ANALIZA MĂRIMII GOSPODĂRIILOR AGRICOLE INDIVIDUALE

Proiect de diplomă Magdalena Tănăsucă

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI DE MEDICINĂ

VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD”IAŞI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

SPECIALIZAREA INGINERIE ECONOMICĂ ÎN AGRICULTURĂ

PROIECT DE DIPLOMĂ

Îndrumător:

Şef. Lucr. Dr. UNGUREANU GEORGE

Candidat:

Tănăsucă Viorica - Magdalena

2005 – 2006

3


TEMA PROIECTULUI

“ANALIZA MĂRIMII GOSPODĂRIILOR AGRICOLE

INDIVIDUALE ŞI ROLUL LOR ÎN

DEZVOLTAREA RURALĂ DIN ORAŞUL NEGREŞTI,

JUDEŢUL VASLUI”

4


CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………………..7

Capitolul I.Cercetări privind gospodăriile agricole individuale ..............9

Capitolul II.Formele de proprietate în agricultura romănească ...........14

Capitolul III. Consideraţii generale privind agricultura oraşului Negreşti,

judeţul Vaslui....................................................................................................22

3.1. Evoluţia oraşului în timp şi spaţiu...................................................22

3.1.1. Istoricul orşului Ngreşti............................................................22

3.1.2 Aşezarea geografică, cadrul natural şi economic......................23

3.2. Relieful oraşului Negreşti................................................................26

3.3. Condiţii climatice............................................................................28

3.4. Condiţii hidrografice.......................................................................31

3.5. Vegetaţia spontană şi cultivată........................................................33

3.6. Solurile............................................................................................35

Capitolul IV. Gospodării agricole individuale......................................38

4.1. Locul gospodăriilor agricole individuale în localitatea

Negreşti.............................................................................................................39

4.2. Mărimea gospodăriilor agricole individuale....................................42

4.3. Modul de folosinţă a terenului.........................................................46

4.4. Structura culturilor şi producţiile realizate.......................................49

4.5. Efectivele de animale existente în exploataţiile individuale............52

4.6. Producţia efectivă de animale..........................................................53

4.7. Forţa de muncă.................................................................................55

4.8. Dotarea tehnică a gospodăriilor individuale...................................57

5


CapitolulV.Eficienţa economică în gospodăriile agricole

individuale........................................................................................................60

5.1. Rentabilitatea gospodăriilor individuale.........................................62

5.2. Analiza situaţiei veniturilor din cadrul gospodăriilor agricole

individuale........................................................................................................67

5.3. Analiza cheltuielilor gospodăriilor agricole individuale.................68

CONCLUZII FINALE...........................................................................73

PROPUNERI..........................................................................................76

BIBLIOGRAFIE.....................................................................................78

6


INTRODUCERE

În ultima vreme aspectul satelor s-a schimbat mult, datorită unor măsuri de

sistematizare a localităţilor care nu şi-au atins scopul fiind de multe ori abuzive.

Un studiu multidisciplinar, realizat în această lume sensibilă, dar mai ales

susceptibilizată de o anume evoluţie istorică şi politică, mereu în defavoarea ei, ar

putea evidenţia direcţiile de acţiune şi tendinţele fireşti destinate perfecţionării

exploataţiei agricole familiale, nicidecum pe cele induse, cu bruscheţe, prin integrări

de tot felul.

În aceste condiţii, au fost concepute de-a lungul timpului, o serie de modalităţi

de gestiune şi de analiză a propabilităţii în agricultură.

În ţara noastră, în această privinţă, iniţiative notabile au avut Ion Ionescu de la

Brad, fondator al şcolii româneşti de economie agrară, Gheorghe Ionescu Siseşti,

care în anul 1915 în lucrarea „ Politica agrară cu privire specială la România

„ analizează rentabilitatea exploataţiilor agricole cu ajutorul indicatorului „ venit net

„ , precum şi Nicolae Cornăţescu.

Pentru studiu şi analiză s-a ales oraşul Negreşti situat în judeţul Vaslui, cu o

suprafaţă de 7827 ha.

În cadrul acestui studiu oraşul este prezentat detaliat, cu date legate de

suprafeţe, moduri de folosinţă, forme de asociere, tipuri de exploataţii, structura

populaţiei, dotarea cu tractoare şi maşini agricole, structura culturilor şi producţiilor,

valorificarea producţiilor.

Evoluţia şi analiza structurilor agrare în zona oraşului Negreşti sunt

prezentate în dinamică pentru perioada 2001 – 2004. Evoluţia structurilor factorilor

de producţie este prezentată cu motivaţiile de natură socială, economică şi politică,

care

7


pot să impună atât direcţia cât şi ritmul transformărilor structurale. În ceea ce ne

priveşte considerăm că exploataţiile familiale agricole, gospodăriile individuale în

satul înca tradiţional dispun de suficiente motivede a exista, dacă statul le va ajuta cu

capitalul necesar.

Mediul rural, aşa cum îl cunoaştem, este viabil prin potenţialul agricol de

care dispune, unde statul reprezintă amprenta unei identităţi ce se cere păstrată, chiar

şi atunci când se va vorbi efectiv de o societate globală şi nu doar de o perspectivă

mai mult sau mai puţin îndepărtată.

8


CAPITOLUL I

CERCETĂRI PRIVIND GOSPODĂRIILE AGRICOLE INDIVIDUALE

Gospodăria reprezintă mediul economic al familiei, fie că este în mediul urban

sau în mediul rural. La nivelul gospodăriei au loc schimburi economice constând din

venituri, cheltuieli şi consumuri, schimburi care individualizează fiecare gospodărie

în funcţie de modul cum să-şi gestioneze resursele de muncă, venituri şi cheltuieli.

Gospodăria agricolă individual este definită ca o unitate în care fermierul este

proprietar de bunuri, iar managementul şi deciziile majore sunt controlate de el.

Exploataţiile agricole individuale constituie forma preponderentă a structurilor

organizatorice agricole din ţările U.E. Au un caracter mixt din punct de vedere al

destinaţiei producţiei, o parte din producţie revine autoconsumului, iar o altă parte

(ponderea) este comercializată.

Familia sau întreprinzătorul desfăşoară activităţi cu caracter productiv sau din

sfera servicilor pentru agricultură, intrând în relaţii directe cu diverşi parteneri pentru

procurarea mijloacelor materiale şi financiare necesare, precum şi pentru

valorificarea producţiilor sau a serviciilor proprii realizate.

Programele guvernamentale destinate agriculturii trebuie să favorizeze

retragerea din activitate a persoanelor în vârstă sau cu potenţial fizic scăzut şi

cedarea gospodăriilor către fermierii tineri, care să beneficieze de facilităţi de ordin

financiar.

Exploataţia familială nu reprezintă doar mijloacele de muncă şi de producţie,

ci şi o sumă de acţiuni, de mentalităţi şi tradiţii, pe care le incubă

fizionomia ei naturală, definind-o ca o entitate economică, ca un datum românesc,

pentru că o exploataţie de acest fel este legată cel puţin până la un punct de nevoile

de consum ale familiei, de necesitatea obţinerii produselor destinate traiului de

fiecare zi.

9


O asemenea exploataţie nu putea fi organizată decât pe structura gospodăriei

ţărăneşti, având ca principală forţă motrică în menşinerea ei şi progresul ei, familia.

Subiectul este desigur, important, mai ales astăzi când unii vorbesc nu doar de

sfârşitul satului, ca mediu distinct de viată, ci şi de sfârşitul familiei având ca suport

faptul că în prezent, familiile fără urmaşi sunt, neândoielnic mai multe decât în

trecut.

Alecu Ioan consideră exploataţia familială gospodăria ţărănească, clasică, sau

ferma organizată în cadrul acestuia. Mai explicit, ni se pare Nicolae Cornăţeanu care

nuanţează: „ Exploataţia ţărănească este numai aceea în care cantitatea de muncă a

familiei poate face faţă necesităţilor de muncă ale exploataţiei „ .

În România actuală, exploataţia agricolă individuală, în sensul larg al noţiunii,

poate fi definită ca o unitate economică şi tehnică prin care pământul este utilizat în

multiple forme, proprietarul fiind în cele mai multe cazuri, omul care cultivă

pământul pe care îl posedă, în virtutea dreptului de

a-l deţine în posesie. În alte cazuri aşa cum am precizat, proprietarul gospodăriei

agricole poate da pământul altei persoane spre folosinţă,

perceptând chirie plătibilă în bani sau produse. Altfel spus, proprietarul este şi

managerul unei gospodării individuale indiferent de modul de folosinţă al terenului

agricol(18).

Cercetările privind gospodăriile agricole individuale au fost extinse atât în

trecut cât şi după 1990 şi asupra structurilor de culturi folosite în

exploataţiile individuale, precum şi asupra producţiilor medii obţinute în aceste

unităţi agricole. (8,9). Se poate spune că exploataţiile agricole familiale au avut

întotdeauna o structură complexă potrivit principiului autoconsumului. O gospodărie

de 5 ha avea în medie în perioada interbelică următoarea structură a modului de

folosinţă (17): 80,13% teren arabil; 5,40% fâneţe; 3,91% vii; 3,61% păduri; 1,67%

păşuni; 1,19% pomi; 4,09 neagricol. La rândul său, terenul arabil este cultivat astfel:

10


79,63% (3,15 ha) cu cereale, 10,57% (0,42 ha) cu plante furajere, 4,01% (0,16 ha) cu

legume şi zarzavaturi, 3,80% (0,15 ha) cu plante industriale, 2,94 (0,12 ha) pârloagă.

Cât priveşte gospodăriile mijlocii (10–25 ha), acestea aveau, în aceeaşi perioadă, o

structură a fondului funciar diferită de strucura gospodăriilor mici. În fapt, o

gospodărie mijlocie este alcătuită din: 58,03% teren arabil; 29,43% păduri; 7,62%

fâneţe naturale; 2,22% păşuni naturale; 0,79% plantaţii viticole; 0,53% pomi; 6,38%

teren neagricol.

Terenul arabil, în cadrul gospodăriilor mijlocii era ocupat astfel: 86,89%

cereale; 5,27% culturi furajere; 4,14% legume şi zarzavaturi; 2,48% plante

industriale; 1,22% pârloagă.

Efectivele de animale dintr-o gospodărie reprezintă un indicator important al

dimensiunii fermelor. În anii ’90, efectivul mediu de bovine pe

fermă, în unităţile din U.E, era de 33,2 capete vaci de lapte, cu variaţii deosebit de

mari între ţări (65% capete în Anglia, 4,5% în Grecia).

În România efectivele de animale sunt situate cu mult sub nivelul celor

existente în exploataţiile ţărilor dezvoltate, iar creşterea acestora, în sistem

individual, înregistrează o rentabilitate scăzută. De aceea, în condiţiile structurilor

agrare existente la noi, se prefigurează tendinţa constituirii de exploataţii agricole

mai mari, cel puţin în producţia de cereale,

atât prin asocierea proprietarilor cât şi prin arendarea de pământ de la cei care nu-l

pot lucra.

Potrivit datelor statistice, exploataţiile agricole, în România, au următoarele

dimensiuni: 2,24 ha în medie pe o gospodărie ţărănească (cu pondere de 60,2% din

totalul agricol al ţării); 105 ha în medie pe o asociaţie agricolă simplă (6,7% din

totalul agricol); 438 ha în medie pe o societate agricolă (11,6% din agricolul

românesc); 1464 ha în medie pe o societate agricolă comercială (11,5% din totalul

agricol al ţării); diferenţa (10,0%) fiind afectată exploataţiilor agricole din domeniul

11


public (10). Rezultă, din această enumerare, că gospodăria ţărănească dispunde de o

suprafaţă medie de 2,30 ha teren agricol. În schimb, astăzi deţin ponderea principală

în agricultura ţării, ceea ce face ca securitatea alimentară a populaţiei să nu fie

asigurată, pe măsura posibilităţilor existente.

Potrivit unui studiu întreprins de Institutul de Economie Agrară rezultă că, pe

baza legislaţiei de ultimă oră, în România figurează 2598749 gospodării

ţărăneşti/exploataţii familiale tradiţionale ce însumează 6.576.459 hectare teren

agricol. Asemenea exploataţii au, în medie, câte 2,50 hectare teren agricol, cu o

pondere de 44% din suprafaţa ţării.

Concluzii Din cele

Din cele prezentate, deducem că, în materie de cercetare, s-au folosit, în

deosebi, unele metode specifice sociologiei rurale, pentru că, după cum s-a văzut, cei

mai mulţi autori aşează, la temelia exploataţiilor familiale, gospodăria individuală

ţărănească, adică un univers social, economic şi cultural nu tocmai uşor de

interpretat, având în vedere spiritualitatea ce animă satul, în nevoia sa tot mai acută,

de a-şi salva continuitatea, evident prin tradiţiile sale, pur româneşti, cu o mare şi

luminoasă încărcătură de afectivitate şi sacru.

Experienţa altor ţări, precum cele din Uniunea Europeană, dar şi cea prin care a

trecut România, poate oferi o cale de urmat, dacă şi numai dacă, ţăranii hotărăsc

acest lucru, de exemplu, printr-un referendum, pentru că o nouă obligare a acestora,

de a preda pământul, în mâna unor investitori fie ei şi străini, ca sancţiune pentru

neachitarea impozitelor, cum se zvoneşte la ţară, ar fi sinonim cu o a doua ucidere a

satului şi a oamenilor care, în sânul acestuia au făurit o cultură, o adevărată

spiritualitate creştină, adică de o înaltă moralitate şi bine justificată în acţiunile lor.

Prin urmare nu trebuie să se adopte modele, aşa cum deja s-a făcut în economia

industrială, ci să se adapteze experienţele străine la specificul şi universul spiritual al

ţăranului român, unic prin esenţa lui la nivel european.

12


Cercetând tendinţele agriculturii în Uniunea Europeană, observăm că

dezvoltarea acesteia se conturează în jurul a două direcţii. Exploataţii puternic

mecanizate, mari şi foarte mari, de tip întreprindere şi firme individuale, artizanale,

mici şi mijlocii, cu agricultură biologică, realizată cu costuri destul de ridicate.

Exploataţia agricolă individuală reprezintă o unitate de producţie şi de consum

integrată organic în fluxurile şi circuitele pieţelor, în forme directe sau în forme de

organizare cooperatiste în domeniul aprovizionării cu imputuri materiale, asigurării

de servicii agricole, prelucrării şi comercializării produselor. Prin urmare,

exploataţia agricolă individuală are ca de altfel orice tip de unitate din ramură, două

funcţii: de producţie, care în scopul realizării unuia sau mai multor tipuri de produse

combină modalităţile, tehnologiile şi mijloacele de producţie.

