+ All Categories
Home > Documents > amintiri cu sfinti(vol2) - Roboamvol2).pdfAmintiri cu sfinyi 3 Introducere Amintirile trecutului...

amintiri cu sfinti(vol2) - Roboamvol2).pdfAmintiri cu sfinyi 3 Introducere Amintirile trecutului...

Date post: 24-Feb-2020
Category:
Upload: others
View: 68 times
Download: 1 times
Share this document with a friend
187
Amintiri cu sfinyi 1 09 - 20 - 02 Amintiri cu sfinyi Volumul II Oameni care au fost, influenye care vor rqmkne ... Aduceyi-vq aminte de mai marii vowtri, care v-au vestit Cuv'ntul lui Dumnezeu; uitayi-vq cu bqgare de seamq la sf'rwitul felului lor de vieyuire, wi urmayi-le credinya!> - Evrei 13:7
Transcript

Amintiri cu sfinyi

09 - 20 - 02

Amintiri cu sfinyi

Volumul II

Oameni care au fost, influenye care vor rqmkne ...

Aduceyi-vq aminte de mai marii vowtri, care v-au vestit Cuv'ntul lui Dumnezeu; uitayi-vq cu bqgare de seamq la sf'rwitul felului lor de vieyuire, wi urmayi-le credinya!> - Evrei 13:7

1

Arhive sentimentale

2

Amintiri cu sfinyi

Introducere

Amintirile trecutului sunt o bunq pregqtire pentru viitor. Unii oameni vin wi pleacq repede din viaya noastrq, alyii stau o

vreme, punkndu-wi amprenta pe inima noastrq. Dupq plecarea lor, nu vom mai fi niciodatq aceiawi.

Acesta este cel de al doilea volum din ciclul <Amintirilor cu sfinyi>. Ecoul favorabil primit dupq publicarea primului a fqcut posibilq publicarea cqryii de fayq.

<Dragq frate Daniel, Dumnezeu mi-a tr imis cartea

dumneavoastrq <Amintiri cu Sfinyi> wi mi se bucurq sufletul cknd o citesc ‘n ‘mprejurqrile prin care trec. Nu la ‘ntkmplare am primit aceastq carte. Nu te voi <peria> cu laudele, pe care le meriyi numai pentru cq ai lqsat Duhul sq te ‘ndrume ‘n scrierea cqryii. Dumnezeu fie lqudat pentru ce face cu tine wi prin tine !

Aw dori sq sugerez cq se cere un alt volum,ba chiar mai multe volume cu <amintirile sfinyilor> pe care ai avut privilegiul sq-i ‘ntklnewti. Am avut parte sq-i ‘ntklnesc wi eu pe cei mai mulyi dintre sfinyii de care amintewti wi, citind ‘ntkmplqrile pe care le scri, retrqiesc amintirile mele. Ele mq ‘mbqrbqteazq wi ‘mi dau nqdejdea de care am acum nevoie.> (L.E. - Portland, SUA)

<“ncq nu am terminat de citit <Amintirile... Nu e de mirare, cqci nu le citesc. ci le ... savurez. Wi asta dureazq mai mult, mult mai mult. Aw vrea sq le ofer unor frayi cartea wi nu wtiu de unde aw putea cumpqra mqcar trei exemplare (chiar azi dimineayq am fost la un timp de rugqciune la fratele Mihai Chiu wi, prin credinyq, i-am promis un exemplar). Lecturq obligatorie pentru copiii mei, ‘n vacanyq ... <Amintiri cu sfinyii> (Ovidiu Blaj - Arad)

<Mulyumesc mult pentru carte. Am citit-o dintr-o rqsuflare. Acest tip de scriere care combinq biografia cu istoria unor oameni wi vremuri (‘ntr-un spayiu atkt de generos, Romknia-Statele Unite)

3

Arhive sentimentale

oameni despre care noi, cei sub 40 de ani, wtim doar foarte vag este foarte necesarq. Toate acestea scrise ‘n compania cuvkntului de duh formeazq, dupq modesta mea pqrere, unul din stilurile cele mai apropiate de sufletul romknului. Cred cq <Amintirile cu sfinyi> vor avea succes. Awtept cu interes volumul II. (Vali Radu - Bucurewti)

Ca wi cei din primul volum, oamenii cu care vq veyi ‘ntklni sunt <sfinyi> ‘n accepyia Nou Testamentalq a cuvkntului, <oameni din casa lui Dumnezeu>, pqcqtowi rqscumpqrayi, diamante ridicate din gunoiul lumii acesteia wi destinate sq ‘mpodobeascq lumea care va sq vie.

Printre ei, vei recunoawte pe unii din tovarqwii tqi de drum, awezayi poate ‘n alte vagoane ale vieyii, dar cqlqtorind ‘mpreunq cu tine spre aceiawi <patrie>, ‘n care existenya le va fi normalq, nu extraordinarq, ca acum. Din cauza decadenyei din jur, apariyia unui crewtin este menitq sq iasq imediat ‘n evidenyq ca un semn al neobiwnuitului, ca un ghiocel vestind la sfkrwitul iernii venirea mult awteptatei primqveri.

Ce ‘nseamnq sã fii crewtin?Un crewtin adevqrat este un semn al contradicyiei, un simbol

viu al Crucii. Adevqratul crewtin crede ceea ce este de necrezut, suportq ceea ce este de nesuportat, iartq ceea ce este de neiertat, iubewte ceea ce este de neiubit wi acceptq cu seninqtate imperfecyiunea, este dispus sq renunye la voia lui, devine slab ca sq fie puternic wi gqsewte dragoste prin faptul cq o rqspkndewte darnic ‘n jur.

“n iarna lui 2003, ne-a vizitat pentru o saptamknq de studiu Pavel Nicolescu. Am vorbit ‘mpreunq cu dknsul despre ckyiva din marii sfinyi pe care i-am avut printre noi ‘n generayia noastrq. Dknsul mi-a spus cq acewti oameni i s-au pqrut o stare particularq a unei realitqyi pe care o trqim toyi crewtinii. Ei nu au fqcut altceva deckt sq accentueze o realitate comunq tuturor crewtinilor. Orice om mkntuit prin Christos wi <nqscut din nou> prin Duhul Sfknt este ‘n sine o <intersecyie> a douq lumi: cea <de acum> ‘n care s-a nqscut biologic wi cea <viitoare> ‘n care va domni neprihqnirea wi ‘n care vom avea o pqrtqwie directq wi intensq cu Isus Christos. Ceea ce caracterizeazq procesul crewtin de maturizare este <tranziyia> lquntricq zilnicq dinspre lumea aceasta ‘nspre lumea viitoare. Sfinyii <mai mari> dintre noi ne-au luat-o ‘nainte pe acest drum wi au ajuns mai departe deckt noi ceilalyi, majoritatea. Ei sunt deja mai mult <dincolo> deckt aici wi s-au ‘ncetqyenit mai mult <acolo> deckt <aici>. Ceea ce ‘i wocheazq wi-i impresioneazq pe oamenii din jur este caraterul <deosebit> al

4

Amintiri cu sfinyi

acestor sfinyi maturi. Ei au ajuns deja <altfel> deckt noi, venind printre noi cu un conyinut de cunoawtere wi de viayq care seamqnq mai mult cerului deckt pqmkntului.

Priviyi din acest punct de vedere, sfinyii maturi dintre noi nu sunt altceva deckt o invitayie pe care Dumnezeu o trimite ‘n calea noastrq. Conyinutul acestei invitayii spune: <Veniyi wi voi aici! Nu vq opriyi pe drumul maturizqrii crewtine! Pqrqsiyi copilqria credinyei wi veniyi spre maturitatea ei.Vq awteaptq lucruri mari wi minunate. Apropiayi-vq mai mult de Domnul Isus, mergeyi prin viayq ‘mpreunq cu El wi lqsayi-vq transformayi prin lucrarea Duhului Sfknt. Gkndiyi-vq din ce ‘n ce mai mult la lucrurile de sus. Nu mai pribegiyi departe de Domnul! Dacq deci, ayi ‘nviat ‘mpreunq cu Christos, sq„umblayi dupq lucrurile de sus, unde Christos wade la dreapta lui Dumnezeu (Coloseni 3:1).

Dacq cititorii acestui al doilea volum vor auzi aceastq invitayie wi-i vor rqspunde, menirea acestei cqryi va fi mai mult deckt ‘mplinitq.

5

Arhive sentimentale

6

Amintiri cu sfinyi

Amintiri cu sfinyi

Oameni care au fost, urme care vor rqmkne ...

1. Petru Popovici

6 Iulie 2002. Tocmai m-am ‘ntors de la tabqra tineretului baptist romkn din America de la Colorado Springs. Aflasem de la Beniamin Cocar, prin Internet, cq fratele Pitt fusese internat de douq ori ‘n douq sqptqmkni. Il supqra inima wi ‘l supqrau plqmknii. Cei din Atlanta erau de pqrere cq se apropie despqryirea. Beni spunea cq fratele Pitt este foarte lucid wi calm, reuwind chiar sq-i ‘ntqreascq pe cei care veneau sq-l ... ‘ntqreascq pe dknsul. Ajuns acasq, m-am grqbit sq-l sun ca sq-l mai apuc ‘n viayq. Mi-a rqspuns chiar dknsul. Glasul ‘i era rqguwit wi vorbirea ‘i era chinuitq de bronwita dknsului proverbialq.

<Sunt bine>, rqspunse dknsul ‘ntrebqrilor mele. <Doar cq se apropie clipa. Toatq chinuiala aceasta este menitq sq ne facq dezlipirea de lumea aceasta mai uwoarq. Ne dezgustqm de toate cele de aici.>

<Ayi primit exemplarul din cartea <Amintiri cu sfinyi>? Vi l-a trimis Daniela ...>

<L-am primit wi chiar doream sq te sun ...>Awteptam politicos wi nerqbdqtor sq aflu pqrerea dknsului

despre ultima mea carte. Mare parte din cuprinsul ei erau wi ‘ntkmplqri pe care le trqisem cu dknsul. Altele erau amintiri cu

7

Arhive sentimentale

nenea Richard, Simion Cure wi alyi <mai mari> care-mi luminaserq cqrqrile vieyii.

<Cam multq lqudqrowenie ai pus ‘n ea ... Mi-ai pus ‘n seamq o sumedenie de lucruri pe care nu le-am fqcut eu, ci Domnul ...>

Am izbucnit ‘n hohote de rks wi am cqutat sq o ‘ntorc:<Astea sunt amintirile mele! Dacq Domnul va dori sq spunq wi

El ceva despre viaya wi activitatea dumneavoastrq o va face cu siguranyq ‘n ziua evaluqrilor ... Deocamdatq, acestea sunt amintirile mele wi awa mi-ayi rqmas dumneavoastrq ‘n suflet ...>

Ca elev crescut ‘n tipografia de la biserica Bellflo[er, eram curios sq aflu pqrerea dknsului despre cartea ‘n sine wi despre <calitatea> scrisului. Yineam foarte mult la pqrerea <profesorului> meu. Nu wtiam ‘nsq cum sq aduc vorba ... dar mi-a luat-o dknsul ‘nainte.

<Bine, bine. Domnul sq aibq toatq lauda ... Sq mai scrii ...>Wi asta a fost tot. Asta e tot ce am obyinut de la dknsul: <Sq

mai scrii ...> A fost ‘nsq destul wi ‘ncq prea destul de la un om obiwnuit sq dea slavq numai ... Domnului.

2. Simion Cure

Participam ‘mpreunq cu dknsul la o ordinare de pqstor. Ca de obicei, evenimentul se transforma ‘ntr-o mare sqrbqtoare a comunitqyii. Lume multq, pestriyq, un servici bisericesc bogat, multq muzicq, multe poezii, multe mqrturii personale wi multe ‘ndemnuri. Sunt de fayq reprezentanyi ai altor biserici, delegayi din partea asociayiilor locale wi nayionale. Dupq terminarea serviciului de ordinare urma o masq copioasq la care era invitatq toatq lumea.

Tata Cure era ‘n formq. Sqnqtatea lui fusese bunq ‘n ultima vreme wi buna dispoziyie ‘l fqcea sq strqluceascq ‘n mijlocul celor prezenyi. Totuwi, parcq ceva nu-i era tocmai la ‘ndemknq ... Parcq ceva ‘l deranja ... Din cknd ‘n cknd, arunca ckte o privire lungq spre cel sqrbqtorit. Privea apoi spre soyia lui wi spre cei din familie. Era parcq muncit de o preocupare personalq. Sq le spunq ceva, sq nu le spunq ... A ales sq tacq, dar a vorbit atunci cknd i-a venit rkndul la amvonul sqrbqtorii. Dupq ce wi-a dres ca de obicei glasul, a ‘nceput:

<Frayilor! Avem ocazia sq participqm astqzi ‘mpreunq la o mare sqrbqtoare. Am stat wi m-am uitat ‘n jur wi toate-s awa de faine ... Multq lume ‘mbrqcatq de sqrbqtoare, muzica-i tare fainq

8

Amintiri cu sfinyi

wi ea ... Plutewte parcq ‘n aer un miros de lauri ai slavei wi ... n-aw vrea ca tocmai eu sq vq stric bairamul ... Am ‘nsq ceva pe inimq wi vreau sq vq spun ce m-apasq.

Cu mulyi ani ‘n urmq, pe cknd eram ‘ncq tknqr wi frumos la nevasta mea, cqlqtoream mult prin yarq, mai ales prin satele wi cqtunele din Banat. “mi plqcea sq merg pe jos prin mijlocul naturii. Nu mq speriau norii wi nu mq temeam de costiwa dealului, ca acum ...

“ntre douq sate vecine awezate pe cele douq maluri ale unei ape, tocmai se fqcea inaugurarea unui pod nou, zidit din piatrq.>

Ajunsesem cknd sqrbqtoarea era ‘n toi. Era multq lume. Veniserq primarii din cele douq sate, ba mai venise wi <cineva de la raion>, aveau muzicq militarq, iar ‘n mijlocul tuturor acestora strqlucea de frumuseye ... podul cel nou.>

Gospodinele din sat ‘l ‘mpodobiserq ca pe un odor drag. Puseserq carpete de acasq pe marginile lui wi aduseserq flori, multe flori din grqdinq. Au fost discursuri, au fost laude, au fost ckntece, au fost ... ckte wi mai ckte ...

Mi-am zis: <Bravo, mqi podule! Grozav mai ewti tu! Toatq lumea te laudq!>

Am mai trecut pe acolo peste ckteva luni wi ... ce sq vezi ? Imaginea era cu totul alta. Podul meu era singur! Wi nu numai asta, dar podul meu era tare plouat! Nu mai era nici o floare pe el ... gospodinele ‘wi luaserq covoarele care de care pe la casele lor ... Ce mai! Lumea parcq uitase de pod! Treceau doar pe el fqrq sq-l bage ‘n seamq. Treceau oameni, treceau vaci wi cai, treceau turmele de oi ... wi fiecare lqsase pe pod ckte ceva din .... urmele lor. C-awa-i ‘n viayq ...

L-am privit pe sqrbqtoritul de mai alaltqieri wi i-am zis: - <Ce-ai pqyit podule ? Unde-yi sunt lqudqtorii ? Unde-i

sqrbqtoarea ? ...>El nu mi-a rqspuns nimic, dar .. am ‘nyeles eu ... sqrbqtoarea

aceea nu fusese pentru pod ... bietul pod ... Sqrbqtoarea fusese pentru oamenii din sat, nu pentru pod! Oamenii wi-au fqcut sqrbqtoare cum le-a plqcut lor, ca sq se veseleascq ei!

Soarta podului nu este sqrbqtoarea, ci slujirea! Pe cei care slujesc, nu-i prea bagq nimeni ‘n seamq ... nimeni nu-i mai laudq ... nimeni nu-i ‘mpodobewte cu flori.

Pricepurq-yi voi ce am vrut eu sq vq spun ? Povestea podului este povestea noastrq. Astqzi e tare fain la voi ... wi aveyi wi muzicq ... aveyi wi invitayi ... aveyi wi flori ... wi ne awteaptq wi mkncarea ... toyi sunteyi ‘n sqrbqtoare ... wi la mijlocul sqrbqtorii este astqzi un om, nu un pod ... dar omul e ca wi podul ...

9

Arhive sentimentale

Ce va fi mkine? ... Soarta slujitorului este slujirea, nu sqrbqtoarea. De mkine s-ar putea ca toyi sq-l uitayi pe cel sqrbqtorit astqzi. S-ar putea ca nici azi sq nu fie sqrbqtoarea lui, ci a voastrq ... Bqgayi bine de seamq! Vq vorbesc ca un om cu experienyq ...>

3. Simion Cure

<Mowul> a fost toatq viaya prietenul cqlqtoriilor wi al ... tinerilor. Ca unul care l-am cunoscut mai ales ‘n partea a doua a vieyii lui, pot spune cq nu l-am vqzut ‘mbqtrknind niciodatq. A fost ager la minte wi tknqr la inimq pknq ‘n ziua ‘n care ... s-a <mutat> dincolo de zare.

Wtia sq se apropie de tineri cu o inimq ca a lor wi cu ... multq ‘nyelegere. Se spune cq cine vrea sq-i ‘nyeleagq pe cei tineri trebuie sq wtie sq-i asculte cu amkndouq urechile wi ... cu inima. Iatq un exemplu din viaya lui Simion Cure.

Avea tare multq ironie pentru <holteii> bqtrkni care nu gqseau, ‘n puzderia de fete din yarq, una care sq le fie soyie. “i cam lua peste picior wi-i cam ‘mpingea de la spate. Asta nu ‘nsemna cq nu le era prieten. Dimpotrivq!

Un astfel de <holtei> a venit ‘ntr-o zi bucuros la <mowu> cu mesajul:

- <Tata Cure, mq ‘nsor!>Credea cq-i face mowului o bucurie wi cq a scqpat de glumele

spuse pe seama lui. Simion Cure l-a privit o clipq uimit, a mqcinat ceva ‘n mintea lui pusq mereu pe wotii, wi i-a rqspuns:

- Mq, tu nu ewti ‘ntreg ...>Surprins, ‘ntristat dintr-o datq wi puyin jignit de replica

<mowului>, tknqrul a mormqit:- <Ce vreyi sq spuneyi, frate Cure ? Pknq mai ieri mq

‘mpingeayi de la spate ... wi acum ? Mq faceyi nebun ...>Zkmbind cu toatq faya, mowul a spus:- <Mq, tu nu ‘nyelegi? Eu mq mir de tine cq, ‘n sfkrwit, ai

‘nyeles cq nu ewti ‘ntreg. Numai cine ‘wi ‘nyelege aceastq realitate ‘wi cautq cealaltq ... jumqtate. Numai un bqiat care wtie cq-i lipsewte ceva, cq nu este ‘ntreg awa cum este, se uitq dupq o soyie. Mq bucur cq yi-a venit wi yie mintea la loc wi o iei pe calea tuturor bqrbayilor.>

10

Amintiri cu sfinyi

4. O poveste cu douq piane

Primul pian este gata sq f ie vkndut de o profesoarq universitarq din inima Bucurewtiului care se pregqtewte sq plece definitiv din yarq la rudele ei din Canada. Casa este mare, frumos mobilatq, iar pianul este integrat armonios ‘n decorul camerei de zi. Ckteva cqryi wi niwte lucruwoare awezate cu gust pe pian ‘ntregesc <ca la expoziyie> o imagine cu aromq <clasicq.> Totul ‘n jur miroase a liniwte wi a eleganyq.

Cumpqrqtorul este un proaspqt parvenit, ‘mbogqyit peste noapte wi probabil peste gemetele multora. Chipul lui este arhetipul unui <burghez gentilom> din operele lui Moliere. L-am ‘ntklnit ‘nsq wi ‘n alte vremuri, pe care le traverseazq mereu constant wi ‘ntotdeauna egal cu imaginea lui de impostor cultural, de om purtqtor de mascq, de asudat, rqu mirositor, pomqdat cu tot felul de parfumuri <scumpe>. L-am cunoscut ‘n timpul lecturilor obligatorii din timpul liceului sub numele de <Dinu Pqturicq>, om fqrq suflet, cocoyat fqlos peste edificiul unui morman de suflete ucise. Wi l-am revqzut multiplicat ‘n noianul de <intelectuali wi ingineri proletcultiwti> ai comunismului, cu studii falsificate, dobkndite la<seral> wi la comandq, <pe puncte>.

Omul venit sq cumpere nu se tkrguiewte la prey. Plqtewte ckt i se cere, flqmknd dupq filigranul acela de nobleye care plutewte deasupra pianului. “l vrea awezat ‘n casa lui cea nouq, cea goalq, cea clqditq <la vedere>, sq stea ca un spine ‘n ochii rivalilor sqi de aceeawi teapq.

Gazda dq sq ia obiectele awezate deasupra pianului. Surprins wi supqrat, cumpqrqtorul o oprewte brusc:

<Nu, doamnq, le cumpqr pe toate, ‘mi place awa cum stau pe pian. Vq dau orickt costq. Eu nu wtiu sq cknt la pian, dar vreau sq-l awez chiar awa cum este la mine acasq.>

Gazda zkmbewte ‘nyelegqtor wi tolerant, chiar prea tolerant dupq pqrerea mea. Oricum, ea va pleca foarte curknd departe de astfel de oameni, chiar foarte departe ...

Ca un sckrykit care-i sfkwie visarea, ca un behqit vulgar nelalocul lui ‘ntr-o salq de concerte, cumpqrqtorul continuq:

<Da, ... doamnq, ... niwte clape de rezervq n-aveyi ...>

Cel de al doilea pian este obosit, vesel wi stq ‘n camera de zi a locuinyei familiei Teodorescu din Pawcani. Povestea pianului dintki mi-a adus-o ‘n minte pe cea de la Pawcani, trqitq de mine ca ‘ntr-un miraj prin anii 1979-1980. “ntr-unul din albumele mele cu

11

Arhive sentimentale

fotografii existq niwte pagini grupate sub tema: <Vremuri grele, oameni buni.> Din acelawi capitol evoc wi amintirea familiei Teodorescu.

Dacq valoarea unei persoane se mqsoarq prin diferenya dintre ea wi nivelul mediului care-o ‘nconjoarq, familia Teodorescu a fost una din cele mai remarcabile familii pe care le-am ‘ntklnit vreodatq. “ntr-un oraw tern wi adormit, dknwii erau o familie elevatq ‘n muzicq, tehnicq, filosofie wi teologie.

Douq lucruri despre Pawcani vor fi suficiente ca sq vq faceyi o imagine a orawului adormit pe care l-am cunoscut eu atunci.

“n marea crizq de alimente, oamenii ‘ncercau sq facq haz de necaz ca sq supravieyuiascq. “mi aduc aminte cq eram ‘n cofetqria din culmea dealului, unde mq adqpostisem sq awtept curmarea deluviului de afarq. Peste oraw ploua <cu gqleata.>

Eram numai eu singur wi vknzqtoarea. De afarq, a pqwit ‘nquntru un <domn> ‘mbrqcat ‘ntr-un trenci lung care-i dqdea o ‘nfqyiware distinsq. Nu wtiu de ce venise, dar, ca sq-wi facq de treabq, omul s-a uitat pe rafturile care acopereau trei din cei patru pereyi ai cofetqriei. Pentru a masca lipsa de articole de specialitate, wi ca sq justifice cumva prezenya wi salariul unei vknzqtoare, pe toate rafturile erau rknduite frumos, unul lkngq altul, zeci, sute de borcane cu ... muwtar. “ntreaga cofetqrie era pavoazatq ‘n culoarea iute a muwtarului.

Cu un zkmbet pe jumqtate uluit wi pe jumqtate strengar, omul ‘n trenci wi-a dres puyin glasul, iar apoi a rostogolit spre vknzqtoare niwte cuvinte molcoame, calde, rotunde wi colorate ca niwte baloane de bklci:

<Tovarqwq vknzqtoare, ... aveyi cumva ... din ‘ntkmplare, ceva ... muwtar?>

Am izbucnit toyi trei ‘ntr-un rks poznaw wi complice, ‘ntr-o veselie pornitq cumva subversiv ‘mpotriva <organelor comuniste de conducere wi de Stat>. Rksul nostru dovedea cq omenia n-a pierit wi cq, ‘n ciuda tuturor supravegherilor wi a terorii exercitate de Securitate, mai pqstram ‘ncq ‘n noi bunul simy wi sqnqtatea intelectualq.

Cea de a doua ‘ntkmplare are de a face cu <rayionalizarea> mijloacelor de transport. Din cauza penuriei de benzinq, Partidul hotqrkse ca parcul de taximetre care legau gara din vale cu cartierele de locuinye de pe deal sq fie redus la jumqtate. <“njumqtqyire> ‘nsemna pentru Pawcani cq ... unul din cele ... douq taximetre trebuia sq stea zilnic ... ‘n garaj.

Vremurile grele au fqcut ‘nsq sq iasq ‘n evidenyq wi mai vizibil oamenii buni. Inginerul Teodorescu era un om preyuit wi iubit de oamenii atelierelor CFR. Dknsul, ‘ntr-o vreme de persecuyie

12

Amintiri cu sfinyi

cruntq wi de marginalizare a <pocqiyilor>, se dovedise indispensabil wi ocupa una dintre poziyiile principale din ‘ntreprindere.

Acasq la familia Teodorescu, sora Marta organiza serate muzicale wi wezqtori de discuyii distinse. Ca o oazq ‘n dewert, casa familiei lor era mereu deschisq pentru cei ce doreau <ceva pentru suflet>. Acolo l-am ‘ntklnit wi pe prietenul meu de mai tkrziu, inginerul Nelu Chiyescu, care venea periodic de la Iawi sq predice ‘n adunarea crewtinilor dupq evanghelie din Pawcani wi devenise unul <de-al casei>.

Mai toyi copiii sorei Marta, romknca de extracyie germanq, ckntau la pian. “i ascultam cu plqcere interpretknd piese complicate compuse de pianiwti celebri. “n sqrqcia Pawcaniului, pianul acela asaltat de mknuyele lor ‘ndemknatece strqlucea ca un altar de civilizayie la care se aduceau jertfe de piowenie wi de exaltare a sensibilitqyilor. Carmen, Eduard,Valentin si Iulian, au trecut rknd pe rknd prin wcoala sorei Marta.

<Un, doi, trei, ... un, doi, trei, ... Yine mqsura! Fii atent la digitayie! Un, doi, trei, .... un, doi, trei, ...>

“mbogqyiyi wi desqvkrwiyi la acea wcoalq de frumos, copiii au ajuns astqzi oameni ‘n toatq firea care compun ei ‘nwiwi muzicq wi ckntq spre dezmierdarea wi ‘nqlyarea multora. Pe pianul familiei Teodorescu s-a zqmislit ‘n multe suflete <taina ‘nchinqrii adevqrate.>

Era sq uit de ... clape. Nu, nici pianul de la Pawcani n-avea clape de schimb ... Avea ‘nsq clape muncite din greu, clape jertfitoare, clape prin care s-a scurs mult talent wi multq bucurie.

5. Marta Teodorescu

Ce micq-i lumea! Ani de zile am fost fascinat de personalitatea unei femei deosebite din Pawcani. Ani de zile m-am bucurat sq-i calc pragul casei. Ani de zile am pqstrat prietenia familiei ei, am dialogat cu copiii ei prin spayiul virtual al Internetului wi am urmqrit progresul lor ‘n Romknia.

Azi, 18 Septembrie 2002, mi-a cqzut ‘n mknq cartea <Trandafirul alb>, o autobiografie scrisq de Bianca Adler. La pagina 75 am citit cu uimire:

<Casa de copii Agape este condusq cu devotament de cqtre un cuplu ‘n vkrstq, Petru wi Marta Teodorescu, care au inima frkntq pentru mulyimea copiilor pe care nu ‘i pot primi. Marta se trage dintr-un cuplu mixt de origine ebraicq wi germanq. Pqrinyii ei, pe care i-am cunoscut foarte bine, au fost persecutayi de naziwti,

13

Arhive sentimentale

pentru cq erau evrei wi de cqtre sovietici, pentru cq erau nemyi. Tatql ei a murit ‘ntr-un lagqr de concentrare sovietic. Cknd era copil, Marta a fost ascunsq ‘n casa familiei {urmbrand, pentru a ‘mpiedica deportarea ei pentru crima de a avea sknge german.>

Awadar, peste mqri wi yqri, Dumnezeu ne confirmq ‘ncq o datq cq El wi numai El este Cel ce ne rknduiewte pawii wi face sq ni se ‘ncruciweze pawii pe cqrqrile noastre de pelerini.

6. Bianca Adler

Cartea aceasta, <Trandafirul alb>, (tipqritq de Vasile Giulea, prewedintele unei Organizayii Misionare de caritate din Redondo Beach, California prin colaborare cu traducqtorul Narcis Dorobanyu wi tipografia Alfa wi Omega din Bucurewti, tel. 212.06.44) a venit providenyial la timp. Aveam de gknd sq transcriu dupq o ‘nregistrare audio una din mqrturiile autoarei ei, Bianca Adler, ‘n Biserica Bethel din Anaheim. Voiam tare mult sq includ ‘n aceste <Amintiri cu sfinyi> wi ceva din viaya acestei femei extraordinare.

Pe Bianca am cunoscut-o mai ‘ntki din povestirile mamei mele, care, la rkndul ei, o cunoscuse prin prietenia comunq cu familia {urmbrand.

Bianca (al cqrei nume se poate trtraduce wi prin <alb>) a fost o prezenyq binecuvkntatq ‘n viaya multor oameni. Poetul Costache Ioanid i-a dedicat una din poeziile din volumul <Porumbiye albe>. Fratele Richard a amintit-o ‘ntr-una din cqryile lui sub pseudonimul <Alba.>

Numai modestia ei proverbialq a fqcut sq nu aflqm prea multe despre activitqyile ei misionare. Am sq citez aici ckteva fragmente din mqrturia ei:

<M-am nqscut ‘n Bucurewti, ‘n 1925, iar de la trei pknq la 17 ani am crescut ‘ntr-un orfelinat de fete evreice. Mama mea, vqduvq, era prea bolnavq wi prea sqracq sq poatq avea grijq de mine wi de fratele meu, mai mare cu patru ani deckt mine.

Familiile de evrei bogayi din yarq finanyau orfelinatul. Eram hrqnite, ‘mbrqcate wi primeam educayie, dar nu exista dragoste sau veselie ‘n viaya noastrq. Nu ‘mi amintesc sq fi avut vreo jucqrie. Era mare sqrqcie ‘n yqrq, iar ‘ntre pereyii nowtri mai exista wi sqrqcia interioarq, pe care nu reuweam sq o ‘nyelegem.

“n acest timp, a venit la orfelinat o fatq mai micq. Era tare drqguyq wi o iubeam foarte mult. Ea a ‘nceput sq ne ‘nveye ckntece

14

Amintiri cu sfinyi

care sunau foarte ciudat wi inedit pentru noi; dar le-am ‘nvqyat pe toate pe dinafarq wi le ckntam cu voce tare. Aceste ckntece erau despre Isus, despre ‘ngeri cu harfe ‘n mkini wi despre un loc numit rai, care avea strqzi de aur. Nu ‘nyelegeam nimic despre aceste lucruri wi nici angajayii nu puteau wi nici nu voiau sq ne explice sensul lor. Probabil cq prietena noastrq le auzise de la niwte vecini sau poate cq cineva din familia ei o ‘nvqyase aceste ckntece. Nici ea nu le ‘nyelegea, dar, ckntkndu-le, ne bucurau, wi astfel am luat contact pentru prima datq cu numele de Isus. “n comparayie cu viaya noastrq dezolantq, cenuwie, instituyionalizatq, promisiunea unui loc cald, luminat de soare, ‘n care nu existq lacrimi, ne-a captivat gkndurile wi a rqmas ‘n noi.

La vkrsta de 16 ani, a trebuit sq pqrqsesc orfelinatul wi sq ‘ncepem sq ne ckwtigqm singure existenya. Fusesem educatq, iar acum eram liberq, dar ce wtiam eu despre viayq, despre viaya ‘ntr-o familie normalq, despre apartenenyq sau despre relayii cu alyii?

Aveam o inimq goalq wi un suflet flqmknd. Unde sq mq duc? Mama mea era ‘ncq foarte bolnavq wi avea doar o cqmqruyq fqrq cqldurq, cu un pat ‘ngust pentru ea. Cu toate acestea, a trebuit sq locuiesc cu ea ‘ntr-o sqrqcie lucie, fqrq sq am vreun adqpost. Wtiam cq nu voi putea sq stau cu ea mult timp.

“n timpul iernii severe, nu puteam pqrqsi <casa> noastrq, fiindcq nu aveam ‘mbrqcqminte groasq, nici mqcar o hainq. Comunitatea evreiascq din oraw a deschis o cantinq, unde se putea servi supq caldq. Mama mea se ducea sq ia ceva mkncare pentru noi douq, dar, cknd se ‘ntorcea, trebuia sq o mkncqm rece. Tot ce aveam era o sobq, care dqdea suficientq cqldurq ckt sq nu ‘ngheyqm, literalmente, wi sq murim. Nu ne permiteam sq prqpqdim preyiosul spirt cu metil pentru a re’ncqlzi supa.

“ntr-o zi, un tknqr evreu a sosit ‘n cartierul nostru wi a ‘nceput sq ‘mpartq fluturawi wi Noul Testament familiilor de evrei. Foarte batjocorit de toyi prietenii mei, el a continuat sq vinq mereu. Cum poate un om sq fie evreu wi crewtin ‘n acelawi timp? L-am considerat pe acest om instabil mintal wi rkdeam cu toyii de el.

“ntr-o duminicq, a ajuns la noi acasq mai devreme deckt de obicei. Venise special sq mq invite la o anume ‘ntklnire din apropiere. Era ‘n ziua de Crqciun wi mulyi necrewtini au venit cu bucurie. Mulyi au profitat de ocazia ca wi copiii lor sq ia parte la bucuria de a primi cadouri wi dulciuri din bradul ‘mpodobit.

Mama mea, foarte curioasq sq vadq cum sqrbqtoresc alyi evrei Crqciunul, a insistat sq vinq wi ea. La scurt timp dupq venirea mea de la orfelinat, am aflat cq, de fapt, wi ea credea ‘n Isus, dar ‘n secret. “ntr-o dimineayq, m-am trezit devreme wi am vqzut-o pleckndu-se pe genunchi wi rugkndu-se lui Isus. Am fost uimitq,

15

Arhive sentimentale

pentru cq fusese fata unor pqrinyi evrei foarte stricyi. Cu toate acestea, ea nu a mqrturisit niciodatq acest lucru celor doi frayi ai ei, care erau singura ei sursq de ajutor material. Dewi o ajutau foarte puyin, se temea de reacyia lor ‘n timpul acestor ani ‘nspqimkntqtori din Europa. Am plecat deci sq sqrbqtorim Crqciunul. Pknq atunci, mama credea cq ea era singura dintre evrei care credea ‘n Isus.

Liderul acelei case ne-a citit din Biblie, din Isaia 53, despre Domnul Isus, slujitorul care suferq, despre moartea wi ‘nvierea Lui wi, lucru trist, despre modul ‘n care nayiunea noastrq nu wi-a recunoscut propriul Mesia wi Mkntuitor. El nu a venit ca un priny slqvit, ca sq ne elibereze poporul de sub apqsqtorul jug roman, ci ca sq achite plata pqcatelor noastre, murind ‘n locul nostru pe cruce, ca sq ne ‘mpace cu Dumnezeu.

<Wtiayi, dragi oaspeyi, ne-a spus el, cq de fapt Crqciunul este cea mai frumoasq zi sfkntq iudaicq wi cq trebuie sqrbqtoritq de noi toyi ca atare?> Apoi ne-a citit din Evanghelia dupq Ioan: <A venit la ai Sqi, dar ai Sqi nu L-au primit>, explicknd cq aceasta a fost cea mai mare tragedie a poporului nostru, aceea de a nu-L recunoawte pe propriul nostru Mesia. Numele pastorului care vorbea era ... Richard {urmbrand.

“n acest timp, cknd mergeam odatq cu mama pe stradq, ea m-a oprit wi mi-a spus: <Iatq-l pe tatql tqu>. Arqta cu degetul cqtre un bqtrknel cu baston, de pe cealaltq parte a drumului. Am rqmas complet uimitq, vqzknd cq tatql fratelui meu, care murise, nu fusese de fapt wi tatql meu. Ea mi-a fqcut cunowtinyq cu el, dar a fost o ‘ntklnire stknjenitoare wi stresantq. A fost o ranq deschisq a trecutului meu, care n-a fqcut deckt sq mai adauge ‘ncq ceva la durerea wi confuzia mea.

Am continuat sq particip la ‘ntrunirile din casa pastorului {urmbrand. El ne-a explicat cq profeyia din Isaia 9:6, care spune: <Cqci un copil ni s-a nqscut> wi <un Fiu ni s-a dat>, se referq la evrei wi cq ar trebui sq ne arate foarte clar cq acest profet evreu nu a vorbit despre nimeni altul deckt despre Isus din Nazaret.

(La 19 ani) ... m-am hotqrkt cq aveam cu adevqrat nevoie de Isus ‘n inima mea. Fugisem de El de prea mult timp. Dupq ce am fost botezatq de pastorul {urmbrand wi am renunyat la viaya mea lumeascq wi pqcqtoasq, am ‘nceput sq ajut misiunea pentru evrei, pe care Richard wi soyia lui o conduceau de ckyiva ani.

Dewi rqmqsesem ‘n continuare foarte sqracq, eram atkt de plinq de bucuria Domnului, cq nici nu-mi mai pqsa de sqrqcie wi nu-i invidiam pe cei care aveau mai mult deckt mine. Wtiam cq descoperisem <perla de mare prey> ‘n Isus. Prioritqyile mele s-au schimbat wi m-am simyit dintr-o datq foarte bogatq.

16

Amintiri cu sfinyi

Nu mai purtam povara tristeyii care mq apqsase toatq viaya. Am ajuns sq am pace lquntricq, sq am un scop ‘n viayq. “ncet, ‘ncet, mi-am recqpqtat ‘ncrederea ‘n mine ‘nsumi. Wtiam cq sunt preyuitq de Dumnezeu wi mq simyeam mkndrq cq avusesem cinstea sq fiu primitq ‘n familia Lui.

“n scurt timp, Richard, Sabina wi fiul lor Mihai au devenit pentru mine cea mai iubitq familie de pe pqmknt. Ei ‘mi dqdeau dragostea wi hrana sufleteascq dupq care tknjisem atkyia ani.

Pe atunci, mulyi copii evrei erau orfani pentru cq pqrinyii lor mureau ‘n lagqrele de concentrare. Familia {urmbrand lua la ei ckt mai mulyi ca sq ‘i ajute wi sq aibq grijq de ei. Dragostea lor pentru acewti orfani m-a atins ‘n mod special. Privindu-i pe ei, aveam impresia cq arunc o privire ‘n ‘nsqwi inima lui Dumnezeu.>

7. Mihai Ciopraga

Despre acest Mihai, aflqm de la Bianca un lucru ciudat wi, probabil, unic.

<Mihai Ciopraga a fost un romkn pe care l-am ‘ntklnit ‘ntr-o zi pe un scaun de tramvai. Era ‘mbrqcat ca un rabin wi simyeam ‘n mine o dorinyq irezistibilq sq-i vorbesc despre Isus, Mesia. Dar cum sq ‘ncepi o astfel de discuyie cu un rabin? Mi-a venit atunci o idee. Fereastra tramvaiului era deschisq, pentru cq era o zi de varq, awa cq am scos capul pe fereastrq wi am ‘nceput sq cknt despre Domnul wi despre harul Squ. Dupq ckteva minute, <rabinul>, foarte curios, a ‘nceput sq-mi punq ‘ntrebqri. L-am invitat la locul nostru de ‘ntklnire, la casa de misiune, unde pastorul {urmbrand era predicator.

A venit wi a fost foarte interesat de ceea ce a auzit. Dupq aceea, a ‘nceput sq vinq regulat la ‘ntrunirile noastre. Awa am aflat cq el nu era nici rabin wi nici mqcar evreu, dar cq, din solidaritate cu poporul lui Dumnezeu care trecea printr-o cruntq persecuyie sub regimul nazist, s-a hotqrkt sq se converteascq la iudaism. Mihai a ales sq se identifice cu suferinya lor wi a ales sq le ‘mpqrtqweascq wi soarta.

Dupq un timp, Mihai Ciopraga a ‘nyeles mesajul Evangheliei wi L-a primit pe Isus ca wi Mesia. “n felul acesta, el a devenit ‘ntki un romkn neevreu convertit la iudaism, iar ‘n cele din urmq, un evreu nqscut din nou prin credinya ‘n Isus Christos. A fost un foarte talentat pictor de biserici wi sinagogi. S-a cqsqtorit cu Sonia, una dintre fetele din biserica noastrq, care se ‘ntkmpla sq fie prima evreicq convertitq a pastorului {urmbrand. Mai tkrziu,

17

Arhive sentimentale

ea ‘nsqwi a devenit misionarq printre evrei. “n prezent, amkndoi sunt cu Domnul, cqruia I-au slujit.

8. Bianca Adler

Reluam firul mqrturiei din <Trandafirul alb>:<Altq ocazie ‘n care mi-a fost pusq la ‘ncercare credinya a fost

atunci cknd l-am vqzut pe tatql meu, slab wi bolnav, tkrkndu-se pe stradq. Am privit la el cu mknie, gkndindu-mq cq nu luase niciodatq legqtura cu mine, nici mqcar ‘n ziua mea de nawtere, astfel cq acum nu ‘i datoram nimic, nici un fel de milq. Doream cu ardoare sq plec mai departe, dar inima mea, care fusese atinsq de Isus, ‘mi spunea cq ar fi mai bine sq ‘l duc la casa de misiune wi sq-i dau un pachet cu mkncare, cum fqceam wi cu alyi oameni nevoiawi. Sabina mi-a reamintit cq, tot awa cum fusesem wi eu iertatq, trebuie sq ‘nvqy wi eu sq-i iert pe ceilalyi. Tatql meu a fost uimit cq l-am ajutat, iar eu am fost wi mai uimitq de puterea lui Dumnezeu, care mi-a schimbat viaya.

9. Bianca Adler

Wtiam de la Bianca despre un fel de dorinyq firbinte a lui Richard {urmbrand sq ‘mpqrtqweascq Evanghelia celor din Rusia. Era un fel de dorinyq de a ‘ndrepta rqul fqcut ‘n anii ‘n care, fiind la Moscova, a contribuit el ‘nsuwi la promovarea comunismului printre ruwi. Iatq ce scrie Bianca ‘n <Trandafirul alb>:

<La sfkrwitul rqzboiului cu Germania nazistq, armata comunistq sovieticq a venit sq ne <elibereze> wi ne-a invadat yara. A fost a doua domnie a terorii, ‘n care un milion de soldayi au jefuit yara, deja sqracq, de ceea ce mai rqmqsese. Orice mijloc de transport ‘n stare de funcyionare a fost trimis la mama Rusia, astfel cq majoritatea mawinilor wi autobuzelor au dispqrut. Nu existau trenuri pentru oamenii de rknd, ci doar trenuri pentru trupe, conduse de Armata Rowie, pentru propria lor folosinyq.

Pastorul {urmbrand a simyit dorinya sq vorbeascq cu acewti ruwi, care trqiau ‘n ‘ntunericul ateismului, astfel cq a ‘nceput o lucrare de evanghelizare pentru ei. S-a ‘ntklnit ‘n secret cu un tipograf crewtin, a organizat tipqrirea a mii de Evanghelii ‘n limba rusq wi a ‘nceput sq le distribuie soldayilor de pe stradq. Aceasta

18

Amintiri cu sfinyi

era o lucrare periculoasq, pentru cq, dupq arestarea multor prizonieri politici, acum crewtinii, ‘n special pqstorii, urmau sq fie reduwi la tqcere. Un mesaj de speranyq wi o viayq nouq nu erau compatibile cu comunismul wi trebuiau zdrobite. Eu fqceam parte dintr-un grup mic de tineri din biserica noastrq, pe care pastorul trebuia sq ne pregqteascq cu grijq pentru a face acea lucrare.

La ‘nceput, cknd m-a ‘ntrebat dacq sunt gata wi dacq doresc sq fac acea lucrare, mi-a fost prea teamq ca sq fiu de acord. Armata de ocupayie era renumitq pentru sqlbqticia wi brutalitatea ei. Tinere fete wi femei erau violate, iar multe dintre ele erau gqsite ‘n dimineaya urmqtoare moarte, cu gktul tqiat. Poliyia romknq se temea sq se plkngq deoarece noii nowtri wefi erau comuniwti. Ei primeau ordine de la Iosif Stalin wi de la tovarqwii pregqtiyi de el, romkni wi ruwi.

Conwtientq de toate acestea, ‘nainte de a ‘ncepe lucrarea misionarq, m-am rugat Domnului pentru douq lucruri. “n primul rknd m-am rugat pentru protecyia personalq, fizicq, ‘mpotriva acelor invadatori lacomi. “n al doilea rknd, m-am rugat ca Domnul sq protejeze Evangheliile de mkinile celor care voiau sq facq yigqri din ele, awa cum fqceau cu fiecare altq bucatq de hkrtie pe care o gqseau. Domnul mi-a aprobat aceste douq cereri. Dewi am fost prinsq de multe ori ‘mpqryind acele Evanghelii, ofiyerii sovietici m-au ameninyat, m-au blestemat, au ‘njurat wi au fost furiowi pe mine, dar nu m-au atins niciodatq, nici mqcar cu un deget. Am fost arestatq pentru distribuirea Evangheliilor, dar geanta uriawq ‘n care stqteau wi pe care o cqram ‘ntotdeauna cu mine nu a fost niciodatq confiscatq. Nici mqcar o carte nu s-a pierdut sau distrus. Era de parcq Dumnezeu le-a orbit ochii ‘n prezenya genyii.

“ntotdeauna ‘mi dqdeau drumul dupq o zi sau douq iar eu, ‘ncq cu geanta plinq de Evanghelii ‘n limba rusq, mergeam la cea mai apropiatq garq. Wtiam cq agentul |GB cqlqtorea la clasa I-a awa cq awteptam pe peron la ultimul vagon. “n momentul ‘n care trenul pleca din stayie, aruncam Evangheliile prin ferestrele deschise, exact pe genunchii soldayilor. Ei le ‘nwfqcau ‘n mare grabq wi le ascundeau rapid sub uniforme. Cknd santinela din fayq ‘wi dqdea seama de ce se ‘ntkmpla la capqtul peronului, era prea tkrziu, cqci trenul pornise wi prindea deja vitezq, awa cq singurul lucru pe care-l putea face era sq mq ‘njure pe limba lui, pe care oricum nu o ‘nyelegeam.

Cknd armata sovieticq a invadat Romknia, orice nazist care nu era arestat rqmknea ‘ntr-o situayie disperatq. Uitayi de cei pe care-i slujiserq wi urkyi de oamenii din jur, nu aveau nici un loc ‘n care sq se simtq ‘n siguranyq. “ntr-o noapte, trei tineri soldayi germani, fugiyi, ‘mbrqcayi ‘ncq ‘n uniformele lor naziste, s-au

19

Arhive sentimentale

adqpostit de urmqritorii lor ‘ntr-o magazie din curtea familiei {urmbrand. Descoperindu-i, Richard wi Sabina au horqrkt sq le dea de mkncare pe ascuns wi chiar sq le spele hainele. S-a ‘ntkmplat ‘nsq cq, ‘n acelawi timp, ckyiva soldayi sovietici au venit wi ei pe ascuns la casa pastorului ca sq se intereseze despre Dumnezeu. “ncepeau sq punq la ‘ndoialq comunismul wi doreau sq wtie mai mult despre crewtinism.

Imaginayi-vq panica wi grija pe care o aveau prietenii apropiayi familiei {urmbrand cknd realizau cq ‘n magazie se ascundeau naziwti fugiyi, iar ‘n casq veneau la ‘ntklnire soldayi ruwi. Dacq se descopereau unii pe alyii? “wi dqdea seama familia {urmbrand de riscul teribil pe care wi-l asuma? Puteau fi trqdayi de cineva wi ‘mpuwcayi fqrq veste. Viaya lor era ‘n pericol, iar viitorul lucrqrii misiunii lor era ameninyat. Neperturbat, Richard rqspundea calm cq Dumnezeu a poruncit sq ne iubim duwmanii awa cq el continua sq ‘i iubeascq. Era treaba lui Dumnezeu sq yinq duwmanii germani departe de duwmanii ruwi. Mqrturisesc cq eu, care mai aveam multe de ‘nvqyat ‘ncq despre dragoste am fost foarte impresionatq. Cum de nu puteam sq cred ‘ntr-un Mkntuitor care dqdea putere urmawilor lor sq ierte wi chiar sq ajute pe aceia care le fqceau rqu. Comportamentul familiei {urmbrand, dragostea lor wi curajul lor m-au schimbat pentru totdeauna.>

10. Bianca Adler

Iatq ce scrie sora Bianca despre ziua arestqrii fratelui Richard {urmbrand:

<Duminicq, 29 Februarie 1948, am mers ca de obicei la bisericq, dar pqstorul nostru nu a sosit. Obiceiul lui era sq meargq la bisericq mai devreme deckt toatq lumea, pentru a se ruga wi a se pregqti pentru slujire. A fost foarte ciudat. Nimeni nu wtia unde este. Parcq dispqruse complet de pe faya pqmkntului.

Am aflat cq Richard avusese anterior ocazia sq fugq din yarq, pentru cq wtia foarte bine la ce se poate awtepta de la regimul aflat la putere. Ambasadorul Suediei ‘n Romknia s-a oferit cu generozitate sq ‘l ajute, trimiyknd o mawinq a ambasadei, care avea imunitate diplomaticq, sq ‘l scoatq din yarq, ‘mpreunq cu familia, noaptea. Richard ar fi fqcut awa, dar a primit o ‘nwtinyare foarte neobiwnuitq de la Domnul, printr-o doamnq crewtinq, care se pare cq avea darul proorociei. Acest lucru s-a petrecut ‘n timpul unei nopyi de veghe wi rugqciune. Astfel de ‘ntklniri pe tot parcursul nopyii se yineau adesea ‘n casa familiei {urmbrand.

20

Amintiri cu sfinyi

Femeia a rostit urmqtorul mesaj: <Tu, pqstorule, care vrei sq ‘yi pqrqsewti turma, sq wtii un lucru; un adevqrat pqstor nu ‘wi va abandona niciodatq oile, ci va sta cu ele, orice s-ar ‘ntkmpla ...>

Nici unul dintre noi, cei prezenyi, nu a ‘nyeles sensul acelor cuvinte, pentru cq nimeni, ‘n afarq de Sabina, nu cunowtea planurile lui Richard. Dimineaya, dupq ce plecase toatq lumea, el s-a gkndit cq, din moment ce avem de a face cu un Dumnezeu care cunoawte chiar wi cele mai ascunse gknduri wi intenyii ale noastre, unde s-ar fi putut ascunde de El? Awadar, se hotqr’ sq rqmknq ‘n yarq wi sq lase sq se facq voia Lui, oricare ar fi fost aceea.

“n cele din urmq, ne-am dat toyi seama cu toyii de ce dispqruse Richard. Probabil cq fusese rqpit de pe stradq de poliyia secretq comunistq, proaspqt venitq la putere. Alyii dispqruserq deja ‘n mod misterios, iar casa familiei {urmbrand devenise un refugiu pentru mulyi, printre care erau ckyiva copii evrei rqmawi orfani wi fqrq casq, datoritq unui sistem care cerea putere absolutq asupra oamenilor sqi. Aproximativ o jumqtate de milion de evrei romkni fuseserq masacrayi ‘n timpul ocupayiei naziste, iar acum alte mii erau <reeducayi> sau distruwi de cqtre <eliberatorii> ruwi ‘n lagqrele lor de concentrare cele mai inumane.

Au trecut aproape wase luni fqrq sq existe vewti despre Richard. Sabina cquta la nesfkrwit informayii, dar nu putea afla nimic. “n acea perioadq, misiunea a continuat sq funcyioneze sub conducerea misionarului norvegian, pastorul Magne Solheim, care era director ‘mpreunq cu pastorul {urmbrand. Viaya era grea wi periculoasq, iar noi trqiam pe muchie de cuyit, asumkndu-ne zilnic riscuri, ‘ncercknd sq ne ajutqm unii pe alyii fizic, emoyional wi spiritual. Dacq nu ne puteam yine credinya vie wi nu ne ‘ntklneam pentru a ne ‘ncuraja reciproc, atunci s-ar fi dus toatq speranya.

“ntr-o zi, Solheim mi-a spus: <Din pqcate, cred cq Richard al nostru este mort acum. Sau, dacq este ‘n viayq, trebuie cq a fost deportat ‘n Siberia. “n toyi anii ckt am trqit ‘n aceastq yarq, a fost ‘ntotdeauna posibil sq mituiewti un gardian ca sq trimitq un mesaj unui prizonier sau sq transmitq ceva, dar acewti gardieni sunt prea fricowi sq se implice.>

“mi amintesc cq i-am spus: <Pastor Magne, convingerea mea este cq Richard nu numai cq trqiewte, ci wi cq este ‘ncq pe undeva prin Bucurewti, ascuns de ochii nowtri, probabil ‘n mkinile poliyiei secrete.> Nici astqzi nu wtiu ce m-a fqcut sq fiu atkt de sigurq de acest lucru. Dar. la scurt timp dupq aceea, prin oraw s-a auzit zvonul cum cq rudele persoanelor dispqrute se puteau prezenta

21

Arhive sentimentale

de douq ori pe sqptqmknq la un anumit birou din Calea Rahovei, unde puteau primi informayii.

Am fost rugatq de Sabina {urmbrand, pe care o numeam ‘ntre noi Binyia>, sq mq prezint ‘n numele <fratelui meu> Richard. Pknq acum, fusese ‘nwelatq de mulyi impostori, care pretindeau cq aveau legqturi bune cu <persoane importante din guvern> wi cq, pentru un anumit prey, o vor ajuta sq-wi gqseascq soyul. Toyi fuseserq ‘nsq oameni necinstiyi, prqdknd vulnerabilitatea soyiilor wi mamelor cu inimi frknte, iar dezamqgirea ei crewtea. De data aceasta ‘nsq, ea nu a mai avut curajul sq se confrunte cu ‘ncq o speranyq falsq. Ea nu credea cq acei comuniwti intenyionau cu adevqrat sq ne ajute sq ne gqsim rudele, ci cq era doar un mijloc de <ventilayie>, cum l-am numi acum, pentru a preveni o posibilq revoltq ‘n mijlocul populayiei.

Dispqruserq mii de bqrbayi pknq atunci, printre care erau crewtini, prizonieri politici, sioniwti evrei, preoyi wi lideri ai diverselor miwcqri din yarq, fiind toyi considerayi de cqtre noul regim <duwmanii poporului.>

Awteptknd sq-mi vinq rkndul sq intru ‘nquntru, vorbeam ‘n woaptq cu o doamnq de lkngq mine wi mq uitam prin curte, ‘n timp ce faya ei era ‘ndreptatq spre clqdire. Avea multe ferestre la fiecare etaj. Deodatq, doamna mi-a atras atenyia spre o fereastrq micq de la nivelul solului, corespunzqtoare unei camere de la subsolul clqdirii. <Uitq-te acolo, la fereastra aceea, dar ai grijq sq nu fii observatq, Se pare cq acolo este un om wi cq aratq ‘nspre tine, de parcq ar vrea sq ‘yi transmitq un mesaj>, wopti ea.

M-am ‘ntors uwor, ca sq nu fiu observatq de cei care ne priveau, wi, ‘ncetul cu ‘ncetul, am ‘nceput sq disting faya unui bqrbat. Era foarte slab, ca un schelet, nebqrbierit, cu ochii ‘ncercqnayi. Tot ceea ce puteam vedea era faya lui. Fiindcq aceasta se ‘ntkmpla ‘n August, cea mai cqlduroasq lunq a anului aici, afarq, ‘n curtea ‘n care stqteam, era foarte cald, ‘n strqlucirea soarelui, ‘n timp ce ‘n acea camerq din subsol era foarte ‘ntuneric. M-am frecat la ochi de douq ori, ‘ncercknd sq vqd mai bine. Da, era el! Richard trqia! Iar el, ‘nyelegknd cq nu puteam sq-i arqt cq l-am recunoscut, ‘ntr-o fracyiune de secundq a ridicat o mknq wi mi-a zkmbit. Asta a fost tot. A fost suficient.

Cknd mi-a venit rkndul sq intru, eram, bine’nyeles, sigurq cq ofiyerul de serviciu ‘mi va spune acum ceea ce deja wtiam. A citit pe l ista lui wi, spre uimirea mea, a spus: <{urmbrand, {urmbrand ... nu, nu este pe lista noastrq. “nseamnq cq nu este la noi wi nici nu wtim unde poate fi gqsit.> “n acel moment, mi-am dat seama cq aceastq presupusq cercetare nu era altceva deckt o altq pqcqlealq a guvernului, pentru a ‘nwela wi a batjocori familiile

22

Amintiri cu sfinyi

wi mai mult. Mai tkrziu, am aflat cq ei dqdeau acelawi rqspuns tuturor celor care cqutau pe cineva. Numele prizonierilor erau schimbate ‘n momentul arestqrii wi, desigur, noile nume nu se potriveau niciodatq cu cele pe care le cqutam noi.

11. Petru Popovici

Una din trqsqturile caracteristice ale unui Pqstor cu <P> mare este capacitatea de a asculta cu atenyie wi de a ‘nyelege. Ceea ce m-a impresionat ‘ntotdeauna la Fratele Pitt a fost felul ‘n care te facea sq simyi cq atunci cknd vorbewti cu dknsul ewti cea mai importantq persoanq. “ntre darul de ‘nvqyqtor wi acela de pqstor este o mare diferenyq. Un ‘nvqyqtor te ascultq cu mintea wi este mereu gata sq te ‘ntrerupq, ca sq-yi dea o povayq. Un <pqstor> ‘yi dq senzayia cq te ascultq cu amkndouq urechile wi mai ales cu ...inima. Se spune cq existq cam trei trepte ‘n aceastq capacitate de a asculta wi de a ‘nyelege: treapta indiferenyei, la care simyi cq vorbele tale zboarq pe lkngq urechile celui ce te ascultq, trepta simpatiei, la care simyi cq cel ce te ascultq reuwewte ‘ntr-adevqr sq te wi ‘nyeleagq wi treapta <empatiei>, la care cel ce te ascultq ‘yi dq senzayia cq yi-a luat asupra lui parte din problemele tale wi te-a eliberat ‘ntr-o mare mqsurq de <povarq.>

Iatq ce a spus depsre capacitatea de a asculta un scriitor medic din Anglia:

<O parte esenyialq a abilitqyii de a asculta este <identificarea>, o temporarq punere de o parte a propriilor convingeri wi prejudecqyi, o abandonare a propriului cadu de referinyq wi a dorinyelor cu scopul de a experimenta lumea interioarq a interlocutorului, de a ‘ncerca sq te awezi ‘n papucii lui. Aceastq identificare a celui ce ascultq cu cel care ‘i vorbewte este ‘n esenyq o mqrire wi o extindere a noastrq ‘nwine, o dobkndire a unor cunowtinye de care n-am avea altfel parte. Mai mult ‘ncq, din cauzq cq aceastq <identificare> implicq o abandonare temporarq a propriei personalitqyi, ea ne ‘nlesnewte o totalq <acceptare> a celuilalt. Simyind aceastq acceptare, vorbitorul se va simyi din ce ‘n ce mai puyin vulnerabil wi din ce ‘n ce mai ‘nclinat sq destqinuiascq celui ceare ‘l ascultq. Pe mqsurq ce se ‘ntkmplq aceasta, vorbitorul wi ascultqtorul cresc ‘n apreciere unul pentru altul wi duetul acestui dans al dragostei poate ‘ncepe.>

23

Arhive sentimentale

12. Vladuy Popescu

Ca pqstor al unei biserici, mq strqduiesc sq fiu <totul> wi pentru ckyi mai mulyi din cei aflayi din jurul meu. Nu mq awteptam ‘nsq sq aud aceste vorbe din gura unui copil. Dacq stau sq mq gkndesc bine, nici nu wtiu cum sq le iau, ca un compliment sau ca pe o ofensq. Despre ce este vorba ‘nsq? ...

Vlqdut este fiul unei surori din biserica noastrq. A crescut printre noi wi l-am mkngkiat nu o datq pe capul lui pornit rqzboinic sq le rqstoarne pe toate.

“ntr-una din serile de rugqciune petrecute ‘n casa mamei sale, Vlqduy s-a apropiat de mine wi mi-a spus cu glas duios: <Vreau sq vq spun ceva despre predicile dumneavoastrq ... Wtiyi, ckteodatq mama este la servici pknq seara tkrziu wi mie ‘mi este urkt sq stau singur acasq. Atunci, pun la casetofon una din predicile dumneavoastrq wi ... adorm liniwtit, ascultkndu-vq ...>

L-am privit zkmbind, ‘ncercknd sq vqd dacq ‘n dosul vorbelor lui este mqcar o micq dozq de ironie muwcqtoare. N-am gqsit nici una. Atunci, am rqsuflat uwurat wi mi-am adus aminte cq, de multe ori, ‘n timpul serviciului de la bisericq, Vlqduy adormea ‘n timpul predicii wi-l gqseam la sfkrwit ‘ncq culcat pe una din bqncile bisericii. Seara aceea a fost singura datq cknd n-am regretat cq am ‘ntr-adevqr darul <sq-i adorm> pe unii cu rostogolirea monotonq a vorbelor mele.

13. Sarah Branzai

Cknd Christine a avut piciorul rupt, Sarah avea cu puyin peste doi aniwori. Geloasq pe atenyia acordatq sorei ei mai mari, a trebuit sq-i facem un fel de fawq ‘n care sq yinq atkrnatq de gkt mkna cea dreaptq, pe care o pretindea cu tot dinadinsul <ruptq.>

La vremea aceea am privit tot episodul cu amuzament, dar nu aveam sq mq amuz de loc cknd m-am ‘ntklnit cu alyi oameni, de data aceasta ‘n toatq firea, care erau gata sq preia <imaginea de martir> potrivitq foarte bine altora, dar ipocritq cknd era afiwatq de ei ‘nwiwi. Am ascultat chiar wi pe cineva care-l imita ‘n predici teribil de bine pe fratele Richard {urmbrand. Ce facem ‘nsq cu anii grei de temniyq wi de suferinye? Pe acewtia cine-i imitq ...?

Imitayia formei, fqrq valoarea conyinutului este o piesq de teatru ieftinq, taxatq foarte repede de isteyii mahalalei. “mi aduc aminte de o anecdotq din limba francezq. Se zice cq a avut loc un

24

Amintiri cu sfinyi

dialog ‘ntre doi iepuri: <Ce mai face fratele tqu, Perot?> Bine mersi, e <vizon> la Paris!>

La Rochefoucauld spunea cq <ipocrizia este omagiul pe care-l plqtim virtuyii.> Totuwi, proverbul german spune <cknd predicq vulpes, fii cu ochii pe gkwte.>

Ipocrizia unora se vede din scuzele pe care le vknturq cknd este vorba sq nu se apropie de Dumnezeu sau sq meargq la bisericq. Iatq un Dialog ‘ntre doi <pescari de duminicq>:

<Auzi Nicule, bat clopotele. Ar fi trebuit sq fim ‘n Bisericq.> Potrivindu-wi o altq rkmq ‘n ckrlig, Nicu rqspunse: <Eu oricum n-aw fi putut merge: nevastq-mea este bolnavq.>Nici cei ce ajung sq meargq la bisericq nu sunt ocoliyi de boala

ipocriziei. Mq ‘ndoiesc de crewtinismul celui care este ‘ntr-o relayie mai bunq cu ‘ngerii wi cu serafimii, deckt cu copiii sqi, cu soyia sa wi cu vecinii sqi!

14. Oana Stoian

Ce poate fi ‘n ‘ntklnirea dintre niwte crewtini wi o persoanq care vine ‘n vizitq ‘n America ? Oare se pot ‘ntemeia ‘n acele condiyii niwte relayii suficient de puternice pentru ca Dumnezeu sq le foloseascq spre mkntuirea celui pierdut ? La aceste ‘ntrebqri ‘ndreptqyite wi la multe altele, ayi putea gqsi un rqspuns ‘ntr-un interviu realizat de Radio Vocea Evangheliei - Timiwoara, emisiunea <Vieyi schimbate>:

Reporter: Oana, spune-ne, pentru ‘nceput, ckteva cuvinte despre tine, familia ta wi copilqria ta.

Oana Stoian: Tatql meu a fost primar ‘n timpul comunismului wi ’n familia noastrq cel mai mult s-a discutat doctrina comunistq. Aceasta m-a marcat foarte mult pentru cq nu mi-am putut dezvqlui sufletul wi adevqratul meu fel de a fi.

Eu wi sora mea trebuia sq ’nvqyqm ’ntotdeauna foarte bine. Am fqcut lecyii de vioarq wi de fiecare datq cknd erau ’ntklniri comuniste de primari sau cu alt scop ’n casa pqrinyilor mei, noi eram chemate ca un fel de pqpuwi care trebuia sq ne facem jocul. Trebuia sq mergem sq ckntqm, n-aveam voie sq spunem nimic, deckt sq zkmbim wi sq iewim dupq aceea.

Rep.: Ce ‘n afara acelor ’ntklniri, puteai discuta cu pqrinyii tqi despre gkndurile sau dorinyele tale?

Oana S.: Vqzutq din afarq, noi am avut o relayie perfectq. Tatql meu era omul perfect, care se ’ngrijea de copii wi nu ne

25

Arhive sentimentale

lipsea absolut nimic, mai ales ’n vremea comunismului. “i mulyumesc foarte mult wi-l apreciez, dar ’n viaya noastrq personalq tatql meu niciodatq nu mi-a spus cq mq iubewte. wi mi-am dorit atkt de mult sq-l aud spunkndu-mi asta. Un alt aspect din copilqria mea este cq ’ntotdeauna pe tatql meu ’l interesau mai mult pqrerile celorlalyi, deckt ce spuneam noi. Dacq eram vqzute bine de cei din exterior, de primarii sau de membrii de partid care veneau pe vremea aceea ’n casa noastrq, noi eram grayiate wi primeam recompensq, dacq nu, eram pedepsite.

Mama mea este wi dknsa o femeie foarte sensibilq, dar wi-a ascuns acest lucru sub o imagine publicq. Am fqcut wi eu acest lucru wi ’ncq ’l mai fac. Zkmbesc ’ntotdeauna wi ce este ’n sufletul meu nu wtie nimeni, deckt Dumnezeu.

Aceasta mi-a adus un gol ’n inimq pe care am ’ncercat sq-l umplu cu tot felul de lucruri. Eram un om foarte singur, considerat fericit din afarq, dar ’n spatele uwilor ’nchise se ascundea o mare tristeye, o mare singurqtate, o mare nevoie de iubire, un gol care mi-a adus multq nefericire, lipsa de pace wi bucurie wi poate o mare nemulyumire pentru tot ce aveam.

Rep.: Vorbewti despre <mascq>î - ’n momentul nr.1 scoatem masca X, ’n momentul nr.2, masca }, wi foarte rar arqtqm ceea ce este de fapt ’n sufletul nostru. Cum a decurs ’n continuare viaya ta?

Oana S.: Dupq intrarea la facultate, am fost numitq wefq de grupq, dupq medie, apoi wefq de an. Acest lucru mi-a creat probleme pentrucq la un moment dat am fost invitatq ’n biroul unui profesor wi rugatq sq dau informayii despre colegi. N-am wtiut prea multe despre aceste lucruri, dar am spus <nu>î de la ’nceput. Acest refuz m-a costat foarte mult wi am suferit mult. Am fost datq afarq din partidul comunist wi am fost schimbatq din funcyie. “n anul 3, care era cel mai greu an, m-am luptat din rqsputeri sq-l termin cu nota 10, wi am reuwit.

“n 1992 am terminat facultatea, wi am ’nceput rezidenyiatul ’n Pneumoftiziologie la Spitalul <Victor Babew>î din Timiwoara, sub conducerea d-lui Conf. Dr. Voicu Tudorache. Acest lucru a avut o importanyq deosebitq pentru mine din punct de vedere profesional, dat fiind faptul cq dknsul este un om foarte bine pregqtit, dar mai ales din faptul cq dknsul este crewtin, un <pocqit>î, cum ne numim noi, wi dknsul mi-a vorbit prima datq despre Dumnezeu. Am ’nyeles cq Dumnezeu este Cel care poate sq ne dea iubirea. Nu wtiu ckt de mare atenyie am dat acestui lucru, mi se pqrea supranatural sq existe o Persoanq care sq-mi dea ceva ce nu primisem atkyia ani de la oamenii din jurul meu care spuneau cq mq iubesc.

26

Amintiri cu sfinyi

Rep.: Wi culmea, fqrq sq cearq nimic!Oana S.: Da, acesta era cel mai important lucru. Dumnezeu

ne oferq gratuit iubirea Lui. wi aceasta a venit ’ntr-o perioadq cknd lucram pknq la epuizare, pentrucq fugeam de mine ’nsqmi wi nu wtiam lucrul acesta. “ncercam sq-mi umplu timpul cu lucruri care m-ar yine departe de mine. Eram o profesie, nu un om, nu aveam o viayq de om.

