INTRODUCERE Cre şterea comple xit ă ţ ii activit ă ţ ii financiare a într epri nde rii în con di ţ i ile extinde rii economiei concurenţial e are profunde implicaţii în proces ul de adoptare a deciziilor manageriale care obligă la abandonarea rutinei şi la utilizarea unormetode ştiinţifice bazate pe cunoaşterea realităţii, în vederea stabilirii legăturilorcauzale dintre fenomenele economice şi situaţia financiară a agentului economic, indiferent de forma de proprietate. Abord area problem elor care vizează activitatea financiar-contabilă a entităţii prin prisma relaţiei cauză-efect impune studiul interdisciplinar al activităţii econ omice ş i financiare, co ns umatoare de re surse, cu re flectare direct ă în performanţele financiare ale acesteia. Pri ncip alii util izat ori ai rezultatelor analize i fin anciare sun t ges tionarii, acţionarii actuali şi potenţiali, creditorii, personalul întreprinderii, organele fiscale, ana li şt ii fin anc iari. Aceste cate gor ii de utilizatori pot ado pta deci zii pri vind gestiunea întreprinderii, cumpărarea sau v!nzarea de titluri, acordarea sau refuzul unui credit, ac"iziţia totală sau parţială a întreprinderii ş.a. Analiza financiară, ca studiu metodic care foloseşte instrumente şi mi#loace specif ice pentru aprecierea situaţiei financiare a întrep rinderii în vederea adoptării unor decizii coerente de gestiune, urmăreşte diagnosticarea situaţ iei financiare pentru fundamentarea politicii economico- financiare şi a strategiei întreprinderii. Astfel, analiza financiară poate fi considerată ca prima fază a gestiunii financiare, fiind necesară în studiul ec"ilibrului financiar, al rezultatelor întreprinderii, în evaluarea rentabilit ăţ ii şi a riscurilor, în studiul fluxurilor financiare, în studiul proiectelor de investiţii şi în elabora rea prognozelor. Pe baza rezulta telor analizei financiare se pot adopta decizii financia re at!t în cadrul gestiunii financiare pe termen lung $deciziile privind investiţiile , finanţa rea şi repartizarea profitului%, c!t şi în cadrul gestiunii financiare pe termen scurt $deciziile de trezorerie, gestiunea trezoreriei şi a ciclului de exploatare%. &
Creşterea complexităţii activităţii financiare a întreprinderii în condiţiileextinderii economiei concurenţiale are profunde implicaţii în procesul de adoptarea deciziilor manageriale care obligă la abandonarea rutinei şi la utilizarea unor metode ştiinţifice bazate pe cunoaşterea realităţii, în vederea stabilirii legăturilor cauzale dintre fenomenele economice şi situaţia financiară a agentului economic,indiferent de forma de proprietate.
Abordarea problemelor care vizează activitatea financiar-contabilă a entităţii prin prisma relaţiei cauză-efect impune studiul interdisciplinar al activităţiieconomice şi financiare, consumatoare de resurse, cu reflectare directă în performanţele financiare ale acesteia.
Principalii utilizatori ai rezultatelor analizei financiare sunt gestionarii,acţionarii actuali şi potenţiali, creditorii, personalul întreprinderii, organele fiscale,analiştii financiari. Aceste categorii de utilizatori pot adopta decizii privindgestiunea întreprinderii, cumpărarea sau v!nzarea de titluri, acordarea sau refuzul
unui credit, ac"iziţia totală sau parţială a întreprinderii ş.a.Analiza financiară, ca studiu metodic care foloseşte instrumente şi mi#loace
specifice pentru aprecierea situaţiei financiare a întreprinderii în vederea adoptăriiunor decizii coerente de gestiune, urmăreşte diagnosticarea situaţiei financiare pentru fundamentarea politicii economico- financiare şi a strategiei întreprinderii.Astfel, analiza financiară poate fi considerată ca prima fază a gestiunii financiare,
fiind necesară în studiul ec"ilibrului financiar, al rezultatelor întreprinderii, înevaluarea rentabilităţii şi a riscurilor, în studiul fluxurilor financiare, în studiul proiectelor de investiţii şi în elaborarea prognozelor.
Pe baza rezultatelor analizei financiare se pot adopta decizii financiare at!t încadrul gestiunii financiare pe termen lung $deciziile privind investiţiile, finanţareaşi repartizarea profitului%, c!t şi în cadrul gestiunii financiare pe termen scurt
$deciziile de trezorerie, gestiunea trezoreriei şi a ciclului de exploatare%.
Cunoaşterea rezultatelor şi a modului în care s-au format şi repartizat ele între partenerii interni şi externi ai întreprinderii permite evaluarea performanţelor întreprinderii, care se reflectă în ec"ilibrul financiar. Aici se urmăreşte în primulr!nd dacă structurile financiare ale întreprinderii sunt ec"ilibrate, în sensulaptitudinii întreprinderii de a face faţă anga#amentelor pe termen scurt şi lung, ceeace impune examinarea solvabilităţii şi lic"idităţii întreprinderii.
'n al doilea r!nd interesează modul în care este finanţată întreprinderea, ceeace impune cunoaşterea structurii capitalului prin ponderea capitalului propriu şi adatoriilor. (in compararea rezultatelor obţinute cu capitalurile utilizate apar rentabilitatea economică şi rentabilitatea financiară de care se leagă riscurile.
'n al treilea r!nd, trebuie să se vadă dacă în cursul evoluţiei sale între- prinderea şi-a menţinut ec"ilibrul financiar, ceea ce impune studierea fluxurilor financiare în timpul unuia sau al mai multor exerciţii.
'n domeniul economic, conceptul de performanţă acoperă accepţiuni diferite,cum ar fi creştere, rentabilitate, productivitate, randament.
'n acesastă lucrare, abordăm performanţa întreprinderii pe baza rentabilităţii
care are în vedere rezultatele obţinute prin utilizarea factorilor de producţie,respectiv cele recunoscute şi prezentate în contul de profi i pierdere. )ezultatulș
obţinut din deţinerea factorilor de producţie, de natura c!ştigurilor şi pierderilor nerecunoscute ca urmare a unor tranzacţii şi care este o componentă a rezultatuluiglobal $*compre"ensive income+%, se va trata la analiza patrimoniului net$activului net%.
)entabilitatea poate fi definită ca fiind *capacitatea unei întreprinderi de aobţine profit prin utilizarea factorilor de producţie şi a capitalurilor indiferent de provenienţa acestora+ .
)entabilitatea este una dintre formele cele mai sintetice de exprimare aeficienţei activităţii economico-financiare a unei firme, respectiv a tuturor mi#loacelor de producţie utilizate şi a forţei de muncă, ţin!nd cont de toate stadiile
circuitului economic aprovizionare, producţie şi v!nzare.
Pentru măsurarea rentabilităţii se utilizează două categorii de indicatori profitul şi ratele de rentabilitate. ărimea absolută a rentabilităţii este reflectată de profit, iar gradul în care capitalurile sau utilizarea resurselor întreprinderii aduc profit este reflectat de rata rentabilităţii.
Ca indicatori de reflectare în mărime absolută a rentabilităţii se pot avea a învedere rezultatul aferent cifrei de afaceri, rezultatul exploatării, rezultatulfinanciar, rezultatul curent, rezultatul extraordinar, rezultatul brut al exerciţiului,rezultatul net al exerciţiului.
Pentru exprimarea în mărime relativă a rentabilităţii se folosesc de regulă,următoarele rate rata rentabilităţii comerciale, rata rentabilită ii resurselor ț
consumate, rata rentabilităţii economice şi rata rentabilită ii financiare.ț
Performanţa este un concept de referinţă în abordările teoretice şi, totodată,o preocupare permanentă în acţiunea practică. Aşa cum am arătat, măsurarea performanţelor reprezintă, totodată, o direcţie de interes prioritar şi pentrunormalizarea contabilă internaţională.
(ată fiind polisemantica cuv!ntului *performanţă/, vom prezenta în cele ceurmează semnificaţiile acestuia în domeniul gestiunii.
'ntr-o accepţiune generală, performanţa exprimă&
- fie rezultatul unei acţiuni în cele mai multe cazuri, cuv!ntul performanţăeste asociat rezultatului pozitiv al unei acţiuni, rezultatului bun obţinut într-undomeniu particular de activitate0
- fie, pur şi simplu, reuşita performanţa este asociată reuşitei, succesuluiîntr-un anumit domeniu0
- fie o acţiune care duce la succes. Altfel spus, succesul nu se apreciazănumai prin prisma rezultatelor obţinute a posterior -, el se construieşte pe tot parcursul desfăşurării unui proces, din momentul definirii planului de acţiune p!nă în momentul finalizării, al realizării obiectivelor strategice.
Performanţa presupune un raport între rezultatele dega#ate de oîntreprindere şi mi#loacele folosite.
Performanţa este un nivel de potenţialitate instabil al unei întreprinderi,realizat prin tot ceea ce a optimizat cuplul valoare - cost şi a făcut caîntreprinderea să fie competitivă pe segmentele sale strategice.
& 1iculescu aria, (iagnosticul financiar, volumul , 2ditura 2conomică, 3ucureşti, 44 , p. 5 .
'n accepţiunea lor, performanţa este sinonimă cu competitivitatea, oîntreprindere competitivă $performantă% fiind o întreprindere eficientă $capabilăde a ameliora raportul dintre rezultatele obţinute şi mi#loacele alocate% şi eficace$capabilă să satisfacă aşteptările tuturor partenerilor sociali%, în acelaşi timp.
2senţial pentru întreprindere este de a-şi coordona eforturile pentru a evita un plus de eficienţă în detrimentul eficacităţii sau invers.
