MITROPOLIA CHIŞINĂULUI ŞI A MOLDOVEIACADEMIA TEOLOGICĂ

DIN OR. CHIŞINĂU

LUCRARE DE LICENŢĂ LAÎNDRUMĂRI MISIONARE

TEMA:„MARTORII LUI IEHOVA

ÎN REPUBLICAMOLDOVA”

Conducător ştiinţificLector, pr. doctorant Marcel DODU

Recenzent: Veaceslav GOREANU

Absolventul AcademieiTeologice Pr. Marcel CĂLUGĂRESCU

Chişinău 2003

2

CUPRINS

I. „MARTORII LUI IEHOVA” DE LA ORIGINI

PÂNĂ ÎN PREZENT..................................................................6

a) Istoria apariţiei..........................................................................6

b) Doctrina....................................................................................7

c) Cultul......................................................................................14

d) Organizarea.............................................................................16

e) Răspândirea.............................................................................17

II. PĂTRUNDEREA „MARTORILOR LUI IEHOVA

ÎN REPUBLICA MOLDOVA...............................................22

a) Apariţia sectei în Republica Moldova....................................22

b) Organizarea „Martorilor lui Iehova”......................................30

c) Numărul congregaţiilor din republică

cu credincioşii din ele.............................................................32

d) Formele şi metodele activităţii................................................41

e) Urmările nefaste psihice a „învăţăturilor” sectare..................44

f) Metodele de combatere a fenomenului sectar........................46

III. CONCLUZII............................................................................48

IV. NOTE BIBLIOGRAFICE......................................................50

V. BIBLIOGRAFIE......................................................................54

ANEXE

3

INTRODUCERE

Adevărata credinţă a omului creştin se manifestă prin

unitatea tuturor oamenilor în Biserică.

Biserica însă, nu este acolo unde se rămâne numai la

Evangheliile scrise de doi Apostoli şi doi ucenici, ci unde se

păstrează învăţătura tuturor Apostolilor Săi, transmisă

comunităţilor bisericeşti în unire din vremea Apostolilor până

astăzi.

Aceste învăţături, sunt păstrate acolo unde Apostolii şi-au

luat urmaşi pe ucenicii lor, dându-le harul primit la Cincizecime de

la Duhul Sfânt, după ce aceştia au învăţat de la ei tot ce au învăţat

ei de la Hristos. Sfântul Apostol Pavel nu-i laudă pe Corinteni că

citesc Evangheliile şi nici măcar nu-i îndeamnă să respecte numai

cea ce este scris în Epistole, ci să ţină toate câte le-a spus vreme de

un an şi jumătate (Fapte 18, 1) „Fraţilor, vă laud că în toate vă

aduceţi anumite de mine şi ţineţi predaniile precum vi le-am dat”.

(I Cor. 11, 2)

Mai ştia însă Sfântul Apostol, că mai sunt şi oameni care

vor încerca să dezbine aceste învăţături, şi pentru aceştia de sfatul

următor: „Pentru că mulţi sunt răzvrătiţi, grăitori în desert şi

înşelători, cărora trebuie să li se închidă gură”. (Tit 1, 11)

Scopul lucrării este acela de a mărturisi adevărul de

credinţă revelat de Domnul nostru Iisus Hristos, pe care s-a

întemeiat Sfânta Biserică şi prin care se rămăşeşte lucrarea

4

mântuitoare a neamului omenire.

Conform, rătăcirilor propovăduite de „Martorii lui Iehova”,

întemeiate pe raţiune omenească, nicidecum pe descoperire divină,

ei neagă pe Hristos ca Dumnezeu, recunoscându-L ca un proroc,

asemenea celor din Vechiul Testament, un simplu „Isus”, născut ca

orice om din păcat şi care nu a mântuit pe oameni prin Cruce ci a

suferit pentru păcatele Sale, ca orice om, nedorind astfel

nicidecum să treacă de la Vechiul Testament la cel Nou, afirmând

că Hristos încă nu a venit ci că El este Arhanghelul Mihail.

Nimeni altcineva nu ar putea afirma şi susţine astfel de

absurdităţi decât cei ce par a se îmbrăca la prima vedere cu haina

creştinătăţii, purtând o mulţime de nume: „Martorii lui Iehova”,

„Iehovişti”, „Studenţii Bibliei”, „Milenişti” precum şi „Ruselişti”,

invadând sânul autentic al creştinismului ortodox din Republica

Moldova.

Motivul acestei lucrări, este de a prezenta, prezenta

pericolul activităţii sectare iehoviste pe teritoriul ţării noastre, atât

pentru conştiinţa creştină neprotejată din cauza insuficientei

informaţii în acest domeniu, cât şi pentru faptul că întreaga

societate e racolată de proclamatori.

Scopul urmărit de această lucrare, este de a arăta pe cât e

cu putinţă, având în vedere lipsa literaturii misionare creştine

ortodoxe în ţara noastră, momentele şi metodele cele mai

importante a activităţii sectare iehoviste, precum şi necesitatea

apărării credinţei noastre strămoşeşti.

Despre activitatea şi apariţia iehoviştilor în plan istoric

5

universal, precum şi în cadrul ţării noastre, vorbesc mai mulţi

scriitori creştini ca: Antim Radu, Diacon Petru Ioan David,

Arhimandrit Ilie Cleopa, Geo Vasile, Mina Prodan, Preot Someon

Adrian, Moisin Anton, precum şi mulţi alţi apologeţi creştini

ortodocşi.

În acest context, voi încerca în cadrul acestei lucrări, să

prezint pericolul spiritual şi social ce vine din partea „Martorilor

lui Iehova”, precum şi apariţia şi dezvoltarea lor în ţara noastră.

În capitolul întâi, întitulat „Martorii lui Iehova”, de la

originii până în prezent”, voi dezbate mai multe subiecte, împărţite

în subcapitole, privitor la istoria apariţiei sectei, învăţătura, cultul,

organizarea precum şi răspândirea lor în întreaga lume.

Capitolul al Doilea, va prezenta cititorului „Pătrunderea”

«Martorilor lui Iehova» în Republica Moldova” expunând mai jos

„Apariţia sectei în Republica Moldova”, „Organizarea «Martorilor

lui Iehova», „Numărul congregaţiilor din republică cu credincioşii

din ele”, „Formale şi metodele activităţii prozelitiste a „Martorilor

lui Iehova”, „Urmările nefaste psihice a „învăţăturilor sectare”

precum şi „Metodele de combatere a fenomenului sectar”.

6

I.

„MARTORII LUI IEHOVA”

DE LA ORIGINI PÂNĂ

ÎN PREZENT

a) istoria apariţiei

b) doctrina

c) cultul

d) organizarea

e) răspândirea

A) ISTORIA APARIŢIEI

Întemeietorul Societăţii „Martorii lui Iehova” este Charles

Taze Russel. S-a născut la 16 februarie 1852 în oraşul Alhein (lângă

Pitsburg, Pensilvania, SUA). Tatăl lui avea un magazin de haine gata

şi mai făcea parte din societatea presbiterienilor din oraş.1 La

începuturi societatea întemeiată de Russel se chema „Wath Tower

and Traet Society of Pensilvania – of New-York”.2 Pe parcursul

timpului această societate şi-a schimbat de câteva ori numele. Anul

7

întemeierii se socoate a fi 1878, dar oficial este înregistrată în 1884.

Până în anul 1918, ei se numeau „Cercetătorii Bibliei”, iar mai apoi

au luat denumirea de „Milenişti” după ce a apărut de sub tipar cartea

lui Rutheford „Milioane ce trăiesc astăzi nu vor muri”. Cei ce nu au

acceptat această denumire s-au numit „Russelini” ca mai apoi în

martie 1932 să-şi definească numele de „Martorii lui Iehova”.3

Charles Taze Russel moare la 31 octombrie 1916 când se

întoarce la sediul Societăţii dintr-o vizită la Los-Angeles. Însoţitorul

lui Russel, Menta Sturghev, a chemat conducătorii de vagon să asiste

la „moartea celui mai mare om”. Intrând, ei au văzut corpul lui

Russel înfăşurat într-o pânză albă asemenea unei Pelerine. După

mărturiile conducătorilor „faţa lui era mai întunecată

ca noaptea”.4

B) DOCTRINA

Erezia şi secta sunt două cuvinte – primul provenit din limba

greacă şi celălalt din limba latină, care denumesc aceiaşi realitate,

adică cea ce rezultă din ruperea, repararea unei părţi dintr-un întreg.

Erezia – este învăţătura greşită, iar secta – cei ce o răspândesc.22

În fond, învăţătura „Martorilor” este foarte confuză, fiind

alcătuită din rămăşiţele vechilor erezii, care au fost combătute din

primele veacuri ale apariţiei Creştinismului, la cele dintâi Sinoade

Ecumenice, Niceea (325) şi Constantinopol (381).

Folosindu-se doar de numele lui Hristos, ei îmbracă

8

creştinismul în haina vechi testamentară, şi chiar îl prezintă ca un

străin în sânul Sfintei Evanghelii. În formularea convingerilor sale,

Russel s-a bazat pe învăţăturile unor secte cum ar fi Adventismul de

Ziua a Şaptea şi a Cristodelfianismul, la care a adăugat şi propria-i

interpretare a Bibliei.

Apropiindu-ne mai adânc de temeiul învăţăturii iehoviste,

vedem că acesta se axează mai mult pe negarea dumnezeirii lui Iisus

Hristos şi întoarcerea la dumnezeul Vechiului Testament pe care ei l-

au numit Iehova.