Dumnezeu a vqzut ce se ’ntkmplq de fapt cu mine wi mi-a dat ocazia ca-n 1995 sq merg ’n Statele Unite. “n California am cunoscut o familie de pocqiyi baptiwti wi am locuit la dumnealor. M-a miwcat faptul cq-n acea casq era o liniwte wi o pace nemaipomenite, ceva ce nu puteam descrie wi care ’mi dorisem sq am wi eu. Wi soyul wi soyia mergeau ’mpreunq la bisericq, studiau Biblia, se bucurau ’mpreunq. I-am ’ntrebat: <Cum puteyi avea o astfel de viayq?>î. Mi-au rqspuns: <Domnul Isus ne-a dat aceastq bucurie>, lucru pe care la vremea respectivq eu nu-l ’nyelegeam. Nu wtiam cine este acest Domn Isus. Atunci dknwii m-au invitat la orele de rugqciune pe care le yineau ’n casa dumnealor. A fost ceva foarte caraghios pentru acea vreme, pentrucq se rugau cu voce tare, iar eu nu wtiam sq mq rog deloc. Nu ’nyelegeam nimic, eram confuzq, dar doream sq am wi eu acel lucru pe care l-am vqzut la acea familie.

La acele wedinye de rugqciune a participat wi socrul pastorului Daniel Brknzei din Los Angeles, fratele Traian Ban, care s-a ocupat ulterior foarte mult de mine wi ’i mulyumesc wi pe aceastq cale. Mi-amintesc cu plqcere wi de alyii, printre care de fratele Andi Cristea, care era avocat, de fratele Daniel Brknzei wi de familia Yifrea, la care locuiam eu. Ne strkngeam, studiam Biblia, ckntam ...

Rep.: Era un fel de Biserica ’n casq.Oana S.: Da. Acolo mi s-a explicat ce ’nseamnq pqcatul wi cq

am nevoie de iertarea de pqcate, pe care doar Dumnezeu ne-o poate da. L-am rugat pe Domnul Isus Cristos sq intre ’n viaya mea wi ’n inima mea wi sq mq curqyeascq, pentru cq sunt o pqcqtoasq wi nu am nici o wansq fqrq El.

“ntre timp am primit o bursq medicalq la Universitatea din Ne[ }or\. “n 26 ianuarie 1997 am fost botezatq la Biserica <{est Side Baptist Church>î din Rochester, Ne[ }or\. Odatq cu acea mqrturie publicq, de care ’mi amintesc cu bucurie wi ’nfrigurare, am spus <Nu>î pentru totdeauna pqcatului wi am avut conwtiinya clarq cq Dumnezeu m-a iertat. Wtiu cq absolut tot ce a fost ’n trecut a fost iertat, am devenit o persoanq nouq.

Rep.: Ewti fericitq acum?Oana S.: Da, acum sunt fericitq.

27

Arhive sentimentale

Rep.: Scrie-ne o reteyq pentru fericire ...Oana S.: Acum spun wi eu aceeawi reyetq pe care acea familie

din Statele Unite mi-a dat-o: Domnul Isus. Dupq ckteva luni de la botez, Dumnezeu a ’nceput sq mq

foloseascq ’n lucrarea Lui. Din Mai 1997 am ’nceput sq lucrez cu copiii la Rochester Famil] Mission, o organizayie de ajutorare a oamenilor sqraci. Acolo am deschis un fel de grqdiniyq ’n care veneau copii wi fqceam cu ei lucru manual, sport, ore de citire, povewti biblice, jocuri.

“n Noiembrie 1997 m-am ’ntors ’n Romknia. Pqrinyii mei erau foarte ’ngrijorayi cq m-am pocqit, dar au vqzut fericirea mea, bucuria care era ’n mine, pacea, rqbdarea mea. Dumnezeu i-a schimbat wi pe ei foarte mult.

Acum sunt membrq la Biserica Baptistq nr.3 <Emanuel>î din Timiwoara. Am fost ’n prima mea misiune ’n Oltenia cu sora Alina Birgean, soyia pastorului Marius Birgean, cu surorile Dana Costea wi Maria Hayeg.

Dumnezeu m-a ajutat sq-mi folosesc darul pe care mi L-a dat: sq ’i iubesc pe copii wi sq mq ocup de ei.

Epilog: Sora Oana Stoian lucreazq ’n prezent cu copiii de la Biserica Emanuel din Timiwoara, cu copiii yigani de la Biserica Speranya din Timiwoara wi ’n mod deosebit cu copiii strqzii, copiii din canale.

Acest interviu a fost difuzat iniyial de Radio Vocea Evangheliei, ’n cadrul emisiunii <Vieyi transformate>î. Realizator Ioan Ciobota.

Oare ckte interviuri de genul acesta ar putea fi luate ? Ckyi oameni L-au cunoscut oare pe Isus Christos prin viaya acestor mici comunitqyi de romkni crewtini rqspkndite providenyial prin toate colyurile lumii ca sq-i poatq gqzdui pentru o vreme pe romknii plecayi temporar de acasq ? Numai Dumnezeu wtie!

15. Marcu Nichifor, Alexa Popovici, Simion Cure

Se spune cq dacq absenya ta nu este bqgatq ‘n seamq de nimeni, nici prezenya ta nu conteazq. Acum, cknd fratele Marcu Nichifor s-a dus dintre noi, mi-a rqmas ‘n suflet un dor nesfkrwit fqrq wanse de potolire de partea asta a curcubeului.

Marcu Nichifor a fost unul dintre cei pe care Dumnezeu ‘i dqruiewte la singular ‘n fiecare generayie. Asemenea lui au fost Simion Cure, Alexa Popovici, wi alyi astfel de oameni <nepereche.>

28

Amintiri cu sfinyi

Anul trecut, Nelu Gug prietenul wi colegul meu de la Sacramento, dupq o privire aruncatq ‘n zare wi dupq un oftat care descqtuwa o durere venitq din adkncuri, mi-a spus:

<Ce ne facem Daniel, cq se duc <mai marii> nowtri? Acum, dupq moartea fratelui Alexa nu mai am pe cine sq critic, dar nu mai am nici de la cine sq ‘nvqy! Ce mare om a fost Alexa Popovici! Ce mare om a fost Simion Cure! Nu i-am preyuit destul atunci cknd erau printre noi, iar acum, cknd tinerii se uitq la noi awa cum ne uitam noi altqdatq la dknwii, mq ia frica! “yi dai seama ‘n ce papuci mari trebuie sq ne bqgqm noi picioarele? Mai marii nowtri au fost oameni mari ... Vom putea noi sq fim ce au fost ei pentru generayia asta care se ridicq?>

16. Marcu Nichifor

Unic ‘n felul squ, Marcu Nichifor a fost ‘ntre puyinii baptiwti care au avut un conyinut wi o ‘nclinayie <misticq> (‘n sensul bun al cuvkntului). “mi este foarte greu sq explic ce m-a fascinat mai mult la acest om cu o personalitate awa de enigmaticq. Semqna cu un fel de Ilie Tiwbitul, pentru care rugqciunea era cheia care descuia domeniul miraculosului, domeniu care pentru noi ceilalyi era sinonim cu acela al imposibilului.

Cknd mq gkndesc la el, ‘mi vin ‘n minte niwte cuvinte ale celebrului psiholog austriac Carl Gustav }oung. Nebqgat ‘n seamq pe timpul mai celebrului Sigismund Freud, dar readus ‘n atenyia publicului dupq ce a iewit la ivealq frauda experimentelor lui Freud, Carl Gustav a fost ‘ntrebat de unul din ziariwti: <Domnule, }oung, un psiholog de talia dumneavoastrq mai crede ‘n Dumnezeu?> Rqspunsul acestui crewtin de elitq a fost: <Nu domnule, nu mai cred ‘n Dumnezeu. Acum “l cunosc pe Dumnezeu! A crede ‘nseamnq a face un salt ‘n necunoscut, a presupune existenya Cuiva care conduce universul. Eu nu mai cred de mult! M-am ‘ntklnit personal cu Dumnezeu la Crucea Domnului Isus wi de atunci “l cunosc wi umblu cu El toatq ziua.>

Nichifor Marcu a fost un astfel de <cunoscqtor> al lui Dumnezeu, un <prieten> care a wtiut sq caute wi sq preyuiascq tovqrqwia Celui care a umblat odinioarq ‘n acelawi mod cu Enoh, cu Ilie wi cu ceilalyi mari oameni de pe paginile Bibliei. Marcu Nichifor L-a <experimentat> pe Dumnezeu.

S-a nqscut la 11 Martie 1912 ‘n satul Dinquyi, judeyul Hotin din Basarabia. La vkrsta de 18 ani, s-a ‘nscris la Seminarul

29

Arhive sentimentale

Teologic Baptist din Bucurewti. A urmat de asemenea Facultatea de Teologie Ortodoxq, unde a studiat greaca wi ebraica.

“n anul 1938, la vkrsta de 26 de ani, a fost numit predicator la biserica baptistq <Speranya> din Arad.

“ntre anii 1941-1946 bisericile au fost ‘nchise. Marcu a predicat atunci la grupuri de crewtini adunate prin case.

Tot ‘n aceastq perioadq, multe din predicile lui au fost publicate ‘n revista <Farul crewtin>.

Cknd, ‘n 1947, bisericile au fost redeschise, Marcu a fost ales pqstor la biserica baptistq <Golgota> din Bucurewti, unde a funcyionat alqturi de Jean Stanevschi wi de Vasile Brknzei, tatql meu. “n aceastq perioadq a fost numit wi misionarul tineretului din Romknia.

La vkrsta de 38 de ani, Marcu Nichifor s-a cqsqtorit la Iawi cu Ariadna Voitcu.

Din cauza persecuyiilor a fost dat afarq din servici wi, ‘ntre anii 1956-1963 a lucrat ca wi cowar. I-a plqcut viaya de cowar wi a predicat ‘n toate casele unde era chemat sq cureye. A fost unul din puyinii evangheliwti care se ducea prin ckrciumi wi prin cele mai decqzute locuri ca sq predice Evanghelia la beyivi wi declasayi.

“n 1963 a fost chemat sq pqstoreascq Biserica Baptistq din Iawi, unde a lucrat pknq ‘n anul 1970, cknd a fost iarqwi dat afarq de autoritqyi. Motivul dat pentru demiterea wi apoi expulzarea lui din Iawi a fost cq a primit pe Vasile Moisescu din Arad sq predice ‘n bisericq wi cq a contribuit la convertirea preotului cqlugqr Dumitru Zamisnicu, cu care apoi a continuat sq colaboreze ‘n bisericq.

De la Iawi, Marcu Nichifor a fost deportat ‘n Yara Oawului, unde a stat zece luni. De acolo a fost trimis de Departamentul Cultelor sq fie pqstor la Caransebew. A lucrat acolo 21 de ani, pknq ce a venit noul pqstor, Belciu Busuioc.

Dupq ckyiva ani grei de suferinyq wi dureroase limitqri, Marcu Nichifor a murit la Iawi.

Uneori, este suficient dacq, dintre toyi oamenii care te ‘nconjoarq, singurul care te ‘nyelege este ... Dumnezeu.

Fratele Marcu Nichifor a trqit ca un crewtin mereu <rqtqcitor>, un fel de Samuel plecat mereu sq cerceteze poporul de-a lungul wi de-a latul yqrii. A fost un om cu o personalitate profundq wi bogatq, un foarte priceput psiholog, un cititor cu o preocupare enciclopedicq wi, mai ales, un excelent evanghelist <de la om la om.>

30

Amintiri cu sfinyi

Se spune, pe drept cuvknt, cq este cu neputinyq sq ‘nyelegi un mistic. Ca sq-l pqtrunzi, ar trebui sq poyi repeta experienyele lui, ori awa ceva nu este la ‘ndemkna oricui.

Din fericire, de la Marcu Nichifor avem propria lui mqrturie, awa cum a apqrut ea ‘n cartea <Perle wi comori>, sub ‘ngrijirea prietenei mele Genovieva Beatie, fostq Sfatcu.

Urmqriyi ‘mpreunq cu mine cum a avut loc <dewteptarea> lui spiritualq:

Mai ‘ntki, Nichifor a trebuit sq se desfacq din mreaja de minciunq care a fost aruncatq peste o ‘ntreagq generayie:

<Prin pqryile noastre s-a ‘ntkmplat un caz, cknd un mort a fost dezgropat de niwte hoyi wi a fost gqsit viu. S-a fqcut multq vklvq cu ‘ntkmplarea aceasta. Tot awa se poate ‘ntkmpla wi ‘n viaya ta: sufletul tqu sq fie ‘ngropat de viu wi sq-l yii o viayq ‘ntreagq prizonier.

Awa fqceam wi eu, dar nu wtiam.Ce grozav! Sq nu wtii cq ai suflet! Pe la 15 ani, yqrkna wi

murdqriile, filosofii de tot felul l-au ‘ngropat de viu. Sufletul meu era ‘ngropat wi pecetluit ‘n groapa vieyii mele.

Am fost surprins la ‘nceput, cknd am auzit pentru prima oarq cq nu am suflet. Apoi m-am obiwnuit cu ideea aceasta. Am citit, am recitit wi m-am convins cq nu am suflet. Mintea mea de copil primea toate prostiile warlatanilor materialiwti. Rugqciunea pe care, cu gingqwie, mi-o turnase tatql meu ‘n suflet cknd eram la pieptul lui de wase aniwori, ‘mi devenise strqinq wi nefolositoare. Eram acum rece wi nepqsqtor fayq de tot ce era vewnic wi sfknt. Pot spune cq necredinya ‘n cele sfinte ‘mi ‘nlqnyuia sufletul wi eram chinuit grozav. “ncercam mereu prin studii sq ‘nlocuiesc criza sufleteascq, dar roata vieyii mq ameninya cu prqbuwirea.> (<Perle wi comori>, pag. 24)

Atingerea lui Dumnezeu wi <dewteptarea> nawterii din nou l-a surprins mai ‘ntki, dar apoi l-a ‘ndreptat hotqrktor spre luminq:

<Nu cunosc bine ce s-a ‘ntkmplat, dar deodatq sufletul meu s-a trezit din somnul moryii. Dumnezeu a lucrat mult, dar eu am vqzut puyin. Wtiu numai cq lumina a venit asupra mea. Pqmkntul a fost rupt, iar sufletul a dat nqvalq spre Dumnezeu ca o furtunq.

Pknq sq-mi dau bine seama despre ce e vorba, m-am trezit un om nou wi liniwtit, la picioarele Mkntuitorului meu.

Sq caut - nu wtiam; sq mq rog - nici atkt. Dar cu toate acestea cqutam cu tot sufletul wi mq rugam aproape tot timpul. Domnul Isus devenise o persoanq realq ‘n viaya mea.

Eram mirat de noua mea viayq. Puterea de a mq mknia, de a ‘njura, de a mq certa, de a minyi, a dispqrut. “n schimb, mq bucuram nespus de mult, cu o bucurie pe care n-o cunoscusem

31

Arhive sentimentale

pknq atunci; wi din aceastq bucurie izbucneau laude wi glorie lui Dumnezeu.

Sufletul meu a ‘nceput sq trqiascq fqrq ‘ntrerupere ‘n prezenya lui Dumnezeu, ‘n “mpqrqyia Lui. Awa vrea El. Dacq mq ‘mpotrivesc, nu-i bine. “mi cere ‘ntkietate wi trebuie sq I-o dau.> (Idem, pag. 26)

<Spiritul este pretenyios ‘n felul lui. Wi de ce n-ar fi? N-a stat deajuns ‘nchis wi fqrq comunicare cu Dumnezeu? Sq-i facem wi lui pe voie, cqci nouq ne-am fqcut ckt am vrut, atunci cknd pqcatul era domn wi stqpkn ‘n viaya noastrq.

Spiritul meu se poartq ckteodatq ciudat cu mine. Nu mq lasq sq dorm wi sq mq odihnesc deckt tkrziu, dupq miezul nopyii. “mi woptewte cu glasul dulce: <Sq veghem.>

Alteori, pe la douq sau trei noaptea, mq trezewte cu acelawi: <Sq veghem.> Nu-l intereseazq la ce orq m-am culcat; ci cknd flqmknzewte, vrea sq stea la masq cu Tatql wi cu Fiul (Apoc. 3:20). Wi de ce m-aw ‘mpotrivi? Cknd mq ‘mpotrivesc, vqd cu dezamqgire cq wi pentru corpul meu e mai bunq vegherea deckt somnul.

Cknd eram copil mic, nu wtiu cum mq obiwnuisem sq mq scol pe la miezul nopyii wi sq plkng, ca apoi sq capqt de mkncare. Aceasta devenise o regulq. Spiritul din mine ‘nsq nu are nici o regulq. El nu are nici un timp precis. El nu vrea sq wtie de zi sau noapte. Lui nu-i pasq de aranjamentele noastre omenewti. Te miri cknd, deodatq, ‘i vine dorul sq urce din sferele pqmkntewti la cele cerewti.

Altq datq, nu wtiu din ce cauzq, din zori wi pknq noaptea tkrziu, spiritul meu stq lkngq Domnul, ‘n faya Lui wi cu nici un chip nu s-ar lqsa ‘nduplecat sq ‘ntrerupq legqtura sfkntq cu Dumnezeu. “n asemenea ‘mprejurqri, mirat de purtarea lui ne’nyeleasq, ‘mi continui lucrul aici pe pqmknt ca wi cknd nimic deosebit nu s-ar fi ‘ntkmplat>

<Am avut multe experienye ciudate cu spiritul meu, pknq ne-am cunoscut mai bine.

Odatq, eram la masq cu un frate, dar spiritul meu dorea, ‘n mod deosebit wi foarte urgent, sq stea la masq cu Dumnezeu. <“ntki eu, apoi tu>, am zis. Mq gkndeam cq o sq-i mai treacq focul wi o sq se mai astkmpere. Dar, spre mirarea mea, el din contrq wi mai tare mq neliniwtea. Vedeam cq ceea ce dorea nu era politicos. Dar ce puteam face? L-am ascultat. Dupq ce am terminat felul ‘ntki de mkncare, am mulyumit, am cerut scuze wi am rugat sq mi se dea o camerq nelocuitq. Dupq o jumqtate de orq, totul era bine.

Dupq masq, m-am rugat cu familia wi i-am ‘ntrebat pe fiecare dacq sunt siguri de mkntuire, dacq nu cumva au pqcate prin care se ‘mpotrivesc Duhului Sfknt. M-am simyit ‘ndemnat sq-i ‘ntreb,

32

Amintiri cu sfinyi

pentru cq bqnuiam cq a fost un motiv pentru care am fost ‘ntrerupt de la masq de Duhul Domnului.

Wi awa a fost.>

17. Marcu Nichifor

Cine l-a cunoscut, wtie ce mare prey punea nenea Marcu pe o totalq predare a credinciosului ‘n mkna Creatorului Squ. Cuvintele nu erau doar o proclamayie goalq, ci izvorkserq dintr-o experienyq personalq incontestabilq:

<Ca fiecare tknqr plin de rkvnq pentru Domnul, aveam wi eu planurile mele wi mi-era fricq ca nu cumva El sq mi le schimbe. Mergknd pe drum, mq gkndeam cq Domnul s-ar putea sq-mi schimbe roata vieyii wi, atunci, ce se va alege de mine?

Amqrkt, ‘mi rqspundeam cq voi face ce va voi Domnul, pentru cq eu, cu planurile mele, ‘mi sunt duwman, pe cknd Dumnezeu, cu planurile Lui, ‘mi este prieten. Cu El trqiesc, fqrq El mq distrug.

“n acest timp de apqsare sufleteascq wi de nepotrivire ‘ntre gkndurile mele wi cele ale lui Dumnezeu, mintea mea a fost luminatq de cuvintele <jertfa arderii de tot.> Nicodatq nu meditasem pknq atunci la acest subiect. Aceastq jertfq este prima wi cea mai importantq din toate jertfele. Dupq ea urmeazq jertfq de mkncare, de ‘nchinare, de ispqwire, de mulyumire wi cea de vinq. Aceasta ‘nseamnq cq ‘n viaya mea vine mai ‘ntki predarea totalq ‘n brayele lui Dumnezeu, fqrq sq pqstrez nimic pentru mine.

Lecyia era <tare>. Am ‘nchis repede locul unde erau scrise aceste rknduri wi am mers mai departe printre holde. <Trebuie sq dau Domnului tot ce am wi toate planurile mele pe care mi le-am fqcut.>

Eram necqjit. <De ce am deschis Biblia tocmai acolo? Nu ar fi trebuit sq citesc>, mq gkndeam. <Aici a fost grewala mea.> Dar ‘n mine totul suna din nou: <Trebuie sq dau totul!> ... Dacq nu am predat totul?>

Mergeam mai departe wi auzeam aceeawi voce ‘n mine: <Toatq inima, toate planurile, toatq casa, toatq viaya, toate sunt ale Domnului wi toate trebuie predate Lui.>

Scknteia divinq a aprins conwtiinya mea awa de tare ‘nckt simyeam cq ard ‘n flqcqri. Wi, cine poate sq ardq ‘n flqcqri fqrq sq fie ... ars?>

33

Arhive sentimentale

18. Marcu Nichifor

Socrate a avu-o pe Xanthippe, Marcu Nichifor a avut-o pe Ada! Ckteodatq, soyiile fac din soyii lor folosofi, alteori ‘i fac ... evangheliwti pribegi departe de casq.

“mi amintesc cq tatql meu l-a ‘ntrebat odatq: <Cum te mai ‘mpaci cu Ada?> Dupq ce a ‘ngqduit unui zkmbet wqgalnic sq-i cuprindq toatq faya, Nichifor a rqspuns: <Vasile, Dumnezeu s-a uitat pe toatq ‘ntinderea pqmkntului wi a zis: <Cui pot sq o dau pe Ada?> “ntr-un tkrziu, m-a vqzut pe mine wi a spus: <Am sq i-o dau lui Marcu, cq el este tare wi poate sq o ducq!> Dacq Dumnezeu a crezut cq eu sunt ‘n stare, nu pot tocmai eu sq-L contrazic. O duc foarte bine cu Ada!>

Nu se putea ca un astfel de destin sq aibq o cqsqtorie ca a tuturor celorlalyi oameni ... Dar, haide-yi iarqwi sq-l lqsqm pe dknsul sq povesteascq:

<E vorba despre cqlquzirea ‘n cqsqtorie wi vreau sq vq povestesc despre cqsqtoria mea.

Ajunsesem la o vkrstq destul de ‘naintatq, la 37 de ani, wi Domnul ‘ncq nu ‘mi arqtase soyia aleasq de El pentru mine. Vedeam ckte o fatq credincioasq, simpaticq wi-L ‘ntrebam:

- <Aceasta este, Doamne ?>- <Nu>, venea rqspunsul.<Nu> la una, <nu> la a doua, <nu> la a douqzeci wi doua. Ce o fi

oare? Simyeam cq Dumnezeu nu avea ‘n plan sq mq lase ne’nsurat. Dar de ce ‘ntkrzia awa de mult?

Am plecat la Iawi, sq predic la adunarea de acolo. “n timpul predicii am vqzut printre surori o fiinyq tristq, amqrktq wi neagrq de supqrare. Dupq predicq, am rqmas cu vreo doi frayi wi am vorbit cu fata, ‘ndemnknd-o la rugqciune. Ea s-a rugat:

- <Doamne, fq sq mor chiar acum.!>- <Slabq rugqciune!> am spus eu, sculkndu-mq de pe

genunchi. Cere iertare de la Domnul Isus pentru asemenea cuvinte!

Ne-am rugat din nou wi tknqra a izbucnit ‘n lacrimi, cerknd iertare de la Dumnezeu pentru nesocotirea voiei Lui, pentru nepqsarea fayq de El wi fayq de Biserica Lui. S-a despietrit wi s-a eliberat. Apoi eu am plecat ‘n drumul meu wi ea ‘n drumul ei.

A doua zi, fqrq sq fixqm vreo ‘ntklnire, ea a venit la sora la care gqzduiam, dewi nu wtia cq sunt acolo. iarqwi ne-am rugat ‘mpreunq. Dupq aceea m-am ‘ntors la Bucurewti, unde eram pqstor.

34

Amintiri cu sfinyi

A mai trecut un timp wi eu am plecat la Constanya, la mare. Wi iatq cq mq nimeresc ‘n acelawi vagon cu aceeawi fatq. Mergea wi ea tot la Constanya, cu o prietenq care o invitase acolo. Am vorbit mult cu ea, pe tren. Era foarte ‘ncqpqyknatq wi gqsea tot felul de motive ca sq mq contrazicq. Mq miram wi eu: fatq nemqritatq wi totuwi nu cquta sq mq ckwtige. Ce o mai fi wi asta? Mq miram foarte mult.

La Constanya ne-am ‘ntklnit iarqwi la adunare, apoi ea s-a ‘ntors la Iawi. Atunci am ‘ntrebat pe Domnul cu teamq:

- <Doamne, o fi aceasta soyia mea?>- <Da, Ada va fi soyia ta!> am auzit o voce cu glas tare.M-am tot gkndit: <Poate cq Domnul vrea s-o ‘ngrijesc; poate cq

moare curknd>, pentru cq tuwea ‘n luna August wi pqrea a fi foarte bolnavq de tuberculozq. <Poate cq n-are cine s-o ‘ngroape>, mi-am mai spus, cqci era din Basarabia wi familia ei era toatq acolo.

Multe m-am gkndit pknq ce m-am hotqrkt sq-i scriu. Mai scrisesem eu scrisori la fete, dar nici una n-a mers awa de uwor ca aceasta. “ntre altele i-am scris cq <de dragoste nici nu e vorba>, dar cq am vqzut cq a suferit mult wi cq va putea sq ajute fetele care trec prin suferinyq; wi cq aceasta va fi spre gloria Domnului. Awa a wi fost.

Am plecat la Iawi wi ‘n douq zile s-a fqcut cqsqtoria. De altfel eram invitat la Iawi ca sq oficiez o cqsqtorie wi m-am gkndit cq vor fi douq ‘n loc de una; dar, cknd am ajuns acolo, cealaltq cqsqtorie se stricase. Frayii wopteau ‘ntre ei: <Sqracul fratele Marcu, n-a wtiut cq s-a stricat cqsqtoria wi a venit degeaba!>

Dar eu, dupq ce am predicat, am pus douq scaune lkngq amvon, am chemat pe bqtrknul bisericii, i-am dat actele de cqsqtorie wi l-am rugat ‘n woaptq sq oficieze cqsqtoria noastrq. Am fqcut semn viitoarei soyii sq vinq ‘n faya amvonului wi sq stea pe scaun, lkngq mine. Spre imensa mirare a celor de fayq, bqtrknul bisericii a exclamat:

- <Cum, awa, ca din cer?>- <Da, chiar din cer>, am rqspuns eu.Wi iatq, awa s-a fqcut cqsqtoria noastrq. Apoi am trimis o

telegramq la Bucurewti, anunyknd cq m-am cqsqtorit la Iawi. Cknd fratele Jean Stanes\i, responsabilul bisericii, a anunyat cqsqtoria sorei Voitcu Ariadna, nimeni n-a reacyionat, pentru cq nu wtiau ce urmeazq. Dupq o pauzq, fratele Jean a continuat: < ... cu fratele Marcu Nichifor.>

S-a fqcut zarvq mare ‘n bisericq, nu se mai oprea gqlqgia, mirarea, ‘ntrebqrile.

Mai tkrziu, frayii m-au mustrat pe mine, pqstorul lor:

35

Arhive sentimentale

- <De ce nu ne-ai spus? Toyi frayii yi-ar fi fqcut daruri mari de nuntq.>

- <Da wi dupq aceea ar fi trebuit sq nu vq mai fac nici o mustrare, ci numai sq vq linguwesc!> Wi am rqmas ‘n sqracie, dar cu Domnul ca Sprijin permanent, ca Ocrotitor ‘n toate greutqyile prin care am trecut. (Idem, pag. 35-38).>

19. Marcu Nichifor

Mi-a fost greu sq pqtrund sensul afirmayiei apostolului Pavel: <Nu mq mai judec ...> Numai dupq ce am vqzut cum <ascultq> nenea Marcu am ‘nyeles cq pentru astfel de ascultqtori disciplinayi nu existq nici merit, dar nici judecatq. Dumnezeu este Acela care lucreazq ‘n ei wi le dq <wi voinya wi ‘ndeplinirea.>

Iatq douq exemple din mqrturiile fratelui Marcu:<“ncq nu era amiazq, iar eu aveam de terminat niwte lucrqri

urgente. Deodatq, am simyit cq trebuie sq pqrqsesc lucrul wi sq merg ‘n partea de miazqnoapte a orawului. Eram sigur cq Dumnezeu mq trimite acolo. Domnul mq zorea, dar eu yineam moryiw sq-mi termin lucrul. Cqlquzirea fiind urgentq, m-am sculat ‘n picioare, m-am ‘mbrqcat, am ‘ncuiat uwa wi am plecat.

Mergeam repede pe drum, ca sq rqscumpqr din timpul pierdut. Domnul era cu mine wi wtiam cq voi ajunge la yintq, dewi nu wtiam unde merg. Mergeam pe dibuite wi totuwi eram dus cu mare precizie. Domnul nu grewewte ‘n cqlquzire. Nu-mi era teamq cq voi grewi adresa, pentru cq Domnul era cu mine wi Domnului nu-I era fricq.

Mq bucuram pentru cq ‘n cqlquzirile directe, precise wi urgente se ascunde multq bucurie. Nu degeaba vorbewte apostolul Pavel despre <Carul de biruinyq> (2 Cor. 2:14), pentru cq ‘n acest car toate se terminq cu bine. Domnul conduce acest car wi El nu poate falimenta.

Dupq scurt timp, mq aflam la patul unui tknqr bolnav, ‘ncqrcat de pqcate wi fqrqdelegi. “wi recunowtea pe deplin starea wi tocmai aceasta ‘i producea deznqdejdea cea mai mare. Cquta, zbuciumkndu-se din greu, vreo luminq ‘n ‘ntunericul vieyii sale, care ‘ncepea sq se uneascq cu ‘ntunericul vewnic, dar nu gqsea nimic. Din ‘ntuneric se scufunda ‘n wi mai mare ‘ntuneric. De durere wi de supqrare scrkwnea amarnic din dinyi, se ‘nvelea cu pqtura peste cap wi nu vorbea nimic.

36

Amintiri cu sfinyi

Dar Cel ce vede totul l-a vqzut wi l-a cercetat. Cknd a auzit despre mkntuirea minunatq, lumina cereascq a ‘nceput sq se scurgq ‘n sufletul lui. A stat liniwtit, apoi, mirat, m-a ‘ntrebat:

- <Cum? Wi eu ... pot fi spqlat de pqcate?>- <Da, i-am zis, skngele lui Isus Christos te spalq de orice

pqcat. Pqcatele tale nu vor mai fi asupra ta, ci asupra Lui (Isaia 53:6).

- <Atunci, roagq-te pentru mine>, mi-a spus el.Pacea wi seninqtatea i-au umplut sufletul. Cei din familia lui

au rqmas uimiyi de schimbarea ce s-a fqcut ‘n viaya lui.Acesta a fost unul din cazurile rare cknd unul, ‘n ceasul al

unsprezecelea, a primit mkntuirea. “nainte ca sq vinq sudorile reci ale moryii, skngele lui Isus Christos a trecut peste el, spqlkndu-i pqcatele. Peste ckteva zile a murit. Wi, dacq toatq activitatea mea de un an, ar fi fost mqrginitq de Domnul numai la cazul acesta, nu aw fi ‘ndeajuns de vrednic ca sq-I mulyumesc.> (Idem, pag. 7)

<E greu sq fii tknqr wi credincios. De multe ori m-am gkndit: ce bine ar fi sq fiu mai ‘n vkrstq, mai awezat.

Dar uneori mq foryez sq yin focul fericirii ‘n mine wi nu pot. Sunt prea mic pentru fericiri awa de mari. Asearq, de pildq, eram awa de plin de bucurie, atkta fericire mq coplewea! Pentru cq prezenya lui Dumnezeu se arqtase dincolo de punctul ei obiwnuit. Ceea ce am simyit eu “i plqcea wi lui Dumnezeu wi mie. Wi totuwi este greu sq poryi atkta fericire ca tknqr. De aceea sunt eu vesel wi bine dispus wi ckteodatq fac ckte o zburdqlnicie wi rkd cu poftq. Nu mq mai pot stqpkni de atkta voiowie wi fericire care clocotewte ‘n mine!

Odatq, i-am spus gazdei mele: <Nu wtii pe nimeni care ar vrea sq scape de o conwtiinyq murdarq? Nu wtii nici un suflet care ar vrea sq fie mkntuit?>

Nu mai puteam suporta puterile spirituale care se adunaserq ‘n mine. Trebuia sq le eliberez, sq le las sq iasq prin mine. Cqutam un pqcqtos wi nu-l gqseam. Parcq ardeam. Aveam ‘n mine puteri pe care nu le puteam yine. Oceanul harului mq coplewea, se revqrsa prin mine. Ce fericire!

El mi-a dat atunci un pqcqtos bqtrkn, copt ‘n pqcate, cqruia i-am mqrturisit despre dragostea lui Dumnezeu, wi el L-a primit pe Mkntuitorul squ.> (Idem. pag. 12)

37

Arhive sentimentale

20. Marcu Nichifor

Numai rugqciunile nesincere ‘l supqrau pe nenea Marcu. Cele sincere, chiar dacq ‘i erau adresate cumva ‘mpotrivq, ‘i fqceau mare plqcere. Odatq, s-a ‘ntklnit cu un tknqr pe peronul unei gqri wi, dupq ckteva cuvinte de politeye, i-a spus: <Hai sq ne rugqm aici pentru oamenii qwtia!> Cknd i-a venit rkndul, tknqrul s-a rugat cam de-a sila, ‘ncheind cu cuvintele: < ... wi te rog, Doamne, sq-i dai ‘nyelepciune wi fratelui Marcu, cq uite m-a pus sq mq rog wi se uitq lumea la noi ca la niwte caraghiowi.>

Cknd a deschis ochii, se awtepta sq vadq un Marcu supqrat sau mqcar jignit ... Mare i-a fost ‘nsq surpriza cknd Marcu l-a luat ‘n braye wi, printre hohote homerice de rks, l-a sqrutat, zicknd: <Mulyumesc, mulyumesc tinere. Aveai o wansq sq te rogi pentru tine wi tu te-ai rugat pentru mine. Mulyumesc frumos! Foarte puyini oameni se roagq Domnului ca sq-mi dea wi mie ‘nyelepciune. Foarte bunq rugqciune! Mulyumesc ^matale! Domnul sq te asculte!>

“mi aduc aminte de fratele Marcu ori de ckte ori aud rugqciuni <newlefuite>. Dknsul era alergic la rugqciunile de paradq wi ne punea adesea sq ne mai rugqm ‘ncq o datq, dacq rugqciunea noastrq i se pqruse lipsitq de sinceritate sau de trqire realq. Iatq ckteva perle de rugqciuni care ar fi fost apreciate foarte mult de fratele Marcu. Le-am cules sub titlul <Cqci nu wtim cum trebuie sq ne rugqm>:

<Doamne, Tu wtii precis cq sunt ispitit. Te rog sq mq yii yeapqn sq nu alunec ...> wi <Doamne, Tu wtii destul de bine ce pqcqtos sunt eu ...> sau <Doamne, habar n-ai Tu ce pqcqtos sunt eu!>

21. Marcu Nichifor

Fratele Marcu n-a fost niciodatq supqrat pe cei care-i vedeau lipsurile. El ‘nsuwi wi-a mqsurat mereu crewterea, regretknd cq nu poate fi mai repede wi mai deplin pe mqsura harului care-i fusese acordat. Iatq una din mqrturisirile lui pe tema crewterii spirituale personale:

<Intenyia Domnului era sq-mi lqrgeascq inima, sq fiu larg ca wi El: casa mea sq fie casa Lui wi a ucenicilor Lui, mkncarea mea sq fie wi a ucenicilor Lui wi mqrginirea sq disparq din viaya mea. Felul

38

Amintiri cu sfinyi

meu ‘ngust a trebuit sq-l pun mereu ‘naintea Lui ‘n rugqciune, ca El sq mq lqrgeascq, sq mq scoatq din mqrginirea mea.

Altq datq, El a trebuit sq mq lqrgeascq ‘n problema dragostei. Ca pqstor, a trebuit sq fac cuiva o mustrare pentru anumite nedesqvkrwiri; dar nu puteam sq-i fac observayie dacq ‘n adkncul sufletului meu nu ajungeam la milq wi dragoste fayq de persoana respectivq. O sqptqmknq am stqruit ‘n rugqciune pentru problema aceasta. La sfkrwitul sqptqmknii, Domnul mq lqrgise: puteam sq-i vorbesc cu milq wi cu dragoste.> (Idem. pag. 73).

Legqtura aceasta ‘ntre lumea lquntricq wi manifestqrile exterioare au marcat toate convingerile lui. Chiar wi bolile, ‘n anumite cazuri, i s-au descoperit tot ca o consecinyq a opresiunii sufletewti wi a lipsei de libertate spiritualq:

<Odatq am vizitat o familie ‘ntr-un sat din Caraw-Severin, pe unde eram pqstor. Sora era bolnavq ‘n pat, de inimq. Copiii, vreo trei mititei, erau flqmknzi wi ne’ngrijiyi. Soyul era la servici. Am ‘nceput sq vorbesc cu sora:

- <Cum stai cu soacra? Cu vecinele? Dar cu supunerea fayq de soy?>

- <Nu stau bine cu nici una>, a rqspuns ea.Apoi sora wi-a recunoscut pqcatele. A fost sincerq wi s-a cqit de

toate. Atunci a primit o eliberare wi o mare putere. S-a sculat din pat wi a ‘nceput imediat sq ‘ngrijeascq de copii. Boala i-a trecut pe loc.

Peste o sqptqmknq am ‘ntklnit-o ‘n piayq, ‘n Caransebew. Era sqnqtoasq wi bucuroasq.

- <Frate Marcu>, mi-a spus ea, <mai vino pe la noi ‘n sat, pentru cq sunt multe ca mine.>

- <Da>, am rqspuns eu, <la crucea lui Christos ai primit vindecarea. Cei ce se pocqiesc cu sinceritate primesc nu numai iertare, dar wi vindecare. Spune la cei din jur sq vinq la Domnul Isus. El ‘i awteaptq cu dragoste.> (Idem, pag. 80).

22. Simion Cure

<Mowul> avea trecere la tineri, dar nu-i uita niciodatq nici pe cei bqtrkni. Sfqtos el ‘nsuwi, nu uita de fel cq primise la rkndul lui ‘nyelepciune de la cei dinaintea lui. L-am auzit de multe ori vorbind cu admirayie wi recunowtinyq despre doi profesori pe care-i avusese la Seminarul din Bucurewti: doctorul Gill wi fratele Belicov. De la acesta din urmq primise wi acum dqdea wi dknsul mai departe un sfat pentru predicatori:

39

Arhive sentimentale

<Niciodatq sq nu vq urcayi la amvon, ci sq vq coborkyi la el! Cine nu a stat mai ‘ntki pe munte, ‘n pqrtqwie cu Domnul, nu va avea faya schimbatq wi nu are ce sq le spunq oamenilor wi nu meritq sq fie ascultat de ei.>

Iatq wi alte astfel de <perle> adunate ‘n decursul anilor:- Nu vorbi din vkrful buzelor, ci din adkncul inimii.- Ca sq ajungi sq stqpknewti Biblia, trebuie ca mai ‘ntki sq te

stqpkneascq ea pe tine.- Este o mare diferenyq ‘ntre a spune ceva wi a avea ‘ntr-

adevqr ceva de spus ...- O predicq bunq trebuie sq aibe o introducere bunq wi o

‘ncheiere bunq; amkndouq yinute foarte aproape una de alta ... Cknd n-au adkncime, unii vorbitori cautq sq compenseze prin ... lungime!

- Oamenii tqcuyi nu sunt singurii oameni care nu spun mare lucru ...

- Predicile nu trebuie sq yinq o vewnicie ca sq fie nemuritoare!- Existq pqstori care le vorbesc ascultqtorilor ’ntr-o limbq

necunoscutq, chiar dacq nu sunt pentecostali.- Cele trei reguli pentru reuwitq ‘n vorbirea publicq: stai la

subiect, stai ‘n timpul acordat wi stai ... jos!- Oile se rqtqcesc, nu pentru cq tufiwurile ar fi prea mari, ci

pentru cq se ‘ndepqrteazq prea mult de Pqstor.- Cu ckt de rogi mai din adknc, cu atkt ajungi mai sus.

Dumnezeu rqspunde rugqciunilor, nu sfaturilor.- Ferewte-te de sterilitatea unei vieyi prea ocupate.

23. Richard {urmbrand

<Sq nu crezi niciodatq biografiile. Dacq sunt scrise de duwmani, ele nu aratq omul awa cum a fost el, ci doar ce duwmqnie, ce invidie wi ce gelozie au vqzut ‘n el. Dacq sunt scrise de admiratori, ele vor ilustra mai degrabq ce inimq nobilq are autorul wi ce mult s-a strqduit el sq ornamenteze subiectul cqryii sale cu podoabele propriilor lui virtuyi. Ckt despre biografiile <obiective> care redau istoria cu o exactitate pedantq, presqratq cu doze sqrqcqcioase de laudq sau criticq, nu-yi pierde vremea cu ele. Sunt plicticoase wi nu sunt bune la nimic. Adevqrul este

<adevqrat> numai atunci cknd este spus cu pasiune.> 1

1. {urmbrand, From Suffering to Triumph>, pag. 80.

40

Amintiri cu sfinyi

Privite retrospectiv, evenimentele din amintiri capqtq caracterul capodoperelor ‘n care culorile s-au scurs unele ‘n altele.

<Mai ‘ntki am schimbat ckteva amabilitqyi de circumstanyq, apoi, el mi-a povestit rezumatul unei cqryi pe care a scris-o despre experienyele lui din ‘nchisoare. Nu mi-am putut crede urechilor. Toate atitudinile lui frumoase wi toate faptele lui vrednice de laudq pe care le spusesem despre el ca ilustrayii ‘n predicile mele, mi le atribuia acum mie! Amuzat, l-am ‘ntrebat: <Tu ai fost sau eu? Care este adevqrul?> Apoi mi-am dat seama care era adevqrul. Era vorba de ceea ce niwte minyi ‘nbolnqvite de dragoste reciprocq, stqpknite de un puternic atawament wi de o sfkntq fantezie vedeau

‘n preaiubitul de alqturi.>1 Acestea sunt cuvinte scrise de Richard {urmbrand, un om cu

o personalitate puternicq, paradoxalq, care a marcat lumea crewtinq contemporanq prin viaya, activitatea wi gkndirea expusq ‘n cqryile sale. Socotit unul din cei mai mari wapte zeci de crewtini

din istoria bisericii crewtine2, Richard {urmbrand a fqcut, face wi va mai face obiectul cercetqrii wi inspirayiilor a mii de oameni. Evreu nqscut providenyial ‘n vatra poporului romkn, el reprezintq astqzi o sursq de fascinayie wi de fabulayii fanteziste, ‘n care realitatea <awa cum a fost> se ‘mpletewte cu realitatea <awa cum ar fi putut sau ar fi trebuit sq fie.> Cartea aceasta se dorewte o ‘ncercare de ancorare a amintirilor despre viaya acestui om remarcabil ‘n realitatea ei, awa cum a fost ea descrisq de omul ‘nsuwi wi de oamenii care l-au cunoscut ‘n mod nemijlocit.

Luate ‘n sens absolut, cuvintele lui descurajeazq orice ‘ncercare de a scrie o carte biograficq. “nsuwite mecanic, ele ar nega importanya biografiilor deja scrise. Cum se explicq atunci pasiunea lui {urmbrand pentru Biblie, din care, dacq am scoate conyinutul biografiilor, am rqmkne doar cu ckteva sute de pagini ? Ce-am cunoawte astqzi despre marii oameni ai lumii dacq n-am avea la dispoziyie operele lor biografice?

Ca wi multe alte afirmayii ale lui Richard, wi cea despre valabilitatea biografiilor trebuie luatq <cu un bob de sare> wi ckntqritq ‘n contextul gkndirii <‘n contraste> sau <‘n extreme>, specificq evreilor.

Pentru cei din Israel, concluzia trebuie sq fie ‘ntotdeauna rezultatq din confruntarea aspectelor limitq ale unei probleme. Rayionamentul trebuie sq penduleze spre dreapta wi spre stknga,

1. Acelasi ...2. Vezi cartea cu acelawi nume.

41

Arhive sentimentale

‘n sus wi ‘n jos, ‘nainte wi ‘napoi, ‘nsumknd toate descoperirile wi distilknd apoi din ‘ntreaga realitate <Adevqrul>. Aceastq pendulare spre extreme este ilustratq cum nu se poate mai bine de un pasaj din scrisorile apostolului Pavel: <pentru ca, avknd rqdqcina wi temelia pusq ‘n dragoste, sq puteyi pricepe ‘mpreunq cu toyi sfinyii, care este lqrgimea, lungimea, adkncimea wi ‘nqlyimea; wi sq cunoawteyi dragostea lui Hristos, care ‘ntrece orice cunowtintq, ca sq ajungeyi plini de toatq plinqtatea lui Dumnezeu.> (Efes. 3:17-19).

De fapt, toatq poetica wi morala cqryilor evreiewti este bazatq pe aceastq examinare a contrastelor wi a extremelor. Chiar wi rima psalmilor wi a proverbelor biblice este structuratq ‘n aceastq manierq:

<Ca wi banii cu douq feye, ca wi concluzia necesarq din douq aspecte contrare, maximele vin deobicei ‘n perechi.> Lucrul este evident mai ales atunci cknd citewti <proverbele> Bibliei.

Rima proverbelor evreiewti este datq de <paralelismul> ideilor. Afirmayia din primul vers este sau ‘ntqritq sau ’n contrast cu cel de al doilea. Se formeazq astfel <cuplete> care gqzduiesc alternative posibile. Existq trei feluri de astfel de paralelisme:

Paralelismul repetitiv, cknd afirmayia din primul vers este scoasq ’n relief prin repetarea ei cu alte cuvinte ’n cel de al doilea vers; paralelismul antitetic (contrastant), cknd afirmayia din primul vers este scoasq ’n relief prin comparayia cu adevqrul contrar; wi paralelismul sintetic, cknd afirmayia din primul verset este amplificatq ’n cel de al doilea.

Este interesant sq observqm cq mai toate cercetqrile moderne consacrate inteligenyei au ajuns la concluzia cq factorul principal nu-l constituie <coeficientul de inteligenyq> sau abilitatea de a gkndi abstract. Cel mai important factor care determinq inteligenya este capacitatea de a gkndi ‘n <alternative posibile>. De fapt, toatq tehnologia informaticii, esenya limbajelor de calculatoare, este bazatq pe aceastq alternanyq ’ntre <da> wi <nu>.

Aceste <balansqri> ale gkndirii evreiewti, asemqnqtoare miwcqrii unui pendul surprind logica celor neiniyiayi. Unele afirmayii din cqryile sau predicile lui Richard {urmbrand sunt rezultatul unor astfel de plasqri a subiectului ‘n dimensiunile lui extreme.

“nzestrat de Dumnezeu cu un intelect de excepyie, a cqrui

dimensiuni trece cu mult de media <I~>-urilor1 cititorilor sau

1. <I~> - Inteligence ~uotient, coeficient de inteligenyq, un indice personal obyinut prin confruntarea cu un test alcqtuit ‘n Statele Unite.

42

Amintiri cu sfinyi

ascultqtorilor sqi, Richard ‘wi balanseazq uneori afirmayiile pe dimensiuni wi direcyii ‘n care majoritatea dintre noi nu-l putem urmqri. De aici wi aerul de <eroare> sau <sofisme> detectat de unii din ne’nsemnayii sqi critici. Ascuyitq wi dezvoltatq dincolo de <normal> ‘n perioada izolqrii din celula singuraticq, din care s-a nqscut cartea <Cu Dumnezeu ‘n subteranq>, inteligenya lui {urmbrand are uneori caracterul superinteligenyei epilepticilor, cqlcknd prin intuiyie ‘n lumea descoperirilor obyinute prin iluminarea misticq. L-am cunoscut dintotdeauna dormind cu hkrtie wi creion la capul patului, gata sq noteze imediat gkndurile wi informayiile dobkndite din mult prea puyin cunoscuta lume a visurilor.

Un pendul de lungime medie, asemenea unei inteligenye medii, nu poate explora ‘n amplitudinea lor maximq, elongayiile unui pendul de dimensiuni foarte mari. Tot awa, majoritatea cititorilor wi ascultqtorilor lui {urmbrand nu-i pot pqtrunde wi judeca toate afirmayiile wi intuiyiile <personale.> Asta nu ‘nseamnq cq {urmbrand este un soi de profet inspirat nesupus grewelilor personale sau judecqyilor noastre, ci doar cq gkndirea unui astfel de investigator cu un pronunyat caracter mistic, are avantajele wi pericolele ei, ne’nyelese deplin wi neasimilate de ceilalyi oameni: avantajele vin din posibilitatea de a explora dincolo de graniyele intuiyiei, iar dezavantajele vin din imposibilitatea de a pune ‘n cuvinte wi dintr-o nefericitq tendinyq de a generaliza ceea ce a fost pur wi simplu personal wi particular unui anumit om wi unei anumite situayii.

24. Richard {urmbrand - mistic sau antichrist ?

“n primul volum, am vorbit despre <bqnuiala> care a plutit asupra fratelui Richard cum cq ar fi un mistic wi despre faptul cq unii vedeau ‘n aceasta o anume <vinovqyie> a dknsului.

Redau aici un dialog care a continuat wi pe care n-aw vrea sq-l las pradq uitqrii. Poate cq va folosi cuiva.

Misticii crewtini sunt oameni care au gqsit <scurtqturile> spre inima wi intimitatea lui Dumnezeu.

Poyi judeca simyirile wi trqirile unui mistic?“n luna Februarie a sfkrwitului de mileniu, mai precis ‘n 12

Februarie 2000, Marius Cruceru, fiul celui mai bun prieten al tatqlui meu din tinereyea lor de seminariwti, deci om predestinat ‘ntr-un fel sq fie el ‘nsuwi un prieten al meu, ne-a vizitat la Los

43

Arhive sentimentale

Angeles. Ne cunowteam de pe lungimea de undq a Internetului. Schimbaserqm mesaje wi participaserqm ‘mpreunq la dezbateri mai mult sau mai puyin teologice. Acum eram pentru prima datq fayq ‘n fayq wi cqutam sq actualizqm ‘n realitatea fizicq prietenia care se ‘njghebase ‘n realitatea virtualq.

Cineva tocmai lansase o revistq ‘n care-l critica de zor pe Richard {urmbrand, lansator, ‘n pqrerea criticului, al celui mai periculos curent de rqtqcire spiritualq al secolului. Presupusa <rqtqcire> fqcuse deja <victime> pe ambele maluri ale Atlanticului.

Wtiam cq minyile ‘nguste sunt cele dintki care criticq ideile mari. Cineva mq sfqtuise chiar sq mq fac cq nu aud anumite obiecyii: <Nu-l bqga ‘n seamq pe cel ce ‘ncearcq sq te micworeze ‘n ochii altora. Sqracul, ‘ncearcq wi el sq te aducq la statura lui.> Se spune cq atunci cknd Dumnezeu i-a cioplit pe oamenii mari, din awchii i-a fqcut pe critici.

Era ‘nsq vorba acum de Richard {urmbrand wi critica mi se pqrea wi nejustificatq wi nelalocul ei; un fel de obrqznicie a celui care vrea sq iasq din anonimat prin agasarea celor care se bucurq de popularitate.

Sufeream cu atkt mai mult cu ckt cunowteam wi pe cel ce criticq wi pe cel criticat, awa cq mi se confirma zicala: Pentru minyile <‘nguste> este un act de autoapqrare sq critice ideile ... <mari.>

Wtiu cq a exista ‘nseamnq a fi supus criticii; cq a face ceva ‘nseamnq a-yi dubla wansele de a fi criticat, iar a lua atitudine ‘nseamnq a te expune sq fii inundat de critici. Nici mqcar Isus Christos, desqvkrwitul fqrq pqcat, n-a scqpat de criticq. Cineva spunea chiar cq dacq nu ewti destul de mare pentru a rezista criticii, nu ewti suficient de mare pentru a merita lauda. Mai mult, critica din partea unui om ‘nyelept este mai de dorit deckt lauda din gura nebunilor. Existq ‘nsq ‘n critica adusq lui Richard {urmbrand o dozq de rqutate rudimentarq care mq ‘ntoarce pe dos.

I-am ‘mpqrtqwit lui Marius toate acestea repetkndu-i cu amqrqciune niwte aforisme pe care le ‘nvqyasem mai demult: <Orbul bate mai mulyi deckt vede wi prostul vorbewte mai multe deckt ‘nyelege> wi <Un critic este un wchiop care-i ‘nvayq pe alyii cum sq alerge> wi <Un critic literar este deobicei cineva care are destul talent ca sq-wi dea o pqrere, dar nu suficient pentru a scrie el ‘nsuwi o carte> wi <Un critic este unul care vrea ca tu sq pictezi, sq cknyi, sq scrii sau sq joci awa cum ar face el,... dacq ar putea>.

Mi s-a pqrut ‘ntotdeauna cq un om de nimic care se ridicq wi-l criticq pe cel virtuos se aseamqnq cu cel care scuipq ‘nspre cer; obrqznicia lui nu va ‘ntina cerul, ci se va ‘ntoarce sq-i ‘ntineze

44

Amintiri cu sfinyi

obrazul. Dar, ce sq-i faci, unii ‘wi petrec toatq viaya la ghiweul de reclamayii.

“n toamna lui 1999, cu ocazia Convenyiei baptiste de la Portland, un astfel de critic de cartier ‘l declarase pe nenea Richard drept <antichrist> wi oprise cu de la sine putere distribuirea unor cqryi scrise de dknsul.

Marius m-a ascultat cu atenyie, a tqcut wi apoi mi-a spus ckteva vorbe de <‘nyelept> mai bqtrkn deckt ‘l arqta vkrsta: <Ce nu pot ‘nyelege unii este cq fratele Richard este un mistic, nu un om al rayiunii convertite la teologie. Avem wi noi unul sau doi mistici ‘n toatq existenya noastrq evanghelicq wi, ‘n loc sq cqutqm sq ne lqsqm pqtrunwi de iluminqrile lor, ‘i rqstignim pentru cq nu corespund sistemului nostru de doctrine. Cine ‘i pretinde lui Richard {urmbrand sq fie corect din punct de vedere doctrinar, n-a ‘nyeles ‘ncq ce este un mistic wi care este instrumentul lui de pqtrundere ‘n lumea lui Dumnezeu. Un mistic folosewte altfel deckt ceilalyi cuvintele, el lucreazq cu imagini wi cu reacyii ale omului lquntric ‘n faya strqlucirii descoperirilor lquntrice. Ceea ce trqiewte un mistic este foarte greu sq fie pus ‘n cuvinte wi transmis pe calea unei lecturi obiwnuite.>

Un rqspuns sceptic: Hi Daniel,Cred cq nimeni cu mintea sqnqtoasq nu-l poate acuza pe

fratele Richard cq ar fi un anticrist. “n schimb unii l-ar putea acuza cq e mistic. Se pare cq wi tu ‘n apqrarea ta, ai ‘ncercat sq arqyi cq dknsul e printre puyinii (cred cq ai folosit numqrul de doi) mistici din lumea evanghelicq din Romknia. Cine ar fi cel de-al doilea, dupq tine...?

Deci din scrisoarea ta (cel care ‘l cunowti mai bine pe fratele {urmbrand) reiese cq ‘ntr-adevar dknsul ar fi mistic. Cred cq aceastq calificare, cel puyin ‘n lumina fratelui MacArthur, nu e un compliment, ci mai degrabq o acuzq.

Uite ce scrie John MacArthur ‘n cartea <Rec\less Faith> cu privire la acewti mistici. Te rog sq comentezi aceste rknduri din moment ce tu ewti wi un <fan> al lui John MacArthur:

<M]sticism is the idea that spiritual realit] is found b] loo\ing in[ard. M]sticsm is perfectl] suited for religious existentialism; indeed, it is its inevitable consequences. The m]stic disdains rational understanding and see\s truth instead through the feelings, the imagination, personal visions, inner voices, private illumination, or other purel] subjective means. Objective truth becomes practicall] superfluous... M]sticism is therefore

45

Arhive sentimentale

antithetical to discernment. IT IS AN EXTREME FORM OF REC|LESS FAITH. .... it is nearl] impossible to reason [ith an] convinced m]stic. Such people are generall] be]ond the reach of reason.> (Eugen C.)

(Traducere: <Misticismul este ideea conform cqreia realitatea spiritualq se gqsewte printr-o cqutare lquntricq. Misticismul este o formq perfectq pentru existenyialismul religios, cqruia ‘i este cea mai inevitabilq consecinyq. Misticismul dispreyuiewte ‘nyelegerea rayionalq wi pleacq ‘n cqutarea adevqrului prin sentimente, prin imaginayie, prin viziuni personale, prin voci lquntrice, prin iluminqri personale wi prin alte forme subiective de cunoawtere. Adevqrul obiectiv devine astfel practic neglijabil ... Prin aceasta, misticismul este antiteza a ceea ce eu numesc discernqmknt. El ESTE O FORMQ DE CREDINYQ IMPRUDENTQ.

... este aproape imposibil sq ‘ntreyii un dialog rayional cu un mistic. Astfel de oameni sunt deobicei dincolo de dimensiunile reale ale rayiunii.>)

Comentariul meu:<M] comment is that John MacArthur is [rong here.> (Pqrerea

mea este cq John n-are dreptate). El este un ‘mpqtimit al studiului <pe text>. Din confortul biroului squ, ‘nconjurat de cqryi wi de comentarii, John, pe care-l respect foarte mult, propune <unidimensional> o singurq cqlquzq obiectivq a credinciosului: <TEXTUL Scripturii.> Dupq ckt ‘l cunosc ‘nsq, John MacArthur nu nega totuwi existenya unui factor <subiectiv> ‘n cqlquzirea personalq, numit ‘n Biblie:

- <UNGEREA> - >Ckt despre voi, ungerea pe care ati primit-o de la El, rqmkne ‘n voi, wi n-aveyi trebuinyq sq vq ‘nveye cineva; ci, dupq cum ungerea Lui vq ‘nvayq despre toate lucrurile wi este adevqratq, wi nu este o minciunq (dubla afirmayie - n.b.), rqmkneyi ‘n El, dupq cum v-a ‘nvqyat ea> (1 Ioan 2:27).

sau

- <“NCREDINYAREA> (Rom 14:22- 23). <“ncredinyarea pe care o ai, pqstreaz-o pentru tine, ‘naintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se oskndewte singur ‘n ce gqsewte bine. Dar cine se ‘ndoiewte wi mqnkncq, este oskndit, pentru cq nu mqnkncq din ‘ncredinyare. Tot ce nu vine din ‘ncredinyare, e pqcat.>

Istoria crewtinqtqyii este plinq de mistici, care n-au avut uneori deckt o poryiune a textului Noului Testament. Viaya lor

46

Amintiri cu sfinyi

spiritualq a fost ‘nsq ca un pahar plin de dq peste el, tocmai prin aceastq alipire duhovniceascq ‘ntre sufletul lor wi Dumnezeu, prin Duhul. De fapt, ‘n absenya predicqrii wi ‘n newtiinya de carte generalq, bisericile crewtine au fost salvate secole de-a rkndul tocmai de aceastq <cqlquzire misticq> personalq, atkt de realq ‘ntre cel credincios wi Isus Christos.

Adevqrul obiectiv al Scripturii nu contrazice existenya unui adevqr subiectiv al trqirii intime. Cknd unul se armonizeazq cu celqlalt, avem de a face cu ceea ce teologia numewte <simfonia> credinyei.

Angloamericanii sunt tare cerebrali. Noi, orientalii de la graniya Europei avem wi alte dimensiuni.

Dumnezeu nu este rayional, ‘n sensul cq nu este limitat la stratul rayiunii. El este supra rayional. Vezi remarca lui Pavel: <Dacq cineva se crede ‘nyelept ‘n felul veacului acestuia, sq se facq nebun, ca sq ajungq ‘nyelept> (1 Cor. 3:18).

Ca ‘ntotdeauna, apreciez spiritul tqu foarte bun de observayie. Mulyumesc pentru remarca ta. Ea a fqcut posibilq aceastq lqmurire wi i-a atras wi pe alyii ‘n dialogul nostru frqyesc.

Un rqspuns aprobator: Dragq Eugen,Ar trebui sq te uiyi ‘ntr-un dicyionar wi sq vezi acolo definiyiile

cuvkntului <mistic>. Observq cq am scris <definiyiile>. Cuvkntul <mistic> este folosit ‘n foarte multe miwcqri religioase, atkt crewtine ckt wi necrewtine. Fiecare ‘nsq ‘l ‘nyelege ‘n felul squ.

John MacArthur dq o definiyie foarte inexactq cuvkntului <mistic>. Esenya noyiunii de <mistic> nu stq ‘n cqutarea <realitqyii spirituale ‘n lquntru>.

Dacq vrei sq fii corect cu noyiunea de <mistic> trebuie sq spui cq <misticism ‘nseamnq unirea directq, nemij locitq cu divinitatea>. Cqile de realizare a acestui obiectiv fundamental diferq enorm de la o grupare la alta wi de aceea existq atktea wcoli sau forme de misticism. Dar esenya tuturor este aspirayia spre unire cu divinitatea.

“n acest sens eu sunt un foarte puternic wi convins mistic, deoarece eu cred ‘n unirea directq wi nemijlocitq a Domnului Isus, Dumnezeu ‘ntrupat, cu mine. Eu cred cq aceastq unire nu este un fel de a vorbi, o metaforq plqcutq (cred cq John MacArthur va spune cam awa ceva), ci este o realitate obiectivq, concretq, realq, awa ‘nckt eu sunt doar o mlqdiyq care crewte din El, sunt un mqdular din trupul Lui, atkt de realmente ‘nckt sunt <carne din

47

Arhive sentimentale

carnea Lui wi os din oasele Lui> (vezi Efeseni 5:28-32). El a murit pentru mine pentru ca eu sq nu mai trqiesc singur ci sq trqiesc <‘mpreunq cu El> (I Tes.5:9-10).

Oricine crede literalmente ‘n textele biblice care ne vorbesc despre aceastq unire (vezi ‘n special Rom.6, Galateni 2:20 wi Coloseni 2-3) este etichetat ‘n mod dispreyuitor ca fiind <mistic>. Wi asta nu de necrewtini, ci de teologi evanghelici dintre cei mai reputayi. Dacq vrei sq vezi exact ce face un asemenea teolog, citewte <Union {ith Christ> de Smead, de la Fuller Seminar]. El ‘i numewte mistici pe cei ce cred literalmente ‘n unirea cu Christos wi, ‘n partea finalq a cqryii, unde ‘yi spune propria lui concepyie, vei vedea cq metaforizeazq toate textele biblice ‘n awa fel ‘nckt sq nu mai rqmknq nici o realitate ‘n ele.(Este <un dar> al multor teologi din America sq goleascq de sens ‘n felul acesta multe alte noyiuni din Biblie!).

In ultimii patru ani mi-am dedicat tot timpul wi toatq energia pentru a introduce ‘n Romknia ‘nvqyqtura biblicq despre realitatea unirii Domnului Isus Christos cu noi wi despre bogqyia wi frumuseyea trqirii ‘n unire cu El.

Nimic ‘n lumea aceasta nu este mai ‘mplinitor deckt trqirea ‘n unire cu Cristos. Nimic nu este mai frumos wi mai glorios deckt sq realizezi ‘n fiecare zi cq ai murit fayq de lume wi cq acum trqiewti ‘n Cristos, cq El este realmente viaya ta, cq El trqiewte literalmente ‘n tine, cq viaya ta este ascunsq cu Cristos ‘n Dumnezeu.

Ai vrut sq wtii care-i al doilea mistic ‘n Romknia. Dacq ‘nyelegi misticismul ca fiind unirea directq wi nemijlocitq, realq, obiectivq, concretq, cu Dumnezeu prin Isus Christos, atunci poyi sq mq treci pe mine pe locul acesta de mare cinste.

Cu dragoste ‘n Cristos Domnul (literalmente), Iosif Ton

25. Richard {urmbrand - misticul (II)

Din cauzq cq misticismul nu este o miwcare unitarq este foarte dificil sq fie definit ‘ntr-un fel care sq-i mulyumeasca pe toyi cei ce fac parte din aceastq grupare.

Misticismul este un termen care se poate aplica wi unei religii pqgkne din afara curentului de ‘nvqyqturq crewtinq wi ‘n acelawi timp wi unei denaturqri eretice a crewtinismului, care continuq ‘nsq sq se manifeste ‘n interiorul lumii awa zise crewtine. Tot awa, termenul poate fi folosit wi atunci cknd ne referim la un anumit fel de crewtinism care nu este fundamental grewit, dar pune un

48

Amintiri cu sfinyi

accent neobiwnuit de mare pe anumite forme de pietate wi de ‘nchinqciune.

Esenya misticismului este o nebalansatq aplecare ‘nspre conyinutul unei relayii de pqrtqwie wi de comuniune tainicq cu Dumnezeu sau cu Christos care sq meargq dincolo de umblarea obiwnuitq a celui credincios cu Domnul, awa cum este ea reglementatq de conyinutul Cuvkntului lui Dumnezeu wi de interpretarea pe care i-o dq Duhul Sfknt.

Misticismul veritabil, ‘n aspectele generale ale acestei miwcqri, implicq se pare trei stagii de ascensiune ‘n spiritualitate: purificarea, iluminarea wi unirea extaticq. (Vezi Theologica Germanica, la capitolul despre extaz ‘n miwcarea misticq (Ne[ }or\: Pantheon, 1949), pp.9-109)

Mulyi mistici, crewtini wi necrewtini deasemenea, mqrturisesc cq au trqit astfel de clipe de extaz ‘n care au experimentat o ne’ngrqditq, directq wi coplewitoare prezenyq a dumnezeirii. Ei au ‘nclinat dupq aceea sq practice wi sq propovqduiascq anumite lucruri care au fost contrare ‘nvqyqturii din Cuvkntul lui Dumnezeu, deschizknd oamenilor o cale specialq de contact cu divinitatea, fqrq sq mai yinq seama de totala depravare a fiinyei umane wi de nevoia ei dupq un Mkntuitor personal. Experienyele de extaz nu sunt rele prin ele ‘nsele. Mulyi dintre crewtinii evanghelici, protestanyi wi chiar unii dintre catolici au mqrturisit wi ei cq au trqit momente de deosebitq ‘nqlyare sufleteascq ‘n care au experimentat o minunatq simyire a prezenyei lui Dumnezeu. La data de 10 Octombrie 1821 cknd wi-a predat viaya ‘n mkinile lui Christos wi cknd L-a acceptat drept Mkntuitor personal, Charles G. Finne] era un tknqr avocat. “n seara aceleiawi zile, el a trqit ckteva ore de pqrtqwie deosebitq cu Domnul Isus Christos, de parcq ar fi stat fayq ‘n fayq personal cu Mkntuitorul. Felul ‘n care pqrea cq-L privewte Isus l-a fqcut pe Finne] sq plkngq cu hohote, awa cum plknge un copil. Duhul Sfknt s-a pogorkt peste el cu o asemenea putere de parcq valuri de iubire lichidqîl-ar fi inundat (Richard E. Da], Man of Li\e Passions (Grand Rapids, Mich.: Zondervan, 1942, p.45) .

W i a l y i s f iny i d in Biser ica Domnului au avut trq ir i asemqnqtoare.

Charles G. Finne] nu a devenit ‘nsq un mistic; el n-a alunecat ‘nspre o viayq de preocupqri pioase deosebite wi nici nu a pretins cq alyi crewtini trebuie sq caute sq aibq wi ei trqiri extatice asemqnqtoare cu a sa. Dimpotrivq! Finne] a devenit un om cu o teologie foarte sqnqtoasq, accentuknd severitatea legii lui Dumnezeu, necesitatea pocqinyei de pqcate wi datoria de a-L asculta wi de a-L sluji pe Christos Domnul. Misticii propriu-ziwi au

49

Arhive sentimentale

pus un accent prea mare pe anumite tipuri de pietate wi sq aweze trqirile emoyionale deasupra Scripturilor.†

Noi nu vrem sq negqm faptul cq Dumnezeu poate hotqr’ sq dea unora dintre copiii Sqi trqiri extatice wi nici sq bagatelizqm importanya unei religii a inimii, dar vrem sq punem ‘n discuyie care este pentru crewtin autoritatea supremq ‘n probleme de credinya wi de practicq. Este aceastq autoritate doar simyirea interioarq intimq primitq ‘n timpuri de extaz sau este ea doar ‘nvqyqtura clarq wi limpede a Cuvkntului lui Dumnezeu? Iatq ce scria, plin de seriozitate, Simon Menno:

<Frayilor, vq spun adevqrul wi nu mint: nu sunt nici Enoh, nici Ilie; nu am vedenii, nu sunt profet wi nici nu vq pot spune cuvinte care sq nu fi fost deja spuse ‘n desqvkrwitul Cuvknt al lui Dumnezeu (wi oricine ar vrea sq vq ‘nveye altfel s-ar rqtqci curknd wi v-ar ‘nwela amarnic). Sunt ‘ncredinyat cq bunul Dumnezeu mq va pqstra ‘n Cuvkntul Squ ‘n awa fel ‘nckt sq nu pot scrie sau spune deckt ceea ce ni s-a spus deja prin Moise, prin profeyi, prin evangheliwti wi prin celelalte scrieri apostolice; sq le caut wi sq le explic sensul, intenyia wi scopul urmqrit de Christos. Judecayi wi voi care aveyi o minte duhovniceascq. Repet, nu mi s-a arqtat nimeni wi nu m-a inspirat nici un ‘nger, wi nici nu doresc sq mi se arate, ca sq nu fiu dus ‘n rqtqcire. Cuvkntul lui Christos, awa cum este el, ‘mi este tot ce am nevoie wi tot ceea ce ‘mi este de folos.î (Complete {or\s, II, p.248.)

