Tema :Tulburarile functiei menstruale.Amenorea.Dismenorea.Sindromul premestrual.

Tulburarile ciclului menstrual:

A.tulburarile in exces:ciclurile menstruale foarte frecvente POLIMENOREE, sunt determinate de o disfunctie ovaro-hipofizara (insuficienta luteala). HIPERMENOREE , cicluri menstruale foarte abundente, poate fi primara (tulburari de coagulare) sau secundara (afectiuni ale endometru uterin - polipi uterini, fibrom uterin, hiperplazie endometru - sau tulburari ale functiei ovarului ).MENORAGIA reprezinta ciclul menstrual regulat, dar prelungit ca durata

B. tulburari in deficitOLIGOMENOREE, menstrele rare la mai mult de 35 zile si SPANIOMENOOREE, menstre la interval mai mare de 3 luni au drept cauza insuficienta hormonala si pot determina sterilitateHIPOMENOREE, menstre cu refux redus, pot fi primare (hipoplazie uterina sau insuficienta ovariana) sau secundara (postabortum sau postpartum sau pe cauza de stress, pana la extremul acestuia , amenoree de stres) AMENOREEA , reprezinta absenta menstruatiei, este: - primara (absenta menstruatiei pana la varsta de 16 ani, de cauza: malformatii genitale:<agenezie uterina sau ovariana> sau imperforatie himenala).- secundara, consta in absenta menstruatiei mai mult de 6 luni si are drept cauza: factori uterini (sinechii cervicoistmice, atrofii endometriale si TBC genital), factori ovarieni (ablatie chirurgicala, iradiere ovariana), factori hipotalamohipofizari (sindromul Sheehan - necroza hipofizara postpartum, sindrom Cushing - insuficienta corticosuprarenala, amenoreea de stres), factori psihici (anorexia nervoasa)

Amenorea

Lipsa menstruatiei (amenoreea) se poate produce atat in cursul pubertatii cat si mai tarziu de-a lungul vietii sexuale active. Amenoreea primara   se refera la lipsa menstruatiei dupa varsta de 16 ani, in conditiile in care nu a existat inca nici un ciclu menstrual.

Amenoreea secundara reprezinta lipsa menstruatiei in conditiile in care ciclurile menstruale s-au instalat deja. Desigur, in cazul amenoreei secundare primul lucru la care trebuie sa ne gandim este sarcina, desi exista multe alte motive pentru care pot exista intarzieri sau tulburari ale ciclului menstrual.

Simptomul acesta trebuie perceput nu ca o boala ci ca o tulburare si rar reprezinta manifestarea

vreunei afectiunii. Oricum, necunoscand cauza intarzierii ciclului aceasta poate fi un motiv de preocupare si ingrijorare de multe ori nejustificata. Cu ajutorul unor minime investigatii si cateva intrebari din partea medicului examinator necesare pentru orientarea acestuia, se va putea depista cauza amenoreei si vor fi luate masurile adecvate.Lipsa ciclului menstrual indica faptul ca s-a instalat amenoreea. Exista o diferenta in ceea ce priveste amenoreea secundara si primara.Vorbim de amenoree primara atunci cand pana la varsta de 16 ani nu a existat nici un ciclu menstrual. Atunci cand nu exista cicluri menstruale timp de trei pana la sase luni sau chiar mai mult, dupa ce au existat cicluri normale, vorbim de amenoree secundara.In functie de cauza care sta la baza amenoreei vor putea fi observate si alte semne asociate, cum ar fi: lactatia, cefaleea,tulburari emotionale, caderea parului sau pilozitate faciala excesiva.Cauze

Amenoreea primara

Se considera ca amenoreea primara afecteaza cel putin una din 1.000 de tinere fete. Cele mai frecvente cauze ale acesteia sunt urmatoarele:- anomalii cromozomiale - anomaliile structurale sau de numar ale cromozomilor implicati in dezvoltarea sexuala si reproducere pot duce la o pierdere prematura a ovulelor si foliculilor implicati in ovulatie si menstruatie- tulburari ale secretiei hormonale ale hipotalamusului - in cazul amenoreei de origine hipotalamica ne confruntam cu o tulburare de secretie a hormonilor endocrini ai hipotalamusului, glanda endocrina situata la baza creierului in structura osoasa a osului sfenoid numita saua turceasca, cu rol in reglarea intregului sistem endocrin, a unor functii importante a organismului si cu posibile implicatii si in reglarea ciclului menstrual. Efortul fizic intens, tulburari ale alimentatiei precum anorexia, stresul emotional si psihologic excesiv, toate acestea pot contribui la dereglarea functiilor normale alehipotalamusului. Tumorile hipotalamice, intr-o mai mica masura, pot determina dereglarea ciclurilor menstruale.- afectiuni ale glandei pituitare - glanda pituitara este glanda endocrina situata la baza creierului, numita si hipofiza, ce poate afecta prin tulburarea functiei proprii ciclurile menstruale.- lipsa sau incompleta dezvoltare a unor organe ale aparatului reproducator feminin - anumite probleme pot aparea in perioada fetala si in dezvoltarea embriologica a organelor sexuale, situatii in care anumite parti sau organe intregi pot lipsi: de exemplu uterul, colul uterin sau vaginul. In oricare dintre aceste variante, datorita dezvoltarii incomplete nu se vor putea produce ciclurile menstruale.- anomalii structurale ale vaginului - obstructiile vaginale pot impiedica existenta unor cicluri menstruale normale. Prezenta unor structuri

membranare dezvoltate din peretele vaginal si care obtureaza tractul vaginal, poate bloca fluxul sanguin endometrial din perioadele menstruale.

Amenoreea secundara

Aceasta este mult mai frecvent intalnita decat cea primara. Exista mult mai multe cauze pentru amenoreea secundara :- sarcina   - la femeia in perioada reproducatoare, sarcina reprezinta cea mai frecventa cauza de amenoree. Atunci cand ovulul este fecundat si se implanteaza in mucoasa uterina (endometru) nu vor mai urma cicluri menstruale, endometrul suferind transformari pentru a hrani oul in dezvoltare si pentru a forma placenta   materna, el nemaifiind eliminat prin menstruatie- contraceptivele - unele femei care utilizeaza pentru contraceptie pilulele orale pot avea unele tulburari ale ciclurilor menstruale. La oprirea contraceptivelor orale pot trece intre trei si sase luni pana la restabilirea ciclurilor menstruale regulate si ovulatia normala- alaptatul - mamele care alapteaza pot avea adesea amenoree. Chiar in cazurile in care ovulatia se produce, menstruatia poate lipsi. In aceste cazuri se va putea constata mai dificil o eventuala sarcina, ea neputand fi evidentiata prin amenoree- stresul - stresul mintal poate altera temporar functionalitatea normala a hipotalamusului – structura neurologica cu rol in reglarea si controlul intregului sistem endocrin, a secretiilor de hormoni ai glandelor si implicit a ciclului menstrual. In consecinta ovulatia si menstruatia se pot opri ca urmare a unui stres mental si/sau emotional puternic, reluarea ciclurilor normale urmand a se face dupa trecerea perioadei respective- medicamentele - cu certitudine o serie de medicamente pot altera ciclul menstrual. Dintre acestea putem enumera: antidepresivele, antipsihoticele, chimioterapicele anticanceroase, corticoizii, etc.- bolile cronice - este cunoscuta o instalare a amenoreei in bolile cronice grave. In anumite cazuri acest simptom poate fi la debutul bolii. Ciclurile menstruale se vor reinstala dupa tratamentul si recuperarea corespunzatoare- balanta hormonala - o cauza comuna a ciclurilor menstruale neregulate este sindromul de ovar polichistic. In cadrul acestui sindrom se inregistreaza nivele relativ ridicate si sustinute de hormoni sexuali (estrogeni dar si androgeni) fiind mai greu realizabila fluctuatia hormonala normala a ciclului menstrual. De multe ori ovarul polichistic este asociat obezitatii, sangerarilor uterine abundente la ciclu (meno/metroragii), acneea, exces de pilozitate faciala, in afara tulburarilor de ciclu menstrual clasice- greutatea scazuta a corpului - greutatea corporala prea mica poate fi urmata de intreruperea sintezei normale a mai multor hormoni si ca urmare afectarea ovulatiei si menstruatiei. Femeile care au grave tulburari in