Rabinul istoric Josy Eisenberg, explicând Pentateuhul, afirmă

că Dumnezeu, în tradiţia evreiască este găsit sub mai multe nume.

Două sunt numele care apar cel mai des şi anume Tetragrama

I.H.V.H. precum şi Elohim. Numele I.H.V.H. este derivat din verbul

a fi. Textul original al Bibliei nefiind construit decât din consoane,

au fost propuse, abia în sec.XVI, diferite lecţiuni, cele mai curente

fiind IAHVE sau de IEHOVA. Dar acestea nu sunt decât

presupuneri. Cât despre numele Elohim, el desemnează în Biblie

orice divinitate, şi se traduce tot Dumnezeu.

Numele lui Dumnezeu i-a fost revelat lui Moise (Ieşire 3, 14),

dar mai târziu tradiţia evreiască, în semn de respect şi frică faţă de

Dumnezeu, au încetat de a mai folosi acest nume, înlocuindu-l prin

altele. (ex. Domnul). Vocalele introduse printre consoanele

tetragramei au fost împrumutate din cuvântul „ADONAI”

(A,O,A).24

9

Din „învăţăturile” lor putem să desprindem următoarele

aberaţii:

– „Învăţătura despre Treime este mincinoasă şi este născocită

de Satana cu scopul de a neciusti numele Dumnezeului

Iehova”.25 Din lucrarea lui Ch. Russell „Cheia Bibliei, şi

din buchetul de cântări ale iehoviştilor „Imnele zorilor

mileniului, se pot desprinde câteva concepţii iehoviste

pure.

– Nicidecum nu acceptă Sfânta Treime, totuşi arată că:

a) Există un Dumnezeu – ideie

b) Iisus Hristos nu este Dumnezeu, ci o creatură a Lui.

El a fost un simplu om, superior celorlalţi, fiind

acuzat şi condamnat ca orice profet în afara legii

mozaice, a fost răstignit şi a murit ca un om pentru

totdeauna, dar pentru supunere a căpătat nemurirea.

c) Duhul nu este Dumnezeu, o persoană, ci numai o

energie a Tatălui.26

Acesta afirmaţii apar vizibil în refuzul categorie al Sfintei

Treimi şi sunt accentuate cu anumite iudaisme foarte stricte.27

Cu referinţă la Fiul lui Dumnezeu, ei spun că

„Iisus Hristos, numele iniţial al căruia a fost Logos, a fost prima

făptură, şi deci începutul creaţiei lui Dumnezeu” şi dacă aşa

„Logosul a fost din timp în timp trimisul şi vestitorul de cinste a lui

Dumnezeu Iehova ... fiind prietenul bun a lui Iehova”. După

învăţătura iehovistă Mihail Logosul (Cuvântul, adică Iisus Hristos) şi

Lucifer (Satana) sunt doi fraţi ce se luptă mereu pentru putere.28

10

Despre Duhul Sfânt ca cea de a treia persoană a sfintei

Treimi, ei afirmă că Duhul nu e o persoană a Dumnezeirii, ei numai

o energie a Tatălui Iehova, deci nu este Sfânta Treime.

O altă „doctrină” este „Împărăţia de 1000 de ani” (hiliasmul)

cu cei drepţi sau cei aleşi, adică numai cei ce sunt iehovişti.29 Ei

susţin că după Războiul universal din Armaghedon

(Har Maghedon = Muntele de la Megida) în apropierea Ierihonului

(Iisus Navi cap.7) – descoperit în zilele noastre, care va avea loc în

Israel în valea dintre Megida şi ruinele vechiului oraş Mergidda

(Cisiordania de astăzi), va fi pace timp de 1000 ani. La acest război

vor participa toate naţiunile, cu toate forţele lor interne – reforme,

rezoluţii, forţe navale, aeriene, rachete intercontinentale, trupe

motorizate, blindate, avioane invizibile, lasere etc. Şi din acest război

vor scăpa „teferi” doar iehoviştii aleşi.30

Nicidecum nu recunosc iadul sau chinurile veşnice, pentru că

păcătoşii la „înviere” adică – trezire – vor fi nimiciţi „Plata păcatului

este moartea”. (Rom. 6, 23) În Biblie cuvântul „Şeol” înseamnă

„mormânt”, locul „umbrelelor”, unde toţi merg, iar locul iadului în

Noul Testament trebuie înţeles doar simbolic.

Învierea, zic ei, va fi o restaurare a tuturor lucrurilor aşa cum

le-a făcut Dumnezeu la început. (Apocatastază, origenistă).31

În ceea ce priveşte concepţia lor despre om, lasă de dorit

oricărei libere cugetări omeneşti, pentru că amalgamul de

„învăţături” este atât de bine formulat şi răstălmăcit, încât încercând

a-l studia nu încetezi a te mira de bogata măiestrie a fanteziei lor

bolnave.

11

Aşa de exemplu, ei învaţă că, după ce Adam a căzut în păcat,

Dumnezeu a trimis pe îngeri ca să scape pe oameni din robia lui

Satan. Venind pe pământ, îngerii s-au căsătorit cu fetele oamenilor şi

au dat naştere uriaşilor. Dumnezeu a distrus pe uriaşi, iar pe îngeri i-

a aruncat în Tartar, care este atmosfera pământului. În jumătatea

veacului trecut, îngerii au primit din nou, îngăduinţa de a veni pe

pământ şi au dat din nou naştere la uriaşi, care sunt: suveranii,

bărbaţii de stat, oameni de ştiinţă, episcopi, generali, capitalişti etc.

Aceşti uriaşi demoralizează lumea şi Dumnezeu ca să-i nimicească

că, trimite revoluţii, molime, războaie etc. După care va veni

„împărăţia de 1000 de ani”.32

„Pentru acapararea acestei bunăstări, oamenii trebuie să intre

în organizaţia lui Dumnezeu, care în Sfânta Scriptură simbolic e

numită cu cuvântul „Ierusalim”, adică să devină membru al sectei. În

rai, în ceruri, vor ajunge nu toţi iehoviştii, ci numai 144 mii care

împreună cu Hristos şi cu judecătorii Vechiului Testament conduce

cu oamenii ce au rămas pe pământ după Armaghedon. Viaţa, însă,

din raiul de pe pământ este descrisă în duh comunist: „nu vor fi

atunci nici bogaţi, nici săraci, toţi vor trăi la fel ... Ţăranii şi lucrătorii

vor avea mâncare îndeajuns”.33

Omul, nu posedă suflet nemuritor, precum unii gândesc, ci

cuvântul suflet este sinonim cu creatură, om, având aceiaşi

însemnătate ... astfel, dacă omul moare, moare cu totul (ca animalul)

şi viaţa se termină absolut cu aceasta.34 Combaterea acestei

absurdităţi o găsim la MT. 22, 32.

Nu în cele din urmă, aberaţie, putem socoti şi neacceptarea

12

nici a oricărei sărbători, fie ea religioasă sau oficială (statală),

socotind ca acestea au fost impuse, pe parcursul istoriei, pentru care

au şi împărţirea ei în trei etape:

I – De la creaţie până la potop, când lumea a fost condusă

de îngeri (II Pt. 3, 6).

II – De la potop, până la a II-a venire a Domnului în anul

1874, lumea atunci fiind condusă de Satana.

III – De la 1874, pe o perioadă de 40 ani, a urmat o vreme de

încercări care au culminat cu războiul, început în 1914.

Astfel a văzut şi transmis ucenicilor săi „revelaţia Divină” a

Sfintei Scripturi, precum şi multe altele din „planul secret a lui

Dumnezeu” „marele descoperitor” Charles Taze Russell.35

De fapt, toată propaganda iehovistă are substrat politic –

anarhic, deprimant, pentru ca să producă panică. Este vizată mai ales

ierarhia ortodoxă, socotită pactizată cu antihristul şi cu

reprezentantul satanei: STATUL.

Deşi nu acceptă războiul, jurământul şi nu pun mâna pe armă

iehoviştii ajung la mutilarea degetelor de la mâini pentru a nu face

armata. Practică, fără scrupule, uciderea lentă şi atacurile tâlhăreşti.

Cu toată reţinerea de la serviciul militar, întreţin o psihoză războinică

şi seamănă zâzanie ca nimeni alţii. Prin concepţia lor asupra

„Sfârşitului lumii” şi mileniului, pe care pretind că numai ei îl

cunosc, ameninţă nu numai adepţii lor, ci şi lumea întreagă cu soarta

Sodomei şi Gomorei şi împlinirea datelor din Apocalipsă, Acceptă

războiul fără arme, războiul şi pedeapsa cerului, cu foc şi pucioasă

adică războiul chimic şi bacteriologic, trâmbiţând distrugerea tuturor,

13

afară de ei, „cei aleşi”.

Nocivitatea şi pericolul social pe care-l poartă această sectă, a

determinat multe popoare să scoată acest cult violent în afara legii.

Iată, deci, în câteva chiţe expuse aici, „justificarea” biblică,

religioasă şi socială a „Martorilor lui Iehova”.36

c) CULTUL

Spre deosebire de alte confesiuni şi religii, „Martorii lui

Iehova” se limitează la adunările de duminică şi marţi, precum şi

serbarea „botezului” şi a Paştelui.

Aceste adunări sunt convocate în case speciale de rugăciune,

mai numite şi „Regat”, unde rugăciunea comună se începe prin

intonarea unor imnuri, o scurtă rugăciune, după care sunt citite unele

capitole din revistele „Turnul de Veghe” şi „Treziţi-vă”, făcându-li-

se mai apoi exegeza. Toate acestea se încheie cu cântarea altui imn şi

o scurtă rugăciune.