Pentru completarea acestui subiect, redau mai jos ckteva paragrafe pregqtite de mine sq aparq ‘ntr-o altq carte:

Sediul ’nyelepciunii<Eu, "nyelepciunea, am ca locuinyq mintea, wi pot nqscoci cele mai chibzuite planuri> (Prov. 8:12).Mqrturisesc cq mi-este foarte greu sq mq apropii de

conyinutul acestui capitol. Se spune cq, pentru a fi elocvent wi convingqtor, nu-i suficient sq stqpknewti subiectul, trebuie ca wi subiectul sq te stqpkneascq pe tine. Ei bine, sunt departe de a pricepe tainele implicate ’n tema acestui capitol.

Unde se aflq sediul <’nyelepciunii> umane ? De unde izvorqsc <inspirayiile> wi cugetqrile adknci? Aceste ’ntrebqri mq frqmkntq de ani de zile. Este vorba de tainica alcqtuire a personalitqyii umane, de <straturile multiple ale fiinyei.>

Wtiu cq, dewi am un trup, eu nu sunt tot una cu trupul meu. Eu sunt un suflet care locuiewte vremelnic ’ntr-un trup, nu un trup care are un suflet. Mq uit la trupul meu care trece printr-un proces de ’mbqtrknire, dar simt cq inima mea nu ’mbqtrknewte.

50

Amintiri cu sfinyi

Wtiu cq ’n trupul meu am o anumitq ’nfqyiware wi cq am la dispoziyie cinci simyuri pentru orientarea mea ’n lumea materialq: vqzul, auzul, mirosul, gustul wi pipqitul sau simyul tactil.

Wtiu cq sunt un suflet cu rayiune, sentimente wi voinyq.Mai wtiu cq, ’n etajul superior al fiinyei mele, ’n esenya mea

interioarq, am un cartier general care se numewte <spirit>, wi el ’ntreit ’n manifestare: conwtienyq de sine, intuiyie wi comuniune sau capacitatea de relayie cu celelalte fiinye spirituale, mai ales cu Dumnezeu.

Wtiu toate acestea din studiile mele de teleologie wi din unele texte ale Noului Testament. Nu mq awteptam ’nsq sq gqsesc Proverbe care sq se adreseze acestor subtilitqyi ale fiinyei umane.

Wtiam, de exemplu, cq apostolul Pavel a scris ’n 1 Tesaloniceni 5:23 despre ’ntreita alcqtuire a personalitqyii umane: <Dumnezeul pqcii sq vq sfinyeascq El ’nsuwi pe deplin; wi, duhul vostru, sufletul vostru wi trupul vostru, sq fie pqzite ’ntregi, fqrq prihanq la venirea Domnului nostru Isus Christos.>

Wtiam cq Pavel vorbewte despre conwtiinyq (Rom 2:14-16). Am descoperit ’nsq vorbindu-se despre conwtiinyq ’n Proverbe:

<Un om al cqrui cuget este ’ncqrcat cu skngele altuia, fuge pknq la groapq; nimeni sq nu-l opreascq> (Prov. 28:17).

Wtiam cq Noul Testament vorbewte despre <inspirayie> wi despre <intuiyie> ca despre un izvor nesecat de unde apar noutqyi spirituale: < Gospodar care scoate lucruri vechi wi noi din visteria inimii lui> (Mat. 13:52). Nu wtiam ’nsq cq acelawi lucru este wi ‘n Psalmi wi ’n Proverbe:

<Inima ’mi zice din partea ta; Cautq faya Mea!> wi faya Ta, Doamne o caut> (Ps. 27:8). <Cine are o inimq ’nyeleaptq, ’wi aratq ’nyelepciunea cknd vorbewte, wi mereu se vqd ’nvqyqturi noi pe buzele lui> (Prov. 16:23).

Am descoperit ’n Proverbe ceva despre capacitatea de <anticipare> asemqnqtoare cu premoniyia sau presimyirea:

<Celui rqu, de ceea ce se teme aceea i se ’ntkmplq, dar celor neprihqniyi li se ’mplinewte dorinya> (Prov. 10:24).

Parcurgknd cartea Proverbelor gqsesc, ’n armonie cu toate celelalte cqryi ale Scripturii, cq mi se vorbewte despre <inimq.> "nyeleg repede cq nu este vorba de organul biologic ’n sine, ci de <anima> principiul vital care mq <animq>, motorul lquntric care-mi pune ’n miwcare toate acyiunile. Wtiu lucrul acesta de cknd am descoperit desenele <animate>, adicq <mkzgqliturile> care au prins viayq wi se miwcq. Ce este ’nsq aceastq <anima> de care-mi vorbesc Proverbele?

Prima indicayie despre sediul ’nyelepciunii este aceasta:

51

Arhive sentimentale

<Suflarea omului este o luminq a Domnului, care pqtrunde pknq ’n fundul mqruntaielor> (Prov. 20:27).

Cknd Biblia vorbewte despre <mqruntaie> ea se referq la lucruri din adkncul fiinyei umane, la ceea ce psihologia de astqzi numewte <subconwtient>:

<Eu, Domnul, cercetez inima wi cerc rqrunchii, ca sq rqsplqtesc fiecqruia dupq purtarea lui, dupq rodul faptelor lui> (Ier. 17:10).

<Cerceteazq-mq, Doamne, ’ncearcq-mq, trece-mi prin cuptorul de foc rqrunchii wi inima!> (Ps. 26:2).

Este interesant cq aceastq <anima>, acest principiu vital locuiewte dincolo de sediul conwtientului, mai adknc deckt stratul sentimentelor sau al rayiunii noastre. Majoritatea hotqrkrilor noastre sunt luate din impulsul unor porniri lquntrice, nu ’ntotdeauna uwor de explicat. Probabil cq fratele wi, de multe ori, mentorul meu, Richard {urmbrand a explicat mult mai bine acest lucru ’n lucrarea sa <Oracolele lui Dumnezeu.> Iatq ckteva citate din aceastq lucrare:

<Misticul medieval Ec\hart a scris: <Dacq ’ntrebi ckt de mare este sufletul, trebuie sq wtii cq cerurile wi pqmkntul nu-i pot ’nyelege mqrimea, ci numai Dumnezeu, care nu poate fi cuprins de toate cerurile.> Sufletul doar trece prin lumea aceasta materialq, dar pentru cq nu-i aparyinem ei, sufletul nu poate gqsi aici explicayia sau definiyia lui ’nsuwi. Este atkt de diferit de tot ce este ’n lumea aceasta, ’nckt uneori se ’ndoiewte dacq ’n definitiv existq, ’n sensul ’n care lumea aceasta ’l atribuie cuvkntului <este.> Isus spune despre ucenicii sqi: <a lor este ’mpqrqyia cerurilor (Mat. 5:3) - acum, nu ’n viitor. Sufletul este cel mai scump bibelou al "mpqrqyiei lui Dumnezeu. Isus spune: <"mpqrqyia lui Dumnezeu este ’nquntrul vostru> (Luca 17:21), dar nu este ’n ’ntregime explicatq, iluminatq.>

<Cuvintele gurii unui om sunt ca niwte ape adknci; izvorul ’nyelepciunii este ca un wuvoi care curge ’ntr-una> (Prov. 18:4).

Filosoful romkn Constantin Noica, vorbind despre influenya omului de geniu asupra celor din jur, remarca prezenya unei sckntei de genialitate potenyialq ’n fiecare dintre noi. Aceastq sqmknyq de mqreyie face posibilq <iluminarea> noastrq cu lumina rqspknditq de cei <geniali>:

<Dacq nu exprimq gkndul tuturor, geniul trece prin lume ca o toryq care nu lumineazq. Dar dacq e vorba de gkndul tuturor, cum sq nu existe o luminiyq ’n fiecare dintre noi? Nu am nevoie de preot wi de mijlocitor ’ntre mine wi Adevqr, spune <protestantul>; puneyi-mq de-a dreptul ’n faya Adevqrului, traduceyi-l ’n limba mea, wi el se va reflecta ’n mine.>

52

Amintiri cu sfinyi

Existq ’n fiecare dintre noi o tainiyq a sufetului, un duh pqtrunzqtor wi deschis pentru lumea spiritualq. De acolo ne vin <convingerile> lquntrice wi tot de acolo ne vine wi puterea moralq de a persevera:

<Cqci cel neprihqnit de wapte ori cade wi se ridicq, dar cei rqi se prqbuwesc ’n nenorocire> (Prov. 24:16).

Iatq ce am gqsit scris de Nicolae Tonoiu ’n cartea sa <Religie sau credinyq>:

<Adknc, ’nquntrul fiecqrui om, existq un loc sfknt, intim, unde locuiewte esenya tainicq a fiinyei lui. Aceastq realitate adknc lquntricq este acea parte din om care fiinyeazq de la sine, fqrq vreo legqturq cu vreo altq parte a firii complexe a omului. Aceasta este <eu sunt> al omului, un dar al lui <Eu sunt> care l-a creat. Entitatea adknc lquntricq despre care vorbim este numitq ’n Scripturi <duhul omului> (1 Cor. 2:11). Dupq cum cunoawterea de Sine a lui Dumnezeu se aflq ’n Duhul Vewnic, tot awa, cunoawterea de sine a omului are loc prin propriul squ duh wi cunoawterea lui Dumnezeu de cqtre om are loc prin impresia nemijlocitq a Duhului lui Dumnezeu asupra duhului omului.>

<"nsemnqtatea tuturor acestor elemente nu poate f i supraestimatq cknd gkndim wi studiem wi ne rugqm. Din punct de vedere al omului, pierderea cea mai tragicq suferitq prin Cqdere a fost pqrqsirea acestui loc lquntric sfknt de cqtre Duhul lui Dumnezeu. Dumnezeu plqnuise sq locuiascq ’n tihnq acolo wi sq ardq cu un foc moral wi spiritual. Prin pqcat, omul a pierdut privilegiul acesta minunat wi de nedescris, iar acum trebuie sq locuiascq singur acolo.>

<Prin lucrarea tainicq a Duhului, ’n procesul nawterii din nou, ceea ce Petru numewte <firea dumnezeiascq>, intrq ’n adkncul inimii credinciosului wi ’wi restabilewte rewedinya acolo. Un astfel de om, wi numai un astfel de om, este un credincios adevqrat.> (<Religie sau Credinyq>, p. 16).

Sqnqtatea ’ntregii noastre fiinye izvorqwte din lquntrul fiinyei. Medicii spun cq suntem organisme <psiho-somatice>, subliniind ceea ce Biblia ne spusese de mult wi anume cq starea spiritului determinq starea de sqnqtate a trupului:

<O inimq veselq ’nsenineazq faya, dar cknd inima este tristq, duhul este mkhnit. Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulyumitq are un ospqy necurmat> (Prov. 15:13, 15).

<O inimq veselq este un bun leac, dar un duh mkhnit usucq oasele> (Prov. 17:22).

<O inimq liniwtitq este viaya trupului, dar pizma este putrezirea oaselor> (Prov. 14:30).

53

Arhive sentimentale

Am ’ntklnit mulyi astfel de oameni care s-au vindecat datoritq unei dispoziyii sufletewti pozitive. Uneori, astfel de stqri au fost provocate de vewti bune, alteori de ’mplinirea anumitor dorinye wi, nu de puyine ori, de un anturaj prietenos wi optimist:

<O privire prietenoasq ’nveselewte inima, o veste bunq ’ntqrewte oasele> (Prov. 15:30).

< ... o dorinyq ’mplinitq este un pom de viayq> (Prov. 13:12b).<Neliniwtea din inima omului ’l doboarq, dar o vorbq bunq ’l

’nveselewte> (Prov. 12:25).Bine’nyeles cq existq wi o reciprocq a afirmayiilor de mai sus:

oamenii ursuzi wi predispuwi la mknie atrag asupra lor suferinye ’ndelungate:

<Cel ursuz cautq ce-i place lui, se supqrq pe orice lucru bun> (Prov. 18:1).

<O nqdejde amknatq ’mbolnqvewte inima> (Prov. 13:12).

Existq o putere lquntricq de autoconvingere:<Rqu! Rqu!> zice cumpqrqtorul, wi, plecknd, se fericewte> (Prov.

20:14).Aceeawi realitate este exprimatq wi ’n zicala: <Vulpea spune cq

strugurii pe care nu-i poate ajunge sunt ... acri.><Awteptarea celor neprihqniyi nu va fi deckt bucurie, dar

nqdejdea celor rqi va pieri> (Prov. 10:28).<Dorinya celor neprihqniyi este numai de bine; dar awteptarea

celor rqi este numai mknie> (Prov. 11:23).

26. Richard {urmbrand - o biografie ?

L-am vizitat pe Richard {urmbrand dupq ce frayi din yarq mi-au cerut sq ‘ncep sq scriu o biografie a dknsului. Mi-a fost greu sq i-o spun direct, ca sq nu mq asemuie cu un vultur fqrq tact care a ‘nceput sq-i dea tkrcoale prematur. Dewi m-am ferit, cu intuiyia lui iewitq din comun a ‘nyeles repede care era yinta ‘ntrebqrilor mele.

I-am spus:<Aw vrea sq wtiu wi eu wi ar vrea sq wtie wi alyii ‘ntkmplqri din

viaya dumneavoastrq. Dacq nu ne spuneyi, cum am putea afla ? Mq gkndesc mai ales la ‘ntkmplqri din perioada colilqriei wi a tinereyii dumneavoastrq. Lucruri pe care nu le wtie nici tanti Sabina ...>

M-a privit wugubqy wi mi-a ‘ntors-o vesel: <Sigur cq nu le cunoawte Sabina! Dacq ar fi cunoscut ea toate ckte le-am fqcut eu, crezi cq m-ar mai fi luat?>

54

Amintiri cu sfinyi

Am cqutat sq trec de aceastq glumq wi am insistat sq ne spunq ceva. Mi-a rqspuns: <Existq ‘n viaya fiecqrui om wi lucruri care trebuiesc trecute cu vederea wi ascunse sub tqcere. Ce-am crezut cq este bine wi folositor sq se wtie despre mine am presqrat ca pe niwte seminye de viayq ‘n cqryile mele. Citiyile pe toate wi veyi afla totul despre viaya mea.>

Era ‘n acest sfat o sentinyq wi o ‘ndrumare providenyialq. Cuvintele acestea ‘mi ‘ncuiau tainele unei vieyi extraordinar de bogate dincolo de limitele curiozitqyii mele wi a altora. “n acelawi timp ‘nsq, afirmayia ‘mi recomanda, poate voluntar, poate involuntar, METODA pe care trebuie s-o adopte acel ce se va apuca vreodatq sq scrie o biografie a lui Richard {urmbrand. La urma urmei, o viayq de om nu poate fi ‘nyeleasq dincolo de contextul ‘n care a trqit, luatq afarq din lumea ‘n care s-a format wi a evoluat spre ‘mplinire. Iatq de ce, aceastq carte va fi, nu o narayiune rece, ci o ‘nsumare de <petece de amintire> , o punere ‘mpreunq a fragmentelor presqrate prin cqryile, predicile wi ‘ntklniri le cu acest om de excepyie care a fost Richard {urmbrand.

27. Richard {urmbrand- comunistul

Dacq la douqzeci de ani nu ewti comunist, n-ai inmq, dar dacq la patruzeci de ani mai ewti comunist, n-ai minte!>

Cknd spunem cq Sabina wi Richard {urmbrand au fost oamenii unui ideal unic; <Dumnezeu>, nu negqm ‘n nici un fel vremurile lor de cqutqri, timpul ‘n care au treierat curentele filosofice wi politice ale vremii, ‘n dorinya de a se identifica cu valori veritabile wi de a-wi defini propriile lor personalitqyi.

Pe vremea cknd studia chimia la Sorbona din Paris, Sabina {urmbrand a fost activq ‘n acyiunile Partidului Comunist Francez. Richard a studiat la Moscova wi a fost apreciat drept unul din cei mai promiyqtori propagandiwti pe care i-a avut

vreodatq miwcarea. I-a cunoscut pe pqrinyii Anei Pau\qr1 wi a fost

prieten cu Lucreyiu Pqtrqwcanu2.

1. Femeie de temut, lidera ideologicq a comuniwtilor romkni.2. Lider al miwcqrii comuniste care a luat puterea la Bucurewti, mai tkrziu

aruncat ‘n ‘nchisoare wi ucis cu ranga de proprii sqi <tovarqwi.>

55

Arhive sentimentale

De fapt, miwcarea comunistq a prezentat o atracyie fascinantq pentru o anumitq categorie a tineretului evreu. Unele din cele mai de seamq personalitqyi ale Internayionalei comuniste au fost evrei. Roza Luxemburg (1871-1919), socotitq de mulyi una din ideologii

de bazq ai socialismului, a fost evreicq1. S-a tras din Zamosc, ‘n Polonia ruseascq, unde mai toyi strqmowii ei, mergknd ‘napoi cel puyin pknq ‘n secolul doisprezece, ei au fost rabini. Mama ei, soyie wi sora de rabini, o exaspera cu citate din Biblie. Unul din istoricii socialismului evreiesc, Robert {istrich, a arqtat cq, extraordinara pasiune a Rozei Luxemburg pentru dreptate socialq wi fascinayia ei cu argumentele dialectice au izvorkt dintr-o ereditate educatq timp de generayii ‘n dezbaterile rabinice. Roza Luxemburg, wi toyi urmawii ei evrei de mai tkrziu, au suferit de distorsionqri emoyionale caracteristice unui intelectual care ‘ncearcq sq-i foryeze pe oameni sq intre cu sila ‘ntr-o anumitq structurq ideologicq, ‘n loc sq ‘ngqduie ideilor sq evolueze de la sine din experienya proprie a oamenilor.

Bunicul lui |arl Heinrich Marx a fost rabin ‘n Trier, Germania. Unchiul lui |arl a fost rabin. Mama lui s-a tras dintr-o linie de rabini wi ‘nvqyqyi faimowi, care a debutat cu Meier |atzellenbogen, ‘n secolul waisprezece, rector al colegiului talmudic din Padua. |arl Marx a fost <‘ncrewtinat> prin botez la data de 26 August 1824.

“n mai toate partidele revoluyionare din yqrile Europei, evreii au ocupat roluri predominante. Bela |un (1886-1939) a fost dictatorul regimului comunist care a deyinut puterea ‘n Ungaria ‘ntre Martie wi August 1919. |urt Eisner (1867-1919) a condus miwcarea revoluyionarq din Bavaria ‘n luna Noiembrie 1918.

Evreii din Europa de Rqsqrit nu au fost o creayie artificialq a sistemului capitalist. Ei wi-au avut un statut de sine stqtqtor, cu limba lor specificq, cu religia wi cu cultura lor proprie. Ei au ‘ntemeiat propriul lor partid socialist, BUND (abreviere de la numele Uniunea Generalq a muncitorilor din Lituania, Polonia wi Rusia) creat ‘n anul 1897.

Implicarea majorq a acestor evrei ‘n miwcqrile revoluyionare trebuie privitq ca rezultat al unor secole de suferinye sub tot felul de tendinye antisemite. Dupq ce timp de sute de ani li s-a refuzat dreptul de cetayenie wi de proprietate ‘n yqrile europene, unii dintre evrei s-au hotqrkt sq se <‘ncrewtineze>. Wi-au schimbat numele (mai mult sau mai puyin foryayi de societate) wi au cqutat sq instaureze o societate ‘n care au visat sq nu mai existe

1. <A Histor] of the Je[s>, Paul Johnson, pag. 448

56

Amintiri cu sfinyi

discriminqri bazate pe rasq, religie, sex, sau nayionalitate. Egalitarismul propus de socialism le-a venit ca o ofertq irezistibilq wi s-au nqpustit cu capul ‘nainte sq participe la fqurirea unei utopii. Ei n-aveau de unde sq wtie cq socialismul wi comunismul va fi un copil monstru care-wi va devora proprii sqi pqrinyi.

Mai mult deckt oriunde ‘n altq parte, evreii s-au identificat cu miwcqrile revoluyionare socialiste wi comuniste ‘n Rusia. Ei au fost arhitecyii loviturii de stat care au plasat un guvern bolwevic ‘n fruntea yqrii wi i-au dat puteri dictatoriale ‘n Octombrie 1917. Agentul executiv din spatele ne-evreului Lenin a fost Leon Troychi (1879-1940), nqscut cu numele Lev Davidovici Bronstein.

La congresele Partidului Comunist Rus, 15-20% din delegayi erau evrei, care-wi repudiaserq mowtenirea milenarq wi serveau acum idealul unei miwcqri care avea sq fie marcatq ea ‘nsqwi de un predominant caracter antisemit. Una din listele de personalitqyi ale vremii aratq cq ‘n treimea superioarq a ierarhiei comuniste ruse, ‘n afara lui Lenin, toyi ceilalyi erau de extracyie evreiascq. “ntr-o analizare a sovietului din Petrograd se aratq cq numai waisprezece din totalul de 388 de membrii erau ruwi, ceilalyi fiind evrei, din care 265 veniserq din celebra East Side a Ne[ }or\-ului. Un al treilea document aratq cq decizia de a rqsturna guvernul Yarului a fost luatq de fapt pe 14 Februarie 1916 de un grup din Ne[ }or\, printre care se afla wi milonarul evreu Jacob

Schiff.1

28. Sabina {urmbrand

Pentru cei care au cunoscut familia {urmbrand, nu este un secret cq tanti Binyea a fost un predicator <mai bun> deckt nenea Richard. Existq pe undeva o Biblie legatq special, cu ckte o foaie albq ‘ntre fiecare douq file ale Bibliei. Aceste foi albe au fost acoperite cu colecyia de reflexii wi meditayii obyinute din citirea ei zilnicq. “mi amintesc cq fratele Aurel Popescu a cerut-o odatq ca singurq mowtenire visatq ca semn de preyuire a prieteniei lor. Nu wtiu cine a rqmas pknq la urmq cu aceastq Biblie de studiu.

Iatq un ewantion din cugetqrile wi meditayiile care poartq ‘n mod inconfundabil amprenta personalitqyii sorei Binyea.

Am gqsit-o ca de obicei acasq, gata sq ne zkmbeascq, gata sq ne serveascq cu ceva bun, gata sq ne asculte cu toatq atenyia wi

1. <The Case Against the Reds>, A. Mitchell Palmer, pag. 231-232

57

Arhive sentimentale

gata sq ne ‘mpqrtqweascq ceva din comorile umblqrii ei cu Dumnezeu. Venisem ‘nsoyit de o persoanq aflatq ‘ncq <‘n cqutarea lui Dumnezeu.> Firewte, sora Binyea avea ceva pregqtit chiar pentru aceastq ocazie:

<Am citit nu de mult un text din Geneza care mi-a dat mult de gkndit. Este scris ‘n Geneza 43:16 ceva despre un om numit Iosif wi despre frayii sqi:

<Cum a vqzut Iosif pe Beniamin cu ei, a zis economului squ: <Bagq pe oamenii acewtia ‘n casq, taie vite wi gqtewte; cqci oamenii acewtia au sq mqnknce cu mine la amiaz„.îOmul acela a fqcut ce-i poruncise Iosif wi a dus pe oamenii aceia ‘n casa lui Iosif. Ei s-au temut cknd au vqzut cq-i bagq ‘n casa lui Iosif wi au zis: <Ne bagq ‘nquntru din pricina argintului pus ‘n sacii nowtri data trecutq; vor sq se nqpusteascq peste noi, ca sq ne ia robi wi sq punq mkna pe mqgarii nowtri.> (Geneza 43:16-18) î

Sqrmanii frayi ai lui Iosif! Ei se temeau cq Iosif plqnuia sq ... le fure mqgarii! Mai marele Egiptului tocmai dqduse ordin ca sq se pregqteascq pentru ei un ospqy wi ei se temeau cq vor fi luayi robi. Credeau cq Iosif nu mai poate fqrq mqgarii lor! Lor le era destinatq partea cea mai bunq a Egiptului, dar ei se gkndeau cq-wi vor pierde mqgarii!

Tot awa suntem wi noi cknd este vorba sq venim la Dumnezeu. Ne temem cq ne va bqga cu forya ‘n casq ca sq ne ia robi wi ca sq ne fure ce este al nostru ... Domnul Isus ne pregqtewte un ospqy wi Dumnezeu are deja pregqtit pentru noi ce este mai bun ‘n casa Sa vewnicq, iar noi ... ne tot gkndim la mqgarii nowtri wi ne temem de Domnul. Ni se pare cq El vrea sq ne jefuiascq de ce este de drept al nostru, cknd El vrea de fapt sq ne dea ‘n dar tot ce nu este al nostru ... tot ce este cu mult mai mult deckt ceea ce ni se pare nouq cq avem acum <al nostru.>

“n timp ce o ascultam, mq rugam pentru musafirul care ne ‘nsoyise. Wtiam cq sora Sabina vorbise pentru ea wi doream ca vorbele acestea, atkt de ironic de duioase sq-i meargq direct la inimq. Nu mq ‘ndoiesc cq s-a ‘ntkmplat chiar awa. Cu tactul wi priceperea ei ne’ntrecute, sora Binyea vestise Evanghelia awa cum se cuvenea, cu toatq priceperea wi dragostea unui ckwtigqtor de suflete.

58

Amintiri cu sfinyi

29. Richard {urmbrand - o viayq de om

Unul din cei care l-au cunoscut cel mai bine a fost, fqrq ‘ndoialq, Mihai {urmbrand, fiul lui. Iatq ce a scris acesta ‘n necrologul rostit cu ocazia serviciului de ‘nmormkntare yinut Vineri 23 Februarie, la S\] Chapel- Rose Hills:

<Richard {urmbrand (1909-2001)Rev. Richard {urmbrand, 91 de ani, autorul a 18 cqryi

religioase de mare succes mondial, traduse ’n peste 70 de limbi, descriind viaya sa wi 14 ani ’n ’nchisori comuniste, a fost fiul cel mai mic din cei patru copii ai unei familii de evrei din Bucurewti, Romknia. "ntre anii 1913-1919, familia sa a locuit ’n Istambul, Turcia. Tatql, de profesie dentist, a decedat ’n 1919, ’n urma unei epidemii de gripq. Vqduva sqracq s-a ’ntors cu cei patru fii la Bucurewti.

Richard, care devenise un tknqr intelectual deosebit de dotat, cunoscqtor a patru limbi, a avut o tinereye furtunoasq, fiind activ politic ca extremist de stknga, wi lucrknd ca wi agent de bursq. "n acea perioadq, a cunoscut-o wi s-a cqsqtorit cu Sabina ’n 1936. "n acelawi an, tknqrul cuplu de evrei, plecat ’ntr-o vacanyq prin munyii Romkniei, l-a cunoscut pe domnul {olf\es, un tkmplar german, care le-a pus ’n mknq o Biblie. Acest domn i-a implorat pe cei doi tineri intelectuali evrei cu ’naltq educayie sq citescq mqcar una din evanghelii, care nu era altceva deckt o scurtq biografie a celei mai imporante personalitqyi ale poporului evreu, Isus Hristos. Sabina wi Richard, care s-au ’ntklnit ulterior wi cu alyi crewtini evrei, s-au convertit wi au fost botezayi. Ei au ’nceput sq frecventeze Misiunea Anglicanq pentru evrei din Bucurewti, Romknia. Mai tkrziu, dupq ’ncheierea unor studii, Richard, un orator carismatic, a fost ordinat ’ntki ca wi anglican, apoi, dupq cel de-al doilea rqzboi mondial, a fost reordinat ca wi pastor luteran. Unicul fiu al celor doi, Michael, s-a nqscut ’n 1939.

Datoritq faptului cq Romknia a declarat rqzboi Angliei wi celorlalte puteri occidentale, la ’ncpeutul celui de-al doilea rqzboi mondial, pastorul englez anglican a trebuit sq pqrqseascq Romknia. Rev. Richard {urmbrand wi soyia sa Sabina, plini de curaj wi fqrq nici un resentiment, au continuat sq desfqwoare o activitate misionarq crewtinq ilegalq, fqrq sq se gkndeascq la bunurile pe care le aveau sau la familie. Au ’nceput sq scoatq numerowi copii evrei din ghetto-uri, au predicat zilnic ’n nenumqrate adqposturi wi au ajuns sq fie arestayi de mai multe ori pentru activitate religioasq interzisq ’ntr-un stat aflat ’n stare

59

Arhive sentimentale

de rqzboi. Cel puyin o datq, dacq nu de mai multe ori, au fost gata sq fie condamnayi la moarte de cqtre tribunalul militar, care nu avea nici un pic de rqbdare cu, sau ’nyelegere pentru doi evrei deveniyi crewtini, ’mpreunq cu alyi evrei, wi care desfqwurau activitqyi religioase interzise, ’n timp ce Romknia se afla ’n rqzboi.

Famil ia {urmbrand, iubitq w i respecatq de multe personalitqyi romkne ortodoxe, a reuwit sq fugq prin intermediul unui domn Lungulescu, editorul wef al celui mai rqspkndit ziar romkn, Universul. Pqrinyii Sabinei, douq surori wi un frate au pierit ’n lagqrele naziste. Isaac Feinstein, un misionar crewtin evreu deosebit de eficient printre evreii romkni, wi cel care a jucat un rol important ’n convertirea soyilor {urmbrand, a fost wi el ucis de cqtre legionarii naziwti romkni. Viaya cuplului ’n acea perioadq este descrisq ’n cartea lui Richard {urmbrand numitq Hristos pe calea evreilor. "n scurta perioadq cuprinsq ’ntre sfkrwitul celui de-al doilea rqzboi wi tranziyia Romkniei spre comunism (1945-1947), Richard {urmbrand a tipqrit wi organizat distribuirea ilegalq a unui numqr de un milion de evanghelii ’n limba rusq soldayilor ruwi care ocupau Romknia. A fost pastorul unei biserici compuse din 1000 de evrei convertiyi la crewtinism.

"n februarie 1948, dewi aflat sub protecyia diplomaticq a suedezilor, Richard {urmbrand a fost rqpit de pe stradq de cqtre guvernul comunist wi a dispqrut ’n reyeaua de ’nchisori comuniste. "n vederea unei judecqyi formale, el a fost ’ntemniyat sub un nume secret, timp de trei ani, singur ’ntr-o celulq. Acolo, a fost torturat wi ulterior condamnat la 25 de ani de ’nchisoare ca inamic al statului comunist. Procesul formal n-a avut loc niciodatq, datoritq faptului cq el a rezistat torturilor. El a petrecut 14 ani ’n temniyele comuniste, ’n douq etape: 1948-1956 wi 1959-1964. Soyia sa, Sabina, a fost arestatq wi trimisq la muncq silnicq ’ntre anii 1950-1953. Richard a reuwit sq convingq ckyiva ofiyeri securiwti sq devinq crewtini.

"n 1956, unul dintre acewtia, domnul Sandu Franco, a obyinut ’n mod clandestin eliberarea sa din temniyq, convingknd unul din capii distrayi ai Securitqyii sq-wi punq semnqtura pe ordinul de eliberare. "n 1964, crewtinii luterani norvegieni ’mpreunq cu crewtinii evrei britanici au plqtit suma de $ 10.000 pentru rqscumpqrarea sa wi a familiei sale din Romknia comunistq. Doi dintre frayii sqi wi Iser Harel, un fost cap al serviciilor secrete din Israel, au avut o substanyialq contribuyie ’n eliberarea soyilor {urmbrand. Cqryile sale, Torturat pentru Hristos wi Subteranele lui Dumnezeu, descr iu unele din detal i i le de mai sus. Evenimentele care i-au adus recunoawtere mondialq ’n lumea occidentalq n-au fost culese wi publicate ’n nici o carte wi, de

60

Amintiri cu sfinyi

aceea, sunt prezentate aici. Ele relevq minunata ’mbinare a credinyei sale cu curajul wi perspicacitatea sa cu care a fost ’nzestrat.

Familia {urmbrand a sosit ’n decembrie 1965 ’n Oslo, Norvegia, wi, fiindcq nu ’nyelegeau norvegiana, au vizitat, ’n prima lor duminicq, Biserica Luteranq Americanq. "mpresionayi de libertatea de ’nchinqciune la care au asistat, au plkns ’ntreg serviciul. Rev. M]rus |nutson, pastorul bisericii, profund impresionat de aceastq familie de refugiayi, wi-a deschis uwa casei sale pentru a-i adqposti. ‘n acelawi timp, acest pastor a verificat, prin ambasada SUA, veridicitatea relatqrilor incredibile ale familiei {urmbrand. <Demni de toatq ’ncrederea!> a venit rqspunsul. Ca urmare, Rev. {urmbrand a fost invitat sq vorbeascq ’n faya membrilor bazei NATO adunayi ’n cea mai mare capelq din Oslo.

Pentru cq se puteau pune ’ntrebqri, capelanul, colonel Cassius Sturd], l-a ’ntrebat pe Pastorul {urmbrand de ce occidentul nu ar trebui sq ’ncerce sq coexiste ’mpreunq cu comunismul.

{urmbrand, ’ntotdeauna dramatic ’n acyiunile sale, s-a dat repede jos de pe podium, i-a smucit colonelului portofelul din buzunar wi a zis: <Yi-am luat banii, banii tqi sunt ’n buzunarul meu. Hai acum sq coexistqm pawnic!> Apoi, a continuat, spunknd:

<N-ar fi o problemq pentru comunism sq coexiste, acum, dupq ce a ocupat jumqtate de glob. Adevqrul este cq, dupq cum nu existq leac ’mpotriva cancerului, nu existq nici o soluyie ’mpotriva comunismului. Wi tot awa, dupq cum nu ne putem mulyumi cu ideia cq trebuie sq ne resemnqm ‘n faya cancerului, n-ar trebui sq ne resemnqm wi cu ideia cq acest comunism n-are leac.>

Colonelul Sturd] s-a ridicat imediat ‘n picioare wi a zis:<Domnilor, {urmbrand este omul care ne trebuie! Hai sq-l

trimitem ’n America ca sq le wterpeleascq portofelele tuturor simpatizanyilor de stknga wi sq le deschidq ochii.>

S-a trecut de ’ndatq la colectarea unor fonduri wi s-a stabilit un itinerariu pentru ca, peste o lunq, Rev. {urmbrand sq yinq discursuri, ’n special ’n estul Statelor Unite.

Ajuns la Ne[ }or\, a constatat cq audienya era compusq din pqcate numai din ckyiva militari adunayi ’ntr-o micuyq capelq. Dezamqgit, {urmbrand wi-a programat biletul de plecare ‘napoi ‘n Europa, considerknd toatq acyiunea lipsitq de orice succes. “nainte de a pleca ‘nsq, a fost invitat la Philadelphia, unde urma sq-wi viziteze unicul prieten american pe care-l cunowtea, un pastor evreu crewtin. Acesta nu l-a ’ncurajat de loc, ’n ceea ce

61

Arhive sentimentale

privea rqmknerea definitivq ’n SUA, considerkndu-l mult prea ’n vkrstq wi prea slqbit pentru a fi ’n stare sq pqstoreascq o bisericq.

<Nu vei fi ’n stare sq-yi ckwtigi existenya>, au fost ultimele cuvinte ale prietenului squ. Richard l-a rugat sq-l plimbe puyin prin centrul din Philadelphia wi <s-a ‘ntkmplat> ca tocmai atunci sq aibq loc acolo cea mai mare demonstrayie ’mpotriva rqzboiului din Vietnam, eveniment la care urma sq vorbeascq un pastor presbiterian, un partizan al miwcqrii de stknga. Oprindu-se sq asculte din curiozitate, {urmbrand, indignat de ceea ce se spunea s-a repezit ‘n fayq, a pus mkna pe microfon wi, de la ‘nqlyimea staturii lui de aproape doi metrii , a urlat ckt ‘l yineau puterile:

<N-ai nici o idee ce ’nseamnq comunismul! Uitq-te la mine, eu sunt doctor ’n comunism. Ca pastor crewtin, locul tqu ar trebui sq fie alqturi de victimele comunismului wi nu alqturi de cqlqii care-i tortureazq.>

<Cum poyi fi doctor ’n comunism?> i s-a replicat sarcastic. <Uite diploma mea,> a rqspuns {urmbrand, wi, desfqckndu-wi

pknq la brku cqmqwa, le-a arqtat tuturor cicatricele adknci de pe torace. Mulyimea a vuit uimitq. A venit poliyia. L-au dat jos wi l-au rugat politicos sq-wi ’ncheie cqmawa la loc.

Incidentul, dewi petrecut foarte repede, a fost suficient pentru ca niwte fotografi pricepuyi sq poatq poza ’ntkmplarea dramaticq wi sq-l roage sq le dea niwte interviuri.

A doua zi, toate ziarele importante din SUA aveau pe prima paginq imaginea pastorului care cu pieptul gol acoperit de cicatrice. A urmat o serie de interviuri wi solicitqri de discursuri. {urmbrand wi-a amknat plecarea wi wi-a mai prelungit wederea cu ’ncq aproape douq luni ’n SUA. Din cauza solicitqrilor, a urmat ‘ncq o prelungire de alte trei luni, timp ‘n care a fqcut turnee wi a yinut peste tot discursuri wi conferinye.

Mqrturia sa din mai 1966, ’naintea Subcomitetului de Securitate Internq a Senatului SUA, a devenit publicayia cea mai bine vkndutq a Guvernului SUA pentru urmqtorii trei ani. "n noiembrie 1966, Richard, Sabina wi Michael, care ’ntre timp s-au stabilit ’n SUA, au ’nceput ’nfiinyarea misiunilor crewtine pentru yqrile comuniste. "n 1990, misiunea a fost denumitq Vocea Martirilor Inc., cu sediul ’n Bartlesville, O|., director general actual Tom {hite, o organizayie mondialq care are ca yintq ajutorarea crewtinilor persecutayi de cqtre regimurile comuniste wi evanghelizarea simpatizanyilor de stknga. O atenyie deosebitq este acordatq, acum cknd regimurile comuniste au cqzut, yqrilor musulmane. Misiunea are filiale ’n peste 35 de yqri din lumea liberq. Rev. {urmbrand a cqlqtorit ’n toatq lumea wi a dat

62

Amintiri cu sfinyi

numeroase intervieuri spectaculoase televizate. De exemplu, el a lqsat-o pe Madeleine O^Hare, o ateistq notorie, fqrq grai, atunci cknd a ’ntrebat-o, ’ntr-un intervieu televizat ’n direct, dacq cunoawte adresa vreunei societqyi de caritate ateiste, ’n timp ce lumea este plinq de tot felul de societqyi caritabile religioase. Activitatea misiunii <Vocea Martirilor,> ckt wi discursurile reverendului {urmbrand, au atras atenyia lumii ’ntregi asupra soryii triste wi uitate a frayilor crewtini de pe tot pqmkntul.

Mesajul lui {urmbrand a fost ’ntotdeauna: <Urkyi sistemul rqu, dar iubiyi pe cei ce persecutq wi cqutqyi sq-i convertiyi la crewtinism.> O credinyq profundq, o minte ascuyitq wi agerimea sa ’l prezintq pe {urmbrand ca pe o persoanq deosebit de plqcutq wi caldq. Principiul squ a fost: <Ajutq pe oricine wi dqruiewte oricui ’yi cere.> Conducqtori crewtini din lumea ’ntreagq au scris cqryi wi au depus mqrturie despre el, numindu-l <martirul viu> wi <Pavel al cortinei de fier.> Ckteva din predicile sale au fost publicate ’n cqryile <Predicile izolqrii solitudinii> sau <Atingknd ’nqlyimile.> Pknq wi dupq vkrsta de 85 de ani a continuat sq cqlqtoreascq wi sq yinq discursuri. Dar ’n ultimii cinci ani a fost reyinut la pat, datoritq comoyiilor numeroase wi neuropatiilor de la picioare contractate ’n timpul ’nchisorilor, unde era nevoit sq stea mai mult ’n picioare wi sq sufere de foame. A decedat ’n Torrance, CA, pe data de 17 februarie 2001, din pricina unei insuficienye respiratorii. Soyia sa, Sabina a decedat pe data de 11 august 2000. A rqmas ‘n urmq fiul lor, Michael.

30. Richard {urmbrand - epilog

Ce l-a fqcut pe omul acesta awa de <special>?La serviciul de ‘nmormkntare din <S\] Rose Chapel>, {hittier,

California, eu am avut misiunea sq duc o coroanq de flori din partea liceului Richard {urmbrand din Iawi, Romknia.

Fqrq sq vreau, mi-am amintit de vorbele cu care primise fratele Richard vestea cq numele lui fusese ales pe firma unei instituyii de ‘nvqyqmknt: <Dar de ce nu mi-au cerut mai ‘ntki carnetul meu de note. Dacq mi-ar fi vqzut notele, poate cq nu m-ar fi ales ca simbol pentru setea lor de ‘nvqyqturq ...>

La urma urmei, de ce Richard {urmbrand? Ce l-a fqcut pe acest om sq fie un model pentru o generayie ‘ntreagq ? Ce calitqyi i-au ‘nlesnit o influenyq atkt de covkrwitoare asupra tuturor celor ce l-au ‘ntklnit?

63

Arhive sentimentale

Am sq aleg trei rqspunsuri la aceste ‘ntrebqri, trei trqsqturi specifice care l-au fqcut un om de excepyie, o personalitate tulburqtor de puternicq, o figurq de mit wi de fascinayie.

“n primul rknd, {urmbrand a avut: <o aureolq de fanatism>.Este vorbq de un nimb care i-a ‘nsoyit pe toyi oamenii mari ai

istoriei. Richard {urmbrand a fost un om stqpknit de o idee profundq wi devorantq.

Problema mediocritqyii este izvorktq adesea din preocuparea oamenilor de a realiza prea multe lucruri deodatq, de a alerga dupq prea multe idealuri, de a se risipi subyire cheltuindu-se ‘n slujirea prea multor stqpkni. Richard {urmbrand L-a servit pe Dumnezeu, numai pe Dumnezeu wi ‘ntotdeauna doar pe Dumnezeu. Asta l-a ajutat sq-wi concentreze toate resursele pentru ‘mplinirea voiei lui Dumnezeu ‘n viaya lui personalq.

O asemenea preocupare, un asemenea devotament, o asemenea fixayie a apqrut celor din jur o obsesie. Omul acesta a fost un fanatic al lui Dumnezeu. Starea lui de normalitate a fost nebunia pentru Dumnezeu. Dacq un asemenea diagnostic existq, wi cu siguranyq cq Richard {urmbrand l-a ilustrat incontestabil, atunci majoritatea crewtinilor sunt prin comparayie bolnavi de prea multq indiferenyq fqyq de Dumnezeu, de o prea mare preocupare sq nu aparq fanatici ‘n ochii oamenilor din jur.

Un crewtin adevqrat este un nebun pentru Christos. Apostolul Pavel a fost cel dintki care a vorbit despre o <nebunie a crucii>, care este o piatrq de poticnire pentru lumea ‘nstrqinatq de Dumnezeu:

<Cqci ‘ntruckt lumea, cu ‘nyelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu ‘n ‘nyelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a gqsit cu cale sq mkntuiascq pe credinciowi prin nebunia propovqduirii crucii. Iudeii, ‘ntr-adevqr, cer minuni wi grecii cautq ‘nyelepciune; dar noi propovqduim pe Christos cel crucificat, care pentru Iudei este o pricinq de poticnire wi pentru Neamuri o nebunie; dar pentru cei chemayi, fie Iudei, fie greci, este puterea lui Dumnezeu> (1 Cor. 1:21-24).

Richard a fost gata sq moarq wi, ‘ncq wi mai greu, a fost gata sq trqiascq pentru Christos. Nici sfaturile celor prudenyi, nici dispreyul celor ‘nyelepyi nu l-au putut ‘ntoarce spre < o viayq normalq>. Omul acesta a fost un <fanatic>, un nebun pentru Christos.

Un astfel de specimen este clasat mereu iremediabil wi catalogat ‘ntre obsedayii lumii. Ca wi Pavel altq datq, wi lui Richard i-a fost datq sq audq spunkndu-i-se: < ... , ewti nebun! “nvqyqtura ta cea multq te face sq dai ‘n nebunie> (Fapte 26:24).

64

Amintiri cu sfinyi

Cineva spunea cq temperatura din bisericile crewtine este awa de rece, cq, dacq ar veni printre noi un crewtin cu adevqrat ‘ndrqgostit de Christos am crede cu toyi cq <are febrq>! Un astfel de om plin de frisoane pentru Christos a fost {urmbrand.

“mi amintesc cq m-a prins odatq la dknsul acasq dupq ce mq auzise predicknd.

Mi-a spus: <Brknzei, sq te fereascq Dumnezeu sq fii un predicator bun!>

L-am privit perplex, dar dknsul a continuat: <Sq nu fii un predicator bun, ci unul excelent!> Dumnezeu meritq doar excelenya ‘n slujirea noastrq. Sq nu te mulyumewti niciodatq sq-i dai lui Dumnezeu puyin. Dq-I tot ceea ce poyi wi dq-i tot ceea ce poyi ‘ntotdeauna!>

“n al doi lea rknd, la Richard {urmbrand a existat ‘ntotdeauna un caracteristic element evreiesc.

Fiind evreu, a fost neobiwnuit pentru el sq devinq crewtin, a fost ‘ncq wi mai neobiwnuit ca un astfel de evreu sq devinq predicator wi, chiar wi mai neobiwnuit, sq ajungq un director de misiune crewtinq cu o razq de activitate care a cuprins toatq lumea.

Acest element evreiesc l-a ajutat pe {urmbrand ‘n cel puyin douq feluri.

L-a ajutat sq rqmknq echidistant fayq de toate ramurile crewtinismului denominayional. Ca evreu, el a fost mereu ‘n stare sq se simtq acasq ‘n pqrtqwia crewtinilor de tot felul, dar a reuwit sq wi rqmknq ‘ntotdeauna singur, unic wi inimitabil, <evreul>, <jidanul>, cel <altfel deckt noi>, excepyia, nu regula obiwnuitq. Pavel Nicolescu ne povestea cq, la Sibiu, s-a yinut odatq o mare adunare ‘ntr-o bisericq ortodoxq wi cq la acea adunare era awteptat cu nerqbdare sq vorbeasca {urmbrand. Ca deobicei, sora Sabina s-a strecurat prima printre oameni ca sq fie ‘n fatq cknd va ‘ncepe Richard sq vorbeascq. O doamna simandicoasq wi puyin ofuscatq a ‘ntrebat-o:

<Wtii dragq pentru cine stq lumea asta toatq sq awtepte? Pe un <jidan>!>

<Da, wtiu, a rqspuns sora Sabina. Va veni un jidan care va vorbi despre un alt <Jidan>!>

L-a ajutat sq aducq cu sine o mowtenire extraordinarq. Richard {urmbrand a adus ‘n crewtinism o minte evreiascq wi o inimq care a simyit evreiewte. Acestea i-au dqruit o abilitate excepyionalq pentru speculayia filosificq wi un perfect simy practic ‘n fiecare acyiune pe care a ‘ntreprins-o.

65

Arhive sentimentale

Probabil cq cea mai corectq caracterizare i-a fqcut-o Bill] Graham, care l-a numit <Un veritabil apostol Pavel al veacului modern.>

Richard {urmbrand a avut harul sq facq parte dintr-o ceatq aparte numitq de Dumnezeu <Rqmqwiya>. Aceastq minoritate de evrei crewtini, vii ‘n credinyq wi ‘n dragostea lor pentru Christos, este o avanpremierq a marei ‘ntoarceri a evreilor la Mesia, pe care L-au strqpuns. <Rqmqwiya> este dovada vie cq Dumnezeu n-a renunyat la Israel: <Tot awa, wi ‘n vremea de fayq, este o rqmqwiyq datoritq unei alegeri, prin har> (Rom. 11:5).

Rqmqwiya aceasta a purtat uneori numele Pavel, alteori Doru Moscovici, alteori Fanwtain, alteori Bianca, alteori Wmilovici, alteori Sabina, alteori Carolina Brknzei, alteori Richard {urmbrand ...

“n al treilea rknd, Richard {urmbrand a fost un om cu o inimq mare. Ar trebui aici sq spun ceva despre taina numelui pe care l-a purtat. <Richard> a fost unul din cei mai iubiyi wi mai remarcabili regi ai Angliei. Pentru vitejia wi caracterul squ marey, oamenii timpului l-au poreclit <Richard inimq de leu> wi i-au awezat pe blazonul regal filigranul unui leu.

Fascinayi de personalitatea acestui rege legendar, mulyi pqrinyi au dat copiilor lor numele plin de glorie. La fel au fqcut wi pqrinyii celui despre care vorbim acum wi acest {urmbrand poate purta fqrq nici o exagerare acelawi renume de legendq: Richard, inimq de leu!

A fost o inimq mare ‘n pasiunea pentru Dumnezeu, o inimq mare ‘n dragostea pentru oameni wi o inimq mare ‘n capacitatea de a ‘nyelege, dincolo de rayiune, realitqyi subtile la care numai inima omului are acces.

Ton], asistentul lui {urmbrand ‘n timpul ultimelor decade, povestewte cq erau amkndoi pe <via Dolorosa> din Ierusalim. Pe o parte wi alta a strqzii ‘nguste erau o sumedenie de dughene wi magazine din care puteai cumpqra tot felul de suvenire. “n valul de turiwti wi trecqtori, au ‘ntklnit wi o femeie ‘n zdrenye. {urmbrand l-a ‘ntrebat:

<Ton], ai ceva bani la tine?> Cu solicitudinea celui care dorea sa fie ‘ntotdeauna la

‘ndemknq, Ton] a rqspuns: <Bine’nyeles cq am!> wi a scos portofelul plin de bancnote.

Credea cq {urmbrand vrea sq cumpere ceva. <O vezi pe femeia aia? Dq-i niwte bani.> Ton] s-a uitat ‘ncurcat ‘n portofel wi i-a rqspuns: <N-am deckt bancnote de $20.> <Atunci, dq-i $20.>

66

Amintiri cu sfinyi

Jumqtate ‘n glumq, jumqtate serios, Ton] a exclamat:<Richard, fii serios, nu pot sq-i dau $20!><Da mie poyi sq-mi dai $20>, a spus Richard wqgalnic.<Bine’nyeles!><Atunci, dq-mi!>Prea rapid pentru gkndirea lui Ton], {urmbrand a ‘nwfqcat

bancota wi i-a pus-o femeii ‘n mknq:<Ia de la Domnul Isus.>Femeia a primit cu uimire, a tqcut ckteva clipe wi a vrut apoi

sq mulyumeascq, dar ... {urmbrand trecuse de mult mai departe.A avut o minte strqlucitq, dar nu s-a bazat prea mult pe ea. A

preferat sq treacq dincolo de limitele rayiunii obiwnuite wi sq se orienteze ‘n impulsurile subtile ale unei cunoawteri venite de dincolo de lumea conwtientului, din lumea intuiyiei wi a ‘nyelegerii duhovnicewti.

“mi amintesc cq, ‘n mijlocul unei controverse, m-a surprins cu o frazq din acelea la care te poyi gkndi apoi ‘ntreaga viayq: <Eu nu te iubesc pentru cq ai dreptate, ci ai dreptate pentru cq te iubesc.>

Era o variayie a temei: <Dumnezeu nu este Dumnezeu pentru cq are dreptate, ci are dreptate pentru cq e Dumnezeu>, sau wi mai adknc: <Dumnezeu nu ne dq dreptate pentru cq meritqm, ci pentru cq ne iubewte!>

Fraze la care mintea stq deoparte neputincioasq. Adevqruri la care ‘nsq inima tresaltq wi nu mai poate de bucurie!

31. Simion Cure

Era ‘n discuyie eficacitatea predicqrii ‘n bisericq wi aparentul insucces al unor buni vorbitori care n-au avut ‘nsq rezultate pe mqsurq. “n cercul acela de pqstori se afla wi Simion Cure wi Iosif Yon. Tata Cure, om umblat prin multe biserici wi trecut prin multe ‘n viayq, a tqcut multq vreme wi a ascultat cu luare aminte. “ntr-un tkrziu, ‘ntrerupkndu-l pe fratele Iosif, <mowul> a zis wi el: <Iosife, tu le-ai dat hranq tare, wi multq ..., dar nu i-ai ckntqrit niciodatq ...>

Era ‘n cuvintele acestea o ‘nyelepciune care nu se ‘nvayq ‘n Seminar, o bunq cuviinyq a omului practic care a fqcut toatq viaya ucenicie crewtinq cu cei din jur. Nu degeaba ‘l numeau awa de mulyi <tata Cure>. Omul acesta influenyase multe vieyi wi schimbase multe atitudini. Predicarea singurq, fqrq dragostea care cheamq ‘n pqrtqwie, discursul teoretic wi rece care nu pune la

67

Arhive sentimentale

treabq wi care nu disciplineazq ‘n caracter, va fi pururea lipsit de rezultatele pe care le urmqrim ‘n cei ce ne ascultq.

32. Un evreu cu tichie

Absolut autenticq! Astqzi, (4 Februarie 2002) ‘n timp ce o awteptam pe Silvia Tqrniceriu sq vina la aeroportul din Los Angeles, am cules o perlq de la un evreu cu <chipilig> care stqtea pe bancq lkngq mine wi awtepta wi el probabil pe cineva drag.

Una din <asistentele sanitare> (femeile de servici) din aeroport s-a apropiat de grupul nostru wi, ridickd o hkrtie de sub unul din scaune, a zis cu nqduf: <Zici cq yi s-a lipit de talpa pantofului pe cand erai la {C wi ai adus-o pknq aici, q?>

“n tqcerea wi jena generalq, tot ea a continuat, pusq pe scandal: <Nu, nu trebuie sq vq grqbiyi chiar awa wi sq-mi rqspundeyi toyi deodatq!> Apoi a plecat, lqskndu-ne <mascq.>

O altq femeie angajatq de aeroport s-a apropiat de noi wi a ‘ncercat sq dreagq busuiocul wi sq scape situayia cu o lqmurire de genul: <Este o femeie problemq, ce sq facem, wi noi avem de suportat o groazq de vorbe din partea ei, etc. etc. O datq, mie mi-a spus, etc. etc. ...>

Cknd ea a tqcut, eu am ‘ncercat sq ricowez un rqspuns de genul: <Pqcat de ea, consumq o mare dozq de energie degeaba pentru stilul qsta de viayq ...>

Unul a mai adqugat una, altul a mai spus alta, pknq ce am tqcut toyi. Atunci, evreul de lkngq mine a spus wi el: <Sqraca! Dacq ea poate sq trqiascq cu ea ‘nsqwi 24 de ore pe zi, cred cq este de datoria mea sq o suport wi eu mqcar 2-3 minute.>

M-am uitat deasupra pqrului, la <tichia> care-i acoperea crewtetul wi mi-am zis: <O minte ca aceasta meritq sq stea la umbrq!>

33. O anivesare de 100 de ani

23 Februarie 2002. Mkine, la Bethel, biserica noastrq din Anaheim, se implinesc 100 de ani de activitate. Va fi mare sqrbqtoare. Vor fi mulyi musafiri, multe flori wi multe discursuri. Asearq, am arqtat ‘n bisericq o prezentare <Po[er Point> (diapozitive pe ecran) despre cei o sutq de ani de activitate la Bethel. Am <reuwit> sq reduc rezultatul cercetqrilor mele intense la ... <numai> 64 de diapozitive: chipuri de pqstori, imagini de clqdiri,

68

Amintiri cu sfinyi

serbqri, misiuni, grupuri corale, clase de wcoalq duminicalq, comitete de bisericq, etc.

La sfkrwitul prezentqrii, am simyit cq lipsewte ceva ... de parcq ne scqpa printre degete tocmai esenyialul acestor o sutq de ani. Am cerut voie celor prezenyi sq spun ckteva cuvinte. M-au primit cu plqcere. Am spus:

<Sunt sigur cq, seara asta, ayi ‘nvqyat o sumedenie de lucruri despre biserica Bethel. A fost o prezentare frumoasq wi, oarecum, completq. Vreau sq vq spun ‘nsq cq, orickt ne-am strqdui, niciunul dintre noi, nici mqcar toyi ‘mpreunq wi niciodatq, nu vom putea reda corect istoria adevqratq a unei ... Biserici! Adevqrata istorie a adevqratei Biserici nu o poate scrie nici un om, cqci Biserica nu este nici lucrarea noastrq wi nici nu stq ‘n puterea noastrq sq-i mqsurqm lucrarea adevqratq. Biserica, awa cum declarq Domnul Isus ‘n evanghelia dupq Matei este, nu a noastrq, ci ... a Lui! El o zidewte wi numai El ‘i cunoawte adevqrata viayq wi-i poate yine evidenyele.

“n cartea Apocalipsei ni se spune cq, la sfkrwit, ‘n clipa Judecqyii, se vor deschide niwte cqryi wi se va citi din ele. Personal, cred cq ‘ntr-o astfel de carte este scrisq wi istoria fiecqrei biserici, ca wi a fiecqrui suflet ‘n parte!

Noi putem fotografia clqdiri, putem ‘nregistra numere de statistici, adqugiri de rampe la clqdirea bisericii wi cumpqrarea unui loc adiacent spre a fi transformat ‘ntr-o parcare. Noi putem spune ckyi oameni au fost la un moment dat ‘n aceastq clqdire, dar mai mult nu wtim! Nu wtim ckyi dintre acewtia au fost cu adevqrat crewtini wi ckyi au venit aici doar din melancolii legate de pqstrarea unei culturi lqsate la mii de \ilometri depqrtare. Noi putem fotografia zkmbete de circumstanyq, dar nu wtim nimic despre ckte suflete au gqsit ‘n locul acesta mkntuire, ckte au fost mkngkiate aici ‘n durerile lor, ckte au fost reorientate ‘n cqlqtoria lor spre vewnicia fericitq. Astfel de realitqyi nu le wtie deckt Domnul Isus, Capul wi Domnul Bisericii.

Iatq de ce prezentarea de seara aceasta trebuie luatq doar ca o inventariere a ambalajului unei lucrqri spirituale, doar ca o trecere ‘n revistq a realizqrilor materiale, umane, care au ‘nsoyit lucrarea Duhului din locul acesta. Cu adevqrata istorie a bisericii Bethel, cu ceea ce s-a ‘ntkmplat cu sufletele oamenilor care au trecut wi trec pe aici, ne vom ‘ntklni ‘n altq parte wi la o altq datq. Important este sq facem totul ca sq fim wi noi acolo, de partea celor scriwi ‘n cartea Mielului, prin credinya mkntuitoare ‘n jertfa Sa de la Golgota.>

69

Arhive sentimentale

34. O minune!

Ieri, duminicq, 24 Februarie 2002, biserica Bethel a aniversat 100 de ani de la constituire. Au venit reprezentanyii tuturor bisericilor din Asociayia North American Baptist. Au venit wi ckyiva din fowtii pqstori ai bisericii. S-a vorbit frumos wi s-a ckntat mult. Biserica aceasta dintr-un oraw iniyial german (Anaheim) a ‘nceput ‘n limba germanq. Corul de copii a ckntat deci, spre surprinderea tuturor, o ckntare ‘n limba germanq.

A fost o zi a minunilor. Iatq doar una dintre ele: Un grup vocal condus de Adrian wi Marinela Stoi a ckntat o compoziyie pe textul Psalmului 84: <Sufletul meu suspinq wi tknjewte de dor dupq curyile Domnului, inima wi carnea mea strigq cqtre Dumnezeul cel viu! Pknã wi pasqrea î’wi gqsewte o casq acolo, wi rkndunica un cuib unde î’wi pune puii... Ah! altarele Tale, Doamne al owtirilor, “mpqratul meu wi Dumnezeul meu! Ferice de cei ce locuiesc ‘n Casa Ta! Cqci ei tot mai pot sq Te laude.>

“n momentul ‘n care Marinela citea aceste versete ‘nainte de a ‘ncepe sq cknte grupul vocal, ‘n clqdirea bisericii a intrat … o pasqre. Toatq lumea a ‘nceput sq wopteascq wi sq se mire. Unii au izbucnit ‘n rks. Alyii, remarcknd imposibila coincidenyq se mirau ‘n gura mare. Dupq terminarea melodiei, m-am ridicat la amvon wi am spus:

<Wtiam cq biserica este un loc al minunilor! Mi s-a confirmat astqzi! Doar spui <cuvkntul> wi apare minunea! … A spus <pasqre> wi … pasqrea a apqrut! “i rog ‘nsq pe cei care vor mai vorbi astqzi aici sq se fereascq sq rosteascq unele cuvinte riscante ca … <elefant> sau <cal>. Mulyumesc.>

Pasqrea a stat cu noi tot serviciul, mai ales cq unul din fowtii pqstori, La[rence {il\s, venea acum sq predice la noi de la Catedrala de Cristal (unde, se wtie, ckntq pqsqrile wi zboarq prin ‘naltul clqdirii).

35. Liviu Olah

Exsitq oameni care spun cq Liviu Olah s-a schimbat ‘n America. Eu unul, nu ‘mpqrtqwesc aceastq pqrere. Seara asta, Miercuri 21 August 2002, l-am auzit rugkndu-se dupq predica rostitq de Daniel Warlea, pqstorul musafir venit de la San Bernardino. M-am dus imediat dupq <Amin>, la fratele Liviu Olah

70

Amintiri cu sfinyi

sq-l iau ‘au ‘n braye wi sq-l strkng cu drag. Ce spusese ‘n rugqciune ? Cuvinte pe care le-a trqit o viayq ‘ntreagq:

<Doamne, te rog un lucru foarte, foarte important ‘n seara aceasta. Nici nu aw ‘ndrqzni sq yi-l cer, dacq Duhul Sfknt nu ne-ar da wi imaginayia necesarq ca sq putem ‘nyelege wi cere lucruri mari ca acesta. Te rog sq faci sq se ‘mplineascq cu mine scopul acela precis wi exact pe care l-ai avut Tu ‘n vedere atunci cknd ai hotqrkt sq mq nasc pe planeta aceasta. Nu voia mea wi nici planurile mele sq se ‘mplineascq. ci numai voia Ta wi numai planurile tale.>

Cuvintele acestea erau perechea unor altora, scrise de Thomas a |empes: <Omul propune, dar Dumnezeu dispune.> Wtiam wi eu cq Dumnezeu dqruiewte darurile cele mai bune celui care nu-i pune nici un fel de condiyii. Wtiam wi cq acest Dumnezeu ‘l folosise pe Liviu Olah ‘ntr-un mod unic wi neawteptat, cknd <trezirea> spiritualq s-a petrecut sub cea mai cruntq strknsoare a ideologiei comuniste. Ca un <taur puternic>, omul acesta se nqpustise asupra unei ordini strkmbe wi sfqrkmase lanyurile ‘ndoctrinqrii materialiste wi atee a maselor.

Victor Hugo observase bine cq <nici o armatq din lume nu poate sta ’mpotriva unei idei cqreia i-a venit vremea.> Apariyia lui Liviu Olah ‘n crewtinismul romknesc a marcat graniya unei foarte necesare descqtuwqri spirituale, pragul unei revqrsqri irezistibile a energiilor care zqcuserq latent ‘n inimile atktor sute de mii de credinciowi evanghelici.

Providenya a fqcut sq nu-l cunosc de aproape pe fratele Liviu ‘n Romknia. “n afara unor vizite ocazionale la Seminar wi a unor predici rostite din cknd ‘n cknd ‘n Bucurewti, lucrarea wi faima dknsului venea spre mine de departe, de pe meleagurile bihorene. Singurul nostru dialog s-a petrecut pe hkrtie, cknd, dupq o prelegere la Seminar am ‘ndrqznit sq-i scriu pe o coalq de hkrtie o pqrere personalq despre o problemq care mq frqmknta mult pe vremea aceea. Rqspunsul lui, tot ‘n scris, pe cealaltq parte a foii, l-am pqstrat o vreme ca pe un talisman sfknt. Mq uluise cu pqtrunderea lui spiritualq wi cu maturitatea ‘n tainele Cuvkntului.

L-am cunoscut mai bine wi mai de aproape aici, la Los Angeles. “mpreunq cu Petru Popovici, cu Simion Cure wi cu Richard {urmbrand, mi-a fost unul din stejarii la umbra cqrora am ‘nvqyat cum se crewte spre ‘nqlyimile cerului. L-am pqstrat wi-l voi pqstra ‘ntotdeauna ‘n amintire ca pe un evanghelist de excepyie, un unicat ‘ntr-o generayie, un sfknt ‘n caracter, un luptqtor al rugqciunii wi un mare apologet al mereu necesarei pocqinye.

71

Arhive sentimentale

36. LIviu Olah

A apqrut meteoric, ca un profet neawteptat, ca o ploaie de varq peste un pqmknt uscat, ca un torent irezistibil de viayq cqzknd din ‘nalt peste vqile sortite rodirii fertile.

Dupq ani de tqcere wi de secluziune ‘ntr-o prozaicq poziyie de arhivar, a apqrut ca un Ilie Tiwbitul al veacului modern, trimis de Dumnezeu la curtea puterilor vremii, sq le strice liniwtea idolatrq wi sq le dovedeascq atotputernicia divinq. Pornit ca wi profetul de demult sq ‘ntoarcq neamul wi nayiunea la Dumnezeu, Liviu Olah a fost un exemplar singular, a cqrui putere spiritualq deosebitq a rqmas, ‘n ciuda mulyimii de ucenici wi imitatori, inimitabilq.

Impactul pe care l-a avut asupra celor care-l ascultau wi vedeau pentru prima datq ‘n viaya lor a fost formidabil. Destul sq spun cq i-am reyinut aproape cuvknt cu cuvknt prima predicq pe care l-am auzit rostind-o ‘ntr-o duminicq <a ‘nqlyqrii>, cknd a rqmas fqrq sq fie programat wi cumva fqrq sq vrea ‘n Bucurewti, dewi s-ar fi cuvenit sq fie ‘n mijlocul bisericii lui din Oradea. Fratele Talow Vasile l-a invitat sq vorbeascq la biserica <Sfknta Treime> din cartierul <Mihai Bravul>.

A predicat mai bine de o orq, dar ... cine s-a uitat la ceas? Timpul parcq se suspendase wi cel dinaintea noastrq ne purta dincolo de vremelnicie, cu un aer care venea spre noi din ckmpiile cerului. Avea idei simple, dar pqtruzqtoare. Un glas de orator din vechea wi vestita Romq, ‘mbinknd dialogul colocvial cu declamayia solemnq wi putknd ajunge instantaneu la proclamarea sau condamnarea tunqtoare. Auzisem mulyi oameni talentayi vorbind de la amvon. Predica lui ‘nsq, dewi rostitq printre noi, ‘yi dqdea senzayia cq venea cu siguranyq din <altq parte.>

Iatq ckteva fragmente ‘ntipqrite pentru totdeauna ‘n contexul meu, de parcq au fost scrise cu un capqt de mknq care scria cu litere de foc. Tema zilei era, awa cum o cerea wi calendarul, o ‘ncercare de rqspuns la ‘ntrebarea: <De ce s-a ‘nqlyat Christos?>

<Pentru cq El nu era de aici! S-a ‘nqlyat pur wi simplu pentru cq era din altq parte wi venise vremea sq plece <acasq>. Trecerea lui Christos printre noi wi ‘nqlyarea Lui la cer demonstreazq fqrq putinyq de tqgadq cq existq un <dincolo>, existq un <cer>, o realitate de ordin spiritual a cqrei existenyq este mult mai realq wi mult mai sigurq deckt a noastrq. Putem sq credem cuvintele lui Christos, Crewtinismul nu este un mit, o pqrere, o presupunere.

72

Amintiri cu sfinyi

Crewtinismul este mesajul lui Dumnezeu cqtre o lume plecatq de acasq prin pqcat wi rqtqcitoare ‘n plqcerile lui de o clipq. Este mesajul lui Dumnezeu pentru tine wi pentru mine.

“nqlyarea lui Christos la cer, fqrq sq fi realizat aparent mare lucru pe pqmknt wi fqrq sq ne rezolve problema noastrq, ne spune cq adevqratele rezolvqri nu sunt cele de pe pqmknt, din lumea materialq, ci cele din cer, din lumea spiritualq. Cknd Iosua lupta ‘n vale cu trupele duwmane, Moise se ruga pe munte wi rugqciunea lui nevqzutq era <simyitq> ‘n balanya luptei din vale. Cknd Aron wi Hur yineau mkinile lui Moise ridicate, biruiau cei din poporul Domnului. Cknd mkinile obosite erau lqsate ‘n jos, biruiau foryele duwmanilor copiilor lui Dumnezeu. Astqzi, rugqciunea este instrumentul cu care pqtrundem wi noi ‘n lumea nevqzutului Dumnezeu. Dupq jertfa Sa de la Calvar, Christos S-a dus ‘n slavq ca sq mijloceascq mkntuirea lumii.

