+ All Categories
Home > Documents > Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Date post: 02-Apr-2016
Category:
Upload: johnnyem
View: 249 times
Download: 4 times
Share this document with a friend
Description:
antologie de proezii cronopediaene
166
Transcript
Page 1: Amprente temporale ~ volumul 2 ~
Page 2: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Reeditare electronică cu acceptul direct al Bibliotecii Cronopedia

realizată de Ioan Muntean

Reproducerea - integrală sau parţială - a lucrării

şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale.

Page 3: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale antologie de poezii cronopediene

~ volumul 2 ~

Editura DOCUCENTER Bacău, 2012

Page 4: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 2 ~

Redactori: Lenuş Lungu, Delia Stăniloiu Design coperţi: Ioan Muntean (prelucrare foto web) Corectura: Ioan Muntean Tehnoredactare: Biblioteca Cronopedia (http://lenusa.ning.com)

Reproducerea – integrală sau parţială – a lucrării şi difuzarea sunt autorizate

pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale.

ISBN: 978-606-8246-57-4 ISBN vol. 2: 978-606-8246-63-5

Tipărit la Docucenter sacan.print.copy Tel./fax: 0234570889

www.docucenter.ro

Page 5: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 3 ~

Scurte supoziţii

Prin nu ştiu ce întâmplare fericită şi onorantă, mi-a fost

încredinţată misiunea de-a prezenta, al doilea volum de versuri, „Amprente atemporale”.

Să încerci a descifra poezia, după înţelesul meu, înseamnă întâi de toate, să intri în pielea personajului, apoi să îţi imaginezi că nu mai eşti tu ci autorul şi aşa prin suprapunerea gândurilor s-apuci calea incertitudinii decalate poetic, având forme aspectuale unificate printr-o deblocare, dedublare multiplicată şi-n acelaşi timp distinctă a minţii luată în extensie, cu alte cuvinte să intri în pielea autorului încercând să-l înţelegi fără a-l judeca. Linia de separaţie, subţire, ce subexistă în literatură ne strânge pe toţi laolaltă şi ne îndeamnă continuu să creăm.

Pe majoritatea celor ce şi-au pus ,,Amprenta atemporală” în acest volum îi cunosc din lumea idilică, în genere, a internauţilor. Fiecare prezintă câteva din noile creaţii fără a avea pretenţia că ar fi epuizat subietul. Desigur, sunt

Page 6: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 4 ~

încredinţat că nu am reuşit să analizez în profunzime poemele dar voi spune ce m-a impresionat la fiecare autor.

Luminiţa Cristina Petcu… Ca întotdeauna, serioasă, împinge simţirea la limita netrăitelor nelinişti analizând expectativ extremele suportabilului. Gestionat, împarte emoţia manifestind între limitele frontierelor admise tendinţe stimulatoare, căzând pradă unui lirism bogat în impresii, expresii, fiindu-ţi de cele mai multe ori necesar DEX-ul. Asistăm la delicateţea unor senzaţii chinestezice transferate într-o multitudine de temperări neşterse vreodată de amintiri. Realizezi, încă de la primele versuri, că ai de-a face cu poezii deosebit de sensibile şi mai ales inteligente, ,,purificate în flacăra suferinţei”, mânuind cu uşurinţă metafora, baza poeziei. Aglomerând unificarea înnegritelor spaime, poeta se simte cumva obligată, compulsiv, de-a întreba auditoriul asupra marilor sale nelinişti.

Irina Lucia Mihalca… poezie lirică, căutând imaginativ universul şi trăirile îndrăgostiţilor. O poezie plăcută.

Delia Stănoiu… Versificaţie clasică, neînchistată de ritm şi picior metric. Găseşte modalităţi de exprimare încadrându-se în limite autoimpuse. Poezii deosebit de expresive.

Burde Victor… Poezie-joaca cuvintelor legănată melodic, menită a face versul să cânte. În toată poezia sa întâlnim tentaţia de a intona în ritmuri, de multe ori neştiute chiar dacă se uzitează repetiţia. Tema, bineînţeles, eternul feminin.

Mariana Bendoiu… Incertitudini învinse de iubire iar de aici tot amalgamul poveştilor de altă dată.

Zinca Iulian Marius… În poezie găsim o combinaţie interesantă, urme de haiku amestecate cu epitete de înaltă ţinută.

Boris Marian Mehr… Un poet neliniştit, veşnic în căutarea perfecţiunii mentale. Atent, la tot ce se-întâmplă în jur, scoate profunzimi de cuget nelipsind imprevizibele metafore. Conştient de valoarea sa nu ezită să trateze lumea cu un zâmbet amar şi malefic sau mai bine zis cu-un umor

Page 7: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 5 ~

aproape cinic. Citim în ,,Amprente temporale” volumul II, câteva poezii remarcabile, marca Boris!

Anne Marie Bejliu… Uimitor cum toate vicisitudinile n-au învins această obsesie pentru cuvântul împlântat rezultând epitete mirifice.

Belean Maria Ileana… poezie lirică ce glorifică sentimentele de iubire ale poetesei.

Ion Ionescu Bucovu… Poezie dulce, ritmică amintind de clasici. Regretele constatatoare fac deliciul cititorului.

Ciurezu Mariana… Cântă iubirile şi inerent despărţirile, din toate unghiurile posibile, îmi place că foloseşte marea ca fundal, eu fiind constănţean.

Mircea Gordan... Poezie optimistă, uneori şugubeaţă, îţi creează o stare de confort citadin, indiferent de subiect.

Mariana Dobrin… Peisajul în poezia sa ocupă un loc important. Bineînţeles, foloseşte toate figurile stilistice.

Marilena Velicu… Jurăminte, asigurări… suculente viziuni.

Constantin Camelia… O poezie, optimistă, cuminte, sinceră care trăieşte clipa cu speranţă.

Oană Ştefan Valentin… Întrebări, de multe ori, adiacente străbat universul său poetic

Rodica Cernea… Poetesă prolifică, realistă, care nu ezită să-şi expună crezul,

Luiza Grama Adriana… Poetesă deloc timidă în a-şi divulga remuşcările dar şi încrederea în sentimentele sale.

Viorel Croitoru… Poezie îngrijită, subiecte clasice. Lucia Secoşanu… Discursuri poetice bine dirijate.

Stări nelămurite şi întrebări majore explicitate. Valerica Pauleţ… Iubiri, lacrimi, ezitări transpuse în

versuri. Ciobotariu Maria… Poezie generoasă. Viorel Gongu… Poezie pe care o lecturezi cu plăcere,

vers rimat şi ritmat Mihai George Corui… Bucuria descoperirii

cuvântului. George de Podoleni… Un poet cu personalitate. Lenuş Lungu… O bogăţie pastelată de epitete.

Page 8: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 6 ~

Patricia Şerbănescu… Pasiuni, aşteptări înfrigurate atinge paliere surprinzătoare.

Sprancenatu Dan… Tema clasica. Poetul cântă admirativ femeia.

Adrian Cîrstea… Căutări febrile, scotociri aşteptate. Bineînţeles, dacă aş fi avut un termen lung, aş fi scris, cu

certitudine, mai mult despre fiecare, aşa că cer iertare autorilor prezentului volum „Amprente temporale” dacă i-am indispus cu scurtele mele supoziţii.

Stănescu Aurel Avram

membru *CUC şi *CMS Constanţa

*CUC - Cercul Umoriştilor Constănţeni *CMS – Cenaclul Mihai Sadoveanu

Page 9: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 7 ~

Adrian CÎRSTEA

Page 10: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 8 ~

SSpplleeeenn

Pe putredul fotoliu ce-n bej satin se-mbracă

Admir cum focu-n sobă se pierde-n al său fum.

Cu-n ochi pe o fereastră aştept şi-acum să treacă

O umbră de prieten prin prăfuitul drum.

În piept, ca zile-n ploaie, inima stă să tacă

Iar ochii sângerii pe foi căzut-au scrum.

Şi mâinile cu gheaţa au vrut pace să facă

Încât pe rafturi rupte caiete mor în fum.

Simţind cum creşte setea, mă-ndrept, cu ochi de-agate,

Spre sticlele de vin, de timpuri prăfuite,

Ce zac în agonie în lăzi demult uitate

Din beciul potolit de-ecouri ruginite.

Pe clanţă se aude o umbră... de departe;

Dar mă-ndoiesc că-i vreunul. Îmi pare că-i doar moarte.

Page 11: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 9 ~

DDooaarr ppllooaaiiee

Pe străzi zgomotoase reci picuri se-aud

Cum gâdilă praful gălbui,

Din nori se zăreşte cum cade, băltind,

O ploaie pe-nchise căţui.

În geam curcubee brăzdează timid

Noi pânze de gâze de mai

Iar iarba se culcă, aproape murind,

Tăcând, prefăcută-n cobai.

Lumini iar se sting şi norii aduc

O pătură bine cusută

Şi stropi uriaşi de ploaie ucid

Iar câmpuri întregi de cucută.

Gutuii îşi pierd, cu frunze, şi flori,

Doar pietrele râd şi se scaldă,

Pe şanţ câţiva maci se plâng, ameţiţi,

Că ploaia e rece nu caldă.

Şi toarnă şi tună imenşii nori gri,

De lacuri se umple pământul.

Un tremur de frig cuprinde de tot

Tăcutu-mi trup mort destrămându-l.

În zadar…

Page 12: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 10 ~

Fluturi mă muşcă de braţe, zbătându-se-aievea, de dor;

Iarba sub mine smuceşte, păsări din stele cobor,

Ploaia mă bate pe umăr dorind să îmi spună ceva

Luna mă prinde în braţe. Zadarnic, căci tot nu e ea.

Bulgări de rouă pe frunze sclipesc producându-mi fiori,

Gândul aievea mă poartă, în vene am prafuri de nori,

Crini parfumaţi mă îmbie, visând doar păduri de cleştar,

Totul e magic şi-i bine, dar totuşi e totu-n zadar.

Ochi mulţi albaştrii şi verzi îmi caută chipul meu brun,

Versuri de-amor mă tot cheamă; spiritual meu e nebun,

Timpul de toţi se tot leagă. Totuşi eu, azi, l-am oprit,

Inima mea tot aşteaptă. Zadarnic, căci tot n-a venit.

Page 13: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 11 ~

IIaarrnnaa

Împânzit în scaunul tapisat în borangic

mă cufund în mine însumi

privind căderile de nasturi albi.

În sobă, focul cântă

colindele vremii

în timp ce cozonacii bunicii

freamătă în tăvile unse cu dragoste.

Pe uliţi, oameni de zăpadă

construiesc copii plini de veselie

încărcându-le obrajii

de roşu trandafiriu.

Clopoţei troznesc în capătul străzii

agăţaţi de sania cu care

iarna colindă oraşul.

În scurt timp totul va fi sărbătoare

şi ne vom juca iarăşi de-a copilăria.

Page 14: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 12 ~

Anne Marie BEJLIU

Page 15: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 13 ~

rraaddiiccaall ddiinn rraaddiiccaall,, ddiinn rraaddiiccaall......

noţiuni abstracte,

dureros rostogolite printre gesturi seci...

se-nvârte neştiut titirezul valorilor.

pricipiile cad una câte una,

de pe masa cinei de taină.

se umplu paharele

cu veninul firilor.

Doamne!

câte umbre mai înghiţim,

când visurile

îşi trântesc geamantanele goale

pe paturi nefăcute?

câte frunze

uită să redevină palme?

câţi pumni

zgârie tâmplele cu bătăile lor inutile

în porţile iubirii?

când titirezul se va opri,

poemul va fi gata de şters.

altul se va înfige uimit

în fila a noua

Page 16: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 14 ~

a speranţelor unui trup,

unui suflet,

unui spirit,

unui Tot,

căutând...

îînnttrr--oo zzii ccrreesscc,, îînnttrr--aallttaa ssccaadd

pumnul îmi cere linişte.

palma deschisă cere nimicului să iasă

din camera cu pereţii arşi.

fum în orbitele golite de culoare.

atracţie absurd rătăcită

printre noduri de drumuri.

drum.

cu pantofii întorşi spre galele timpului,

pasul îmi desenez

pe strada fără sfârşit a vieţii.

sunt eu şi sinele

clocotind între cerc şi punct.

vulpea cu ochii de flăcări

mă adună răbdător,

într-o coajă de pâine uscată.

ascult acum naşteri promise,

amânate.

nimicul e gardul zborului?

Page 17: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 15 ~

ssăărruutt îînnttrree ddoouuăă ffoorrmmee

respiraţia gândurilor

ucide visurile.

pe pat de sunete,

rostogolite umbre,

dragoste lasă să curgă.

acidul minciunii,

aşternuturile arde.

tâmpla ta, tâmpla mea

zdrobesc fumul alb

al întâmplării.

ne-am întâlnit

pe cheile solului.

partitura s-a dizolvat.

hârtia înnegrită –

istorie a mâinilor

deschise în gol,

îmbrăţişând nimicului

torsul.

alb-negru film se derulează,

pe pânza cinematografului

aflat de mult în faliment.

spectatorii surâd nopţii.

Page 18: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 16 ~

fiare ale pădurii indiferenţei,

lasă aplauzele să sperie

copilul din inima gândului,

remodelat de frică.

sărut între două forme.

tăiere a moţului liniştii,

când fetiţa cu ochii de ape

e cheală.

Page 19: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 17 ~

Boris Marian MEHR

Page 20: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 18 ~

PPooțții cceerree iiuubbiirree??

Cel care plânge,

Cel care pierde tot sângele,

Vântul de toamnă peste

O groapă uriașă,

Blesteme și țipete-n beznă,

Oseminte se nalță,

Se caută, se găsesc,

Nu au liniște,

Lacrimi de piatră.