Botezul – se săvârşeşte printr-o singură afundare în apă nu

în numele Sfintei Treimi, prin urmare fiind nevalabil. (Mt. 28, 19)

Formula ungerii „darul spiritului sfânt din partea lui Iehova” este

prezentată cu litere minuscule, pentru a nu recunoaşte o persoană

oarecare din Sfânta Treime.37

Paştele – „Cina Domnului” sau „Comemorarea” este cea

mai semnificativă sărbătoare la iehovişti, fiind sărbătorită la 14

NISAN, odată cu Paştele evreilor.

14

Ca ritual, ea se începe cu imnul „Cina Domnului” după care

se rosteşte o rugăciune de către conducătorul congregaţiei. Se

vorbeşte despre Paştele ebraic ce este legat de Cina cea de Taină.

Cuvântarea se încheie cu prezentarea morţii lui „ISUS” şi importanţa

jertfei acestuia.

Pe parcursul întregii cuvântări, pe o masă în centrul sălii se

află vin şi pâine nedospită (azimă), care după predică sunt trecute din

mână în mână, socotindu-se astfel că toţi iau parte la Cina cea de

Taină. Din aceste „daruri” gustă doar cei aleşi (din cei 144.000) şi se

încheie întreg ritualul cu imnul „Aclamaţi-L pe cel întâi născut al lui

Iehova”.

Simbolistica azimei este trupul fără păcat al lui „ISUS”, iar

pâinea dospită – păcatul.

Statistica confesională, a înregistrat în anul 2001, 15.374.986

de participanţi din toată lumea, ce au „sărbătorit” Paştele iehovist.

Din punct de vedere ierarhic ei susţin că toţi sunt „fraţi” sau

„Slugile Domnului”, dar totuşi se supun unei autorităţi de tip

ierarhic:

– Directoratul-sinclitul bătrânilor superioari, în frunte cu

preşedintele, ce deţine puterea supremă (astăzi

M.G.Henschel) cu sediul la Brooklyn, New-York.

– Şcoala Gilead – ce se ocupă de pregătirea viitoarelor cadre

de propovăduitori.

– Celulile inferioare – cercurii câte 15-20 oameni uniţi în

grupuri.

– Strefirii-sunt supuse birourilor regionale, care la rândul lor

15

conduc întreaga activitate a iehoviştilor, în ţara noastră,

precum şi multe alte feluri şi forme de ierarhii mai mici şi

mai mari.

d) ORGANIZAREA

Sediul central al Societăţii Martorii lui Iehova se află astăzi în

Brooklyn, New-York, şi are conducător pe M.G.Henschel.

Grupul Central se numeşte Congregaţie şi are până la 200

membri, fiind de tip ierarhic, unindu-i pe toţi în „Sala Împărăţiei”.

Mai multe congregaţii alcătuiesc o circumscripţie şi mai

multe circumscripţii formează un district, iar mai multe districte fac

o zonă, reprezentând o ţară, cu un „Bethel” care, la rândul său, este

legat de „Bethel”-ul Colegiului Central. Privind mai de aproape

această organizare, putem înţelege clar că ceea ce se urzeşte în sânul

acestei secte nu este ceva inofensiv şi inocent, ci prezintă mai multe

semne de întrebare şi suspiciuni pentru cei ce ar încerca să se apropie

de ea prin convingere.

e) RĂSPÂNDIREA

Din punct de vedere al istoriei, răspândirea acestei secte

poate fi împărţită în trei mari etape:

I – anii 1878-1916, perioada formării şi stabilizării;

16

II – anii 1916-1942, răspândirea după hotarele SUA;

III – anii 1942-1960, propaganda intensivă în Europa

de Apus.5

Cel mai important moment al propagandei iehoviste între anii

1969-1942, la jucat urmaşul lui Russel, J.F. Rutheford, care în

conferinţele sale nu îndemna mai mult la rugăciune, meditaţie sau

studierea Sf. Scripturi, ei la propagandă afirmând că aceasta este

starea adevărată a membrilor acestei secte.

Rutheford, înfiinţează tipografii, în care se tipăreau cărţi

iehoviste în zeci de limbi, precum şi 408 staţii de emisie radio pe

întinsul Statelor Unite, care transmiteau zilnic, repetat, discuri de

câte 15 minute cu „predicile” lui.6

Nicicum nu a influenţat rău, intenţia catolicilor de a desfiinţa

posturile de radio, care erau mai multe decât numărul membrilor

sectei, la succesul propagandei iehoviste în spaţiul european. Mai

întâi la Londra, apoi la 1932 în Italia şi-au deschis birouri ale

societăţii iehoviste. În Germania, aveau birou şi o tipografie

puternică.

În timpul celui de-al doilea război mondial, Hitler, pe motiv

de neparticipare la recrutare şi pentru propaganda sionistă, interzice

activitatea sectei, la fel ca şi în Anglia unde au fost judecaţi şi închişi

1593 de adepţi ce propagau antinaţionalismul.7

Prin intermediul editurii „Turnul de Veghe” condus de

Nathan Home Knorr, Rutheford, înfiinţează o şcoală de misionari şi

predicatori (Şcoala Gilead), aducând noi membri în sânul societăţii.

Astfel, dacă în 1945 numărul iehoviştilor era de 150.00, în anii 1977

17

a depăşit cifra de două milioane.8

Printre cele 10 milioane de exemplare ale publicaţiilor

sectare, în anul 1950 în cadrul unui congres, a fost lansată traducerea

iehovistă a Sfintei Scripturi „Nouă – Lume a Scripturilor greceşti” şi

difuzarea seriei de filme: „Societatea Nouă – Lume în acţiune

(1954), „Fericita Societate Nouă Lume (1956) etc...

În 1953, se începe o nouă campanie de prozelitism sectar,

condusă de acelaşi Knorr, care impune metoda predicării din casă în

casă. Astfel, fiecare propagandist are norma, lui de ore de predicare.

Cuvântarea trebuie să dureze de la trei până la opt minute,

conţinând de la 2 până la 4 citate biblice. În diferite forme această

metodă este folosită şi astăzi de către sectari.9 Pentru a doua vizită la

cei ce s-au arătat a fi cointeresaţi, aveau o „piedică” de 15 minute,

învăţate şi rostite de sute de ori pe zi la uşile caselor.

Un propagandist începător trebuie să meargă, din casă-n casă,

15 ore pe lună. Un ajutor de pioner 66 ore, iar un pioner 96 ore,

precum şi cei speciali 134 ore pe lună, cam 4;5 ore pe zi.

În 1992 existau 4.472.787 „proclamatori” ceea ce înseamnă:

un „proclamator” pentru 475 locuitori ai Franţei, unul la 375 în

Belgia, unul la 297 în Italia, unul la 257 în Canada, unul la 57 în

Guadelupa.10

Munca în cadrul predicării, tipografiilor precum şi a tuturor

metodelor de propagandă sectară, este voluntară.

Cea mai mare tipografie, care aprovizionează, de două ori pe

lună, toate continentele este în Frankfurt pe Main, având cel mai

mare tiraj din lume, al revistei „Turnul de veghe” (17.9 milioane

18

exemplare, în 115 limbi) precum şi „Treziţi-vă” (15.6 milioane în 34

limbi). Partea scrisă a prozelitismului, a adus în rândul membrilor

societăţii, în 1975, două milioane iar peste 10 ani, 3 milioane.11

Propaganda înfocatului Knorr, moare odată cu el în 1977 cu

el în 1977, şi este preluată de urmaşul lui Frederik W. Franz.12

Pentru toate sectele, inclusiv, cea iehovistă, căderea zidului

Berlinului, a fost un avânt puternic, în vederea prozelitismului sectar.

Astfel, la începutul anilor ′90, iehovişti, erau peste 4 milioane

de propagandişti şi 6 milioane de simpatizanţi ai acestora.13 peste tot

în luna sunt construite săli de conferinţa, hoteluri, case pentru

misionari, birouri. Centrala din Brooklyn, New-York, va fi triplată în

suprafaţă şi număr de angajaţi. În Germania este construită

reprezentanţa pentru Europa şi Asia.14 Sunt organizate congrese se

iniţiază programare radio şi de televiziune. La congresul de la Sanct-

Petersburg (1993) au fost invitaţi 50.000 de delegaţi din toate

colţurile lumii.15 Un alt congres a avut loc la Kiev, la care au luat

parte 64,714 oameni, din care 7.402 au fost primiţi în rândurile

sectarilor.16

În 1996, două astfel de congrese au fost în Minsk, unul în

Bişchec, unul în Taşchent, cinci în oraşele Cazahstanului, două în

oraşele Moldovei, douăzeci şi unu în Rusia, două în Tallin,

unsprezece în Ucraina.17

În 1997 a fost organizat câte un congres în Minsk, Bişchec şi

Estonia. Cinci congrese s-au petrecut în oraşele Cazahstanului, trei în

oraşele Moldovei, douăzeci şi trei în Rusia.18

Insistenţa propovăduitorilor pe toate căile posibile precum şi

19

rin mass-media de astăzi, ajute foartă mult la răspândirea

neadevărului şi pierderea sufletelor celor îndoielnicii în credinţă, de

pe toate continentele.

20

II.