Ce fac eu acum ? Ce faci tu acum ? “nyelegi tu cq de rugqciunea ta wi a mea depinde mkntuirea

celor din jurul nostru ? Rugqciunea declanweazq mecanismul puterii divine. Nu

trebuie sq fi strqlucit ‘n vorbire sau foarte dewtept ‘n gkndire. Oamenii se ‘ntreabq ce facem noi la Oradea de se pocqiesc awa de mulyi oameni. Secretul lucrqrii de acolo wi din toate timpurile este ... rugqciunea. Dacq ‘ntr-o casq existq instalayia de curent, este suficient sq rqsucewti ‘ntrerupqtorul wi se aprinde becul, vine lumina. Nu trebuie sq fii foarte inteligent ca sq rqsucewti ‘ntrerupqtorul! Oricine o poate face, chiar wi cei cu mai puyinq minte. Tot awa wi ‘n lumea lui Dumnezeu. Realitatea de acum este conectatq cu realitatea vewnicq, iar tu trebuie sq rqsucewti ‘ntrerupqtorul rugqciunii. Atunci va veni puterea! Este chiar awa de simplu! Biblia spune <Nu aveyi, pentru cq nu cereyi.> Cknd crewtinii vor ‘nvqya din nou sq se roage, Dumnezeu va face iarqwi lucruri mari pe pqmknt. Este vremea sq ne ‘ntoarcem la o viayq de pocqinyq wi de sfinyenie, pentru ca Dumnezeu sq ne asculte. Este vremea sq ne ‘ntoarcem la o viayq de rugqciune wi atunci, copiii lui Dumnezeu vor ckwtiga iarqwi biruinya. Totul depinde acum de tine wi de mine. Christos wi-a fqcut partea Lui. Acum tu trebuie sq-yi faci partea ta. El ‘wi cheamq oile pe nume. Vrei wi tu sq faci lucrul acesta, sq ‘ncepi sq te rogi pentru prietenii wi cunowtinyele tale, pe nume ? La noi, la Oradea, pknq wi copiii au liste personale de rugqciune. Awa cum profesorul, la wcoalq, strigq catalogul, wi tu wi cu mine trebuie sq strigqm catalogul pe genunchii rugqciunii.

Apoi, Christos s-a ‘nqlyat la cer pentru cq cerul este yinta finalq a copiilor lui Dumnezeu. Tu wi cu mine vom ajunge ‘ntr-o

73

Arhive sentimentale

bunq zi acolo. Pqmkntul nu este yinta noastrq, este numai locul nostru de muncq! “nyelegi tu lucrul acesta ? Dumnezeu te-a mkntuit wi te-a lqsat pentru un timp sq mai trqiewti pe acest pqmknt pentru cq ai o misiune de ‘ndeplinit. Dupq ce aceastq misiune se va termina, vei pleca wi tu acasq. Privewti tu cerul ca destinayie finalq ? Ewti tu gata sq privewti viaya de pe pqmknt doar ca pe o ocazie de a-L slqvi pe unicul wi slqvitul Dumnezeu al cerului, pe Cel ce este sursa, suportul wi scopul ‘ntregului univers? Oamenii mq ‘ntreabq dacq nu mq tem sq vorbesc awa cum vorbesc ‘n Romknia de azi. Ce nu ‘nyeleg ei este cq eu n-am de ce sq mq tem. Fiecare slujitor al lui Dumnezeu este nemuritor pe durata misiunii care i-a fost ‘ncredinyatq. Miile de ‘ngeri ai lui Dumnezeu ne pqzesc wi vegheazq ca sq nu ni se ‘ntkmple nimic. Wi cknd ne vom termina misiunea, vom pleca <acasq>. Ewti tu gata sq trqiewti wi sq mori pentru Acela care a trqit wi a murit pentru tine ? El wi-a dat viaya Sa pe crucea de la Calvar. Ewti gata sq-yi pui viaya la dispoziyia Sa ? Nimeni nu este gata pentru cer, dacq nu ‘mplinewte voia lui Dumnezeu aici pe pqmknt. Christos a fost gata sq plece ‘n cer pentru cq <‘mplinise voia lui Dumnezeu> pe pqmknt. Iar voia lui Dumnezeu este ca nici unul sq nu piarq, ci toyi sq vinq la pocqinyq. Ewti tu gata sq trqiewti cu acest unic scop ‘n minte ? Ca Dumnezeu sq te facq wi pe tine un instrument pentru mkntuirea miilor wi a sutelor de mii din jurul tqu ?>

37. Liviu Olah

Care-i definiyia unui sfknt ? Care-i definiyia unui om smerit? Recunosc faptul cq nu wtiu sq dau definiyii, dar astqzi, la biserica Betania din La Habra, cred cq am vqzut un astfel de om.

M-am dus sq yin locul lui Liviu Tiplea, pqstorul local wi prietenul meu plecat ‘n concediu. Providenya a fqcut ca, din Romknia ‘n drum spre Convenyia din San Francisco, sq ne viziteze wi fratele Nicu Vandici, directorul programului <Trans {orld Mondial> pentru Romknia, ‘mpreunq cu fratele Cooper, directorul aceluiawi program pe toatq Europa.

Dupq ce au adus un raport wi un scurt mesaj, am fost rugat sq conduc rugqciunea de dupq colectq.

Stknd pe bancq wi ascultkndu-i pe cei doi, nu m-am oprit sq nu observ o simetrie surprinzqtoare ‘ntre vizita celor doi wi prezenya ‘n salq a lui Liviu Olah. Cknd am ridicat audienya la rugqciune, am spus despre <ceasul ‘mplinirii> pe care trebuie sq-l trqiascq acum Liviu Olah, omul care, cel dintki din Romknia, a

74

Amintiri cu sfinyi

‘ndrqznit sq creadq cq va exista un sfkrwit al comunismului wi cq Dumnezeu va avea ultimul cuvknt ‘n istoria Romkniei, cknd va aduce vremea ca Evanghelia sq fie predicatq pe stadioane, ‘n presq, la televizor wi ... la radio! Rugqciunile lui pqreau atunci tuturor credinciowilor din yarq, wi chiar pqstorilor cu un oarecare nivel spiritual, <foarte copilqrewti> wi lipsite de <temei biblic.>

<Cred cq astqzi, Dumnezeu ‘wi justificq un copil al credinyei>, am spus eu, <wi vreau sq-l las pe dknsul sq ne conducq ‘n rugqciunea de mulyumire.

Departe de a prelua linia sugeratq de mine, Liviu Olah s-a rugat awa:

<Doamne, nu un om cu iniyiativq personalq s-a rugat atunci, ci un om care a simyit cqlquzirea Duhului Sfknt. Omul n-are nici un merit. Toatq lauda Yi se cuvine numai Yie wi lucrqrilor Tale pline de har wi de putere. Iartq-ne cq Te cunoawtem awa de puyin wi Te slujim awa de neputinciowi. Wtiu cq ne va fi ruwine cknd ne vom prezenta ‘naintea Ta, pentru faptul cq n-am ‘ndrqznit sq Te rugqm pentru lucruri mqreye pe care erai gata sq le faci pentru noi. Iartq-ne cq nu credem ‘ndeajuns Cuvkntul tqu wi nu ne lqsqm cqlquziyi suficient de Duhul Tqu cel Sfknt. Deschide-ne ochii sq Te vedem mai bine wi sq ‘ndrqznim sq colaborqm cu Tine la lucrqrile Tale nespus de mari.>

Am vqzut un om care “i dq toatq slava, toatq lauda wi tot meritul lui Dumnezeu, fqrq sq vrea sq opreascq nimic pentru sine. Este oare acesta un om smerit, un om ... <sfknt> ?

38. Mariuca Buhai

Prima ‘ntklnire cu hepatita am avut-o la vkrsta de 11 ani. Aceastq boalq infecyioasq mi-a curmat atunci nemilos cursa mea de extremq dreaptq spre cariera fotbalisticq pentru care mq credeam foarte dotat. Pknq pe la 18 ani, toate ‘ncercqrile mele de a mq re’nscrie pe traiectoria spectaculoasq a lumii balonului rotund s-au soldat cu tot atktea ‘nfrkngeri. Sfkrweam de fiecare datq ‘ntr-un salon de spital ‘n care doctori pricepuyi la diagnostice mq catalogau cknd hepatic latent, cknd hepatic evolutiv, cknd hepatic cronic ...

Pe sora Mqriuca am cunoscut-o mai de aproape prin anul 1970, atunci cknd, la rugqmintea pqrinyilor mei, mi-a facilitat internarea ‘n Clinica de medicinq internq Colentina, unde dknsa lucra ca asistentq a directorului clinicii, dr. Bruc\ner, pe atunci wi ministru al sqnqtqyii.

75

Arhive sentimentale

Sora Mqriuca era ca argintul viu, mereu ‘n miwcare, alergknd ‘n sus wi ‘n jos pe scqrile clinicii. Foarte preyuitq de personalul medical, se dovedise indispensabilq directorului clinicii. O iubeau toyi wi mai toatq ziua era cqutatq la telefon de oameni care-i solicitau ajutorul. Medicii primari, asistentele wi surorile medicale, studenyii aflayi acolo ‘n practicq, dar mai ales bolnavii, oamenii aceia suferinzi wi speriayi de boalq, o chemau ne’ncetat wi-i solicitau atenyia.

Pasiunea de a fi de folos celor din jur a mowtenit-o de la tatql ei, fratele Moceanu, membru ‘n biserica baptistq din cartierul Ferentari, un veritabil misionar al capitalei. “n ciuda handicapului fizic, fratele Copcinenco a mqsurat ‘n lung wi ‘n lat Bucurewtiul, bocqnind cu piciorul lui de lemn ‘n nenumqrate case din mai toate cartierele wi strqzile urbei. Awa mi-a rqmas dknsul ‘n amintire, cu un picior de lemn pe care-l ‘nfqwura cu un fel de fawq de piele. Pe nas purta niwte ochelari rotunzi cu rame de metal. Eram prea mic ca sq-l cunosc mai bine. L-am re’ntklnit ‘nsq din belwug ‘n viaya wi inima fetei lui, Mqriuca Buhai, binefqcqtoarea atktor amar de oameni aflayi ‘n suferinyq.

M-a iubit fqrq sq merit wi m-a recomandat spre ‘ngrijire unora din cei mai strqluciyi oameni ai medicinii pe care-i avea atunci Romknia. Wtiam cq i-a vorbit ministrului despre mine wi cq l-a rugat sq se intereseze de cazul meu. Awa am ajuns sq pot arunca o privire ‘n inima doctorului Bruc\ner, om de wtinyq ‘ntr-o vreme ‘n care promovqrile se fqceau mai ales pe criteriul meritelor politice.

“ntr-o dupq amiazq, ‘n timpul contravizitei, ministrul s-a apropiat de patul meu, a aruncat o privire pe un ziar deschis pe noptierq a citit mai ‘ntki ‘n gknd ckteva rknduri, apoi a recitit cu voce tare o wtire de la <externe>:

<O caracatiyq uriawq a fost prinsq ‘n apele oceanului ‘n timp ce ‘ncerca sq <atace> un submarin sovietic ...>

Privindu-mq cu sub’nyeles, ministrul a comentat apoi ironic, parcq rostind o parolq menitq sq identifice oameni aparyinknd aceleiawi grupqri subterane: <Awa-i trebuie! Cum de s-a apucat ea sq <atace> tocmai un submarin sovietic ...>

<Ce wcoalq faci dumneata?> mi-a zis el dintr-o datq serios.Newtiind ce este <mai bine> sq-i spun, am ‘ngqimat: <Teologia

...><Teologia, teologia ... wtiu wi eu cq teologia faci. Te ‘ntreb ‘nsq:

<Ce fel de teologie ?>Prins cu uwa am rqspuns: <Teologie neoprotestantq ...><Las-o! Dacq vrei sq trqiewti mult, las-o ... Vq wtiu eu pe voi,

neoprotestanyii. Lucrayi din convingere wi cu sacrificiu, nu ca

76

Amintiri cu sfinyi

preoyii ortodocwi. Am avut eu doi prieteni wi unul s-a fqcut colonel, iar altul preot. Iarna, colonelul ‘njura de mama focului pe ckmpul de instrucyie wi zicea: <Bq, tkmpit am fost eu sq intru ‘n armatq wi sq stau acum cu voi ‘n viscol wi ‘n frig. “mi ‘ngheayq nasul wi urechile wi-mi vqrs plqmknii strigknd la voi, ‘n timp ce prietenul meu s-a fqcut popq! Auzi, mq ? Popq! “i aduc oamenii raya pe varzq acasq wi damigeana cu vin la bisericq. Acum, el stq la cqlduricq, iar eu ‘mi blestem zilele amqrkte cu voi aici ...>

<Awa spunea colonelul. Dacq te-ai fi fqcut preot ortodox, te-aw fi lqsat ‘n pace, dar cu ficatul dumneatale nu vqd cum vei putea face fayq ca pastor neoprotestant, cq voi le puneyi pe toate la inimq!>

Sub privirea lui cercetqtoare am ‘ndrqznit totuwi sq spun: <Nu pot, domnule ministru. Cred cq este o problemq de chemare personalq, de destin ...>

A zkmbit satisfqcut wi m-a mkngkiat pqrintewte pe cap: <Bine, dacq este o problemq de chemare personalq, fq-te ce vrei tu ... numai nu uita, sq nu ataci niciodatq submarinele sovietice!>

La externarea din spital, pe fiwa mea era trecut un diagnostic sever. Speriat, am cerut o lqmurire sorei Mqriuca Buhai. <Nu-i chiar awa cum scrie acolo>, mi-a spus dknsa. <Domnul profesor Bruc\ner a vrut sq trecem diagnosticul acela. A spus dknsul cq este mai bine awa.>

De dreptatea ministrului mi-am dat seama cknd, peste doar ckteva sqptqmkni, doi din colegii mei de aceiawi vkrstq din primul an, Filip Dincq wi Constantin Chiwqliyq, au fost <chemayi la oaste> cu ordin de ‘ncorporare. Pe mine nu m-au luat, dewi am fost chemat sq repet niwte analize la spitalul militar. A contat mult acel <diagnostic> al ministrului-profesor de la Clinica din Colentina ...

Privitq retrospectiv, este greu de spus unde pot ‘ncadra hepatita mea buclucawq. A fost un ghinion sau o binecuvkntare ? “ntrebarea mq duce cu gkndul la un text biblic wi la o ‘ntkmplare din China. Biblia spune:

<Pe de altq parte wtim cq toate lucrurile lucreazq ‘mpreunq spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, wi anume, spre binele celor ce sunt chemayi dupq planul Squ> (Romani 8:28).

Pentru cei ce sunt ai lui Dumnezeu nu existq nici <ghinion> wi nici <noroc>! Un bqtrkn chinez avea un singur fiu wi, pe lkngq casq, un singur cal. “ntr-o zi, calul a luat-o razna wi s-a pierdut. Cknd au auzit, vecinii au venit la el sq-l mkngkie wi i-au spus: <Ce ghinion?>

<De unde wtiyi voi cq este ghinion?> i-a ‘ntrebat bqtrknul.

77

Arhive sentimentale

Peste puyinq vreme, calul s-a ‘ntors wi a adus cu el o micq herghelie de cai sqlbatici. Vecinii au venit iarqwi la el wi i-au spus: <Ai avut dreptate, n-a fost ghinion! Ce noroc a dat peste tine!>

<De unde wtiyi voi cq este noroc?> i-a ‘ntrebat iarqwi bqtrknul.Vqzkndu-se cu atkyia cai sqlbatici, bqiatul bqtrknului s-a

apucat sq-i ‘mblknzeascq. A fost aruncat jos de unul mai nqrqvaw wi wi-a rupt piciorul. Vecinii au venit iarqwi wi au spus: <Ce ghinion!>

<De unde wtiyi voi cq este ghinion?> i-a ‘ntrebat bqtrknul.Nu peste mult timp, a izbucnit rqzboiul. Toyi tinerii din jur au

fost luayi la oaste. A scqpat numai bqiatul bqtrknului, pentru cq avusese piciorul rupt wi ‘ncq nu se ‘nsqnqtowise ...

Adevqrul este cq noi cunoawtem <‘n parte>, wi ‘nyelegem tot <‘n parte.> Asta ne face awa de neputinciowi atunci cknd ‘ncercqm sq ne dqm cu pqrerea. Orice <ckrtire> ‘mpotriva soryii pe care ne-a trasat-o providenya divinq este, ‘n esenyq, un semn de ne’nyelepciune. Dayi-mi voie, ‘n ‘ncheierea acestei scurte amintiri despre sora Mqriuca, sq transcriu o meditayie care m-a mkngkiat mult ‘n clipele ‘n care <suferinya> ‘mi dqdea ghes s-o apuc pe calea contestqrii lui Dumnezeu:

<Voia lui Dumnezeu este ceea ce am face wi noi singuri, dacq am cunoawte toate detaliile ... Nu vi s-a ‘ntkmplat niciodatq sq vedeyi a doua zi cq ceea ce ayi fqcut ieri nu a fost chiar awa de bine? Nu vi s-a ’ntkmplat sq aflayi ceva care sq vq dea peste cap toate aprecierile din ziua de ieri ? N-ayi spus niciodatq: <Dacq aw fi wtiut asta ieri, altfel aw fi procedat> ?

Dacq da, atunci pricepeyi cq atunci cknd, ’n Ziua Judecqyii, Dumnezeu ne va da toate <detaliile> realitqyii pe care acum doar El le cunoawte, toyi ’i vom da dreptate wi <orice genunchi se va pleca ’naintea Lui> wi orice gurq va amuyi ’naintea verdictelor Sale. "ntr-adevqr, voia lui Dumnezeu este ceea ce am face wi noi, dacq am cunoawte toate detaliile. Oare nu s-ar cuveni sq o facem wi acum, cknd nu cunoawtem <toate detaliile> ?

39. Magnetofonul buclucaw

Prin anul doi de seminar, m-am ‘ntors la cqmin dintr-una din vizitele mele la Ploiewti cu un magnetofon Grundig, dqruit de cineva din strqinqtate, prin fratele Yon Iosif, studenyilor de la Seminarul din Bucurewti. Acest cadou nu mi-a adus deckt necazuri. Dintr-un simplu cqrquw, m-am vqzut transformat ‘ntr-un <delicvent> prins ‘ntre douq alternative ireconciliabile. Fratele

78

Amintiri cu sfinyi

Yon dorea ca magnetofonul, conform voinyei celor ce-l dqruiserq sq fie o binecuvkntare pentru seminariwti. El putea, prin intermediul benzii magnetice, sq ne aducq ‘n Seminar pe profesorii predicatori care nu erau ‘ngqduiyi de autoritqyile de Stat sq ne ‘nveye. De partea lui, directorul Seminarului era convins cq orice este dqruit Seminarului trebuie sq fie sub administrarea dknsului. Eram astfel prins stknjenitor ‘ntre un director pe care trebuia sq-l ascult wi un pqrinte duhovnicesc ‘ndrqgit pe care nu voiam sq-l dezamqgesc ...

M-am ales din toate astea cu prima mea notq de wapte la purtare , d in ce le douq necesare ca pretext pentru o <nerecunoawtere> din partea Departamentului Cultelor.

Magnetofonul a sfkrwit-o <sub cheie>, awa cum ne-a cerut fratele Director. Ori de ckte ori iewea sau intra, Titus Mihey care-l preluase de la mine, aweza deasupra lui .... cheia de la camerq.

40. Petru Bozian

Wi pentru cq veni vorba despre magnetofon, ‘mi aduc aminte de o altq pqyanie petrecutq ‘n jurul unui alt astfel de instrument de ‘nregistrare a vocii: un casetofon. Era pe vremea cknd un memoriu scris de studenyii promoyiei mele ‘l ‘naintaserq conducerii Uniunii baptiste de la Bucurewti. “n el, ne publicam nemulyumirea noastrq pentru lipsa de profesori competenyi care sq ne pregqteascq wi sq ne ‘ngrijeascq devenirea teologicq wi spiritualq. Fusesem lqsayi doar pe seama fratelui Ioan Bunaciu care, ‘n ciuda unor strqdanii titanice, nu putea suplini absenya altor profesori. Menyionam cq, la atktea sacrificii personale fqcute de cei ce-wi lqsaserq familiile wi suspendaserq activitatea normalq pentru patru ani, ca wi pentru miile de credinciowi anonimi care donau resursele ‘ntreyinerii noastre pe aceastq perioadq, Uniunea ar trebui sq se preocupe mai de aproape wi mai serios de ceea ce trqim noi ‘n Seminar. Menyionam cq ar fi trebuit sq fie lqsayi ca profesor i oameni cu pregqt i re teo log icq w i cu staturq duhovniceascq de la care sq putem cu adevqrat sq ‘nvqyqm ceva. “mi aduc aminte cq, dacq nu mq ‘nwel, pomeneam ckte ceva despre numele fratelui Belicov, al lui Iosif Yon wi al lui Talow Vasile. Cum aceste persoane nu erau ckt de puyin pe placul autoritqyilor de Stat, Uniunea se fqcea cq nu vede lipsa de nivel academic wi spiritual ‘n care trqiam noi. Seminarul devenise un fel de loc de pregqtire a noilor conducqtori de biserici ‘n care aparatul

79

Arhive sentimentale

ateist de Stat ‘l folosea pentru ‘ncovoierea spinqrii wi pentru ruperea elanului seminariwtilor.

Urmarea memoriului a fost cq am fost dayi cu toyi pe mkna ... Securitqyii. “nainte ca sq fim ascultayi de membrii comitetului Uniunii, cei care au venit sq ne ia la ‘ntrebqri au fost ofiyeri wi funcyionari ai Securitqyii wi ai Departamentului Cultelor. Erau zile grele de apqsare psihologicq wi de teamq pentru viitor.

Ei bine, ‘n acele zile s-a gqsit un seminarist gata sq facq haz de necaz wi sq ne punq la dispoziyie una din farsele acelea de care ‘yi aduci apoi aminte toatq viaya. Bozianu wi-a pus o pqlqrie pknq spre sprkncene. a luat haina de piele a lui Liubimirescu, i-a ridicat gulerul ‘n sus, wi-a pus pe nas o pereche de ochelari cu <nas>, folosiyi la parcul de distracyii sau la carnaval de aceia care vor sq se deghizeze, a pus sub bray o mapq diplomat wi a ‘ndesat ‘n ea un casetofon gata de ‘nregistrare. Folosindu-se de faptul cq noi ne ‘mpqrtqweam ‘ntotdeauna peripeyiile de pe teren cknd ne ‘ntorceam la cantinq duminica seara, Bozianu s-a dat seminaristului de serviciu la poartq drept <inspector> wti tu de unde ... wi a chemat unul ckte unul pe ckyiva dintre noi <sq stqm de vorbq prietenewte.> Pe fiecare ‘l ruga apoi sq-l ‘ntovqrqweascq ‘ntr-o micq plimbare ‘n semiobscuritatea favorizatq de cqderea serii wi, pe drum, ‘ncepea interogarea.

Folosindu-se de ceea ce wtia deja de la cantinq, <inspectorul> ‘l ‘nwtinya pe seminarist cq <noi wtim deja totul, dar vrem sq avem wi confirmarea ta>, wi ‘ncepea sq-i spunq ckte ceva din ceea ce fqcuse el ‘n duminica respectivq. Tremurknd, seminaristul intra astfel ‘n jocul <inspectorului>, care-i cerea apoi informayii despre alte activitqyi wi alyi seminariwti. Dacq studentul se yinea tare, Bozianu trecea la alte ameninyqri wi-l acuza de activitqyi subversive ‘ndreptate ‘mpotriva Statului care pot aduce pedepse majore. Nu trebuie sq vq mai spun cq cel mai aspru s-a purtat cu aceia care-i erau cei mai apropiayi prieteni wi despre care wtia cele mai intime lucruri. Vorba aceea: <ferewte-mq Doamne de prieteni, cq de duwmani mq apqr wi singur> sau <cu awa prieteni, cine mai are nevoie de duwmani ...?>

Seara tkrziu, cknd a ‘ncetat comedia wi unul dintre cei interogayi a recunoscut wi deconspirat identitatea <inspectorului>, Bozianu ne-a adunat pe toyi ‘n capela Seminarului wi ne-a lqsat sq rkdem wi sq plkngem ‘n voie ascultknd ‘nregistrarea de pe bandq.

Wtiu cq sunteyi curiowi sq vq spun cine a zis, ce a zis wi despre cine. N-am s-o fac ‘nsq ... Am sq vq spun doar cq a fost o bunq pregqtire pentru viayq wi o puternicq reamintire a faptului cq, de fapt, totul chiar se ‘nregistreazq, dar pe o altq bandq, plasatq ‘ntr-

80

Amintiri cu sfinyi

un casetofon al cerului. Iar aceasta nu mai este nici un fel <de glumq>!

41. Trei seminariwti

Wi pentru cq a venit vorba despre Seminar wi despre seminariwti, vreau sq vq spun cq aceastq <Wcoalq a profeyilor> din inima Bucurewtiului n-a fost lipsitq de momente ilare ‘n care realitatea a fost nu de puyine ori rivalq cu fantezia cea mai ‘ndrqzneayq. Uneori, umorul unor ‘ntkmplqri a fost burlesc, alteori a luat nuanya umorului negru sau chiar absurd. Iatq un exemplu. Era prin anul doi de studii. Fusesem repartizat ‘n practicq ‘ntr-o echipq de trei, alqturi de Nelu Rusu wi de Mate Nicolae. Aceste echipe erau rotate ‘ntre bisericile din Bucurewti, unde pqstorii ne puneau sq facem unele din lucrqrile de slujire.

“ntr-o zi mohorktq de ‘nceput de iarnq, am fost trimiwi de unul din pqstorii din Bucurewti sq oficiem ‘nmormkntarea unei bqtrkne singuratice care trecuse la cele vewnice.

Sfqtuyi de cei cu mai multq <experienyq>, noi ne cumpqrasem niwte costume de culoare ‘nchisq, niwte pqlqrii negre wi luaserqm sub bray Biblia cu cel mai mare format. Stknjeniyi cumva de noutatea situayiei, eram totuwi convinwi cq toatq lumea din cimitir ‘wi va da repede seama cine suntem wi ce am venit sq facem. Nu micq ne-a fost deci mirarea cknd, apropiindu-ne de groparii care awteptau lkngq sicriu, i-am auzit spunkndu-ne: <Haideyi repede s-o ‘ngropqm pknq nu vine popa qlq al lor ...>

Halal impresie! A trebuit sq ne dregem glasul wi sq-i facem sq ‘nyeleagq cq <popa qlq al lor> eram tocmai <noi> ...

Adevqrul este cq groparii avuseserq dreptate. Am awteptat zadarnic sq mai vinq cineva dintre ai bisericii sau ai familiei. Vremea geroasq wi atmosfera mohorktq ‘i determinaserq pe toyi sq stea pe lkngq casele lor. Mate s-a rugat, eu am <condus o ckntare comunq>, iar Nelu Rusu a rostit ckteva cuvinte potrivite, dupq care ... trupul celei moarte a fost coborkt ‘n groapq.

Slujba fusese scurtq, dar plecam cu sentimentul cq debutaserqm ‘ntr-o lucrare pe care avem s-o facem de multe ori ‘n bisericile noastre. De-abia apucase pqmkntul sq se awtearnq peste lemnul cowciugului wi de-abia ce apucaserqm sq ne punem ceva pe cap peste urechile care ‘ncepuserq sq ‘ngheye cq ... dinspre capela de la poarta cimitirului au ‘nceput sq nqvqleascq peste noi un tumult de yipqte ascuyite, de cuvinte ne’nyelese wi de oameni care agitau mkniowi mkinile spre cer. “n fruntea lor, un popq

81

Arhive sentimentale

ortodox cu o falcq ‘n cer wi una ‘n pqmknt, cu pqrul vklvoi wi cu pumnul ridicat ameninyqtor venea fugind cqtre noi. Ochii lui bulbucayi nu prevestea nimic bun. Fqrq sq cerem prea multe lqmuriri, am luat-o printre morminte, strqduindu-ne sq fugim ckt mai civilizat wi mai demn. Noi fugeam de el, el venea gkfkind ‘n fruntea puhoiului de lume.

<Blestemayi de sectanyi nenorociyi! Sq dea Dumnezeu sq nu apucayi ziua de mkine, nenorociyilor.>

Din wuvoiul de blesteme wi ameninyqtor am reuwit totuwi sq desluwim motivul delirului colectiv al celor porniyi sq ne ‘ngroape ‘nainte de vreme. Furaserqm moarta popii! Nefamiliarizayi cu chipul sorei din biserica baptistq, luaserqm de la capelq wi coborkserqm ‘n groapq o femeie din turma preotului ... O pkngqriserqm cu slujba noastrq protestantq. Nenorocirea era wi mai mult ampl i f i catq de faptul cq o ‘ngropaserqm . . . <nedezlegatq>! Ritualul slujbei ortodoxe cerea ca o sfoarq legatq dinainte sq fie deznodatq de preot ‘nainte de coborkrea ‘n mormknt, ca semn al <dezlegqrii de pqcate oferitq de Bisericq.>

Impasul era mare! Ce sq facem? Sq ne oprim din alergare wi sq ne cerem scuze ? Sq cqutqm sq ne ‘nyelegem ca oamenii civilizayi ? Sq ne oferim sq dezgropqm noi moarta wi sq repetqm slujirea pentru moarta <baptistq> ? Toate acestea ne treceau cu mare vitezq prin cap ‘n timp ce, involuntar, jucam <prinselea> cu popa din fruntea gloatei ortodoxe. Pknq la urmq, am convenit cq este mai bine sq-L lqsqm pe Dumnezeu sq se descurce El cu cele douq femei ajunse ‘ntre timp ‘naintea Lui, iar noi sq ne vedem de drum, cqutkndu-ne siliyi <mkntuirea>.

Singurii oameni care au avut de ckwtigat au fost groparii care s-au ‘ncqlzit de rks privind la cursq cu obstacole ‘ntre mulyimea de ortodocsi wi micul pluton de ... seminariwti ‘mbrqcayi <ca popii>.

42. Bunian Cocar

L-am cunoscut pe Buni fqrq sq wtiu cq face parte din cunoscuta triadq a Cocqrewtilor, Cornel ‘n clisura Dunqrii, Mircu la Sibiu, .... wi la Cisnqdie. M-a apropiat de el caracterul squ deschis, temperamentul clocotitor wi aerul puyin <smecheresc> care se asorta de minune cu <bucurewteanul> din mine.

Mi-am dat seama foarte repede cq Buni este un om cu resurse neobiwnuite wi cu dimensiuni neexplorate deckt ‘n fugq de ceilalyi. <Daniel, trebuie sq facem ceva deosebit pentru Dumnezeu. Ceva

82

Amintiri cu sfinyi

care sq trezeascq oamenii wi sq-I dea posibilitate lui Dumnezeu sq se manifeste ‘n toatq puterea wi frumuseyea Sa.>

Probabil cq Buni mi-a fost omul cel mai apropiat ‘n anii de Seminar. Nu numai cq au fost ani cknd paturile noastre au fost alqturate wi am dormit unul lkngq altul, dar ne-am simyit cumva tovarqwi de drum wi imi este greu chiar wi astqzi sq spun unde se sfkrwewte unul wi unde ‘ncepe altul ‘n personalitatea noastrq comunq. Existq o droaie de lucruri pe care nu le-aw fi fqcut wi nu le-aw face astqzi dacq n-ar fi existat Buni wi sunt convins cq wi el poate spune acelawi lucru despre mine. Chiar dacq acum locuim la mii de mile depqrtare, el la Chicago wi eu la Los Angeles, cknd ne re’ntklnim este de parcq ne-am ‘ntklni cu o parte din noi ‘nwine de care nu ne-am despqryit niciodatq. Oare nu spunea cineva cq <prietenia adevqratq este o singurq inimq care bate ‘n douq piepturi> ?

Un prieten este unul care-yi wtie toate defectele wi totuwi mai are ochi sq-yi vadq wi calitqyile. Este mare lucru sq gqsewti pe cineva care sq te preyuiascq. Este wi mai mare lucru sq ‘nveyi tu ‘nsuyi sq preyuiewti pe alyii, altfel vei rqmkne fqrq prieteni dacq vei cquta unul fqrq defecte.

Ar fi multe lucruri de spus wi de amintit din pqyaniile noastre ‘mpreunq. Am sq aleg pentru acum una singurq, cu consecinye care au determinat mult evoluyia noastrq de mai tkrziu.

Era pe vremea ‘n care Liviu Olah, unul din marii preferayi ai lui Buni yinea sqptqmkni de evanghelizare la Galayi, iar eu eram atras spre portul de la Dumqre de simpatia mea pentru o ... anumitq fatq, care era studentq acolo. Ne-am dus awadar la Galayi, plqnuind sq ne ‘ntoarcem cu ultimul tren de duminicq seara. Evanghelizarea s-a prelungit ‘nsq mult peste ora obiwnuitq, ... ca sq nu spun cq am stat prea mult la discuyii cu ... wtiyi dumneavoastrq cine, awa cq a trebuit sq dormim peste noapte la Galayi wi ne-am ‘ntors la Bucurewti cu primul tren de dimineaya. Asta a ‘nsemnat cq am ‘ntkrziat la cursuri wi am lipsit de la primele ore. Ce sq facem? Cum sq dqm ochii cu directorul? Ce sq spunem fqrq sq minyim wi totuwi sq iewim bine ?

Dupq ckteva <variante fqrq soryi de reuwitq>, Buni a spus: <Wtii ceva? Eu am ‘n spate, sub omoplat un nod de carne care mq supqrq wi n-am fost niciodatq cu el la doctor? Du-mq tu la un spital wi avem scuze sq ajungem numai dupq amiaza la cursuri.>

Zis wi fqcut!Numai cq dincolo de <scutirea motivatq>, Buni s-a ales cu

vestea cq ceea ce avea sub omoplat era o treabq serioasq. A trebuit sq fie internat ‘n spital wi, cknd l-am vizitat dupq analize, l-

83

Arhive sentimentale

am gqsit tulburat wi negru de supqrare. <Mie nu-mi spun mai n imic , dar suror i le t rec pe lkngq mine , dau din cap compqtimitoare wi spun: <Pqcat de el, este ‘ncq awa de tknqr ...>

Am aflat astfel cq ‘i cauterizaserq cu un fel de oxigen lichid rana lqsatq de extirparea tumorii, dar cq, datq la analizq, natura acestei excrescenye duwmqnoase se dovedise a fi de rqu augur. Peste primqvara de afarq se lqsase dintr-o datq toamna, iar priveliwtea crematoriului uman de peste wosea nu avea ‘n nici un fel harul sq ne ridice cumva moralul.

<Adu-mi hainele. Vreau sq fug de aici. Dacq mor, vreau sq mor la amvon predicknd Evanghelia, nu pe patul unui spital de neputinciowi.> L-am privit sceptic, dar mi-am dat seama cq vorbea serios. Era ceva ‘n privirea lui care nu suferea nici un fel de contrazicere. M-am dus la Seminar, i-am adus hainele wi l-am awteptat sq sarq peste gard wi sq plecqm ‘mpreunq. Rana era ‘ncq cu cusqtura proaspqtq wi fiecare miwcare mai bruscq ‘i aducea pe fayq o grimasq dureroasq.

La spital dqduse adresa lui din Lewcoviya awa cq nimeni n-a putut sq vinq dupq el la seminar, iar acolo, doar foarte puyini au aflat de <evadarea> lui periculoasq. Foarte talentat ‘n comparayie cu restul clasei, Buni era invitat sq predice ‘n bisericile din capitalq. “n duminica urmqtoare l-am ‘nsoyit la biserica din Ferentari, unde fusese trimis de fratele Bunaciu sq-i yinq locul. A predicat ca de obicei, bine pentru acea bisericq, foarte bine pentru bruma de studii pe care le parcurseserqm ‘mpreunq. A vorbit ‘nsq cu mult patos, awa cum vorbea Liviu Olah, wi oratoria a yinut loc inevitabilei lipse de experienyq. Celor din salq li se pqrea cq le vorbewte unul gata sq-wi dea sufletul pentru ceea ce spune. Cuvknta de parcq era ‘n ceasul moryii wi vrea sq lase ‘n urmq ceva pentru Christos. Celor din salq awa li se pqrea ... Mie ‘nsq nu mi se pqrea. Eu wtiam cq asta era realitatea! “l ascultam cu un nod ‘n gkt wi cqutam sq-mi stqpknesc lacrimile. Spre cea de a treia parte a predicii a fqcut un gest viguros wi necugetat cu mkinile ridicate cumva deasupra capului w i spre ‘nainte . L-am vqzut schimonosindu-se de durere wi am priceput cq-l ‘njunghiase rana operayiei. Restul de timp a vorbit miwcknd doar una din mkini, cealaltq o yinea atkrnatq cumva pe lkngq corp, asemenea unei aripi frknte. Un albatros care ‘ncerca sq zboare, atkt ckt mai putea el, cu o singurq aripq ...

La ckteva sqptqmkni, ‘n Timiwoara, s-a dus la un cabinet medical wi l-a rugat pe medicul de serviciu sq-i scoatq chestia aia din spate. Cknd a vqzut cusqtura, doctorul a spus mirat:

<Dumneata ai fugit dintr-un spital !>

84

Amintiri cu sfinyi

<Wtiu, domnule doctor! Asta wt iu wi eu. Am venit la dumneavoastrq pentru ceea ce nu wtiu. Cum sq scap de aya asta, cq mq mqnkncq pielea?>

Acum, la atkyia ani de la aceste ‘ntkmplqri, ‘mi pun ‘ntrebarea: <Care este adevqrul? S-au ‘nwelat atunci doctorii? Sau nu cumva Buni este sqnqtos wi bine mersi, doar pentru cq a avut ‘ncredere ‘ntr-un Dumnezeu care face lucruri deosebite wi care meritq sq fie servit cu tot devotamentul ?

(Hei, Buni! Peripeyiile noastre ‘mpreunq nu s-au terminat! Pe aeroportul din Columbus, Ohio, preocupat de introducerea acestor rknduri ‘n memoria computerului meu portativ wi plutind ‘n confuzia nqscutq din acea detaware de realitate necesarq reactualizqrii unor amintiri, m-am suit ‘n avionul de Detroit, Michigan ‘n loc de avionul spre Memphis, Tenness]! Bine cq ‘n atmosfera generalq de securitate maximq care domnewte acum ‘n America dupq Septembrie 11, m-a observat cineva wi m-a dat jos la timp. Pqyania ‘mi aduce aminte de pasagerul care a prezentat la aeroport douq valize cu precizarea:

- <Vreau ca una sq ajungq la Paris, iar cealaltq la Buenos Aires.>

- <Nu se poate, domnule! Ne confundayi cu un serviciu de menagerie ...>

- <Da, data trecutq cum ayi putut?> veni replica deliberat muwcqtoare a pasagerului.

Doamne, ce bine cq nu sunt valizq!)

43. Cerul Seminarului

Dewi eram 20 ‘nscriwi la cursurile Seminarului, fiecare ne trqiam singurqtatea relayiei noastre personale cu <Cel ce ne ‘nscrisese la oaste>. Noaptea tkrziu sau dimineaya devreme, seminariwtii se furiwau afarq din dormitoare ca sq stea de vorbq ‘n rugqciuni individuale cu cerul. Sqlile de clasq erau prea puyine, iar treptele dintre etaje ne’ncqpqtoare, awa cq goana dupq singurqtate ne punea din greu imaginayia la ‘ncercare. Yin minte cq, Buni wi cu mine ‘nvqyaserqm sq ne cqyqrqm dincolo de pervazul ferestrei de la mansardq wi, ‘ntinwi pe spate pe tabla acoperiwului, ne plimbam privirile pe cqrqrile astrelor. “n astfel de ocazii, bolta ‘nstelatq era cupola capelei ‘n care ne trqiam ‘nchinarea. Dintr-o astfel de reverie s-a nqscut una din poeziile veghilor mele de noapte:

85

Arhive sentimentale

“n veghe de noapteCad din timpuri-bqtrkniteStropi de sfinte taine grele,Se revarsq ‘n rqstimpuriPeste visurile mele.

“n reflexii de vedeniiChipi de preoyi wi profeyiVin sq-mi spunq ‘n crkmpeietaina unei alte vieyi.

Wi-ntr-un miez de noapte sfkntqBate-un clopot ‘n tqrii,Hotqrkri se nasc ‘n suflet,Cresc ‘n inimi ape vii.

Woapte vechi, chemqri din ceruri“mi ‘ntorc privirea-n susLacrime se nasc sub gene,Mulyumiri pentru Isus.

Pentru Cel ce-a rupt sigiliul,Moarte moryii i-a fqcut; Pentru Cel ce din ‘nalturi“mi trimite ... un sqrut.

Alteori, cknd pe acoperiw se auzeau cadenyele rafalelor de ploaie, rugqciunea wi meditayiile noastre duhovnicewti erau obligate sq rqmknq <‘nquntru>:

MelancolieDe-afarq, picuri mari wi greiDin ploaia ce-a-nceput de-asearq,S-au strecurat ‘n ochii meiWi sufletul mi-l ‘nfioarq.

86

Amintiri cu sfinyi

- <La ce mq chemi, spre ce meleag ?>Cu g’ndu-ntors ‘nspre lquntruriEu plkng wi chem un vechi pribeag;Strig sufletu-mi wi-n stropi ‘l mkntui.

Aceste reverii spirituale m-au coplewit de multe ori wi ‘n timpul orelor de curs. Cqdeam dintr-o datq pe gknduri wi plecam cu sufletul ‘n cine wtie ce yarq a visqrilor, dincolo de timp wi de spayiu, suspendat ‘ntre niveluri diferite de realitate, ancorat doar ‘n pqrtqwia cu Logosul sfknt:

Vis“n noaptea nopyii plinq de awtrii argintii,Eu te awtept Isuse, te-awtept mereu sq vii.Se zbate-n pieptu-mi dorul doritelor dorinyiSq stau ‘n veacul vewnic cu sfinyii wi-ntre sfinyi.

Te-awtept ... Din clara limpezime a zorilor de zi,Din largul depqrtqrii, eu Te awtept sq vii.Te-awtept cu doru-n suflet, cu ochii-nlqcrimayi,Cu brayele ‘ntinse, genunchii-ngenunchiayi.

Te-wtept ca pe un Mire, ce Tatql mi-a trimesCa semn al grijei sfinte din tainicul Eres.Te-awtept wi-mi arde dorul ‘n chivotul din piept.Acum wi-ntotdeauna, Isuse, eu Te-awtept.

87

Arhive sentimentale

44. Fratele Cqpuwan

Roma. Septembrie, 1982, lkngq columna lui Traian. Dupq ce am fost <‘mpinwi> afarq din Romknia, cknd, din toatq viaya noastrq de pknq atunci nu ne rqmqsese deckt un pawaport maro, <fqrq cetqyenie> wi cknd awteptam ca aceastq mamq de ‘mprumut plinq de dragoste care se numewte America sq ne ia acasq la ea, am petrecut unsprezece zile ‘n capitala fostului Imperiu care cucerise pe vremuri Dacia.

Daniela, soyia mea era ‘nsqrcinatq ‘n patru luni jumqtate. Pentru prima datq ‘n viaya noastrq vedeam standuri pline cu mai toate fructele imaginabile wi prqvqlii ‘ndopate cu tot ce-yi poate wi tot ce nu-yi poate trece prin minte. Treceam printre toate <ca la expoziyie ... Priveam, fqrq sq putem sq ne atingem de ceva. Ne lipseau .... banii. “n singurqtatea noastrq italianq, Dumnezeu ne-a dqruit ‘ntklnirea cu fratele Cqpuwan, care avea deja doi fii plecayi ‘n America. Era, printre cei de la <pensione Dina>, un <om cu bani>. Vqzkndu-ne awa de <reyinuyi> la cumpqrqturi wi sensibil la situayia soyiei mele, dknsul s-a oferit sq ne cumpere o <gelata>, o ‘ngheyatq italianq. A fost prima ‘ngheyatq adevqratq pe care o mkncam. Era primitq ‘n dar pentru o soyie ‘nsqrcinatq wi, ca wi mine, teribil de pofticioasq. <Nici un pahar de apq dqruit ‘n Numele Meu, nu va rqmkne fqrq rqsplatq!>

Acolo, lkngq columna lui Traian, ‘ntr-o rqbufnire de patriotism ‘ntkrziat sau latent, am awternut pe hkrtie ckteva versuri cqutqtoare de busolq:

<Precum un fruct cqzut spre rqdqciniS-a-ntors din drum wi-wi aflq-acuma rostul,Tot astfel ne-nyelegem astqzi soryul,Cqci noi la Roma nu suntem strqini!>

45. Corul copiilor orfani

I-am privit de la departarea balconului bisericii <Betania> din La Habra, California. M-am suit acolo ca sq-i pot vedea pe toyi, ca sq-i pot ‘mbrqyiwa dintr-o datq cu privirile. I-am ascultat cu urechile, dar mai ales cu inima. Ckntecul lor, un imn al diamantelor rqscumpqrate din mocirla acestei lumi, ni s-a lipit repede de suflet. Nu mq sqturam sq-i privesc ... Fiecare dintre ei, o poveste amestecatq de tragedie wi biruinyq, de tristeye wi triumf

88

Amintiri cu sfinyi

personal. Cine le-a ‘nlesnit toate acestea? Cine au fost agenyii harului venit din cer special pentru nenorociyii norocowi din mahalalele Romkniei. Le-aw putea wterne numele aici, dar n-o fac. “i wtie Dumnezeu wi le-a wi pregqtit rqsplata, mqreaya rqsplatq pe care n-o vor ‘mpqryi cu nimeni, dewi ... dacq este sq facq wi acolo ce fac aici, probabil cq vor gqsi wi acolo pe cineva cu care s-o ‘mpartq ...

Iatq ceva din istoria lucrqrii lor.<“n 1992, lkngq Oradea a luat fiinyq <Cqminul Felix> pentru

copiii orfani din Romknia. Iniyiativa a aparyinut unui mic grup de crewtini din Suedia. <Cqminul> este structurat pe principiul unor case individuale ‘n care o familie de tineri romkni preiau spre crewtere cincisprezece pknq la douqzeci de copii orfani. Ideia de bazq este <‘nmulyirea dragostei pqrintewti.> Copii ai nimqnui primesc din partea unor mame wi tayi autentici acces la inima wi preocuparea lor permanentq. >

<“n 1999, <Cqminul Felix> a inaugurat cea de a doua fazq de dezvoltare. Acest sat de dragoste wi educayie are acum zece case pqrintewti ‘n care sunt crescuyi ‘ntre doisprezece wi paisprezece copii. “n cele douq locuri, Cqmunul Felix adqpostewte acum 200 de copii orfani, ‘ntorwi de la pierzare prin mila wi competenya unor crewtini cu frica wi cu iubirea lui Dumnezeu ‘n inimi. Sute de voluntari din Statele Unite ale Americii wi Anglia au donat timp, bani wi efort personal pentru a face sq se ‘mplineascq visul celor ce au iniyiat <Cqminul Felix> (<o casq a fericirii>).>

Copiii sunt singura bogqyie terestrq pe care o putem lua cu noi ‘n cer. Nawterea unui copil este votul lui Dumnezeu cq lumea trebuie sq continue.Copiii de la cqminul Felix sunt o dovadq cq Dumnezeu este viu wi lucreazq ‘ncq cu putere printre noi.

Cei care au gqsit ‘n inimile lor suficientq dragoste ca sq poatq fi ‘mpqryitq wi celor lipsiyi temporar de cqldura unui cqmin sunt argumentele cq Dumnezeu este nu numai printre noi, ci wi cq Dumnezeu este frumos ‘n toate ‘ntocmirile Sale.

Existq ‘nsq wi altfel de oameni printre noi, oameni deformayi de patima pqcatului wi dezumanizayi de influenyele demonice. Iatq trista istorie a unor asemenea oameni.

<“n Ucraina, nu de mult, o <mar\ut\a> (un minibus) mergea de la |iev la Bila Tser\va, ‘n sud. O femeie care cqlqtorea a cerut woferului sq opreascq pentru <o urgenyq> la marginea unei pqduri. S-a dat jos wi s-a strecurat ‘ntre copaci. Deodatq, ceilalyi cqlqtori au auzit-o strigknd din toyi plqmknii. Ckyiva s-au dat jos sq vadq care era cauza strigqtelor wi au gqsit un copilaw spknzurat de un copac. Funia era strknsq ‘n jurul gktului micuy, iar copilul nu dqdea nici un semn de viayq. L-au dat repede jos wi i-au fqcut

89

Arhive sentimentale

respirayie artificialq. Spre bucuria tuturor, copilul a revenit la viayq. S-au suit toyi ‘n <mar\ut\a> wi se ‘ntrebau unde sq meargq mai ‘ntki, la spital sau la poliyie ?

Dupq o bucatq de drum, au vqzut o tknqrq pereche care le fqcea semn cu mkna sq-i ia wi pe ei ‘n mawinq. Woferul a oprit wi ei s-au suit. O voce abea subyire wi abea auzitq li s-a adresat: <Mamq, mi-ai spus cq n-o sq mq doarq! ...>

Ceilalyi pasageri au tqbqrkt asupra celor doi wi mawina s-a dus direct la poliyie! Acolo au aflat cq bqrbatul nu era de fapt tatql copilului, dar cq-i spusese femeii: <Te iau de nevastq dacq scapi cumva de copil.> Nu le trecuse ‘n nici un fel prin minte cq micul autobuz se oprise chiar ‘n locul acela pustiu pe care-l pqrqsiserq ei nu de mult. Slavq Domnului pentru cq El le poartq de grijq copiilor Sqi, chiar ... wi celor mai micuyi!

(“ntkmplare relatatq ‘n August 2002 de Connie Hursh, misionarq ‘n Ucraina)

46. Costache Ioanid

Dacq blkndeyea este o formq de lepqdare de sine pentru cel tare, smerenia este o lepqdare de sine pentru cei ‘nzestrayi cu talente deosebite.

Nimeni nu poate spune despre un yknyar sau despre un purice cq este <blknd>. Blkndeyea nu stq alqturi cu slqbiciunea wi cu lipsa de posibilitqyi. Putem spune cq este <blknd> doar despre o entitate care, dacq ar voi, ne-ar strivi sau ne-ar ului prin declanwarea explozivq a posibilitqyilor potenyiale. Blknd este, nu puricele, care orickt s-ar strqdui nu poate deckt sq sarq wi sq se ascundq, ci elefantul, leul sau ursul; blknd poate fi omul foarte puternic sau ‘nzestrat cu posibilitatea de a distruge.

“n mod similar, despre smerenie sau umilinyq nu se poate vorbi ‘n situayia celor cu posibilitqyi limitate, ci doar ‘n cazul acelora care, prin ceea ce sunt wi prin ceea ce pot face, se ridicq cu mult peste media societqyii din jur.

Probabil cq cel mai frumos exemplu de smerenie pe care l-am vqzut a fost viaya pictorului, sculptorului, artistului wi poetului crewtin Costache Ioanid. L-am ’ntklnit de multe ori wi mi-a fqcut cinstea sq mq numeascq printre prietenii lui din mai tknqra generayie.

Prietenia lui exemplarq cu familia lui Aurel Popescu, wi venirea lui printre noi la serile de studiu wi predici ale lui Liviu Olah sau Iosif Yon, mi l-au adus aproape wi mi-au deschis calea cqtre inima wi casa dknsului.

90

Amintiri cu sfinyi

Iatq, ‘n rezumatul rece al datelor wi cifrelor, ceva despre viaya acestui om deosebit:

DATE BIOGRAFICE1912 Decembrie, 3-se nawte Costache Ioanid, al patrulea fiu al

lui Titus wi al Ecaterinei, la Comkndarewti, ‘n Bucovina de Nord.1923-Î’ncepe sq studieze la Liceul Internat din Iawi.1929-1934. Studiazq la Academia de Artq Dramaticq pe care o

absolvq cu nota maximq. Deschide prima expoziyie de sculpturq caricaturalq. Lucreazq ’n lut pictat, ’n culori de ulei, ’n sticlq, cearq, hkrtie, lemn.

“ntre 1934-1952 deschide wapte expoziyii de acest gen la Iawi wi mai apoi la Bucurewti.

1938-se mutq ’n capitalq. Realizeazq <Balet nepolitic>, celebru ’n epocq. La una din reprezentayii participq ’nsuwi regele Carol al II-lea.

1939-se cqsqtorewte cu Elena Wtefqnescu din Iawi.1940-citind Biblia pe o bancq ’n parc, este observat de Mihai

wi Sabina {urmbrand care î’-l invitq la Biserica Lutheranq pqstoritq de Richard {urmbrand.

“ncepe studiul aprofundat al Bibliei wi scrie primele poezii crewtine.

1941-1944. Este ’ncadrat cartograf la Marele Stat Major.1958-1961. “wi ckwtigq existenya din picturi. Frecventeazq

Biserica Penticostalq din Calea Mowilor. Scrierile sale circulq ilegal ’n toatq yara. Refuzq sq scrie ’n stilul propagandei comuniste.

1961-1966. Lucreazq ca desenator tehnic la IPROMET.1963-se aflq sub stare de arest la Malmaison. Este anchetat

pe tot parcursul anului. 1966-frecventeazq Biserica Lutheranq. Este recunoscut ca

unul dintre cei mai importanyi poeyi crewtini alqturi de Traian Dorz wi alyii.

1981-moartea soyiei sale, Elena.1981-imigreazq ’n SUA. Δi apare primul volum de versuri,

<Taine>. 1987 Noiembrie, de Ziua Recunowtinyei (Than\sgiving)-trece la

Domnul. O viayq de om wi ... un bilany. Se gqsewte ‘ntr-una din poeziile

lui pline de miez:

91

Arhive sentimentale

ISUSE, CE YI-AM DAT ?...

Tu ne-ai adus iertarea,Ne-ai dat Salvarea-n dar.Ne-ai scos din ’nchisoareapqcatului murdar.Ne-ai dat o nouq firewi un vewmknt curat.Dar noi, ca mulyumire,Isuse, ce Yi-am dat?Tu ne-ai adus putere,sckntei din focul Tqu,o sfkntq-nvqpqierece mistuie ce-i rqu.Spre vewnica cetateo cale ne-ai tqiat.Dar pentru-acestea toate,Isuse, ce Yi-am dat?

Tu tot ce-aveai ’n lumewi-n cer ne-ai dqruit:wi inima, wi nume,wi Duh nemqrginit.Wi-n zarea albqstruieTu ce-ai luat wi ckt?...Doar patru rqni de cuiewi-o ranq-n piept. Atkt...

47. Costache Ionid

Cele mai mari adevqruri sunt simple. Tot awa sunt wi cei mai mari oameni. Costache Ioanid a fost <o comoarq ascunsq> sub un munte de umilinyq. Tqcut wi retras fayq de strqini, el devenea dintr-odatq foarte vorbqrey wi foarte accesibil tuturor acelora care wi-l apropiau ca prieten.

Fin cunoscqtor wi creator de literaturq, Ioanid a fost un om ‘ndrqgostit de Cartea Cqryilor, a cqrei conyinut ‘i era hranq wi cqlquzq zilnicq. Odatq, pe cknd ‘i deschideam sfios uwa locuinyei lui din Bucurewti, pe Magistralq, ‘n zona restaurantului Budapesta, m-a surprins spunkndu-mi, ‘n loc de <Bine ai venit!>, <Wtii ‘n ce zi ne gqsim astqzi? Sunt foarte emoyionat. Hai sq-yi arqt din Biblie.>

92

Amintiri cu sfinyi

M-a condus apoi ‘n camera de studiu wi mi-a arqtat textul din Isaia 19:18-25. La Camp David, ‘n Statele Unite, tocmai fusese ‘ncheiatq o ‘nyelegere ‘ntre Manahem Begin wi El Sadat, conducqtorul Egiptului, iar fratele Ioanid ‘ncerca sq plaseze epocalul eveniment ‘ntr-o ‘ntrezqritq perspectivq a calendarului profetic.

“nzestrat de Dumnezeu cu un suflet foarte sensibil wi pqtrunzqtor, Ioanid a fost un timp actor wi director de scenq ‘n lumea teatrelor. Simyul lui artistic l-a predispus cqtre picturq wi sclupturq (pastq de hkrtie, lut, ciment wi chiar piatrq). A fost ca o floare de nufqr plutind deasupra mocirlei morale specifice celor ce-wi fqceau veacul ‘n duplicitarea vicioasq de dincolo de cortina spectaculoasq a pieselor regizate de alyii.

Fqrq ‘ndoialq ‘nsq, etapa aceasta din teatru l-a deprins cu oratoria specificq celor ce sunt chemayi sq declame poezii. Multe din sfaturile lui m-au ajutat sq-mi ’mbunqtqyesc felul de vorbire wi de predicare. Cine l-a auzit mqcar o datq recitknd wtie despre ce extraordinar talent vorbesc. De aceastq abilitate nativq, cultivatq apoi prin studiu wi strqdanii mi-am dat seama mai ales ‘ntr-o sqptqmknq de ‘nregistrqri pe care i-am solicitat-o prin 1976. Atunci wi acolo, ‘n mansarda clqdirii bisericii baptiste din woseaua Nicolae Titulescu 56A, unde ne aflam numai noi doi, awezayi deoparte wi de alta unui magnetofon <Grundig> cu douq piste l-am ascultat vrqjit timp de ore ‘n wir, transfigurat de fiorul trqirii sincere wi transformat cknd ‘n chimval, cknd ‘n vioarq, cknd ‘n vknt, cknd ‘n chitarq, interpretkndu-wi poeziile atkt de apreciate ‘n perimetrul bisericilor crewtine.

Vqzkndu-mq probabil prea extaziat wi prea plin de admirayie pentru calitqyile dknsului, a avut atunci una din acele manifestqri specifice de umilire nqscutq din conwtienta wi ‘ncqpqyknata lui lepqdare de sine. “ntr-una din pauzele dintre poezii, rowu de emoyie ca un puwti prins vinovat cu mkna ‘n bombonierq, mi-a spus ca pentru o echilibrare a diferenyelor dintre noi:

<Dumneata de ce nu vrei sq reciyi poezie? Ai un glas mult mai bun ca al meu wi te vqd printre cei ‘nzestrayi cu o mare sensibilitate. Te simt vibrknd ‘mpreunq cu mine la aceste poezii. Te-am ascultat vorbind de la amvon wi rugkndu-te. Le faci pe toate cu simyire wi cu buna cuviinyq. Hai, te rog eu, recitq wi dumneata ckteva poezii.>

Insistenya dknsului copilqreascq wi entuziastq mai, mai, mai cq m-a convins. M-am oprit ‘nsq la timp wi am refuzat. Mq readusese la realitate prezenya magnetofonului wi teama cq o astfel de exhibiyie ar putea ajunge wi la urechile altora. Hmmm,

93

Arhive sentimentale

stau wi mq gkndesc mai bine, ce a fost atunci? Teama ? Sau nu cumva mkndria mea tinereascq ?

Mqrturisesc acum, ‘n faya tuturor, cq multe din ‘ncercqrile mele de a citi cu intonayie un text biblic wi de a predica nu doar intonknd, ci mereu <interpretknd> conyinutul unui discurs sau a unei ilustrayii s-au nqscut din apropierea mea de acest <artist de o sinceritate cuceritoare> wi de o transparenyq deplin wi ‘ndelungat <studiatq.> De dragul dknsului, m-am dus eu ‘nsumi la repetiyii ale studenyilor de la <IATC> (Institutul de arta teatralq wi cinematografie) wi am cqutat sq deprind metodele wi mecanismele comunicqrii.

Revenind la genialele sale poezii, cred cq ar fi drept sq spun cq acel caracter de <scenetq> al unora dintre ele wi acel aer ‘mpodobit sqrbqtorewte cu un decor sugestiv wi creator de atmosferq se trag tot din apropierea lui Costache Ioanid de lumea teatrului.

<Sub terasele ‘nalte cu boschete de migdali,sub fqclii ce-awtern pe lespezi pawi de umbrq ireali,schimbul strqjilor de noapte, ca un joc ciudat wi mut,se perindq fqrq tropot, fqrq zqngqnit de scut.Nici un pas nu dq rqsunet, nici o armq de soldat,cqci, ‘n purpurq wi aur, doarme Dariu ‘mpqrat.

Dar pe cknd tqcerea nopyii crewte-n margini de cetate,‘ntr-un mic iatac de tainq cu obloanele lqsate,sfetnici wi satrapi de frunte ai Imperiului persanyin sobor ca sq rqstoarne un rival din Canaan>

(din poezia <Daniel wi Dariu>)

48. Costache Ioanid

Despre venirea lui Ioanid la Christos, iatq ce citim ‘n mqrturia lui Cristian Ioanide, fiul squ, awa cum a apqrut ea ‘n prefaya volumului de poezii <Porumbiye albe>:

<“ntr-o dupq amiazq de varq a anului 1940, pe o bancq din parcul Carol din Bucurewti, blkndul poet de mai tkrziu, citea cu nesay Sfknta Scripturq. Lkngq el, o doamnq ‘l urmqrewte cu discreyie. Un copilaw cu ochii rotitori, ce se joacq prin preajmq, ‘i atrage atenyia doamnei cq vecinul ei citewte Biblia. Cu o <viclenie orientalq>, doamna (Sabina {urmbrand) ‘ntreabq: Ce carte citiyi,

94

Amintiri cu sfinyi

domnule?> <Cea mai minunatq carte din lume, doamnq!> Urmeazq prezentqri reciproce wi invitayia de a participa la slujba din viitoarea duminicq de la Biserica Lutheranq din strada Olteni. El nu wtia nimic despre protestantism. La vremea aceea, Costache Ioanid era <greco-ortodox> ca wi strqmowii sqi wi considera probabil aceastq apartenenyq (chiar formalq fiind) ca o necesitate tradiyionalq. “n rest, wtia cq iudeii l-au rqstignit pe Domnul Christos wi de aceea sunt de dispreyuit wi vrednici de oskndq. Cknd, ‘n duminica urmqtoare, tatql meu s-a ‘nfiinyat la aceastq bisericq, nu micq i-a fost surpriza sq constate cq mai toyi credinciowii erau evrei botezayi, iar trei din cei patru pqstori erau wi ei evrei sadea: Richard {urmbrand, Iancu Moscovici wi Felix Iacobsohn. Contrariat de lipsa de ritual, Ioanid a fost ‘n schimb fascinat de modul <obiwnuit> de a vorbi, nedeclamativ wi cu argumentayie luatq din viaya de toate zilele. “n aceste condiyii, continua sq se ducq duminicq de duminicq la aceastq bisericq wi, destul de repede, este transformat lquntric wi botezat. Bucuriei acestei revelayii ‘i urmeazq o multitudine de ‘ntrebqri, cele mai multe pline de candoare. De un farmec deosebit este una din ele, pusq pastorului Richard {urmbrand:

<Spuneyi-mi vq rog, cum se poate ‘mpqca crewtinismul, awa cum l-am acceptat eu acum wi doctrina legionarq ‘n a cqrei valoare socialq purificatoare ‘ncq mai cred?>

<Rqspunsul: <Probabil cq poate sq existe o apropiere. Eu nu wtiu pentru cq nu m-am gkndit niciodatq la asta. Ceea ce vreau sq-yi spun ‘nsq, este faptul cq, devenind crewtin adevqrat, vei fi atkt de ocupat ‘nckt nu vei mai avea vreme sq te gkndewti la astfel de probleme!> Wi awa a fost!

49. Costache Ioanid

“n ciuda uriawului squ talent, Ioanid a fost un om smerit wi simplu. Cine l-a urmqrit de aproape a avut ocazia sq simtq cq aceastq umilinyq a lui, aceastq dorinyq dupq anonimat era un rezultat al dezbrqcqrii de sine rezultate din ‘ntklnirea cu Dumnezeul care a venit sq moarq pentru noi la Golgota. Sfkntul Macarie obiwnuia sq spunq: <De dragul tqu, Dumnezeu S-a smerit pe Sine ‘nsuwi.> Ioanid a ckntqrit mult aceastq realitate wi s-a hotqrkt sq trqiascq pururi ‘n umbra unei vinovqyii personale a cqrei pedepsire a fost suspendatq la Calvar.

95

Arhive sentimentale

“n prefaya volumului de poezii <Porumbiye albe>, Mircea Ciobanu scrie despre Costache Ioanid urmqtoarele rknduri: <(El) ... a fqcut mulyi pawi ‘n adkncimile simplitqyii. El s-a retras, ca sq zicem awa, dinaintea oricqrei ispite de a face vasul mai grqitor deckt conyinutul. Literatura romknq nu poate gqsi deckt un singur exemplar asemqnqtor - ‘n poemele lui V. Voiculescu, cele din urmq, ‘n care gkndul despre mkntuire covkrwewte orice ispitq de a cquta frumuseyea ‘n exterior.>

Adevqrata umilinyq nu stq ‘n a fi ‘n stare sq spui: <Sunt nevrednic!>, ci ‘n a le da dreptate celor care-yi spun de la obraz, ‘n batjocurq: <Ewti nevrednic!> Ioanid a wtiut mereu sq doreascq umilinya ca pe o acceptare a pqrerii lui Dumnezeu despre propria lui persoanq. Asta nu l-a fqcut deloc neplqcut sau nepotrivit celor din preajmq. Dimpotrivq!

Cu dknsul s-a adeverit ‘ncq o datq zicala care zice: <Dacq vrei sq fii preyuit de oameni, nu te vorbi singur de bine.>

Cine l-a vqzut ‘nconjurat de oameni wi mai ales de mulyimea tinerilor a dat dreptate celui care a observat cq <Cine fuge dupq glorie va fi ignorat de ea, cel ce, dimpotrivq, se ferewte de ea cu modestie, va fi ‘mbrqyiwat de ea wi lqudat de toatq lumea>.

50. Costache Ioanid

Adulat wi lqudat de prieteni, Ioanid a wtiut sq se yinq deoparte de pericolele care ‘nsoyesc drumul celor hqrqziyi cu har wi cu un neobiwnuit talent. Este uimitor ce bine seamqnq un om beat cu un om mkndru. Fiecqruia i s-a urcat ceva la cap wi amkndoi au impresia grewitq cq toatq lumea se ‘nvkrtewte ‘n jurul lor.

Ioanid a wtiut sq nu se lase ameyit de laudele altora, de parcq un Mentor nevqzut ‘i woptea mereu la ureche: <Piscurile umilinyei sunt ameyitoare wi abisurile mkndriei sunt grozave; te sfqtuiesc sq fii atent cu cele dintki, ca sq nu te prqbuwewti ‘n cele de pe urmq>.

Una din caracteristicile smereniei fratelui Ioanid a fost wi hotqrkrea de a nu alcqtui niciodatq o <colecyie> a poeziilor lui. Foarte puyini wtiu probabil cq dknsul le-a scris wi ... le-a dat drumul sq zboare. <Dacq sunt bune, se vor aduna ‘n cqryile altora; dacq nu sunt bune, se vor pierde ‘n uitarea tuturor>, spunea dknsul. Acest legqmknt al modestiei este mqrturisit ‘ntr-un mod indirect ‘n poezia <Porumbiye albe>:

<Porumbiye albe ca zqpadadin eternele grqdini de sicomori,

96

Amintiri cu sfinyi

voi mereu ‘mi ‘nfloriyi arcadacu ghirlanzi de raze wi ninsori.

Fermecat de zborul vostru-n soaregingaw, luminos wi ‘nyelept,v-am cuprins fqptura sclipitoarewi v-am strkns o clipq lkngq piept.

Dar curknd, voi oaspeyi de departe, stol de flqcqri wi de primqveri,am lqsat ca vkntul sq vq poartecqtre lumea-ntreagq, mesageri.

Orice dor curat ce-n piept zvkcnewte,orice plkns pe buze fqrq grai,mkngkiayi-l voi hulubqrewte,cu tot harul ciugulit din Rai !

Wi fqcknd pe urmq cale-ntoarsq,stol de pace alb wi marmoreu,duceyi, lkngq lacrima cea wtearsq,ramuri de mqslin lui Dumnezeu ...

Dupq ce m-am mutat la Iawi, providenya a vrut ca sq nu mq depqrtez prea mult de neamul Ionizilor. Chiar peste drum de clqdirea bisericii baptiste din dealul Sqrqriei se gqsea pe atunci casa fratelui lui Ioanid, din care iewea nu de puyine ori chipul ‘ntotdeauna luminos wi plqcut al nepotului squ: Ghiocel.

Pe Costache Ioanid l-am vqzut apoi ‘n treacqt prin Bucurewti, pe vremea alergqturilor mele dupq pawaport wi dupq aceea, cknd dknsul a venit sq stea ‘n America.

51. Costache Ioanid

Umbra amintirilor din vremea cknd am avut ocazia sq-i stau ‘n preajmq stqruie wi astqzi ‘n inima mea. Iatq una din ’ntkmplqrile pe care nu le voi uita niciodatq.

Cineva din occident mi-a trimis pe numele dumnealui un pachet cu ajutoare materiale de dupq inundayii. Ne-am dus ’mpreunq la powtq wi am scos o cutie nu prea grea, dar voluminoasq. La toate insitenyele mele de a mq lqsa s-o duc singur, dknsul a stqruit s-o ducem ’mpreunq.

97

Arhive sentimentale

Diferenya mare de vkrstq wi de putere fizicq m-a fqcut sq mq simt stknjenit sq fiu vqzut cqrknd ’mpreunq cu dknsul o povarq pe care aw fi putut s-o duc de unul singur. Se uitau oamenii la noi pe stradq. N-am putut ’nsq cu nici un chip sq-i iau plqcerea de a mq ajuta. Avea o deosebitq bucurie sq se aweze la nivelul celor cu care avea de a face.

Ajuns ’napoi la Seminarul teologic unde locuiam, m-am awezat pe genunchi wi m-am rugat pentru dknsul. I-am cerut Domnului sq-mi facq wi mie harul sq fiu asemenea acestui om smerit. Din impresia acelor clipe s-a nqscut o poezie pe care i-am dedicat-o. N-a apqrut ’ncq niciodatq ’ntr-o publicayie, dar v-o dqruiesc tuturor acum:

Pentru fratele Ionid

Mi-e mersul umil wi pasul uworWi-ades eu m-ascund ‘n tqcere.Mqrire nu vreau, nu caut onor, Nu fac din orgoliu, avere.

Nu vreau sq mq-naly, cqci nu vreau sq cad,Mai mic vreau sq fiu tuturora.Golit de mkndrie, pqzit de aryag,Voinya-mi nu-i lege altora.

