%]

Pe baza datelor din tabelul 2.18. se trasează panta dreptei de regresie (fig. 2.15.).

5. Eficien Ńa economic ă

Prin reproiectarea produsului, greutatea şi manopera au fost reduse, astfel că reprezentarea ponderilor funcŃiilor (xi şi yi) se apropie foarte mult de dreapta de regresie, fapt ilustrat prin reducerea disproporŃiilor (S1 = 43,23 faŃă de S2 = 2,1).

Din punct de vedere constructiv, pentru noua soluŃie se desprind următoarele avantaje:

• reducerea greutăŃii totale; • simplificarea produsului şi a modului său de utilizare; • un grad mai mare de robusteŃe prin reducerea numărului de părŃi

componente de la 280 la 68 de repere; • reducerea manoperei de confecŃionare a modelului de lemn, de

turnare a modelului metalic şi îndeosebi la prelucrarea mecanică.

9857,024,1730

57,1705a ==

Fig. 2.15. Ponderile func Ńiilor în costuri şi valoarea de întrebuin Ńare a produsului - varianta îmbun ătăŃită -

61

2.5.4. RECONCEPEREA UNUI TRANSFORMATOR ELECTRIC

1. Alegerea produsului

În cadrul instalaŃiilor electrice, aparatele de măsură şi cele de protecŃie şi reglare se leagă în mod indirect, prin intermediul transformatoarelor de curent şi tensiune, a căror funcŃionare este adaptată special pentru acest scop.

În funcŃie de aparatele pe care le deservesc, se produc transformatoare pentru aparate de măsură şi transformatoare pentru aparate de protecŃie. De obicei, transformatoarele de măsură se construiesc, în aşa fel încât, să poată fi folosite la ambele categorii de aparate. În acest caz, ele sunt prevăzute cu mai multe înfăşurări secundare, din care unele au proprietăŃi necesare pentru alimentarea aparatelor de măsură, iar altele pentru alimentarea aparatelor de protecŃie.

2. Cunoaşterea produsului

Transformatorul de curent de 10KV2x100A – la care se va aplica “analiza valorii” – este un aparat de tensiune medie la care, atât înfăşurarea primară, cât şi cea secundară se află înglobate complet într-o masă de turnare (răşină epoxidică), care are rolul de a asigura izolaŃia dintre circuitul primar şi cel secundar, precum şi între circuitul primar şi piesele puse la masă. Datorită proprietăŃilor mecanice superioare, masa de turnare are şi rolul de carcasă, dând forma exterioară a transformatorului.

2.1. Construc Ńia transformatorului

În fig. 2.16. se prezintă schema de principiu a unui transformator.

Fig. 2.16. Schema de principiu a transformatorului

1-înfăşurare primară; 2-miez de fier; 3-înfăşurare secundară; 4-piese puse la masă

62

Miezul de fier (2) care constituie circuitul magnetic, este format din tole

de tablă silicioasă, izolate între ele cu un lac special, electroizolant şi rezistent la căldură. Strângerea tolelor în pachet se face cu ajutorul unor şuruburi introduse în bucşe izolante sau cu nituri.

Înfăşurarea primară (1) şi înfăşurarea secundară (3) sunt bobinaje executate din conductoare de cupru izolate, care se înfăşoară, formând mai multe spire izolate între ele.

Înfăşurarea primară se leagă la reŃea iar înfăşurarea secundară se leagă la piesele puse la masă (4).

Cele două înfăşurări formează circuite separate, nelegate electric între ele. De obicei, înfăşurările sunt montate concentric, între ele introducându-se cilindrul izolant (fig. 2.17.).

Înfăşurarea de joasă tensiune este cea interioară (2), iar înfăşurarea de înaltă tensiune este cea exterioară (3). Transformatorul are o coloană centrală (1) şi o coloană laterală (4).

Fig. 2.17. Construc Ńia transformatorului

2.2. Func Ńionarea transformatorului Prin înfăşurarea primară, care este legată la o reŃea de curent

alternativ cu tensiunea U, trece un curent alternativ I, care produce în miez un flux magnetic. Fluxul se închide prin miezul de fier şi intersectează spirele celor două înfăşurări ale bobinei primare care are un număr de N1 spire şi ale bobinei secundare care are N2 spire. Deoarece fluxul este alternativ, induce în înfăşurarea secundară o tensiune electromotoare E2, iar în înfăşurarea primară o tensiune E1, care se opune tensiunii aplicate la borna de alimentare U1.

Pentru efectuarea analizei valorii este necesar a pune la punct sistemul de informare.

1-coloană centrală; 2-înfăşurarea de joasă tensiune; 3-înfăşurarea de înaltă tensiune; 4-coloană laterală 4

63

2.3. Informarea tehnic ă Se face prin studierea temei de proiectare şi a documentaŃiei

produsului, a caietului de sarcini, a fişei tehnologice, a dosarului de omologare, precum şi a unor prospecte de produse similare.

2.4. Informarea pe plan economic şi social

Constă în confruntarea parametrilor funcŃionali cu necesităŃile în utilizare. Din studiile efectuate în cadrul ICP “Electroputere” – Craiova21 a rezultat că transformatoarelor de curent li se cer stabilităŃi mărite la scurtcircuit. Apare, deci, necesară corelarea anumitor parametri de transformare, cum ar fi stabilitatea la scurtcircuit, clasa de precizie şi sarcina secundară. De asemenea, nu mai apare ca fiind necesară comutabilitatea primară.

Informarea pe plan economic Ńine seama de concepŃia constructivă a produsului: transformator de curent tip suport înglobat în răşină. Ea constă în culegerea datelor necesare dimensionării economice, adică determinării costului de producŃie, mergând până la fiecare piesă şi operaŃie în parte.

Principalele caracteristici tehnice ale transformatorului de curent supus analizei sunt:

• tensiunea nominală: 10-12 KV; • curenŃi nominali: 2x100/5/5 A; • curent de stabilitate termică: 60xIn (KA e f); • curent de stabilitate dinamică: 2,5x60xIn (KA max); • clasa de precizie: 0,50/10P.

3. Determinarea func Ńiilor transformatorului

Valoarea de întrebuinŃare a transformatorului se descompune într-o serie de funcŃii, conform tabelului 2.36.

Tabelul 2.36. Func Ńiile transformatorului

Simbolul func Ńiei

Denumirea func Ńiei

A Transform ă parametrii primari în parametri m ăsurabili cu aparate de joas ă tensiune

B Transform ă parametrii primari în parametri ce pot ac Ńiona anumite protec Ńii

C Rezist ă la tensiunea de 28KV (50Hz) şi la 75KV max(1,2/50 µµµµs)

D Rezist ă la un curent limit ă termic de 100x1I n [KA max] E Rezist ă la un curent limit ă dinamic de 2,5x100xI n [KA max] F Asigur ă o anumit ă clasă de precizie

21 Leoveanu M., Naidin L., Dincă V. – Folosirea metodei “analiza valorii” la reconcepŃia unui transformator de curent electric, în “Revista de contabilitate” Nr.5/1979, Ed.Ministerul FinanŃelor

64

G Rezist ă la condi Ńiile de micromediu date H Asigur ă rezisten Ńa mecanic ă I Poart ă informa Ńii J Fiabilitate K Protejeaz ă împotriva accidentelor electrice L Permite montarea în instala Ńii electrice de interior M Asigur ă comutabilitatea circuitului primar

4. Determinarea ponderii func Ńiilor în valoarea de întrebuin Ńare şi în costul produsului

În aprecierea importanŃei fiecărei funcŃii s-au luat în considerare

dimensiunile lor tehnice şi părerile specialiştilor care lucrează în domeniul utilizării transformatoarelor de curent electric.

Dimensionarea elementelor care compun valoarea de întrebuinŃare se face în mod relativ, în raport cu importanŃa lor. Ca mijloc practic de cuantificare a funcŃiilor se va utiliza matricea pătrată, care permite compararea succesivă a funcŃiilor, două câte două. În alcătuirea matricii se consideră că funcŃiile A şi B au niveluri egale, apreciindu-se, de asemenea, că şi funcŃiile C, D, E şi F sunt de niveluri egale. Ca urmare, în matrice va rămâne câte una din fiecare grup, şi anume funcŃiile A şi C, iar celelalte se şterg, având ponderi identice cu A, respectiv cu C (vezi fig. 2.18.).

FuncŃia A C G H I J K L M A 1 0 0 0 0 0 0 0 0 C 1 1 0 0 0 0 0 0 0 G 1 1 1 0 0 0 0 0 0 H 1 1 1 1 0 1 1 0 0 I 1 1 1 1 1 1 1 0 0 J 1 1 1 0 0 1 1 0 0 K 1 1 1 0 0 0 1 0 0 L 1 1 1 1 1 1 1 1 0 M 1 1 1 1 1 1 1 1 1 ni 9 8 7 4 3 5 6 2 1

Matricea alcătuită indică nivelurile de importanŃă ale funcŃiilor, prin

punctajul însumat la fiecare (ni). Pe baza punctelor de apreciere se calculează ponderea funcŃiilor în valoarea de întrebuinŃare a produsului,

∑=

i

ii n

nx

în care: xi este ponderea în valoarea de întrebuinŃare a funcŃiei “i”; ni – punctajul funcŃiei “i”;

Fig. 2.18. Matricea pentru determinarea ponderii func Ńiilor în valoarea de întrebuin Ńare

65

Σni – suma punctajelor acordate tuturor funcŃiilor (inclusiv cele care nu au mai fost trecute distinct în matrice: B, D, E şi F).

Deoarece: nA = nB şi nC = nD = nE = nF, rezultă:

Σni = 9 + 9 + 8 + 8 + 8 + 8 + 7 + 4 + 3 + 5 + 6 + 2 + 1 = 78

Ponderile funcŃiilor în valoarea de întrebuinŃare sunt:

5. Dimensionarea economic ă a func Ńiilor Pentru dimensionarea economică a funcŃiilor transformatorului de

curent s-a întocmit tabelul cu două intrări, cuprinzând pe linii consumul de materiale şi manoperă pe repere, iar pe coloane funcŃiile produsului, asupra cărora se repartizează cheltuielile respective (tabelul 2.20).

Practica utilizării transformatorului de curent a dovedit că funcŃia E – “asigură comutabilitatea circuitului primar” – nu este justificată. În general, transformatoarele de curent sunt cerute la o singură valoare a curentului primar, cele comutabile, pentru măsurarea mai multor curenŃi primari, fiind rar solicitate pentru tensiune medie.

Comutabilitatea primară la acest transformator era realizată printr-o serie de piese care uneau între ele spirele primare, formând bobine care se puteau lega în serie sau în paralel. Toate aceste piese erau confecŃionate din cupru, material deficitar, necesitând totodată multe prelucrări mecanice, care duceau la creşterea cheltuielilor cu manopera.

Pe de altă parte, datorită includerii acestor piese în corpul de răşină, stabilitatea termică şi dinamică era limitată la valori scăzute.

Odată cu eliminarea funcŃiei E, care s-a dovedit inutilă, s-au adus îmbunătăŃiri unor funcŃii ale transformatorului şi s-au micşorat costul altora. În această direcŃie s-a acŃionat pe baza concluziilor desprinse din depistarea disproporŃiilor dintre costul unor funcŃii şi contribuŃia lor în valoarea de întrebuinŃare a produsului.

%;54,1110078

9x A == %;97,8100

78

7x G ==

%;54,1110078

9x B == %;13,5100

78

4x H ==

%;26,1010078

8xC ==

%;85,310078

3x I ==

%;26,1010078

8x D == %;41,6100

78

5x J ==

%;26,1010078

8x E == %;70,7100

78

6x K ==

%;26,1010078

8x F == %;56,2100

782

x L ==

%;28,110078

1x M ==

66

6. Compararea ponderii func Ńiilor în costuri şi în valoarea de întrebuin Ńare

Pentru a demonstra disproporŃia dintre ponderea costului unei funcŃii

în costul total şi ponderea sa în valoarea de întrebuinŃare se foloseşte analiza regresiei, cu ajutorul ecuaŃiei,

y = a x, unde: y = ponderea costului unei funcŃii; x = ponderea funcŃiei în valoarea de întrebuinŃare; a = parametru de regresie.

Coeficientul de regresie, care este coeficientul unghiular al dreptei de regresie (panta dreptei) se calculează cu relaŃia:

Se calculează apoi estimatorul S, care arată mărimea diferenŃelor la pătrat dintre datele empirice (reale) şi cele calculate (teoretice) ale funcŃiei: unde: yi sunt mărimile reale ale costurilor; axi = Y – mărimile ajustate (teoretice) ale costurilor funcŃiilor. Datele necesare determinării dreptei de regresie şi a estimatorului S au fost centralizate în tabelul 2.37.

Tabelul 2.37. Ponderile func Ńiilor în costul şi valoarea de întrebuin Ńare a produsului

în varianta ini Ńială

Costuri Valoarea întreb Func Ńia

mii lei y i [%] Punctaj x i [%] x iy i x i


A 78,8 10,9 9 11,54 125,79 133,17 11,67 -0,77 0,59 B 78,8 10,9 9 11,54 125,79 133,17 11,67 -0,77 0,59 C 60,0 8,3 8 10,26 85,16 105,27 10,37 -2,07 4,28 D 102,7 14,2 8 10,26 145,70 105,27 10,37 3,83 14,67 E 102,7 14,2 8 10,26 145,70 105,27 10,37 3,83 14,67 F 41,2 5,7 8 10,26 58,48 105,27 10,37 -4,67 21,81 G 83,1 11,5 7 8,97 103,16 80,46 9,07 2,43 5,90 H 46,3 6,4 4 5,13 32,80 26,32 5,19 1,21 1,46 I 17,4 2,4 3 3,85 9,24 14,82 3,89 -1,49 2,22 J 30,4 4,2 5 6,40 26,92 41,09 6,48 -2,28 5,20 K 60,1 8,3 6 7,70 63,91 59,29 7,78 0,52 0,27 L 7,2 1,0 2 2,55 2,56 6,55 2,59 -1,59 2,53 M 14,4 2,0 1 1,28 2,56 1,64 1,29 0,71 0,50

TOTAL 723,1 100,0 78 100,00 927,77 917,59 101,11 -1,11 74,68

∑

∑

=

== n

1i

2i

n

1iii

x

yxa

∑=

→−=n

1i

2ii min)axy(100S

67

Din datele calculate în tabelul 2.37. rezultă, .

Se pot calcula coordonatele dreptei D, corespunzătoare ecuaŃiei

liniare (axi), a cărei reprezentare este dată în figura 2.13. Se poate observa că apare o disproporŃie a nivelurilor funcŃiilor,

datorită costurilor ridicate ale funcŃiilor D, E, G, H, K şi M, comparativ cu costurile ideale (teoretice) ale acestora, exprimate de dreapta de regresie D.

În concluzie, se pot arăta direcŃiile de îmbunătăŃire constructivă a produsului, care constau în îmbunătăŃirea stabilităŃii termice şi dinamice a acestuia, în reducerea consumului de cupru şi a manoperei.

7. Reconceperea (reproiectarea) produsului

Ca urmare a analizei valorii, la noul produs se are în vedere îmbunătăŃirea stabilităŃii termice şi dinamice a transformatorului, prin simplificarea circuitului primar, obŃinându-se, în acest fel, şi o reducere a

011,159,917

77,927a ==

Fig. 2.19. Graficul ponderilor func Ńiilor (varianta ini Ńială)

G

H’

J’

J

L

K’

K

G’

H

I’

I

L’

M’

M

(D)

C,D,E,F

F’

C’

D’,E’

A,B

A’,B’

0 1 2 3 4

5

6 7 8 9

10 11 12

13 14 15 16

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 X[%]

Y[%]

68

cantităŃii de cupru inclusă în aceasta prin eliminarea pieselor care asigură comutabilitatea circuitului.