PĂTRUNDEREA

„MARTORII LUI IEHOVA”

ÎN REPUBLICA MOLDOVA

a) Apariţia sectei în Republica Moldova

b) Organizarea „Martorilor lui Iehova”

c) Numărul congregaţiilor din republică cu credincioşii din ele

d) Formele şi metodele activităţii

e) Urmările nefaste psihice a „învăţăturilor” sectare

f) Metodele de combatere a fenomenului sectar

a) APARIŢIA „MARTORILOR LUI IEHOVA”

ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Începutul prozelitismului iehovist pe teritoriul ţării noastre

s-a desfăşurat în două perioade de timp (care au fost consemnate).

Prima atestare a fost făcută în anul 1891, când (chiar) însuşi

„marele” Charles Taze Russell, a vizitat or. Chişinău, făcând o vizită

„misionară” în Europa. În acel timp el se întâlneşte cu Iosif

21

Rabinovici, care predica familiilor de evrei din acest teritoriu. Aceste

date scurte, au fost extrase din revista „Turnul de Veghe al Sionului”

şi „Mesagerul prezenţei lui Hristos” (1891).

Cea de a doua consemnare a fost făcută, după primul război

mondial prin 1919-1920, când Basarabia a fost anexată României.38

Un oarecare Ion Andronic, din s. Corjeuţi, venind acasă din

Austria, a început să vorbească oamenilor despre Biblie, punând

astfel temelia „învăţăturii” iehoviste în ţara noastră. Astfel, în anul

1922, prin efortul financiar al „fraţilor” se construieşte prima casă de

adunări, numită pe atunci „Sala Regatului”.

În acelaşi an, un fost prizonier al primului război mondial

Moise Ciobanu, se întoarce din Germania la Bălţi şi formează un

grup sectar, care mai târziu a devenit prima congregaţie.

Dar acestea au fost doar începutul invaziei iehoviste că

văzând succesul „fraţilor” din acest teritoriu, întemeitorul

iehovismului în România Ioan B. Sima au sediul la Cluj-Napoca, a

început să intuiască „misionari” pentru susţinerea „fraţilor” din

Basarabia şi Bucovina.

În 1926, după documentele din arhivă, erau 104 persoane în

nordul Basarabiei. Iar în Bucovina (regiunea Hotinului) numărul lor

atingea 200 de persoane. La 8 martie 1931 în această regiune activau

mai mult de 50 de propovăduitori, nouă din ei fiind din Şireuţi.

După succesul prozelitist la 1922, din Corjeuţi, prin

construcţia „Regatului” secta s-a extins imediat şi satele învechinate

cum ar fi Feteşti, Caracuşeni, Tabani precum şi Şireuţi, unde

„învăţa” pe creştinii ortodocşi Biblia, Ilarion Bugoian.

22

Activitatea lor pe teritoriul României a fost îngreuiată prin

legea din 28 aprilie 1928, care interzicea propaganda iehovistă, şi

astfel conducătorii sectei şi-au îndreptat acţiunile sale mai mult spre

regiunea Bucovinei şi Basarabiei. O altă criză în sânul sectei a fost

părăsirea acesteia de către liderul I.B.Sima, şi primirea lui din nou în

rândul creştinilor ortodocşi.

Toate aceste probleme au făcut ca în iunie 1933 pe lângă

sediul central mutat de la Cluj la Bucureşti prin hotărârea

Nr.7509/1932 a Tribunalului Ilfov, fiind înregistrat oficial cu noul

conducător Martin Maghiasoru, să fie fondată o filială pentru

„martorii” din Nordul Basarabiei şi Bucovinei, tipărind buletine

speciale „Vestitorul numelui lui Iehova” şi „Sfaturi pentru Martorii

lui Iehova” ce cuprindeau învăţături sectare. Insistenţa lor pentru

propagandă n-a încetaţi şi la începutul lui 1934, conducătorii sectei

au mers la o înţelegere cu cei din secta baptistă ce purta numele

„Biblia şi Frăţimea” care activa legal „Pentru o bună recompensă

financiară, aceştia au oferit „martorilor” legitimaţiile lor, ca aceştia

să poată propovedui „legal”, împărţind broşuri „Unde-s morţii”,

„Război şi pace”, „Iadul” etc.

Pentru „întărirea în credinţă”, conducătorii Centrului Mondial

Iehovist din Brooklyn, în acelaşi an 1934, la 4 iunie, trimit un emisar

la Chişinău. Paleos Nicolas, trăitor temporar al or. Constanţa

(România).

Acesta, stabileşte legătura cu o oarecare Anna Orlova,

trimiţându-i sute de exemplare de cărţi şi reviste, în limba română şi

rusă cu caracter iehovist: „Nădejdea oamenilor la împărăţia lui

23

Dumnezeu”, „Criza”, „Lupta Armaghedonului”, „Cum se poate de

împăcat cu Dumnezeu”, „Crearea contemporană”, „Epoca de aur”,

„Informatorul” etc.39

Propovăduind o politică religioasă anticomunistă, a fost

reţinut de către organele ordinei de drept din acel timp, şi au trimis

dosarul cu materiale la Tribunalul din Constanţa, pentru ca acesta să

fie tras la răspundere. Peste puţin timp apare scrisoarea de răspuns,

în care se aduce la cunoştinţă că încă de la „... 22 februarie 1934,

Paleos Nicolas fusese acuzat conform articolului Nr.2467 şi prin

hotărârea Tribunalului din Bucureşti Nr.1145 de la 22 mai 1934 este

declarat nevinovat şi este eliberat de orice învinuire”. Astfel toate

străduinţele forţelor de drept au fost zadarnice, fiind foarte clar că

emisarii iehovişti în România erau numiţi de undeva „de sus”.40

În acest răstimp, în Basarabia apar este doi emisari, oarecare

Matilda Copeti şi Golban, având cu sine actele oficiale eliberate de

Ministerul Cultelor prin documentul Nr.114 119/11889/1933. Şeful

jandarmilor din oraşul Cernăuţi, a declarat că este neclar cum de

înţeles documentele contradictorii a „Ministerului Cultelor”, care

prin altă lege interzic activitatea sectei.41

Aceşti doi emisari, împrăştiau material prozelitist în limba

rusă şi română cu mai multe titluri: „Stăpânirea lumii”, „Împărăţia”,

„Nădejdea lumii”, „Război sau pace” etc., cel mai interesant fiind

autorizarea acestor cărţi cu pecetea Ministerului Afacerilor Externe a

României.42

Pe teritoriul Basarabiei în 1936 au apărut alţi doi emisari,

trimişi de la Brooklyn, Lomar Umre şi Cocis Kard, cerând predicarea

24

până la toate hotarele ţării noastre.

Şi în acest context istoric, îşi face apariţia predicatorul Ilarion

Bugoianu, ce este trimis cu „misiune specială” în oraşul Bender,

unde ducând o propagandă religioasă şi agitaţie politică, este arestat,

dar în curând „o mână tainică” îl eliberează.

La 4 octombrie 1936 în regiunea Acherman, a fost reţinut un

alt activist al sectei „Martorii lui Iehova” Ion Franţ-Ştein, născut în

comuna Terebna, regiunea Bălţi. Acesta, predicând politica

anticomunistă, este arestat, dar după 8 zile, prefectul poliţiei

or. Bucureşti scrie o telegramă cu Nr.19719/1936 cu următorul

conţinut: „... În legătură cu acea că în Bucureşti pe strada Crişana 33,

într-adevăr se află Societatea Bibliei şi a Tractatelor a „Martorilor lui

Iehova” ce a fost legalizată prin hotărârea Tribunalului de la Ilfov,

cetăţeanul Ion Franţ-Ştein care este propovăduitor, îşi are

însărcinarea legală conform punctului Nr.4 a documentului, de a i se

da dreptul pentru împărţirea literaturii cu caracter religios ce a fost

editată la tipografia acestei comunităţi în diferite limbi a

naţionalităţilor ce trăiesc în România ...” La Sfârşitul telegramei se

spune că acest Ion a efectuat o astfel de propagandă la Constanţa

precum şi la Bucureşti şi se bucură de încredere şi respect, pentru

care nu există nici o pricină de a fi arestat, mai ales pentru chemarea

lui de răspundere. Astfel d-l Ion Franţ-Ştein în baza acestei telegrame

a fost eliberat pentru a-şi continua „misiunea”.43

Eforturile forţelor de drept din ţară, au început să fie fără nici

un rost, pentru că imediat venea ordin „de sus” şi „martorii” erau

eliberaţi, ceea ce a început să creeze nemulţumiri între rândurile

25

reprezentanţilor organelor statale. Sub aceste presiuni, conducerea a

încercat o altă metodă, şi în decursul a doi ani (1938-39) a emis două

legi, una după alta Nr.26208/1938 şi Nr.31999 din 1939, conform

cărora categoric este interzisă activitatea sectei „Martorii lui Iehova”

şi a centrului lor „Comunitatea Bibliei şi a Tractatelor” din

Bucureşti, iar averea aceleia trebuie să fie confiscată, ceea ce nu s-a

întâmplat nicidecum. Aceste legi au fost nişte amăgeli pentru a

dezorienta pe toţi cei ce afirmau că această sectă este protejată de

conducerea ţării.44 După ce basarabia a fost alipită de Rusia,

începând cu anii ′40, pentru „martori” au venit timpuri grele, fiind

deportaţi în Siberia pentru propaganda lor anticomunistă.