CAPITOLUL II

FORMELE DE PROPRIETATE ÎN AGRICULTURA ROMÂNEASCĂ

Aplicarea Legii fondului funciar ( nr. 18 / 1991 ) a produs transformări în ceea

ce priveşte structura fondului funciar pe forme de proprietate, sectorul privat

devenind predominant. În scurt timp de la aplicarea acestei legi, la finele anului

1992, sectorul particular deţinea deja 70,3% din suprafaţa agricolă şi 80% din

13


suprafaţa arabilă. Ulterior, pe parcursul a opt ani, creşterile au fost mai lente,

ajungându-se în anul 2000 la ponderi de 74%, respectiv 85% aşa cum se arată în

tabelul 1.1.

Evoluţia formelor de proprietate a fondului funciar

în România între anii 1992 – 2000

Tabelul 1.1

SPECIFICARE

1992 2000

Suprafaţa

agricolă mii ha

Pondere în

total (%)

Supra-faţa

arabilă mii

ha

Pondere în

total (%)

Supra-

faţa agricolă

mii ha

Pondere în

total (%)

Supra-faţa

arabilă mii ha

Pondere în

total (%)

Sectorul public al

statului 4392 29,7 1891 20 3861,3 26 1345,5 14,3

societăţi comerciale1883 12,9 1449 15 1434,4 9,7 1047,5 11,1

primării 2174 14,7 202 2 2427 16,3 298 3,2

Sectorul particular10398 70,3 7466 80 10990 74 8063,5 87,7

gospodării şi

asociaţii familiale 9797 66,2 6969 75 10702 72 - -

societăţi cu

personalitate

juridică 601 4,1 497 5 288,2 2 - -

Total 14790 100 9357 100 14851,5 100 9409 100

Sectorul particular şi-a consolidat continuu poziţia în agricultura românească

la toate categoriile de folosinţă a fondului funciar. Comparativ cu anul 1992, în anul

2000 acest sector dispunea de o suprafaţă agricolă mai mare cu 592200 ha. Suprafaţa

arabilă s-a mărit şi ea cu aproximativ 597500 ha, creşteri în mărime absolută şi

procentuală înregistrând şi alte categorii de folosinţă: la păşuni cu 393 mii ha

( 12% ), la vii 22,9 mii ( 9,3% ).

14


Agricultura românească se caracterizează în prezent prin lipsa unui sector

dezvoltat producător de mari cantităţi de produse comercializabile pe piaţa internă şi

externă.

Vechiul sector cooperatist s-a pulverizat în zeci de milioane de parcele şi mici

gospodării ţărăneşti care produc prioritar pentru autoconsum. Cu toate că în etapa

lichidării cooperativelor agricole s-au constituit asociaţii şi societăţi agricole, acestea

nu au făcut progrese semnificative ( tabelul 1.2. ).

Evoluţia exploataţiilor agricole private ( 1994 – 2001 )

Tabelul 1.2

SPECIFICARE UM 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001

Sector privat mii ha 11212 11381 11539 11612 11645 11662 12294 12786

SOC.AGRICOLE nr. 3970 3973 3759 3913 3578 3573 3724 4372

suprafaţa totală mii ha 1770 1732 1751 1715 1542 1416 1592 1685

suprafaţa medie ha 446 436 446 438 435 396 427 385

ASOCIATII nr. 13741 15915 15107 9489 7175 6264 6836 6494


Suprafaţa medie ha 112 100 95 105 132 139 95 121

GOSPODĂRII nr. Mii 3578 3597 3626 3793 3946 4120 4260 4170


suprafaţa medie ha 2,21 2,24 2,3 2,24 2,31 2,28 2,36 2,47

La sfârşitul anului 2001 circa 80% din suprafaţa agricolă era exploatată

prioritar de gospodăriile ţărăneşti în număr de 4170 mii,

revenindu-le o suprafaţă medie de 2,47 ha. În anul 2001 apar unele semne pozitive în

procesul de concentrare a exploatării iar în 2002 acestea au devenit mai evidente.

Marea majoritate a gospodăriilor au legături sporadice cu piaţa, autoconsumul

atingând ponderi de 70 – 80% din necesarul unei familii.

15


Unele gospodării ţărăneşti şi-au arendat terenul unor persoane fizice sau

juridice, dar sistemul de arendare nu s-a extins. Foarte puţine gospodării exploateză

zece şi peste zece hectare. În opt ani suprafaţa medie a unei gospodării a crescut cu

numai 0,26 ha.

În perioada de tranziţie la economia de piaţă ( după 1990 ) s-a decolectivizat

agricultura, a început procesul de privatizare care continuă şi în prezent în cazul

fostelor întreprinderi de stat şi sunt în curs de formare structuri compatibile cu

structurile din Uniunea Europeană. Tipologia acestor structuri este definită de

legislaţia în vigoare ( Legea 31 / 1990, Legea 36 / 1991, Legea exploataţiilor

agricole nr. 166 / 2002 ). Legea 166 / 2002, deşi îmbunătăţită faţă de O.U.G. nr.

108 / 2001 care a fost aprobată de guvern în 2002, a ridicat aspecte discutabile cu

privire la unele noţiuni

utilizate, caracteristicile şi delimitarea acestor tipuri de forme de exploataţie,

modelul de organizare şi finanţare. Ca urmare în cursul anului s-au adus îmbunătăţiri

prin Hotărârea Guvernamentală nr. 736 / 2002.

Societăţile agricole cu personalitate juridică şi asociaţiile familiale s-au

constituit în baza Legii nr. 36 / 1991 privind societăţile agricole şi formele de

asociere în agricultură. Societăţile agricole şi asociaţiile familiale exploatau în anul

2001 o suprafaţă agricolă de 2475 mii ha ( 19,35% din suprafaţa totală a ţării în

proprietate privată ).

În anul 2001 suprafaţa agricolă a acestor forme de organizare a crescut cu 235

mii ha faţă de anul 2000, dar ca urmare a Legii nr. 1 / 2000 ponderea în suprafaţa

totală a ţării s-a redus. Se aşteptă ca în urma măsurilor de politică agricolă favorabilă

formării fermelor comerciale, procesul de concentrare a exploatării să se intensifice

şi să crească dimensiunile teritoriale ale exploataţiilor agricole prin asocierea micilor

agricultori.

16


Societăţile agricole au crescut ca număr în anul 2001 faţă de anii anteriori iar

suprafaţa medie variază între 385 – 460 ha.

Asociaţiile familiale s-au redus ca număr la aproape jumătate faţă de 1994

concomitent cu reducerea suprafeţelor agricole, dar a crescut suprafaţa

medie pe o exploataţie faţă de perioada anterioară, ajungând la 121 ha în 2001, ceea

ce reflectă un proces pozitiv de concentrare a exploatării. Până în anul 2001, în

asocierea în agricultură nu s-a extins şi nu a atins performanţele care să-i atragă pe

proprietari de terenuri în astfel de forme de organizare a producţiei. Cauzele acestei

stări de lucruri se află nu numai în trecutul repudiat de agricultori, prin

compromiterea formelor cooperatiste de organizare, încălcarea liberului

consimţământ şi a deposedării ţăranilor de drepturile lor fireşti, ci şi în lipsa unui

cadru legislativ şi instituţional

stimulativ şi a politicilor agricole care să sprijine formarea structurilor agricole

comerciale şi funcţionarea structurilor cooperatiste de tip european.

Dezvoltarea pieţei funciare, după apariţia legislaţiei în domeniu Legea

privind circulaţia terenurilor, nr. 15 / 1998 ), nu este relevantă pentru formarea

exploataţiilor agricole comerciale până în prezent. Micile gospodării s-au dovedit a

fi rezistente şi nu recurg la vânzarea terenurilor. Dreptul de a cumpăra terenurile

agricole până la 200 hectare echivalent arabil de familie şi preţul scăzut al

pământului pot fi atrăgătoare pentru

agenţii economici din agricultură şi cu toate acestea, piaţa funciară nu este activă.

Exploatarea terenurilor prin arendare, ca modalitate de concentrare a

producţiei şi dezvoltare a sectorului comercial al exploataţiilor agricole a cunoscut o

dezvoltare după intrarea în vigoare a Legii arendării nr.16 / 1994 modificată în 1998

şi 2002. Suprafeţele arendate nu sunt limitate de lege,

putându-se constitui exploataţii agricole de dimensiuni economice, fie sub formă de

exploataţii individuale, fie de societăţi comerciale.

17


Larg răspândită în lume această formă de exploatare nu cunoaşte o extindere

similară în ţara noastră deşi structura gospodăriilor ţărăneşti ar

impune-o ca fiind de viitor. Unele din cauzele care limitează extinderea sistemului

de arendă ţin de starea de sărăcie rurală care nu permite ţăranilor în vârstă să renunţe

la pământ şi să-l arendeze întrucât nu sunt renumeraţi corespunzător pentru a se

întreţine.

Organizarea teritoriului şi comasarea terenurilor în vederea formării unor

exploataţii de dimensiuni economice este prevăzută de legislaţia funciară. Există

posibilitatea efectuării schimburilor de terenuri între

persoane fizice sau persoane juridice. Totuşi această cale este puţin folosită, iar

procesul de organizare şi amenajare a teritoriului agricol nu intră în preocupările

organismelor specializate şi nu există politici clare în acest sens. Rezolvarea acestor

condiţii pentru practicarea unei agriculturi moderne nu suportă amânare întrucât este

baza dezvoltării agriculturii comerciale.

Întrega concepţie de organizare trebuie răspândită la noile structuri de

proprietate şi exploatare şi avute în vedere obţiunile pe termen lung privind

dezvoltarea economică durabilă şi exigenţele ce decurg în procesul integrării

europene.

Numai prin delimitarea şi comasarea noilor proprietăţi rezultate din aplicarea

legislaţiei funciare se poate asigura exploatarea eficientă a pământului.

Organizarea teritoriului exploataţiilor agricole individuale şi de tip asociativ,

prin realizarea comasării terenurilor parcelate, permite efectuarea

mecanizată în condiţii de eficienţă a lucrărilor agricole şi introducerea

asolamentelor. ( 24 )

Structura folosinţelor agricole în anul 2002

Structura pe categorii de folosinţă din totalul de 13930710 ha suprafaţă

agricolă a României la nivelul anului 2002 era următoarea:

18


• 8.773.748 ha teren arabil, reprezentând 63% din suprafaţa agricolă;

• 334.092 ha plantaţii pomi – viticole, adică 4% din totaşuş suprafeţei agricole;

• 4.644.005 ha păşuni şi fâneţe naturale, însumând 33% din total suprafaţă agricolă;

Această structură nu a înregistrat modificări semnificative în perioada 1989 –

2002 cu excepţia reducerii suprafeţelor ocupate de livezi cu 24%.

În prezent, terenurile agricole aparţin în majoritate ( 78% ) sectorului privat şi

în proporţie de 22% sectorului de stat.

Concluzii

Cunoscând actuala structură agricolă a României, este firesc să ne întrebăm:

încotro se îndreaptă agricultura României? Care este cea mai adecvată exploataţie

pentru agricultorii României? Ce fel de politici agrare trebuie să se adopte pentru a

îndrepta agricultura României către o direcţie performantă?

Un lucru este clar cu privire la structura agrară a României şi căile de evoluţie:

a) fiecare tip de exploataţie are loc în structura agrară;

b) fiecărui tip de exploataţie trebuie să i se găsească rolul său ( comercial,

tehnic şi tehnologic, de extensiune ştiinţifică, de subzistenţă, de rentă viageră etc. );

c) pentru fiecare tip de exploataţie trebuie găsite cele mai adecvate căi de

susţinere financiară pentru a se aşeza pe principii de profitabilitate;

d) pentru fiecare tip de exploataţie trebuie găsit cel mai performant sistem

managerial.

Pentru exploataţiile agricole româneşti trebuie să găsim mărimi realiste,

posibile de împlinit într-un orizont de timp acceptabil, unii autori propunând, în

acest sens, următoarele dimensiuni pentru fermele privat – familiale(tabelul 1.3.).

Dimensiunile fermelor privat – familiale

Tabelul 1.3.

19


Pentru atingerea acestor dimensiuni raţionale ale exploataţiilor agricole sunt

necesare politici rurale coerente ca să susţină formarea şi consolidarea acestora.

În cazul privatizării fostelor I.A.S.-uri, era necesară, în prealabil,

restructurarea acestora, în ferme de dimensiuni privatizabile, cu acces şi facilităţi

pentru specialiştii agricoli, pentru care am preconizat următoarele suprafeţe sau

efective(tabelul 1.4.).

Dimensiunile societăţilor comerciale pe acţiuni în agricultură (foste

I.A.S.-uri)

Tabelul 1.4.

- ferme cerealiere şi culturi tehnice 30-50 ha;

- ferme legumicule 3-5 ha;

- ferme pomicole si viticole 5-10 ha;

- ferme de vaci cu lapte ( câmpie ) 20-30 ha; 15-20 capete;

- ferme de vaci cu lapte ( deal ) 10-20 ha; 7-15 capete;

- ferme de vaci ( montane ) 3-5 ha; 2-5 capete;

- ferme de porci 100-500 capete;

- ferme de găini 5000-10000 capete;

- ferme de oi 500-2000 capete;

- ferme mixte (de câmpie) 20-30 ha;

- ferme mixte (deal) 10-15 ha;

- ferme mixte (montane) 3-5 ha.

Cereale ( câmpie ) 500 – 1000 ha

Pomicultură, viticultură 20 – 40 ha

Vaci cu lapte 100 – 200 capete

80 – 150 ha teren

Taurine la îngrăşat 800 – 1000 cap / serie

Păsări 50 – 100 mii cap / serie

20


CAPITOLUL III

CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND AGRICULTURA ORAŞULUI

NEGREŞTI, JUDEŢUL VASLUI

3.1 Evoluţia oraşului în timp şi spaţiu

3.1.1 Istoricul oraşului Negreşti

Localitatea Negreşti situată în bazinul superior al râului Bârlad pe partea

stângă, la o răscruce de drumuri din nordul Podişului Central Moldovenesc la o

distanţă aproximativ egală între Municipiile Roman şi Iaşi – 50 km şi la 35 de km

Municipiul Vaslui. Oraşul Negreşti a fost cercetat arheologic într-o campanie din

1954-1955, ulterior cercetătorii Muzeului Judeţean Vaslui au efectuat săpături

arheologice care dovedesc vechimea populării acestor meleaguri de peste 2000 de

ani. Menţiomate relativ târziu (1590–1591) celelalte sate din zonă sunt menţionate

mai devreme. Negreştiul este o aşezare arhaică vechimea sa putând fi demonstrată

cu argumentele arheologiei, toponimiei şi în lipsa documentelor istorice cu ajutorul

spiţelor de neam pentru veacurile XV – XVII.

21


Prima menţiune documentară ( 1590 – 1591 ) nu oferă nici un indiciu asupra

vechimii, dar toponimul Negrşti trimine la un Negre pe care îl vom identifica printre

marii boieri din veacurile XIV – XV, la capătul unei reconstituiri genealogice care

rudeşte în sens cronologic şi invers, familiile Huhulea, Sturza, a lui Toader logofăt,

logofătul şi a lui Negrea, vornicul lui Alexandru cel Bun.