În noua variantă a transformatorului, simplificarea circuitului primar se concretizează prin:

a) sunt mai puŃine spire faŃă de vechea variantă; b) spirele primare sunt prinse mecanic şi nu prin sudură ca în

vechea variantă. Nomenclatorul de funcŃii al noii variante nu se modifică, dar a fost

exclusă funcŃia M, constând în asigurarea comutabilităŃii circuitului primar, fiind considerată inutilă în raport cu necesităŃile sociale.

Dimensionarea tehnică şi importanŃa fiecărei funcŃii în noua variantă constructivă a produsului nu suferă nici o modificare. Dimensionarea economică a funcŃiilor variantei noi s-a făcut în mod identic cu cea a variantei vechi.

Ponderea costului unor funcŃii în costul total al produsului s-a micşorat prin reducerea consumului de materiale şi de manoperă (tabelul 2.37.).

În tabelul 2.38. s-au centralizat datele necesare determinării dreptei de regresie şi a estimatorului S – dezechilibrul funcŃiilor, în varianta îmbunătăŃită.

Tabelul 2.38.

Ponderile func Ńiilor în costul şi valoarea de întrebuin Ńare a produsului în varianta îmbun ătăŃită

Costuri Valoarea întreb Func Ńia

mii lei y i [%] Punctaj x i [%] x iy i x i


A 52,68 11,8 9 11,69 137,94 136,66 11,79 0,01 - B 52,68 11,8 9 11,69 137,94 136,66 11,79 0,01 - C 43,75 9,8 8 10,39 101,82 107,95 10,48 -0,68 0,46 D 43,75 9,8 8 10,39 101,82 107,95 10,48 -0,68 0,46 E 43,75 9,8 8 10,39 101,82 107,95 10,48 -0,68 0,46 F 61,61 13,8 8 10,39 143,38 107,95 10,48 3,32 11,02 G 47,32 10,5 7 9,09 95,45 82,63 9,17 1,33 1,77 H 20,09 4,5 4 5,19 23,35 26,94 5,24 -0,74 0,55 I 9,37 2,1 3 3,90 8,19 15,21 3,93 -1,83 3,35 J 35,71 8,0 5 6,49 51,92 42,12 6,55 1,45 2,10 K 20,53 4,5 6 7,79 35,05 60,68 7,86 -3,36 11,29 L 16,07 3,6 2 2,60 9,36 6,76 2,62 0,98 0,96

TOTAL 447,31 100,0 77 100,00 948,06 939,46 32,41

Pe baza datelor, s-a calculat panta dreptei de regresie:

. Se poate observa din tabelul 2.23. că disproporŃia dintre ponderile funcŃiilor în costuri şi în valoarea de întrebuinŃare a produsului s-a micşorat sensibil, ca urmare a economisirii de materiale şi a reducerii manoperei.

Graficul corespunzător ponderilor funcŃiilor produsului în varianta nouă (fig. 2.20) demonstrează acest lucru.

0091,146,939

06,948a ==

69

G

H’

J’

J

L

K’

K

G’

H

I’

I L’

(D1)

C,D,E,F

F’

C’,D’,E’

A,B A’,B’

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15

X[%]

Y[%]

8. Calculul eficien Ńei economice Din analiza celor două variante constructive ale transformatorului de

curent rezultă că în varianta nouă se vor obŃine însemnate economii la consumurile şi cheltuielile de manoperă.

Economiile realizate pe unitatea de produs vor fi: • economii la cheltuielile pentru materii prime şi materiale:

564,304 – 356,168 = 208,136 mii lei • economii la cheltuielile destinate manoperei:

158,707 – 91,132 = 67,575 mii lei • economii totale realizate cu cheltuielile pentru materii prime,

materiale şi manoperă: 723,011 – 447,300 = 275,711 mii lei

2.6. PROBLEME

2.6.1. IMPORTANTA FUNCłIEI ÎN ANALIZA VALORII 1. ÎntocmiŃi, inspirându-vă după lista cuvintelor lui L.W.Crum,

tabelul structurii produsului şi a funcŃiilor componente ale acestuia pentru următoarele produse:

Fig. 2.20. Graficul ponderilor func Ńiilor (varianta îmbun ătăŃită)

70

a) Triplu ştecher (fig. 2.21.)

b) Siguran Ńă fuzibil ă – are în componenŃa ei un soclu, care se fixează pe o placă de marmură, un patron cu fir fuzibili şi un copac pentru strângerea patronului la soclu (fig. 2.22.).

Soclul siguranŃei cuprinde ca elemente principale: • corpul soclului, executat din porŃelan, având prevăzut în interiorul

acestuia o armătură metalică filetată din alamă, în care urmează să se înşurubeze capacul siguranŃei;

• o piesă de contact din alamă, pe care urmează să se aşeze armătura inferioară a patronului;

• 1două bolŃuri cu şaibe şi piuliŃe, unul dintre acestea fiind în legătură cu piesa de contact, iar celălalt cu armătura filetată (fig. 2.23.).

Fig. 2.21. Triplu ştecher pentru conectarea la priz ă a

două-trei aparate electrocasnice

Fig. 2.22. Siguran Ńă fuzibil ă

Fig. 2.23. Elementele soclului

unei siguran Ńe montat ă pe placa de marmur ă

71

Prin construcŃia lor, bolŃurile au un dublu rol şi anume: de fixare a

soclului pe placa de marmură şi de legare a conductoarelor circuitului la acestea. Patronul cu fir fuzibili (fig. 2.24) cuprinde corpul patronului executat din porŃelan, armătura superioară şi armătura inferioară executate prin ştanŃare şi presare din alamă şi firul fuzibil, ce are capetele fixate prin lipire de cele două armături.

Firul fuzibil ce străbate interiorul corpului este protejat de o umplutură de nisip fin, pentru a localiza orice început de flamă, în momentul când se produce arderea fuzibilului.

Prin introducerea patronului în corpul soclului şi fixarea lui cu ajutorul capacului siguranŃei se stabileşte un contact electric între armătura superioară a patronului şi armătura cu filet a capacului. Firul fuzibil realizează legătura electrică între conductoarele care vin la tablou de la contorul electric şi conductoarele care pleacă de la tablou spre circuitele electrice, legătură ce poate fi întreruptă în urma arderii firului fuzibil.

c) Aspiratorul de praf cu calot ă sferic ă – are în componenŃa lui următoarele părŃi principale (fig. 2.25.):

• carcasa – este formată dintr-o parte inferioară, denumită portfiltru, de formă cilindrică, având în partea laterală orificiul de aspiraŃie şi dintr-o parte superioară, denumită portmotor, având în partea laterală orificiul de refulare, iar deasupra mânerul pentru transport;

• filtrul de praf – este aşezat între cele două părŃi ale carcasei şi fixat printr-o garnitură de cauciuc, având şi rolul de etanşare a camerei în care se aspiră praful;

• ventilatorul cu motorul electric are rolul de a aspira aerul cu particulele de praf şi de a refula aerul filtrat, prin intermediul unor rotoare cu palete radiale.

Fig. 2.24. Patron de siguran Ńă

fuzibil ă

72

2) În tabelul 2.39. sunt prezentate caracteristicile unor autoturisme. Vă rugăm să vă alegeŃi pe acela pe care l-aŃi dori, argumentându-vă alegerea pe funcŃiile considerate importante pentru dvs.

Tabelul 2.39.

Caracteristicile principale ale diferitelor tipuri de autoturisme

Marca/Model Tip

Ford Fiesta 1.2 16V

Flair

Fiat Punto 75 SX

Nissan Micra LX 1,3

VW Polo 1,6 Servo

cilindri/supape/ cilindree

cmc 4/16/1242 4/8/1242 4/16/1274 4/8/1598

Putere kw/CP/min. 55(75)/5200 55(75)/6000 55(75)/6000 55(75)/5200

cuplu maxim Nm/min 110/4000 108/4000 103/4000 128/2800-3400

uşi/locuri/ ampatament

cm 5/5/245 5/5/245 5/5/236 5/5/240

lungime/lăŃime/ înălŃime

cm 383/163/132 376/163/145 370/159/143 372/166/142

Portbagaj l 250-930 275-1080 205-960 205-975

greutate la gol/ încărcătură

kg 1090/385 950/420 850/450 990/410

0-100 km/h s 12,2 12,0 12,0 12,5

viteză maximă km/h 172 170 170 172

consum în oraş

l/100km/h 6,9 7,4 6,9 7,7

1 – motor electric; 2 – carcasă motor; 3 – ventilator; 4 – carcasă port filtru; 5 – filtru praf; 6 – rotile; 7 – orificii; 8 - mâner

Fig. 2.25. Aspirator de praf cu calot ă sferic ă

73

PreŃ (fără taxe) 18680 DM 18000DM 18069 DM 22000 DM

4. În suplimentul revistei “Capital” (Auto-Capital) nr.8/1996 sunt

prezentate variante de utilizare şi caracteristicile tehnice ale modelelor HILUX (tabelul 2.40.) şi HIACE (tabelul 2.41.).

Tabelul 2.40.

Principalele caracteristici ale diferitelor modele ale mărcii HILUX-TOYOTA

Model Caracteristici 1 2

Nr. locuri cabină/ nr. locuri microbuz

3/6÷9 3/-

Dimensiuni de gabarit Lxlxh, [mm] 4,715x1,800x1,950 4,715x1,800x1,955

Dimensiuni utile, microbuz/ cabină [mm]

2,335x1,650x1,420/ 545x1,650x1,410

2,335x1,650x1,420/ 545x1,650x1,410

Motor/ cilindree [cmc] 2,4 Diesel/2446

2,4 Turbo-diesel/2446 2,4 Benzină/2438

2,4 Diesel/2446 2,4 Turbo-diesel/2446

-

4 cilindri în linie OHC OHC OHC

OHC OHC

-

Puterea maximă/ turaŃia motorului în [KW/rot. pe

min.]

58/400 66/3500 85/4600

58/4000 66/3500

-

Capacitate rezervor [l] 75 75

Încărcătură maximă [t] 1 1,3

PreŃ vânzare în $, fără taxe şi TVA

21500 21500

Alegerea unui turism reprezintă pentru fiecare preferinŃa pentru

anumite funcŃii. Vă rugăm să argumentaŃi alegerea proprie.

Tabelul 2.41. Principalele caracteristici ale diferitelor modele ale mărcii HIACE-

TOYOTA Model Caracteristici

1 2 Nr. locuri cabină/ nr. locuri

microbuz 3/6÷9 3/-

Dimensiuni de gabarit Lxlxh, [mm]

4,715x1,800x1,950 4,715x1,800x1,955

Dimensiuni utile, microbuz/ cabină [mm]

2,335x1,650x1,420/ 545x1,650x1,410

2,335x1,650x1,420/ 545x1,650x1,410

Motor/ cilindree [cmc] 2,4 Diesel/2446

2,4 Turbo-diesel/2446 2,4 Diesel/2446

2,4 Turbo-diesel/2446

74

2,4 Benzină/2438 -

4 cilindri în linie OHC OHC OHC

OHC OHC

-

Puterea maximă/ turaŃia motorului în [KW/rot. pe min.]

58/400 66/3500 85/4600

58/4000 66/3500

- Capacitate rezervor [l] 75 75 Încărcătură maximă [t] 1 1,3

PreŃ vânzare în $, fără taxe şi TVA 21500 21500

2.6.2. RelaŃia valoare de întrebuin Ńare-costuri (1). În figura 2.26. se prezintă o bujie, ale cărei componente

îndeplinesc următoare funcŃii: FuncŃia A – să producă scânteia necesară aprinderii amestecului

carburant; FuncŃia B – să fie bine etanşă; FuncŃia C – să fie bine izolată termic; FuncŃia D – să reziste la oxidare; şi la temperaturi înalte; FuncŃia E – să fie bine fixată în chiulasa motorului.

Vă rugăm să apreciaŃi ponderea funcŃiilor unele faŃă de celelalte, întocmind matricea corespunzătoare. Costurile reperelor repartizate pe funcŃii sunt următoarele (tabelul 2.42.):

Tabelul 2.42. Reparti Ńia costurilor pe func Ńii

Nr. reper Cost total A B C D E

1 2000 2000

2 5000 5000

3 12000 5000 3000 4000

4 11000 3000 5000 3000

1 – electrod central; 2 – electrod lateral; 3 – armătură de metal; 4 – izolator; 5 – partea exterioară a izolatorului; 6 – partea interioară a izolatorului.

Fig. 2.26. Bujie

75

Total 30000 7000 8000 5000 6000 4000

Să se identifice asupra cărora trebuie îndreptată atenŃia pentru

reducerea costurilor, având în vedere matricea de importanŃă stabilită de dvs.

(2). Se consideră un produs “P” care realizează funcŃiile A, B, C, D, E şi F. Între acestea există următoarele relaŃii:

D > (A, B, C, E, F);

B = E; D > A; (2.39.)

A = C = F. łinând cont de importanŃă fiecărei funcŃii în raport cu cele care se

compară să se stabilească ponderea fiecărei funcŃii în valoarea de întrebuinŃare a produsului, cu ajutorul matricei de importanŃă. Se vor acorda 2 puncte funcŃiei mai importante, 1 punct funcŃiilor egale ca importanŃă şi 0 puncte funcŃiei mai puŃin importantă.

În tabelul 2.43 se prezintă corelarea costurilor reperelor produsului P cu funcŃiile şi nivelul lor.

Tabelul 2.43.

Repartizarea costurilor pe func Ńii

Reper nr. Cost total A B C D E F 1 42000 42000 2 60800 60800 3 12500 6250 6250 4 30100 30100 5 74000 18000 56000 6 23000 23000 7 80000 80000 8 120000 120000

Cost total 442400 65000 180800 24250 56000 86250 30100

Să se facă analiza relaŃiei dintre valoarea de întrebuinŃare şi costuri. Pe baza reprezentării grafice să se stabilească funcŃia (funcŃiile), care sunt supradimensionate.

2.7. ÎNTREBĂRI TIP GRILĂ 1. În cazul conceperii unui produs nou, din informaŃiile cu caracter

tehnic fac parte: a) tema de proiectare; b) desenele produsului în forma constructivă existentă; c) prospecte, desene şi exemplare fizice din cele mai noi şi

perfecŃionate produse similare executate de alte unităŃi;

76

d) rezultatele unor sondaje la furnizorii de materii prime, materiale, piese sau subansambluri privind posibilitatea şi condiŃiile satisfacerii unor exigenŃe speciale;

e) prescripŃii de control calitativ şi recepŃie finală; f) dosarul de omologare al produsului; g) scheme, diagrame şi studii teoretice sau cu caracter de cercetare

care au stat la baza concepŃiei unor produse similare. 2. Din categoria informaŃiilor cu caracter social fac parte: a) studii de marketing; b) desenele ambalajelor şi caietele lor de sarcini; c) informaŃii privind comportarea în exploatare a produsului existent; d) sondaje sau studii statistice privind cerinŃele diferitelor categorii de

beneficiari; e) prescripŃii de protejare a produsului şi de manipulare de la locul de

producere la beneficiari. 3. În cadrul dimensiunii economice a costurilor cu care se lucrează în

analiza valorii se vor include: a) costurile de regie de fabricaŃie; b) costul transportului interuzinal; c) cheltuielile generale ale întreprinderii; d) costul manoperei; e) costul materiilor prime şi al materialelor. 4. În relaŃia de proporŃionalitate medie,

y=ax, y reprezintă: a) ponderea funcŃiei în valoarea de întrebuinŃare; b) ponderea valorii de întrebuinŃare în cadrul funcŃiei; c) ponderea funcŃiei în costul de producŃie; d) ponderea costului de producŃie în cadrul funcŃiei. 5. În relaŃia de proporŃionalitate medie,

y=ax, x reprezintă: a) ponderea funcŃiei în valoarea de întrebuinŃare a produsului; b) ponderea valorii de întrebuinŃare în cadrul funcŃiei; c) ponderea funcŃiei în costul de producŃie; d) ponderea costului de producŃie în cadrul funcŃiei. 6. când nu se poate efectua cu uşurinŃă departajarea costurilor pe

funcŃii, se recomandă: a) să se împartă costul în mod egal pentru funcŃiile existente; b) să se facă repartizarea costului proporŃional cu ponderea

funcŃiunilor;

77

c) să se repartizeze costurilor într-o proporŃie mai mare funcŃiilor obiective faŃă de cele subiective.

