+ All Categories
Home > Documents > Ana Plosca Abstract

Ana Plosca Abstract

Date post: 26-Jun-2015
Category:
Upload: maniunea8
View: 151 times
Download: 7 times
Share this document with a friend
26
MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETELUI AL REPUBLICII MOLDOVA UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAŢIONALĂ DIN MOLDOVA Cu titlu de manuscris CZU 343.147:623,4(043,2) 135,1 P.72 PLOSCĂ ANA PARTICULARITĂŢI ALE CERCETĂRII LOCULUI FAPTEI ÎN CAZUL INVESTIGĂRII INFRACŢIUNILOR SĂVÂRŞITE PRIN FOLOSIREA ARMELOR DE FOC ŞI A MATERIILOR EXPLOZIVE Specialitatea 12.00.08. Drept penal (cu specificarea: drept procesual penal; criminalistica) AUTOREFERAT al tezei de doctor în drept CHIŞINĂU – 2008
Transcript
Page 1: Ana Plosca Abstract

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETELUI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAŢIONALĂ DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris CZU 343.147:623,4(043,2) 135,1

P.72

PLOSCĂ ANA

PARTICULARITĂŢI ALE CERCETĂRII LOCULUI FAPTEI ÎN CAZUL INVESTIGĂRII INFRACŢIUNILOR SĂVÂRŞITE PRIN FOLOSIREA

ARMELOR DE FOC ŞI A MATERIILOR EXPLOZIVE Specialitatea 12.00.08. Drept penal (cu specificarea: drept procesual penal; criminalistica)

AUTOREFERAT

al tezei de doctor în drept

CHIŞINĂU – 2008

Page 2: Ana Plosca Abstract

2

Teza a fost elaborată în cadrul Catedrei Drept penal a Facultăţii de Drept a Universităţii Libere Internaţionale din Moldova.

Conducător ştiinţific: Nicolae Văduva, conferenţiar universitar, doctor în drept,

Referenţi oficiali: Vasile Bercheşan, profesor universitar, doctor în drept, Decanul Facultăţii

de Drept a Universităţii ”Gheorghe Cristea” din Bucureşti. Tudor Ocoianu, conferenţiar universitar, doctor în drept ( UCCM).

Susţinerea va avea loc la „21”martie .2008, ora 10.00 în şedinţa publică a

Cosiliului Ştiinţific Specializat D.34.12.00.08-4 interuniversitar în cadrul Universităţii de Stat din Moldova şi Universitatea Liberă Internaţională din Moldova cu sediul în municipiul Chişinău, str. Vlaicu Pârcălab, nr. 52.

Teza de doctor şi autoreferatul pot fi consultate la Biblioteca Universităţii Libere Internaţionale din Moldova, Biblioteca Naţională a Republicii Moldova şi pe pagina WEB a C.N.A.A.( http//www. cnaa.acad.md) .

Autoreferatul a fost expediat la „15”februarie .2008.

Secretar Ştiinţific al Cosiuliului Ştiinţific Specializat, dr. în drept, conf. universitar T. Vâzdoagă Conducător ştiinţific, doctor în drept,

conferenţiar universitar N. VĂDUVA Autor: A. PLOSCĂ

Page 3: Ana Plosca Abstract

3

CARACTERISICA GENERALĂ A LUCRĂRII

Actualitatea temei şi gradul de studiere a acesteia. Investigaţiile asupra acestei teme sunt consacrate unei problematicii juridice

importante, în special din domeniul dreptului penal, procesual penal şi al criminalisticii. Atât în România, cât şi în celelalte state est-europene, se constată că, în ultimii cincisprezece ani, infracţionalitatea tinde să se globalizeze, să se internaţionalizeze, infractorii folosind metode tot mai noi şi devenind mult mai ingenioşi.

Crima organizată se manifestă tot mai mult prin creşterea numărului infracţiunilor săvârşite cu violenţă, ajungându-se ca pe lângă traficul şi consumul de droguri, a traficului de persoane să se extindă traficul cu arme şi muniţii, cu materii explozive şi radioactive, multe din omoruri fiind săvârşite cu ajutorul armelor de foc, nu de puţine ori la comandă, ceea ce demonstrează că infractorii au devenit mult mai curajoşi, au împrumutat şi aplică metode specifice mafiei, fiind de cele mai multe ori cu un pas înaintea organelor judiciare.

Creşterea exponenţială a volumului reglementărilor juridice şi complexitatea crescândă a acestora are drept consecinţă faptul că legea nu mai are stabilitatea ordinară, ea devenind tot mai mult un instrument de gestionare a schimbărilor ce se produc în societate în ritmuri rapide, uneori chiar imprevizibile. În aceste condiţii este greu să se mai aştepte din partea reglementărilor juridice să prezinte aceeaşi valabilitate universală atât pentru prezent cât şi pentru viitor.

Dacă avem în vedere, starea, dinamica, proporţiile, tendinţele şi măsurile de prevenire şi combatere a fenomenului infracţional, ne dăm seama că organele abilitate cu elaborarea unei legislaţii concrete, coerente, adaptată la cerinţele Uniunii Europene se mişcă greoi, uneori confuz, limitându-se de cele mai multe ori la gestionarea crizelor ce se produc în anumite momente, fapt ce a determinat pe membrii Consiliului European să atragă atenţia, în repetate rânduri, că România la capitolul justiţie şi interne are mari rămâneri în urmă.

De aceea, apreciem că se impune ca o necesitate stringentă perfecţionarea metodelor şi mijloacelor de luptă pentru contracararea unor asemenea fenomene. Este necesar ca organele judiciare române să-şi perfecţioneze atât mijloacele de investigare, cât şi mijloacele de probaţiune pentru stabilirea adevărului, să elaboreze legi durabile în timp şi spaţiu şi să renunţe la tot felul de modificări aduse peste noapte, sau la scurt timp de la elaborarea unor legi.

Este evident, că dată fiind, pe deoparte, obligaţia organelor judiciare de a stărui prin toate mijloacele legale la stabilirea adevărului şi având în vedere, pe de altă parte, progresul rapid al ştiinţei şi tehnicii care oferă mereu metode tot mai noi şi mai complete de investigare, este de neconceput ca justiţia să nu folosească, pentru atingerea scopului său, toate mijloacele pe care le oferă dezvoltarea actuală a ştiinţei.

Devine evident faptul că folosirea mijloacelor tehnico-ştiinţifice se impune ca o condiţie sine qua non în activitatea de cercetare criminalistică a locului faptei.

În ultimul deceniu şi în Republica Moldova legislaţia procesual-penală a fost modificată în sensul democratizării şi racordării acesteia la cerinţele tratatelor internaţionale din domeniu. Situaţia creată impune efectuarea de cercetări ştiinţifice în acest domeniu în scopul aprecierii obiective a proceselor ce ţin de evoluţia fenomenului

Page 4: Ana Plosca Abstract

4

infracţional şi forma de organizare a activităţii de cercetare a acestui fenomen, deoarece numai depistarea la timp, fixarea, examinarea, ridicarea şi valorificarea acestor urme au o deosebită importanţă pentru cercetarea, descoperirea şi prevenirea infracţiunilor.

Acestea sunt câteva considerente care ne-au determinat să consacrăm, în principal, această lucrare studiului aspectelor procesuale, metodice, organizaţionale a investigării criminalistice a particularităţilor cercetării locului faptei în cazul infracţiunilor săvârşite prin folosirea armelor de foc şi a materiilor explozive.

Problematica cercetării locului faptei a fost studiată în diferite lucrări ştiinţifice ale unor autori recunoscuţi pe plan naţional şi internaţional, iar particularităţile cercetării locului în cazul investigării infracţiunilor săvârşite prin folosirea armelor de foc şi materiilor explozive nici în România şi nici în Republica Moldova n-au fost prezentate. Sub acest aspect autorul a direcţionat studiul actual, utilizând pe larg lucrările remarcabililor criminalişti din România, Republica Moldova, Rusia şi din ale ţări, precum şi practica avantajoasă în domeniul vizat.

Obiectul cercetării de faţă îl constituie activitatea organelor de cercetare penală de investigare a infracţiunilor săvârşite prin folosirea armelor de foc sau a materiilor explozive, activitatea de acumulare, examinare şi utilizare a probelor, a mijloacelor materiale de probă şi a urmelor identificate, fixate, ridicate şi exploatate în laboratoarele de specialitate (criminalistică sau din alte domenii ale ştiinţei) privind infracţiunile săvârşite prin folosirea armelor de foc sau a materiilor explozive, de identificare a făptuitorilor şi antrenarea răspunderii penale a acestora.

Scopul şi obiectivele tezei. În lucrarea de faţă ne-am propus o analiză juridică, riguros ştiinţifică, a teoriei

şi practicii investigării criminalistice a locului faptei în cazul infracţiunilor săvârşite prin folosirea armelor de foc şi a materiilor explozive, în baza căreia să formulăm nişte concluzii şi recomandări privind perfecţionarea cadrului procesual, metodic şi organizaţional a acestor activităţi în etapa actuală.

Cunoscând faptul că justiţia nu se poate face pe deplin fără cunoaşterea adevărului cu privire la cauza care face obiectul procesului penal şi că aflarea adevărului constituie unul din principiile fundamentale ale procesului penal, ne-am propus să detaliem numai aspectele procesuale ale investigării criminalistice a faptelor care au fost săvârşite prin folosirea armelor de foc şi a materiilor explozive şi în mod deosebit anumite aspecte cu valoare de noutate în domeniul cercetării locului faptei în cazul săvârşirii unor astfel de infracţiuni, având în vedere şi exigenţele contemporane, dar în mod deosebit progresele înregistrate în criminalistica românească şi mondială.