Performanţa este o stare de competitivitate a întreprinderii atinsă printr-unnivel de eficacitate şi de productivitate $eficienţă% care îi asigură o prezenţădurabilă pe piaţă.
Conceptul de performanţă stă la baza unor #udecăţi de valoare realizate cuocazia evaluării activităţilor industriale şi comerciale, a portofoliului de produse, aredresării unor întreprinderi, a alianţelor strategice, a fuzionărilor sau ac"iziţiilor de societăţi etc. Practic, performanţa este percepută în manieră diferită de partenerii întreprinderii, în funcţie de interesele specifice acţionarii sunt preocupaţi de rentabilitatea investiţiei, salariaţii de stabilitatea întreprinderii,creditorii de solvabilitate, furnizorii de perenitatea activităţii şi a pieţelor etc.
1.$.In"ere%&l m'%&r'rii performan elor
'nainte de a arăta interesul practic al măsurării performanţelor, se impune oaltă precizare conceptuală ce este *măsurarea performanţelor/, cum se apreciază*măsura/ dată unei performanţe6 ăsurarea performanţelor *este procesul care
permite legarea unui concept abstract de indicatori empirici/.ăsura unei performanţe se obţine prin însumarea următoarelor elemente
7aloarea reală 8 2roarea sistematică 8 2roarea aleatoare7aloarea reală este măsura ideală care corespunde perfect fenomenului
studiat.2roarea sistematică este determinată de limitele instrumentelor de măsurare,
iar cea aleatoare decurge din circumstanţe particulare.2 Petrescu 9., Analiză şi diagnostic financiar contabil, 2ditura C2CA), 3ucureşti, 44:,p. ;<.
)ezultatul măsurării performanţelor este fiabil dacă eroarea sistematică esteminimă, iar *măsura/ obţinută este apropiată de adevărata valoare. Apreciereafiabilităţii măsurării performanţelor este delicată deoarece valoarea reală, adevăratăeste în general dificil de estimat. 2a este determinată, pe de o parte, de evoluţiaevenimentelor, activităţilor, proceselor ce se desfăşoară în întreprindere, iar pe dealtă parte, de constr!ngeri reglementare şi metodologice.
=nteresul general al măsurării performanţelor, indiferent de nivelul la care seoperează, rezultă din faptul că aceasta
- permite celor interesaţi să cunoască stadiul de avansare în desfăşurareaacţiunilor0
- permite aprecierea rezultatelor obţinute în raport cu eforturile depuse0- poate servi la #ustificarea investirii unor mi#loace suplimentare0- facilitează determinarea acţiunilor prioritare şi elaborarea planurilor de
punere în aplicare0- concretizează anga#amentele fiecăruia $persoană, departament etc.% la
ameliorarea gestiunii.
9copul concret al măsurării performanţelor, referinţele alese, instrumentele demăsurare se află în str!nsă corelaţie cu obiectivele fiecărui partener.
>abelul &.&=nstrumentele de măsurare
Partener ?biectivul măsurării performanţelor
=ndicatori de măsurare a performanţelor
4 &
Acţionari 2stimarea, într-o manierăfiabilă, a valorii întreprinderii şi acapacităţii de remunerare a
Profitul net şi ratele ce pot fi construite pe baza acestuia =ndicatorii care exprimă crearea devaloare $27A, 7A, C7A etc.,%
embriiConsiliului deAdministraţie
2valuarea calităţii gestiunii şia capacităţii de dezvoltare durabilă9tabilirea formei şi nivelului deremunerare a conducătorilor
=ndicatori ai utilizării resurselor =ndicatoriai activităţii $de gestiune% =ndicatori de rezultate
=ndicatori de eficienţă =ndicatori specificidezvoltării durabile
anageri 2stimarea obiectivelor strategice şi tactice şi a gradului derealizare a acestora
=ndicatori ai resurselor =ndicatori aiutilizării resurselor =ndicatori de eficienţă
Creditori 2stimarea capacităţiiîntreprinderii de a genera intrări denumerar sau ec"ivalente alenumerarului astfel înc!t să-şi poatăac"ita datoriile la scadentă
=ndicatori de lic"iditate =ndicatori desolvabilitate =ndicatori de cas"-flo@
9alariaţi 9tabilirea formei şi niveluluiremunerării Aprecierea stabilităţii
întreprinderii
=ndicatori ai activităţii =ndicatori deeficienţă =ndicatori specifici privind motivarea
personaluluiClienţi 2stimarea calităţii producţieişi a prestaţiilor de care beneficiazăAprecierea stabilităţii întreprinderii
=ndicatori ai calităţii producţiei =ndicatori aicalităţii totale
9ocietatea
Aprecierea dezvoltăriidurabile
- =ndicatori specifici dezvoltării durabile
ăsurarea performanţelor este o condiţie necesară pentru a asigura progresulunei entităţi, dar nu suficientă. 9e spune că un progres care nu este măsurat nu
există, dar măsurarea nu este un scop în sine0 ea face ca reuşita să fie recurentă înmăsura în care generează acţiunea.
1.(. In%"r&men"ele #e m'%&rare a performan elor )i *ri"eriile #e apre*ierea performan elor )i #inami*a lor
=nstrumentele consacrate de măsurare a performanţelor sunt indicatorii.'n literatura economică putem contabiliza zeci de definiţii ale indicatorilor.(ar, pentru că nu ne propunem o analiză critică a acestora, ci o viziune asupradiversităţii de opinii, redăm în continuare c!teva accepţiuni.
Pentru anumiţi autori, indicatorii reprezintă *date obiective care descriu unfenomen dintr-un punct de vedere strict cantitativ . Pentru alţii, *indicatorii suntcifre care exprimă fidel fenomenul controlat . Pentru specialiştii în analizastrategică, *indicatorii sunt cifre care caracterizează evoluţia factorilor-c"eie aisuccesului . a#oritatea definiţiilor date indicatorilor sunt restrictive, nelu!nd înconsiderare, într-o măsura suficientă, rolul lor în decizia managerială.
Pentru a conc"ide, prezentăm propria accepţiune, potrivit căreia *indicatoriisunt date cifrice, izvor!te dintr-o activitate sau o acţiune, care pot contribui eficacela îmbogăţirea deciziilor de progres sau la punerea lor în aplicare/5 .
Agenţii economici operează cu o varietate de indicatori. nii sunt folosiţi dinnecesitate, alţii din constr!ngere $impuşi de reglementări%, alţii pentru că sunt lamodă etc. Pentru a uşura înţelegerea acestui instrument şi a mări operaţionalitatealui, prezentăm în continuare c!teva criterii de structurare a indicatorilor
a. (upă poziţionarea lor în raport cu acţiunea- indicatori ai activităţii0- indicatori de pilota#. b. (upă structura ierar"ică căreia îi sunt destinaţi indicatori ai activităţii0
indicatori de reporting $indicatori raportaţi de filiale către societatea-mamă%.c. (upă conţinutul lor indicatori ai resurselor $materiale, umane, financiare,
informaţionale, naturale%0 indicatori ai consumului de resurse $indicatorii costuriloşi c"eltuielilor%0 indicatori ai activităţii0 indicatori de rezultate0 indicatori deeficienţă0 indicatori de eficacitate.
Am adăugat cea de-a şasea structură, în coerenţă cu sc"imbările de mediueconomic şi mai ales cu aşteptările partenerilor întreprinderilor.
Pentru ca un indicator să fie pertinent şi, totodată, util procesului decizional la
orice nivel, construirea lui trebuie să se facă prin respectarea unor reguli stricte.Aceasta este premisa respectării exigenţelor de calitate impuse oricărui indicator şiconcretizate în utilitate, accesibilitate, pertinenţă, fiabilitate, simplitate,credibilitate, neutralitate, reactivitate, coerenţă.
'n practica măsurării performanţelor, trebuie să se ţină seama decaracterisDticile indicatorilor, preciz!ndu-se pentru fiecare denumirea0 centrul de
decizie0 formula de calcul0 frecvenţa de calcul0 motivul alegerii indicatorului0aportul informaţional0 sursele de date necesare calculului0 evoluţia normală aindicatorului0 interacţiuni posibile0 evantaiul de decizii ce se pot lua pe bazaindicatorului respectiv0 - modul de prezentare a indicatorului $rată, mărimi absoluteetc.%
9atisfacerea acestor exigenţe metodologice constituie premisa pertinenţei
sistemului de indicatori, a fiabilităţii măsurării performanţelor şi a utilităţii lor în procesul decizional. Criteriile de evaluare a performanţelor au un caracter dinamic.
Eiecare epocă are criteriul său preferenţial de evaluare. )edăm mai #os sintezaevoluţiei indicatorilor de performanţă, care arată implicit sc"imbările în g!ndireafinanciară şi managerială $tabelul &. %.
>abelul nr. &. .Dinami*a *ri"eriilor #e performan '
In prezen" Crearea #e 4aloare %&6or#ona"' #ezi#era"&l&i #ez4ol"'rii #&ra6ile
Aprecierea performanţelor, respectiv a capacităţii întreprinderii de a crea bogăţie prin prisma *taliei , a mărimii acesteia s-a dovedit irealistă. Am asistat în
timp la dezmembrările marilor conglomerate în unităţile distincte, mai mici cadimensiune şi mai uşor de gestionat, profitabil. >reptat s-a renunţat la adele unităţice s-au dovedit ineficiente.
ărimea a cedat locul unui alt criteriu de apreciere a performanţelor, şianume profitul. Acesta este un sold care arată ce-i răm!ne întreprinderii dupăacoperirea c"eltuielilor. 9uccesul acestui indicator s-a datorat rigurozităţiicalculului bazat pe exigenţele planului contabil. Convertirea lui în rezultat peacţiune a permis stabilirea unor legături între performanţe şi valoare pentruacţionar.