alimentatie, intalnite in sindroame precum anorexia sau bulimia, pot avea schimbari anormale in cadrul sistemului endocrin cu tulburarea ciclurilor menstruale.- efortul fizic excesiv - intreruperea ciclurilor menstruale cu amenoreea secundara, pot fi intalnite si la sportivele de performanta si mai ales in perioadele de antrenament intens (cantonamente si competitii). Sporturile respective in care sunt frecvent intalnite astfel de probleme sunt: atletismul (in special alergatul pe distante mari – maraton), gimnastica dar si baletul, etc. Dar trebuie specificat ca mai multi factori in cazul unei sportive de performanta intervin in tulburarea ciclurilor menstruale, si anume: cantitatea redusa de tesut adipos a organismului, stresul, consumul mare de energie, etc.- tulburari in functionalitatea normala a tiroidei - afectiuni ale glandei tiroide sunt frecvent implicate in afectarea ciclurilor menstruale. Afectarea tiroidei va genera o scadere si a prolactinei – hormon secretat de glanda pituitara (hipofiza anterioara) cu rol in reglarea secretiei lactate si a dezvoltarii glandelor mamare – efect ce va avea la randul sau consecinte asupra functiei hipotalamusului cu afectarea ciclurilor menstruale- tumorile glandei pituitare - tumorile benigne ale acestei glande endocrine precum adenoamele, prolactinoamele pot cauza secretii exagerate de prolactina care pot interactiona cu secretia regulata de hormoni implicati in reglarea ciclului menstrual. O parte din aceste tumori pot fi tratate prin administrarea unor medicamente, intr-o alta categorie fiind necesara interventia chirurgicala- leziunile uterine - conditiile in care la nivelul uterului pot exista structuri ce impiedica eliminarea sangelui menstrual la ciclu, pot fi cauzatoare de amenoree. Dintre afectiunile sau interventiile ce pot cauza astfel de leziuni enumeram:fibroamele uterine (mai ales cele dezvoltate predominant submucos), chiuretajele, cezarienele, etc. Ca urmare a acestor piedici in evacuarea normala a continutului uterin la ciclurile menstruale, acestea vor avea ori un aspect anormal, atunci cand sangele se va evacua dupa o perioada de stagnare in cavitatea uterina, ori se va instala amenoreea in situatia unei obstructii complete- menopauza prematura - menopauza in general se instaleaza la o varsta medie de 51 de ani. Daca aceasta se instaleaza inaintea varstei de 40 de ani, o numim menopauza prematura. Lipsa functiei de sinteza hormonala a ovarelor se va asocia cu scaderea in circulatie a hormonilor estrogeni si ca urmare a ciclurilor de ingrosare si apoi descuamare a endometrului (mucoasei uterine) cu implicatie directa asupra menstrelor. Menstruatia prematura poate fi rezultatul unor factori genetici, a unor boli autoimune, dar si de cauza necunoscuta.Va trebui sa va prezentati la medic pentru examen de specialitate in urmatoarele situatii:- cand nu ati avut inca nici un ciclu menstrual si ati trecut de varsta de 16

ani – amenoree primara,- cand ciclul menstrual a lipsit doua sau mai multe luni consecutiv – amenoree secundara.Diagnostic

Desi amenoreea rar poate reprezenta o problema grava de sanatate, ea uneori poate reprezinta un semn de alarma pentru o serie de tulburari hormonale. Descoperirea acestora poate lua mult timp si pot fi necesare mai multe tipuri de teste de laborator.Primul astfel de test pe care il va recomanda medicul (daca nu cumva il veti face acasa inainte de a ajunge la medic) este testul de sarcina. Medicul specialist va efectua de asemenea un examen ginecologic prin care va evalua pe langa o eventuala sarcina si starea organelor genitale feminine cu eventualele elemente patologice ce ar putea sta la baza amenoreei.Urmatorul pas este reprezentat de testele sanguine prin care se va determina nivelul mai multor hormoni. Se va face o evaluare si a glandei tiroide prin nivelul circulant al hormonilor acesteia (tiroxina si triiodotironina), a prolactinei, etc. Se va mai practica un test de provocare la progesteron.In functie de semnele si simptomele asociate cu rezultatele testelor de laborator se va stabili daca in cadrul investigarii cauzelor amenoreei mai sunt necesare si alte investigatii sau teste diagnostice. Imagistica precum tomografia computerizata, ecografia,rezonanta magnetica nucleara pot pune in evidenta eventuale tumori ale glandei hipofize, anomalii ale aparatului genital feminin, etc.Ca ultima solutie se poate recurge la histeroscopie sau chiar laparoscopie mini-invaziva, tehnici invazive de examinare a organelor sexuale ce permit medicului o explorare directa.Tratament

Tipul tratamentului de care aveti nevoie va fi stabilit de cauzele amenoreei.In anumite cazuri este suficienta o recomandare a medicului sa modificati anumite elemente din stilul dumneavoastra de viata ce tin de activitatea fizica (eforturile intense, greutatea corporala, etc.) sau psihica (stresul excesiv).In cazul altor afectiuni generatoare cum ar fi ovarul polichistic si chiar in cazul amenoreei atletelor, medicul poate recomanda anticonceptionale ce rezolva problema prin surplusul hormonal si ritmicitatea administrarii acestora.Amenoreea cauzata de afectiuni ale unor glande endocrine precum tiroida sau glanda hipofiza, se vor rezolva odata cu tratarea bolii de baza.De retinut!

Cea mai buna cale de a evita intreruperea ciclurilor menstruale este mentinerea unui mod de viata sanatos prin:- faceti anumite schimbari in dieta, activitatea fizica, greutate corporala- incercati sa obtineti o balanta optima intre lucru si odihna- evaluati momentele de depresie, stres si conflict din viata dumneavoastra. Daca nu puteti reduce aceste fenomene cereti ajutor familiei dumneavoastra, prietenilor sau medicului- fiti vigilenta in ce priveste ciclurile menstruale si luati legatura cu medicul dumneavoastra atunci cand aveti motive de ingrijorare. Pastrati evidenta perioadelor menstruale si chiar notati-le pentru a stii cand sa asteptati ciclurile urmatoare- discutati cu mama, sora si cu celelalte femei din anturajul dumneavoastra. Oricine din familia dumneavoastra poate avea probleme asemanatoare, putand astfel lamuri impreuna anumite aspecte. Aceasta nu trebuie sa impiedice insa prezentarea la medic- adunati orice informare ce ar putea fi utila medicului in eventualitatea unui consult de specialitate- amenoreea poate fi o cauza de anxietate, dar colaborand cu medicul dumneavoastra veti putea depista cauza acesteia si stabili impreuna modalitatea optima de reglarea a ciclurilor menstruale.