7. EficienŃa studiului de analiza valorii are în vedere următorii termeni: a) economia brută anuală; b) probabilitatea de reuşită a studiului de analiza valorii; c) rata de actualizare; d) costurile de implementare a studiului de analiza valorii; e) veniturile suplimentare obŃinute.

CAPITOLUL 3. METODE DE INVESTIGARE SAU DE PRODUCERE A IDEILOR

OBIECTIVE

Obiectivele analizei valorii necesită utilizarea unui evantai de metode şi tehnici de stimulare a creativităŃii consacrate pe plan mondial sau care pot fi utilizate în cadrul organizaŃie, pentru valorificarea potenŃialului creator al acesteia.

În cadrul acestor metode se pot distinge următoarele grupe: • metode intuitive; • metode analitice; • metode de lucru asociative; • metode de lucru deductive; • metode fundamentale de creaŃie.

3.1. METODE INTUITIVE

3.1.1. METODA BRAINSTORMING (ASALTUL DE IDEI) Este metoda cea mai frecvent evocată, chiar dacă ea nu este încă atât

de mult folosită în Ńara noastră. A fost concepută de Alexander Osborne de la Universitatea Buffalo, la începutul anilor ’50.

Principiile care stau la baza acesteia sunt: • nu există restricŃii privind emiterea ideilor; orice idee este luată în evidenŃă, considerându-se că nu poate fi găsită calitatea, decât dacă se caută mai întâi cantitatea de idei (principiu “cantitatea naşte calitate”21); • complementaritatea (de vârstă, specialişti, temperamente) conferă colectivului o eficienŃă deosebită în elaborarea ideilor; • grupul poate fi considerat ca un rezervor de idei; el acŃionează ca un stimulent pentru fiecare dintre participanŃi. O idee, chiar deplasată, este reŃinută, fără a fi criticată, întrucât ea poate sugera celorlalŃi membri ai grupului, idei valoroase. Critica ideilor este cu desăvârşire interzisă; 21 Crum L.W. – Ingineria valorii, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1976, pag.88

78

LIDERUL GRUPULUI

I 3

S3

I 0 I j I i

I 2

S2

Idee opusă Altă idee

Idei şi soluŃii originale

Sj

• se poate obŃine un număr dublu de idei bune (în acelaşi interval de timp) dacă se amână emiterea unei judecăŃi asupra unei probleme până după întocmirea unei liste care include toate soluŃiile posibile elaborate (principiul “amânarea judecăŃii”).

SoluŃia finală poate fi rezultatul a trei modalităŃi de obŃinere a ideilor şi soluŃiilor intermediare:

- calea progresiv-liniar ă (din raŃionament în raŃionament o idee generează o alta), fig. 3.1.;

- catalitic ă (prin analogie şi opunerea permanentă a ideilor şi analiza lor

individuală, fără evaluare, se acceptă toate ideile, chiar şi cele neobişnuite, absurde), fig. 3.2.;

- mixt ă – este o combinaŃie a căii progresiv-liniare cu cea catalitică, fig.

3.3.; Varianta simplificată cuprinde următoarele etape:

Fig. 3.2. Calea catalitic ă

de ob Ńinere a ideilor

LIDERUL

I i

1 Sf I 2 I 1 I 3

Idei intermediare soluŃia finală

ECHIPA DE CREAłIE

Fig. 3.1. Calea progresiv-liniar ă de ob Ńinere a ideilor

79

• pregătirea reuniunii; • desfăşurarea reuniunii; • evaluarea ideilor.

LIDERUL GRUPULUI

a) Pregătirea reuniunii cuprinde activităŃile de programare a acesteia, stabilirea şi organizarea corespunzătoare a locului de desfăşurare, asigurarea materialului de înregistrare exactă şi completă a discuŃiilor, selecŃia şi constituirea grupului, prezentarea de către lider (animator) a problemei de rezolvat (chiar cu câteva zile înainte de convocarea reuniunii, pentru a oferi posibilitatea de reflectare asupra problemei supuse dezbaterii).

b) Desf ăşurarea reuniunii este etapa la care participă liderul, 1-2 secretari (care asigură materialul de înregistrare sau notează şi numerotează ideile), 5 membri cu o bogată experienŃă în brainstorming şi 4-5 invitaŃi, specialişti în problema pusă în discuŃie. Este indicat ca cei 6-13 membri ai grupului să fie aşezaŃi astfel încât să se vadă (la o masă rotundă sau ovală). Toate ideile emise sunt notate sau înregistrate, fără nici un fel de reŃinere sau cenzurare.

Această etapă poate dura, în funcŃie de complexitatea problemei, între 20 minute şi 3 ore.

c) Evaluarea ideilor este etapa ce poate avea loc la 2-3 zile de la

data desfăşurării reuniunii. Se recomandă ca la această etapă să participe un alt grup de experŃi, mai redus ca număr, cu o gândire puternic convergentă, care vor selecŃiona şi clasifica ideile pe categorii: idei realizabile şi cu aplicabilitate imediată, idei realizabile într-un timp mai îndelungat şi idei neaplicabile. SoluŃiile astfel clasificate sunt apoi analizate şi evaluate.

În aplicarea metodei brainstorming, pentru a rezolva probleme prin

analiza valorii trebuie asigurate o serie de condi Ńii: • grupul trebuie să aibe o structură eterogenă, compusă din

specialişti (economişti, ingineri, chimişti etc.);

Idee iniŃială

Alte idei

ECHIPA DE CREAłIE

I2 S2

I i I2 I1

Idei intermediare

SoluŃie opusă

S0 I1

Sf

Fig. 3.3. Calea mixt ă de ob Ńinere a ideilor

80

• asigurarea unui climat creativ; • reuniunea trebuie condusă de un lider dinamic şi competent. Metoda brainstorming este o metodă simplă şi universal integrabilă în

structura celorlalte metode. O variantă a brainstormingului o constituie “Tehnica carnetului

colectiv”, care oferă mai mult timp pentru documentare şi reflecŃie asupra problemei în dezbatere. Fiecare membru al grupului notează, pe un carnet, timp de o lună, ideile sale referitoare la rezolvarea unei probleme, face un rezumat al ideilor principale şi apoi predă carnetul conducătorului grupului de creativitate. Acesta, la rândul lui, efectuează o sinteză a ideilor principale, pe care, împreună cu carnetele participanŃilor, le supune dezbaterii în grup. În urma discuŃiilor se prefigurează şi se selectează cele mai bune idei privitoare la rezolvarea problemei.

3.1.2. METODA DELPHI A fost pusă la punct în anii 1964-1965 de către O.Helmer şi

colaboratorii săi în cadrul unui program de cercetare al trustului american Rand Corporation din Santa Monica, statul California.

Principala caracteristică a acestei tehnici o constituie utilizarea feed-back-ului de opinie.

Metoda necesită parcurgerea mai multor runde. Într-o primă rundă, fiecărui membru al colectivului de specialişti

(colectivul nu este întrunit) i se înmânează spre completare câte un chestionar, ce cuprinde întrebări privitoare la îmbunătăŃirea relaŃiei valoare de întrebuinŃare-cost pentru produsul supus analizei (în funcŃie de caz – prestare serviciu, organizare, comerŃ, transport etc.). Intervalul de timp stabilit pentru completare va fi în funcŃie de amploarea şi complexitatea problemei. După primirea tuturor răspunsurilor, acestea se prelucrează, stabilindu-se de către experŃi o valoare medie.

În următoarea rundă, a doua, valoarea medie este adusă la cunoştinŃa specialiştilor. Aceştia sunt rugaŃi să facă o nouă estimare, pe marginea rezultatelor comunicate.

Specialiştii ale căror opinii din prima rundă s-au înscris în afara valorilor medii sunt rugaŃi să-şi fundamenteze opinia exprimată.

Răspunsurile obŃinute în runda a doua sunt prelucrate în mod asemănător, până se ajunge din nou, la o valoare medie.

Procedura se repetă şi în următoarele runde, până ce se ajunge la un consens al opiniilor. Se recomandă ca procedura să nu depăşească patru runde.

Ceea ce este caracteristică acestei metode este reinformarea, care îndeamnă spre o reflexie profundă pentru revizuirea punctului de vedere, producându-se aşa numitul “efect Coudouet”, ceea ce îi determină pe unii autori să considere această metodă ca o tehnică de tratare a informaŃiei.

Spre deosebire de metoda brainstorming, care implică întâlnirea experŃilor în cadrul unei şedinŃe, în metoda Delphi are loc o comunicare mediată de grupul de conducere al anchetei. Se asigură astfel anonimatul răspunsurilor individuale şi se elimină, în acest mod, consecinŃele pe care le-ar putea avea asupra opiniilor experŃilor, prestigiul personal al unuia dintre ei (legat de funcŃie, merite ştiinŃifice, înzestrare oratorică etc.).

81

3.1.3. SINECTICA – METODA GORDON Este numită astfel după cel care a promovat-o: cercetătorul William J.

Gordon de la Universitatea Harvard din SUA. Este o metodă care a fost experimentată cu succes timp de 15ani de firme americane cu renume: IBM, General Motors, General Electric, Gillet etc.

Grupul de sinectică este mai restrâns decât cel de brainstorming, fiind

alcătuit din 5-7 membri, conduşi de un lider experimentat. Uneori, rolul liderului poate fi îndeplinit prin rotaŃie de fiecare membru al grupului. El trebuie să fie un animator dinamic şi mobilizator, căutând să solicite la maximum, atât pe participanŃi, cât şi pe expert. Expertul este o persoană indispensabilă grupului, prin capacităŃile sale, atât profesionale, cât şi de selecŃie şi orientare a activităŃii în cadrul grupului.

ParticipanŃii trebuie să fie selectaŃi cu grijă, din rândul specialiştilor care au tangenŃă cu problema pusă în discuŃie.

Pe scurt, liderul serveşte interesele grupului, expertul este reprezentantul problemei, iar grupul serveşte interesele problemei de rezolvat luând în considerare opiniile expertului (fig. 3.4.).

Pierre Lebel distinge patru variante de sinectică: a) analogia directă; b) analogia personală; c) analogia simbolică;

Fig. 3.4. Exemplu de structur ă specializat ă pentru o sesiune sinectic ă

SoluŃia reală: PROIECTAREA UNUI NOU PRODUS

L I D E R U L

EXPERT

INGINER

ECONOMIST ARHITECT

SOCIOLOG DESIGNER

FIZICIAN CHIMIST

SINECTICIAN

SESIUNII SINECTICE

82

d) analogia magică. a) Analogia direct ă – constă în aplicarea elementelor unei situaŃii la o

altă situaŃie, care poate fi distinctă de prima. Exemple: - aplicarea în România a unor soluŃii adoptate în FranŃa; - aplicarea asupra terenurilor sărace a metodelor de cultură aplicate în

deşert; - aplicarea în domeniul electrocasnic a rezultatelor obŃinute în

astronautică. d) Analogia personal ă - constă în a atribui unui produs supus

proiectării sau reproiectării elementele caracteristice aflate în viziunea satisfacerii majorităŃii persoanelor. De aceea această metodă oferă o variate de rezultate între care este dificil a stabili o coerenŃă.

e) Analogia simbolic ă – caută să apropie unui produs sau unei caracteristici a acestuia, o imagine simbolică. De exemplu, o fiabilitate bună a unui produs ar putea fi reprezentată printr-o rocă de granit, printr-o piramidă din Egipt, printr-un ocean etc.

d) Analogia magic ă – porneşte de la premisa faptului că problema (produsul, serviciul) este deja reglată, ceea ce permite să iasă în evidenŃă toate schimbările intervenite în raport cu situaŃia de plecare. Metoda solicită o experienŃă considerabilă, atât profesională, cât şi pedagogică.

Oricare ar fi varianta adoptată, sinectica se desf ăşoară după

urm ătoarele etape: I – etapa de formulare şi înŃelegere a problemei; II – etapa detaşării de problemă, în care se adoptă una din variantele

de mai sus; III – etapa de revenire la problemă şi de evaluare a soluŃiilor, Ńinându-

se cont în acest sens, nu numai de soluŃiile economice, ci şi de soluŃiile sociale şi ecologice.

3.1.4. REUNIUNEA PHILLIPS 66 Poate fi considerată drept o variantă a brainstorming-ului, în care

numărul participanŃilor este fixat la 6, iar durata discuŃiilor este limitată la 6 minute.

Este o variantă propusă de J. Donald Phillips de la Universitatea din Michigan. BineînŃeles, că cele două restricŃii au un aspect formal, în sensul că rezultatele sunt aceleaşi dacă reuniunea ar dura mai puŃin sau cu ceva mai mult (15-20 minute). FaŃă de brainstorming această metodă este mai intensivă, asaltul creierului fiind mai accentuat, datorită duratei foarte scurte a discuŃiilor.

De asemenea, problema poate fi rezolvată, nu numai cu 6 participanŃi, ci cu echipe formate din 6 participanŃi (maxim 5 echipe a câte 6 participanŃi, deci, 30 de participanŃi).

Etapele metodei sunt: • informarea asupra problemei; • discutarea problemei în cadrul echipei; • dezbaterea în plen; • evaluarea generală a soluŃiilor.

83

M

M M

Lg

M M

Lg

M M

M

M M

Lg

M M

M M

L

Lg

Lg

Lg L

M M M M M

M M M M M

M M M M M

I – Liderul reuniunii informeaz ă echipele asupra problemei ce aşteaptă soluŃii de rezolvare.

II – Discutarea problemei se face în cadrul fiecărei echipe, care se retrage şi discută separat timp de 6 minute (pentru problemele mai complexe durata se poate prelungi la mai mult). În acest timp, fiecare participant emite idei, soluŃii care se reŃin de către liderii reprezentanŃi ai echipelor (fig. 3.5. a).

III – Dezbaterea în plen este etapa în cadrul căreia fiecare lider de echipă îşi prezintă opiniile, soluŃiile, punctele de vedere ale echipei respective. Pentru prezentarea şi susŃinerea acestora în plen se recomandă ca liderii grupurilor de discuŃie să folosească materiale ajutătoare: planşe (cu grafice, tabele, calcule, scheme bloc, diagrame etc.) precum şi cărŃi şi reviste de specialitate, pregătite de membrii grupului respectiv.

SoluŃiile unei echipe ajung acum să se confrunte cu soluŃiile celorlalte echipe, ceea ce permite o analiză critică ce conduce la ierarhizarea soluŃiilor (fig. 3.5. b).

M b)

Legend ă: L – lider; Lg – lider grup; M - membru

a)

Fig. 3.5. Etapele reuniunii Phillips ’66:

a – dezbateri în cadrul fiecărui grup; b – dezbateri în plen

84

IV – Evaluarea general ă a solu Ńiilor permite reŃinerea acelora care vor fi supuse unei analize de detaliu efectuată de un grup restrâns de experŃi în domeniu.

3.1.5. DISCUłIA ÎN PANEL Este o variantă a metodei Phillips ’66. În acest caz însă se formează

doar două echipe, una numită panel sau juriu (formată din 5-7 experŃi, care propune soluŃii şi le argumentează), iar cealaltă numită auditoriu (este mai numeroasă şi are sarcina de a cenzura şi evalua ideile prezentate de membrii juriului). Între cele două echipe se interpune animatorul. Spre deosebire de Phillips 66, discuŃia în Panel elimină a doua etapă (de discuŃie pe echipe), dezbaterea realizându-se prin dialog, argumentări şi contraargumentări numai între cele două echipe. În final, animatorul face o sinteză a ideilor emise, a soluŃiilor propuse şi supune aprobării colective soluŃia aleasă.

3.1.6. BRAINWRITING SAU 6.3.5. Provine din simplificarea brainstorming-ului. Cele trei cifre semnifică

faptul că iniŃial metoda prevedea participarea a 6 persoane, care trebuiau să scrie câte 3 idei în câte 5 minute.