Nu a fost oprită prea mult timp activitatea prozelitistă, chiar

dacă aceştia, în aceste condiţii, refuzau armata şi conducerea statului

sovietic. Conducătorii sectei îndemnau adepţii, spre sfârşitul ′44 şi

începutul anului 1945, să acţioneze în ascuns, cu instrucţiunea

următoare: „... Luaţi aminte, voi lucraţi în condiţii grele a regimului

Satanic. Acum, înainte de Armaghedon, când el este aproape,

conducătorul popoarelor lui Iehova îi va păzi pe acei ce

propovăduiesc ideile acestei organizaţii teocratice. Aduceţi oameni

în organizaţia noastră. Prin aceasta vă veţi mântui ...”

După terminarea celui de-al doilea război mondial, în cadrul

istoriei sectei „Martorii lui Iehova” în teritoriul ţării noastre,

distingem trei perioade.

Prima perioadă, între anii (1945-1955) a fost benefică pentru

sectă, datorită propagării active a „învăţăturii” iehoviste.

Cea de a două perioadă (1955-1960) a fost marcată de un

26

declin puternic în rândul adepţilor iehovismului. Cercetările

sociologice arată că aproximativ la jumătatea anilor ′50, creşterea

sectei a încetat vertiginos, scăzând influenţa ei asupra populaţiei din

cauza neîncrederii faţă de propovăduitorii iehovişti, iar începând cu

anii ′60 s-a simţit o abandonare în masă a sectei.

Iar a treia perioadă (1960-1989, ′90) a fost caracterizată ca o

perioadă de descompunere a sectei.45

Astfel, cercetările în acest domeniu au demonstrat că în

comuna Răuţel (Făleşti), numărul „martorilor” s-a micşorat, cu 81%

făcând comparaţie între anii 1945-1966. În 1966, 2,9% a iehoviştilor

din comună erau în vârstă, de la 21 până la 30 de ani; 26,6% de la 31

până la 40 de ani; 32% de la 41 la 50 de ani; 12,5% de la 51 la 60 de

ani, 21% – după 60 de ani. Deci, 70,5% dintre sectari erau mai în

vârstă de 40 de ani. Din toţi aceştia 32% aveau serviciu personal;

29,9% – lucrau în colhoz; 2% la alte servicii; 6,1% – pensionari.

Tânăra pătură iehovistă, în majoritate erau copiii acestora.

Secta s-a micşorat chiar şi în localităţile mai vechi formate,

prin anii ′30, având rădăcini puternice, aşa ca în comuna Larga

(Briceni). Numărul sectanţilor din larga, din anul 1969, comparativ

cu 1945 s-a micşorat de 15 ori, precum şi în satele Danu şi

Nicolaevca (Glodeni) unde în 1973 rândurile lor s-au micşorat cu

73%, iar 68% din cei rămaşi, aveau vârsta mai mare de 60 de ani.

Tot astfel putem spune şi despre comuna Stefăneşti (Făleşti).

Despre o creştere puternică a rândurilor sectarilor iehovişti

putem vorbi abia cu sfârşitul anilor 1989 şi începutul anilor ′90, când

fosta U.R.S.S. a început a se destrăma şi „fraţii” au putut să se

27

întrunească şi să predice fără piedici.

Primul congres memorabil iehovist a fost ţinut în anii 1989 şi

90 în Polonia, după care prozelitismul sectar s-a pornit în turneu prin

toate oraşele fostei Uniuni Sovietice.

La noi în republică, primul congres ce circumscripţie a avut

loc în anul 1991, după care au mai urmat încă cinci: două în 1996 şi

trei în 1997.

b) ORGANIZAREA „MARTORILOR LUI IEHOVA”

ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Odată cu destrămarea U.R.S.S., s-a adoptat legea cu privire la

libertatea conştiinţei, de care au beneficiat şi „Martorii lui Iehova”.

Această lege a fost înregistrată de prin ministru al Republicii

Moldova, Andrei Sangheli. Prin hotărârea Nr.558 din 27 iulie 1994,

în conformitate cu Legea Republicii Moldova Nr.979-XII din 24

martie 1992 „Despre Culte”, Guvernul Republicii Moldova hotărăşte

să aprobe Statutul, Organizaţiei Religioase a Martorilor lui Iehova

din Republica Moldova.

Astfel ea este compusă din patru puncte şi prevede şi un

statut.

1 – Libertatea conştiinţei este garantată. Ea trebuie să se

manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.

2 – Cultele religioase sunt libere şi se organizează statutelor

proprii, în condiţiile legii.

28

3 – În relaţiile dintre cultele religioase sunt interzise orice

manifestări de învrăjbire.

4 – Cultele religioase sunt autonome, separate de stat şi se

bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea

asistenţei religioase în armată, spitale, penitenciare,

aziluri şi orfelinate.46

c) STATUTUL ORGANIZAŢIEI RELIGIOASE

A MARTORILOR LUI IEHOVA

DIN REPUBLICA MOLDOVA47

I. PRINCIPII GENERALE:

1. Organizaţia religioasă a „Martorilor lui Iehova” din Republica

Moldova este o uniune benevolă de credincioşi, formată în scopul

mărturisirii şi răspândirii credinţei „Martorilor lui Iehova”. Aria

de activitate a organizaţiei este Republica Moldova.

2. Organizaţia îşi desfăşoară activitatea pe baza Bibliei, respectând

prezentul statut şi Legea Republicii Moldova, „Despre Culte,

precum şi alte legi în vigoare ale Republicii Moldova. În

problemele care nu sunt reglementate prin acest statut civil,

Organizaţia se conduce după legea ei canonică. Organizaţia îşi

desfăşoară activitatea sa prin intermediul comun religiei locale a

Martorilor lui Iehova din Republica Moldova.

29

3. În baza Bibliei, Organizaţia şi comunităţile religioase locale este

subordonată din punct de vedere canonic. Corpul de Guvernare al

organizaţie mondiale a Martorilor lui Iehova, care îi cuprinde toţi

martorii de pe glob se află de asemenea sub supravegherea

spirituală a Centrului Administrativ al Organizaţiei Religioase a

Martorilor lui Iehova.

4. Organizaţia este persoană juridică dispune de patrimoniu separat,

are bilanţ propriu, poate dobândi în numele propriu drepturi

patrimoniale sau nepatrimoniale să-şi asume obligaţiuni, poate

conturi deschise (inclusiv conturi valutare) la instituţiile bancare

din Republica Moldova, poate fi reclamată în instanţă de judecată.

Sub dirijarea spirituală a Centrului Administrativ Regional,

Organizaţia acţionează ca birou de distribuţie pentru a servi ca

organism de legătură al tuturor comunităţilor religioase locale ale

Martorilor lui Iehova din Moldova.

5. Organizaţia are sigilul rotund, ştampilă şi formulare cu propriul

său antet.

6. Sediul Organizaţiei se află în or. Chişinău pe strada Ialoveni, 96.

II. SCOPURILE – OBIECTUL ŞI FORMELE DE BAZĂ

ALE ACTIVITĂŢII ORGANIZAŢIEI

Scopurile Organizaţiei sunt:

7. Mărturisirea în comun şi răspândirea credinţei, desfăşurarea

activităţii religioase, care constă în a face cunoscute numele lui

30

Dumnezeu – Iehova. Desfăşurarea acţiunilor de binefacere şi

caritate.

8. Organizarea prin intermediul comunităţii religioase locale îşi

desfăşoară ministerul creştin care include:

− efectuarea serviciilor de închinare şi a ceremoniilor în

locurile destinate acestui scop în conformitate cu legislaţia

în vigoare;

− predicarea în public şi de la „uşă la uşă” a veştii bune

despre Regatul lui Dumnezeu încredinţat lui Iisus Hristos,

ca mărturie pentru numele şi Suveranitatea lui Iehova –

Dumnezeu;

− predarea de bună voie a adevărului biblic la persoanele

disponibile să asculte precum şi conducerea de studii biblice

gratuite în folosul lor pentru îmbunătăţirea mentalităţii şi

moralităţii oamenilor;

− predarea în mod gratuit la Martori adevărurilor biblice a

istoriei şi a literaturii biblice, pentru instruirea, pregătirea şi

progresul lor în ce priveşte educaţia religioasă şi în

îndeplinirea cu eficienţă a diferitelor însărcinări primite de

ei în ministerul religios;

− construirea conform normelor stabilite de lege, s-au

deschiderea de săli ale Regatului (case de rugăciuni) săli de

adunare şi spaţii pentru casarea colaboratorilor voluntari,

precum şi încheierea de spaţii în acest scop;

− acordarea în caz de necesitate la dispoziţia colaboratorilor

comunităţii şi a predicatorilor, vizitatori care sunt în

31

ministerul creştin cu timp întregul a unor încăperi proprii

sau definite spre folosire în conformitate cu legislaţia în

vigoare, precum şi asigurarea materială a acestor persoane

pe perioada efectuării serviciului – desfăşurarea în ordinea

stabilită a activităţii editoriale, tipărirea, achizionarea,

exportarea, importarea şi răspândirea Bibliei, a altor

publicaţii şi tipărituri religioase, de înregistrări audio şi

video cu conţinut religios;

− efectuarea activităţii de birou, de distribuţie pentru a servi

ca organ de legătură al tuturor comunităţilor religioase

locale;

− întreţinerea legăturilor de lucru şi contact cu centrele

religioase şi comunităţile religioase ale Martorilor lui

Iehova din ţară şi străinătate, inclusiv trimiterea delegaţiilor

săi în străinătate, invitarea şi primirea cetăţenilor străini în

acest scop;

− acordarea ajutorului pentru organizarea congreselor de

circumscripţie, de district, materiale şi internaţionale în

conformitate cu autorizaţie canonică dată de Centrul

Administrativ Regional.

