AM-2012-05

Serie nouãmai 2012

5(CXXXI)

36 pagini9 lei

D i n s u m a r:

Festivalul CelibidacheDon Quijote... x 2

La mulţi ani Pascal Bentoiu!“Regal de aprilie”

Aurul MureşuluiPortret Adrian Enescu

REVISTĂ LUNARĂ A UNIUNII COMPOZITORILOR ªI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIAMUZICAL~ACTUAL

ITATEA

În imagine: Sergiu Celibidache

Am

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 5 � Mai 2012

Editorial

Despre felurile de acompune muzică

Liviu DĂNCEANU

În faţa foii albe cu portative compozitorulpoate adopta fie o atitudine empirică, axată petatonarea unor experienţe senzoriale, mai mult saumai puţin efermere, spontane ori, dimpotrivă,sedimentate, premeditate, fie una reflexivă, în careinteligenţa, raţiunea, judecata filtrează, rafinează şideliberează fiecare gest creator. Atitudinea empiricădislocă un model experimental credinciosorientărilor avangardiste, prospective prin însăşinatura lor, ori solidară direcţiei pe care ŞtefanNiculescu o denumea generic ”fuga înainte”, adicăinventarea unei ordini individuale pe cât posibil fărăînaintaşi şi chiar fără epigoni, dar şi un modelexperienţial nutrit de rutina unor reuşite consacratede istoria muzicii, reuşite pe care unii compozitoricontemporani încearcă să le re-editeze şi să leactualizeze sub forma unor curente ce vor primi, invariabil, prefixul”neo”. La rândul ei, atitudinea reflexivă provoacă fie un modelanalitico-sintetic fundamentat pe re-compunerea proiectuluicomponistic din părţile lui componente, părţi clivate în urma uneiinvestigaţii prealabile (aşa cum se întâmplă în aproape întreagaliteratură muzicală clasico-romantică, bazată pe pluri-tematism şi, înconsecinţă, pe un travaliu dialectic de tipul teză-antiteză-sinteză), fieun model holistic, prin care se vizează întregul, fără însă a-l cliva şifără a-i aplica o retorică analitică (aşa cum sunt concepute, bunăoară,opusurile impresioniste ale lui Debussy ori cele texturiste ale şcoliipoloneze postbelice). Modulând într-o oarecare măsură perspectiva,observăm că cele patru feluri de a compune muzică induce tot atâteagenuri (specii) sonore. 1. Prin aplicarea modelului experimental senaşte muzica electronică (cu alaiul ei de paradigme: concretă,electroacustică, asistată de calculator, acusmatică, diagonală,efectologică. 2. Modelul experenţial determină întreaga cohortă agenurilor de consum sau de divertisment: rock, jazz, pop, folk s.a.. 3.Exersarea modelului analitico-sintetic favorizează apariţia genurilorredevabile muzicii culte, zise şi savante: simfonie, sonată, lied, fugă,temă cu variaţiuni etc. 4. Modelul holistic întemeiază genurile decontact: muzica fusion, globală, totală, sincretică, sinestezică. Înfuncţie de însemnătatea intuiţiei ori a raţiunii, travaliul componistic estenesecvenţial, continuu (aflat sub impulsul emoţiilor, al afectivităţii îngeneral) şi secvenţial, discontinuu (reglat de mecanisme logice,formalizante). Ponderea exprimării secvenţiale sau nesecvenţiale acomportamentului creator provoacă patru categorii de muzici ceacoperă o mare parte din arealul artei sunetelor: I) muzică secvenţialexpozitivă; II) muzică secvenţial dezvoltătoare; III) muzicănesecvenţial improvizatorică; IV) muzică nesecvenţial repetitivă şiminimală. Practica a demonstrat că modelele componistice nu seexprimă autonom, independent, ci glisează de la unul la altul în funcţiede natura procedeelor graţie cărora se consumă actul creaţiei. Astfel,procesul componistic se realizează prin: A) abstractizare(experimental→ holistic); B) concretizare (holistic→ experimental); C)totalizare (analitico-sintetic→ holistic); D) atomizare (holistic→analitico-sintetic); E) tatonare (analitico-sintetic→ experimental);Fconceptualizare (experimental→ analitico-sintetic); G) subiectivare(experimental→ experienţial); H) obiectivare (experienţial→experimental). Abstractizarea vizează plantarea prospecţiilorindividuale pe ogorul experienţelor colective (vezi muzica acusmatică).Concretizarea extrage din zonele bătătorite ale istoriei muzicii, într-omanieră pragmatică şi speculativă, acele protuberanţe capabile să deastartul unei noi şi insolite aventuri componistice (vezi muzica

DIN SUMARPascal Bentoiu 85 2Don Quijote 3-4Dan Dediu 45 5Centenar Sergiu Celibidache 6Valentin Petculescu 65 7Univers educaţional 8Valentin Petculescu 65 7Seara Premierelor 10

Imago Mundi 12

Orchestra medicilor la Ateneu 13

Concerte... sub lupă 18

Punctul pe j...azz 19

Flash intern 30

Portret - Adrian Enescu 32-33

Discuri 34-35

arhetipală). Totalizarea puneaccentul pe însăilarea (nu depuţine ori apelând la colaj) şiperspectivarea (graţieclasificărilor de circumstanţă)unor paradigme consacrate înistoria muzicii (vezi muzicafusion). Atomizarea desfaceiarmarocul holistic în unităţi pecare le disecă şi le controleazăde pe poziţii dialectice (vezinoua complexitate). Tatonareaeliberează elanurile circum-scrise soluţiilor clasicizate,preferând rezolvările mai puţinriguroase, chiar aleatoare (vezinoua simplitate, muzicaimprovizatorică ori ceaminimală şi repetitivă). Concep-tualizarea fixează obiectele şievenimentele sonore întâmplă-toare, ocazionale în formulecontrolate prin tehnici analiticeşi sintetice îndelung vehiculate

de marea literatură muzicală (vezi muzicile concrete).Subiectivarea topeşte elementele de noutate într-unflux ideatic asumat drept cadru formal şi conţinutistic(vezi muzicile conceptuale). În sfârşit, obiectivareatransferă anumite procese, fenomene, tehnici dinzona extra şi meta-muzicalului în contul muzicii pure(vezi muzicile fractale sau muzicile stockastice).Recursul la aceste procedee ţine de conduitacompozitorului, în sensul că utilizarea lor se cade a fifăcută în măsura stilului asumat şi pe măsura esteticiivizate. Nu rupi un întreg crâng pentru a-ţi pune labutonieră o floare.

2

Maeştrii


Pascal Bentoiu 85La ceas aniversar

Vasile TOMESCU

Expresie a adevărului consacrat în lumea de azi,potrivit căruia sensul fundamental al muzicii este acela de aapropia pe om de înţelegerea misterelor vieţii,opera lui Pascal Bentoiu s-a edificat prin ani defurtună şi de vis, de aspiraţii şi de împliniri, aidomaunui arbore care îşi marchează fertil şi durabilroadele vârstei.

Fortunate senex! exclamă despreasemenea strădanii şi înfăptuiri Publius VergiliusMaro, poet pe care muzicianul nostru îl cântă cumo face cu Eschil şi Euripide, cu Shakespeare şiMolière, cu Alecsandri şi Eminescu. Căci universulgândirii lui Bentoiu are ca temelie principii elaboratede aceşti corifei, cutezanţa oedipiană de a înfruntadestinul, apologia enesciană a umanismului,reverberaţia infinitului care sălăşluieşte în melosulfolcloric şi în coloana brâncuşiană.

Ascensiunea în viaţă şi în artă a lui Bentoiueste o carte deschisă care dezvăluie izbândaneliniştii creatoare, stimulată de nobleţea de spirit,de tăria morală şi de idealul de frumos şi de adevăr.Acestea sunt virtuţi moştenite şi potenţate sprebinele culturii noastre muzicale după modelul unorantecesori precum George Enescu şi Mihail Jora.Cartea vicisitudinilor trăite de compozitor estescrisă de Annie Bentoiu, eminentă femme delettres, partenera de viaţă şi de idealuri estetice.Conştient de justeţea ideii lui Enescu potrivit căreia“a iubi este ceva grav şi mai ales definitiv”, Bentoiua dat proba iubirii faţă de valorile culturii noastremuzicale culegând şi studiind tezaur de melosfolcloric; întregind partituri ale unor maeştri precumEnescu şi Jora; urmând învăţătura acestora, atuncicând ţara era în război sau sub opresiune, cucredinţa fermă în deviza creştină „Sursum Corda”;studiind creaţia maeştrilor în care discipolul adistins, cu temeritate, capodopere; dezbătândproblemele artei sonore în context românesc şiuniversal. Demersul său în acest domeniu se concretizeazăîn eseuri şi volume prestigioase, în conferinţe susţinute înEuropa şi America, în conlucrarea cu colegii din Uniuneacompozitorilor, instituţie pe care a condus-o în perioada deredobândire a statutului antebelic de autonomie.Contribuţialui Pascal Bentoiu în domeniul gândirii despre muzicăreflectă o viziune largă, pătrunzătoare, deloc eclectică,chintesenţă a exigenţei, profunzimii şi clarităţii. Adevărurileafirmate de el au făcut şcoală în lucrările de analiză şi desinteză a fenomenului muzical contemporan.

Ideile estetice formulate de Pascal Bentoiu suntdeopotrivă lumini în procesul de zămislire a propriei opere deautor dar şi în procesul de înţelegere a acestuia de cătreinterpreţi, de către exegeţi şi de către iubitorii muzicii.

Bogăţia creaţiei în genurile operei, muzicii simfonice,instrumentale, camerale, spectacolului de teatru îşi are ecoulîn interpretări realizate de ansambluri, dirijori şi solişti români

şi de peste hotare, în înregistrări sonore de renumeinternaţional, în evocări la radio şi televiziune, în pagini delexicoane, în studii şi eseuri, în consideraţiile unor muzicologica Bernard Gavoty, Irving Lowens, Carlo de Incontrera,Antonio Capri, Piero Derossi.

Demnă de tradiţia unei creaţii ca Oedipe, atestată înrepertoriul liric universal, opera Hamlet de Pascal Bentoiu„vincitrice del premio musicale Guido Valcarenghi Italia1970”, a cărui partitură a fost tipărită la Edizioni SuviniZerboni Milano, a cunoscut transpunerea în scenă la Marsiliasub semnătura regisoarei Margarethe Wallmann, renumită

pentru tălmăcirea unor opusuri de gen semnate de R.Strauss, A. Honegger, M. de Falla, I. Pizzetti. „Un romenoche ha dato un saggio assai notevole della sua capacità dicompositore drammatico è Pascal Bentoiu” notează A.Capri. ”Egli ha posto mano a un opera in un atto, un Amletto,rispecchiante una maturità pienamente raggiunata/…/ Imezzi di cui egli si vale sono quelli che tutte la odierne e piuproblematiche esperienze gli rendono disponibili/…E questoAmletto e senza dubbio una forte riuscita, che in alcuni puntitocca l’approdo della poesia, raggiunta con sensibilità egusto del tutto inediti”.

Afinităţi indisolubile faţă de melodie, care îşi vapăstra de-a pururi viabilitatea, fascinaţia pentru “culori” şi“spaţii” armonice – compozitorul este un excelent cunoscătoral artelor plastice – , virtuoz al combinaţiilor de timbruriinstrumentale şi vocale, Pascal Bentoiu este un maestru deseamă al muzicii contemporane.

Fortunate senex!

foto: Mihai Cosma

3

Balet


Premieră cuDon Quijote

la OperaNaţională

În repertoriul Companiei de balet a Opereinaţionale Bucureşti, de peste patru decenii Don Quijote deLudwig Minkus rezistă, ca răspuns a valorilor coregrafice şiinterpretative oferite publicului nostru. Dedicat Zileiinternaţionale a Dansului, acest Grand ballet al arteiromantice ruse, purtând semnătura lui Marius Petipa pentrulibret şi coregrafie, este un titlu istoric la care şi-au adusmereu contribuţia alţi autori de montări, de-a lungul anilor,începând cu Alexandr Gorski în 1900.

În ţara noastră a fost prezentat în majoritateateatrelor noastre muzicale (Mercedes Pavelici, FranciscValkay – Timişoara, Gherorghe Stanciu – Iaşi, OlegDanovschi – Constanţa). Pentru prima scenă, fie că ne

reamintim de Vasile Marcu, apoi de Mihai Babuşcă recunoaştem -în recenta premieră „de import” de la teatrul liric din Karlsruhe(Germania), în coregrafia lui Jaroslav Slavický, ca şi înscenografia însoţitoare, creată de Josef Jelinek - aceeaşimentalitate care îmbină dansul academic cu pitorescul etno-revuistic iberic. Poate că intervin unele modificări minore, aşa cumdeclara, înaintea acestei premiere, din final de aprilie, coregrafulJaroslav Slavický: “...am scurtat sau am suprimat anumitefragmente pentru ca spectacolul să aibă continuitatea dorită, să aibăviteză şi ritm”. Satisfacţia privitorului rămâne însă neschimbată, căci

ne reîntâlnim cu bucuria unei ambianţe ce aduce întotdeaunamulte motive de mulţumire baletomanilor fideli tradiţiei arteidansului romantic. De asemenea, la fiecare distribuţie, capetelede afiş au fost pentru Compania de balet nume de istorie, de laIleana Iliescu, Marinel Ştefănescu, Valentina Massini, PetreCiortea, Bojidar Petrov în 1970, la Corina Dumitrescu, D.Fadeev-Ovidiu Matei Iancu, Cristina Uţă, Ion Dumitrescu în1999.

Acum, suntem în faţa unui cuplu care aduce o nouăKitri, de primă generaţie solistică, prin Mădălina Stoica, încă lastagiul de colaborator al teatrului. Delicateţea, sprinteneala,tehnica şlefuită, intenţia de a compune un personaj şi de arăspunde pozitiv dificultăţilor coregrafiei şi-au cucerit aplauzelemeritate, în compania experimentatului Ovidiu Matei Iancu,capabil să-i sprijine calitativ evoluţiile. Cel de al doilea cuplu dindistribuţie a avut argumentele unui profil aparte, prin eleganţaromantică a expresiei Mihaelei Soare (Mercedes)şi replicaenergică a lui Mihai Mezei (Espado). Din montările anterioaremai reîntâlnim pe Răzvan Marinescu (de la Camacho la SanchoPanza), Cătălin Caracaş, Laura Blică Toader, apoi, cu un rolamplificat, amuzant şi dansat după propunerile coregrafului deVirgil Ciocoiu în Camacho, precum şi un Don Quijote care seimplică mai mult, prin Antonel Oprescu, în acţiunea amintind deCervantes. Să spunem că, în dansurile de mici ansambluri,îmbogăţite cu câteva cooptări de colaborare prin dansatoriasiatici, întreaga Companie de balet a Operei şi-a manifestatadeziunea la reluarea scenică şi muzicală a lui Don Quijote,argumentând speranţa noastră că îşi vor păstra forma şiantrenamentul, sub conducerea lui Alin Gheorghiu, în vederearevenirilor repertoriale viitoare.

Dirijorul Vlad Conta, la pupitrul orchestrei teatrului, şi-aasumat răspunderea de a urmări performanţele interpreţilor, în„spiritul şi litera” partiturii lui Minkus. O seară capabilă să placă,receptând continuitatea aplauzelor, această premieră înseamnă, înfapt, demonstraţia necesară pentru a adăuga încă un magnet ceatrage în sala Operei Naţionale Bucureşti spectatori dornici săurmărească pe scenă ceea ce, de mai mult timp, le era oferit doarîn înregistrările proiectate de canalul de televiziune Mezzo.

Grigore CONSTANTINESCU

4 ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 5 � Mai 2012

În ţară

„DON QUIJOTEDE LA…..”

CLUJ Doina MOGA

Ca să scriu despre acest spectacol, ar trebui,metaforic vorbind, să folosesc o cerneală de platină. Atâtafarmec şi încântare a dăruit publicului aflat la Opera NaţionalaRomâna din Cluj, în seara zilei de 30 martie, subjugându-lpână a explodat de fervoare şi emoţie. Nu ştiu exact ceaşteptam de la acea seară. Probabil că doar rezultatul uneicoproducţii de şcoală, reuşită ce-i drept, întrucât cunosc şiadmir semnătura coregrafului, cu elevi între 12 -19 aniproveniţi din două culturi şi ţări atât de diferite ca România şiJaponia, unii talentaţi,alţii mai modeşti artistic, unii maiperformanţi tehnic, alţii mai leneşi şi toţi, cu hachiţele vârsteicare nu se pot ascunde întotdeauna în spatele harului. Darceea ce am văzut a întrecut orice imaginaţie, producându-miun fascinant şoc. De 500 de ani, Don Quijote rămâne simbolulaspiraţiei spre bine şi frumos, în ciuda tuturor impedimentelorvieţii. Este un mit pe care l-am văzut acum într-o formulă rară,dacă nu unică şi cu totul convingătoare. Am văzut un baletDon Quijote proaspăt, vesel, colorat, degajat, plin de umor şimultă inocenţă, un balet de atmosferă, cu şi de caracter şi deo excelentă pulsaţie coregrafică. Iar talentul şi performanţabogăţiei ideatice a creatorului acestui spectacol, coregraful şiregizorul Valentin Barteş, a adus Clujului şi nu numai, pentru

că spectatori au fost din toate oraşele dotate cu teatre şi liceede specialitate din ţară, o infuzie de ozon şi optimism, de carechiar era nevoie. Şi uite aşa din parteneriatul început în 2008dintre liceul de coregrafie clujean şi cele trei şcoli importantedin Japonia, iniţiat de Valentin Barteş, a cărui datorie de inimăfaţă de liceul unde a fost elev , nu a încetat niciodată, acum aieşit această minunăţie de balet. Pentru el, coregraful a folosit

o formulă foarte riscantă, dar în cazul unei reuşite, cum e ceade faţă, deosebit de binefăcătoare, respectiv aceea ca pescenă să fie prezenţi ca parteneri egali, atât elevi cât şiprofesori, directori, maeştri de balet şi bineînţeles coregraf-regizor. Au dansat cot la cot, obligându-se unii pe alţii şiridicând astfel nivelul interpretativ cât mai sus, fiind toţimotivaţi de frumuseţea acestei arte şi susţinuţi de o disciplinăartistică rarisimă. Mi-a plăcut totul, dar cum nici un spectacolnu poate fi povestit, cu atât mai puţin acesta, pentru că eltrebuie pur şi simplu văzut, voi numi doar ceea ce m-afermecat de-a dreptul: Marin Turcu (Slovenia) impecabil înDon Quijote; Yoko Honda – o splendidă balerină, directoareauneia dintre şcolile de balet în Quitry; foarte expresiva TobaMizutto în Dulcineea şi ea maestră de balet a altei şcoli; VladMaier – un Sancho Panza de zile mari, Roxana Cocis înMercedes şi Mihai Constantinescu în Espado , toţi elevi în

clasa a XII-a a liceului clujean; Alexander Mishutin înLorenzo, el însuşi maestru de balet al celei de-a treia şcoliprezentă şi bineînţeles Valentin Barteş în Basilio, foarte tehnicşi plin de umor ca deobicei; regia şi coregrafia aceluiaşi şimereu noului V. Barteş; costumele de un rafinament şi oeleganţă cu totul aparte şi înregistrarea muzicii lui Minkus - înfine, impecabilă. Baletul Don Quijote a fost precedat în primaparte de un recital oferit în majoritate de elevii şcolilor invitate,recital care pe lângă faptul că a emoţionat până la lacrimi, aevidenţiat calitatea şcolilor prezente şi locul lor pe scaravalorică educaţională. Am văzut copii talentaţi, dotaţi cuexcepţionale calităţi şi potenţiale viitoare staruri. Ar fi multe despus şi povestit, dar mă voi opri doar la deschiderea făcută decele trei fermecătoare fetiţe japoneze care au interpretat cuautenticitate şi aplomb un dans tătăresc, care ne-a lăsat curespiraţia tăiată de la început. La rândul ei, prima parte aspectacolului a fost şi ea precedată de prezenţa pe scenă acunoscutei prime balerine Maria Imre Trăilă, care cu acestprilej a fost sărbătorită la împlinirea vârstei de 90 de ani.Frumoasă şi distinsă doamnă. Toată admiraţia. Seara de 30martie de la Opera Naţională Română din Cluj a început, acontinuat şi s-a încheiat cu îndelungi, calde şi fremătătoareaplauze, parcă mai bine armonizate şi omogenizate caoricând. De la lăsarea cortinei mă tot gândesc... la ce bine arfi dacă fiecare liceu de coregrafie sau teatru de resort din ţarăar avea un Valentin Barteş al lui. Astfel, măcar o dată pe angarantat am vedea o coproducţie nu doar exotică, dar şifoarte reuşită; un spectacol de caracter bun, frumos,desprăfuit, corect şi vesel; un timp şi spaţiu potrivit de stabilirea unor contacte importante şi un inocent schimb deexperienţe dansante şi prieteneşti. Ce bine ar fi… dacă…

5ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 5 � Mai 2012

Aniversări

Portretcomponistic– Dan Dediu

(45)Corina BURA

La începutul acestei primăveri unuldintre cei mai apreciaţi şi cunoscuţicompozitori ai generaţiei ‘60 a ajuns lapragul maturităţii : Dan Dediu a împlinit 45de ani şi, iată că, din momentul în care s-ahotărît că va deveni compozitor a scrispeste 140 de opusuri al căror material sonors-a coagulat de-a lungul anilor în jurul unorteme, personaje sau subiecte generoase.Aprofundarea teoretică a conţinutului i-aoferit tot atâtea idei transpuse în cele maisurprinzătoare tehnici, izvorînd o muzicăplastică, foarte plăcută, care în pofidamodernităţii induce impresia accesibilului însensul bun al cuvântului. Dedi-caţii (pentrua face un joc de cuvinte!) săi colaboratori şiprieteni, mai noi sau mai vechi, au realizatun concert aniversar deosebit de interesantcare a avut loc în superbul Salon de muzicăal Muzeului Naţional George Enescu.Câţiva dintre membrii ansamblului Profil alcărui ctitor şi conducător este - Diana Moş(vioară), Adriana Maier (pian), MarianMovileanu (violă), Mircea Marian (violoncel)-, la care s-a asociat fidelul său coechipier,violonistul Ladislau Csendes, conducătorulunui alt ansamblu cunoscut, Aperto auevoluat într-o excelentă pregătire şi formăoferind celor prezenţi o seară de neuitat.Prezentatorul acestui itinerar a fost însuşicompozitorul, într-un discurs plin de farmecşi umor. Recitalul a început cu Pirouettespierrotiennes op.142 pentru vioară, violă,violoncel şi pian scris/e în 2011 cu careintenţionează să deschidă un nou capitol acărui temă să fie destinată personajului dinCommedia dell’arte, ciclu pentru care a şiscris deja Pierrot solaire, o aluzie în oglindăla celebrul Pierrot lunaire de Schoenberg.Lucrarea se desfăşoară pe 2 temeprincipale, prima dinamică –Velocissimo - ,ale cărei motive sunt întrerupte de clustereurmate de o relaxare mai „debussy″-eană,cu structuri armonice, evident pe cvarte.Coardele susţin discursul pe ritmurisincopate al căror efect este amplificat deacordurile compacte ale pianului. Cea de-adoua secţiune, Hypnotico, aduce în primplan violoncelul atribuindu-i o expunerelirică de înaltă sensibilitate (foarte bunăprestaţia lui Mircea Marian). Recitalul acontinuat cu Vreascuri – Trei piese pentru2 viori solo op.28 scrisă în 1991, premiate laconcursul de la Ludwigshafen şi care s-abucurat de interpretarea plină de fantezie a

duo-ului Csendes - Moş printr-o trataremodernă a instrumentului. Prima piesă areun aer schnittke-an, a cărei tentă ironică sestinge rapid într-o massă cu efectedramatice, amplificată de timbruri aflate lalimita extremă. Cea de a doua continuărisipa efectelor de ponticello, flautando,tremolo din care se disting micro formulări –nu mai mult de 5-6 sunete într-o aşezarealuziv enesciană contrabalansate de unostinato agresiv. Piesa finală este tratatăcontrapunctic, evidenţiindu-se sincopele şijocurile ritmice. Cis-nodie pentru vioarăsolo (2009) dedicată violonistului L.Csendes cu care colaborează de mulţi anila cursurile de vară (Académie d‘été deCisnadie – jud. Sibiu) este inspirată de joculCis – notarea germană a sunetului do# -pe care îl aduce ca un fel de Leitmotivasemenea marelui Beethoven în celebrulConcert pentru vioară în Re. Asemeneacelor patru lovituri de timpan, Cis/do# esteexpus în mai multe rânduri pe parcursulunei monodii pretabile la tratări timbraleunde imaginaţia violonistului este intensstimulată. După pauză a urmat un amplucvartet de coarde (specie camerală pe careDan Dediu o notează cu nr.5 op.140)prezentat în primă audiţie absolută.Sphères este scris între 2009-2010,inspirat de Trilogia ( în plan anthropologic şipsiho-istoric Bulles, Globes şi Écumesdesemneaza de această dată momente alecivilizaţiei şi ale istoriei umanităţii) cu titlulomonim aparţinând gânditorului PeterSloterdijk - Le post-pessmiste cum îletichetează Frédéric Joignot.Lucrarea estealcătuită din 5 mişcări după cum urmează:1.Bulles – Blasen, microsfere (cuprindevol. I al scrierii, cca. 500 pg.) se referă lapersoana (la condiţia omului) propriu-zisăaccesată, văzută din punct de vederefilosofic (el locuieşte şi produce totodatăspaţiul care îl cuprinde); muzical are latemelie intervalul de 2M (secunda mare) pecare o „glorifică″ printr-un contur careevoluează în duble…ele pot face referire şila natura duală a omului sau la sistemulbinar în care se desfăşoară existenţaterestră. Ne aflăm în faţa unei lucrări maipuţin sau deloc obişnuite, că, asemenealiteraturii inspiratoare, avem în faţă multipleplanuri pentru care compozitorul recurge lao masivă şi arborescentă tratarecontrapunctică. Atmosfera expresionistă,inevitabil legată de condiţia omului modern,este susţinută de puternice disonanţe. Seface auzit acelaşi microtronson de sorginteenesciană urmat de acumulări şi rarefierisuccessive, toate realizate prinheterofonie, defazări, concentrări. 2.Globes, care se inspiră din volumul al II-lea, recurge la combinaţii din care să senască senzaţia „globului″ care poate fi osferă limitativă, alienantă sau dimpotrivăaceea a Universului în care miliarde destele/ globuri îşi macină existenţa aparentsolitară conform unei perfecte mecanicicereşti. Sonor are cam acelaşi materialgenuin tratat diferit fără a părăsi principiulcontrapunctic.3. Baloons abordează formasferică „altfel″….într-un stil mozaicat, iar

materialul, presărat de indicaţiile timbralecu care ascultătorul s-a familiarizat datorităpieselor precedente este unificat de un felde „semnal″ alcătuit din 3 elemente.Urmează o superbă secţiune lentă careaduce un tronson melodic foarte cantabilintonat de prima violină susţinută armonicde fascicule sonore, totul degajând oatmosferă medievală cu timbruri surdinateşi de flageoletele delicate ale solistului.. 4.Globes en mirroirs (Globules) reprezintărecurenţa celei de a doua părţi, ceva mairestrânsă, cu aceleaşi aluzii modale,urmate de o amplă prelucrarecontrapunctică care începe din registrelegrave.5. Écumes face referire la cel de-altreilea volum, iar ca imagine „schiţeazăceva între bule şi globuri“, ne introduce încontemporaneitate, la etapa secolului XXIşi, în consecinţă, este ilustrată printr-o

formă fractală (excelentă idee!- lacatastrophe moderne du monde rond) .Iniţiatul recunoaşte unele idei şi preluări aleSuitei I în Do de Enescu, mai ales înunisonul unor pasaje rapide extrem dedificile în ansamblu, regăsite atât în Suităcât şi în acest final. Cvartetul nr. 5 este unmoment mai special în creaţia lui Dan Dediucare, pe faţa lui „nevăzută″, pare a fi unexperiment remarcabil şi o asociere în caresunt folosite dinamic unele principii aletehnicii enesciene : apelul masiv- mai multdecât în orice altă scriere a sa - laprincipiile tehnicii lineare, perfect adaptattratării unui „subiect″ filosofic pe baza uneiscrieri de mare amploare, anumite aspecteneoclasice, înseşi formulările modale suntaluzii nete la universul sonor enescian. DanDediu a reuşit ceva cu totul special pentru olucrare care se adresează mai multcunoscătorilor, şi-a atins cu o marevirtuozitate creatoare sintezele propuse,inclusiv dorinţa de a-şi marca maturitateabiologică printr-un opus original de primăclasă. Ansamblul Aperto-Profil şi-a etalattoată ştiinţa şi talentul muzical în realizareaacestei memorabile seri.

foto: Diana Murăşan


Festivaluri

Centenar Sergiu

Celibidache Anul acesta cultura muzicală românească

sărbătoreşte 100 de ani de la naşterea marelui dirijorromân Sergiu Celibidache. Fundaţia omonimă, înparteneriat cu primăria Minicipiului Bucureşti,organizează (sub înaltul Patronaj al PreşedinteluiRomâniei) în perioada 3 mai – 7 iulie 2012 prima ediţiea Festivalului Sergiu Celibidache.

Astfel, pe parcursul a aproape 2 luni capitalaRomâniei va găzdui numeroase evenimente la caresunt invitate personalităţi ale vieţii muzicale mondiale.

În program se numără proiecţiile de filmGrădina lui Celibidache (documentar realizat de fiulmaestrului, Serge Ioan Celebidachi, în carepovesteşte viaţa şi activitatea dirijorului,compozitorului şi profesorului român), Celibidache (unfilm de Jan Schmidt-Garre) şi Român născut sădirijeze o lume (film produs de Fundaţia SergiuCelibidache în coproducţie TVR Media). Acestea vorputea fi urmărite în condiţii excepţionale la GrandCinema Digiplex.

De asemenea, publicul este invitat la PalatulCesianu-Racoviţă pentru a admira expoziţia defotografii Fragmente din viaţa Maestrului SergiuCelibidache, un colaj de imagini ce schiţeazăcronologic viaţa Maestrului român. Criticii şimuzicologii (şi nu numai) sunt aşteptaţi la lansarea decărţi de la Academia Română, pentru prezentareavolumelor Despre fenomenologia muzicală de SergiuCelibidache şi Celibidache, întâlniri cu un om deexcepţie de Patrick Lang şi Stéphane Müller (EdituraSpandugino).

Calendarul festivalului oferă tinerilorinterpreţi, dirijori, muzicologi şi compozitori mareaocazie de a lucra cu mari artişti recunoscuţi pe plan

internaţional, invitaţi să susţină la Universitatea Naţională deMuzică din Bucureşti masterclassuri de vioară (susţinute de

Ida Haendel şi Rony Rogoff), de muzică de cameră (cuHelmut Nicolai), de contrabass (Dorin Marc), de flaut(Michael Martin Kofler), de dirijat (Enrique Garcia Asensio),de brass (Wolfgand Gaag) cât şi un simpozion moderat deSerge Ioan Celibidache, Mark Mast, Dan Grigore, ChristianMandeal şi Rony Rogoff (în Sala Mare a Ateneului Român).

Concomitent cu toate aceste activităţi suntprogramate concerte la Ateneul Român din Bucureşti şi laFilarmonica de Stat din Iaşi în care urcă pe scenă cele maibune orchestre şi formaţii camerale ale României şi aleEuropei (Orchestra Română de Tineret, Orchestra

Filarmonicii George Enescu, Orchestra FilarmoniciiMoldova Iaşi, Ansamblul German Brass, formaţia/cvartetulHenschel Quartett) alături de mari nume ale sceneimondiale (precum violonista Ida Haendel, pianiştii DanGrigore, Misha Dacic, dirijorii Cristian Mandeal, MarkusTheinert, Mak Mast etc.)

Unul dintre cele mai importante evenimente dinaceastă ediţie este premiera mondială a lucrării Haz denecaz, Suită Românească în 8 părţi a maestruluiCelibidache.

Cu ocazia acestui festival internaţional BancaNaţională a României va emite şi lansa o monedănumismatică comemorativă Sergiu Celibidache.

Diana MURĂŞAN

Lansarea de cărţi la Academia Română (Foto: Mihai Cosma)

Concert omagialCLARA PEIA-VOJKICZA

Constantin-TUFAN STAN

Nu demult, Studioul de Concerte „Elisabeta Toth” al Şcolii deArte Frumoase „Filaret Barbu” din Lugoj a găzduit un recital susţinut depianista Vanda Albotă, rezidentă în Germania (născută la Timişoara în1980), dedicat aniversării unui veac de la naşterea profesoarei şipianistei-concertiste lugojene Clara Peia-Vojkicza (1911-2005).Nepoată a muzicienei omagiate, Vanda Albotă (absolventă a Liceuluide Muzică „Ion Vidu” din Timişoara) a urmat cursurile Facultăţii deMuzică din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara, specializareapian (1998-2003), apoi, între 2002 şi 2004, s-a perfecţionat laHochschule für Musik „Franz Liszt” dinWeimar, urmând studii postuniversitare(Konzertexamen, 2004-2008) la aceeaşiinstituţie, finalizate cu o specializare(fortepiano şi clavecin) la Universität derKünste din Berlin (din 2008 până înprezent). Programul, alcătuit într-ofirească succesiune graduală stilistică, acuprins opusuri de Johann SebastianBach, Wolfgang Amadeus Mozart, FranzSchubert, Robert Schumann şi JohannesBrahms. Posesoare a unei tehniciimpecabile şi al unui rafinat tuşeu, care i-au permis trecerea cu eleganţă şi oanumită dezinvoltură prin diferite registretehnico-stilistice, de la muzica barocă lacea clasică şi romantică, Vanda Albotă aconfirmat, eclatant, bogatul şi onorantulsău palmares interpretativ, consacrat peimportante scene de concert.

Profesoară de pian, din 2010, laŞcoala de Muzică „Bertheau &Morgenstern” din Potsdam (Germania),Vanda Albotă a cucerit laurii unorimportante concursuri internaţionale, fiindrăsplătită cu onorante distincţii şibeneficiind de burse acordate deprestigioase instituţii din România,

Spania, Belgia, Italia, Germania. Artista timişoreană a susţinut recitalurişi concerte în România, Iugoslavia, Germania, Polonia.

Clara Peia-Vojkicza (1911-2005), artista lugojeană omagiatăa studiat pianul în oraşul natal, de la vârsta de 6 ani, cu Iosif Willer,perfecţionându-se apoi, la Conservatorul Comunal din Timişoara, cupianista lugojeană Irma Hun, absolventă a Academiei de Muzică dinBerlin (fostă studentă a lui Eugen d’Albert), şi compozitorul Sabin V.Drăgoi. A absolvit, în anul 1930, ca şefă de promoţie, cursurileAcademiei de Muzică din Budapesta, la clasa profesorului SándorReschofsky, colaborator apropiat al lui Béla Bartók. A funcţionat caprofesoară de pian la Conservatorul Popular de Muzică din Lugoj,începând cu anul 1930, unde a deţinut şi funcţia de director adjunct.Pianista lugojeană a fost protagonista celor mai importante manifestărimuzicale organizate în perioada inter- şi postbelică, ca eminentăprofesoară de pian, dar şi ca remarcabilă pianistă-concertistă, încadrul stagiunilor Orchestrei Societăţii Filarmonice din Lugoj, instituţiefondată în anul 1927.

Între elevii Clarei Peia-Vojkicza, afirmaţi, mai târziu, pe mariscene de concert naţionale şi europene, s-auaflat György Kurtág, actualul corifeu al şcoliicomponistice contemporane şi Ernő Földvári,apreciat pianist-concertist, talentat şef deorchestră la Opera Maghiară din Cluj, stabilitulterior în Elveţia.

Clara Peia-Vojkicza a practicat, cuobstinaţie, genul cameral, alături de unansamblu consacrat, cu o intensă activitateconcertistică în perioada ante- şi interbelică,alcătuit din I. Willer, J. Stojkovits, D. P.Tocineanu, A. Toth şi K. Wisnovsky.

După o fructuoasă colaborare cuvechea Reuniune Română de Cântări şiMuzică, aflată sub conducerea lui Dimitrie Stan(1940-1968), în ultima etapă a activităţii saleartistice Clara Peia-Vojkicza a activat în calitatede corepetitoare şi acompaniatoare a Corului„Ion Vidu”, sub bagheta maestrului RemusTaşcău. Prin amploarea şi consistenţaparcursului său artistic, dominat de un înaltprofesionalism, prin profilul său uman, de oaristocratică nobleţe şi o aleasă ţinută morală,Clara Peia-Vojkicza reprezintă un autenticreper axiologic pentru învăţământul artisticbănăţean şi arta interpretativă pianistică.


Portret componistic

Petculescu65


Din punctul de vedere al dispoziţiilorlegale, care marchează drept limită de vârstăa activităţii didactice universitare împlinirea a65 de ani de viaţă, aniversarea lui ValentinPetculescu se justifică drept un evenimentoficial. Ca potenţial creator, nu poate fi vorbade un astfel de hotar temporal, ceea ce s-adovedit cu prisosinţă în concertul la careartistul şi-a invitat prietenii şi colegii, caoaspeţi în Salonul de muzică al Muzeuluinaţional „George Enerscu”. Un primargument era desfăşurătorul reperelorcomponistice, oferind lucrări cu varii repere,pornind din anii de tinereţe, urmând cuîmpliniri succesive până la orgoliul discret almaturităţii actuale. Numele lui ValentinPetculescu îşi află focalizările în diverseleincitaţii spre componistică, dar şi spre poezie,dramaturgie, literatură şi publicistică.Interesantă selecţie acum, în acest concertde apoape două ceasuri, cu prezenţe din

toate orientările, comentate de însuşi autorul,cu amuzament şi detaşare faţă de timpul cetrece, luând cu el reuşitele şi proiecteleîmplinite, dar adăugând firesc perspectivedorite. Există în toate aspectele„caleidoscopului Petculescu” plăcerea culoriide expresie, a nuanţei în comunicare şibalansului între umor şi melancolie, întreintervalică, ritm şi melodie. Compozitorul,cum am văzut-o acum, apropie cuvântul desunet şi ideea de atmosferă, fie că este vorbade Grădini pentru soprană şi pian ,versuride Daniel Turcea, cu modulaţii subtile aleglasului, sau Balada nunţii, pentru sopranădin Epifaniile inspirate de acelaşi poet,indicând cunoaşteri bizantine, derulări vocaleabile, dăruite de sopranele Stanca-Maria şiBianca Manoleanu, acompaniate de RemusManoleanu. Surprinzătoare şi dialogurilepian-recitator propuse în ipostaze paralele deValentin Petculescu în 5 cântece de iarnăpentru pian, cu replici rostite de VeronicaAnghelescu şi Remus Manoleanu. Multdepărtată de o asemenea lume, Prună arsă-vai- şi-amar aduce în teatrul muzical alBiancăi Manoleanu versurile de haz ale luiMircea Dinescu, alternate cu cele douăsonete pe versuri de Ilie Comăniţa, pagini demuzică recent create, cu o aură de romantismîngrijorat. Spuneam tinereţe, iar muzica depian din Sonatina a II-a şi Suita pentru pian

se potrivesc cu vârsta şi disponibilitateainterpretului Roman Manoleanu. Trecând dela un moment la celălalt, am desprins şi altădimensiune a acestui Portret ValentinPetculescu 65, cum ne anunţa afişul. Căcimuzica acestei întâlniri şi-a aflat realizatorii în„careul de aşi” al familiei Manoleanu, cei doiPărinţi şi cei doi Copii. Patru muzicieni fericiţi,sărbătorind un compozitor, iată o searămemorabilă despre care vom mai vorbi multăvreme.

Clarei Peia-Vojkicza

Stagiune muzicală laUniversitatea din

SuceavaConstanţa CRISTESCU

Deşi în Universitatea Ştefan cel Mare din Suceava nu existănicio facultate de muzică, universitarii suceveni şi-au dorit o stagiunemuzicală în care să poată asculta capodopere ale muzicii culte îninterpretări redutabile şi prin care să poată contribui cu un plus artistic laeducaţia tinerilor ale căror personalităţi le au în modelare. În acest scopşi-au clădit cu grijă şi cu bun gust infrastructura necesară împliniriivisului. Şi-au construit o sală multifuncţională cu potenţial concertistic şispectacular, pe care au denumit-o Audithorium Joseph Smith şi aupornit demersurile pentru a coopta colaboratori în vederea organizăriiperiodice de recitaluri muzicale cu interpreţi de elită.

Aşa se face că în anul 2007 universitarii suceveni au semnatun protocol cu Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi, al căreirector era compozitorul şi muzicologul Viorel Munteanu, bucovinean prinsânge şi suflet, intreprinzător perseverent în promovarea culturiimuzicale pe melagurile natale.

Personal am participat în ultimii doi ani la o serie de recitaluriorganizate de prestigioasa universitate suceveană, invitată fiind depasionatul meloman şi realizator de proiect Mihai Ştefan şi, de fiecaredată, am fost mereu încântată de ţinuta artistică a manifestărilormuzicale şi de atmosfera caldă şi primitoare a sălii de concertuniversitare. Am rămas contrariată văzând numărul mic de auditoriprezenţi la mare parte dintre seratele muzicale, deşi capacitateauniversităţii ar putea furniza un numeros public la fiecare manifestare.

Mi-am pus o întrebare retorică: de ce oare sucevenii nu gustăo muzică atât de frumoasă şi reconfortantă? De ce nu preţuiesc şi nuonorează iniţiativa USV la adevărata ei valoare? Poate programuluniversitar mult prea încărcat ori lipsa de propagandă avancronică? ÎnSuceava există un liceu de artă şi primii vizaţi pentru audiţii muzicale livede ţinută academică sunt elevii ce tind să se formeze ca muzicieni. Însănu sunt doar ei, ci toţi elevii liceelor sucevene care trebuie să ia contact

cu arta muzicală şi cu viaţauniversitară pe careSuceava le-o dezvăluie caperspectivă. Şi sunt, cusiguranţă, atâţia melomanicare s-ar simţi minunat înambianţa elevată a uneisăli de concert elegante şiprimitoare, ce le oferărecitaluri muzicaleminunate, însă, poate sesimt stingheri sau nu află latimp programele ce li seoferă...

Aş rememoradoar câteva dintrepersonalităţile care auonorat publicul sucevean în recitaluri extraordinare susţinute la SalaAuditorium a Universităţii Ştefan cel Mare: Nicolae Maxim din Bucureşti,Alin Apetroaie din Braşov, Ciprian Patriche din Iaşi, Trio Clavio Arte dinBucureşti, formaţia camerală Studioul de muzică veche din Bucureşti,cunoscuta pianistă Ilinca Dumitrescu, Cvintetul Terra Sin Pan din Iaşi.

Mai menţionez, din amintiri, prestaţia de excepţie amezosopranei Laura Magdalena Scripcaru şi a pianistei LăcrimioaraNaie într-un recital de muzică românească, deasemenea concertul deCrăciun 2011 al formaţiei de suflători a Filarmonicii ”Moldova” din Iaşi,dirijaţi de Vittorio Cesara din Italia.

Nu poate fi ignorată implicaţia Universităţii Ştefan cel Mare însprijinirea tinerelor talente debutante în cadrul manifestărilor stagiuniimuzicale. Aşa se face că am asistat, la începutul stagiunii muzicale aanului 2012, la un recital liric susţinut de o tânără soprană suceveană,studentă la Conservatorul din Florenţa.

Receptivitatea universitarilor organizatori stimulează interpreţiiîn oferte muzicale generoase şi curajoase prin abordarea unuirepertoriu variat, care să contureze orizonturi muzicale cât maidiversificate pentru împlinirea gustului artistic şi a dragostei pentrumuzică a ascultătorilor. Pasiunea universitarilor suceveni pentru muzicăşi iniţiativa lor de realizare a unei stagiuni muzicale invită şi încurajeazăpublicul sucevean să frecventeze programul muzical al Sălii AuditoriumJuseph Schmidt.


Univers educaţional

Aniversare cucântec

Camelia PAVLENCO

Profesorul Anton Scornea, fostdascăl de Muzică la liceul DimtrieCantemir din capitală împlineşte pe 11mai 2012 ...99 de ani, întărindu-neconvingerea că inimile pline de muzuicăşi dragoste bat mai mult.

Orfan de la vârsta de 5 ani,crescut de o familie (Herişescu), a reuşitsă străbatăcu tenacitate treptele instrucţiei şcolare,de la şcoala primară din comuna natalăLicurici-Gorj, la Şcoala Normală dinBucureşti, Şcoala de ofiţeri de rezervăPloieşti, până la Conservatorulbucureştean, în ciuda întreruperilorcauzate de participarea la luptele celui deal doilea Război Mondial.(rănit înCrimeea şi dublu decorat cu CoroanaRomâniei cu panglică şi frunză de stejarşi Virtutea militară.