Dismenorea

Dismenoreea reprezinta durerea din timpul menstruatiei, localizata inabdomenul inferior. La unele femei, durerile menstruale sunt usoare; la altele, inschimb, sunt severe si impiedica activitatile cotidiene timp de mai multe zile pe luna.

Dismenoreea afecteaza aproximativ 50 % dintre femeile de varsta reproductiva, insa apare mai frecvent la cele cu varsta cuprinsa intre 15 si 25 ani.

Aceasta reprezinta principala cauza de absenteism scolar la adolescente si oproblema destul de frecventa a femeilor tinere (cam 10% din persoanele cu dismenoree prezinta o reducere a capacitatii de efectuare a activitatii cotidiene de1-3 zile/luna).

Din cauza disconfortului produs se inregistreaza un absenteism de aproximativ 26% la femeile cu o varsta mai mica de 15 ani, 51% la cele de 19 ani si 34% la peste 24 ani.

In primul an dupa menarha (prima menstruatie), 30% dintre fete au dismenoree, iar in al doilea an inca 20% prezinta dureri. In total la aproximativ 80% dintre femeile cu dismenoree, debutul este in primii 3 ani de la menarha.Dismenoree(durere menstruala) - clasificareIn functie de cauza se disting doua forme de dismenoree:

Dismenoreea primara corespunde unor perturbari ale ciclului ovulator (procesul de formare

si eliberare a ovulului de catre ovar) neasociata cu o afectiune a organelor genitale.

Aceasta este o anomalie a contractilitatii uterului cauzata de un deficit de vascularizatie a acestui organ si unui exces de prostaglandine. In timpul menstruatiei, uterul se contracta pentru a elimina mucoasa uterina.

Prostaglandinele - substante asemanatoare unor hormoni - sunt cele care declanseaza contractiile muschilor uterini. Excesul de prostaglandine este considerat a fi o cauza directa a dismenoreei primare. Nivelurile crescute de leucotriene - substante implicate in inflamatie - pot juca de asemenea un rol in durerea musculara.Dismenoreea secundara sau dismenoreea dobandita, apare mai rar si estecauzata de o serie de afectiuni ale aparatului genital cum ar fi:

• Endometrioza - boala ce se caracterizeaza prin proliferarea tesutului endometrial (a mucoasei uterine) in afara uterului, cel mai adesea in trompele uterine, ovare sau in tesutul din pelvis;

• Boala inflamatorie pelvina - o infectie a organelor reproductive feminine, cauzata de obicei de o bacterie ce se transmite pe cale sexuala;

• Utilizarea unui dispozitiv intrauterin (DIU) - aceste dispozitive contraceptive sunt inserate in cavitatea uterina si pot cauza crampe intense, in special in primele luni dupa montare;

• Fibromul uterin si polipii uterini - formatiuni necanceroase uterine;

• Tulburari hormonale;

• O anomalie de forma sau de pozitie a uterului;

• Un obstacol in scurgerea sangelui intre uter si vagin prin intermediul colului uterin.Factorii de risc frecvent asociati aparitiei dismenoreei:• varsta mai mica de 20 ani;

• inceputul precoce al pubertatii (sub 11 ani);

• fluxul menstrual abundent (menoragie);

• depresie sau anxietate;

• regimurile de slabire (la femeile cu varste intre 14 si 20 ani);

• lipsa sarcinilor (nuliparitatea);

• fumatul;

• lipsa efortului fizic - contribuie la amplificarea durerilor;

• stresul emotional - creste disconfortul provocat de durere.

Principalul simptom al dismenoreei este durerea din abdomenul inferior, iradiata in coapse, vagin, rect. Durerea menstruala este spasmodica (sub forma unor crampe puternice), difuza sau violenta (ca o lovitura de pumnal). Ea apare de obicei in primele 4-6 ore de la inceputul menstruatiei si poate dura pana la 48-72 ore.Semnele asociate cu dismenoreea pot fi relativ numeroase:

• tulburari digestive (varsaturi, greata, diaree);

• transpiratii abundente (diaforeza);

• cefalee (dureri de cap);

• stare de lesin (lipotimie);

• dureri de spate;

• ameteli;

• dureri la nivelul sanilor.

In cazuri mai grave este nevoie de vizita medicala, pentru diagnosticare si tratament. Pe langa examenul fizic, medicul poate efectua urmatoarele teste:

• Teste imagistice - aceste teste neinvazive permit vizualizarea organelor pelvine si sunt frecvent utilizate pentru diagnosticarea cauzei dismenoreei secundare sunt ecografia, tomografia computerizata (TC) si imagistica prin rezonanta magnetica (IRM).

• Laparoscopia - in cadrul acestei proceduri chirurgicale, medicul vizualizeaza cavitatea abdominala prin practicarea unei mici incizii in abdomen si apoi inserarea unui tub prevazut cu un sistem optic.

• Histeroscopia - este o procedura in cadrul careia medicul insereaza un dispozitiv prin vagin si colul uterin pentru a vizualiza cavitatea uterina.Dismenoree - tratamentTratamentul dismenoreei secundare este cel al cauzei, recomandat de catre medicul specialist si necesita supraveghere medicala. Pacientele cu dismenoree primara pot lua unele masuri pentru a calma durerile si a reduce disconfortul.

Masurile de autoingrijire pot reduce disconfortul. Modificarea stilului deviata poate fi benefica. Odihna si un regim echilibrat sunt obligatorii la persoanele cu dismenoree. Programul de somn

si de weekend regulat, cu perioade de relaxare sunt foarte importante la adolescente.

Dupa 20 de ani, minim 8 ore de somn sunt recomandate. Trebuie de asemenea evitata constipatia (fructele, legumele, cerealele nu trebuie sa lipseasca din alimentatie). Efortul fizic regulat poate ameliora simptomatologia. Alte masuri complementare pot fi: reducerea consumului de cafea, administrarea de calciu, baile calde, sticle cu apa calda, comprese calde aplicate local.

Durerea din dismenoree poate fi redusa prin utilizarea unica sau in asocierede No-Spa® si/sau antiinflamatorii nesteroidiene, precum: ketoprofen, ibuprofen,paracetamol. In cazul unor crampe menstruale severe, numai medicul poate recomanda contraceptive orale pentru intreruperea ovulatiei, ceea ce poate reduce sinteza de prostaglandine si prin urmare severitatea crampelor.

E bine de stiut ca durerile menstruale tind sa scada in intensitate pe masura inaintarii in varsta si dispar uneori dupa prima sarcina.

Sindromul premenstrual

Mai mult de 85% din femei au una sau mai multe tulburari de ordin fizic si emotional in perioada ciclului menstrual cuprinsa intre ovulatie (cand se elibereaza un ovul din ovar, in aproximativ a 14-a zi de ciclu) si prima zi a menstruatiei. Aceste tulburari poarta denumirea de simptome premenstruale. 

In momentul in care acestea interfera cu capacitatea femeii de a-si indeplini indatoririle si de a relationa normal cu anturajul, tulburarile se incadreaza in asa numitul sindrom premenstrual. In timp ce anumite femei incep sa aiba aceste probleme in jurul varstei de 20 de ani, altele inregistreaza debutul tulburarii la 30 de ani. 

Sindromul premenstrual poate avea o evolutie oscilanta, cu ameliorari si agravari ale simptomatologiei pe durata perioadei reproductive a femeii, iar pacienta poate inregistra inrautatirea simptomelor in apropierea perioadei de premenopauza (la sfarsitul deceniul 3 sau 4 de viata). 