“n lumea cea str’mbq, cu susul ‘n jos,Micimea nu-i semn de putere,Da-n lumea ce vine, ‘n cea cu Christos,Domnia-i va fi mkngkiere.

Cum trqznetul cade pe ce-i ‘nqlyat,M’nie va fi pentru cel ‘ngkmfat.

Pe lkngq atotputernicia lui Dumnezeu, cea mai formidabilq foryq care poate influenya viaya celor din jur este frumuseyea tqcutq a unei vieyi trqite ‘n sfinyenie. O astfel de viayq a fost aceea a lui Costache Ioanid, care continuq sq strqluceascq ‘n amintirile noastre chiar wi dupq ce s-a stins ‘n vecinqtatea prietenului squ, Aurel Popescu, ‘n orawul Portland din statul Oregon, Statele Unite ale Americii.

98

Amintiri cu sfinyi

52. Maryian Cocean

Segmentul neoprotestanyilor ‘n Romknia este foarte mic, dar nu aw spune cq wi nesemnificativ pentru cq <apele comunismului> au fost adesea tulburate de acewti oameni care au rezistat regimului prin credinyq. Maryian Cocian, veteran invalid de rqzboi, nqscut pe meleagurile Nqsqudului, a fost unul din acei oameni care prin atitudinea lor demonstrau contrarul celor care ‘i acuza cq nefiind crewtin ortodox nu poyi fi romkn. Predicile dumnealui abundau adesea de versurile lui Cowbuc wi Goga, iar atitudinea lui fayq de neam te ducea cu gkndul la unul din eroii lui Rebreanu. Sunt ‘ncq mulyi oameni ‘n yara noastrq care recunosc cq lucrurile care ‘i unesc pe crewtini sunt mai multe deckt cele care ‘i separq. Existq un uriaw teren comun de pe care conducqtorii nowtri religiowi Ortodocsi, Catolici, Protestanyi wi Neoprotestanyi au OBLIGAYIA sq declanweze procesul de vindecare moralq a nayiunii. Tocmai faptul cq Biserica Ortodoxq este cea mai popularq instituyie ’n Romknia o obligq sq se punq ’n fruntea acestei acyiuni. <Curqyiyi-vq inimile, oameni cu inima ‘mpqryitq> spune Sfknta Scripturq, wi trece-yi ‘n fruntea noastrq, arqtayi-ne DRUMUL, nu vq fie fricq sq vq mqrturisiyi trecutul, eliberayi-vq de poveri inutile, wi noi vom urma pilda voastrq. Eu sunt electrician, wi astqzi scriu pentru prima datq, dar l-am iubit pe acest om wi vq rog sq publicayi, dacq se poate. Mulyumesc. Cu respect, Florian Guler

In memoriam Ieri la sfkrwitul Sqrbqtorii Floriilor, ‘n Atlanta, Georgia, a

rqspuns la porunca <“ntoarceyi-vq fiii oamenilor> ...dupq optzeci de ani de cqlqtorie, unul dintre acei slujitori ai Evangheliei, care wi-a pqstrat verticalitatea ‘n pustia lungilor ani ai comunismului, care a lovit wi mica turmq a baptiwtilor din Romknia. Un bqrbat ‘nalt cu umeri largi, ascunzknd ‘n spatele ochelarilor fumurii, infirmitatea unui ochi pierdut ‘n Rqzboiul cel Mare, zvelt cu umerii drepyi wi yinuta fostului subofiyer din Armata Regalq a Romkniei. Cu vorbq blajinq wi inimq de poet, va rqmkne ‘n memoria wi inima celor pe care i-a slujit cu Cuvkntul peste 50 de ani, omul mereu predispus la meditayie, cu ‘ndelungq rqbdare la ascultare wi puyin la vorbire: Maryian Cocian.

Slujitor wi iubitor al Cuvkntului ,,’l gqseam mereu awezat pe un scaun sau fotoliu, ‘n primitoarea lui casq pe strada Fulgerul ‘n Arad, aplecat ‘n cugetare peste Biblia prinsq ‘ntr-un anume fel ‘ntre palmele lui mari. <Cknd vorbewti, ‘mi spunea, dacq ideile tale

99

Arhive sentimentale

nu te ‘ncqlzesc pe tine ‘nsuyi nu vor ‘ncqlzi pe nimeni altcineva>. Cuvintele predicqrii lui, lucrau mai ‘ntki ‘n predicator wi apoi ‘ncqrcate de puterea Divinului wi lumina emoyiei, mkngkiau sau sfqrkmau dupq cum gqsea Duhul cu cale sq ‘ntklneascq inima ascultqtorului.

La mi j locul ani lor 70, ani de rqscruce ‘n lucrarea evanghelicilor ‘n general wi a baptiwtilor ‘n special, ‘n Romknia, pastorul Cocian nu era <‘n luminile rampei> ca wi Iosif Yon, Paul Nicolescu ori Aurel Popescu. Fqrq a beneficia de o celebritate anume, ‘mpreunq cu Biserica Wega Arad, pe care o pqstorea, fqrq zgomot el wi-a asumat riscul de a avea biserica wi amvonul ei deschise ca o tribunq pentru acewti <‘ndrqzneyi> care incomodau regimul comunist din yara <dictaturii proletare>. Chiar dacq acest lucru s-a uitat nepermis de repede, ‘n acei ani tulburi Wega era singura dintre cele 7-8 Biserici din Arad care avea uwile deschise pentru acei nevruyi de regim, iar pastorul Cocian refuza sq facq jocul departamentului wi Uniunii de a-i izola pe acei care iatq ‘ncepuse sq ‘wi <deschidq gura ‘n locul munyilor>.

Iar atunci cknd Departamentul Cultelor, cauta sq ‘l ‘mpiedice pe talentatul student al Seminarului Baptist din Bucuresti, Daniel Brinzei, sq termine studiile academice, pentru cq vedeau ‘n el un potenyial lider periculos ... o scrisoare de recomandare wi acceptare din partea pastorului Cocian a ‘ncurcat planurile conducerii Seminarului Baptist. Cocian Martian a rezistat presiunilor cu toate cq avea aceleawi temeri ca orice tatq a patru copii, wi singur susyinqtor al familei. El a luptat cu frica, dar datoria fayq de Adevqr a ckwtigat.

Era o searq tkrzie wi la subsolul Bisericii ckntarea wi bucuria unei logodne se depqnau liniwtit, cknd cineva a chemat afarq din salq pe fratele Marcel. Ckntarerea a ‘ncetat wi un fior de spaimq wi ‘ngrijorare circula ‘n woaptq de la masq la masq <locotenetul Vowtinaru de la securitate vorbewte afarq cu pqstorul>. Discuyia a fost scurtq. <Domnule locotenet de ce veniy i la mine? Dumneavoastrq aveyi relayii mai bune cu alyi pqstori, de ce veniyi la mine? “n salq sunt mulyi oameni!> <Domnule Cocian, frate Cocian, tocmai pentru re lay i i le noaste re le numai ‘n dumnevoastrq am ‘ncredere>. “n urmqtoarele minute, aflam cq ‘n urma mustrqrilor de conwtiinyq wi a luptelor lui interioare, temutul ofiyer de securitate responsbil cu cultele, a ales pe pastorul Cocian sq ‘l ajute sq-L regqseascq pe Hristosul cunoscut ‘n copilqrie.

Integritatea wi realitaea Vieyii din crewtinul Cocian a ‘nvins. Atunci cknd omul Vowtinaru cquta Lumina, el a ales dintre mulyi pe cel care stqtea ‘n picioare sq-i fie cqlquzq.

100

Amintiri cu sfinyi

“n aceeawi noapte, locotenentul de securitate Vowtinaru a fost arestat la mai puyin de o orq de la convertirea lui. De unde au aflat ei? M-am ‘nfiorat ... Oamenii lor sunt wi printre noi ... Era ceva ce mulyi dintre noi nu wtiam. Iatq de ce atunci cknd ‘ntrebat fiind <de ce ne pqrqsiyi?> pastorul nostru a plecat capul wi dupq o pauzq a spus: <Cred cq wi eu am Duhul Lui Hristos>. Biserica ‘n care slujea Cocian Maryian nu era lipsitq de primejdii.

Prin plecarea dumnealui noi toyi pierdem, dar pentru dknsul este un ckwtig, awa cum este un ckwtig pentru toyi cei ce mor ‘n Hristos ... Awa cum l-am cunoscut un om obiwnuit care a trqit deosebit. <Se duc oamenii de bine wi nimqnui nu-i pasq>.

Tkrziu ‘n noapte cknd vestea plecqrii dumnealui m-a atins ... imagini wi amintiri m-au nqpqdit ... wi apoi parcq ...

<Seara-a sosit plugarul vine acasq El e trudit, tot trupul lui e frknt Dar inima wi faya e voioasq Cqci iarqwi el s-a odihni-n curknd El a arat pe vknt chiar wi pe ploaie Wi-a semqnat nqdqjduind mereu Cq Dumnezeu dq binecuvkntare Acelor ce se-ncred ‘n Harul Squ Crewtinii-ajung voiowi la capul vieyii Chiar noaptea ei au cerul ‘nstelat Iar cknd se-aratq zorii dimineyii Suspinul lor ‘n ckntec s-a schimbat>.

<O ! de aw muri de moartea celor neprihqniyi >Florian Guler , Aprilie 8, 2001, Tro], Michigan, USA.

53. Povestea lui Ion

Numele lui este Ion. A crescut ‘ntr-un sat izolat de lume, awa cq nu aveau nici autobuze wi nici mqcar o stradq bunq. Cknd ploua era un noroi cq nu puteai sq mergi bine. “n satul lor nu era nici un crewtin. Nu a avut de unde sq audq Evanghelia. Awa cq a trqit ca un om fqrq de Dumnezeu ani de zile.

S-a cqsqtorit, a avut wi un copil dar ‘n familia lui era tot timpul ceartq. El mergea la servici iar cknd lua banii ‘i cheltuia pe alcool, yigqri sau prostituate. Soyia wi copilul sufereau acasq.

101

Arhive sentimentale

Pqcatul din el mergea pknq acolo cq ‘wi bqtea nevasta wi chiar i-a luat mkna sq i-o punq la curent sq o omoare. S-au despqryit, s-au ‘mpqcat din nou dar problemele lor continuau, pknq ‘n ziua cknd noi am intrat cu Evanghelia ‘n satul lor. La ‘nceput cknd a auzit, a venit cu gkndul sq ne batq wi sq ne alunge din sat, dar Dumnezeu i-a schimbat gkndul.

Ne-am ‘mprietenit, am ‘nceput sq-l vizitez, iar ‘ntr-o zi l-am invitat la evanghelizare. Acolo Dumnezeu i-a vorbit cu atkta putere cq a iewit primul ‘n fayq sq se predea Domnului. Dupq ckteva sqptqmkni s-a pocqit wi soyia lui.

Acum sunt o familie fericitq, el a renunyat complet la bquturq, yigarq wi rqutate, wi este ‘n crewtere spiritualq.

Am scris aceastq mqrturie pentru a vq arqta cq rugqciunile voastre au efect.

Frayii mei nu vq pot scrie fiecare amqnunt ce se ‘ntkmplq aici dar credeyi-mq vqd ce importante sunt rugqciunile voastre.

Raul

54. Iosif Ton

Cknd s-a aflat cq fratele Iosif Ton are cancer, dknsul era tocmai ‘n toiul unei sqptqmkni de studiu yinutq ‘n biserica noastrq din Anaheim. Fqrq sq facq o tragedie din situayia ‘n care se afla, dknsul a fqcut doar un anuny public la ‘nceputul serii wi apoi wi-a yinut ‘n continuare studiul, de parcq nu se ‘ntkmplase nimic deosebit. Mai tkrziu, din partea dknsului am primit aceastq scrisoare circularq ‘n care publicq perspectiva proprie despre suferinyq wi boalq:

<Pot eu transforma suferinya? Sunt multe lucruri pe care vrea sq le realizeze Dumnezeu ‘n viaya noastrq wi prin viaya noastrq spre alyii prin boala pe care El permite sq vinq asupra noastrq. Ce pot face eu ca aceste scopuri sq se ‘mplineascq ‘n propria mea viayq?

“nainte de a ‘ncepe sq rqspund la aceastq ‘ntrebare, vreau sq vq spun cq fratele Richard {urmbrand este extrem de bolnav wi de slab. Soyia dknsului, sora noastrq scumpq Binyia, are wi ea cancer. Ieri i-a spus fratelui Daniel Branzei aceste miwcqtoare wi profunde cuvinte: <Valurile acestea grele nu numai cq nu ne ‘neacq, ci vor aduce ceva bun. Dumnezeu nu ‘ngqduie rqul trecqtor deckt pentru ceva bun. Awteptayi-vq ‘ntotdeauna la ceva bun din partea lui Dumnezeu.>

102

Amintiri cu sfinyi

Boala poate avea diferite efecte asupra noastrq. Stq la alegerea noastrq wi ‘n puterea noastrq sq decidem noi ‘nwine aceste efecte. “n termenii cei mai generali, boala poate avea urmqtoarele efecte:

I. Boala poate deveni distructivq.II. Boala poate deveni constructivq, wi III. Boala poate deveni creativq.Sq le analizqm pe rknd:I. Boala distructivq. Boala poate sq producq ravagii ‘n trupul nostru fqrq sq ne

atingq sufletul nostru wi spiritul nostru. Boala devine ‘nsq distructivq cknd o lqsqm sq ne devasteze wi sufletul wi spiritul.

Iatq cknd devine boala distructivq:

1. Cknd mq las cuprins de fricq, de spaimq, de panicq, de groazq. Domnul Isus, arhitectul fiinyei umane wi deci Cel ce ‘i cunoawte cel mai bine toate resorturile, ne spune: <Sq nu vi se tulbure inima. Aveyi credinyq ‘n Dumnezeu wi aveyi credinyq ‘n Mine> (Ioan 14:1). Ceea ce ne spune Domnul Isus aici este cq inima se tulburq cknd nu ne ‘ncredem ‘n Dumnezeu wi ’n El, ‘n Domnul Isus. Vreau sq vq arqt legqtura strknsq dintre inima tare wi plinq de pace wi ‘ncrederea ‘n Dumnezeu.

Sunt douq texte care ne aratq acest lucru. Primul este acesta: <Celui cu inima tare Tu-i garantezi pacea; da, pacea, cqci se ‘ncrede ‘n Tine> (Isaia 26:3). Al doilea este Psalmul 78:2-8. Copiii lui Israel sunt chemayi sq-wi educe copiii <pentru ca acewtia sq-wi punq ‘ncrederea ‘n Dumnezeu> wi sq nu fie ca strqmowii lor din pustie, <o generayie care n-avea o inimq tare wi al cqrui duh nu era credincios lui Dumnezeu> (v.8).

In ambele texte se vede cq inimq tare are cel ce se ‘ncrede ‘n Dumnezeu, sau ‘i este credincios lui Dumnezeu. Acewtia sunt cei cqrora Dumnezeu le dq pacea Sa, adicq echilibrul lquntric, ‘mplinirea lquntricq. Domnul Isus ne ‘nvayq ‘ntr-un mod foarte miwcqtor sq nu ne lqsqm fiinya cuprinsq de ingrijorqri (forma cea mai perfidq de fricq).

Ochiul rqu este modul de a privi realitatea cu ‘ngrijorare wi aceasta ne ‘ntunecq toatq fiinya. Cum ne putem elibera de aceastq ‘ngrijorare ’ntunecqtoare?

“ncrezkndu-ne totalmente ‘n Tatql nostru ceresc wi cqutknd mai ‘ntki “mpqrqyia Lui wi dreptatea Lui (Matei 6:22-34).

Pace lquntricq ‘nseamnq sqnqtate lquntricq. Cknd nu mq ‘ncred ‘n Dumnezeu mq cuprinde teama, spaima, groaza, panica; wi aceastq boalq sufleteascq wi spiritualq este mai rea deckt boala din trup wi, mai mult, ea agraveazq boala din trup.

103

Arhive sentimentale

2. Cknd mq las cuprins de jale, de ‘ntristare, de auto-compqtimire. Awa cum am indicat deja la punctul de mai sus, existq o legqturq foarte strknsq ‘ntre starea sufleteascq wi spiritualq wi boala fizicq. O stare sufleteascq wi spiritualq proastq agraveazq foarte mult boala fizicq. Iatq ce ni se spune ‘n cartea Proverbelor ‘n aceastq privinyq:

<O inimq veselq este un bun medicament, dar un duh mkhnit usucq oasele> (Prov.17:22).

<Neliniwtea din inima omului ‘l doboarq> (Prov.12:25).<O inimq veselq ‘nsenineazq faya, dar cknd inima este tristq,

duhul este mkhnit> (Prov. 15:13).<Cel cu inima mulyumitq are un ospqy necurmat> (Prov.15:15).Incq o datq repet: stq ‘n puterea omului sq-wi schimbe

atitudinea lquntricq. Omul este chemat sq-wi gqseascq bucuria ‘n Domnul wi sq-wi gqseascq desfqtarea ‘n Domnul. Dumnezeu “nsuwi este o sursq nesecatq de bucurie wi de delectare. Noi ‘nsq trebuie sq venim la El wi sq gustqm cq este bun.

3. Cknd mq supqr pe Dumnezeu cq a lqsat sq vinq boala peste mine. Un spirit de neacceptare, de revoltq wi de protest produce devastare lquntricq. Pe un asemenea fond sufletesc wi spiritual, boala se accentueazq wi devine distructivq. Observayi cq eu vorbesc mereu de o stare sufleteascq wi de una spiritualq. Starea sufleteascq este determinatq de modul meu de a gkndi, de modul meu de a privi wi interpreta evenimentele wi de modul ‘n care le simt, de sentimentele pe care le las sq mq domine. Starea spiritualq este relayia mea cu Dumnezeu: fie una de ‘ncredere absolutq ‘n El wi ‘n bunqtatea Lui, fie una de ‘nstrqinare de El wi de revoltq. Dumnezeu ‘mi dq mie libertatea de a decide ce stqri sufletewti wi spirituale aleg sq mq determine.

II. Suferinya constructivq.Adu-yi aminte cq prin boalq Dumnezeu vrea sq te facq mai

bun. El vede cq awa cum ewti nu ewti bine, sau nu ewti complet. El vrea sq te schimbe, sq adauge noi trqsqturi ‘n caracterul tqu, sq te desqvkrweascq. Chiar wi pe Fiul Squ etern El a ales sq-L desqvkrweascq prin suferinyq (Evreei 2:10), ‘n sensul cq ‘n suferinyq El a ‘nvqyat ce ‘nseamnq sq fii om supus ispitelor (Evrei 2:17-18 wi 4:15) wi sq asculte chiar wi cknd doare teribil, chiar wi cknd experienya prin care trebuie sq treacq este oribilq (Evrei 5:7-9). Cknd ‘nyeleg cq scopul lui Dumnezeu cu mine este unul bun, chiar dacq nu ‘nyeleg de ce se ‘ntkmplq ceea ce se ‘ntkmplq, eu

104

Amintiri cu sfinyi

mq ‘ncred ‘n El wi capqt deplinq pace, wi aceasta ‘nseamnq sqnqtate lquntricq.

Ce trebuie sq fac eu pentru ca boala mea sq devinq constructivq?

Trebuie sq ‘ncep prin a mq ruga cam ‘n felul acesta: <Doamne, Tu ai permis sq vinq ‘n mine boala aceasta. Cu siguranyq Tu vrei sq lucrezi ceva bun ‘n mine prin boala aceasta. Te rog sq-mi faci clar ce vrei sq lucrezi tu acum ‘n mine. Eu vreau sq mq las lucrat de Tine. “yi mulyumesc de pe acum cq wtiu cq Tu ewti un mewter plin de dragoste desqvkrwitq wi Tu vei scoate din mine ceva special pentru ‘mpqrqyia Ta cereascq.>

III. Suferinya creativq. Despre suferinya Domnului Isus pe cruce ni se spune cq unul

dintre scopurile ei a fost sq ne facq pe noi sq nu mai trqim pentru noi ‘nwine wi cq aceastq transformare ‘nseamnq o nouq creayie (II Cor.5:15-17). Am arqtat deja cq suferinya noastrq poate atinge alte vieyi. Atunci, cknd suferinya noastrq produce ceva nou, ceva dumnezeiesc ‘n alte persoane, suferinya noastrq a devenit creativq.

O sorq mi-a povestit zilele trecute cum a avut un mare accident cu mawina. “n spital a stat ‘ntr-un salon cu o femeie complet strqinq de Evanghelie wi femeia aceea a ajuns sq-L cunoascq wi sq-L primeascq pe Domnul ‘n viaya ei. Sora era convinsq cq ea a trebuit sq ajungq ‘n spital pentru mkntuirea acelei femei. Iatq ‘ntr-adevqr o suferinyq creativq!

Fiica mea, Dorotea, mi-a scris pe ilustrata de ziua mea, acum douq sqptqmkni, urmqtoarele cuvinte: <“n aceste doua luni din urmq tu ai modelat pentu mine o nouq dimensiune a vieyii. Am ‘nvqyat cum trebuie sq trqiascq un copil al lui Dumnezeu cu ceva ca wi cancerul, pur wi simplu ca o lucrare pe care ne-o dq sq o facem iubitorul nostru Tatq ceresc. Am vqzut cum Dumnezeu poate lua ceva rqu wi sq-l foloseascq pentru binele a multor, multor oameni. Prin aceastq experienyq Dumnezeu te-a folosit sq atingi wi sq instruiewti mii de oameni wi Oliver wi eu ne includem ‘n mod categoric ‘n acest numqr.>

Niciodatq nu wtii pe cine vrea sq atingq Dumnezeu prin boala ta. Niciodatq nu wtii ckt de mult bine poate produce Dumnezeu prin boala ta. Dumnezeu poate face atktea lucruri prin boala ta. El poate sq producq ‘mpqcare prin boala ta. El poate produce o nouq unitate ‘ntre frayi prin boala ta. Fii atent la ckte lucruri noi se pot produce prin suferinya ta! “ndrqznewte sq crezi cq, indiferent ckt de modest te vezi tu, Dumnezeu poate face din boala ta ceva extraordinar de creativ.

105

Arhive sentimentale

Un prieten al meu care se luptq chiar acum cu o formq teribilq de cancer (melanoma) ne scrie o listq de lucruri pentru care sq ne rugqm pentru el, wi printre ele este wi punctul acesta: <Rugayi-vq ca Dumnezeu sq-mi deschidq uwi ca sq spun altora despre credinciowia Lui wi sq demonstrez harul Lui ‘n aceastq situayie dificilq>. <Acesta este spirit creativ!>

“ndrqznewte sq crezi cq, indiferent ckt de modest te vezi tu, Dumnezeu poate face din boala ta ceva extraordinar de creativ. Spune-I lui Dumnezeu cq te ‘ncrezi ‘n El sq facq lucrul acesta. Pune-te la dispoziyia Lui pentru lucrul acesta.

Apoi, treci prin boalq cu absoluta ‘ncredere ‘n El wi cu absolutq pace din El wi vei vedea minunile creatoare ale lui Dumnezeu!

Boala ta poate deveni distructivq, sau constructivq wi creativq. Tu alegi ce sq devinq ea. Depinde de felul cum te ‘ncrezi ‘n Dumnezeu, cum accepyi voia lui Dumnezeu wi cum te pui la dispoziyia lui Dummnezeu.

Boala ta poate deveni ceva extrem de frumos ‘n mkna iubitoare a Tatqlui tqu ceresc. Coopereazq cu El pentru aceasta wi nu uita sq-I dai Lui la sfkrwit toatq gloria wi toatq lauda.

Cu dragoste, unul care sufere odatq cu tine. - Iosif Ton

55. Richard {urmbrand

Iatq un fragment dintr-una din cqryile scrise de nenea Richard:

<Mulyi oameni au o fobie nejustificatq ‘mpotriva suferinyei. Sigur, tragediile inutile trebuie evitate cu orice prey, dar ... existq o dozq de bine care nu se poate obyine deckt din distilarea suferinyelor.

Milton wi-a scris cele mai frumoase poezii doar dupq ce a orbit.

Bethoven wi-a scris unele din cele mai mari capodopere dupq ce a surzit.

Filosoful german |ant, care a suferit de o boalq incurabilq, ne-a lqsat scris urmqtorul comentariu: <Am ajuns sq-mi stqpknesc suferinya wi reuwesc sq n-o mai las sq-mi influenyeze gkndurile wi sentimentele. Am reuwit sq o ignor, de parcq ar fi o problemq care-l privewte pe un altul.>

{illiam {ilberforce, eroul luptei ‘mpotriva sclaviei din imperiul britanic, n-ar fi putut rezista nici o singurq zi fqrq

106

Amintiri cu sfinyi

calmante ‘mpotriva durerii, dar s-a strqduit ‘ntotdeauna sq ia cea mai micq dozq cu putinyq.

Henr] Stanle], crescut ‘ntr-un orfelinat sqrqcqcios, a deprins acolo tqria wi rezistenya necesare pentru a-l cquta wi gqsi pe Livingstone ‘n jungla Africii.

|ernan, nqscut fqrq mkini wi picioare dezvoltate deplin, a perseverat w i a ajuns membru ‘n Parlamentul Anglie i . Solzhenits]n a scris: <Fii binecuvkntatq tu, ‘nchisoare.> Anii petrecuyi acolo i-au dat tqria de caracter necesarq pentru a lupta ‘mpotriva comunismului.

Geniul se poate forma ‘n liniwtea bibliotecilor, dar tqria de caracter este de multe ori rezultatul unei vieyi trqite <pe nicovala suferinyei.>

56. Richard {urmbrand

Un frate venit dintr-o localitate wi dintr-o vreme foarte ostilq crewtinismului a fost ‘ntrebat de Richard {urmbrand:

- <Acolo se predicq Evanghelia ?>- <Nu.>- <De ce?>- <Pentru cq ‘n Biblie scrie: <“n vremuri ca acestea, ‘nyeleptul

trebuie sq tacq.>Rqspunsul a venit instantaneu: <Cine yi-a spus cq ewti ‘nyelept?>

57. Richard {urmbrand

Dupq o vizitq fqcutq patriarhului Iustinian Marina, ‘ntrebat de frayi: <Cum a fost?>, fratele Richard a rqspuns: <Foarte bine. Cred cq Dumnezeu poate sq mkntuie chiar wi un patriarh.>

58. Richard {urmbrand

“ntrebat de ce a pqrqsit partidul comunist wi a trecut la crewtinism, Richard {urmbrand a rqspuns: <Pentru cq partidul comunist nu poate sq-mi dea viaya vewnicq!>

107

Arhive sentimentale

59. Teodor Popescu

Este foarte greu sq cuprinzi ‘n ckteva rknduri o viayq de om. Cine s-ar putea ‘ncumeta sq o facq ?

Rkndurile care urmeazq ne aduc ‘naintea ochilor minyii ceva din viaya, activitatea unui romkn de excepyie: Teodor Popescu. A fost un preot ortodox care wi-a luat ‘n serios menirea, un om de o spiritualitate exemplarq wi un deschizqtor de drumuri pentru cei porniyi dincolo de rutina unor ritualuri religioase spre realitatea unei umblqri personale proaspete cu Isus Christos. Cknd se va rosti adevqrata istorie a crewtinismului din Romknia, apariyia lui Teodor Popescu ‘n neamul romknesc va fi caracterizatq ca una din marile intervenyii ale lui Dumnezeu ‘n viaya spiritualq a romknilor. Am putea grupa aceste fragmente sub titlul: <Renawterea refuzatq> sau <Regrete tkrzii>. N-ar fi ‘nsq drept sq o facem. Viaya wi influenya lui Teodor Popescu au rqmas printre noi ‘n nenumqratele vieyi atinse de el wi care-i continuq lucrarea. Semqnatul ‘nceput ‘n secolul trecut n-a ajuns ‘ncq la seceriw. Istoria ne mai lasq ‘ncq un timp de gkndire.

Textele care urmeazq au fost preluate din cartea <Am trqit atktea minuni - Viaya wi activitatea lui Teodor Popescu, apqrutq ‘n 1988.

Tkrziu, prin 1950, amintindu-wi de starea sa sufleteascq din vremea cknd avea o bogatq activitate ’n bisericq, Teodor Popescu spunea: < Cine este un om religios wi se yine de ceea ce a apucat, rqmkne uimit cknd ajunge la Cuvkntul lui Dumnezeu wi-l citewte. Se awteaptq sq gqseascq ’n el ceea ce a apucat, dar nu gqsewte acolo aceste lucruri, ci cu totul altele. Prin aceastq mirare am trecut wi eu. Fiind preot ’n biserica ortodoxq, am crezut cq toate rknduielile bisericewti trebuie sq fie dupq Cuvkntul lui Dumnezeu. Puneam mkna ’n foc pentru aceasta. Cknd ’nsq m-am ’ndreptat spre Cuvkntul lui Dumnezeu, am rqmas uimit wi mi-am zis cq poate nu-l ’nyeleg eu bine; la mine trebuie sq fie cusurul. Citind ’nsq, am vqzut cq una este ’n Cuvkntul lui Dumnezeu wi altceva este ceea ce am apucat. >

< Crewtinqtatea a trecut de mult peste <ce este scris> n-a mai yinut seama de Scripturq. Ea a pus alqturi de Scripturq tradiyia, a amestecat lucrurile wi a iewit ce vedem. Wi cine ajunge la ’ncredinyarea cq Biblia este Cuvkntul lui Dumnezeu, trebuie sq se yinq ori de Biblie, ori de tradiyie. Dacq se yine de tradiyie, rqmkne

108

Amintiri cu sfinyi

cum a fost. Dacq se yine numai de Biblie, gqsewte pe Domnul Isus.>

Timp de vreo patru ani, pqrintele Teodor Popescu a ’ncercat sq punq de acord formalismul religios ’n care se gqsea, cu conwtiinya lui trezitq de Scripturq. A fost o perioadq de frqmkntqri sufletewti puternice. Celor ce n-au fost legayi de un sistem religios cum fusese legat Teodor Popescu, nu le vine awa de greu sq se dezlipeascq de orice formq pe care o considerq de prisos sau pqgubitoare. El spunea: <M-am bucurat un timp de pace, cknd am venit la Domnul Cristos, dar a venit apoi conflictul cu tipicul. "mi ajungea foarte grea situayia. Dar n-aw putea spune cq este un moment cknd am ’nceput sq modific tipicul. Aceasta s-a petrecut lent. La un moment dat mi se pqrea cq parcq cineva m-ar strknge de gkt. Spuneam: <Pentru rugqciunile sfkntului cutare, sq ne miluiascq Dumnezeu pe noi>. Wi totuwi ’n predicq spuneam cq este destul sq crezi ’n Domnul Cristos, ca sq fii mkntuit. Parcq cineva ’mi zicea: <Mincinosule, una spui la predicq wi alta la slujbq.> Din aceeawi gurq ies gknduri care se contrazic.

O datq, ’ntr-o discuyie, Dumitru Cornilescu i-a spus: <Dar ce, tu te ’nchini la sfinyi?> Teodor Popescu spunea: <Ca urmare a acestei discuyii, am stat de vorbq cu Mihqlcescu. Cknd i-am spus cq mq simt ’ncurcat ’n legqturq cu problema ’nchinqrii cqtre sfinyi, el mi-a spus cq poporul romkn este un popor aghiolatru (’nchinqtor la sfinyi) care nu-l cunoawte pe Dumnezeu.

<Lucrul acesta nu l-am putut reproduce ’n convorbirile mele cu alyii. Iar eu mq awteptam ca Mihqlcescu sq-mi dea argumente pentru ’nchinarea la sfinyi. O fi fost sau nu ceva ’n inima lui Mihqlcescu, nu wtiu. Dar el a recunoscut mai tkrziu cq eu sunt sincer, nu umblu cu prefqcqtorie. Iar ’nchinarea cqtre sfinyi a rqmas ’n predica mea wi dupq aceastq convorbire cu el wi mi-a fqcut mare bucluc.>

60. Arhimandritul Scriban

De remarcat este cq formalismul religios wi viaya strqinq de Evanghelie atkt a clerului, ckt wi a poporului erau cunoscute de foarte mulyi.

Arhimandritul Scriban fqcea unele afirmayii tari ’n aceastq privinyq. Printre altele el spunea: <Pretutindeni este lipsq de viayq ... O astfel de bisericq devine o anexq politicq, iar de viayq religioasq, nu mai poate fi vorba. Ea duce o existenyq egalq cu moartea ... Aceasta a fost biserica bizantinq, lqcaw decorativ din

109

Arhive sentimentale

care spiritul se stingea ... Mowtenirea aceasta au cqpqtat-o toate bisericile ortodoxe, toate au caracterele sterilitqyii cu un viciu din nawtere.,.>

Tot ’n <Neamul romknesc>, Scriban scria: <Biserica awa cum la noi practicq poruncile lui Cristos, biserica plinq de speculanyi wi de warlatani, de beyivi, de viciowi wi de senzuali, aceasta nu este biserica lui Cristos, ci este pur wi simplu negayia crewtinismului.

Scrisul lui Scriban nu seamqnq cu a lui Teodor Popescu, care nu atacq ’n felul acesta abaterile obiwnuite ale ziwilor crewtini. Teodor Popescu predicq pe Domnul Cristos wi harul lui, care te scapq wi astfel face o lucrare pozitivq. Dimitrie Nanu spune: <El, (Teodor Popescu) s-a mulyumit sq ’mplknte ’n sufletele credinciowilor calea mkntuirii indicatq de Cristos, fqrq sq se rqzboiascq nicidecum cu rqtqciri le trecutului. Wt ia cq, primenindu-se sufletele, cojile au sa cadq de la sine.>

61. Grigore Piwculescu

Preotul Grigore Piwculescu, cunoscut mai ales cu numele de Gala Galaction, vede starea rea a bisericii din vremea lui wi scrie astfel prin 1923-1924: <Niwte oameni care nu dau pe la bisericq deckt ’n zilele de sqrbqtoare, odatq pe an, nu wtiu nici decalogul, nici simbolul credinyei, care nu se spovedesc wi nu se ’mpqrtqwesc niciodatq, care nu cred nici ’n Tatql, nici ’n Duhul Sfknt, acewti oameni fac wi desfac totul ’n biserica romkneascq ...>

Wi ’n concluzie: <Dacq starea noastrq bisericeascq nu se schimbq wi fabricile oficiale urmeazq mai departe sq ne confecyioneze preoyi, dascqli wi episcopi, toatq lumea iubitoare de Cristos se va duce dupq Teodor Popescu, dupq Cornilescu wi dupq alyi revoluyionari care se pregqtesc din umbrq.>

62. Ion Popescu

Un modest preot, Ion Popescu, din comuna Bqlewti, Gorj, scria ’n revista <Crucea>: <Sqrmani o Petre, Pavel wi toyi ceilalyi, voi care n-ayi avut fericirea de a lua lecyii de ortodoxism de la noi, cei de azi, voi care n-ayi wtiut cq a fi apostoli ai Domnului ’nsemneazq numai a oficia liturghii pompoase, ’mpodobiyi cu stofe sclipitoare, dacq activitatea voastrq s-ar desfqwura azi, noi, cerberii ortodoxismului, n-am putea sq vq privim deckt ca alunecayi pe povkrniwul diferitelor secte.>

110

Amintiri cu sfinyi

63. Popoescu Mowoaia

Tot ’n revista <Crucea>, preotul Popescu Mowoaia scria: <“n toate pqryile serviciului bisericesc a ’nceput sq fie scurtat ori modificat ori fqcut de mkntuialq, ’nckt nu vei gqsi douq biserici ’n care ’n aceeawi zi sq se facq slujba la fel, sq se citeascq aceleawi canoane, sq se cknte aceleawi tropare wi condace, sq se rosteascq acelawi otpust, etc. Adevqrul este cq ’n biserica noastrq ortodoxq am ajuns la o mare dezorientare wi neorknduialq.>

64. Teodor Popescu

“ncetul cu ’ncetul, Teodor Popescu a eliminat unele cuvinte din slujba pe care o fqcea la bisericq. Nu mai putea sq spunq: <Prea sfkntq Nqscqtoare de Dumnezeu, mkntuiewte-ne pe noi>. Wi nu mai zicea: <Pentru rugqciunile sfinyilor, pqrinyilor nowtri ...> La sfkrwitul slujbei, el zicea: <Cristos, adevqratul Dumnezeu sq ne miluiascq wi sq ne mkntuiascq. Amin>. Teodor Popescu spunea mai tkrziu: Mi-am permis ceea ce nu era de awteptat. O ’ntreagq bisericq sq se plece ’n faya mea? Dar nu puteam altfel, cugetul mq apqsa. Iar modificqrile mele prevesteau sfkrwitul!>

"ntrebqrile pe care i le puneau diferiyi preoyi ’n revistq erau oarecum mai sincere, erau deschise. "n schimb, ’n dos unii preoyi din Capitalq nu puteau sq vadq bine lucrarea lui Teodor Popescu. Foarte multq lume se ducea la biserica Cuibul cu Barzq, iar celelalte biserici rqmkneau aproape goale.

Totuwi, Teodor Popescu nu s-a despqryit de bisericq, pentru cq yinea foarte mult la bisericq. Tot neamul lui era de preoyi. Wi credea cq poate sq facq wi el ceva ’n bisericq, sq ’ndrepte sufletele oamenilor spre Evanghelie, spre Domnul Cristos.

Preotul Gheorghe Ionescu, tatql lui Teodor Popescu, pqrea sq fie wi el ’mpotriva lucrqrii pe o care o fqcea fiul squ. Bqtrknul, auzind cq mai mulyi preoyi considerq cq bqiatul lui face o mare grewealq prin activitatea sa, a venit ’n acest timp prin Bucurewti, la Cuibul cu Barzq, sq-wi mustre fiul, sq-l ’ndrume. Teodor Popescu nu wtia cu ce scop venise tatql squ. Seara i-a spus:

- <Poftim, tatq, sq te culci>. - <Nu, eu vreau sq stau de vorbq cu tine>. - <Atunci, poftim ’n birou>. Wi bqtrknul i-a spus:

111

Arhive sentimentale

- <Ce am auzit eu despre tine? Sq wtii cq ’n ziua cknd am sq aud cq te vor da afarq din bisericq, am sq cad jow si am sq mor, din pricina ta.>

- <Nu tatq, cknd voi fi dat eu afarq, dumneata ai sq zici: <Bqiatul meu este mare, wtie el ce a fqcut>.

- ,Mqi bqiete, zi ca ei wi fq ca tine!> - <Nu se poate, tatq, Evanghelia este clarq wi nu merge cu o

purtare ’mpqryitq>. - <Dar ce-o sq faci? Sqrac ewti, copii ai ...> - <Va avea grijq

Dumnezeu wi de mine, tatq>.Enoriawii de la Cuibul cu Barzq au format un awa-zis comitet

de apqrare, pentru cq au simyit cq unii preoyi nu aveau gknduri bune fayq de pqrintele Teodor Popescu. Acest comitet a ’nceput sq facq fel de fel de petiyii, memorii ca preotul lor sq fie lqsat ’n pace, sq lucreze liniwtit ’n bisericq. Domnul Mirea wi un profesor Ianculescu urmqreau sq-l yinq mai departe ’n bisericq.

"n vara anului 1923, preotul Teodor Popsescu wi-a petrecut concediul, ’mpreunq cu Dumitru Cornilescu, ’n Germania la Blan\enburg. Cornilescu mai fusese ’n acest loc.Era acolo un pastor credincios, Ernst Modersohn, care avea obiceiul ca ’n fiecare varq sq yinq un studiu biblic. Veneau acolo tot felul de oameni credinciowi. Se suyineau diferite teme foarte interesante. Erau tratate crewtinewte. Modersohn fqcea parte dintr-o miwcare ’n bisericq numitq <Gemeinschaft>. El nu s-a aliat nici unui cult, dar nici de biserica protestantq nu se despqryea. La ckteva conferinye ale lui au luat parte wi Teodor Popescu ’mpreunq cu Dumitru Cornilescu. Au fost puwi wi ei sq vorbeascq, iar Teodor Popescu le-a istorisit cum s-a ’ntors la Dumnezeu. Modersohn era un om foarte modest. "n unele scrieri pe care le-a publicat , a indicat oamenii prin care a fost binecuvkntat. Printre acewtia a numqrat wi pe cei doi romkni. "ntre Modersohn wi Teodor Popescu s-a legat o oarecare prietenie: amkndoi vesteau Evanghelia ’n sknul bisericii ’n care se nqscuserq.

"n acest timp, ’n 1923, Dumitru Cornilescu a avut un conflict cu generalul Rusescu, a cqrei sorq vizita adunqrile de la Cuibul cu Barzq. Rusescu s-a considerat insultat de Cornilescu, deoarece i-a spus cq nu este crewtin wi l-a provocat la duel. Atunci, Cornilescu s-a gkndit cq este mai bine sq plece din yarq. Un prieten credincios i-a spus: <Awadar pleci din yarq! Ar trebui sq rqmki aici, pentru cq ewti un om energic, ewti puternic la minte wi la vorbq>.

Desigur, Cornilescu nu ’wi ’nchipuia cq va pleca pentru totdeauna din mijlocul a lor sqi. S-a dus ’ntki la Lipsca, apoi la Londra, cu gkndul de a tipqri alte ediyii ale Bibliei ’n limba

112

Amintiri cu sfinyi

romknq. "n cele din urmq s-a stabilit ’n Elveyia, unde a continuat mult timp lucrarea de vestire a Evangheliei. "n acest fel, Teodor Popescu a rqmas wi fqrq Dumitru Cornilescu.

Erau mulyi care ’i arqtau lui Teodor Popescu cq este cazul sq rqmknq pe loc, ’n bisericq wi sq vesteascq adevqrul Evangheliei cu toatq hotqrkrea, dar unii preoyi gkndeau altfel, astfel ’nckt Teodor Popescu n-a putut sq-wi continue ’n mod liniwtit activitatea. Fiind nevoit sq explice ’n scris mitropolitului situayia sa, spunea:

<Se vorbewte de jignirea adusq sfintelor canoane care ckrmuiesc biserica. Mq ’ntreb dacq aceastq expresie este ’ntr-adevqr serioasq. Cunosc wi eu puyin aceste sfinte canoane. Dupq ckte wtiu eu, nu este cleric wi nu este mirean care sq aibq cutezanya sq spunq cq le-a yinut pe toate, afarq doar de cazul cknd nu le-ar cunoawte ... Nu cumva ’nsq wi aceste sfinte canoane merg pe alese? Nu cumva ele sunt bune numai cknd este vorba sq judece pe alyii? Oh, mai multq sinceritate!>

<“n ce privewte ’nchinarea cqtre Sfknta Fecioarq Maria wi cqtre sfinyi, eu stau ’n formula generalq ortodoxq, care sunq astfel: Sq te ’nchini lui Dumnezeu, iar pe sfinyi sq-i venerezi ... >

<Este foarte uwor sq arunci sfkntului o ’nchinqciune; dacq ’nsq viaya ta nu se influenyeazq cu nimic din a lui, ’nchinqciunea este bqtaie de joc. Ckte persoane din cele ce iau parte la acatistele ce se fac prin biserici wi-au schimbat prin aceasta viaya? Niciuna. Este drept cq aceste rugqciuni , numite acat iste, sunt producqtoare de venituri, dar nu sunt producqtoare de viayq crewtineascq. Wi tocmai de aceasta avem nevoie ...>

<Cq sfinyii, prin rugqciunile lor, ne-ar mkntui, asta n-o poate spune deckt un om cu totul strqin de Evanghelia Domnului Isus. Acolo este arqtat lqmurit cq mkntuirea vine prin credinya ’n Isus Cristos ...>

<De ce atkta zarvq pe o chestie ca aceasta? Wi cu ea wi fqrq ea, dacq cineva rqmkne tot ’n pqcatele lui, tot una este. Iatq de ce n-am predicat niciodatq ca cineva sq nu se ínchine la sfinyi. Eu am predicat wi predic, - vorba apostolului Pavel, pe Isus Cristos cel rqstignit wi viaya noastrq cu El. M-am oprit la acest punct. Stau pe aceastq poziyie ckwtigatq. Lupte alyii de pe alte poziyii, adicq cu alte lucruri, totul este sq aducem sufletele la Cristos. Dacq alyii le aduc predickndu-le despre sfinyi, foarte bine. Dacq nu, atunci de ce mai predicq? Predica mea a dat unele roade apreciabile. Dacq vrea cineva s-o imite, bine. Dacq nu, ea nu are pretenyia sq fie normativq.>

<Singurul lucru ce-l urmqresc este sq aduc sufletele la Cristos. Eu spun fiecqrui om ’n parte: omule, ewti un pqcqtos pierdut. Cristos pentru pqcqtowi a murit, ca sq-i mkntuiascq.

113

Arhive sentimentale

Crezi tu cu adevqrat ’n El? Ewti mkntuit. Nu crezi? Ewti pierdut. Ce atitudine iei tu fayq de acest Isus Cristos? "l primewti ca Mkntuitor wi Stqpkn al vieyii tale sau nu? "yi dai tu inima wi viaya ta Lui sau nu? De asta atkrnq vewnicia ta. Hotqrqwte-te sq-L urmezi ’n totul pe El sau nu te mai numi cu numele lui. Acesta este cuprinsul oricqrei predici. Ce se ’ntkmplq ’nsq dupq ce predica s-a sfkrwit? Omul aude cq Cristos ne mkntuiewte din pricinq cq sfinyii se roagq pentru noi. Wi-atunci ce se petrece ’n capul lui, mai ales cq inima omeneascq este awa de ’ndqrqtnicq? Ia mai lasq-mq, pqrinte, cu credinya sau necredinya mea ’n Cristos! Ce tot ’mi ceri mie sq mq hotqrqsc sq urmez ’n viayq pe Cristos, cq de asta atkrnq vewnicia mea? Sigur spui acum cq sfinyii se roagq pentru mkntuirea mea. La urma urmei, de aia sunt sfinyi, sq se roage pentru mine. Ei au atkta trecere la Dumnezeu. Voi face wi eu ce voi putea, bine cq-i am pe ei acolo unde se rknduiesc toate .... Vi se pare imposibil sq se nascq ’n capul cuiva o astfel de cugetare? Mie nu mi se pare. Wi atunci ai wters dintr-un condei tot ce ai urmqrit prin predicq ...>

<Satana este ’nsq marele mewter. El wtie cum sq suceascq wurubul. A wters dintr-un condei tot adevqrul trqit wi predicat de mine wi a ’ndreptat privirile oamenilor unde a vrut el, ca sq-wi ajungq scopul lui, anume spre ’nchinarea la sfinyi, ca wi cum eu altceva n-aw avea de predicat deckt lucrul acesta, ca wi cum cu aceastq ’nchinare sau neínchinare aw lucra eu ’n bisericq. Mincinosul acesta de la ’nceput a fost un mincinos. El a fqcut din aceastq chestiune un lucru care sq irite wi sq agite spiritele. Este mewtewugul lui. El a vqzut cq i se smulgeau din mknq unele suflete wi atunci a sucit wurubul, ’ndreptknd privirile spre lucrurile cu care el poate sq aducq vrajbq wi tulburare ... Ce zor am eu sq mq leg de sfinyii lui Dumnezeu? Isus Cristos, trimiyknd pe apostoli ’n lume, le-a poruncit sq predice nu despre sfinyi wi nici ’mpotriva sfinyilor, ci Evanghelia wi iar Evanghelia. Iar Evanghelia ’nseamnq vestea bunq despre mkntuirea prin Isus Cristos. Acest lucru mq silesc sq-l fac .... Nu vreau sq mq cobor deloc de pe stknca pe care stau, nu vreau sq ies din poziyia ’n care sunt ’ntqrit, orickt m-ar sili la aceasta potrivnicii mei.>

<Dovadq cq aceasta este o chestiune de conwtiinyq, ce mq privewte pe mine personal, este cq n-am modificat nimic din ckntqrile de la stranq, n-am refuzat nimqnui nici o slujbq, n-am pqrqsit practicile mowtenite. Ar fi fost necesar sq se ’ntreprindq o anchetq ’n enorie ca sq se vadq ’n ce punct am ’ndepqrtat eu lumea de la obiceiurile ei religioase. Cui nu i-am slujit cu slujba ce mi s-a cerut? (Afarq doar de cazul cknd cineva a venit la mine cu rugqciuni care mi se pqreau urkciuni pentru Dumnezeu, ca de

114

Amintiri cu sfinyi

pildq cu vorbirea cutqruia de cutare, cu urq, cu despqryire, etc.). N-am pierdut ’nsq niciodatq din vedere cq Cristos nu m-a trimes sq slujesc ci sq predic, nu sq citesc rugqciuni, ci sq ’nvqy. Am socotit deci cq cea dintki datorie a mea e sq predic Evanghelia wi o voi socoti ckt voi trqi. Dacq a predica Evanghelia ’nseamnq a te abate de la ortodoxism, atunci, da sunt un abqtut, un rqtqcit. Eu cred ’nsq cq sunt rqtqciyi toyi cei ce nu cred ’n Evanghelie, n-o trqiesc wi n-o predicq.>

<Nu sunt nici catolic, nici protestant, nici adventist, nici orice altceva, ci sunt un ortodox care am luat ’n serios Evanghelia Domnului. Dacq n-ar fi fost awa, de mult aw fi pqrqsit biserica ortodoxq, spunknd-o pe fayq. Am avut din contrq convingerea, cq fqckndu-mi slujba mea, pqstrknd practicile existente, voi putea lucra cu Evanghelia Domnului ’n sknul bisericii mele ...>

<Eu nu urmqresc reforma bisericii romkne, ci reforma sufletului omenesc luat individual wi anume prin Evanghelie. Cknd am fost la "nalt Prea Sfinyia Voastrq wi m-ayi ’ntrebat dacq sunt ortodox, eu v-am rqspuns cq este o ortodoxie istoricq a vremurilor de demult wi este o ortodoxie actualq, arqtkndu-vq cu aceasta cq, ’n deplin acord cu cea veche, sunt ’n dezacord cu cea nouq. Adicq cu abuzurile care au pqtruns ’n biserica ortodoxq wi care trebuie ’nlqturate wi stkrpite. Dar acest lucru nu se poate face deckt printr-o lucrare de luminare a poporului pe baza Evangheliei, lucru ce trebuie fqcut neapqrat wi ckt mai curknd. Nu sunt atkt de naiv ’nckt sq cred cq simplifickndu-se unele forme, cum este dorinya unanimq ’ntre preoyi, s-a fqcut cine wtie ce lucru mare. Negrewit cq wi aceasta ar fi ceva, ’ntruckt s-ar da putinya unora dintre preoyi sq se miwte mai liber. "nsq fqrq o reformare a sufletului omenesc luat individual, fqrq o nawtere din nou, cqpqtatq awa cum o aratq Evanghelia, nu s-a fqcut wi nu se va face mai nimic .... Cred cq Dumnezeu n-a pqrqsit de tot pe acest sqrman popor romknesc, care pqtimewte amar din pricina atktor pqcate wi nelegiuiri, nu l-a pqrqsit de tot, ci va ridica din mijlocul lui oameni cu totul pentru Cristos, care slujindu-I Lui wi predicknd Evanghelia, vor sluji neamului lor. Numai prin predicarea Evangeliei vine mkntuirea omului wi a popoarelor, prin altceva nu.>

Scria aceste rknduri prin decembrie 1923.

115

Arhive sentimentale

65. Dimitrie Nanu

Teodor Popescu s-a apqrat ’n faya ’nvinuirilor, cu intenyia de a rqmkne ’n bisericq wi a vesti acolo mai departe Evanghelia. Comitetul de apqrare, care s-a format din enoriawi, ’n articolele pe care le publica, arqta ’nsq un spirit de controversq care nu era ’n felul de a gkndi al preotului Teodor Popescu.

S-a ivit ’nsq un credincios, poetul Dimitrie Nanu, care ’n browura sa <Lupta ’ntre logicq wi sofism, ’ntre Evanghelia wi tipic>, rqspunde cu mult bun simy celor trei figuri bisericewti care prin presq i-au adus lui Teodor Popescu unele ’nvinuiri. Este vorba de preotul Grigore Piwculescu (Gala Galaction), de Popescu Mqlqiewti wi de arhimandritul Scriban. Ckteva rknduri din aceastq lucrare a lui Dimitrie Nanu sunt necesare pentru ’nyelegerea situayiei ’n care se afla Teodor Popescu.

Lui Gala Galaction, Dimitrie Nanu ’i rqspunde ’n scris la unele articole publicate ’n ziare. "ntre altele, Dimitrie Nanu spune: <E scris negru pe alb: <Un singur mijlocitor>. Prin ce aberayii scoateyi 11.000 de mijlocitori wi abrogayi aceastq esenyialq wi categoricq afirmayie, care logic nu suferq nici o altq interpretare? Suntem awa de naivi ca sq nu pricepem cum s-au transformat vechile ’ndulgenye papale ’n sqrindare wi acatiste, care au ca wi ele tot atkta legqturq cu mkntuirea pqcqtosului? .... Cum? Wi ’n cer ’ntervenyii wi bilete de recomandayie? Wi acolo protecyie wi ’ncq tarifatq de pe pqmknt, fqrq preyuri maximale? Nu vedeyi cum ’n admirabilul squ bun simy, poporul romkn ’nsuwi a pecetluit aceastq erezie cu proverbul: <pknq la Dumnezeu te omoarq sfinyii!> La ce exasperare trebuie sq fi adus pe acest popor taxele pentru mijlocirea sfinyilor, ca sq deznqdqjduiascq wi ’n cer de a mai gqsi dreptate!>

<Despre un singur Mijlocitor, Isus, spun cei trimiwi de El sq ’nveye pe oameni, acei apostoli ’n care trufia wi interesul erau awa de rqstignite, ’nckt wi-au rupt de durere vewmintele cknd li s-au ’nchinat oamenii, - o sq cred mai degrabq ce au spus niwte clerici strknwi ’n niwte sinoade unde sq bqteau de multe ori pknq la sknge? Nu i s-a tras moartea unui patriarh din aceastq privinyq?...>

<Care altq pricinq deckt erezia izvorknd din cultul nepriceput al sfinyilor, prohibit de Evanghelie, a redus pe zarafi ’n templu? Ea a mers pknq acolo, ’nckt, dacq ai face o raitq pe la wase ore seara, la unele biserici, ai sq vezi acatiste plqtite, ’n care se cere ... dupq specialitatea sfkntului ... sau despqryirea unei cqsqtorii, sau

116

Amintiri cu sfinyi

reuwita ’ntr-o afacere chiar dubioasq, sau chiar afurisenii trimise duwmanilor. Ba ’ncq, demimondenele au ajuns sq confunde pe Sfknta Vineri cu Zeiya Venera wi sq cearq sfintei zile a rqstignirii, ceea ce numai zeiyei pqgkne i se putea cere!...>

<”n aceastq privinyq, ’n fond, nici tu, nici pqrintele arhimandrit Scriban, nu gkndiyi altfel. Deckt, e curios cq nu trageyi consecinyele unei asemenea atitudini wi constatayi cele simyite pe viu wi spuse de voi cu atkta energie odinioarq ... Wi cum sq oskndewti tocmai pe acela pe care a ghicit ca wi voi, de unde vine moartea bisericii wi face tot ca s-o salveze, adicq s-o ’ntoarcq la Biblie!...>

<Cknd un romkn vrea sq-wi punq mai ’n relief calitatea lui de a fi sincer, spune: <I-am spus-o verde ’n fayq! Wtii cq eu nu sunt dus la bisericq ...> Ca wi cum bisericq l-ar ’nvqya, <prin pilda vieyii preotului>, sq fie taler cu douq feye sau lipsit de curaj. La asemenea rezultate, cu awa filozofie ne-a adus starea noastrq bisericeascq de pknq acum, ’nckt preotul wi biserica au ajuns obiecte sub stima lumii!...>

>Tradiyia introduce ’n doctrina crewtinq douq morale, cu douq feluri de pqcate: pqcate canonice, de tipic, neprevqzute de Cristos, dar care pot exclude pe un preot din bisericq, oricare ar fi puritatea sufleteascq a ’nvinuitului ... wi pqcate ’nfierate de Cristos cu pedeapsa vewnicq, dar pe care autoritqyile, sinoadele le iartq, sau, wi mai rqu, le ignoreazq cu voinyq, oricare ar fi obiecyia preoyilor care le practicq ....>

<Ce frumos ar fi ca sq recunoawteyi toyi, cu smerenie, adevqrul acesta elementar wi sq mulyumiyi lui Dumnezeu cq v-a scos ’n cale un om care sq vq trezeascq din rqtqcire wi sq ne trezeascq pe noi toyi, care ne amqgeam de amar de ani cu ortodoxie ’nchipuitq>.

<“n faya providenyei, trebuie sq vq plecayi. Sq nu vq amqgiyi degeaba. Sentinya pe care o veyi da, nu va condamna pe pqrintele Teodor Popescu. Va avea acelawi caracter al echivocitqyii, ca wi izvorul din care ’wi va lua nawtere; ea va condamna pe acuzatori, arqtkndu-i cine sunt wi ’n acelawi timp pe Cristos wi ’nvqyqtura lui de care condamnatul s-a yinut awa de strkns ...>

<S-a dus vremea cknd Biblia era yinutq sub obroc de clerici, ’ntocmai cum politicienii yineau ascunsq constituyia de ochii yqranilor. (Ce zarvq a fost ’n Grecia acum ckyiva ani, cknd pentru prima oarq, Psiharis a tradus Evanghelia din limba elenq veche, ’n limba greacq de azi! Numai bizantismul putea sq yinq Evanghelia ca pe o carte secretq. Cine se supqrq cq ’ncepe sq fie cunoscutq de marele public, trqdeazq aceleawi interese ascunse pe care le aveau preoyii tuturor religiilor cu culte oculte). Orickt ar fi

117

Arhive sentimentale

de grea pe alocuri Biblia, totuwi are wi pqryi awa de clare, cq oriwicine poate sq vadq prin el ’nsuwi ...>

<Teodor Popescu nu are nevoie de apqrarea mea. Cine ’l cunoawte, wtie cq cinstea lui e mai presus de orice bqnuialq; iar cine nu-l cunoawte wi-l bqnuiewte totuwi de vknzare strqinilor, meritq sq nu-l cunoascq wi sq-l ponegreascq ’nainte; nu va face deckt sq adauge la meritele pe care le are ’n faya lui Dumnezeu ...>

Replicknd pqrintelui Popescu Mqlqiewti wi doamnei Aida Vrioni, ’n aceeawi browurq <Lupta ’ntre logicq wi sofism>, Dimitrie Nanu scrie ’ntre altele:

<Ce ’nsemneazq ocupayia pqrintelui Mqlqiewti: <din articolul lui Teodor Popescu reiewea cq omul se poate mkntui numai prin credinyq> - wi tot sfinyia sa, mai jos spune cq aceastq declarayie constituie <un ’nceput de abatere de la credinyq>. Asta e ca wi cum aw spune eu: <am credinya cq mq pot vindeca de durere de cap, numai cu piramidon>; - wi sfinyia sa mi-ar rqspunde foarte serios: <Constat cq ai ’nceput sq te abayi de la piramidon!> Ce comedie de logicq o mai fi wi asta?...>

<O doctrinq dumnezeiascq, ori de ckte ori e propovqduitq cu sinceritate ’n puritatea ei, fqrq amestecul nici unei neghine, va chema sufletele la ea, ca wi pe vremea apostolilor. Ca dovadq cq lucrul acesta este awa, stq mqrturie ’nsqwi unica aglomerare a credinciowilor ’n jurul bisericii Sfkntul Wtefan (Cuibul cu Barzq), ’ntr-o societate care pqrea cq nu mai putea avea altq atracyie deckt pentru <Cqrqbuw>. Nu este aceasta o pildq vie, un contrast izbitor wi edificator de ce poate face o predicq dezbrqcatq de orice elemente eterogene, fayq de un cult ’nyelenit ’n niwte forme din care avkntul wi evlavia au pierit odatq cu credinciowii din bisericq?>

<Dacq, pentru a pune ’n evidenyq un precept al lui Isus, gqsesc la un pastor protestant o figurq de stil, un amqnunt din viaya realq cu vioiciune prins, - sq nu-l ’ntrebuinyez eu, preot ortodox, ’n predica mea? Dar ’l iau wi de la un budist, necum de la un protestant, de ’ndatq ce nu-l vqd ’n dezacord cu ’nvqyqtura lui Cristos. Wi dimpotrivq: poate sq fie un lucru ’ntqrit cu o mie de sinoade ecumenice, dacq ideea e ’n dezacod cu ’nvqyqtura lui Cristos wi a apostolilor, n-am sq pun ’n predica mea, dacq sunt cinstit wi fidel Mkntuitorului. Aici stq toatq chestia care ne desparte de adversari wi mq mir cum dknwii nu bagq de seamq cq e o chestiune de onestitate de gkndire, de simyire wi de fidelitate fayq de Cristos, care dicteazq pqrintelui Teodor Popescu atitudinea intransigenyei sale ....>

<Munca lui Teodor Popescu n-a fost negativq, ’ntruckt, ’ncq de cknd a vqzut lacunele tradiyiilor noastre ... recunoscute wi de

118

Amintiri cu sfinyi

pqrintele Mihqlcescu ... a ’nyeles ckt de delicat lucru este sq insiste asupra lor ’n faya credinciowilor. Atunci s-a mulyumit sq treacq peste ele, fqrq sq se ’mpiedice ’n vreo criticq. A avut pururea de model pe Isus, care n-a spus ’n predicile lui: <Wtergeyi legea talionului din tablele lui Moise>, ci s-a mulyumit sq sape ’n inimi legea iubirii aproapelui. Asta ’nseamnq a face operq pozitivq ...>

<Dezacordul sufletesc ’ntre pqrintele Teodor Popescu wi tradiyia bisericii noastre este un lucru petrecut ’n intimitatea conwtiinyei sale, unde nimeni deckt numai Dumnezeu avea dreptul sq pqtrundq. Pentru ce a fost stingherit ’n acyiunea sa, cknd ’wi fqcea numai datoria wi nu-wi fqcea din ele convingeri ale sale intime, o armq de a le impune altora, o sete de originalitate, cum afirmq gratuit doamna Aida Vrioni?>

Pe bunq dreptate, Dimitrie Nanu rqspunde categoric doamnei Vrioni:

>La tonul ei declamator: <Lqsayi-ne credinya!> nu mq pot opri de a-i pune firesc ’ntrebarea: care credinyq, doamnq? Aceea care duce cinci mii de oameni la Cqrqbuw wi cinci babe la bisericq? V-o abandonqm bucuros, cu tot patosul domniei voastre ...>

<Du-te la Evanghelie wi la Faptele apostolilor, nu la otpusturi wi la canoane ori porunci omenewti. Nu bea dupq ce au bqut alyii, cqci drumeyii tulburq izvorul ’n urma lor. Bea-l tu ’ntki wi apoi ascultq pe ce-l care-yi spune inima cq-yi dezvoltq ceea ce propriul tqu suflet a sorbit din el. Vei avea o dovadq neíndoioasq dacq ewti sau nu pe calea adevqrului. "ntreabq-te: predicatorul tqu a reuwit sq-yi schimbe gkndurile wi, cu el, viaya de pqcat de pknq mai ieri, ’n lumina cerutq de Evanghelie? Sq wtii cq ewti pe drumul cel bun..>

<“n experienya acestei convingeri stq toatq tqria celor cu adevqrat credinciowi ’nvqyqturii primite la biserica Sfkntul Wtefan, martirul care a fost lepqdat pentru fidelitatea aceleiawi ’nvqyqturi pentre care i s-a ’nchis wi azi biserica "l cinstim mai mult pe Sfkntul Wtefan, noi toyi care luqm drept pildq instransingenya lui, deckt toyi acei care i se ínchinq, dar deschid larg uwa tuturor tranzacyiilor.>

Cea mai mare parte a browurii <Lupta ’ntre logicq wi sofism> a lui Dimitrie Nanu este o lecyie de logicq wi crewtinism datq arhimandritului Iuliu Scriban, cu titlu: <“n Evanghelie nu sunt contraziceri>.

Doar ckteva fragmente ale lui Nanu:<Acum mq luminez eu, de ce unii ortodocwi nu vor sq

primeascq personal pe Isus ca Mkntuitor, cum fac cei care urmeazq pe preotul Teodor Popescu, exclusul, din aceastq cauzq,

119

Arhive sentimentale

din bisericq. Nu vor sq primeascq personal pe Isus ca Mkntuitor, de fricq, desigur, sq nu aibq a face personal cu El. La marea judecatq ar voi sq fie promovayi ’n rai, dacq se poate, awa ... ca unii elevi chiulangii, care vor sq fie trecuyi clasa ’n mod global, fqrq sq mai dea ochii ’n parte, personal, cu ’ntrebqrile profesorului ... "n adevqr, promovarea aceasta globalq ’n rai, pe care n-o admit cei de la Cuibul cu Barzq, credinciowii Evangheliei, dar care e atkt de preferatq de potrivnicii Mkntuitorului personal, e mai comodq ... Era mai mare primejdie sq se obiwnuiasq crewtinii (te pomenewti wi episcopii!) cu ideea cq fiecare om va da ochii personal cu Cristos, la judecata din urmq!>

<Biserica a avut fayq de Evanghelie, ’n parte, rolul unui arhivar cinstit ... Dar ce au fqcut tradiyionaliwtii? Au realizat cea mai mare minune: numai ei singuri pe lume au gqsit mijlocul ingenios sq punq ’n practicq fayq de Evanghelie, monumentala formulq a lui Cayavencu, relativ la constituyie: sq nu se revizuiascq, primesc, - dar sq se schimbe poruncile Evangheliei, pe ici, colo, pe cale de tipic, otpusturi,- tocmai ’n punctele esenyiale. Sqrmanul Caragiale, nici n-a visat el cq a dat ’n Cayavencu formula ortodoxiei noastre!...>

<Tradiyia ’nchinqrii la sfinyi nu este deckt un strigoi al politeismului, un avatar, o meteahnq organicq (cknd n-a fost un calcul de beneficiu preoyesc), de care omul n-a putut scqpa cu una cu douq, mai ales cq biserica necredincioasq marilor ei apostoli l-a educat ’n acest sens ...>

<Toatq opoziyia falsq a tradiyionaliwtilor ’ncqpqyknayi aici stq: <Da, zic ei (cknd sunt ’ncolyiyi), este adevqrat cq sunt contraziceri pe alocuri ’ntre obiceiurile, canoanele bisericii wi cuvintele Evangheliei. Dar contraziceri la fel sunt chiar ’ntre textele Evangheliwtilor wi atunci, dacq vreyi sq fiyi consecvenyi, trebuie sq aruncayi wi Evanghelia.> Oare exemplele dovedesc spusa lor? Le-au cqutat cu lumknarea wi tot nu le-au gqsit ...>

Dimitrie Nanu ’i demonstreazq lui Scriban cq, din cauza nerespectqrii celor mai elementare noyiuni de logicq, socotewte drept contradictorii unele texte din Evanghelie. Apoi: <e o adevqratq catastrofq pentru sensibilitatea unui erudit, sq cadq ’n acest dublu flagrant delict de ingoranyq logicq wi teologicq ... Multe babe de la Cuibul cu Barzq au priceput de mult ceea ce ’yi explic eu aici ...>

<Fqrq Isus, nu-yi poyi ’nsuwi definit wi clar normele simyirii adevqrat sqnqtoase. Cknd L-ai ’nyeles wi simyit mai ales, atunci wi fqrq ajutorul logicei formale, cugeyi ’n cea mai impecabilq logicq ... Sunt oameni care au adunat toatq erudiyia teologicq ’n cap, dar

120

Amintiri cu sfinyi

care nu se pot servi ’n ocazia cea mai prielnicq, fiindcq tocmai venirea la Isus n-o cunosc ...>

Wi adaugq Dimitrie Nanu: <Asta am ’nyeles eu din toatq doctrina de la Cuibul cu Barzq, doctrinq neíntinatq de nici o altq ’nvqyqturq, izvorktq numai din felul cum se desface ea din viaya wi cuvintele Mkntuitorului>.

66. Teodor Popescu

<Dacq prin biserica romkneascq se ’nyelege biserica de astqzi, amoryitq, moartq, ’n care cei ce intrq ’n ea ca slujitori nu cautq deckt un mijloc de trai sau folosul lor, atunci desigur cq mq vqd scos din ea. Dacq Dumnezeu, prin nemqrginita lui bunqtate m-a adus la o stare sufleteascq nouq, la o smulgere de sub robia atktor pqcate ce bkntuiesc pe cei ce se socot ceva ’n aceastq bisericq, atunci acest lucru m-a rupt de bisericq. Dacq prin biserica de astqzi se ’nyelege societatea religioasq condusq wi de oameni care nu calcq pe urmele lui Cristos, atunci da, sunt scos din ea>. Awa scria preotul Teodor Popescu mitropolitului, spre sfkrwitul anului 1923.

67. Gheorghe Tawcq

Un profesor de la universitatea din Bucurewti, Gheorghe Tawcq scria ’n ziarul <Dimineaya>: <Am zqrit o licqrire de luminq, o razq de nqdejde a reínvierii instituyiei acesteia (biserica), ’n ziua cknd pqrintele Cornilescu a ’nceput explicarea Bibliei wi mai ales atunci cknd pqrintele Teodor Popescu ne-a adunat ’mprejurul squ, pe toyi cei ce uitasem cqrqrile bisericii. Cuvkntul dumnezeiesc propovqduit prin graiul inspirat al pqrintelui Teodor Popescu ’ncepuse sq pqtrundq ’n sufletele noastre>.

<Cktq vreme numqrul celor adunayi ’n jurul pqrintelui Teodor Popsecu nu era prea mare, cqrturarii bisericii ortodoxe n-au vqzut nici erezie, nici cqlcare de dogme, nici primejdie pentru bisericq. De ani de zile propovqduia pqrintele Teodor cu aceeawi cqldurq wi nimeni nu a gqsit erezie ’n ceea ce spunea el>.