Cariera sa didactică, caînvăţător, apoi ca profesor (1952-1973 la„Cantemir”) cunoaşte împlinirea prinfuncţiile avute (15 ani preşedinte) încadrul Societăţii Profesorilor de Muzică şiDesen, înfiinţată în 1947, al cărei membru

fondator s-a definit.Desigur că generaţiilede elevi îi datoreazămult profesorului demuzică (LuminiţaVartolomei) prinîntreaga sa carierădidactică şi publicistică(autor de manuale,culegeri de cântecepentru prichindei), darmai mult îi suntrecunoscători confraţiisăi didactici pentruconvertirea aridelorcursuri de reciclare întabere de odihnă şicreaţie, desfăşurateestival pe parcursul apeste patru decenii, încele mai variate locaţii pe întinsul ţării.

Cu o perseverenţă atroce, AntonScornea a reuşit să obţină cazarea şihrănirea consistentă a participanţilor laaceste cursuri, chiar în cumplitul deceniu1980-1990, revitalizând viaţa culturală adiferitelor oraşe (Râmnicu-Vâlcea,Făgăraş, Suceava, Piatra Neamţ,Câmpulung Muscel – al cărui cetăţean deonoare este – Curtea de Argeş, Tg. Jiu,Topliţa, Mangalia, Constanţa, Braşov,Sibiu, Iaşi, Tg-Mureş) prin expoziţii şiconcerte ale participanţilor.

Pictori precum Mia Steuerer-Moţatu, Octavia Milculescu, Felicia

Chinţoiu, ElenaBeldescu, graficieni caŞtefan Iacobescu,muzicieni ca Vasile Iliuţ,Sorin Vulcu, DragoşTănăsescu, AuroraIenei, DanBuciu,Valeria Ionescu,onorau cu prezenţa loracţiunile Societăţii şierau hrăniţi defrumuseţea peisa-jeloralese de Anton Scorneapentru... cursurile dereciclare.

Ca beneficiarădirectă a acestorcursuri, împletinddeseori recitalurile depian şi de canto cu

ajutorul elevilor şi studenţilor mei,hrănindu-mi privirea cu vitalitateapictorilor septuagenari (determinândconvertirea mea spre pictură)mărturisesc, cred, alături de toţi colegiimei estivali (cei care mai sunt...) căregretăm enorm neimplicareaprofesorului Scornea în organizareaacelor tabere după ce a împlinit 92 ani.

Îi mulţumesc pentru lecţia deoptimism şi tenacitate, pentru puterea dea iubi viaţa în toată armonia şi simplitateaei, legând-o mereu de cântec şi culori şi îiurăm să atingă vârsta biblică de 120 ani.

Anton Scornea


Concerte... sub lupă

O triadă muzicalăvieneză... Ad Libitum

Istoria de până acum a existenţei şi destinului artisticîmi pare că reprezintă, pentru cvartetul de coarde Ad Libitumun autentic subiect de carte – întâlnirea membriloransamblului în 1988, formarea lor sub modelul maeştrilor,lansarea pe traseele carierei naţionale şi internaţionale,intervenţia evenimentului tragic prin pierderea partenerului dela vioara I -Adrian Berescu, supravieţuirea şi proiectul unei adoua şanse, care condiţionează un nou început. Acest nouînceput este marele violonist Alexandru Tomescu, cel care aacceptat misiunea de conducător al grupului de artişti,preluând vioara principală, alături de Şerban Mereuţă -vioaradoua, Bogdan Bişoc - viola, Filip Papa - violoncel. Argumentulunui prim solist concertist de a-şi completa paralela muzicii decameră este, conform unui grafic de personalitate, pentruAlexandru Tomescu, cumularea duoului cu trioul şi,ascensional, cu cvartetul.

Desigur, lucrul cu o formaţie presupune ipostaza delider, ceea ce am observat şi în recentul recital susţinut laAteneul Român, cu un program unitar de muzică vieneză.Nivelurile de abordare diferă încă, explicabil pentru perioadade armonizare a celor patru interpreţi în răstimpul unei

stagiuni de activitate. Debutul recitalului, cu Quartettsatz deSchubert a fost, neîndoios, o convingătoare demonstraţie deexpresie dramatică, libertate ritmică şi expresie melodică.Pentru Cvartetul în do major,k 485 de Mozart, evoluţiadezvoltată de Ad Libitum a evidenţiat acceptarea noii primeviori în susţinerea coloanei formale şi sonore a discursului,într-o manieră foarte apropiată de stilul compozitorului. Nuuităm, ascultând o astfel de muzică, unitatea de comunitareîntre cvartetul de coarde pe scena de concert şi cvartetul devoci pe scena de operă. Împlinirea triadei ne-a fost oferită prinal treilea Cvartet Razumowski, op. 59 de Beethoven. Credcă timpul de studiu îşi spune aici mai decis cuvântul, ceea cene-a determinat alegerea, drept cea mai realizată secţiune alucrării, a Finalului Allegro molto, cu o mai unitară susţinere,în exigenţele compozitorului. Suntem, cum spuneam, laînceputul de drum al celei de a doua şanse, pe care îl dorimurmărit pe mai departe, pentru proiectul optimizant al cariereicvarteului Ad Libitum. Oricum, preocuparea există pe toateplanurile, inclusiv prin cea managerială a conturăriievenimentul în media, în coordonarea organizatorică LantoArte – Oartz, ce reunea oferta primului disc în noua formulă aCvartetului, afişul, materialul publicitar, cooptarea sponsorilorcu renume, datorită cărora sala Ateneului Române a fostaproape neîncăpătoare, sub ochiul televiziunii naţionale şiînsoţită de aplauzele, uneori aleatoriu plasate, ale publicului,


Cu Bellini, onouă „opera

rara” la SEOBGrigore CONSTANTINESCU

Romantismul bellinian este ozonă a performanţei vocale în operaitaliană a secolului XIX. Chiar cu puţinetitluri, în ultimele două decenii, pescenele lirice româneşti, interesulpublicului şi al interpreţilor rezistătimpului. Pentru seria „Opera rara”,inclusă în stagiunea SEOB, titlul ales, ICapuleti e i Montecchi, este poatesingura lucrare a lui Bellini carebeneficiază de precedente datoratecântăreţilor români. La Opera dinConstanţa, în anii 90’, lucrarea a aduspe scenă două voci care au făcutcarieră internaţională, soprana FeliciaFilip şi mezzo-soprana RuxandraDonose; aplaudat a fost şi cuplulromantic, în spectacolul montat deacelaşi regizor, Cristian Mihăilescu, laOpera din Braşov, cu două prezenţeapreciate, soprana Mirela Zafiri şimezzo-soprana Gabriela Hazarian. Peacest temei ne-a interesat acum o altăgeneraţie solistică, promovată la SEOBşi datorită unor recompense în urmadistincţiilor concursului „Maeştrii arteilirice”, în care soprana Veronica Anuşcaşi mezzo-soprana Emanuela Pascu

deţin titlul de laureat al ediţiei 2011.Remarcabilă este evoluţia celor douăinterprete absolventede dată recentă laclasele de canto dinUNMB, printre maeştriicu care au lucratidentificându-se IonelVoineag, MarianaColpoş, AndreianaRoşca.

Observ încântul sopranei o dince în ce mai echilibratăconducere avocalităţii, potrivit custilul belcantist deexpresie poetică.Veronica Anuşcapoate comunica un sentimentinteriorizat, foarte aproape de ambientulbellinian care a asigurat succesulcinterpretelor şi-au dorit să recreezeimaginea Giuliettei. Îi corespundetimbral şi prin concepţie stilisticăEmanuela Pascu, în Romeo, o voce cecunoaşte pozitiva maturizare aglasurilor feminine grave, capabilă aalege soluţii optime pentru acest dificilrol de travesti, în care eroicul şi tragiculse îmbină. În derularea muzicalăcontăm pe o personalitate ce-şicunoaşte amplasamentul dramatic îndistribuţie, cu o netăgăduită convingere– basul Pompei Hărăşteanu în rolulPadre Lorenzo, urmat de parteneriivocilor masculine, tenorul Liviu Indricăuşi basul Marius Boloş. În regia Andei

Tăbăcaru Hogea, întreg complexulmuzical ce corespunde unei selecţii a

momentelor operei, fărăansamblu coral şiorchestră, s-a bazat peprofesionalismul pianisteiIoana Maxim şi culorileinstrumentale - Ana Chifu(flaut) şi Alexandru Uţă(percuţie), pe costumelepropuse de VioricaPetrovici, efectelemaeştrilor de luminiNicolae Emilian Stancu şiCristian Vintilă, capabili acrea decoruri din lightdesign. Când urmărimspectacolele din salamare a Operei, textul

original este tradus pe prompter, înromâneşte, pentru a înlesni publiculuiurmărirea acţiunii. Cu scenele de teatruale unui scenariu shakespearean(actori: Monica Mihăescu, RalucaJuganaru, Mihai Moş, Filip Ristovski),prezentate explicativ în paralel cudiscursul muzicii lui Vincenzo Bellini şiversurile lui Felice Romani, tălmăcirearomânească preluată „la liber” dintragedia originală nu ajută, ci încarcăspectacolul sub forma unui „surplusadăugat”. Oricum, preocuparea de aaduce spre public această capodoperăse cere remarcată, diversificândstagiunea de ansamblu a scenei liricebucureştene, prin adiţionarea unuimoment învecinat cu evenimentul doritde operamani.

Veronica Anuşca


Scena lirică

SEARAPREMIERELOR

Cu un subtitlu sugestiv, “Seara premierelor”,studenţii de la UNMB, Facultatea de interpretare, secţiacanto, s-au prezentat publicului dorind evaluareaperformanţelor artistice din preajma sesiunii de examene.Este vorba de două spectacole create de regizorul CristianMihăilescu, împreună cu studenţii săi cu care lucrează laClasa de operă. O selecţie din repertoriul liric aduce pescenă opera în două acte de Charles Gounod, Lacolombe – premieră naţională, şi opera de cameră a luiDan Dediu, Eva!, în premieră absolută.

Pentru că am identificat în lucrarea romanticăfranceză a lui Gounod învecinarea, ca teatralitate, cucomedia bulevardieră pariziană şi, ca muzică, cupresentimentul lumii lui Offenbach, ne explicăm de ceinteresul posterităţii rămâne destul de rezervat. În lucruldestinat studiului de teatru muzical, Cristian Mihăilescu aavut însă material de exersare a mişcărilor de scenă,

alternării formulelor solistice, de la recitativ şi replicăvorbită, la duo, terţet şi cvartet, de asemenea pentruexprimarea interpreţilor bazată pe textul francez original.Soluţiile de spectacol sunt cele obişnuit-tradiţionale,sprijinul commpaniamentului pianistic – Cristian Vais -eficient dar nu sugestiv. În alcătuirea distribuţiei, s-a lucratcu “materialul clientului”, oferta principală fiind a vocilorfeminine. Ca expresie, delicateţe şi însuşiri reale aleglasului, soprana Adelina Diaconu atinge scopurilecompozitorului francez descriind o eroina capabilă desugestii afective. În spiritul unei maniere comice atravestiului, mezzosoprana “falcon” Maria Sănduleac şi-compus bine, puţin excesiv scenic, personajul Mazet.

Pentru un tenor care şi-ar dori roluri eroice, ieşind astfel cuforţă din cadrul lirismului (Horace-Adrian Mărginean) şipentru un personaj fără posibilităţi sonore pe măsuradatelor fizice (Maître Jean-Octavian Tudose), participările

masculine au fost mai modeste, ca şi răspunsulreceptivităţii spectatorilor.

Era promiţătoare aşteptarea de a vedea o nouăluctare muzical-scenică a lui Dan Dediu, primareprezentaţie a operei de cameră Eva! A fost un evenimentconvingător, meritând succesul obţinut. Grupajul calităţiloreste desigur cel componistic şi cel teatral inspirator (textulde Marei Vişniec), căci ne-am aflat în faţa unei lucrări ce sepoate situa fără tăgadă printre valorile de repertoriuromânesc din secolul XXI. Să reşinem eficienţa parcursuluistilistic aluziv din care Dan Dediu alcătuieşte naraţiunea samuzicală, ca şi eficienţa percutantă a amplasării în voce atextului. În oglindă, Cristian Mihăilescu alcătuieşte undialog subtil construit între cei doi solişti, El şi Ea, ştiind săobţină efecte interpretative profesionale de-a lungulderulării spectacolului. Pentru Ea, soprana Oana MariaŞerban atinge o scară de comunicări expresive diverse,bine gradată, explicativă teatral prin trăire şi comunicare aglasului, personalizat cromatic. În schimb, baritonul AdrianPrelucan, El, a fost condus regizoral în spiritul uneicontinuităţi ascendente unitare, ca personaj conflictualcare creşte tensiunea d’a capo al fine. Compozitorulmodifică asamblarea prezenţelor scenice prin introducereaunui ansamblu de mişcare, cu intervenţii corale, alcătuitedintr-un grup solistic de colegi ai soliştilor distribuţiei. Înmare vorbim, în întregul său, de o reuşită pe toateplanurile, ceea ce nu este deloc puţin pentru această“Seară a premierelor”, susţinută în cadrul promisiounilorStudioul experimental de Operă şi Balet “Ludovic Spiess”al Operei Naţionale Bucureşti.


Adelina Diaconu foto: Mihai CosmaOana Maria Şerban şi Adrian Prelucan - foto: Mihai Cosma

FLORIN COMIŞEL - 90S-au împlinit 90 de ani de la naşterea reputatului

compozitor, dirijor şi folclorist FLORIN COMIŞEL, artist emerit.A văzut lumina zilei în Municipiul Ploieşti, în ziua de 10

aprilie 1922, într-o familie de intelectuali. Studiile muzicale aucontinuat, între anii 1939-1948, la Conservatorul din Bucureşti, cueminenţii profesori şi pedagogi: Faust Nicolescu, Marţian Negrea,Mihail Andricu, Constantin Brăiloiu, Vasile Popovici, Ştefan Popescu,Ion Ghiga şi Maria Fotino.

Florin Comişel este încadrat cercetător ştiinţific la Arhiva deFolclor a Societăţii Compozitorilor Români şi apoi la Institutul de

Folclor din Bucureşti. Începânddin anul 1947 şi până în 1978,distinsul muzician este dirijor ladiverse ansambluri şi instituţiiartistice, printre care, înperioada 1957-1978, laAnsamblul ,,RapsodiaRomână”.

În muzica româneascăcontemporană, Florin Comişelse afirmă constant în domeniilecreaţiei muzicale, folcloristicii şiartei interpretative. Înzestratdin anii adolescenţei cu unexcelent talent, în cei aproape40 de ani de prodigioasăactivitate de creaţie muzicală,Florin Comişel s-a impus înaproape toate genurilemuzicale, izbutind săîmbogăţească patrimoniulnostru artistic cu importante

lucrări, multe, dintre acestea făcând parte din repertoriul permanental unor valoroase colective artistice profesioniste şi de amatori.

În domeniul muzicii de teatru, compozitorul a scris nu maipuţin de 16 titluri, fiind apreciat - din acest punct de vedere - printrectitorii creaţiei de operetă din veacul XX. Datorită unei deosebitefrumuseţi sonore şi măiestriei componistice, o seamă dintre pieselesale de muzică corală au devenit adevărate şlagăre. De un realsucces s-au bucurat opusurile corale dedicate formaţiilor din

municipiul Ploieşti: Columne către soare - pentru Corul Uzinei 1 Mai,Beteală de argint - pentru corul Combinatul Petrochimic Brazi, Aprigdor de viaţă – pentru Corala “Paul Constantinescu” a PalatuluiCulturii şi filarmonica din localitate, cântecul Oraşul meu pentruTeatrul de Revistă din Ploieşti şi poemul simfonic cu recitator Capracu trei iezi, prezentat în primă audiţie absolută sub bagheta ilustruluişef de orchestră Ion Baciu.

Pe parcursul vieţii a cules, notat şi prelucrat numeroasecreaţii folclorice. În domeniul artei interpretative, la pupitrul unorreprezentative ansambluri artistice şi instituţii de spectacole şiconcerte din capitală, Florin Comişel a întreprins numeroase turneeîn ţară şi în străinătate. Pentru întreaga sa activitate artistică şi decreaţie Florin Comişel a fost distins cu importante premii de creaţiedin partea Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (1970,1974, 1975, 1977), cu ordine şi medalii, cu titlul de Artist Emerit.

În ziua de 27 ianuarie 1977, cu ocazia constituirii Cenacluluimuzical “Paul Constantinescu”, maestrul Florin Comişel a fost alespreşedinte executiv, funcţie ce a îndeplinit-o, cu exemplarprofesionalism, până la trecerea sa prematură şi fulgerătoare înlumea cea veşnică, la 7 octombrie 1985.

Pentru cinstirea memoriei şi operei sale, în anul 1987,forurile culturale ale judeţului natal au iniţiat Festivalul CoralInterjudeţean ce-i poartă numele. Până în luna mai 1997, au avut locşapte ediţii, la care au participat formaţii corale reprezentative dinjudeţele Prahova, Buzău, Dâmboviţa, etc. Pe strada Ana Ipătescu nr.62 a fost dezvelită o placă omagială – cu efigia în bronz acompozitorului, operă a sculptorului Ştefan Macovei, aşezată pecasa în care a văzut lumina zilei ilustrul muzician Florin Comişel.

Muzeul Memorial şi Cenaclul Muzical „PaulConstantinescu” împreună cu Asociaţia „Comişel” din Bucureşti(înfiinţată în ziua de 23 februarie a.c.) a organizat o manisfetareomagială, la care au participat: Vasile Donose, Constantin Arvinte,precum şi: prof. Dr. Irina Dragnea Comişel – preşedintă a Asociaţiei„Comişel”, soprana Rodica Anghelescu şi pianistul Ieronim Buga. Înpartea finală au fost audiate fragmente din lucrările reprezentativesemnate de maestrul Florin Comişel din domeniile muzicii corale(„Codrule, frunză galbină” etc) şi operetei („Culegătorii de stele”;„Soarele Londrei”; „Răspântia”; „Leonard” ş.a.). Cu acest prilej s-aucomemorat şi doi ani de la trecerea în eternitate a eminenteiprofesoare universitare şi etnomuzicolog Emilia Comişel, Cetăţeande onoare al Municipiului Ploieşti.

Al. I. BĂDULESCU


Rememorări

11

Un nousucces alOperei din

BraşovLiliana IACOBESCU

Sâmbătă, 21 aprilie 2012, aavut loc la Braşov spectacolul„Traviata”, dirijor Traian Ichim, regizorDumitru Tăbăcaru. Este necesar săspunem, dintru început, că am trăit oseară memorabilă, acest spectacolînscriindu-se printre cele mai reuşite aleOperei din oraşul de la poalele Tâmpei.Începând cu decorurile, simple, darsugestive, aparţinând Rodicăi Garştea,cu coregrafia, datorată NermineiDamian, cu regia admirabilă, şi

terminând cu soliştii, întregul „arsenal”,ce se pune în mişcare pentru o seară deoperă, merită lauda şi apreciereanoastră.

Soliştii au fost la mare înălţime:Marius Manea, în rolul Alfredo, ne-ademonstrat posibilităţile sale vocale;Adrian Mărcan, în rolul GiorgioGermont, a realizat o foarte frumoasă şiimpresionantă creaţie. Cristina Radu, înrolul Violettei (debut), a demonstrat încăo dată, un talent ieşit din comun şi ointeligenţă muzicală de excepţie. A intratîn rolul dificil al Violettei, cu o asemeneaintensitate, încât am uitat complet că eaera de fapt Cristina Radu, şi nu Violetta.Trăirea ei a impresionat publicul până lalacrimi. De altfel, a fost răsplătită cuovaţii, lumea aplaudând în picioare.Odată cu acest rol, avem din nou oconfirmare despre faptul că nu poţi fi unmare interpret, dacă nu eşti şi un maremuzician, adică un om cu orizont, cu odeosebită cultură şi imaginaţie.

Îi dorim Cristinei Radu multesuccese de-acum încolo şi un drum

ascendent, iar Operei Braşovspectacole de aceeaşi înălţime cu celdin 21 aprilie!

Cristina Radu



Imago Mundi,un ansamblu

unic în RomâniaAnul trecut, ansamblul vocal britanic I Fagiolini,

specializat în muzica Renaşterii şi Contemporană, aîmplinit 25 de ani de carieră. Swingle Singers sunt dejao legendă, iar Venice Baroque Orchestra, DoulceMémoire sau Il seminario Musicale sunt doar câtevadintre formaţiile care s-au impus cu succes în Europa,graţie promovării muzicii vechi. M-am gândit adesea dece la unele popoare se poate orice, iar în Româniaexistă aşa puţine formaţii de gen. Însă, la cât de puţinapreciată e cultura la noi în ţară, mă bucur să remarc cătotuşi se găsesc şi câteva ansambluri româneşti careîşi dedică repertoriul acestui strat muzicalarhaic. Enumăr o parte dintre ele- Ansamblul de muzică vecheCodex, Ansamblul de muzicaMedievală şi RenascentistăNomen Est Omen, AnsamblulAperto sau Studioul de MuzicăVeche (printre primele dinRomânia). Mă opresc însă laImago Mundi, un ansamblu unicîn peisajul muzical românesc, oformaţie ce a fost înfiinţată în anul2001 la iniţiativa unorinstrumentişti bucureşteni (OanaMariş şi Daniel Ivaşcu) şi care în25 februarie, şi-a lansat al treileaalbum din discografia sa, intitulat- Isvor. Un izvor nesecat este cusiguranţă şi repertoriul acestuiansamblu, căci cele trei albumesemnate Imago Mundi prezintăorientări muzicale diferite, atât castil, cât mai ales ca perioadă (dela world music la fusion sau la muzica Renaşterii şicea tradiţonală veche din sec. 17-18).

Imago Mundi îi cuprinde pe: Oana Mariş - oboi,tamburină; Daniel Ivaşcu - percuţie; Cătălin Ştefănescu- cobză, mandolă, chitară; Ştefan Barbu - vioară; AdrianBuciu - flaut, shakers. Mesajul lor propune publicului oprivire spre trecut, spre o muzică plină de vitalitate şigrăitoare de la sine. Cei cinci artişti sunt într-o continuăcăutare a unui spirit pur şi arhaic, pe care să îl readucăla viaţă prin interpretări originale, împreună cuaranjamente proprii, folosirea de instrumente clasice şivechi, încununate de bucuria de a cânta şi de a oferiiubitorilor de muzică un act artistic unic şi originalpentru România.