Pentru soluţionarea unor probleme şi sarcini concrete în procesul de cercetare, ne-am propus în principal următoarele obiective:

- reflectarea esenţei cercetării locului faptei şi determinarea principiilor care guvernează întreaga activitate de examinare a locului faptei;

- formularea caracteristicilor de bază ale investigării criminalistice a infracţiunilor săvârşite prin folosirea armelor de foc şi a materiilor explozive, pe baza dezbaterilor teoretice din literatura de specialitate şi în mod deosebit a practicii judiciare în domeniu;

- cercetarea evoluţiei tendinţelor actuale a acestui gen de infracţiuni în contextul tendinţei de globalizare a infracţionalităţii din domeniul cercetat şi în

Page 5: Ana Plosca Abstract

5

contextul exigenţelor contemporane actuale; - ca urmare a analizei şi generalizării practicii de investigare a infracţiunilor

săvârşite prin folosirea armelor de foc sau a materiilor explozive, a se identifica şi determina particularităţile tehnice de realizare a unor acţiuni de urmărire penală în cauzele penale din categoria respectivă;

- formularea unor recomandări privind organizarea investigării locului faptei, având în vedere particularităţile specifice faptelor care fac obiectul disertaţiei;

- efectuarea unui studiu exigent şi pertinent asupra cauzelor şi condiţiilor care favorizează săvârşirea unor fapte de acest gen şi a consecinţelor acestora asupra vieţii şi integrităţii persoanelor, a avutului public şi privat;

- evidenţierea particularităţilor tactice, psihologice şi deontologice ale membrilor echipei care efectuează cercetarea locului faptei în cazul infracţiunilor săvârşite prin folosirea armelor de foc şi a materiilor explozive.

Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific. Investigarea şi activitatea de cercetare s-a bazat pe studierea materialului

legislativ existent în domeniu folosind ca metode, tratarea în plan istorico-juridic, organizaţional, doctrină şi jurisprudenţă, legislaţie şi uzanţe internaţionale. În acest sens a fost studiat material doctrinar, teoretic şi practic, din România, Republica Moldova şi alte state, în domeniul dreptului penal, dreptului procesual penal şi criminalistică, precum şi alte domenii ale ştiinţelor juridice, cum ar fi medicina-legală, şi care au legătură cu acţiunile de urmărire penală.

Totodată am apelat la metoda logico-formală de analiză, statistică, istorică şi metoda juridică comparativă ceea ce a permis o cercetare riguros ştiinţifică, o pătrundere în esenţa investigării criminalistice a locului faptei şi în mod deosebit a particularităţilor specifice cercetării locului faptei în cazul infracţiunilor săvârşite prin folosirea armelor de foc şi a materiilor explozive. În acest sens au fost studiate peste 150 dosare soluţionate de instanţele de fond, Tribunalele judeţene Argeş, Dolj, Gorj, Mehedinţi, Hunedoara, Tribunalul municipiului Bucureşti şi Curţile de Apel Craiova, Bucureşti, Piteşti şi Hunedoara. Au fost, de asemenea, investigate 65 dosare în care cercetările au fost efectuate de Parchetele militare teritoriale Craiova, Bucureşti şi Timişoara, precum şi de către Secţia Militară din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Au fost purtate interviuri cu un număr însemnat de specialişti din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, precum şi cu experţi criminalişti din cadrul Institutului de Criminalistică al Inspectoratului General al Poliţiei Române şi Institutul Naţional de Expertize Criminalistice de pe lângă Ministerul de Justiţie.

În procesul cercetărilor au fost utilizate teze ştiinţifice şi concluzii cuprinse în diverse lucrări de specialitate. O semnificaţie deosebită au avuto principiile teoretice şi metodologice din publicaţiile ştiinţifice de specialitate din România şi din străinătate. Astfel, un interes deosebit au prezentat lucrările următorilor autori: Aioniţoaie C., Beliş V., Bercheşan V., Ciopraga A., Dongoroz V., Gheorghiţă M., Golubenco Gh., Kahane S., Neagu I., Măcelaru V., Mircea I., Stancu E., Suciu C., Văduva N., Golunschi S., Mitricev V., Belkin R.S., Iablokov N.P., Kustonovici S.D., Heider Fritz, şi alţi autori.

Lucrarea are la bază investigaţiile autorului despre premizele legislative ale

Page 6: Ana Plosca Abstract

6

aplicării instituţiei investigării criminalistice a infracţiunilor săvârşite prin folosirea armelor de foc sau a materiilor explozive, având ca punct de plecare principiile şi dispoziţiile cuprinse în Constituţia României, adoptată la 19 octombrie 2003, a Constituţiei Republicii Moldova din 29 iulie 1994, a Codurilor penale şi Codurilor de procedură penale ale României şi Republicii Moldova, a convenţiilor şi tratatelor internaţionale, precum şi a legislaţiei de specialitate specifică domeniului cercetat.

A fost, de asemenea, analizat un volum considerabil de material normativ-juridic din România, Republica Moldova şi alte state.

Inovaţia ştiinţifică a lucrării. Atât noutatea ştiinţifică cât şi rezultatele studiului efectuat şi-au găsit

reflectarea în următoarele teze principale prezentate spre a fi susţinute: - s-a desprins ca o necesitate faptul că organele judiciare, dar în mod deosebit

experţii şi specialiştii să cunoască modul de identificare, prelevare, ridicare şi valorificare a urmelor găsite la locul faptei, precum şi problemele ce pot fi rezolvate în stadiul actual al dezvoltării ştiinţei şi tehnicii;

- elaborarea unor opinii şi recomandări cu privire la aplicarea instituţiei investigării criminalistice, ca urmare a studiului şi analizei operelor ştiinţifice în domeniu şi a normelor legislaţiei româneşti cu toate modificările aduse la zi ;

- problemele de natură psihologică şi de deontologie a specialiştilor care efectuează cercetarea locului faptei în cazul infracţiunilor săvârşite prin folosirea armelor de foc şi a materiilor explozive, dar nu numai, sunt mai puţin reflectate în studiile juriştilor, fapt pentru care se impune elaborarea unor lucrări de specialitate în aceste domenii, şi accentuarea gradului de pregătire al juriştilor;

- având în vedere tendinţele actuale ale fenomenului infracţional atât din România cât şi din lume se impune cu stringenţă, elaborarea unor strategii de prevenire şi combatere a traficului de arme, muniţii şi explozivi, precum şi de reducere şi anihilare a fenomenului infracţional.

Unele din ele reprezintă o viziune proprie a autorului şi au fost prezentate atât în această lucrare, cât şi în numeroase publicaţii apărute în reviste de specialitate din România, sau cu ocazia unor simpozioane interne şi internaţionale la care autorul a participat.

Semnificaţia şi valoarea aplicativă a lucrării. Demersurile ştiinţifice ale prezentei lucrări au fost axate pe analiza unuia din

principalele procedee probatorii reglementate de legislaţia română, respectiv de Codul de procedură penală, precum şi de tactica criminalistică. Acest procedeu probatoriu are ca obiect percepţia nemijlocită de către organele judiciare a locului unde s-a săvârşit infracţiunea, sau a locului unde s-au produs urmele acesteia, în vederea descoperirii, fixării şi ridicării urmelor şi stabilirea împrejurărilor în care a fost săvârşită fapta.

Autorii de specialitate sunt unanimi în a aprecia că acest procedeu probatoriu are o evidentă semnificaţie în ansamblul preocupărilor consacrate soluţionării unei cauze penale.

Teza abordează, în conţinutul său, problemele şi aspectele pe care le-am considerat a fi cele mai importante şi care sunt specifice investigării criminalistice a infracţiunilor săvârşite prin folosirea armelor de foc sau a materiilor explozive.

Prin acest mod de abordare am încercat să aducem în atenţie şi să punem în

Page 7: Ana Plosca Abstract

7

discuţie, atunci când a fost cazul, unele propuneri sau sugestii, în special din punct de vedere al specialistului, din dorinţa de a da o mai mare eficienţă practică reglementărilor juridice din acest domeniu important al activităţii juridice.

Considerăm că prin modul de abordare pe care l-am folosit, această lucrare poate fi utilizată în următoarele domenii:

- în procesul de instruire juridică profesională a studenţilor dar şi a juriştilor; - în popularizarea cunoştinţelor juridice; - în soluţionarea unor cauze penale; -pentru stimularea cercetărilor în domeniul investigării criminalistice a faptelor

de natură penală; - pentru cunoaşterea tehnicilor moderne folosite de specialişti în efectuarea

constatărilor tehnico-ştiinţifice şi a expertizelor judiciare. Aprobarea rezultatelor lucrării. Rezultatele cercetării au fost expuse la catedra de criminalistică a Facultăţii de

Drept din cadrul Academiei de Poliţie Alexandru Ioan Cuza din Bucureşti, la Centrul de Studii Postuniversitare din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, precum şi la catedra de criminalistică a Facultăţii de Drept Nicolae Titulescu din Craiova.

De asemenea, lucrarea constituie un material de bază în activitatea lucrătorilor de poliţie şi a procurorilor care se ocupă cu soluţionarea cauzelor penale privind infracţiunile săvârşite prin folosirea armelor de foc sau a materiilor explozive.

