Alexandru Boboc

FILOSOFI CONTEMPORANI (II): Orientări şi stiluri de gândire semnificative în epoca reconstrucţiei

moderne în filosofie

Descrierea CIP a Bibliotecii �aţionah: a României

BOBOC, ALEXANDRU Filosofi contemporani 1 Alex;:u�dru BcJboc.- Cluj-�:apoc;�.:

Grinla, 2006-voi. JSB'-. 978-97�-7651-78-5 Vol. 2: Orientari şi stiluri de gândire în perioada

rt�constn,cţiei modeme în filozofie.- 2007.- Bibliogr.­lSB\.i 978-9/l-126-044-�)

l.:i(iCO; L _________ _

Coperta: Vladhnir Negoiţă

@Autorul

Cluj-Napoca, Str. Prin1ăverii 22/23, c. 400536 GS!v1: 0744-777.883, Tel./fax 0264-592777 E-mail: grinta@entail.ro Director: Gabriel Cojocaru Echipa telmică: Ioan Negru

Alina Tănase Vladimir N egoiţă

ALEXANDRU BOBOC

FILOSOFI CONTEMPORANI (II):

Orientări şi stiluri de gândire semnificative în epoca reconstructiei moderne în filosofie 1

(Transcendentalism, psihologism, intuiţionism, pozitivism şi filosofie analitică)

EDITURA

� Cluj-Napoca

SLTMAR

Ctrv·â11t înai11te . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... . .... . . .. . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 lllt;·oJuct>re: FL)rtnă ŞI simbol în recon�-;tructia modernă în filosofie ............... 11

'

VVU0:DT: Psihologie şi filosofie ... . .. . .. . . . . . .. .. .. . . . . .... ... . . .. .... .... .. .. ..... . ... . . . . . . . . .... . .... 17 PElRCE: Semiotică şi filosofie . . . . . ... . . ... .. . . . . . . . .. ..... ...... ., ..................................... ;44

BERGSl1N: «Durata>� şi intuiţie; intuiţionism ................................................. .49

CROCE: Intuiţie şi expresie; <<dialectica distinctelor» .................................... 59

HCSSERL: Intenţionalitate şi transcendenţă; fenornenologia şi arta m<)dernă . ... ... . . ..... ..... . ... . ... ... . .. ... . . . . .. . . ..... . . . . . .... . ... . . . .. ... ... .. . . .. . . . .... . . .. . .. . . . ... . . 66 SPENGLER: Cultura ca «tt'non1en originar» a! istoriel. . . .. .. . .. .. .. . . . .... . .. ... . .. . .. . . /'] CASSIRER: LiJnbaj şi c.Lm.oaştere.: <<filosofia formelor simbolice,, .. . ... .. . ... .. . .. 76 RUSSELL: Logică şi filosofie: «teoria descripţiilor» . . . .. . ... . . . .. . . . .. .. . . .. . . .. -. ...... 1 06 \VITTGENSTEIN: Limbaj şi «critica limbajului)> . . . .. . .... ... . . ........ ... . . . . ..... . . . . . .. . 124 CAI{f\: AP: Semantică şi logică: <<lumi pos ibile» ............................................. 141

În loc de !nclzciere: <<Pragmatic tnm>.' în gândirea conternpurană . ... . .. .. . . . . .. . 153

ANEXĂ:

lfeinrich Rickert, Obiechll ctuloaşterii: Sens şi valoare . ... . . ... . . . ... . ...... .... . .. . . 16<1 Charles Sanders Peirce, Logica privită ca semiotică: Teoria sctnnelor . . .. . . . . .... .. ... ..... .. ...... . . .. . .. .. . . ... ... . .. ... . . . .. .. . .. . .. . ... . ... . . ... . . .. .... . ... . .... 179 HPnri Bergson, Int u iţia filosofică ... ... . ... . . . .. . . . . . . ..... .. . . .. . .... . . . . . . . .. . . .. . . .. . . . .. . . . . . . .. . 185 Ernst Cassirer, Filosofia formelor simbolice: Introducere (I) . ... . . . . ..... . . .. . . .. 204

Bcrtrand Russelt Principia 1llt1fhf:'nwtica: Aspecte filosofice ..... � .. . . ... . .. . . . . . ... . 218

Rudolf Ciunap, Vechea şi noua logică . . . . . . . . ..... . . ... . . . . . . . . . . . . .. . ........ . . . . . .. " .......... 229

Indicaţii bibliografice ......................................................................................... 245

5

CUVÂNT ÎNAINr<fE

1r1otto: « . .. die Ph1losophie, ihrf' Zeit in

Gcdanken e1:faj5t» (G.W.F. Hegel, 1f321) << •• . die Logik ist die :t\1ethode des

Philosophierens>> (R. Carnap, 1931)

1. Prin «critica ratiunii istorice» al terna ti vă cumva 1 <<postrrlodernă» la Critica raţiunii pure, în afirmarea raţi.onalităţii prin tipuri de raţionalitate -f Dilthey deschidea o nouă. epocă în istoria a.şezarn moderne a ştiinţelor umane. Prin formula '<Geistes\vissPnschaften>>, cu noua «critin1 a raţiunii>> se anunţa un veritabil progra1n de funda1nentare în logica şi metodologia ştiinţelor: "Ştiinţele spiritului - preciza Dilthey - nu constituie un ansmnblu de configuraţie analoagă celei din cnnoaşterea naturii; conexiunea. lor s-a dezvoltat altfel, şi va trebui să fie privită de acun, înainte nun1ai aşa cun1 s-a făcut istoriceşte. 1\!laterialul acestor ştiinţe îl alcătuieşte realitatea social-istorică, aşa cum ea ca tip istoric a fost conţinută în conştiinţa. umani tăţii"l.

Aceste ştiinţe au nevoie însă "de o conştiinţă a raportului adevărului lor cu realitatea, precum şi cu alte adevăruri abstrase de ase1ncnea din realitate ... Din aceste premise reiese sarcina de a dezvolta o fundamentare teoretico-gnaseologică a ştiinţelor spiritului . . . Rezolvarea c1cestei teme ar putea fi desemnată ca o critică a raţiHnii istoriccJ adică a cap acităţii omului de a se cunoaşte şi societatea şi istoria de el createJ'2•

2. Este de reţinut că această deschidere acoperă intervalul de timp bogat ilustrat în mari teoretizări din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea şi primele decenii ale secolului XX, când psihologia devenea

: \'v'. Dilthcy, Einleitwzg in die Geisteszvisenschajtm. Versuclz einer Grundlegzmg fiir das Studium der Gesellschaft rmd aer Ceschzchte (1883). în: Gesmnmclte Schriftm, I. Band, 7. Aufl., Vandenhoeck & Ruprecht in Gbttingen, 1973, p. 24. 2 Ibidem, p. 116. O întemeiere L� «ştiinţelor spiritului>> nu ar fi posibilă dt�cât pornind de la �1sihologie, al cărei rol iiCÎ Dillhey îl compară "cu rolul pe care-1 are matematica în ştiinţele naturii''' (:\. Bagdasar, Ftlosofia cmltrmporană a istoriei, Bucureşti, 1930, p. 4.).

7

cumva, procedeul teoretico-n1etodologic, şi psihologisrn. Şi aceasta: în înţelegerea cunoaşterii însăşi, în ştiinţe şi în fHosofie, 1n conceperei! esenţei şi funcţiilor logicii ca atare.

"Critica raţiunii istorice" aducea astfel o inedită întrebuinţare a ideii critice kantiene, aşa cum o îndeplineau (pe alt plan) şi neokantienii (Rickert, Cassirer). Un accer�t deosebit �e mutii pe ccnceptele de semn�fice.ţie şi comprehensiunc, ceea ce anunţă acţiunea hermeneuticii (chiar prin Dilthey) şi apoi, treptat, a fenornenologiei .

Epocii reaşezării teoretico-metodologice a perioadei amintite i se asociază fonne bine constituite de intuiţionism (Bergson, Croce, Spengler), dar şi de păstrare a tradiţiei transcendentahsrnului kantian (Cassirer) şi a gândirii dialectice hegeliene (Croce), care sporesc diversitatea abordărilor prin întâlnirea experienţei ştiinţifice cu experienţa artei şi a istorie1 însăşi. Căci "numai un concept mai exact al activităţii estetice poate să ducă la corectarea altor concepte filosofice şi la soluţionarea unor probleme care pe altă cale pare aproape de ne realiza t"3.

Ceec1 ce adânceşte proces ul de diferenţiere şi integrare în ştiinţe şi în filosofie ţine însă de progresele în logică, datorate (în mare parte) restructurării prin demersul semiotic, ceea ce a şi accentuat prin1atul studiului lilnbajului în intreaga activitate teoretica-metodologică. De la reconstrucţia prin psihologie, fenomenologieJ chiar hermeneutică, s-a trecut în ceea ce s-·a ntnnit <(epoca analizei»4.