Moşia Negreşti se va transmite prin moşteniri şi unele părţi prin vânzări în

familiile Sturza, Paladi, Hrisoverghi, Roset, Mavrocordat şi Şuţu.

Partea de jos a moşiei devine răzăsească în secolul al XVI – lea prin decăderea

unor urmaşi ai boierilor, iar partea de sus rămâne boierească şi se va transmite în

familiile mai sus menţionate.

În anul 1790 este menţionat cu activitate comercială, iar în 1820 este

menţionat cu dughene, aceasta datorită unei populaţii evreieşti numeroase începând

cu anul 1800.

În 1845 este menţionat prin Hrisov domnesc cu târg.

În anul 1824 este mistuit de un incendiu şi reconstituit în mare parte, structura

stradală fiind cea de după incendiu.

3.1.2. Aşezare geografică, cadrul natural şi economic

Teritoriul administrativ al oraşului Negreşti este situat în partea de Nord –

Vest a judeţului Vaslui la limita acestuia cu judeţul Iaşi.

Se învecinează la Nord cu judeţul Iaşi, la Vest cu comuna Todireşti, la Sud cu

comuna Oseşti şi la Est cu comunele Vultureşti şi Rebricea.

Oraşul Negreşti este aşezat în bazinul hidrografic al râului Bârlad, în regiunea

deluroasă a Podişului Central Moldovenesc din Podişul Bârladului.

22


Oraşul Negreşti grupează în jurul său şase sate aparţinătoare: Parpaniţa,

Căzăneşti, Cioatele, Valea Mare, Poiana, Glodeni.

Satele aparţinătoare îşi păstrează caracterul preponderent rural. Acestora li se

aplică reglementările legale în vigoare specifice mediului rural. Localităţile

aparţinătoare sunt părţi integrante ale oraşului:

- Căzăneşti – sat aparţinător, amplasat în partea de Nord – Est de oraş

- Parpaniţa şi Glodeni – amplasat în partea de Est a oraşului

- Cioatele – amplasat în partea de Sud – Vest a oraşului

- Valea-Mare – situat în partea de Sud a oraşului

- Poiana – situat în partea de Sud – Est a oraşului.

Teritoriul administrativ al oraşului Negreşti ocupă o suprafaţă de 7110 ha, din

care suprafaţa totală a intravilanului este 782,72 ha, defalcat după cum urmează:

- oraş Negreşti = 419,25 ha

- sat Căzăneşti = 80,70 ha

- sat Parpaniţa = 37,91 ha

- sat Glodeni = 65,86 ha

- sat Cioatele = 30,87 ha

- sat Valea Mare = 107,68 ha

- sat Poiana = 40,45

Suprafaţa întregului teritoriu ce aparţine oraşului şi satelor aparţinătoare este

reprezentată astfel:

- teren arabil – 3240 ha

- păşuni – 1062 ha

- fâneţe – 14 ha

- vii – 38 ha

- păduri – 767 ha

- ape şi ape cu stuf – 235 ha

23


- căi de comunicaţie – 140 ha

- curţi şi construcţii – 294 ha

- teren degradat şi neproductiv – 320 ha

Populaţia stabilă a oraşului Negreşti, rezultă în urma Recensământului

Populaţiei şi a Locuinţelor este de 9914 persoane, care locuiesc permanent.

Populaţia stabilă pe localităţi fiind repartizată astfel ( tabelul 3.1.):

Repartizarea populaţiei pe sate şi structura pe sexe

Tabelul 3.1.

Structura populaţiei pe sate şi sexe

Nr. Crt Specificare Nr. Locuitori Femei Bărbaţi

1. Negreşti 7060 3325 3735

2. Căzăneşti 456 260 196

3. Parpaniţa 594 356 238

4. Glodeni 298 186 112

5. Cioatele 333 189 144

6. Valea – Mare 907 542 365

7. Poiana 266 120 146

24


Grafic figura 3.1

0 2000 4000 6000 8000

Negreşti

Căzăneşti

Parpaniţa

Glodeni

Cioatele

Valea – Mare

Poiana

1.2.

3.4.

5.6.

7.

Bărbaţi

Nr. Locuitori

Figura 3.1. Repartizarea populaţiei pe sate şi sexe

Privind configuraţia etnică, facem menţiunea că, marea majoritate a populaţiei

o formează românii ( cei de etnie rromă fiind în număr 7% ), iar limba şi scrierea

oficială este româna.

De asemenea , 98% din populaţia oraşului Negreşti este de religie ortodoxă,

iar 2% alte confesiuni respectiv: penticostali, adventişti de ziua a şaptea, baptişti.

3.2. Relieful oraşului Negreşti

Oraşul Negreşti este aşezat pe un relief de acumulare reprezentat prin coline,

terase, şesuri, podişuri. Conform studiilor geografice din zona Moldovei localitatea

Negreşti este situată în bazinul superior al râului Bârlad, în regiunea deluroasă a

Podişului Central Moldovenesc din Podişul

Bârladului. Altitudinea variază de la 120 m pe Valea Bârladului până la 364 m

Dealul Humaria din zarea Oşeşti.

25


Prezenţa microformelor de relief a dus la utilizarea diferenţiată a acestora.

Astfel, grindurile, foarte rar inundabile, sunt utilizate pentru păşunat şi fâneţe

naturale.

Din punct de vedere litologic, în toate formaţiunile au o mare răspândire

argilele şi nisipurile. Numai la partea superioară a depozitelor sarmaţianului mediu

se află un orizont de gresie calcaroasă. Un orizont mai subţire de calcar fosilifer se

află şi în cuprinsul sarmaţianului superior. Depozitele cuaternare sunt alcătuite din

luturi loessoide, aluviuni argilo-nisipoase, prundişuri de terase şi de lunci.

Ca forme dominante de relief menţionăm: - relieful structural – este foarte

bine reprezentat peste tot în cuprinsul localităţii, bine individualizat,

în special pe culmile interfluviilor înalte, unde şi paralelismul dintre înclinarea

stratelor spre sud est corespunde cu suprafeţele plane ale reliefului. Structura

geologică de aici determină şi prezenţa numeroaselor tipuri de coaste de la cele

normale, până la cele inverse şi secundare, precum şi diversitatea tipurilor de văi.

- relieful sculptural – dat de ansamblul de culmi ce coboară spre văile

principale şi secondare, formarea acestuia a fost uşurată de faptul că în faciesul

litologic domina nisipurile, argilele nisipoase şi argilele asupra cărora ploile şi apele

curgătoare acţionează intens. Alături de formele sculpturale majore, aici au o mare

dezvoltare şi formele rezultate în urma diverselor procese de versant, alunecări de

strate, prăbuşiri, şivoiri ori crearea de către organismele torenţiale a râpelor de

diverse dimensiuni. Alunecările de strate şi prăbuşirile de teren, ca şi văile torenţiale

sunt mereu active, iar în perioadele ploioase şi după iernile cu multă zăpadă iau pe

alocuri mari proporţii.

- relieful de acumulare – acest tip de relief este reprezentat prin terase, şesuri,

conuri de dejecţii, glacisuri, etc. Terasele sunt bine dezvoltate pe văile râului

principal Bârlad. Şesurile au cele mai bine reprezentate şi mai noi forme de

acumulare, există pe toate văile, indiferent de lungimea acestora. În cuprinsul şesului

26


bârladului există numeroase microforme de relief ca: grinduri, meandre, apa

provenită din ploi sau din revărsări, luând mlaştini şi bălţi, cursuri părăsite denumite

popular bărlăzele, conuri de dejecţii şi mici glacisuri înfiripate la marginea dintre

terase a şesurilor, datorate aluviunilor aduse de unii afluenţi şi torenţi, etc.

Spre obârşia pâraielor torenţiale dezvoltate pe relieful crestelor, bazinul de

recepţie al multor pâraie ia aspect de jumătate de cuib de

rândunică, poartă numele de hârtop, cum sunt îndeosebi cele de pe crestele văilor

Bârlad, Negreşti, Vaslui. Aproape că nu există hârtop care să nu aibă în cuprinsul lui

un sat, de obicei foarte vechi, deşi relieful este foarte frământat şi în necontenită

evoluţie. Fixarea satelor în hârtoape nu s- a făcut întâmplător ci a fost impusă de

condiţiile istorice şi sociale din trecut, populaţia găsind aici adăpost, apă potabilă,

piatră şi lemn de foc şi pentru construcţii, terenuri bune pentru cultura viţei de vie şi

a pomilor fructiferi, posibilităţi de dezvoltare a apiculturii, etc.

3.3. Condiţii climatice

Caracteristicile principale ale climei sunt cele existente în Podişul Moldovei.

Clima are un caracter temperat continental, cu un deficit de circa 200 ml precipitaţii

anuale şi cu extreme termice destul de pronunţate.

Radiaţia solară globală variază anual în jurul valorii de 120 kcal / cm².

Durata de strălucire a soarelui acumulează circa 2100 ore / an. Nebulozitatea

atmosferică exprimată în procente, prezintă o medie anuală de 5,5.

Media temperaturilor anuale a aerului oscilează în jurul valorii de 10,3ºC,

după unele lucrări şi de 9,8ºC după altele.

Media lunii ianuarie variază în jurul valorii de -1,1ºC, iar a lunii iulie în jurul a

21,9ºC. În aprilie se înregistrează 9 – 10 ºC, iar în octombrie

8–9 ºC.

27


Pentru a oferi o imagine cât mai clară a condiţiilor climatice, prezentăm mai

jos temperaturile medii anuale înregistrate în perioada 1987 –

1997, date înscrise în Atlasul Climatologic al României pentru staţiile meteorologice

Vaslui şi Bârlad ( tabelul 3.2. ).

Valorile temperaturilor medii anuale înregistrate în perioada 1987 – 1997 la

staţiile meteo Vaslui şi Bârlad (ºC)

Tabelul 3.2.

Staţia

meteo Anul

Valori

multianuale

1987 1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997

Vaslui 8,8 9,3 11,2 11,6 9,6 10,5 9,4 11,4 10,1 9,2 9,4 9,2

Bârlad 8,9 9,2 10,8 11,3 9,3 10,1 9,1 11,4 9,8 8,9 9,1 9,8

Începutul perioadei de vegetaţie se situează în jurul datei de 11 aprilie, iar

sfârşitul la 11 octombrie.

Durata medie a perioadei de vegetaţie este de 181 zile. Creşterea temperaturii

medii anuale se suprapune peste o diminuare a precipitaţiilor medii.

Valorile medii lunare şi anuale sunt prezentate în tabelele 3.3 şi 3.4:

Valorile precipitaţiilor medii lunare înregistrate în perioada

1987 – 1997 la staţiile meteo Vaslui şi Bârlad ( mm )

28


Tabelul 3.3

Staţia

meteo Luna

Valori

anuale

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Vaslui 30,7 34,5 22,3 51,6 121,0 41,8 129,9 120,1 16,4 12,0 15,6 34,0 629,9

Bârlad 23,7 21,0 24,7 35,7 48,8 67,2 46,6 42,2 35,6 36,2 27,7 26,6 437,3

Valorile precipitaţiilor medii anuale înregistrate în perioada

1987 – 1997, la statiile meteo Vaslui si Barlad (mm)

Tabelul 3.4

Staţia

meteo

AnulValori

multianuale1987 1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997

Vaslui 425 511 426 458 550 612 317 320 456 614 563 629,9

Bârlad 388 547 475 324 710 443 503 270 482 588 614 437,3

Interes deosebit prezintă între caracteristicile de climă si alţi parametri cum ar

fi :

-precipitaţii medii în sezonul de vegetaţie cu o valoare de 292,2mm;

-data medie a primei ninsori 20 noiembrie;

-data medie a ultimei ninsori 25 martie;

-numărul mediu al zilelor cu ninsoare 25 zile;

29


-numărul mediu al zilelor cu strat de zăpadă 60 zile.

Tendinţa de aridizare a părţii estice şi sud estice a localităţii,manifestă in

principal prin diminuarea precipitaţiilor din timpul perioadei de vegetaţie si creşterea

temperaturii medii influienţează negativ procesele de regenerare,creştere şsi

dezvoltare a plantelor,fapt ce apropie zonele respective de condiţiile specifice de

silvostepă.

Curenţii de aer contribuie şi ei la crearea deficitului hidric din sol prin

favorizarea evapotranspiraţiei.

Un alt fenomen negativ datorat vântului constă în erodarea orizontului A.Cele

mai puternice vânturi se intâlnesc iarna,în timp ce frecvenţa cea mai mare se

înregistrează vara,îndeosebi în luna iulie.

Specificare

Luna Valori

anualeI II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Frecvenţa medie % 30 26 30 20 30 35 40 27 27 24 20 21 25

Viteza medie m/s 18,2 15,9 16,4 16,2 14,9 14,6 14,8 13,6 10,9 12,6 13,4 15,6 14,8

Valorile medii lunare ale frecvenţei şi vitezei vântului înregistrate

în perioada 1987 – 1997

Tabelul 3.5

Secetele sunt fenomene meteoroligice frecvente pe cuprinsul localităţii. Astfel

în anii cu cantităţi de precipitaţii sub media multi anuală şi care reprezintă circa 48%

din întreaga perioadă, s-au înregistrat precipitaţii de 200 – 300 ml.

3.4 Condiţii hidrografice

30


Reţeaua hidrografică a localităţii Negreşti include râul Bârlad ce are o

scurgere semipermanentă.

Perioadele cu debite mari se realizează în lunile Martie – Aprilie, după topirea

zăpezilor, iar cele cu debite mici durează până la sfârşitul toamnei.

Caracteristicile hidrochimice ale apelor din pâraie, variază în decursul anului

astfel: primăvara mineralizarea apei este minimă 250 – 350 mg / l; vara şi toamna

mineralizarea depăşeşte 1000 mg / l săruri minerale. Duritatea apei depăşeşte 25

grade germane, apele fiind hidrocarbonate.

Apele subterane de adâncime se găsesc acumulate în depozitele cuverturii

sedimentare care acoperă fundamentul pneambrian peneplenizat ale Podişului

Moldovei.

Apele freatice prezintă o gamă destul de bogată, ca rezultat al variaţiilor

morfologice şi geologice pe care le prezintă teritoriul oraşului Negreşti.

Bârladul nu face excepţie în cea mai mare parte a cursului său, unde în cel mai

bun caz secarea se produce periodic cam din trei în trei ani.

Arterele hidrografice se alimentează în principal din surse superficiale.

Alimentarea subterană este redusă, participând doar cu 12 – 25% la scurgerea anuală

a arterelor hidrografice din bazinul bârladului.

Tubiditatea depăşeşte în numeroase cazuri media anuală.

Lacurile din cuprinsul oraşului Negreşti se află în număr însemnat, formate fie

în mod natural, fie de către om.