Metoda se desf ăşoară în şapte etape. I – Liderul reuniunii informează echipa asupra problemei ce aşteaptă

soluŃia de rezolvare. II – Celor 6 participanŃi li se distribuie câte o coală de hârtie, pe care

este scris enunŃul problemei şi se precizează circuitul precis al hârtiilor între ei.

III – Fiecare membru al echipei, în timp de 5 minute (pentru unele probleme se poate stabili iniŃial o durată de timp mai mare, de 10-15 min.), va scrie 3 soluŃii considerate cele mai bune.

IV – Fiecare participant, după traseul convenit, va transmite hârtia vecinului său şi va primi totodată, şi el la rândul lui, hârtia completată de celălalt vecin al său. Va analiza cele trei idei primite şi le va compara cu cele trei idei scrise de el pe hârtie pe care a transmis-o, alegând cele mai bune trei soluŃii pe care le va înscrie pe hârtia primită, în timpul stabilit.

V – Se transferă hârtiile după acelaşi traseu, fiecare participant analizând cele 6 soluŃii înscrise pe hârtia primită, la care se adaugă în minte cele 6 soluŃii de pe hârtia pe care a transferat-o vecinului, precum şi alte idei, din care va alege cele mai bune 3 soluŃii, pe care le va înscrie în ordinea de valoare.

VI – OperaŃiunea se repetă până ce toate hârtiile au trecut pe la fiecare membru al echipei de 2-3 ori sau până când se observă că pe toate hârtiile ultimele 3 soluŃii sunt aproape aceleaşi, moment în care operaŃiunea se opreşte.

VII – Analizarea soluŃiilor care se regăsesc pe cât mai multe hârtii şi stabilirea soluŃiei optime.

În aplicarea acestei metode emiterea de idei alternează cu critica lor, ceea ce conferă un ritm mai dinamic de soluŃionare a problemelor.

85

În grupurile care aplică această metodă nu-şi au locul, nici persoanele încăpăŃânate (care nu acceptă ideile altora, chiar dacă sunt mai bune decât ale lor), nici persoanele superficiale (care se plictisesc, care nu sunt interesate de rezolvarea problemei).

3.2. METODE ANALITICE

3.2.1. METODA LISTELOR DE CONTROL Constă din faptul că specialiştilor li se pune la dispoziŃie o listă de

întrebări generale la care trebuie sa răspundă. Întrebările vor aborda orientări de tipul:

• de utilizat pentru alte scopuri : se pot găsi noi utilizări pentru a-l folosi ca atare? sau cu modificări?

• de adaptat : cu ce poate fi asemuit? ce alte idei sugerează? ce analogii ne oferă trecutul? ce se poate copia?

• de modificat : să se modifice forma? să se modifice destinaŃia, culoarea, cinetica etc.? alte modificări?

• de mărit : ce i se poate adăuga? mai lung, mai gros, mai rezistent etc.? o valoare sau funcŃie suplimentară?

• de mic şorat : ce se poate diminua sau suprima? se poate mai compact , mai mic etc.?

• de înlocuit : cu ce alte materiale, procedee etc. poate fi înlocuit? • de reclasat : se poate aranja într-o altă ordine? interschimbarea

cauzei şi efectului? frecvenŃa, viteza etc.? • de inversat : se consideră opusul? se inversează rolurile? se

transpune pozitivul cu negativul? • de combinat : se pot combina alte unităŃi, alte ansambluri, alte idei,

alte scopuri? Un exemplu de listă, foarte cunoscută în cercurile de specialitate, este

cea elaborată de Alex Osborne şi descrisă în lucrarea sa “Applied Imagination”. În esenŃă, se prezintă un procedeu simplu care constă din folosirea unor întrebări care şi le-ar pune orice persoană cu o curiozitate normală, în diverse situaŃii: de ce? unde? când? cine? ce? cum? Osborne adaugă însă, că rezolvarea în mod creativ a problemei implică o interogare mai largă şi că imaginaŃia trebuie stimulată prin întrebări de tipul: “dar dacă...?”, “ce ar fi dacă...?”, urmate întotdeauna de “cu ce altceva...?” (vezi tabelul 3.1.)22.

Tabelul 3.1.

Exemplu de list ă de control

Nr. Crt Întrebare Exemplu

1 Ce alte utilizări ar putea avea? a. Utilizări diferite

Materiale: nylonul a înlocuit iuta din frânghii, mătasea din ciorapii de damă, corzile de catgut la rachetele de tenis; Aparate: motorul electric poate fi utilizat, sub o

22 Crum L.W. – Ingineria valorii, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1976, pag. 97-101

86

b. Un nou mod de utilizare fără modificări c. O nouă utilizare cu modificări

formă sau alta, la toate activităŃile gospodăreşti; Telefonul – pentru a afla ora exactă, buletinul meteorologic, informaŃii sportive; Elicopterul – poate fi folosit pentru patrularea coastei; Motoare de turbopropulsor modificate corespunzător şi utilizate ca generatoare auxiliare la centralele electrice;

2 Adaptări a. Cu ce se aseamănă? b. Ce altă idee sugerează aceasta? c. Există vreun precedent? d. Există ceva asemănător care ar putea fi imitat? e. De la cine aş putea învăŃa?

Studiul zborului păsărilor a fost folosit la începuturile aviaŃiei (analogia cu fenomene din natură); RezistenŃa nylonului la foc a dus la inventarea unei hârtii din nylon rezistentă la foc; Moda are o evoluŃie curioasă, inspirându-se permanent din trecut; Copierea naturii prin introducerea unei granule de nisip în stridii pentru obŃinerea perlelor naturale; Prin copierea procedeelor utilizate în întreprinderile competitive;

3 Modificări a. O nouă întorsătură? b. O nouă semnificaŃie? c. O altă culoare? d. Alternarea mişcării? e. Schimbarea sunetului? f. Schimbarea mirosului? g. Schimbarea formei de prezentare? h. Schimbarea formei obiectului?

Autorii de povestiri umoristice dau forme noi unor gaguri vechi; SemnificaŃia unei propoziŃii poate fi schimbată prin modificarea punctuaŃiei, deci prin accentuarea unui anumit element; Vopsirea în diferite culori a aparatelor de menaj, a automobilului; BeculeŃele pentru pomul de iarnă care se aprind succesiv; Sonerie sau claxon muzical; Săruri de baie, parfumate; Zahărul mai întâi granulat, apoi tos şi mai târziu cubic; Rulmentul cu role tradiŃional îmbunătăŃit, pentru anumite utilizări, prin variaŃia dimensiunii rolelor;

4 Mărire a) Ce se poate adăuga? • Timp

• Mărimea frecvenŃei? • Mărimea rezistenŃei? • Mărirea capacităŃii?

• Valoare suplimentară?

• Alte componente?

Perioada de liniştire în timp a litigiilor de muncă; Mese mai frugale, dar mai dese, pentru persoane care suferă de ulcer; Armarea betonului; Transportul petrolului în tancuri petroliere de mare capacitate generează un cost redus; la avioanele mari scade costul pe unitatea de transport; Orice reducere a preŃurilor înseamnă valoare suplimentară pentru cumpărători; Adăugarea unor substanŃe în benzină pentru a-i îmbunătăŃi performanŃele şi pentru a reduce uzura motorului;

87

• Dublare? • Multiplicare? • Exagerare? b) Ce se poate elimina? • Micşora? • Miniaturiza? • Coborî? • Mai scurt? • Mai uşor?

• Ce se poate omite? • Firul apei? • Despicarea? • Minimalizare?

Două ştergătoare de parbriz la automobile; Creşterea ritmului de producŃie prin prelucrarea simultană a mai multor piese; Creşterea producŃiei peste limitele comenzilor pentru a reduce costurile de fabricaŃie şi, deci, pentru atragerea altor comenzi; Anvelope fără cameră; Automobile de mică capacitate, radiouri portabile, umbrele pliante; Sticle de băuturi alcoolice în miniatură; ÎnălŃimea mică a maşinilor moderne; Lampă solară fabricată prin scurtarea lungimilor de undă şi prin utilizarea unei sticle speciale; Utilizarea materialelor uşoare în industria aerodinamică a condus la posibilităŃi mai mari de transport a sarcinilor utile; Maşinile moderne omit multe din locurile tradiŃionale de lubrifiere; Robinetele de apă interne moderne; Puii despicaŃi pe porŃiuni, a pulpelor, pieptului şi aripilor pentru a mări desfacerea; Forma pretenŃiilor modeste din publicitate, de multe ori, are drept rezultat o desfacere mărită;

5 Înlocuitor a. Cine în loc de? b. Ce altceva în loc de? c. Alte adaosuri? d. Alt material? e. Alt proces? f. O altă energie? g. Alte locuri? h. Un alt mod de abordare? i. O altă viteză? j. Un alt sunet?

ObŃinerea altor surse de aprovizionare; Cutii de viteze automate în locul tipurilor acŃionate manual; Aditivi în vopsele în vederea îndepărtării muştelor; Rame din aluminiu pentru geamuri, înlocuind lemnul sau oŃelul; Prelucrarea electrochimică a materialelor dure în locul şlefuirii sau prelucrării prin aşchiere; Maşini de tăiat iarba acŃionate prin electricitate sau ardere internă; Fabricarea reperelor necesare în noile fabrici, în zonele cu un standard scăzut - la un cost mai mic; Transportul aparatelor fragile peste ocean cu avionul în locul vaporului, pentru a reduce avariile; Viteze de aşchiere mai mari la strungurile moderne; Muzică de fond în magazine, restaurante;

6 Rearanjarea a. Rearanjarea reperelor? b. Un alt sistem? c. O altă amplasare? d. O altă succesiune? e. Transpunerea cauzei şi efectului? f. Schimbarea ritmului?

Minimaşini cu motor în poziŃie transversală; Străzi cu sens unic; În magazine, pentru a atrage clienŃii, tipul auto-servire; Modificarea succesiunii controlului pentru a micşora efectul rebuturilor care apar în desfăşurarea procesului de fabricaŃie; La fel ca intr-un diagnostic medical; Mărirea ritmului pentru a realiza sarcinile la timp, în vederea unui timp liber mai îndelungat;

88

g. Schimbarea programului?

Modificarea perioadelor de lucru pentru a permite o destindere maximă de-a lungul unei zile;

7 Inversarea a. Transpunerea pozitivului şi negativului? b. Ce se poate spune despre contrarii? c. O mişcare de recul? d. O mişcare inversă? e. Inversarea rolurilor?

Utilizarea foliilor negative color; Construirea mai rapidă a navelor realizată prin începerea pupei, în primul rând; Maşina Volkswagen cu motor în spate; Blănarul care ataşează etichetele invers, în aşa fel încât să poată fi citită atunci când haina este aşezată pe scaun; Inversarea rolului conducătorilor, în aşa fel încât, să poată fi apreciate problemele fiecăruia dintre ei;

8 Combinarea a. Un amestec? b. Un aliaj? c. Un sortiment? d. Un ansamblu? e. Combinarea unităŃilor? f. Combinarea scopurilor? g. Combinarea funcŃională? h. Combinarea ideilor?

Fibre de sticlă armată; Ulei şi metal pentru fabricarea lagărelor cu ungere automată; Gruparea pentru desfacerea unui număr de articole cu circulaŃie lentă; Cravate şi batiste asortate; Perie pentru spălarea maşinilor cu furtun de apă interior; Ochelari bifocali; Desfacerea loŃiunii de ras împreună cu spuma de ras; Catapulta cu abur şi puntea pe navele portavion

Întocmirea listelor de control reprezintă un mijloc de explorare a tuturor

surselor de idei referitoare la o problemă, devenind astfel un sprijin pentru gândirea creativă.

3.2.2. METODA LISTEI ELEMENTELOR CONSTITUTIVE Constă în descompunerea unui obiect în elementele sale constitutive,

examinând apoi fiecare element sau grupă de elemente cărora li se conferă modificări funcŃionale. Astfel, un creion poate fi îmbunătăŃit combinând mai multe soluŃii (tab. 3.2.).

Această metodă de stimulare a ideilor aparŃine prof. R.P.Crawford de la Nebraska University.

Tabelul 3.2. Lista elementelor constitutive pentru un creion

Elemente constitutive

Solu Ńia tradi Ńional ă

Modific ări posibile

Mina

Corpul

DecoraŃia Forma FuncŃia

Grafit

Lemn

1-2 culori Cilindric

Scris

SoluŃie chimică, pudră fluid, acŃiunea luminii sau a căldurii pe hârtie specială. Metal, material plastic, mina+corpul din grafit. Reclamă sau desen Forma unui obiect uzual Perforator, cuŃit de tăiat hârtie, brichetă

89

3.3. METODE DE LUCRU ASOCIATIVE Prin faptul că in cadrul grupului constituit nu se admit critici, lăsând

libertatea fiecărui participant de a-şi exprima părerile, aceste metode stimulează, în măsură apreciabilă, creativitatea. Se disting două grupe de metode: metode de asociere forŃată şi metode de asociere liberă.

3.3.1. METODE DE ASOCIERE FORłATĂ A IDEILOR Au fost promovate de Charles S. Whiting, care a definit aceste metode

ca fiind “un grup de tehnici pentru stimularea unor idei originale create pe baza unei relaŃii impuse între două sau mai multe obiecte sau idei, considerate în mod normal disparate, reprezentând punctul de pornire al unui proces de creare a ideilor”.

Dintre variantele acestei metode se disting: • listarea; • catalogul; • concentrarea pe obiect.

3.3.1.1. LISTAREA

Constă în stabilirea unei liste de obiecte sau idei referitoare la

subiectul interesat. Apoi fiecare element al listei se compară cu celelalte în grupe de 1-2-3, examinându-se astfel toate combinaŃiile posibile, cu scopul de a fi creat un element nou. De exemplu, un producător de articole de sport ar putea include în listă: minge de fotbal, minge de baschet, minge de criket, baston de criket, crosă de golf, rachetă de tenis, paletă de ping-pong etc.

3.3.1.2. CATALOGUL

Metoda este numită astfel întrucât catalogul produselor unei firme sau

expoziŃii constituie “sursa de idei”. În acest sens, se aleg la întâmplare două sau mai multe obiecte între care se poate stabili o relaŃie, care apoi este folosită pentru proiectarea unui nou obiect.

3.3.1.3. CONCENTRAREA PE OBIECT

Elementele acestei relaŃii sunt alese în funcŃie de un scop bine definit,

unul dintre ele fiind fix. AtenŃia se concentrează asupra celuilalt element. Se obŃine o relaŃie neaşteptată, uneori curioasă, care poate conduce la idei noi şi originale. De exemplu: o crosă de golf – elementul fix şi un tub de iluminat. Prin suprapunerea celor două elemente se pot obŃine soluŃii de tipul: crosă de sticlă, crosă goală în interior, crosă electrică, crosă luminoasă etc.

Metodele de asociere forŃată sunt utilizate, în special, în reproiectarea produselor şi în conceperea spoturilor publicitare.

90

3.3.2. METODE DE ASOCIERE LIBERĂ A IDEILOR Şi acestea iau, de asemenea, în considerare toate ideile, chiar şi pe

cele nerealizabile de fapt, dar care pot sugera, la rândul lor, idei pentru problema pusă în analiză. În această categorie se includ următoarele metode:

• matriceală; • morfologică; • matricea descoperirii.

3.3.2.1. METODA MATRICEAL Ă

Constă în înscrierea într-o matrice a tuturor variantelor unui element al

produsului în corelare cu toate variantele unui alt element al aceluiaşi produs. În completarea unei astfel de matrice pot interveni următoarele situaŃii (după notaŃiile din fig. 3.6.):

• soluŃii imposibile (-); • soluŃie deja existentă şi folosită de concurenŃilor (0); • soluŃii neserioase (X); • soluŃii posibil de realizat (u, v, y, z).