Eu am văzut cum ochii lor piereau în ceață,

Eu am auzit ultimul lor strigăt,

Eu am văzut cum se nălța fumul,

Am auzit cum se închideau ușile,

Fumul era ultimul lor cuvânt,

Ultimul sărut, o literă,

Un semn pe un cer de lut.

Poți cere lumii iubire?

Poți cere orice,

Iubirea se-mparte

În iubiri mai mici, tot mai mici,

Până ce te trezești în palmă

Cu un dram de ură,

O scuturi, nu scapi de ea,

Iartă-mă, Doamne.

Page 21: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 19 ~

VVoorrbbeeșșttee ccuu mmiinnee

Este ultima strigare.

Să te fereşti de muşcătura şarpelui

atins la coadă.

Se va alia şi cu cel din urmă vultur

doar să te atace.

Cu cel din urmă coiot să te atace.

Cu oricine. De ce ?

Ai refuzat un dialog, o mână întinsă?

Mai ştii?

Doamne, câte păcate nu avem de ispăşit?

Ne trebuie o eternitate să facem penitenţă.

În trei părți se fugăresc

Înțelesurile, un demon,

Doi demoni, trei demoni,

Urmele nu se văd,

Demonii au intrat în suine,

Înainte de... trebuie s-o spun de la început...

Înclin să cred... m-am reîntors... nu m-aș încumeta,

Faptul că... întruchipare a reproșului.

Există prietenii bizare,

Unii se mușcă de nas, de urechi,

Nu este loc de metafore,

Cineva s-a spânzurat în închisoare,

Cineva s-a dezbrăcat de piele,

Cineva se preface în spin de trandafir,

Tavanul latră, dă-i osul, vecine,

Eu nu mai sunt nicăieri.

Uitați de nopți aldebrandine,

Page 22: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 20 ~

am cunoscut și fericirea

portretul Dominei vecine

se vinde-n târg,

păstrează-ți firea.

Bacantele dansează valsuri,

Trei grații, granița cu Franța.

Portretul fetei din Fayium,

Ochi mari și negri, doi tăciuni,

Astfel pe tine te vedeam

Cântând epitalami.

Page 23: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 21 ~

AAmm vviissaatt

Am visat că am ucis pe cineva,

Eram liniștit, am făcut o baie fierbinte

și visul s-a liniștit,

dar cel ucis bătea în geamuri,

pe acoperiș,

eu eram printre cei uciși.

UUnn ccââiinnee

La un popă a fost un câine

şi pe câine l-a iubit,

Iulius Caesar, vino mâine,

azi oraşul e ticsit,

da, am ucis, ne strigă Shakespeare,

dar nu sunt ucigaş defel,

cum poţi participa în Mexic

la un concurs cu Georges Blondel?

El a ucis, ne spune-n faţă

poetul, din iubire doar

poţi să ucizi, în rest doar zaruri

aruncă moartea-calendar.

Page 24: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 22 ~

Camelia CONSTANTIN

Page 25: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 23 ~

PPeennttrruu ttiinnee

Gândeşte, iubeşte, priveşte acum

O lume de haos durere şi scrum

Din ceruri veghează lumea de jos

Dă-ne speranţa de vis luminos.

Nu vrem disperare, durere şi chin

Dorim soare şi-un strop de senin

Să simţi, să speri, să fii, să exişti

S-alungi suferinţa ochilor trişti

Ai fost, eşti, şi vei trăi mereu

În inimă-n suflet, în dorul greu.

Eşti febra din ritmul fierbinte

Şi zbaterea aducerii aminte.

Trăieşte clipa-ţi de magic destin

Absoarbe sărutul de dulce suspin

Cuprinde în braţe şoapta de foc

Iubirea ce mută munţii din loc.

Page 26: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 24 ~

Tribut pentru MJJ

SSuufflleett ccăăllăăttoorr

Ce dacă e târziu

Şi drumul e pustiu?

Tu suflet călător

Te plimbi nemuritor!

Un spirit de cleştar

Tu eşti un dulce dar

Speranţă şi destin

Din univers divin.

Frunză-n vânt de eşti,

Tu magul din poveşti

Un spiriduş de foc

Ne-ntâmpini cu noroc

Pitit ghiduş între nori

Surâs din roua de flori,

Liber alergi prin văzduh

Tu eşti al basmelor duh.

Frunze se scutur-uşor

Zbateri de-aripă in zbor

Foşnet şi şoapte de dor

Suflet de-amor călător.

Page 27: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 25 ~

LLuummeeaa ttaa

Inspiraţie din stele

Şi din doruri grele

Ai strigat sfârşit

Noi nu te-am auzit

O zi, un vis, un ceas

În noapte ai rămas

Şi-a morţii suflare

Suspinul ce doare.

Straiul gri al sorţii

Trist în faţa morţii

Te lasă gol şi trist

Un suflet de artist.

O geană de înger

Lumină şi fulger

Te mângâie uşor

În dulcele-ţi zbor.

În liniştea senină

Cânt de lună plină

Duios în vers şoptit

De viată despărţit.

De pleci, sau vii

În doruri pustii

Page 28: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 26 ~

Un gând, nu uita

Aici e lumea ta!

SSăărruutt

Sărută ochii plini de dor

Şi gura-i de dulce amor

Săruta un dulce surâs

Şoapta din magicul râs

Perdeaua de gene fierbinţi

Ce uită de ochii cuminţi

Strecoară priviri de granat

În dulce suspin susurat

Sărută obrajii fierbinţi,

Umerii albi ce-i alinţi

Sărută-i şoapta din vis

Purtată în alb paradis.

Alintă-i mătasea pielii

Pictată de soarele verii

Atinge esenţa împlinirii

Alungă durerea amăgirii.

Pătrunde templul iubirii

Alungă durerea amăgirii

Absoarbe geamăt de dor

În ţipăt de pasăre-n zbor.

Sărută gura şi zâmbetul mut

Aleanul din timpul pierdut

Sărută negura ochilor vii

Şi umbra amintirii pustii.

Page 29: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 27 ~

Page 30: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 28 ~

Dan SPRÂNCENATU

Page 31: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 29 ~

NNuummaaii ccuu ttiinnee

Numai cu tine drumul vieţii e uşor

Parcă-mi dai aripi, simt că zbor

Vin să-ţi dăruiesc iubirea toată

Ce dulce este dragostea furată !

Numai cu tine nopţile sunt mai frumoase

Dimineţile atât de liniştite, călduroase

Nerăbdător aştept o nouă primăvară

Vrăjită inima suspină , dorul mă-nfioară

Numai cu tine-n fiecare vis călătoresc

Spre insula speranţei, acolo te iubesc

Sub cer albastru, părăsit de nori

Ne facem jurăminte prin ploile de flori .

Page 32: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 30 ~

TTee--aamm pprriivviitt

Te-am privit iubito fascinat

în vis mi-apari ca Venus,

eşti şi înger şi demon

pe-un piedestal al nemuririi

te aşez în clipele de dor.

Departe eşti de mine

ca spaţiul imens dintre iarna

ce nu se mai sfârşeşte

şi blânda primăvară

pe care o aştept

ca pe o binecuvântare.

Page 33: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 31 ~

LLaa ttiinnee mmăă ggâânnddeesscc

La tine mă gândesc

în miez de noapte

când se trezeşte luna

buimacă

iar stelele o privesc distant

ca pe-o liceană îndrăgostită

Parcurg cu mintea

serile de primăvară

când ne iubeam

sub merii înfloriţi

gura mi-e însetată de iubire

aştept sărutul dulce

să-l primesc

E doar un vis

ce poate deveni

aevea,

la tine mă gândesc.

Page 34: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 32 ~

FFeemmeeiiee

Femeie eşti o gingaşă făptură,

Un avatar al vieţii adevărate;

Mai mult decât o simplă jumătate

Dintr-un întreg, cum scrie în scriptură.

Poţi fi şi mamă, şi soţie şi iubită

În orice ipostază eşti fermecătoare,

Surâsul tău e cald ca razele de soare;

Când dăruieşti iubire te simţi împlinită.

Ne dai viață şi ne ocroteşti,

Purtăm icoana ta mereu în gând;

Femeie eşti un înger pe pământ!

Ne înalţi pâna la culmile cereşti.

E ziua ta, o dulce sărbătoare !

În fața ta cu stimă ne-aplecăm

Să ne trăieşti, iubire îţi purtăm!

Şi-ţi oferim cu dragoste o floare...

Page 35: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 33 ~

Delia STĂNILOIU

Page 36: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 34 ~

CCaa nniişşttee ddeelliiccaattee fflloorrii

Ca nişte delicate flori de primăvară

Venite din îndepărtate norduri

Mă poartă spre uitate fiorduri

În gînd purtate-n doi, odinioară.

Acolo, unde sunt zăpezile regine

Şi au domnia lungă pe tot anul

Când se sărută marea cu limanul

Printre ţinuturile reci, virgine,

Unde doar ape-adânci mai scaldă marea

În depărtate albe ţări lapone

Scandând poeme-n metrici monotone

Acolo mi se pierde idealul.

Pe ţărmuri reci iubirea mi-e fugară

Pe flori de origami lasă semne

Parcă timid, ar vrea să mă îndemne

Să ne-ntâlnim într-un târziu de gară.

Page 37: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 35 ~

EEggrreetteellee ccuu ttrruuppuurrii ddee zzăăppaaddăă ((ddoommnnuulluuii GGeelluu CCrriişşaann))

Egretele cu trupuri de zăpadă

Sculptate-abil de picurii de ploaie

Încarcerate-n două acolade

Şi proaspăt poposite în odaie.

Pe stampe prăfuite, desuete,

S-au aşezat pe-o vreme indecisă

în grupuri; fantomatice octete

Şi aranjate-n curbe pe-o abscisă.

Dansează pe o muzică celesta

Le însoţesc doar, negre balerine

Şi doar un zâmbet trist le mai contestă

Când mă gândesc neobosit la tine.

În liniştea de plumb bacoviană

Mă simt şi eu asimilată-n stampă

Şi-n lacrima ce se răsfaţă-n geană

Cu dor de tine-s fluture pe lampă.

Page 38: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 36 ~

ÎÎnn rrăăssppăărr

Nu sunt nimic. Sau, poate sunt… ceva

Ceva ce se-nrudeşte cu nimicul

Intro-extrovertită pe-undeva

Şi care nu se-mpacă cu tipicul

Şi mă percep malefică, feroce

Dar sunt doar ghinionul persistent

Sau numai răguşeala mea din voce

Sunt gândul ne-ndrăznit, impertinent…

Lăuntric, permanent sunt balerina

Din Lacul Lebedelor doar Odette

Exterior, m-ascund în gospodina

Care găteşte excelent spaghete.

Sunt nota aberabtă la factura

Vieţii ce se scurge într-o vrie

Sunt ironia permenentă-n gura

Ce-şi pierde dinţii într-o veselie.

Fiinţa mea, nu-i cea care se vede

Nici cea pe care o simt eu

Sunt cea care se-ncrede-n ce nu crede

Un uragan strivit de alizeu.

Page 39: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 37 ~

BBeeţţiiaa nnooppţţiiii

Beţia nopţii, e de ne-nţeles

Altfel, de ce s-ar mai numi beţie

Sufletul tău, paşilor mei eres

Fior sau exaltare, nebunie.

Lupii aleargă nopţile-n pădure

Şi urlă alb, lugubru-n pieptul meu

Tăcerea ta, pe sufletu-mi secure

Înger căzut în patimă mereu.

Nu mă lăsa, păstrează-mă de-a pururi

În vis, în suflet, lacrimă pe pernă

Sărută-mă cu fulgii din ninsoare

Ce cade alb şi pur de-acum eternă.

Page 40: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 38 ~

E L L A

Page 41: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 39 ~

VViiss ddee ttooaammnnăă

mai știi tu, toamna-aceea când visele foșneau,

atingeri diafane în șoapte de mătase,

când numai trubadurii în noapte ne cântau,

stârnind nemărginirea, în clipele rămase.

când agățam în ramuri speranțe aurii,

neparguite încă de soarele tomnatic

și te-nveleam cu doruri în serile târzii,

să nu se-aștearnă bruma, în suflet singuratic.

și azi mi-e cald în suflet, în toamna asta dulce,

mi-e soare și mi-e bine, deși e altă toamnă

și-adorm... și numai dorul nu pleacă să se culce,

Page 42: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 40 ~

DDoorr

Ce dor nebun mi-alungă și liniștea din gânduri,

Când blânda inserare îmbrățișează zarea,

Aș vrea să-mi strig în taină iubirea printre rânduri,

Să-ți spun că tu în vise mi-ai adus iar culoarea.

Ce dor nebun mi-alungă și visul de sub pleoape,

Să-mi pună-n loc șiraguri de perle opaline,

Aș vrea să vii iubire, dar tu nu ești aproape

Și-mbratisez doar norii, fereastra către tine.

Mi-e dor de clipa-aceea sculptată în tăcere,

În care-am strâns oceane imense de iubire,

De palma-ți ce respiră suavă mângâiere,

De gura ce-nfloreste, surâs de fericire.

Page 43: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 41 ~

RReeggăăssiirree

Din netimp am venit să te caut pe tine,

Printre sori și luceferi rătăcind îndelung,

Biet hoinar pribegind ca și dorul din mine,

Cu speranța făclie, la tine s-ajung.

Te-am pierdut printre clipe, netrăind uneori,

Ascunzând amintirea în absențe de gând,

Îmbătându-mi simțirea cu false licori,

Rătăcindu-mă-n ceață, desculță plângând.

Te-am zărit printre astre, cometă albastră.

Căutai ca și mine paradisul pierdut,

Amintindu-mi că e doar în inima noastră,

Regăsit în Lumina unui nou început.