Indiferent însă de complexitatea (prin diversitate) fenorr'tenului filosofic din perioada menţionată, ne pare instructiv ceea ce preciza cândva N. !-!art1nann: "În istorie stăruie un dublu curs al gândirii filosoficeJ anume: cel al cunoaşterii şi cel al teoriilor (imagini ale lurniiJ sisteme). În ambele cazuri e vorba de o mişcare în opoziţii ; realizând un oarecare progres, chiar şi unilateral ... central în orice sistematică este, în esenţă, «gânditorul care pune problen1e» (der Problemdenker) şi, ca unnare, vremea noastră nu n1ai este cea a «sisten1ului de gândire», ci aceea a «gândirii problemelor»"s.

3 B. Croce, Estetica priPita ca ştiinţâ a cxpreszei şi ca lingvistiâi generalii, Bucureşti, Editur� CniH�rs, 1970, r'· 66. -i The Age �f Analysi<:. 201" Century Philosophers (.selected by ::V1arton \Vhite, Ne\\'­York/Toronto, 19.55). 5 N. Har�mann, Da philosoţJhische Gedanke und seine Gt'schiclzte (1936), în: Kleinere Schriften, Bd- Il, Berhn, W. de Cruyter & Co., 1957, p. 36-37; 59.

8

3. Din seria unor astfel de gânditori prezentăm n1ai departe câteva dintre cazurile cele mai relevante pentru configurarea şi afirmarea următoarelor direcţii (şi stiluri de gândire): psihologism şi intuiţionism; transcendentalism şi dialectică; fenomenologie; gândirea analitică6• Mentionăm că materialele de bază în această nouă selectie au fost 1 1 elaborate într-un interval de timp destul de îndelungat (1975-1998) al activităţii mele. Reluarea (cu unele modificari, întregiri) aci stă mărturie pentru tUl element de continuitate şi consecvenţă în conceperea şi hermeneutica desfăşurate în spaţiul vast al "filosofiei contemporane".

E•;ident, seria posibilitătilor de selectie rămâne deschisă. 1 ' Importante sunt aci: a) selectarea după forţa constructivă a gânditorilor, capacitatea lor de a pune probleme şi de a contura soluţii cu perspectivă; b) aceasta din urmă îndeosebi în câmpul problen1elor de bază ale filosofiei în dublu sens: ale oricărei gândiri şi ale gândirii unui anumit filosof; c) semnalarea complexităţii fenomenului filosofic conten1poran, a marii lui diversităţi în afirmarea capacităţii de reconstructie teoretică inedită.

În ;irtutea distincţiei dintre problemâ şi soluţie, dintre problematica unui domeniu şi teoria lui, distincţie pe care o . . considerăm piesa de

'1..\. rezistenţă a unei metodologii veritabile a ev�luării şi a integrării teoretice, redăm aici cuvintele unui gânditor mult experimentat în folosirea demersului istorica-filosofic: "Nimeni nu începe cu propria sa gândire, ci fiecare află activă în vremea sa o anumită stare a cunoaşterii şi a punerii problemelor, stare căreia, dacă vrea ca atare să cerceteze, i se acomodează treptat şi i se integr�ază"7.

În ce măsură cele prezentate aci vor fi de ajutor în cunoaşterea gândirii contemporane, ră1nâne ca cititorul să judece şi să aprecieze. În ceea ce ne priveşte, nu am intenţionat decât să mijlocim accesul la o mare «experienţă a gândirii», «Omnia rerum principia parva sunt» (Cicero, De Finibus, V. 21: "Începuturile tuturor lucrurilor sunt tnici").

6 Pentru alte orientări: Alexdndru Boboc, Filosofi contemporani. Fenomenologie, hermeneutică şi ontologie (Cluj-Ndpoca, Editura Grinta, 2006).

7 �. Hartmann, Kurze Selbstdarstellung, în: Philosophen-Lexikon, hrsg. von W. ZiegenfuiS, Bd. I, Berlin, W. de Gruyter & Co., 1949, p. 454.

9

IN'fRODUCERE: Formă şi simbol în reconstrucţia modernă în filosofie

1. În procesul constituirii şi afirmării gândirii filo��ofice shhuie :::.trearea: "Ce este ornul?", marcând nu nun-tai centru] de referinţă al <udiului teorebco-fi]o�ofic al problematicii otnului, ci şi lairnotivul ;? n1dirii europene în ansamblu, activ (în multiple varjante) în jstorb .::tJnşbinţei istorice, a n1odernităţii culturii europene.

"Câmpul fi losofiei -- scria Kant -, consjderat în sen1nifica.ţ·ia sa ·_iniversală, poate fi adus în forma răspunsurilor la următoarele �:1trebari: 1. Ce pot să ştiu? (Was kann ich wissen?); 2. Ce trebnie să fac? \\'as soll ich tun?); Ce îmi este îngădllit să sper? (vVas dari ich hoffen?);

:e e5te omul? (Was ist der �ensch?) . .. În principiu, tuată a ceastă ..=onfiguraţie ar putea fi considerată ca aparţinând antropologieC 5eoarece primele trei întrebări se rap ortează la cea din urmă1•

Examinând filosofia kantiană, de la teoria ştiinţei şi a moralei, �:ană la teoria esteticii, filosofia istoriei, a religiei, cercetarea de �pecialitate a ajuns la încheierea că aproape toate operele lui Kant sunt \-ariaţie asupra acestei teme unice, anume cea a sp iritului uman, creator in rnod autonom. Ca urmare, răsptmsul luj Kant la întrebarea "Ce este ,)!nul?" sună astfel: ,, omul este crea tor ... E adevărat, o1nul nu este

Dumnezeu, însa prin cap acitatea sa de creaţie, el este o i.rnagine a lui Dun1 nezeu"2.

Prin forţele sale creatoare, omul se înscrie într-o căutare de sine, structurată însă de forme multiple de obiectivare, prin care depăşeşte graniţele hunii concrete ale vieţuirii . Între aceste forn1e se situează mai intâi cunoaşterea în form ele reprezentării ş1 ale gândirii conceptuale, în care este prezentă deja funcţia de si1nbolizare, de fapt rid icarea de la condiţia de «homo naturalis» la cea de <<homo creator».

--------

� Imm. Kant. Logik, 1802, Akademi2-Textausgaue, Bd. 9, Berlin/�ew York, vV. de GruyLt.'r, 1972, p. 25. -' L.v\'. Beck, Was ha!Jm rvir vo11 Kanf gelemt?, în: 5. lnternationaler Kant-Kongre:.s. 'V1ainz 1981, Akten TL Bonn, Bouvier, 1982, p. 13.

11

Ducând m,1i departe gândul kantian (din sfera ela.borării unei teorii .1 cunoaşterii, îndeosebi), Cassirer a proiecta.t o "filosofie a fonnelor simbolice',., în care "funcţia cunoaşterii", ca şi alte funcţii ,1le simbolizării, se diferenţiază în contextul dinamic al culturii: "este însă de căutat o regulă care don1ină multitudinea şi diversitatea funcţiilor cunoaşterii, pe care, fără să le depăşească sau să le nimicească, ea (regula) le adună într-o înfăptuire unitară, le strânge într-o acţiune spirituală închisă în sjne. Dar, în acest punct, orizontul se lărgeşte de îndată ce se ia in considerare faptul că însăşi cunoaşterea, oricât de universal şi cuprinzător s-ar prezenta conceptul ei, reprezintă totuşi, în întreaga cuprindere spirituală şi în interpretarea fiinţei, mereu o singură rnodalHate de n1odelare. Ea este o configurare (C;estaltung) a multiplului, orientată de un principiu specific, da1· în acelaşi timp în sine clar şi riguros delin1itat''3.

Cu aceasta se ajunge la un nou nivel de generalizare şi specificare: "Fiecare funcţie spirituală veritabila are o trăsătură comună cu însilşi cunoaşterea: anume faptuJ că în ea sălăşluieşte o forţă originar­fornlativă, nu pur şi simplu reproductivă .. Ea nu exprin1ă doar pasiv ceva ce există, ci cuprinde în sine şi esenţa autonomă a spiritului, prin care simpla existenţă a fenomenului primeşte o <<semnificaţie>) determinantă, un conţinut ideal propriu. Aceasta valorează pentru artă, ca şi pentru cunoaştere; pentru rnit, ca şi pentru relif;ie. Toate acestea dăinuÎL'sc în lumi ale imaginii specifice, producătoare a ceva nou, după un principiu dL• sjne stătător"4•

În felul acest<.1, fiecare dintre aceste lumi prezintă 1,configuraţh si1nbolice" proprii, care/ "chiar dacă nu se asearr1ănă cu sin1bol urile intelectuale, le sunt totuşi asetnănătoare prin originea lor spirituală. Nici una dintre aceste configuraţii nu se reduce la alta şi nu poate fi dedusă din altele, căci f1ecare dintre ele desemnează o modalitate determinată de interpretare spirituală . . . 1'�).