Cel mai nou album - Isvor, lansat recent printr-un eveniment prezentat la Cafe Verona din incintalibrăriei Cărtureşti, reflectă sonorităţi valoroase şitradiţionale ale melosului vechi românesc, în centrulacestora plasându-se melodii extrase din “Carteaştiinţei muzicii” de Dimitire Cantemir, dar şi alte creaţiitradiţionale româneşti. Ineditul acestor melodii reiesedin îngemănarea instrumentelor specificespaţiului muzical turo-oriental de pe vremea luiCantemir (baglama, bouzuki, darbuka, bendir)cu instrumentele clasice (flaut, oboi, vioară, chitară),dar şi din modernitatea aranja-mentelor, minuţios realizate de către CătălinŞtefănescu. Albumul a fost înregistrat în 2011 şipromovat în acelaşi an prin intermediul unui ampluturneu naţional (8-29 octombrie). Muzica albumuluiIsvor a fost prezentată în 9 concerte desfăşurate în 8oraşe (Bucureşti – două concerte, Craiova, Satu Mare,Timişoara, Piteşti, Sinaia, Mediaş). Dacă primele douăalbume (Musica Viva-2002 şi Pilgrims-2009) auprezentat muzici medievale provenite în marea lormajoritate din spaţiul european, Isvor valorifică în

exclusivitate muzica veche românească prin 13 piese,între care regăsim Hora, Dobrogeana, Geampara,Dans trac sau Barbul Lăutarul, dar şi trei melodiisemnate Dimintire Cantemir, considerat întemeietorulmuzicii laice turceşti.

Cel de-al treilea album semnat Imago Mundi,lansat sub egida Editurii Casa Radio în colaborare cuPilgrim Project, îl puteţi găsi din 25 februarie în librăriileCărtureşti, Humanitas şi la Editura Casa Radio. Eu l-amascultat deja şi cred că o să îi dau replay. Merităsă audiaţi asemenea sonorităţi nemaiauzite în secolul21. Recomand cu drag această formaţie plină defrumos şi mă declar un fan entuziast al Imago Mundi.

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 5 � Mai 2012 13


Orchestramedicilor la Ateneu

Carmen MANEA

Cu prilejul Zilei Mondiale a Sănătăţii – eveniment celebratîn acest an cu deviza „să îmbătrânim sănătoşi” -, orchestra medicilora organizat un concert festiv la Ateneul român. În alocuţiunea rostităîn deschiderea manifestării, doctorul Mircea Penescu a menţionatpreocupările legate de asigurarea sănătăţii populaţiei la nivelmondial şi naţional. Pe plan artistic, a fost reiterată ideea promovăriicelor mai valoroşi muzicieni din generaţia tânără, cunoscându-sefaptul că mulţi dintre artiştii consacraţi de astăzi au debutat, sau au

colaborat cu succescu orchestramedicilor.

Programul acuprins lucrăricelebre din repertoriulsimfonic şi concer-tant: Uvertura opereiRuslan şi Ludmila deGlinka, Concertul nr.21, K 467 de Mozart,Concertul nr. 1, opus26 de Bruch şiSimfonia a VIII-aopus 93 deBeethoven. Lucrarede mare popularitate,care etalează vir-tuozitatea şi diver-sitatea paleteitimbrale a instrumen-telor din orchestră,uvertura lui Glinka aoferit partidei desuflători şi percuţieiprilejul de a-şidemonstra calităţile.În continuare, am

urmărit evoluţia a doi tineri muzicieni extrem de talentaţi, cu unimpresionant palmares artistic: pianista Maria Diana Petrache şiviolonistul Aron Cavassi. Vom reveni cu detalii referitoare laprestaţia de excepţie a pianistei după prezentarea celorlalte lucrăridin program.

În interpretarea Concertului nr.1, în sol minor de Max Bruchrealizată de violonistul Aron Cavassi, am apreciat atât virtuozitateaşi dezinvoltura instrumentală, cât şi preocuparea pentru reliefarealaturii expresive a discursului muzical. Calităţile remarcabile aletânărului interpret au fost evidenţiate şi în Preludiul din Partita în mimajor de Bach, lucrare oferită la bis.

Concertul s-a încheiat într-o atmosferă festivă, cu Simfoniaa VIII-a de Beethoven, lucrare reprezentativă în creaţiacompozitorului care face elogiul vieţii, al naturii, precum şi alaspiraţiilor umane îndreptate către bine, frumos şi adevăr; subbagheta dirijorului Iosif Ion Prunner, orchestra a redat convingătorbogăţia expresivă şi semantică a lucrării. Colaborarea fructuoasădintre dirijor, solişti şi orchestră a avut ca rezultat o manifestare deun înalt nivel artistic, aplaudată cu entuziasm de spectatori.

Aşa cum am menţionat anterior, ne propunem săcomentăm pe larg evoluţia pianistei. Maria Diana Petrache esteelevă în clasa a XI-a la Liceul G. Enescu, la clasa doamneiprofesoare Ileana Busuioc (o apreciată discipolă a şcolii pianisticecreate de Florica Musicescu); tânăra pianistă face parte dintr-o

distinsă familie de muzicieni, care i-a oferit o educaţie complexă,cuprinzând atât latura artistică, precum şi cea teoretică. Talentatainterpretă şi-a câştigat deja un renume în rândul colegilor degeneraţie, datorită numeroaselor premii obţinute în importantecompetiţii naţionale şi internaţionale, precum şi prin bogata activitateartistică, desfăşurată în postură solistică (în recitaluri şi concerte),dar şi în cadrul unor formaţii camerale. Printre succesele ei recentemenţionăm câştigarea etapei/secţiunii pian a concursului Drumulspre celebritate organizat de Radio România Cultural şi AgenţiaExces Music şi participarea alături de formaţia SoNoRo la FestivalulUn Ballo in maschera (unde a colaborat cu muzicieni de renumeinternaţional ca Diana Ketler şi Răzvan Popovici).

Dacă ar fi să definim sintetic prestaţia de pe scenaAteneului, am spune că pianista s-a remarcat prin muzicalitate şimaturitate; talentul său îngemănează original fantezia cu rigoarea,lucru rar întâlnit la tinerii interpreţii. Admirabil prin frumuseţe şiexpresivitate, cântul pianistic constituie o combinaţie originală devibraţie afectivă şi bogăţie ideatică. Aptitudinile artistice de excepţieale tinerei soliste se află în legătură strânsă cu tradiţia şi ştiinţa;libertatea exprimării nu depăşeşte nici un moment cadrul bunuluigust, fiind subordonată calităţii, clarităţii şi echilibrului. Interpretareaeste marcată de o expresie profundă, vibrantă, realizată cu un tuşeudiferenţiat cu mult rafinament şi discernământ. Pianista dispune deo tehnică complexă, ireproşabilă, care îi asigură strălucirea,siguranţa, acurateţea, impetuozitatea, aplombul, mobilitatea şidezinvoltura în cântat. Maria Diana Petrache conferă expresivitate şisens fiecărui sunet, motiv şi frază muzicală; în interpretarea ei,construcţia formală se dezvăluie în aceeaşi măsură ca şi forţaexpresivă.

Emoţia artistică a înnobilat atât mişcarea mediană aconcertului, cât şi momentele cantabile, din mişcările rapide.Demersul artistic, îndreptat spre descoperirea izvoarelor şi a esenţeimuzicii lui Mozart, a creat pianistei posibilitatea de a comunica directcu muzicienii aflaţi pe scenă şi cu spectatorii. Aceasta a reconstituitarhitectura lucrării cu materialul muzical plăsmuit de compozitor,căruia i-a conferit vitalitate, expresivitate şi credibilitate. Încă dinprima mişcare Allegro maestoso, interpreta s-a remarcat printr-opianistică perlată, strălucitoare, prin vervă, dezinvoltură şiimpetuozitate, prin capacitatea de a conferi relief şi expresivitatediscursului muzical; a evidenţiat cu măiestrie cadrul armonic şielementele polifonice, a valorificat calităţile timbrale ale diferitelorregistre ale instrumentului. Arta pianistică, fantezia şi libertatea deexprimare au fost evidenţiate plenar şi în cadrul cadenţei, unde amadmirat diversitatea tuşeului şi pedalizarea subtil aplicată.

Mişcarea a doua, Andante, constituie una dintre paginilecele mai inspirate ale literaturii pianistice universale. Cantilena de orară frumuseţe a fost redată cu multă sensibilitate şi nobleţe. Tânărapianistă a transmis publicului emoţia şi sentimentul elevat al muzicii.Interpretarea plină de poezie şi fantezie s-a distins prin interiorizare,prin sinceritate şi sensibilitate; detaliile au fost integrate cu măiestrieîn cadrul discursului muzical, caracterizat prin sentimentulcontinuităţii, prin diversitate dinamică şi timbrală, prin rafinament şinaturaleţe.

Rondo-ul final Allegro vivace assai, a fost o demonstraţieconvingătoare a abilităţii instrumentale, a exuberanţei şiimpetuozităţii caracteristice interpretei. Degetele se mişcau peclaviatură cu o asemenea lejeritate, încât publicul nu mai percepeadificultatea pasajelor, ci doar frumuseţea caleidoscopului de imaginimuzicale, pline de vervă şi culoare. Demersul artistic s-a desfăşuratsub semnul măiestriei, al clarităţii, al firescului şi echilibrului. MariaDiana Petrache a făcut dovada unei excelente şcoli pianistice,dublată de talent, de rafinament artistic şi de capacitatea de a seconforma rigorii stilistice a textului muzical mozartian. Fidelitateafaţă de textul muzical nu constituie pentru aceasta o reproducereidentică, mecanică, ci o înţelegere structurală, complexă, ce oferăpublicului posibilitatea de a percepe lucrarea atât din punctul devedere al conţinutului emoţional, cât şi semantic.

Calităţile de excepţie ale tinerei pianiste au fost evidenţiateşi în lucrarea oferită la bis: Piesa pentru pian pe numele lui Fauré(cunoscută şi sub titlul Omagiu lui Fauré) de George Enescu. Cumuzicalitatea şi sinceritatea ce o caracterizează, interpreta a reuşitsă emoţioneze publicul, să-l facă să vibreze împreună de ea, să-idezvăluie plenitudinea mesajului artistic şi uman enescian.Realizate la cele mai înalte cote artistice, versiunile interpretativeale creaţiilor lui Mozart şi Enescu, au oferit spectatorilor bucuriesufletească şi delectare intelectuală.

Maria Diana Petrache


Academica

Rezultate deexcepţie ale

tinerilormuzicieni

clujeniTatiana OLTEAN

Semnalăm cititorilor două evenimente care aumarcat primăvara muzicală clujeană în două moduri diferite:premiile Cvertetului Arcadia din Cluj-Napoca la unul dintrecele mai prestigioase concursuri internaţionale de cvartet decoarde, Wigmore Hall International String QuartetCompetition, 2012, desfăşurat la sfârşitul lunii martie a.c. laLondra, şi premiile Concursului de Compoziţie „LiviuComes”, care a avut loc la Cluj-Napoca în aceeaşi perioadă.

Succesele internaţionale ale Cvartetului Arcadia,care, în ultimii ani, ne-a încântat prin recitaluri de înaltă ţinutăartistică, dar şi prin premii la importante concursuriinternaţionale (Lugano - 2009, Hamburg - 2009, Almere -2011) constituie un veritabil prilej de mândrie pentruAcademia de Muzică „Gheorghe Dima”, unde membriiacestuia s-au format. De o mai mică anvergură, darconstituind un motiv de egală satisfacţie şi mândrieprofesională, sunt rezultatele tinerilor studenţi compozitori înconcursuri desfăşurate pe plan local sau naţional, unul dintreacestea fiind Concursul de Compoziţie „Liviu Comes”,organizat de Academia de Muzică „Gheorghe Dima” şi aflatanul acesta la cea de-a patra ediţie.

Premiile Cvartetului Arcadia laWigmore Hall International String Quartet Competition

Rezultatele din ultimii ani ale deja cunoscutuluiCvartet Arcadia, format din Ana Török şi Răsvan Dumitru,vioară, Traian Boală, violă şi Zsolt Török, violoncel, au fostîncununate în această primăvară curecunoaşterea internaţională absolută: Premiul I, PremiulFundaţiei Esterházy şi Premiul „Beethoven” la unul dintrecele mai importante concursuri internaţionale de muzică decameră – Wigmore Hall London International String QuartetCompetition, în compania unor formaţii atent selecţionate decătre juriul format din John Gilhooly (preşedintele WigmoreHall), Christoph Richter, Sylvia Rosenberg, Simon Rowland-Jones, Laura Samuel, Barry Shiffman, Mark Steinberg şiAlasdair Tait, nume de prim rang în interpretarea muzicalăactuală. Membrii Cvartetului Arcadia beneficiaseră, în anuluniversitar 2010-2011, de o bursă de studiu postuniversitarăla Universität für Musik und Darstellende Kunst din Viena, laclasa de muzică de cameră a maestrului Johannes Meissl,membru al renumitului Cvartet Artis. Încununarea rezultatelortinerilor clujeni pe scena internaţională se datorează, fărăîndoială, şi acestei oportunităţi, deschise de premiilecâştigate la Kammermusikwettbewerb Hamburg în 2009(Premiul I, Premiul „Johannes Brahms” şi Premiul „FelixMendelssohn-Bartholdy”). Muzicienii clujeni au concurat laLondra cu tinere cvartete de mare valoare, precum formaţiapoloneză Meccorre String Quartet, câştigătorii Premiuluisecund, şi Tesla Quartet, din Statele Unite ale Americii,laureaţi cu Premiul al III-lea. În finala Concursului, Cvartetul

Arcadia a prezentat Cvartetul nr. 2, op.13, în la minor de Felix Mendelssohn-Bartholdy, lucrare a cărei interpretare aadus formaţiei şi Premiul„Mendelssohn” mai sus menţionat.Câştigarea acestor extrem deimportante premii deschide celor patrutineri interpreţi oportunităţi şi vizibilitateinternaţională excepţionale, cum ar fi unturneu în Marea Britanie în toamnaanului 2013, care va include şi un recitalla Wigmore Hall, una dintre cele mai

celebre săli de concert londoneze, cu înregistrareaprofesională audio a evenimentului, un recital în cadrulEsterházy String Quartet Festival din Eisenstadt, unul laMenton Festival, în vara acestui an şi unul în cadrulGreenwich International String Quartet Festival, în varaanului 2013.

Premiile tinerilor compozitori clujeni laConcursul „Liviu Comes”, Cluj-Napoca, ediţia a IV-a

Desfăşurată în luna aprilie a acestui an, ediţia a IV-aa Concursului de Compoziţie „Liviu Comes” organizat deDepartamentul de Compoziţie-Dirijat al Academiei de Muzică„Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca a avut ca temă lucrările cucaracter didactic destinate cornului şi violoncelului, înipostază solistică sau cu acompaniament de pian.Competiţia, care anul acesta a reunit, din păcate, mai puţinelucrări ca în anii trecuţi, a trezit interesul studenţilor dincentrele universitare Cluj-Napoca şi Timişoara.

Comisia, compusă din prof. univ. dr. Adrian Pop, prof.univ. dr. Cristian Misievici şi lect.univ. dr. şerban Marcu, aacordat un premiu şi treimenţiuni, toate cele patru lucrărimuzicale urmând a fi publicatela Editura MediaMusica din Cluj.Premiul „Liviu Comes” a fostcâştigat de Alexandru ştefanMurariu, student în ultimul an laAcademia de Muzică clujeană,specializarea Compoziţie, culucrarea Nocturnal landscapespentru corn şi pian. Menţiunileau fost acordate studenţilorSonia Vulturar, pentru lucrarea

Catharsis pentru violoncel solo, Sorin Muscă, pentrulucrarea Eol pentru corn şi pian şi Paul Pintilie, pentrulucrarea Himera pentru violoncel solo, toţi cei trei fiindstudenţi la specializarea Compoziţie a Academiei de Muzică„Gheorghe Dima”.

„Probabil că cele două instrumente alese ca temăpentru această ediţie a Concursului i-au descurajat pe uniipotenţiali concurenţi, pentru că atât cornul cât şi violoncelulnecesită cunoştinţe specifice legate de posibilităţile tehnice şiexpresive ale acestora, însă lucrările participante au arătattalent, solide cunoştinţe generale şi aplecare pentruspecificul concursului, şi anume lucrările cu caracter didactic.Sperăm ca piesele premiate să îmbogăţească repertoriulelevilor din ciclul liceal şi să se regăsească şi în programulconcursurilor de interpretare muzicală destinate acestorinstrumente”, afirmă lect. univ. dr. şerban Marcu, membru înjuriul Concursului.

Recitalul extraordinaral pianistei MilicaJelača Jovanović

Mariana POPESCU

La Constanţa, în Aula Magna a Universităţii „Ovidius”am avut bucuria de a audia recitalul extraordinar al pianisteiMilica Jelača Jovanović, profesor şi conducător al clasei depian (din 2004), la Western Washington University,Billingham U.S.A., prezentă pentruprima dată în România.

Născută într-o familie demuzicieni, la Belgrad (Serbia),tânăra pianistă a avut primul contactcu scena la vârsta de 8 ani. Dupăterminarea studiilor muzicaleuniversitare la Belgrad, a urmatstudii masterale la renumitulConservator „Ceaikovski” de laMoscova, unde a studiat cuprofesorii Mihail Vokresenski şiElena Kuznietzova, obţinând titlulde Master of Music şi ArtistDiploma.

Titlul de Doctor in PianoPerformance l-a obţinut în cadrulUniversităţii din Michigan, subîndrumarea profesorului LoganSkelton. Perfecţionarea în domeniulpianului avea să continue apoi, cuPenelope Crawford, JeromeLowenthal, Zong Hi Moon, KarlUlrich Schnabel, Earl Wild.

Milica Jelača Jovanović areîn palmaresul său un număr impresionant de concerte şirecitaluri susţinute în Serbia, în Statele Unite, Canada şiEuropa (Republica Cehă, Franţa, Germania, Italia, Polonia,Rusia, Serbia).

A susţinut concerte în cadrul Dame Myra HessMemorial Concert series la Chicago, Les Amis concert seriesla Toronto, International Piano Series la University of CentralFlorida, ECU Piano Series, University of Evansville PianoSeries, California State University Sacramento Piano Series,în cadrul Festivalurilor „Novodsako Muzičo Leto la Novi Sad,„Bemu” Belgrad şi „Mokranjčevi dani” la Negotin, Serbia.

Este deţinătoarea unor premii importante, printrecare Marele Premiu la cea de-a doua ediţie a ConcursuluiInternational de pian Bartók – Kabalevsky – Prokofiev, dinVirginia (2003) şi Iowa International Piano Competition(2005).

Milica Jelača Jovanović a concertat alături deWatcom Symphony Orchestra, orchestrele simfonice RTV dinBelgrad, Stanislav Binički, Orchestra Barocă „IosipSlavenski”, Sioux City Symphony Orchestra şi WWU StudentSymphony Orchestra.

Repertoriul prezentat în recitalul de la Constanţa, s-amulat perfect pe sensibilitatea pianistei care acordăimportanţă fiecărui detaliu al partiturii, asemenea bijutieruluicare lucrează în filigran.

Milica Jelača Jovanović a prezentat lucrări dereferinţă ale unor compozitori importanţi ai sec. XX: Out ofDoors de Béla Bartók şi Sarcasms de Serghei Prokofiev.

Suita pentru pian în cinci părţi: Out of Doors de BélaBartók, compusă în anul 1926, se numără printre puţinelelucrări ale compozitorului, cu caracter programatic:I.With.Drums and Pipes, II.Barcarolla, III.Musette,IV.Musiques Nocturne, V.The Chase. Bartók foloseşteelemente din folclorul maghiar pe care le tratează într-otehnică de compoziţie modernă.

Milica Jelača Jovanović este înzestrată cu omobilitate interpretativă deosebită, sugerând cu uşurinţădiferitele stări, de la gravitatea melodicii din prima parte cuindicaţia Pesante, în care pianul pare un instrument de

percuţie, la sonorităţile diafanerealizate în Barcarolă şi MusiquesNocturnes, fiind sugerate „sunetelenopţii”: cântul greierilor şi albroaştelor, sau la vivacitatea ultimeipărţi, într-un tempo frenetic –Presto.

Interpreta a demonstrat cătehnica sa pianistică este bineadaptată pentru muzica modernăcontemporană, prezentând lucrăriale unor compozitori americani:Lesley Sommer, Robert Briggsprecum şi ale compozitorilor sârbicontemporanii: Vladan Radova-nović, Igor Karaća, Dušan Radić.

În interpretarea celor 6preludii de Vladan Radovanović,compuse în stil neoclasic, am pututremarca sensibilitatea specială ainterpretei în redarea unor miniaturiinstrumentale (cel de-al doileapreludiu fiind o aluzie la Preludiul şiFuga în do minor din Clavecinulbine temperat de J.S. Bach).

Centrul de greutate al recitalului l-a constituitSarcasms op. 17 de Serghei Prokofiev, compozitor rus care adedicat pianului lucrări de excepţie, el însuşi fiind un renumitpianist. Reprezentant al şcolii moderne ruse, compozitorulfoloseşte un limbaj muzical rezultat din sinteza tradiţiei, lacare se adaugă înnoirile aduse în armonie, melodică şidinamică, conform crezului său: Am căutat mereu un limbajoriginal, detest imitaţia şi procedeele deja folosite. Nu pot sămă ascund sub masca altuia. Vreau sa fiu eu însumi”.Pianista a pus în evidenţă detaliile ritmice, armonice, agogiceale celor cinci miniaturi, demonstrând o bună cunoaştere astilului muzicii lui Prokofiev.

La bis, pianista a interpretat cu sensibilitateTraumerei (din „Kinderszenen”) de Robert Schumann –compozitorul său preferat. În anul 2006, cu ocazia împlinirii a150 de ani de la moartea compozitorului, Milica JelačaJovanović a organizat Festivalul „Schumann MadnessFestival” în Billingham, Wa, USA.

În curând va fi lansată înregistrarea realizată depianistă, cuprinzând lucrări de R. Schumann, la Casa deDiscuri Centaur Records.

Prin prestaţia artistică remarcabilă, prin charisma sa,Milica Jelača Jovanović, la prima sa apariţie pe scenele dinRomânia, a prilejuit momente de încântare, deosebit deapreciate de publicul constănţean.




Opinii

MarcelloBufalini, sau

excelenţa arteidirijorale

Mircea ŞTEFĂNESCU

În zilele de 15 şi 16 martieconcertele Orchestrei simfonice aFilarmonicii George Enescu dinBucureşti au fost conduse de acestsurprinzător prin luciditate şi forţăexpresivă şi totodată performant şi cu oparticipare directă şi suverană îngenerarea efluviilor sonore, care estedirijorul Marcello Bufalini.