Despre acest sindrom se poate vorbi doar la femeile care au cicluri ovulatorii. Cele care nu ovuleaza (datorita prezentei unei sarcini, menopauza sau administrarea pastilelor anticonceptionale) nu sufera aceste tulburari. Totusi, multe dintre ele au simptome legate de nivelurile hormonale din sange.Cauze

Sindromul premenstrual si forma sa mai severa, numita sindromul disforic premenstrual sunt strans legate de sistemul endocrin (hormonal) ce

produce hormonii implicati in ciclul menstrual. Deoarece la femei exista un sistem hormonal complex, specialistii nu pot inca spune ca se cunosc in totalitate detaliile sirului de evenimente ce duc la declansarea sindromului premenstrual la unele dintre acestea, dar nu la toate. Singura cauza directa cunoscuta este cea mostenita genetic, caci s-a observat ca majoritatea femeilor ce prezinta acest sindrom au rude apropiate care sufera de aceeasi simptomatologie. Asa cum simptomotalogia este heterogena (simptomele nu se manifesta in aceeasi masura la toate bolnavele), la fel se poate spune si despre factorii implicati in declansarea acesteia. Modificarile sistemului endocrin implicate in declansarea sindromului premenstrual sunt: -nivelul ridicat al aldosteronului (un hormon secretat de glanda suprarenala); acest fenomen este normal dupa ovulatie; acest hormon provoaca retentie de lichide, crestere in greutate, umflarea sanilor si cefalee (dureri de cap) la unele femei, dar nu la toate -excesul de prolactina (un hormon produs de glanda pituitara) care interfera cu procesul ovulatiei si produce cicluri neregulate -utilizarea insuficienta a serotoninei   (un neurotransmitator), ceea ce determina instalarea anxietatii si depresiei; specialistii afirma ca multe femei cu sindromul premenstrual ce au tulburari ale dispozitiei sunt prea sensibile la schimbarile normale ale nivelurilor de estrogen si progesteron din timpul ciclului, ceea ce are drept efect utilizarea insuficienta a serotoninei mai sus amintite -nivelurile scazute de endorfinelor (hormoni produsi tot de glanda pituitara), ceea ce accentueaza starea depresiva si sensibilitatea la durere -prostaglandinele (substante secretate de toate celulele organismului), ce provoaca umflarea sanilor, retentia de lichide, crampele, durerile de cap, iritabilitatea si depresia -sensibilitatea la insulina, care se modifica in mod normal in timpul perioadei premenstruale, poate duce la niveluri scazute ale zaharului din sange (hipoglicemie), iar unii specialisti considera ca asta ar putea constitui o cauza a sindromului premenstrual.Simptome

Simptomele premenstruale sunt intalnite in mod normal in timpul ciclului menstrual, acest fenomen fiind prezent la peste 85% din femei in anumite momente ale vietii. Daca pacienta nu are reactii exagerate consecutive la modificarile hormonale din timpul ciclului menstrual, este posibil ca aceasta sa aiba o simptomatologie saraca sau sa nu aiba deloc manifestari. Cu toate acestea, daca exista unul sau mai multe simptome de intensitate usoare/moderate, care afecteaza activitatea zilnica, modul de relationare cu anturajul sau starea generala a femeii, se poate spune ca aceasta are sindrom premenstrual. Simptomele sindromului variaza considerabil de la o femeie la alta si de la

un ciclu menstrual la altul, iar acestea pot fi de intensitate variabila, de la usoare pana la severe. Unele femei considera ca simptomele se agraveaza in conditii destres psihic si emotional. Dintre cele 150 de simptome posibile ale sindromului, cele mai frecvente sunt urmatoarele:Simptome fizice:-umflarea si sensibilitatea sanilor   -retentia de lichide, balonarea, cresterea in greutate -schimbari ale tranzitului intestinal -acneea (cosurile) -scurgeri ale sanilor la apasarea sanilor sau a mameloanelor (orice scurgere neprovocata de aceste manevre ar trebui sa fie evaluata de un medic) -pofta de mancare exagerata (mai ales pentru dulciuri sau mancaruri sarate) -schimbari ale ritmului nictemeral (al somnului) -oboseala, lipsa de energie -scaderea libidoului -durerea mai ales de cap, ale sanilor, ale muschilor si articulatiilor, de spate (mai ales in regiunea inferioara imediat inaintea primei zile de ciclu menstrual).Simptome comportamentale:-agresivitatea -atitudine retrasa fata de familie si prieteni.Simptome emotionale:-depresie, tristete, deznadejde -furie, iritabilitate   -anxietate -schimbari de dispozitie -incapacitate de concentrare, scaderea atentiei. Prin definitie, sindromul premenstrual apare in perioada luteala (intre ovulatie si debutul sangerarilor menstruale). Acestea pot apare pe intreaga perioada descrisa mai sus sau doar pentru o scurta perioada de timp in perioada de ovulatie sau in zilele imediate dinaintea menstrei. Femeia observa ca severitatea si modul de aparitie a simptomelor variaza de la o luna la alta si ca acestea apar sau dispar fara o cauza clara.Simptome severeIn cazul in care pacienta are modificari severe ale dispozitiei, depresie grava, iritabilitate si anxietate de intensitate mare (cu sau fara simptome psihice), se poate spune ca are sindrom disforic premenstrual. La acest sindrom simptomele se amelioreaza in primele 3 zile de menstruatie. Acest sindrom afecteaza aproximativ 8% din femei, iar acestea pot raporta urmatoarele : -depresie, anxietate, tulburare bipolara (tulburare mentala caracterizata de alternanata depresiei cu mania),schizofrenia si tulburari ale obiceiurilor alimentare 

-endometrioza (boala caracterizata prin cresterea, dezvoltarea si functionarea de tesut endometrial in alta locatie decat cea normala, adica in afara uterului) -cefalee sub forma de migrene -convulsii -sindromul intestinului iritabil (tulburare caracterizata de alternanta unor episoade de diaree, insotite de crampe, cu perioade de constipatie) -astm   -sindromul de oboseala cronica -alergii -anemie -boala tiroidiana. Alte afectiuni pot determina aparitia simptomelor ce se intalnesc si in sindromul premenstrual, iar acest lucru este extrem de important in ceea ce priveste terapia. Cea mai buna metoda ca pacienta sa depisteze daca simptomele sunt cauzate de sindromul premenstrual este de a afla cand este ovulatia si de a tine minte acest moment, iar apoi sa realizeze ca un fel de "jurnal" in care sa noteze simptomele si zilele in care apar menstrele. Cea mai curata metoda de a afla cand se produce ovulatia este cea realizata prin monitorizarea mucusului cervical (colul uterin), a temperaturii corporale bazale si a nivelurilor de hormon luteinizat (LH). Se credea ca ovulatia are loc cu 14 zile inaintea aparitiei menstruatiei, adica in ziua a 15 a unui ciclu de 28 de zile, dar cercetarile recente au sugerat ca momentul variaza foarte mult de la o femeie la alta si de la o luna la alta. Mecanism fiziopatogenetic

Sindromul premenstrual este strans legat de modificarile produse in sistemul endocrin in perioada cuprinsa intre ovulatie si prima zi de ciclu. Contrar opiniei generale, ovulatia si sindromul premenstrual nu debuteaza cu 2 saptamani inaintea menstruatiei. Ziua in care se produce ovulatia variaza mult de la o femeie la alta si de la o luna la alta, in medie aflandu-se undeva intre ziua 10 si ziua 22 a ciclului menstrual. Femeile cu cicluri neregulate au o variabilitate si mai mare in ceea ce priveste momentul declansarii ovulatiei si a aparitiei sindromului premenstrual. Orice modificari hormonale pot determina aparitia sindromului premenstrual, astfel explicandu-se variabilitatea mare a simptomatologiei posibile ce insoteste acest sindrom. In producerea ovulului si pregatirea organismului pentru o posibila sarcina sunt implicati hormoni produsi de hipotalamus, glanda pituitara, glanda tiroida, suprarenale si ovare, acestea trimitand mesaje, prin substante chimice, unele catre altele si spre restul organismului. Aceste semnale – hormoni si neurotransmitatori – pot influenta dispozitia, rezervele energetice, capacitatea de concentrare, greutatea corporala si nivelul de lichide din organism si perceptia durerii.