<“ncetul cu ’ncetul ’nsq faima acestui preot crewte, numqrul ascultqtorilor lui devine legiune. "n ziua ’n care numqrul ascultqtorilor wtrknwi ín jurul acestui inspirat fac umbrq celor ce vorbeau mereu ’n faya celor trei babe din bisericq, atunci negrewit, lucrul nu mai putea fi tolerat>.

121

Arhive sentimentale

<Aici trebuie cqutatq cauza, una wi singura, a ’nlqturqrii preotului bisericii de la Cuibul cu Barzq. Au fost ’nsq capete de acuzare: ’nchinarea la sfinyi, la Maica Prea Curatq>.

<Sq mi se ’ngqduie sq spun lucrurile fqrq ’nconjur. Din momentul ’n care cqrturarii au hotqrkt pierzarea pqrintelui Teodor Popescu, era peste putinyq sq nu I se gqseascq o vinq. Cu un interogatoriu wi pe bazq de texte wi canoane, se poate condamna pentru erezie orice obraz bisericesc>.

<Nu existq rqspuns care sq nu poatq fi rqstqlmqcit, dacq condamnarea este dinainte hotqrktq, cum este cazul pqrintelui Teodor Popescu. Singurul care, prin marea lui culturq wi puternica lui personalitate s-ar fi putut ridica deasupra patimilor mqrunte de care este stqpknit bietul nostru cler, era Miron Cristea, mitropolitul primat. Din nenoricore el este, deocamdatq cel puyin, prizonierul acestui cler>.

68. Teodor Popescu

Soarta lui Teodor Popescu este precizatq de unii din frayii sqi de slujbq. Trebuia doar ca acyiunea lor de a-l ’nlqtura din bisericq sq se desfqwoare ’n awa fel ’nckt sq conducq la judecarea wi condamnarea lui.

La 21 Noiembrie 1923 au fost trimiwi mai mulyi preoyi de la mitropolie la biserica Cuibul cu Barzq. Galaction era printre ei. Predica nu a fost ascultatq cu liniwte. Aceastq situayie s-a repetat ’n ckteva duminici.

"n <Neamul romknesc> din decembrie 1923 scriitorul I. Gr. Opriwan descrie starea de lucruri din ultimele sqptqmkni. <“n loc ca frayii sqi preoyi sq se bucure de aceastq miwcare de regenerare crewtinq, ’n loc ca ei sq se trudeascq a aprinde o faclq ’n ’ntunericul yqrii, o faclq de luminq curatq, cum a numit-o mitropolitul Bqlan pe acea care s-a aprins la Cuibul cu Barzq, au cqutat sq-i gqseascq chiyibuwuri dogmatice, care totdeauna au ascuns altceva deckt interese duhovnicewti>.

<Wi astfel am ajuns sq vedem ’n ultima vreme cq s-a instituit tutelq, trimiyindu-se la biserica pqrintelui Teodor Popescu fel de fel de preoyi care sq-i facq slujbq, sq yinq chiar predici wi, culmea, sq ’mpqneze biserica cu agenyi tulburqtori, toate acestea ’n unicul scop, sq punq pe preot ’n imposibilitatea de a mai lucra <awa de minunat>, cum spunea unul din anchetatori, pqrintele Galaction>.

<Dar scopul ultim este goana dupq a lua aceastq bisericq cu vad. Mai grozavq invidie ca ’ntre preoyi, din pricina poporului care

122

Amintiri cu sfinyi

frecventeazq biserica, nu existq ’n alte profesiuni. Duceyi-vq wi vedeyi duminicile bisericile goale, ca sq vedeyi cq mqrturisesc adevqrul>.

<“n altar slujesc vrqjmawii preotului, ’n bisericq stau oameni care n-au mai fost niciodatq. Spiritele s-au agitat>.

Unii din preoyii veniyi sq slujeascq peste preotul Teodor Popescu la Cuibul cu Barzq, ’n loc sq-wi facq pur wi simplu datoria, chiar ’n timpul slujbei au atacat pe preotul paroh.

Duminicq, 10 decembrie 1923, a venit la Cuibul cu Barzq, pornit pe scandal, ’ntovqrqwit de ai sqi, de elevi de seminar wi de alte persoane, preotul Georgescu Duwumea. Era prezent wi Galaction. Dupq ce au terminat slujba, Georgescu a iewit sq predice. "n predica lui, din care Domnul Cristos era lipsq, nu spunea deckt de rqul fqcut de Teodor Popescu, cq <s-a rqtqcit de la credinya cea adevqratq wi rqtqcewte wi pe alyii>. La aceste atacuri ’mpotriva parohului, credinciowii au reacyionat wi au atras atenyia preotului Georgescu cq nu este frumos wi nu sunt demne asemenea procedee.

Un profesor de chimie, Pandele, a strigat celor doi preoyi- <Iewiyi afarq, hoyilor!> Iar poporul a ’nceput sq strige: - <Vrem sq-l auzim pe pqrintele Teodor Popescu!> Bineínyeles, preotul Georgescu nu wi-a mai putut continua

vorbirea wi s-a adresat preotului Teodor Popescu: - <Vezi pqrinte Popescu, cq enoriawii dumitale sunt ’mpotriva

clerului, ’mpotriva noastrq>. - <Vina nu este a mea. Ayi cerut de la mine autorizayia sq

vorbiyi cqtre popor?>Cum a iewit preotul Teodor Popescu din altar, s-a fqcut o mare

liniwte. El le-a yinut o ’nflqcqratq cuvkntare. Era ultimul lui cuvknt din bisericq. A spus enoriawilor, care yineau awa de mult la el:

- <Este ultima oarq cknd ne mai putem vedea ’n aceastq bisericq. Am cqutat sq slujesc lui Dumnezeu aici unde sunt, sq fac ce "i place Lui. Vedeyi ’nsq cq unii care nu ’nyeleg voia lui Dumnezeu, au venit peste mine wi eu trebuie sq plec. De azi ’nainte nu mai sunt preotul acestei biserici ...> el a arqtat ’n continuare cq cei ce se hotqresc sq trqiascq dupq Evanghelie sunt ca niwte porumbei albi ’ntre pqsqri negre. Plkngeau wi femeile wi bqrbayii. Teodor Popescu a mai continuat doar puyin, ’ndemnknd pe oameni sq fie liniwtiyi.

- <Dacq "l iubiyi pe domnul Cristos wi dacq yineyi wi la mine, vq rog sq fiyi liniwtiyi, nu vq rqzvrqtiyi, nu ridicayi glasul. Eu plec din biserica aceasta, dar sunt cu dumneavoastrq>.

123

Arhive sentimentale

Din nou a ’nceput sq vorbeascq Georgescu. Spunea cq el este emisarul mitropoliei wi cq el va vorbi ’n bisericq, chiar dacq ea va rqmkne goalq. De fapt nici n-a mai avut cui sq vorbeascq, pentru cq mulyimea repede a iewit din bisericq, indignatq.

Poporul stqtea ’nsq ’n curtea bisericii wi ’l awtepta pe Teodor Popescu. El le-a spus ’ncq odatq sq fie liniwtiyi, sq meargq fiecare acasq wi, atunci cknd va vrea Dumnezeu, se vor mai vedea. Le-a spus cq dorewte sq meargq ’mpreunq cu ei pknq la sfkrwit. A reuwit astfel sq liniwteascq enoriawii.

<O delegayie de crewtini, scrie I.Gr.Opriwan, ne-am dus la ’naltul pqstor al bisericii ortodoxe, ca sq-i arqtqm durerea noastrq. N-o sq uit niciodatq bunqvoinya cu care ne-a ascultat wi rana pe care i-o producea plecarea <celui mai ales dintre preoyi>. Mitropolitul gqsewte ín fond dreptate preotului, dar consilierii sqi ’l acuzq>.

“n memoriu-protest nr. 1, adresat mitropolitului de cqtre comitetul de acyiune crewtineascq, la 14 decembrie 1923, pe lkngq prezentarea foarte pe scurt a activitqyii preotului Teodor Popescu, enoriawii fqceau wi unele afirmayii tari privitoare la moralitatea preoyilor care au venit sq slujeascq la Cuibul cu Barzq peste preotul lor.

"n legqturq cu scandalul produs de data aceasta, Teodor Popescu scria: <Potrivnicii mei au ’ntrunit ’ndatq clerul Capitalei la societatea <Ajutorul>, hotqrknd nici mai mult nici mai puyin deckt caterisirea mea. Ei au comunicat acolo cq au constituit din iniyiativa lor un fel de tribunal bisericesc wi cq mq vor supune unui interogatoriu de conwtiinyq>.

"n comisia de preoyi care aveau sq chestioneze pe Teodor Popescu, Galaction wi Scriban erau delegayi anume pentru a formula ’ntrebqrile ce urmau a fi puse. Vineri seara, 14 decembrie 1923, a fost convocatq ’n palatul episcopal, o conferinyq de teologi, compusq din: Platon, Boroianu, Scriban, Nazarie, Mqlqiewti, Mihqlcescu, Gibescu, D.Georgescu, Galaction wi ... Atanasie Ionescu, frate cu Teodor Popescu. Au vrut preoyii sq arate cq nici chiar fratele lui Teodor Popescu nu este de acord cu activitatea lui din ultimii ani. Comisia aceasta formulase mai multe ’ntrebqri ’n legqturq cu cultul Sfintei Fecioare wi al sfinyilor, cu tradiyia.

Teodor Popescu, fqrq a cere timp de gkndire, a rqspuns ’n mod deschis la ’ntrebqrile care ’i erau puse. <Am fost gata, spuse el, la chemarea ce mi s-a fqcut la acest tribunal wi am dat rqspunsurile dictate de conwtiinya mea, ’n faya Dumnezeului meu, cqruia "i slujesc. Aceste rqspunsuri puteau sq ’ncredinyeze pe cei ce ar fi voit sq se ’ncredinyeze, de sinceritatea mea, de teama mea

124

Amintiri cu sfinyi

de a nu supqra pe Dumnezeu prin vreun neadevqr, cum wi de tqria convingerilor mele. Sufletewte eram pregqtit pentru orice>.

<Atkt prin declarayia mea, fqcutq ’n biserica Sfkntul Wtefan, Cuibul cu Barzq, ’n momentul cknd cei adunayi acolo se apostrofau reciproc, cu strigqte pline de patimq wi de urq, ckt wi prin rqspunsurile mele la ’ntrebqrile comisiei extra-legale a potrivnicilor mei, eu doream sq sfkrwesc, pentru totdeauna wi cu orice sacrificiu, cu o stare nenorocitq care ’mi sfkwia sufletul. Prin aceasta, chestiunea dintre mine wi urmqritorii mei s-ar fi putut ’nchide, cqci eu n-aw mai fi avut nici o pretenyie sq mq mai re’ntorc ca preot la biserica Sfkntul Wtefan, Cuibul cu Barzq, numai wi numai spre a ’nlqtura tulburqrile ce vedeam cq iau nawtere ’ntre credinciowi wi ’ntre preoyi.>

<“n loc ’nsq ca atitudinea mea sq fie apreciatq cum se cuvenea, potrivnicii mei, mai ales de astq datq, se repezirq asupra mea ca sq mq scoatq ei din bisericq, condamnat wi caterisit ca pe un rqtqcit wi ’nwelqtor. De aceea am fost suspendat oficial din serviciu, biserica a fost ’nchisq, eu dat ’n judecatq consistoriului>.

Tribunalul extralegal al preoyilor, la care Teodor Popescu s-a prezentat cu inima deschisq, a hotqrkt trimiterea lui ’n judecata consistoriului Eparhiei Ungro-Vlahiei.

<“ntklnirea de la Sfknta mitropolie a fost decisivq>, scria Gala Galaction ’ntr-un ziar: <Teodor Popescu a declarat cu francheyq cq nu mai crede wi nu mai executq de multq vreme toatq acea parte din ritual wi din tipicul ortodox, care face pe Nqscqtoarea de Dumnezeu wi pe sfinyi, mijlocitorii wi solii nowtri cqtre Cel Prea "nalt>.

Duminicq, 16 decembrie 1923, au venit la Biserica Cuibul cu Barzq, arhierul Platon Ciosu, vicarul sfintei mitropolii sq slujeascq, iar preotul Gibescu sq predice, ca dupq aceea sq ’nchidq biserica cuibul cu Barzq wi sq-i sigileze uwile.

<Atkt pqrintele Gibescu, ckt wi arhierul Platon wi-au ’ndeplinit de minune rolul. Cel dintki a predicat numind pe pqrintele Teodor Popescu un <orb wi ’ntunecat, duh rqu care a rqtqcit poporul>.

Enoriawii pqrintelui Teodor Popescu spuneau ’nsq: <Ceea ce se face cu preotul Teodor Popescu este mai mult deckt <o ruwine>, dupq cum s-a exprimat domnul profesor Nicolaie Iorga ’n ziarul <Neamul romknesc>.

La 26 decembr ie 1923 Teodor Popescu a ’naintat mitropolitului un memoriu, ’n care printe altele spunea: <N-am fost ’n necunowtinyq despre zvonurile ce s-au rqspkndit cu privire la persoana wi la acyiunea mea. Unele din cele zvonite wi-au gqsit loc ’n scris ’n <Noua revistq bisericeacq>. La cele scrise acolo, am rqspuns, dupq pqrerea multora, mulyumitor. Cunosc de

125

Arhive sentimentale

asemenea insistenyele ce s-au pus pe lkngq ".P.S. Voastrq pentru a lua mqsuri contra mea. Din convorbirea avutq acum ckteva luni, am ’nyeles ce greu v-a fost sq rezistayi atktor wi atktor insistenye. "n sfkrwit rezistenya a ’ncetat wi s-a ajuns la mqsuri>.

Aceste mqsuri n-au fost ’nsq din cele mai nimerite ... Cum se poate califica faptul cq un preot nejudecat wi neoskndit se vede la un timp stingherit ’n slujba lui wi oprit de a predica? Cu ce drept au fost aduwi peste el alyii, care sq-l tulbure ’n slujba lui wi sq-l ’nlocuiascq ’n predicq? Pe ckt cunosc eu din legiuirile bisericewti, preotul e mai mare ’n biserica lui. Chiriarhul are dreptul de a-l controla, a-l judeca wi oskndi, dacq l-a gqsit vinovat cu ceva, dar sq ia astfel de mqsuri vexatorii, constituie o nedreptate. Yin sq subliniez acest lucru.>

<E drept cq cei ce au slujit ’mpreunq cu mine au venit <din ordin> ... "n altar slujeau ’mpreunq cu mine wi ne ’mpqrtqweam din acelawi potir, iar dupq slujbq vorbeau cu oamenii ’mpotriva mea, cum au fqcut preoyii Georgescu, Silvestru wi Bunescu ... Dar wi cei ce au predicat, aceeawi fqyqrnicie au arqtat. Cu ckteva sqptqmkni ’nainte mi-a vizitat biserica pqrintele Piwculescu, ’mpreunq cu pqrintele Tudorache din Moldoca, ’nvoindu-se ca pqrintele Tudorache sq vinq ’n locul meu. (Acest lucru l-a spus pe fayq pqrintele Piwculescu la Societatea Clerului). "n ziua de Intrarea ’n bisericq, pqrintele Piwculescu predica ’n locul meu wi dupq predicq mq sqrutq. Ce fel de sqrutare este acesta? Nu cumva sqrutarea lui Iuda?>

<Wtiu cq mi se poate rqspunde: <Toate bune, dar de ce nu zici ca ’n carte otpustul, cqci acela e cu pricina? <Am arqtat pknq acum de ce (am arqtat pe larg cum privewte Scriptura aceastq problemq). Mai ’ntki, acest otpust n-a fost observat de marele public, ci numai de clerici wi anume din pricinq cq ’l wtiu mecanicewte ... Fqcuyi curiowi de preoyi, unii oameni au venit ’n bisericq wi au ascultat cu atenyie slujba. N-au gqsit nimic deosebit ’n ea. Wi totuwi schimbarea existq. De ce mi-am permis-o? Pentru cq wi alyii wi-au permis sq facq schimbqri. "n ce liturghie se gqsewte rqspunsul: <Prea Sfkntq Nqscqtoare de Dumnezeu, mkntuiewte-ne pe noi?> Atunci numai eu fac schimbqri? Acest rqspuns e ceva foarte vechi. Awa am apucat, vor spune unii.

Cq e vechi sau nou, nu asta intereseazq! De cknd vechimea poate sq fie un argument pentru menyinerea unei abateri?>

<De ce ar fi o crimq cq eu mi-am permis sq fac o schimbare wi sq nu fie o crimq cknd alyii ’wi permit acelawi lucru?> ...

< ...Wtiu cq ’n conwtiinya ".P.S.Voastre veyi da dreptate celor spuse aici. Vq loviyi ’nsq de formula din carte wi mai ales de gurile unora wi altora. <Piere ortodoxia! Se dqrkmq ortodoxia! strigq toyi

126

Amintiri cu sfinyi

acei care de mult i-au dat ortodoxiei cu piciorul prin viaya lor. Deckt ar striga awa, mai bine wi-ar vedea de pqcatele lor. Ortodoxia nu se ridicq prin oameni care apqrq litera moartq a unor cqryi, fie ele ckt de bune, ci prin viaya sfkntq a celor ce slujesc ortodoxiei, adicq lui Cristos. Oare toatq ortodoxia sq fie concentratq ’ntr-un otpust?...>

>Sq nu fie ’nsq vorba de altceva. E vorba de viaya care iese din predica Evangheliei, de miwcarea ce s-a produs prin aceastq predicq, miwcare ce a ’ntunecat aureola atktor suflete sterpe, care, cu tot numele lor mare, n-au produs suflete pentru Dumnezeu. Poate sq fie la mijloc wi gelozia unora din preoyi. Aceastq miwcare dovedewte cq, dacq se predq cineva Domnului wi-L iubewte fqrq preget, sufletele se adunq. Wi atunci li s-a cerut unora wi altora sq lucreze. La aceasta unii au rqspuns cu scuzq, alyii cu insulte wi bqnuieli urkte. Mi se pare cq acesta este substratul ’ntregii miscqri pornitq contra mea>.

<Fie! Sunt gata pentru orice. Am vrut sq lucrez ’n sknul bisericii ’n care m-am nqscut wi am crescut. Dar aceastq bisericq vrea sq-i lege pe toyi pe acelaw calapod. Pentru unul ’nsq acest calapod poate sq fie larg, pentru altul strkmt; ceva libertate nu stricq. "n alte bisrici se admit curente care nu pot sq aducq deckt ’nviorare. Biserica romkneascq, printr-o infimq minoritate care o reprezintq astqzi, oskndewte un curent care nu i-ar fi fost deckt de folos, dacq infima minoritate, care reprezintq astqzi biserica, mq respinge, vina ei, adicq a lor sq fie. Eu n-am iewit singur din bisericq. "n orice caz, cu voia lui Dumnezeu eu ’mi voi continua lucrarea ... Am yinut sq fiu fqrq vinq fayq de cei din biserica mea, sq nu-mi impute vreodatq cineva cq aw fi putut sq lucrez wi ’n biserica mea, dar n-am vrut ...>

"n urma apqrqrii wi mqrturisirii de credinyq a preotului Teodor Popescu, consistoriul mitropolitan s-a ’ntrunit pentru a se pronunya, la 27 decembrie 1923. Cei c inci membri a i consistoriului wi-au declinat competenya asupra cazului de la Cuibul cu Barzq wi au hotqrkt ca procesul sq fie adus ’n faya sinodului. Consistoriul n-a vrut sq-l judece de astq datq, pentru motivul cq ar fi vorba de o chestiune dogmaticq, ce depqwewte competenya constitoriului eparhial. Nefiind vorba de vreo abatere de altq naturq, problema urma sq fie rezolvatq de sfkntul sinod. "n felul acesta judecata a fost pentru un moment amknatq.

Pe de altq parte, biserica Sfkntul Wtefan rqmknea ’nchisq pentru preotul Teodor Popescu. Enoriawii ’nsq voiau sq-l vadq iar ’n postul lui wi au cerut mitropoliei ’ncetarea prigonirii ’mpotriva preotului lor wi integrarea lui ’n toate drepturile. Nu li s-a dat ’nsq nici un rqspuns.

127

Arhive sentimentale

"n presq, ’n special ’n ziarul <Dimineaya> se publicau diverse articole pentru wi contra lui Teodor Popescu.

Un ziar reproducea ckteva cuvinte ale lui: <Wi dacq sunt oprit de a sluji ’n biserica mea wi de a mai predica ’n ea, nu urmeazq ca eu sq rqmkn pe loc. Continui sq predic ’n orice casq wi ’n orice loc>. Se ducea unde i se deschidea uwa. Duminicq dimineaya, 30 decembrie 1923, ’n vreme ce ’n biserica Cuibul cu Barzq slujea arhierul Platon Ciosu, vicarul mitropoliei, ajutat de cinci preoyi wi ’n timp ce pqrintele Teodor Popescu predica unor credinciowi adunayi ’n strada Abrud 10, unii din enoriawii bisericii au yinut o ’ntrunire ’n casa lui Dinescu, Bolintin, de pe strada Wtirbei Vodq 164. La ’ntrunirea acestor enoriawi erau de fayq: D. Mirea, Pastia, Pandele wi alyii, fiecare cu dorinya de a face tot ce se putea pentru ca preotul Teodor Popescu sq revinq la Cuibul cu Barzq.

Anul 1923 se ’ncheie cu o situayie ’ncurcatq pentru ceata de credinciowi din jurul preotului wi cu o situayie ’ncq nerezolvatq pentru clerici.

69. Sentinya

Poetul Octavian Goga, ’n revista sa <Yara noastrq> din 13 ianuarie 1924 a publicat ca articol de fond <Rqzvrqtirea de la Cuibul cu Barzq>. Din scurta lui vizitq la Cuibul cu Barzq, poetul a putut sq ’nyeleagq unele lucruri pe care clericii nu puteau sau nu voiau sq le priceapq.

<Acum doi ani, scrie Octavian Goga, cknd eram la Ministerul de Culte, mi-aduc aminte, ’n treacqt mi s-a atras atenyia, asupra unui fenomen interesant ce se ivise la o bisericq din Bucurewti, dintr-un cartier mai ferit. La biserica din mahalaua Cuibul cu Barzq, mi se spunea cq un preot cuvkntqtor adunq lume multq, care se agitq pe probleme religioase wi al cqrei numqr crewte necontenit. Noutatea mi se pqrea neobiwnuitq ’n vkrtejul acestei capitale zgomotoase wi impresiile ei m-au pus pe gknduri>.

<Duminica viitoare, fqrq nici un anuny prealabil, nu ca ministru, ci ca simplu credincios, m-am dus la biserica aceasta cu nume pitoresc, unde intram ’ntkia oarq. Spre marea mea surprizq, din primul moment, interiorul sfkntului locaw era ticsit de oameni, un ciudat amestec din toate clasele. M-am strecurat cu greutate prin mulyime pknq la un coly de stranq din dreapta iconostasului, de unde desluweam limpede pioasa adunare. Nimerisem la sfkrwit de liturghie wi din uwa altarului pqrintele citea binecuvkntarea. Era o figurq cuvioasq de preot cqtre 40 de

128

Amintiri cu sfinyi

ani, slab, cu barba neagrq wi cu ochii strqlucitori, rostea slujba rar, apqsknd cuvintele wi interpretknd rostul lor ’ntr-un sens civilizat, fqrq nici o notq mawinalq, wi fqrq cunoscutele motive nazale ale tipicului oriental. O muyenie desqvkrwitq stqruia ’mprejur wi la lumina lumknqrilor de cearq, prin fumul vineyiu al cqdelniyei, lqmuream feye ’n extazul credinyei. Cqzusem pe un aspect de viayq cu totul particularq wi plinq de ’nyeles. Nu wtiu sq mai fi vqzut undeva la Bucurewti un domn cu blanq atkt de robit de misticismul religios ca cetqyeanul din faya mea, care avea aerul unui ’nalt funcyionar wi din bisericuyele de la yarq nu mai ’ntklnisem obraji ’mbujorayi de verbul dumnezeiesc ca la femeile de la trei pawi de mine. Isprqvind slujba, preotul wi-a ’nceput predica. Dacq yin minte, pornea de la parabola evangheliei pe care o citise wi ’n cadrul ei desfqwura principii de moralq crewtineascq. Nu era o cuvkntare de exeget mqrunt, nici nu reedita cliwee uzate de doctrinq teologicq. Din preajma altarului vorbea un orator ’ndrqzney, cu accente de ecleziast militant, cu fraza rotundq wi sonorq, rqscolind ’n auditoriu ’ntrebqri wi pasiuni. Prins de magia cuvkntului, preotul tresqrea ’n toatq fiinya lui, crispkndu-wi fruntea palidq de ascet, faya-i ’nvia ca ’mbibatq de un fluid nervos wi ’n adkncul ochilor i se iviserq cele douq picqturi de luminq stranie care ’mi reaminteau pknzele lui Ribera. Mulyimea participa cu devotament la toate analizele lui, ’i urmqrea ritmul logic wi-i primea argumentul cu o vie agitayie, lqsknd sq se ’ntrevadq pe seama spectatorului critic o intimq ’nrudire de convingere wi-o necontestatq elaborare spiritualq. Cknd s-a ’ncheiat zbuciumata retoricq ce biciuise instinctele rqului wi judecase cu asprime neajunsuri de-ale societqyii noastre, slujitorul Domnului s-a retras wi printre rkndurile poporului rqmas ’n nemiwcare, un tknqr a ’nceput sq ’mpartq mici cqryulii, ’n care se schiya subiectul celor din urmq wase predici. Credinciowii le-au luat cu ei, s-au rqzleyit domol, vorbindu-wi ’ncet, wi din grqmadq eu m-am desfqcut pe ’ndelete, cu senzayia cq dincolo de zgura cotidianq mi-am revqzut o clipq sufletul, rqnit de mustrqri wi sfios la orice atingere, ca o mimozq bolnavq ...>

<De atunci nu l-am mai zqrit pe pqrintele Teodor Popescu, dar i-am pqstrat aducerea aminte cu respect wi recunowtinyq.>

<Astqzi ’mi apare ’ntr-o posturq nouq wi cazul sfinyiei sale e discutat ’n presq. Gazetele spun de cucernicul preot cq o specialq evoluyie de gkndire l-ar fi fqcut sq se depqrteze de la adevqrurile dogmatice ale bisericii rqsqritene, cq prin cuvkntqri mai recente wi cu deosebire prin unele neíngqduite schimbqri rituale wi-ar fi depqwit atribuyiile consacrate de pravili wi canoane. Pqrintele Tudor se ’nfqyiweazq deci ca un rqzvrqtit ’mpotriva orknduielii

129

Arhive sentimentale

bisericewti la noi, ca un reformator iewit din ’ndatoririle tagmei. Consistoriul a examinat deunqzi chestiunea wi se pare cq sfkntul sinod va trebui sq se pronunye ’n curknd ’n cauzq, cumpqnind pretinsele wtirbiri de dogmq wi fqcknd sq triumfe ’n toatq rigoarea ei bimilenarq legiuirea canoanelor. La lumina acestei hotqrkri vom putea cerceta cu toyi i un interesant caz de conwti inyq, peregrinarea unui suflet prin adkncimile doctrinei religioase. Procesul va fi instructiv, oricare ar fi judecata lui, fiindcq ne va apropia de psihologia unei figuri distinse, cu preocupqri morale care ne atrag deopotrivq pe toyi>.

<Ceea ce justificq ’nsq de pe acum wi cuvkntul nostru laic ’n aceastq ’mprejurare, este cq rqzvrqtirea pqrintelui Tudor nu se prezintq ca un simplu act individual, cq se complicq cu revolta ’n masq a enoriawilor, care, solidar cu pqstorul lor sufletesc, wi-au spus wi ei pqrerea. Mulyimea pe care am vqzut-o eu acum doi ani, ’ntr-o duminicq de iarnq flagelatq de ’nflqcqratul retor al amvonului, face astqzi zid ’n jurul lui, se identificq cu el wi ’wi ’nsuwewte crezul pentru care e tras la rqspundere de chiriarhi. E rqzvrqtire la Cuibul cu Barzq, credinciowii au refuzat pe un nou preot, uwile lqcawului s-au ’nchis wi se vorbewte cq, ’n ’nsufleyirea lor, parohienii deciwi sq-l urmeze sunt gata sq-i zideascq o bisericq nouq. O neobiwnuitq revoluyie sufleteascq se petrece aici sub ochii nowtri, ’n mijlocul Bucurewtilor, la ckyiva pawi de Calea Victoriei, pe care se plimbq mai des pqcatul deckt virtutea wi pe care nqvala veneticilor a anihilat orice impuls de tradiyie romkneascq. Existq, deci, ’n acest furnicar de patimi profane, dincolo de chiotul rqguwit al afacerilor de tot felul, o conwtiinyq care palpitq ’n sferele abstracyiunii, o flacqrq care se aprinde la picoarele lui Crist. Fenomenul e ’n adevqr plin de ’nvqyqminte wi ar trebui sq-l ’nregistreze toyi fquritorii de teorii pripite care au lansat legenda indiferenyionismului de credinyq al poporului nostru wi s-au putut amqgi cu banala pqrere cq instinctele seculare pot fi strivite dupq formele goale ale unei awa-zise culturi de import ...>

<î”n aceastq ordine de idei, o serie ’ntreagq de considerayiuni se ridicq la suprafayq wi cer un rqspuns. Toate se grupeazq ’mprejurul unui punct cardinal, pe care ni-l impun enoriawii rqzvrqtiyi ai pqrintelui Tudor: ce face astqzi biserica pentru ’ngrijirea sufletelor noastre? Circulq oare o energie ’n fibrele strqvechiului awezqmknt, care sq ne robeascq, dkndu-ne supremul reazim ’n goana atktor frqmkntqri disperate? "ntemeiayi pe acest semn de ’ntrebare, privind ’n faya noastrq, suntem gata sq ne rostim cu cugetul onest wi sq spunem de la ’nceput cq toate constatqrile de pknq astqzi ne descurajeazq, fiindcq o ineryie paralizantq pare a stqpkni organismul bisericesc. "n afarq de

130

Amintiri cu sfinyi

’ndatoririle reprezentative, ’n afarq de oficialitate wi de partea pur ritualq, venerata instituyie tknjewte. Fqrq patimq wi fqrq luptq pentru adevqr, o strqlucire ’mbqtrknitq se frknge cknd <nu este duh ’n gura ei>, cum spune Scriptura. Suntem lqsayi ’n pqrqsire si un cler afon nu ne poate da deckt o yqrqnime superstiyioasq wi o clasq conducqtoare pqgknq. "n mijlocul pqrqginirii generale ne ’ntrebqm: Cine strigq aici la noi pentru ’nvqyqturile lui Cristos? Ce propagq astqzi amvonul, unde sunt teologii cu graiul inspirat, ca sq vesteascq lumii noastre cuvkntul adevqrului? Cunoawte cineva pilda de devoyiune la adqpostul crucii, avem cqlugqri iluminayi sau ’nalyi demnitari bisericewti, a cqror viayq de cristal sq lumineze o razq din cer ’n minyile noastre?>

<Iatq ’ntrebqri elementare, al cqror wir e nesfkrwit de lung wi pe urma cqrora ’ndoiala cu fiorii ei de gheayq se apropie de noi, ca sq ne lase sceptici wi amqrkyi.>

<Cazul pqrintelui Tudor are darul de a scormoni probleme wi de a atrage luarea aminte asupra lor. Sfinyia sa rqmkne pe planul ai doilea, fie cq va fi judecat ca ’nduwmqnit cu preceptele bisericii ortodoxe, fie cq se va gqsi o formulq de ’mpqciuire. De la Cuibul cu Barzq ’nsq pleacq ’ntrebqrile wi se furiweazq ’n conwtiinya publicq ’n toate colyurile, cum s-au furiwat wi la mine acum, cknd ’n preajma Crqciunului, reínviind vechi amintiri de la yarq wi recente descoperiri, cu sufletul biruit de tristeye, mq gkndesc la Domnul Cristos wi la bisericq ...>

<Ce facem cu ’ntrebqrile, prea sfinyilor arhierei, ce facem cu ele?>

Arhiereii nu aveau timp sq dezlege astfel de ’ntrebqri. Mitropolitul primat nu a aprobat hotqrkrea consistoriului bisericesc de a se deferi cazul sfkntului Sinod wi a ordonat trimiterea preotului Teodor Popescu din nou la judecata aceluiawi consistoriu.

Aceastq a doua judecatq a consistoriului a fost fixatq pentru ziua de miercuri 16 ianuarie 1924. Deoarece nimic nu se schimbase, nici nu se adqugase la ’nvinuirile ce erau aduse ’mpotr iva lui Teodor Popescu (suspendat de la s lujba bisericeascq) iar legea clerului pe baza cqruia s-a dat hotqrkrea nu se modificase ’n acest foarte scurt interval, consistoriul ar fi fost normal sq procedeze ca ’ntkia datq: sq-wi decline competenya.

La 15 ianuarie, Teodor Popescu scria o expunere pe larg a mqrturisirii de credinyq ’naintatq mitropolitului, wtiind cq avea sq fie judecat a doua zi. Expunerea este foarte amqnunyitq. "ntre altele, ’n aceastq ultimq expunere, Teodor Popescu spune: <Era datoria mea sq mq apqr wi am fqcut lucrul acesta ’n rqspunsul pe care-l dqdusem (la 26 decembrie). Aceastq ’ntkmpinare a avut

131

Arhive sentimentale

darul <awa cred eu> sq ’mpiedice o judecatq pr ip i tq a consistoriului eparhial; n-a putut ’nsq sq ’mpiedice pe potrivnicii mei de a rqspkndi wi mai departe tot felul de zvonuri tendenyioase ...>

<Trebuie sq fiu ’nsq drept wi sq recunosc cq acei preoyi din capitalq care s-au miwcat ’mpotriva mea, cerknd sq fiu condamnat wi exclus din bisericq, au dreptate din punctul lor personal de vedere. Ei wi-au dat seama cq prin activitatea mea wi prin felul cum privesc eu lucrurile, se lovewte <chiar fqrq sq vreau eu> ’n interesele lor ...>

<“n realitate, abuzul amintit cu ’nchinarea la sfinyi wi cu intervenirile lor la Dumnezeu, luase awa de mari proporyii cu acatistele, paraclisele, icoanele fqcqtoare de minuni wi altele, ’nckt a schimbat aproape cu totul caracterul activ wi moralizator al bisericii, transfomkndu-i menirea, pentru ca ’n schimb preoyii sq poatq ckwtiga bani din rodul ce wi-l iau de intermediari pentru ’ndeplinirea dorinyelor oamenilor de cqtre sfinyi sau de cqtre vreo icoanq fqcqtoare de minuni ...>

<Tocmai fiindcq lucrurile stau awa, sunt dator sq vqd wi sq recunosc cq, acei preoyi din capitalq, care s-au ridicat ’mpotriva mea, au dreptate din punctul de vedere al intereselor lor materiale, cqrora ei le dau cea mai mare importanyq ’n misiunea lor. Activitatea wi predica mea, mai ales cq au produs wi roade vqdite de viayq crewtineascq, nu puteau sq fie pentru acewti oameni deckt primejdioase wi vrednice de toate oskndele. Spre a putea sq mq oskndeascq, ce trebuiau sq facq? Pe ce se puteau ’ntemeia ca lupta sq le fie mai uwoarq wi izbknda mai sigurq? Iatq problema ce se punea pentru acewti oameni wi ’n rezolvarea ei nu le-a fost greu sq descopere calea cea mai simplq wi mai nimeritq. "n adevqr, nimic mai simplu wi mai sigur pentru izbknda scopului lor, deckt ca ei sq facq cauzq comunq cu ortodoxia, sq se confunde cu ’nsqwi ortodoxia, iar pe mine sq mq declare vrqjmaw al ortodoxiei...>

<Mie ’mi este de ajuns sq wtiu cq adevqrul este de partea mea wi de aceea nu mq ’ndoiesc cq wi Dumnezeu va fi cu mine. "n orice caz, voi face totul, ’mi voi da chiar wi viaya, numai ca adevqrul sq pqtrundq ’n ckt mai mulyi.>

<Iatq de ce pot sq privesc viitorul cu seninqtate. Nu eu am dus lucrurile unde au ajuns. Chiar wi aceastq scrisoare am fqcut-o numai din necesitatea de a índrepta gkndurile oamenilor sinceri wi de bunq credinyq spre miezul convingerilor wi acyiunii mele ...>

"n ziua de 16 ianuarie 1924 cazul preotului Teodor Popescu a venit din nou 'n faya consistoriului eparhial al Ungro-Vlahiei. De data aceasta, consistoriul era format din Teodor Georgescu,

132

Amintiri cu sfinyi

prewedintele, membrii: Stancu, Cristache, Gibescu, Busuioc, Antipa Florescu wi procurorul Negulescu.

Unul din membrii, Rqdulescu, wi-a dat demisia, nevoind sq participle la judecarea preotului 'nvinuit. Rqdulescu a fost 'nlocuit cu Gibescu 'n acest consistoriu. Preotul Gibescu slujise wi judecase 'n biserica Cuibul cu Barzq, aducknd acolo 'nvinuiri preotului Teodor Popescu. Corect ar fi fost ca pkrkwul sq nu fie 'n acelaw timp wi judecqtor. Totuwi, Gibescu a fost primit 'n acest consistoriu.

"n dreptul bisericesc, caterisirea este prevqzutq pentru unele cazuri, cum sunt: beyia, bqtaia, cqlcarea de jurqmknt, furtul sau dacq vreun cleric, afarq din pricinq de boalq, nu postewte postul Pawtelui sau miercurea wi vinerea. Ckyi preoyi ar rqmkne necaterisiyi, dacq s-ar aplica aceastq legiuire care se dovedewte formalq?

Dupq scurt timp, Gala Galaction scria 'ntr-un ziar: <Amkndoi, Teodor Popescu wi Dumitru Cornilescu, se 'nfqyiwau cu preyioase daruri. Amkndoi, temperamente de luptqtori, amkndoi buni predicatori wi vibrknd de pasiunea misionarq. Ivirea lor proiectatq pe planurile pustiei noastre vieyi bisericewti a fqcut senzayie wi a fost salutatq de unii cu entuziasm. Era ceva nou, 'n afarq de nota oficialq, ceva revoluyionar ... Deocamdatq noi, biserica ortodoxq, am scqpat din mknq douq elemente de mare valoare. Am scqpat din mknq ... vorba vine. Ni le-au luat alyii de la nas, fiindcq noi suntem complet paralizayi, fqrq mkini wi fqrq picioare ...>

<Preotul Teodor Popescu era un cleric deosebit de merituos. Bun predicator, devotat pastor sufletesc, amic al 'ntristayilor wi sqracilor. Munca sa pastoralq de la Cuibul cu Barzq l-a 'ncununat cu laude. Atunci de ce a fost scos din bisericq? ... Citiyi cartea lui de predici: <Isus vq cheamq>. Acolo nu este nicqieri vorba de biserica ortodoxq, dupq cum nu este nici de pagodele din Ce]lon>.

Prin anul 1960 Teodor Popescu spunea: <Galaction wi-a cerut mai tkrziu iertare. - <Sq mq ieryi cq m-am amestecat 'n cearta aceea cu tine>. - <Fii pe pace, cq nu ai nici o greutate din partea mea>.

Presa din aceastq perioadq este plinq de diferite pqrerei despre Teodor Popescu. "n primul numqr din anul I al apariyiei revistei <Cuvkntul liber> din 26 ianuarie 1924, Dm. Theodorescu scria:

<Luther a fost iniyiatorul unei dizidenye reale wi binefqcqtoare pentru propqwirea luminilor ... Avem de ckteva zile un Luther romkn! E preotul elocvent wi interesant de la biserica Cuibul cu Barzq, Teodor Popescu>.

133

Arhive sentimentale

<Rqzvrqtirea preotului acesta rar nu constq atkt 'n efortul de eliberare pe care l-ar 'ncerca - fiindcq, slavq Domnului, pe cine terorizeazq 'n adevqr spiritualicewte biserica ortodoxq ca organizayie socialq? - ckt de minunea de a fi adus 'n discuyia obwtei romknewti, char 'n discuyia Bucurewtilor nepqsqtor wi chefliu, o gravq problemq bisericeascq, bazatq pe o chestie esenyialq de dogmq ...>

<Preotul Popescu, de la Cuibul cu Barzq, a izbutit sq-wi adune toatq mahalaua lui 'n bisericq wi sq se facq ascultat wi urmat ... Enoriawii, care se adunau vrqjiyi de puterea cuvkntului wi puritatea purtqrii acestui preot, nu-wi dau seama cq au apucat pe drumul schismei ... veneau ca crewtini sq se 'nchine wi sq se simtq curqyiyi 'nainea unei inspirate evocqri a adevqrului lui Isus.>

<Iatq 'nsq cq bqtrknii preoyi ai bisericilor goale, unde se morfolewte nazal, 'n faya a douq babe surde, un tipic newtiut wi ne'nyeles, dar imutabil wi sfinyit de chiar dispreyul celor ce-l slujesc cu devotement, iatq cq bqtrknii sau wi mai tinerii unei rutini neobositoare se ridicq ne'ndurqtori 'mpotriva alarmatului, norocosului insurgent: - Nu vq mai duceyi la el, crewtinilor, fiindcq ereticul falsificq sfknta noastrq ortodoxie!>

<Nu i-a ascultat nimeni. Auditorii obiwnuiyi ai pqrintelui Popescu, fqrq o prea clarq wi amqnunyitq cunowtinyq a dogmelor greco-orientale, au continuat sq vinq la bisericq, fiindcq esenya crewtinq sufletului lor se gqsea 'mpqcatq de cuvkntul care-i 'nvqya. Cq doctorii ortodoxiei puteau gqsi deseori deosebiri de nuanye liturgice, - puyin 'i interesa pe enoriawii captivayi, cqci n-au fost niciodatq preocupayi de asemenea studii. Se simyeau 'mpqcayi crewtinewte sub cuvkntul preotului lor wi le era de ajuns. Putea fi de ajuns wi pentru bisericq.>

<Dar, implacabilii golului wi statornicitului care nu cere mqcar oboseala de a-l cunoawte, aveau nevoie de o execuyie canonicq. Au fqcut-o. Din ea nu are nimic de folosit bisericq ortodoxq ... Schisma a fost provocatq, conturatq, precizatq de 'nwiwi paznicii tradiyiei.>

<Pasionayii liberqrii, din ce 'n ce mai complete a spiritului uman, n-au de ce sq se plkngq. Orice pas 'nainte pe cqile limpezirii credinyelor e un triumf. Wi, 'n special, schimbarea unor simple devoyiuni opace sau sugestii ancestrale 'n formulqri de conwtiinyq, e revoluyia minunatq cu care biserica se 'nviazq mereu pe ea 'nsqwi, pentru a se face iniyiatoare, ne'nchipuit de anticipatq, a marilor eliberqri omenewti.>

<Printre preoyi, chiar dacq unii simpatizau oarecum cu lucrarea 'nceputq de Teodor Popsecu 'n bisericq, nu aveau curajul s-o spunq 'n public. Un preot, D. Turcu a scris totuwi 'n ziarul

134

Amintiri cu sfinyi

<Dimineayq> prin ianuarie - februarie 1924. <preoyii care au o idee bunq despre act iv i tatea de la Cuibul cu Barzq, sq nu 'ndrqzneascq sq wi-o spunq pe fayq, pe cknd ceilalyi o acopere cu toate ocqrile? Ckt de mulyi sunt cei ce au o idee foarte bunq despre preotul Teodor Popescu, o wtiu eu, din numeroasele mqrturisiri pe care mi le fac aproape toyi preoyii tineri wi entuziawti cu care mq 'ntklnesc. Dacq preoyii, 'n aceastq chestiune, 'n care este vorba de principii wi de activitate pastoralq vie wi deosebitq, nu au 'ndrqznit pknq acum sq intervinq 'n favoarea preotului Teodor Popescu, 'n schimb, 'nsq i-au sqrit 'n ajutor credinciowii, 'n numqr mare wi cu hotqrkre nestrqmutatq, awa cum nu s-a mai vqzut 'n biserica noastrq .... Putea preotul Teodor Popescu sq facq parte dintr-o bandq de hoyi de tklhari, de criminali sau de falsificatori de bancnote, putea el sq fi fost un 'nwelqtor ordinar, un excroc wi nu s-ar fi repezit nimeni asupra lui cu atkta furie, cum s-au repezit acum, pentru cq este vorba de chestiuni bisericewti ...totdeauna polemicile bisericewti wi rqzboaiele bisericewti au culminat cu o violenyq aproape necunoscute pe alte tqrkmuri.>

"n ziarul <Dimineaya> din 1924 Teodor Popescu a publicat unele lqmuriri 'n legqturq cu miwcarea de la Cuibul cu Barzq. "n ultimul articol din aceste lqmuriri, scria: <Convingerea mea adkncq este cq aceastq miwcare e 'nlqturarq din bisericq din pricina spqrturii care a fqcut-o 'n fqgawul vieyii din acest oraw si din alte pqryi, prin viaya celor intrayi 'n miwcare, adicq a celor hotqrkyi la o viayq dupq Evanghelie. Evanghelia spune lqmurit cq oamenii iubesc mai mult 'ntunericul deckt lumina, cknd faptele lor sunt rele ...>

<Dacq bqrbatul devenit credincios, nu mai simyea plqcere sq viziteze localuri 'n care soyia necredincioasq 'wi gqsea plqcerea, femeia a 'nceput sq fie nemulyumitq. Dacq pqrinyii plecknd de acasq, lqsau bqiatului sau fetei, acum credinciowi, vorbq cq, dacq vine cutare, sq-i spunq cutare minciunq wi acela sau aceea nu se 'nvoia, pqrinyii au 'nceput sq se arate nemulyumiyi. Dacq un tknqr, acum credincios, nu se mai 'nvoia sq 'nsoyeascq pe prietenii lui 'n localuri de bquturi sau de alt fel, aceia se porneau contra acestuia, zeflemisindu-l, ba chiar urkndu-l de-a binelea ...

Astfel de lucruri au dat de gkndit. Wi astfel s-a dus vestea de miwcare. Spqrtura fqcutq 'n fqgawul vieyii obiwnuite e clarq.>

<"n ce privewte pe preoyi, aceastq miwcare nouq 'n sknul bisericii a 'nceput sq cam punq pe gknduri, ba chiar sq le dea de bqnuit. Pe mulyi preoyi, socotiyi mai cu vazq miwcarea noastrq i-a pus 'n umbrq, i-a 'ntunecat. Inactivitatea celor mai mulyi pe tqrkmul Evangheliei a iewit dureros la ivealq. Acewtia nu se putea

135

Arhive sentimentale

sq nu ia atitudine contra. Nu puyini dintre ei ne-au numit fanatici, nebuni, >Noi rqmknem awa cum am apucat>, adicq 'n vechile noastre pqcate, rqspundeau celor ce-i 'ntrebau de miwcare.>

<"n felul acesta solidaritatea de viayq s-a rupt, necredinya multora s-a dat pe fayq, golul sufletesc al altora a iewit la ivealq. Iatq spqrtura.>

<Gkndul meu a fost sq-mi vqd mai departe de lucru 'n sknul bisericii 'n care m-am nqscut wi am crescut, nutrind tainic nqdejdea cq acyiunea, pornitq wi dusq mai departe va influenya 'n bine wi va contribui 'ntr-o mqsurq ckt de micq la 'nviorarea mult doritq. De n-aw fi fost purtat de acest gknd, aw fi demisionat 'n urma scandalului ce mi s-a fqcut 'n bisericq. Am preferat 'nsq sq primesc sq fiu oskndit. Pentru chestiuni de tipic, autoritatea m-a 'nlqturat wi odatq cu mine a 'nlqturat din bisericq wi miwcarea pornitq. Nu mq revolt din aceastq pricinq. Am conwtiinya cq n-am grewit fayq de bisericq wi fayq de neamul meu, dacq m-am 'ndreptat de-a binelea fayq de Evanghelie, 'ndreptknd spre ea wi pe alyii. Wi pe ckt mq va ajuta Dumnezeu, voi lucra wi mai departe.>

<Prevqd cq de acum voi avea de 'ntkmpinat piedici mari. Ele au wi 'nceput sq se arate. Spun 'nsq celor ce cautq sq-mi punq piedici, cq nu fac altceva deckt dau dovadq de neputinya lor. Adevqrului nu i se poate opune forya multq vreme. Un om nepqrtinitor judecq awa cum a judecat vestitul Gamaliel: Dacq aceastq miwcare e de la Dumnezeu, nu e pe lume foryq care s-o poatq 'mpiedica. Viitorul va dovedi dacq ne-am 'ntemeiat pe adevqr sau nu; wi va dovedi prin aceea ce va rqmkne din munca noastrq wi prin proporyiile ce va lua miwcarea 'nceputq. Chiar dacq sunt 'nlqturat din sknul bisericii, nu-mi voi pierde eu vremea sq lupt contra bisericii, ci voi lupta contra newtiinyei wi a pqcatului wi voi cquta sq ckwtig suflete, nu pentru mine, ci pentru Cristos. Wi dacq totuwi alyii ne vor sili la luptq, o vom primi, prigonirea este anunyatq clar 'n Evanghelie, de aceea ea nu ne surprinde. Rea o fi vijelia care 'ndoaie pomii, le rupe frunze wi ramuri; 'nsq le face wi un serviciu: 'i face sq-wi adknceascq tot mai mult rqdqcinile 'n pqmknt, de unde sorb mai multq hranq, deci tot mai multq putere. Piedicile ce ni se pun 'n cale, prigonirea, vor face sq ne 'ncredem mai mult 'n Domnul, 'n mkna cqruia am 'ncredinyat soarta noastrq. Vom avea prilejul sq vedem dacq libertatea de conwtiinyq nu e deckt pe hkrtie. "ntemeiayi pe minunatele fqgqduinye ale lui Dumnezeu, vom cquta sq ne vedem liniwtiyi de lucru ...>

<"n alte yqri autoritatea civilq, 'nyelegknd ce foloase mari are statul din miwcqrile sqnqtoase care 'ndrumeazq lumea spre Evanghelie, 'ncurajeazq aceste miwcqri. Cei mai buni cetqyeni ai

136

Amintiri cu sfinyi

statului nu-i formeazq deckt Evanghelia. Mult ar fi folosit yara noastrq, dacq poporului i s-ar fi dat lumina Evangheliei. Wi dacq sunt oameni care nu numai cq nu dau ei 'nwiwi poporului aceastq luminq, dar 'mpiedicq wi pe cei ce o dau, prin aceasta ei fac un pqcat wi fayq de Dumnezeu wi fayq de neamul nostru.>

70. Aurel Popescu

Iatq o sarcinq care-mi este foarte dificilq: sq scriu ceva despre Aurel Popescu, mentorul meu de-o viayq, omul care, dintre toyi, m-a influenyat cel mai mult ‘n starea wi stilul meu de viayq. Cum s-a ‘ntkmplat?

<Nea Auricq> a apqrut ‘n viaya mea ‘n vremea ‘n care-mi cqutam o identitate personalq, pe timpul cqutqrilor dureroase dupq adevqr wi autenticitate. N-am fost niciodatq strqin de crewtinism sau spiritualitate. Am crescut doar ‘n casa unui pqstor baptist wi am fost ‘nconjurat de spiritualitatea evreilor veniyi ‘n orizontul familiei noastre pe linia mamei mele. Pe la 17-18 ani ‘nsq mq gqseam cam departe de bisericq wi foarte aproape de o carierq strqlucitq ‘n organizayia de UTC a Liceului unde ‘mi fqceam studiile. Privindu-l wi ascultkndu-l atkyia ani pe tatql meu la amvonul bisericii, ‘nvqyasem sq vorbesc bine wi aveam talent de ... propagandist. Ceva era ‘nsq putred ‘n sufletul meu wi dincolo de famfaronada de suprafayq, temeliile tuturor convingerilor mele erau foarte wubrede. Mai mergeam, din cknd ‘n cknd, la bisericq, dar ceea ce auzeam mi se pqrea foarte departe de realitate wi foarte sqrac ‘n comparayie cu cqutqrile mele ‘n lumea literaturii wi filosofiei.

Atunci a apqrut la orizontul experienyelor mele Aurel Popescu, intelectualul fqrq Seminar, care umplea sqlile bisericilor cu ascultqtori w i amvoanele cu un aer t ineresc, proaspqt, primqvqratec wi, ... mai ales <contemporan.>

Inginer prin formayie scolasticq, poet din fire, ‘mpqtimit de studiul Scripturi lor wi . . . <wmecher> de Bucurewti prin personalitate, fratele Aurel m-a fascinat din prima clipq. “i sorbeam cuvintele de pe buze, ‘i cqutam privirile care se plimbau peste audienyq, cqutam sq-i stau aproape wi mq cqyqram pe poziyia mea de <fiu de predicator> ca sq-i ajung mereu ‘n preajmq wi sq-i fur ceva din farmecul acelei personalitqyi unice.

Predestinat parcq prin nume sq ajungq <popq>, Aurel Popescu a fost pentru o vreme <copilul spiritual> al lui Teodor Popescu wi a frecventat adunqrile celor deveniyi de bunq voie <crewtini dupq

137

Arhive sentimentale

Evanghelie.> A plecat apoi dintre ei din cauza botezului, pe care-l ‘nyelesese wi-l primise altfel deckt propovqduia Teodor Popescu. A trecut astfel la cultul baptist, dar nimeni n-a putut vreodatq sq spunq cu certitudine ce <culoare> doctrinarq are. Prin botez <baptist>, prin ‘nvqyqtura despre ‘mplinirea profeyiilor, despre rqpirea Bisericii wi despre venirea Domnului <crewtin dupq Evanghelie>, prin trqirea sentimentalq aprinsq, prin graba cu care alerga la rugqciune wi prin focul din ckntare <pentecostal>, prin simplitate wi prin smerenie <ostaw al Domnului>, prin dragostea de neam <ortodox ‘mprietenit cu Ioan Alexandru, Aurel Popescu a fost wi, slavq Domnului, ‘ncq mai este un <crewtin adevqrat> vewnic ‘ndrqgostit de Dumnezeu wi de aceia care-L cautq wi-L slujesc cu o inimq ‘ntreagq wi consacratq.

A apqrut printre noi ‘ntr-o vreme ‘n care Statul comunist cquta sq monopolizeze tiranic viaya spiritualq a nayiunii, ‘mpingknd violent orice altq ideologie sau teologie ‘n dosul uwilor ‘nchise ale bibliotecilor wi bisericilor. Declarat singurul autorizat sq facq educayia noii generayii, Statul interzisese pentru o vreme bisericilor sq facq educayie copiilor wi tinerilor. Dacq stau sq mq gkndesc bine, prin interzicerea oricqror creayii wi participqri personale (poezii, ckntece, etc.) Statul comunist ‘mpingea bisericile evanghelice spre statutul liturgic al bisericii tradiyionale ortodoxe. Era vremea cknd, dupq o cqlqtorie fqcutq ‘n orient, Nicolae Ceauwescu ‘ncepuse o minirevoluyie culturalq de model chinezesc prin care avea ca scop declarat sq <ia ‘n stqpknire conwtiinya nayionalq.> Biserica trebuia declaratq drept un vestigiu perimat al trecutului condamnat de istorie, iar liderii religiowi, cknd nu erau chemayi sq facq pe fayq propagandq comunistq, erau foryayi sq se resemneze la lipsa oricqrei <relevanye> sociale prezente.

Iatq de ce, ridicarea providenyialq a lui Aurel Popescu a fost o gurq de aer peste un crewtinism lewinat wi agonizant. El vorbea despre un crewtinism contemporan ancorat ‘n realitatea cotidianq. Pentru el, ‘nvqyqtura lui Christos, departe de a fi perimatq wi condamnatq de istorie, era mult mai mult deckt o alternativq posibilq la ideologia comunistq, era singura ideologie destinatq sq triumfe ‘ntr-un final glorios, ‘n care Christos va veni sq-wi ia la Sine Biserica ‘wi va pune la punct vrqwmawii wi va instaura pe pqmknt domnia Lui milenarq.

Aurel Popescu, a ‘nceput sq vorbeascq de la amvoanele bisericilor baptiste ‘ntr-o vreme ‘n care complicitatea fricoasq a liderilor crewtini instaurase o liniwte vinovatq asupra subiectelor declarate <tabu>. Era o <tqcere grqitoare>, mqrturisind despre

138

Amintiri cu sfinyi

tqria persecuyiei, dar wi despre slqbiciunea slujitorilor chemayi sq publice mesajul crewtin.

Nu-i de mirare cq noi, tinerii, care suntem ‘n orice generayie fermentul chemat sq-wi contureze o identitate prin contestarea tuturor rknduielilor prezente, eram fermecayi de apariyia acestui <protestatar> optimist, pornit parcq sq se ia de piept de unul singur cu ‘ntreaga opresiune ideologicq din Romknia.

Desele lui chemqri la <ordine> din partea Securitqyii politice wi ideologice, repetatele lui arestqri wi ‘ndelungatele interogatorii, ‘l fqceau sq capete ‘n ochii nowtri de tineri idealiwti dimensiuni epice.

71. Aurel Popescu

Ceea ce dqdea wi mai mult haz situayiei generale era faptul cq, odatq eliberat din strknsoare de securitate, Aurel Popescu venea iar la bisericq wi povestea de la amvon, ca sq audq toatq lumea, discuyia lui cu organele de anchetq ale Securitqyii. Aerul lui relaxat wi wmecheresc, vorbirea ‘ntoarsq wi mereu parcq ironicq, zkmbetul wugubqy care-i apqrea din cknd ‘n cknd pe fayq ne dqdea tuturor curaj wi ne fqcea sq-l urmqm ‘n mesaj wi atitudine.

“mi aduc aminte cq a venit odatq dupq un interogatoriu <la sknge> wi ne-a povestit cq unul din coloneii care-l anchetase i-a spus:

<Pregqtewte-te sq mori, domnule Popescu. te facm martir! De aici nu mai scapi!>

Toatq pornirea violentq a colonelului wi toatq asprimea lui premeditatq s-au topit ‘n faya replicii liniwtite wi parcq numai jumqtate serioase a fratelui Aurel:

<Nu mq faceyi dumneavoastrq, domnule colonel, martir! Martir nu poate ajunge oricine! Harul asta este pqstrat de Dumnezeu doar pentru ckyiva oameni alewi. N-am eu stofq de martir, domnule colonel.>

Altq datq ne-a spus: <M-au ‘ntrebat de ce vorbesc de la amvon, cq doar n-am studii

teologice. I-am rqspuns sq nu mq jigneascq. Eu n-am diplomq de la Seminar, dar am foarte multe studii teologice. Ba ‘ncq wi acum studiez Biblia mai mult deckt foarte mulyi preoyi cu diplome de la Seminare ...>

<Mi-au cerut sq nu mai vorbesc de la amvon despre |ant, despre Spinoza, despre Dar[in, despre Marx wi despre Lenin. Le-am rqspuns: <De ce, domnule colonel? Am acasq o bibliotecq cu

139

Arhive sentimentale

cqryi scrise de toyi acewtia. Stau awa de bine unul lkngq altul, ‘mpreunq cu toate cqryile mele crewtine. Nu se ceartq, nu fac gqlqgie. De ce sq nu-i lqsqm ‘mpreunq wi ‘n bisericq ?>

<Mi-au spus cq toatq chestia asta cu Isus Christos este o poveste de adormit copiii, bunq doar pentru mowi wi babe cu frica de moarte. Le-am rqspuns: <Dacq este awa wi o credeyi din toatq inima, de ce nu lqsayi Biblia ‘n mkinile oamenilor? De ce nu o vindeyi ‘n librqrii? Nimeni nu se supqrq cq existq ‘n librqrii cqryi de povewti! Lqsayi-L pe Isus Christos sq stea ‘n mkinile copiilor, tot awa cum este cu Fqt Frumos wi cu Scufiya Rowie. De ce vq luptayi cu Isus Christos? Domnule colonel, nimeni nu se luptq cu Ileana Cosknzeana ... Nu cumva chiar wi dumneavoastrq v-ayi dat seama cq acest Isus Christos este periculos pentru cq viaya Lui n-a fost doar o poveste, iar Biblia wi mesajul Lui au foarte mult de a face cu realitatea pe care o trqim wi noi astqzi ?>

72. Aurel Popescu

Cine este Aurel Popescu wi de unde a venit el? Iatq propria lui mqrturie, awa cum a fost ‘nregistratq pe o bandq de magnetofon ‘n Biserica Bethel din Anaheim, California:

<<Eu m-am nqscut din nou pe la ora 11 wi jumqtate, la 24

Decembrie 1939. Wtiu cknd m-am nqscut din nou. Nu wtiu cknd m-a nqscut mama, dar cknd m-am nqscut din nou wtiu precis.

Ei bine, cknd am plecat acasq, vine un coleg la mine wi-mi zice: <Ce facem dupq-masa asta? Ne ducem dupq una, dupq alta, dupq sport, dupq cutare ...>

Zic: <Stoienescule! M-am nqscut din nou!>Zice: <Te doare capul!><Nu mq doare capul!> zic. <M-am nqscut din nou! Sunt copilul

lui Dumnezeu.>Zice: <Lasq, mq! ...> wi se uita dupq gard de ca wi cum eu mq

yicnisem. <Lasq cq mai vin eu pe la tine. Lasq acum ... Liniwtewte-te.>

Eu eram foarte liniwtit. Peste o sqptqmknq, cknd m-am dus luni la wcoalq le-am spus la colegi:

<Bq, frayilor! Eu m-am pocqit. M-am ‘ntors la Dumnezeu!>Zic: <Bq, azi n-avem Religia! (cq era orq de Religie). Mkine

avem Religia.><Lasq Religia! Eu l-am primit pe Domnu^ Isus!>

140

Amintiri cu sfinyi

S-a fqcut ... gol ... ‘n jurul meu. Pknq la urmq m-a dat afarq din wcoalq. Dupq aceea m-a dat afarq wi de la servici ...dupq aia m-a dat afarq wi din yarq ...am ajuns ‘nsq bine. Dumnezeu a avut grijq de mine. Dar, mai ales, m-am nqscut din nou! Sunt copilul lui Dumnezeu! Dar atunci eu n-aw fi putut sq spun cq-L cunosc pe Isus ... aw zice cq L-am primit, am primit vindecare, am wtiut cq am pqcatele iertate. Pocqinyq? Aproape n-am avut-o de loc atunci! Pentru cq eram awa de bucuros cq Isus mi-a iertat pqcatele ‘nckt nu mq mai preocupa problema pqcatului.. Problema pocqinyei a apqrut la mine, ‘n conwtiinya mea, abea dupq ce m-am ‘ntors la Dumnezeu. Eu m-am ‘ntors cknd, awa printr-o strqfulgerare, printr-o luminq de sus, am ‘nyeles cq Isus a murit pentru mine. Ca zice sq viu la El wi cq trebuie sq vin. Am venit fqrq sq ‘nyeleg ce ‘nseamnq asta, dar am venit ... am zis: <Vin, Domne Isuse>! Wi inima mea s-a umplut de bucurie. Am simyit cald ‘nquntrul meu wi am simyit cq s-a petrecut ceva cu mine.

Despre pocqinyq am aflat mai tkrziu ... Dupq explozia aia de bucurie de ckteva luni de zile am ‘nceput sq vqd ce gknduri am! Mai rele ca ‘nainte! Wi am zis: <Doamne, eu sunt mai rqu ca ‘nainte!> Bun nu fusesem niciodatq, dar, cel puyin, ‘n sqptqmknile alea mi se pqruse cq e cerul pe pqmknt. Pknq a dat un om de mine wi mi-a spus:

<Frate, te-ai ‘ntors cu bucurie la Dumnezeu, dar dumneata nu wtii ce <fire> ai! Aia nu s-a ‘ntors! Wi nu se ‘ntoarce niciodatq. Wi e un Diavol ... wi e o lume care te ispitewte ... Ei, ai sq ‘nveyi de-acum ‘nainte pocqinya.>

Frayilor, pocqinya aw zice cq nu e atkta pentru aceia <de afarq>, ckt e pentru qia din lquntru ... pentru credinciowi.

73. Aurel Popescu

“n paleta de culori contemporanq, Aurel Popescu a adus nuanya unui umor fin la adresa <caraghioseniilor> artificiale ale celor care ‘ncercau sq ‘ncqtuweze spiritul ‘n temniya doctrinelor materialismului dialectic wi fondul unui bun simy romknesc menit sq ne re’ntoarcq mereu cu picioarele pe pqmknt la dimensiunile normalului crewtin. Predicile sale erau doze binefqcatoare de realism aplicate unei societqyi bkntuite de discursurile halucinante ale celor cuprinwi de febra cultului personalitqyii celui plasat vremelnic ‘n fruntea Statului.

141

Arhive sentimentale

Ce avea de fapt Partidul Comunist Romkn cu <cultele> evanghelice ? Adqugat rudimentarului sistem materialist ateu, peste Romknia acelor ani sufla delirant un dewanyat cult al conducqtorului iubit. “ncq o datq, diagnosticul spiritual wi social pus de Biblia asupra celor ce se ‘ndepqrteazq de Dumnezeu se dovedise corect: Romknia ‘nnebunise!

<S-au fqlit cq sunt ‘nyelepyi wi au ‘nnebunit; wi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor ‘ntr-o icoanq care seamqnq cu omul muritor . .. au schimbat ‘n minciunq adqvqrul lui Dumnezeu, wi au slujit wi s-au ‘nchinat fqpturii ‘n locul Fqcqtorului, care este binecuvkntat ‘n veci. Amin!> (Rom. 1:22, 23, 25)

Ateu ‘n teorie, Partidul Comunist s-a lqsat corupt wi contaminat de paranoia care ‘ncolyise ‘n Nicolae Ceauwescu, declanwknd o veritabilq campanie de ‘ndumnezeire a wefului de Stat. Spiritul uman este religios ‘n esenyq wi-wi cautq dumnezeul. Abandonknd <izvorul adevqrat>, comuniwtii romkni au desfigurat pentru o vreme spiritul religios al poporului nostru wi wi-au sqpat mereu <puyuri care nu yin apq>. Idolii vremii s-au chemat rknd pe rknd: Lenin, Stalin, Marx, Engels, Gheorhe Gheorghiu Dej wi era acum prezent ‘n toate casele, pe toyi pereyii wcolilor, ‘n toate publicayiile presei, ‘n toate telejurnalele de searq wi de noapte icoana lui Nicolae Ceauwescu:

<Treceyi ‘n ostroavele Chitim, wi priviyi! Trimiteyi la Chedar, uitayi-vq„ bine, wi vedeyi dacq„ s-a ‘ntkmplat acolo awa ceva: wi-a schimbat vreodatq un popor dumnezeii, mqcar cq„ei nu sunt dumnezei? Dar poporul Meu wi-a schimbat slava, cu ceva care nu este de nici un ajutor!

Mirayi-vq„de awa ceva, ceruri, ‘nfiorayi-vq„de spaimq„wi groazq, zice Domnul. Cqci poporul Meu a sqvkrwit un ‘ndoit pqcat: M-au pqrqsit pe Mine, Izvorul apelor vii, wi wi-au sqpat puyuri, puyuri crqpate, care nu yin apq.> (Ieremia 2:10-13).î

Idolatrizarea elementelor din sistemul social comunist nu era ceva nou. Direcyia nu era nouq. Pervertirea spiritului crewtin romknesc fusese evidentq ‘ncq din debuturile comunismului ‘n Romknia. Ea ‘nflorise fqyiw ‘ntr-una din clasicele povewti <comuniste> ale lui Mihai Beniuc, ‘n care este suficient sq ‘nlocuiewti ‘n text numele lui Dumnezeu cu numele Partidului pentru ca sq-yi sarq ‘n ochi falsificarea:

<Partidul e-n toate, e-n cele ce suntWi-n cele ce mkine vor rkde la soare ...>

142

Amintiri cu sfinyi

“n anii tulburi ai deceniului wapte din secolul douqzeci, idolatria mawinqriei de propagandq inventase cele mai dewanyate complimente pentru <conducqtorul iubit>: <Luceafqrul>, <Geniul carpayilor>, Vrednicul urmaw al lui Decebal>, <Ckrmaciul>, <Un nou Mihai Viteazu>, <O personalitate majorq a polit ici i internayionale>, <Cel mai iubit om al Romkniei>, <“ntkiul cetqyean al yqrii>, etc.

Fratele meu, care lucra ca inginer la IIRUC - Bucurewti, mi-a povestit cu un glas rqguwit ce i se ‘ntkmplase cu o zi ‘n urmq. Supqrat cq nu fusese aclamat cu destul entuziasm proletar ‘n vizita pe care o fqcuse oamenilor de pe acolo, Ceauwescu se plknsese secretarului de partid local. Urmarea a fost cq acest secretar de partid pe instutiyie i-a adunat pe toyi oamenii cu funcyii de rqspundere din unitate ‘n sala de festivitqyi wi i-a pus sq scandeze timp de 45 de minute lozincile care <nu se auziserq bine> ‘n timpul vizitei lui Ceauwescu. “n faya unei sqli ridicate ‘n picioare, secretarul de partid era tolqnit comod pe un fotoliu wi cu picioarele ridicate pe masa de conferinye. Din cknd ‘n cknd, fqcea un semn wi zicea: <Mai tare tovqrqwi! Mai cu entuziasm! Data viitoare sq wtim cum sq energizqm masele populare wi sq-l cinstim pe preaiubitul nostru conducqtor.>

Apqrut printre noi pe fundalul acesta grotesc, Aurel Popescu a fost unul din glasurile celor care, asemenea celui din celebra povestire, au ‘ndrqznit sq strige ‘n gura mare: <“mpqratul e gol!>

“n aceastq minoritarq tabqrq, el s-a ‘mprietenit foarte repede wi foarte trainic cu alte personalitqyi contestatare ca preotul Calciu Dumitreasa, Pavel Nicolescu, Paul Goma wi Iosif Yon.