Un program exclusivBeethoven, respectiv Concertul nr. 5pentru pian şi orchestră “Imperialul”şi Simfonia III-a “Eroica” adimensionat de la bun început interesulpublicului. O astfel de promisiunepreliminară – cu toată tautologia – ar fiputut dezamăgi. Dar nu a fost astfel. Dela sonorităţile iniţiale ale introducerii laconcertul Imperial ordinele de mărimes-au schimbat ameţitor într-un extremde cultivat, firesc în sensul fervoriimuzicale şi nobil univers al gândirilorbeethoveniene, sub care s-au profilat

ivirile de artă dirijorală şi concertisticăale întregii seri .

Cu Marcello Bufalini, audienţaşi orchestra cuprinşi într-un singur tot auintrat în ceea ce se ştie a fi - şi care nuse petrece decât când şi când - şiaceasta este contagiunea emoţională,într-o maree de confort existenţial şiestetic, în vâltoarea scintilantă afrumuseţilor şi dramelor celebrate.

Privindu-l şi admirându-l pedirijorul Marcello Bufalini mi-am amintitla un moment dat de spusa luiConstantin Brâncuşi, care se mărturiseacândva “Ceea ce vă dărui eu, estebucurie în stare pură”…

Doar marii dirijori ştiu şirealizează în plan spectacular adevărulcă în capodoperele muzicii există ocertă şi dominantă organicitate. Doarmarii dirijori ştiu şi realizează în concertuniversuri plurievenimenţiale şi de viaţă,dincolo de orice iluzie şi de reflexul căam putea avea numai o transbordare încreaţia finită, în operă. Doar marii dirijoriştiu şi posedă forţa lăuntrică de a relevacă dincolo de contururile realităţii - fieaceasta şi partitura muzicală - există şitrebuie să existe o conştiinţă a binelui şia gratificării lui.

Nu ştiu cât de mediatizat esteMarcello Bufalini în Italia şi în general înlumea muzicală, dar pentru mine şipentru publicul care l-a omagiatîndelung prin aplauze şi ovaţii starea degraţie a marelui său succes la public afost, cum spuneau latinii hic et hunc,adică aici şi acum, sub cupola AteneuluiRomân, la o nuntă de stele. Şi pentruaceasta îi mulţumesc…

Solistul Concertului nr. 5pentru pian şi orchestră “Imperialul”de Beethoven, Vlad Dimulescu, aconvins publicul, prin tehnicăperformantă, prin virtuozitatea de mareefect, printr-o cantilenă în inefabil şi deconfigurarea discursului într-o poeticărealmente la altitudinea acestor paginigeniale, la care nu se încumetă să seavânte mulţi, mulţi pianişti, unii chiardintre cei foarte cunoscuţi.. E şi merit, eşi o reuşită pe care o salutăm.

Despre premiera opereiOedipe

Din perspectiva posterităţii, fondul epistolaraparţinând unui mare artist se dovedeşte deosebit de preţiospentru cei care sunt dornici să-i cunoască mai profundactivitatea creatoare. În cadrul ediţiei a XX-a Festivaluluiinternaţional „George Enescu”, la momentul premierei uneinoi montări scenice a operei Oedipe, regizor Anda TăbăcaruHogea, a fost oferită publicului o carte cuprinzând paginiinedite de corespondenţă ce aparţin compozitorului român.Subiectul acestei apariţii este, fireşte, dezvăluirea gânduluicreatorului în legătură cu preocupările sale privindreprezentarea operei Oedipe. Semnătura acestui volumaparţine muzicologului Elena Zottoviceanu care a făcut partedin grupul de realizatori ai monumentalei monografii dedicateartistului, publicată cu decenii în urmă de către AcademiaRomână. Autoarea este secondată de profesoara GeorgetaAneta Băcioiu. Drumul spre public al acestor documente acunoscut mai multe etape. Prima a reprezentat-o publicareamaterialului epistolar, numai în limba franceză, de cătreEnena Zottoviceanu în Studii de Muzicologie, vol. 18, 1984(studiu reeditat în volumul de autor Popasuri în trecutulmuzicii). Etapa recentă a văzut lumina tiparului (edituraMuzicală) în toamna trecută, prin publicarea documentelor –22 de scrisori, o telegramă, într-o triplă ipostază: textul

francez, traducerea românească şi fotocopia manuscrisului.În cele câteva cuvinte ale acestui comentariu trebuie spus căcele 22 scrisori au drept centru al corespondenţei, între 1931şi 1935, contacte realizate de George Enescu prin scrisorileadresate directorului Operei Mari din Paris, Jacques Rouché,la care se adaugă două mesaje către Edmond Fleg, libretistullucrării şi Philippe Gaubert, dirijorul premierei absolute. Semai adaugă trei documente adresate aceluiaşi director, decătre Tiberiu Brediceanu, Em. Pavelescu C. Dimitrescu, încare se vorbeşte despre proiectul montării capodopereienesciene la Bucureşti.

Există două aspecte ale cuprinsului acesteicorespondenţe editate acum – aflăm detalii ale finisăriipartiturii pentru premieră, ca şi recomandări alecompozitorului privind selecţia interpreţilor şi concepţia saasupra interpretării, adică drumul până la evenimentulpremierei pariziene a Oedipului enescian. Nu este niciodatăprea târziu – acesta este al doilea aspect – pentru a cunoaştemai bine superba modalitate de relaţionare ce caracterizamodul în care Enescu discuta cu directori de instituţii,impresari, colaboratori sau colegi. Revedem aceeaşiolimpiană superioritate, ocolită de orgolii, pe care paginileacestea de corespondenţă o restituie în versiunea elegantă şide subtilă cultură a Elenei Zottoviceanu. Aşa cum spunsemnatarele volumului, pentru câteva momente, dincolo deacribia ştiinţifică a muncii de redactare, ne aflăm în miezulevenimentelor – premiera mondială la Paris a operei Oedipe,acum 75 de ani.


Marcello Bufalini


Recenzii

Muzica înopera lui

Platonde E. MoutsopoulosVasile VASILE

Adevărată încununare a funcţiilor muzicii,hedonică, psihologică, fiziologică, socială, religioasă,catharctică, axiologică, educativă, gnoseologică,terapeutică, intelectuală, estetică, cea filosofică a atrasatenţia marilor gânditori din toate vremurile, în timpurilenoastre fiind în vogă în anumite ţări europene muzico –sophia, promovată de esteticianul român GeorgeBălan.

Unul dintre cercetătorii cei mai atraşi dedomenii, încă din perioada antichităţii a fost Platon,filosoful preocupat de rosturile artei muzicale în viaţaomului, dar mai ales în gândirea lui şi în viaţa luiintelectuală.

Iată de e trebuie salutată, chiar dacă mai târziu,cartea academicianului grec E. Moutsopoulos intitulatăMuzica în opera lui Platon, pusă şi la dispoziţia cititorilorromâni, în traducerea în limba română a RodicăiCroitoru.

Rezumarea sistemului categoriilor estetic laEvanghelos Moutsopoulos de către compozitorul şimuzicologul Dan Dediu, într-un prestant demersestetic, a constituit imboldul pentru prezentarea cărţiiamintite, în care autorul, personalitate marcantă afilosofiei contemporane, propune regândirea educaţieimuzicale a tinerilor prin actualizarea unor idei alemarelui filosof elin, care au traversat secolele. În centruleducaţiei muzicale – susţine marele gânditor antic -educatorii ar trebui să stea cultivarea sufletului prinintermediul artei sonore, din acest punct de vederefilosoful văzând în muzician o altă faţetă a gânditorului,conceptul amintit de muzico – sophie fiind dejaprefigurat de ilustrul reprezentant al antichităţii eline.Reperele lui sunt cele două personaje tracice, Orfeu şiTamyris, al căror suflet „era esenţialmente muzical” şipe care ar trebui să le urmărească poeţii şi muzicienii,primii educatori nu numai la vechii greci dar şi ai şcolilorulterioare.

Autorul urmăreşte planul complex al rosturilormuzicii, de la mişcările sunetului la efectele armonieiasupra sufletului uman, trecând prin euritmie şieuarmostie, ajungând la muzica sferelor, amintită şi demarele nostru Eminescu, dar provenind dintr-o altă

filiera decât cea presupusă de unii cercetători: filosofiaindiană şi/sau a lui Schopenhauer, ci prin intermediulvechilor cărţi bisericeşti în limba română, pe carePoetul la purta cu el, aşa cum am dovedit în lucrarea

De la muzica firii şi a sufletului la muzica sferelor.Sondând în profunzimea operei marelui

gânditor, autorul cărţii urmăreşte în continuaremeandrele asocierii artei sonore cu mişcareacoregrafică, cu dansul, insistând asupra axiologieifrumosului muzical, şi a educaţiei muzicale ca parteintegrantă a personalităţii umane El stabileşte ocorelare a armoniei ca rezultantă a virtuţii şi a celei asufletului omenesc, ca parte a armoniei universale.

O noutate a celor aproape 500 de pagini alecărţii o constituie indexul textelor platonice, al citatelordin principalele sale lucrări, dintre care cităm pe calemai cunoscute: Alcibiade, Banchetul, Gorgias, Legile,Phaidon, Philebos, Republica, Protagoras, Sofistul,Timaios etc.

Doctor al Universităţii din Sorbona, fost profesorla Universitatea din Aix – Marsilia, membru al InstitutuluiFranţei, autorul investighează vastul cânt aldemersurilor de referinţă din literatura de specialitate,înţelegând prin aceasta, ideile e au traversat cele douămilenii – pe de o parte – dar şi abordările muzicologice,la loc de cinste numărându-se lucrările semnate de J.Chailley, J. Combarieu, J. Guillemin – Duchesne, E. M.Hornbostel, Th. Reinach, H, Riemann, C. Sachs, L.Vaillant, E, Wellesz ş. a. m. d.

Cartea se adresează deopotrivă istoricilorfilosofiei şi artelor, esteticienilor şi altor intelectuali, darmai ales muzicienilor şi cu precădere pedagogilorimplicaţi în formarea artistică şi estetică a noilorgeneraţii.



Misha Katz la pupitrul ONR


Stagiunea Radio primeşte oaspeţi verificaţi detimp şi de succesul de public, pentru spectacolul oferitîn concerte. Dirijorul francez de origine rusă este dejacunoscut de public şi apreciat pentru manifestările salede efect sonor şi gestual în evoluţiile scenice. Maestrulcu fizionomie pasională şi-a ales pentru concertul cuOrchestra Naţională Radio un program capabil a prindeaplauzele melomanilor care preţuiesc marile piese delargă popularitate. De la Berlioz, cu succesul Marşuluiungar extras din Damnaţiunea lui Faust, ne-a condusla o altă muzică „militară”, Uvertura 1812 deCeaikovski, parcursul fiind de natură a entuziasma salaşi a prilejui aprecieri pe măsura zgomotului solicitatintensiv de dirijorul orchestrei şi al celor doua coruriRadio, cel de copii şi mai seamă cel academic (superbcântul pravoslavnic intonat de ansamblurile reunite).Este adevărat, Misha Katz ştie să arate cât de mult îlconsumă psihic şi fizic intrarea în tumultul solicitat deastfel de lucrări deşi, dacă ar trebui să-i apreciemeficacitatea gesticii, cea mai explicativă derulare aaparţinut programatismului muzical din scherzoulsimfonic Ucenicul vrăjitor de Paul Dukas, piesă în caredetaliul şi nuanţa precumpănesc. În ultimele douădecenii, de când dirijorul a fost adesea prezent lapupitrul orchestrelor bucureştene, surpriza primelorapariţii, „originale” în aspect şi expresie nu s-amodificat, dezvăluind de fapt o rutină prin carerelaţionează – orchestră şi public - cu tot ceea ce poatefi profesionalismul de conţinut al marilor şefi deansamblu simfonic. Să-i apreciem, dacă este posibil,consecvenţa, ca şi preferinţele pentru lucrări explicite şiviu colorate, din albumurile discografice.

În mijlocul acestui tumult, Concertul nr. 5 deCamile Saint Saëns, supranumit „Concertul egiptean”, aadus o ambianţă mai relaxată a desfăşurăriiprogramului, căci celebrul compozitor de la finalulromantismului ne-a invitat să-l urmăm la un peripluexotic pe meleaguri orientale. Tematic şi pianistic,partitura, rar aleasă în programele stagiunilor, l-a avutdrept interpret de Shwan Sebastian, un muzician la felde rar programat ca şi acest concert. Provenind dinşcoala braşoveană a Stelei Drăgulin, cu o pregătireartistică urmată la Universitatea naţională de muzică dinBucureşti în clasa de interpretare a lui Vlad Dimulescu,arta lui Shwan Sebastian se relevă prin coordonate clarpersonalizate. Este vorba de cultura unei velocităţispirituale care ocoleşte demonstraţia şi, de asemenea,de o sensibilitate remarcabilă a expresiei, încomunicarea cu auditorul. Pianistul nu-şi doreştesonorităţi ostentative şi are abilitatea de a construi cuprudenţă şi discreţie reacţii de tempo şi ritm care să nu-l contrazică pe dirijor. În fiecare dintre mişcărileconcertului am avut ocazia să-i apreciem demersul, fieprin virtuozitatea secţiunilor extreme, fie prin efuziunilelirice ale părţii lente. Shwan Sebastian este un pianistcare ar merita să fie mai des invitat în faţa publicului,căci poate impresiona prin discursul său, faptobservabil şi în linia romantică a nocturnei chopinieneoferită în supliment. Privind în ansamblu săptămânalulprogram al celui dintâi concert din aprilie, laRadiodifuziune, fiecare a avut ceva de ales şi de păstratîn amintire, rosturile acestei întâlniri a melomanilor cuevenimentul aflându-şi astfel menirea.

TRAFFIC STRINGS la „Seasons

Rendezvous” Loredana BALTAZAR

Trafic de epoci, trafic de stiluri, trafic de autori, trafic de timbruri, trafic denuanţe, trafic de ritmuri, trafic de sunete... Traffic Strings, în Studioul de concerte„Mihail Jora”... Explorând, la început de primăvară, Anotimpurile, sursa comună deinspiraţie a unor compozitori atât de diferiţi: Antonio Vivaldi şi Astor Piazolla.

Intrând în „carnea” muzicii şi navigând cu lejeritate în timp şi spaţiu, ceiopt „Traficanţi” (Liviu Ailincăi şi Viorel Bustean – vioară, Lucian Moraru – violă,Florin Mitrea – violoncel, Săndel Smărăndescu – contrabas, Ştefan Negură – nai,Fernando Mihalache – acordeon, Iulian Neculache – pian) ne-au propus, de dataaceasta, o punte ce leagă tărâmuri sonore într-o rostire instrumentală inedită,orchestrată de fondatorul grupului, Lucian Moraru: De ce inedită? Pentru că„Seasons Rendezvous” este, în fond, nu doar o banală reunire, pe afişul deconcert, a celor mai preţuite opusuri aparţinând unor „monştri sacri” aicomponisticii universale, ci chiar rezultatul unor căutări artistice pe cât de sintetice,pe atât de originale.

Am urmărit, în cadrul Festivalului “Enescu”, o parte din rafinaţii muzicienicare compun Traffic Strings alăturându-se unor personalităţi de renumeinternaţional precum Missa Johnouchi ori Gustavo Beytelmann, în recitalurilesusţinute de aceştia; topindu-şi intervenţiile într-un creuzet multicultural,“Traficanţii” şi-au pus amprenta expresivă asupra rezultatului fonic (era vorba, înfond, de o “Muzică a Lumii” – ca rezultat al unei comuniuni spirituale ce puneaîntr-o nouă lumină originalitatea grundului tradiţional). „Seasons Rendezvous”reprezintă, însă, o cu totul altfel de sinteză sonoră, bazată pe întrepătrundereacelor două cunoscute cicluri de Anotimpuri în aranjamentul instrumental

particularizat al lui Lucian Moraru care oferă naiului un surprinzător şi privilegiat rolsolistic (asumat cu strălucire de către Ştefan Negură).

Intercalarea componentelor celor două suite instrumentale a amplificatdimensiunea ciclică a fiecărei construcţii în parte, extinzând-o la nivelul unui arcmultiplicat peste timpuri. Impresionantă apare, în acest sens, propria argumentareemoţională a palierelor stilistice, Traffic Strings propunându-şi să se situeze,succesiv, în postura muzicianului baroc şi în cea a interpretului contemporan care-şi asumă convingător coordonatele sensibile ale epocii pe care o reprezintă.Dincolo de tentaţia subtilă a exprimării virtuoze, evoluţia ansamblului a impresionatprin omogenitatea empatică a intenţiilor, prin iradianta implicare afectivă, prinpersonalizarea ambianţelor stilistice

Tangoul argentinian din Estaciones portenas în coperţile baroce ale Ierniivivaldiene a avut savoarea unei aventuri pasionale într-un castel de ev mediu;deschisă şi închisă într-o încadratură picturală la lumina intimă a lumânărilor,povestea acestei aventuri transcende simpla istorie a unor stiluri, graţie firesculuicelor care au spus-o…. Explorând, la început de primăvară, Anotimpurile.....Traffic Strings.


Punctul pe j...azz

GalaPremiilorde jazz

GALA PREMIILOR DE JAZZpe 2011-ediţia a IX-a-PremiileMUZZA, a avut loc vineri 6 aprilie laGodot cafe-teatru din Capitală şi afost organizată de Fundaţia MUZZAîn colaborare cu Ministerul Culturii şiPatrimoniului Naţional şi UniuneaCompozitorilor şi Muzicologilor dinRomânia.

Ediţia din acest an a fostdedicată, firesc, lui JohnnyRăducanu, care după cum se ştie aîncetat din viaţă anul trecut.

Juriul, alcătuit din DanielaNicolae, Anca Romeci, Olivia Sima,Mirela Stoenescu-Tollea de laSocietatea Română deRadiodifuziune, Radu Canarache-mare fan de jazz şi bun cunoscătoral acestui fenomen muzical şiAlexandru Şipa-muzicolog,preşedintele Fundaţiei MUZZA şipreşedintele juriului, a desemnaturmătorii laureaţi: Muzicianul Anului- LUIZA ZAN, pentru numeroaseleprezenţe scenice de succes atât înţară cât şi în străinătate (Europa şiSUA), pentru varietatea şi calitateade excepţie a proiectelor muzicalepropuse; Formaţia Anului - laaceastă categorie premiul nu s-aacordat deoarece nici una dintreformaţiile nominalizate nu s-aremarcat în mod deosebit prinprezenţe scenice şi producţiidiscografice, cu alte cuvinte, avemmuzicieni valoroşi, dar din păcatenu şi formaţii pe măsură...; CD-ulanului - FLORIN RĂDUCANU &HIS BAND, pentru calitateaaranjamentelor şi inspirateleimprovizaţii de pe CD-ul „Revealingthe Romanian Traditional Music onJazz”; Casa de producţie a anului -premiul s-a acordat ex-equoCaselor A&A Records şi SoftRecords pentru valoroasele CD-uri

produse în 2011 şi susţinereaconsecventă a jazz-ului autohton;Managerul Anului - LUCIANSABADOS, pentru calitateadeosebită, organizatorică şipromoţională a Festivalului de jazzde la Ploieşti, pentru numeroaseleconcerte cu formaţii româneştiorganizate de-a lungul unei stagiunişi pentru organizarea săptămânalăa unor întâlniri/ prelegeri de Club cuexemplificări audio şi video; Premiulpentru publicistică s-a acordat ex-equo dlui CONSTANTIN MENDEApentru „JAZZUL CLASIC” şi dluiJOHNNY BOTA pentru „ISTORIAJAZZ-ULUI”, preţioase cărţi carefavorizează cunoaşterea şiînţelegerea istorică şi estetică afenomenului jazz; Premiul pentrublues - DUO RAUL KUŞAK-VALI

„SIR BLUES” RĂCILĂ pentruversiunile inspirate şi inedite în caresunt re-interpretate o seriecunoscută de piese din repertoriultradiţional de blues; Premiul deexcelenţă - Dlui JANCSYKÖRÖSSY - pentru întreagaactivitate, pentru inspirateleteme/compoziţii şi improvizaţii,pentru autenticitatea stilistică şipentru numeroasele prezenţescenice, în ultimii ani, îndeosebipeste hotare; Cel mai valorosmuzician român din diaspora -NICOLAS SIMION, pentru valoareadeosebită a celor două CD-urirealizate în anul 2011, ca şi pentrunumeroasele prezenţe scenice desucces (cluburi, concerte,

festivaluri) atât în străinătate, cât şiîn ţară. De precizat că NicolaeSimion este laureat al acestuipremiu pentru a treia oară, nuconsecutiv... pentru a lăsa locuneori şi altora...; Premiul Revelaţiaanului - ALEXANDRUCONSTANTIN - solist vocal, pentrusuccesul repurtat în 2011 laFestivalul-concurs de la Tg. Mureş;Premiul Confirmarea anului s-aacordat ex-equo dlor TOMADIMITRIU - pian, ALEXANDRUPĂDUREANU - pian, LAURENŢIUZMĂU - baterie şi grupului GUILTYLEMON - Sibiu, pentru calitateainterpretativă şi bogata activitateconcertistică din anul precedent;Premiul special al juriului - ALBAROC - vocal şi LAURENŢIUMOISE - trompetă, pentru premiile

concursului NOMME JAZZ dinEstonia şi SORIN ZLAT TRIOpentru Marele Premiu obţinut laEuropa Fest de la Bucureşti, pentruPremiul publicului la concursulGetxo-Spania, ca şi pentruconcertele de succes susţinute pescene de prestigiu din Turcia şi mairecent din Ungaria.

Pe parcursul Galei au fostproiectate imagini-poze şireproduceri din presă-care aureflectat momente din viaţa şiactivitatea celui care a fost JohnnyRăducanu şi de asemenea s-aamenajat pe holul sălii respective omică expoziţie cu CD-urile realizatede cel omagiat. (A.Ş).

Nicolas Simion


Femina

GraţiiDan CHIRIAC

ALEXANDRA STAN.Ceremonia de decernare a premiilorEBBA (European Border BreakersAwards) a avut loc în cadrul festivaluluide muzică Eurosonic Noorderslag dinGroningen, Olanda. Alexandra senumără printre câştigătorii din cele 10ţări premiate, care au realizat cele maimari vânzări în ultimul an, în afaragraniţelor. Din lista celor prezenţi pescena evenimentului fac parte: SelahSue (Belgia), Swedish House Mafia(Suedia), Anna Calvi (Marea Britanie) şimulţi alţii. În cei nouă ani de existenţă apremiilor EBBA, organizatorii aupromovat creativitatea şi diversitatea

muzicii europene şi au susţinut muncaşi dăruirea artiştilor.