În alţi termeni, "principiul fundamental al gândirii critice, anun1e principiul «prin1atului >> funcţiei faţă de obiect capătă, în fiecare

·' [rn·.;i C<1�>sir�r, Philosop!z1r) de1 symbolhchen Formen, L 4. Aufl., Darmstadt, Wiss. Bu..:h.ge-:;ellsch<lft, 1964, p. 8. 4 IbideHi, F· 9. :. i!Jirfem.

12

domeniu particular, o nouă Jorn1ă (Gestal t) şi cere o fundarr1entare de :-'ine stătătoare. "Alături de funcţia cunoaşterii pure este valabilă funcţia gânclirii lingvistice, funcţia gândirii mitica-religioase şi funcţia intuiţi.ei :Htistice, în aşa fel structurate, încât devine prin aceasta evident cun1 în ele se împlineştE' o configuraţ-ie cu toh1l delimitată nu atât a lumii, cât mai ales asupra lumii, într-un context obiectiv al sensului şi al Lmei intuiţii obiective de ansarnblu"b.

2. Preludiul teoretica-metodologie de mai sus înlesneşte/ credem, inţe1egerea specificului şi rolului formei în toate domeniile "obiectivării" :n forn1ele culturii şi, totodată, func�a de silnbolizare in aceste forme, concepute ca "forme simbolice" . De aici şi nevoia unei darificări asupra :-imbolului ca atare, ca tip (mai exact, funcţie) de semn.

Conceptul de simbol constituie, într-un fel, o "cheie" spre inţelegerea lumii formelor culturii. Ca semn (�i tip de semn), simbolul nu 5e poate înţelege ca o copie a ceva dat. Căci {/semnul nu este un simplu înveliş accidenta l al gândului, ci organul necesar �i esenţial al acestuia .

El (sernnul) nu serveşte nun1ai scopului comunicării unui conţinut dat, ci e.ste un ins trttlnent cu ajutorul căruia el se configurează şi işi capătă depl ina determinare. A�tfel actul determinării concepute a unui conţinut merge mână în tnână cu actul fixării lui intr-un semn caracteristic. Ca turnare, orice gândjre cu adevărat riguroasă şi corectă îşi află reazemul în simbolin1 şi semiotică . . . "7.

Într-o tenninologie azi cvasiunanim acceptată, relaţia de semne (funcţia de semne, ,,semiosis") este una triadică ireduct::.bila, constând în aceea "că un semn (I) indjcă (desemnează) pentru un interpret (II) ceva (III)''; "semnul stă astfel pentru ceva, pentru obiectul său, dar nu în toate privinţele, ci cu referinţă la un fel de idee, pe care atn numit-o uneori bază (justificare) a simbolului"8. [Jupă relaţia cu obiectul, semnul poate fi: iconic, index, sin1bol. "Iconic" -ul este "un semn care se atribuie obiectului pe care îl denotă nun1ai în virtutea caracterelor sale proprii, pe care le poseda întocn1ai, chiar dacă un astfel de obiect există sau nu realmente" ; aceasta spre deosebire de index (care "şi-ar pierde caracterul

6 Ibidem, p. 11. 7 IIJ!dem, F· 18. � Cb. 5. Peirce,. Logh a::; Srmiotic�: Tire 'f!u:ory Lif" S(�Hs, în: [Jhflosophicrzl Writings uf Peirce, selccted by justus Buchler, :'\c·"'· York, 1932, p. 99, 101, 104).

13

de sen1n da.di obiectul ar fi indcpărtat") şi de symbol (care "şi-ar pierde caracterul de semn dacă nu ar exista un interpret")'19.

Simbolul este, în această accepţie, ,,un semn care se referă la obiectul pe care îl denotă în virtutea unei legi -- de obicei, o asociere de idei generale, ceea ce f.:1ce ca simbolul să fie interpretat ca referindu-se la acel obiect. Simbolul este el 1nsuşi un tip general sau o lege . . . se manifestă printr-o replică. Dar nu numai sin1bolul este general, ci �i obiectul la care se referă este de natură generală . Trebuie sa avem, de aceea, cazuri existente pentru ceea ce denotă �in1bolul, deşi prin «existent» trebuie să inţelegen1 aci un existent în universal imaginat posibil la care se referă simbolul',.IO. Aceasta situaţie face ca simbolul să in1plice "un fel de mdcx, deşi de un bp special", ceea ce nu afectează /,caracterul de semnificant al sirnbolului"l1.

3. Asoci.Prea rnajoră a "caracteruiui de sen1nificant'/ trimite la o sferă :nai largă a discuţiei despre simbol/ în funcţie, bineînţeles, de tipurile de lirnbaj 'în care îşi �flă locul în modalităţi determinate de specificul domeniilor: ştiinţă, rnit, artă ş.a. Aşa CUlYl_ scria Cassirer, "semnele simbolice, cnre ne intampină 1n lin1bă, mit, în artă, nu «sunt» rnai întâi pentru a dobândi apoi, dincolo de existent încă o semnificaţie, ci întreaga fiinţă în ele izvorăşte abia din semnificaţie. Conţinutul lor (al simbolurilor) se deschide, pur şi complet în funcţia semnificării'112.

Este clar de aici că simbolul nu este o repetare a unui conţinut singular al sen1nelor "în desfăşurarea configuraţiei con1plete şi în configurarea pe care aceste �jen1ne o cunosc în multitudinea domeniilor specifice ale culturii"U. Se poate afirma "că valoarea lor rezultă nu atât în ceea ce reţin din conţinutul concret sensibil particular şi din existenţa nen1ediată a acestuia, ci în ceea ce reprirnă ;;i lasă la o parte din această stare nernedifltă''1-!.

S-a observat, pe bună dreptate, că originalitatea lui Cassirer stă în faptul că ne previne îm.potri va confuziei posibile între «simboh> şi «copie». Căci nici unul dintre simbolurHe de care se ocupă nu vi11.e să

<:�Ibidem, p. 102, 104. :o Ibâcnz, p. 10-l:. : i l bidt-'!11. iZ E. Cassirer, Or. cit., p. 42. u Ib1dem, p. 41. 14 lb11.iem, p. -1:4.

14

înlocuiască un conţinut mintal gata constituit, în acela;;i fel în care o copie reproduce un model. Care ar fi sensul şi uitili tatea acestei reduplicări?"l5.

Cassirer, (poate cel 1nai bun cunoscător al "forn1elor sin1bolice") le-a prezentat "ca moduri spontane de organizare a experienţelor conştiinţei. Ideea sin1bolului ca semn al unui conţinut preexistent a fost supusă de Cassirer unei aspre critici": "sernnul simbolic nu este decât unul şi acelaşi lucru cu ac ţi unea prin care se obţine sen1nificaţia realităţii. Experienţele noastre spirituale se organizează în chip firesc în �iinboluri de felurite categorii ale artei, pe lâng�1 acelea ale lilnbii, miturilor şi alte cuno7tinţei teoretice"16•

Înţelegerea corectă ră1nâne aceasta: după cun1 simbolur1le cunoştinţei teoretice nu sunt sin1pie copii ale unui înţeles preexistent, si:rnbolurile rnitologice şi artistice nu pot avea nici ele acest caracter. Se1nnificatia acestora din urmă se formează. astfel, o dată cu întocmirea 1 •

�in1boJului şi nu poate fj extrasă şi izolată din el. 4. Revenind la idea forn1elor culturii ca ,Jorme simbolice",

precizăm aci că E. Cassirer are o concepţie clară despre simbol: un concept ,,.rodnic" .şi "1nultibteral", cu "sem.nificaţie generală", «.1 cărui forţă de sernnificaţie se po,:::te constata în configurarea principalelor _forme C\le culturii17. Simbolul are o întreită funcţie: ,,de exprimare" (AusdnKk), "de reprezentare" (f)arstellung) şi "de serrtnificaţie" (Bedeutung)"18.

l\1ai n1ulC în reconstructia unei antropologd filosofice simbolul devine "o cheie pentru înţelegerea omu]ui"'lY. "Lumea sirnbolurilor"

devine "obiect al ştiinţelor despre omlf, ceea ce necesită un alt program al cercetării : a cunoaşte înseamnă "a înţelege şi a interpreta simboluri"2P.