Profitul, ca indicator de performanţă, are însă o serie de limite, unele legate dedistorsiunile impuse de principiile contabile clasice, altele legate de incapacitateaacestui indicator de a reflecta diferitele niveluri de risc dintr-o întreprindere.>recerea la indicatorii de flux de numerar, potenţial sau real, a permis o gestiunemai riguroasă a exploatării resurselor şi a riscului.
1.>. Performan a !n a**ep i&nea S"an#ar#elor In"erna ionale #eCon"a6ili"a"e
Cadrul general al =A9 nu conţine o definiţie a performanţei. Performanţa esteabordată prin prisma profitabilităţii şi eficienţei, fiind considerată o măsură aacestora. Problematica şi utilitatea analizei performanţelor sunt subordonateanticipării capacităţii întreprinderilor de a genera fluxuri de numerar sauec"ivalente ale acestuia.
Profi"&l / e2pre%ie a #iferen ei #in"re 4eni"&ri )i *:el"&ieli7eniturile şi c"eltuielile reprezintă elemente directe de măsurare a profitului.
(e aici, interesul de a defini conceptele de venituri şi c"eltuieli şi de a prezentaconţinutul acestora. )egulamentul de aplicare a Gegii Contabilităţii nr. : H&FF&-art. F:, cf. IJ nr. B45H&FF tratează structurile de venituri şi c"eltuieli dintr-o perspectivă patrimonială.
(in punct de vedere patrimonial, veniturile şi c"eltuielile s-ar putea defini demaniera următoare venitul corespunde unei creşteri a valorii patrimoniale, în timp
ce c"eltuielile conduc la diminuarea acesteia.Eără să insiste asupra definiţiei veniturilor, dar cu relevarea aspectului
patrimonialităţii, regulamentul menţionat prezintă conţinutul categoriei de venit*...veniturile unităţii patrimoniale sunt sumele sau valorile încasate sau de încasatdin livrările de bunuri, executarea de lucrări, prestări de servicii şi din avanta#ele pecare unitatea patrimonială a consimţit să le primească, din executarea unei obligaţii
legale sau contractuale din partea terţilor, din venituri excepţionale . 'n cadrulveniturilor pentru determinarea rezultatului exerciţiului se cuprind şi producţiastocată, producţia imobilizată, diminuarea sau anularea provizioanelor, preţul dev!nzare al activelor cedate.
'n 9tandardele =nternaţionale de Contabilitate se remarcă o sc"imbare deoptică în definirea structurilor de venituri şi c"eltuieli, care capătă o vizibilă
amprentă economico-fmanciară.Astfel, veniturile sunt
- elemente care atestă o creştere a beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub formă de creşteri ale activelor sau diminuării ale pasivelor0 şi
- care se concretizează în creşteri ale capitalului propriu, altele dec!t celerezultate din contribuţii ale acţionarilor.
7eniturile sunt recunoscute, înregistrate în contul de profit şi pierdere dacăgenerează o creştere a beneficiilor economice viitoare $aferente creşterii unui activsau diminuării unui pasiv%, creştere ce poate fi măsurată într-o manieră credibilă.)ecunoaşterea veniturilor se realizează simultan cu creşterea unui activ saudiminuarea unui pasiv.
7eniturile pot fi grupate- după caracterul lor $ordinare şi extraordinare% şi, în cadrul acestora, după
natură.- după sursa generatoare de venituri.7eniturile realizate din activitatea curentă sunt sintetizate pe diverse grade de
cuprindere $denumite convenţional structuri de gradul =, respectiv ==%, pentru
uşura înţelegerea indicatorilor de performanţă prezentaţi sub forma soldurilor intermediare de gestiune.
'n structura veniturilor, conform Cadrului general al =A9, veniturile şic"eltuielile ordinare sunt cele legate de realizarea obiectului de activitate alîntreprinderii.
2lementele extraordinare sunt venituri şi c"eltuieli generate de evenimente
sau tranzacţii ce se disting clar de cele ordinare şi care nu se reproduc nici frecvent,nici regulat. 9tandardele internaţionale $=A9 :% citează două situaţii de evenimenteextraordinare
- exproprierea activelor0- un cutremur sau un alt dezastru natural.2lementele care pentru unele întreprinderi sunt rezultatul unor activităţi
curente pot reprezenta în cazul altora activităţi extraordinare. (e exemplu, uncutremur reprezintă pentru ma#oritatea întreprinderilor un eveniment extraordinar.
Pentru societăţile de asigurare contra acestor riscuri, se încadrează în categoriaevenimentelor ordinare.
'n definirea caracterului $ordinar sau extraordinar% primează naturaevenimentului în raport cu frecvenţa acestuia.
(upă sursa generatoare de venit, acestea cuprind- venituri ale activităţii curente, ca de ex. din v!nzări, comisioane, redevenţe,
c"irii, dob!nzi0- c!ştiguri ce pot apărea sau nu ca rezultat al activităţii curente.2le pot fi- sume rezultate din v!nzarea de active, plus valoarea rezultată din reevaluare
etc.0- c!ştigurile nerealizate aferente reevaluării titlurilor de plasament, creşterii
valorii contabile a activelor pe termen lung etc.Prin urmare, c!ştigurile au semnificaţia unor variaţii pozitive ale activului net,
generate de operaţii accesorii, neobişnuite pentru întreprindere.9ursa unui element de venit este relevantă în analiza şi gestiunea
întreprinderii, prin prisma evaluării capacităţii întreprinderii de a genera în viitor fluxuri de numerar sau ec"ivalente ale acestuia.
C"eltuielile unităţii patrimoniale reprezintă sumele plătite sau de plătit pentru<
- consumurile de stocuri, lucrările executate şi serviciile prestate de care beneficiază unitatea patrimonială0
- c"eltuielile cu personalul0- executarea unor obligaţii legale sau contractuale de către unitatea
patrimonială0 etc.'n cadrul c"eltuielilor exerciţiului se cuprind, de asemenea, amortizările şi
provizioanele şi valoarea netă contabilă a activelor cedate, distruse sau dispărute.(efiniţia c"eltuielilor dată de Cadrul general este, în mare parte, simetrică
celei a veniturilor. Astfel, c"eltuielile sunt elemente ce determină5 7ălceanu J"., )obu 7., Jeorgescu 1., Analiza economico-financiară, 2diţia a doua revizuită şi adăugită, 2ditura
- diminuări ale beneficiului economic înregistrat pe parcursul perioadeicontabile sub formă de scăderi ale activelor sau creşteri ale datoriilor0
- care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele dec!t celerezultate din distribuirea acestora către acţionari.
)ecunoaşterea c"eltuielilor se face în momentul în care- a avut loc o reducere a beneficiilor economice viitoare aferente diminuării
unui activ sau creşterii unei datorii0- această modificare poate fi evaluată în mod credibil. )ecunoaşterea
c"eltuielilor se face simultan cu recunoaşterea creşterii datoriilor sau a reduceriiactivelor.
9tructurarea c"eltuielilor poate fi făcută după următoarele criteriia. după natura activităţii- c"eltuieli ale activităţii curente0- c"eltuieli extraordinare. b. după evenimentul care generează diminuarea beneficiilor economice- c"eltuieli care apar pe parcursul desfăşurării activităţii curente0
- pierderi.Clasificarea veniturilor şi c"eltuielilor după natură, redată anterior, permite
calculul soldurilor intermediare de gestiune, utile în aprecierea performanţelor pediverse trepte ale circuitului economic0
- centralizarea diferitelor agregate financiare la nivel sectorial şi naţional.etodologia prezentată în literatura de specialitate în acest sens, nu numai că
este perfect aplicabilă la noua structură a contului de profit şi pierdere, dar este şifacilitată de perfecţionările aduse conturilor anuale.
Clasificarea după destinaţie permite- determinarea performanţelor diferitelor funcţii ale întreprinderii0- calculul facil al pragului de rentabilitate.Eolosirea unor criterii diferite de structurare a veniturilor şi c"eltuielilor se
regăseşte în varietatea formelor de prezentare a performanţelor întreprinderii.
Astfel, pornind de la agregatele specifice clasificării după natură, performanţele întreprinderii pot fi măsurate pe baza unui sistem de solduriintermediare de gestiune.
Pe baza acestor indicatori absoluţi se poate construi o varietate de indicatoride rentabilitate, folosind ca bază de raportare
- fie veniturile totale sau din exploatare0- fie producţia exerciţiului0- fie cifra de afaceri.Pentru asigurarea pertinenţei acestor indicatori se impune respectarea
principiului contabil al conectării c"eltuielilor la venituri. Altfel, riscăm folosireamecanică a unor indicatori care din punct de vedere economico- financiar nu aunici un fel de semnificaţie.
Jruparea c"eltuielilor pe funcţii este mai indicată pentru gestiunea curentă.Costul bunurilor v!ndute şi al serviciilor prestate ocupă, în acest caz, un loccentral. 2l se calculează astfel
- în cazul întreprinderilor comerciale
Preţul de cumpărare al mărfurilor $ac"iziţionate pe parcursul exerciţiului% 8C"eltuielile de aprovizionare 8 7ariaţia stocurilor de mărfuri $A9mf K 9imf- 9fmf%
K Costul bunurilor v!ndute
- în cazul întreprinderilor industrialeC"eltuielile directe de producţie aferente bunurilor fabricate pe parcursul
exerciţiului 8 C"eltuielile indirecte de producţie imputate asupra producţieiexerciţiului 8 7ariaţia stocurilor de produse finite pe parcursul exerciţiului $A9pfK
(upă cum se observă, cele două metode de prezentare a contului de profit şi pierdere concordă pe planul soldurilor intermediare numai în ceea ce priveşte cifrade afaceri netă, rezultatul curent şi rezultatul net al exerciţiului.