Alexandra Stan şi-a lansatprimul single „Lollipop” în anul 2009,urmând să cunoască adevăratulsucces internaţional cu cea de-a douapiesă – „Mr. Saxobeat”. Apoi, artista arevenit cu piesa ”Get Back (ASAP)” şcu primul album din carieră –„Saxobeats”.

LUCIA BUBULAC. Deşinăscută la Târgu-Mureş (în 1964),Lucia Bubulac a urmat cursurile licealela Făgăraş, după care pe cele aleFacultăţii de medicină generală din

Bucureşti, fiind în prezent medicprimar, cu propriul cabinet medicalindividual. Încă din primul an defacultate a început să colaboreze laRadio România, iar în 1990 o găsim

prezentatoare la emisiunea„Gaudeamus”, de la TVR. Muzica aconsacrat-o întâi pe tărâmul muziciifolk, cu premiul I cucerit la legendarulfestival „Primăvara baladelor”, în 1986.Participă la numeroaseconcerte şi turnee, dareditează un prim album deautor abia în 1999 („Lacrimipe nisip” - muzică pop).Relansarea ei muzicalăspectaculoasă are loc în2010, când OvidiuKomornyik îi editează lacasa sa de producţie „OvoMusic” albumul, deasemenea de autor, ”Doitrecători”, cu cântece demare sensibilitate, puse învaloare de vocea sacristalină. Deşi pare greu decrezut, fiind în aparenţăfragilă, Lucia Bubulac apracticat atletismul şihandbalul de performanţă.Este realizatoare şiprezentatoare a emisiunii„Natura medica”, difuzatăpe postul B1TV, după ce înurmă cu 3 ani era tot acoloamfitrion al programului”Tainele sănătăţii şifrumuseţii”. Din căsătoria cuCătălin Crişan au rezultatcopiii Daria, 12 ani, şi Raris,9 ani. Prezenţă discretă în

spectacolele şi emisiunile de gen,Lucia Bubulac aduce cu ea mereu unparfum de delicată feminitate.

SHERRI WARD. Pe numelereal Isabela Dan, este originară dinSlănic Prahova, fiind născută la 29 iulie1990. Sherri Ward este una dintre celemai mari speranţe ale muzicii dance dela noi, fiind descoperită şi promovatăde producătorul Bogdan Păun. IsabelaDan şi-a descoperit vocaţia încă demică, luând primele cursuri de canto lavârsta de 9 ani. A studiat cucompozitorul Viorel Gavrilă, subîndrumarea căruia a participat lanumeroase concursuri: Câmpina(premiul I şi cel de excelenţă), Plopeni(premiile 2 şi 3), „Mamaia copiilor”, cugrupul „Athenaeum” din Focşani(premiul 2), Amara, „Cerbul copiilor”,ş.a. Din perioada aceea, a muziciiuşoare, datează bogatul său repertoriude cover-uri, la care face apel şi astăzipentru anumite spectacole. IsabelaDan abordează cu egal succes toategenurile, de la dance la latino, pop,pop-rock sau R&B. Pe lângă hit-uriinternaţionale cântă cu succes pieselansate de Nicola, Hi-Q, Nico, LauraStoica, Cătălin Crişan, ElenaGheorghe, Talisman. Dar proiectul carea propulsat-o în atenţia publicului tânăr

Alexandra Stan

Lucia Bubulac

Sherri Ward


Feminaţine, cum spuneam, de colaborarea cuproducătorul Bogdan Păun. Este vorbade un album dance electronic, dancepop şi house, două piese de pe albumfiind mixate şi masterizate deproducătorul şi maestrul de sunetAndrei Kerestely. Albumul estepreconizat a conţine 12 piese, 4 dintreele fiind versiuni „extended” pentru DJ,iar 2 vor beneficia de videoclipuri. Încurând, anticipăm, Sherri Ward va fi întoate topurile internaţionale! (foto:Narcis Giurescu, www.fotobella.ro).

FLAVIA STOICA. Născută laTârgovişte în 1973, Flavia Stoica a

început să cânte de la vârsta de 16 ani,studiind canto-muzică uşoară la Şcoalapopulară de artă, dar şi în particular cuCamelia Dăscălescu şi GeorgeGrigoriu. A luat parte la numeroaseconcursuri de gen, cea mai importantădistincţie fiind un premiu la festivalul„Când castanii înfloresc” de la Ploieşti.Membru al Uniunii scriitorilortârgovişteni, s-a consacrat un timppoeziei, lansând nu mai puţin de treivolume: „Poem pentru tine”, „Sufletpereche”, „Îngeri”. În 2006 începefructuoasa colaborare cu OvidiuKomornyik, în care dăruirea şiîncrederea au fost în prim-plan; aşa s-a născut albumul „Cu tine în gând”,produs de Ovo Music. Înregistrat şi înversiune italiană, Flavia Stoica a plecatcu el „sub braţ” în Peninsulă, unde acolaborat cu un post local de radio, dinzona Marche, ocupând locul I timp dedouă luni la rând cu melodia „Baciami,amore mio”. În urma bunei primiri,

interpreta cântă în prezent în Italia, subnumele de Flavia Francesca.

CARMEN TRANDAFIR. Esteuna dintre cele mai titrate soliste alenoastre, inclusiv pe plan internaţional.S-a născut la Bucureşti la 4 februarie1975, într-o familie cu 4 fraţi, dintrecare 3 au studiat muzica (cel maicunoscut fiind Răzvan Trandafir). Încăde la 13 ani a urmat cursurile Şcoliipopulare de artă, clasa MihaelaRunceanu şi Ionel Tudor, drept care lanumai 16 ani triumfă, în 1991, lafestivalul de la Mamaia, devenind ovedetă în plină ascensiune. În 1993, laprima ei participare la un festival

internaţional, la “Orfeul de aur”, unnou triumf: câştigă Trofeul festivalului(înmânat ei de Toto Cutugno!),premiul III la categoria „Cea mai bunăinterpretare în limba engleză a uneipiese bulgăreşti”, precum şi premiulspecial al presei bulgare. Piesaromânească din concurs a fost „Miculmeu univers” de George Natsis, carea devenit rapid un hit. În acelaşi anlansează la Electrecord primul săualbum, „Carmen Trandafir”, şi susţineun recital la festivalul de la Mamaia.Următorul album, editat de SfinxExperience CDA, poartă titlulşlagărului lui Marius Ţeicu, „Vino,iubire, nu mă ocoli!”, şi mai conţinemelodii scrise de Cornel Fugaru,George Natsis,Eugen Mihăescu.Prima relansare acarierei sale areloc la începutulanilor 2000, fiindmarcată de o cola-

borare intensă cucompozitorul MihaiAlexandru, apărânddin nou, împreunăcu acesta, laMamaia, cu piesa„Nu privi în urmata”. Tot o creaţie alui Mihai Alexan-dru, în manierăpop-oriental, „Cândiubeşti”, îl alăturălui Carmen pefratele ei Răzvan.Am putea vorbi dea doua relansare acarierei sale odatăcu apariţia, înoctombrie 2008(odată cu venireape lume a fetiţeisale şi a comen-tatorului sportiv

Emil Grădinescu, Ana) a unui noualbum la casa de producţie a lui OvidiuKomornyik, „Ovo Music”. El a rezultatdin colaborarea interpretei cu AdrianDespot (Viţa de vie), Paul Ciuci(Compact), Robert Anghelescu(Proconsul), George şi Doru (DeepCentral), Bogdan Taşcău (alias MisterM), Mihai Alexandru, Andrei Tudor şiEugen Mihăescu. În 2010 CarmenTrandafir a demarat în scop umanitarun proiect muzical pentru copii,„Cântece de alint”. Muzica estesemnată de compozitoarea din Rusia,Marina Ignatiuk-Sugidzaki, versurileaparţin lui Carmen Trandafir, invitaţispecială fiind fetiţa româno-japonezăSara Nukina, Corul de copii al Şcoliiinternaţionale ”Bucureşti”, condus deRăzvan Trandafir, soprana SânzianaBreteanu şi chitaristul Nicu Patoi. Îndecembrie 2011 materialul a fost postatpe site-ul www.telefonulcopilului.ro,timp de o lună putând fi descărcatgratuit de toţi cei care au fost alături decopiii aflaţi în dificultate, în cadrulcampaniei „Un apel pierdut, o copilăriepierdută”. Materialul va fi gravat încurând pe un CD. Carmen Trandafireste absolventă a Facultăţii deJurnalism din cadrul Universităţii„Hyperion”.

Flavia Stoica

Carmen Trandafir


Premieră de primăvară

Regalmuzical

Oana GEORGESCU

Odată cu inaugurarea SăliiMari a Operei Comice pentru Copii,în fiecare vineri seara au avut locveritabile regaluri de muzică şidans, spectacole cu momenteartistice, cu muzică etno, ariicelebre din opere, musical-uri,canzonete, cu balet, dansuriacademice şi moderne. Aşa cum seîntâmplă lunea şi marţea când, dela ora 11 şi 13 sunt programatespectacolele din repertoriul actualeistagiuni, în fiecare seară de vineri,

Opera Comică este luată cu asaltde copii (aceştia au intrare liberă!),părinţi şi bunici dornici să îi admire,să îi aplaude, să cânte şi sădanseze împreună cu artiştii.

Premiera primăverii s-aintitulat „Regal de Aprilie”, un regalmuzical-coregrafic la care şi-au datconcursului tinerii solişti Roberta,Teddy, Bogdan şi Ana, alături deRaluca Oprea, Ioana Damian,Nicolae Lupu, Andrei Lazăr,Valentino Tiron şi Daniel Filipescu.Baletul a fost, ca de obicei, laînălţime, iar membrii trupei, deja cufani printre micuţii spectatori, sunt

răsplătiţi după fiecare dans curopote de aplauze. Aşa cum s-aîntâmplat şi cu talentaţii membri aiClubului de Muzică şi Dans pentruCopii “Contrapunct”, invitaţi înspectacol şi însoţiţi pe scenă deprofesoara lor Ioana Damian,solistă a Operei Comice pentruCopii. Succesul acestora adeterminat-o pe Smaranda OţeanuBunea, Directorul Fondator alcelebrei intituţii de cultură aBucureştilor, dis-tinsă până înprezent cu 15Premii Interna-ţionale şi cu 19Premii Naţionale,să le propunăpunerea în scenăa unui musical lafinalul acestui an.Scenografia spec-tacolului a fostsemnată deDirectorul ArtisticViorica Petrovici,nominalizată laPremiile César 2012 pentrucostumele create special pentru

filmul artistic”Insula femeilor”de RaduMihăileanu.

S t a g i u n e a2012 a OpereiComice pentruCopii continuă cu“Diamantul şiGâsca”, PRE-MIERĂ a luniimai, un musicalde Roman Vlad,după povestirea

lui Sir Arthur Conan Doyle. Tânărulcompozitor, care a mai semnatmuzica pentru musicalurile „Onoapte furtunoasă”, „Piatra dincasă” şi „Scufiţa roşie”, a fostdistins anul acesta cu Premiulrevistei „Actualitatea Muzicală”pentru Creaţie. Spectacolul esteregizat de marea actriţă StelaPopescu, colaborator permanent albinecunoscutei instutuţii de cultură

unde a avut şi are rolurimemorabile precum acelea dinmusicalurile ”Coana Chiriţa” sau

„Piatra din casă”. Ea adebutat la OperaComică pentru Copii înanul 2011 în postura deregizor al musicalului“Scufiţa Roşie” şi, dupăce a jucat în martie în„Piatra din casă”, revineacum din nou laGiuleşti, dar în calitatede regizor! (Foto:Dragoş Bitere)


Pe scene

ConcerteDan CHIRIAC

La Sala Palatului „25 de ani de nopţi albastre”. Aniversarea

interpretului Gabriel Cotabiţă la împlinirea celor “25de ani de nopţi albastre” s-a decalat pe fondulcondiţiilor meteorologice nefavorabile,astfel încât sala nu a fost în întregime plină.Startul carierei – în 1975, apoi a făcut partedin diverse formaţii, printre care şi Holograf(1983). Din 1986 se dedică muzicii uşoare,iar de-a lungul anilor, piese ca „Noaptealbastră“ (compusă de Ionel Tudor). „Raiule pe pământ“, „Voice from above” devincele mai cunoscute şlagăre. „Noaptealbastră” a continuat timp de 25 de ani săfie fredonat şi cântat, şi i se alătură o seriede hituri reprezentative pentru muzica pop-rock românească: „Dă-mi o şansă”, „Primaiubire şi ultima”, „Ave Maria”, „Te rog,domnişoară, nu pleca”, „Prizonier” sau„Atunci când nu eşti”. La ceas aniversar, ceiprezenţi au putut profita din plin de unconcert 100% live, două ore cu cele mai

cunoscute şi iubite cântece din repertoriul său. Înacompaniamentul celor de la Andrei Tudor Band şiPinky, artistul a evoluat alături de prietenii săi precum:Monica Anghel, Dan Bittman, Delia Matache, MonicaPetrică, Cristina Haios şi Sistem. Aceastăaniversare,a fost marcată de lansarea unui Dublu CD,intitulat „25 de… nopţi albastre” care conţine mareamajoritate a pieselor lansate pe parcursul anilor,dintre care 12 refăcute în formula Andrei Tudor Bandşi Pinky.

La Patria Holograf a lansat DVD-ul şi CD-ul „Patria

Holograf Unplugged”. Lansare la cinema Patria, salaarhiplină, fani, prieteni, concert Holograf, aplauze, bis,

poze şi autografe, pe scurt acesta a fostdesfăşurătorul evenimentului, la care putem adăugaentuziasmul şi suportul publicului, care a cântat şi adansat alături de formaţia sa preferată. Cei cincimembri Holograf, împreună cu Emil Soumah(percuţie), Mihai Coman (clape) – formula clasică deconcert, cu un invitat special în persoana lui ValentinDinu, au susţinut un recital unplugged cu piese ce seregăsesc pe DVD-ul şi CD-ul “Patria HolografUnplugged”, dar şi piese mai vechi interpretate pentruprima oară în varianta 100% acustică. „Holograf

înseamnă o mare mulţumire şi satisfacţie muzicală căîn toată această perioadă de timp am avut ocazia săcreăm şi să oferim publicului albume şi piesenemuritoare , o viaţă interesantă şi diversă care ne-aţinut în formă atâta vreme”, au declarat membriitrupei.

Deva şi Arad. Asociaţia CULTURAL Act şi formaţia RIFF au

organizat la Sala Teatrului de Artă Deva şi la SalaTeatrului Clasic Arad două concerte în memoriamuzicianului arădean Viorel PINCKY Lăcătuş. La unan de la trecerea prematură în nefiinţă a talentatuluitoboşar, colegii de trupă susţin un spectacol, oîntâlnire între artişti şi spectatori, pentru a ţine vieamintirea excelentului muzician. Pincky a colaboratcu RIFF în perioada 1991 – 1997, susţinândnumeroase concerte în ţară, a participat laînregistrarea albumelor Joc perfid şi Doi străini, aapărut în videoclip-urile Printre nori vom zbura şiRegele şoselei . A fost un coleg minunat, o fire veselă,sufletist, un om care a iubit muzica. Au fost concertede două ore cu cele mai cunoscute piese ale grupuluiRIFF: În loc de bun rămas, Ana-Maria, Cercul vieţii,Plouă la Woodstock, Mr. Jimi, Regele şoselei,Nerostitele cuvinte, Primii paşi ...


Remember

Albumul cu amintiri

Alice ROBEA

În colecţia personală a Margaretei Pâslaru amdescoperit această imagine emoţionantă, surprinsă larevenirea în ţară a artistei, în 1996. Îi descoperim cuemoţie în fotografie pe compozitoarea CameliaDăscălescu, Marina Voica, Ioana Bogdan (TVR),

compozitorul Paul Urmuzescu, Ion Barta (RadioRomânia), Cornel Constantiniu, Lucia Popescu-Moraru(Radio România), actorul Marin Moraru. După 16 ani,Margareta Pâslaru avea să-l onoreze la rândul ei pevechiul colaborator, Paul Urmuzescu, la lansarea cărţiibiografice consacrate acestuia de BibliotecaMetropolitană...

De la întâlnirea ce a marcat 50 de ani de carierăa Margaretei Pâslaru, cunoscutul om de televiziune

Ioana Bogdan ne-a trimis la rândul ei o fotografie pecare o inserăm cu bucurie la rubrica noastră

„remember”, fiindcă peste ani va figura în cartea de aura muzicii uşoare româneşti. În imagine: Ioana Bogdan,Marius Ţeicu, Camelia Dăscălescu, Cornel şi MirelaFugaru.

Trecutevremuri...

Ana-Maria SZABO

Răscolind în arhiveleprăfuite de acum mai bine de douădecenii am descoperit două afişedin perioada când sălile despectacol erau pline şi muzicauşoară românească la mare cinste.Unul se referă la ultima ediţie a

popularului concurs de televiziune„Steaua fără nume”, care a avut locla 27 martie 1989. Aşa cum am maiscris, în etapa a III-a, ultima, s-auîntâlnit două interprete care, dupăcucerirea Trofeului respectiv, aurămas în prim-planul genului:Alexandra Canareica, din Tulcea, aîntreprins zeci de turnee pestehotare, iar Ramona Bădescu, dinCraiova, este un star în Italia şi nunumai. Pentru a face o paralelă cunumeroasele competiţii de „voci”care ne-au invadat pe toateposturile, să precizăm că pe vremeaaceea nu puteai aspira la o carierăîn domeniu fără elementare

cunoştinţe muzicale: Canareica acântat la vioară, iar Bădescu lapian! Prima a terminat, de altfel, ofacultate de muzică şi este profesorla Şcoala de arte din Tulcea.Revenind la ultima (din păcate...)„Stea”, să mai notăm căacompaniamentul a fost asigurat deOrchestra de muzică uşoară aRadioteleviziunii, dirijor CornelPopescu (stabilit în prezent înCanada), şi de valorosul grup vocal„Choralis”, condus de VoicuEnăchescu. Realizatorul TitusMunteanu a invitat să susţinărecitaluri pe Eva Kiss (care trecuseprimele două etape ale concursului

P. Urmuzescu, Fl. Rotaru şi... Margareta


Remember

Nostalgia TVProbabil suntem una din puţinele ţări în care

seniorii, veteranii cântecului nu numai că nu suntrespectaţi pe măsura meritelor lor, ci, mai mult, suntignoraţi sau, şi mai rău, umiliţi, jigniţi. Să vă mai amintimcum a fost tratat inegalabilul Gică Petrescu în ultimii aniai vieţii? Tocmai de aceea nu putem decât să nebucurăm atunci când vedem că mai sunt spectacolesau emisiuni TV unde valoarea este preţuită. În aceastăcategorie intră, la loc de cinste, emisiunea lui AlexandruJula de la TV Galaţi, intitulată „Alexandru Jula şiprietenii”. Aici, reputatul artist invită în fiecare sâmbătă,în programul său de 2 ore în direct, numai interpreţi decalitate, unii dintre ei pe nedrept uitaţi de alţi promotori.Zecile de telefoane din partea telespectatorilor trădeazăinteresul major al melomanilor faţă de cântăreţii care le-au oferit atâtea bucurii în decenii de carieră fructuoasă.Emilia Diţu, de pildă, a venit pentru prima dată la Galaţi,după atâtea succese interne şi internaţionale, iarprimirea a fost una ce a umplut-o de bucurie.Repertoriul său a inclus bună parte din titlurile care aufăcut-o cunoscută marelui public: „Dragoste decorturar”, „Ce frumos mint băieţii!” (ambele de JoltKerestely), „Nu regret nimic” (Ionel Tudor), „Fructuloprit” (George Natsis), „Însingurare târzie” (DaniConstantin), „Viaţa e frumoasă” (de Mihai Dinescu,aranjament muzical Andrei Tudor), alături de câteva

piese din repertoriul internaţional. Şi pentru cărelansarea carierei sale a avut loc sub egida casei deproducţie Ovo Music, nu putea lipsi melodiabinecunoscută „Lasă-mi iubirea”, de Ovidiu Komornyik.Interpreţii care întrunesc cele mai multe sufragii dinpartea telespectatorilor sunt re-invitaţi în emisiune,acesta fiind cazul Alexandrei Canareica. Cum mult timpultima câştigătoare a concursului „Steaua fără nume” acântat pe marile scene ale lumii, repertoriul său a fostde această dată preponderent internaţional, dovedindu-ne că stăpâneşte la fel de bine limbile engleză, italianăsau franceză: „The show must go on”, „A night like this”,„Je t’aime”, „Maledetta primavera”, „Can’t take my eyes

off you”. Acestora li s-au adăugat, într-o interpretarepersonală, cunoscutele „Ţărăncuţa” de Ion Vasilescu şi„De-ar fi să vii” de Alexandru Wilmanyi. În sfârşit, o altăemisiune memorabilă a fost cea în care însuşiAlexandru Jula (care altminteri nu cântă, ci doar estemoderator) şi-a lansat noul album, avându-i ca invitaţipe doi dintre protagoniştii CD-ului, compozitorul MihaiElekeş şi cântăreaţa Ioana Sandu. Dar despre asta cualtă ocazie. (Suzana LAINIC)

în 1973) şi ElenaCârstea. Sceno-grafia era semnatăde Cornel Ionescu,iar regia artisticăde regretata AncaSandu (ipostazaaceasta de regizorartistic parcăfusese bleste-mată, dacă negândim şi la SorinGrigorescu, unuldin „părinţii” con-cursului, alături deSimona Pa-traulea).

O altădulce amintirene-a provoacat-oanunţul al unui

spectacol de succes din 1990, încare Alexandra Canareica, dupăcum se vede, aureolată de Trofeul„Steaua fără nume”, devenise capde afiş, alături de soţii Dana Bartzerşi Dan Creimerman (extrem detalentaţi şi de charismatici, cei doidin păcate au părăsit luminareflectoarelor în favoarea mult maiprofitabilei munci de studio, înpublicitate muzicală). Şi pentru căera brusc... libertate, pe afiş aparforme aţâţătoare şi invitaţia de aasista la un concurs de frumuseţe,„Miss Marisia 90”. Ne întrebămdacă organizatorii, Casa de culturădin Sibiu şi o firmă privată, au încolecţia lor acest afiş istoric, carel-a emoţionat pe colegul nostruOctavian Ursulescu...