Importanţa apelor subterane la alimentarea aşezărilor urbane şi viticole, nu

trebuie neglijată nici calitatea terapeutică a unora din izvoarele stratelor agvifere

sarmatice.

Densitatea reţelei hidrografice nu este uniform repartizată, cele mai mari

valori, de la 0,50-0,70 km/km2 existând în partea nordică şi central-estică a judeţului.

Ca urmare a reliefului înalt a pantelor mari şi a precipitaţiilor mai abundente.

31


Cele mai mari debite din întreaga perioadă de observaţii s-au înregistrat cu

ocazia ploilor din iulie 1969, Bârladul 301 m3/s la Negreşti şi 380 m3/s la Bârlad.

Scurgerea minimă a arterelor hidrografice, din localitate se produce atât în

timpul iernii, datorită îngheţului şi micşorării aportului de apă de suprafaţă, cât şi în

perioada de vară-toamnă, când cantitatea de precipitaţii nu compensează consumul

mare al evapotranspiraţiei.

Turbiditatea maximă anuală a înregistrat Bârladul la Negreşti 3200 g/m3 şi la

Bârlad 1960 g/m3. Debitul solid, ca şi cel lichid, creşte proporţional cu suprafaţa

bazinelor hidrografice. Astfel, pe Bârlad, mediile multianuale au valori de 3 kg/s la

Negreşti şi 7,6 kg/s în dreptul oraşului Bârlad.

Scurgerea medie anuală variază de la un sector la altul, în funcţie de

caracteristicile litologice, de cantitatea de precipitaţii, ca şi mărimea suprafeţei

bazinului hidrografic. Astfel cursul superior al Bârladului la Negreşti se

înregistrează 0,92 m3/s, iar la Bârlad cantitatea de apă scursă este de 3,75 m3/s.

Lacurile naturale sunt puţine la număr, cele mai multe au fost construite de

om, prin bararea văilor constituindu-se adesea adevărate salbe de lacuri, numite aici

iazuri. Dintre acestea sunt în funcţiune 44, cărora li se adaugă câteva heleştee şi

pepiniere piscicole. Suprafaţa productivă este de circa 800 ha, iar volumul de apă

acumulată anual de peste 21 milioane m3. Iazuri mai mari sunt pe Valea Budea,

Gugeşti, de la Negreşti, etc.

3.5 Vegetaţia spontană şi cultivată

Vegetaţia naturală zonală corespunzătoare avalului localităţii Negreşti este de

silvostepă, respectiv un amestec de elemente forestiere şi stepice.

Silvostepa de la Negreşti aparţine Podişului Moldovei, teritoriu aproape lipsit

de păduri, cu soluri de stepă şi un climat frecvent secetos.

32


Insuficienţa pădurilor din zonă, determină o sărăcie a centrelor de condensare

pentru vaporii de apă din atmosferă, ceea ce limitează ploile locale şi determină un

deficit anual de precipitaţii situat în jur de 200 ml / an.

Consecinţele deficitului de precipitaţii din anotimpul cald, sunt productivitatea

agricolă scăzută, uscarea păşunilor, adăparea deficitară a animalelor la păşuni şi în

final un potenţial economic scăzut.

Vegetaţia este împărţită în mai multe zone şi subzone astfel:

- subzona de gorun – stejar, pădurile sunt limitate exclusiv la culmile dealurilor

întâlnindu-se gorun dominant şi stejar. În părţile mai joase sunt mai frecvenţi

jugastru, arţarul, gladisul, teiul şi velnisul.

Zona de stepă şi silvostepă unde se disting două subzone:

-subzona silvostepei prezintă petice răzleţe de păduri cu numeroase poieni, în

care se întâlnesc stejarul pufos, teiul, ulmul, la care se adaugă un număr mare de

arbuşti şi ierburi;

- subzona stepei reprezentată prin plop, salcie, arin negru, stejar, ulm, gladis.

De subliniat este faptul că peste tot în cuprinsul localităţii cresc plante

medicinale circa 30% din floră, plante melifere şi alte plante utile, pe lângă acestea

sunt răspândite circa 250 de plante toxice pentru animale, care pot fi dăunătoare

fondului zootehnic.

Formele de relief şi celelalte condiţii naturale au permis ca încă din cele mai

vechi timpuri ocupaţia principală a locuitorilor din această zonă a ţării să fie

agricultura. Printre culturile cele mai cultivate aici sunt: grâu, secară, porumb,

floarea – soarelui, sfeclă pentru zahăr.

Dintre culturile subhorticole din această zonă, menţionăm: viţa de vie, cireşi,

vişini, meri, pruni, peri.

33


3.6 Solurile

Solurile sunt principalul mijloc de producţie în agricultură şi de aceea trebuie

să fie bine cunoscute. Studiile pedologice sunt necesare pentru stabilirea celor mai

adecvate categorii de folosinţă a terenurilor în scopul exploatării eficiente a fondului

funciar.

Tipurile şi subtipurile de sol existente în oraşul Negreşti sunt redate în tabelul

3.6.

Repartizarea tipurilor şi subtipurilor de sol din oraşul Negreşti

Tabelul 3.6

Clasa Tipul Suprafaţa(ha) Ponderea %

Molisoluri

Cernoziom cambic 620 17,3

Cernoziom argilo - iluvial 732 12,3

Soluri cenuşii 2100 24

Soluri neevoluate Soluri aluviale 1130 21,4

Soluri hidromorfe Lacovişti 1528 25,3

Total soluri 6110 100

Pe teritoriul localităţii Negreşti s-au identificat trei tipuri de soluri din trei

clase diferite. Marea majoritate a solurilor identificate se încadrează în clasa

molisoluri ( 53,6% ), urmează clasa solurilor hidromorfe 25,3% şi soluri argilo –

iluviale 21,4%.

34


Molisolurile s-au format predominant în condiţiile bioclimatice ale stepei,

vegetaţie cu ierburi din aria câmpiilor periferice şi a dealurilor joase.

I. Cernoziomul cambic are o textură mijlocie sau mijlocie fină şi mai

rar nisipoasă. Structura glomerulară conferă acestui sol o

permeabilitate bună pentru apă şi aer. Humusul ( 3 – 4% ) este de

bună calitate, iar gradul de saturaţie în baze depăşeşte 85%. Reacţia

solului este slab acidă sau neutră, valorile pH – ului fiind cuprinse

între 6 şi 7. Aceste soluri au o fertilitate bună fiind cultivate cu

cereale, plante textile, legume, viţă de vie şi pomi.

II. Cernoziomul levigat se defineşte printr-o textură luto – argiloasă,

diferenţiată pe profil, cu un conţinut de humus 2 – 3%, o reacţie acidă

până la neutră şi un grad de saturaţie în

baze de peste 70%. Însuşirile fizico – chimice bune şi cu un regim

pluviometric favorabil, fac din cernoziomul levigat un sol pretabil

pentru toate folosinţele.

III. Solul cenuşiu tipic are o textură mijlocie lutoasă, luto – nisipoasă sau

mijlocie fină ( luto – argiloasă ). Are un conţinut în humus cuprins

între 3,5 – 4%, alcătuit predominant din acizi humici şi acizi fluvici şi

un grad de saturaţie în baze de până la 80% şi un pH între 6,8 – 6,9.

însuşirile hidrofizice ale solului asigură un regim de umiditate

favorabil în prima jumătate a perioadei de vegetaţie şi deficitar în cea

de – a doua jumătate. Se utilizează pentru culturi de cereale şi pentru

viţă de vie, se recomandă irigarea şi fertilizarea organică şi minerală.

IV. Solurile aluviale s-au format pe lunci, sub influienţa apelor

curgătoare, prin depuneri fluviale; au un conţinut mic de humus în jur

de 1% care depinde în deosebi de textură. Are o reacţie slab alcalină

spre neutră şi sunt saturate în baze. Terenurile cu soluri aluviale sunt

35


bune pentru agricultură, dar regimul hidric duce la micşorarea

fertilităţii. Răspund foarte bine la aplicarea îngrăşămintelor organice

şi minerale cu N, P, K şi la amendamente calcaroase. Este destinat

pentru culturi specifice zonei Prutului.

V. Soluri hidromorfe ( lăcovişte ) sunt răspândite în câmpii, şesuri slab

drenate, cu precădere în terase şi lunci unde apa freatică este situată la

mică adâncime ( 1 – 2 m). Sunt considerate soluri grele şi reci cu

toate că au o textură fină,

sunt bine aprovizionate cu humus 3 – 4% şi au un pH cuprins între 6,7

şi 7,2. fertilitatea este ridicată, dar nu pot fi valorificate din cauza

regimului hidric. Ameliorarea acestor soluri se poate realiza prin

desecare, drenaj subteran, arături adânci. Se pot cultiva cereale,

legume, plante furajere.

Compoziţia chimică a solului este foarte variată, fapt ce explică rezultatele de

producţie de la o fermă la alta.

36


CAPITOLUL IV

GOSPODĂRII AGRICOLE INDIVIDUALE

Gospodăriile individuale şi familiale au o existenţă autonomă, fiind

proprietatea unei singure persoane fizice. Trăsătură majoră constituie faptul că

exploatantul este responsabil asupra bunurilor sale proprii, existând o legătură foarte

strânsă între acesta şi exploataţia agricolă. De altfel la nivelul micii exploataţii

agricole nici nu se poate face o distincţie netă între gestiunea gospodăriei şi

proprietatea personală a ţăranului.

Caracteristic agriculturii pe plan mondial este larga răspândire a sistemului

exploataţiilor individuale şi organizarea acestora în forme cooperatiste pentru

activităţi de aprovizionare, de desfacere şi în mai mică măsură de producţie.

În ţara noastră mica exploataţie ţărănească se caracterizează în prezent printr-o

dimensiune redusă cu o suprafaţă fragmentată în mai multe parcele, dotarea tehnică

necesară, imposibilitatea de a susţine din punct de vedere financiar lucrările

specifice unei agriculturi moderne.

Dimensiunile reduse au determinat formarea unui număr mare de gospodării

cu o capacitate redusă de producţie şi valorificare, gospodării de suzistenţă cu

posibilităţi limitate de integrare în economia de piaţă.

Problemele actuale cu care se confruntă lumea satelor se numără şi cele legate

de îmbătrânirea accentuată a populaţiei din mediul rural şi implicit a forţei de

37


muncă, situarea unei părţi importante din proprietarii de terenuri în mediul urban,

consecinţă a Legii 18 / 1991, precum şi dotarea tehnică necesară.

Transferul proprietăţii din sectorul de stat în cel privat s-a reuşit ca urmare a

Legii 18 / 1991. Imediat după aplicarea legii, la finele anului 1992, ponderea

proprietăţii private în fondul funciar crescuse la peste 70% din suprafaţa agricolă a

ţării ( aproximativ 10,4 milioane hectare ), din care 9,97 milioane ha în gospodării

individuale. Acestea ocupau o poziţie însemnată şi în privinţa efectivelor de animale,

deţinând în 1992: 85% din efectivele de bovine, 58% din porcine, 89% la ovine şi

56% la păsări.

Ponderea sectorului privat în total suprafaţa agricolă a crescut lent, astfel că în

2002, aceasta gestiona 79% din suprafaţa agricolă a ţării aproximativ 11063 mii ha,

din care 7078 mii ha în cadrul exploataţiilor familiale.

Pentru a evidenţia cât mai clar rolul şi importanţa gospodăriei individuale în

agricultura din oraşul Negreşti, acestea vor fi analizate având la bază o serie de

caracteristici definitorii pentru orice organizaţie cum ar fi: numărul şi suprafaţa

acestora, producţia realizată şi destinaţia ei, numărul de membrii ai familiei,

efectivul de animale, baza tehnico – materială, vârsta conducătorului exploataţiei,

forţa de muncă, specializarea, precum şi date privind rezultatele economice.

4.1 Locul gospodăriilor agricole individuale în localitatea Negreşti

Revoluţia din decembrie 1989 a adus transformări majore în toate domeniile

vieţii economico – sociale ale ţării şi a avut un caracter reparatoriu în ceea ce

priveşte soluţionarea unor revendicări istorice în materie de proprietăţi.

Procesul de privatizare a agriculturii româneşti s-a făcut în majoritatea zonelor

prin distrugerea fizică a fostelor cooperative agricole de producţie, rezultând în final

o pondere majoră a proprietăţii private asupra pământului ( 79% din agricol şi 80%

38


din arabil ), precum şi dispariţia treptată a poziţiei de monopol pe care o deţineau

întreprinderile agricole de stat.

Agricultura privată a ţării noastre, după Legea 18 / 1991 este dominată de

gospodăriile individuale a populaţiei din mediul rural, care prin împroprietărire sau

reîmproprietărire cu pământ au căpătat forma unor exploataţii agricole familiale care

au cunoscut evoluţii şi caracteristici diferite de la o zonă naturală la alta şi de la un

judeţ la altul.

În tabelul 4.1 sunt cuprinse numărul şi suprafaţa gospodăriilor agricole

individuale existente pe raza localităţii Negreşti.

Situaţia terenului agricol al gospodăriilor individuale de pe raza localităţii

Negreşti ( 2005 )

Tabelul 4.1

Nr crtSpecificare

Nr gospodăriilor

individuale

Total

agricol

Suprafaţa agricolă a

ospodăriilor

individuale ha

Total

arabil

Suprafaţa arabilă a

gospodăriilor

individuale ha

Pondere din

total agricol %

Pondere din

total arabil %

1 Total oraş 1800 7827 3420 3240 2252 26,1 28,19

2 Căzăneşti 289 80,7 620 758 300 24,5 27

% total oraş 15,03 16,03 18,07 17 17,07 - -

3 Parpaniţa 254 37,91 321 380 286 15,27 17,2

% total oraş 13,08 14,05 11,62 13,1 12,6 - -

4 Glodeni 120 65,86 210 214 103 10,16 12,52

% total oraş 8 7,03 9,08 6,03 8,1 - -

5 Cioatele 146 30,87 215 333 202 21,73 24,73

% total oraş 5,81 6,8 6,02 7,8 7,04 - -

6 Valea – Mare 853 107,7 1874 1230 1234 34,11 38,27

% total oraş 53,08 52,06 49,06 50 50,03 - -

7 Poiana 138 40,45 180 325 127 18,8 20,18

% total oraş 5,03 4,03 6,25 6,06 5,25 - -

39


Din tabelul 4.1 rezultă că în 2005 existau un număr de 1800 de gospodării

individuale care deţineau o suprafaţă de teren agricol de 3420 ha, ceea ce reprezintă

26,11 % din terenul agricol al localităţii.

Analizând situaţia existentă în cele 6 sate se poate observa că cele mai multe

gospodării individuale se întâlnesc în satul Valea-Mare(853), reprezentând 53,08%

din total localitate. Referitor la suprafeţele de teren agricol şi arabil se observă că în

satul Glodeni, gospodăriile individuale deţin doar 8% din totalul terenului agricol,

respectiv 12,52% din totalul arabil al satului.