Var. element

Var. element A B C D E

1 2 3 4 5

- 0 X - 0

X - 0 - X

0 v z 0 X

y u 0 - -

0 - w - X

SoluŃiile posibile pot fi puse apoi în conformitate cu variabilele altor

elemente implicate în rezolvarea problemei. 3.3.2.2. METODA MORFOLOGICĂ

Este recunoscută ca fiind o metodă ce garantează producerea unui

număr mare de idei. Ea a fost elaborată de Dr. Fritz Zwicky de la California Institute of Technology atunci când şi-a propus să stabilească sursele concrete de energie în construcŃia motoarelor pentru zboruri cosmice.

SoluŃiile reies cu claritate din înscrierea într-o diagramă tridimensională a variantelor posibile pentru fiecare element caracteristic al produsului sau al problemei analizate.

De exemplu: crearea unui scaun funcŃional pentru tratament stomatologic ar putea fi analizată din punct de vedere al materialului, al principiului de acŃionare şi al elementelor de structură funcŃionale (fig. 3.7.).

Fig. 3.6. Matricea unor tipuri de rezultate

91

Specialiştii în domeniul creativităŃii compară această diagramă tridimensională cu un fişier cu sertare deschise în toate cele trei direcŃii. ConŃinutul fiecărui sertar se defineşte printr-una din variantele celor trei elemente caracteristice ale produsului (de exemplu: sertarul A corespunde unui scaun acŃionat electric, cu extensie şi din fibră de sticlă).

În exemplul prezentat, nr. total de variante care s-ar putea obŃine este 64 (4x4x4), iar printr-o analiză mai aprofundată a fiecărui element acesta poate să crească. Unele variante pot fi deja inventate şi puse în aplicare, altele pot conduce la soluŃii total nepractice, iar altele la soluŃii cu totul ieşite din comun, neimaginabile.

3.3.2.3. MATRICEA DESCOPERIRII

Constă din înscrierea variabilelor ce urmează a fi confruntate într-un

tabel, în care se au în vedere două aspecte determinante pentru obŃinerea unui produs sau a unui serviciu: tehnico-economic şi organizatorico-economic.

Pentru obŃinerea matricii tehnico-economice se vor inventaria principalii factori tehnici şi toŃi factorii economici ai întreprinderii. La intersecŃia lor se vor afla produse existente, dar vor exista şi cazuri în care, la intersecŃia unor factori, nu există produse corespondente, aici impunându-se necesitatea ca acestea să fie create.

În plus, această matrice oferă posibilitatea analizei în timp a problemei (fig. 3.8.). Astfel:

- factorii economici (B) se referă la necesităŃile şi pieŃele actuale; - factorii economici (B’) se referă la necesităŃile şi pieŃele

nesatisfăcute; - factorii tehnici (A) se referă la tehnicile folosite în cadrul firmei;

Cu spătar drept

Metalic

Fibră sticlă

Plastic

Principiul de acŃionare

Ele

men

tul d

e st

ruct

ură

funcŃio

nală

Material A Cu extensie

Fără extensie

Cu spătar înclinat

Me

cani

c

Hid

raul

ic

Pne

uma

tic

Ele

ctric

Carton presat

Fig. 3.7. Diagrama morfologic ă

92

- factorii tehnici (A’) se referă la tehnicile cunoscute şi nefolosite, folosite în schimb de alte firme;

- factorii tehnici (A’’) se referă la tehnicile aparŃinând viitorului apropiat.

Varianta rezultată din combinarea factorului A cu factorul B reprezintă

situaŃia actuală a firmei, adică satisfacerea necesităŃilor şi pieŃelor actuale cu tehnica actuală existentă în cadrul firmei. Variantele A’B şi A”B ar putea determina satisfacerea necesităŃilor actuale cu costuri mai mici, folosind tehnici mai perfecŃionate. Varianta AB’ ar putea determina un produs nou.

Matricea descoperirii investighează atât resursele tehnice cât şi cele economice şi de aceea este considerată a fi un instrument foarte eficient din punct de vedere euristic.

3.4. METODE DE LUCRU DEDUCTIVE Aceste metode se bazează în special pe cercetarea matematică a

corelaŃiei dintre elementele luate în analiză. Se recurge în acest sens la analiza combinatorie şi la modelarea matematică (care este efectuată, în special, de persoane competente în domeniu).

3.4.1. ANALIZA COMBINATORIE Identifică produsul şi elementele sale componente astfel: - produsul este format din mai multe elemente,

P = {A, B, ..., M}; (3.1.)

- la rândul lui, fiecare element este format din părŃi componente ce îndeplinesc fiecare câte o funcŃie:

A = {a1, a2, ..., an} B = {b1, b2, ..., bn} (3.2.)

M={ m1, m2, ..., mn}

Cu elementele astfel reprezentate se pot constitui variante ale produsului respectiv, luând câte un element din fiecare mulŃime formatoare. Totalitatea acestor mulŃimi va fi produsul lor morfologic, reprezentat prin totalitatea variantelor care se pot imagina cu soluŃiile constructive existente sau se pot figura pentru fiecare subansamblu în parte. Se pot obŃine astfel variante de produs, după cum urmează:

P1 = {a11, b11, ..., m11}

P2 = {a21, b21, ..., m21} (3.3.)

Fig. 3.8. Matricea tehnico -economic ă

93

Fig. 3.9. Model de analiz ă combinatorie (metoda morfologic ă)

Pn = { an1, bn1, ..., mn1}

Dacă în această matrice se încercuieşte câte un element şi apoi se leagă între ele aceste cercuri, lanŃul astfel obŃinut reprezintă o soluŃie posibilă de rezolvare a problemei. Se procedează în acelaşi mod până se obŃin toate soluŃiile posibile ale problemei.

Se stabileşte apoi valoarea performanŃelor pentru toate soluŃiile posibile, alegându-se soluŃia optimă, luând în considerare condiŃiile şi posibilităŃile existente la un moment dat.

În literatura de specialitate se exemplifică un mod de aranjare a soluŃiilor posibile, care se referă la totalitatea reactoarelor compuse din elemente simple ce utilizează energia chimică (fig. 3.9.).

a11

a21

a31

a41

a51

a61

a71

a81

a91

a10.1

a12

a22

a32

a42

a52

a62

a72

a82

a92

a10.2

a33

a63

a73

a83

Legend ă:

a1 – masa chimică activă; intrinsecă sau extrinsecă; a2 – generarea tracŃiunii: internă sau externă; a3 – mărirea tracŃiunii: intrinsecă, extrinsecă sau nulă; a4 – propulsie: pozitivă sau negativă; a5 – mărirea tracŃiunii: internă sau externă; a6 – natura conversiei energiei chimice în energie mecanică – 4 posibilităŃi; a7 – mişcare: de translaŃie, de rotaŃie, oscilatorie sau lipsă de mişcare; a8 – element generat de propulsie: gazos, lichid sau solid; a9 – funcŃionare: continuă sau intermitentă; a10 – element generator de propulsie: cu sau fără autoaprindere

Zwicky arată că dacă nu ar exista restricŃii interne, numărul de

reactoare posibile compuse din elemente simple şi care utilizează energie chimică ar fi de :

Π Ki = 2 · 2 · 3 · 2 · 2 · 4 · 4 · 3 · 2 · 2 = 9216 (3.4.)

ExistenŃa restricŃiilor interne poate reduce însă acest număr. Avantajul

principal al acestei metode îl constituie necesitatea realizării unei documentaŃii clasificate sistematic, aceasta constituind o sursă valoroasă pentru formarea ideilor.

94

două profiluri faŃă în faŃă sau

un vas

3.5. METODE FUNDAMENTALE DE CONCEPłIE Pierre Lebel distinge mai multe moduri de gândire ce pot stimula

creativitatea: • gândirea colaterală; • Gestalt; • notarea ideilor din timpul somnului; • gândirea Zen şi Satori.

3.5.1. GÂNDIREA COLATERAL Ă Stimulează trecerea de la o idee la alta fără a căuta nici pertinenŃa şi

nici logica. Gândirea colaterală poate apare în special în metodele analogice în care se caută similitudini. Ea poate fi reprezentată schematic astfel (fig. 3.10.).

3.5.2. GESTALT SAU SEMANTICA GENERAL Ă Face referire, de fapt, la două procese, unul ce Ńine de forme, iar

celălalt de cuvinte, gândirea fiind orientată spre ideile asociate acestora. Metoda poate fi utilizată în arhitectură sau design (fig. 3.11.).

3.5.3. METODA NOTĂRII IDEILOR DIN TIMPUL

SOMNULUI Această metodă porneşte de la ideea că, în timpul somnului

subconştientul îşi utilizează stocul de informaŃii înregistrat în timpul zilei,

Fig. 3.11. Metoda Gestalt

Obiectiv

Gândire colaterală

Fig. 3.10. Schema gândirii colaterale

95

stabilind combinaŃii noi, care generează idei noi. CondiŃia este ca imediat ce acestea apar, subiectul, la trezire, să aibe la îndemână ustensilele necesare notării. Osborn aprecia această metodă şi considera că ar putea fi folosită în completarea şedinŃelor de brainstorming.

3.5.4. GÂNDIREA ZEN ŞI SATORI Urmăresc înlocuirea gândirii logice prin gândirea colaterală. În acest

sens gândirea, şi chiar personalitatea subiectului, este destructurată, fiind cazuri când, pentru a facilita o astfel de stare, s-a recurs la alcool (este evocată în acest sens maxima: „In vino veritas”).

3.6. CONCLUZII Tehnicile descrise în acest capitol reprezintă câteva din instrumentele

esenŃiale pentru realizarea analizei valorii de succes. Există însă nişte reguli sau linii directoare suplimentare, care pot fi

urmate de cercetători pentru a-şi lărgi aptitudinile lor creative. Acestea au fost prezentate de R.I Pinkowski, în 1964, într-o lucrare a „AsociaŃiei americane a inginerilor din prelucrare şi exploatare” şi au următorul conŃinut:

1. practicaŃi creativitatea în fiecare zi, pretutindeni, în special în problemele minore care vă incomodează;

2. luaŃi note pentru a reŃine ideile şi problemele dvs. şi continuaŃi să notaŃi fără încetare ideile;

3. observaŃi cu atenŃie, dezvoltaŃi-vă dorinŃa cunoaşterii pentru lucrurile care vă înconjoară şi puneŃi întrebări creative de tipul: „în ce alte moduri se mai poate utiliza acest lucru?”;

4. învăŃaŃi sa ascultaŃi – cu ochii şi urechile; 5. găsiŃi surse de idei – valorificaŃi sursele pentru „banca dvs. de idei”

prin oameni, reviste de comerŃ, observaŃii etc.; 6. în primul rând înŃelegeŃi, apoi judecaŃi; fiŃi siguri că aŃi înŃeles ideea

sau problema înainte de a trece la raŃionamente; 7. fiŃi receptivi, reacŃionaŃi în mod pozitiv la ideile noi; 8. construiŃi idei mari din idei mici; 9. utilizaŃi întrebările creative: cine? ce? de ce? când? cum? unde?; 10. manifestaŃi o atitudine pozitivă faŃă de schimbări; 11. preluaŃi din alte surse, învăŃaŃi să improvizaŃi, încercaŃi să vedeŃi

lucrurile într-un mod diferit; 12. fiŃi nemulŃumit de ceva, dar într-un mod constructiv, fiŃi receptiv la

problemele şi condiŃiile mai importante şi încercaŃi să le îmbunătăŃiŃi; 13. formaŃi-vă deprinderea unei gândiri creative: dumneavoastră

deŃineŃi instrumentul creativ cel mai minunat şi cel mai puternic vreodată creat, „raŃiunea dvs.”, folosiŃi-o!

96

3.7. STUDII DE CAZ

3.7.1. REALIZAREA UNUI NOU TIP DE CLAPET Ă PENTRU LICHIDE UZUALE FOLOSIND METODA ANALIZEI MORFOLOGICE

Obiectivul cercetării se referă numai la găsirea unor ideii originale

pentru un tip de clapetă destinată lichidelor uzuale: apă, benzină, băuturi etc.

Se definesc, mai întâi, caracteristicile tehnice generale care se iau în considerare:

a) presiune, variaŃia presiunii, debit; b) temperatură, vâscozitate, omogenitate; c) frecvenŃă, fiabilitate etc. Morfologia generală se construieşte plecând de la ansamblul unei

clapete clasice. MulŃimile formatoare s-au definit astfel: • secŃiunea Ńevii: circulară, rectangulară, ovală, triunghiulară, variabilă; • profilul: uniform, divergent, convergent etc.; • mişcarea clapetei: liberă, forŃată, de rotaŃie, alternativă; • forma clapetei: cilindrică-plată, cilindrică-lungă, sferă, con, ogivă,

variabilă, eterogenă, detaşabilă, nematerială, uniformă; • construcŃia: dură, moale, elastică, plastică, dilatabilă; • materialul: solid, lichid, gaz, materie vie; • comanda clapetei: forŃă gravitaŃională, presiune, asistată, acŃionată

de debit, magnetică. Morfologia corespunde scopului, cu toate că, este incompletă şi

nefinală. Procedeul de simulare utilizat constă în parcurgerea unui drum aleator

pentru o mulŃime determinată aleator, după care se trece la altă matrice prin schimbarea aleatoare a unui singur element. Toate posibilităŃile sunt echiprobabile. În tabelul 3.3. se prezintă mai multe variante obŃinute în acest mod.

ib

ij'ij D

DD = (3.5.)

ib

ij'ij C

CC = (3.6.)

în care: Dij este dimensiunea tehnică a funcŃiei „i” în varianta

constructivă „j”; Cij – costul funcŃiei „i” în varianta constructivă „j”, care se

antecalculează; Dib – dimensiunea tehnică a funcŃiei „i” în varianta de bază aleasă; Cib – costul funcŃiei „i” în varianta de bază aleasă.

97

Tabelul 3.3. Matricea coeficien Ńilor

Variante constructive Func Ńii ale

produsului 1 2 3 ... j ... m

1 D’11 C’11

D’12 C’12

D’13 C’13

...

... D’1j C’1j

...

... D’1m C’1m

2 D’21 C’21

D’22 C’22

D’23 C’23

...

... D’2j C’2j

...

... D’2m C’2m

... ... ... ... ... ... ... ...

i D’i1 C’i1

D’i2 C’i2

D’i3 C’i3

...

... D’ij C’ij

...

... D’im C’im

... ... ... ... ... ... ... ...

n D’n1 C’n1

D’n2 C’n2

D’n3 C’n3

...

... D’nj C’nj

...

... D’nm C’nm

Elaborarea constatărilor grupului de cercetători a durat destul de mult

şi a cuprins mai multe faze. Faza I a sugerat un sistem de încălzire cu aburi controlat prin forŃa

gravitaŃională, ca un fel de fenomen de dezamorsare a unei pompe, jucând rolul unei clapete.

Faza a II-a a sugerat utilizarea unui gaz sub presiune pentru a acŃiona clapeta, unul dintre experŃi prezentând proprietăŃile unui sistem acŃionat prin gaz.

Faza a III-a a provocat pe unul din participanŃi să amintească de diodonii sau tetradonii care se umflă când un peşte mai mare caută să-i înghită pe cei mici. Aceasta provoacă pe un altul să sugereze un balon de plastic, care conŃine o materie vie, ce ar fi în contact cu lichidul care circulă într-o formă oarecare. O schimbare în natura lichidului ar provoca o transformare în materia vie, cum ar fi de exemplu, o creştere de volum, care ar avea drept rezultat o obturare.

Faza a IV-a aduce în discuŃie o combinaŃie, între partea elastică a clapetei şi suport, ceea ce ar micşora „loviturile de berbec”.

Faza a V-a – se propune realizarea unei clapete printr-o pompă cu roŃi dinŃate, din material plastic, care ar putea, nu numai opri, ci şi reduce debitul.

Psihologul grupului face observaŃia că trecerea de la o mulŃime la alta se face prin analiza exclusivă a modificării în sine şi nu a întregului ansamblu. Precizează, de asemenea, că parcurgerea aleatoare tocmai aceasta urmăreşte.