Daca o mica portiune a acestui sistem hormonal complex nu functioneaza corect, atunci intregul sistem este afectat si se produc, in mod frecvent, diferite combinatii de simptome ce tin de sindromul premenstrual. In timp ce majoritatea femeilor experimenteaza debutul sindromului premenstrual la varsta de aproximativ 20 de ani, cel mai frecvent femeile se plang de simptomatologie la aproximativ 30 de ani. Femeile aflate la sfarsitul deceniului 3 si inceputul deceniului 4, care au modificari hormonale si ale ovulatiei normale, pot sa acuze simptome legate de dispozitie, domeniul emotional si fizic ce pot fi similare cu cele din sindromul premenstrual si sindromul disforic premenstrual. Dupa menopauza, cand nivelul hormonal este scazut si lipsit de fluctuatii importante, femeile inceteaza sa mai sufere de sindromul premenstrual. Femeile trecute de menopauza care primesc suplimente hormonale si femeile care iau pastile anticonceptionale pot avea, de asemenea, sindrom premenstrual. Cu toate ca nu se stie exact cauza declansatoare a sindromului, au putut fi identificati niste factori care predispun la aceasta afectiune.Factori de risc

Factori de risc ce nu pot fi controlati: -antecedente in familie a existentei acestui sindrom (mai exista si alte membre ale familiei afectate) -deficienta de vitamina B6, calciu si magneziu -varsta (sindromul este mai frecvent in deceniul 3 de viata, iar simptomatologia este, de asemenea, mai agresiva) -antecedente de tulburari mentale, anxietate sau depresie; acestea constituie un important factor de risc pentru dezvoltarea sindromului disforic premenstrual. Factorii de risc ce pot fi controlati: -sedentarismul (lipsa de exercitiu fizic) -stresul -aport exagerat de cofeina -dieta saraca.Consultul de specialitate

Multe femei sufera de sindromul premenstrual, iar consultul de specialitate se indica in urmatoarele cazuri: -simptomatologia sindromului afecteaza stilul de viata si capacitatea pacientei de a efectua activitatile obisnuite -simptomele par a fi scapate de sub control -simptomele nu raspund la tratamentul ambulator -simptome semnificative (precum depresia, anxietatea, iritabilitatea,

tulburarile de dispozitie) nu se amelioreaza la cateva zile dupa aparitia menstruatiei.Expectativa vigilenta

Daca simptomele apar in mod constant in cateva luni la rand, se va aborda un tratament ambulator, iar multe femei au remarcat ca efectuarea unor schimbari minore ale stilului de viata au imbunatatit simtitor simptomatologia. Daca tratamentul ambulator este fara rezultate, iar simptomatologia afecteaza considerabil stilul de viata, se recomanda programarea la un medic la 3 luni fata de momentul decizional. Multi specialisti vor cere pacientei sa intocmeasca acel "jurnal" mai sus amintit pentru cel putin 2 luni inainte de a putea stabili diagnosticul de sindrom premenstrual. "Jurnalul" ar trebui sa urmareasca urmatoarele: -simptomele si severitatea lor -datele cand apar simptomele -data ovulatiei (daca pacienta poate preciza acel moment) -data cand apare menstruatia.Medici specialisti recomandati

In general, medicul de familie poate diagnostica si trata sindromul premenstrual, dar daca acesta nu este familiar cu afectiunea, se poate recomanda un consult efectuat de catre un cadru medical care poate diagnostica si trata afectiunea. Specialistii care sunt in masura sa diagnosticheze si sa trateze sindromul premenstrual sunt: -medicul generalist -medicul de familie -medicul internist -ginecologul. Daca simptomatologia este severa, se recomanda un consult ginecologic pentru a se intocmi un plan de tratament. Daca simptomele sunt mai mult de natura emotionala sau comportamentala sau daca diagnosticul este de sindrom disforic premenstrual, atunci poate fi extrem de utila colaborarea cu un psihiatru sau psiholog. Investigatii

Nu exista o analiza speciala care sa puna diagnosticul de sindrom premenstrual. Diagnosticul se bazeaza pe antecedentele pacientei si pe "jurnalul" a doua – trei cilcluri menstruale care sa inregistreze simptomele zilnice, zilele menstruatiei, zilele ovulatorii, daca acest lucru este posibil.

Deoarece este extrem de important ca medicul sa poate exclude si alte boli ce se manifesta prin simptome similare, este posibil ca acesta sa solicite mai mult de un consult pentru fiecare pacienta in parte. Este indicat sa se dozeze TSH-ul (thyroid-stimulating hormon) pentru a se evalua functia tiroidina, caci tulburarile acestei glande, tulburari tratabile, pot imita sindromul premenstrual. Diagnosticul sindromului premenstrual poate fi si mai dificil atunci cand femeia sufera si de alte afectiuni care, de asemenea, se inrautatesc in a doua perioada a ciclului menstrual. -cu toate ca sunt niste criterii clare de diagnostic al sindromului premenstrual, simptomatologia acestuia se amesteca cu cea din alte afectiuni -toate simptomele trebuie evaluate si tratate. Este important pentru pacienta sa se stabileasca daca simptomatologia este specific premenstruala, astfel incat medicul sa poata decide tratamentul optim. Prin definitie sindromul premenstrual si sindromul disforic premenstrual se manifesta doar in perioada cuprinsa intre ovulatie si debutul menstruatiei. Se credea ca menstruatia are loc cu 14 zile inaintea aparitiei menstruatiei, adica in ziua a 15 a unui ciclu de 28 de zile, dar cercetarile recente au sugerat ca momentul variaza foarte mult de la o femeie la alta si de la o luna la alta. Femeile cu cicluri neregulate au o si mai mare variabilitate a momentului ovulatiei. Cea mai sensibila metoda de a afla cand se produce ovulatia este cea realizata prin monitorizarea mucusului cervical (colul uterin), a temperaturii corporale bazale si a nivelurilor de hormon luteinizat (LH). Tratament - Generalitati

Mai mult de 85% din femei au una sau mai multe tulburari de ordin fizic si emotional in perioada ciclului menstrual cuprinsa intre ovulatie (cand se elibereaza un ovul din ovar, in aproximativ a 14-a zi de ciclu) si prima zi a menstruatiei. Aceste tulburari poarta denumirea de simptome premenstruale. In momentul in care acestea interfera cu capacitatea femei de a-si indeplini indatoririle si de a relationa normal cu anturajul, tulburarile se incadreaza in asa numitul sindrom premenstrual. Cu toate ca sindromul premenstrual nu poate fi vindecat, se pot face niste modificari ale stilului de viata si se poate administra medicatie care sa poate reduce simptomatologia si poate imbunatati calitatea vietii. Tratament medical