În agricultura localităţii Negreşti gospodăriile individuale au cunoscut un

trend ascendent în privinţa numărului însă, s-au înregistrat scăderi în

privinţa suprafeţelor deţinute. În marea lor majoritate acestea au suprafeţe medii sub

2 ha pe total oraş înregistrându-se suprafeţe medii de 2,02 ha la nivelul anului

2005(tabelul 4.2.).

Evoluţia numărului de gospodării individuale în perioada 2002 – 2005

Tabelul 4.2

1 Total oraş

2002 1785 3504 2262 2,1 1,9

2005 1800 3420 2252 2,02 1,88

(+/-) 15 -84 -10 -0,08 -0,02

2 Cazanesti

2002 287 633 317 2,01 1,87

2005 289 620 300 1,96 1,84

(+/-) 2 -13 -17 -0,05 -0,03

3 Parpanita

2002 253 312 274 1,78 1,53

2005 254 321 286 1,55 1,39

(+/-) 1 9 12 -0,23 -0,14

4 Glodeni

2002 122 218 109 2,47 1,99

2005 120 210 103 2,43 2,11

(+/-) -2 -8 -6 -0,04 0,12

5 Cioatele 2002 140 224 210 3,37 3,09

40


2005 146 215 202 3,08 2,91

(+/-) 6 -9 -8 -0,29 -0,18

6 Valea-Mare

2002 828 1897 1287 3,99 3,64

2005 853 1874 1234 3,87 3,18

(+/-) 25 -23 -53 -0,12 -0,46

7 Poiana

2002 139 186 131 2,97 2,5

2005 138 180 127 2,83 2,1

(+/-) -1 -6 -4 -0,14 -40

Pe total oraş, în cei patru ani luaţi în analiză se constată o scădere a

suprafeţelor agricole în cadrul gospodăriilor individuale. Astfel, în anul 2005

comparativ cu 2002 acestea au scăzut cu 84 ha, datorită faptului că o parte din

proprietarii de pământ au optat pentru asociaţii. Totuşi la nivelul satului Valea –

Mare s-a înregistrat o creştere a numărului de gospodării ( cu 25 gospodării ). Acest

lucru s-a datorat desfiinţării unei asociaţii.

4.2.Mărimea gospodăriilor agricole individuale

Gospodăriile individuale trebuie să fie suficient de mare pentru bunăstarea

acesteia.

Între mărimea şi dimensiunea spaţiilor individuale agricole există relaţii de

condiţionare reciprocă. Performanţele economice ale gospodăriilor agricole

individuale sunt influenţate în mod semnificativ şi de caracteristica dimensională şi

de mărime. Mărimea optimă este dată de capacitatea de producţie a tuturor

resurselor umane, financiare, materiale care asigură venituri ridicate şi la costuri cât

mai reduse.

Dimensiunea optimă este dată de suprafaţa de teren sau număr de animale care

crează condiţii pentru valorificarea eficientă a tuturor resurselor existente pe teritoriu

şi capacitatea de a realiza profit. Dimensiunea trebuie să fie abordată în strânsă

41


legătură cu mărimea, deoarece ferma agricolă poate avea întinderi mari de suprafeţe

de teren dar celelalte resurse să fie limitate (volumul producţiei, venit etc).

Un fenomen destul de grav care afecteză gospodăriile inividuale din

agricultura localităţii Negreşti, îl reprezintă dimensiunea mică a gospodăriei şi

parcelarea neeconomică a terenului. Având în vedere că gospodăriile individuale

deţin în prezent o pondere importantă din suprafaţa agricolă de pe raza oraşului

Negreşti este utilă prezentarea acestora pe categorii de dimensiune(tabelul 4.3.).

Gospodării agricole individuale pe categorii de dimensiune de pe raza

localităţii Negreşti

Tabelul 4.3

Nr crtLocalitatea

Nr de

gospodarii

Numar de gospodarii individuale

0-1 ha 1-3 ha 3-5 ha 5-10 ha > 10 ha

1 Cazanesti 289 115 138 30 6

2 Parpanita 254 88 119 26 21

3 Glodeni 120 36 79 4 1

4 Cioatele 146 40 96 8 2

5 Valea-Mare 853 313 346 95 78 21

6 Poiana 138 47 85 4 2

7 Total oras 1800 639 863 167 110 21

8 Pondere din total 100 37,25 42,58 10,67 7,75 1,75

La nivelul satelor din localitatea Negreşti se evidenţiază un grad mai mare de

concentrare a gospodăriilor agricole individuale în intervalul cuprins între 1-3 ha

(42,58%). Proporţia gospodăriilor care deţin între 1-10 ha, suprafaţa agricolă este de

61% iar a celor care au peste 10 ha doar 1,75 din totalul lor. Mărimea suprafeţei

agricole totale ce revine pe o gospodărie individuală este în medie 2,02 ha.

42


Nr crtSpecificare

Suprafaţa agricolă

medie / gospodărie

ha

Pondere gospodării individuale pe categorii de dimensiune

0-1 ha 1-3 ha 3-5 ha 5-10 ha > 10 ha

1 Căzăneşti 1,96 39,74 40,2 11,93 8,13

2 Părpăniţa 1,55 34,11 46,18 12,74 6,97

3 Glodeni 2,43 41,43 48,57 8,57

4 Cioatele 3,08 36,97 47,13 8,92 7,01

5 Valea-Mare 3,87 36,69 40,56 11,14 9,14 2,46

6 Poiana 2,83 39,97 47,5 10,83 2,5

7 Pondere din total 100 37,25 42,58 10,67 7,75 1,75

Ponderea gospodăriilor agricole individuale pe categorii de dimensiune Tabelul

4.4

43


0

20

40

60

80

100

120C

azan

esti

Par

pani

ta

Glo

deni

Cio

atel

e

Val

ea-

Mar

e

Poi

ana

Pon

dere

din

tota

l

1 2 3 4 5 6 7

Suprafata agricola medie/ gospodarie ha

Pondere gospodariiindividuale pe categorii dedimensiune 0-1 ha




Pondere gospodariiindividuale pe categorii dedimensiune > 10 ha

Figura 4.1 Ponderea gospodăriilor agricole individuale pe categorii de

dimensiune

Gospodăriile agricole individuale de dimensiuni medii ridicate privind

suprafaţa agricolă caracterizează satele: Valea Mare (3,87 ha) şi Cioatele (3,08 ha).

În satul Parpaniţa gospodăriile agricole individuale au dimensiunile medii cele mai

scăzute 1,55 ha gospodărie. De asemenea se poate observa că mai mult de 79% din

numărul gospodăriilor agricole din comunităţiile rurale ale oraşului Negreşti deţin

44


până la 3 ha suprafaţa agricolă, ceea ce relevă o situaţie nesatisfăcătoare, dacă se au

în vedere criteriile de eficienţă economică, plasând gospodăriile ţărăneşti într-un

stadiu de subzistenţă.

Exploataţiile agricole de tip asociativ există în număr redus în zonă. Singura

soluţie pentru a ajunge la dimensiuni viabile economice, în condiţiile de astăzi, nu

poate fi decât arendarea, stimularea asocierii, arendării, vânzării pământului poate

asigura aceelerarea schimbărilor structurale numai dacă agricultura devine o

activitate atractivă şi eficientă pentru tinerii fermieri, iar propieterilor în vârstă li se

crează un sistem adecvat de pensionare şi protecţie socială (7).

După studiile efectuate în localitatea Negreşti rezultă că suprafaţa medie a

unei gospodării individuale este de 2,02 hectare teren agricol şi 1,88 hectare teren

arabil.

Pentru economia gospodăriilor individuale suprafaţa este o condiţie necesară

dar nu suficientă. Este bine ca terenul să fie, pe cât posibil, comasat într-un număr

mai mic de parcele sau chiar într-o parcelă.

4.3. Modul de folosinţă al terenului

Punerea în practică a legii fondului funciar a însemnat schimbarea radicală

astructurii terenului agricol pe forme de propietate, dar adeterminat schimbări în

structura acestora pe categorii de folosinţă.

45


Modul de folosinţă al terenului în cadrul gospodăriilor individuale de pe

raza localităţii Negreşti

Tabelul 4.5

Specificare

Suprafata totala

agricola Arabil ha

Pondere din

total % Vii

Pondere din

total % Livezi

Pondere din

total % Pasuni

Pondere din

total %

Cazanesti 620 300 91,87 30 9,50 0,5 0,20 3 0,33

Parpanita 321 286 89,26 24 5,61 0,5 0,28 2 0,30

Glodeni 210 103 87,28 10 4,82 - - 1 0,24

Cioatele 215 202 88,57 20 5,48 - - 2 0,27

Valea-Mare 1874 1234 94,52 90 12,47 0,5 0,40 4 0,42

Poiana 180 127 85,28 10 6,14 - - 3 0,20

Total oras 3420 2252 97,35 184 7,35 1,5 0,05 15 0,75

Analizând evoluţia fondului funciar după modul de folosinţă a terenului în

cadrul gospodăriilor individuale în tabelul 4.5., pentru a evidenţia următoarele

aspecte:

- scăderea suprafeţei agricole pe total oraş în anul 2005 faţă de anul 2002;

-ponderea suprafeţelor ocupate cu vii şi păşuni au scăzut în 2005 faţă de anul

2002 în favoarea terenului arabil.

46


Evoluţia modului de folosinţă a terenului din cadrul gospodăriilor

individuale din localitatea Negreşti

Tabelul 4.6

Specificare Anul

Suprafaţa

totală

agricolă Arabil ha

Pondere din

total agricol

% Vii ha

Pondere din

total agricol

% Livezi %

Pondere din

total agricol

%

Paşuni si

fâneţe ha

Pondere din

total agricol

%

Căzăneşti

2002 648 394 90,99 31 10,11 0,5 0,16 12 0,51

2005 620 300 91,87 30 9,5 0,5 0,2 3 0,33

(+/-) -28 -94 +0,88 -1 -0,61 0 +0,04 -9 -0,18

Părpăniţa

2002 339 300 87,23 26 6 0,5 0,2 11 1,24

2005 321 286 89,26 24 5,61 0,5 0,28 2 0,3

(+/-) -18 -14 +2,03 -2 -0,39 0 +0,08 -9 -0,94

Glodeni

2002 238 36 85,18 9 3,06 - - 9 1,78

2005 210 103 87,28 10 4,82 - - 1 0,24

(+/-) -28 +67 +2,1 +1 +1,76 0 0 -8 -1,54

Cioatele

2002 234 200 84,02 28 6,21 - - 11 2,18

2005 215 202 88,57 20 5,48 - - 2 0,27

(+/-) -19 +2 +4,55 -8 -0,73 0 0 -9 -1,91

Valea-Mare

2002 1882 1250 91,33 92 13,18 0,5 0,36 15 2,73

2005 1874 1234 94,52 90 12,47 0,5 0,4 4 0,42

(+/-) -8 -16 +3,19 -2 -0,71 0 +0,04 -11 -2,31

Poiana

2002 177 113 82,12 11 7,33 - - 7 1,99

2005 180 127 85,28 10 6,14 - - 3 0,2

(+/-) +3 +14 +3,16 -1 -1,19 0 0 -4 -1,79

Total oraş

2002 3518 2293 95,73 197 8,09 1,5 0,05 65 2,08

2005 3420 2252 97,35 184 7,35 1,5 0,05 15 0,75

(+/-) -98 -41 +1,62 -13 -0,74 0 0 -50 -1,33

47


Suprafeţele ocupate cu viţă de vie au scăzut ca urmare a defrişărilor cât şi

degradării lor treptate datorită unei întreţineri necorespunzătoare. Interesul scăzut al

agricultoriilor privaţi faţă de cultura viţei de vie se explică prin efortul investiţional

mare pe care-l presupune înfiinţarea unei plantaţii.

4.4. Structura culturilor şi producţiile obţinute

Mutaţiile apărute în structura de propietate şi de organizare a agriculturii, au

contribuit în fiecare an la schimbări importante atât în structura culturilor cât şi a

producţiilor realizate pentru fiecare cultură.

Structura culturilor din cadrul gospodăriilor individuale de pe raza

localităţii Negreşti ( 2002 – 2005 )

Tabelul 4.7

Nr crt Specificare

2002 2005

ha Pondere din arabil % ha Pondere din total %

1 Total arabil din care 2293 100 2252 100

2 Cereale totale din care 2049 85,78 1949 88,84

3 Grâu+Secară 690 28,35 252 22,74

4 Orz+Secară 74 4,14 74 3,73

5 Porumb boabe 1265 53,26 1636 62,26

6 Floarea soarelui 200 13,69 220 10,87

7 Legume 64 0,53 70 0,36

48


Analizând structura culturilor, se poate afirma despre localitate că are un

caracter preponderat cerealelor, acesta explicându-se prin nevoia relativ scăzută de

mijloace tehnice şi de forţă de muncă pe care le solicită cultura cerealelor.

Dintre cerealele păioase au cunoscut scăderi ale suprafeţelor cultivate atât

grâul cât şi orzul fapt ce a determinat şi scăderea producţiilor totale a acestor culturi.

O uşoară creştere a suprafeţelor cultivate au cunoscut-o legumele de câmp. În ceea

ce ce priveşte legumele, ele sunt asigurate în cantităţile necesare în perioada de

sezon, dar în extra sezon oferta de legume este deficitară ca urmare a reducerii

suprafeţelor de seră.

Porumbul, utilizat atât pentru consumul uman, cât şi pentru cel animal şi care

poate fi recoltat manual, a devenit de departe cea mai mare cultură din punct de

vedere al suprafeţei ocupate. Culturi precum grâul, porumbul sau orzul se realizează

cu tehnologii tradiţionale şi sămânţă indigenă, folosindu-se gunoi de grajd şi nu

îngrăşăminte organice iar pesticide aproape deloc. Un astfel de comportament este

determinat de lipsa de cunoştinţă şi de mijloace financiare, dublat de o aversiune

împotriva riscurilor.

Producţia vegetală are o tendinţă generală de creştere a randamentelor medii şi

a producţiilor totale. Comparativ cu ţările vest europene randamentale la hectar sunt

de 2-3 ori mai mici.

Prin caracteristicile sale structurale şi prin tehnologiile aplicate agricultura

localităţii Negreşti are un profund caracter extensiv, fiind o agricultură de

subzistenţă. Lipsa capitalului de exploatare, carer îi determină pe propietari să

renunţe la folosirea de sămânţă şi material săditor selecţionat, de îngrăşăminte şi de

substanţe chimice şi a mijloacelor mecanice pentru efectuarea anumitor lucrări duce

la realizarea unor producţii medii scăzute.