O parte din rezultatele cercetării efectuate pentru această teză au fost expuse cu ocazia simpozioanelor organizate de Academia de Poliţie Alexandru Ioan Cuza din Bucureşti; de Asociaţia Criminaliştilor din România; de Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti, Facultatea de Drept din Constanţa, precum şi de către „Universitatea Liberă Internaţională” de la Chişinău, după cum urmează:

- simpozioanele internaţionale din 28-29 octombrie 2003, 30 ianuarie, mai şi 27 octombrie 2004, la Bucureşti, Constanţa, organizate de Asociaţia Criminaliştilor din România, Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” şi Universitatea „Spiru Haret”; simpozionul internaţional din 24-25 septembrie 2004, organizat de ULIM

De asemenea, o parte din materialele lucrării şi-au găsit reflectare în publicaţiile revistelor de specialitate, iar altele au fost utilizate în procesul instructiv-educativ la Facultatea de Drept a Academiei de Poliţie „Alexandu Ioan Cuza” din Bucureşti şi Universitatea Română de Ştiinţe şi Arte „Gheorghe Cristea” Bucureşti, prin note de curs, expuneri, seminarii şi lucrări practice.

Structura lucrării Lucrarea este constituită din trei capitole, care la rândul lor sunt divizate în 9 secţiuni şi 7 subsecţiuni, introducere, concluzii şi recomandări, bibliografie şi anexe.

Page 8: Ana Plosca Abstract

8

CONŢINUTUL LUCRĂRII În Introducere se fundamentează actualitatea, scopul şi obiectivele tezei, suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific, inovaţia ştiinţifică, semnificaţia şi valoarea aplicativă a lucrării, sunt descrise modalităţile de aprobare a rezultatelor lucrării.

Capitolul I – „Reglementarea juridică a deţinerii armelor de foc şi a materiilor explozive în România şi Republica Moldova” În prima secţiune se prezintă un scurt istoric a modului de reglementare juridică a deţinerii armelor de foc şi a materiilor explozive atât în România cât şi în Republica Moldova, precum şi unele din cazurile semnificative de infracţiuni săvârşite prin folosirea armelor de foc şi a materiilor explozive produse pe teritoriul celor două state. Am accentuat, că sarcina justiţiei este, în cadrul procesului penal, de a stabilii adevărul obiectiv în cauzele care sunt supuse spre rezolvare organelor judiciare. Pentru realizarea acestei sarcini un rol deosebit de important revine probaţiunii judiciare care constituie axul principal într-un proces, deoarece prin mijlocirea probelor organele judiciare au posibilitatea stabilirii adevărului şi întemeindu-se pe acesta pot da soluţii juste în cauzele cercetate sau judecate. Astfel se explică evoluţia legislaţiei, pe parcursul timpului, în cele două state (România şi Republica Moldova), legislaţie care a fost permanent adaptată schimbărilor produse în societate. Secţiunea 2 intitulată: unele consideraţii referitoare la semnificaţia socio – economică a infracţiunilor ce privesc regimul armelor, muniţiilor şi a materiilor explozive, cuprinde o analiză detaliată a acestui domeniu. Astfel, dacă până în anul 1990 acest gen de infracţiuni nu numai că era redus ca număr, dar ele se produceau, de cele mai multe ori, din culpă, după 1990, datorită deschiderii posibilităţilor către exterior, în România a început să-şi facă apariţie o multitudine de arme de foc, de diferite modele şi mărci, cele mai multe fiind deţinute ilegal.

Analizând statisticile în domeniul regimului armelor de foc şi a muniţiilor, cu referire directă la armele descoperite de către poliţie, rezultă că cea mai mare pondere o deţin armele militare, urmate de cele confecţionate artizanal, precum şi cele introduse ilegal în ţară de către cetăţenii români.

Factorul determinant stimulativ l-a constituit focarele de conflicte din fosta Iugoslavie, Cecenia şi Afganistan, precum şi destrămarea fostei Uniuni Sovietice, zone în care există preocupări intense de tranzitare şi comercializare a unor astfel de obiecte.

În România începând cu anul 2000, an în care s-au folosit pentru prima dată arme de foc cu ocazia săvârşirii unor omoruri în scop de jaf sau la comandă şi până la finele anului 2003, au fost înregistrate 74 de cazuri de acest gen, adică de infracţiuni de mare violenţă, din care 45 au fost săvârşite prin folosirea armelor de foc.

Trebuie să remarcăm astfel, faptul că în România, încă din anul 2000 au început să acţioneze grupuri autohtone care sunt integrate şi îşi articulează acţiunile cu grupările ce acţionează în spaţiul european, deci asistăm la o internaţionalizare a crimei. Numai în anul 2000 au fost cercetate 219 cazuri de omoruri deosebit de grave, respectiv 21 omoruri la comandă sau în scop de jaf, din care 11 prin folosirea armelor de foc, fapte care în anii următori au cunoscut uşoare creşteri sau scăderi, ajungând în anul 2005 la 60 de omoruri săvârşite la comandă sau în scop de jaf din care 41 prin folosirea

Page 9: Ana Plosca Abstract

9

armelor de foc. În Republica Moldova, folosirea dispozitivelor explozive în scopuri criminale a

necesitat crearea, în cadrul Direcţiei tehnico-criminalistice M.A.I. a secţiei tehnico-explozive, având ca scop depistarea şi dezamorsarea dispozitivelor explozive, cercetarea locurilor exploziilor, efectuarea de expertize a dispozitivelor explozive, cercetarea locurilor exploziilor şi a rămăşiţelor lor. Acest lucru s-a produs în anul 1996, iar ulterior, în cadrul M.A.I. şi Procuraturii, au fost create şi subdiviziuni operative şi de urmărire penală specializate în combaterea acestui gen de crime.

Secţiunea 3 din primul capitol este dedicată modului de reglementare juridică a infracţiunilor săvârşite prin folosirea armelor de foc sau a materiilor explozive în România şi Republica Moldova.

Pe lângă Codul penal român , mai avem o lege specială, respectiv Legea nr. 295 din 28 iunie 2004 care reglementează deţinerea, portul şi folosirea armelor de foc şi muniţiilor, uzul de armă, operaţiunile cu arme şi muniţii, precum şi sancţionarea contravenţională a nerespectării dispoziţiilor acesteia. De remarcat este faptul că această lege specială reglementează şi răspunderea penală pentru unele fapte, altele decât cele prevăzute în Codul penal. Codul penal al Republicii Moldova reglementează în mod asemănător regimul armelor şi muniţiilor prin dispoziţiile art. 290-291.

Ca şi în România, pe lângă articolele din Codul penal prin care se reglementează regimul armelor şi muniţiilor şi, în Republica Moldova există o lege specială denumită „Legea cu privire la arme”. Legea respectivă stabileşte bazele controlului de stat asupra fabricării, comercializării, achiziţionării, deţinerii, aplicării, introducerii pe şi scoaterii de pe teritoriul Republicii Moldova a armelor şi muniţiilor.

În legătură cu regimul materialelor explozive, legiuitorul din Republica Moldova le-a definit substanţe explozive şi a dispus pedepsirea acelor persoane care fabrică, procură, prelucrează, păstrează, transportă, folosesc sau neutralizează substanţe explozive, fără autorizaţia corespunzătoare, precum şi a oricărei operaţie ilegală privind circulaţia acestora.

Codul penal al Republicii Moldova prevede şi o formă agravantă atunci când situaţiile menţionate mai sus s-au soldat cu urmări grave. Tot ca o formă agravantă este stipulată şi fapta de transportare de către un pasager pe o navă aeriană a substanţelor explozive, dacă aceasta a provocat urmări grave.

Capitolul II – „Caracteristica criminalistică a armelor de foc, a materiilor explozive şi a urmelor acestora” este structurat în trei secţiuni.

În secţiunea 1 este supusă analizei noţiunea armei de foc şi a materiei explozive, se prezintă clasificarea acestora.

Armă de foc, în opinia autorului este un mecanism, care serveşte la atac sau apărare, în care proiectilul (glonţ, alice, mitralii) se pune în mişcare şi se aruncă prin forţa de expansiune a gazelor, provenite din detonarea unei capse ori la arderea materialului exploziv sau altei încărcături. Clasificarea acestora este făcută după mai multe crterii: construcţia canalului ţevei, calibru, lungimea ţevii, modul de funcţionare, modul de fabricaţie ş.a. Căt prveşte dispozitivele explozive acestea prezintă instalaţii de unică folosinţă, special confecţionate în vederea provocării exploziei în scopul vătămării şi distrugerii

