Description:
Alexis Carrel (28 iunie 1873 - 5 noiembrie 1944) a fost un chirurg și biolog francez, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 1912. S-a născut la Lyon. Alexis Carrel este cunoscut pentru studiile sale în domeniul chirurgiei și în special al chirurgiei vasculare, studii care au fost începute în Franța și continuate după 1904 în Statele Unite. Cadru al Universității de Medicină din Chicago și apoi din 1906 al Institutului de Cercetări Medicale Rockefeller din New York, Alexis Carrel primește recunoașterea publică a efortului său în domeniul cercetării chirurgiei experimentale și în special vasculare, al transplantului de țesuturi și organe în 1912, când i se acordă Premiul Nobel pentru Medicină.O dată cu lucrările de medicină, a scris şi cărţi de spiritualitate, între care cea mai cunoscută este "Omul - fiinţă necunoscută" (L'homme cet inconue). După ce a vizitat locul de pelerinaj de la Lourdes, a devenit un creştin practicant, aşa explicându-se scrierea acestui eseu despre rugăciune. În legătură cu foloasele rugăciunii, Alexis Carrel spune: "Oamenii care se roagă în mod serios se caracterizează prin perseverenţă în împlinirea obligaţiilor, printr-un simţ al datoriei şi al răspunderii avansat, prin mai puţine căderi şi păcate şi printr-o anumită bunătate faţă de ceilalţi... Rugăciunea produce în suflet calm, linişte interioară, armonie între activitatea nervoasă şi cea morală, o putere mai mare de a suporta încercările vieţii, sărăcia, boala, calomnia şi moartea. Echilibrul cauzat de rugăciune devine un puternic ajutor terapeutic pentru omul bolnav... Astfel, rugăciunea îi marchează pe credincioşii săi cu o caracteristică particulară: castitate în privire, calm în atitudine, bucurie senină în expresie, curaj în conduită şi, când nevoia o cere, jertfa de sine a soldatului sau martirului..."
![Nikos Kazantzakis - Alexis Zorba_eBook [v. 1.0]](https://static.documente.net/doc/80x56/55cf8e1e550346703b8ebc0b/nikos-kazantzakis-alexis-zorbaebook-v-10.jpg)