49


Sinteza principalilor indicatori ai producţiei vegetale realizate în cadrul

gospodăriilor individuale de pe raza

localităţii Negreşti( 2002 – 2005 )

Tabelul 4.8

Specificare

2002 2005

Supra-faţa

ha

Prod. medie

kg/ha

Prod totală

tone

Supra-faţa

ha

Prod medie

kg/ha

Prod totală

tone

Suprafaţa agricolă din care 3518 - - 3420 - -

arabil 2293 - - 2252 - -

plantaţii vii 197 - - 184 - -

plantaţii pomi 1,5 - - 1,5 - -

paşuni si fâneţe 65 1035 587,63 15 13065 131,7

grâu+secară 690 2899 2000 252 - 217

orz+orzoaică 74 7625 339 74 - -

porumb boabe 1265 2130 3100 1636 - -

floarea soarelui 200 1350 270 220 - 310

cartofi 50 16000 800 30 - 500

legume 64 9031 578 70 - 576

fructe 1,5 3287 3,02 1,5 - 3,75

Conform tabelului 4.8.,producţiile medii şi totale au oscilat în funcţie de

condiţiile climatice (mai ales a precipitaţiilor prelungite din ultimii ani) şi resursele

financiare de care au dispus producătorii agricoli. Cu toate problemele întâmpinate,

dificultăţi în efectuarea arăturilor după culturile de toamnă, decapitalizarea

exploataţiilor agricole, insuficienţa tractoarelor, condiţiile climatice nefavorabile

uneori; producţiile medii au cunoscut o uşoară creştere.

50


În funcţie de destinaţia producţiei, în cadrul gospodăriilor individuale,

aproximativ 55-60% este destinată autoconsumului, şi doar o proporţie de 18% este

destinată vânzării pe piaţă. Această situaţie se poate explica prin nivelul scăzut al

bunăstării populaţiei din mediul rural, precum şi randamentele scăzute obţinute în

cadrul acestui tip de exploataţie.

Din punct de vedere al caracterului producţiei, majoritatea gospodăriilor

individuale sunt de tip extensiv, având ca specializare principală două sau trei culturi

de câmp (grâu, porumb şi floarea-soarelui), cultivarea altor specii fiind doar în

scopul asigurării necesarului familiei. Se poate spune deci că gospodăriile agricole

individuale au în general o structură de producţie eterogenă.

Datorită faptului că producţia obţinută este destinată, în mare parte,

autoconsumului specializarea acestora este de tip mixt, vegetală şi zootehnică. Deşi

productivitatea în ambele sectoare este destul de scăzută, aceasta continuă atât timp

cât nici unul din sectoare, în cazul unei specializări unice, nu este capabil să aducă

un venit suficient pentru siguranţa proprietarului.

4.5 Efectivul de animale existente în gospodăriile individuale.

În ceea ce priveşte creşterea animalelor, această activitate se desfăşoară cu

preponderenţă în gospodăriile individuale ( 100% din totalul bovinelor, 91,43 % din

numărul porcinelor şi 100 % din efectivul ovinelor, din cadrul sectorului privat).

51


Evoluţia efectivelor de animale din cadrul gospodăriilor individuale de pe raza

localităţii Negreşti

Tabelul 4.9

Specia şi

categoria de

animale U.M.

2001 2004 (+/-) 2005 faţa de 2002

Total oraş,

din care

în gospodării

individuale

Pondere din

total

Total oraş,

din care

în gospodării

individuale

Pondere din

total

Total oraş,

din care

În gospodării

individuale

bovine Cap 892 892 100 1100 1100 100 +208 +208

ovine Cap 1706 1706 100 1930 1930 100 +224 +224

caprine Cap 25 25 100 140 140 100 +115 +115

porcine Cap 1120 1050 90,14 1516 1436 91,43 +396 +386

cabaline Cap 476 470 98,12 484 480 93,33 +14 +4

iepuri de casă Cap 152 152 100 200 200 100 +48 +48

Păsări Cap 13725 13725 100 25200 25200 100 +11475 +11475

Albine Col 370 265 74,05 740 740 100 +370 +475

Pe ansamblu, efectivele totale de animale la toate categoriile înregistrează

creşteri prezentate în tabelul 4.9. Astfel în anul 2005 faţă de 2002, la bovine se

înregistrează o creştere de 208 capete în cadrul gospodăriilor agricole, respectiv 208

capete pe totalul oraş; la porcine se înregistrează o creştere de 386 de capete în

cadrul gospodăriei agricole din cele 396 pe total oraş.

Efectivele de animale existente într – o gospodărie individuală este destul de

mic, marea majoritate având profil mixt.

4.6. Producţia efectivelor de animale

52


Analiza producţiei efectivelor de animale dintr-o gospodărie individuală

reprezintă, de asemenea, un indicator important al dimensiunii gospodăriilor

individuale.

Comparativ cu producţiile realizate în 2002 în localitatea Negreşti, se remarcă

o creştere a tuturor producţiilor totale de carne la toate speciile de animale.

Un aspect pozitiv al perioadei analizate este creşterea continuă a producţiilor

medii la lapte pe cap de animal şi a producţiei totale. Această îmbunătăţire a situaţiei

se datorează condiţiilor mai bune de îngrijire existente în gospodăriile individuale.

Din investigaţiile diferitelor aspecte privind dezvoltarea producţiilor animale a

rezultat faptul că vacile şi porcinele sunt prezente în majoritatea gospodăriilor, în

sensul asigurării hranei în familie.

Raportând producţiile totale la numărul de animale din gospodăriile agricole

individuale din localitatea Negreşti, putem spune că sunt cu mult sub nivelul celor

existente în ţările dezvoltate, iar creşterii animalelor în sistem individual în condiţiile

ţării noastre, deocamdată în majoritatea cazurilor este nerentabilă(tabelul 4.10.).

Efectivele de vaci şi păsări constituie componenţa de bază a capacităţii

productive a ruralului, o sursă principală de produse de origine animală folosite

pentru consumul familial şi uneori de obţinere a unor venituri modeste prin

valorificarea surplusului de lapte şi ouă.

53


Sinteza principalilor indicatori ai producţiei efectivelor de animale

realizate în cadrul gospodăriilor individuale de pe raza localităţii Negreşti

( 2002 – 2004 )

Tabelul 4.10

Specificare U.M.

Anul (+/-) prod totala

2005/20022001 2004

Efective de

animale capete Prod totala

Efective de

animale capete Prod totala

Marimi

absolute %

0 1 2 3 4 5 6 7

Carne total, din care t - 476,05 - 580,1 +104,05 +21,86

Carne bovine t 162 78,18 280 95,54 +17,36 +21,74

Carne porcine t 618 117,17 970 158,81 +41,64 +35,54

Carne ovine t 710 178,16 1145 207 +29 +15,81

Carne caprine t 13 102,54 40 118,75 +16,21 +16,29

Lapte total, din care hl - 11814,9 - 12516,7 +701,8 +18,09

Lapte de vaca si bivolita hl 609 9744 631 10096 +352 +20,27

Lapte de oaie hl 1347 606 1380 662 +56 +10,21

Lapte de capra hl 24 606 92 165 -441 +19,6

Lana t 1350 2,7 1640 3,2 +0,5 +29,51

Oua buc 6500 845 20473 1576 +731 +18,32

Miere t 450 11,2 580 14,5 +3,3 +10,18

4.7 Forţa de muncă

În gospodăria agricolă privat-familială se îmbină activitatea productivă cu

viaţa familială. De altfel unii autori definesc exploataţia agricolă ţărănească ca fiind

cea în care cel puţin ¾ din volumul lucrărilor se realizează cu membrii familiei.

54


Cele mai multe exploataţii sunt monoactive ( 71,7% ), iar pentru majoritatea

lucrărilor agricole ponderea cea mai mare este a populaţiei feminine.

Aproximativ 40% din locuitorii din rural aparţin unor gospodării al căror cap

este pensionar. Aceştia deţin în proprietate circa două treimi din proprietatea

funciară privată şi aceasta datorită faptului că bătrânii din mediul rural au fost

principalii beneficiari ai procesului de restituire a pământului din 1998.

Populaţia totală a localităţii este de 9914 locuitori, în care 7070 în Negreşti,

456 în satul Căzăneşti, 594 în satul Parpaniţa, 298 în satul Glodeni, 333 în satul

Cioatele, 907 în satul Valea – Mare, 266 în satul Poiana. Din totalul populaţiei din

localitate 3427 ( 50,07 ) reprezintă populaţie activă, iar din aceasta 2310 reprezintă

populaţie activă ocupată în agricultură, potrivit tabelului 4.11.

Structura populaţiei din localitatea Negreşti

Tabelul 4.11

Nr crt Specificare U.M. Anul 2005

1 Populaţia totală Nr 9914

2

Populaţia activă totală Nr 3427

Pondere din total oraş % 50,07

3

Populaţia activă în agriculturăNr 2310


4

Populaţia activă ocupată Nr 2100


5

Populaţia inactivă totală Nr 1037


6

din care: pensionari Nr 1040


55


O analiză a structurii populaţiei ocupate demonstrează că agricultura a devenit

un adevărat absorbant al forţei de muncă din localitatea Negreşti, însumând

aproximativ 67,90% din totalul populaţiei activă ocupată.

Aceasta se explică prin faptul că în perioada tranziţiei agricultura a absorbit o

parte din şomerii cu domiciliul în mediu rural şi pe cei care s-au întors aici în ultimii

ani. De asemenea, agricultura a absorbit un volum mare de lucrători pe cont propriu,

care nu au găsit de lucru pe piaţa forţei de muncă salariate. Drept urmare, agricultura

a acumulat prea multă forţă de muncă, fapt ce a determinat o drastică supraocupare.

4.8. Dotarea tehnică a gospodăriilor individuale

În ţara noastră, pe măsură ce unităţile de stat şi cooperatiste au fost

desfiinţate,a avut loc, şi o iminentă diminuare a bazei tehnico-materială, datorită

legislaţiei apărute, referitoare la modificarea standardelor de casare, precum şi

datorită gestionării defectuoase a maşinilor şi tractoarelor existente.

Un element determinant în creşterea capacităţii productive a gospodăriilor îl

constituie înzestrarea cu maşini şi utilaje pentru agricultură.

În ceea ce priveşte dotarea cu maşini şi utilaje a gospodăriilor agricole

individuale din tabelul 4.12., problema trebuie analizată în corelaţie cu reducerea

parcului de tractoare la nivelul întregii ţări prin învechire.

56


Dotare cu mijloace mecanice a gospodăriilor agricole individuale de pe raza

localităţii Negreşti, 2005

Tabelul 4.12

Se

constată că dotarea gospodăriilor este relativ modestă, fiind orientată în special spre

utilaje cu grad de tehnicitate redus.

O dotare care poate fi considerată relativ mai bună se întâlneşte la

gospodăriile individuale de patroni (3 tractoare, 1 semănătoare, o remorcă tractor la

100 gospodării ), cu tate că la această categorie ponderea propietarilor de teren este

destul de redusă.

Concluzii

Gospodăria agricolă mică privată trebuie să facă faţă la 4 mari probleme:

-fragmentarea excesivă a pământului;

-necorcondanţa dintre accesul la pământ şi accesul la muncă;

-deficitul de maşini şi echipament agricol;

-funcţionarea slabă a pieţelor de input-uri şi de output-uri;

Nr crt Specificare U.M. Nr masini ha/masina gospodarii/masina

1 Suprafata agricola ha 3420 - -

2 Numar de gospodarii nr 1800 - -

3 Tractoare nr 57 123 115

4 Pluguri nr 46 89 101

5 Grape nr 24 46 80

6 Combinatoare nr 6 232 128

7 Semanatori nr 23 800 287

8 Combine nr 4 709 218

9 Prese nr 1 823 500

57


În condiţiile practicării unei agriculturi pe parcele mici, dispersate pe un areal

destul de întins faţă de gospodăria individuală apar următoarele efecte negative:-

risipa forţei de muncă prin faptul că dimensiunile reduse ale gospodăriilor

individuale nu permit utilizarea completă a timpului de muncă a şefului

gospodăriilor individuale nu permit utilizarea completă a timpului de muncă a

şefului gospodăriei şi a membrilor familiei sale şi prin aceea că parcelele se află la

distanţă faţă de gospodărie ceea ce necesită timp suplimentar pentru transport.

Pentru un agricultor sărac, un rezultat mediocru dar sigur este mai bun decât

un plan de producţie cu perspective promiţătoare dar riscante. Imediat după reforma

funciară s-a înregistrat o trecere de la culturile macanizate la cele nemecanizate, şi

de la culturile pentru comercializare la cele tradiţionale, destinate cu precădere

autoconsumului.

Pentru loturile exploatate numai pentru consum, nu va exista nici sursă

agricolă de finanţare a mecanizării şi nici interes suficient pentru a investi din

resurse neagricole în cumpărarea de utilaje. De aceea este de aşteptat ca aceste loturi

să fie exploatate predominant manual, cu costuri de producţie ridicate, costurile vor

fi acceptate de producător care nu va urmări profitul ci obţinerea de produse

agricole.

La nivel naţional persistenţa acestor loturi va reprezenta însă o risipă de forţă

de muncă. (5)

Este nevoie de o strategie de dezvoltare care să rezolve această problemă

simultan, în primul rând, ar trebui facilitate procesul de exploatare al pământului

deţinut de propietarii în vârstă de către agricultorii mai tineri şi mai eficienţi, prin

diverse mecanisme de piaţă cum ar fi:-arendarea, darea în parte sau vânzarea.

În al doilea rând, o parte a celor ce lucrează în prezent în agricultură ar trebui

să treacă într-o activitate neagricolă din rural.

58


CAPITOLUL V

EFICIENŢA ECONOMICĂ ÎN GOSPODĂRIILE AGRICOLE

INDIVIDUALE

În economia de piaţă, eficienţa reprezintă criteriul dominant al întregii

activităţi economice. Utilizarea eficientă a diferitelor resurse constituie direcţia

principală a progresului economic şi social (21).

Analiza eficienţei economice presupune cadrul cuprinzător de evidenţiere a

rezultatelor ce se obţin din activitatea economică prin gospodărirea mijloacelor de

producţie, utilizarea completă a resurselor de care dispune o gospodărie agricolă, şi

acelor care sunt atrase, în vederea dezvoltării acesteia.

Scopul analizei economice este de a aprecia situaţia economică a

gospodăriilor agricole. Pe baza acestei analize are loc elaborarea unei noi strategii de

menţinere şi dezvoltare în nediul specific economiei locale precum şi oferirea de

informaţii economice atât celor din interiorul gospodăriilor agricole, cât şi celor din

interiorul gospodăriilor agricole, cât şi celor interesaţi din afara acesteia.

Teoria economică tratează problema investiţiilor ca o alocare de resurse între

prezent şi viitor sau între producţia de bunuri de consum si între producţia de capital.

Alegerea între aceste două utilizări face să intervină costul de oportunitate sau preţul

renunţării la consumul prezent în favoarea producerii unei unităţi suplimentare de

capital tehnic.