Te-am cuprins între gânduri, inefabil ecou,

Tresărind cu uimire aproape plângând

Și-am știut că ești tu, lângă mine din nou.

Și-ai venit, să-mi răspunzi, la chemarea din gând!

Page 44: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 42 ~

AAllbbaassttrruu

Dacă ți-e dor de aripa albastră

Ce-ți parfuma secunda, uneori,

Îndreaptă-ți zborul către steaua noastră

Opal, pierdută dincolo de sori...

Vei regăsi același vis albastru

Rămas, cuminte-n blândă așteptare,

Cu dorul risipit pe-un colț de astru,

Cu strigăt mut, în dulcea lui chemare.

Din necuvant s-a întrupat Iubirea

Ce astăzi se transformă în cuvânt

Un vis albastru-și caută-mplinirea

Acolo-n cer și-aici, pe-acest pământ.

Nu mai încap cuvinte între noi

Ne-am regăsit, în două necuvinte

Atât de vechi... și azi, atât de noi,

Înscrise-n cartea vieții... dinainte.

Page 45: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 43 ~

George de PODOLENI

Page 46: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 44 ~

OO mmaammăă,, uunnddeevvaa,, ddeeppaarrttee......

O mamă, undeva, departe,

Uitată și de viață și de moarte;

Ca ea atâtea sunt prin sate,

Exemple de... singurătate!

Spatele i se-ncovoaie

Și pașii-s grei prin bătătură.

Obraji-s uzi, dar nu de ploaie

Ci că sfântul nu se-ndură

Să-i mai aducă în ogradă

Feciorii rătăciți prin lume.

Închide ochii ca să-i vadă

Cum se jucau și spuneau glume...

Și-i zboară gândul călător

Când le cosea la toți cămașă...

Mai știu ei de măicuța lor?

Cum îi striga: „Veniți, la masă!”

Și parcă-l vede și pe tata,

Intrând ca vântul în chiler

Și, întrebând unde e fata,

În brațe-o ridica spre cer...

O strânge nodul la broboadă

Ori parcă-i cineva în tindă?

De-atâta dor era să cadă

Page 47: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 45 ~

Și cine-o mână să-i întindă...?!

Lacrimi de Gheaţă

De-atâta iarnă nu mai pot

să-mi car în spate dorul

Și-aud cum toarce timpul mut

din caiere fuiorul

De-atâta iarnă-am obosit

să tot îmi trag piciorul

De cât omăt am rătăcit

pe unde-am pus odorul

Și lacrimi se-adună-n șir

una după alta

În țurțuri se prefac apoi

cioplind adânc cu dalta

Și-aud cum toarce timpul mut

într-o nepăsare

Și-un clopot trage greu și surd

pentru cine, oare?

Page 48: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 46 ~

ŞŞii--uunn ooff mmăă ttoott aappaassăă......

Ce trist am fost în iarna asta,

Că mi-a-ngheţat butoiul,

În pix s-a terminat şi pasta,

Şi mi-a murit cotoiul.

Blăniţa lui cea călduroasă

Mult mi-a lipsit la şale,

Căci soaţa este mofturoasă

Şi umblă cam... agale.

Nu lasă Biblia din mână,

Citeşte şi oftează;

Posteşte câte-o săptămână

Şi nici nu mai fumează.

În schimb, eu trag, că am un bai,

Mahoarcă din lulele;

Că de ajung cumva în rai,

Mă voi spăla de rele.

Ce frig mi-a fost... nu mai zic alta;

Nici n-am avut obiele.

S-a dezlipit la cizme talpa,

Căci nu mai sunt din piele.

Ce trist am fost în iarna asta,

C-am stat mai mult în casă...

Page 49: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 47 ~

Că mi s-a pocăit nevasta

Şi-un of mă tot apasă...

ÎÎnndduurrăă--ttee!!

Iubito, astăzi, prima oară,

Când am tras şuba peste mine,

Mi s-a făcut un dor de vară

Şi, nu-ţi mai spun, ce dor de tine!

Aveam o arşiţă în gură

De parcă n-am băut o lună;

Am azvârlit haina cu ură,

Şi m-am trezit gol, prin furtună!

Printre momâi înfofolite,

Ca un nebun, alerg prin frig;

De ger, mi-s buzele-amorţite,

Dar mă-ncălzesc dacă te strig.

Nu ştiu cât iarna s-o mai ţine

Să ningă-ntruna peste noi,

Dar ştiu că-mi este dor de tine

Şi-n mine, vara e în toi.

Îţi este frig şi n-ai căldură;

Nici pârtie nu ţi-am făcut.

Te rog, iubito, mai îndură

Că mâine, iarna... a trecut!

Page 50: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 48 ~

Ion IONESCU BUCOVU

Page 51: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 49 ~

SSoonneettuull pprriimmăăvveerriiii

Renaște iar natura-n nemișcare,

Înfășurată-n șalul de zăpadă,

Un ghiocel începe să se vadă,

Ca un simbol înviorat de soare.

Se scutură din somnul ei gătită

Să-ntâmpine potopul de lumină,

Mijește mugur verde în grădină,

Și-apare ca o falnică ispită.

Se-aud cocorii cruciați în zare

Cum trec spre țara visurilor lor,

În dansul nupțial de madrigale.

Pe străzi apar dantelele cochete

În spleen al plimbărilor de seară,

Dansând în ritm duios de menuete.

Page 52: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 50 ~

PPaassăărree rrăănniittăă

Pasăre rănită e iubirea noastră

Sângerând pe-o stâncă, care totuși cântă,

Tu aripa vie, eu aripa frântă,

Ce te-așteaptă veșnic la mine-n fereastră.

Încercăm degeaba zborurile-ntruna,

Spre-nălțimi albastre, spre cerul profund,

Nu putem zbura decât cu una,

Cealaltă cade obosită la pământ.

De nu-ncercăm zbura în doi spre astre

Să ne-cuprindă înălțimi albastre,

Ne vom privi mereu, chiorâș, cu ură,

Și vom muri în propria armură…

Page 53: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 51 ~

CCrrăăiiaassaa mmeeaa ddrraaggăă

Pe ghem de tăceri, depănăm amintiri,

Ce frumos ne plimbam pe sub teii aceia,

Era mai, luna pe cer se vărsa pe clădiri.

… Nu știam ce mister ascunde femeia.

Străbătut de-o adâncă, ciudată-ntâmplare,

M-am trezit lângă tine, trubadurul sfios,

Depănam de pe ghemul tăcerii… uitare

Tu, frumoasa crăiasă și eu, făt-frumos.

Acum când târziu mă cuprinde iar dorul

Doar visul acela trecut nu -i de ajuns,

Trupul tău fermecat, sânul, șoldul, piciorul,

Cineva le-a furat, cineva le-a ascuns.

Mi-a rămas imaginea cu umbra ta fragă,

Cu care mă-nvelisei în acea noapte,

Voiam să dureze clipa o viață-ntreagă,

Să ascultăm glasul iubirii în șoapte.

Prin lumea cea largă, aș porni ca năuc

Ca să te caut, de nu-i prea târziu,

Aș lua cu mine să cânt -o vioară de nuc,

Dar încotro s-o apuc și unde să viu?

Mi-amintesc cum se destramă povestea,

Și-aș vrea să țină la nesfârșit,

Page 54: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 52 ~

Sunt cesuri tulburi orele-acestea,

Crăiasa mea dragă, unde-ai fugit?

ppaasstteell

Când se aprinde-n cer iubita lună,

Bătuți de vânt și veștejiți de brumă,

Maci sângerii plâng stingerea lor lină,

Căzând printre viole în grădină.

Doar clopote senine, ghioceii,

Și-au scos căpuțul prin zăpezi ca mieii,

Înaltul cade jos cu cer, cu stele,

Nuntind o lume-ntreagă pe sub ele.

Prestol de cer cu stele-mbelșugat,

În seara asta blândă se lasă-așa curat,

Strângând ofrada somnului deplin,

Sub bolți de vise dulci și de senin.

Pe după creste -nalte luna cade jos,

Ca ghemul de mătase, ca un argint netors,

Povești cu căprioare și cu cerbii

Ce trec spre iazuri, peste firul ierbii.

Adun în palme roua din floarea de cais,

Și sting cu ea căldura poemului nescris,

În trecerea cea mare de dincolo de fire,

Tânjesc ca muritorul spre dulcea nemurire.

Page 55: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 53 ~

Irina Lucia MIHALCA

Page 56: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 54 ~

SSăă aassccuullttăămm ccâânntteeccuull nnoossttrruu!!

Ridică vălurile să te privesc, prin noi îngerii

vorbesc, plâng, iubesc! Simţi suflul coborât,

cuvinte înşirate după ce gândurile au dansat între noi.

Roua a trecut peste cer, în umeda umbră

o amintire pluteşte, mâinile vântului ne mângâie chipul.

O lună pe cer, o lună pe apă, o lună-n priviri,

luna de pe cer dansează, luna din apă pluteşte,

luna din priviri e diferită de luna cerului - rotundă

oglindă!

Dacă sufletul nu se simte bine cu tine caută să plece,

Rămân o efigie în interiorul tău, ai să mă găseşti,

deschide palma. Să ascultăm cântecul nostru!

Dincolo de lumea de umbre culorile ne aşteaptă,

Ferestrele deschise vor lăsa să pătrundă lumina

fixându-ne privirea spre infinit,

asemeni marinarului în căutarea ţărmului.

Un câmp este acolo jos, unii dau lupte,

dar fericirea este în afara lui, cere atât de puţin,

Sunt cât de aproape vrei, ascultă cântecul,

spre sunetele lipite de noi alergăm,

asemeni muzicii ce curge pe sub arcada noastră,

asemeni ploii de stele revarsate în nopţile de vară.

Page 57: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 55 ~

Am plecat puţin mai departe de vatra focului...

poţi simţi căldura, te poţi arde şi fără foc,

Un vas plin care-şi aşteaptă golirea!

Îmi aşez sufletul lângă tine, cu caldură te-aştept

la poalele sufletului meu. Cu roua dimineţii

ne ascultăm bătăile. În inima din inima ta mă vei gasi!

UUnn ccâânntteecc aa ttrreeccuutt pprriinn zziidduull ddee ppiiaattrrăă

Singur aşteptând toamna

Ca şi cum ar aştepta un vis de ceaţă,

O alta viaţă sau ce-şi dorea. Să nu întârzii – îţi spune.

Printre potecile luminate de lună

Neîntrupându-se frunzele zboară spre alte gari,

Ca un tren fumuriu în care urci fară să ştii,

Spune-mi e mult prea târziu în timpul nostru?

Mereu lumină şi umbră, mereu noi plutind de dincolo de

timp,

Mereu el e steaua şi ea barca ce-şi caută ţarmul.

Iata vezi copacii ce te-au îmbrăţisat odata cu el,

singuri şi galbeni, nocturni şi sfioşi cum ţi-era zâmbetul,

Vei înţelege mai târziu, poate mult mai târziu...

Page 58: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 56 ~

Închide ochii, deschide palma să-ţi înfloresc nuferii,

La poale-ţi sunt şi vântul şi izvoarele,

Un nor cu petale plouă peste ei cu flori,

Purtate de vânt, un curcubeu arc peste timp şi loc.

UUnn vviiss îîţţii ddeesseenneezz

Timpul şi spaţiul ne separă. Prin inimă,

o poartă spre Templul Soarelui am deschis.

Întâmpini omul cu lucruri ce nu se pun

pe cântar – în unele zile eşti porumbel, în altele statuie.

Mereu intrăm în capcanele presărate în cale,

multe avem de parcurs până la a deveni îngeri.

Spinii dezvoltă noi simţuri – nedefinite emoţii –

Spre templul Luminii vom porni,

Dacă întind mâna te regăsesc acolo.

Să nu mişcăm lespezile! Ascund

o memorie a durerii – poveşti nemuritoare,

ameţitoare ca şi

traseul labirintului spre lumină.

Cupola lui

n-o vom atinge niciodată cu mâna.

Grea sarcina-şi asumă cel ce urneşte o lespede.

Un vis îţi desenez!... – O apă! Ciudat i-e cursul şi

fluviul ce te-aşteaptă! Multe ape în drum!

Page 59: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 57 ~

Aşa sunt apele curgătoare – urcă, coboară,

line, repezi, reci, calde...

În lumea asta visezi

cum timpii tăi nu au timp,

cum alergi după clipe ce se ascund,

cum te bucuri de soarele ce nu-ţi cere nimic,

cum te joci cu umbrele şi niciuna să nu plângă,

cum te bucuri de tine uitându-te şi de jos şi de sus.

Du-mă spre răsăritul soarelui lăuntric!

Mâine e un alt timp. Iubirea ~ o constantă în infinitatea

de lumi paralele, în spaţii şi timpuri oscilatorii!

Trăieşte povestea şi dormi,

Tot ce ne este interzis ne face creatori!

Page 60: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 58 ~

Iulian Marius ZINCA

Page 61: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 59 ~

DDrruummuull ssăăuu

Adânc în noapte,

ecoul paşilor săi,

răsunau.

Un fior puternic

îi scutura convulsiv trupul

până la călcâie.

Cu chipul ca de piatră,

umbla cu degetele prin fumul de ţigară

şi glacial,

cu ochii voalaţi,

fulgera plopii aliniaţi

de ambele părţi ale drumului său.

Page 62: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 60 ~

TTrreecceerreeaa ((aannoottiimmppuurriilloorr))

Nori îngrămădiţi pe boltă.

Le asculta glasul

plutind în aer.

O imagine tulbure

se strecura,

se înfiripa în memoria

din lumina palidă de iarnă

bolborosind fără efort cuvinte

în senzaţia pe care i-o dădea

trecerea anotimpurilor.