? serie de întreprinderi prezintă în notele explicative informaţii suplimentare privind c"eltuielile cu amortizările şi provizioanele aferente exploatării, care permit calculul unor indicatori "ibrizi $prin metoda aditivă%.
Profi"&l / e2pre%ie a 4aria iei ni4el&l&i *api"al&l&i propri&ăsurarea profitului are ca punct de referinţă, conform Cadrului general de
întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare, conceptul de menţinere a niveluluicapitalului.
Cele două modalităţi de exprimare a capitalului $financiar şi fizic%, respectiv amenţinerii capitalului, condiţionează măsurarea performanţelor întreprinderii.
Profitul este reprezentat *doar de intrările de active în plus faţă de sumelenecesare pentru menţinerea capitalului .
Profitul capătă astfel o accepţiune economică, de valoare creată, *valoare care
răm!ne după ce c"eltuielile $inclusiv a#ustările pentru menţinerea capitalului% aufost deduse din venituri .
Profitul K 7enituri totale - C"eltuieli totale $C"eltuieli operaţionale8A#ustările pentru menţinerea capitalului%
Pornind de la accepţiunea financiară a capitalului, profitul este definit caexcedentul de capital propriu la sf!rşitul perioadei în raport cu valoarea sa la
începutul perioadei, după excluderea oricăror distribuţii către proprietari şi aoricăror contribuţii din partea proprietarilor .;
(eciProfit K Cpri - Cpro
undeCpri reprezintă capitalul propriu $sau activul net% la sf!rşitul perioadei
$exprimat în unităţi monetare nominale%06 Popa =.. iculeac ., Analiză economic- financiară, irton, >imişoara, 44F, p. <5
Cpro - capitalul propriu $activul net% la începutul perioadei.(eci profitul este o expresie a variaţiilor capitalurilor proprii după reglarea
relaţiilor cu proprietarii.Accepţiunea financiară, conform Cadrului general, nu impune o bază
particulară de evaluare, capitalul put!nd fi măsurat în unităţi monetare curente$cost istoric% sau constante $fără inflaţie%.
'n funcţie de baza de evaluare folosită, sc"imbările de preţuri vor avea unimpact diferit asupra profitului şi a altor indicatori de performanţă, consideraţi pe baza acestuia. C!nd capitalul financiar este definit în unităţi monetare nominale$adică în lei curenţi%, profitul este reprezentat de creşterea capitalului monetar nominal de-a lungul perioadei $&4:HCadrul general%. 'n aceste condiţii, oricecreştere a preţului unui activ $c!ştig din deţinerea activelor% constituie un profit,c"iar dacă, din prudenţă, creşterea nu e înregistrată dec!t în momentul realizăriiefective. C!nd capitalul este evaluat în unităţi de putere de cumpărare constantă, profitul este reprezentat de creşterea valorii activelor peste creşterea niveluluigeneral al preţurilor. Creşterile rămase, considerate ca o a#ustare necesară
menţinerii capitalului, fac parte din capitalurile proprii.Pornind de la accepţiunea fizică a capitalului, profitul reprezintă creşterea
capacităţii fizice productive de exploatate în cursul perioadei, după reglarearelaţiilor cu proprietarii. enţinerea capitalului fizic impune ca bază de evaluarecostul curent.
Profit K Mx- M?
undeMx reprezintă capacitatea de exploatare a întreprinderii la sf!rşitul perioadei0Mo - capacitatea de exploatare la începutul perioadei.'n aceste condiţii, orice sc"imbare de preţ care afectează activele şi pasivele
întreprinderii este considerată ca a#ustare necesară menţinerii capitalului şi care nuconstituie profit.
- politicile contabile de înregistrare a consumurilor c"eltuieli în contul derezultate sau ca active în bilanţ0
- raportul dintre c"eltuielile imputabile produselor şi cele consideratec"eltuieli ale perioadei0
- metoda de calculaţie practicată.2vident, în condiţiile unor politici şi practici contabile nemodificate
$principiul permanenţei metodelor%, mărimea c"eltuielilor şi rezultatelor esteinfluenţată de modul de alocare şi gospodărire a resurselor.
1.?. Per"inen a in#i*a"orilor #e performan '
Complexitatea fenomenelor şi proceselor economice şi varietatea situaţiilor particulare în care se desfăşoară activitatea diferitelor întreprinderi fac imposibilăfolosirea unui indicator unic de măsurare a performanţelor. (iferenţele situaţionaleale întreprinderilor vizează, în esenţă natura sectorului de activitate, faza dematuritate a întreprinderii şi a activităţilor componente, capacitatea de îndatorare,
sensibilitatea la refinanţareHcapitalizare, metodele de gestiune, particularităţilelanţului de valoare, rata de creştere. în absenţa unui referenţial unanim recunoscut, proliferarea indicatorilor de măsurare a performanţelor ridică două probleme practice ce vizează
- alegerea indicatorilor şi a metodei lor de calcul0- semnificaţia reală a acestor indicatori pentru întreprindere şi pentru
partenerii acesteia.Pentru a da o viziune globală asupra variantelor posibile, ne oprim în
continuare la trei criterii de alegere a indicatorilor de performanţă- sensibilitatea la refinanţare $care exprimă variabilitatea nevoilor de resurse
financiare în raport cu cele disponibile la un moment dat%0- rata de creştere0
'ntreprinderile de tip A sunt întreprinderi mature cu o creştere mică şi cunevoi de capital relativ reduse. Asemenea întreprinderi trebuie să-şi consolidezeutilizarea resurselor, neav!nd variaţii mari ale necesarului de lic"idităţi de la o perioadă la alta.
ăsurarea performanţelor se poate face pe baza indicatorilor clasici bazaţi pe beneficiuB
- rentabilitatea economică $)e%0- rentabilitatea investiţiilor $)?0- rentabilitatea financiară $)f%.'n asemenea situaţii, crearea de valoare se caracterizează într-o manieră
pertinentă cu a#utorul indicatorului 27A $2conomic 7alue Added%, care reprezintădiferenţa dintre rezultatul operaţional şi costul capitalului investit.
'ntreprinderile de tip 3, caracterizate printr-o rată ridicată de creştere şi printr-un grad mare de capitalizare, sunt întreprinderi ce se pot confrunta în orice momentcu nevoi de finanţare mult mai mari dec!t cele pe care le pot dega#a din propriaactivitate.
'ntreprinderile de tip 3 pot dega#a valoare, dar sunt caracterizate printr-ungrad mare de risc. Pentru aceste întreprinderi, crearea de valoare este legată decapabilitatea lor de a genera lic"idităţi.
Nin!nd cont de faptul că nici indicatorii bazaţi pe beneficiul contabil şi nici27A nu reflectă fluxurile de numerar, folosirea lor ar putea conduce la concluziieronate. Pentru aceste întreprinderi, foarte sensibile la refinanţare, sunt
indispensabili indicatorii care reflectă capacitatea întreprinderii de a generalic"idităţi rezultatul brut al exploatării $cas" flo@-ul exploatării - $)32%,excedentul de trezorerie din exploatare $2>2%, excedentul global de trezorerie, aşa-zisul cas" flo@ disponibil - CE( $cas" flo@-ul din exploatare minus investiţiile perioadei%, cas" value added - C7A $trezoreria de exploatare minus costulcapitalurilor folosite%.
7 Petcu ., Analiza economico-financiară a întreprinderii. Probleme. Abordări. etode. Aplicaţii/, 2ditura 2conomică,3ucureşti, 44F, p. BB
'ntreprinderile de tip C sunt întreprinderi cu rată mare de creştere, dar puţinsensibile la refmanţare. Aceste întreprinderi dega#ă resurse financiare, ceea ce le permite să se refmanţeze în funcţie de nevoi. =ndicatorii adecvaţi pentru reflectarea performanţelor sunt cei bazaţi pe beneficiu şi pe valoarea creată economică.
'ntreprinderile de tip ( sunt întreprinderi mature, cu rată mică de creştere, dar care nu-şi pot acoperi integral nevoile de finanţare.
PERFORMAN@A ÎNTREPRINDERII M SURAT PRININDICATORI DE PERFORMANȚ
$.1. Sol#&rile in"erme#iare #e 8e%"i&ne
S"r&*"&ra "a6lo&l&i #e finan are>abloul de finanţare reprezintă un instrument de analiză dinamică a fluxurilor
tilizarea tabloului de finanţare în analiza financiară a întreprinderii esterelevantă de complexitatea informaţilor pe care le furnizează.:
9tandardele =nternaţionale de Contabilitate, în speţă (irectiva =A9B Cas"Elo@ 9tatements , recomandă construcţia tabloului de trezorerie în completareadocumentelor contabile de sinteză bilanţ, cont de profit şi pierdere, şi anexa la bilanţF. A supravieţui pe o piaţă din ce în ce mai concurenţială înseamnă capacitatede a genera cas" pentru plata la termen a obligaţiilor faţă de partenerii de afaceri.