Tratament de baza 

Specialistii recomanda tuturor femeilor suspecte de sindrom premenstrual sa tina un "jurnal" al ciclului menstrual, sa faca schimbari in stilul de viata si sa realizeze tratament ambulator. Dupa cateva cicluri menstruale se pot remarca, deja, imbunatatiri ale simptomatologiei. Indiferent daca se decide si administrarea de medicamente, pacienta ar trebui sa continue cu urmatoarele masuri in perioada premenstruala: -sa-si administreze zilnic Calciu (1200mg) si vitamina B6 (50-100mg) deoarece acestea au efecte benefice asupra sistemului hormonal; exista o legatura stransa intre administrarea calciului si imbunatatirea simptomatologiei si intre administrarea vitaminei B6 si ameliorarea depresiei si a simptomelor fizice -sa se limiteze cantitatile de cofeina, zahar rafinat si sodiu din alimentatie, cel putin pe perioada premenstruala a ciclului; aceste substante sunt legate de simptome precum insomnia, anxietatea, pofta de mancare exagerata, durerile si balonarea -sa se efectueze exercitii fizice regulate, caci s-a dovedit ca acestea reduc depresia, tensiunea psihica, durerea si tulburarile de dispozitie -reducerea stresului, caci acesta poate inrautati simptomatologia -utilizarea de medicamente, precum ainiinflamatoarele nesteriodiene (ex: Aspirina) pentru tratarea durerilor de cap, de muschi si articulatii, de sani si a crampelor.Tratament aditionalDaca dupa doua – trei luni in care stilul de viata a fost modificat si s-au urmat masurile mai sus descrise pacienta prezinta, in continuare, simptome moderate/severe, se recomanda consult medical pentru a se stabili un plan de tratament. Urmatoarele simptome se considera specifice: - toate simptomele fizice si legate de dispozitie: inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (medicatia antidepresiva) constituie medicatia de prima intentie (prima alegere) pentru toate simptomele moderate/severe ale sindromului premenstrual, inclusiv agresivitatea, depresia, anxietatea si simptome fizice. Noile descoperiri au aratat ca majoritatea femeilor inregistreaza ameliorarea simptomelor consecutiv tratamentului cu acest tip de medicatie; daca un anumit medicament din aceasta clasa se dovedeste a fi ineficient, se recomanda incercarea altuia inaintea renuntarii complete la ele - trebuie stiut ca un anume medicament din aceasta clasa (Paxil), daca este administrat femeilor insarcinate in primele 12 saptamani de sarcina, poate determina aparitia unor defecte congenitale copilului - balonarea si sensibilitatea sanilor -spironolactona (un diuretic), luat in perioada premenstruala, reduce mult balonarea si sensibilitatea sanilor -administrarea zilnica de vitamina E (400 UI) este de asemenea eficienta in reducerea sensibilitatii sanilor, daca este utilizata in perioada premenstruala 

-uleiurile de contin acizi grasi esentiali au, de asemenea, un rol important in ameliorarea simptomelor.Alte tratamente hormonale, sedative si chirurgicaleScopul tratamentului hormonal si chirurgical este de a bloca o parte a sistemului endocrin (hormonal) implicat in producerea bolii. Aceste tratamente nu sunt utilizate in mod uzual, fie pentru ca sa stie ca sunt ineficiente, fie pentru ca au importante efecte secundare: -administrarea de pastile anticonceptionale (estrogen si progesteron) este indicata in sindromul premenstrual, dar azi nu mai este considerata o masura de prima intentie; studii recente au demonstrat ca acestea nu sunt constant eficiente in tratamentul acestui sindrom; cu toate ca ele amelioreaza balonarea, cefaleea, durerile abdominale si sensibilitatea sanilor la unele femei, altele afirma ca aceste simptome s-au inrautatit consecutiv acestui tratament sau in plus, au dezvoltat tulburari de dispozitie; pastilele anticonceptionale sunt cunoscute in a provoca tulburari de dispozitie; se stie ca estrogenul, in sine, are efecte benefice la unele femei, dar exista riscul dezvoltarii cancerului uterin -progesteronul, care a fost utilizat in sindromul premenstrual, s-a dovedit a fi ineficient si de asemenea poate accentua tulburarile de dispozitie -un tratament recent, de ultima intentie, in sindromul disforic premenstrual, cel realizat cu agonisti ai hormonului eliberatori de gonadotropina (GnRH-a), cu toate ca are un bun control al simptomatologiei bolii, el opreste complet functia ovariana si determina aparitita simptomelor specifice menopauzei (bufeuri de caldura si uscaciune vaginala) -administrarea de hormoni sintetici masculini poate ameliora simptomatologia sanilor prin scaderea productiei de estrogeni; nu este indicat doarece nu poate fi administrat pe perioade lungi de timp si pentru ca determina cresteri in greutate, depresie, ingrosarea vocii, micsorearea sanilor si tulburari ale colesterolului -benzodiazepinele, precum alprazolamul, pot fi utilizate ocazional pentru tratarea anxietatii; ele deprima sistemul nervos central, dar isi pierd eficienta in timp si pot determina dependenta; deoarece au efecte ce pot pune viata pacientului in pericol, benzodiazepinele se recomanda a fi administrate doar cateva zile, atunci cand alte terapii au esuat -medicamentele ce scad nivelul de prolactina pot ameliora simptomele sanilor, dar datorita efectelor secundare frecvente (voma, cefalee, crampe, oboseala) nu se prescriu in mod frecvent; scaderea dozelor poate reduce frecventa de aparitie a efectelor secundare -ovarectomia (eliminarea chirurgicala a ovarelor) este extrem de rar utilizata, deoarece efectul cel mai direct este instalarea brusca a menopauzei, iar simptomele sunt, de cele mai multe ori, mult mai severe decat cele aparute la instalarea naturala a menopauzei.De retinut!

Nu exista un tratament care sa fie eficient pentru toate femeile, de aceea se recomanda o colaborare stransa intre paciente si medici care, astfel, sa permita tatonarea mai multor posibilitati de terapie pana la gasirea celei potrivite pentru fiecare femeie in parte. Nu se poate preveni aparitia sindromului, dar se pot realiza schimbari in stilul de viata care sa reduca riscul de apartie a simptomelor severe: -administrarea zilnica deCalciu (1200mg) si vitamina B6 (50-100mg) deoareceacestea au efecte benefice asupra sistemului hormonal; exista o legatura stransa intre administrarea calciului si imbunatatirea simptomatologiei si intre administrarea vitaminei B6 si ameliorarea depresiei si a simptomelor fizice -sa se limiteze cantitatile de cofeina din dieta -sa se efectueze exercitii fizice regulate, care cresc eliberarea de endorfine la nivelul creierului si astfel, este redusa perceptia dureroasa si da o senzatie de bine -reducerea stresului prin repaus suficient si prin tehnici de relaxare -consumul unei diete echilibrate care sa mentina glicemia la nivele normale; se recomanda consumul de mese in cantitati mici ce contin carbohidrati, cereale integrale, proteine, fructe si legume; se va evita consumul de dulciuri, grasimi in exces, sare si alcool -renuntarea la fumat. Tratament ambulatoriu

Atata timp cat femeia are cicluri menstruale si ovuleaza, sistemul endocrin are efecte puternice, ciclice, asupra organismului. Daca aceasta are simptome care pot fi considerate in contextul unui sindrom premenstrual, se recomanda urmatoarele masuri ambulatorii: -intocmirea unui jurnal in care sa se mentioneze simptomele si severitatea acestora, zilele in care se produce ovulatia si in care apare menstruatia si in acest fel, se pot detecta ciclicitatea manifestarilor si se poate realiza cel mai bun plan terapeutic in colaborare cu medicul; acest jurnal poate fi utilizat si la planificarea masurilor profilactice pentru reducerea simpotmatologiei -intocmirea si respectarea unui program de exercitii fizice (30 de minute, de 4-5 ori pe saptamana),deoarece acestea s-au dovedit a reduce depresia si tensiunea, durerea si tulburarile de dispozitie -administrarea zilnica de calciu si vitamina B6 -urmarea unei diete alimentare echilibrate, cu un continut optim de vitamine si nutrienti -utilizarea de antiinflamatoare nesteiriodiene pentru reducerea durerilor corelate cu acest sindrom -eliminarea obiceiurilor nesanatoase (fumatul, excesul de cofeina, alcool, ciocolata sau sare) -reducerea stresului zilnic 