Page 63: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 61 ~

ŢŢăănnddăărrii ((ddee uummbbrree))

Spulberat

într-un milion de ţăndări,

în spirale învolburate,

şedea adâncit în fotoliu

cu faţa ridată

adânc de umbre.

Page 64: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 62 ~

PPllooaaiiaa ((pplluutteeşşttee îînn aaeerr))

Umbrele

se prelingeau

pe pereţi, picurii

stăteau

în suspensie şi ochii

se împăienjeniseră,

mânia începea

să coloreze

obrajii, că-nlănţuite

de stâncă,

speranţele

se plătesc.

Page 65: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 63 ~

Lenuş LUNGU

Page 66: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 64 ~

CClleeppssiiddrraa ssppeerraannţţeeii

Am pictat pe pânză

constelații ale sufletului

ce mi-e curcubeu

în vis celest

indigo adâncit de umbre

din flori și lacrimi

am sculptat

culorile în adâncul cerului

unde stelele

se unesc cu visele

am amestecat cuvinte

din infinit

cu picătura oceanului absurd

în tăcerea adâncului

să respir cuvinte

să sorb tăceri

şi colorez sentimente

fără rime

împrumut tălpilor

urme de pași

şi pornesc spre

clepsidra speranţei

Page 67: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 65 ~

DDiimmiinneeţţii ssuubb ttăăllppii

Mă strecor pe marginea

dimineţii

mă apropii de tine

şi te privesc

ca norul trandafiriu

de deasupra cerului

mă aşez în palma ta

ca o umbră îmi trec mâna

Peste ochi, peste obraji

îţi aduc dimineaţa

să se picure peste tine

să te învelească

cu aromă de cafea

şi parfum de migdală

te voi ţine în suflarea mea

şi te voi înfăşura

ţinându-ţi blând

dimineţile sub tălpi

în cupele zemoase

din ceaşca ta.

Page 68: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 66 ~

TTăăcceerree îînn aammuurrgg

în aplauzele cerului

cu-n buchet

de emoţii

gânduri mute

vise surde

culori împletesc

în vântul crud

cu miros de crini

dansând un vals

strig în tăcerea

unui amurg

un trup pictat

între stele

ce ating clapele

unui pian

iluzii, vise colorate

se topesc în apus.

Page 69: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 67 ~

DDaannsseezz

Dansez în ochiul

răsfrânt de viață

un cântec ce-mi alină

sufletul răscolit

vibrând până în vârful

degetelor

sorb nectarul amintirilor

din căușul palmelor

până la fund

stelele îmi luminează poarta

în miez de noapte

Page 70: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 68 ~

Lucia SECOŞANU

Page 71: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 69 ~

SSttaarree pprreezzeennttăă

Îmi caut uitarea în fumul ţigării

Şi-mi macin ficatul cu ness şi cafea.

Şi-mi mint disperarea cu pana visării,

Şi-nşir vorbe... Vorbe ce-ar spune ceva...

Dar gându-mi pustiu nu-şi găseşte cuvântul.

Ce limpede-ar spune ce vreau şi ce simt!

Şi astfel, cu-ncetul, îmi piere avântul,

Ce poate mi-ar spune doritul cuvânt...

Şi-astfel rătăcesc prin idei desuete,

Ce n-au nici substanţă şi nici adevăr.

Mă mint cu speranţe, să-mi 'stâmpăr o sete,

Ce-mi arde adâncul cuvântului DOR...

Şi fumul ţigării acoperă-n ceaţă

A lacrimii rouă ce-ar vrea să răsară,

Mai fac o cafea, că-i deja dimineaţă,

Mă-mbrac, dreg machiajul. Figura să-mi pară,

Senină, ferice şi fără de vreri,

Aşa cum şi feţele altora spun!

Şi doar Dumnezeu ştie câte dureri,

Îneacă şi ei, în cafea şi tutun!...

Page 72: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 70 ~

SSuurrââssuull

Sunt suflet de dac, cu căciula pe cap nu în mână!

Veghind aşteptarea să treacă cu-a timpului jar

Îmi pun căpătâi legea noastră străbună

Şi-n ochi, ţintui vechiul hotar.

Şi-s suflet de lup, ţintuit într-o haină străină.

Zamolxis din mine, mă cheamă la strajă de neam,

Căci pravila lui, e totem de lumină

Şi pace ce-odată slujeam...

Sunt suflet de om ce-şi păzeşte cu jertfă fiinţa

Luminii ce-o port, foc aprins de divine amnare...

Aici vreau să mor, purtând cruce credinţa

Surâsului dac, ce... nu moare!

Page 73: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 71 ~

NNooii pprriimmăăvveerrii

Mugur copt sparge-n petale foame de viaţă.

Truda iernii ce-n geruri coace pita în glie

Odihna-şi găseşte... Şi-n raze de soare agaţă

Slava noului rod, în triluri de ciocârlie...

Simt cum inima-mi bate-n fioruri fierbinţi

Clocotindu-mi în carne forţe noi, armonie,

Pentru ziua de mâine, zămislesc noi dorinţi

Şi, iert ziua de ieri înfăşând-o-n iubire şi bucurie.

M-amestec cu zarea-mbălsămată în flori

Şi mă-mbăt cu lumina ce tremură-n rouă,

Şi renasc cu pământul, îmbrăcând noi culori,

Şi semăn cu cerul, licărind lună nouă.

Totu-i nou, totu-i bun şi învie speranţa.

Este timpul schimbării pentru alt început.

Primăvară, tu eşti temelia, eşti viaţa

Ce revine, când crezi că totu-i pierdut.

Eşti crăiasa născută în geruri târzii

Ce revii biruind viscolirea cu-o floare

Te aştept, te doresc, şi-mi eşti sensul de-a fi,

Şi rabd arşiţi şi toamne, şi ierni trecătoare...

Că pe toţi şi pe toate îţi aşterni nou veşmânt,

Aruncând în uitare, lacrimi, spaime, dureri,

Page 74: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 72 ~

Eşti magia ce-mi schimbă suspinul în cânt

Ce slăveşte-mplinirea în noi primăveri!

DDoorruull ppiieerrdduutt

Pe aripa gândului, dorul îmi zboară

Pribeag pelerin de iluzii pierdute

Ce-şi cântă speranţa pe-o spartă vioară

Şi-şi pierde ecoul pe mări neştiute...

Şi-n zbor obosit, trudeşte spre zări,

Cătând disperat negăsitul catarg,

Ce este ascuns pe cotite cărări,

Cărări rătăcite departe, în larg...

Şi luat de furtună, se zbate bolnav

Că aripa-i ruptă. Şi-i noapte, şi-i frig...

Şi marea-i haină, iar dorul firav...

Îl strig să se-ntoarcă. Degeaba îl strig...!

Că marea huieşte şi glasul îmi frânge,

Şi dorul se zbate, pierdut călător

Şi dorul e singur, furtuna învinge...

Şi dorul e mort. Ne-nţelesul meu dor...

Page 75: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 73 ~

Luiza GRAMA Adriana

Page 76: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 74 ~

EEccoouurrii ttâârrzziiii

Poţi să baţi într-o uşă de plumb?

Poţi să găseşti ecou

într-o lume surdă înconjurată de ziduri?

Mi-am zdrelit pumnii

bătând la uşa sufletului tău

şi acum toată fiinţa mea

e însângerată.

Îţi cer să-mi dai înapoi

toate semnele de punctuaţie

pe care le-ai luat când ai plecat.

Semnul exclamării nu mă mai poate sprijini,

iar semnul întrebării mă face prizonieră mereu.

Nu ştiu să pun punct...

nu-l găsesc...

nici pe mine nu mai ştiu unde m-am pus....

oare am rămas la tine?

Page 77: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 75 ~

UUllttiimmaa ffiillăă

A murit iubirea mea într-o zi

Când din cer ningea a primăvară

N-am avut puteri s-o pot opri

Şi iubeam profund întâia oară.

A murit iubirea doar… mi-am spus

Şi-am zâmbit crezând că-i o poveste,

Dar cu ea pe veci şi eu m-am dus

N-am ştiut şi nu am prins de veste.

Am ucis iubirea într-un ceas

Nu cu pietre, ci cu vorbe strâmbe

Şi acum din mine n-a rămas

Decât fumul… şi aceste umbre.

Poate dac-aş fi murit doar eu

Ea ar fi trăit o veşnicie,

Dar sunt vie, şi-i atât de greu

Să-nţeleg a vieţii ironie.

A murit iubirea mea dintâi

Şi un clopot îi tot plânge moartea,

Aş fi vrut să-i strig… te rog, rămâi!...

Viaţa încă nu mi-a închis cartea.

Page 78: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 76 ~

RReesseemmnnaarree

Opriţi lumina!... lumea-i crudă

Şi-n veci s-o înţeleg nu pot,

În van sunt toate, cânt şi trudă,

Când viaţa-i un biet camelot.

De ce să caut oare lumii

O dezlegare şi un sens,

Când sclavă sunt în faţa vremii

Şi doar un praf în univers?

Zadarnic litere-nroşite

Mi-au dezlegat al vieţii mers,

Căci râu de lacrimi nesfârşite

Mi-a pus pecete e neşters.

Opriţi lumina!... lumea-i dusă,

Zadarnic mâna o întind,

Din foc a mai rămas cenuşă

Şi moartea o aud venind.

Page 79: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 77 ~

RRăăttăăcciiţţii îînn YYiinn şşii YYaanngg

Suntem două semne de-ntrebare

Rătăcite-n scrieri şi în vers

Fără mine capătă valoare,

Fără tine nu au înţeles.

Suntem două creaturi marine

Rătăcite-n lacrimi de poet

Fără mine apele sunt line.

Fără tine se tulbură-ncet.

Suntem două stele călătoare

Rătăcite-n drum spre răsărit

Fără mine cerul e mai mare.

Fără tine nu e infinit.

Suntem două lumânări de ceară

Rătăcite-ntr-un amurg discret

Fără mine arzi întâia oară.

Fără tine mă topesc încet.

Page 80: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 78 ~

Luminiţa Cristina PETCU

Page 81: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 79 ~

UUnn cceerr ppee ccaarree--ll ppoorrtt îînn mmiinnee

Culorile ţipătoare se poartă mult

dar mie-mi plac totuşi cămăşile albe

şi tăcerea ta caldă lipită de mine

în cele nouă părţi ale Sutrei Toiegelor

cum curge apa pe marmura fîntînilor vechi

fără să lase nici o urmă,

iată o sacralitate care nu poate fi înţeleasă

cu ajutorul gîndurilor

pentru că dragostea oferă încă raţiunii

soluţia ieşirii din impas iar timpul nu e nimic

înainte de-a deveni memorie,

cel puţin aceste adevăruri le ştiu sigur

din toate ungherele,

pot să jur că-mi amintesc totul

înainte de-a pleca

înclusiv gustul merelor din care muşcam

tălmăcirea fidelă a unei iubiri

asemănătoare ferestrelor ce se deschid

într-o dimineaţă cu soare.

Page 82: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 80 ~

CCuuvviinnttee ccaarree nn--aauu ffăăccuutt ccuunnooşşttiinnţţăă

Nimicul nopţii şi ceasul care ticăie

sînt doar un pretext pentru insomniile mele

bîntuite cîteodată de înfrîngeri, pitulici şi muscari,

într-un fel anume, nu pentru ce văd acum

ci pentru ceea ce suspendă brusc, văzul

la cumpăna apelor

şi dintr-odată-ţi simţi mîinile goale,

marcate cu creta pe ruinele oraşului umbră

prin care a trecut şi moartea mea

cum nu există desigur nici ultima clipă,

clipele continuă mereu la nesfîrşit

sub alte şi alte forme,

cum ar fi stînjeneii din luna a cincea

rămaşi peste iarnă, palizi şi veştezi

dacă-i striveşti,

împrăştie în aer miresme de anul trecut

doar un alt fel de-a spune, „mi-e dor ! „

Page 83: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 81 ~

AAşşaa ddee ffrriigg şşii ddee lliinniişşttee

Cît de frumoase sunt glicinele zilelor tale

în ceasuri de restrişte,

îngălbenind fotografii înşirate aiurea

prin locuri în care lumina nu mai ajunge decât sub forma

unor trădări plătite pînă la urmă prin singurătate,

o Maja desnuda la sfârşit de Septembrie

într-un fel de născocire a privirii întoarse înapoi

până în viscerele pămîntului, atât de înţelept de altfel,

încât să înţeleg pînă la capăt fiecare lovitură de daltă,

melcii,

vârful măturii, după ce ai dat cu ea peste o podea plină de

praf

inclusiv libertatea-mi de-a ratăci în pustiu

asta contează mai puţin, e pe gratis,

un fel de-a tatona spaţiul în care

atâtea lucruri au rămas neîntâmplate

precum mâinile mele încă tânjesc, să atingă fericirea,

până la urmă nevoia de mituri e şi aceasta o nostalgie

purificată de aceeaşi flacară

care se ridică pentru a spune, mereu melancolic

că Timpul fără Dragoste,

e gol.

Page 84: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 82 ~

AAccrrooaattiiccăă

Cel mai greu de îndurat e simţămîntul că te urăşte cineva

cum zice şi Laerte în grava seriozitate a întoarcerii

la rătăcirile ce nu au altă zare decât mormântul

între două puncte esenţiale,

cu care ne scriem în palme anii, imitând nervurile

lemnului

la ceasuri când încep să se şteargă formele lucrurilor,

neîndoielnic în afara memoriei

ca şi norii care se despart de vânt în Legenda secolelor

stăm legaţi de simţuri şi de concepte,

în rezonanţe sacre ale aceluiaşi verde întunecat

deşi desenăm în cărbune uneori, stele

aducătoare de noroc şi bocceluţe cu ierburi de leac

pentru suflete de fluturi slobozi înaintea unui salt

înduioşător, pe o cămaşă cu fum de tămâie arsă

apoi mă cuprinde iarăşi dorul,

cît-o grădină întinsă sub un strat de zăpadă

şi evantaie lungi de stânjenei îşi iau rămas bun

în culori amestecate diferit sub copitele cailor,

încît nimic nu mai rămîne ascuns dindărătul corsajului

negru

din micul Bar de la Folies Bergère

în definitiv, ce altceva înseamnă

amurgul sau pleiadele şi chiar un singur cuvânt

din tristeţea unui poem ce repetă fără greşeală,

marinele impresioniştilor

mai ales în dimineţi de iarnă

cu uşi glisante

înspre tine, înspre ieri.