Page 10: Ana Plosca Abstract

10

diverselor obiecte. La confecţionarea acestora se utilizează substanţe explozive - ansamblu de produse chimice (organice şi anorganice), sau amestecuri care, stimulate din exterior cu o cantitate de energie, mai mare decât energia de activare, se descompun prin ardere sau detonare din starea iniţială în general solidă, în produşi gazoşi cu o mare degajare de căldură, în timp scurt şi cu apariţia unei creşteri bruşte de presiune şi temperatură. Se precizează, că substanţele explozive la fel pot fi clasificate după diverse criteriii: - clasa de substanţă folosită (primari şi secundari); - grupa funcţională; - modul de descompunere; - nivelul de risc; - sferă de întrebuinţare ş.a. Se produce o caracteristică succintă a substanţelor explozive de iniţiere, a celor brizante de fărâmiţare, a substanţelor explozive balistice şi a compoziţiilor pirotehnice. În secţiunea 2 se face o analiză generală a urmelor de împuşcăură şi a celor provenite în urma exploziei. Prin urme ale împuşcăturii autorul înţelege toate modificările create de arme pe proiectil şi tub în urma interacţiunii acestora cu piesele mecanismului armei, lăsate de proiectil pe suprafaţa sau în profunzimea obiectelor cu care vine în contact în urma împuşcăturii, precum şi urmele formate de factorii suplimentari ai împuşcăturii. Urmele lăsate de proiectil nemijlocit pe obiecte (urme principale), autorul, făcăndu-le o carateristică succintă le clasifică în: - urme de perforare – cazul cînd proiectilul la lovirea obiectului sau corpului formează un orificiu de intrare, un orificiu de ieşire şi un canal care le uneşte; - urmele de pătrundere – sînt aşa numitele canale oarbe, în acest caz există orificiul de intrare şi lipseşte cel de ieşire; - urmele de ricoşare în cazul cînd glonţul este deviat de obiect în funcţie de viteza proiectilului, de mărimea şi forma obiectului şi de unghiul de lovire. În continuare se precizează, că la tragerile cu arma de foc pe obiectele-ţintă apar aşa numitele urme suplimentare ale înpuşcăturii: inelul de frecare sau de ştergere, inelul de metalizare care se constituie în special din particule şi firicele de metal de pe suprafaţa glonţului în momentul perforării unor obiecte cu un anumit grad de densitate, purtătoare de informaţie despre metalul din care este confecţionat proiectilul. De asemenea aici pot fi observate microparticule metalice ale canalului ţevii armei sau a unor obiecte de metal prin care a pătruns proiectilul sau le-a atins înainte de a lovi ţinta. La tragerea cu ţeava armei lipită de corp sau de la distanţe mici apar: 1. Rupturi provocate de gaze la tragerea de la distanţe mai mici de 10 cm care mai depind şi de tipul armei şi a muniţiei. Aceste rupturi pot apărea în formă de cruce, în formă de litera „T” sau formă stelară, ca rezultat a expansiunii rapide a gazelor; 2. Urmele gurii ţevii – care pot apărea în formă de cerc numit şi inel de contuzie sau în formă de semicerc în cazurile cînd tragerea a fost efectuată sub un unghi; 3. Arsurile provocate de gazele încinse sau de flacără din gura ţevii care ajung la temperaturi foarte înalte; 4. Urmele de funigine care rezultă din combustia încărcăturii de pulbere, care depind de calitatea substanţei explozive şi de distanţa de tragere; 5. Tatuajul – este consecinţa pătrunderii în piele a resturilor de pulbere neagră arsă incomplet; 6. Urmele de unsoare din interiorul ţevii mai pot fi depistate şi în formă de stropi depuşi în jurul orificiului de intrare. Însemnătatea urmelor secundare este foarte mare mai ales la stabilirea distanţei de la care s-a tras, joacă un rol mare în plan juridic la stabilirea unor aspecte referitoare

Page 11: Ana Plosca Abstract

11

la accidente, sinucideri, existenţa unor condiţii a legitimei apărării precum şi la stabilirea distanţei şi poziţiei între victimă şi agresor.

Secţiunea 3 reflectă circumstanţele ce urmează a fi stabilite cu prilejul cercetării la faţa locului în cazurile săvărşirii infracţiunilor cu aplicarea armelor de foc şi a materiilor explozive, şi aspectele procedurale şi de tactică criminalistică privind efectuarea activităţilor de urmărire penală.

Cât priveşte problemele tipice de urmărire penală ce trebuie clarificate cu ocazia investigării criminalistice, ne-am referit la: activitatea ilicită desfăşurată, armele, muniţiile şi materiile explozive ce au făcut obiectul activităţii ilicite, provenienţa acestora, locul şi timpul săvârşirii infracţiunii, făptuitorii, calitatea şi contribuţia fiecăruia, scopul săvârşirii infracţiunii, cauzele, condiţiile şi împrejurările care au generat, înlesnit sau favorizat săvârşirea faptei.

Tot aici sunt detaliate aspectele procedurale şi de tactică criminalistică ce se întreprind în cursul urmăririi penale, şi anume: constatarea infracţiunii flagrante, cercetarea locului faptei, efectuarea percheziţiilor, dispunerea constatărilor tehnico-ştiinţifice sau a expertizelor, ascultarea martorilor, ascultarea învinuiţilor sau a inculpaţilor.

Capitolul III - „Aspecte procesuale, tactice şi tehnico-criminalistice de cercetare a locului faptei, a armelor de foc, materiilor explozive şi urmelor acestora” constituie cel mai important capitol al prezentei disertaţii. Acest capitol este structurat pe trei secţiuni.

Secţiunea 1 conţine referiri la generalităţile cercetării locului faptei - aspectele procesual-penale generale privind cercetarea locului faptei, principiile şi regulile tactico-criminalistice de efectuare a cercetării locului faptei, procedeele tactice şi mijloacele tehnice criminalistice aplicate în cadrul acestei acţiuni de urmărire penală.

Abordarea activităţii de cercetare a locului faptei din punct de vedere al reglementării procesuale trebuie să aibă în vedere importanţa şi contribuţia acesteia la realizarea scopului procesului penal, dar şi al unuia dintre principiile fundamentale ale procesului penal, şi anume aflarea adevărului.

În acest context, cercetarea locului faptei reprezintă o activitate procesuală şi de tactică a organelor judiciare, ce rezidă în studierea, perceperea, depistarea, fixarea şi ridicarea nemijlocită a obiectelor, stabilirea stării şi proprietăţii lor, a urmelor, indiciilor şi poziţiei reciproce a acestora, importante pentru cauza cercetată. Deci, prin cercetarea locului faptei organul de urmărire penală stabileşte împrejurările în care a fost comisă fapta, identifică făptuitorii sau delimitează sfera persoanelor bănuite, adună, conservă şi examinează probele materiale descoperite. O atenţie sporită se acordă principiilor şi regulilor tactico-criminalistice de efectuare a cercetării locului faptei: oportunitatea, obiectivitatea, complexitatea cercetărilor, precum şi conducerea uică, metodismul în activitatea de examinare a loculu fapei. Sunt supuse analizei fazele de cercetare a locului faptei, particularităţile de documentare a rezultatelor prin prisma legislaţiei procesual-penale a României şi Republicii Moldova. Se scot în evidenţă diversele procedee tactice şi mijloace tehnice criminalistice aplicate în cadrul cercetării locului faptei, ridicării şi împachetării probelor materiale.

În secţiunea 2 se tratează problematica cecetării nemijlocite a locului faptei în

Page 12: Ana Plosca Abstract

12

cazul infracţiunilor săvârşite prin folosirea armelor de foc, punându-se în evidenţă atăt particularităţile tactice, cât şi cele tehnice de cercetare a astfel de cazuri, de care trebuie să se ţină cont în această activitate.

Spre deosebire de cercetarea locului faptei în situaţia săvârşirii altor infracţiuni, în cazul infracţiunilor săvârşite prin folosirea armelor de foc sau a materiilor explozive, această activitate constituie un sever examen pentru echipa de cercetare a locului faptei, a cărui complexitate solicită, deopotrivă, capacitatea profesională, structura etico-morală, profesionalitatea în ansamblul ei, situaţie în care potenţialul psihologic individual joacă un rol hotărâtor, în acestea găsindu-se sorgintea instalării unor stări de disconfort psihic, resimţit de către membrii echipei de cercetare a locului faptei.

Urmele produse prin utilizarea armelor de foc sunt acele elemente materiale care apar pe corpul victimei, pe diferite piese componente ale armei, pe cartuşele folosite sau pe diferite obiecte din mediul înconjurător. Cât priveşte particularităţile de ordin tehnico-criminalistic, considerăm că cea mai importantă este necesitatea asigurării securităţii tuturor participanţilor la această acţiune de urmărie penală, precum şi a altor persoane din vecinătatea locului faptei. Prin termenul „securitate” trebuie să se înţeleagă împiedicarea producerii împuşcăturilor din arma litigioasă, atât prin manipularea ei în cadrul examiării, cât şi în cazul unei împuşcături spontane, precum şi minimizarea unui eventual prejudiciu în alternativa unei astfel de împuşcături. Această regulă poate fi respectată prin examinarea preliminară a armei, determinându-se o eventuală lipsă a cartuşelor, sau după caz – descărcarea armei, decuplarea mecanismelor armei în aşa fel încât să excludem interacţiunea lor ulterioară până la expertiza balistică de laboator. Algoritmul acestor acţiuni constă mai întâi, în fixarea procesuală şi tehnico-criminaistică a armei la locul descoperirii ei. În al doilea rând, se fixează static poziţia reciprocă a detaliilor şi a mecanismelor armei. După aceasta, cu multă atenţie se caută urme digitale, se colectează microparticule (de sânge, de sol, vopsea, fire de păr, inclusiv substanţa sudorală) şi urmele de miros de pe suprafeţele externe ale armei. În al patrulea rând, arma se descarcă sau se adoptă măsuri ce exlud producerea împuşcăturii, fixându-se detaliat starea mecanismelor armei, fără a le demonta. După aceasta arma se ambalează pentru a fi trimisă la expertiza balistică, dar şi pentru detectarea altor urme de mâini, de substanţă sudorală, microobiecte pe suprafeţele interioare ale armei. Uneori la locul faptei ne putem lovi de arme defecte, încărcate şi neasigurate, ceea ce poate conduce la o împuşcătură spontană. Deaceea, perioada cercetării locului faptei, sau cel puţin până la descărcarea armei, trebuie considerată perioadă de aflare a echipei de cercetare şi a altor persoane din vecinătatea locului faptei în condiţi de pericol sporit. Examinarea preliminară a armei de foc prezintă una din etapele de mare responsabilitate a cercetării la faţa locului. La această etapă sporeşte posibilitatea unei împuşcături accidentale, ceea ce uneori încătuşează activitatea persoanei care examinează arma, conducând uneori la distrugerea urmelor de pe ea, la modificarea particulartăţilor orientării spaţiale a armei şi a poziţiei reciproce a detaliilor şi mecanismelor armei. Examinarea preliminară a armei de foc la faţa locului se divizează în două

Page 13: Ana Plosca Abstract

13

stadii: examinarea armei fără a o mişca din loc (stadiul static); examinarea armei în condiţii convenabile. În ambele stadii se soluţionează sarcini tipice de fixare a poziţiei mecanismelor armei, prezenţa unor inscripţionări, a urmelor de reparaţie, de împuşcătură, de mâini, mânuşi etc. Prudenţa în manipulare este necesară şi pentru prevenirea unei declanşări accidentale. In nici un caz nu se introduce un creion pe gura ţevii pentru a se ridica, întrucît pot fi înlăturate eventualele reziduri ale tragerii, ori forma alte urme în interiorul ţevii. Arma se apucă cu mîna înmănuşată sau cu un cleşte, având buzele protejate în manşoane de cauciuc, numai de părţile pe care nu se pot păstra urme (părţile corodate, suprafeţele porozitare, zimţate ale carcasei închizătorului şi crosei armei). Pe întreg parcursul cercetării, ca şi al transportării, arma se ţine în poziţie orizontală, cu ţeava îndreptată în direcţie contrară persoanei care o examinează sau celorlalte persoane prezente la faţa locului. În secţiunea 3 sunt examinate particularităţile cercetării locului faptei în cazul infracţiunilor săvârşite prin folosirea materiilor explozive atât în situaţiile când fapta a rămas în faza tentativei, cât şi în situaţiile când explozia s-a produs.