T:::-ece d.stfel în prirn pL::ln rolul limbajului şi ol detenninarilor �pedficjtăţii formelor culturii prin prezenţa funcţiei-simbot în care "o

;� T. Vidnu, Po:;tun:e, Bucltn'�ti, EPLC. 19()6, p. 1:8. 1!' T. \'ii:-mll, A!t•goric şi ::;iJ;rt:o!, îr..: Opc:·c. -!, Bucureşti, Ed. Mint'n·a, J 975, p. 190. l:- E. Ca�:..irf'r, Da::= SymbolproMem un.1 ."f"'illt' Stel/;m;;,- m Systt-m df:'r Plu!o:;o,vlz•t:, în "Zeibchrift hir Asthctik und �lllgem.f.:'ine Ku!�stv,:b::.er.�ch3ft".- XXI, H2, 1 'J27, p. 29S. 1s lb;de�n, p. 30�, 308.

19 E. Cassirer, J,.V,�s i:;t d:·r T\.·1ensch ? \.'cr�,w:li <'iner Philosup:'rie d.?r l!i·'11.�o..-h!i,·hen Kuftur, StuUgarl, 1960, p. 37-40. 2G lbiden', p. 2-±7.

15

limbă ca intreg", "un tni t ca întreg'·', o "artă ca întreg" poartă în sine "caracterul generdl al configurării simbohce". Este de re�inut insă că "forma silnbolică" este "orice energie a spiritu!Lti, prin intermediul căreia un conţinut de sernnificaţie spirituală 5e leagă de un plan sensorial concret"21. Succesiunea expresie- reprezentcwe- semnificaţie are pen tru Cassirer "înţelesul tmei desprinderi crescânde de senzorialitate, de formă. Titlul de <<siinbolie>> este rezervat, în sens 1nai restrâns, ultimei trepte de renunţare la în·v-eli.şurile senzoriale. Silnbolică se numeşte prin unnare aci neconcordanta dintre imagine şi sens. Sensul a lăsat imaginea în urn1ă"22.

Revenind la ceea ce este specific artei, se poate aprecia (dincolo de unele dificultă ţi ridicate de concepţia h:i Cassirer priv ind raportul dintre imagine şi sens, sin1ţuri şi spirit) că "formă si1nbolică" este "un concept latent estetic. Prin urmare, conceptu] de simbol, iniţial la el acasă într-o estetică conţjnutistă, este aci transferat într-o estetică formală .

Sitnbolul nu mai înseamnă acum revelaţie voalată a nepătrunsului, a tainicului; el preia pe o vastă arie înţelesul incolor al <<semnului» Estetizării şi fonriatizării cunoaşterii le corespunde în acest fe: teoretizdrea artei. Prin aceasta şi istoria, cultura şi viaţa UITlană sun nivela te estetic''23.

Pe acest fond rătnâne deschisă problema raportului dintn imagine şi sens, apa renţă şi setnnificaţie, care diferă de la o "form�

simbolică" la o alta. Dincolo de obiecţiile ce se pot aduce accentului p( latura de unitate (şi w1ificare) revelatc'i prin simbol, "formele simbolice) (şi teoria lor) ne oferă un excelent exemplu pentru a înţelege raportu

dintre simbol şi formă într-o unitate în care simbolul survine pe linii

conţinutului (semnificativ), iar forma se prezintă ca formă -simbo (formal, deci) şi totodată ca formă ca alare, instanţă a unităţii ÎJ diversitate în fiecare ,,forn1ă sin1bolică".

2l L. Dittmann, Stil, :=.imbo!, structurii. Stlldii despre cntcgorii de istoria artet, Bucureşti, E< I\:1eridinne, 1988, p. 150.

22 Ibidem, p. 151.

2� Ibidem, p. 154.

16

WUNDT: PSIHOLOGIE ŞI FILOSOFIE

1. lVillzelm Wundt (1832-1920), personalitate de seamă a ştiinţei şi .. filosofiei din a doua jumătate a secolului trecut şi de la începutul secolului nostru, este autorul unei opere1 in1presionantt� prin profilul ei :11ultilateral şi prin dimensiunile elaborării ei.

Lu..:rSr; pr:ilcipnic': Dw Le/ne 'Ut.m dt'l' \1uske/fw-t,ucgi:n,� (Brznmschweig, '1858); Bcitrii:�e :::.ur � ::eorie de�: SinnesT.mhmchnntr.s (Lei,pzig, 1872); Vorlcsul!gm uh'r d:e .\Tcns(/wn-und Ticrscelc Leip1.ig, 1863-6-1; 7. und. 8. Aufl.. ·1922); Lellrbuc!z der Ph!Jsicl�Jf;;h' ât'S Mcr1.schnz (Erl<mgen,

:3b3; 4. A�·fl., 1878); Jit11J..iln;ch d,:i' lllcd.z���,li3c:ht'l1 Phv:;J:-.: (Erl,mgen, î867); UUn�uclulllSCil zur

.'.7,'..:lwnik dr·r Ncnu::n ;md Ncnut'1�7t'11trc:z (2 Teile, Erlangen, ·tR71-76); Cnt�zdziig,, drr :.:,.vswlogiscl!m Psydwlugit' (LdFzig, 1874; 5. nnd (). Aufl .. în 3 voi., 1908, 1910, 19'11 ) ; Logik

S:utt�:1rt, 1880-1883, In 2 vol., 3, 4. und 5. Aufl., în 3 vol., 1919-1924); Uhik (�3tuttgart, ·1886; 3 . . \:..tfl., L 903, î:1 2 voL; .:!. Aufl., 1912, in 3 vol.; 5. A ufl., 192 )-24,. in 3 vol.); Systcm ât?r Phill).::oplue Lt•ipzig, 1H89; 2 Atlfl., 1897; 3. Aufl., 1907, în 2 vol.; 4. AufL, 1919); J-[ypnotismus 111l<i

�u;;g•':;tzon (Leipzig, 1892; 2. Aun,, 1911); Gnmdriss der Psyclwlogie (LeipziiJ, 1896; 13. Aufl., � 918; 14. Aufl., 1 920; 15. Aufl., 1 922): VO/krrpsycllologte Eine Ulltcrsudwng d�T Entu..JLCidltngs;;esetz.f uon Spmc/11', ;\Jythu� und Sitte (Bc:md 1-10, 1910-1')20, Leipzig); Die Zuklll�{t :!,'r Ku!tur (Lt:ipzih, 1920); Li!!leitlirlg :11 dic Phiiosoplzic (Ldpzig, 1901; 6. Aufl., 1914; 7 . . '\ufl., 1918; 9, .:\ufL, 1922); i'rol�tmze da 1/â!kcrpsycholosic (Ldpzih· 1911; 2 Aufl., Stutfgart, 192l); Elnnente der Vâlkapsydwlogie (Leipzig, 1. und 2. Aufl., 1Y12); Kleilw Scl.r�{to1 (Leipzig, 1910-11, 2 n:l.); Einfiihrung in die PsycJwfogie (Leipzig, 1911; 3, Aufl., 1913); [)f,:· Psyclwiug1e im I<anzpfuub Dasein (Leipzig, 1913), Reden :.md Auft'i:ifzt! (Leipzig, 1913; 2. Aufl .. 191�1); Sirillliche :nzd Uuer::.innlt1 hc Wdt (Leipng, 1914); Liber dcn rmhrhaften Krieg (Leipzig, 1 S' 1-l-),: Dzc Nationen und ii;rc ?lu!rJ;,Oj'!zic (LeipLig, 191�t Ldlmi: (Lci;:Jzig, 1917); l:>!tbte� uud Frbnntes. ,·\ uto!Jio8r,zţ;h i·· (Stu ttgcnt, ; 920); [")(' TA/elfkntastrophr und d ic dt•ttfsclw Pl�ilosop,1!ii' ("1920);

Philosr•ţ1/ri-;clic Strtdien (hrsg, 20 voiunw, Leipzig, 1883-1902): Psychologtsche Stwfil'tz (hrsg,, 7 \'Ol., Leipzig, l SI0�-1917).