Folosind analiza morfologică s-a ajuns la generarea unui număr mare de idei şi soluŃii, care vor fi reŃinute şi analizate ulterior.

De multe ori, se impune ca cercetarea morfologică să Ńină seama de relaŃia valoare de întrebuinŃare-cost. În acest caz, pentru fiecare „n” funcŃii ale produsului şi „m” variante constructive, se determină coeficienŃii D’ij şi C’ij, conform relaŃiilor (3.5.) şi (3.6.). Varianta aleasă ca variantă de bază are soluŃia constructivă şi costurile bine cunoscute. Cu aceştia se completează matricea coeficienŃilor (vezi matricea 3.3.), din care se poate

98

identifica o soluŃie constructivă nouă pentru întreg produsul, care să conŃină cea mai bună soluŃie pentru fiecare funcŃie „i” din cele „m” variante constructive.

SoluŃiile pot fi comparate şi combinate deoarece coeficienŃii sunt adimensionali, putându-se asocia astfel valoare de întrebuinŃare (dimensiunea tehnică corespunzătoare) cu costul respectiv şi cu ponderea funcŃiei. FuncŃia criteriu se exprimă conform relaŃiei:

maxPC

D

n

n

C

D

ijn

1i

'ij

n

1i

'ij

n

aiij

ij

n

1i

'ij

n

1i

'ij

→⋅=⋅∑

∑

∑∑

∑

=

=

==

= (3.7.)

în care: D’ij şi C’ij au semnificaŃiile arătate; nij – nivelul funcŃiei „i” în varianta constructivă „j”; Σnij – suma nivelurilor celor „n” funcŃii din varianta constructivă „j”; Pij – ponderea funcŃiei „i” în varianta constructivă „j”. Varianta constructivă astfel identificată este cea mai bună dintre toate

soluŃiile posibile, la costuri minime. Dacă se ia, însă, în considerare că produse relativ simple au 15 - 20

de funcŃii şi că pot fi realizate în 4-5 variante posibile, numărul de combinaŃii realizate este foarte mare, mn (în exemplu prezentat, 520 care este de ordinul a 1013).

Rezolvarea funcŃiei criteriu nu solicită întotdeauna utilizarea calculatorului, deoarece în tehnică apar mulŃi factori eliminatori sau simplificatori. Variantele constructive care nu pot fi realizate în întreprinderea respectivă din cauza dotării, acele a căror funcŃii depăşesc necesitatea socială concretă sau criteriul „cost minim la o calitate cel puŃin egală cu varianta de bază”, simplifică foarte mult calculul. Pentru criteriul „cost minim la calitate egală cu varianta de bază” este suficient să se aleagă C’ij cu condiŃia ca D’ij>1.

3.7.2. METODA INPUT-OUTPUT FOLOSITĂ LA ELABORAREA UNUI SISTEM DE AVERTIZARE A PĂTRUNDERII UNUI CORP STRĂIN ÎN MOTOARELE AVIOANELOR TURBOPROPULSATE Metoda input-output a fost iniŃiată şi dezvoltată de către General

Electric Company din SUA. Ea se poate aplica acolo unde se cunoaşte atât input-ul, cât şi output-ul. Prin „output” se înŃelege rezultatul final dorit, obiectivul sau soluŃia problemei.

Foarte des, în aviaŃia civilă apare problema aspirării unor corpuri străine, cum ar fi: păsări de zbor, praf, nisip, pietre aruncate în timpul decolării, obiecte de metal uitate în timpul efectuării unor reparaŃii, care provoacă afectarea serioasă a motoarelor, în special a compresoarelor.

Deoarece reparaŃiile sunt costisitoare, iar soluŃia obişnuită de a consolida părŃile afectate mai mult (în special compresorul) necesită, de

99

asemenea, costuri ridicate, s-a pus problema găsirii unor idei noi de rezolvare a problemei.

Folosirea metodei „input-output” în acest scop implică parcurgerea mai multor etape.

1. Enun Ńarea problemei Să se elaboreze un sistem de avertizare a pătrunderii unui corp străin

în motoarele unui avion turbopropulsat pentru luarea unor măsuri preventive.

2. Determinarea output-ului – avertizarea observării unui corp străin pentru a se lua măsuri preventive.

3. Determinarea input-ului – corp străin 4. Analizarea input-ului a) SpecificaŃii Avertizarea trebuie să se facă în câteva microsecunde pentru a

permite luarea unor măsuri pentru prevenirea lovirii corpului străin, în primul rând, de palele compresorului. Costul şi greutatea sistemului trebuie menŃinute la un nivel minim. Sistemul trebuie să funcŃioneze, atât în condiŃii de zbor, cât şi în timpul staŃionării şi să nu se defecteze pe toată durata de funcŃionare a avionului.

b) Abordarea problemei Se face punându-se succesiv o serie de întrebări I. Care sunt consecinŃele produse direct de către input? Un corp străin care pătrunde în admisia motorului, având dimensiunile

şi densitatea suficient de mari, poate produce o reducere a debitului masic de aer, o modificare a presiunii aerului, a direcŃiei fluxului de aer, a temperaturii, a zgomotului şi a intensităŃii luminii.

II. Se poate utiliza vreunul din aceşti factori pentru realizarea directă a output-ului dorit?

Poate că nu, dar aceste schimbări produc nişte reacŃii. III. Care sunt reacŃiile produse de modificarea debitului de aer, a

presiunii aerului etc., deşi ar putea avea valori neînsemnate şi ar putea dura doar câteva microsecunde?

Pentru a determina acest lucru se va întocmi o listă cât se poate de completă a tuturor consecinŃelor fizice şi chimice posibile. De exemplu: variaŃiile de presiune ar putea produce modificări ale formei unor metale, lichide sau a altor materiale; modificările de temperatură ar putea duce la dilatarea unor metale sau lichide; schimbarea intensităŃii luminii poate genera diverse reacŃii fizice şi chimice.

IV. Poate fi utilizată vreuna din aceste consecinŃe pentru conceperea output-ului dorit?

Asemenea fenomene pot fi utilizate pentru acŃionarea unor aparate, reglate anterior la anumiŃi parametri, care, pot pune în mişcare un dispozitiv de oprire a alimentării cu combustibil şi care întrerup simultan admisia de aer în motor sau care modifică admisia de aer, într-o asemenea măsură, încât corpul străin poate fi deviat într-o direcŃie diferită.

InvestigaŃiile în această direcŃie pot duce la idei noi şi originale, idei care pot genera la rândul lor alte idei în cadrul unor discuŃii de grup.

100

3.8. PROBLEME 1. Folosind una din tehnicile descrise privind generarea de idei, să se

răspundă la următoarele probleme, în trei moduri distincte: - de fiecare student printr-un studiu individual; - de un grup mic, format din maxim 5 studenŃi; - de întreaga grupă de studenŃi. a) Să se scrie cât mai multe idei, timp de trei minute, pentru alte

utilizări pe care le-ar putea avea: ♦ un cordon de piele; ♦ un ac de păr; ♦ o mătură; ♦ o periuŃă de dinŃi; ♦ un batic; ♦ un ochi de geam; ♦ o ladă de gunoi; ♦ un cărucior; ♦ un cârlig de rufe; ♦ o brichetă cu gaz.

b) Să se scrie cât mai multe idei, timp de maxim 20 minute, pentru: • împiedicarea huliganismului urban; • îmbunătăŃirea transportului urban; • încurajarea cetăŃenilor pentru a participa într-o măsură mai

mare la rezolvarea problemelor comunităŃii; • utilizări posibile ale funcŃiilor unei brichete cu gaz.

c) Timp de 20 de minute să se scrie cât mai multe idei pentru: • căi de reducere a efectelor negative cauzate de spaŃiul

insuficient dintr-o bucătărie, respectiv o baie; • îmbunătăŃirea confortului într-o locuinŃă; • îmbunătăŃirea pensulei obişnuite • un nou tip de robinet.

2. Folosind metoda analizei morfologice să se determine noi moduri

pentru: • stocare a deşeurilor; • încălzire centrală; • reasfaltare a drumurilor; • reducere a poluării mediului (a apei şi a aerului).

3. Să se enumere zece idei privind îmbinarea a două bucăŃi de sârmă. 4. Să se enumere trei îmbunătăŃiri, care ar putea avea loc în următorii

10 ani, pentru: • locuinŃe; • maşini; • învăŃământ; • asigurarea sănătăŃii; • îmbrăcăminte.

101

3.9. ÎNTREBĂRI TIP GRILĂ 1) În cadrul aplicării metodei morfologice, soluŃiile posibile pentru

fiecare element sunt înscrise: a) într-un grafic; b) într-un tabel; c) într-o diagramă tridimensională. 2) În aplicarea metodelor de stimulare a creativităŃii grupul trebuie să

aibă o structură: a) omogenă; b) eterogenă; c) absolut întâmplătoare. 3) Reinformarea (feed-back-ul) este caracteristic metodei de stimulare

a creativităŃii: a) Brainstorming; b) Delphi; c) Metoda listelor de control. 4) IntervenŃia expertului se impune în cadrul metodei de stimulare a

creativităŃii: a) Brainstorming; b) Delphi; c) Phillips 66; d) Sinectica. 5) Tehnica carnetului colectiv este o variantă a metodei: a) Brainstorming; b) Delphi; c) Phillips 66; d) Sinectica.

6) La care dintre metodele de producere a ideilor se asigură

anonimatul: a) Brainstorming? b) Delphi? c) Sinectica? d) Brainwriting? 7) Din categoria metodelor analitice fac parte: a) metoda listelor de control; b) discuŃia în Panel; c) metoda listelor elementelor constitutive; d) metoda de asociere forŃată a ideilor. 8) Din categoria metodelor de asociere liberă a ideilor fac parte: a) catalogul; b) metoda morfologică; c) listarea;

102

d) metoda matricială; e) matricea descoperirii; 9) Analiza combinatorie face parte din: a) metode analitice; b) metode de lucru deductive; c) metode intuitive. 10) La care din metode, emiterea de idei alternează cu critica lor: a) Brainstorming; b) Brainwriting; c) Sinectica.

CAPITOLUL 4. METODE DE EVALUARE

OBIECTIVE Generarea unui număr mare de idei, în faza de investigare, este

posibilă atunci când este amânată evaluarea. După încheierea etapei de generare se impune alegerea celei mai

bune variante. Această alegere nu se face luând drept criteriul numai costul. Costul este un criteriu important dar aceasta nu înseamnă că selecŃionarea ideilor care generează costuri mai mari nu poate fi acceptată, alegând, în mod simplist, numai soluŃii necostisitoae. O valoare de întrebuinŃare mai bună poate conduce la alegerea unei idei care generează costuri mai mari.

Metodele de evaluare a ideilor, soluŃiilor, folosite în analiza valorii, permit aprecieri obiective ale valorii potenŃiale ale acestora, începând cu metode simple, pentru procesul de înlăturare a ideilor nerealizabile şi folosind treptat metode mai complicate, în măsura în care apar dificultăŃi la selecŃionarea celei mai bune idei, dintr-un număr dat.

IniŃial, ideile trebuie clasificate pe categorii, pentru a le elimina pe cele similare, apoi fiecare idee este analizată folosind următoarele metode:

� metoda diagramei T; � ponderea simpl ă; � decizia impus ă.

Metoda concretă utilizată depinde de numărul şi de calitatea potenŃială a ideilor.

4.1. METODA DIAGRAMEI T Aceasta se aplica în mai multe etape.

Etapa I. Diagrama T simpl ă Prima regulă de evaluare constă în aceea că elementele bune ale

tuturor ideilor elaborate trebuie identificate şi înregistrate. Aceasta pentru că părŃile bune ale diferitelor idei pot fi exploatate prin intermediul combinaŃilor de idei (părŃile bune a două-trei idei pot da naştere la o nouă idee mai bună). Regula presupune completarea unui tabel cu două

103

coloane: părŃi bune (avantaje) şi părŃi slabe (dezavantaje), cunoscut sub denumirea de “diagrama T simplă” (vezi tabelul 4.1.).

Pentru exemplificare se presupune că într-o şedinŃă de creativitate trebuie să se studieze posibilităŃile de încălzire a unei clădiri şi s-a propus o “pompă de încălzire”. În acest caz se impune să se studieze modurile în care ar putea fi folosite ideile noi înainte de a face vreo comparaŃie cu sistemele existente.

Tabelul 4.1. Diagrama T simpl ă

Avantaje Dezavantaje Piese mai pu Ńine Piese mai u şoare Piese mai mici Piese mai u şor de între Ńinut

Material mai scump Material mai greu prelucrabil

Etapa a II-a. Diagrama T a criteriilor

Cea de-a doua etapă constă din acceptarea sau respingerea ideilor pe baza tipului de bilanŃ stabilit în etapa anterioară (diagrama T simplă).

O parte slabă a unei idei poate fi atât de slabă, încât ea poate avea o influenŃă mai mare decât cea a părŃilor ei bune şi, prin urmare, se respinge. Ideile noi, de multe ori, se recomandă ele însele şi se adaugă la lista iniŃială pentru o evaluare ulterioară.

Un mod convenabil de aplicare a metodei de evaluare prin diagrama T, este acela al diagramei T a criteriilor. Aceasta include o listă de verificare, în funcŃie de criteriilor cu ajutorul cărora se poate măsura eficienŃa potenŃială a ideilor (vezi tabelul 4.2.). În general, lista va conŃine următoarele criterii de bază:

� num ărul de piese; � costul de proiectare şi dezvoltare; � costul de prelucrare; � costul de produc Ńie; � fiabilitatea mecanic ă; � fiabilitatea electric ă; � poten Ńial de desfacere.

Tabelul 4.2. Diagrama T a criteriilor

Nr. Crt. Criteriu Mai bun Mai slab

1 2 3 4 5 6 7

Numărul de piese Costul de proiectare şi dezvoltare Costul de prelucare Costul de produc Ńie Fiabilitatea mecanic ă Fiabilitatea electric ă Poten Ńial de desfacere

Mai pu Ńine Mai sc ăzut Mai sc ăzut Mai sc ăzut Mai bun

- -

Mai slab ă Mai sc ăzută

Decizia Acceptat Respins

104

În această etapă este suficient să se stabilească criteriile care pot fi mai bune sau mai slabe, în raport cu nivelul realizat de produsul existent.

Aceasta diagramă dă posibilitatea să se efectueze o cuantificare simplă a fiecărui criteriu important, putându-se lua mai uşor decizia de acceptare sau de respingere a unei idei.

Etapa a III-a. Analiza ideii

Ideile acceptate, în urma evaluării prin diagrama T a criteriilor, vor fi supuse unei analize detaliate, care constă din cuantificarea criteriilor considerate. Cuantificarea se poate face în valori absolute sau în procente, precizia acesteia depinzând de volumul de informaŃii avut, în legătură cu ideea, în această etapă şi de timpul alocat pentru realizarea estimărilor necesare. Aceasta înseamnă că o idee sau o soluŃie simplă poate fi estimată foarte precis, în timp ce o idee complexă poate fi estimată aproximativ.

Analiza ideilor acceptate se face tot cu o diagramă T, şi anume, cu diagrama T a valorii criteriilor, care pentru exemplu prezentat are forma (tabelul 4.3.):

Tabelul 4.3. Diagrama T - valoarea criteriilor

Efect Nr. Crt. Criterii

Mai bun Mai slab Observa Ńii

1

2

3 4

5 6 7

Numărul de piese Costul de proiectare şi dezvoltare Costul de prelucrare Costul de producŃie Fiabilitatea mecanică Fiabilitatea electrică PotenŃial de desfacere

-2 (10%)

-10%

-30% -70 unităŃi

de cost (10%) - -

+25%

- - - -

-20% -5%

-

Mai uşor de asamblat Cea mai bună ipoteză

Total 85% 25% Decizia Respins

Cu toate ca suma avantajelor (85%) este net superioară sumei

dezavantajelor (25%), se ia decizia de respingere a ideii deoarece aceasta determină o reducere a fiabilităŃilor mecanice şi electrice. Ori, în analiza valorii nu este permisă realizarea unui produs cu performanŃe mai mici decât cel existent (decât dacă acestea depăşesc cerinŃele clientului).