Page 85: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 83 ~

Maria CIOBOTARIU

Page 86: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 84 ~

SSeennttiimmeennttee

Spune-mi ce-nrudită vrajă,

Ce mister

Ai aşternut pe pânza ta cea albă

Culori eterne din curcubeu

Să-ncânţi o lume-ntreagă?

Privesc castelul din Carpaţi,

Ca pe-o tăcere sfântă

Câte vise, câte doruri,

Clipe ce mereu ne-ncântă.

Pe uliţa pustie,

Viaţă ai dăruit.

Şi ai oprit timpul

Cu dor nemărginit.

Întâia rază-n fiecare zi

Va lumina mai sus, marile contururi,

Iar omul de sub mască va zâmbi

Şi va trăi de-a pururi.

Page 87: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 85 ~

NNoossttaallggiiee

pentru tine

Trec norii mari în limpede azur

Şi plouă iar peste pământ.

Îşi pleacă fruntea macii din câmpii

Şi dau culoare, strălucire, nostalgii.

Mă opresc să te privesc...

Un călător peste trecut.

Porţi în privirea ta un dor,

Din clipa-n care te-am pierdut.

Oriunde-aş fi, te întâlnesc,

Acolo unde vânt a poposit

Şi sub lumina soarelui ce-a răsărit

Mai plânge dorul neîmplinit.

Page 88: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 86 ~

TTeemmpplluull aammiinnttiirriilloorr

Dragei mele, Gabriela Bucan

Deschide larg ferestrele spre cer

Să pătrundă-n suflet nemurirea.

Un gând, un vis, acum se leagă

Şi-i simt în inimă trăirea.

Grădina-i templu de amintiri

Ascunde-n ea vise perechi

Ce peste timp mai face-o punte

Un curcubeu din vremuri vechi.

Un clopot ce răsună-n turn

Ce pare-a spune-o rugăciune

Un glas ce vine de departe,

Al lunii ce se pierde-n noapte.

La geamul tristului castel

Priveşte – prinţ rătăcitor

În zarea albastră, visător,

În fiecare zi, cu dor.

Prinţesa inimii să vină

În noaptea cea cu lună plină,

Sub vraja dulcei mângâieri,

S-alunge-ale inimii dureri.

Page 89: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 87 ~

UUnn vviiss ccuu ttiinnee

De câte ori tresar din vis,

Când uşa lumii s-a deschis

Şi mă visez că sunt cu tine

Doar visul vine să m-aline.

Cu lacrimi plâng genele lunii

Când dragostea se stinge-n zori.

Priveşte noaptea-ntunecată

În clipe triste de aşteptări.

Şi glasul vântului s-aude...

Ca o speranţă-n umbra serii,

Învaţă inima să bată

‘n senina zi a revederii.

Page 90: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 88 ~

Maria Ileana BELEAN

Page 91: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 89 ~

AAii ssppuuss......

Ai spus că pe partea mea de cer,

ai desenat o floare albastră

și că i-ai împrumutat culoarea gândurilor mele!

dar nu e... e tăcere...

Desculță, pășesc nesigură prin iarbă,

nu ating tăcerea,

caut cu privirea cerul.. .cerul meu...

sub aripă văd cum se revarsă bătaia inimii...

Aș vrea,

să trec ca prin gând,

petalele ei să-mi fie tâmplă,

peste care să-ți treci căldura albastrului...

Iubite,

cerul meu are chip de iguană,

floarea ta,

împrumută verdele,

verdele gândurilor mele...

Page 92: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 90 ~

PPrriimmuull vvaallss......

este o duminică,

răsplată pentru toate absențele anotimpurilor.

A întins șansele pe creștetul nostru,

nu mai căutăm sens dimineții în clipe sterile,

duioșie, fluturi,

atârnați ca pietrele

în pieptul unui vis nătâng.

Primul vals,

este o călătorie iubite,

într-o lacrimă bolnavă de atâta așteptare...

În marsupiul stejarului, prea înverzit,,

ascultăm acorduri line,

aici nu mai simțim aerul gri,

al secundelor...

Iubitule,

nu mai sunt singură,

în pielea așteptării unui mâine...

Primii pași de vals,

se ridică deasupra incertitudinii.

Plouă cu verde...

Clarul luni este mugur…

Page 93: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 91 ~

ÎÎmmii ccaadd ddiinn oocchhii ppăăssăărrii

albe, verzi,

albastre...

ce nu-ți pot atinge nupțiala lumină...

Lângă culorile cărții,

cenușiul își ține ofrandele în mâini...

Trimiți aripi

tăiate de ghilotina

încercărilor sterile...

Între noi,

culorile se deșiră,

nu știi face diferența,

nu știi colora în ce culoare vrei.

Penelul e colțul buzei drepte,

pe un talger,

nu-i poți schimba drumul...

De ce ești orb,

iubite?

*

Se veștejesc

culorile,

în neputință...

Page 94: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 92 ~

CCeeaa mmaaii ffrruummooaassăă aattiinnggeerree aa ddaarruulluuii

a fost,

să descopăr gingășia privirii albastre,

mai presus de ființă,

devenind sclavă...

Nu am nevoie să gândesc,

buzele sunt ecoul spontan al rugii tale...

Page 95: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 93 ~

Mariana BENDOU

Page 96: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 94 ~

TTaannggoo

Cum aş putea să fac să crezi în mine ,

Iubirea mea de calciu, iod şi sare ?

Cum aş putea prin unghii şi prin vine ,

Să-ţi picur stropi din stropii mei răbdare ?

Ca să te-nalţi, aproape un Luceafăr,

Dar precum urci, să şi cobori în mare ?

Iubirea mea de calciu, iod şi sare,

De fiecare dată tot mai teafăr

De ambrozii şi remuşcări sublime?

Ca numai tu, mai mult decât oricine,

Iubitul meu, să crezi în mine!

Căci tu eşti omul care a fost să-mi spună:

Visează şi-njghebăm o luntre!

Pe timp de curcubee şi furtună,

Vom naviga prin lucrurile mărunte…

Luntraşi destoinici, primii la apel,

Vom desluşi pământuri neumblate încă.

Şi vom culege roade, fel de fel,

Pe care numai zeii le mănâncă!

Page 97: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 95 ~

Am învăţat

Şi-nvăţ să ispăşesc,

Pentru trădarea mea

De nu ştiu când;

Să te răsfăţ

Minţind,

Să ispăşesc

Iar tu să nu mă porţi

În gând.

Să mă desfid,

Purtând la orişice corsete

Şi tandre plăsmuieli peste figură,

Ca izbucnind,

De după atâtea etichete,

Să mă deguşti,

Înşelătoare băutură.

Apoi?

Mă strâng pe lângă tine

Şi te pătrund

Cu tinereţea mea.

Dorinţă,

Laşitate şi ruşine,

În bucuria de a te revedea.

Page 98: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 96 ~

Dar au mai fost şi seri in care

În unghii ne-aruncam,

Precum strămoşii

Cerându-i lui Zamolxis îndurare

În suliţe, de sânge roşii

Ofranda noastră,

Ce mustea de fiere,

De stress şi

De angoase moderniste,

Străpunsă,

Nu simţea durere

Şi indrăznea, umil,

Să mai existe.

Căci tu nu ştii ce-nseamnă

Ieri şi mâine

Şi ei şi noi şi-aşa a fost să fie

Nici renunţarea la iubire

Şi la pâine

Şi oamenii ce n-au avut copilărie.

Ai tot crescut nestăvilit din fire,

Nepăsător şi laş într-o privinţă.

Tu nu cunoşti ce-nseamnă umilire

Decât nestăvilita, rea, dorinţă.

Mă plec în faţa strălucirii tale,

Eu, spic de grâu pe care-l bate-n plete vântul.

Mă încovoi de două ori din şale

Şi îţi sărut, îngălbenit,

Page 99: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 97 ~

Pământul.

Şi iarăşi cred că a sosit răstimpul

Când vom împarte şi scădea.

Ia tu clepsidra,

Mie, dă-mi nisipul.

Din fericire,

Ia-ţi felia ta!

Ia şi obiectul dăruit odată,

Pe douăzecişinouă,

Ziua mea.

Eu îmi iau restul,

Plus mobila toată.

Ia, dacă ţi-a mai rămas

De luat ceva…

Page 100: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 98 ~

Mariana CIUREZU

Page 101: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 99 ~

CCVV--uull mmeeuu

Mă numesc cumva

cei ce mă cunosc,

iar ceilalți mă ignoră,

m-am născut iarna

într-o zi de luni

când soarele încerca

zăpada , la gust.

Studii, am făcut

dar ce importanță are

pentru visare

studiile nu sunt necesare.

De lucrat ,

am mai lucrat uneori,

când noaptea

săruta primii zori

eram ocolo

cu visele mele,

căutam iluzii

printre stele.

Specializări

și masterate

la visare nu se poate,

dar poate organizează

cineva și așa ceva.

Sunt conștiincios

din fire,

urăsc minciuna,

nu admit nici

măcar una,

Page 102: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 100 ~

mă adaptez

noilor condiții

mai ales în materie

de vise.

Să conduc mașina

nu știu, dar mă pot

deplasa cu imaginația

IIuubbiirreeaa mmăărriiii

Din timpuri pierdute-n uitare

marea iubea cu ardoare vântul ,

împreună se-nălţau spre soare

s-apoi sărutau pământul.

Şi-n înspumate atingeri

se împrăştia iubirea lor,

când vântul ţinea prelegeri

despre îmbrăţişarea norilor.

Spre larg porneau ignorând şi timpul

îmbrăţişaţi se risipeau uşor,

el pierdut în nesfârşită zare

şi ea, picături în spumă norilor.

Dar într-o zi vântul supărat

a părăsit marea şi-a plecat,

spre alte zări de ape adorat

de marea mea uitând şi de uscat.

Dar alte vânturi vin din depărtări

cu-mbrăţişări prelungi de valuri

şi gânduri se risiprsc spre zări

în căutarea vechilor limanuri.

Page 103: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 101 ~

Iarna înghețatelor iubiri...

E iarna aprigă povară

când fiecare clipă vrea să doară

și visul înghețat sub tâmple uneori

împrăștie cuvintele în zori,

dar uit c-am fost iluzia unei amintiri

din iarna înghețatelor iubiri....

Printre fulgii care ușor mă înconjoară

șoapte nerostite vor să ias-afară,

să strig aș vrea iubirea să m-audă

dar vântul întețește a lui undă

și cuvintele s-ar pierde printre zări

în iarna înghețatelor chemări ...

Nesfârșită pare zarea ninsă

gerul mușcă din câmpia-ntinsa

și din suflet rupe câte-o bucățică

și iubirea devine tot mai mică

până dispare sau poate doar îngheață

în iarna nesfârșită și de dor uitată...

DDiinn iiuubbiirree!!

Îmi aștern pe pleoape

uitate șoapte de iubire ,

în noaptea care plânge

a noastră despărțire.

Page 104: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 102 ~

Vântul iar deschide

fereastra către zare

și aduce pentru mine

miros sărat de mare.

Și valuri care sparg

cu vuiete tăcerea,

se-mprastie-n larg

risipind durerea.

Ceața ușor cuprinde

cu valuri de mătase

orizontul care

se pierde printre case.

Din iubirea noastră

de suflete pereche

au rămas doar șoapte

ce-mi răsună-n ureche.

E tristă noaptea rece

și marea înspumată

ascult cum se strivește

de geamandură toată.

Page 105: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 103 ~

Mariana DOBRIN

Page 106: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 104 ~

LLaaccrriimmaa,, ccaa oo rraannăă

Ridic din cuvinte

un castel –

Închid ochii

şi îl construiesc mai întâi

în gând, cu migală,

din cea mai tare piatră,

ca să dăinuie.

Sub pleoapă lacrima,

ca o rană.

Delicate ghirlande

inundă pagina albă.

La sfârşit

aşez sărutul

ca o pecete peste poem,

cheie a inimii inimilor.

PPrroovvooccaarree

Poet e cel ce-atent clădeşte

Cuvântul dus spre ideal

Şi permanent se războieşte

Să prindă vârful unui val.

Mulţimea nu îl înţelege?

Problema n-are importanţă,

Pentr-un poet cuvântu-i lege,

Page 107: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 105 ~

Cuvânt cu sens, mesaj, nuanţă.

Acesta nu se plămădeşte

În ape calme şi blazare,

Ci-n sufletul care trăieşte

Mereu în minte cu-o-ntrebare.

Răspunsul clar când se iveşte,

E preţuit... ca o comoară!

Iar totu-n jur se limpezeşte,

O linişte în jur coboară.

E scurtă-această acalmie,

Poetu-aşteaptă noul joc,

Mai incitant ar vrea să fie,

Atins de har şi de noroc.

E-un vis frumos, sau un blestem?

Nu ştiu, dar nu am ce mai face,

Ştiu că-l astept şi vreau să-l chem,

Această provocare-mi place.

Page 108: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 106 ~

CCoonnffeessiiuunnee

Până mâine

o să-mi adun

cu grijă toate visele

care stau în mine atârnate

ca nişte ciorchini.

Le voi spăla

de ploaia gândurilor negre,

cu mirul de la crini.