IÎSllf.mZ lui \,'\'wzdt: R Eislcr, r:Vundts Plzzlosoţ.J!lie wzd PsydwioKic !_Lt'ipzig, 1902); 1\nn.:� L1fschi tz, Wundts Lehre l10m 1Villcn (Dis:";., Berlin, l9101; G, L Lafort>L Wundf.-; Stellw;g z.llm

Lhproblcm (Diss., Berlin, 1911); VI/. Neff: Wwrdt� Stelltm,..; zur Erkcnnlni·;thcuric Kants (Berlin, 1913): Dic Philo'Jophie vV, 1t\'u nds (Leipzig, 1923)_; LisJ Friederirh-BclU!:>ch, Wzmrlts psycholosiscllc Gnmdlei;;zmg dcr Gt'i�tes�vi_:;;senschaften (Oi-;.-,., Fre i b urg, 1913); Xenja Bernstcin, Die Kun::;t nach V'l Wundts (Diss., Erlangen, 1914); G. Pelka, W. �'V'llltrfts Akfunliti7�stheorit' (Diss., Erl,mgen, 191 :l); \V. Resch, Zur Psychologie des Willietis uei \''\', Wundt (Diss., Kiel, 191 7);

A. Heussner, [zn_flilnung in W. Wunclts Philosoplue und Psydwlogie (GcHtingen, 1920); G. Kornis, W. Wundf (BudCipest, 1921 ); H. Volkett, Dze Vi.ilkerţJS}.'clwlogie in Wundts Enti:ncklungsgnng (Erfurt,] 922); Felix Krueger, tV. Wzmdt (Erftn t, 1922); H. Hrmhart, Krit1·nen zmd NGrnlf/1 dcr Wrzhrlzetl und Gt>wisslieit nach �'\T. Wundt (Diss., Bres]au, 1924); P. Pctersen, W. �Vunât unei :-:ei1zr Z;'it (Stuttgart, 1925); K. L. Gross, Die Arhrif_�metllocic der R.cligiorzsplulosophie

l7

Celebrul psi holog de la Leipzig, întemeie torul recunoscut al psihologiei experimen tale, a fost totodată unul din t re cei rr1ai mari gânditori de la răscrucea ul tin1elor două veacuri : logician, etician, istoric al cul turii şi, mai pres us de toate, au tor al unu i arnpl u sistem dE filosofie, el a încercat să adimatizeze spiri tul me tafi.zic al filosofi0! clasice gerrrtane la rigorile noului stadiu al ştiin ţei şi al cercetării Rămânând în esen ţă în limitele a ceea ce s-a numi t id ea1 ismu: neoromantic german (care încerca o reconstrucţie 1netafizică pe bazE inductive), sav antul Wu ndt, a cărui năzuinţă spre universalisrr an1inteşte de Leibniz, Kant, Hegel sau chiar de m arile personali tă� renascentis te, a fost receptiv la spiritul scientist şi la poziţiile realistE cerute de ştiinţa vremii.

Ocup ând u-se de problemele fiziologiei,. în special ale sisten1ul u: nerv os, vVundt 1-a urma t pe Peclmer, desfăşurând o vastă activita te îr vederea introducerii metodei experimentale şi, în pri1nul rând, 2 n1etodei matem a tice canti tative de studierea fenomenelor psihice Wundt rămâne un ntare psiholog, un gândi tor de mâna înttli., m ai ales îr logică, etică şi psihologia socială; el a argumen tat pe larg ideec: prima tului socialului asupra individualului şi a în treprins studi amănunţi te asupra istoriei unor fonne de bază ale culturii.

Pe ans amblu,. poziţia filosofică a lui Wundt este volunta ristă, ct unele elen1en te de cri ticistn (cunoaşterea ca o construcţie) şi de "realisn spirituali st',. (lumea ca un con1plex teleologic de esen ţe spirituale) \Vundt este însă "cel mai tipic fi'losof ştiinţific al vremuri] or noastre . . Contac tul cu ştiinţa pozitivă, pozitivă nu numai teore tic vorbind, c i ş

(Diss ., Cottmgen, 1925); W. Wundt.:; Wak, em Verzeiclmis sciner slimt!ici:eu Sc:hriften , hrs�. vm

Eleonore \Vundt (M·i.i nchen, 1 927); Jos. Stei nmetz, Das SubsfaT1ţnoNem bc'L W. Wrmdt (Diss. Bonn , 1 9 i"J ) ; Sa les H l'�t>, Das rcliJ, i(lse Bediirfn is (Di s.-, . , Freibu rg, SchweiL, 1 s:3S); Heinr. Teut Vulkgemeucsclwft u11d Rilduns bei W. Wrmdt (Diss., Hamburg, 1 9-tO); \:\' . \feischner, W. Wund ( "! 97(-)); A. Ar nold, W. t\:'cautt (1980).

�ăscut la 16 a u gust 1932, la Ncckerau ( lflngă .1\.tannheim), \Vun dt a studia medi cma, începâ nd cu 1 851 , la Heidelberg, Ttibingen şi Berlin . În 1 857, el s-J. "abil ita l' pentru fiziologie la L r. J V ersitatea d in Heidelberg. Studi i le sa le de fi ziologie 1-au cond us 1< psihologie, apoi la filosofie. A funcţionat ca profesor de filosofie la U n iversitatea din Lcipzi� între 1 875-1 920 . În 1870 a înfi inţat p r i mul institut de psihologie experimen tală, l<1 Lei pzig, îr ca drul căruia !->-au format multe generaţii de psihologr; aici şi-a hku l stv diile şi C Rădulescu - \1 otru_: vVund t u � nfluenţat ma ri persO!lal ităţi .ş timFfice, ca 1-v'l eumann , Ki.i.lpc Kruger, Del:ch ler r� lc.

18

;l ractic . . . a lTLarcat de timpuriu caracterul ştiinţific al forn1aţiei sale . . . el -� studiat întâi 1nedicina, şi . . . de la fiziologie a aj uns la psihologie, apoi l :1 toa te ş tiinţele spiritului - logică, etică, sociok)gie -- şi pe urrr1ă la illosofie, la tnetafizică"2.

!··< -...tm�J.i urmărirea gândirii teoretice a lui Wundt permite o �-: preciere cbiecti \·c1 a acestui colos, care este opera sJ . "N ici un filosof ::ctual - preciz 1 I--1. I-Ibffding (la începutul ver1cul ui XX) - nu-l depăşeşte : :: c uno� tinţe de orice fel, nici unul nu prezintă în cel mai înalt grad �acu l tatea de a in tegra cunoaşterea sa mul tiplă în puncte de vedere generale . . . el se situează amplu şi solid pe terenu l real i tăţi i şi nu se 1-,_azardează aşa departe ca Lotze în metafizică":J, .

2 . Pentru a înţelege sistemul filosofic al lui Wundt, este necesar, �ă p ornim de la psihologul Wundt . De fapt, cea mai mare realizare a Jeceniilor al şaselea şi al şaptelea ale secolului trecut o cons tituie fundan1.entarea psihologiei ca ş tiinţă de-sine-stăhltoare; 1n aces t proces, capătJ. o nouă tratare şi alte probleme ştiin ţifice şi filosofice, rruduc�dîdu-se rup tura cu n1aniera clasică a sistemelor specula ti ve; în .Keastă acţiune, âlătu ri de Herbart, Lotze, Fechner �i Spencer, Wund t este ,,cel mai mare. De aceea, contribuţia sa ca psiholog este vc1lnroasă şi trebuie înţeleasă în mod istoric, în felul ei propriu �i preţuită după semnificaţia ei pentru sistemul filosofic"4•

Până la \!Vrmdt, psihologia ocupa o poziţie intermediară, fiind socoti tă pe jumătate filosofie, pe jumătate ştiinţă a naturii . "După ce G. Ih. Fechner cu psihofizka sa transpusese metoda experimenta lă 1n psihologie, Wundt a fost cel care a consh·uit în stil mare psihologia experi.1nentală ca ş tUnţă . Însă, în orice caz, pentru el psihologia are o poziţie centrală în filo.sofie"5• Cu VVundt, "cercetarea experimentală, care la Fechner explora un singur fenomen/ acel ai senzaţiei, s-a întins şi asupra celorlalte procese su fleteşti, 1nergâ.nd mân.:t în mân ă cu experimentarea fiziologică . Wund t utilizează d atele fiziologjei pentru a studia procesele fizice care corespund unor anu1ne fenomene sufleteşti şi în 0-celaşi tin1p încearcă să aplice în cercetarea fap tel or elementare de

� l. .\:isipcanu, ltv"iihclm Wu ndt, în !:;tona filosofiei modt!nze, \·ol. llC Bucureşti, Societa lea

Romfl n ă de Fi l( Jsofie, 1 9J8, p. 290-29 1 . 1 H . ] -Jbffding, Philosophes COil f! 'I"IZ).JOrnms, 3 (' ed., F . A i can, Paris, 1 92·t P· 5.

� P . Petersen, Wilhelm Wzmdt und seinr Zeit, Fr. Fromm<mt1s Verlag, Stuttga rt, 1925, p. 29. 1 \V. Moog, Die dcu tsche Philosophie de5 20. ]aTirdcrts, F. Fnkc, Stu t tg.:� rt, 1 922, t'· 1 1 O.

19

conştiinţă, metodele fiziologice. Psihologia sa experimentală devine psihologie fiziologică"6.

Ilustrul psiholog de la Leipzig a combătut totoda intelectualisrrLul herbartian şi asociaţionismul mecanicist, prmând �

evidenţă ideea că viaţa psihică este în esenţă activitate, cu o funcţ centrală - voinţa - şi care ajunge la "sinteze creatoare", în ca: elementele ca atare nu se mai recunosc, absorbindu-se în produse < totul noi . Introducerea experim.entului în studiul fenomenelor psihic chiar folosirea metodelor ma tematice în direcţia psihometriei, a făCl posibilă "desprinderea psihologiei de filosofie şi constituirea ei ca ştiin autonon1ă"7.