74. Aurel Popescu

Dewi a fost foryat sq plece din Romknia, inima dknsului a rqmas alqturi de poporul romkn nenorocit wi vewnic ‘n cqutare dupq o parcq iluzorie rezolvare a tuturor problemelor. Desele lui vizite la Bucurewti wi prin alte localitqyi ale Romkniei i-au dat mereu ocazia sq se apropie de oameni wi sq caute sq-i aducq la <realitate> prin Evanghelia lui Christos. Iatq una din mqrturiile lui dupq o astfel de vizitq ‘n Romknia:

<Dupq Sfknta Scripturq, omul se nawte orb, nu <devine> orb. Cu natura lui omeneascq, el vine ‘n lume <orb> pentru lumea spiritualq.

Am fost la Bucurewti wi am intrat ‘n casa ‘n care am stat eu ‘nainte de a pleca ‘n yarq. E o casq de pe bulevardul Cantemir, pe

143

Arhive sentimentale

lkngq blocul turn acolo. Mi-a fost dor sq mai intru ‘ncq o datq ‘n casa aceea, dar mq ‘ntrebam: <Cum sq intru ‘n casq?>

M-am pomenit cq mq sui pe scqri la etajul ‘ntki wi am sunat. M-am speriat eu singur de zgomotul soneriei wi m-am ‘ntrebat: <Ce zic acum, dacq ‘mi deschide cineva uwa?>

A iewit o doamnq respectabilq awa ... wi a lqsat uwa deschisq ‘n urma ei. I-am zis:

<Doamnq, eu mq numesc Aurel Popescu. Eu am stat ‘n casa asta mulyi ani de zile.> Zic: <Uite ‘n colyul din stknga e baia, ‘n dreapta (care nu se vedea) este un dormitor. “n stknga e altul. Aici este o sufragerie mare>

Nu i-a trebuit mai mult wi mi-a zis:<Poftiyi domnule Popescu, poftiyi ‘nquntru.>Am intrat ‘nquntru wi primul sfat care i l-am dat a fost:

<Doamnq, altq datq sq nu mai deschideyi uwa chiar awa de uwor wi la alyii ... Cu mine ayi nimerit-o bine de data asta, dar altq datq nu se wtie ...>

Imediat am vqzut pe masq o Biblie.<Citiyi cartea asta?><Daaaa! Citesc cartea asta.><Wi eu o citesc.>Dupq ckteva cuvinte schimbate, ceva politeyuri de astea, am

‘ntrebat-o:<Wi sunteyi crewtinq?><Pqi bine, domnule, mi se pare cq yi-am spus cq citesc <cartea

asta> ... Bine’nyeles cq sunt crewtinq!>Zic:<Doamnq, nu m-ar deranja prea mult dacq n-ar fi fost

cuvkntul <bine’nyeles> ... Oamenii nu sunt <bine’nyeles crewtini>, sunt <bine’nyeles pqcqtowi>. Crewtini nu sunt toyi.

Zice:<Da, da wtiu wi eu ...>Zic:<Wi de cknd sunteyi crewtinq?><Pqi, zice, de cknd m-am nqscut!><Ei, asta e wi mai greu, zic. Uite cum este, doamnq ...

Crewtinismul qsta <de cknd ne-am nqscut>, nu este din Biblie. Dumneavoastrq citiyi Biblia wi crewtinismul qsta e <altul> nu e din Biblie.

Zice: <Pardon! Awa e! Nu de cknd m-am nqscut. De cknd m-am botezat.> (Mai sunt unii care cred cq dacq boteazq copiii i-au fqcut crewtini. Asta este o ... fantezie!)

Chestiunea este urmqtoarea:

144

Amintiri cu sfinyi

<Doamnq, ayi mai amknat cu zece zile, dar pe dumneavoastrq v-a ‘ntrebat cineva dacq vreyi sq fiyi crewtinq atunci cknd v-a bqgat ‘n apq? V-a fqcut crewtinq cu forya, awa ...? Nu v-a ‘ntrebat nimeni! Nici n-avea pe cine sq ‘ntrebe ... Dumnezvoastrq, dupq asta puteayi sq vq faceyi budistq ... sau dacq v-ayi fi nqscut budistq, acolo ayi fi fost wi astqzi ? Credeyi dumneavoastrq cq gestul qsta a schimbat ceva la dumneavoastrq ? Nu-i adevqrat! N-a schimbat nimic! Dumneavoastrq, cknd v-ayi nqscut, v-ayi nqscut ca sq fiyi un >om>! Wi uite cq sunteyi wi Dumnezeu v-a dat sqnqtate pknq la vkrsta asta . Wt i y i ce vq mai t rebuie dumneavoastrq? Vq mai trebuie sq vq <nawteyi din nou>!

<Aaah!, zice, <am citit asta undeva pe la Ioan ..><Da>, zic, <acolo era chiar unul <de meserie credincios> (awi

zice <crewtin>), unul Nicodim <mai marele ‘nvqyqtorilor din Israel>. Dar Domnul Isus ‘i spune: <Sq wtii cq dacq nu te nawti din nou, nici nu vezi, nici nu intri ‘n “mpqrqyia lui Dumnezeu! Auzi, domnule, dar qsta era <de profesie>, qsta era un <‘nvqyqtor al Legii>! Dupq Lege, qsta era ‘n <perfectq ordine> wi Isus ‘i spune: <Sq wtii ...> Eu vq spun wi dumneavoastrq, doamnq, vq rog sq vq nawteyi din nou!

<Pqi>, zice, <cum se face awa ceva?>Zic : <E ‘ntrebarea lu i Nicodim! . . . Eu am venit la

dumneavoastrq ‘n aceastq searq sq vq spun <cum> se face awa ceva.>

Am yinut cea mai bunq predicq din cele douq luni petrecute ‘n Bucurewti ‘n casa aceea! Cred cq pentru asta a trebuit sq mq duc atunci la Bucurewti, doar pentru doamna aceea. Recent, i-am trimis o carte a lui Teodor Popescu, <Veniyi la Isus - din Betania la Golgota> wi acum de abia awtept sq mq duc iarqwi la Bucurewti sq vqd ce mai face doamna de la bulevardul Cantemir, numqrul 13A. Alte adrese nu prea wtiu, da^ pe asta o wtiu foarte bine.

Oamenii nu se <nasc> crewtini, wi nu devin crewtini nici cknd se <boteazq.> Nici nu trec de pe un tqrkm pe altul, pentru cq nu existq alt tqrkm, deckt calea lui Dumnezeu wi calea pierzqrii! Chestiunea este simplq: existq o cale a vieyii wi o cale a moryii. Oamenii sunt sau pe una sau pe alta. Iar tu trebuie sq te decizi singur pe care din acestea douq vrei sq mergi. Prima chestiune care declanweazq <nawtera din nou> este o ‘ntklnire personalq cu Isus. Trebuie sq stai de vorbq cu El. Fqrq aceastq ‘ntklnire nu existq <nawtere din nou>, nu existq crewtinism. Wi dacq unii dintre dumneavoastrq cred cq sunt crewtini, dar n-au trecut pe aicea, care nu wtiu ce e asta wi nu numai cq nu wtiu, dar nici n-au trqit-o ... e pagubq mare!

145

Arhive sentimentale

Unii au ‘nvqyqt din teorie <ce> e asta, domnule! Wi acum vin sq ne ‘nveye pe noi ce e <nawterea din nou>! Ne yin lecyii despre <nawterea din nou> wi cknd ‘i vezi cum trqiesc, vezi bine cq nu sunt nqscuyi din nou! Da^ lecyia asta se ‘nvayq! Se ‘nvayq ca toate lecyiile! Cine are ‘nsq legqturq cu Dumnezeu simte destul de repede cq respectivul wtie lecyia, dar n-are prizq ‘n sufletul lui. S-ar cuveni acum sq ne ‘ntrebqm: <Noi o avem?>

75. Aurel Popescu

“n ciuda stilului squ foarte <popular>, Aurel Popescu n-a fost un om superficial, ci un adevqrat om de wtiinyq, un matematician de excepyie, un foarte bun inginer wi, mai ales, un foarte mare wi declarat adversar al <mediocritqyii.> Aceastq goanq dupq <foarte puyin> ‘l deranja ‘n toate manifestqrile ei, dar cel mai mult ‘l stknjenea apariyia ei ‘n domeniul vieyii spirituale crewtine. Iatq una din marile lui ironii adresate celor ce vor <puyin> wi se mulyumesc doar cu <un minim care sq-i ducq ‘n cer.>

Unii zic: <Frate, am multe greweli wi sunt slab ...e adevqrat, dar sunt copilul lui Dumnezeu wi, dac-o sq intru ‘n cer, am sq o iau wi eu imediat la stknga sau la dreapta wi am sq mq awez chiar lkngq uwq, ‘ntr-un coly, acolo ... n-am sq merg mai ‘n fatq. Mq mulyumesc sq fiu acolo, lkngq uwq.>

Eu le zic: <Frate, sq nu te superi, e awa o aglomerayie pentru colyul acela! Toatq lumea se ‘nghesuiewte sq ajungq ‘n colyul acela de lkngq uwq. Ar trebui sq fii mai smerit aicea, sq te mulyumewti cu lucruri smerite wi sfinte, pentru ca atunci cknd vei ajunge ‘n cer, Domnul sq-yi spunq: <Treci mai ‘n fayq!> Nu te minyi cq vei fi modest ‘n cer dacq nu reuwewti sq fii modest aici.>

Wi ‘ncq ceva, yine minte mereu cq mediocru ‘nseamnq cel mai bun dintre cei slabi, dar wi cel mai slab dintre cei buni.

76. Aurel Popescu

N-a fost niciodatq unul din evangheliwtii explozivi, care n-are nevoie de nici o introducere, cqrora nu le este necesar nici mqcar sq-wi cunoascq prea bine auditoriul, ci a fost unul dintre marii <‘nvqyqtori wi pqstori>, cqrora le-a plqcut sq <tqifqsuiascq> cu cei care-l ascultq. Din aceastq cauzq, predicile lui au fost ‘ntotdeauna prefayate de o introducere mai lungq. Era de parcq simyea nevoia

146

Amintiri cu sfinyi

sq stabileascq mai ‘ntki o <punte> ‘ntre inima lui wi inimile lor; avea nevoie de awezarea prealabilq a unui <cadru de referinyq comun>. Aceste <preambule> la predici erau un fel de rame ale unui tablou verbal pe care urma sq-l creioneze, un fel de awezare <‘n realitate>, cu <picioarele pe pqmknt> a ‘ntregii audienye. Iatq una din aceste introduceri la o predicq rostitq pe 9 Ianuarie ‘n biserica <Bethel> din Anaheim, California:

<“n general, noi credinciowii, suntem niwte <ascultqtori uituci>, de aceea, Scriptura spune <sq luqm seama la felul CUM ascultqm>. Acuma, eu cred cq nu este vorba de <memorizare>, cq mai importante sunt concluziile pe care le tragem noi atunci cknd ascultqm cuvkntul lui Dumnezeu.

Am ‘nceput, ‘n ultima vreme, sq citesc Cuvkntul lui Dumnezeu ‘ntr-o modalitate nouq. Aw numi-o <metoda de aplicare personalq> a celor citite. De pildq, citesc ‘n Biblie ce fac sau zic alyii wi ‘mi dau seama cq awa fac wi eu wi awa zic wi eu. Atunci, “i mulyumesc Domnului cq sunt <‘n ordine> cu lucrul acela. Dar citesc ‘n altq parte despre alte lucruri cu care nu sunt <‘n ordine> wi atuncea nu trec mai departe, ci mq rog Domnului: <Doamne, dq-mi binecuvkntarea sq mq pun ‘n rknduialq cu acest lucru wi iartq-mq cq am cqzut ‘n acest lucru.>

Am citit, de pildq de Anania cq a minyit wi a murit din cauza asta. Eu zic:

<Doamne, dacq Tu ai fi nimicit toyi mincinowii muream wi eu, pentru cq wi eu am minyit. Nu wtiu de ce l-ai omorkt numai pe qsta.>

Mq rog Domnului: <Scapq-mq de minciunq.>Am mai ‘nvqyat wi un alt lucru ‘n ultima vreme: sq mq rog cu

cuvintele lui Dumnezeu. Cknd Cuvkntul lui Dumnezeu ‘mi spune sq zic ceva, zic wi eu.

De exemplu, ‘n psalmul 91 scrie: Pentru cq zici: <Domnul este locul meu de adqpost wi faci din Cel prea “nalt locul tqu de scqpare, nu te va ajunge nici o nenorocire.> Wi atuncea zic wi eu lucrul qsta: <Doamne, Tu ewti turnul meu de adqpost, Tu ewti locul meu de scqpare.> Wi mq agqy apoi de fqgqduinya cq nici o nenorocire nu mq va ajunge.

<Eu zic Domnului,> spune psalmistul o datq, <Tu ewti singura mea fericire.> Zic: <Aici sunt ‘n lipsq, Doamne, cq nu zic ‘ntotdeauna asta.> Teoretic, zic awa, cq nici un credincios nu poate zice altceva deckt cq Dumnezeu este fericirea lui ...da^ cknd zic: <Doamne, Tu ewti singura mea fericire>, ‘mi dau seama cq sunq fals la mine. Eu mai am wi alte fericiri sau caut wi alte fericiri. Ajutq-mq Doamne sq ajung wi eu ‘n situayia aceasta.

147

Arhive sentimentale

Scrie ‘n altq parte a Scripturii cq <toyi cei ce se ‘ncred ‘n Dumnezeu se laudq cq sunt fericiyi>. Dacq ar fi sq rog pe frayi wi surori sq ridice mkna, nu credinciowii, nu baptiwtii, ci <fericiyii> nu wtiu ckyi ar ridica mkna ... cq e greu sq spui: <Sunt fericit, domnule>. Ai datorii, ai probleme, nu te ‘nyelegi cu soyia, nu te ‘nyelegi cu soyul, copiii te necqjesc. Cum sq zici cq <nu mai pot de fericit> ? Dar awa spune Scriptura! Oamenii acewtia se laudq! Lauda de felul acesta este permisq! Dar noi nu ne lqudqm cu astfel de lucruri, ne lqudqm cu alte lucruri ...

M-a frapat ce zice David ‘n psalmul 23: <Domnul este Pqstorul meu, nu voi duce lipsq de nimic> (sau cum zice ‘ntr-o altq traducere: <Domnul este Pqstorul meu, nu mai ‘mi trebuie nimic altceva>). Eu zic: <Doamne, ckte ‘mi trebuie mie ...>

Acolo scrie: <Nu voi duce lipsq de nimic>, dar eu mq scol ‘ngrijorat wi mq culc ‘ngrijorat, cq ci-o sq fie, ce-am fqcut, cq ci-o sq fac? Nu seamqnq cu ce este scris!

Dupq ani de zile de credinyq, descopqr ‘ntr-una, mai mult ca altqdatq, cq nu sunt ‘n acord cu multe lucruri. Dumneavoastrq nu faceyi astfel de descoperiri ? Wi ce sq facem ‘n situayii dintr-astea ? Sq nu zicem: <Awa ne-am pomenit! Awa-i toatq lumea, awa o sq fim wi noi! N-o sq schimbqm noi lumea!>

Nu e vorba sq schimbqm noi lumea, ci sq ne schimbqm pe noi ‘nwine! Ar fi cazul, mai ales acuma cknd suntem gata sq ne apropiem de Cuvkntul lui Dumnezeu sq cqutqm sq luqm seama la aceste cuvinte wi ceea ce este scris ‘n Biblie sq luqm nu numai ca pe ceva venit <spre noi>, ci ca pe ceva <al nostru>. Acest mesaj poate fi fqcut viu, dacq iewim din <litera moartq> wi-L lqsqm pe Duhul lui Dumnezeu sq ne facq sq luqm niwte hotqrkri.

De pildq, de ckte ori am plecat noi de la adunare cu o hotqrkre foarte concretq: <Domnule, sqptqmkna asta am sq cer Domnului sq mq ajute sq nu mq ‘ngrijorez de loc!>

Eu ‘mi aduc aminte cq mi-am dat o datq o ‘ntklnire cu nevastq-mea la Universitatea din Bucurewti. Era iarnq, lapoviyq wi am hotqrkt sq ne ‘ntklnim la capqtul Universitqyii unde e o cofetqrie wi o librqrie. Ne-am dat ‘ntklnire la ora wase seara, era deja ‘ntuneric wi frig. M-am dus, m-am awezat ‘n faya librqriei wi cofetqriei wi am avut impresia cq mi-a defilat prin fayq tot Bucurewtiul, wi nevastq-mea .. . nicqieri! Am stat un ceas jumqtate, m-am tot frqmkntat, numai fericit n-am fost, cq ‘mi treceau tot felul de gknduri prin cap. “ntki m-am revoltat, dupq aia m-am supqrat de-abinelea, dupq aia am zis cq o sq am o discuyie <serioasq> cu nevastq-mea. Dupq aia am zis cq nu e prea frumos sq ai o discuyie <serioasq> cu nevasta, cq o fi avut sqraca niwte motive cq n-a putut sq vie wi mi-am luat angajamentul cq

148

Amintiri cu sfinyi

am sq fiu de o blkndeye nemaipomenitq, mq voi sui ‘n tramvai wi nu-i voi spune nimica, nimic n-am sq-i spun ... <Doamne, ajutq-mq sq nu-i spun nimic.> Wi am ajuns acasq. Nevastq-mea, madam Popescu, era ‘n vkrful patului cu o privire cam <cruntq>. Ceva din gerul, lapoviya wi din ‘ntunerecul de afarq rqmqsese ‘n ochii ei. Zice: <Te-am awteptat un ceas wi jumqtate wi n-ai venit.> (Realitatea era cq la Universitate, ‘n ambele pqryile era o cofetqrie wi o librqrie wi fiecare am awteptat la aialaltq!) Cknd mi-a mai fqcut wi observayie ... eu care eram angajat sq fiu blknd, dar nu fusesem pregqtit pentru o asemenea primire, am izbucnit wi pknq la urmq tot am avut o <discuyie>...la care ne-am necqjit amkndoi. Pe urmq am vqzut cq am grewit amkndoi ...

Vedeyi, ‘n probleme ca acestea constq viaya noastrq. Noi nu suntem mari misionari, mari eroi! Suntem niwte credinciowi mkntuiyi prin harul lui Dumnezeu, niwte oameni foarte simpli, dar viaya asta a noastrq <de toate zilele>, precum <pkinea de toate zilele>, este ceea ce ne confirmq ce calitate de crewtinism avem ‘n noi. Vq rog sq bqgayi de seamq <cum> ascultayi ce vq voi spune, cqci la sfkrwit am sq vq ‘ntreb ce hotqrkri practice wi personale ayi luat.>

77. Aurel Popescu

Probabil cq cea mai corectq caracterizare a lui Aurel Popescu este aceea care-l definewte drept un om <autentic>. Termenul este un derivat din douq cuvinte grecewti, care ‘mpreunq ‘nseamnq <original, ca opus al unei copii>.

Oamenii autentici sunt oamenii experienyelor personale, pasionayi dupq adevqr wi porniyi cu ‘nverwunare ‘mpotriva a tot ceea ce este fals sau neadevqrat. Ei au spiritul de <pionieri> ai marilor miwcqri sociale, refuzknd sistematic sq <se ‘ncoloneze> wi sq meargq la vale <cu mulyimea>. Astfel de oameni nu sunt ‘n nici un fel perfecyi, cqci perfecyiune nu existq, dar chiar wi atunci cknd grewesc, ei o fac dintr-o consecvenyq cu ei ‘nwiwi, cu cei din jurul lor wi cu Dumnezeu. Pentru ei, nici o grewealq nu este finalq, ci doar o oportunitate pentru o foarte necesarq ‘mbunqtqyire. Sinceri wi deschiwi pknq ‘n mqduva fiinyei lor, oamenii autentici sunt apariyii binevenite ‘ntr-o lume de <pseudo-sfinyi> wi de eroi artificiali. Dumnezeu cautq ‘n fiecare generayie oameni autentici, porniyi ‘n aventura experienyelor personale ale vieyii, nemulyumiyi cu imitayii de mkna a doua wi nesqturayi de ceea ce aud de la alyii.

149

Arhive sentimentale

Iatq cum caracterizeazq Aurel Popescu <autenticitatea> crewtinismului:

<Vreau sq vq spun cq cele mai interesante mqrturii sunt acelea care istorisesc <‘ntkmplqri>, nu opinii. Un evanghelist sau un predicator care se pregqtewte, care poate cq n-are prea mult har, dar se pregqtewte wi citewte o sumedenie de lucruri scrise de alyii este ‘n stare sq le redea apoi altora. Dacq are wi niyel talent, rqmknem ‘nckntayi de ceea ce auzim, dewi s-ar putea ca el sq nu ne transmitq nimic durabil, dacq ne dq numai din literatura cititq. O astfel de ispravq poate face oricine care se instruiewte wi-i dq drumul, dar sq ne spunq ce-i cu el, sq ne dea ceva din viaya lui, din experienyele lui personale nu poate. Asta-i mai greu, cqci s-ar putea ca el sq nu le aibq! Wi atunci el ne vorbewte din cqryi.

M-am dus de curknd prin textul Evangheliilor wi mi-am dat seama ‘ncq o datq cq puterea lor stq ‘n relatarea unor ‘ntkmplqri reale, ‘ntre persoane reale, cu probleme reale. La sfkrwitul unor astfel de ‘ntkmplqri ne este dat wi ckte un verset sau douq care comenteazq pentru noi semnificayia ‘ntkmplqrii, dar nu este ‘n nici un caz vorba despre prelegeri de teologie. Astea sunt ‘n epistole. Evangheliile sunt mqrturia unei vieyi care a fost trqitq wi a intrat sub incidenya unei ‘ntklniri personale cu Isus Christos.

Chestiunea aceasta este foarte importantq pentru cq, din ckte am bqgat eu de seamq la mine wi din ckte am bqgat eu de seamq wi la alyii, noi le spunem la oameni mai mult ceea ce wtim de prin cqryi, dar n-avem curajul sq le spunem ceea ce au spus odinioarq apostolii: <Uitq-te la noi! Vrei sq vezi un crewtin adevqrat, ia uitq-te la mine!>

Cunosc un frate care, plecknd odatq de la Oradea spre Cluj, a vrut sq fie luat cu mawina wi a fqcut autostopul. Era ‘n ajunul Crqciunului wi a stat ‘mpreunq cu soyia lui la marginea drumului. A oprit o mawinq wi i-a luat. Era mawina unuia <mare> de la Cluj. S-a ‘ndurat de ei, i-a vqzut oameni seriowi wi i-a luat cu ei. Din discuyie reiesese cq qwtia fuseserq la aprovizionare. Erau oameni mari ‘n Partidul Comunist, aveau funcyie mare wi fqcuserq aprovizionqri pentru masa mare de Crqciun. Pentru ei nu era vorba de nawterea Domnului, ci de Crqciun, prilej de petrecere, de yuicq, de vin, de sarmale, de purcel wi de alte astfel de delicateyuri.

Cei doi oameni credinciowi au fost ‘ntrebayi wi ei cum se pregqtesc de Crqciun. Ei au rqspuns:

<Wi noi serbqm Crqciunul, da^ ... mai existq wi altq modalitate de a-l serba.>

<Ei, cum? Ce altq modalitate? Pqi yuicq, vin ..><Ei nu ...>, zice crewtinul. <Dumneavoastrq de fapt pe cine

serbayi la Crqciunul qsta?>

150

Amintiri cu sfinyi

<Pqi, Crqciunul ...><Crqciunul, crqciunul ...dar sqrbqtoarea este ‘n cinstea

nawterii Domnului Isus. Asta o serbayi de fapt.><Aaah>, zice omul, <noi nu ne-am gkndit la chestia asta.><Noi ne-am gkndit.> Wi credinciosul a ‘nceput sq le vorbeascq

despre Domnul Isus. Eu ‘l cunosc pe omul qsta. Trebuie sq fi fost ceva foarte

frumos ‘n mawina aceea. Era wi predicator bun, dar wtia sq wi vorbeascq cu oamenii! Asta e foarte important! Sq wtim sq predicqm Evanghelia de la om la om. Mai mulyi se ‘ntorc la Dumnezeu prin credinciowii care vorbesc cu alyii, de la om la om, deckt prin predicile spuse ‘n bisericq. Pentru cq oamenii care stau de vorbq cu noi se uitq la noi, ne pipqie cu privirea, ne simt cu spiritul wi wtiu dacq suntem numai niwte oameni care <dqm cu vorba> sau dacq trqim autentic ceea ce le spunem.

“ncet, ‘ncet, atmosfera s-a schimbat ‘n mawinq wi oamenii care ascultau au ‘nceput sq ‘nyeleagq.

<Dar unde ayi vqzut dumneavoastrq oameni de felul qsta? Cq oamenii despre care vorbiyi dumneavoastrq seamqnq cu personajul acesta despre care ne spuneyi ... cu Isus Christos, despre care noi am auzit, dar nu ne-am interesat.>

<Pqi>, zice, <vreyi sq wtiyi unde sq-i gqsiyi? Uitayi-vq la noi.>Asta era foarte fain ... A fost o awa mare lucrare a Duhului

acolo, cq atunci cknd au ajuns la marginea orawului wi trebuia sq-i lase la barierq, oamenii aceia <mari> nu s-au lqsat, ci i-au dus pknq acasq. Ba ‘ncq le-au cqrat wi bagajele care erau cam grele pentru doi oameni de vkrstq mai ‘naintatq, ca ei.

Se ‘ntklniserq cu doi crewtini adevqrayi care wtiau sq spunq ckteva cuvinte despre Domnul, dar nu numai cuvintele vorbeau, ei ‘nwiwi, persoana lor schimbatq vorbea.

“ncq o datq, e foarte important sq vorbim, dar e foarte important sq dqm mqrturie din experienya noastrq personalq. Cq oamenii din Scripturq au fqcut ..., cq unii din urmawii lor au fost martiri e bine. Ce fac ‘nsq eu wi cu dumneata ‘n lucrarea aceasta mare a lui Dumnezeu, care nu se poate baza numai pe ckyiva oameni cu daruri strqlucite, ci se bazeazq pe lucrarea pe care o face fiecare crewtin convertit ? Asta e ‘ntrebarea wi fiecare dintre noi trebuie sq-i dea un rqspuns.>

151

Arhive sentimentale

78. Aurel Popescu

Iatq o relatare a fratelui Aurel despre una din perlele fratelui Richard {urmbrand:

<Era ckte unul care turuia nevoie mare de importanya mkntuirii numai prin credinyq. Vorbe, argumente, versete wi iar vorbe ... Nenea Richard l-a lqsat sq termine wi apoi l-a ‘ntrebat: <Da niscaiva fapte bune crezi cq stricq? Ce zici?>

79. Aurel Popescu

L-am avut ca musafir la Bethel iarqwi ‘n 22 Ianuarie 1995 wi ne-am bucurat sq-l auzim dupq ce avusese un accident wi, din cauza vkrstei, se simyea mai <obosit> ca altqdatq. Era ‘nsq, ca ‘ntotdeauna, <autentic> wi ‘ndrqgostit de Christos:

<Vq salut cu toatq dragostea wi trebuie sq vq spun cq sunt totuwi emoyionat. Probabiul wi din cauza vkrstei ... Unii, awa cq sq-mi dea curaj mi-au zis: <Las^ domn^le ca n-arqyi nici de opzeci de ani ... Arqyi mai bine.>

Chestiunea este cq nu mai am uwurinya pe care probabil cq o aveam altqdatq cknd eram mai tknqr. “n plus, sunt mai conwtient acuma de ce spune Sfknta Scripturq ca un avertisment adresat celor care se apucq sq vorbeascq. Le spune cq ei vorbesc <‘naintea lui Dumnezeu!> Ei trebuie sq vorbeascq Cuvkntul lui Dumnezeu. Unde sunt doi sau trei ‘n Numele Lui este wi Christos prezent.

Wi dumneavoastrq aveyi dreptul sq fiyi niwte ascultqtori dificili, adicq niwte oameni care sunteyi atenyi la ce se spune wi sq nu ‘nghiyiyi chiar tot ce se spune de aici. Trebuie sq cercetayi ce vi se spune wi sq primiyi numai ce credeyi cq este bine spus, adicq dupq Cuvkntul lui Dumnezeu.

Vq imaginayi cum ar predica cineva care L-ar vedea pe Isus trupewte prezent ‘n adunare? Nu cred cq i-ar fi chiar awa de uwor sq vorbeascq ... Adevqrul este cq Isus este chiar prezent ‘n adunarea copiilor lui Dumnezeu. Cknd se va vedea odatq, ‘n “mpqrqyia lui Dumnezeu, filmul acestor ‘ntklniri wi vom vedea pe unde a fost El, cq El este pe aici, precis este pe aici, ne vom da seama de multe lucruri.

Isus nu este o prezenyq vaporoasq, awa, este peste tot wi nicqieri. El este o persoanq wi ‘ntre persoane, cum suntem wi noi, se stabilesc niwte relayii. Sunt unii dintre dumneavoastrq care au o relayie binecuvkntatq cu Isus Christos. Alyii, care <wtiu despre>

152

Amintiri cu sfinyi

Isus Christos, s-ar putea sq fie chiar doctori ‘n teologie, pot sq nu aibe o relayie personalq cu El.

Astqzi, sentimentul acesta cq vorbesc ‘n prezenya Domnului Isus apasq foarte greu pe umerii mei. Cred cq altqdatq nu m-am gkndit prea serios la lucrul acesta. De aceea spun cq astqzi predic mai greu deoarece ‘mi dau seama mai mult cq vom da seama de orice cuvknt nefolositor pe care l-am scos din gurq.

Vq ‘ndemn pe aceia dintre dumneavoastrq care mai wtiyi din lucrurile pe care vi le voi spune eu, cq nu sunt lucruri noi, ci lucruri wtiute, sq vq mai rugayi pentru cel care vq vorbewte. Mai ales cknd vedeyi cq <nu merge>. Fiindcq wi cu predicatul qsta este o problemq! Predicatorul nu este un conferenyiar. Conferenyiarul poate sq fie un beyiv. Poate sq predea cea mai frumoasq lecyie de istorie. N-are treabq beyia lui wi pqcatul lui cu aceastq lecyie. El poate preda excelent. Eu l-am ascultat pe Ionel Teodoreanu. Puteai sq-l asculyi o noapte ‘ntreagq. Dewi wtiam ce viayq avea Teodoreanu, uitam de asta atunci wi-mi plqcea cum vorbewte.

Chestiunea este cu totul altfel cknd avem de a face cu cei ce predicq Evanghelia wi mai ales cu aceia care sunt chemayi sq depunq mqrturie despre Domnul Isus! Dacq respectivii nu sunt ‘ntr-o stare dupq voia lui Dumnezeu ar face mai bine sq tacq.

Rugayi-vq pentru cel ce vorbewte ca ce spune sq fie Cuvkntul viu wi adevqrat. Rugayi-vq mai ales cknd nu e awa. Rugayi-vq wi mai stqruitor.

Crewtinismul nu are la bazq o anume <doctrinq>. Noi nu suntem ‘mpreunq pentru cq avem aceleawi <idei>. Ideile crewtine sunt foarte generoase, sunt cuprinse ‘n Scripturq, dar nu pentru asta ne adunqm noi. Cq s-adunq wi alyii wi sunt plini de idei biblice, sunt <savanyi>, nu ca noi ...Dar se poate ‘ntkmpla ca oamenii aceia sq n-aibe relayie personalq cu Christos. Noi nu ne adunqm wi nu ne sfqtuim unii pe alyii doar de dragul unor noi concepte sau pentru adkncirea unor concepte crewtine. Noi ne adunqm ‘n jurul unei Persoane pentru cq vrem sq avem o <relayie> cu acea Persoanq. Spre deosebire de toate celelalte religii ale lumii, crewtinismul are la bazq un eveniment unic wi personal, ‘ntklnirea cu Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu.

Minciunile nu rezistq ‘n istorie. Orickt ar fi de depravatq lumea ‘n care trqim noi, minciunile se sfarmq de realitatea vremii. Awa a fost cu minciuna comunismului care s-a spart nu de mult wi n-a mai rqmas nimic din ea. Mai apare doar pe ici pe colo, pe unde oamenii sunt ‘ncq visqtori wi rupyi de realitate.

Crewtinismul wi Biblia au rezistat atktea mii de ani pentru cq au ‘n spate o Persoanq vie wi puternicq, pe Isus Christos. Persoana aceasta a spus cq <cerurile wi pqmkntul vor trece>, dar

153

Arhive sentimentale

cuvintele Lui nu vor trece. N-a mai zis nimeni vreodata awa ceva. E unic ‘n istoria omenirii din toate punctele de vedere wi ori este cel mai mare ‘nwelator wi pqcqlewte lumea de douq mii de ani, ori este Dumnezeu.

“nwelqtorii wi ‘nwelqciunile nu fac oameni buni, ci fac oameni rqi. Societatea umanq s-a stricat wi s-a depravat pentru cq au ascultat cuvintele multor ‘nwelqtori. Au urmat multe cqlquze oarbe, care s-au dus cu toyi cei cqlquziyi ‘ntr-o groapq wi, dincolo de groapq, ‘n iad!

Minciuna nu nawte virtuyi. De douq mii de ani ‘nsq, Biserica Domnului Isus Christos a nqscut exemplare nemaipomenite. Astqzi, crewtinismul istoric suferq wi el un proces de eroziune pentru cq s-au bqgat ‘n el unii care nu erau crewtini wi <puyin aluat> a dospit toatq plqmqdeala.> Biserica crewtinq wi-a permis sq tolereze spre paguba wi ruwinea ei, elemente care n-au avut nimic de-a face cu Christos.

Isus este ‘nsq o prezenyq ‘n istorie wi o prezenyq cunoscutq cu care trebuie sq intrqm ‘ntr-o relayie personalq fiecare dintre noi. Ascultqtorii mei trebuie sq se ‘ntrebe, la modul cel mai serios, nu dacq sunt membrii unei biserici, ci dacq ei au aceastq relayie personalq cu cea mai formidabilq Persoanq din istorie, cu Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu wi Fiul Omului.

Vq rog din suflet sq nu vq distrayi cu aceastq chestiune! Vq puteyi distra cu alte probleme, dar nu cu aceasta, cq vq duceyi ‘n iad. Ea este awa de importantq, cq este o chestiune de viayq wi de moarte. Cine moare fqrq Christos ‘n pqcatele wi fqrqdelegile lui se duce direct ‘n iad, chiar dacq ar fi un mare teolog. Foarte mulyi teologi vor fi acolo. Chestiunea este cq trebuie sq wtiyi bine cq ayi intrat ‘n aceastq relayie de mkntuire cu Isus Christos wi ayi luat skngele Lui ca garant pentru iertarea dumneavoastrq wi pentru intrarea dumneavoastrq ‘n cer.>

80. Aurel Popescu

Era foarte greu sq fii supqrat pe nenea Aurel, totuwi ... unii reuweau. Iatq ce povestewte dknsul:

<Am avut ocazia sq merg spre tramvai cu cineva care yinea moryiw sq-mi spunq despre o problemq a lui. L-am ascultat, dar am vqzut cq a plecat supqrat wi tot awa supqrat a rqmas vreo patru sqptqmkni de zile. M-am dus eu la el wi l-am ‘ntrebat de ce e supqrat pe mine. Mi-a zis: Parcq nu wtii? Te-am rugat sq mq asculyi cu atenyie wi cknd eu ‘mi vqrsam focul, dumneata ai fqcut

154

Amintiri cu sfinyi

awa din mknq, a lehamite ... Mi-am dat seama cq te deranjez wi am plecat supqrat de lkngq dumneata.

I-am zis: <Mqi omule, cum am dat cu mkna <awa> ?... “mi aduc aminte foarte bine scena ... Eu am dat cu mkna awa pentru cq m-am ferit atunci de o muscq pe care am ‘ndepqrtat-o pentru cq mq skckia. N-am dat din mknq la dumneata, am dat la muscq!>

81. Aurel Popescu

Maryi, 15 Octombrie 2002, am luat masa la un restaurant din Portland ‘mpreunq cu Sebi ....., unul din pqstorii bisericilor locale wi ‘mpreunq cu Beniamin Poplqceanu wi un grup din biserica sa din Sibiu, veniyi ‘ntr-un turneu de vizite prin bisericile romkne din America. Din vorbq ‘n vorbq, am ‘nceput sq vorbim despre fratele Aurel Popescu, absent de la masa pqrtqwiei noastre din pricina unei recente operayii de cataractq la ochiul stkng.

<Nu de mult>, a spus Sebi, <l-am rugat pe fratele Aurel sq se roage ‘nainte de predica ce urma sq fie rostitq de un predicator musafir la noi. Mare mi-a fost surpriza sq-l aud spunknd, ‘n felul dumnealui inconfundabil: <Doamne, Tu ai mari predicatori wi evengheliwti rqspkndiyi ‘n misiune pe toatq faya pqmkntului. Binecuvinteazq-i chiar acum ‘n lucrarea pe care o fac ei pentru Numele Tqu! Wi, binecuvinteazq-ne Doamne wi pe noi cei care o mai nimerim wi noi din cknd ‘n cknd ...>

Toyi cei de la masa au izbucnit ‘ntr-un rks complice cu admirayia bucuroasq a lui Sebi fayq de un om pe care-l cunowteam wi-l preyuiam deopotrivq.

<Stayi sq vq mai spun una>, a continuat Sebi, cu aerul celui ce se simyea privilegiat sq petreacq anii uceniciei sale ca pqstor ‘ncepqtor ‘n Portland alqturi de fratele Aurel. <La ordinarea mea, tot awa, l-am rugat pe dknsul sq vinq sq spunq ckteva cuvinte wi apoi sq se roage. A iewit ‘n fayq wi a zis adunqrii: <Uitayi-vq bine wi veyi vedea douq lucruri deosebite la noi amkndoi ... un rqsqrit wi un apus ... wi amkndouq sunt frumoase!>

Dupq ce mi-am luat rqmas bun de la prietenii mei, m-am grqbit sq mq duc sq-l vizitez acasq pe fratele Aurel. Ne-a ‘ntkmpinat, ca de obicei, cu o glumq. Avea un bandaj awezat pe ochiul stkng, awa cq ne-a spus: <Uitayi-vq la mine cum am ajuns! Mi-a scos doctorul un ochi ... cq pe celqlalt mi l-a scos nevastq-mea ... toatq viaya!> Ne-am awezat ‘n jurul mesei wi am sporovqit o vreme. Dincolo de cuvinte ‘nsq, mq ‘ncqlzea ‘n inimq prietenia dumnealui pe care o simyeam exact awa cum o pomenise dknsul,

155

Arhive sentimentale

asemenea unui soare intrat ‘n amurg, pregqtit sq meargq la culcare dincolo de zare, harnic ‘nsq sq-wi mai trimitq razele spre ‘ndrqgostiyii care-l priveau vrqjiyi ‘n zare.

82. Pavel Nicolescu

Nu cred cq existq ‘n toatq Romknia un om care sq fi citit mai multe cqryi ca Pavel Nicolescu! Omul acesta ascunde ‘n statura sa micq un <gigant> al intelectului scolastic. Glumind, am putea spune cq el reprezintq, peste puntea anilor wi ‘n diferite circumstanye, o copie la scarq a lui Wtefan cel Mare: <Mic la stat, mare la sfat wi ... viteaz cum n-a mai stat.> (vorba cronicarului Neculce, dacq nu mq ‘nwel).

Pentru cei care-l cunosc mai de aproape, wi partea cu <repede vqrsqtoriu de sknge> are o anumitq corespondenyq ...

Cu faima lui Pavel Nicolescu m-am ‘ntklnit prima datq la Securitate. Mq aflam la un interogatoriu, dupq niwte revendicqri pe care le cerusem ‘mpreunq cu colegii de la Seminar celor din conducerea Uniunii. Despre legqtura organicq dintre cei aflayi la conducerea Seminarului wi Uniunii wi ... organele de Securitate, evidentq wi ‘n cazul acesta, ‘i las pe alyii sq vorbeascq.

M-au lqsat sq awtept ckteva ore ‘ntr-o <salq>, dupq care m-au chemat <‘nquntru.> De dincolo de pereyi, ajungeau pknq la mine strigqtele unui om bqtut crunt, gemetele desnqdqjduite wi strigqtele ameninyqtoare ale celui ce-l ancheta:

- <Bq, mie nu-mi spui? Te fac eu sq vorbewti! Nu iewi de aici pknq nu spui tot!>

Aveam sq aflu mai tkrziu de la alyii, mai unblayi pe la Securitate deckt mine, cq era vorba despre o ‘nscenare. Totul nu era deckt o bandq de magnetofon ‘nregistratq ‘n prealabil.

(Ceea ce ‘mi aduce aminte de o glumq: Un om care urca scqrile spre circa de miliyie din cartier, avknd ‘n mknq ckteva foi de hkrtie scrise mqrunt, probabil o cerere sau o plkngere, l-a ‘ntrebat pe unul care cobora wovqielnic aceleawi trepte:

- <Domnule, nu wtii unde este mawina de bqtut?>- <Nu wtiu, domnule, cq pe mine m-au bqtut ... manual!>)Anchetatorul, sq nu mq ‘ntrebayi ce grad avea, cq nu mq

pricep la grade, m-a poftit foarte amabil sq iau loc pe un scaun. A luat wi el loc ‘ntr-un fotoliu. Ne despqryea un birou destul de masiv, awa cq mq simyeam, deocamdatq, ‘n siguranyq.

156

Amintiri cu sfinyi

M-a privit cu niwte ochi mari, limpezi, inteligenyi. M-a vqzut foarte liniwtit. Mq rugasem mult ‘n perioada <de awteptare> wi simyeam cq nu sunt singur ‘n ‘ncqpere cu acest om. Cqutam sq-l vqd ‘n haine civile, desbrqcat de legqturile profesionale. Un om cu bucurii wi cu necazuri ca wi mine. Un frate de al meu pe care Dumnezeu vrea sq-l mkntuiascq. Eram hotqrkt sq depun o mqrturie care sq-l atragq spre Isus Christos. El mi-a zis:

- <Ce ne facem noi cu tine, tinere? Ai luat-o pe un drum periculos wi ai nevoie de o corectare. Te-am invitat aici ca sq stqm puyin de vorbq. Nu te teme, cu tine nu vom proceda cu violenyq. De asta am eu grijq ... Yi-am studiat dosarul. Ewti un om sensibil wi inteligent. “yi place poezia wi filosofia. Eu vreau doar sq te ajut sq nu faci greweli care sq te coste ... Am mai avut noi un caz ca al tqu wi n-am procedat bine. Ai auzit de Pavel Nicolescu ? Wi el era tot awa ca tine, ‘i plqcea filosofia wi literatura. S-a apucat wi el de prostii, iar noi n-am procedat bine cu el. “n loc sq-l ajutqm sq ‘nyeleagq, l-am tratat cu violenyq. L-am ‘nrqit. Wtii povestea cu ckinele? Wi pe un ckine ‘l sqlbqticewti dacq ‘l tot bayi wi-l ‘njuri ... Asta am fqcut noi cu Pavel Nicolescu wi acum ne pare rqu ...l-am dat afarq din facultate ... nu l-am lqsat sq-wi facq studiile care dorea el nici la Seminar ... Acum nu ne mai poate suferi. E pornit ‘mpotriva noastrq cu tot ce are. Vrea sq ne distrugq. E pqcat wi de el! “n loc sq fie un bun crewtin, a ajuns un ‘nfocat anticomunist. Wi-a pierdut wi direcyia wi rqsplata! ...>

Am priceput, dincolo de vorbele mieroase wi de strategia ‘nvqluitoare, cq Pavel Nicolescu nu este un om oarecare. Nici mqcar pentru Securitate ... Noi, cei tineri, ‘l iubeam foarte mult pentru mintea lui enciclopedicq wi pentru expunerile foarte intense wi pqtrunzqtoare. Mergeam pe atunci la biserica din <23 August> ca sq-l ascultqm. Mai tkrziu, cknd Securitatea l-a scos de acolo (sau Uniunea, nu wtiu care din ele, nu cred cq are vreo diferenyq), mergeam sq-l ascultqm la biserica <Sfknta Treime> din cartierul <Mihai Bravu>, unde Vasile Talow ‘l luase sub ocrotire wi-l lqsa sq predice. Existq predicatori la predicile cqrora poyi sq nu fi atent wi sq te gkndewti ‘n altq parte (noi dezvoltasem abilitatea aceasta pknq la nivelul unei ... <arte>!). Pe Pavel Nicolescu nu poyi sq-l asculyi, dacq nu ewti foarte atent la ceea ce spune. Are un temperament foarte vivace. Vorbewte ‘n ritm de mitralierq. Gkndewte mult mai repede chiar deckt vorbewte, dkndu-yi sentimentul cq vorbirea este ‘n majoritatea cazurilor un obstacol ‘ntre ceea ce ar vrea sq-yi transmitq wi ceea ce ai putea ‘nyelege.

Awa cum am spus, nu cred cq existq cineva care sq fi citit mai mult ca el. Vewnic, umblq ‘n compania unei serviete burduwitq de cqryi. Citewte la masq, citewte ‘n tramvai sau mawinq, citewte la

157

Arhive sentimentale

servici wi, dacq ar putea, cred cq ar citi chiar wi atunci cknd merge pe stradq.

Cu el se adeverewte pqrerea cq un bun profesor rqmkne student toatq viaya. Are ce spune pentru cq citewte mereu wi are capacitatea de a sintetiza wi de a face asociayiuni ‘ntre concepte wi idei abstracte. Toate activitqyi le lui sunt preponderent intelectuale. Chiar wi umorul pe care-l gustq este unul intelectual. Iatq o astfel de glumq pe care mi-a trimis-o:

<Doi ingineri stau de vorbq. Unul zice: <Am studiat probabilitatea ca o felie sq cadq pe covor cu partea pe care e unsq. Existq o mare probabilitate pentru asta.> Peste ckteva zile, colegul ‘i spune: <N-ai avut dreptate. Am refqcut experimentul wi a iewit invers.> Colegul nu se dq bqtut wi zice: <N-ai uns-o pe partea pe care trebuia!>

83. Pavel Nicolescu

Este oare posibil ca o predicq, un fragment de discurs sq te afecteze awa de mult ca sq-yi schimbe apoi tot restul vieyii?

Da, se poate! Rezultatul wi dovada unei astfel de situayii sunt chiar eu!

Este vorba despre una din predicile rostite de Pavel Nicolescu la <Sfknta Treime>. A ales sq vorbeascq despre <Ce este wi ce nu este spiritualitate crewtinq>. Ca sq ne ajute sq ‘nyelegem mai uwor locul pe care trebuie sq-L ocupe Dumnezeu ‘n viaya noastrq, Pavel Nicolescu a ales sq ne dea imaginea unei reprezentqri grafice. Ne-a rugat sq ne imaginqm un cerc pe care sq-l ‘mpqryim ‘n sectoare proporyionale cu mqsura acordatq fiecqrei preocupqri zilnice. Sq zicem: dacq tot cercul ar reprezenta 24 de ore, un sector de opt ore pentru somn, alte opt ore pentru servici sau wcoalq, un alt sector pentru mkncare, altul pentru spqlat pe dinyi, etc. Ne-a lqsat sq alegem ckt de mare trebuie sq fie sectorul dedicat legqturii noastre cu Dumnezeu, citirii, pqrtqwiei ‘n rugqciune, meditayiei, etc. Dupq ce ne-a lqsat un timp sq ne gkndim, a continuat. Orickt de mare ar fi sectorul alocat lui Dumnezeu, schiya dumneavoastra este grewitq. Orickt ayi vrut sq dovediyi ckt de duhovnicewti sunteyi, dacq aceasta este concepyia voastrq despre viaya crewtinq, sunteyi grewiy i ! Dumnezeu nu se mulyumewte numai cu o felie de viayq. Lui sau ‘i dai tot sau nu-i dai nimica! Dumnezeu nu poate sta doar ‘ntr-un sector al vieyii tale. Poziyia este grewitq wi ‘ncercarea pleacq de la o premizq falsq. Locul lui Dumnezeu, ‘n diagrama noastrq, nu este ‘ntr-un sector

158

Amintiri cu sfinyi

de cerc, ci ‘n mijlocul cercului. Trebuie sq vq imaginayi cq ayi desenat ‘n cercul cel mare un cerc mai mic, cu acelawi centru. “n acest fel, Dumnezeu este ‘n centrul vieyii noastre wi toate celelalte sectoare de cerc ‘i aparyin wi Lui. <Tot ce faceyi, cu cuvkntul sau cu fapta sq faceyi ca pentru Dumnul>, spune Noul Testament. Dumnezeu trebuie sq fie prezent ‘n <toate> activitqyile noastre. Numai awa vor deveni ele <crewtine.> Un copil al lui Dumnezeu lucreazq la servici ca un crewtin, merge pe stradq ca un crewtin, merge la facultate ca un crewtin, citewte ziarul ca un crewtin, mqnkncq ca un crewtin wi chiar ... doarme ca un crewtin: <Eu mq culc wi adorm ‘n pace, cqci numai Tu, Doamne, ‘mi dai liniwte deplinq ‘n locuinya mea> spune psalmul 4, iar psalmul 138 cu 18 spune: <Cknd mq scol, sunt tot cu Tine.>

A-i da lui Dumnezeu numai un anumit timp din zi sau din sqptqmknq, a-I restrknge accesul numai la anumite activitqyi ale mele, mq poate face un om mai mult sau mai puyin religios, dar dacq vreau sq fiu un crewtin adevqrat, cu o viayq spiritualq sqnqtoasq, eu trebuie sq-L awez pe Dumnezeu pe tronul vieyii mele, sq-L las sq coordoneze totul wi sq nu-L exclud din absolut nici una din activitqyile sau clipele vieyii mele.>

84. Pavel Nicolescu

L-am ‘ntklnit iarqwi la Convenyia de la San Francisco. Mi-a fqcut o deosebitq plqcere sq-l vqd alqturi de Aurel Popescu. “ntkmplarea, providenya sau poate doar admirayia noastrq ne-a fqcut sq le fiu, ‘mpreunq cu Radu Wtir, pqstorul nostru de la tineret, sursq de transport ‘ntre douq din locurile ‘n care s-au yinut lucrqrile Convenyiei. Ca de obicei, ‘ntre Pavel Nicolescu wi Aurel Popescu nu s-a pierdut prea mult timp cu <politeyuri.> Prietenia wi umblarea lor ‘ndelungatq ‘mpreunq i-a ajutat sq ajungq foarte repede la o discuyie <cu miez>. Filosoful din Pavel Nicolescu a yinut sq verifice cu matematiceanul din inginerul Aurel Popescu temeinicia unor observayii socotite pe drept cuvknt <paradoxale>:

<Cum se face cq <i> la pqtrat dq un numqr real ? Se poate ca un numqr imaginar sq ducq la o cantitate realq ? Cercetqrile recente au dus la o adevqratq filosofie a matematicii. Cercetqtorii au ajuns la concluzia cq matematica are mai mult de a face cu <relayii> dintre entitqyi, deckt cu cantitqyi reale. Avem de a face cu

159

Arhive sentimentale

variante din spayiul virtual, cu posibilitqyi ipotetice. Numai awa se explicq aceste paradoxuri pe care mintea nu le poate accepta.

Ca wi problema cu <infiniturile>. “ntre douq numere reale se poate subdiviza segmentul de axq ‘ntr-o infinitate de alte numere. La fel este wi ‘ntre alte douq numere reale, dar egalitatea dintre cele douq infinituri poate fi numai aparentq! Pot exista diferenye. Un infinit poate fi mai <dens>, mai aglomerat deckt celqlalt. Nu existq douq infinituri total simetrice sau identice.>

“mpreunq cu Radu Wtir, am fi vrut ca drumul cu mawina sq nu se mai sfkrweascq. Cei doi vorbeau despre lucruri ‘nalte, pe care ei le cunowteau bine. Le gustam acum wi noi, neiniyiayii. Puterea lui Pavel Nicolescu de a sintetiza wi de a comunica ne punea la dispoziyie o <hranq aleasq>. Cu acest om de geniu se ‘ntkmpla ceea ce citisem demult ‘ntr-una din lucrqrile lui Constantin Noica:

<Dacq nu exprimq gkndul tuturor, geniul trece prin lume ca o toryq care nu lumineazq. Dar dacq e vorba de gkndul tuturor, cum sq nu existe o luminiyq 'n fiecare dintre noi? (Nu am nevoie de preot wi de mijlocitor 'ntre mine wi Adevqr, spune <protestantul>, puneyi-mq de-a dreptul 'n faya Adevqrului, traduceyi-l 'n limba mea, wi el se va reflecta 'n mine.)>

85. Pavel Nicolescu

Pentru cq nu existq aproape nimic scris de acest extraordinar predicator, iatq transcrierea mesajului squ rostit la Convenyia Asociayiei Bisericilor Baptiste Romkne, yinutq la San Francisco ‘n 31August 2002. (Frate Pavel, trebuie sq-mi cumpqrayi un casetofon ‘n schimbul celui pe care l-am stricat ca sq fac aceastq transcriere!) Predica a fost bazatq pe textul din Faptele Apostolilor 4:23-31.

<Am sq spun ckteva cuvinte ‘nainte de predicq, despre <Diaspora romkneascq>. Romknia, ca fostq yarq comunistq din sud-estul Europei, deci nu din Africa sau Asia, are cea mai puternicq diasporq religioasq. Este un fenomen specific al fostei Romkni i comuniste . Nic i Ungar ia , n ic i Bulgar ia , n ic i Cehoslovacia, nici fosta Uniune Sovieticq nu are o diasporq religioasq atkt de rqspknditq cum are Romknia. Pretutindeni, diaspora romkneascq, chiar dacq aparent este slabq, “l cautq pe Dumnezeu. Dupq aprecierea mea, avem pe teritoriul Statelor Unite cel puyin douq sute de biserici romknewti, ‘ncepknd de la baptiwti wi pknq la ortodoxi. Aceste biserici sunt slujite de peste

160

Amintiri cu sfinyi

250 de slujitori religiowi: baptiwti, adventiwti, pentecostali, crewtini dupq evanghelie, ckyiva romano catolici wi foarte mulyi ortodocwi. Numai ‘n Ne[ }or\ avem douq biserici baptiste, o bisericq pentecostalq, o bisericq adventistq, wapte sau opt biserici ortodoxe, o bisericq greco catolicq. Avem crewtini romkni rqspkndiyi ‘n, se pare, 12-14 yqri din Europa. Pot spune din toatq inima: Dumnezeu sq vq binecuvinteze pe toyi cei ce-L cqutayi pe Dumnezeu pretutindeni. Aproape toyi ayi venit ‘n America pentru securitate economicq, religioasq sau politicq. Se pare cq atacul terorist din 11 Septembrie anul trecut a distrus mitul acesta cu care am venit din Romknia> Eu am stat cu Securitatea romknq patru luni wi jumqtate la poartq wi pot spune cq au fost mai buni deckt teroriwtii, nu m-au omorkt. Am o dovadq cq nu m-au omorkt: faptul cq sunt aici. (hohote de rks)

11 Septembrie 2001 a distrus mitul securitqyii americane wi a demonstrat tuturor cq nu existq siguranyq nicqieri. Existq siguranyq numai ‘n Dumnezeu wi Dumnezeu sq vq binecuvinteze pe toyi aceia care v-ayi pus nqdejdea ‘n Dumnezeu, nu ‘ntr-un sistem politic sau altul.

“mi place sq mq uit la dumneavoastrq. Pe mulyi vq cunosc. Pe fratele Popescu ‘l cunosc de patruzeci de ani, pe fratele Negruy ‘l cunosc de treizeci de ani, pe fratele Geabqu de treizeci wi cinci de ani, dar ... din patriotism local vreau sq-i salut pe ploiewteni.

Spun tuturor romknilor care vin ‘n Statele Unite cq cel mai important lucru aici nu este sq agonisewti lucruri materiale, nu este sq te realizezi, dewi wi acesta este un lucru important, ci este sq rqmki statornic ‘n credinya ‘n Dumnezeu.

Textul pe care l-am citit este o rugqciune a bisericii primare, o rugqciune plinq de ‘nvqyqminte, o rugqciune a unor oameni care sunt credinciowi wi o rugqciune care este bogatq ‘n doctrinq.

Auzim mereu din partea credinciowilor sq nu yinem predici grele, pentru ca oamenii sq ‘nyeleagq. Eu nu ‘mpqrtqwesc pqrerea aceasta. Eu cred invers, cq trebuie sq yinem predici grele tocmai ca ei sq ‘nyeleagq! Vq rog sq faceyi eforturi ca sq ‘nyelegeyi predica ... Eu vorbesc repede wi ... qsta este defectul meu, dar nu este vina mea. Vina este a dumneavoastrq, cq nu mq puteyi urmqri! (hohote de rks)

Important este ceea ce am citit astqzi ca motto al acestei Convenyii: >Sq umblqm ‘n lumina lui Dumnezeu!>

Care este lumina lui Dumnezeu ? Cuvkntul Lui este lumina Lui. Biserica stq sub autoritatea Cuvkntului lui Dumnezeu. Orice bisericq, orice confesiune care iese de sub autoritatea Cuvkntului este ‘n pericol sq ia drumul ereziei. Pe lkngq Cuvkntul lui Dumnezeu este wi a treia persoanq a Sfintei Trinitqyi, care <ne

161

Arhive sentimentale

lumineazq> mintea noastrq ca sq pricepem Cuvkntul lui Dumnezeu, pentru cq, de fapt, existq douq lucruri:

Putem sq avem Cuvkntul, putem sq avem o teologie sau o doctrinq foarte corectq, foarte conservatoare, dar sq nu o ‘nyelegem! Poate sq fie ortodoxie moartq, dacq nu este luminatq de Duhul Sfknt. Wi invers ...

Putem sq avem o cqlquzire a Duhului care nu este luminatq de cuvkntul lui Dumnezeu wi atunci aceastq cqlquzire este invadatq de ... duhuri rele.

Deci, Cuvkntul nu este ‘mpotriva Duhului Sfknt wi Duhul Sfknt nu este ‘mpotriva Cuvkntului. Sunt frayi ‘n aceiawi familie.

Mi-a spus odatq un credincios: <Frate, eu am awa experienye minunate cu Duhul Sfknt, cq

nici chiar ‘n Biblie nu sunt! ...> (hohote de rks)I-am spus: <Nu se poate awa ceva. Este cu neputinyq! Este cu

neputinyq! Textul Scripturii confirmq lucrarea Duhului wi textul Scripturii este iluminat prin prezenya Duhului Sfknt.

Vedem ‘n text cum apostolii Domnului se ‘ntorc la ai lor wi povestesc, relateazq bisericii un act de persecuyie. < ... wi le-au istorisit tot ce le spuseserq preoyii cei mai de seamq wi bqtrknii>.

Dacq vq uitayi cu atenyie la versetul 23 veyi vedea cq totul este la plural: <li s-a dat drumul>, <s-au ‘ntors>, <au istorisit>.

Biserica primarq nu era o bisericq individualistq. <Crewtinul individual> nu este de fapt o ‘nvqyqturq a Noului Testament, ci este o invenyie a crewtinismului modern. Este adevqrat cq noi, evanghelicii, credem cq suntem mkntuiyi prin credinya personalq ‘n Isus Christos. Nu mq poate mkntui preotul. Nu mq poate mkntui pastorul, comitetul bisericii sau papa de la Roma. Dar, ‘n acelawi timp, credinciosul trqiewte ‘n Bisericq. Existq o expresie ‘n teologia ortodoxq care spune cq <nu existq mkntuire ‘n afara Bisericii.> Noi am putea sq o corectqm, spunknd: <“n mod obligatoriu, cei ce sunt mkntuiyi formeazq Biserica! Este cu neputinyq sq-yi trqiewti viaya crewtinq ‘n afara Bisericii!>

Un crewtin individualist care proclamq mesajul anti bisericq, nu este de fapt un crewtin! Noul Testament cuprinde viaya celor mkntuiyi prin credinya personalq ‘n Isus Christos, dar este ‘n acelawi timp viaya celor care trqiesc ‘n <comunitate>, ‘n Bisericq, ‘n trupul lui Christos. “n trupul acesta al cqrui Cap este Christosul ‘n slavq!

<Dupq ce li s-a dat drumul, ei s-au dus la ai lor wi le-au istorisit tot ce le spuseserq preoyii cei mai de seamq wi bqtrknii.> Este foarte interesant, dacq ne-am uita mai cu bqgare de seamq la acest cuvknt. Petru wi Ioan sunt trawi la rqspundere pentru o minune fqcutq ‘n Numele Domnului nostru Isus Christos, sunt

162

Amintiri cu sfinyi

anchetayi, sunt persecutayi, dar persecuyia aceasta se ‘ntkmplq de fapt dupq ce se pogoarq Duhul Sfknt. Vedem de aici cq o experienyq bogatq cu Duhul Sfknt nu ‘nseamnq cq ewti lipsit de persecuyie sau de greutqyi. Duhul Sfknt nu este o putere pe care s-o putem manipula. Conflictul nostru cu unii frayi charismatici nu constq ‘n faptul cq noi nu cunoawtem Duhul Sfknt, ci cq ‘n limbajul wi concepyia unor astfel de frayi charismatici Duhul Sfknt a ajuns sq fie manipulat, a ajuns sq fie manevrat. Trebuie s-o spunem foarte clar wi rqspicat: atitudinea de viayq ‘n care Dumnezeu este manipulat nu este religie, ci este magie ... wi am vqzut, de pildq, oameni care poruncesc Duhului Sfknt, care sunt obraznici cu duhurile rele, care poruncesc duhurilor rele. “nsq cel chemat ‘n lucrarea lui Dumnezeu trebuie sq dea dovadq de smerenie. Existq awa numitul <serviciu de exorcism>. Oameni care se joacq cu Dumnezeu, care cred cq Dumnezeu este un fel de jucqrie pe care o pot manevra ei. Astfel de oameni se plaseazq pe ei ‘nwiwi nu ‘n domeniul religiei, ci ‘n acela al magiei.

“n magie, oamenii “l manipuleazq pe Dumnezeu. “n religie, chiar de multe ori ‘n religiile necrewtine, ‘n religiile monoteiste, awa de puyin cum wtiu oamenii, ei nu-l manipuleazq pe Dumnezeu, ci se pleacq ‘naintea lui Dumnezeu, i se ‘nchinq wi promit sq “l asculte. Sq avem grijq sq nu confundqm religia crewtinq cu magia.

Dar sq revenim la textul pe care l-am citit, wi anume, la faptul cq dacq ai avut o revqrsare a Duhului Sfknt peste viaya ta asta nu ‘nseamnq cq vei fi scutit de persecuyie wi de greutqyi. Poate cq unul din cele mai grele wi mai curioase texte din Noul Testament este acela care relateazq cq Domnul Isus Christos, dupq botezul Squ ‘n Iordan, la care s-a produs o revqrsare a Duhlui Sfknt, o manifestare glorioasq a Sfintei Trinitqyi, a fost dus de Duhul Sfknt ‘n pustie. Textul relateazq wi despre motivul pe care l-a avut Duhul Sfknt ‘n aceastq ducere ‘n pustie: <Ca sq fie ispitit de diavolul>. Umplerea cu Duhul Sfknt ne pune ‘ntr-o poziyie de adversitate cu puterile ostile lui Dumnezeu wi este normal ca ele sq se dezlqnyuie asupra noastrq cu toatq duwmqnia.

Mai departe, textul din Faptele Apostolilor ne aratq felul ‘n care s-au adresat apostolii cqtre Dumnezeu: <Stqpkne Doamne, care ai fqcut cerul. pqmkntul, marea wi tot ce este ‘n ele!>

Vedem ‘n al doilea rknd cum aceastq rugqciune, pe lkngq faptul cq scoate ‘n evidenyq unitatea credinciowilor ‘n Bisericq, proclamq dreptul de <Stqpkn> pe care-L are Dumnezeu! Este foarte interesant, este foarte curios! Contextul ni-i prezintq ca pe niwte oameni care sunt persecutayi, care n-au putere, sunt

163

Arhive sentimentale

obligayi sq plece din loc ‘n loc, sunt supuwi persecuyiei wi totuwi ... ei “l numesc pe Dumnezeu <Stqpkn>!

Puteau sq-L tragq la socotealq wi sq spunq: <Dacq ewti Stqpkn, de ce lawi sq ni se ‘ntkmple toate aceste lucruri? Nu suntem noi ai Tqi? De ce-i lawi pe duwmanii Tqi sq ne persecute? De ce le ‘ngqdui sq fie awa de obraznici wi ‘ndrqzneyi?>

“n rugqciunea lor ‘nsq, ei “i recunosc lui Dumnezeu dreptul de <preferat> al creayiei: <Stqpkne care ai fqcut marea, pqmkntul wi tot ce este ‘n ele>.

Frayi wi surori, am spus de multe ori, Dumnezeu n-a creiat lumea pentru cq <avea nevoie> de ea! El stqtea tot awa de bine wi fqrq ea. Dumnezeu n-are <nevoie>! Marele miracol nu stq de fapt ‘n faptul cq Dumnezeu a creat lumea din nimic, <ex nihilo>, ci ‘n faptul cq ... a creat-o. A fqcut acest lucru din libertate, nu din necesitate. Wi-am putea spune cq a creat-o ca sq-I facq probleme! Wi ‘ncq ce probleme!

Totuwi, Dumnezeu este Stqpknul acestei lumi! Dumnezeu a creat o lume care este ‘mpotriva Lui! Wi Dumnezeu a creat o lume ‘n care L-a trimis sq se ‘ntrupeze pe Fiul Lui, pentru ca lumea aceasta sq-L respingq, sq-L punq pe cruce wi prin acest act criminal ne’nyeles de mintea omeneascq sq ne ofere un <Rqscumpqrqtor>! Dupq pqrerea mea, teologia nu este awa de mult o wtiinyq a rqspunsurilor, ci o wtiinyq a ‘ntrebqrilor, a tainelor! “ntr-o lume ca aceasta ‘n care ne aflqm noi acum, ‘n care Dumnezeu wi tot ce este al Lui sufere, apostolii proclamq <stqpknirea> lui Dumnezeu wi dreptul Lui de proprietate ca wi Creator al ei. Lumea nu existq ‘n virtutea unei necesitqyi absolute ... ea poate la fel de bine sq disparq. Ea este, dar nu este necesar sq fie! Asta este marea minune: cq Dumnezeu a creat o lume de care n-avea nevoie, o lume care I-a fqcut probleme wi a creat o lume pe care vrea sq o rqscumpere, s-o mkntuiascq.

O altq doctrinq despre care ne vorbewte textul nostru se gqsewte ‘n versetul 25: <Tu ai zis prin Duhul Sfknt, prin gura pqrintelui nostru David, robul Tqu ...>. “n rugqciunea aceasta a bisericii primitive, credinciowii proclamq cq Biblia, atkt ckt o aveau ei atunci la dispoziyie, este Cuvkntul lui Dumnezeu! Vq rog sq observayi aici ierarhia: <Tu>, adicq Dumnezeu, <ai zis prin Duhul Sfknt, prin gura pqrintelui nostru David.> Wi apoi citeazq un citat din Vechiul Testament, din cartea Psalmilor. Biserica primarq recunoawte autenticitatea Vechiului Testament ca wi Cuvknt al lui Dumnezeu. Aceasta se face prin expresia: <Tu ai zis>!

Acest verset mai are wi o altq informayie pentru noi: Dumnezeu vorbewte prin oameni! <Tu ai zis prin gura pqrintelui nostru David>. Creatorul lumii din versetul 24 devine ‘n versetul

164

Amintiri cu sfinyi

25 <revelatorul> care se mqrturisewte pe Sine prin oameni. Creayia este frumoasq, <cerurile spun slava lui Dumnezeu.> Structura unui atom ne aratq ‘nyelepciunea lui Dumnezeu. Un atom de uraniu are 92 de electroni care se ‘nvkrtesc ‘n ordine fqrq poliyiwti, fqrq legi de circulayie wi awa mai departe. Dumnezeu care a creat lumea aceasta, cosmosul acesta atkt de complicat este wi Autorul Sfintelor Scripturi. Dumnezeu se reveleazq prin Duhul Sfknt care a inspirat un instrument uman sq scrie.

Mai departe se vorbewte depre altceva: <Pentru ce cugetq noroadele lucruri dewerte? “mpqrayii pqmkntului s-au rqsculat, wi domnitorii s-au unit ‘mpotriva Domnului wi ‘mpotriva Unsului Squ>. O caracteristicq a ‘mpotrivirii oamenilor fayq de Dumnezeu este cq ea se manifestq cu precqdere fayq de lucrarea lui Dumnezeu prin Isus Christos. Asta ‘i caracterizeazq aproape pe toyi oamenii. Wi ‘n America, de pildq, sunt oameni care ‘n foruri politice, intelectuale, internayionale proclamq numele lui Dumnezeu. Asta este ‘ncq acceptat. Dar imediat ce se ridicq cineva sq proclame Numele Domnului Isus Christos se nawte ‘mpotrivirea wi revolta! Existq clar o repulsie. o ‘mpotrivire a oamenilor fayq de lucrarea fqcutq de Isus Christos. Existq o urq bine organizatq. Existq niwte oameni care calcq ‘n picioare skngele Legqmkntului. Trqim ‘ntr-o lume care este revoltatq ‘mpotriva lui Dumnezeu wi ‘mpotriva Unsului Squ. Biserica primarq recunoawte lucrul acesta. Dar cum sq trqim ‘ntr-o lume creatq de Dumnezeu , wi revoltatq acum ‘mpotriva lui Dumnezeu? Se poate trqi ‘n locul acesta? Gqsim noi un element care sq ne mkngkie? Altfel ‘nseamnq cq noi trqim o tragedie, dacq Dumnezeu a creat o lume wi lumea este ‘mpotriva Lui, unde va ajunge lumea?