Astfel, o primă particularitate o constituie componenţa echipei de cercetare din care, pe lângă specialiştii criminalişti, procuror şi medic legist, vor face parte pirotehnişti şi lucrători din cadrul Serviciului Arme, Explozivi şi Substanţe Toxice.

Când sunt sesizate astfel de evenimente, concomitent cu constituirea echipei de cercetare a locului faptei, în funcţie de situaţie, vor fi luate măsuri de anunţare şi de deplasare la locul faptei a unor specialişti cum ar fi : genişti, chimişti, experţi din cadrul S.R.I. (Serviciul Român de Informaţii), M.Ap.N. (Ministerul Apărării Naţionale), Protecţia Civilă ş.a. De asemenea se va solicita Poliţiei Rutiere să ia măsuri de deviere a traficului rutier şi pietonal din zona respectivă, Jandarmeriei să trimită trupe pentru asigurarea pazei şi îndepărtarea „ curioşilor „ ; Serviciului de ambulanţă pentru acordarea asistenţei medicale victimelor, pompierilor să intervină pentru stingerea eventualelor incendii etc.

Examinarea criminalistică a locului faptei unde urma să se producă sau unde s-a produs explozia, începe după ce s-a efectuat verificarea locului faptei din punct de vedere pirotehnic. În cazul în care pirotehniştii au reuşit să dezamorseze dispozitivul exploziv specialistul criminalist şi ceilalţi membrii ai echipei de cercetare vor efectua activităţile specifice de cercetare a locului faptei conform tacticii criminalistice în cele două faze, faza statică şi faza dinamică.

O particularitate a cercetării locului faptei în astfel de situaţii o reprezintă descoperirea şi fixarea părţilor componente ale dispozitivului exploziv şi a mecanismului de declanşare a acestuia. Ele vor fi descrise în procesul-verbal de cercetare a locului faptei, vor fi fotografiate, filmate şi li se va întocmi câte o schiţă. În faza dinamică se execută o multitudine de activităţi dintre care le vom aminti pe cele specifice. Astfel :

În cazul tentativelor, când dispozitivul exploziv a fost dezamorsat de către pirotehnişti, cercetarea locului faptei începe din locul unde a fost găsit amplasat dispozitivul.

În situaţiile în care explozia s-a produs în locuri deschise va fi căutat craterul produs de explozie, iar cercetarea locului faptei va începe de la acesta, ea desfăşurându-

Page 14: Ana Plosca Abstract

14

se, de regulă, în cercuri concentrice sau în spirală. În spaţiile închise se vor căuta pe pereţi urme de pârlire, de fumizare, distrugerile sau degradările produse de explozie.

În funcţie de urmele găsite la faţa locului va fi folosit câinele de urmă, iar în cazul exploziilor produse în teren deschis se va proceda la cernerea pământului şi a materiilor organice atât din crater cât şi din imediata apropriere a lui pentru a se descoperii fragmentele aruncate de suflul exploziei provenite din materialele din care a fost confecţionat dispozitivul exploziv .

Tot în faza dinamică se procedează la efectuarea fotografiilor de detaliu şi la ridicarea şi ambalarea diverselor categorii de urme descoperite la locul faptei, urme care vor fi transportate în vederea efectuării expertizelor sau constatărilor tehnico-ştiinţifice ce se dispun în astfel de cazuri. Ridicarea şi ambalarea elementelor dispozitivului exploziv , a urmelor create de acestea şi a celorlalte urme de natură chimică, biologică, fizică se va face după ce acestea au fost fixate prin fotografii sau videofilmate.

La locul faptei pot fi găsite diverse categorii de urme materie specifice acestui fenomen sau create prin activităţile omeneşti care au legătură cu producerea exploziei.

Urmele specifice exploziilor sunt: focarul exploziei, schije de obiecte plecate din focar, fisuri sau ruperi ale obiectelor mai rezistente aflate în preajma focarului, urme de fumizare, urme de distrugere, resturi de materiale sau obiecte sfărâmate, găsite la distanţe mai mari de focar, particule de substanţe în forma iniţială sau transformate în timpul fenomenului, gaze produse de explozie, care pot fi captate, urme sonore produse de explozie ş.a.

Tot cu ocazia cercetării locului faptei în astfel de cazuri vor putea fi descoperite şi urme nespecifice exploziei cum sunt: urme de paşi, de mâini, de instrumente folosite, documente, ambalaje etc.

Este foarte important să se obţină date cu privire la direcţia de propagare a undei de şoc şi a elementelor dispozitivului exploziv, a structurii şi culorii substanţelor explozive găsite la locul exploziei.

În funcţie de urmele găsite şi ridicate de la locul faptei, de modul în care acestea vor fi interpretate, se vor obţine informaţii cu privire la timpul scurs de la producerea exploziei, drumul parcurs şi activităţile desfăşurate de autor, tipul de dispozitiv exploziv folosit şi, atunci când este cazul, gruparea din care face parte autorul.

Prin urmare, experienţa acumulată de subdiviziunile criminalistice permite a evidenţia trei situaţii tipice de la locul infracţiunii:

– ameninţarea cu explozia în caz de recepţionare a informaţiei despre ea, atunci când instalaţia explozivă nu a fost depistată(explozie virtuală);

– ameninţarea cu explozia în caz de depistare a obiectului, suspectat de a fi instalaţie explozivă care se atribuie la instalaţii explozive;

– nemijlocit locul exploziei (adică explozia deja s-a produs). În prima situaţie tipică algoritmul activităţilor ţine de organizrea raţională a

lucului ulterior reieşind din necesitatea asigurării securităţii cetăţenilor şi a specialiştilor care participă la lucrări. Pentru aceasta este nevoie de luat următoarele măsuri:

– să fie chemaţi urgent specialiştii din cea mai apropiată unitate de genişti pentru curăţirea locului de obiecte explozive;

Page 15: Ana Plosca Abstract

15

– să se determine hotarele zonei periculoase. Distanţa de la ea până la locul situării obiectului exploziv se determină cu luarea în consideraţie a situaţiei concrete (de regulă nu mai mică de 300 metri);

– să se organizeze evacuarea oamenilor din zona periculoasă; – să se organizeze îngrădirea la frontierele zonei periculoase (steguleţe roşii

ş.a.m.d.); – să se îndrepte la locul incidentului grupa operativă de cercetare, cu includerea

în ea a specialistului pirtehnic. În a doua situaţie tipică (ameninţarea cu explozie în caz de descoperire a

obiectului, asemănător cu un mijloc explozive) aloritmul activităilor prevede măsuri: – să se îndeplinească tot complexul acţiunilor, prevăzute pentru prima situaţie

tipică; – să se efectueze fotografierea, iar după posibilitate şi filmarea obiectului

exploziv; – să se alcătuiască o descriere amănunţită a obiectului dat: forma exterioară,

gabariturile şi culoarea, mijloacelor de transportare şi mascare (genţi, geamantane etc.), forma exterioară, marcările vizibile şi alte semne specifice. În astefel de cazuri sunt inadmisibile acţiunile mecanice (lovituri, scuturări, ruperea cablurilor ş.a.m.d.), încălzirea, încercările de transportare şi demontaj de către nespecialişti.

— după venirea la locul infracţiunii a specialiştilor pentru dezamorsare trebuie rezolvată problema posibilităţii transportării obiectului explozibile periculos într-un loc sigur pentru neutralizarea şi distrugerea lui;

– dacă specialistul pentru deminare va considera posibilă transportarea obiectului dat, la fel precum şi inofensive anumite manipulaţii cu mijlocul exploziv (întoarceri, ridicări ş.a.m.d.), atunci:

а) e necesar să se cerceteze suprafaţa mijlocului exploziv în ceea ce priveşte prezenţa urmelor de mâini,

б) este raţional să se efectueze după posibilitate fotografierea în raze Roentgen a obiectului;

– dacă specialistul pentru deminare va considera necesar explodarea obiectului exploziv periculos la locul accidentului, atunci trebuie luate măsuri pentru preîntâmpinarea propagării schijelor din corpul mijlocului exploziv şi a altor elemente distrugătoare ( să se facă blocări, demolări, îngrădiri din scânduri, bârne ş.a.m.d.);

– pentru explozie este necesar de utilizat o încărcătură minimală, care ar putea să distrugă mijlocul exploziv dat (această întrebare trebuie să fie coordonată preventiv cu experţii genişti;

– după explozie schijele, fragmentele mijlocului exploziv, lа fel şi scândurile cu urmele distrugerilor sunt strânse, împachetate şi expediate pentru expertiză (la fel sunt expediate nu mai puţin de 10 g de material exploziv, utilizat pentru detonarea mijlocului exploziv);

– să se fixeze într-un document special schema distrugerii obiectului exploziv periculos, distrugerile observate după explozie, şi să se facă descrierea aproximativă a mijloacelor explozive.