-frecventarea unor grupuri suportive, alcatuite din femei ce au aceleasi probleme -folosirea unor sutiene mai bune, care sa amelioreze simptomele legate de umflarea sanilor, mai ales in zilele premenstruale. Aceste masuri pot ajuta femeiasa decida care sunt modificarile ce au efecte benefice asupra imbunatatirii simptomelor. Se recomanda: -incercarea uneia sau doua masuri in acelasi timp si nu toate deodata pentru a se putea identifica exact care sunt cele utile fiecarei femei in parte -fiecare masura va fi testata timp de 2-3 cicluri menstruale, caci unele dintre ele devin eficiente dupa un timp mai indelungat -stoparea utilizarii unei masuri daca aceasta s-a dovedit ineficienta dupa 2-3 luni.Tratament medicamentos

Daca se pune problema unui tratament medicamentos, trebuie evaluate si puse in balanta urmatoarele elemente:- eficacitatea tratamentului la celalalte paciente. Unele medicamente si suplimente nutritive s-au dovedit a fi eficiente la imbunatatirea simptomatologiei. Altele s-au dovedit a fi la fel de eficiente precum cele placebo (pacientul crede ca ia un anumit medicament, dar in realitate i se administreaza doar o pastila ce contine zahar si astfel se evalueaza capacitatea individului de a induce in mod subconstient anumite efecte 'benefice" ale medicamentului). De aceea se recomanda a fi administrate medicamente, vitamine sau minerale despre care studiile au demonstrat ca au efecte benefice, iar costul produselor trebuie sa fie un element de luat in seama- efectele secundare ale medicatiei. Este posibil ca efectele secundare ale medicatiei sa fie la fel de suparatoare precum simptomele sindromului premenstrual. De exemplu, agonistul hormonului eliberator de gonadotropina (GnRH-a) are efecte secundare importante. In alte situatii, eliberarea de simptome suparatoare ale sindromului poate fi mai valoroasa decat efectele secundare.- frecventa in care aceste produse trebuie administrate. Unele medicamente trebuie administrate zilnic, dar altele se pot administra doar in momentele simptomatice. In cazul in care simptomele sunt de intensitate usoara si nu dureaza mult, se poate considera inutila administrarea zilnica a medicatiei. Administratia Alimentatiei si Medicamentelor din SUA a emis urmatoarele semnale de alarma: -sa nu se intrerupa administrarea medicatie antidepresive, dar pacientii sa fie urmariti pentru semnale de alarma asupra incercarilor de suicid ale acestora; acest element este mai ales important la debutul tratamentului sau la schimbarea dozelor 

-paxilul (antidepresiv) produce defecte congenitale copiilor nascuti din mame carora li s-a administrat acest produs in primele 12 saptamani de sarcina.Tulburarile fizice si emotionale ce apar intre ovulatie si prima zi de ciclu menstrual poarta numele de simptome premenstruale, iar cand aceste simptome influenteaza negativ modul de viata al pacientei se poate vorbi de sindrom premenstrual. Daca simptomele sunt severe, atunci se poate vorbi de sindrom disforic premenstrual - daca simptomele persita in ciuda modificarilor realizate in stilul de viata se recomanda un consult medical in vederea stabilirii unui plan medicamentos. Majoritatea medicametelor utilizate influenteaza anumite elemente ale sistemului endocrin, cu scopul de a stopa sau accentua un anumit element biologic ce poate cauza simptome - nu exista un tratament medicamentos care sa vindece sindromul. Medicatia cea mai frecvent utilizata este cea formata din antiinflamatoare nesteroidiene pentru ameliorarea durerilor si inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei pentru tulburarile de dispozitie. Aceste medicamente s-au dovedit foarte eficiente si cu riscuri scazute de efecte secundare.Optiuni de medicamente- analgezice (antiinflamatoarele nesteriodiene).Aspirina, Ibuprofenul sau Naproxenul scad efectele dureroase declansate de prostaglandine (mediatori ai inflamatiei produsi in oganism). - inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei. Prozacul, Zoloftul etc. au efecte pozitive in ameliorarea tulburarilor de dispozitie, anxietatii, iritabilitatii, agresiunii si simptomelor fizice, caci ele inbunatatesc capacitatea creierului de a utiliza serotonina, un neurotransmitator. Aceste medicamente sunt utile atat la administrarea stricta in perioada premenstruala, cat si la administrarea continua, pe parcursul intregii luni - diureticele pentru tratamentul retentiei de lichide si a cresterii in greutate. Spironolactona, utilizata in saptamanile premenstruale, reduce retentia de lichide si sensibilitatea sanilor, prin blocarea actiunii aldosteronului (hormon implicat in retentia de apa in organism) - benzodiazepinele utilizate in tratamentul anxietatii. Alprazolamul (Xanax) este recomandat doar pentru cateva zile si doar in cazul in care celelalte tratamente s-au dovedit ineficiente; acesta deprima sistemul nervos central, isi pierde eficienta in timp si poate da dependenta. Poate provoca sevraj (simptome la intreruperea tratamentului) si simptome amenintatoare de viata. Tratamentul hormonal 

-administrarea de pastile anticonceptionale (estrogen si progesteron) este indicata in sindromul premenstrual, dar azi nu mai este considerata o masura de prima intentie; studii recente au demonstrat ca acestea nu sunt constant eficiente in tratamentul acestui sindrom; cu toate ca ele amelioreaza balonarea, cefaleea, durerile abdominale si sensibilitatea

sanilor la unele femei, altele afirma ca aceste simptome s-au inrautatit consecutiv acestui tratament, in plus, au dezvoltat tulburari de dispozitie; pastilele anticonceptionale sunt cunoscute in a provoca tulburari de dispozitie; se stie ca estrogenul, in sine, are efecte benefice la unele femei, dar exista riscul dezvoltarii cancerului uterin   -progesteronul, care a fost utilizat in sindromul premenstrual, s-a dovedit a fi ineficient si de asemenea poate accentua tulburarile de dispozitie.

Tratamentul hormonal aditional 

-agonistii hormonului eliberator de gonadotropina (GnRH-a), cu toate ca are un bun control al simptomatologiei bolii, el opreste complet functia ovariana si determina aparitita simptomelor specifice menopauzei (bufeuri de caldura si uscaciune vaginala) -administrarea de hormoni sintetici masculini poate ameliora simptomatologia sanilor prin scaderea productiei de estrogeni; nu este indicat doarece nu poate fi administrat pe perioade lungi de timp si pentru ca determina cresteri in greutate, depresie, ingrosarea vocii, micsorearea sanilor si tulburari ale colesterolului. 