Este adevăra t însă că activitatea de laborator a lui vVundt era în( îngreuiată de procedee introspective; totuşi, experimentarea nu mai es privită ca p osibilă, ea a devenit o realitate . rviarele său merit rămâne în�

"fundauo.entarea unei psihologii fiziologice saul" cum s-a spus mai târzi într-o manieră mai clară, a unei psihologii experimentale

"8.

Wundt este cel care a eliberat conceptele psihologiei de rezidu metafizic, tratând psihologia ca pe o ştiinţă a na turii; el considera că ştiinţă este cu atât rr1ai avansată, cu cât gradul ei de explicaţie este m mare; de aceea, a propus să adăugăm la observaţia intern expPrimentarea, şi cu aceasta măsura, care îi este inseparabilă.

"Psihologia, scri a vVundt, întrucât ea există ca ştiinţă naturală, :

bazează aproape în întregime pe cercetările experimentale şi 1 măsură"; psihologia nu este "ştiinţă despre suflet", nici "ştiinţă desp experienţa internă", ci tema ei se află în modalitatea de observare ştiinţelor fundantentale aJe spiritului pentru care psihologia valorea� ca fund ament9 . Psihologia întrebuinţează, în primul rând, me toc experimentală, care nu priveşte decât "experienţa nemijlocită în genen şi nu conţinuturile date, şi care ia în considerare "interacţiun• evenimentelor", procesele şi nu "evenimentele izolate" 1o .

li M. Ralea - C.l . Botez, Istoria psihologiei, Bucureşti, Editura Academiei, 1958, p. 478.

:- P. Fra.ise, PszJwlvgia experi mmtaUf, Ed i �ura ştiinţifică, Bucu reşti, 1970, p. 5 . s K . Vorlănder, Gfsclzichte d a Philas.'Jphie, Band III, F . Meiner, Leipzig, 1927, p. 2 1 1 --2 12 .

} W . Wundt .. Grw zdriss der Psychologie, 15. Auflage, A Kărner, Leipzig, 1922, p. 3. w JlJldcm, p. 17.

20

Metodele psihologiei sunt determinate, deci, de obiectul ei, care este: "experienţa generica în struc tura ei subiectivă nen1ij locită" l 1 . Ca şi ştiinţele naturii, psihologia foloseş te d ouă metode: metoda experitnentală (analiza fenomenelor psihice particulare); observarea creaţiilor spirituale generale, cercetarea fenomenelor psi hice principale; pe scurt - scopul ei este de a afl a ,,principiile şi legi le generale ale fenomenel or psihice '' l 2 .

La baza psihologiei lui Wund t se afl�1 teza despre ired uctibili tatea şi unitatea funcţiilor psihice; procesele cogniti ve, ,1 fective şi voliţionale sunt inseparabile, simul tane şi în interacţiune, păstrându-şi însa ind epend enţa şi originalitatea . Wundt respinge concepţiile se.bstanţiali ste d espre o enti ta te metafj zicfl transcendentă fenornenelor psihice şi care le-ar genera pe acestea .

El susţine o concepţie actualistă, după care sufletul nu derivă din nici o substanţă (ma terială sau spirituală), ci es te totalitatea experienţei interne: procesele psihice sunt trăite actual şi se află într-un dincunism perpetu u, care d uce mereu la alte sinteze. O 11Cauzali tate actuală" d omină, d upă Wu nd t, întreaga via ţă psihică13. "În procesele ac tuale mai înal te, în n1 işcările afective şi în impulsurile volitive legate de ele ne în tâmpină în cell' tnai înalte grade această reguLi care d omină în treaga noastri1 v iaţă spirituală : gc1nd irea noastra leagă în noi concep te, reprezer ltări date, din judecdţi date se formează altele noi cu conţinu t propriu etc . Ceea ce se arată. în marea evol uţie psihică a on1enirii, aceasta se cm-, firnlă şi în mic, la fiecare sinteză psihică în parte. Viaţa spirituală este cârmuită extensiv şi intensiv d e o crt'ştere de valori;

extensiY, întruC'd.t mul tipHcitatea evoluţiilor psihice se lărgeşte progresiv; intensiv, în trucât valorile forma te în aceste evoluţii cresc în

grad"14 .

---------

'· Ibidem, p. 2-L ' -� Ibidcr:z , p. 33 . . 3 Ibider'"l. :-1 \V. \·Vu ndt, System der Pl!i!osophic, 4. Aufl . , Erster B"1nd, A. Krimer, Leipzig, 1 9 1 9, p. 299. v\'unc! t cu mb�He<l tez<1 Jupit Uirt' nu J.r exista o "cauzalitate psihică ". Pentru d ,, l'x i st.J. o

ca uzaJ ita1.e şi în lumed fizică şi in. lumec1 psihi că , dar fă ră s<l e\ iste o mt(_• rft:'rc•nţă între ca uzele cel o r dou[l t lrdini . . . cele dou<4 Sl?ri i de �cnomene se dezvol tă paralel, fiecc1rt:· d1�pin zând de propri il e lui C<l.U.!e. Esle dPctrina paraielismului psihof!:ic rropo\: a duitd de \.Y undt" , (\1 . Ba rbdtio. ln trodllcf ton !? la ps.trclwh\�;;ie e.\p,'rol11-'!1tale, Pan:-., l iJ3î , p . 289-290) .

21

Este ideea sintezei creatoare în viaţa conştiinţei ş i în viaţa psihic în genere, idee care dornină psihologia lui Wund t, având la bază 1

înţelegere a deosebirii cali tative între baza fiziologică şi faptul psihic c atare. Prin sinteza crea toare se explică şi teoria apercepţiei, considerată c piesa esenţială a contribuţiei lui \Nund t în psihologie. Această teorie est totodată un răspuns la concepţia asociaţionistă şi o bază voluntaris1nului în concepţia despre viaţa psihică .

Apercepţia este în esenţă funcţia psihică ce ri dică un conţinut d conştiinţă până la clarita tea deplină, un rol important jucându-1 ac a tentia ca forma activă a vointei. Prin anerceptie se explică directionare ' ' r- 1 1 asociaţiilor p sihice şi producerea funcţiilor intelec tuale superioare. Pri1 aceasta însă voinţa devine funcţia centrală a vieţii psihice. Wund t însu� scrie: "nici o gândire fără conţinut de reprezentare, nici un conţinut d reprezentare fără impulsul sentimentului, niCI un impuls a sentin1entului fără orien tarea voinţei"; ca urmare, voinţa "poate s valoreze ca un fapt psihic general"15 .

Wund t consideră astfel că actul impulsiv este baza tu turo proceselor psihice. �Jn impuls, - scrie el - ca un proces fundamental p care-i întâlnim pe toate trep tele, sunt cuprinse tocmai toate elementelE care se regăsesc în procesele de conştiinţă rnai înalte şi care izvorasc diJ legătu ra şi diferenţierea impulsurj lor"16.

De fapt, încă în epoca lui Wundt, se recunoştea că el "est întemeie toru l adevărat al psihologiei experimentale, aşa cum el este d asen1enea primul care, cu deplină conştiinţă şi în mod consecvent, echival a t psihologia cu o ştiinţă a naturii, a făcut-o ştiinţă de-sinE stătătoare/' 17 . "Pe terenul principa l al psihologiei individuale, \'\/ undt transpus însă primul experimentut a perfecţionat, cu ajutorul elevilo săi, o sumă de n1etode experirnentale şi a eliberat psihologia d prejudecăţile ei atât 1netafizice, cât şi fiziologice" 18.

Aşa se justi fică şi forrnub lui Wirth "zuriick zu \Vund t'-' şi tez lui Wundt după care psihulogia ar fi "fundamentul com un al tuturu ştiinţelor spiritului" , după "principiul aprecierii subiective" . "Psihologi

1:> \V. \Vund t, Op . Cit. , p. 28, 3 1 . l o \V. \\'u ndt, Systcm dcr ?hilosophie; Zweiter Band, p . 165. 17 R. Eislcr, W vVwzdts Pliilosophie wzd Psydzologic, Johann Ambrosius Barth, Leipzig, 1902, p. 29. 1 8 lbidcm, p. 30.

22

experim entală pe d e o parte, psihologia popoarelor pe de altă parte, sunt cele două înfăp tuiri ale noii psihologii" 19.