Sq nu uitqm ‘nsq un lucru: Ascultayi ce scrie aici: <“n adevqr, ‘mpotriva Robului Tqu celui sfknt Isus, pe care

L-ai uns Tu, s-au ‘nsoyit ‘n cetatea aceasta Irod wi Pilat din Pont cu Neamurile wi cu noroadele lui Israel, ...> (Fapte 4:27)

Rugqciunea Bisericii primare recunoawte cq puterea politicq s-a unit cu puterea religioasq; liderii Israelului au fost ‘mpotriva lui Isus Christos wi din punct de vedere moral ei sunt vinovayi. Acesta nu este antisemitism! Noi ‘i iubim pe evrei. Problema Israelului nu este nici de teritoriu, nici de PLO, nici Arafat, ci este vorba cq ei, ca popor, L-au respins pe Mkntuitorul. Asta este marea problemq cu care sunt confruntayi wi, de fapt, aceasta este marea problemq cu care se va confrunta orice om nemkntuit care pleacq din lumea aceasta. Este marea problemq cu care trebuie sq ne confruntqm toyi!

Odatq a fost yinutq o conferinyq aici ‘n Statele Unite, a unor teologi evanghelici wi acolo s-a ridicat problema <substituirii>.

165

Arhive sentimentale

Cum este omul mkntuit? Rabinii evrei declarq rqspicat: <Nu avem nevoie de <Mijlocitor>! Sq nu uitayi: conflictul sfkntului Pavel nu a fost awa de mult cu <Neamurile>, ci chiar cu poporul squ! Ura lor a fost ‘mpotriva lui Isus Christos. Wi aicea este vorba de un <miracol>. Aceastq urq L-a pus pe Fiul lui Dumnezeu pe cruce., pentru ca noi sq avem <skngele care ne mkntuiewte de toate pqcatele> ... Iar, dacq citiyi ‘n Romani, capitolul unsprezece, apostolul Pavel, ‘n vreo patru, cinci versete proclamq acest adevqr curios wi anume cq datoritq <lepqdqrii lor> noi am cqpqtat ‘ndurare, ca wi ei, la vremea cuvenitq, sq capete ‘ndurare. Apostolul Pavel nu poate sq meargq mai departe cu explicarea, ci se mulyumewte sq-L laude pe Dumnezeu. Teologia, de fapt, se ‘nfundq ‘n <mister> wi atunci se varsq ‘n <doxologie>, adicq existq o capitulare a minyii wi o ‘nchinare care-L laudq pe Dumnezeu dincolo de limitele ‘nyelegerii noastre.

Existq douq metode: fie sq-I faci lui Dumnezeu un proces logic wi sq-L ‘ntrebi: <De ce awa? De ce awa? De ce awa?> wi problemele se vor complica wi mai rqu .... sau sq ’ngenunchiezi wi sq spui: <Slavq Tatqlui wi Fiului wi Duhului Sfknt! Dumnezeu este Stqpkn, Domn wi Mkntuitor!>

Dar, sq revenim la text ... Dewi oamenii sunt rqi, dewi s-a ‘ntkmplat un fapt curios wi anume cq poporuol lui Dumnezeu s-a unit cu Neamurile ’mpotriva lui Isus Christos wi L-a pus pe Fiul lui Dumnezeu pe cruce, tutuwi, Biserica primarq ‘nyelege wi recunoawte cq prin faptele lor rele, oamenii acewtia ‘mplineau un plan al lui Dumnezeu stabilit, ales, predestinat din vewnicie.

Cum se ‘mpacq una cu alta vq rog sq nu mq ‘ntrebayi, cqci nu wtiu cum sq rqspund ... Dar awa spune aici: <... ca sq facq tot ce hotqrkse mai dinaite mkna Ta wi sfatul Tqu.> (Fapte 4:28). Daca n-ar fi existat aceasta completare, totul ar fi fost trist wi pesimist. Existq ‘nsq aceastq explicayie wi anume: adevqrata problemq este cq Dumnzeu hotqrqwte ‘ntr-adevqr toate problemele, decreteazq toate evenimentele, rqmkne bun, atot bun wi atot ‘nyelept, ‘wi realizeazq adeseori planul prin oamenii rqi wi prin pqcatele lor, iar oamenii rqi, pentru pqcatele lor, rqmkn responsabili pentru tot ceea ce fac. Cum se explicq aceasta? Nu wtiu, dar zicea odatq Iosif, fiul lui Iacov: <Voi ayi vrut sq-mi faceyi rqu, dar Dumnezeu a schimbat rqul ‘n bine.> Fraza cuprinde problema <providenyei misterioase> a lui Dumnezeu prin care El rqmkne atotputernic wi bun, wi se folosewte de oameni. Ei sunt vinovayi pentru ceea ce au fqcut, dar Dumnezeu rqmkne ‘n final bun wi Dumnezeu rqmkne drept. Oamenii sunt vinovayi cq L-au rqstignit pe Fiul lui Dumnezeu, dar, de fapt, rqstignirea era ‘n planul vewnic al lui Dumnezeu, ca sq ne dea un Mkntuitor. Cum pot oamenii scqpa de

166

Amintiri cu sfinyi

vinovqyia aceasta? “ngenunchind la cruce wi spunknd: <Doamne, eu sunt rqu, sunt pqcqtos, dar cer iertare de la Tine. Iartq-mq de dragul Fiului Tqu, Isus Christos.>

M-am gkndit uneori la problema <ispqwirii>, a moryii mkntuitoare a Fiului lui Dumnezeu pe cruce. De fapt, cknd noi spunem: <Tatql meu, mkntuiewte-mq de dragul skngelui lui Isus Christos>, noi spunem lucruri pe care nu le ‘nyelegem ... <Doamne, iartq-mi pqcatele de dragul celui mai mare pqcat, acelei mai mari crime pe care am comis-o noi ca oameni fayq de Fiul Tqu wi fayq de Tine ... Eu nu pot sq ‘nyeleg ce dreptate este asta, dar wtiu cq awa Yi-ai ‘mplinit Tu planul Tqu de mkntuire. “mi este ‘nsq deajuns cq Tu, ‘n ‘nyelepciunea Ta misterioasq, ai fqcut ca lucrurile rele pe care le sqvkrwesc oamenii sq ‘mplineascq planul Tqu! Slavit sq fie Numele Tqu!>

Evreii de atunci au spus: <Skngele lui sq cadq asupra noastrq wi asupra copiilor nowtri>, wi ca sq scape de vinovqyia aceea, ei trebuie sq spunq astqzi aceleawi cuvinte: <Skngele Lui sq cadq asupra mea sq mq mkntuiascq de toate pqcatele>. Aceasta este minunea jertfei lui Isus Christos.

Mai departe, ei zic: <Wi acum, Doamne, uitq-te la ameninyqrile lor, dq putere robilor Tqi sq vesteascq Cuvkntul Tqu cu toatq ‘ndrqzneala.> Ei nu-wi ameninyq prigonitorii. De fapt, atunci nu era o perioadq de democrayie ... nu puteai sq scrii cuiva ca sq te aperi. Lumea era o dictaturq. Nu puteai sq protestezi. Nu exista ONU, nu exista <Amnest] International> ... Singura lor cale era sq se roage! Noi avem astqzi wi alte metode! De aceea suntem atkt de slabi ‘n rugqciune! (hohote de rks)

Ceea ce este curios este cq scriitorii Noului Testament nu se preocupq prea mult de duwmanii lor. “i trec sub tqcere. Dacq citiyi cartea Apocalipsei, Ioan vorbewte o singurq datq despre ei. Noi vorbim foarte mult: Securitatea m-a anchetat de treizeci de ori, mi-a fqcut wi mi-a dres, ... Toyi vorbim awa. Ioan ‘nsq scrie doar un singur verset despre ei, atunci cknd spune cq a fost exilat ‘n insula Patmos din pricina mqrturiei lui Christos. Cine l-a exilat? Cum s-a ‘ntkmplat? Ioan tace din gurq. De ce? Pentru cq viziunea slavei Domnului Isus Christos era awa de mare wi awa de mult l-a coplewit ‘nckt a uitat de tot ceea ce i-au fqcut oamenii. Ce fac oamenii nu este important. Important este ceea ce Dumnezeu face! Cu noi, pentru noi wi pentru slava Lui.

<Wi-acum, Doamne, uitq-te la ameninyqrile lor, dq putere robilor Tqi sq vesteascq Cuvkntul Tqu cu toatq ‘ndrqzneala wi ‘ntinde-yi mkna, ca sq se facq tqmqduiri, minuni wi semne prin Numele Robului Tqu celui sfknt, Isus> (Fapte 4:30-31).

167

Arhive sentimentale

Isus Christos era ‘n slavq, era viu. El a ‘nviat. Perioada cea mai curioasq din viaya Domnului Isus Christos a fost cea dintre ‘nviere wi ‘nqlyare. Textul biblic ne vorbewte foarte puyin despre ea. Este o perioadq foarte interesantq. Mkntuitorul i s-ar fi putut arqta lui Caiafa wi sq-i spunq: <Uite, am ‘nviat!> Putea sq facq o <apologeticq vie>. Chiar wi aceea fqcutq fayq de ucenicii Lui pare atkt de slabq ... le aratq mkinile wi picioarele Lui . Folosewte o predicq foarte scurtq. Pentru una ca aceea aw cqdea la examen la facultatea de teologie de la Bucurewti. Le spune: <Pace vouq!> Asta-i apologeticq ? El nu vorbewte de Iuda, de Pilat, de Irod, nu vorbewte absolut nimic ... , ci intrq ‘ntr-o perioadq foarte <stranie>.

De multe ori, oamenii lui Dumnezeu au mentalitqyi foarte strani i . Nu vorbesc despre duwmani i lor sau chiar ‘ i binecuvinteazq pe prigonitorii lor. Se roagq pentru ei. “mi aduc aminte cq Richard {urmbrand a publicat odatq o wtire despre un anumit ministru |GB care ‘i persecuta pe crewtinii din Uniunea Sovieticq. Noi ne-am fi awteptat ca el sq ne ‘ndemne sq facem un apel pentru destituirea lui, dar fratele Richard a scris doar atkt: <Rugayi-vq pentru el.>

Credinciosul are o anumitq logicq a lui pentru cq trqiewte ‘ntr-o anumitq lume a lui. Se spunea, ‘n timpul comunismului, cq noi suntem niwte fanatici. Orice om este ‘ntr-un anumit fel <fanatic>. Ei erau comuniwti <fanatici>. Orice om trqiewte ‘ntr-un univers al lui. Un matematician trqiewte ‘ntr-o lume a numerelor. Alyii trqiesc ‘n lumea mawinilor. Wi credinciosul; trqiewte ‘ntr-un univers al lui. Cel care nu face asta se programeazq singur pentru dezastru. Se condamnq sq fie strivit de lumea celorlalyi ‘n care este silit sq trqiascq. Un artist trqiewte ‘ntr-o lume a lui. Wi noi trebuie sq ne construim o lume a convingerilor noastre. Trebuie sq trqim ‘n lumea lui Isus Christos. Trebuie sq considerqm cq am fost ‘nviayi cu El wi cq am fost awezayi deja sq trqim ‘n locurile cerewti ‘mpreunq cu Christos. Universul acesta pe care-l clqdim prin informayiile Scripturii este real. El vorbewte depre Isus Christos care se unewte cu Biserica wi formeazq un trup mistic, trupul Lui. Noi trebuie sq ne transmutqm ‘n acest univers christic. Altfel suntem expuwi la lumea de afarq.

Dacq te doare o mqsea wi te gkndewti tot timpul la ea, nu mai poyi de durere. Dar dacq te gkndewti la o problemq de matematicq, durerea de mqsea a dispqrut ... (hohote de rks), dupq cum o micq nenorocire dispare printr-o mare nenorocire. De pildq, dacq ‘n momentul acesta am dureri de cap wi primesc vestea cq mowtenesc un milion de dolari, nu mq mai doare capul. (hohote de rks) ... Pqi, noi am mowtenit mai mult deckt un milion de dolari,

168

Amintiri cu sfinyi

am mowtenit “mpqrqyia lui Dumnezeu! De ce sq mq mai gkndesc la toate problemele mele ?

Orice credincios trebuie sq-wi aibe un univers specific, real, ‘n care sq trqiascq. Cine nu trqiewte ‘n universul lui Christos este un om nenorocit. Cknd eram student, am citit ‘ntr-un manual de esteticq a lui Tudor Vianu ceva despre un pictor francez, Perot, care picta numai peisaje, numai copaci. Fiecare pictor are o manie, Qsta picta copaci. Un prieten l-a dus la o pqdure de lkngq Paris wi i-a spus: <Ce vezi?> El a rqspuns: <Copaci>. Prietenul l-a contrazis wi i-a spus: <Ba nu, eu vqd numai pknze de Perot!> Tot awa un credincios pasionat de Bisericq vede peste tot numai sfinyi. El ‘i vede pe toyi sfinyi. De multe ori eu mq duc la Bisericq wi mq uit la oameni: qla face awa, qla face awa ... , dar cine m-a pus pe mine sq-i judec pe <qia>? Eu trebuie sq trqiesc ‘n lumea pe care mi-o descrie Duhul Sfknt ‘n Cuvkntul lui Dumnezeu. Cine nu are aceastq lume este un om nenorocit.

Ultimul apel din rugqciunea aceasta a Bisericii primare este la o intervenyie divinq: <Wi ‘ntindeyi mkna ...>

Vedem cum Duhul Sfknt ‘i cqlquzewte ‘n rugqciune wi ei cer ca sq se facq aceste minuni wi semne pentru ca Numele lui Isus Christos sq fie proslqvit. Cartea Apocalipsei “l numewte pe Domnul Isus Christos, <“mpqratul ‘mpqrayilor wi Domnul domnilor>. El este de fapt regele <de drept> al ‘ntregii omeniri. Eu cred ‘n sensul adevqrat al cuvkntului. Nu am o concepyie medievalq, ci biblicq. Cred cq toyi prewedinyii, regii, liderii de orice nuanyq politicq primesc puterea de la Isus Christos. Acest “mpqrat al ‘mpqrayilor nu se schimbq, nu mai moare. A fost odatq omorkt, dar a ‘nviat wi acum este viu ‘n vecii vecilor. El nu vine la guvernare prin vot, nu guverneazq ‘n virtutea unei Constituyii, wi awa mai departe, ci este <Domn al domnilor> wi <Rege al regilor>! (Aleluia!) El dispune cknd puternicii lumii sunt aduwi pe scena istoriei wi cknd sunt ‘nlqturayi. Apostolii cer aici ca ‘n Numele lui Isus sq se facq multe minuni <‘n Numele Robului Tqu celui sfknt, Isus>, Cel care a fost rqstignit, Cel care a ‘nviat, Cel care a fqcut ispqwire pe cruce pentru pqcatele noastre, Cel ce este <substituitul nostru ‘naintea lui Dumnezeu, Cel ce este Reprezentantul nostru, Cel ce este Capul Bisericii, Cel ce este Marele Preot care a intrat ‘n Sfknta Sfintelor o datq pentru totdeauna, nu cu sknge de animale, ci cu ‘nsuwi skngele Squ, obyinknd pentru cei ce-L iubesc, prin Duhul Sfknt, o mkntuire vewnicq. (Amin! Aleluia!)

Wi ultimul lucru pe care vreau sq vi-l spun este ‘nvqyqtura din versetul 31: <Dupq ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunayi, toyi s-au umplut de Duhul Sfknt, wi vesteau Cuvkntul lui Dumnezeu cu ‘ndrqznealq>. Biblia proclamq prin

169

Arhive sentimentale

aceste text cq existq mai multe umpleri cu Duhul Sfknt. Dupq ckte ‘nyeleg eu din Scripturq, orice credincios are Duhul Sfknt, dar nu orice credincios are o plinqtate a Duhului Sfknt. Toyi ‘l avem, cqci <cine n-are Duhul Sfknt nu este a lui Christos>. <Duhul nostru mqrturisewte ‘mpreunq cu Duhul lui Dumnezeu cq suntem copii ai lui Dumnezeu> spune Biblia. Toyi avem Duhul Sfknt! Dar poate cq nu avem puterea Duhului Sfknt ca sq fim echipayi pentru o anumitq lucrare. Wi rugqciunea aceasta este atkt de puternicq, ‘nckt Biblia spune cq <dupq ce s-au rugat ei s-a cutremurat locul unde erau adunayi>.

De multe ori mq rog singur sau cu soyia mea wi-mi zic: <Mqi, dar ce superficial ne-am rugat ...> Soyia mea se roagq mai bine ca mine uneori, dar se ‘ntkmplq cq ne rugqm wi sq spunem doar: <Doamne, te rugqm sq fi cu noi, sq ne ajuyi la servici, etc. etc.> wtiyi dumneavoastrq din experienyq, nu trebuie sq vq mai spun eu ... Nu acesta este tipul de rugqciune care cutremurq, care se suie la Dumnezeu.

De pildq, citim ‘n cartea Exodului cq evreii, fiind exploatayi timp de 400 de ani ‘n Egipt au strigat cqtre Dumnezeu wi strigqtele lor au fost awa de puternice cq Dumnezeu recunoawte: <au ajuns pknq la Mine>.

Corneliu s-a rugat lui Dumnezeu wi rugqciunea a ajuns pknq la El. Existq rugqciuni care cutremurq pqmkntul wi reuwesc sq traverseze cerul ajungknd pknq la tronul lui Dumnezeu din cer.

Ar mai fi un lucru, dar nu mai am timp acuma ... Cred cq s-ar putea contrui o teorie a revoluyiilor sociale. Eu cred cq revoluyiile sociale, fqrq sq vreau acum sq intru ‘n politicq sau ‘n probleme omenewti, sunt provocate de rugqciunile sfinyilor, exploatayi, prigoniyi, care s-au suit la Dumnezeu. Ani de zile, sute de ani, oameni exploatayi, iobagi, nenorociyi, au protestat, s-au rugat, au plkns awa cum au wtiut ei, s-au rugat la Dumnezeu ... wi parcq Dumnezue nu i-a ascultat. Dar a venit o datq o revoluyie care a cqlcat ‘n picioare wi i-a zdrobit pe toyi exploatatorii, pe toyi dictatorii, pe toyi nemilowii, pe toyi cei ce sugeau skngele poporului. Aceea n-a fost la ‘ntkmplare. A fost o ‘mplinire a rugqciunilor.

Vq rog sq nu vq duceyi la nici o universitate, cq nu scrie nimic ‘n cqryile lor despre aceastq teorie! Nu scrie ... wi oamenii de astqzi, lumea academicq o respinge, dar noi nu suntem lumea academicq, ci suntem poporul lui Dumnezeu!

Aw vrea sq vq dau numai douq texte care aratq cq rugqciunile sfinyilor au mare putere wi cred, subiectul acesta nu este destul de dezvoltat, cq aceste rugqciuni ale oamenilor lui Dumnezeu, ale oamenilor ‘mpilayi, se suie la Dumnezeu wi provoacq o crizq, o

170

Amintiri cu sfinyi

revoluyie ... ‘n care oamenii rqi sunt scowi afarq, sunt nimiciyi wi Dumnezeu ridicq o altq clasq, face o altq societate. Revoluyiile sociale, cred eu, sunt rezultatul strigqtelor oamenilor sqraci wi sqrmani, care sute de ani au fost exploatayi wi chinuiyi de aceia care au primit puterea de la Domnul domnilor wi “mpqratul ‘mpqrayilor wi nu wi-au fqcut datoria bine.

Un text este din Apocalipsa 8:3-5: <Apoi a venit un alt ‘nger, care s-a oprit ‘n faya altarului, cu o

cqdelniyq de aur. I s-a dat tqmkie multq, ca s-o aducq, ‘mpreunq cu rugqciunile tuturor sfinyilor, pe altarul de aur, care este ‘naintea scaunului de domnie. Fumul wi tqmkia s-a ridicat din mkna ‘ngerului ‘naintea lui Dumnezeu, ‘mpreunq cu rugqciunile sfinyilor. Apoi ‘ngerul a luat cqdelniya, a umplut-o cu focul de pe altar, wi l-a aruncat pe pqmknt. Wi s-au stkrnit tunete, glasuri, fulgere wi un cutremur de pqmknt>.

Iatq ce poate sq facq rugqciunea! Ne rugqm noi awa? Am avut wi eu, aw putea spune, anumite clipe de rugqciune ‘n intimitate cu Dumnezeu. “ntr-o astfel de intimitate cu Dumnezeu poyi sq ridici mkinile, poyi sq bayi din palme, poyi sq te arunci cu faya la pqmknt, poyi sq strigi, poyi sq cknyi. Dacq wti sq ai astfel de clipe ‘mpreunq cu Dumnezeu poyi sq iewi biruitor ‘n lupta cu puterile ‘ntunerecului. Odatq am fost la fratele Richard {urmbrand acasq wi am rqmas peste noapte acolo. “n timpul nopyii am fost surprins sq aud vorbe din camera dknsului. Dimineaya l-am ‘ntrebat despre ce fusese vorba. <Pqi>, zice, < am citit din Ckntarea Ckntqrilor ‘n limba ebraicq, m-am rugat, am ckntat ...>

Dacq n-avem comuniune cu Dumnezeu wi nu vorbim cu Dumnezeu nu putem sq-i rezistqm acestei lumi.

Cel de al doilea text care aratq cq rugqciunea fierbinte poate sq schimbe lumea wi poate chiar sq aducq o revoluyie socialq, pentru cq de fapt, Isus Christos este Regele regilor wi “mpqratul “mpqrayilor, o gqsim ‘n epistola lui Iacov:

<Ascultayi acum voi, bogayilor! Plkngeyi wi tknguiyi-vq, din pricina nenorocirilor care au sq vinq peste voi. Bogqyiile voastre au putrezit, wi hainele voastre sunt roase de molii. Aurul wi argintul vostru au ruginit; wi rugina lor va fi o dovadq ‘mpotriva voastrq: ca focul are sq vq mqnknce carnea! V-ayi strkns comori ‘n zilele din urmq! Iatq cq plata lucrqtorilor, care v-au secerat ckmpiile, wi pe care le-ayi oprit-o prin ‘nwelqciune, strigq! Wi strigqtele secerqtorilor au ajuns la urechile Domnului owtirilor> (Iacov 5:1-5).

“n lumea de azi, distanyq dintre cei bogayi wi cei sqraci este din ce ‘n ce mai mare. Unii oameni devin din ce ‘n ce mai sqraci, ‘n timp ce alyii devin din ce ‘n ce mai bogayi.

171

Arhive sentimentale

Poate cq predica mea a fost <grea> ‘n seara aceasta. Am vrut ‘nsq sq vq arqt ckt de bogatq era teologia aceasta a Bisericii primare. A fost, ‘ntr-un fel, o teologie <intuitivq>, bazatq pe experienyq wi pe Cuvkntul lui Dumnezeu. Fie ca wi noi sq fim cu adevqrat credinciowi ca wi Biserica primarq wi sq ne rugqm Domnului. Biserica primarq nu era awa de echipatq ca noi, dar avea mai multq putere. Petru, la un moment dat, avknd de-a face cu niwte credinciowi care au minyit, a avut atkta putere ’nckt i-a omorkt. Nu wtiu dacq Biserica contemporanq are aceastq chemare, ... dar vreau sq spun cq modelul nostru trebuie sq fie Biserica primarq care trqia ‘n comuniune cu Domnul ei, “l awtepta pe Domnul ei, care era cqlquzitq cu Duhul Sfknt wi care trqia ‘n awa fel ‘nckt sq fie o mqrturie ’n lumea de atunci.

Se spune cq lumea de azi trqiewte ‘n pluralism. Wi atunci, lumea trqia tot ‘n pluralism. Comunitatea crewtinq era o minoritate. N-avea. radio, n-avea telefon, n-avea nimic din aceste lucruri pe care le avem noi astqzi. Wi totuwi, au fost plini de putere pentru cq s-au bazat pe Domnul lor, pe Isus Christos, care era Capul lor, Mkntuitorul lor wi ... este wi al nostru. El nu s-a schimbat, este la fel, ieri, azi wi ‘n veci. Amin!

86. Vladimir Pahomi

Pe vremea copilqriei mele, tata obiwnuia sq desfacq ckte un ceas dewteptqtor wi, din arcul mqwinqriei, sq-i facq mamei mele un fel de margine la pqlqria care trebuia sq-i stea pe cap. Cred cq ceasul de masq folosit pentru aceastq <extracyie> se numea <CFR>.

Cqutknd sq-l imit pe tata, m-am apucat wi eu, copilqrewte, sq mq joc cu mqruntaiele ceasului. Awa am descoperit cq mqsurarea timpului se face prin miwcarea diferitelor <rotiye>. Una este purtqtoarea limbi care aratq orele, alta este purtqtoarea limbii care aratq minutele, altele regleazq aratqtorul soneriei, iar altele, mai mici sunt rotiye de legqturq care transmit miwcarea ‘ntre rotiyele mai mari. Ori de ckte ori am ‘ncercat sq pun ceasul la loc, mi-au rqmas mereu ckteva rotiye ... ‘n plus. Am constatat ‘nsq cq fqrq ele ... ceasul nu merge! Chiar wi cele mai mici rotiye sunt strict necesare pentru buna funcyionare a ceasului.

Vladimir Pahomi nu este un nume foarte cunoscut pentru majoritatea crewtinilor romkni. El a funcyionat ca una din acele <rotiye mici>, fqrq care nu se poate face miwcarea <rotiyelor mai mari> din ceasornicul cel mare wi important al <dewteptqrilor> religioase.

172

Amintiri cu sfinyi

De cknd ‘l cunosc, Vladimir a stat ‘n preajma oamenilor din prima linie. Mereu la dispoziyie, mereu gata de plecat la drum, mereu gata de risc wi de ostenealq.

- <Talow, ne trebuie cineva sq ne ducq cu mawina!>- <Lasq cq-l chem pe Vladimir.>- <Ne trebuie cineva sq fugq dupq Pavel Nicolescu!>- <Lasq cq-l trimit eu pe Pahomi.>- <L-a luat iar pe Popescu la anchetq. Trebuie sq anunyqm ‘n

Bisericq.>- <Lasq cq anunyq Vladimir.>- <Trebuie cineva sq yinq ora de rugqciune!>- <O s-o yinq Vladimir.>- Frate Yon, trebuie cineva care sq ridice problema aceasta

delicatq ‘n adunarea generalq a Comunitqyii.>- <Lasq cq o ridicq Vladimir.>- <Cine-l duce pe Olah?>- <Aranjqm cu Pahomi.>- <Cine face procesul verbal? Ne trebuie un secretar de zi.>- <Este aici Vladimir Pahomi.>- <Unde tragi frate Gug cknd ajungi la Los Angeles?>- <La Vladimir, unde sq trag? La Vladimir, ca ‘ntotdeauna.>Sqrqca sora Lenuya, soyia lui Vladimir! Numai ea wtie ce viayq

a dus alqturi de omul acesta pus pe altar trup wi suflet, mereu la dispoziyia Domnului wi a celor ce-L slujesc pe El.

Pe vremea cknd se fqceau <memoriile> cqtre conducerea yqrii wi cqtre Ceauwescu, pqstorii nu aveau aproape niciunul mawinq. Cel care i-a dus pe toyi wi pe fiecare, ‘n mai toate direcyiile pentru ca sq fie la toate sfaturile de tainq a fost ... Vladimir <cel fqrq fricq.>

Dacq este adevqrat cq Dumnezeu ‘i va rqsplqti fiecqruia dupq osteneala sa, Dumnezeu va trebui sq-i dea lui Vladimir ceva ‘n schimbul Fiatului 850 pe care l-a distrus ‘n drumuri fqrq numqr fqcute ca vizitiu al pqstorilor. Astqzi la Alexandria, mkine la cine wtie ce ‘nmormkntare, poimkine la garq, ... Zile pe drumuri, nopyi nedormite ...

“n Los Angeles, chiar din zona ‘n care locuiewte acum familia Pahomi, s-a construit o nouq autostradq care duce exact pknq la aeroportul Internayional. Mai ‘n glumq, mai ‘n serios, prietenii au numit aceasta nouq arterq de circulayie <autostrada lui Vladimir>, fqcutq expres pentru musafirii lui, sq ajungq mai repede wi mai direct de la aeroport ... la el acasq.

Judecata wi rqsplqtirile lui Dumnezeu nu se vor face dupq cantitatea sau specificul slujirii fqcute, ci dupq calitatea ei wi, mai

173

Arhive sentimentale

ales, dupq credinciowie. <Mulyi dintre cei dintki vor fi cei de pe urmq, wi mulyi dintre cei de pe urmq vor fi cei dintki.>

Dea Dumnezeu ca <‘n ziua aceea>, sq fim ckt mai mulyi dintre >cei din fayq.>

87. Sarah Branzai

Am auzit pe cineva spunknd: <Copiii de azi cresc mai mari wi mai repede, dar unii nu ajung niciodatq la ... maturitate.> Wtiam cq dewi ewti copil doar o datq ‘n viayq, imatur poyi rqmkne ... toatq viaya. Nimeni nu crewte dacq ‘ngqduie mereu altora sq hotqrascq ‘n locul lui. Toyi cei care cresc ‘n casele noastre trebuie sq ajungq la vkrsta la care pot ‘ncepe sq trqiascq pe propriile lor picioare. A fi matur ‘nseamnq a fi ‘n stare sq-yi faci datoria, fie cq ewti supravegheat sau nu; ‘nseamnq sq fii ‘n stare sq termini ceea ce ai ‘nceput, sq poyi purta bani ‘n buzunar fqrq sq simyi imediat nevoia sq-i cheltuiewti wi mai ‘nseamnq sq poyi suporta o nedreptate fqrq sq ‘ncerci sq-yi faci singur dreptate. Maturitatea crewtinq presupune o acceptare a existenyei lui Dumnezeu wi a totalei noastre dependenye de ajutorul divin.

“n pragul vkrstei de paisprezece ani, tinerii evrei devin <bar mitva> (fiu al Legii). Evenimetul marcheazq clipa ‘n care un suflet devine direct rqspunzqtor ‘naintea lui Dumnezeu wi suficient de matur pentru a fi integrat ‘n mulyimea ‘nchinqtorilor de la Templu. Prin vara lui 1999, eram ‘mpreunq cu tatql meu, cu Aurel Popescu, Nelu Gug wi ‘ncq alyi ckyiva romkni la Ierusalim. “ntkmplarea a fqcut ca tocmai ‘n ziua aceea, un grup de tineri evrei sq fie declarayi <bar miyva.> Strigqtele mamelor cocoyate pe gardul care despqryea curtea bqrbayilor de curtea femeilor, bomboanele aruncate peste capetele participanyilor, ‘mbinarea aceea de tineri imberbi wi bqtrkni bqrbowi umplea locul din faya celebrului <zid al plkngerii> cu bucuria unui festival multicolor. Unul dintre pqrinyi, pqtruns de entuziasmul clipei, ‘wi purta fiul pe umeri, lqskndu-se cqlqrit de bunq voie pentru ultima oarq de fqtul adus acum sq treacq pragul maturitqyii. “mbrobodit ‘n wal (talil) wi ‘nfqwurat ‘n filacterii, copilul bqtea la poryile lumii spirituale printr-o scurtq lecturq din sulul Torei. Cei din jur ‘l ascultau bucurowi wi-l priveau cu aprobare.

Cam awa ceva voi face wi eu acum, cu entuziasmul comun tatqlui din lumea amintirilor. Pe umerii mei imaginari, voi aduce ‘naintea voastrq chipul fetei mele de patrusprezece ani ‘n clipa

174

Amintiri cu sfinyi

cknd am observat surprins trecerea ei ‘n lumea celor suficient de maturi ca sq aibq o relayie personalq cu dumnezeirea.

“ntkmplarea s-a petrecut ‘n vara anului 2002. Ocazia a fost participarea noastrq la tabqra tineretului baptist de la Colorado. Ca sq ne rqsplqteascq pentru efortul de a veni printre ei, tinerii au hotqrkt ca sq fim cazayi la un motel din apropierea rusticei tabere. Seara, ne ‘ntorceam ‘n camera de hotel wi, din obiwnuinyq conectam computerul portabil la Internet pentru a-mi verifica corespondenya. “n fiecare searq, ‘ncercqrile mele erau ‘ndelungate wi lipsite de reuwitq. Serverul local era insuficient pentru numqrul solicitanyilor. De obicei, dupq 15 - 20 de minute mq lqsam bqtut wi ‘i lqsam computerul fetei mele, Sarah. De fiecare datq, ea intra <on line> de parcq avea o parolq magicq, iar eu mq ‘nvkrteam ‘n awternut plin de invidie. Dupq ckteva astfel de seri, am auzit-o pe Sarah woptindu-i soyiei mele: <Wti de ce eu reuwesc de fiecare datq sq mq conectez la Internet wi tata nu ? Pentru cq, de fiecare datq, eu mq rog ‘nainte de a ‘ncerca conecyia. Dumnezeu mq aude wi mq ajutq!>

Mqrturisesc cq am trqit sentimente complexe wi cumva diametral opuse. Pe de o parte m-am simyit vinovat wi umilit ‘n postura mea de tatq wi de pqstor <cu experienyq.> Copilul meu avea mai multq competenyq sq vorbeascq tinerilor din tabqrq despre viaya de rugqciune .... Pe de altq parte, m-am bucurat pknq ‘n adkncurile fiinyei sq primesc pentru prima datq semnul cq fata mea a trecut pragul educayiei primite de la pqrinyi spre lumea experienyelor personale cu Dumnezeul cel viu. N-au fost chiote ca ‘n curtea Templului de la Ierusalim, n-au fost bomboane aruncate ca niwte artificii ‘n aer, dar a fost bucuria unui pqrinte care-wi vedea copilul devenind sub ochii lui <bar mitva>, o persoanq cu responsabilitqyi wi drepturi personale ‘n lumea adevqrayilor ‘nchinqtori prin duh wi prin adevqr.

88. Dumitru Ionicq

Mi-a fost dqruit de Dumnezeu ca frate ‘n zile fierbinyi. Securitatea ‘nconjurase casa noastrq din cartierul <Apqrqtorii Patriei> wi arestase wi amendase ‘n dreapta wi-n stknga. Urmarea a fost cq ‘n loc sq fiu ales ‘n funcyia de secretar al organizayiei tineretului comunist, awa cum se plqnuise, am fost <pus ‘n discuyie> wi propus pentru disciplinare sau excludere.

“n ziua <marei wedinye>, colegii mei au fost, pe tqcute, de partea mea. Nici unul ‘nsq nu a venit la mine mai bucuros ca

175

Arhive sentimentale

acest Ionicq Dumitru, cu doi ani mai mare deckt mine, coleg de clasq cu fratele meu. Mi-a cerut sq-i povestesc mai mult despre <credinyq> wi despre viaya ‘mpreunq cu Christos. Era <crewtin ortodox> prin tradiyia pqrinyilor, dar ‘ncq nu vqzuse pe nimeni gata sq sufere pentru Isus.

Cu timpul, prietenia aceasta a lui Ionicq s-a adkncit wi el mi-a yinut loc de alinare cknd mq apuca tristeyea din cauza lui Emil, fratele meu care nu-mi ‘mpqrtqwea ‘n nici un fel convingerile. Iatq o poezie scrisq ‘n asemenea clipe de durere:

Chin de frateNu simyi depqrtarea cum cascq-ntre noiPrqpastia ne-mkngkierii ?Dewi ‘mi ewti frate, frqyia-ntre noiSeca-va ‘n ceasu-nhumqrii.

Pe veci nu mq ai wi pe veci nu te am,“n lumi diferite ne ducem.Luminq, iubire e patria mea. A ta e pieire ‘n suflet.

Vai, frate, nu simyi depqrtarea furkndCqldura trqirii-mpreunq ?Te-ntoarce din drum, cqci altfel curkndTe-a-nghite a nopyii genunq.

Frqyia trupeascq e-un chin ce mi-l daiCkt timp lui Christos nu te dai.

Biblia spune: <Cine ‘wi face mulyi prieteni, ‘i face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care yine mai mult la tine deckt un frate> (Prov. 18:24).

176

Amintiri cu sfinyi

89. Dumitru Ionicq

Cu timpul, drumurile noastre s-au despqryit: eu am plecat ‘n America, el a rqmas ‘n Bucurewti. Am continuat ‘nsq sq ne scriem wi am ‘ntreyinut o prietenie ‘ntinsq peste yqri wi mqri. Richard {urmbrand obiwnua sq spunq: <Timpul wi distanya pot stinge iubirile mici, dar le fac sq creascq pe cele mari.> Prietenia mea cu Ionicq m-a ‘mbogqyit mult. Se spune cq iubind pe cineva, l-ai luat 'n sufletul tqu, fqrq ca el sq piardq ceva. Ionicq a fost cu mine ‘n toate zilele mele americane.

L-am revqzut <‘n trup> prin 1989, cu puyine luni ‘nainte de Revoluyie, cknd, ‘n isteria generalq, din vigilenyq proletarq, simpla mea vizitq ca prieten venit din occident a fqcut sq fie chemat wi anchetat la Securitate.

Am revenit dupq fierbintele Decembrie 1989 ‘mpreunq cu ckteva tiruri pline de ajutoare. L-am gqsit la fel de plin de dragoste ca ‘ntotdeauna wi l-am luat ‘mpreunq cu soyia sq ne fqcq o vizitq ‘n Los Angeles. S-a integrat foarte repede ‘n mijlocul credinciowilor din biserica noastrq. A devenit un <frate> prin botez wi a ‘ntregit cercul prietenilor cu care-mi petrec vremelnicia pe coasta de vest a Americii. Dewi provenim din familii diferite, suntem <frayi> prin aceeawi credinyq ‘n Dumnezeu wi prin aceeawi umblare alqturi de Christos. La fel mq simyisem wi eu ‘n mijlocul crewtinilor dupq evanghelie din Pawcani. Foarte departe de familia de la Bucurewti, wi mai ales de fratele meu care stqruia ‘ncqpqyknat sq nu-L primeascq pe Christos, am scris atunci un sonet:

Tainica frqyieCu cel ce frate mi-i ‘n stqri,N-am taine, taina-i sq sporeascq;Cu-acel strqin, n-am cunoscut,N-am gknd pe care sq-l citeascq.

De nu ni-i calea la-mkndoiCqrarea strkmtq spre Golgota,Nu cknt-acelawi glas ‘n noi,Nu plknge-aceeawi strunq nota.

177

Arhive sentimentale

Cu-acel rqtqcitor, <strqin>,Acasq sunt, cu cel <de-acasq>Wi ne-mpqryim ca pe-un tainWi gkndul spus wi woapta-ntoarsq.

Eu vorbe n-am cu cel limbut,De <mut> sunt lesne priceput.

Nu degeaba se spune cq un prieten este o persoanq cu care poyi sq ... taci confortabil. Toyi oamenii te aud cknd vorbewti; prietenii ’nsq ’nyeleg ce spui, iar cei mai buni prieteni sunt cei care pricep wi ceea ce n-ai spus ’n cuvinte.

90. Emiluyq Dumitru

S-a nqscut ca <dar> venit la vkrsta maturq, cknd Roxana wi Daniel, sora wi fratele lui, ajunseserq deja spre 13 wi, respectiv, 16 ani. Familia lui era proaspqt venitq ‘n America. Pqrinyii lui, Ionicq wi Tita Dumitru l-au simyit crescknd ‘ntre ei ca pe o promisiune de gingqwie la vkrsta ‘naintatq. Pruncul a fost ‘nsq sq fie altceva, o mare ‘ncercare a credinyei wi o continuq sursq pentru motivayia de a alerga la Domnul pentru putere wi speranyq. Copilul acesta <s-a grqbit> sq se nascq. A venit pe lume ‘n 26 Aprilie 1984, la numai douqzeci wi patru de sqptqmkni (cinci luni wi jumqtate), ‘n greutate, dacq o putem numi awa, de numai un \ilogram wi o sutq waizeci de grame. Iar <lung> a fost de numai 39 de cm.

Botezayi de curknd, pqrinyii au cqutat pentru el un nume cu semnificayie wi i-au zis: Emanuel, care tqlmqcit ‘nseamnq <Dumnezeu este cu noi>. Noi i-am zis ‘nsq <Emiluyq>, din cauza dimensiunilor liliputane wi a dragostei uriawe pe care a trezit-o ‘n noi.

<Emiluyq> a devenit imediat copilul tuturor, fiul bisericii, <copilul minune>. Ne-am nqpustit sq-l vedem la <incubatorul> spitalului, unde era considerat caz critic la secyia ICU (Intensive Care Unit). Privit prin geamul care ne despqryea, copilul acesta trezea ‘n noi un amestec ciudat de trqiri contradictorii. Ne nqpqdeau rknd pe rknd wi ckteodatq concomitent bucuria wi lacrimile milei, optimismul wi teama de viitor, ‘ncrederea ‘n Dumnezeu wi bqnuiala tragicq ce presupunea un sfkrwit prematur. Tehnica cea mai modernq era asociatq cu rugqciunea strqveche wi fierbinte a tuturor.

178

Amintiri cu sfinyi

Cel mai intens, aceste trqiri au fost simyite de Dinu Dobrea, un alt prieten al lui Ionicq. Suflet ales, apropiat mereu celor aflayi ‘n suferinyq, Dinu l-a vegheat cel mai mult wi cu cel mai adknc devotament pe Emiluyq. S-ar cuveni aici sq spun ckteva lucruri despre prietenie. Le-am gqsit scrise de Ioana Pkrvulescu, ‘ntr-una din publicayiile romknewti, dar ele se potrivesc foarte bine wi cu cazul nostru:

<Calitatea de ’ndrqgostit nu are nevoie de confirmarea persoanei iubite wi nici de cea a ochiului public. Se poate iubi indefinit ’n tainq, creiknd chiar alesului/alesei impresia de politicoasq indiferenyq.

Prietenia se aflq ’nsq la polul opus: fqrq reciprocitate e vorbq goalq wi falq uwoarq. Ea dqinuie exact atkt ckt cei ’n cauzq se recunosc unul pe altul drept prieteni.

Spre deosebire de dragoste, care poate ’nflori la bine, dar dq adesea ’ndqrqt la greu, dacq nu cumva dispare cu totul, sentimentul de prietenie crewte proporyional cu necazurile unuia dintre prieteni. "ntr-un fel, aceastq legqturq de sknge spiritual e mult mai tare deckt cea de sknge propriu-zisq, numitq rudenie.

Cq prietenia se manifestq la greu ar putea sq parq o trqsqturq ’n favoarea ei. Proverbul cu prietenul care <la nevoie> se cunoawte consfinyewte aceastq aparenyq.

De la lozinca iubitorilor de <adevqr>, Amicus Plato sed magis amica veritas pusq ’n circulayie de Ammonius Saccas ’n Viaya lui Aristotel wi numai paryial justificatq de un fragment din Etica nicomachicq, cei care-wi fac un yel din a-wi critica prietenii - wi la bine wi la rqu - nu mai au nevoie de alte argumente. Nu este deloc sigur cq misiunea prieteniei este critica <’n numele adevqrului>. Prietenia ar trebui sq aibq ’ncredere cq, mai devreme sau mai tkrziu prietenul va descoperi singur acest adevqr, dacq nu ’l wtie deja. Dacq arta sau wtiinya au nevoie de criticq avant toute chose, exemplele literare ne aratq cq arta sau wtiinya prieteniei are nevoie wi de altceva. De ’ncredere wi sprijin la bine, cqci nimic nu e mai greu de ’ndurat deckt temuta zi de dupq succes.>

“ntre Dinu wi Ionicq s-a nqscut o prietenie forjatq de ‘nalta temperaturq a suferinyei. Se spune cq acestea sunt cele mai trainice. Prietenii sunt aceia care te ’ntreabq: <Ce mai faci?> wi doresc cu adevqrat sq-yi asculte rqspunsul. De fapt, prietenii sunt felul ’n care Dumnezeu ne poartq de grijq.

Cele douq familii nu s-au cunoscut ‘n Romknia, dar s-au apropiat, treptat, treptat, una de alta ‘n Los Angeles, mai ales ‘n timpul ‘n care Draga Dobrea a ajutat familia Dumitru sq

179

Arhive sentimentale

completeze actele pentru rqmknerea lor ‘n America wi pentru aducerea copiilor lor din Romknia.

Prietenia este o floare cu o crewtere lentq. Fiecare prieten reprezintq o parte din inima noastrq care nu s-a nqscut pknq ce n-am fqcut cunowtinyq. A fost bine cq Dinu wi Ionicq s-au cunoscut ‘nainte de a avea prea mult nevoie unul de altul. Nu degeaba a spus cel care a spus: <Fq-yi prieteni mai ’nainte ca sq ai nevoie de ei>, iar Biblia adaugq: <Prietenul adevqrat iubewte oricknd, wi ‘n nenorocire ajunge ca un frate> (Prov. 17:17).

A venit ‘nsq ceasul durerii, cknd prieteniile sunt puse la

‘ncercare wi dovedite. I-am privit pe Dinu wi Ionicq, ‘nflorind ‘n frumuseyea caracterului lor. Norul trecqtor a adus peste ei ploaia binefqcqtoare a rodirii interioare. Marele om de stat britanic, Benjamin Disraeli a spus: <Cel mai mare lucru pe care-l poyi face pentru un prieten nu este sq-i dai din bogqyiile tale, ci sq i le scoyi la ivealq pe cele care sunt ascunse ‘n el ‘nsuwi.>

Privitq din aceastq luminq, prietenia este o responsabilitate, nu o oportunitate, este cimentul care yine lumea ’mpreunq.

Din cauza nawterii ‘nainte de soroc, Emiluyq a avut un sistem imun foarte slab, iar aerul poluat din Los Angeles i-a provocat tot felul de afecyiuni care l-au trimis mereu la spital. Pqrinyii l-au vegheat mereu cu credinciowie. Uneori, l-am vegheat wi noi, cu toatq tqria credinyei noastre. “mi amintesc cq la un moment dat a fqcut o febrq extrem de mare wi medicii l-au awezat ‘ntr-o cadq cu apq wi gheayq. Eram numai noi doi acolo, Dinu wi cu mine. Speriat, eu am alergat sq vorbesc cu asistenta. Cknd m-am ‘ntors, l-am gqsit pe Dinu aplecat asupra copilului, dkndu-i cu palma valuri de apq peste cqpworul fierbinte wi amestecknd ‘n apa din cqdiyq lacrimile din wuvoiul care i se prelingea pe obraz. Pqstrez wi astqzi imaginea de atunci ca pe un talisman de mare prey, ca pe o comoarq de suflet.

Cine sau ce ‘l fqcea pe acest om sq plkngq aplecat peste copilul altuia. <Desqvkrwirea> lquntricq? Nicidecum! Cqci despre desqvkrwire nu putem vorbi niciunul ... Nu degeaba se spune cq atunci cknd cineva a ajuns sq se cunoascq bine pe sine nu se mai mirq de ce are awa de puyini prieteni.

“ntreb eu: Se poate cumpqra o astfel de legqturq cu bani ? Niciodatq! Dacq poyi cumpqra prietenia cuiva, nu se meritq!

Pknq la urmq, poluarea din Los Angeles wi sfatul medicilor l-au convins pe Ionicq sq-wi strqmute familia la Portland, Oregon, ‘n yara ploilor, a brazilor wi a aerului curat. A pqstrat ‘nsq legqtura cu Dinu wi s-au vizitat ori de ckte ori dorinya le-a fqcut posibilq o ‘ntklnire. Pqstrez ‘n mine convingerea cq wi Ionicq wi Dinu sunt

180

Amintiri cu sfinyi

astqzi mai frumowi din cauza prieteniei care-i leagq. Unii oameni vin wi pleacq repede din viaya noastrq, alyii stau o vreme, punkndu-wi amprenta pe inima noastrq. Dupq plecarea lor, nu vom mai fi niciodatq aceiawi.

91. Ioan Alexandru

Eu nu sunt poet. Sunt doar ... romkn, iar despre romkn se spune cq este ‘mbolnqvit de poezie chiar de la nawterea lui. Pe Ioan Alexandru l-am cunoscut la prelegerile pe care le yinea la Universitate. Acolo wi atunci, poezia din vinele lui ne-a legqnat trqirea wi simyirile. Printr-un fel de rezonanyq misterioasq, m-am trezit wi eu cq awtern pe hkrtie versuri de poezie crewtinq. Iatq unele grupate ‘ntr-o poezie ‘n stilul marelui idealist:

Sunt Cel ce suntSunt Pkinea vieyii ce-am venit sq vq ridic din moarte,Sunt Bob zdrobit wi mqcinat; sunt Cel venit sq poarte.Sunt Trupul frknt wi ‘nchinat, sunt Jertfa din altare.Sunt sknge scurs pentru pqcat, sunt Miel pentru iertare.

Mkncayi copii, Mi-e trupul tot ospqy de pomenire,Beyi vinul row^, cq-n sknge sfknt e say pentr-omenire.Mkncayi wi beyi, din rqni ce mor, luayi viayq pentru viayq;Din Leul mort, ‘n stup cuprins, gustayi wi luayi dulceayq.

M-am coborkt din cer la voi ‘n dar wi-n oferire,Mkncayi wi beyi, primiyi wi luayi, sunt pentru ispqwire.Veniyi cu toyi, sunt din destul, e loc pentru oricine.Eu chem wi-awtept, iubesc wi plkng, Mq frkng wi pentru tine.

Nu vreau sq pierd, vreau sq ‘ntorc, sunt pentru mkntuire,Sunt Staul pentru cel pierdut, sunt Uwq de iubire.Mi-e trupul frknt ca sq intrayi wi-s stors pentru spqlare.Sunt wi Pqstor, sunt wi Cuvknt, sunt pentru ‘nchinare.

Din vewnicia fqrq timp, M-am rupt pentr-o clipitq

181

Arhive sentimentale

Wi-am coborkt din infinit ‘n lumea cea finitq.Sunt totuwi Eu, sunt necuprins, sunt Dumnezeu prin Sine,De nu veniyi, rqmkn wi sunt; pieri-veyi ‘n ruwine. 1985

92. Petru Popovici

4 Decembrie 2002. Ieri m-am ‘ntors de la Toronto, unde a avut loc logodna fetei mele mai mari, Christine, cu Valer Monafu. Mama lui, ajunsq acolo din Romknia, n-a primit vizq pentru a veni la Los Angeles, awa cq ne-am ‘mbarcat toatq familia wi am zburat sq pecetluim o <logodnq internayionalq.>

Revenit acasq, am rqsfoit vraful de corespondenyq wi am deschis ‘nfrigurat o scrisoare de la fratele Petru Popovici. M-am temut sq nu-mi vesteascq ceva rqu, ... m-am bucurat anticipknd ceva bun ...

Pentru cq n-am permisiunea dknsului sq o public, mq voi mqrgini sq vq ‘mpqrtqwesc doar una din metaforele care, din ckt ‘l cunosc eu, l-au caracterizat ‘n toatq activitatea lui.

<M-am strqduit toatq viaya sq awez hrana ‘n ieslea de jos a oilor, nu ‘n cea ‘naltq a boilor. Dumnezeu m-a trimis sq dau hranq oilor. Pe boi sq-i pqstoreascq alyii ...>

Remarca era pentru cei care ne-au reprowat mereu lipsa de <nivel academic> din mai toate scrierile noastre.

Scrisoarea fratelui Popovici mq ‘ncuraja sq continui sq stqruiesc ‘n lucrarea pentru cei mici wi mulyi, nu pentru cei mari wi puyini la numqr. Cuvintele unui om aflat la capqt de drum ... cuvinte asemenea unui testament duhovnicesc ... un manifest pentru smerenie ... Citirea lor ‘mi aduce ‘n minte ecoul unei alte ‘ntkmplqri. Pe undeva prin satele cu biserici mici, un tknqr seminarist venise sq predice. Cknd i-a venit vremea, s-a ridicat curajos la amvon de pe banca pe care stqtuse pknq atunci lkngq bqtrknul adunqrii. Ochii ‘i erau numai flqcqri, inima semeayq, tonul vocii sigur de el wi cumva parcq ... prea plin de el ‘nsuwi. Ascultqtorii erau oameni simpli, iar tknqrul venit de la Seminar fusese crescut ‘ntr-o bisericq mare <de la oraw>. “i privea <de sus>, anticipknd deja aprecierile entuziaste de la urmq. Numai cq n-a fost sq fie awa ...

Dupq numai ckteva minute de predicq parcq s-a <rupt firul>. Au ‘nceput sq-l treacq toate transpirayiile wi privirile i s-au ‘mpqienjenit. Vorbirea a ‘nceput sq i se poticneascq, picioarele i

182

Amintiri cu sfinyi

s-au ‘nmuiat, tonul vocii a scqzut. A dus-o totuwi pknq la capqt, un capqt lewinat asemenea unui balon care a fqcut <fksssss> wi, dupq un <Amin> precipitat, a aterizat desumflat pe bancq, alqturi de bqtrknul adunqrii. Acesta l-a privit blknd wi i-a rostit alene, dar dintr-o foarte mare wi ‘ncercatq ‘nyelepciune:

<Vezi, dacq te-ai fi suit la amvon cum te-ai coborkt, ai fi coborkt acum de acolo awa cum te-ai urcat!>

Vorbele erau o variayie pe tema: <Mkndria vine ‘naintea cqderii>, sau <Celor smeriyi, El le dq har.>

93. Vasile Brknzei

Vestea a venit peste noi ca un trqznet: tata are cancer la prostatq! Ne-am obiwnuit ca pqrinyii nowtri sq fie vewnici ...

Nquceala mea wi potopul de lacrimi a fost contrabalansatq de liniwtea wi bucuria lui: <Ce vq prqpqdiyi atkta cu firea? Eu sunt pregqtit de mult pentru asta! Pentru mine, de-acum ‘ncepe partea frumoasq a vieyii. Mq ‘ndrept spre casa cereascq. I-am spus Domnului de mult cq sunt gata. Mamq-ta este deja acolo, pqrinyii mei sunt acolo, Domnul Isus este acolo! Mq pregqtesc sq merg acasq.>

“n zilele urmqtoare, l-am urmqrit mai duios cu privirea, cqutknd sq mi-l ‘ntiparesc durabil pe retinq, sq-l mai pot vedea wi atunci cknd n-o sq ne mai fie prin preajmq. Se plimba prin casq fluierknd voios ckntqri optimiste, se ‘mbraca dichisit wi se pieptqna cu atenyie. Scena mi-a adus aminte o ‘ntkmplare cititq undeva. Un turism american a ajuns ‘n vizitq la unul dintre vestiyii rabini ai Poloniei, Hai]m. Cknd a intrat ‘n casq a observat cu uimire cq rabinul trqia ‘ntr-o singurq camerq, plinq de cqryi wi cq singura mobilq era o masq wi un scaun ‘n mijloc.

<Bine, dar unde vq este mobila?> , ‘ntrebat turistul.<Dar a ta unde este?> i-a rqspuns rabinul.>Eu nu sunt deckt ‘n vizitq pe aici>, s-a justificat turistul.<Wi eu, dragul meu, wi eu ... tot la fel>, a spus liniwtit rabinul.

94. Petru Popovici

L-am avut iarqwi printre noi ‘n 9 Februarie 2003. A venit la o nuntq, dar a rqmas sq sqrbqtoreascq alqturi de noi cei 20 de ani scurwi de la plantarea bisericii ‘n Holl][ood. Parcq mai ieri m-a

183

Arhive sentimentale

‘ntklnit la |itchener, Canada wi mi-a spus: <Dacq vrei, vino sq vezi lucrarea din California. Avem nevoie de un om acolo.>

Am venit ‘n iarna lui 1983, iar ‘n primqvarq m-am mutat definitiv ‘n Los Angeles. Dknsul m-a sfqtuit sq merg wi la San Francisco wi sq vqd biserica rqmasq fqrq pqstor prin moartea fratelui Boyan. M-am dus, am vqzut biserica de acolo, dar am ales sq rqmkn ‘n Los Angeles, alqturi de fratele Popovici:

<Wtiyi, eu n-am fost pqstor ‘n yarq. N-am experienyq. Dacq dau de probleme ‘n San Francisco, mq ‘nec singur. Prefer sq rqmkn aici wi sq ‘nvqy de la dumneavoastrq, iar dacq dau de probleme, am sq strig: <Ajutor!> wi veyi veni repede sq ne scoateyi din impas.>

Awa am spus wi awa a wi fost. Dumnezeu m-a rqsplqtit pentru atitudinea mea de <ucenic> wi mi-a fqcut parte sq cresc ‘n anii de pastoralq la umbra unor giganyi ai lucrqrii crewtine: Petru Popovici, Richard {urmbrand, Simion Cure, Liviu Olah.

La ‘nceput, fratele Petru Popovici a ‘mpins un grup de 27 de membrii din biserica lui sq vinq cu mine wi sq formeze nucleul noii biserici din Holl][ood. Peste alyi trei ani, dknsul avea sq ‘mpingq ‘ncq 50 de membrii sq ni se alqture pentru a forma o bisericq ‘n Orange Count], biserica pqstoritq de dknsul ‘n Bellflo[er rqmknknd sq acopere aria lui Los Angeles Count].

Dupq principiul plantqrii de noi biserici, <ne-am ‘mpqryit, fqrq sq ne despqryim> wi am rqmas, awa cum am repetat-o ‘n nenumqrate ocazii de-a lungul anilor, <o singurq bisericq, dar care se adunq ‘n douq locuri diferite din motive misionare.> Lucrul acesta s-a vqzut din faptul cq biserica Bellflo[er mi-a plqtit jumqtate din salariu ‘n primul an de activitate, s-a vqzut din nenumqratele servicii comune wi s-a vqzut din faptul cq acum, la aniversarea celor 20 de ani scurwi ‘ntre timp, cele douq biserici au venit iar sq se adune ‘mpreunq wi sq-I mulyumeascq Domnului pentru harul Lui dqruit unor romkni plecayi de acasq wi ajunwi tocmai la capqtul pqmkntului.

La serbarea de aniversare au participat wi Liviu Yiplea, prietenul meu wi pqstorul de astqzi al bisericii din La Habra, fostq ‘n Bellflo[er, Pavel Nicolescu, invitatul nostru de la Ne[ }or\ wi Paul Dan, trimisul nostru misionar ‘n Romknia.

Predica de bazq a avut-o ‘nsq fratele Petru Popovici, iar ocazia i-a prilejuit o rememorare a anilor de iniyiative misionare, o reverie ‘n atmosfera unor ‘mpliniri personale wi colective. Slqvit sq fie Domnul pentru toate!

Privindu-l wi ascultkndu-l pe fratele Petru Popovici, am cqutat sq recapitulez cele ‘nvqyate de la dknsul. Am revqzut cele cinci mari principii care i-au ‘nlesnit lucrarea wi l-au propulsat ‘n fruntea unei generayii de slujitori ai lui Dumnezeu.

184

Amintiri cu sfinyi

“n primul rknd a fost sincer wi cinstit cu sine ‘nsuwi. Niciodatq nu l-a pqrqsit sentimentul unei totale nevrednicii care l-a ‘mpins sq se agaye ‘ntotdeauna de puterea wi prezenya lui Dumnezeu alqturi de sine. Dupq propria lui mqrturisire, fratele Petru Popovici a fost <un om neisprqvit>. N-a terminat nici mqcar Seminarul ... Asta l-a fqcut sq munceascq pe brknci toatq viaya, citind cu sete, scriind cu intensitate, predicknd mereu wi rqspkndind <mai mult ca alyii> mesajul despre dragostea wi harul lui Dumnezeu ‘n Christos. N-a avut wi nici n-a dorit niciodatq sq aibe o <diplomq> pe care sq o atkrne pe perete wi care sq-i dea sentimentul cq <a ajuns>, <a terminat> ceva. S-a lqsat stqpknit mereu de rkvna unuia care <n-a terminat ‘ncq>, a unuia care <mai are de fqcut ceva> pentru a-wi ‘mplini misiunea.

“n al doilea rknd, fratele Petru Popovici a fost mereu printre oameni, accesibil tuturor, mereu gata sq fie atent wi serviabil. Cei care l-au cunoscut personal nu wtiu nimic despre <marele wi inegalabilul Petru Popovici>. Ei l-au cunoscut numai pe <fratele Pitt>, cel mereu cu zkmbetul pe buze wi cu flacqra slujirii ‘n inimq.

Citeam nu de mult despre un om care a cerut sq fie primit printre ‘nvqyqtorii de Wcoalq duminicalq la una din bisericile de aici. Era un om ‘nzestrat cu multe daruri spirituale, mai ales cu o pqtrundere ascuyitq ‘n sensul wi semnificayia Scripturilor pentru viaya practicq. Pqstorul bisericii l-a primit cu bucurie wi i-a spus:

<Dacq vrei sq ‘ncepi sq-i ‘nveyi pe oameni trebuie mai ‘ntki sq stabilewti bune relayii cu ei. Du-te pe la ei pe acasq, scoate-i pe ckyiva la o masq ‘n oraw sau la o excursie ‘n aer liber. Cautq sq devii ca unul din ei, altfel nu-i vei putea convinge cq ewti doar un <om obiwnuit, dar care are un Dumnezeu neobiwnuit.>

Cel vizat a ascultat fqrq nici un entuziasm sfatul pqstorului. Pqrea nemulyumit. “ntr-un tkrziu, a rqspuns:

<Am cincizeci de ani. N-am vreme de iarbq verde. Eu vreau sq yin studii cu ei. N-am timp de pierdut ‘n chestii <sociale>. N-am nevoie de prietenia lor. Am nevoie doar de atenyia lor.>

Pqstorul i-a rqspuns: <Cautq ‘n altq parte. Nu ‘n biserica noastrq. Cine n-are timp pentru inima noastrq, n-are drept nici la atenyia noastrq.>

“n al treilea rknd, fratele Popovici a fost ‘ntotdeauna gata sq lucreze nevqzut wi neapreciat de alyii. Existq unii care sunt harnici numai ‘n lucrqrile care se fac sub reflectoarele scenei publice. Ei cautq mai mult slava popularitqyii, deckt slujirea Marelui Stapkn.

Pe fratele Pitt l-am gqsit ‘ntr-o dimineayq bqgat jumqtate sub un <compozer> stricat. Era plin de vopsea tipograficq wi tare necqjit cq nu poate drege mqwinqria aceea ‘mbqtrknitq de ani wi depqwitq de tehnologie. M-am oferit sq-l ajut, dar mi-am dat

185

Arhive sentimentale

seama cq nu mq pricep nici pe jumqtate sq fac ceea ce fqcea dknsul. Cknd le ‘nvqyase pe toate?

<Nevoia te ‘nvayq, frate Daniel, nevoia ...>Nevoia asta ‘l ‘nvqyase sq fie wi tipograf, wi tehnician radio wi

tehnoredactor wi cumpqrqtor de materiale wi cqrquw wi ... femeie de serviciu. N-a fost niciodatq vreo slujbq prea micq sau prea neplqcutq pentru a o face. Nu s-a mulyumit sq se proyqpeascq doar la amvon, ‘n fruntea bisericii, ci a wtiut sq se coboare la munca nevqzutq wi neapreciatq a <neesenyialelor strict nescesare.> Wi-a trqit viaya ‘n faya unei singure audienye: aceea a ochilor lui Dumnezeu. De aceea, nimic n-a fost lipsit de valoare sau nevrednic de rqsplatq.

“mi aduc aminte cq m-am supqrat odatq ‘n faya unui vraf de pagini deja aranjate pentru legqtorie ‘n care am gqsit o eroare care le fqcea imposibil de folosit. Mq durea toatq munca wi timpul irosit degeaba. M-a bqtut pe umqr wi mi-a spus pqrintewte, cu un glas cald wi vesel: <Fii liniwtit cq nimic nu-wi pierde rqsplata de la Domnul. El va rqsplqti chiar wi munca aceasta care nu se vede wi nu va fi de folos altora. Dumnezeu vede inima wi rqsplqtewte dorinya ei sincerq.>

“n al patrulea rknd, fratele Petru Popovici a fost gata sq se dea la o parte. Foarte rar l-am vqzut luptknd cu ambiyie pentru ceva. Convingerea lui a fost cq singurul strict esenyial ‘n lucrarea lui Dumnezeu este Dumnezeu ‘nsuwi. Noi, toyi ceilalyi, suntem dispensabili. Aceastq convingere l-a fqcut sq nu accepte deckt foarte rar funcyii de conducere ‘n Asociayie. A preferat poziyii de lucru, la revista Asociayiei sau la Calendarul Wcolii Duminicale.

Cknd s-a hotqrkt sq se retragq de la Belfflo[er wi sq plece la Sacramento, m-am dus la dknsul acasq wi l-am ‘ntrebat: <De ce?>

Mi-a rqspuns: <Frate Daniel, simt cq mi-am ‘ncheiat mandatul dat de Domnul aici. Eu n-am bqtut niciodatq cu pumnul ‘n masq ca sq fiu ascultat. Nu mi-am impus punctul de vedere. I-am lqsat pe alyii sq vorbeascq mai ‘ntki, iar eu am tras concluziile la urmq. Dumnezeu a fqcut ca vorbele mele sq fie primite wi acceptate de ceilalyi. Autoritatea vine de la Domnul. Acum, aici nu mai este awa. Este semn cq trebuie sq mq retrag ‘n altq parte wi sq vinq un altul. Dumnezeu vrea sq dea autoritatea Sa altuia, nu mie.>

Paradoxal, aceastq poziyie i-a adus peste ani o poziyie de autoritate pe care nu o are nimeni dintre pqstorii ‘n viayq. L-am vqzut printre noi iarqwi wi m-am uitat la oamenii care-l ascultau ‘n sala bisericii. Cuvintele dknsului erau ca loviturile unui ciocan plecat sq despice stknca. Inimile erau cercetate wi rqspundeau cu

186

Amintiri cu sfinyi

interes la intensitatea celui care le predica. Fratele Petru Popovici le vorbea <ca unul care avea putere>.

“n al cincilea rknd, fratele Pitt a fost <credincios ‘n lucrurile mici>. Ocaziile mari pentru a face bine altora vin rar, dar cele mici ne ‘nconjoarq toatq ziua.

“mi aduc aminte cq mi-a povestit cum, la ‘nceputul lucrqrii sale ‘n Los Angeles, Biserica nu i-a putut oferi un salariu wi a trebuit sq se angajeze la o companie ca lucrqtor necalificat. L-au pus sq stivuiascq niwte cartoane care ieweau ‘n mare vitezq de la o mawinq de presat wi sq le transporte cu un cqrucior pknq la un loc de unde erau preluate de o altq mawinq din fluxul tehnologic. Pedant wi iubitor de frumos pknq la amqnunt, fratele Pitt yinea cu tot dinadinsul ca stiva de cartoane sq fie mereu <aliniate la mare fix> pe cqrucior. Aceastq pasiune pentru amqnunte i-a adus o neawteptatq promovare. Supraveghetorul de secyie l-a vqzut cu cktq grijq wi pricepere aweazq cartoanele pe cqrucior wi l-a trecut sq lucreze pe o mawinq unde efortul fizic era cu mult mai mic! Se cerea ‘nsq mare atenyie wi pricepere la ... aranjarea cartoanelor care urmau sq fie tqiate de lama unui cuyit automat.

Majoritatea oamenilor uitq cq toate marile cqlqtorii sunt fqcute din pawi micuyi wi, din nerqbdare, ar dori sq sarq dintr-o datq tocmai la capqtul drumului. Fratele Pitt a fost dintre puyinii care a wtiut cq amqnuntele sunt cuburile din care sunt construite toate construcyiile mqreye ale lumii, iar cine vrea sq o scoatq cu bine la capqt, trebuie sq fie foarte atent la fiecare ... cubuley! Orice lucru care meritq sq fie fqcut, meritq sq fie fqcut foarte bine!

Atenyia fayq de amqnunte wi pasiunea pentru un lucru bine fqcut a fost manifestatq de fratele Pitt wi ‘n legqturile cu oamenii. La dknsul, <relayiile> au fost ‘ntotdeauna mai importante deckt <realizqrile>. “ntr-o companie pornitq pe productivitate, relayiile sunt ‘ntotdeauna trecute pe locul doi. Prioritate au realizqrile. Nu conteazq dacq weful yine la muncitori. N-are importanyq dacq muncitorii lucreazq bodogqnind wi pleacq nemulyumiyi acasq. Producyia sq meargq! “n Biserica lui Christos, ordinea este inversq. Relayiile sunt mai preyioase deckt realizqrile. Relayiile ilustreazq wi formeazq caracterul nostru, singura <realizare> pe care o vom lua cu noi ‘n vewnicie. Toate celelalte, clqdiri mari, cqryi, reviste, stayii de radio sau grqdiniye de copii wi spitale vor rqmkne aici. <Ce facem> este treaba lui Dumnezeu. <Cum facem> este responsabilitatea noastrq! Faptele bune au fost pregqtite mai dinainte. Rqmkne ‘nsq ca fiecare dintre noi sq vegheze la felul ‘n care trecem prin ele. Nici un slujitor al lui Dumnezeu n-ar trebui sq creadq cq are dreptul sq fie ‘ntr-o bisericq mai mare, dacq el nu reuwewte mai ‘ntki sq fie o binecuvkntare pentru o bisericq micq!

187


Recommended