?r, principalul atuu al tabloului de trezorerie este relevarea acestei abilităţi aîntreprinderii de a genera cas".
tilizatorii tabloului de trezorerie vor afla informaţii privinda% modificările în active le fixe nete de amortizare, în stocuri şi creanţe nete
de datoriile de exploatare0 b% modificările în masele bilanţiere privind lic"iditatea şi solvabilitatea
întreprinderii0c% capacitatea întreprinderii atunci c!nd au loc modificări în sumele
programate a fi încasate sau plătite, sau modificări ale scadenţelor acestora0d% relaţia dintre profit şi cas"-flo@ şi previziunea cas"-flo@-ului pentru
Potrivit =A9 B, tabloul de trezorerie prezintă cas"-flo@-urile $variaţiatrezoreriei nete% în cursul exerciţiului financiar generate de activităţile de gestiune$operaţionale%, de investiţii $în active fixe corporale, necorporale şi financiare% de finanţare $cu capitaluri proprii şi împrumutate%. 1u se includ în tabloul definanţare încasările plătite ce rezultă din conversia cas"-ului efectiv $disponibilităţiîn bancă şi casă% în cas"-ec"ivalent $valori mobiliare de plasament% şi invers. Celdouă componente ale trezoreriei nete se analizează ca un tot unitar în ceea ce priveşte modificarea $variaţia% trezoreriei. (e asemenea, pe baza informaţiilor furnizate de metoda directă, se pot realiza estimări ale fluxurilor viitoare detrezorerie&4.
Cas"-flo@-ul din activităţile de gestiune $exploatare şi excepţionale% este celmai important dintre cas"-flo@-urile întreprinderii. Acesta este acoperitor at!t pentru plăţile curente de gestiune, dar şi pentru ac"iziţia de noi active prinautofinanţare şiHsau pentru rambursarea creditelor, precum şi pentru remunerareaacţionari lor cu dividende şi a creditorilor cu dob!nzi.
Cas"-flo@-ul de gestiune poate fi explicat pe baza veniturilor încasabile şi a
c"eltuielilor plătibile din contul de profit şi pierdere corectate cu variaţia nevoii defond de rulment. Ga r!ndul ei, variaţia nevoii de fond de rulment se explică prinmodificările în soldurile bilanţiere ale stocurilor, creanţelor şi ale datoriilor deexploatare.
9e propun două metode pentru determinarea cas"-flo@-ului de gestiune- directă, cu evidenţierea tuturor încasărilor şi a plăţilor, precum şi a creşteri
lor şi scăderi lor de solduri finale ale stocurilor, creanţelor şi datoriilor deexploatare în raport cu soldurile lor iniţiale0
- indirectă, ce porneşte de la profitul net şi de la amortizare, şi care secorectează cu variaţia nevoii de fond de rulment.
'n metoda directă, încasările din activităţile de gestiune sunt cele de v!nzăride bunuri şi servicii din anul curent plus soldul iniţial minus soldul final al
Altfel spus etoda directă presupune deducerea plăţilor din încasărileexerciţiului financiar pe tipuri de activităţi şi permite estimarea fluxurilor viitoarede numerar pe total şi pe activităţi&&.
Ga acestea se adaugă încasări din drepturi de autor, taxe de participare,comisioane şi alte asemenea încasări. 'ncasările din dividende şi din dob!nzi la participaţiile directe şi la împrumuturile acordate altor întreprinderi suntevidenţiate separat de activităţile de exploatare pentru a releva impactul acestoraasupra cas"-flo@-ului din exploatare. Eoarte adesea acestea se înscriu în cas"-flo@-ul de investiţii, deoarece sunt generate de investiţiile financiare făcute la alteîntreprinderi. >ot astfel încasările din cesiunea $v!nzarea% activelor fixe se vor include în cas"-flo@-ul de investiţii.
'n cas"-flo@-ul de gestiune se va opera doar cu profitul sau pierderea cerezultă din cesiunea de active fixe&.
Corecţiile la plăţile pentru aprovizionări, pentru salarii şi pentru alte c"eltuielide exploatare în raport cu modificările soldurilor activelor şi pasivelor aferente sefac în următoarea logică&
- creşterea soldului final al activelor circulante semnifică o plată suplimentarăvizavi de c"eltuielile din anul curent $diminuate cu soldul iniţial al acestor c"eltuieli%. >ot astfel, o diminuare a soldului final al activelor semnifică o dega#arede cas" $încasare% ce va fi folosită pentru plata c"eltuielilor din anul curent.
- creşterea soldului final al datoriilor este ec"ivalentă cu o reducere a plăţilor în anul curent pentru respectivele datorii $semnifică o dega#are de cas" K încasare%
=nvers, o scădere a soldului final este egală cu o plată suplimentară pentru ac"itareadatoriilor respective din anul curent.
etoda indirectă operează cu informaţiile de#a prelucrate profitul net,amortizări şi provizioane nete de reluările asupra lor, variaţia nevoii de fond derulment etc. etoda indirectă diferă în privinţă fluxurilor de trezorerie din
11 Petrescu 9., Analiză şi diagnostic financiar-contabil - g"id teoretic aplicativ - ediţia a -=l-a, revizuită şi adăugită, 2ditura
exploatare, care se determine corect!nd rezultatul net cu influenţele unor operaţiunicare nu au caracter monetar $amortizări, provizioane, diferenţe de curs valutar%, precum şi cu variaţia necesarului de fond de rulment net $capitalul circulant% .
Cas"-flo@-ul de gestiune se obţine corect!nd potenţialitatea contabilă deîncasări viitoare corespunzătoare profitului net, amortizărilor şi provizioanelor netecu variaţia nevoii de fond de rulment, în fapt cu variaţia decala#elor nefavorabile deîncasări $prin creşterea stocurilor şi creanţelor de încasat% în raport cu decala#elefavorabile de plăţi $prin creşterea datoriilor de exploatare%.
7eniturile financiare s-au scăzut, deoarece sunt asociate cas"-flo@-ului deinvestiţii. >otuşi, în practică, firmele preferă metoda indirectă datorită simplicităţiişi costurilor sale reduse&5.
Cas"-flo@-urile din activităţi de investiţii sunt în general cas"-out-flo@-uri$plăţi% pentru ac"iziţia de active fixe noi0
- necorporale, respectiv proprietăţi asupra terenurilor şi construcţiilor, maşinişi ec"ipamente, inclusiv prin autodotare0
- necorporale, respectiv licenţe, brevete, mărci0
- financiare, respectiv participaţii directe, cumpărarea de acţiuni şi obligaţiuniemise de alte întreprinderi, acordarea de avansuri financiare către filiale.
Activitatea de investiţii înregistrează, de asemenea, cas"-in-flo@-uri $încasări%din v!nzarea $cesiunea% de active fixe $cumpărate mai sus%, ori de c!te ori se iavreo decizie de modificare a structurii acestora sau, pur şi simplu, din raţiuni deec"ilibru financiar v!nzări de proprietăţi, maşini, ec"ipamente, de acţiuni şi
obligaţiuni deţinute sau răscumpărări, la scadenţă, ale obligaţiunilor deţinute sauale avansurilor băneşti acordate filialelor.
Cas"-out-flo@-ul din investiţii se poate obţine şi prin metoda indirectă în carese compară imobilizările de la sf!rşitul anului cu cele de la începutul anului.
7eniturile financiare sub formă de dividende şi dob!nzi încasate pentru particularităţile directe, acţiunile şi obligaţiunile altor întreprinderi deţinute de
întreprinderea analizată se înscriu, foarte adesea, în cas"-flo@-ul de investiţii.14 oroşan =., Analiza economico-financiară, 2ditura Eundaţiei )om!nia de !ine, 3ucureşti, 44;, pag. ;
(impotrivă, dob!nzile plătite la creditele primite de întreprindere se înscriu încas"-flo@-ul de gestiune deoarece creditele au fost primite pentru activitateaoperaţională $de exploatare, în special%. Eluxul net de trezorerie din activităţi deinvestiţii reprezintă investiţia netă sau dezinvestirea netă.
Cas"-in-flo@-urile din activităţile de finanţare cu capitaluri externe $proprii şiîmprumutate% sunt generate de ma#orările de capital social $prin emisiune deacţiuni noi% şiHsau de ma#orările de datorii financiare $prin contractarea de noîmprumuturi sau prin emisiunea de obligaţiuni ale întreprinderii%.
Cas"-out-flo@-urile de finanţare apar cel mai adesea sub forma rambursărilor de împrumuturi pe termen lung şi mediu, şi, mai rar, sub forma răscumpărării $din profit% a propriilor acţiuni de pe piaţa bursieră sau extrabursieră.
(ividendele plătite pentru exerciţiul financiar precedent pot fi considerate plăţi ale activităţii de finanţare, reprezent!nd remunerări ale capitalurilor propriisubscrise de acţionari. Alternativ, acestea pot fi considerate plăţi în cas"-flo@-ul degestiune, evidenţiind astfel capacitatea întreprinderii de a plăti dividende din cas"-flo@-ul de gestiune. =ndirect, cas"-flo@-ul de finanţare poate fi determinat prin
compararea soldurilor finale cu cele iniţiale ale capitalurilor proprii $exclusiv profitul net al anului curent% şi ale datoriilor financiare.
Cas"-flo@-ul total al întreprinderii este deci suma celor trei cas"-flo@-uri aleactivităţilor de gestiune, de investiţii şi de finanţare, şi va verifica $şi va explica%,astfel, variaţia trezoreriei nete de la începutul p!nă la sf!rşitul anului.
Con in&"&l "a6lo&l&i #e finan areț
>abloul de finanţare se întocmeşte, în principal, pe baza a două bilanţurisuccesive şi explică legătura între variaţia fondului de rulment, variaţia nevoii defond de rulment şi a variaţiei trezoreriei nete. Prima parte a tabloului de finanţareanalizează modul cum s-a realizat, în dinamică, ec"ilibrul structural între
elementele stabile ale bilanţului $utilizări şi resurse stabile%, iar a doua parteanalizează modul cum s-a utilizat fondul de rulment în asigurarea ec"ilibrului
funcţional între elementele ciclice ale bilanţului $utilizări şi resurse ciclice% şi alec"ilibrului monetar dintre încasări şi plăţi. .