În această etapă, în cadrul procesului de evaluare, se poate întâmpla ca toate ideile să fie respinse, situaŃie în care sunt posibile următoarele acŃiuni:

a) se acceptă faptul că produsul existent reprezintă cea mai bună soluŃie;

b) se continuă procesul de căutare a unei idei mai bune, folosind metoda “brainstorming”;

105

c) se înlătură deficienŃele din ideile cele mai bune, folosind metoda “brainstorming”.

Prima acŃiune nu ridică nici o problemă imediată. Însă, se poate dovedi lipsită de prudenŃă dacă o firmă concurentă va comercializa, într-un viitor apropiat, un produs cu o valoare de întrebuinŃare mai bună.

A doua acŃiune este de preferat ea fiind conformă celor două reguli de bază din analiza valorii:

♦ încearcă toate posibilităŃile; ♦ există întotdeauna o cale mai bună.

Ca urmare, se recomandă o intensificare a utilizării metodelor de producere a ideilor, cu prioritate a brainstorming-ului. Pot fi urmate două variante:

se iau deficienŃele din cea mai bună idee şi se soluŃionează prin metoda brainstorming, punându-se întrebarea: „în câte moduri poate fi îmbunătăŃită fiabilitatea mecanică, respectiv electrică?”

se iau ideile care ating performanŃele cele mai bune, în funcŃie de criterii, iar soluŃionarea problemei prin metoda brainstorming se face punându-se întrebarea: „în câte moduri se pot combina cele mai bune caracteristici ale acestor idei?”

Noile idei care se obŃin, în urma acŃiunilor întreprinse, sunt supuse etapelor anterioare de evaluare (diagrama T simplă, diagrama T a criteriilor, diagrama T a valorii criteriilor).

După ce s-a analizat fiecare idee, se poate întâmpla ca una din ele să se remarce, în mod deosebit, faŃă de celelalte, fiind acceptată imediat.

Totuşi, se poate întâmpla, să se obŃină mai multe idei de aceeaşi valoare, ceea ce impune continuarea analizei în vederea alegerii celei mai buen soluŃii. În acest sens se pot utiliza şi alte metode de evaluare, cum ar fi:

♦ ponderea simplă; ♦ decizia impusă.

În general, alegerea metodei depinde de gradul de complexitate a problemei care este investigată şi de numărul de idei care trebuie evaluate.

4.2. PONDEREA SIMPLĂ Ponderea simplă implică parcurgerea a trei etape. Etapa I Se repartizează fiecărui criteriu ales în diagramele T, un coeficient

numeric sau o „pondere”, în funcŃie de importanŃa lor relativă (grad de importanŃă).

De exemplu, în diagrama T a valorii criteriilor (vezi tabelul 4.3.), gradul de importanŃă repartizat criteriilor poate fi (tabelul 4.4.):

106

Tabelul 4.4. Gradul de importan Ńă acordat criteriilor

Nr. crt. Criterii Grad de

importan Ńă 1 2 3 4 5 6 7

Numărul pieselor (sau simplitatea) Costul de proiectare şi dezvoltare Costul de prelucrare Costul de produc Ńie Fiabilitatea mecanic ă Fiabilitatea electric ă Poten Ńial de desfacere

5 8 3 9

10 8

10

Se observă că valorile ponderilor acordate sunt arbitrare. În practică,

este mai uşor să se acorde ponderea 10 celui mai important criteriu, apoi 9 ş.a.m.d.

Dacă se consideră că două sau mai multe criterii au aceeaşi importanŃă, li se acordă aceeaşi pondere.

Etapa a II-a Se determină valorile criteriilor pe baza ponderilor acordate (tabelul

4.5. – întocmit pe baza datelor din tabelele 4.3. şi 4.4.): Tabelul 4.5.

Valorile ponderate ale criteriilor

Nr.crt. Criterii Valoarea ponderat ă 1 2

3 4 5 6 7

Număr de piese Costul de proiectare şi dezvoltare Costul de prelucrare Costul de producŃie Fiabilitatea mecanică Fiabilitatea electrică PotenŃial de desfacere

5 + 5·10% = 5,5

8 + 8·10% = 8,8 3 + 3·30% = 3,9 9 + 9·10%= 9,9 10 - 10·20% = 8 8 - 8·5% = 7,6

10 + 10·25% = 12,5 8 Totalul rezultatului comparat 5,5 + 8,8 + 3,9 + 9,9 + 8 + 7,6 + 12,5 = 56,2

Etapa a III-a Se selectează ideea care are cea mai mare valoare a rezultatului

comparat. 4.3. DECIZIA IMPUSĂ Se utilizează atunci când o idee este confruntată cu o combinare

complexă de criterii şi distribuirea subiectivă a ponderilor poate împiedica evaluarea realistă a acesteia.

Decizia impusă constă din repartizarea unei valori numerice fiecărei soluŃii care se obŃine în urma parcurgerii urm ătoarelor etape:

1. compararea criteriilor, două câte două, şi determinarea unei ordini a importanŃei criteriilor (vezi tabelul 4.6.);

107

2. în cadrul fiecărui criteriu se compară performanŃele fiecărei soluŃii şi se determină, de asemenea, un coeficient de importanŃă al soluŃiilor (coeficient de acceptare – vezi tabelul 4.7.);

3. se întocmeşte o matrice care va conŃine pe verticală criteriile şi pe orizontală soluŃiile posibile. În aceasta se vor trece: � ponderea criteriilor – coloana X; � ponderea soluŃiilor în cadrul fiecărui criteriu – coloana Y; � produsul celor două ponderi – coloana Z; � numerele valorice ale fiecărei soluŃii, obŃinute prin însumarea

valorilor din coloana Z (vezi tabelul 4.8.). Va fi aleasă soluŃia care are valoareea numerică cea mai mare. Pentru exemplificarea modului de aplicare a deciziei imuse se va

prezenta un studiu de caz. 4.4. CONCLUZII 1. Metoda diagramei T presupune parcurgerea a trei etape: - diagrama T simplă; - diagrama T a criteriilor; - analiza ideii. 2. În diagrama T simpl ă se identific ă şi se înregistreaz ă

elementele bune ale tuturor ideilor elaborate, într-un tabel cu două coloane: părŃi bune (avantaje) şi părŃi slabe (dezavantaje).

3. În diagrama T a crtiteriilor se acept ă sau se resping ideile pe baza tipului de bilanŃ stabilit în diagrama T simplă.

4. În etapa de analiz ă criteriile considerate se cuantific ă; cuantificarea se face în valori absolute sau în procente.

5. Decizia impus ă se utilizeaz ă atunci când o idee este confruntat ă cu o combinare complex ă de criterii şi distribuirea subiectivă a ponderilor poate împiedica evaluarea realistă a acesteia.

4.5. STUDIU DE CAZ

DECIZIA IMPUSĂ FOLOSITĂ LA ALEGEREA SOLU łIEI DE ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ A UNEI CLĂDIRI SoluŃiile posibile de încălzire centrală a unei clădiri se diversifică de la

an la an. În vederea alegerii soluŃiei celei mai bune, la un moment dat, pe baza deciziei impuse se vor parcurge trei etape.

Etapa 1. Stabilirea ordinii de importan Ńă a criteriilor Stabilirea se face în funcŃie de preferinŃele locatarilor. Criteriile alese, în acest stadiu, pot fi:

A. costul iniŃial; B. costul de exploatare; C. fiabilitatea; D. zgomotul; E. aspectul exterior; F. flexibilitatea.

Se vor compara criteriile, două câte două, punându-se întrebarea „care este cel mai bun?”, şi se va acorda 1 punct criteriului mai important

108

şi 0 puncte celuilalt. Ponderea de importanŃă a criteriului „i” se determină raportând numărul de puncte „ni” al criteriului la numărul total de puncte acordate celor 6 criterii (tabelul 4.6.).

Tabelul 4.6. Ponderea criteriilor

Nr. crt. Criterii Decizii Punctaj

n i

Coef. de imp. n i/Σ n i

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 A Cost iniŃial 0 0 1 1 1 3 0,200

B Cost de exploatare 1 0 1 1 1 4 0,266

C Fiabilitate 1 1 1 1 1 5 0,333 D Zgomotul 0 0 0 1 0 1 0,067 E Aspect exterior 0 0 0 0 1 1 0,067 F Flexibilitate 0 0 0 1 0 1 0,067 Total punctaj 15 1,00

Etapa a II-a. Stabilirea ponderii solu Ńiilor Pentru aceasta se va completa un tabel de forma tabelului 4.7 în care,

în cadrul fiecărui criteriu, se vor compara soluŃiile două câte două şi se va acorda 1 punct soluŃiei mai importante şi 0 puncte celeilalte. Ponderea (coeficientul de acceptare) se determină în acelaşi mod ca la criterii.

Tabelul 4.7. Ponderea solu Ńiilor

Decizia

Total decizii poz. (M)

Coef.de acceptareM/10 Criterii

Tipul combus-tibilului

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 solid 1 0 0 0 1 0,100 petrol 0 0 0 0 0 0 CH4 1 1 0 0 2 0,200 aer cald 1 1 1 0 3 0,300

A Costul iniŃial

cu electricitate

1 1 1 1 4 0,400

solid 1 1 1 1 4 0,400 petrol 0 1 1 1 3 0,300 CH4 0 0 0 1 1 0,100 aer cald 0 0 1 1 2 0,200

B Costul de exploatare

cu electricitate

0 0 0 0 0 0

solid 1 1 1 1 4 0,400 petrol 0 0 0 0 0 0 CH4 0 1 0 0 1 0,100 aer cald 0 1 1 0 2 0,200

C Fiabilitate

cu electricitate

0 1 1 1 3 0,300

109

solid 1 1 1 0 3 0,300 petrol 0 0 1 0 1 0,100 CH4 0 1 1 0 2 0,200 aer cald 0 0 0 0 0 0

D Zgomot

cu electri-citate

1 1 1 1 4 0,400

solid 0 0 0 0 0 0 petrol 1 0 0 0 1 0,100 CH4 1 1 0 0 2 0,200 aer cald 1 1 1 1 4 0,400

E Aspect exterior

funcŃional cu electri-citate

1 1 1 0 3 0,300

solid 0 0 0 0 0 0 petrol 1 0 0 0 1 0,100 CH4 1 1 0 0 2 0,200 aer cald 1 1 1 1 4 0,400

F Flexibilitate a) coef. încălz. b) comb. disponibil c) automat

cu electri-citate

1 1 1 0 3 0,300

Etapa a III-a. Determinarea numerelor valorice Cu ponderile determinate în etapele anterioare (tabelele 4.6. şi 4.7.)

se completează o matrice de tipul celei prezentate în tabelul 4.8. Din tabelul 4.8. reiese că cea mai bună soluŃie ar fi un cazan cu abur

pe bază de combustibil solid (numărul valoric cel mai mare) cu radiatoare. SoluŃia poate da naştere imediat la controverse, deoarece sistemul este semiautomat (din criteriul flexibilităŃii rezultă că automate sunt cele cu aer cald şi electrice).

O altă variantă a sistemului de ponderare, care diminuează tendinŃa „negru sau alb” constă în aceea că la compararea a două criterii (sau soluŃii) se acordă 10 puncte care se repartizează diferenŃiat la cele două. Numărul de puncte „ni” ce revine unui criteriu (soluŃii) se determină prin împărŃirea la 10 a sumei punctelor acordate în cadrul comparaŃiilor. Ponderea criteriului „i” se determină împărŃind „ni” la Σni.

Tabelul 4.8 Determinarea numerelor valorice

Criterii Ponderea solu Ńiilor Pond. crit. Solid Petrol Gaz

metan Aer cald Electric X Y Z Y Z Y Z Y Z Y Z

Cost iniŃial 0,200 0,1 0,02 0 0 0,2 0,040 0,3 0,060 0,4 0,080

Cost exploat. 0,266 0,4 0,106 0,3 0,080 0,1 0,026 0,2 0,053 0 0 Fiabilitate 0,333 0,4 0,133 0 0 0,1 0,033 0,2 0,066 0,3 0,099 Zgomot 0,067 0,3 0,02 0,1 0,006 0,2 0,013 0 0 0,4 0,027

Aspect exterior 0,067 0 0 0,1 0,006 0,2 0,013 0,4 0,027 0,3 0,020

Flexibilitate 0,067 0 0 0,1 0,006 0,2 0,013 0,4 0,027 0,3 0,020 Numere valorice - - 0,279 - 0,098 - 0,138 - 0,233 - 0,246

110

Să presupunem că se aplică acest sistem pentru determinarea ponderii criteriului (tabelul 4.9.).

Comparând coeficienŃii de importanŃă obŃinuŃi în cele două variante (vezi tabelele 4.6. şi 4.9.) se constată că există diferenŃe mici între valorile fiecărui coeficient, dar la unele criterii se schimbă ordinea de prioritate.

Să analizăm ce se întâmplă cu numerele valorice în acest caz (tabelul 4.10.).

Tabelul 4.9.

Ponderea criteriului – varianta a II-a

Decizii n i Coef.

de imp. n i/15

Nr. Crt Criterii

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 A Cost iniŃial 3 2 8 7 7 2,7 0,180

B Cost de exploatare 7 2 7 7 7 3,0 0,200

C Fiabilitate 8 8 7 8 7 3,8 0,253 D Zgomot 2 3 3 6 3 1,7 0,113

E Aspect exterior 3 3 2 4 7 1,9 0,127

F Flexibilitate 3 3 3 7 3 1,9 0,127

Total punctaj 15,0 1,000

Se observă că în acest caz s-a schimbat ordinea de preferinŃă a

soluŃiilor: electric, cu aer cald şi abia în al treilea rând cu combustibil solid. Cea mai elocventă ordine a priorităŃilor soluŃiilor se obŃine dacă se

aplică această variantă de ponderare şi pentru soluŃii (la completarea tabelului 4.7.).

Tabelul 4.10.

Determinarea numerelor valorice – varianta a II-a

Ponderea solu Ńiilor Criterii

Pond. crit.

Solid Petrol Gaz metan Aer cald Electric

X Y Z Y Z Y Z Y Z Y Z Cost iniŃial 0,180 0,1 0,018 0 0 0,2 0,036 0,3 0,054 0,4 0,072 Cost exploat. 0,200 0,4 0,080 0,3 0,060 0,1 0,020 0,2 0,040 0 0

Fiabilit. 0,253 0,4 0,101 0 0 0,1 0,025 0,2 0,051 0,3 0,076 Zgomot 0,113 0,3 0,034 0,1 0,011 0,2 0,023 0 0 0,4 0,045 Aspect exterior

0,127 0 0 0,1 0,013 0,2 0,025 0,4 0,051 0,3 0,038

Flexibilitate 0,127 0 0 0,1 0,013 0,2 0,025 0,4 0,051 0,3 0,038 Numere valorice - - 0,233 - 0,097 - 0,154 - 0,247 - 0,269

111

4.6. PROBLEME 1. Să se determine numerele valorice şi să se aleagă soluŃia optimă

pentru problema prezentată în studiul de caz de la paragraful 4.5., dacă ponderea criteriilor şi a soluŃiilor în cadrul criteriilor se determină după cea de-a doua metodă expusă (se acordă 10 puncte celor două criterii sau soluŃii comparate).

2. Să se utilizeze metoda „diagramei T” pentru evaluarea ideilor furnizate de problema 1 de la capitolul 3. Să se enumere ideile selectate pentru o evaluare ulterioară.

3. Să se utilizeze „diagrama T” – a valorii criteriilor pentru evaluarea ideilor selectate în problema 2. Să se enumere ideile alese pentru o evaluare ulterioară.