II. STRUCTURA ŞI ADMINISTRAREA

ORGANIZAŢIEI

1. Organizaţia este compusă din totalitatea comunităţilor religioase

locale.

32

2. Organul suprem al Organizaţiei este Comitetul de conducere în

componenţe căruia intră de la 3 până la 9 persoane alese din

mijlocul bătrânilor desemnaţi. Din punct de vedere economic ei

sunt numiţi în funcţie de Centrul Administrativ regional, iar unul

din ei este ca Coordonator al Comitetului de conducere. Ei

coordonează activitatea religioasă a Organizaţiei.

3. Destituirea membrilor Comitetului de conducere se înfăptuieşte

de Centrul Administrativ Regional sau de o alte persoane care

sunt împuternicite să aplice astfel de măsuri.

4. Comitetul de conducere se întruneşte ori de câte ori este nevoie

dar nu mai rar de odată pe an.

5. Comitetul de conducere adaptă hotărâri pe baza consultaţiilor,

discuţiilor şi coordonărilor.

6. De competenţa comitetului de conducere ţine şi adoptarea

hotărârilor în ce priveşte amenajamentele şi completările aduse

statului de comun acord cu Centrul Administrativ Regional.

IV. MEMBRII COMUNITĂŢII RELIGIOASE LOCALE

COMUNITATEA LOCALĂ CONSTĂ DIN MEMBRI ŞI

ASOCIAŢI

Membrii Comunităţii sunt persoane care au devenit Martorii

lui Iehova şi ca atare predicatori ai veştii bune A Regatului printr-un

act de dedicare voluntară lui Dumnezeu, urmată de botezul în apă.

33

Asociaţii sunt persoane-nebotezate care, în mod voluntar, se

asociază ca Martori lui Iehova.

Admiterea în comunitate se face de către Corpul de bătrâni pe

baza unei cereri verbale a persoanei respective.

Asociaţii şi toată persoanele care nu sunt încă Martori a lui

Iehova devin membri ai Comunităţii într-un act de dedicare

voluntară lui Dumnezeu, urmată de botezul în apă efectuat sub

supravegherea bătrânilor comunităţii.

Membrii comunităţii au obligaţie să recunoască acest statut

scopul şi principiile de credinţe ale Organizaţiei se bazează pe Biblie.

Fiecare membru al Comunităţii are dreptul:

− să ia parte la activităţile religioase ale Comunităţii;

− să participe la votarea propunerilor şi rezoluţiilor

prezentate la întrunirile Comunităţii cu ocazia serviciilor

de închinare;

− să binefecieze de o audiere fără părtinire în faţa unui

comitet judiciar alcătuit din bătrâni, înainte de a se lua

împotriva sa o măsură disciplinară şi să bineficieze de o a

doua audiere în faţa unui comitet de apel în cazul în care

consideră că are motiv să facă recurs şi-să renunţe în mod

benevol şi oricând la calitatea de membru;

− un membru al Comunităţii poate fi exclus din Organizaţia

religioasă a Martorilor lui Iehova pentru comportări care

sunt incompatibile cu normele biblice şi pentru violarea

acestui statut, dacă persoana respectivă, în pofida

ajutorului spiritual oferit de bătrâni arată mai departe că nu

34

mai doreşte să trăiască o viaţă de continuator a lui Hristos

Iisus. În acest caz un comitet judiciar examinează cazul şi

hotărăşte în privinţa excluderii. Dacă persoană exclusă din

comunitate de un comitet judiciar nu este de acord cu

hotărârea acestui comitet, ea face recurs, care este

examinat de un comitet de apel.

V. ADMINISTRAREA COMUNITĂŢILOR RELIGIOASE

1. Organul suprem care are funcţia permanentă de îndrumare a

Comunităţii este Corpul de bătrâni în care sunt incluşi Toţi bătrâni

desemnaţi de Comitetul de conducere a Organizaţiei. Din punct

de vedere canonic bătrânii sunt păstori spirituali, care se îngrijesc

de nevoile membrilor şi ale asociaţiilor. Ei coordonează

activitatea religioasă a Comunităţii.

2. Corpul de bătrâni se întruneşte când este nevoie, dar cel puţin o

dată pe an. Tot el adoptă hotărârii pe baza consultanţilor a

discuţiilor şi a consensului între ei.

− de competenţa Corpului de bătrâni ţine:

− folosirea sigiliului Comunităţii;

− acceptarea de noi membri în Comunităţi;

− excluderea de membri din comunitate.

3. Bătrânii şi slujitorii ministeriali pot rămâne în funcţie atâta timp

cât corespund cerinţelor biblice şi urmează directivelor canonice

ale Corpului de Guvernare al Martorilor lui Iehova. Dacă este

35

necesar, ei sunt distribuiţi de către Comitetul de conducere.

4. Comitetul judiciar este un organism canonic temporar format de

Corpul de bătrâni în scopul rezolvării unui anumit caz de

disciplină.

VI. NUMĂRUL CONGREGAŢIILOR DIN REPUBLICA

MOLDOVA

ŞI NUMĂRUL CREDINCIOŞILOR DIN ELE

Până la înregistrarea Martorilor de către Guvern în anul 1994.

ei sunt atestaţi ca lucrând ilegal încă din 1985. Din cele 160 de

Organizaţii existente până în anul 2000, care de rugăciune aveau

numai 34 (din ele), 30 din ele fiind construite după anul 1989; ce

(din) urmau a fi construite la Briceni, Bălţi, Făleşti şi satul Zaicani

din raionul Râşcani. Către anul 1990 au fost confiscate casele de

rugăciune de la Feteşti, Edineţ, Corjăuţii Mici şi Corjăuţii din

Briceni. Iar conducătorii lor au făcut câţiva ani de puşcărie. După

ridicarea interdicţiei (1994) lucrarea de predare s-a extins într-un

ritm rapid. Majoritatea comunităţilor se află la nordul republicii cele

mai multe în judeţele Edineţi şi Bălţi. În centrul şi sudul republicii

sunt situate doar în centre mai importante judeţene. Astfel la Edineţi

avem 5, la Soroca – 4. la Bălţi – 18, la Orhei – 4, la Bender – 8 şi la

Cahul –2.

Raportul din Moldova de pe luna august a anului1993 arată

36

că existau 59 de congregaţii şi în total de 6.551 de vestitori; pe anul

1994 – 8.419 de vestitori; 1995 – 10.031 de vestitori;1996 – 12.302

de vestitori; 1997 – 14.415 de vestitori; 1998 – 15.880 de vestitori;

1999 – 16.739. În martie 2000 – 17.329 de vestitori. La

comemorarea din aprilie 2000 a fost prezente 41.601 persoane. După

anul 2000, numărul de congregaţii din Moldova au crescut la 170. În

prezent sunt 204 congregaţii, iar numărul de proclamatori a crescut

până la 18.425. Numărul de pioneri regulari (cei care se angajează

obişnuit) – 1253; pioneri speciali (care sunt trimişi special pentru un

lucru) – 48. Din cele 170 de congregaţii existente în republică 37

sunt situate în municipiu Chişinău cu un număr de circa 4.500 de

credincioşi. Adunarea se face în Sălile Regatului, care sunt

repartizate pe sectoare: la Ciocana – 3; la Botanica – 3; la Buiucani –

2 şi 1 la Poşta Veche. Circumscripţii sunt 10 unde se adună

congregaţiile din zonă. Centrul religios al organizaţiei este condus de

preşedintele lui Ion Rusu.

d) FORMELE ŞI METODELE ACTIVITĂŢII

PROZELITISTE A „MARTORII LUI IEHOVA”

Efortul serios, de a aduce „vestea cea bună” a „Regatului” la

toţi oamenii, predată de o insistenţă nemaipomenită, făcându-se

vădită prin diferite modalităţi de propagandă „Frăţească”.

Cea mai eficientă metodă de răspândire a învăţăturii

iehoviste, rămâne, ea şi în trecut, predicarea din casă în casă de la om

37

la om. Acolo unde-i posibil, ei se străduiesc să viziteze cât mai des

casele oamenilor, profitând de omenia şi de multe ori, bunăvoinţa

lor.

„... Ne iertaţi ... dorim să vorbim cu Dumneavoastră, doar

câteva minute despre Dumnezeu ...” după care cele câteva clipe trec

în câteva ceasuri, iar pe parcurs tot mai des şi mai des.

Dacă nu prea au succes la audienţă încep să se intereseze de

alte domenii ca: politica, interese locale, mondiale, cultură,

economie, pecetluindu-le pe toate acestea cu câte un verset din

Biblie. Atunci când cercul de ascultători a „învăţăturilor” se arată a fi

cointeresaţi de discuţie, „martorii” se oferă să revină la o oră mai

convenabilă, pentru a continua dezbaterile „teologice”. După această

mică introducere în temă, pun la dispoziţia oamenilor un set larg de

literatură biblică şi publicaţii sectare. Dacă literatura este acceptată,

„Bunul simţ” a predicatorului se oferă şi pentru un studiu biblie mai

profund, chiar la domiciliu, această practică fiind întâlnită pe întregul

glob pământesc.

O altă formă de propagandă, sunt întrunirile săptămânale

ţinute de interes „Regatului”, dezbătându-se teme de interes general

şi particular.

De asemenea ei se întrunesc şi în casele particulare ale

adepţilor sectei, în grupuri mai mici, pentru a studia Biblia.

Ei mai practică şi ”trimiterea pionerilor speciali, temporari în

anumite zone...”,48 pentru a sonda opinia publică în cea ce priveşte

succesul propovăduirii iehoviste.