Apoi le voi aşeza la uscat

pe frânghii de stele

sub miraculosul copac

al speranţei.

RRăăssăărriitt

Cu tălpile goale

pe ţărmul întins

mă plimb,

savurând răsăritul de soare,

arcada în flăcări

de-un roşu aprins,

aşează pe valuri covor de culoare.

În raza privirii un val înspumat

îşi scutură coama de spumă şi sare

şi-n ochiul albastru

Page 109: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 107 ~

cu nori presărat

lumina se-mbată cu focul din zare.

epava proptită

se vede spre stânci

şi marea o loveşte cu valuri străvezii,

catargu-i pe-o parte

priveşte-n ape-adânci,

de veghe stă-n uitare în nopţile târzii.

Meduze transparente

dansează graţios

în apa ca un leagăn de binecuvântare

iar scoicile se-ncurcă

în funii de nisip

şi-n platoşe de alge rămân în aşteptare.

Un cânt suav, de taină

răzbate pân’ la mal

din orga ce vibrează

în braţele-i bizare,

aş vrea să mă ascund

în pieptul unui val,

cu el să mă răpească s-adun mărgăritare.

Pribeag trimit gândul

pe marea sonoră,

în hora de valuri îl scald şi-l topesc,

ce vrajă, cât farmec

ai unică oră,

cu-o ancoră mare-aş vrea să te-opresc!

Page 110: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 108 ~

Marilena VELICU

Page 111: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 109 ~

TTuu lluunnăă nnoouuăă

Îmi baţi în geam, a câta oară?

Vrei să mă chinui? Am venit!

Te fac azi lumii de ocară

Că tu din somn iar m-ai trezit.

Rotundă, albă şi sfioasă

Te uiţi la mine printre gene,

Te-alinţi , tu ştii că eşti frumoasă,

De geamul meu te-agăţi alene.

Vrei să dansăm? sau să citim

La lumânare amândouă?

Sau spre Luceafăr să privim,

Eu muritoare, şi tu nouă.

Mi-ai smuls din ochi somnul adânc

Şi-mi pui pe buze versuri noi,

Îmi vine-acum să te mănânc

Dar ca desert, nu felul doi.

De vrei să-mi treacă supărarea

Dă-mi din lumina ta un rug

Să-mi luminez cu el cărarea

Când spre iubire vreau să fug.

Acum, că vorbele sunt scrise

Mă-ntorc în pat, tu lună nouă,

Aruncă-ţi razele precise

Pe ochii lui scăldaţi în rouă.

Page 112: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 110 ~

SSăă ffiiuu oo ppeerrllăă nneeaaggrrăă

Să fiu un nufăr alb cu rădăcini sub apă

Înconjurat de frunze pe umeri verde capă,

Doar vântul să m-adie în serile de vară

Și să mă nasc în zori mereu ca prima oară.

Să fiu pe malul apei o salcie pletoasă

S-ascund sub umbra mea spre seară o țestoasă,

Pământul, apa, cerul să le-mpletesc cu frunze

Pe umerii căzuți să țin un cuib de muze.

Să fiu un curcubeu când se oprește ploaia

Pe fluturi să-i întrec stingându-le văpaia,

Și din culori aprinse să cern peste hotare

Un câmp de maci albaștri cu greieri în cântare.

Să fiu o perlă neagră născută din scoici rare

În palma ta să cad, ca simplă întâmplare,

Să vezi în mine nufăr și salcie pletoasă

Un curcubeu de vise și-o perlă prețioasă.

Page 113: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 111 ~

VVrreeaauu…… nnuu vvrreeaauu……

Nu vreau în viaţă nopţi prelungi

Nu vreau nici somnul rupt în dungi,

Vreau visul dulce, nu amar,

Dorul, trecut peste hotar.

Vreau ziua clară şi rotundă

Parfum de flori să mă pătrundă,

Să-mi cânte primăvara-n geam

Şi gânduri triste să nu am.

Nu vreau lingouri şi palate

Nu vreau păcatele spălate,

Nici fraze conţinând minciuni

Vreau să pot crede în minuni.

Şi aş mai vrea de mi-ar fi dat

Un cer cu stele tapetat,

O mare-albastră şi adâncă

Şi numele gravat pe-o stâncă.

Page 114: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 112 ~

MMăă ssiimmțții??

Mă simți când am nevoie de-ajutor?

Când vreau să-ți spun: iubire mi-este dor!

Mă simți când noaptea se coboară greu

Și nu am somn și umblu prin antreu?

Mă simți când pumnii îi frământ ușor

Și buzele-mi zdrobesc de prea mult dor?

Pe cerul stins te caut ne-ncetat

Să nu îmi spui că astăzi m-ai uitat!

Mă simți în vântul alb ce bate-n ram?

Și-n florile de gheață de pe geam?

Cobor pe-o rază galbenă din cer

Și-n noapte dorm pe perna ta stingher.

Mă simți în ceașca de cafea în zori?

Când buzele-ți sărut de-atâtea ori?

Când pleci, la gât eu sunt fularul tău

Mă rog să nu îți fie drumul rău.

Ai pașii rari și gândurile moi

Mă tem că iarăși ți-amintești de noi,

În pumni îți strângi un strigăt ne-nceput

Să știi că simt, așa am început.

Page 115: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 113 ~

Mihai George CORUI

Page 116: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 114 ~

ÎÎnnggeerr mmoovv

trăiesc

viaţa mea e o oportunitate

să simt

experienţe verzi curg şuvoaie

prin piele

împreună cu sângele frate

alunec în piruete

şi urc spiralat

parfum al florilor de câmp

ard violet prin mălinii mov

pulsez

nonu Gropii mi-a zis odată

copile, nu lăsa niciun vis

să moară

din ele eşti făcut

adun lumină

o respir şi-i dau drumul să treacă

prin vămi

de oase şi carne

fiii şi fiicele mele nenăscute

îmi mângâie blând tâmplele sure

tată

trăiesc cele mai fecunde paradoxuri

noul se naşte permanent

prin acceptare

iar judecata limitată uman

cade în mărgele de sticlă

colorată

lumi noi apar

Page 117: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 115 ~

vise frumoase rescriu codurile

redesenez colorat şi miraculos

structura mea umană

fâlfâi din aripi

sunt înger liliac

BBuuccuurriiee ccuurrccuubbeeuu

te iubesc înger mov

Doamne

e atât de frumos

când spui iubire liberă

formezi cel mai nesăbuit

pleonasm

iubirea e fluture

cum ai putea închide în cuvinte

un fluture

simt frumuseţea

de-un timp

ochii mi se umplu de lacrimi

poezia, izvorul din care sunt alcătuit

nu mai poate fi stăvilită

curge

fântâni arteziene

ţâşnesc fecund

picuri argintii vibrează cristal

diamantină spălare

nuferi albi

bucurie

fericire amplă

Page 118: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 116 ~

sensibilitatea mi-e clătită sărat

cu lacrimă

ce mai poate fi altceva?

ne atingem tâmplele

sarut în frunţi

ca şi eschimoşii

la naiba! arunc cuvintele cât colo

las curgerea doar

poezia nu mai e arestată

în cuvinte

ea străluceşte în

păstrăvii curcubeu

ce aş putea să mai zic?

SSuunntt ssaallccââmm

venirea mea

purtare aleatorie de vânt

pântecul pământului mi-a cuprins

cu gingășie

în îmbrățișare mamă

gleznele delicate

ploi paternale

mi-au șlefuit ferm

caracterul îndărătnic

osatura mea lemnoasă

poartă inele de nesupunere

încăpățânată

foc

din fiecare scorbură

Page 119: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 117 ~

rășina magică unge grijuliu

cicatricile adolescenței trufașe prin scoarță

urc prin sevă

spre stele

abia acum înțeleg sensul parfumului

din florile mele

spre lume

crescute în ciorchine asimetrice

transferă mieros

esența mea înaltă oamenilor

fără deosebire

sunt salcâm

trăiesc

înfloresc

dăruiesc

Page 120: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 118 ~

Mircea GORDAN

Page 121: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 119 ~

FFAARRSSEELLEE SSOOAARRTTEEII

SSăăggeețții llaa iinniimmăă

Soartă crudă,-mi vine-a spune

Multe cuvinte... deloc bune!

Că mereu te ții de farse

Și lași în urmă inimi arse.

L-ai trimis pe zeul Amor

Să-mi picure-n inimă dor,

Când acneea nu-și arătase fața

Și nici semnul adolescenței – mustața.

Săgeata lui, o vorbă-n vânt,

Mi-a hărăzit aleasa, pe pământ.

Mi-ai pus în față un neasemuit tablou,

– Cu mii de: da! din inimă ecou –

Dar mi-ai așezat pleoapele pe privire

– Sfios – și n-am îndrăznit să-i spun iubire

Alesei, și nu am îndrrăznit să o ating,

Să o țin în brațe, să o strâng...

FFiioorriiii pprriimmeeii iiuubbiirrii

Am părăsit lumea poveştilor

Şi am intrat în cea a viselor.

Zburătorii mă-nconjoară –

Cu ielele-n cerc zboară.

Cupidon cu mine se amuză...

Page 122: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 120 ~

(La inimă-mi trimite-o muză)

Săgețile, un feeric curcubeu,

Se adapă din sufletul meu

Imaginaţia îşi ia zborul...

Un inger, ce eclipsează cerul,

Cu un magnet topește nori

Și inimă-mi spintecă, cu fiori.

Am asemuit-o cu un soare.

Orbit, am stat în depărtare;

M-au ars razele din ochi-i

Şi n-am îndrăznit să mă apropii.

Mereu în faţa-i am stat pierdut.

(Să-i spun ce simt nu am putut)

Inima-mi da ghes să-i şoptesc

Că-i ingerul meu şi-o iubesc.

Am purtat singurătatea-n mine

Şi am rămas stingher pe lume.

M-am inchis în mine şi-am oftat

Înfuriat, timiditatea mi-am blestemat.

BBuunn vveenniitt,, iiuubbiirree!!

Sfiiciunea mi-a pus în cale un trac.

Roşu-n obraji, ca floarea de mac,

Am spus în viaţă, mereu: tac!

Gândul, hotărât, mi-a dat ghes – fac!

Mă scald în zări de depărtări,

Răzbat prin nori de disperări,

Mă cufund în ispititoare chemări –

Page 123: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 121 ~

Adânci pierzări din larg de mări.

Mă plimb prin umbre de lumină

Să caut iubirea ta divină,

Iubirii să-i închin o reverenţă,

Mă caut, pierdut, în existenţă.

Îmi aduci fiori de foc în dorinţă,

Îmi pui nervi de oţel în voinţă

Și mă învălui cu un val de neuitare –

Braţele-mi te-mpresoară, cu hotărâre.

Alean în braţele mele-ţi aduci

Și mă-nvălui cu ochii tăi, adânci.

Ne pierdem într-un infinit de fericire.

Bun venit la ţărm, iubire!

PPaassaarreeaa PPhhooeenniixx

Am ars ca o torță Și inima mi-i scrum, De dorul tău, Un dor nebun...acum M-a-mprăștiat vântul În patru zări Și la tine-n drum, La mari depărtări. Dorul te-apucă, de-odată, – Amintindu-ți de mine –

Page 124: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 122 ~

Că inima mi-a fost curată Și-n întregime-ți aparține. Acum o cauți prin cenușă – Împrăștiată pe câmpie – Și-ți dai seama că la ușă Nu-ți mai bate nici o bucurie (Și inima ți-e goală si pustie) Ale tale lacrimi de-or să cadă, Din cenușă o sa renască Inima mea, prefacută-n Mândra pasăre măiastră. Să îți cânte – La fereastră –, Să te-ncânte Pasărea măiastră Renăscută din cenușă, S-o primești – De-ți bate, sfioasă, la ușă –, S-o cinstești și s-o iubești, Să-și ia zborul Și să-ți poarte Dorul, Cât mai departe. S-aducă-napoi Odorul, Din inimă să-ți umple Golul.

Page 125: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 123 ~

Patricia ŞERBĂNESCU

Page 126: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 124 ~

VViissăămm şşii...... VVââsslliimm

nebuni de amor vom arde-n suspine

întinşi pe un verde şi magic covor,

vom arde iubite, cât eşti lângă mine,

stârnim un incendiu... devastator.

ne ard gânduri negre ale răstignirii

fac scrum amintiri ce-n sertar le-am stocat,

parjol e iubite pe altarul iubirii

când eşti lângă mine, pari transfigurat...

nebuni de amor, contopiţi în destine

ce-i „ars amandi” învăţăm cu fiori,

vom arde iubite, gemând cu suspine

pe macatu-nverzit, ud cu roua din zori...

schimbăm sensul vieţii, se deşiră mosorul

când aţa e-ntinsă, iubim şi păşim,

trăim echilibrul, ne-nvăluie dorul

în barca iubirii, visăm şi... vâslim.

DDIILLEEMMEE......

iubitul meu, dacă vei vrea

ascultă stratagema,

cum să devii comoara mea,

când eu ţi-oi fi mecena…

Page 127: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 125 ~

şi câte n-ai primi în loc

de ţi-aş cunoaşte fiinţa,

văzând că-ţi iau obrajii foc

înmugurind dorinţa...

am încercat porţi ferecate

tot pribegind dorul prin stele,

treceau prin mine ca prin sită

scăpând din mâini, vise rebele...

am tot pierdut ce-a fost ispită

şi-n răstigniri, stam risipită...

poate jumatea mea, nălucă

mă atingea, cu dor de ducă...

şi trece viaţa val cu val

împrăştiind... les fleurs du mal

aşteaptă sufletul cu dor

să-mi fii tu înger, păzitor !

presară drumul cu flori dalbe

făcându-mi nopţile mai albe!

dilemele... du-le-n zenit !