3. Întrucât la Wundt psihologia treb uie să fie pregătire pentru �ilosofie, teoria cunoaş terii şi etică, iar mod ul de 1nţelegere psihol ogic s trăbate disciplinele filosofice şi pune în pericol maniera lor logică ��ropri e, VVundt devine reprezentantul psihologismul u i . El transformă, je fapt, psihol ogia şi n1etodele ei într-un fel de panc.lceu, adop tă 1naniera psihologistă ca modalita te generală filosofică .

Este tocmai temelia elaborări i sisten1ului său de "metafizică in ductiva" şi a concepţjei despre sistemul ş tiinţelor şi "sisten1ul filosofiei �hinţifice" şi raporturile dintre ele.

" La în trebarea, ce este filosofia, - �cr:e \Vundt - cu greu se poate găsi un răspuns universal-valabil din cupnnsul a ceea ce s-a nun1.it iilosofie în d iferi te tirnp uri şi în di ferite sisteme . . . ()ricc1t de 1nultiforn1 şi contradictoriu ar fi însă tabloul ne care ni-l oferă contin utul fi los(Jfiei l 1

d upă Cl)ndiţiile d ezYoltări i ei is torice, pe atât de concordant apare to t uşi ::capul pe care filosofia l-a năzuit, când în rnnd expres, când tacit. El constă pretutindeni în strângerea cunoştinţelor noastre pa rticulare într·-o '-·onccpţie despre lume şi 7_1iL1ţă care sti satisfadî exigen ţcle intelectului şi nevoii!! :"nim;i" . . . 2n "Negreşit că nu numoi filosofia singu ră cau�ă să atingă aces t scop, şi el nu este, de aceea,. suficien t pentru determinarea concep tului ei . Exista alte d ouă rnari dcnnenii de activi tăţj spiritLule o1nene�ti, ca re :'e unesc total �au parţidl cu t�a în aceec1şi năzuin�ă . Unul es te rdig;a , care precedă filosofi a ca o concepţie despre lunle n1.a1 mult s a u rnai puţin închegată . Cel alalt este alcatuit din domeniile cunoşti n ţelor particu lari!, care s--aa rarnificat din fil osofie în fonne de ş tiln ţe part iculdre, şi, in decursul timpul ui, au dobândit alături de ea o tot tnai n1are independenţ{l . În aces te două don1en1i ale vieţi i spiri tua1e filosofia oc upă o poziţie în n1 u l te privinţe nesigură, când alin.tă cu ele, când a tacând u-se reciproc"2 1 •

Aşa cum s--a ob serYa t vVund t nu concepe filoso fia ca fundament c.l ştiinţel or pozitive specialt�, adică respinge atitud inea aprioristă în

. ..., [dnv ... m d Ki.m i g, \V. lYun:it. S! 'i i l ( ' Pl11 lusop1 1 ic t l l ld Psycl:clogie, fr . Frommon'n:;; Veriag, Stu ttt:�<:Ht, 1 90 1 , p. 1 �0 . 2 o W. \.Y\md l , S t;::.ti'm (fer Plnios,J(hie, !, p . 1 . � � Iimiem, �' · 2 .

23

C()nstrucţia ştiinţelor. Cu totul invers, filosofia , după el, "trebuie să pornească de la datele ştii11 ţelor poz] tive, şi să ţină pern1anent contact cu ele . . . Problemele filosofiei sunt pregă tite de ştiinţele speciale, şi ea trebuie să ducă n1ai dep .. 1rte lucrarea acest<.wa . . . să examineze toate problen1ele ştiin ţelor speciale la lum ina problc:me!or generale privind L� tuwştin ţa u ma ru'i şi în scopul de a construi o metafizicâ'122 . Wund t se fereşte de alunecarea în pozi tivism şi totodata caută Si.� evite scopuri le pur in telectualiste ale concepţiilor speculab ve moderne, acce:ntuâ.nd , în manieră romantica, latura afectivă a f unctionalitătii filosofiei. ' '

�1ai în tâi; Wundt d eosebeşte filosofia de religie. Analizâncl în mod i:-- t\Jric raporturile între Lele două forrne ale culturii, autorul constată că în rel igie ,, interesul cJ fectiv" domină pe cel raţional, fă ră să renunţe la acesta d!.n urmă . "Religia - preciza \Vundt -- nu vrea să ajungă ntHnai la un scop ultim al lumi i, care să dea o valoare durabHă \'ieţii un1ane; ea m-:ti caută să făurească şi tm tablou exterior despre lutne, care să facă inteli gibilă legătura fenomenelor na tur ale . De aceea, orice rel igie se î1npleteşte la începi.l.t cu o mitologie a naturii . . . Filosofia se ridică in mo1nentul în care începe să se deosebească interesul teoretic de cel P' a etic, cel in telectual de cel religios. Odată cu lupta împotriva rehgiilc'r populare începe dar filosofia"23 .

A utorul sesizP.ază astfel complexitatea culturi lor primitive şi prezintă fi losofia ca pe un moment de diferenţiere a "interesului teore tic ' · , care era, la început, amestecat cu cel "practic", adică afec tiv. Mai tnul t, Wundt constată \ă "interesul" afectiY s-a păstrat în mul te sisteme fi losofice. Vvundt descrie aci unele cond iţii reale ale naşterii şi autonomizării discursului filosofic şi, ceea ce e pozj tiv, sesizează opoziţia fa ţă de metafizica constitutivă religiilor pritnitive şi constih1tivă religiei în genere. Căci este eYident că orice religie are la bază o anu1ne Weltanschattz t 11g.

Wundt concepe spiritul uman ca unitar; el crede că nevoia concepţiei raţionale şi cea a credinţei au izvorât deodată din spiri tul uman . Ca urmare: concluzia că filosofia ,,.trebuie să facă loc gândirii religioase şi acţiunii în universalitatea exteriorizărilor utnane"24 .

2'L I. Nisi peanu, Op . Cit., p. 291 . 2::; W . VVundL Systern der Ph ilosaphie, I, p . 2 . 2-1 Tbidem, p. 3 .

24

!vlul t mai interesantă este înţel�gerea de către Wund t a raporturilor dintre filosofie şi ştiinţe, de fapt, dintre sistemul ş tiinţel or şi "sisten1 ul filosofiei ştiinţifice'-' : El explică pe larg cum s-au născut ştiinţel2 speciale din nevoia de explicare rzaturalâ a fen otnenelor, precizâD cl că . pornind de la sep ararea "interesului teoretic" de cel ,, pra cti c '' , et1co-rel igios, a av u t loc o diferenţiere �i o specializare a interesului teoretic.

\Vundt sesizează că fenornenul separării ştiinţel l)r e n1odern şi este legat mai întâi de "renaşterea unei gândiri independente, deci în

eliberareu filosofiei de d ominn.ţia teologiei" ŞI, în al doilea re:�nd, de "independenţa pe care din par tea lor şi-o cuceresc dorneniile ştiinţifice par ticulare fa ţă d e filosofie şi, în legătură cu aceas ta, de divizarea progrescîndă a muncii ştiinţifice"23 .

C u toată aceastii separaţie - cred e Wundt - fi losofia este rr'..ereu necesară. A ceasta întrucât ,,fiecare ş tiinţă urmăreşte uni tatea în contex tul cunoaşterij . _Nici un rezultat nu valorează Cel garan tat atâta vreme c.:lt eJ nu este adu:-: în concordanţă, nu nurnai la dotneniul special de fap te, la care se raportează, ci şi cu rezul tatele dobflndite din alte părţi . A ceastă exigen ţă d up� un con tex t lipsit de contradicţie nu se opreşte în mod nd tural în faţa graniţelor domeniului de n1uncă

particular : �i rezul tatele diferitelor domenii şi concepţ.iile generale, dominante în ele, trebuie, in ultimă instanţă să nu se contrazică între ele"2h.

"Nici o disciplină specială nu se lasă separată cu totu l de sisten1 ul total al cuno0şterii omeneşti şi proble1nele fund amentale ale acesteia din urmă intră până la sfârşit in toate donl_eniile, fiind sau independente de rezu ltatele ob ţinu te în aceste domenii, sau valori ficând în ele influenţa pe care o exerci tă principiile mai generale asupra celor mai spedale"27.

Există · - precizează V/undt - probleme "care se afla în afară de d omeniile particul are, care trebuie să revină unei ş tiin ţe 1nai generale, JYâ.nd ca ob iect propriu ill ei legile cunoaşterii orneneşti şi problemele

2" IN . \V u n d t Einlettu 11g in die Philosophic, 8. Aufl . .- A. Kri:>ner, StLlttgJ.rt, 1 920, p. 12-1 3. 2(, Ibtdcm, p . 1 6 . 27 Ibidem, p. 1 7.