2xcedentul brut al exploatării $232%, evidenţiat în contul de profit şi pierdere,reprezintă sursa potenţială pentru capacitatea de autofinanţare a întreprinderii
v!nzări- consumuri de materiale şi servicii cumpărate din afară- c"eltuieli de personalK excedentul brut al exploatării8 alte venituri încasabile- alte c"eltuieli plătibile K capacitatea de autofinanţareCapacitatea de autofinanţare apare, la r!ndul său, ca o sursă care permite
finanţarea investiţiilor, rambursarea împrumuturilor financiare contractate în aniianteriori şi plata dividendelor către acţionarii întreprinderii. (acă autofinanţarea nueste suficientă pentru nevoile de finanţare stabile menţionate mai sus, atunciîntreprinderea va solicita noi surse externe stabile aport nou de capital sau
împrumuturi financiare noi.Einanţarea investiţiilor realizate de întreprindere se face prin autofinanţare
dega#ată din activitatea întreprinderii, împrumuturi pe termen mediu şi lung O învederea asigurării ec"ilibrului financiar, precum şi prin leasing .
Capacitatea de autofinanţare reprezintă un surplus monetar care se obţine carezultat al tuturor operaţiunilor de încasări şi plăţi efectuate de întreprindere, într-o
perioadă de timp, av!nd în vedere şi incidenţa fiscală.Capacitatea de autofinanţare este un indicator de mare expresivitate
economică, reflect!nd forţa financiară a unei societăţi comerciale, garanţiasecurităţii şi independenţa acesteia. 'ntreaga politică financiară privind parteasuperioară a bilanţului se va reflecta în variaţia fondului de rulment, respectiv încondiţiile de finanţare a activităţii de exploatare şi, mai departe, se va reflecta în
variaţia trezoreriei nete. 'n fond, variaţia fondului de rulment nu reprezintă dec!t oinfluenţă potenţială asupra trezoreriei nete. Aceasta din urmă este dependentă, în
egală măsură, de variaţia stocuri lor şi creanţelor pe termen scurt ale întreprinderiişi de variaţia datoriilor de exploatare şi a creditelor pe termen scurt.
Creşterea fondului de rulment este dovada îmbunătăţirii structurii financiare aîntreprinderii, respectiv creşterea resurselor stabile în raport cu nevoile permanente. Aceeaşi creştere demonstrează capacitatea întreprinderii de a dega#alic"idităţi şi de a-şi îmbunătăţi sensibil situaţia trezoreriei. (impotrivă, scădereafondului de rulment este dovada unui dezec"ilibru financiar nevoi permanentesunt acoperite cu resurse pe termen scurt. Această situaţie, corelată cu creştereanevoii de fond de rulment, conduce la un dezec"ilibru cronic al trezoreriei, lacreşterea riscului de faliment al întreprinderii.
Capacitatea de autofinanţare se determină după deducerea impozitului pe profit şi este rezultatul întregii activităţi desfăşurate de întreprindere, fiind deciec"ivalentul unui cas"-flo@ potenţial net global&<.
'n concluzie, pentru a #udeca situaţia financiară a întreprinderii, se analizează bilanţurile succesive care permit aprecierea stării şi evoluţiei ec"ilibrului financiar şi a îndatorării acesteia. Pentru a cerceta cauzele acestei situaţii financiare, pentru a
înţelege evoluţia sa şi pentru a face previziuni se studiază- fluxurile de venituri şi c"eltuieli de gestiune din contul de rezultate $analiza
rezultatelor economice%0- fluxurile de investiţii şiHsau de dezinvestiţii în active fixe şi circulante, şi de
finanţare şiHsau de rambursare a acestora din tabloul de finanţare0- decala#ele între naşterea fluxurilor financiare şi realizarea lor efectivă în
cadrul trezoreriei, evidenţiate, de asemenea, în tabloul de finanţare.9ituaţia financiară din bilanţul de la înc"eierea exerciţiului este deci
consecinţa situaţiei financiare de la începutul exerciţiului şi a fluxurilor financiarerealizate de întreprindere în cadrul exerciţiului şi evidenţiate în contul de rezultateşi în tabloul de finanţare.
$.$. Capa*i"a"ea #e a&"ofinan are )i po"en ial finan*iar #e *re)"eree*onomi*' a %o*ie"' ii
Capacitatea de autofinanţare reflectă potenţialul financiar de creştereeconomică a întreprinderii, respectiv sursa internă de finanţare generată deactivitatea industrială şi comercială a acesteia, destinată să asigure
- finanţarea unor nevoi curente0- creşterea fondului de rulment0- finanţarea totală sau parţială a noilor investiţii0- rambursarea împrumuturilor contractate0- remunerarea capitalurilor investite.Capacitatea de autofinanţare $CAE%, numită şi mar#a brută de autofinanţare
sau cas" flo@-ul net $CE1%, reprezintă, practic, un surplus monetar net global.Caracterul net se referă la faptul că acest indicator se determină după deducereaimpozitului pe profit, iar globalitatea rezidă în faptul că este dega#ată de întreagaactivitate a întreprinderii. Capacitatea de autofinanţare vizează toate laturile
activităţii firmei exploatare, financiară şi extraordinară.Pentru calcularea capacităţii de autofinanţare se pot folosi metoda diferenţelor
şi metoda aditivă.Pe baza metodei diferenţelor, mărimea CAE se determină ca diferenţă între
veniturile totale monetare $7tm% şi c"eltuielile totale monetare $Ctm%CAE K 7tm - Ctm
Conform metodei aditive, CAE se calculează plec!nd de la rezultatul brut deexploatare $)32%, la care se adaugă alte venituri monetare $alte venituri deexploatare, veniturile financiare şi extraordinare% şi din care se scad alte c"eltuielimonetare $alte c"eltuieli de exploatare, c"eltuielile financiare şi extraordinare% iș
din care se scad alte c"eltuieli monetare $alte c"eltuieli de exploatare, c"eltuielilefinanciare şi extraordinare, participarea salariaţilor la rezultate şi impozitul pe
în careAve - alte venituri de exploatare0Ace -alte c"eltuieli de exploatare07f - venituri financiare, cu excepţia veniturilor din provizioane0Cf - c"eltuieli financiare, cu excepţia c"eltuielilor cu amortizările şi
provizioanele07ex - venituri extraordinare, cu excepţia veniturilor din v!nzarea de active, a
subvenţiilor pentru investiţii virate în rezultatul exerciţiului şi veniturileexcepţionale din provizioane0
Cex - c"eltuieli extraordinare, cu excepţia valorii nete contabile a activelor cedate şi a c"eltuielilor excepţionale privind amortizările şi provizioanele0
9p - stimulente salariale din profit0=p - impozitul pe profit.'n esenţă, capacitatea de autofinanţare reprezintă fluxul potenţial de lic"idităţi
aferent întregii activităţi a întreprinderii, rezultat al deducerii din veniturilemonetare totale $care presupun încasări% a c"eltuielilor totale monetare $care
presupun plăţi%.Capacitatea de autofinanţare exprimă, deci, un surplus financiar dega#at de
activitatea rentabilă a întreprinderii, care nu are dec!t un caracter potenţial dacă nueste susţinut de mi#loace financiare efective. 9urplusul monetar dega#at princreşterea trezoreriei nete, adică a cas" flo@-ului, dovedeşte că cea mai mare parte acapacităţii de autofinanţare trebuie susţinută de o trezorerie efectiv disponibilă.
ărimea CE1 sau a CAE se mai poate calcula prin adăugarea la rezultatul netal exerciţiului $)n% a categoriilor de c"eltuieli neimplicate potrivit metodeianterioare $c"eltuieli cu amortizarea şi provizioanele% şi prin scăderea veniturilorneluate în calcul $venituri din provizioane, din v!nzarea activelor şi subvenţii pentru investiţii virate asupra rezultatului%, astfel
CAE K )n 8 $Ap - 7p% 8 $7nc - 7va% - 9i
în care)n - rezultatul net al exerciţiului $profit sau pierdere netă%0
Ap - amortizări şi provizioane $de exploatare, financiare, extraordinare%07p - venituri din provizioane $din exploatare, financiare, extraordinare%07nc - valoarea netă contabilă a activelor cedate07va - venituri din v!nzarea de active09i - cote părţi din subvenţiile pentru investiţii virate în rezultatul exerciţiului.9e observă că nici una din cele două metode de calcul al capacităţii de
autofinanţare nu are în vedere măsura în care veniturile corespund încasărilor, iar c"eltuielile plăţilor. Presupun!nd că toate v!nzările sunt încasate pe parcursulexerciţiului şi toate c"eltuielile $cu excepţia amortizărilor% sunt plătite, se poatecalcula capacitatea de autofinanţare, identificată în acest caz cu fluxul net detrezorerie dega#at în cursul exerciţiului, sau autofinanţarea încasată.
'n ma#oritatea cazurilor practice, veniturile realizare şi c"eltuielile anga#ate nusunt integral încasate, respectiv plătite pe parcursul exerciţiului. Cu toate acestea,ţin!nd cont că fluxurile din decala#ele de încasări şi plăţi sunt în general de scurtădurată şi sunt compensate de decala#ele exerciţiului precedent, se poate afirma cămărimea capacităţii de autofinanţare reflectă aproape exact fluxul net de trezorerie
dega#at în cursul exerciţiului curent.)ezultatul exerciţiului utilizat în calculul capacităţii de autofinanţare este
disponibil pentru autofinanţare numai după deducerea din aceasta a cotei de participare a salariaţilor la profit, a cotei managerilor şi a dividendelor.
'n esenţă, capacitatea de autofinanţare reprezintă un indicator care exprimăindependenţa financiară a întreprinderii, reflect!nd un flux de disponibilităţi
potenţial sau real, ce permite aprecierea rezultatelor firmei şi a capacităţii sale de adega#a resurse interne de finanţare din activitatea sa proprie. ărimea sa depinde, pe de o parte, de rentabilitatea întreprinderii, iar, pe de altă parte, de politica deinvestiţii a întreprinderii şi de metodele de amortizare a activelor imobilizate.