Alte antidepresive 

-antidepresivele triciclice nu sunt foarte bine evaluate in ceea ce priveste eficienta in acest sindorm; ele au efecte secundare posibile dar totusi au efecte benefice asupra depresiei severe si a insomniei. Alte medicamente 

-medicamentele ce scad nivelul de prolactina (bromcriptine) pot ameliora simptomele sanilor, dar datorita efectelor secundare frecvente (voma, cefalee, crampe, oboseala) nu se prescriu in mod frecvent; scaderea dozelor poate reduce frecventa de aparitie a efectelor secundare -propanololul, un beta-blocant (utilizat uzual in tratamentul afectiunilor cardiace) este util in tratamentul migrenelor sau a cefaleelor.De retinut!Folosind jurnalul ce contine informatii despre ciclul menstrual, medicul isi poate da seama care sunt simptomele cele mai suparatoare pentru pacienta si poate stabili un plan de tratament focalizat pe acestea. Tratament chirurgical

In trecut femeile cu simptome severe ale sindromului premenstrual erau frecvent tratate prin indepartarea chirurgicala a ovarelor si uterului. Fara ovare, organismul femeii nu mai produce ovule, estrogen si progesteron si nu mai exista ciclu menstrual. 

Aceasta metoda, in momentul de fata este controversata si rar utilizata. Se foloseste pentru femeile care intrunesc urmatoarele criterii: -simptomele sunt severe si afecteaza sever modul de viata al pacientei -pacienta nu mai are planuri de a naste copii si se afla la distanta de multi ani de menstruatie -simptomele sunt ameliorate de medicatia ce induce o stare similara cu menopauza (GnRH-A); cu toate acestea, chiar daca simptomatologia se amelioareza in aceste conditii, nu exista dovada certa ca acest lucru se intampla datorita terapiei -au esuat toate celalalte forme de tratament -toate sau majoritatea simptomelor sunt legate de sindromul disforic premenstrual; celalalte probleme, precum cele de ordin psihologic si de ordin nonmedical nu par a contribui la simptomatologie. Cu toate ca ovarectomia elimina probleme legate de sindromul premenstrual, totusi procedura induce menopauza precoce si simptomele aferente acesteia, care au tendinta de a fi mai severe decat in menopauza indusa in mod natural. Menopauza precoce creste riscul de osteoporoza, deoarece nivelurile scazute de estrogen duc la scaderea densitatii osoase. De aceea, femeile fara ovare sunt sfatuite sa se trateze cu estrogen cel putin pana la varsta de aparitiei a menopauzei naturale, ca si masura de protectie impotriva osteoporozei: -terapia cu pastile combinate de estrogen si progesteron sunt utilizate la femeile fara ovare, dar cu uterul inca prezent, pentru a se reduce, astfel, riscul de cancer uterin legat de estrogen -terapia de substitutie cu estrogen se recomanda la cele la care au fost indepartate atat ovarele cat si uterul. Exista de asemenea riscurile din procedurile chirurgicale datorita necesitatii anesteziei.Alte tratamente

Metode alternative sau complementare-metode de relaxare, incluzand exercitii de relaxare, exercitii de respiratie, yoga sau terapie prin masaj -terapia prin lumina puternica: unele studii asupra acestei metode au sugerat ca expunerea la lumina fluorescenta dimineata si seara in zilele in care pacienta prezinta simptome ale sindromului premenstrual pot reduce severitatea acestora -terapia prin deprivare de somn: cu toate ca nu s-a studiat in detaliu, se crede ca deprivarea de somn din timpul noptii, in timpul fazei premenstruale poate imbunatati simptomatologia (depresia); prin acordarea a doar 3-4 ore de somn la inceputul sau sfarsitul noptii, femeile cu sindromul disforic premenstrual au inregistrat o imbunatatire a dispozitiei, mai ales dupa o noapte de recuperare a somnului pierdut; acest fenomen se

crede a fi datorat modificarilor din ciclul circadian (ritmul somn-veghe) care la femeile cu sindrom disforic premenstrual se pare ca este anormal.Tratamentul cu suplimente de vitamine si minerale-calciul – acest element detine un rol in productia de hormoni a sistemului endocrin; acesta este in legatura directa cu simptomatologia sindromului premenstrual; se poate obtine o imbunatatire a simptomatologiei prin administrarea zilnica a 1200 mg de calciu in trei doze, iar in acest mod se pot reduce, de asemenea, riscurile osteoporozei -magneziul – la unele femei cu sindrom premenstrual s-au detectat nivele scazute de magneziu, ceea ce este legat de nivelele anormale ale anumitor substante din organism, precum prostaglandinele, care sunt in legatura directa cu mecanismele de producere ale inflamatiei; s-a obtinut o reducere a simptomelor date de retentia de lichide prin administrarea zilnica, timp de minim 2 luni, a magneziului; de asemenea acest element are un rol in reducerea simptomelor dureroase si ale tulburarilor de dispozitie -vitamina B6 (piridoxina): acest element are rol in functia sistemului endocrin si in capacitatea organismului de a utiliza magneziul; cu toate ca exista controverse cu privire la acest subiect, s-a remarcat ca administrarea zilnica de vitamina B6 imbunatateste simptomele depresive; se recomanda administrarea zilnica de maxim 100 mg, pentru a se evita efectul toxic al acesteia -vitamina E: este unanima opinia conform careia administrarea acestui element, in perioasa premenstruala, este eficienta in tratarea simptomelor date de sensibilitatea sanilor; ca efecte secundare se pot inregistra cresterea in greutate, anxietatea, cefaleea, pofta de a consuma dulciuri, depresia, insomnia si astenia (oboseala).Alte suplimente minerale sau vegetale-zinc: pentru tratamentul acneei (cosuri) din sindromul premenstrual -vitex: cu toate ca nu se cunosc exact efectele acestui produs, se pare ca se obtin niste modificari hormonale care afecteaza ovulatia si productia de estrogen; s-a demonstrat ca acest produs reduce iritabilitatea, furia, sensibilitatea sanilor, crampele, cefaleea, retentia de lichide; efectele secundare posibile sunt greata, tulburarile gastrointestinale, starea de rau general -ginkgo biloba: aceasta poate reduce sensibilitatea sanilor, retentia de lichide, cresterea in greutate; sunt necesare mai multe cercetari inainte ca ginkgo a fi considerata a fi un tratament util in sindromul premenstrual -primula de seara: uleiul obtinut de la aceasta planta este bogata in acidul gamma-linoleic, un acid gras esential care se crede a influenta efectele prostaglandinelor, precum durerea; se poate obtine o usoara ameliorare a sensibilitatii sanilor; cu toate acestea multe studii au demonstrat ca nu exista efecte benefice ale acestei plante asupra simptomelor sindromului premenstrual.De retinut!

Viaminele, suplimentele minerale si vegetale se pot procura de la farmacii, drogherii si plafare. Se recomanda, in mometul cand se incearca terapiile alternative, sa se foloseasca intai produsele despre care s-a demonstrat in mod cert ca sunt eficiente. Un tratament se va testa 2-3 cicluri menstruale; unele necesita folosinta pentru mai mult de 1 luna pentru a deveni eficiente. Se recomanda utilizarea produselor conform instructiunilor si sa nu se depaseasca doza maxima. La femeile care incearca sa ramana insarcinate, dar care doresc sa amelioreze putin simptomatologia sindromului premenstrual, sunt sfatuite sa incerce produsele minerale si vegetale in concordanta cu sfatul medicului. Unele produse au efecte secundare ce ar trebui sa fie evitate de femeile ce incearca sa ramana insarcinate

Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „ N.Testemiţanu”

Catedra Obstetrică şi Ginecologie

REFERAT

Tema :Tulburarile functiei menstruale. Amenorea. Dismenorea.Sindromul premestrual.

Şef caterdă: Profesor Universitar, doctor habilitat în mmedicină, Valentin Friptu Şef studii: Conferentiar Universitar, doctor în medicină, Mihail Surguci Student:medicina Nr1,gr. 1527 Cojocari Serghei

Chisinau 2015