În a treia situaţie tipică (cercetarea locului exploziei), întrucăt există pericolul unei explozi de insalaţii – capcane, este necesar de chemat pe lângă echipa de cerceare,

Page 16: Ana Plosca Abstract

16

şi specialiştii pentru dezamorsarea obiectelor periculoase. În caz de descoperire a obiectelor asemănătoare atunci este necesar de îndeplinit tot complexul măsurilor, prevăzute pentru a doua situaţie tipică.

Cercetarea locului exploziei e necesar de efectuat în următoarea ordine: – să se fixeze situaţia de la locul accidentului ( fotografierea şi filmarea video); –să se organizeze după necesitate lucrările de cercetare şi de restabilire, iar în caz

de prezenţă a victimilor şi sinistraţilor să fie chemaţi la locul infracţiunii lucrătorii serviciilor medicale corespunzătoare;

– să se deseneze planul-schemă a locului infracţiunii, pe care este necesar de indicat plasarea reciprocă în spaţiu a epicentrului exploziei etc., a schijelor sau fragmentelor obiectului explodat, deformaţiilor de pe obiectele din anturaj, a persoanelor pătimite;

–să se restabilească pe schemă situaţia ambiantă (a obiectelor) de la locul producerii exploziei;

– unei cercetări detaliate trebuie supuse obiectele exploziei, teritoriul, sau zona adiacentă locului exploziei, personaele vătămate, la fel şi hainele lor, documentele şi obiectele;

–să se fixeze prin fotografiere sau filmare prezenţa, forma, dimensiunile deformaţiilor locale de la locul accidentului, lа fel şi a altor manifestări ale acţiunii distrugătoare a exploziei asupra obiectelor mediului ambiant, caracterul materialelor, în care ele s-au format, distanţa de la centrul exploziei;

– să se fixeze în procesul verbal al cercetării locului infracţiunii necesare pentru efectuarea expertizei caracteristicile geometrice şi calitative;

– să se reflecte caracterul traumelor persoanelor vătămate; – să se strângă obiectele cu arsuri, e raţional să fie ridicate în întregime, dacă

obiectul purtător este deosebit de mare, iar localizarea arsurilor este cunoscută, atunci este necesar de ridicat fragmentul corespunzător al obiectului;

–să se înfăptuiască strângerea atentă a schijelor şi fragmentelor de mijloace explozive (schije metalice, bucăţile de cabluri, frânghii, fire electrice, detaliile mecanismelor cu ceas, detaliile radio, elementele de alimentare cu energie electrică, detaliile posibilului ambalaj);

– dacă explozia a avut loc în câmp, este necesar de luat probe de sol nemijlocit din centrul exploziei, la fel în calitate de model de comparaţie trebuie luate mostre de control de pe un loc suficient de depărtat de la locul exploziei;

–în caz de descoperire pe rămăşiţele şi detaliile instalaţiei explozive sau a obiectelor care înconjoară locul exploziei a particulelor unei substanţe sub formă de praf cristalin sau particulele, asemănătoare cu biluţe, e necesar de ridicat şi de le împachetat separat;

– în caz de colectare a probelor materiale nu trebuie de uitat despre descoperirea şi fixarea urmelor criminalistice tradiţionale (urme de degete, încălţăminte, de instrumente ş.a.m.d.).

Page 17: Ana Plosca Abstract

17

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

In legatură cu examinările efectuate în prezentul studiu se impun a fi evidenţiate următoarele concluzii :

1. Prin abordarea subiectului dat ne-am străduit să aducem in atenţie şi să punem in discuţie la nivel ştiintific una din principalele şi multiplele probleme care privesc teoria şi practica judiciară, respectiv cercetarea locului faptei, cu accent pe particularităţile acestei activităţi in cazurile săvârşirii infracţiunilor prin folosirea armelor de foc şi a materiilor explozive.

2. Infracţiunile care fac obiectul disertaţiei date sunt reglementate de Codul penal roman in titlul VI denumit "Infracţiuni care aduc atingere unor activităţi de interes public sau alte activităţi reglementate de lege", respectiv in capitolul IV al acestui titlu, la art. 279 şi 280.

Pe lângă aceste dispoziţii, legiuitorul român a considerat necesară şi elaborarea unor legi speciale, fapt pentru care au fost adoptate Legea nr. 295 din 28 iunie 2004 privind regimul armelor şi munitiilor şi Legea nr. 478 din 12 noiembrie 2003 privind regimul materiilor explozive. Aceste acte normative reglementează in detaIiu activităţile privind regimul armelor, munitiilor şi materiilor explozive, dar unele dispoziţii sunt susceptibile de imbunătăţiri deoarece creează comentarii şi chiar controverse.

3. Cercetarea calitativă şi operativă a acestor infracţiuni este impusă, pe de o parte, de frecvenţa şi posibilitatea folosirii armelor de foc şi materiilor explozive în săvârşirea multiplelor acte de violenţă, omoruri etc., iar pe de altă parte, de particularităţile referitoare la cercetarea locului faptei, cât şi la examinările specifice de laborator.

4. Efectuarea cercetării locului faptei in mod defectuos şi folosirea necorespunzătoare a tehnicii criminalistice sau neglijarea acesteia va îngreuna depistarea tuturor urmelor armelor şi materiilor explozive, identificarea făptuitorului sau făptuitorilor şi va influenţa negativ soluţionarea unor astfel de cazuri.

5. Trebuie menţionat că uneori la locul faptei ne putem lovi de arme defecte, încărcate şi neasigurate, ceea ce poate conduce la o împuşcătură spontană. Din acest motiv, perioada cercetării locului faptei, sau cel puţin până la descărcarea armei, trebuie considerată perioadă de aflare a echipei de cercetare şi a altor persoane din vecinătatea locului faptei în condiţii de pericol sporit. În astfel de situaţii se recomandă adoptarea unor măsuri sporite de asigurare a securităţii participanţilor la această acţiune de urmărire penală.

6. După înlăturarea curioşilor şi a unor participanţi ai echipei de cercetare din zona de pericol, se organizează pichete de pază, după o instrucţiune făcută participanţilor, apoi trebuie luate măsurile pentru conservarea urmelor ce se pot afla pe obiectele, podeaua sau solul cu care vor veni în contact membrii echipei pe parcursul cercetărilor. De aceea, anchetatorul împreuna cu tehnicianul pentru arme şi explozii şi specialistul criminalist vor efectua o cercetare preliminară a locului faptei in scopul descoperirii urmelor-obiecte şi de reflectare, ceilalţi participanţi aflându-se într-un loc ferit de acest pericol, urmăresc toate manipulările ce se efectuează în scena infracţiunii.

7. Considerăm necesar să se declare oficial tuturor participanţilor acţiunii de

Page 18: Ana Plosca Abstract

18

urmărire respective despre descoperirea armei de foc şi posibilitatea apariţiei unor eventuale consecinţe ostile. Participanţii ce vor efectua cercetarea nemijlocită trebuie repartizaţi în aşa fel încât să fie exclusă lovirea acestora de eventualele proiectile împuşcate accidental din arma defectă. Aici trebuie luat în calcul nu numai posibilitatea lovirii victimelor pe o traiectorie balistică directă dar şi eventualele ricoşte ale gloanţelor de la suprafeţe dure (pereţi din beton, podea acoperită cu materiale dure) sau trecerea lor prin obstacole din materiale nesolide, uşor perforabile.

8. Una din cerinţele tehnico-criminalistice primordiale faţă de cercetarea armelor de foc la locul descoperiri lor in scena infracţiunii, prezintă necesitatea asigurării securităţii tuturor participanţilor la această acţiune de urmărire penală, precum şi a altor persoane din vecinătatea locului faptei. Prin termenul "securitate" în acest caz trebuie să se înţeleagă împiedicarea producerii împuşcăturilor din arma litigioasă, atât prin manipularea ei în cadrul examinării, cât şi in cazul unei împuşcături spontane, precum şi minimizarea unui eventual prejudiciu in alternativa unei astfel de împuşcături.

Această regulă poate fi respectată prin examinarea preliminară a armei, determinându-se o eventuală lipsă a cartuşelor, sau după caz - descărcarea armei, decuplarea mecanismelor armei in aşa fel ca să excludem interacţiunea lor ulterioară până la expertiza balistică de laborator.

9. Dacă până in anul l990, astfel de infracţiuni nu numai că erau reduse ca număr, iar cele mai multe se săvârşeau din culpă, cu ocazia unor activităţi de agrement, a practicării vânatului ca sport recreativ sau de către persoane care aveau în dotare arme în scop de auto apărare, după anul 1990, datorită deschiderii tuturor posibilităţilor către exterior, in România au început să-şi facă apariţia o multitudine de arme de foc, de diferite modele şi mărci. O parte dintre aceste arme sunt deţinute legal, dar o mare parte dintre armele de foc, cu sau fără glonţ, au fost şi sunt introduse în ţară şi deţinute ilegal fiind folosite la săvârşirea unor infracţiuni.

10. Armele de foc, ca de altfel şi materiile explozive, pot servi la săvârşirea unei game foarte variate de infracţiuni, de la fapte de braconaj, la omoruri, unele dintre acestea fiind comandate, acte de terorism, dar şi simpla deţinere a unei arme de foc şi a muniţiei aferente, în mod ilegal, constituie o faptă penală deosebit de periculoasă.

11. Includerea României in rândul ţărilor care au ales calea democraţiei şi deschiderea spre lumea liberă, a adus pe lângă fenomene pozitive ce decurg din esenţa condiţiei umane şi unele situaţii generate de confundarea libertăţii cu manifestarea individului în afara normelor juridice impuse de societatea în care trăim.