şi-o să rămâi pe veci... iubit.

Page 128: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 126 ~

HHaaii,, VViinnoo....

Hai, vino!

prelungeşte-mi acest adânc amurg

cu lacrimi pe obraji ce-n bucurie curg,

privi-vom pescăruşii ce zboară agitaţi

când geme apa mării, în stropii-răsfiraţi...

iubirile născute până-şi croiesc veşmânt

în linistea uitării, se-apleacă spre pământ,

căci umbra le-nsoţeşte mereu pe soare plin,

plecând... ne părăseşte, când norii negrii vin...

şi în final, ne-om înalţa, amestecaţi cu-abisul

primiţi de universul viu, ne împlinim drag, visul

cu toţii suntem la apus doar...,,ceea ce vom fi,,

o floare veştedă ce moare... când vine acea zi.

Hai, vino!

să-mpletim aici cât vom trăi, spre asfinţit...

din bucuria lumii, iubiri ce-au dăinuit,

să retrăim o altă tinereţe, fără vină...

privind nisipul fin ce în clepsidră...se temină.

Page 129: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 127 ~

DDoorr hhooiinnaarr

Mi-e dor de tine ca de începuturi

Amoru-i mistuit în dor hoinar,

Gânduri aştern în viaţa din trecuturi

Când doar iubirea, vieţuia în ancestral.

Durerea mi se închide-n suferinţă

Când bate-n mine timpul ca un val,

Doar zbuciumul ce nu-şi are credinţă

Însingurat, s-agită-acum la mal…

Mi-e dor de tine simt însingurarea

Dorinţa-i libera născută din suspine,

Încă te-aştept, doar să auzi chemarea

Doruri acum trezite, pornit-au către tine…

Te-aştept cu inima deschisă în impas

Iar ziua trece-ncet, acum păşeşte…

Prin mine trece timpul ce-a rămas,

În noaptea dintre noi, lumina se urzeşte…

Dorul se-nchină şi te roagă printre şoapte

De mult aşteaptă, are visul la răscruce

Acum e seară şi amurgul trece-n noapte

Cărarile, nu ştiu unde m-or duce...

Page 130: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 128 ~

Rodica CERNEA

Page 131: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 129 ~

DDuueett

Tu mâna pe un ochi de-ai pus

nu e destul ca soarta s-o înfrunţi,

e blestemată fir-ar ea să fie

să te închidă în ochiul veşniciei.

Oricât de mult te-ai strădui apoi,

n-ai cum să fii în număr doi,

ursita ta, va fi pe veci pierdută

iar gândurile, singur le strămută,

de pe-o orbită, pe o alta,

de la un gând, la alte gânduri,

navigator printre contexte

sfârşind ca simplu muritor,

într-o poveste!

Eu, nu-mi doresc deloc această stare

vreau doar să fiu în viaţa de acum

dar şi-n cea viitoare

într-un duet,

un cuplu al iubirii ancestrale!

Page 132: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 130 ~

ZZbboorr ffrrâânntt

Zbor,

doar în gând,

că aripile-s frânte,

sunt pasărea ce cântul

astăzi

nu-l aude,

sunt ploaia,

fără lacrima din geană

sunt eu,

ori poate toamna,

şi în vântu-i

adesea te-mpresoară,

te-mprăştie în patru zări

nălucă,

să nu mai ştii,

dacă e vremea

de-ntristare

sau de ducă!

Cu gura încleştată

aş vrea să sorb

cuvinte,

dar mă târăsc,

uitat-am zborul

şi ruga,

şi drumul

înainte!

Page 133: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 131 ~

SSăărruutt ffaattaall

Sărut fatal, de buze sterpe,

ce niciodată n-au visat,

pe marginea unui pahar cu bere,

pecetea el şi-a pus cândva!

Plecă apoi în lumea largă,

licuricii să-i aprindă,

candele ce-au fost cândva

printre trupurile stinse!

Răstignit, gemea pământul,

de pe crucea lui prea sfântă,

până ce sărutul sterp

înflori pe-o gură strâmbă!

Page 134: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 132 ~

AAttiinnggeerree ssaaccrrăă

Rătăciţi prin lume, o voi vise străine,

ştiu, drumul sterp, nu-i departe de mine!

Îmi e frig, îmi e foame, acum o ştiu,

sunt rătăcită pe veci, într-un mare pustiu!

Văd, cum moartea, este-n inima mea,

dar acum am s-o las, facă, tot ce vrea ea.

Doar când zorii mă scaldă-n lumină şi vers,

mă întreb, unde-au fost când eu dumu-am ales!

Dumnezeu mi le-a dat, într-un fir răsucit,

descifrarea e grea, toate astea, m-au năucit!

Ezitări, nestemate-nşirate pe altare de gând,

cum e marea-n furtună, mugind, spumegând!

Atingerea sacră, ce curge spre sufletul meu

m-a făcut, nu ortodox, nici creştin, ci ateu!

Nimicul, este tot ce el timpul mi-a dat,

cum ai vrea, trupul meu să nu cadă-n păcat?

Page 135: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 133 ~

Ştefan Valentin OANĂ

Page 136: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 134 ~

SSeennzzaaţţiiii

prin păr îmi adie haotic de negru un gând

în degete-mi umblă furnici grăbite la masă

ochii îmi țiuie acut a aruncată privire cețoasă

pașii îmi sunt mult prea înfipți în pământ

biserica se crucește la stele să nu mă deochi

potecile terne parcă din mine tot pleacă

gura îmi e scrâșnit încleștată doi ochi

timpul subit a murit și n-o să mai treacă

zăpada-mi îngheață a sare pe limbă

zborul trucat are imense aripi de cuc

prin șira spinării scorpionul se plimbă

nori rătăciți de albastru în jos mi se duc

tumefierea simțirii e literă sfântă de lege

împiedicarea doar normal sport sângeros

pipăind mâinile tale poate vor înțelege

ce e abstract și ce e... frumos!

Page 137: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 135 ~

CCăămmaaşşăă ddee zziidd

șase pereți bine legați dintre care doi.. podea și tavan mă strâng la gât m-aș descheia dar palmele-mi sapă și nu au timp tunel spre țipete în ochi lumina-mi s-a născut deja zăbrelită trei bare groase cu gust de dinți striviți sânge vopsea și rugină limba vorbește de una singură ... săraca nebună pereții-și ciulesc huma crăpată și mă înjură înapoi prietenii mei oare de ce au mai multe picioare pentru un drum așa de mic aici numai lumânarea arde liberă oare ascunde și cheia de la ZID?

Page 138: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 136 ~

HHoottaarr

de îndepărtate negre lumi

mult prea devreme sfărâmat

atăt de trist din două emisfere

una înspre genuni alta-n păcat

din cer căzut-au la control

aripi de îngeri ce-au apus

rugă de mare dulce rouă

n-ar fi decăt un biet bilet de dus

ori răsărire sfântă nouă

întoarcerea e prea târzie

cuvântul e durere de supus

mișcarea rupe verde frenezie

din muguri calzi cuvânt nespus

prea permisivă e bariera

unui fugar demult proscris

adu-mi tu interzisă primăvara

ori sfântă vrerea de a fi frumos

încet de graniță ucis

Page 139: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 137 ~

NNee......MMuurriirree

Mă doare nepasul

spre înaltul nezbor

nemilos de negru

încă în viață

Crunt mă zgârie

dimineața sub pleoape

necrezut de tăios

ruginit

Nu mă mai oblojiți

cu vorbe goale

urletul îmi e panaceu

de cancer de limbă

Mă voi topi

sare în creuzet

iubind în genunchi

stelele

Doare neașteptat

de dulce nemurirea

nu-i așa că vorbele

mor...

Cine știe ?

Page 140: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 138 ~

Valerica PAULEŢ

Page 141: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 139 ~

ssppiirraallaa ttiimmppuulluuii……

spirala timpului se scurge

prin trupul meu cel efemer

o simt cum muşcă, apoi fuge,

dispare-n haos, dar eu sper…

sper să renasc să fiu culoare,

cântec smerit în Univers,

o adiere trecătoare,

îmbrăţişată într-un vers…

Page 142: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 140 ~

ccââtt eexxiisstt……

sunt lacrima contopită

într-un Ocean de Iubire,

piatră căzută din cariera

de stânci a Universului,

sunt fulg de nea odihnind

pe plapuma infinită şi rece,

sunt licăr sclipind voios

în alba noapte necuprinsă,

o undă printre valurile

înspumatei mări a omenirii,

sunt frunză în Arborele

contorsionat al Vieţii…

Page 143: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 141 ~

iiuubbiirreeaa

a apărut aşa deodată,

nălţându-se în sufletu-mi

iubirea…

am încercat să fug de ea,

dorind ca să evit

dezamăgirea…

nu s-a lăsat şi m-a-nvelit

cu roua ei divină

argintată,

apoi când m-a cuprins deplin,

m-am transformat în ciută

însetată

de fericire, de sinceritate,

de dragostea de tot şi toate!

Page 144: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 142 ~

ssăărruutt ddee llaa ddiissttaannţţăă……

Îţi voi da sărutul meu de la distanţă

Şi un gând bun îţi voi trimite-n dar,

Iubirea –n sufletu-mi acum se-nalţă

Să îţi aline cugetul, măcar…

Buzele mele îţi şoptesc credinţa

În dragoste, când te găseşti departe…

De vii spre mine să-ţi impui dorinţa

Simt iar nevoia de singurătate!

O dragoste cu năbădăi, s-ar zice,

Dar nu-i aşa, ci este libertatea,

Ce dreptul său doreşte să-l ridice

La rang înalt, precum eternitatea.

Page 145: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 143 ~

Victor BURDE

Page 146: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 144 ~

RReennaaşştteerree

Trec grăbiţi

de vânturi struniţi,

norii …

Iarna mai geme

încă sub uşi,

Tainic, primăvăratic,

ţipă cocorii

de doruri aduşi.

Ţâşnesc din pământ,

sunând clopoţeii

suavi ghioceii…

Gânguresc în iubiri

porumbeii –

făcând legământ;

Primavară,

fecioară sprinţară,

cu plete de vânt,

fericit iar te cânt!

Prin tine renasc

şi ramură tânără sânt,

crescută pe trupul de vreasc -

încolţit în prea-bunul

Pământ…

Page 147: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 145 ~

RRăăccooaarreeaa ttooaammnneeii

Dogoarea verii pierise de tot

Mai rămăsese doar

o rază de soare,

din care

am făcut înveliş pentru tine...

Răcoarea nopţii durea,

precum o rană de coasă

şi trupul îţi tremura

sub roua rece şi grea,

în livada de lângă casă.

Mirosea a toamnă

şi se auzeau

murind rădăcinile

ierbii, în care dormeam.

Tu, îţi încălzeai

lângă pântecul meu mâinile

şi parcă amândoi,

spre vară fugeam,

sau numai

sub rouă, visam

Page 148: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 146 ~

DDeessccâânntteecc ddee rroouuăă

Rouă, în rouă,

Pe rouă, cu rouă,

Oglindă de lumină nouă!

Ridică-te şi-aminteşte-i iubitei

Să spună în clipa ispitei:

Să-ţi fie inima curată,

De câte ori mă vei iubi

Ca roua binecuvântată,

Născută-n flori pe zori de zi.

Să-ţi fie inima curată,

În clipele visării tale

Ca roua binecuvântată,

Din mirul tainelor astrale.

Să-ţi fie inima curată,

Când ai să mă aştepţi cu dor

Ca roua binecuvântată,

De pe ştergarul din pridvor.

Să-ţi fie inima curată

Precum ce-a a Fecioarei Sfinte,

Ca roua binecuvântată,

La care te închini cuminte.

Să-ţi fie inima curată,

Page 149: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 147 ~

În ceasul când vei fi a mea,

Ca roua binecuvântată,

Să poţi să-mi stâmperi dragostea...

Rouă, în rouă,

Pe rouă, cu rouă

Oglindă de lumină nouă,

Ridică-te!

VViisseeaazzăă……

Fă-ţi căpătâi lângă inima mea

Şi închide lumina în ochiu-ţi trudit,

Să crească candva o torţă din ea

Pe când eu voi fi un ram desfrunzit.

Visează o vară trecută, frumoasă,

În care am dansat prin verdele crud

Când ostenit de brazda de coasă,

Sărutam umbra serii pe pântecu-ţi nud.

Erai o noapte de iubiri cerşetoare,

Mirosind a otavă şi-a măr pârguit;

Tu veşnic învinsă în dulcea-nfruntare,

Cedai să-mi iau prada din fructul oprit.

Mă prindă somnul în braţele tale,

Gură, pe gură – două visuri fierbinţi

Şi ningă diluviu în geam cu petale,

Din flori de zăpadă ce-ngroapă dorinţi…

Page 150: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 148 ~

Viorel CROITORU

Page 151: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 149 ~

EEccoouu ddee iiuubbiirree

Versul tău frige

Gându-ți la fel

Simt că-mi încinge

Dorul rebel!

În vis îți găsesc

Parfumul, căldura

Plutesc, amețesc

Și-ți sorb ochii, gura...

Ambrozia-n ceruri

Sărutu-ți nu-ntrece,

Iubirea-ți în valuri

În dor să mă-nece!

Liana-ți mă cheamă,

Pierdut sunt, prin tine!

Zi, timp, se destramă

Iubesc doar… Și-i bine…

Page 152: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 150 ~

NN--aamm ssppuuss

Mergeam îngândurat prin noapte,

Și mă gândeam intens la tine,

Aud mereu a tale șoapte

Și-i bine...

Pe umăr ți-am păstrat căldura,

Te-ai sprijinit gingaș de mine,

Și prin cămașă-ți simțeam gura...

Ce bine!

Tu n-ai simțit dorul din mine,

Și pentru alții sufereai,

Te-ncurajam că va fi bine,

Plângeai...