E. Diţu


În ţară

Râde iarăşiprimăvara...

Marius GHERMAN

O nouă lecţie de spectacol de ţinută, în egalămăsură elegant şi modern, a fost „predată” la Focşani,acolo unde preşedintele CJ, Marian Oprişan, ştie sădăruiască localnicilor de fiece dată show-uri de clasă.În tradiţionalul „Crâng”, aşadar la pădure, în aer liber,mii de spectatori entuziaşti au urmărit şi aplaudat unspectacol absolut remarcabil, de mare varietate.Ansamblul folcloric profesionist „Ţara Vrancei”, condusde cunoscuta interpretă Maria Murgoci, a deschispetrecerea cu un antrenant program de cântece şi

dansuri, în acompaniamentul orchestrei dirijate deAndrei Ionaş, după care vedeta cântecului popular dinMoldova, Laura Lavric, i-a invitat pe toţi la joc. Trecereacătre ritmurile moderne a fost făcută de Răzvan,Cătălin şi Ionuţ, cei trei componenţi ai trupei Ro-Maniaînlănţuind toate hit-urile lor celebre. O premieră a fostprezenţa grupului Daggu Project, în timp ce frumoasaCelia şi-a reconfirmat statutul de tânără vedetă, într-unelectrizant recital susţinut alături de dansatorii săi.Numeroasele apariţii de pe micul ecran, „reality show”-ul transmis de Kanal D, concertul de senzaţie de laSala Palatului, toate au făcut ca publicul să aştepte cuimens interes Orchestra din Clejani. Ioniţă de laClejani, acordeonist virtuoz, este şi un orchestratorremarcabil şi un şef de trupă autoritar şi profesionist,concepând un program consistent, în care vocea deexcepţie a soţiei sale Viorica şi tinereţea debordantă afiicei Margherita au întregit un show strălucit. După ceau cucerit publicul de peste hotare, artiştii din Clejaniau devenit autentice vedete autohtone, şedinţa deautografe durând mai bine de o oră, ca şi solicitărilepentru fotografii!

AurulMureşuluiOctavian URSULESCU

Bogăţia de mare preţ ajudeţului Mureş stă în păstrareatradiţiilor străvechi, iar ”Balulînsuraţilor”, manifestare unică înRomânia (înregistrată ca atare laOSIM de deputatul Vasile Ghiorghe

Gliga) este ceamai bunădovadă că înaceastă zonăoamenii îşipreţuiesc co-moara. Anulacesta, la ediţiaa V-a, au fostbătute toaterecordurile depână acum: 22de ore despectacol, încele două zile,cu peste 1200

Celia

Grigore Leşe

Ioniţă şi Viorica de la Clejani

Vintage cabaret

Mihai CHIHER

“La Universitatea „Ovidius” din Constanţa, prinstrădania câtorva profesori de la secţia de actorie a

Facultăţii de Arte,fiinţează din anuluniversitar 2011-2012 un Master înarta actorului demusic-hall, unic înRomânia, care,iată, într-un scurttimp începe sădea roade. De„Ziua mondială ateatrului”, studenţiide la Master ies înluminile rampeialături de colegiilor mai mici, dar la

fel de talentaţi, „muşcând” lacomi din aroma fină a revistei dealtădată” - aşa scria regizorul spectacolului, lect. univ. dr.Gavril Borodan, pe marginea acestui proiect ambiţios. Cu un

singur lucru nu putem fi de acord din afirmaţiile sale, cum că„revista e pe moarte”: a murit, regretabil, chiar la Constanţa,prin desfiinţarea abuzivă a Teatrului „Fantasio”, dar trăieşte,şi încă frumos, la Bucureşti şi Ploieşti...

Spectacolul la care ne referim a inclus interpretareaunor piese muzicale celebre, alături de altele totalnecunoscute publicului actual, piese ale căror partituri vorintra în patrimoniul bibliotecii Facultăţii de arte, donate decompozitorul Dumitru Lupu, precum şi cuplete, dansuri,lupte scenice şi video-proiecţii. Conceptul spectacolului,scenariul, orchestraţiile şi înregistrările au aparţinut conf.univ. dr. Dumitru Lupu, iar textele originale au fost semnatede Carmen Aldea Vlad. Fiind vizată perioada 1920-1960, auputut fi reascultate melodii cum ar „Aşa începe dragostea”,„Nu te pot uita”, „Paşii noştri” (toate de N. Kirculescu), „Tu m-ai schimbat” (Mişu Iancu), „Fata de la facultate”, „La cabanaTrei brazi” (Florentin Delmar), „De dorul tău” (GheraseDendrino), „Anne-Marie” (Mişu Constantinescu), „Asta-idragostea” (Tiberiu Farcaş), „Ascultă-mă” (Eugen Koffler),„De-ai ştii ce dragă-mi eşti” (George Corologos), „Pentru tineam plâns” (Ion Vasilescu), „Ochii tăi m-au vrăjit” (OskarStrock), precum şi un „retro-potpuriu” românesc, cu refrenesemnate Claude Romano, Iosif Ivanovici, Ion Vasilescu,Aurel Giroveanu, Vasile Vasilache, Aurel Manolache, toatesunând încântător în interpretarea tinerilor artişti.

Proaspătul laureat al revistei noastre, compozitorulDumitru Lupu, a pus în valoare, alături de celelalte cadredidactice de la Universitatea „Ovidius” din Constanţa,patrimoniul nemuritor al şlagărului românesc. Cine ridicămănuşa aruncată de el, în alte oraşe sau la posturile TV?


În ţară

de participanţi, toţi înveşmântaţi încostume populare! Se înţelege,majoritatea din judeţul Mureş, dar şidin Maramureş (familia deputatuluiGheorghe Zoicaş, nelipsită de laeveniment), Bistriţa, Dâmboviţa,Neamţ, Bucureşti, ba chiar şi dinItalia! Spre mândria mea,„delegaţia” cea mai impresionantăa fost a comunei copilăriei mele,Chiheru, cu o sută de participanţi,în frunte cu bravul primar EmanoilHurdugaci. Între partenerii media s-au numărat şi anul acesta„Actualitatea muzicală” şi „Ultimaoră”, manifestarea fiind transmisăîn direct integral la televiziune şi peinternet.

Greul celor douăspectacole-maraton l-a dusformaţia condusă de prof. IoanConţiu, care a acompaniat zeci desolişti de valoare ai judeţului Mureş:Maria Neag, Mihai Moldovan,Mihaela Botoş Lateş, GeorgianaPuşcaş, Vasile Crişan, MarioaraBârsan, Rafila Moldovan, DavidPuşcaş, Anuţa Crişan, GabrielaOltean, Dan Aurelian Ştefan, Maria

Grama, Alexandra Crişan, CristinaFărcaş, Natalia Gliga, Violeta Man,Corina Florea-Covaciu, RodicaComan, Dumitru Gliga, FlorinaOprea, Doru Pop, Marinel Butilcă,Ionela Deac, Sorin Pantea, MariaPop – nu mai puţinde 20 de solişti înfiecare spectacol!

Vă veţiîntreba, pe bunădreptate, ce aufăcut participanţii(în-suraţi, cu toţii,asta-i regula!)atâtea ore. Păi aumâncat, au băut(cu măsură) –gazdele, familiaGliga, fiind ca deobicei extrem degeneroase – darmai ales au jucatde mama foculuipe parchetul delux de la ”Castel”. Au făcut-o pemuzica orchestrei, pe melodiilesoliştilor amintiţi, dar şi în companiavedetelor invitate (surpriză totală,

nimeni n-a ştiut nimic!): GrigoreLeşe, Aurel Tămaş, Tiberiu Ceia,Marius Ciprian Pop (venit cutalentata sa fetiţă Antonia,înveşmântată într-un frumoscostum din Oaş). „Creierul” acestui

eveniment memorabil a fost şi deaceastă dată Dumitriţa Gliga,autoare a regiei şi a scenariului. Cuce oare vom mai fi daţi gata la ediţiaa VI-a?

Aurel Tămaş

Dumitru Lupu


Musical

Contrapunct Clubul de Muzică şi Dans

pentru Copii “CONTRAPUNCT” afost înfiinţat în 2004 şi de atunci areprezentat România în proiectul“România văzută altfel” (Belgia), atriumfat la numeroase FestivaluriNaţionale şi Internaţionale de gendin România, Turcia, Bulgaria şiGrecia, a susţinut spectacole pescena Teatrului FANTASY de laEuroDisney Paris, a lansat unalbum în colaborare cu Casa deDiscuri ”Roton” şi are în palmareszeci de apariţii la posturile deteleviziune şi colaborări cu Radio-uri. De câţiva ani, cei mici fac stagiiide pregătire în Bulgaria şi Grecia,unde susţin şi numeroasespectacole. Sunt laureaţi aiFestivalurilor de gen pentru copii,dintre care enumerăm doar câteva:Festivalul “Delfinul de aur” (premiul2), Festivalul “Ursuleţul de aur”(premiul 2), Mamaia Copiilor,Festivalul “Ministar Cireşar”(Trofeul, premiul 3), Festivalul “Floride gheaţă” (Trofeul, premiul 1,premiul 3 şi premii speciale). Auacompaniat trupa “Mandinga” cuocazia spectacolului “La historia deun amor” de la Sala Palatului, auparticipat la lansarea filmelorDisney “Bambi” şi “Tinkerbell” şi la

nenumărate campanii - “Copiiicolorează viaţa”, “Caruselulcarierelor”, “Polul poveştilor”, “Ocălătorie în jurul lumii”. O partedintre copiii de la“CONTRAPUNCT” au jucat învideoclipuri, emisiuni, filme artisticeşi seriale tv de succes: “Iubire ca-nfilme”, “Decizii”, “Vreau să fii mamamea”, “Doctor de mame”,“Îngeraşii”, ”Iubire şi onoare”,”Aniela”, ”10 ANI Acasă” (AcasăTV), “Chiquititas” (Kanal D),“Schimb de mame” (Prima TV) sauîn filmul artistic ”Ho ho ho” alături deŞtefan Bănică Jr. Toate acestea sedatorează în egală măsură şiprofesorilor: Ioana Damian (solistaOperei Comice pentru Copii), AlinCostea şi Ioachim Petre – Achi(muzică), Alina Mihai, CătălinApostol, Dana Serafimovici şiTatiana Paşcău (dans) şi Directorul

Artistic, Brenda Petre (mişcarescenică). “Unul dintre secretelesuccesului acestui club este acelacă activitatea noastră sedesfăşoară în regim de timp liber,fără presiuni, restricţii, impuneri,ţinându-se cont de preferinţele şiprogramul copilului, darpropunându-i un nivel profesionistde pregătire” – ne-a spus IoanaDamian, profesor de canto şi solistăa Operei Comice pentru Copii, pescena căreia, alături de o partedintre copiii pe care-i pregăteşte, s-a bucurat de un succesextraordinar cu momente dinmusicalul “Sunetul Muzicii” (“TheSound Of Music”). Ei îl vor pune înscenă în stagiunea 2012 – 2013, lainvitaţia directorului fondator,Smaranda Oţeanu Bunea. (Foto:Dragoş Bitere)

Oana GEORGESCU


Tinere talente

O viitoareHannah

Montana!Nu este nici o exagerare în titlu: Crina Liliana

Arbunea este la numai 7 ani o vedetă în devenire!Micuţa brăileancă este cu adevărat un copil-minune,îmbinând frumuseţea cu inteligenţa şi farmecul.

Talentele artistice ale Crinei sunt multiple,recomandând-o din plin realizatorilor de filme şi show-uri muzicale pentru cei mici. În ultimul an a luat parte lanumeroase festivaluri şi concursuri de dans, în posturade lider al grupului „Ritmic”, reuşind performanţa de aocupa primul loc la competiţiile de la Focşani, Brăila şiRâmnicu-Sărat. Cu ochii săi verzi de o frumuseţe rară,Crina Arbunea poate deveni oricând o HannahMontana autohtonă, posedând talent actoricesc, darmai ales muzical. Are zeci de melodii româneşti demuzică uşoară în repertoriu, iar piesele internaţionalecele mai gustate de micuţa vedetă sunt cele lansate deMichael Jackson şi, se înţelege, Hannah Montana!

„Ministarul din cartier”Ne face plăcere de fiecare dată să consemnăm

succesele unor copii talentaţi, chemaţi să fie vedetelede mâine ale muzicii noastre uşoare. Unul dintre aceşticopii-minune este ieşeanca Maria Sabina, cu apariţiifrecvente pe scenele din oraşul natal, dar nu numai.Difuzată cu regularitate de posturile Radio EnigmaRomânia şi Radio Lory-Oneşti, în emisiunile prezentatede DJ Dominique din Sibiu, Maria Sabia calcă hotărâtpe urmele tatălui său, cunoscutul cantautor CristianSimionică. De altfel, acesta semnează majoritatea

pieselor cântate de micuţavedetă, la loc de cinstefiind „Rock-ul, numai el”,„Ministarul din cartier”,„Rock, numai rock”,„Icoana vieţii mele”, lacare se adaugă „Sunt ofată frumuşică”, oprelucrare din folclorrealizată tot de el. La toateconcertele, primelerânduri sunt ocupatemereu de colegii ei de laŞcoala „IonelTeodoreanu”, în frunte cu

învăţătoarea Elena Gheorghică, Maria Sabina fiindmândria şcolii!

Ioana DavidEste cu adevărat fenomenal ca la numai 18 ani

să te poţi mândri cu atâtea premii şi realizări! FrumoasaIoana David este elevă la Liceul de artă „DimitrieCuclin” din Galaţi, fiind fiica reputatului pictor şidesigner David Sava. Se înţelege că a moştenit de lapărintele său ambele talente (a avut până acum treiexpoziţii personale de pictură şi şi-a prezentat primacolecţie vestimentară!), dar iubeşte mai presus de toatemuzica, fiind o pianistă cu zeci de premii la activ,inclusiv internaţionale. La dublul vernisaj de la Muzeulde artă vizuală de la Galaţi, unde s-a „duelat” cu tatălsău atât pe catwalk, cât şi pe simeze, cel mai gustat

moment al serii a fost acela când Ioana David s-aaşezat la pian şi a început să cânte, înnobilând searacu sensibilitatea ei aparte: brusc s-a făcut tăcere şi toţiau ascultat înfioraţi. Două arte îşi dădeau mâna subcupola muzeului...

Elena GHIOCA


Ştiri

FlashMihai ANTON

CLASS – Trupa a lansat videoclipul pentrusingle-ul „Painter of my Soul” . Astfel, într-o lume adesfrâului şi a pasiunii absolute, CLASS preferă sărămână romantici. Mihaela caută idealul în iubire, ca

fiecare dintre noi de altfel. In căutările sale, ea se lasăghidată de instinct, figurat în imagini prin elementecolorate. Vlad şi Florin sunt călăuzele ei în aceastăcălătorie ce o arată pe Mihaela maiprovocatoare ca niciodată. Prin folosireapentru prima dată a tehnicii HDR într-unvideoclip realizat în România, se creează olume colorată electric şi profund, în careorice pare să fie posibil.

HOT CASANDRA. Hot Casandralansează videoclipul piesei „Hold Me Tight”,un featuring cu Bianca Ionescu, cunoscutasoprană a Operetei din Bucureşti. „Hold MeTight” este cel de-al doilea single extras depe EP-ul de debut semnat Hot Casandra,„Early Nightmares”. După ce piesa „Larissa”a urcat rapid în top, Paul Ballo – artistul dinspatele proiectului Hot Casandra - a alespiesa „Hold Me Tight” ca nou single, cu atâtmai mult cu cât Bianca Ionescu este chiarmama sa. Paul Ballo, producător, muzicianşi vocalist, este deja un nume cunoscutpublicului iubitor de muzică alternative din România,acesta activând până acum şi în formaţiile Go ToBerlin, The Amsterdams şi Kumm. Videoclipul a fostregizat de Tudor Petremarin, iar personajele din clipsunt actori de profesie, absolvenţi ai UNATC.

CĂTĂLIN DOBRE – „Spune-mi dacă vrei (Pebanii mei)” feat. Cabron. Chiar dacă braşoveanulCătălin Dobre, în vârstă de 20 de ani, nu s-a calificat înfinala “Vocea României”, acesta are toate atuurile să

aibă o carieră muzicală de succes. Pe lângă o carismăşi o energie caracteristice vârstei, Cătălin are şi oprezenţă scenică spectaculoasă impresionând pe totparcursul emisiunii întregul juriu.”Spune-mi dacăvrei” este o piesă care mă reprezintă în totalitate. Măbucur mult de colaborarea cu Cabron, pe care îlapreciez.” spune Cătălin, care a făcut parte din echipalui Smiley la “Vocea României”. „Cătălin vine cu un aernou în peisajul muzical, e un rocker cu atitudine derapper ”, declară Cabron.

MIKE DIAMONDZ. S-a lansat odeclaraţie mai specială, pe ritmuri de club,cu vibraţii electrice care ne vor aducepetrecerile verii mai aproape. MikeDiamondz, român cu descendenţă exotică,ne oferă piesa „Reason to Feel Love”, ce seva bucura foarte curând şi de un videoclipfilmat în Malaga, Spania. Mike a devenitcunoscut în urma unor colaborări cu artişticunoscuţi atât în ţară, cât şi în afara ei, caTom Boxer şi Chill Brothers. Aceste proiectemuzicale i-au ridicat foarte mult standardele,fapt ce a făcut ca această colaborare cuConnect-R şi Răzvan Matache să îlgăsească la maturitatea creativă. Muzica şitextul piesei „Reason to Feel Love” au fostscrise chiar de către Mike, pe numele săureal Michael-Richie Ntumba-Kapumbwa.

MARC RAYEN-ARIA – „SO (la la)”. Marc, penumele său adevărat Marius Leonard, a început săproducă melodii şi remixuri pentru artiştii români,

remixuri care au avut succes în rândul consumatorilorde piese comerciale. După lansarea şi succesulprimului său single „Freaky Girl”, Marc Rayen lanseazăcea de-a doua producţie ce îi poartă amprenta „MarcRayen & Ária - So (la la)” alături de Aria, o tânărăartistă ambiţioasă, ce-şi doreşte să se perfecţioneze încariera muzicală şi să adauge pianul pe listainstrumentelor la care ştie să cânte deja.

Class

Cătălin Dobre

Ştiri


„PrimăvaraRomânească” la

Bruxelles - VIIFestivalul organizat în fiecare an de Casa de

Cultură Arthis din Bruxelles (directoare CarmenHopârtan) - organizaţie care se ocupă de integrareapersoanelor venite din Europa de Est, în special subaspectul socio-cultural - a ajuns la a şaptea ediţie.

Timpul a ţinut cu organizatorii şi când a începutFestivalul a ieşit soarele, iar uvertura a fost asigurată cumuzica populară a Tarafului Balkanica. Secţia muzicăuşoară a fost deschisă de Mihaela Trif (nume de scenă- Mona, cea care ne dă aceste amănunte), carecolaborează din 2002 cu Arthis şi a fost susţinută tottimpul de aceştia pe parcursul carierei sale, mai ales laparticiparea ei pentru Belgia în semi-finala Eurovision2011: a cântat 5 melodii, compoziţii semnate de DumiDumitrache, printre care şi „Efemere Iubiri”, cu care aparticipat la Festivalul Mamaia 2011 la secţia creaţie.

Mona a înfiinţat şi estepreşedinta asociaţiei RoArt(asociaţie non-profit), careare ca scop integrarea arteiromâneşti în Europa, nunumai în Belgia. A urmatMihai Imbarus, acompaniatde 2 instrumentişti ai grupului„Zen City Project”, şi elparticipant pentru Belgia lasemi-finala Eurovision 2011,cu suport din partea Casei deCultură Arthis.

Au urmat Quentin - tânărcompozitor şi interpret belgo-român, apoi Rafaelle,belgo-italianul care a participat la Festivalul “Cerbul deaur” 2009 cu “Dincolo de nori” - Holograf. Apoisegmentul Eurovision cu câţiva dintre finaliştii invitaţi,respectiv Sinplus - Elveţia, Litesound - Bielorusia,Eleftheria Eleftheriou - Grecia, Pasha Parfeny -Moldova (participant la “Cerbul de aur” 2009) şiMandinga-România, direct de la aeroport, cu un showexcelent. Cei prezenţi au declarat “Vom face lobbypentru România, iar Diaspora va vota pentruMandinga!”

Florin-Silviu URSULESCU

VedeteDan CHIRIAC

VUNK. Deutsche Welle apublicat pe site-ul oficial un materialîn limba engleză despre formaţiaVUNK. După ce în 1999, chiar lalansarea trupei, VUNK a fostsolicitată să apară într-un reportajdespre România pe CNN, Cornel

Ilie vorbeşte despre succesulcampaniei şi al piesei “Vreau o ţarăca afară”, de ce se “încăpăţânează”

să scrie versuri doar în limbaromână. El şi-a sărbătorit cei 35 deani în concert, printre prieteni,vedete şi fani, într-un club dinBucureşti. Printre vedetele care auvenit să petreacă cu solistul de laVUNK au fost Gabriel Cotabiţă,Mihai Bendeac, AlexandraUngureanu şi Crush, iar Cristina dela Impact şi Mihai Georgescu (BereGratis), au cântat câte o piesă cucei de la VUNK. Petrecerea numită“Ziua mea e noaptea voastră” a fostun show impresionant, cu proiecţiivideo spectaculoase, artificii, dar şiduete cu alţi artişti, numele acestorarămânând surpriză până în searaevenimentului.

PAULA SELING - ÎN ZODIADUETELOR. După ce cu ani înurmă a înregistrat un mare succescu piesa “Lângă mine”, alături deDirecţia 5, după ce a cântat, înstudio sau pe scenă, în duet cu omulţime de alţi artişti (Al Bano, AnitaDels de la 2 Unlimited, Tony Hawks,Ştefan Banică jr, Dan Helciug, BereGratis, Papa Junior, Puya, Kamara,Byron s.a.), după remarcabilul loc 3obţinut la Eurovision cu “PlayingWith Fire”, împreună cu Ovi, Paula

pare a fi în zodia duetelor. Recentau fost definitivate două noiproducţii muzicale cu mari şanse dea deveni hit-uri. Este vorba despre“Ceva bun”, o piesă purtândbinecunoscuta marcă a lui DanTeodorescu, interpretată de Paulaîn duet cu Răzvan Fodor. Popularulex-solist al trupei Krypton (dinperioada de maxim succes - “Îţi maiaduci aminte”), devenit pentru untimp un la fel de popular actor detelenovele, îşi anunţă astfelrevenirea spectaculoasă în lumeamuzicii. Recent, Paula a recidivat încolaborarea cu Direcţia 5, peproaspătul album al trupei figurândun nou duet - la piesa “Hai Hui prinBucureşti”. “M-am consultat cuechipa mea şi ne bate gândul săreunim pe un album toate acestecântece frumoase, mărturie acolaborărilor minunate pe care le-am avut în 15 ani de carieră” -declară Paula Seling. Lucrez înstudio la o nouă piesă în duet, cu unartist norvegian - Alexander Rybak.Alex a revenit în România pentru acânta pe scena X Factor şi sperămsă prezentăm cât mai repederezultatul colaborării noastre”.