12. Analizând statisticile în domeniul regimului armelor de foc şi a muniţiilor, cu referire directă la armele descoperite de către poliţie, rezultă că cea mai mare pondere o deţin armele militare, urmate de cele confecţionate artizanal, precum şi cele introduse ilegal în ţară de către cetăţenii români. Din aceste considerente, în primul capitol am acordat o atenţie deosebită analizei infracţiunilor la regimul armelor, muniţiilor şi materiilor explozive sub toate aspectele. Analiza a fost făcută în mod detaliat, pertinent şi riguros ştiinţific, ceea ce permite desprinderea unor concluzii clare cu privire la acest gen de infracţiuni.

Atât literatura de specialitate cât şi practica judiciară au statuat că cercetarea locului faptei presupune respectarea unor cerinţe, a unor reguli tactice care îşi au

Page 19: Ana Plosca Abstract

19

aplicabilitate pe tot parcursul executării acestei activităţi, fiind de natură să asigure buna organizare şi desfăşurare a acesteia în conformitate cu principiile generale ale tacticii criminalistice. Din cercetările efectuate şi din studiul unui număr însemnat de dosare, precum şi în urma interviurilor cu diverşi specialişti am ajuns la concluzia că în cazul infracţiunilor săvârşite prin folosirea armelor de foc sau a materiilor explozive se comit unele greşeli cu ocazia cercetării locului faptei (vezi cazul Passaris descris în lucrarea de faţă), greşeli care influenţează cercetarea penală şi îngreunează identificarea făptuitorului, precum şi stabilirea adevărului. În acest sens am făcut următoarele propuneri:

1. Cercetarea la faţa locului în cazul infracţiunilor săvârşite cu aplicarea armelor de foc şi a materiilor explozive trebuie să fie efectuată cu respectarea anumitor reguli tactice (algoritm) :

a) Reguli specifice privind activităţile premergătoare cercetării locului faptei : - deplasarea cu maximă operativitate la locul faptei împreună cu specialistul tehnician - criminalist în arme şi explozii; - acordarea primului ajutor pentru salvarea vieţii victimelor şi chemarea serviciului de salvare medicală; - luarea tuturor măsurilor necesare pentru înlăturarea pericolelor iminente (incendii, explozii, surpări de clădiri etc.) ; - asigurarea pazei , protejarea obiectelor şi conservarea urmelor de la locul faptei; - identificarea martorilor oculari şi a altor persoane care se găsesc la locul faptei şi obţinerea primelor relatări de la acestea.

b) Reguli generale de cercetare a locului faptei: - nelimitarea anticipată, în timp, a duratei cercetării locului faptei; - efectuarea cercetării complete a locului faptei, independent de orice ipoteză preconcepută sau de alte anticipări ; - asigurarea caracterului organizat al executării sarcinilor de către membrii echipei de cercetare ; - utilizarea aparaturii şi tehnicii criminalistice în raport cu natura şi particularităţile locului săvârşirii infracţiunii ; - consemnarea, în timpul efectuării cercetării locului faptei a tuturor constatărilor făcute, a datelor şi a celorlalte elemente ce prezintă interes în cauză ; - asigurarea pentru toţi participanţii cercetării, inclusiv martorii asistenţi a tuturor condiţiilor necesare să asiste la toate activităţile ce se întreprind la locul faptei. c) Reguli privind stadiile cercetării locului faptei: - orientarea de ansamblu a locului faptei şi efectuarea de măsurători ; - stabilirea şi marcarea drumului de acces în locul săvârşirii faptei; - sectorizarea locului faptei; - examinarea cu prioritate a urmelor şi obiectelor care prezintă un pericol iminent de modificare sau dispariţie ; - descoperirea şi fixarea prin fotografiere şl video-filmare a poziţiei obiectelor corp delict şi a urmelor ;

Page 20: Ana Plosca Abstract

20

- interpretarea urmelor, în mod special a celor specifice tragerilor cu arme de foc sau a celor specifice exploziilor.

d) Reguli privind faza dinamica a cercetării locului faptei : -examinarea amănunţită şi fixarea criminalistică a caracteristicilor şi detaliilor individuale proprii fiecărui obiect şi urma; -excluderea prin comparare la faţa locului, a urmelor ce aparţin victimei sau altor persoane ce nu interesează; - trimiterea urgentă a urmelor la cartotecile criminalistice pentru identificarea persoanei sau obiectului care le-a creat ; -ridicarea prin metode criminalistice şi ambalarea obiectelor corp delict şi a urmelor in vederea trimiterii lor la laboratoarele de expertiză. e) Reguli privind fixarea rezultatelor cercetării locului faptei : - redactarea imediată a procesului-verbal de cercetare a locului faptei ; - întocmirea planşelor cu fotografiile judiciare care reprezintă aspecte şi urme de la locul faptei ; - întocmirea schiţelor şi desenelor; - efectuarea de video-filmări şi înregistrări audio.

Algoritmul acestor acţiuni constă mai întâi, în efectuarea unor activităţi de calitate în vederea pregătirii cercetării specifice, fixarea procesuală şi tehnico-criminalistică a armei la locul descoperirii ei sau exploziei criminale. În al doilea rând, se fixează static poziţia reciprocă a detaliilor şi a mecanismelor armei sau exploziei. După aceasta, cu măsuri de precauţie se caută urme digitale, de arme, ale exploziei, se colectează microparticule (de sânge, de sol, vopsea, fire de păr, inclusiv substanţa sudorală) şi urmele de miros de pe suprafeţele externe ale armei. În al patrulea rând, arma se descarcă sau se adoptă măsuri ce exclud producerea împuşcăturii, fixându-se detaliat starea mecanismelor armei, fără a le demonta. După aceasta, arma se ambalează pentru a fi trimisă la expertiza balistică, dar şi pentru detectarea altor urme de mâini, de substanţă sudorală, microobiecte pe suprafeţele interioare ale armei. 2. Specialistul tehnician-criminalist pentru explozii sub conducerea reprezentantului organului de urmărire penală în cazul exploziei criminale la faţa locului urmează să realizeze următoarele activităţi specifice:

- să fixeze situaţia la locul accidentului ( fotografierea sau video-înregistrarea urmelor specifice folosirii armelor de foc sau a materiilor explozive);

- să supună examinărilor detaliate obiectele exploziei, teritoriul, sau zona care nemijlocit este adiacentă locului exploziei, persoanele vătămate, la fel şi hainele lor, documentele şi obiectele;

- să fixeze prin fotografiere sau video-înregistrare prezenţa, forma, dimensiunile deformaţiilor locale de la locul accidentului, la fel şi a altor manifestări ale acţiunii distrugătoare a exploziei asupra obiectelor mediului ambiant, caracterul materialelor in care ele s-au format, distanţa de la centrul exploziei;

- să interpreteze şi sa prezinte pentru a fi incluse in procesul-verbal de cercetare a locului faptei urmele şi obiectele specifice cu rezultatele cercetărilor corespunzătoare;

- să strângă obiectele cu arsuri, este raţional să fie ridicate în întregime, dacă

Page 21: Ana Plosca Abstract

21

obiectul purtător este deosebit de mare, iar localizarea arsurilor este cunoscută, atunci este necesar să fie ridicat fragmentul corespunzător al obiectului;

- să înfăptuiască strângerea atentă a schijelor şi fragmentelor de mijloace explozive (schije metalice, bucăţile de cabluri, frânghii, fire electrice, detaliile mecanismelor cu ceas, detaliile radio, elementele de alimentare cu energie electrică, detaliile posibilului ambalaj). Dacă explozia a avut loc în câmp, este necesar să fie luate probe de sol nemijlocit din centrul exploziei, la fel în calitate de model de comparaţie trebuie luate mostre de control de pe un loc suficient de depărtat de la locul exploziei;

- în caz de descoperire pe rămăşiţele şi detaliile instalaţiei explozive sau a obiectelor care înconjoară locul exploziei a particulelor unei substanţe sub formă de praf cristalin sau particule asemănătoare unor bile, trebuie să fie ridicate şi de le împachetate separat;

- să întocmească planul-schema locului infracţiunii în care să se indice cât mai precis plasarea reciprocă în spaţiu a epicentrului exploziei ş.a.m.d., a schijelor sau fragmentelor obiectului explodat, deformaţiilor de pe obiectele din anturaj, a jertfelor şi persoanelor vătămate;

- să prezinte pentru a fi incluse in procesul-verbal al cercetării locului faptei datele şi caracteristicile necesare individuale, geometrice şi calitative pentru efectuarea ulterioară a expertizei respective;

- în caz de depistare a altor urme criminalistice tradiţionale (urme digitale, de picioare, încălţăminte, de instrumente ş.a.m.d.) urmează să atragă atenţia anchetatorului pentru a se lua măsurile calificate respective de fixare, interpretare şi ridicare.

Am desprins şi formulat aceste sarcini reieşind din greşelile ce se produc cu ocazia cercetării locului faptei, atât cu privire la modul de executare a măsurilor premergătoare cercetării, cât şi cu privire la cele produse pe timpul efectuării propriu--zise a acestei activităţi şi de fixare a rezultatelor ei, concluzionând că aceste greşeli se produc datorită superficialităţii pregătirii membrilor echipei de cercetare şi uneori datorită nepriceperii acestora, lipsei de pregătire şi de profesionalism a specialiştilor tehnicieni-criminalişti. Astfel de greşeli au generat, în practica judiciară, multe greutăţi cu privire la elaborarea ipotezelor, versiunilor de lucru, în strângerea probelor, precum şi în identificarea făptuitorilor şi probarea vinovăţiei acestora.