Simțeam că nu-ți pot fi pereche

Erai prea sus... Și doar visam!

Mă retrăgeam în lumea-mi veche,

Speram...

M-ai strâns în brațe la plecare,

Ce n-am visat! Și lăcrimam...

Mi-ai dat pe-obraz o sărutare...

Ardeam!

Mulți ani, mereu m-am întrebat,

Avea vre-un rost măcar să sper?

Page 153: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 151 ~

Și cât de mult te-am așteptat!

Stingher...

FFuullggii mmaarrii

Fulgi mari coboară peste sat

Atât de lin... E minunat!

Ce-i negru, gri, se-nviorează!

Doar un sărac privind oftează...

Fulgi mari pe tâmple luminează,

Pari mai frumos, te-nnobilează!

Pe haine-s albe decorații

Și-apar pe cer noi constelații!

Copii alearga fericiți,

Privind pe sus, sunt ametiți!

Fulgi mari, sărut de la natură,

Pe ochi, pe nas, frunte şi gură...

Fulgi mari coboară peste tară,

De-un alb ce face să ne doară!

Culorile-s la cei „de sus”:

Le-au luat ca dijmă în apus...

Fulgi mari parcă plutesc pe cer,

Frumosul cel mai efemer!

Creeați de Domnul să alinte

Rămân frumoși, pe veci, în minte!

Page 154: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 152 ~

RReeggăăssiirrii

Am fost la început o undă

Dorul de nou ne-a despărțit,

Ne-a dat dorința cea profundă

S-aducem visul împlinit!

Și-n multe vieți de-atunci te caut,

Ne regăsim, simt cum mă chemi!

Reîntâlnirea-i cânt de flaut,

Iubirea-i podul peste vremi...

Iar de te pierd, nu-i bai, că-n viața

Ce va urma te regăsesc!

Apusu-i semn că dimineața

Mi-aduce iar tot ce iubesc!

Mai e și trist, mai e și bine...

Păziți de sus de cel Ceresc,

Eu radiez cu drag spre tine

Ce am mai sfânt: un „te iubesc”!

Page 155: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 153 ~

Viorel GONGU

Page 156: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 154 ~

GGlloossssaa ttrriisstteeţţiiii

Sunt muritor de rând, epavă tristă, Un vagabond pe-al fericirii drum. O stea a fericirii mele nu există Şi chiar de-a fost a ars şi-acum e scrum! Un dram de fericire şi surâs dacă găsesc Îl leg cu multe noduri în batistă Să nu cumva să-l pierd, să-l prăpădesc, Că-s muritor de rând, epavă tristă. Eu dramu-acela nu vreau să-l prăpăd Cu toate că ştiu bine că-n parfum E amăgirea vieţii şi-n el văd Că-s vagabond pe-al fericirii drum! Curînd nu voi mai fi un corp integru, Mă înconjoară-o pânză pesimistă Şi văd mai bine-n pesimismu-mi negru C-o stea a fericirii mele nu există! Sunt umbră pe pămînt, n-am nici un rost, Sunt un cadavru ambulant acum, Azi m-am convins că steaua mea n-a fost Şi chiar de-a fost, a ars şi-acum e scrum! O stea a fericirii mele nu există Şi chiar de-a fost, a ars şi-acum e scrum, Sunt vagabond pe-al fericirii drum, Sunt muritor de rînd, epavă tristă!

Page 157: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 155 ~

PPee zzăărrii –– gglloossssaa cceerruulluuii

Pe zări, s-a tras şi ceru'n curcubee, De teamă că un fulger o să'l taie, Apoi, timid, pe sforile de zmeie, S-a scurs prin geam, la mine, în odaie. În odihniri, cu temeri adormite, Adulmeca parfumul de femeie, Dar norul ei i-a refuzat ispite, Şi'n zori, s-a tras, copil, sub curcubee. Şi gândul ei, ce-adulmeca'n fereastră, S-a dus cu ceru'n visul de văpaie. Ploua spre nori şi umbra mea albastră, De teamă că un fulger o s'o taie, S-a agăţat de curcubeu cu aţe Lăsându-şi trupul mort lângă alee Şi-n legănări stupide de paiaţe A coborât spre cer, umbrit de zmeie. În palma mea, arzând, aripi de flutur Îngenuncheau, a vrajă, în văpaie, Cerul s-a rupt şi-o ploaie de săruturi S-a scurs, pe geam, la mine în odaie. S-a scurs văzând iubiţii din odaie, Apoi timid, pe sforile de zmeie, De teamă c'al meu fulger o să-l taie, Spre zări, s-a tras chiar ceru'n curcubeie.

Page 158: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 156 ~

AAii aarruunnccaatt –– gglloossssaa aarruunnccăărriiii

Ai aruncat ciorapii şi mănuşa La primul coş în drumul tău pe stradă, Ai tras în urma ta nu numai uşa, Ca zâmbetu-ngheţat să nu se vadă. Nu ţi-a păsat de lacrima din barbă, Te-ai plictisit, prea veche e păpuşa Şi lângă ea, lângă un gard pe iarbă, Ai aruncat ciorapii şi mănuşa. Cu sufletul şi inima ucise, M-ai părăsit şi fără să se vadă Ai răsturnat tot sacul meu de vise La primul coş în drumul tău pe stradă. Vraja s-a rupt de-un bici între blesteme, Merlin ţi-a pus în mână nuieluşa Şi ca iubirea mea să nu te cheme Ai tras în urma ta... nu numai uşa. Când azvârleai secundele cu tine Mi-ai socotit iubirea ca o pradă, Tu ţi-ai întors privirea de la mine Ca zâmbetu-ngheţat să nu se vadă. Ca zâmbetu-ngheţat să nu se vadă Ai tras în urma ta nu numai uşa. La primul coş , în drumul tău pe stradă Ai aruncat ciorapii şi mănuşa.

Page 159: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 157 ~

CChheeiiaa ddiinn gghhiivveeccii –– gglloossssaa cchheeiiii

Ghiveciul ce purta în pântec cheia Ce-nsingurat aşteaptă jos pe scară. Să-l mângâie cu palmele femeia Aşteaptă şi acum, seară de seară. Ca lutul ars e ars de aşteptare Pe buze i s-a ofilit scânteia. Ea a uitat, topită-n depărtare, Ghiveciul ce purta în pântec cheia. Şi cerşetorul ce primea pomană Speranţa şi-a pierdut dar intr-o doară O cheamă ca un zvicnet dintr-o rană. Ce-nsingurat aşteaptă jos pe scară! Ghiveciul a crapat mai jos de toartă Iar cerşetoru-i plânge epopeea. Vasul de lut speranţele îşi poartă, Să-l mângâie cu palmele-i femeia. Ce amintiri se scurg prin crăpătură, Udând cheiţa neagră, solitară. De zâmbet să se umple până-n gură Aşteaptă şi acum, seară de seară. Aşteaptă şi acum, seară de seară, Să-l mângâie cu palmele femeia. Ce-nsingurat aşteaptă ,jos pe scară, Ghiveciul ce purta în pântec cheia!

Page 160: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 158 ~

Cuprins

Scurte supoziţii ..................................................................... 3 Adrian CÎRSTEA ....................................................................7

Spleen............................................................................... 8 Doar ploaie ....................................................................... 9 Iarna................................................................................ 11

Anne Marie BEJLIU ............................................................. 12 radical din radical, din radical... ....................................... 13 într-o zi cresc, într-alta scad ............................................. 14 sărut între două forme ..................................................... 15

Boris Marian MEHR ............................................................ 17 Poți cere iubire? ............................................................... 18 Vorbește cu mine ............................................................. 19 Am visat........................................................................... 21 Un câine .......................................................................... 21

Camelia CONSTANTIN ....................................................... 22 Pentru tine ...................................................................... 23 Suflet călător................................................................... 24 Lumea ta..........................................................................25 Sărut............................................................................... 26

Dan SPRÂNCENATU .......................................................... 28 Numai cu tine ................................................................. 29 Te-am privit .................................................................... 30 La tine mă gândesc........................................................... 31 Femeie ............................................................................ 32

Delia STĂNILOIU ............................................................... 33 Ca nişte delicate flori ....................................................... 34 Egretele cu trupuri de zăpadă (domnului Gelu Crişan)......35 În răspăr ......................................................................... 36 Beţia nopţii ...................................................................... 37

E L L A ................................................................................ 38

Page 161: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 159 ~

Vis de toamnă ................................................................. 39 Dor ................................................................................. 40 Regăsire ........................................................................... 41 Albastru .......................................................................... 42

George de PODOLENI......................................................... 43 O mamă, undeva, departe... ............................................. 44 Şi-un of mă tot apasă... .................................................... 46 Îndură-te! ........................................................................47

Ion IONESCU BUCOVU ...................................................... 48 Sonetul primăverii .......................................................... 49 Pasăre rănită ................................................................... 50 Crăiasa mea dragă ............................................................ 51 pastel ...............................................................................52

Irina Lucia MIHALCA ..........................................................53 Să ascultăm cântecul nostru! ............................................54 Un cântec a trecut prin zidul de piatră .............................. 55 Un vis îţi desenez .............................................................56

Iulian Marius ZINCA ........................................................... 58 Drumul său ......................................................................59 Trecerea (anotimpurilor) ................................................ 60 Ţăndări (de umbre) .......................................................... 61 Ploaia (pluteşte în aer) .................................................... 62

Lenuş LUNGU .................................................................... 63 Clepsidra speranţei ......................................................... 64 Dimineţi sub tălpi ............................................................65 Tăcere în amurg .............................................................. 66 Dansez .............................................................................67

Lucia SECOŞANU ............................................................... 68 Stare prezentă ................................................................. 69 Surâsul ........................................................................... 70 Noi primăveri .................................................................. 71 Dorul pierdut ................................................................... 72

Luiza GRAMA Adriana ......................................................... 73 Ecouri târzii .....................................................................74 Ultima filă........................................................................ 75 Resemnare .......................................................................76 Rătăciţi în Yin şi Yang ...................................................... 77

Luminiţa Cristina PETCU .................................................... 78 Un cer pe care-l port în mine ............................................79 Cuvinte care n-au făcut cunoştinţă .................................. 80 Aşa de frig şi de linişte...................................................... 81 Acroatică ........................................................................ 82

Page 162: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 160 ~

Maria CIOBOTARIU ........................................................... 83 Sentimente ..................................................................... 84 Nostalgie ........................................................................ 85 Templul amintirilor ........................................................ 86 Un vis cu tine .................................................................. 87

Maria Ileana BELEAN ......................................................... 88 Ai spus... ......................................................................... 89 Primul vals... ................................................................... 90 Îmi cad din ochi păsări ..................................................... 91 Cea mai frumoasă atingere a darului ............................... 92

Mariana BENDOU .............................................................. 93 Tango ............................................................................. 94

Mariana CIUREZU .............................................................. 98 CV-ul meu....................................................................... 99 Iubirea mării ..................................................................100 Din iubire! ..................................................................... 101

Mariana DOBRIN .............................................................. 103 Lacrima, ca o rană .......................................................... 104 Provocare....................................................................... 104 Confesiune ..................................................................... 106 Răsărit ........................................................................... 106

Marilena VELICU ..............................................................108 Tu lună nouă .................................................................. 109 Să fiu o perlă neagră ....................................................... 110 Vreau… nu vreau… .......................................................... 111 Mă simți? ....................................................................... 112

Mihai George CORUI ......................................................... 113 Înger mov ...................................................................... 114 Bucurie curcubeu ........................................................... 115 Sunt salcâm ................................................................... 116

Mircea GORDAN ............................................................... 118 FARSELE SOARTEI....................................................... 119 Săgeți la inimă ............................................................... 119 Fiorii primei iubiri ......................................................... 119 Bun venit, iubire! ........................................................... 120 Pasarea Phoenix ............................................................. 121

Patricia ŞERBĂNESCU ...................................................... 123 Visăm şi... Vâslim ........................................................... 124 DILEME... ..................................................................... 124 Hai, Vino.. ..................................................................... 126 Dor hoinar ..................................................................... 127

Rodica CERNEA ................................................................ 128

Page 163: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Amprente temporale

~ 161 ~

Duet .............................................................................. 129 Zbor frânt ...................................................................... 130 Sărut fatal ...................................................................... 131 Atingere sacră ................................................................ 132

Ştefan Valentin OANĂ ........................................................ 133 Senzaţii .......................................................................... 134 Cămaşă de zid ................................................................ 135 Hotar ............................................................................. 136 Ne...Murire .................................................................... 137

Valerica PAULEŢ ............................................................... 138 spirala timpului…........................................................... 139 cât exist… ....................................................................... 140 iubirea ........................................................................... 141 sărut de la distanţă… ...................................................... 142

Victor BURDE .................................................................... 143 Renaştere....................................................................... 144 Răcoarea toamnei .......................................................... 145 Descântec de rouă .......................................................... 146 Visează…........................................................................ 147

Viorel CROITORU.............................................................. 148 Ecou de iubire ................................................................ 149 N-am spus ..................................................................... 150 Fulgi mari ...................................................................... 151 Regăsiri ......................................................................... 152

Viorel GONGU ................................................................... 153 Glossa tristeţii ................................................................ 154 Pe zări – glossa cerului ................................................... 155 Ai aruncat – glossa aruncării .......................................... 156 Cheia din ghiveci – glossa cheii ...................................... 157

Cuprins .............................................................................. 158

Page 164: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 162 ~

Page 165: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Administraţie Cronopedia

MANAGER: Lenuş Lungu

REDACTOR-ŞEF: Ioan Muntean REDACTIOR: Mihaela Sauciuc REDACTIOR: Delia Dtăniloiu

Procesare şi suport IT

Ioan Muntean

Page 166: Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Recommended