Este necesar studierea indicatorilor economici, deoarece fără studiul lor ca

volum, nivel şi proporţie, nu se poate aprecia optimizarea structurii culturilor.

Eficienţa economică este rezultatul a tot ce ţine de organizarea ştiinţifică a

producţiei şi amuncii, a tot ce poate contribui la economisirea mijloacelor financiare

59


şi a celor materiale. Din această cauză noţiunea de eficienţă are un caracter complex

şi nu poate fi limitată numai la noţiunea de rentabilitate.

Stabilirea şi analiza eficienţei economice nu se poate limita la un singur indicator

ci trebuie să se folosească un sistem de indicatori care să poată reliefa complexitatea

fenomenelor care au loc în cadrul fiecărei gospodării agricole. Plecând de la cele

precizate anterior, pentru aprecierea eficienţei economice, în cadrul studiului s-au

folosit următorii indicatori:

producţia medie şi totală;

veniturile realizate pe categorii de provenienţă;

cheltuielile totale şi la ha;

profitul realizat;

rata profitului brut.

Eficienţa economică a producţiei poate fi exprimată funcţie de mărimea

efortului economic în două moduri: prin rata de rentabilitate şi rata eficienţei

fondului funciar.

Rata rentabilităţii reprezintă rentabilitatea producţiei, exprimată funcţie de

fondurile consumate efectiv pentru obţinerea beneficiului. Rata eficienţei exprimă

rentabilitatea producţiei exprimată funcţie de fondurile avansate efectiv.

Randamentul fondului funciar este exprimat în exclusivitate prin intermediul

indicatorului producţiei fizice vegetale obţinută pe culturi şi la unitatea de suprafaţă,

iar eficienţa economică globală a fondului funciar este exprimată prin intermediul

unui sistem de indicatori valorici care reflectă atât rezultatele activităţii productive,

cât şi a rezultatelor financiare pe unitatea de suprafaţă a terenului agricol.

Rentabilitatea producţiei este un aspect principal de determinare al eficienţei

economice. Nivelul rentabilităţii este determinat de nivelul de mecanizare, de modul

de organizare a procesului de producţie, de gradul de folosire a capacitîţilor de

60


producţie, de economiile de materii şi materiale, de cantitatea şi calitatea producţiei

obţinute, de nivelul costului de producţie şi a preţului de vânzare a producţiei.

Pentru a se adapta la problemele pe care trebuie să le rezolve şi pentru a atinge

obiectivele pe care şi le-au fixat, exploataţiile agricole trebuie să fie eficiente, nu

numai în măsura de a rezista pe piaţă ci şi sub aspectul sustenabilităţii.(21,2,22).

V.1Rentabilitatea gospodăriilor individuale

Mutaţiile ce s-au produs în agricultura româneasca începând cu anul 1990 au

sporit importanţa studiului rentabilităţii gospodăriilor agricole, noile structuri

apărute trebuie a fi cercetate din toate punctele de vedere, inclusiv din punct de

vedere al eficienţei în plan economic. Acest lucru devine tot mai necesar ca urmare a

sporirii ponderii sectorului privat în agricultură şi a interesului cu privire la gradul

lor de rentabilitate.

Analiza viabilităţii exploataţiilor agricole, în special a celor individuale,

devine deosebit de complexă atât datorită multitudinii de factori, a căror influenţă

este greu de cuantificat, cât şi datorită deficultăţii în

alegerea şi calcularea celor mai potriviţi indicatori care să ne releve gradul de

rentabilitate.

Metoda de cercetare

Alegând metodele de cercetare, a fost stabilită în primul rând calea de urmat,

maniera de lucru. S-a procedat, in primul rând, la inventarierea problemelor de

urmărit, concretizate în sumarul lucrării după care s-a trecut la cercetarea de teren,

datele obţinute fiind analizate şi prelucrate, iar în final interpretate şi prezentate. În

mare parte, a fost folosită metoda monografică, pe care am îmbunătăţit-o cu metoda

anchetei sociale şi desigur, cu cea a observaţiei, având în vedere că gospodăria

61


individuală este, în fapt, o entitate complexă de natură socială, chiar dacă tradiţional

îşi consumă existenţa într-un areal extrem de restrâns.

Studiindu-se funcţiile gospodăriilor individuale, s-au evidenţiat elementele de

natură economică ce caracterizează localitatea şi ramurile de producţie mai

reprezentative, precum şi repartizarea populaţiei pe domenii de activitate, vârstă. Au

fost obţinute date care permit concluzii cât mai reale asupra diferitelor stări de

lucruri intâlnite în cerecetarea gospodăriilor individuale în contextul ruralului din

localitatea Negreşti. Au fost luate măsuri pentru ca observaţia, ca metodă de

investigaţie, să fie folosită, totdeauna, cu maximum de obiectivitate.

Pentru obţinerea datelor s-a recurs şi la o serie de surse oficiale, fie pentru

completarea informaţiilor, fie pentru verificarea celor stabilite prin metodele

amintite.

În ceea ce priveşte eşantionul ales, în vederea studiilor de eficienţă

economică, acesta se compune din gospodăriile situate în toate cele şase sate ale

localităţii.

Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra structurii fondului funciar

menţionăm că acesta a fosr prezentat pe grupe de mărime pe total localitate în

capitolul 4.

Situaţii similare se constată şi în cazul gospodăriilor cuprinse în eşantionul

stabilit în vederea aprofundării cercetării.(tabelul 5.1)

Modul de folosinţă a terenului în anul 2005 în gospodăriile studiate(ha)

62


Tabelul 5.1

Categoria de

folosinţă

Dimensiunea gospodăriilor individuale

0-1 ha 1-3 ha 3-5 ha 5-10 ha

Arabil 0,88 2,86 3,05 7,12

Păşuni şi fâneţe - 0,3 0,45 0,48

Vii 0,1 0,21 0,33 0,36

Livezi - - - -

Total agricol 0,98 3,37 3,83 7,96

Referitor la structura culturilor în cadrul gospodăriilor cercetate putem spune

că păstrează caracteristicile unei agriculturi de tip extensiv existent la nivelul întregii

localităţi(tabelul 5.2). Se constată că ponderea ocupată de fiecare cultură este

distinctă, nu numai între grupe ci şi în cadrul acestora.

Structura culturilor(ha) în gospodăriile cercetate(2005)

Tabelul 5.2

Cerealele

sunt cultivate

pe suprafeţe

cuprinse

între 76 - 85 % din terenul arabil. O trăsătură comună tuturor gospodăriilor cercetate

este ponderea ridicată a suprafeţelor cultivate cu porumb(între 50 - 65 % din

suprafaţa totală cultivată).

Cultura


0-1 ha 1-3 ha 3-5 ha 5-10 ha

grâu+secară 0,25 0,75 0,96 2,87

porumb 0,68 1,4 1,89 3,92

orz+orzoaică - 0,25 0,29 0,7

floarea soarelui 0,3 0,48 0,78 1,82

legume - 0,1 0,18 0,32

63


Producţiile medii au tendinţă uşoară de creştere faţă de anii anteriori, însă ele

sunt sub potenţialul solurilor existente. Cu cât suprafaţa unei gospodării creşte şi

gradul de mecanizare este mai mare. Acest fapt explică creşterea producţiilor medii

o dată cu mărimea suprafeţelor cultivate datorită influenţei gradului de mecanizare.

Producţii medii vegetale în gospodăriile individuale

Tabelul 5.3

Cultura


0-1 ha 1-3 ha 3-5 ha 5-10 ha

grâu 2760 2792 2808 2890

porumb 2000 2063 2080 2100

orz - 2790 2820 2900

floarea-soarelui 1100 1322 1351 1370

legume - 11390 13580 13680

Producţiile medii realizate sunt specifice localităţii şi totodată unei agriculturi

de subzistenţă, în care nu se folosesc pesticide şi nu se respectă momentele optime

de execuţie a lucrărilor, ca să nu mai vorbim de utilizarea seminţelor de calitate

superioară.

Raportând aceste producţii medii la suprafeţele reale, cultivate de gospodării

medii, rezultă producţii totale diferenţiate, de la o grupă la alta de mărime. Această

stare de lucruri are drept cauze şi calitatea lucrărilor agrotehnice, valoarea

materialului de însămânţare şi plantare, condiţii pedoclimatice diferite, etc.

Din cantităţile totale de producţie, o parte este reţinută pentru consumul intern, restul

fiind valorificat pe piaţă sau pe bază de contracte.

Producţia totală, cantităţile reţinute şi cantităţile destinate valorificării sunt

redate în tabelul 5.4

64


Producţia totală, consumul intern şi producţia destinată valorificării (kg) pe o

gospodărie medie din cadrul eşantionului studiat (2005)

Tabelul 5.4

Grupa de mărimeCantitatea Grâu Porumb Orz Floarea soareluiLegume

0-1 ha

totală 420 2091 - 285 -

reţinută 271 979 - - -

vândută 149 1112 - 285 -

1-3 ha

totală 1480 5637 397 443 786

reţinută 748 2234 - - 374

vândută 732 3403 397 443 412

3-5 ha

totală 2050 8173 450 790 2170

reţinută 890 2900 - - 690

vândută 1160 5273 450 790 1480

5-10 ha

totală 6407 13509 887 1940 2889

reţinută 2871 2800 - - 975

vândută 3536 10709 887 1940 1914

Membrii gospodăriilor agricole individuale, datorită producţiilor slabe, pe care

le obţin, sunt nevoiţi să reţină pentru consumul propriu cantităţi mai reduse care,

valorificate, să acopere cheltuielile efectuate.

Într-o gospodărie individuală, cea mai mare parte a veniturilor provine din

activitatea de producţie agricolă.

5.2 Analiza situaţiei veniturilor din cadrul gospodăriilor agricole

individuale

65


Veniturile reprezintă un indicator economico-financiar final obţinut de o

gospodărie care reflectă integral efectul economic final al activităţii de exploatare,

financiare şi excepţionale dintr-o perioadă dată(de regulă, una).

Veniturile reprezintă, deasemenea, unul din indicatorii sintetici cei mai

importanţi luaţi în calcul la nivelul eficienţei economice în diversele sale ipostaze,

iar creşterea lor în contextul respectării corelaţiei de eficienţă în raport de variaţia

cheltuielilor efectuate constituie în esenţă calea certă de ridicare a acestei eficienţe

pe o treaptă superioară, competitivă.

Când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile efectuate, se obţine un rezultat

pozitiv, concretizat în profit sau beneficiu, exprimându-se astfel o situaţie pozitivă a

gospodăriei agricole.

Veniturile obţinute de o gospodărie individuală în medie pe localitate şi pe

grupe de mărime(2005)

Tabelul 5.5

Specificare

Categoria de dimensiune

0-1 ha 1-3 ha 3-5 ha 5-10 ha

Venit total mii lei 4806 19012 26475 86298

Venit / ha 7005 9377 9652 10824

Analizând datele din tabel putem spune că veniturile pe un hectar agricol sunt

destul de mici faţă de nevoile celor care trăiesc în mediul rural.

Nivelul veniturilor din producţia vegetală depinde de profitul de producţie al

gospodăriei, de existenţa şi modul de dezvoltare a unor ramuri intensive(vii, legume,

pomi). Analizând datele din tabel se poate observa că veniturile totale înregistrează

creşteri concomitent cu majorarea dimensiunii gospodăriei.

66


5.3. Analiza cheltuielilor gospodăriilor agricole individuale

Economia, ca ştiinţă şi activitate practică, precum şi comportamentul

economic, ca expresie a implicării agenţilor economici în această realitate, se

raportează, în esenţă, la necesitatea gospodăririi optime a resurselor obiectiv limitate

în vederea satisfacerii cât mai depline şi echilibrate a trebuinţelor nelimitate şi în

continuă diversificare.

Un indicator economico-financiar de sinteză îl reprezintă cheltuielile pe baza

cărora pot fi diagnosticate şi soluţionate aspecte deosebit de importante legate mai

ales de latura calitativă a desfăşurării întregii activităţi economico-financiare din

gospodăriile agricole.

Cheltuielile reprezintă, în expresie valorică, totalitatea resurselor consumate

de gospodăria agricolă într-o perioadă de timp dată pentru realizarea producţiei şi a

veniturilor prevăzute.

Cheltuielile prezintă interes, în contextul analizei economico-financiare, ca

indicator luat în calculul nivelului, al unor indicatori sintetici şi ai eficienţei

economice, indicatori care practic exprimă în modul cel mai strâns, mai exact şi mai

corect, deci însăşi corelaţia de eficienţă dintre efortul depus şi efectul economic

obţinut într-o perioadă de timp dată.

Cercetând cheltuielile în cadrul analizei rentabilităţii, ajungem la concluzia că

în timp ce dimensiunea gospodăriilor creşte, cresc şi cheltuielile ce revin în medie pe

gospodărie(tabelul 5.6).

Cheltuielile pentru producţia vegetativă în gospodăriile individuale (2005)

Tabelul 5.6

67


Specificare

Grupa de mărime

0-1 ha 1-3 ha 3-5 ha 5-10 ha

Cheltuieli pentru producţia

agricolă vegetală

mii lei / gospodărie 4295 11820 17457 28443

mii lei / ha 5366 6381 5934 4988

Totodată, datele înscrise în tabelul 5.6 demonstrează că, pe măsură ce

dimensiunea gospodăriei creşte, cheltuielile totale ale unităţii, raportate la suprafaţa

de teren scad.

Indicatorul principal prin care se exprimă veniturile unor gospodării, este

profitul, acestea rezultând din diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile realizate.

Datele prezentate în tabelul 5.7, în legatură cu veniturile şi cheltuielile

aferente producţiei vegetale, indică faptul că toate unităţile obţin un profit care în

medie pe gospodărie este din ce în ce mai mare, pe măsură ce unitatea creşte în

suprafaţă.

Profitul realizat de gospodăriile individuale, pe grupe de mărimi, în medie pe

localitate(mii lei / gospodărie - 2005)

Tabelul 5.7

Indicatori Grupa de mărime

68


0-1 ha 1-3 ha 3-5 ha 5-10 ha

venituri totale 4806 19012 26475 86298

cheltuieli totale 4295 11820 17457 28443

profit total 511 7192 9018 57855

profit (mii lei / ha) 720 5503 4058 6480

În cazurile cercetate de noi, putem concluziona că toate gospodăriile

înregistrează profit. Nivelul profitului la un hectar agricol confirmă influenţa

dimensiunii asupra veniturilor finale ale gospodăriei.