Eaţă de excedentul brut de exploatare, care se circumscrie numai activităţii deexploatare, CAE are un caracter global şi include elemente generate de toate
tipurile de activităţi ale întreprinderii. Cas" flo@-ul net sau capacitatea de
autofinanţare poate fi înscris ca o resursă în tabloul de finanţare, asigur!nd legăturadintre analiza rezultatelor economice şi analiza fluxurilor financiare.
Creşterea sau scăderea CAE se datorează evoluţiei elementelor salecomponente, respectiv profitul net, amortismentele şi provizioanele, iar apreciereamodificării fiecărui element se realizează corelat faţă de evoluţia celorlaltecomponente şi faţă de obiectivele stabilite de conducerea întreprinderii.
$.(. Ren"a6ili"a"ea / in#i*a"or #e performan"a al !n"reprin#erii
)entabilitatea constituie o formă sintetică de exprimare a eficienţeieconomice, care reflectă capacitatea unei firme de a realiza profit. Profitulconstituie obiectivul de bază al oricărei întreprinderi. Creşterea acestuia, implicit şia rentabilităţii constituie o necesitate absolută, vitală pentru existenţa întreprinderii.Eirmele care se dovedesc nerentabile sunt supuse falimentului. )entabilitatea presupune obţinerea unor venituri, în urma v!nzării şi încasării producţieifabricate, mai mari dec!t c"eltuielile efectuate cu realizarea acesteia.
Creşterea rentabilităţii prezintă interes pentru toţi participanţii la activităţilefirmei&;
a% anagerii-sunt apreciaţi prin prisma profiturilor obţinute0 b% Acţionarii - sunt interesaţi doar de obiectivele creşterii rentabilităţii0c% 9alariaţii -caută să îşi asigure o remunenaraţie stabilă, dar şi posibilităţi de
promovare0
d% Creditorii -sunt interesaţi de rentabilitatea operaţiunilor întreprinderii pentru că aceasta condiţionează posibilitatea rambursării datoriilor contractate.
Pentru realizarea unui obiectiv de investiţii, în practică există mai multe posibilităţi concretizate în diferite variante, fiecare av!nd avanta#ele şidezavanta#ele sale. (e aceea este necesar ca alegerea variantei după care se vaexecuta investiţia să fie făcută pe baza unor criterii şi calcule riguros ştiinţifice.
Aceste calcule trebuie să indice alegerea acelei variante care prezintă cele mai mari16 7oineagu ., Analiza factorială utilizată în studiul fenomenelor social-economice în profil teritorial - teză de doctorat .A92,3ucureşti, 44&, pag. B<
avanta#e, altfel realizarea investiţiei se va dovedi neinspirată. 'n această idee,realizarea unor obiective de investiţii cu efort economic $de munca vie şi muncătrecută - materiale% mai mic dec!t cel propus, reprezintă concretizarea uneiactivităţi desfăşurată în mod eficient.
Pentru exprimarea rentabilităţii la nivelul unei firme se utilizează douăcategorii de indicatori
a% =ndicatori absoluţi excedentul brut de exploatare0 rezultatul excerciţiulurezultatul din exploatare şi capacitatea de autofinanţare.
b% =ndicatori relativi $rate de rentabilitate% rata rentabilităţii economice0 rrentabilitătii financiare0 rata rentabilitătii resurselor consumate0 rata rentabilită iiț
veniturilor i rata rentabilită ii comerciale.ș ț
C&an"ifi*area ren"a6ili"' ii prin in"erme#i&l ra"elor #e ren"a6ili"a"eț
)entabilitatea este definită sintetic ca fiind capacitatea întreprinderii de arealiza profit, necesar at!t dezvoltării, c!t şi remunerării capitalurilor. Profitul, caindicator absolut al rentabilităţii, constituie premisa şi consecinţa unei afaceri
Ca premisă, se are în vedere faptul că iniţierea unei afaceri, implică o anumităinvestiţie, iar consecinţa o constituie rezultatul aşteptat de investitor. Cu c!t acestrezultat este mai mare, cu at!t se formează noi surse disponibile pentru investiţii.=ntegrată în sistemul de relevare a potenţialului economico-financiar al firmei,rentabilitatea reprezintă o informaţie indispensabilă băncilor, creditorilor, unor parteneri de afaceri. (e aceea este socotită ca un modul semnificativ în analiza
financiară&B. Analiza rentabilităţii se realizează pe baza contului de profit şi pierdere, care arată modul în care s-a a#uns la o anumită stare patrimonială, care aufost fluxurile şi c"eltuielile.
?biectivul de maximizare a averii acţionare, respectiv de creştere a valorii de piaţă a unei firme, nu exclude în nici un fel existenţa sau sporirea profitului, cidimpotrivă recunoaşte rolul acestuia de prim factor de influenţă în atingerea
obiectivului propus.17 7!lceanu J".. )obu 7., Jeorgescu 1., Analiza economico-financiară, 2diţia a doua revizuită şi adăugită, 2d. 2conomică,
Profitul se dimensionează prin intermediul preţurilor ca urmare a raportuluicerere - ofertă şi al costurilor care reflectă modul de gospodărire a resurselor consumate. Cererea solvabilă a consumatorilor influenţează oferta şi, prinmecanismul rentabilităţii orientează plasarea capitalurilor şi deci producţia.
)ata rentabilităţii este o mărime relativă, care exprimă gradul în care capitalultotal, respectiv capitalul permanent sau capitalul propriu aduce profit.
)ata rentabilităţii este unul din cei mai importanţi indicatori prin care seapreciază eficienţa activităţii unei întreprinderi, deoarece reflectă rezultateleobţinute ca urmare a trecerii prin toate stadiile circuitului economic, respectivaprovizionare, producţie şi desfacere.
=ndicatorul rata rentabilităţii, ca indicator de eficienţă, poate căpăta formediferite, după cum se ia în considerare profitul brut sau net la numărător sau sesc"imbă baza de rapoarte care exprimă efortul sau c"eltuiala $resurse consumate,capitaluri, costul unui factor al procesului de producţie sau costul mai multor factori, valoarea producţiei v!ndute la preţ de v!nzare%. (iferitele modele utilizate pentru exprimarea ratei rentabilităţii au putere informativă diferită, oglindind
eficienţa diferitelor laturi ale activităţii economice a unităţii patrimoniale.)ata rentabilităţii $r% se poate determina ca raport între profit şi costul
complet, potrivit relaţieiqp qc
r qc
−= ∑ ∑
∑
Analiza acestui indicator se poate efectua astfel
- sub aspectul gradului de realizare a ratei rentabilităţii antecalculate0- în dinamică la nivelul societăţiiAnaliza gradului de îndeplinire a ratei rentabilităţii antecalculate la nivelul
unităţii se poate realiza prin utilizarea metodei indicilor.Această metodă necesită determinarea următorilor indicatori
&. =ndicele gradului de realizare a ratei rentabilităţii antecalculate $&Hr
unde r &, r p - reprezintă rata rentabilităţii efective, respectiv rata rentabilităţiiantecalculate0
&, p - reprezintă cantitatea de produse realizate, respectiv antecalculate0c&, c p - reprezintă costurile unitare efective, respectiv antecalculate0 p&, p p - reprezintă tarifele unitare efective, respectiv antecalculate.
$9A6a"erea ra"ei ren"a6ili"' ii #e la ni4el&l an"e*al*&la" $ &Hr
p∆ %
Eactorii de influenţă ce acţionează asupra realizării dinamicii generale arentabilităţii antecalculate sunt&: volumul fizic al producţiei, costurile de rroducţieunitare şi tarifele de v!nzare. =ndicatorii de apreciere a ratei rentabilităţii ca urmarea factorilor de influenţă sunt
a% =ndicele gradului de realizare a ratei rentabilităţii antecalculate, respectiv
-baterea absolută pe seama modificării volumului fizic al producţiei $$ % $ %&H &H,r r
p p I ∆ %.Q
& &$ % &&H
&
p pr p
p p
q p q c r I M
q c r
−= ∑ ∑∑
Q&r - reprezintă rata rentabilităţii ce s-ar fi obţinut în perioada curentă în
ndiţiile costurilor şi preţurilor din perioada antecalculată$ % Q
&H &r
p pr r ∆ = −
b% =ndicele gradului de realizare a ratei rentabilităţii antecalculate, respectiv
abaterea absolută, ca urmare a modificării costurilor de producţie unitare $$ % $c%&H &H,r r
p p I ∆ %
QQ& & & & &$c% &&H Q
& & & & &
p p pr p
q p q c q p q c r I M q c q p r − −= =∑ ∑ ∑ ∑∑ ∑
QQ&r - reprezintă rata rentabilităţii ce s-ar fi obţinut în perioada curentă în
condiţiile preţurilor antecalculatec% =ndicele gradului de realizare a ratei rentabilităţii antecalculate, respectiv
abaterea absolută, ca urmare a modificării preţurilor unitare $$ % $ %&H &H,r r
p p I ∆ %
18 3ătr!ncea =., Analiza economică şi financiară a societăţilor comerciale, 2ditura 2>A, Clu#-1apoca, 445, pag. &4
. )entabilitatea economică brută $)eb% se calculează astfel232)ebK x&44
Capital economic brut. )entabilitatea economică netă $)en% se calculează astfel
)ezultatul exploatării)enK x&44Capital economic net
)ata rentabilităţii economice trebuie să fie superioară ratei de inflaţie pentruca întreprinderea să-şi poată menţine substanţa sa economică. în termeni reali, ratarentabilităţii economice trebuie să remunereze capitalurile investite la nivelul rateiminime de randament din economic $rata medie a dob!nzii% şi al riscului economicşi financiar pe care şi l-au asumat furnizorii de capitaluri $acţionarii şi creditoriiîntreprinderii%. (acă rata inflaţiei nu depăşeşte &4R atunci rata nominală $r n% este,după formula lui Eis"er, suma dintre rata reală $r r % şi rata inflaţiei $r i%
DAC ÎNTREPRINDEREA ARE O RAT A RENTABILIT @IIECONOMICE MAI MARE DEC T RATA DOB N II LA CAPITALURILEÎMPRUMUTATE ATUNCI AC@IONARII POT BENEFICIA DE EFECTUL
DE LEVIER 7DE P RGHIE FINANCIAR 9 AL ÎNDATOR RIIÎNTREPRINDERII .