Un factor important este şi recrutarea tinerilor, pentru a fi

38

trimişi la studii în străinătate, ca aceştia întorcându-se înapoi să

contribuie din plin, la viaţa activă a comunităţi.

„Martorii lui Iehova”, încearcă să promoveze „învăţătura” lor

şi, printr-o conduită exemplară, recomandându-o şi altora, care de

cele mai multe ori lasă de dorit. Pe lângă forma de propovăduire

orală ei se folosesc intensiv şi de literatura abundentă distribuită

printr-un sistem simplificat şi sigur. Foile volante, diferitele broşuri

precum şi cele mai importante reviste ca „Turnul de Veghe” şi

„Treziţivă”, apar periodic, de două ori pe lună, fiind tipărite în

Germania sau Italia, în cel puţin 144 de limbi, cu un tiraj fantastic de

aproximativ 24.147.000. „Anuarul” este o revistă tradusă în 31 de

limbi, precum şi „Să examinăm Scripturile” care apare în fiecare zi.

Celor ce nu ştiu să citească (Peru şi Bolivia) le sunt livrate

casete audio, cu „învăţătură” şi „predici/fierbinţi”. De asemenea, au

„scos” şi 24 de casete video, ca în mai 2000 să înnoiască adepţii cu o

nouă operă „Metodele alternative la transfuzii – simple, sigure şi

eficiente” ce urma să fie prezentată la o conferinţă medicală la

Geneva (Elveţia), conţinând interviuri cu unii chirurgi de renume

mondial, prezentau tehnici noi în chirurgia fără sânge. Medicii din

auditoriu au solicitat imediat aproximativ 300 de casete.

Tot în acest context, putem vorbi de „înfiinţarea în întreaga

lume a congregaţiilor de surdo-muţi. În ultimii 13 ani, în S.U.A. şi-

au luat fiinţa 27 de congregaţii şi 43 de grupe. În prezent, în circa 40

de ţări există peste 140 de congregaţii pentru surdo-muţi; fiind

traduse numeroase publicaţii iehoviste în 13 limbaje mimico-gestule,

înregistrate pe videocasete”.49

39

Nu în ultimul rând putem aminti, propovăduirea şi

„cercetarea” celor din puşcării, spitale, aziluri, şcoli, instituţii şi chiar

grădiniţe de copii. Un factor important de prozelitism şi de

propagandă iehovistă, a fost îngăduirea petrecerii celor 5 congrese

sectare în oraşele republicii, primul având loc în luna august 1994 la

Chişinău.

F) URMĂRILE NEFASTE PSIHICE

A „ÎNVĂŢĂTURILOR” SECTARE

Toate abaterile de la normalitate, în orice domeniu, sunt

precedate de urmări grave, care de cele mai multe ori sunt greu de

recuperat.

Posibilitatea de a transforma un om obişnuit într-un adept

robot al sectarilor, poate fi explicată prin mai mulţi factori:

− influenţa asupra conştiinţei, poate duce la dereglări psihice

agresive, aducând pe om la momente de iresponsabilitate,

şi acte de agresivitate;

− stabilirea unor „hotare” între cei ce au dreptul la viaţă

(adepţii cultului) şi cei din lumea exterioară, prin

prelucrare ideologică/intensă;

− ridicarea stării păcătoase de pe fiecare adept, încuviinţând

orice fărădelege în numele cultului său;

− constrângerea forţată a voinţei în ascultarea orbească a

40

conducătorilor confesiunii, fără a avea propria părere;

− îndoctrinarea adeptului cu autoaprecierea nevinovăţiei

totale;

− tulburarea identităţii personale, după care adeptul devine o

altă personalitate, ruptă fiind de realitatea socială

obişnuită;

− izolarea psihologică, care nu dă posibilitatea de a

raţionaliza sau controla nici o informaţie.

Controlul psihologic, practicat de organizaţiile religioase

sectare, nu numai că şterge identificarea personală actuală, ci şi

formează alta nouă, cu intenţia de a o strivi pe cea veche.

Statisticile ştiinţifice arată că în rezultatul unui îndelungat

control al conştiinţei personale a unui adept sectar, se ajunge la o stare

psihică de discreditare, deznădejde şi neputinţă, doar în câteva zile.

G)METODELE DE COMBATERE

A FENOMENULUI SECTAR

Odată cu naşterea creştinismului precum şi pe parcursul

formării şi întregirii lui, din primele veacuri, începând cu

propovăduirea Apostolilor, la toate neamurile a Evangheliei lui

Hristos şi până-n zilele noastre, duşmanii învăţăturilor mântuitoare

au încercat şi continuă şi astăzi, pe diferite căi, să piardă turma

41

Domnului de pe cărarea mântuirii sufleteşti.

Astăzi, mai mult ca altă dată, când societatea noastră este

atacată de nenumeroşi viruşi sectari de toate culorile şi formele,

fiecare din noi este dator să apere adevărurile credinţei ortodoxe

milenare. Insuficienţa intelectuală a societăţii este un teren propice

pentru activitatea fenomenului sectar. De aceea, toţi suntem datori să

promovăm ştiinţele, cultura, artele frumoase, pentru o mai bună

asimilare a adevărurilor scripturistice. În acest cadru, putem să

vorbim şi de ridicarea capacităţilor intelectuale şi morale a preoţilor

ortodocşi, ca cei se trebuie să fie modele de viaţă duhovnicească

desăvârşită.

Nivelul învăţământului religios ortodox trebuie aprofundat,

începând cu şcolile specializate pentru cadrele seminariale şi

superioare şi terminând cu grădiniţele de copii.

O altă metodă de combatere a sectarilor, este predica,

cateheza, şcoala duminicală, cercetarea enoriaşilor individual precum

şi săvârşirea serviciului divin public.

Întrunirea reprezentanţilor de diferite confesiuni şi dezbaterea

problemelor interconfesionale în cadrul mass-mediei, (emisiuni

radiofonice şi televizate) pentru a putea da publicului posibilitatea de

a analiza, cerceta, cunoaşte şi a alege.

Un factor important este şi direcţionarea voinţei creştine

ortodoxe spre înrolarea în diferite activităţi misionare şi culturale ca:

− şcoli duminicale

− cercuri religioase

− organizarea unui cor religios

42

− în cadrul şcolii - victorine

− conferinţe

− discuţii pe diverse teme religioase

− călătorii la locuri sfinte cu caracter misionar

− pastoraţie individuală.

43

III.

CONCLUZII

Prin gura Sfântului Apostol al iubirii Ioan, Mântuitorul Iisus

Hristos, deschide noi orizonturi de mântuire zicând: „Eu sunt Calea,

Adevărul şi Viaţa”. (Ioan 14, 6)

Urmând pe calea poruncilor lui Dumnezeu, primite, păstrate

şi transmise de Sfânta Biserică tuturor oamenilor, putem descoperi şi

înţelege tainele şi adevărurile de credinţă, necesare pentru

desăvârşirea sufletului şi dobândirii Împărăţiei lui Dumnezeu.

Astfel, perioada Noului Testament devine superioară celei a

Vechiului Testament, împlinind toate prorociile profetice şi aduce o

lege nouă – legea iubirii.

Odată cu întemeierea Bisericii, ca instituţie divino-umană, la

Cincizecime, Apostolii au fost însărcinaţi să propovăduiască

cuvântul Evangheliei la toată lumea, ca ea auzind, să creată şi să se

boteze pentru a dobândi mântuirea.

Credinţa strămoşească ortodoxă, păstrată în cadrul Sfintei

Biserici, de către cler şi credincioşi, astăzi este atacată de mai multe

idei străine duhului Apostolic.

Secta „Martorii lui Iehova” nerecunoscând nimic din ceea ce

mai sfânt pentru ortodocşi, a făcut ca Biserica străbună să-şi

mobilizeze forţele spirituale şi în această direcţie, învăţând pe

creştini cum să-şi poată apăra şi mărturiri credinţa proprie.

Pe lângă faptul că tinerii astăzi nu-şi cunosc credinţa, ei mai

44

sunt şi indiferenţi faţă de necesitatea apărării Bisericii Creştine

Ortodoxe, neştiind că aceşti „fraţi” prezintă un pericol real pentru

oricare acţiune culturală, sabotând oricare măsură întreprinsă de stat.

Ei, folosindu-se de ignoranţa religioasă a oamenilor, au devenit nişte

„lupi în piei de oaie”, impunând insistent credinţa lor prin gări,

drumuri, adunări etc.

Pentru a nu ne lăsa cuprinşi de căutări spirituale şi senzaţii

tari, prin minciunile Iehoviste de dobândire a „raiului” pe pământ,

trebuie să fim atenţi şi deştepţi ca şerpii, pentru a putea deosebi

duhurile minciunoase de adevărurile revelate de Iisus Hristos.

Nici Mântuitorul, nici Sfinţii Apostoli n-au mers după idei şi

păreri greşite a acelor timpuri, ei au suferit pentru învăţăturile

mântuitoare pe care le propovăduiau, transmiţându-ni-le nouă spre

dobândirea cunoaşterii lui Dumnezeu şi a desăvârşirii.

„Şi aceasta este viaţa veşnică, să te cunoascăpe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe IisusHristos, pe care L-ai trimis”. (Ioan 17, 3)

45

IV.

NOTE BIBLIOGRAFICE

1. Иеромонах Герман (Дворцов.) „Лжесвидетели». Свято-

Вознесенский Ново-Нямецкий Кицканский Монастырь,

1998, стр.7.