Asupra profitului influenţează, în mod categoric, veniturile şi cheltuielile

totale. Sensul ca şi mărimea influenţei acestor factori, se determină folosind metoda

substituţiei înlănţuite. Astfel, dacă ne referim la gospodăriile individuale din prima şi

ultima grupă de mărime(0-1 ha şi 5-10 ha), diferenţa de profit este de 5760 mii lei /

ha în favoarea ultimei. În continuare notăm cu indicele 0 datele din grupa 0-1 ha şi

cu indicele 1 datele din grupa 5-10 ha, obţinând:

1. influenţa veniturilor: (V1–Ch0)–(V0–Ch0)=V1–V0

2. influenţa cheltuielilor: (V1–Ch1)–(V1–Ch0)=-Ch1 + Ch0=Ch0-Ch1, in care: V1 =

veniturile totale grupa 5-10 ha;

V0 = venituri totale grupa 0-1 ha;

Ch1= cheltuieli totale grupa 5-10 ha;

Ch0= cheltuieli totale grupa 0-1 ha.

Înscriind în relaţiile de mai sus datel din tabelul 5.7 se vor obţine:

1. influenţa veniturilor: 86298 – 4806 = 81492

2. influenţa cheltuielilor: 4295 – 28443 = - 24148

Însumând cele două influenţe se obţine:

81492 – 24148 = 57344

69


Prin urmare, creşterea profitului gospodăriilor din ultima grupă faţă de prima a fost determinată, cu 81492 mii lei de creşterea veniturilor şi reduc cu 24148 mii lei prin creşterea cheltuielilor.

CONCLUZII

În localitatea Negreşti, activitatea agricolă se desfăşoară pe suprafeţe mici, aşa

cum s-a văzut în exemplele date, datorită gradului mare de fărâmiţare a proprietăţii.

Acest fapt conferă gospodăriilor agricole individuale caracteristicile unei agriculturi

de subzistenţă cu implicaţii nefavorabile asupra rentabilităţii şi viabilităţii acestora.

Pentru o rentabilizare menită să atingă şi chiar să escaleze, un anume prag de

prosperitate, absolut necesar pentru viitorul şi salvarea ideii de proprietate

ţărănească, se impun următoarele măsuri:

realizarea de gospodării individuale viabile de minimum 20 ha prin

încurajarea utilizării, pe scară largă a arendei;

atribuirea unor terenuri aflate în proprietate publică, unor categorii de tineri,

lipsiţi de pământ dar cu obligaţia de a lucra în anumite forme de asociere;

asocierea în sindicate a producătorilor agricoli în vederea aprobării şi

promovării propriilor interese.

Dezvoltarea gospodăriilor agricole nu trebuie să se sprijine numai pe ajutorul

statului, ci şi prin eforturile proprietarilor care trebuie să vizeze în primul rând

creşterea veniturilor. Pentru aceasta o cale o reprezintă creşterea cantităţii de produse

valorificate, atât prin creşterea ponderii unor produse în producţia totală cât şi prin

creşterea producţiei medii la unitatea de suprafaţă, se impun, în acest scop, măsuri

care trebuie să aibă în vedere, neapărat o coordonare tehnică de specialitate, ceea ce

70


propune că inginerii camerelor agricole să aibă prin fişa postului, atribuţii precise de

îndrumare a gospodăriilor individuale.

Aplicarea acestor măsuri ar putea duce la rezultate mai bune dar până la urmă

vor trebui să apară unităţi agricole mari, indiferent cum vor fi numite care să

funcţioneze întradevăr pe principiul economiei de piaţă.

CONCLUZII FINALE

Lucrarea de faţă a prilejuit abordarea unei largi palete de probleme economice

şi sociale cu care se confruntă lumea satelor româneşti în prezent. Tematica abordată

71


privind gospodăriile agricole individuale conduce la concluzii optimiste în ceea ce

priveşte potenţialul de producţie agricolă şi posibilităţile sale de exploatare, cu

condiţia ca sistemul de organizare a fondului funciar să fie schimbat. Astfel au fost

reliefate o serie de caracteristici de structură ce surprind dimensiunile gospodăriilor

agricole, structura categoriilor de folosinţă şi structura cultutârilor alături de

indicatorii economici şi tehnico-economici ce oferă informaţii cu privire la

rentabilitatea acestor gospodării(producţia medie, venit, cheltuieli, profit).

Lucrarea este structurată pe cinci capitole, fiecare prezentând elemente

importante din punct de vedere practic şi teoretic.

În primul capitol m-am referit la prezentarea generală a gospodăriilor agricole

individuale. Dezvoltarea gospodăriilor individuale nu trebuie să se sprijine, în

exclusivitate, pe ajutorul statului, ci şi pe eforturile proprietarilor care trebuie să

vizeze, în primul rând creşterea veniturilor.

În al doilea capitol au fost tratate elemente ce caracterizează agricultura

României în perioada de tranziţie la economia de piaţă, cu referiri la modificările ce

au apărut în privinţa formelor de proprietate.

Cel mai important factor al schimbărilor structurale din perioada de tranziţie

la economia de piaţă este aşezarea agriculturii pe temelia proprietăţii private. Dacă

acest act s-ar fi realizat fără distrugerile materiale şi a structurilor de organizare

viabile care puteau fi adaptate la cerinţele pieţei concurenţiale, România ar fi fost

astăzi mai aproape de cerinţele europene.

Lipsa unor politici agricole şi strategii fundamentale ştiinţific, educaţia

economică scăzută în diferite structuri decizionale şi în rândul agricultorilor, în

condiţiile unei economii destructurate şi ale dezacordurilor clasei politice, au fost

cauzele determinante ale unor nereuşite şi ale rămânerii în urmă a reformei funciare.

(12)

72


Pentru a oferi o imagine de ansamblu, în capitolul al treilea sunt prezentate

unele aspecte generale privind agricultura din localitatea Negreşti. Au fost

prezentate istoricul, aşezarea geografică, cadrul natural şi economic, relieful, clima,

vegetaţia şi solurile ce caracterizează localitatea.

Unul din fenomenele naturale cu efecte negative asupra agriculturii îl

reprezintă atât seceta, cât şi precipitaţiile crescute în perioada de vegetaţie.

În al patrulea capitol sunt prezentate gospodăriile agricole individuale,

existente în agricultura localităţii Negreşti. Acestea au fost prezentate din punct de

vedere al locului ocupat de aceste structuri agricole în agricultura localităţii,

mărimea acestora, modul de folosinţă al terenului, structura culturilor şi producţiile

realizate.

La nivelul localităţii Negreşti ponderea suprafeţelor aflate în gospodării este

de 26,11%. Faţă de ponderea suprafeţelor ocupate în cadrul acestor tipuri de

gospodării la nivelul ţării aceasta este mult mai mică. Acest lucru se datorează

faptului că multe din proprietarii de teren au preferat să-şi lucreze terenul în cadrul

societăţilor agricole ori au optat pentru arendă.

Sub aspectul mărimii acestea păstrează caracteristicile unei agriculturi de

subzistenţă existente în cadrul gospodăriilor agricole individuale la nivelul întregii

ţări. Astfel, suprafaţa medie agricolă deţinută de o gospodărie individuală este de

2,02ha şi de 1,88ha în ceea ce priveşte suprafaţa arabilă. Mai mult de 79% din

numărul gospodăriilor agricole din comunităţile rurale ale localităţii Negreşti deţin

până la 3ha suprafaţa agricolă.

Analizând structura culturilor se poate afirma despre gospodăriile individuale

din localitate că au un caracter preponderent cerealier, aceasta explicându-se prin

nevoia relativ scăzută de mijloace tehnice şi de forţă de muncă pe care le solicită

cultura cerealelor.

73


Lipsa capitalului de exploatare, care îi determină pe proprietari să renunţe la

folosirea de sămânţă şi material săditor selecţionat, de îngrăşăminte şi de substanţe

chimice şi a mijloacelor mecanice pentru efectuarea anumitor lucrări duce la

realizarea unor producţii medii scăzute.

În ultimul capitol au fost analizaţi principalii indicatori ai rentabilităţii

gospodăriilor agricole din localitate.

În gospodăriile agricole individuale din localitatea Negreşti agricultura se

desfăşoară pe suprafeţe mici, datorită gradului mare de fărămiţare a proprietăţii.

Datorită acestui fapt gospodăriile individuale obţin venituri mici, procesul productiv

implică cheltuieli mai mari iar dacă scădem autoconsumul din producţia totală se

obţine în final o rentabilitate scăzută.

Trebuie avut în vedere că mărirea prin asociere a exploataţiilor agricole va

scoate din circuit, de fapt din statutul de agricultor, o mare parte din oameni, care în

acest fel, îşi pierd rosturile devenind şomeri agricoli, ceea ce este cu mult sub

demnitatea ţăranului român. În acest caz, trebuie dezvoltată mai mult asocierea în

domeniul asigurării serviciilor spre care cei rămaşi fără pământ să fie dirijaţi pe

măsură ce dispar din „statul de funcţiuni” al producătorilor direcţi.

PROPUNERI

În prezent activitatea agricolă se desfăşoară pe suprafeţele mici, aşa cum am

văzut în exemplele noastre. Datorită gradului înalt de fărâmiţare a proprietăţii, aspect

în totala contradicţie cu realităţile agriculturii din vestul Europei, unde pământul este

concentrat în unităţile mari, mecanizabile, iar producţiile sunt cu mult peste cele

74


înregistrate la noi. Din acest motiv, pentru o rentabilizare menită să atingă şi chiar să

escaladeze, un anume prag de proprietate, absolut necesar pentru viitorul

gospodăriilor şi salvarea ideii de proprietate ţărănească, propunem următoarele

măsuri:

încurajarea utilizării pe scară largă a arendei, în vederea realizării de

gospodării individuale, viabile de minimum 20 h;

realizarea pe linia unirii proprietăţilor, de asociaţii mai mari cu personalitate

juridică, pe baza unui statut care să nu permită inechitarea în ceea ce priveşte

împărţirea veniturilor şi în acelaşi timp, să menajeze conservatorismul acestor

moldoveni, care vor să-şi păstreze, ca un datum ancestral, proprietatea

moştenită sau dobândită prin eforturi deosebite;

atribuirea unor terenuri aflate în proprietate publică, unor categorii de tineri,

lipsiţi de pământ cu obligaşia de a-l lucra în anumite forme asociative pe baza

unui nomenclator prestabilit de culturi şi produse, menite să asigure cel puţin

fondul pieţii preorăşeneşti;

organizarea cooperării rurale în sfera aprovizionării şi comercializării

produselor, precum şi în domeniul creditării agricole şi asigurării împotriva

riscurilor, pentru a sparge monopolurile care, în prezent oferă ţăranilor preţuri

mici umilitoare;

asocierea în sindicate a producătorilor agricoli în vederea apărării şi

promovării propriilor interese;

extinderea cooperaţiei agricole, cu un statut care să asigure, în virtutea legilor

în vigoare, dreptul la proprietate pe durata existenţei unităţii, dar şi după

retragerea proprietarilor, acţiune care nu trebuie condiţionată în nici un fel.

Aplicarea măsurilor de mai sus ar putea conduce la rezultate mai bune, dar că,

până la urmă, vor trebui să apară unităţi agricole mari, indiferent cum vor fi numite,

75


care să funcţioneze cu adevărat pe principiul economiei de piaţă, inclusiv în ceea ce

priveşte protecţia lor prin mijloacele asigurărilor de orice natură,de stat sau private.

BIBLIOGRAFIE

1. Alecu.I., Merce E., Pană D., Managementul în exploataţiile agricole,

Editura Ceres, Bucureşti, 2001;

2. Bulgaru.M., Starea de criză a agriculturii romăneşti şi posibile căi de

redresare, în Revista”Economistul” nr.267/12.02.1993, Bucureşti, 1993;

76


3. Caia, Aurel, Condiţiile social – economice şi istorice în care au avut loc

reformele agrare în Romănia, în volumul”Agricultura şi destinele

Romăniei”, Editura”Ion Ionescu de la Brad”, Iaşi, 1999;

4. Chiran A. şi Colab., Agromarcheting, Editura Evrica, Chişinău, 1999;

5. Ciumana M., Reconstituirea propietăîţii ţărăneşti. Limite şi

conscinţe, Sesiunea de comunicări.Agricultura Romăniei în

contextul tradiţiei la economia de piaţă, C.I.D.E., Bucureşti, 1992;

6. Ciurea I.V., Management în exploataţiile agricole, Universitatea

Agronomică şi Medecină Veterinară”Ion Ionescu de la Brad” Iaşi,

1999;

7. Cojoc Doina, Contabilitatea firmei, note de curs, U.S.A.M.V. Iaşi;

8. Cornăţeanu N., Cercetări asupra rentabilizării gospodăriilor ţărăneşti,

Bucureşti, 1945;

9. Fătu M., 20 de ani de la înfăptuirea Reformei agrare din 1945, Revista

arhivelor, VIII, Bucureşti, 1965(I);

10.Fierbinţeanu Gh., şi Colab., Evoluţia şi perspectiva agriculturii din

Romănia, Regia autonomă”Monitorul Oficial”, Bucureşti, 1998;

11.Grădinaru M., Istrumente de analiză economico – financiară a

inteprinderii agricole, Ed. Universităţii”Al.I.Cuza”, Iaşi, 1994;

12.Ionescu – Siseşti Gh., Politica agrară cu privire specială la Romănia,

Bucureşti, 1940;

13.Lăpuşan Al., Metodele de exploataţii agricole mari, Bucureşti, 2002;

14.Macovei Gheorghe, Analiza tehnico economică:curs universitar pentru

dublă specilizare inginerie economică anul IV, Iaşi, Panfilius, 2003;

15.Mitrache Şt., Dezvoltare durabilă anuală, Ed.Planeta, Bucureşti, 2000;

16.Oancea Margareta, Managementul modern în unităşile agricole, Editura

Ceres, Bucureşti, 2003;

77


17.Otioman Păun Ion, Agricultura Romăniei la cumpăna dintre mileniile II

şi III, Editura Helicon, Timişoara, 1994;

18.Păunescu Coriolan – Lucrările Simpozionului Naţional al Asociaţiei

romăne de Ştiinţă Regionale Bucureşti IV, Galaţi, 2004;

19.Ştefan G., Economia rurală, notede curs, U.S.A.M.V. Iaşi;

20.Teşliuc E., Chirca C., Analiza dezvoltării rurale în Romănia, Bucureşti,

1999;

21.Tofan Al., Gestiunea investţiilor agroalimentare, Editura Junimea,

1997;

22.Trebici V., Satul romănesc şi ţărănimea, aspecte demografice, Editura

Academiei Romăne, 1985;

23.Ungureanu G., Contribuţii la studiul organizării şi rentabilităţii

exploataţiilor agricole private din zonele de luncă şi colinare ale

judeţului Bacău, U.S.A.M.V. Iaşi, 2004;

24.Zahiu Letiţia, Management agricol, Editura Economică, 1999;

25.Zahiu Letiţia, Structuri agrare şi viitorul politicilor agrcole, Editura

Economică, Bucureşti, 2003;

26.Monografia oraşului Negreşti, 1980.

78

Date post:	26-Jun-2015
Category:	Documents
Upload:	iubaluiub
View:	1,083 times
Download:	2 times

ANALIZA MĂRIMII GOSPODĂRIILOR AGRICOLE INDIVIDUALE

Documents