4. Să se folosească metoda „ponderii simple” pentru a evalua ideile selecŃionate la problema 3.

5. Folosind cele trei metode de evaluare prezentate să se selecteze ideile obŃinute la problema 2 din capitolul 3.

6. Să se enumere criteriile care trebuie să fie luate în considerare în evaluarea ideilor pentru:

A. nouă formă de transport; B. un nou sistem de efectuare a plăŃilor stimulatoare în industrie; C. organizarea unei expoziŃii de pictură.

4.7. ÎNTREBĂRI TIP GRILĂ 1. Când o idee este confruntată cu o combinare complexă de criterii,

pentru evaluare se utilizează: a) metoda diagramelor T? b) ponderea simplă? c) decizia impusă?

2. În cadrul metodei diagramelor T, analiza ideii se face cu: a) diagrama T – simplă? b) diagrama T – a criteriilor? c) diagrama T – a valorii criteriilor?

3. În cazul în care în procesul de evaluare se resping toate ideile se preferă:

a) să se accepte că produsul existent reprezintă cea mai bună soluŃie ;

b) să se continue procesul de căutare a unei idei mai bune; c) să se abandoneze căutarea; d) să se înlăture deficienŃele din ideile cele mai bune.

112

CAPITOLUL 5. INGINERIA VALORII ŞI ANALIZA

VALORII SISTEMELOR INFORMATICE Dezvoltarea calitativ intensivă a activităŃii de informatică, urmăreşte

valorificarea superioară a resurselor umane, tehnice, materiale şi financiare pe care aceasta le consumă, modernizarea tehnologiilor de realizare, creşterea calităŃii şi reducerea costurilor în toate etapele ciclului de viaŃă al sistemelor informatice (SI). De asemenea, îmbunătăŃeşte nivelul tehnic şi calitativ al software-ului în concordanŃă cu elementele de progres implementate în domeniul hardware-ului.

5.1. ELEMENTE CONCEPTUALE IMPLICATE ÎN SISTEMELE INFORMATICE Progresul tehnic în domeniul informaticii presupune creşterea

importanŃei caracteristicilor de întrebuinŃare, adică a acelor proprietăŃi ale SI care determină capacitatea acestora de a satisface nevoile informaŃionale aflate într-o continuă creştere, simultan cu diminuarea costurilor de realizare şi a cheltuielilor de exploatare.

În faza de proiectare, valoarea de întrebuinŃare este furnizată de cerinŃele beneficiarilor de a informatiza anumite activităŃi în vederea rezolvării unor probleme, pentru care, în sistemul actual, nu sunt satisfăcute necesităŃile de informare, sub aspectul cantitativ (volum mare de date, multe calcule, algoritmi complicaŃi etc.) şi calitativ (operativitate, precizie, utilitate etc.) sau care se obŃin cu un consum mare de resurse.

Ca în orice domeniu de activitate şi în cadrul SI elementele conceptuale cu care se operează în ingineria şi analiza valorii sunt: valoarea de întrebuinŃare şi funcŃiile.

Valoarea de întrebuinŃare a SI se exprimă prin caracteristicile de calitate funcŃională şi economicitate. Ea rezultă, în cea mai mare parte, din soluŃia adoptată în momentul definirii clare a cerinŃelor şi a proiectării unui model funcŃional, care să ofere pentru utilizatori, cât mai multă valoare informaŃională cu consumuri de resurse cât mai mici.

FuncŃiile reprezintă valori de întrebuinŃare elementare şi nu se prezintă utilizatorilor decât ca valoare de întrebuinŃare globală a SI la care fiecare din ele contribuie în mod specific. Valoarea de întrebuinŃare a SI este mai mare decât suma celor elementare ale funcŃiilor componente. Pentru a acoperi întregul domeniu al cerinŃelor exprimate de utilizatori, la nivelul funcŃiilor se urmăresc o serie de aspecte:

� problema de rezolvat; � efectele utile scontate; � regulile şi algoritmii de desfăşurare; � legăturile cu alte funcŃii; � variantele de execuŃie şi datele care le declanşează; � condiŃiile de realizare (tipul echipamentelor, limbajele de

programare, restricŃiile tehnologice etc.) Prin uniformitatea prezentării datelor pentru toate funcŃiile şi a criteriilor

de evaluare se înlătură, încă din faza de proiectare, costurile inutile.

113

5.2. INSTRUMENTELE DE ANALIZ Ă A SISTEMELOR INFORMATICE Cele două instrumente de bază aflate în discuŃie, în lucrarea de faŃă,

sunt ingineria valorii şi analiza valorii. Ingineria valorii sistemelor informatice (IVSI) mobilizează creativitatea

specialiştilor, încă din primele momente ale concepŃiei funcŃionale, înainte de a fi angajate costurile pentru elaborarea fizică, în vederea obŃinerii unor funcŃii cu valoare mare de întrebuinŃare informaŃională în condiŃii de maximă eficienŃă economică.

Pornind de la valoarea de întrebuinŃare acordată anticipat funcŃiilor pentru care va fi realizat SI, echipa de inginerie a valorii trebuie să indice care dintre ele satisfac mai multe cerinŃe reale ale utilizatorului şi să le integreze într-o soluŃie performantă, din punct vedere economic.

Proiectantul va purta răspunderea pentru soluŃiile recomandate şi pentru nivelul viitoarelor cheltuieli, în timp ce utilizatorul, care exploatează pe o lungă perioadă de timp funcŃiile, este răspunzător de corecta întrebuinŃare a SI.

Între ingineria valorii (IV) şi analiza valorii (AV) există diferenŃe, care în cazul SI constau în următoarele (tabelul 5.1.):

Tabelul 5.1. Deosebirile între ingineria valorii (IV) şi

analiza valorii (AV) în cazul SI

Are ca referinŃă lista de cerinŃe, probleme ale utilizatorilor, care se doresc a fi rezolvate prin soluŃii informatice;

Studiază un SI existent, proiectat şi elaborat în conformitate cu anumite posibilităŃi tehnologice de realizare, cerinŃe, restricŃii şi performanŃe solicitate;

Caracteristicile reale ale SI sunt rezultante;

Caracteristicile reale ale SI constituie punctele de plecare ale analizei;

Este declanşată de o necesitate socială care trebuie satisfăcută prin informatizare, ca o cale mai eficientă pentru obŃinerea unei valori de întrebuinŃare ridicată pentru utilizatori, ceea ce face ca rezistenŃa la schimbare din partea acestora să fie aproape inexistentă;

RezistenŃa la schimbare a utilizatorilor într-un sistem aflat în exploatare, este mare, din cauza obişnuinŃei cu procedurile automate aflate deja în exploatare;

Estimează previzional volumul cheltuielilor de exploatare a funcŃiilor, pe baza normelor şi tarifelor în vigoare, fără a beneficia de informaŃii prealabile;

Au la dispoziŃie datele furnizate de evidenŃa economică privind evoluŃia şi mărimile exacte ale cheltuielilor de exploatare a funcŃiilor;

AcŃionează la nivelul concepŃiei funcŃionale şi al metodelor şi tehnicilor de elaborare a SI, adică în etapele în care se hotărăsc, în cea mai mare măsură, costurile de realizare ca şi nivelul cheltuielilor de exploatare viitoare;

Are în vedere execuŃia funcŃională, în corelaŃie cu nivelul real al valorii de întrebuinŃare, pentru care cheltuielile determinate prin IV sunt repere de comparare cu cheltuielile înregistrate;

Este, în contextul înŃelegerii cerinŃelor, mai mult o acŃiune la nivelul echipei de realizare.

Abordează SI pe baza observării gradului de integrare a procedurilor automate în procesul producŃiei, a

114

studiilor, analizelor şi sugestiilor formulate de specialiştii şi utilizatorii funcŃiilor informatizate.

5.3. OBIECTIVELE INGINERIEI ŞI ANALIZEI VALORII Costurile pentru obŃinerea unui ansamblu de funcŃii, într-o anumită

situaŃie, sunt determinate de: � nivelul cerinŃelor; � tehnologia de realizare; � posibilităŃile echipamentelor de prelucrare automată a datelor; � pregătirea profesională a specialiştilor.

Pentru determinarea costurilor implicate de funcŃii trebuie identificaŃi purtătorii acestora (programul, modulul), prin care ele se vor realiza. După proiectarea şi evaluarea acestor realizatori de funcŃii se obŃine dimensiunea economică a funcŃiilor, exprimată în costurile solicitate pentru realizare.

Dimensionarea tehnică şi economică a produsului presupune detalierea analizei pe subsisteme, aplicaŃii şi proceduri, pentru stabilirea funcŃiilor acestora, determinarea parametrilor de măsurare a funcŃiilor şi cuantificarea costurilor pe care le necesită exercitarea lor. Privite prin prisma realizării funcŃiilor conducerii şi ale execuŃiei, funcŃiile unui sistem informatic şi parametrii de măsurare a lor sunt:

� cuantificarea obiectivelor sistemului economic , a finalităŃii scontate având în vedere cerinŃele dezvoltării, în concordanŃă cu necesităŃile şi posibilităŃile sistemului;

� raŃionalizarea structurii organizatorice , având în vedere mutaŃiile produse în sistem prin introducerea informaticii: automatizarea proceselor informaŃionale şi de decizie, creşterea nivelului de pregătire profesională, reducerea numărului de niveluri ierarhice şi asigurarea unor circuite informaŃionale mai eficiente;

� oportunitatea şi operativitatea în luarea deciziilor , exprimă o funcŃie esenŃială a informaticii aplicative.

Efectele utilizării produselor informatice se pot evalua prin timpii (medii) de răspuns la cererile de informare şi prin calitatea deciziilor:

• antrenarea şi mobilizarea rezervelor poten Ńiale pornind de la informaŃiile privind gestiunea resurselor materiale şi umane; semnalarea stocurilor supranormative, fără mişcare sau cu mişcare lentă, a discordanŃelor dintre complexitatea lucrărilor şi pregătirea personalului care le execută sunt efecte calitative importante pentru reglarea şi autoreglarea mecanismului economic;

• controlabilitatea st ării şi a func Ńion ării sistemului economic ; prin sistemul informatic trebuie să se asigure informaŃii prompte şi de calitate privind întreaga activitate ce se desfăşoară. Exercitarea acestei funcŃii asigură închiderea ciclului proceselor informaŃionale şi decizionale. Parametrii de măsurare pot fi: indicii de îndeplinire a obiectivelor, abaterile medii pătratice şi coeficienŃii de variaŃie a realizărilor faŃă de prevederi etc.

115

Obiectivul general esenŃial al ingineriei şi analizei valorii îl constituie maximizarea efectelor în condiŃiile menŃinerii sau diminuării efortului de realizare şi exercitare a funcŃiilor.

Practic, se utilizează “matricea funcŃii-proceduri/programe”, în care pe verticală sunt înregistrate toate funcŃiile în ordinea descrescândă a valorii informaŃionale individuale, iar pe orizontală se înscriu procedurile sau programele, prin care ele se realizează. La intersecŃia liniei “funcŃie” cu coloana “procedură/program” se va trece costul estimat pentru realizarea funcŃiei prin procedura sau programul respectiv. Prin totalizarea valorilor înscrise pe linii rezultă costul funcŃiilor, iar prin însumarea valorilor pe coloane se obŃine costul procedurilor/ programelor. Aceeaşi matrice se utilizează şi pentru determinarea cheltuielilor de exploatare a funcŃiilor.

Se porneşte de la premisa că ponderile fiecărei funcŃii, atât în volumul total al resurselor solicitate pentru realizare, cât şi în valoarea de întrebuinŃare globală, sunt apropiate. Finalizându-se apoi gradul de concordanŃă între aceste două criterii, rezultă eventualele disproporŃii, în funcŃie de care se selectează funcŃiile.

Astfel, ingineria valorii şi analiza valorii sistemelor informatice devin instrumente de atestare a posibilităŃilor şi a performanŃelor informaticii aplicative.

BIBLIOGRAFIE

1. AMALBERT,M.N., BARREAU,J., DELAHAZE,J., - „Economie d’entreprise”, Ed.Sirez, Paris, 1987.

2. BĂLOIU,L.MIHAIL, - „Managementul inova Ńiei”, Ed.Eficient, Bucureşti, 1995.

3. BRENOND J, GÉLÉDON A. – „Dictionnaire économique et social”, Ed. Hatier, Paris, 1990.

4. COCÂRLĂ T., POCINOG G. – „Metode şi tehnici moderne folosite în conducerea şi organizarea întreprinderilor” , Ed. Facla, Timişoara, 1983.

5. CRUM L.W. – „Ingineria valorii ”, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1976. 6. FEIER,V.VIRGIL, - „Creativitate şi creativitate managerial ă”,

Ed.Expert, Bucureşti, 1995. 7. HONGRON T. – „L’analyse de la valeur outil de gestion” , Paris,

Introduction,1975. 8. IONIłĂ I. – „Analiza valorii” – Ed. ŞtiinŃifică şi enciclopedică,

Bucureşti, 1984. 9. LEBEL,P. – „Pratique de la creativité en entreprise”, Les

Editions d’Organisation, Paris, 1990. 10. LEOVEANU M., NAIDIN L., DINCĂ V. – „Folosirea metodei

“analiza valorii” la reconcep Ńia unui transformator de curent electric”, în “Revista de contabilitate” Nr.5/1979, Ed. Ministerul FinanŃelor.

11. MIHUł,I. – „Autoconducere şi creativitate”, Ed.Dacia, Cluj-Napoca, 1989.

116

12. MOŞTEANU T., DUMITRESCU D., FLORICEL C., ALEXANDRU F. – „PreŃuri şi concuren Ńă”, Ed. Didactică şi Pedagogică, RA, Bucureşti, 1997.

13. NICOLESCU O., ş.a. – „Ghidul managerului eficient” , vol 2, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1994.

14. PĂUN,M. – „Analiza sistemelor economice”, Ed.All EducaŃional, Bucureşti, 1997.

15. PĂTRAŞC,AL., RAPOTAN,I. – „Metode moderne de proiectare constructiv ăîn construc Ńia de maşini” – Analiza valorii, GalaŃi, 1988.

16. PETRESCU P., GHERASIM T. – „Elemente de analiza valorii”, Ed. Academiei, Bucureşti, 1981.

17. ROCO,M. – „Stimularea creativit ăŃii tehnico- ştiin Ńifice”, Ed.Gh.Asachi, Iaşi, 1995.

18. RUSU, C., FRUNZĂ V., LUCA G., BERINDE D. – „Analiza şi reglarea firmei prin costuri”, Ed. Gh. Asachi, Iaşi, 1995.

19. RUSU, C., VOICU, M., - „ABC-UL managerului” , Ed.Gh.Asachi, Iaşi, 1993.

20. SAVELL, H. – „Couts cachés et analyse socio-economique des organisations”, Paris, 1984.

21. VERONE,P. – „Inventica”, Ed.Albatros, Bucureşti, 1983. 22. ZORLENłAN T., ş.a. – „Microeconomie”, ASE Bucureşti, 1994. 23. HOUGRON,T. – „L’analyse de la valeur outil de gestion” , Paris,

1975. *** - STAS 11272/1-79. Analiza valorii. NoŃiuni generale *** - STAS 11272/2-70. Analiza valorii. Aplicarea metodei pe produs.

RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI CAPITOLUL 1 1b; 2b, 2c; 3c; 4b, 4c, 4e, 4h, 4i; 5a, 5b, 5d, 5g; 6a; 7c; 8c, 8d; 9b; 10a, 10b, 10e, 10f;

CAPITOLUL 2 1a, 1c, 1d, 1g; 2a, 2c, 2d; 3a, 3d, 3e; 4c; 5a; 6b; 7b, 7d, 7e;

CAPITOLUL 3 1c; 2b; 3b; 4b;

CAPITOLUL 4 1c; 2c; 3b;

117

5a; 6b; 7a; 7c; 8b; 8d; 8e; 9b; 10b;

Date post:	28-Dec-2015
Category:	Documents
Upload:	gianina-ella
View:	152 times
Download:	1 times

Analiza Valorii - Totolici Sofia

Documents