3. Pentru realizarea unei cercetări de calitate a faptelor criminale, săvârşite cu utilizarea diverselor arme de foc sau materiilor explozive, la standardele actuale se impune o bună pregătire profesională şi perfectă specializare a unor reprezentanţi ai organelor de urmărire penală care urmează să efectueze cercetarea locului faptei în cazurile infracţiunilor cu utilizarea armelor de foc sau materiilor explozive, indiferent că aceştia sunt poliţişti sau procurori. În acest sens o mare importanţă are şi specializarea tehnicienilor criminalişti în domeniul armelor de foc şi exploziilor fără de care cercetarea locului faptei în cazurile date practic este imposibilă.

4. Considerăm că este necesar de a completa Codul de conduită al experţilor, specialiştilor şi tehnicienilor criminalişti din Poliţia Română cu includerea în obligaţiile acestora a măsurilor care să conducă la o mai bună pregătire profesionala, la perfecţionarea permanentă a competenţei profesionale şi jurisdicţionale. În calitate de specialişti ei au datoria şi trebuie să manifeste un rol activ în depistarea urmelor infracţiunilor, folosind cunoştinţele speciale moderne. Totodată ca specialişti ei au şi

Page 22: Ana Plosca Abstract

22

dreptul să atragă atenţia reprezentanţilor organelor de urmărire penală la alte categorii de urme, ce nu intră în competenţa lor, să răspundă şi la alte probleme care pot ajuta la o justă soluţionare a cauzelor penale.

Tezele de bază ale lucrării sunt expuse în următoarele publicaţii : 1.Ploscă Ana, Ştefanache Loredana Luminiţa, Particularităţi ale cercetării locului faptei în cazul infracţiunilor săvârşite prin folosirea armelor de foc. Simpozionul Internaţional al Asociaţiei Criminaliştilor din România. Bucureşti,28-29 octombrie 2003, .461-464 (0,2 c. a.). 2.Ploscă Ana. Unele particularităţi privind descoperirea şi ridicarea armelor de foc şi a urmelor acestora. Simpozionul Internaţional organizat de Academia de Poliţie din Bucureşti, 30 ianuarie 2004, p.214-219 (0,3 c. a.). 3. Ploscă Ana. Probleme ce pot fi rezolvate prin expertiza armelor de foc. Sesiunea de comunicări ştiinţifice a cadrelor didactice organizată de Universitatea Spiru Haret, Facultatea Drept, Constanţa, 2004, p.211-214 (0,2 c. a.) 4. Ploscă Ana. Cercetarea criminalistică de laborator a urmelor împuşcăturii în cazul infracţiunilor săvârşite prin folosirea armelor de foc. Simpozionul Internaţional de Criminalistică: Criminalistica la începutul mileniului trei: constatări, tendinţe, perspective, 24-25 septembrie 2004, Chişinău, p.178-188 (0,6 c. a.). 5. Ploscă Ana. Constatarea infracţiunilor flagrante săvârşite prin folosirea armelor de foc. Simpozionul Internaţional al Asociaţiei Criminaliştilor. Bucureşti, 27-28 octombrie 2004, p.384-386 (0,15 c. a.) 6. Ploscă Ana. Unele consideraţii privind infracţiunile săvârşite prin folosirea armelor de foc. Revista ştiinţifico-practică « Legea şi viaţa », nr. 5, Chişinău, 2007, p.48-51 ( 0,2 c. a. ). 7. Ploscă Ana. Semnificaţia socio-economică a incriminării infracţiunilor ce privesc regimul armelor şi muniţiilor şi a materiilor explozive. Revista ştiinţifico-practică « Avocatul poporului », Chişinău, 2007, p.28-30 (0,15 c. a.).

Page 23: Ana Plosca Abstract

23

PEЗЮМЕ

Плоскэ Ана. Дисертация на соискание ученой степени доктора права. Специальность : 12.00.08 – Уголовное право ( со спецификацией- уголовно- процессуальное право, криминалистика). Тема : Особенности осмотра места происшествия при расследовании преступлений, совершенных с применением огнестрельного оружия или взрывчатых веществ

Для того чтобы достать важные доказательства в уголовном процессе, важно действовать разностороннее и легально. Важное значение для нахождения доказательств, имеет исследование место происшествия. Исследование место происшествия имеет особое значение, потому что посредством этого устанавливается путь к главной или второстепенной информации, полной или частичной информации, раскрываются следы преступления, которые изымаются для фиксации и дадьнейших исследований в лабораториях и экспертами. Исследованием место происшествия, может быть установлено, было или не было совершено преступления, степень умысла каждого участника преступления.

Посредством этого исследования мы постарались обратить Ваше внимание над одной из самых важных и спорных проблем судебного исследования – исследование место происшествия. Акцентируя внимание на особенности этой деятельности в случае совершенствования преступления с использованием оружия и взрывчатки.

В литературе по специальности и в судебной практике высказывается мнение о том что при исследование место происшествия должны соблюдатся некоторые требования, правила, которые обеспечили бы организованнасть в его проведения и в соотвествии с общеми принципами криминалистической тактики. Из проведенного иследования, а также из анализа большого количества дел, из опроса специалистов мы пришли к выводу, что при совершение приступлений, с использованием оружия или взрывчатых веществ следует соблюдать следующие тактические правила:

1. общие тактические правила; 2. специальные тактические правила; 3. правила действия при иследовании места происшествия; 4. правила статической фазы при иследовании места происшествия; 5. правила динамической фазы при иследования места происшествия; 6. правила фиксации выводов при иследования места происшествия; Неправильное иследование места происшествия, неправельное

использование криминалистической техники, осложнения которые имеют место при идентификации преступника, или преступников, негативно сказывается на решение таких дел. Это особенно проявляется при случяи совершения преступления с использованием оружия и взрывчятых веществ которые образуют спецефические следы о которых мы указываем в десертации.

Page 24: Ana Plosca Abstract

24

Для проведения качественного иследования, которая бы соотвестволала актуальным стандартам необходима хорошая специализация, хорошая профессиональная подготовка членов иследавательской групы, независимо от того кто они, прокуроры, врачи, следователи, или другие специалисты. Данная работа является важным материалом для использовании его в деятельности работников полиции, прокуроров, которые заниматся рассмотрением уголовных дел о преступлениях совершонные с использованием оружия и взрывчятых веществ.

Часть результатов иследований проведенных при написании этой дисертации были использованны на различных конференциях проведенные Академией Полиции «Александр Иоан Куза» из Бухареста и Ассоциацией криминалистов.

Материалы дисертации были использованны в учебном процессе юридического факультета Академиа Полиции «Александр Иоан Куза» из Бухареста, в качестве учебного пособия для курса лекций и прoведения практических семинаров. На оснавании материалов работы были опубликованы статьи.

Page 25: Ana Plosca Abstract

25

SUMMARY

Therefore the judicial body’s opinion on the events, which determines the establishment of the correct solution, depends on the correct and complete progress of the judicial investigation of the evidence, on the value of the analyzed evidence and on the correct interpretation of the evidence in accordance with the existing laws. Moreover, the same elements determine the legality of the judicial decision and of the other solutions offered by the judicial bodies.

Activities and legal operations, especially the means but also the procedures of judicial investigation of the evidence (particularly the investigation of the crime scene), are necessary in order to obtain and to evaluate evidence in a penal case. The investigation of the crime scene has a special importance because it opens the way to the certain or doubtful information, to the main or secondary one, to the complete or partial one. It also helps to discover the traces of the penal offense which are fixed and removed for further examination in laboratories by specialists and experts, thus establishing if the crime exists or not. The same investigation of the crime scene leads to the determination of the case object, of the degree of guilt and of each party’s involvement in the respective deed.

We tried in the present study to put forward and to discuss one of the main and multiple problems of judicial life, that is the investigation of the crime scene emphasizing the particularities of this activity in the case of penal offense involving firearms and explosive materials.

Both specialised studies and judicial practice have established that crime scene investigation supposes the respect of some requirements (tactical rules) which apply during the whole course of this activity, these requirements contributing to its good organization and progress according to the general principles of criminology tactics. From the carried out investigation and from the study of a significant number of files as well as from interviews with various specialists we concluded that, in the case of crimes involving firearms or explosive materials, the following tactical rules have to be respected:

general tactical rules specific tactical rules

• rules regarding the activities which precede the crime scene investigation • rules regarding the static phase of the crime scene investigation • rules regarding the dynamic phase of the crime scene investigation • rules regarding the determination of the crime scene investigation results The imperfect crime scene investigation and the inappropriate use of

criminology techniques make the identification of the perpetrator or of the perpetrators difficult and negatively influence the resolution of these cases, especially, as shown in this study, in crimes involving firearms or explosive materials which leave a multitude of specific traces. In order to carry out a good quality investigation in accordance with present standards good professional training of the investigative team is required, indifferent of whether they are police, prosecutors, criminal pathologists or other specialists.

Page 26: Ana Plosca Abstract

26

The present study constitutes fundamental material for the work of the police and prosecutors who deal with the resolution of penal cases with regard to crimes involving firearms or explosive materials. Some of the conclusions of this study were presented during conferences organized by the A. I. Cuza Academy Police, Bucharest, as well as by the Romanian Criminologists Association. Likewise, part of this material has been used in the educational process under the form of a course taught at the Faculty of Law of A. I. Cuza Academy Police, Bucharest, and it has also been used in a series of previously published scientific articles.

CUVINTELE CHEIE ALE TEZEI: direcţii ale investigării criminalistice, locul faptei, operaţiuni cu arme şi muniţii, uz de armă, materiale explozive, explozie, postexplozie, permis de armă, expertiză, urmele împuşcăturii, leziuni specifice împuşcării.


Recommended