Cornel Ilie

Mona

32

Portret componistic


Adrian EnescuOctavian URSULESCU

Născut la Bucureşti la 31 martie 1948, Adrian Enescueste cunoscut în special pentru activitatea sa în domeniulmuzicii de film (peste 60 de titluri), în ultimii ani concentrându-se pe muzică electro-acustică, simfonică şi de jazz pentru big-band, fiind participant de mai multe ori la festivalul de jazz dela Sibiu. A fost, de altfel, între primii artişti de muzicăelectronică din România, începând cu anii ’70. Între 1956-1966 a fost elev la Şcoala muzică nr. 2 din Capitală, după carea studiat la Conservatorul din Bucureşti (compoziţie cu AurelStroe şi Ştefan Niculescu, armonie cu Alexandru Paşcanu,contrapunct cu Tudor Ciortea, forme muzicale cu MyriamMarbe, orchestraţie cu Nicolae Beloiu, istoria muzicii cu ViorelCosma). Membru al UCMR din 1973,a fost audient al Facultăţii de muzicăelectronică a Universităţii Stanford dinCalifornia, SUA, lucrând caorchestrator în diverse studiouri demuzică electronică şi clasică din Italia,SUA, Canada. A fost colaborator(pianist, compozitor) al Companiei debalet „Liliana Cosi” din Italia (1980-1984). Dar colaborările saleinternaţionale sunt mult mai vaste,compunând muzică pentru film, balet(Italia, Olanda, Australia, Japonia,China), teatru (România, Belgia,Japonia, Canada, Australia), pop şijazz. A cucerit premii internaţionale lafestivalul de la New Delhi, India, în1984, pentru filmul „Concurs”, la celde la Sanremo, Italia, pentru muzicafilmului „Adela” şi tot în 1985 laLisabona, pentru „Dreptate în lanţuri”.Dacă tot am amintit de muzica de film,enumerarea câtorva titluri ne dă o imagine parţială a uneiopere impresionante: „Şapte zile”, „Întoarcerea lui Magellan”,„Tănase Scatiu”, „Urgia”, „Septembrie”, „Profetul, aurul şiardelenii”, „Bietul Ioanide”, „Artista, dolarii şi ardelenii”,„Pruncul, petrolul şi ardelenii”, „Să mori rănit din dragoste deviaţă”, „Faleze de nisip”, „Pas în doi”, „Noi, cei din linia întâi”,„Ciuleandra”, „Ringul”, „Hotel de lux”, „Domnişoara Christina”,„Somnul insulei”, „Pepi şi Fifi”, cele mai recente fiind „Femeiavisurilor”, „Second-Hand”, „Struma” (documentar), „Love andOther Unspeakable Acts”, „Die letzte Station”.

Cum spuneam, îndeosebi după 2005 s-a concentratpe elaborarea unor lucrări din domeniul muzicii simfonice şi aljazz-ului, cele mai cunoscute fiind: „Domino” (concert pentrupercuţie şi orchestră), „Tabu” (concert pentru vibrafon şiorchestră), „Călătoria lui Orfeu” (operă, variaţiuni pe teme deC. W. Gluck), „Labirint” (muzică pentru opt clarinete), „Graffiti”(muzică pentru cor şi pian), la care se adaugă lucrări demuzică electroacustică pentru flaut şi orchestră electronică,vibrafon/ marinbafon şi orchestră electronică, muzică pentruviola solo, viola şi orchestră electronică, 6 lucrări pentruorchestră de jazz -big-band.

Remarcabila discografie a lui Adrian Enescu includealbumele „Basorelief”, pop simfonic (1976), „Funky

Synthesizer”, vol. 1, electroacustic (1980) şi vol. 2, muzicăelectronică (1982), „Grupul Stereo”, muzică pop (1983, 1984),„Cred în tine”, muzică pop (1988), „Bună seara, iubite!”,muzică pop (1988), „Doi navigatori”, muzică pop (1989), „Unbuchet de trandafiri”, muzică pop (1989), „Arcadia JingleBank”, Germania (1999-2000), „Millenium Angel” (2000),„Diva”, pop music (2001), „November Dreams” (Axel SpringerCompany, Germania), muzică electronică (2001), „InvisibleMovies” (Earth Tone Sonic Images Records, SUA), ambientalmusic (2001), „Invisible Movies” (Buddha Bar), ambientalmusic (2001-2002), orchestrator ”Christmas Parade”Disneyland Paris, Franţa (2003).

Chiar dacă a compus muzică uşoară-pop doar înintervalul 1972-1989, Adrian Enescu este foarte cunoscutmarelui public în primul rând datorită marilor şlagăre compusepentru Loredana Groza (17 titluri), grupul Stereo (8), SilviaDumitrescu (6), Gabriel Cotabiţă (2), Angela Similea. Trecândîn revistă aceste hit-uri, regretăm şi mai mult că valorosulcreator a părăsit aria genului, pentru că ar mai fi putut să ne

dăruiască multe piese de succes, cumau fost „Bună seara, iubito!”, „Dansultimpului”, „Salut lumina vieţii”, „Adio”,„Plopii impari”, „Şi dacă”, „Coloanainfinită”, „Dar să lupţi”, „Îţi citesc înochi”, „O inimă de 16 ani”, „Să-ţi spunadio”, „Tu şi eu”, „Măcar o clipă”, „Unbuchet de trandafiri”, „Scrisoaresimplă”, „Ninsorile de flori”, „Zăpadapalmei tale”, „De mă vrei, voi reveni”...Pe tărâmul muzicii uşoare, pop, rock,jazz mai amintim „Pe şase”, „Jazz-melos 1 şi 2”, „Basorelief”, „Inscripţie”,„Funky Synthesizer, vol. 1 şi 2”, dar nuputem uita că a mai scris muzică deteatru, vocal-simfonică („Cantata” pevechi teme bizantine pentru cor mixt,orchestră de coarde şi cvintet de jazz),pentru film TV.

Încheiem portretul de faţă cu oconvingătoare profesiune de credinţă:„La început am crezut că voi putea să

fiu prieten cu toată lume. Mai târziu am văzut că nu e chiaraşa. Acum sunt sigur. Nu putem să fim toţi prieteni. Timpul nue o linie dreaptă. Nu are nici o formă. Noi nu prea putem săne imaginăm ceva fără formă. Muzica are şi formă, şi timp. Sedescoperă, se decodifică, se deschide ca o floare. Muzica pecare am scris-o şi pe care o scriu mă „povesteşte” foarte bine.Întotdeauna mi-au plăcut poveştile care nu se termină. Nu îmiplace să citesc morala fabulei. Vreau să fiu eu acela care oaflă. Desluşirea ei înseamnă şi şoc. Mă pot redresa. Ce se vaîntâmpla cu muzica mea peste 100 de ani? Mulţi oamenicompun muzică. Mulţi au nevoie de acest tip de exprimare.Experienţa în a şlefui sunete nu se poate povesti. E maiimportant ce se întâmplă în „laboratorul” creaţiei. Tu cu tineîntre patru pereţi, având grijă să nu se stingă focul în cuptor!Ce se întâmplă după, afară, în spaţiul cel liber, de cele maimulte ori impactul cu publicul nu mai contează. Lucrurile nusunt ceea ce par a fi. Aparenţele înşeală. Realitatea e mereuuna singură. Săraca mama mea a ajuns pe masa de operaţie.Anestezistul vrea să fie drăguţ, să destindă atmosfera. Oîntreabă candid pe mama: „Doamnă, purtaţi numele unuimare compozitor?”; replica mamei a venit instantaneu: „Da, efiul meu!”.

33

Partituri


CD-uri


Vacanţa Muzicală:„Între înger şi drac”

Grupul s-a înfiinţat în 2010,fiind compus din Mihai Napu (dinformaţia Totuşi) si Radu Pietreanu(ex-Vacanţa Mare). Este singuratrupă care propune conceptul deStand Up Folk & Parody. RaduPietreanu are în spate 27 de ani de

umor, Mihai Napu cam tot atâţia anide muzică. Prin combinareaexperienţelor celor doi a apărut stiluldenumit de ei VaMuZ.

Discul editat de RBA conţinedoar elementele muzicale aleshowului lor, 10 piese proprii, alesedin repertoriul de o sută (de precizatca Radu Pietreanu are un real talentliterar, lansând deja un prim volum deversuri), înregistrate cu ajutorulformaţiei Bandidos (Victor Solomon,Mihai Constantinescu). Folk curat, oneaşteptată şi plăcută surpriză.

Bandidos:„TristAN fără

soldă”Una din modalităţile inspirate,

în condiţiile difuzării defectuoase,este vânzarea CD-urilor împreună cuo publicaţie de tiraj. Aşa a procedatformaţia Bandidos, apelând lacotidianul „Libertatea”. VictorSolomon (chitară), Vichi Stephanovici(voce) şi Mişu Constantinescu(inginer de sunet, mix&master)colaborează cu actorul MariusBodochi, care recită poezia „1907” deAlexandru Vlahuţă, dar are intervenţiipe alte 7 piese. Atractivă este piesa„Gina”, scrisă de Radu Pietreanu, încare simpaticul actor îşi dovedeşte

încă o dată înzestrările muzicale. Altecolaborări pe acest CD produs deMHO Music sunt cele cu DorinAndone, Nicolae Iorga (!), FlorianStoica şi Constantin Pârvulescu. 20din cele 23 de piese aparţin, muzică

şi text, „bandiţilor”, reţinând atenţiatitluri cum ar fi „Gata de show”,„Solitudine”, „Prietenii mei”, „Totînainte”, „Mascarada”, „Aripi deînger”, „Miraj” şi, fireşte, piesatitulară.

Am fost ş-om fi:„Cine-o zâs dorului

dor”De fapt este un album datorat lui

Marinel Petreuş (zongoră, voce),care dedică melodiile memorieitatălui său, faimosul Ion Petreuş, luiGheorghe Pîrja (vioară), precum şioriginalului grup din Ieud,Maramureş, „Am fost ş-om fi”, alcătuitdin Ioan Doru Dăncuş, Ioan Chindriş,Ştefan Pleş, Vasile Chindriş şi IoanLiviu Ilea. Recomandat cu căldură deetnomuzicologul Elise Stan,

materialul discografic, de marecalitate, a fost realizat cu sprijinul

unui mare iubitor de cultură,deputatul Gheorghe Zoicaş. Dingrupul instrumental fac parteFrancisc Balogh (braci), ŞtefanPeterfi (contrabas), Adrian Andreicuţ(dobă). Editat de casa de producţieRoton în excelente condiţii grafice,albumul ne oferă ocazia de a ascultamelodii minunate, izvorâte dininepuizabilul folclor maramuşean:„Ceteruca dragă mi-i”, „Eu atâteadoruri am”, „Cine scutură roua”,„Măicuţă, când m-ai făcut”, ”Noi amfost şi noi om fi”, precum şi piesatitulară.

Nicu Vladimir:„Lucrătorul ostenit”

Uluitor şi trist în acelaşi timp -de la acest extraordinar artist,dispărut prematur, nu ne-au rămasînregistrări profesioniste! Vladimir(atenţie – Nicu este numele defamilie) a înregistrat câteva piese laNicu Covaci acasă în Germania şialte câteva la un nepot în S.U.A.Acest mini-album document apareprin strădania şi abnegaţia maipresus de înţelegere a doi artiştitimişoreni - Daniel - Silvian Petre şiEmil Kindlein, fiind ataşat uneiplachete de versuri (poezii şi desene– Nicu Vladimir), editate la edituraBlumenthal, creată special de ei în

acest scop. Cinci cântece - muzică,text, chitară acustică, voce :NicuVladimir. Evident, înregistrările « decasă » (puse la dispoziţie de AndaNiculina Pittiş, fosta sa soţie) – deşimasterizate - nu pot oferi decât oimagine palidă a impactului tulburătoral unor concerte Nicu Vladimir (aşacum unii dintre noi am avut şansa săle urmărim), forţa şi charismaapariţiei sale. Încă un exemplu de


CD-uridestin artistic «subversiv» strivit detăvălugul culturii socialiste...Mulţumim Dan-Silvian şi Emil!

Steelborn: „Trup de apă”

Cvintetul bucureştean şi-aluat denumirea de la Black LabelSociety, deşi în lume mai există şialte formaţii cu acelaşi nume. Intoamna lui 2008 s-a născut ideea, în2009 au intrat în sala de repetiţii, în2010 au început concertele încomponenţa actuală: Aura Pohoaţă(concurentă la “Vocea României” şiconsilier la cabinetul lui CrinAntonescu), Mihai Dănciulescu,Robert Munean, Alex Botezatu,Cătălin Gurău. Au scos două EP-uri,iar acum primul album, în regieproprie. Se bucură de tot mai multeaprecieri, fiind aleşi să cânte îndeschidere la Bon Jovi

S-a imprimat în diversestudiouri, componentul formaţieiTrooper - Aurelian „Balaurul” Dincăfiind inginer de sunet şi producătoralături de Steelborn şi M.

Dănciulescu. 13 cântece proprii, înlimba română, cu o singură excepţie:pop-rock de bună calitate, variat, oformaţie de viitor.

Cristina TurcuPreda: „Alergiomule o viaţă”

Editat de casa Big Man, acestCD conţine 16 piese interpretate decunoscută solistă din Argeş, dintrecare reţin atenţia „Pe cine nu laşi sămoară”, „Mi-e drag lume să trăiesc”,

„Inimă mereu iubeşti”, „Unde-s aniitinereţii”, „Am pierdut în viaţă multe”,.Spre cinstea ei, solista apelează,

spre deosebire de alţi colegi debreaslă, la instrumentişti din ţară, subconducerea cunoscutului MarianAlexandru, care semnează şiaranjamentele orchestrale. Albumul afost înregistrat în studioul Virtual Art –masterizare sunet George Nemeznic.

Diana Matei şiTaraful Cleante:

„Of ce dor, ce chin,ce jale”

Proiect all style fusion, editatde Roton, care aduce în atenţiapublicului tânăr muzica veche,lăutărească, transpusă pe ritmurimoderne: pop, rock, jazz manoush,reorchestrate inedit.

Cleante este prenumele unuiviolonist de marcă, originar din ZonaDunării, talentul acestuia fiind preluatde fiul lui, Marian Cleante, care a

înfiinţat Taraful Cleante. Diana Matei,solista bandului, a absolvit Liceul deMuzică “Dinu Lipatti”, a urmat

cursurile Conservatorului, secţiacanto-muzică bizantină, iar în prezenteste anul 2 la Doctorat şi anul 2 laUNATC, secţia actorie. A obţinutnumeroase premii, împreună cuviolonistul Marian Cleante a străbătuttoate colţurile lumii în turnee, iar din2007 este solistă a AnsambluluiProfesionist al Armatei.

Albumul conţine 12 pieseprintre care se numără melodiicelebre precum „Mociriţa”, „Dacă zicică mă iubeşti”, „Tu eşti floarea vieţiimele”, dar şi creaţii proprii ale artistei,orchestrate cu ajutorul TarafuluiCleante.

Hi-Q: „Cândzâmbeşti”

Unul dintre cele mai vechigrupuri pop-dance de la noi(întemeiat în 1996), cu multe hituri laactiv, revine cu un album edit de CatMusic. Lângă cei doi membripermanenţi - Florin-AlexandruGrozea şi Mihai-Răzvan Sturzurevine după cei 7 ani consacraţicopilului Daniela Alina Bucur (fostăDana Nălbaru). Discul conţine 10piese în română şi engleză, creatorprincipal (muzică, texte, orchestraţie)

fiind Grozea, ajutat deseori de Bucur.Mixat şi masterizat la studioul INES(inginer de sunet - Cristi Dobrică,producător executiv - Florin Grozea),albumul nu ne oferă surprizedeosebite faţă de realizărileanterioare ale grupului, fiind totuşievident un plus de profesionalism şiexperienţă. Pop-dance bine conturat,absolut necesar peisajului nostrumuzical.

Pagini de Florin-Silviu URSULESCU

Pe micul ecran

A C T U A L I T A T E AM U Z I C A L Ă

Redactori:Mihai COSMA

Octavian URSULESCU Editorialist: Liviu DĂNCEANU

Şef de producţie: Costin ASLAM

Semnează în acest număr:Loredana BALTAZAR, Al. I. BĂDULESCU, Corina BURA,Grigore CONSTANTINESCU, Constanţa CRISTESCU,

Marcel FRANDEŞ, Oana GEORGESCU, LilianaIACOBESCU, Doru IONESCU, Carmen MANEA,

Doina MOGA, Diana MURĂŞAN, Tatiana OLTEAN, Camelia PAVLENCO, Mariana POPESCU,

Constantin TUFAN-STAN, Mircea ŞTEFĂNESCU, Florin-Silviu URSULESCU, Vasile VASILE

www.ucmr.org.ro

Adresa redacţiei: Bucureşti, Calea Victoriei 141, sect.1,010071, România. Tel./Fax: +40-21-312.98.67

E-mail: [email protected], [email protected] - ERICOM PRINT SRL

TEL: 021-410.64.88 ISSN: 1220-742x

REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE U.C.M.R. CU SPRIJINUL UCMR-ADA DIN FONDUL SOCIAL

CULTURAL

Miracolul jazz de laSibiu

Doru IONESCU

În săptămâna premergătoare celei de-a 44-aediţii a festivalului de jazz de la Sibiu, în prima ediţie dinmai, la TVR Cultural, echipa Remix şi-a încordatmuşchii şi - scotocind arhivele TVR – a pus în undă oemisiune dedicată acelui adevărat miracol întâmplat, înanii ’70 şi ’80, acolo unde nuexistase o mare tradiţie a genului. Înschimb, în 1974, după trei ediţii aleunui prim festival naţional de laPloieşti... antologic (începute în1969), clubul de jazz sibian condusde prof. Nicolae Ionescu a continuatcu o a patra... peste munţi.

Pe intervievaţi i-am totcolecţionat din 2000 încoace –Johnny Răducanu, Marius Popp,Aura Urziceanu, Nae Ionescu (filmatla aniversarea unui deceniu defiinţare a clubului, în toamna lui1980), unicul Florian Lungu, DumitruMoroşanu, Zoltan Boroş (ambiiteverişti cu un aport deosebit înproducţie, promovare şi difuzare),Emilian Tantana, Virgil Mihaiu, HarryTavitian, Eugen Gondi, Ion Baciu jr,Paul Weiner, Puba Hromadka, Vali Farcaş, PoldiReisenauer, Johnny Bota, Costin Petrescu... şi

fotograful Fred Nuss. Acesta din urmă, portretizat decolegul operator Vlad Micu anul trecut, a făcut şi oficiilede gazdă, prezentându-ne, pe lângă zecile de fotografiicare l-au făcut celebru, şi acea sală a oglinzilor unde îşidesfăşura activitatea clubul, creuzetul festivalului.

Emisiunea a vizualizat prima ediţie (prin imaginifără sunet cu Richard Oschanitzky, Mihai şi ŞtefanBerindei, Sandu Abramovici, Peter Wertheimer, EugenGondi, Dan Mândrilă, Johnny Răducanu, Bigband-ulRTV dirijat de Sile Dinicu), a doua (cu grupul lui PaulWeiner, Puba Hromadka şi Bela Kamocsa de laTimişoara), trecând de 1976 printr-un superb reportaj cuatmosfera din zilele festivalului (Marius Popp Quartet,

Vocal Jazz Quartet – grup vocal efigie aSibiului) şi punctând ediţia din 1977 cuRadu Goldiş, Adrian Enescu, AlinConstanţiu, Eugen Movileanu.

Din 1979, o ediţie specială aEmisiunii în limba maghiară a adus în primplan grupuri diverse, de la jazz rock laprogresiv precum Modal Q, ExperimentalQ2, Basorelief, Creativ-ul lui HarryTavitian, dar şi trioul lui Ion Baciu jr oriBigband-ul studenţilor din Bucureşticondus de Biţu Mărgărint. Au urmat PostScriptum din Timişoara şi Ethos dinOradea din două foarte bogate ediţii(1980-1981) extinse pe durata a câte patruzile, când au început şi participărileinternaţionale de marcă. Dintre intimiifestivalului, am putut consemnadeclaraţiile lui Emilian Tantana (astăzi un

respectat organizator de jazz din Austria) şi aleprezentatorului atâtor ediţii, scriitorul Virgil Mihaiu (în alcărui volum de eseuri dedicate acestei muzici,

Florian Lungu (1983)

“Jazzorelief”, am aflat la loc de cinste marele festival –cea mai bună documentare pentru subsemnatul), acumdirectorul Institutului Cultural Român din Lisabona.

Aura Urziceanu într-un recital din 1984 (cuMarius Popp şi Decebal Bădilă), Zoltan Boroş, DecebalBădilă şi Johnny Răducanu în 1989, Anca Parghel în1994 au figurat în ultima parte a emisiunii, departe de aepuiza adevăratul patrimoniu existent în arhivele TVR,datorat festivalului de la Sibiu, prin urmare dându-nesperanţe de a reveni într-o ediţie viitoare care săechilibreze istoria cu jumătatea postdecembristă.Pentru că au rămas acolo, în subsoluri, încă multedocumente rarisime cu bigband-urile clujene ale luiMihai Porcişanu şi Ştefan Vannai, cu grupurile ieşene,mai mici sau mai mari şi liderii lor – fraţii Popovici,Romeo Cosma -, sibienii Erik Moniak, Radu Ghizăşanşi Andrei Colompar, grupul bucureştean Opus 4 cuNicolas Simion, Mircea Tiberian, Cătălin Rotaru, GarbisDedeian, Billy Bontaş, trupele timişorene clădite în jurulunor Liviu Butoi, Doru Apreotesei, Mişi Farcaş, MihaiMarcovici, Dan Ionescu, Johnny Bota, apoi o întreagăpleiadă de nouăzecişti, cu combinaţii dintre cele maiexotice. To be continued... (Foto: Mirel Leventer)

Date post:	28-Jan-2017
Category:	Documents
Upload:	lynhu
View:	220 times
Download:	1 times

AM-2012-05

Documents