2. Jean Vernette. „Sectele”. Editura Meridiane, Bucureşti, 1996,

pag.46.

3. Гажос В.Ф. „Эволюция религиозного сектантства в

Молдове”. Издание Штиинца, Кишинев, 1975, стр.76.

4. Иеромонах Герман (Дворцов), op. cit. pag.19.

5. Гажос В.Ф. „Идеология секты «Свидетели Иеговы» и ее

реакционная сущность”. Изд. ЦК КПМ. Кишинев, 1967,

стр.4.

6. Antim Radu. „Societatea «Martorii lui Iehova» în contextul

fenomenului sectar”. Ed. Arhidiecezana, Cluj-Napoca, 1996,

pag.19.

7. Ibidem., pag.21.

8. Ibidem., pag.22.

9. Ibidem., pag.24.

10. Jean Vernette, op. cit., pag.46.

11. Antim Radu. „Fenomenul sectar” în „Ţara”, Nr.56, 22.07.97,

pag.4.

12. Idem. „Societatea «Martorii lui Iehova» în contextul

46

fenomenului sectar”. Ed. Arhidiecezana, Cluj-Napoca, 1996,

pag.25.

13. Ibidem., pag.26.

14. Ibidem., pag.25.

15. Ibidem., pag.26.

16. Сторожевая Башня. Vol. 115, Nr.1, 01.01.′94, стр.9.

17. „Пробудитесь!” 08.06.′96, стр.32.

18. Сторожевая Башня. Vol. 118, Nr.2, 15.01.′97, стр.31.

19. Jean Vernette, op. cit., pag.52.

20. Иеромонах Герман (Дворцов), op. cit. pag.32.

21. Сторожевая Башня. Vol. 116, Nr.10, 15.05.′95, стр.23.

22. „Biserica şi sectele”, Bucureşti, 1992, pag.18.

23. Josy Eisenberg. „Iudaismul”. Ed. Humanitas, pag.34.

24. Jean Vernette, op. cit., pag.51.

25. Прот. Митрофан Зноско-Боровский. „Православие, Римо-

Католичество, Протестантизм и Сектантство”. Иизд.

Свято-Троицкой Сергиевой Лавры. Москва, 1991, стр.105.

26. Diac P.I. David „Invazia sectelor”. Ed. crist-1, Bucureşti, 1997,

vol.I, pag.223.

27. Jean Vernette, op. cit., pag.51.

28. Прот. Митрофан Зноско-Боровский, op. cit., pag.16.

29. Diac P.I. David, op. cit., pag.223.

30. Ibidem., pag.225.

31. Ibidem., pag.224.

32. Mitropolitul Irineu Mihălcescu. „Dogmele Bisericii creştine

ortodoxe”. Ed. Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1994, pag.122.

47

33. Антонов В. „Современные секты и неоязычество в

России”. Изд. Православного Свято-Тихоновского

Богословского Института, Москва, 1998, стр.36.

34. Прот. Митрофан Зноско-Боровский, op. cit., pag.117.

35. Diac., P.I. David. „Sectologie”. Ed. Sfintei Episcopii a

Tomisului, Constanţa, 1999, pag.98.

36. Idem. „Invazia Sectelor”. Ed. crist-1, Bucureşti, 1997, vol.I,

pag.227-228.

37. Anton Moisin. „Ofensiva sectelor în România «Martorii lui

Iehova» – dărâmători ai creştinismului”. Ed. Imago,

Bucureşti, 1999, pag.16.

38. Борисоглебский Е.М. „Свидетели Иеговы”. Пол. издат.

Москва, 1969, стр.121.

39. Гажос В.Ф. „Эволюция религиозного сектантства в

Молдове”. Изд. Штиинца, Кишинев, 1975, стр.78.

40. Ibidem., pag.80.

41. Ibidem., pag.82.

42. Ibidem., pag.85.

43. Ibidem., pag.86.

44. Башня Стражи „Благая весть царстве о создании им

спасения”. Том.14, Nr.2, 01.02.1925.

45. Иеромонах Герман (Дворцов), op. cit., Tabelul 4, pag.32.

46. Statutul organizaţiei religioase a „Martorilor lui Iehova” din

Republica Moldova.

47. Anuarul „Martorilor lui Iehova”. 2001, Roma, pag.19.

48. „Turnul de Veghe”, „Unde putem să găsim o conducere bună”,

48

Germany, 15.03.2002, pag.24.

49. Кривельская Н.В. „Секта: угроза и поиск защиты”. Изд.

Фонд „Благовест”, Москва, 1999, стр.77.

49

V. BIBLIOGRAFIE

I. IZVOARE BIBLICE

1. Biblia sau Sfânta Scriptură. Editura Institutului Biblie şi de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1998.

II. TRADUCERI DIN SFINŢII PĂRINŢI

1. Sfântul Ignatie către Tralieni în „Scrierile Părinţilor

Apostolici”, traducere – preot Dumitru Fecioru, Institutului

Biblie şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti,

1995.

III. LUCRĂRI ŞI STUDII

1. Antim Radu. „Societatea lui Iehova” în contextul fenomenului

sectar. Ed. Arhidiecezana, Cluj-Napoca, 1996.

2. Arhimandrit Cleopa Ilie. „Călăuză în credinţa ortodoxă”.

Ediţia IV-a, Ed. Episcopiei Romanului, 2000.

50

3. Constituţia Republicii Moldova. Chişinău, 1996.

4. Diacon P.I. David. „Călăuză creştină”. Ed. Episcopiei

Aradului, Arad, 1987.

5. Idem. „Invazia sectelor”. Vol.I,II,III, Centrul cultural al Sf.

Arhiepiscopii a Bucureştilor, Ed. „Europolis”, Constanţa, 1999.

6. Idem. „Călăuză creştină. Sectologie”. Ed. Episcopiei

Argeşului, Curtea de Argeş, 1994.

7. Idem. „Sectologie”. Ed. Sfintei Episcopii a Tomisului,

Constanţa, 1999.

8. Arhimandrit Nicodim Sachelarie. „Pravila Bisericească”. Ediţia

II_a, Editată de Parohia Valea Plopului, jud. Prahova, 1996.

9. P.S. Vasile, episcopul Oradei. „Carte de Învăţătură creştină

ortodoxă”. Ed. Institutului Biblie şi de misiune al Bisericii

Ortodoxe Române, Bucureşti, 1978.

10. Mitropolitul Irineu Mihălcescu. „Dogmele Bisericii Creştine

Ortodoxe”. Ed. Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1994.

11. Antim Radu. „Fenomenul sectar” în „Ţara” Nr.34, 20.05.97.

12. Ibidem. Nr.46, 03.06.97.

13. Ibidem. Nr.56, 22.07.97.

14. Jean Vernette. „Sectele”. Ed. Meridiane, Bucureşti, 1996.

51

15. Josy Eisenberg. „Iudaismul”. Ed. Humanitas, 1995.

16. John Ankerberg & Jon Weldon. „Realitatea despre „Martorii

lui Iehova”. Ed. Agape, Făgăraş, 1996.

17. Geo Vasile. „Mult zgomot pentru nimic sau Regatul lui

Iehova nu face parte din această lume”, în „Baricada”. Nr.28,

An.VI. Bucureşti, 9 iulie, 1996.

18. Arhimandrit Mina Prodan. „Călăuza cunoaşterii şi combaterii

sectelor”. Ed. Buna vestire, 1995.

19. Preot Simeon Adrian. „Biserica – sectele şi fraţii minciunoşi”.

Ed. Humanitas, 1993.

20. Moisin Anton. „Ofensiva sectelor în România. Martorii lui

Iehova – Dărâmători ai creştinismului”. Ed. Imago, Bucureşti,

1999.

21. Petraru, Pr. Gheorghe. „Ortodoxie şi prozelitism”. Ed. Trinitas,

Iaşi, 2000.

22. Stioan Ion. „Dicţionar Religios”. Ed. Garamond, Bucureşti,

1992.

23. „Biserica şi Sectele”. Ed. Ortodoxos Kypseli din Tesalonie,

Bucureşti, 1992.

24. Anuarul „Martorilor lui Iehova”. 2001, Roma.

52

25. Mitropolitul Irineu Mihălcescu. „Doamnele Bisericii veştine

ortodoxe”. Ed. Sfintei Episcopii Romanului şi Huşilor, 1994.

26. Statutul organizaţiei religioase a „Martorilor lui Iehova” din

Republica Moldova.

27. „Тurnul de Veghe”, „Unde putem să găsim o conducere

bună”. Germany, 2002.

LUCRĂRI ÎN LIMBA RUSĂ:

1. Антонов В. „Современные секты и неоязычество в

России”. Изд. Православного Свято-Тихоновского

Богословского Института, Москва, 1998.

2. Борисоглебский Е.И. „Свидетели Иеговы”. Пол. Издат.,

Москва, 1969.

3. Иеромонах Герман (дворцов), „Лжесвидетели”. Свято-

Вознесенский Ново-Нямецкий Кицканский Монастырь,

1999.

4. Гажос В.Ф. „Эволюция религиозного сектантства в

Молдове”. Изд. Штиинца, Кишинев, 1975.

53

5. Idem, „Проникновение иеговизма в Молдавии и его

распространение 1924-1944 гг”. В Известиях АН МССР,

Nr.3, Серия Общественных Наук, 1970.

6. Кривельская Н.В. „Секта: угроза и поиск защиты”.

Изд. Фонд „Благовест”, Москва, 1999.