RATA RENTABILIT @II ECONOMICE TREBUIE S PERMITÎNTREPRINDERII REÎNNOIREA I CRE TEREA ACTIVELOR SALEÎNTR/O PERIOAD C T MAI SCURT . DE ACEEA SE CONSIDER
CORESPUN TOARE O RAT EBE+ACTIVE FI E BRUTE MAI MAREDE $?J.
ANALI A DIAGNOSTIC A RATEI DE RENTABILITATEFINANCIAR
RATELE DE RENTABILITATE FINANCIAR M SOARRANDAMENTUL CAPITALURILOR PROPRII DECI AL
PLASAMENTULUI FINANCIAR PE CARE AC@IONARII L/AU F CUT
PRIN CUMP RAREA AC IUNILOR ÎNTREPRINDERII.Ț
RENTABILITATEA FINANCIAR REMUNEREA PROPRIETARIIPRIN ACORDAREA DE DIVIDENTE ACESTORA I PRIN CRE TEREARE ERVELOR CARE ÎN FAPT REPRE INT O CRE TERE A AVERII
PROPRIETARILOR.RATA RENTABILIT @II FINANCIARE ARE CA MODELE DE
ANALI DIAGNOSTIC URM TOARELE3&44 Pn
Rf xCpr
=
&44Vt Pi Pn Rf x
Cpr Vt Pi = × × ÷
unde
)f- rata rentabilită ii financiareț7t O venituri totale
= , rata rentabilită ii financiare se poate diagnosticaț
factorial astfel
&. =nfluen a capitalului propriuț4 4
& 4&44 Pn Pn
xCpr Cpr − ÷
. =nfluen a profitului netț& 4
&
&44 Pn Pn x
Cpr
−
din care
.&. =nfluen a profitului impozabilț& 4
&&44 Pi Pi
xCpr −
din care
.&.&.=nfluen a profitului din exploatareț& 4
&
exp exp &44 P P x
Cpr −
.&. . =nfluen a profitului financiarț& 4
&&44 Pf Pf
xCpr −
.&. . =nfluen a profitului excep ionalț ț& 4
&&44 Pexc Pexc
xCpr −
. . =nfluen a sumei impozitului plătitț& 4
&&44 I I
xCpr −
)entabilitatea financiară este deci influenţată de modalitatea de procurare acapitalului şi de aceea este sensibilă la structura financiară, respectiv la situaţiaîndatorării întreprinderii. 2ste de dorit ca rata rentabilităţii financiare să fie maimare dec!t rata medie a dob!nzii de piaţă, pentru a face atractive acţiunileîntreprinderii şi a creşte cursul lor bursier. Avanta#ul ratei de rentabilitate financiarăeste de a elimina distorsiunile provenind din diferenţieri sau sc"imbări în structura
de finanţare a nevoilor permanente, adică în proporţia respectivă a fondurilor.
Analiza #ia8no%"i* #e "ip fa*"orial a ra"ei ren"a6ili"' ii *omer*iale)ata rentabilităţii comerciale reprezintă, raportul dintre profitul aferent cifrei
de afaceri şi cifra de afaceri în preţul de v!nzare $exclusiv >7A% sau raport întremar#ele de acumulare şi cifra de afaceri sau valoarea adăugată.
2xistă astfel următoarele categorii de rate&. )ata mar#ei comerciale, ce se utilizează de întreprinderile ce au activitate
comercială, se calculează astfel
&44 MC Rmc x
VM =
. )ata mar#ei nete exprimă eficienţa globală a întreprinderii, respectivcapacitatea sa de a realiza profit şi de a rezista concurenţei determin!ndu-se dupăformula
&44 ! Rmb x
CA=
. )ata mar#ei nete exprimă eficienţa globală a întreprinderii, respectiv
capacitatea sa de a realiza profit şi de a rezista concurenţei determin!ndu-se dupăformula
&44 Rne Rmn x
CA=
5. )ata mar#ei nete de exploatare, măsoară nivelul rezultatului brut deexploatare rară influenţa rezultatului financiar şi excepţional, astfel
&44 Re Rmne x
CA=
Ca modele de calcul şi analiză ale ratei rentabilităţii comerciale se pot utiliza
intensitatea capitalistică $prin ponderea imobilizărilor corporale% şi a relaţiilorfinanciare cu alte unităţi $prin ponderea imobilizărilor financiare%.
. Ponderea activului circulant Activ circulant9aK &44$R%Activ depinde de sectorul
de activitate şi durata ciclului de producţie, de durata termenelor de plată convenite
cu clientela şi reflectă esenţa trezoreriei. )atele de structură a pasivului reflectăautonomia financiară şi gradul de îndatorare a întreprinderii, astfel
2fectul de levier financiar $2GE% exprimă efectul îndatorării asuprarentabilităţii capitalurilor proprii, care poate însemna şi riscul întreprinderiiîndatorate de a nu putea face faţă anga#amentelor, afect!ndu-i solvabilitatea.
9olvabilitatea constituie aptitudinea întreprinderii de a face faţă scadenţelor pe termen lung şi mediu şi depinde de mărimea datoriilor cu asemenea scadenţe şide c"eltuielile financiare $costul îndatorării%. 9olvabilitatea reprezintă un obiectiv prioritar al întreprinzătorului care doreşte să-şi păstreze autonomia financiară şiflexibilitatea gestiunii şi ea rezultă din ec"ilibrul dintre fluxurile de încasări şifluxurile de plăţi, dar şi dintr-un fond de rulment net pozitiv, ceea ce rezultă dintr-o bună adecvare între necesarul de finanţare pe termen lung şi resursele de finanţarecu caracter permanent. 'n acest sens, o primă apreciere a solvabilităţii se realizează prin compararea între lic"iditatea activului şi exigibilitatea pasivului, respectiv aactivelor totale cu datoriile totale, din care rezultă
&% Activul net contabil A1C K Activ total - (atorii totale, care exprimămărimea capitalurilor proprii.
ÎN APRECIEREA SOLVABILIT @II SE MAI UTILI EA O SERIE
DE RATE DIN STRUCTURA PASIVULUI CE CARACTERI EAÎNDATORAREA I AUTONOMIA FINANCIAR A ÎNTREPRINDERII3
$9 RATA SOLVABILIT @II PATRIMONIALE3 Capitalul propriu)spK
Pasiv
CARE E PRIM PONDEREA CAPITALULUI PROPRIU ÎN PASIV AC REI VALOARE MINIM TREBUIE S SE SITUE E ÎNTRE ( / ?.
VALORILE MAI MARI DE ? REFLECT O SITUA@IE NORMAL .% )ata solvabilită ii generaleț
Activ total C8( C &)sgK K 8&K 8&(atorii totale ( ( GE
= , în care
C &K( GE K Jradul de autonomie financiară $inversul levierului financiar%. Creditorii
sunt interesaţi într-o valoare c!t mai mare a raportului, garanţia lor fiind constituitădin activul întreprinderii, în condiţiile unui activ net pozitiv.
5% 2xistă i alte variante de calcul privind rata solvabilită ii generaleș ț
Gic"iditatea măsoară aptitudinea întreprinderii de a face faţă obligaţiilor petermen scurt şi reflectă capacitatea de a transforma rapid activele circulante îndisponibilităţi. 1oţiunea de lic"iditate poate viza bilanţul şi activele acestuialic"iditatea bilanţului se referă la faptul că activele sub & an sunt superioaredatoriilor sub & an, ceea ce fereşte firma de faliment pe termen scurt. 2a rezultă dincomparaţia între activele +lic"ide/ şi pasivul exigibil, ceea ce se reflectă în
&% Eondul de rulment financiar E)E K Active circulante - (atorii curente$ T& an%.
% )ata lic"idităţii generale Active circulante)lgK(atorii curente
, care exprima gradul de
lic"iditate potenţială $ec"ilibrul financiar pe termen scurt% şi variază după sectoruleconomic este subunitar în sectorul de distribuţie şi aproape în sectoareleindustriale cu ciclu lung.
% )ata lic"idităţii reduseActive circulante-9tocuri)lgK(atorii pe termen scurt care reflectă capacitatea
de rambursare a datoriilor pe termen scurt, valoarea optimă peste 4,< confirmă olic"iditate normală.
trezorerie, sau >estul acid, a cărei valoare minimă de 4, - 4, reflectă o garanţie delic"iditate satisfăcătoare.
)atele de rentabilitate-profitabilitate şi de risc au un aspect static şi punctual
şi ele trebuie coroborate cu ratele de gestiune privind rotaţia posturilor de bilanţ.Gor li se poate adăuga analiza în dinamică prin intermediul fluxurilor de lic"idităţi pe perioade mai scurte, ceea ce vizează excedentele de trezorerie, ceea ce implicădeterminarea unor fluxuri de mi#loace şi resurse pe baza unor bilanţuri succesive.