25

cele mai generale ale cunoştinţei, ce stau în ]egătură cu aceste legi "28 . Cu ao:�asta Wund t ajunge la "o determinare concep tuala a filosofiei " faţă d e tota litatea ştiinţelor. "Filo:-;ofia - scrie el - este ştiinţa uni"uersalli care are să uncascâ fn tr-un sistem lipsit de contradicţii cunoştinţele 111 1jlocite de âitre ştiinţele particular� şi să reduâi metodrlc generale folosite de ştiinţii şi presupoziţiile cunoaşterii la principiile lor"29.

Bazându-se pe rezultatele ş tiinţelor particulare, filosofi8 este, după Wund t, ea însăşi ştiinţifică. Filosofia "nu este fundamentul ştiinţelor particulare, ci ea le are pe acestea drep t fun dament" ; jntrucât fi losofi a în sensul aces tei teme trebuie să năzuiască să duc;.1 mai departe şi să desăvârşească mw·Ka ş tiinţelor particulare, es te ea însăşi filosofie ş tiinţifică "·'0.

Pe aceste temeiuri, Wundt trece la o clasificar�' a ştiinţelor şi a fj losohei ştiinţifice , elaborând prin comparaţie două sis teme diferite: sistemul ş t iinţelor şi sistemul filosofiei.

Wundt consideră că "clasificarea ştiinţelor este o temă autentic filosofică", şi ia în considerare "cele trei do1nenii ale ştiinţelor particulare", anutne: matematica, ştiinţele naturii şi ştiinţele spiritul11P1 .

"Ştiinţelor formale sau matematice'' li se opun " ştiinţele reale", care stud iază obiectele experienţei după formă şi conţinut, şi se împart în: ştiin ţele naturii şi ştiinţele spiritului .

În "ştiinţele naturii" sunt cuprinse: ştiinţe care cercetează procesele naturii (dinatnica generală, fizica, chimia ); ştiinţe care cercetează obiectele naturii (astronomia, geografia, istoria naturală) .

"Ştiinţele spiritului" se ramifică în: ştiinţele proceselor psihice (psihologia şi don1 eniile ei aplicate : psihologi a anirnală, psihologia copilului, psihologia popoarelor; psihologia este baza tuturor ştiin ţelor spiritului), ştiinţele produselor spiri tului prin procesele sale (filologia , ca ştiinţt; generalii a produselor spiritului; econon1ia; poli tica; dreptul; teoria religiei, teoria artei; metodologia specială a ştiinţelor)32.

Între "ştiinţele proceselor psihice" şi "ştiinţele produselo1 spir itului" se află antropologia şi etnologia, care studiază raporturile vieţi:

2s lbid.t'm, p . 1 8 . 79 Jbzdem. :�o \\'. Wur.dt, sy�3tem, l . p . 9, 1 0 . 3 L \\7• Wunc.it, Einleitu ns, p. 38, 58; �ystem I, p. 1 1 - 12. 3.! W. Wundt, S_l!stem I , p . 20 .

26

spi rituale cu procesele psihice. \Vund t mai vorbeşte şi de o a treia clas/f a ş tiinţelor spiritului : cele care cercetează geneza produselor spiritului, fiind � tiinţe istorice generale şi speciale (biografia şi istoriile diferitelor jon1.enii ) . Autorul 11u cuprinde în clasificare : pedagogia (e aplicaţie a ?Sihologiei şi a moralei filosofice); teologia (e parte a ştii nţei generale a religiilor şi e cerceta tă cu ajutorul filologiei, istoriei şi psihol ogiei ) .

,,Filosofia şti inţifică" � e împarte, în pritnul rând, dup ă raporturi le obiectelo r ştiinţelor. În aces t sens ea cnprinde: şt iinţa cunoaşterii i studiază geneza conţinutului ş tiinţei); ştiinţa prin cipiilor (s tudiază ştii nţa Jeyeni t�t, legătura sistematică a principiilor sale)33 .

"Ştiinţa cunoştinţei" se d ivide în: forrnalii (logica) ş i rea/li (is toria c unoştinţei şi teoria cunoştinţei) . Teoria cunoaşterii are d ouă rarnuri : generală (litnitele şi principiile cunoaşteri i) şi şti1nţa metodelor; împreună cu logica fonnalii , teoria cunoaşterii alcătuieşte logica în sens ! ,-z rg, ca cercetare a genezei noţiunilor ştiinţifice pe baza legilor generale ale gândiriF� .

,,Ştiinţa princi piilor'-' sau "metafizica " se ocupă_ cu studiul da telor generale ale ştiinţelor speciale în legătura lor sistema tic� şi cu sinteza lor intr-un sistem necontradictoriu. Ea se împarte în: filosofia generală a naturii (cosm ologia �i biologia ca "rarnuri filosofice"); filosofia specială a ma ten1aticii, a ştiinţelor şi a ş tiinţelor spiritului . Wundt caută şi ş tiinţe de granLţă ca: filosofi a biologiei (care face trecerea J a filosofia şti inţelor spiritului); psihologia filosofică (care penni te trecerea la etică, estetică, filosofia religiei) . Prin sintetizarea acestora din unghiu l de vedere al evoluţiei, filosofia istoriei "caută în sfârşit să dobândească o intuiţie

istorică totală a vieţii spiri tuale a omenirii, pe care să o pună în legătură cu concep ţia generală despre lume, întemeiată prin celelalte mijloace a.ju tă toarc ale filosofiei "35 .

Desigur, această clasificare complicată, şi care oglindeşte un anumit moment is toric din istoria diferenţierii ştiinţelor şi în genere a formelor culturii, interesează, în primul rând, prin incercarea de abordare sis tematică a ş tiin ţelor şi a disciplinelor filosofice , proble1ne actuale ale dezbaterilor teoretice. Wundt reuşeşte să privească ştiinţele

-'3 Ibide m, p. 22. J� fL,idem, p. 23 . ::�s Ibidem_. p . 24 .

27

şi filosofia ca două sisteme de cercetat. În spiri t ştiinţific, Wundt a înţeles că orice clasificare rămâne deschisă şi că în structurarea ei dirnensiunea obiectului joacă un rol de seamă.

4. Toate acestea vor deveni clare însă prin urm (1r1 rea pe scurt a punctului de vedere al lui Wundt în: logică ;;i teoria cunoaşteri i; metafizică; etică; filosofia istoriei şi a culturii . La baza înţelegerii acestor domeni i se află psihologia în dublu sens : psihologia individuală şi

"psiholobia popoarelor" . C-a alte cuvinte, după cum am discutat cortdiţiile formale ale "sistemului filosofiei'', urmează să. reţinem atenţia asupra câtorva aspecte de conţinut ale acestui sistem.

În contextul complexei sale pregătiri teoretico-�tiinţifice, Wund t încearcă o reconstrucţie a filosofiei pe bazele mai noi ale dezvoltării ştiinţelor exacte, căutând să evite a tât 1naniera speculativă a perioadei 1narilor sisteme, cât şi mărginirea pozi tivistă, caracterizată prin respingerea unei perspective teoretice. "Wund t - scrie Messer - susţine cu toată tăria caracterul ştiinţific al filosofări i . De aceea, d upă el, trebuie mai întâ i pregă tit terenul pentru o fundamentare logico-gnoseologică a concepţiei despre lume, adică a metafizicii. Ca sens al cunoaşterii, în ştiinţa naturii şi în cea socială, el consideră cuprinderea tot n1ai cotnple tă de către subiectul cunoscător (şi cunoaşterea lui) a lumii reale, existentă independent. Punctul său d e \:edere teoretico-gnoseologic pocl te să fie astfel desemnat ca << realism critic»"36•

Concepţia sa aparţine acelor "metafizici" pentru care "esenţa lu1nii trebuie desemnată după esenţa eului", adică a vieţii psihice, care este însă în esenţă (ca şi la Schopenhauer) voinţă; "astfel el susţine o metafizică voluntaristă, care este totodată monistă"37. Aceasta întrucât Wundt crede ca ar putea depăşi dualismul psiho-fizic, dată fiind noua sa v1zrune dinan1is tă, ac tualistă (opusă substanţialismului şi asociaţionismul ui) despre psihic .

Modalităţi le psihologice sunt, totuşi, dotninante in filosofia lui \Vundt; fără ca psihologia să fie considerată în mod expres "ştiinţa filosofica fundamentală '', ea străbate, cu metodele şi problemele ei, toate domeniile filosofiei. Etica, logica şi metafizica - toate acestea vor fi

3'' A. \1cs�.;er, Gt'sch ichte da Plt i !LJsoph,c Wî 7 9 . Jairrh undcrt,. R. Aufl . , Qut>lle und Mey er, L eipzig, 19JS, p. H2 . 1� linddn , p. 8J.

28

făcute dependente, în punctele esenţiale, de modul psihologic de a pune problemele. 'A/undt este prin aceasta în fap t adeptul unui psihologism , desigur, exagerat prin uniYersalismul lui.

Pe 1a încep utul secolului nostru - observa T. Vianu - " totul se psihol ogizează, ps ihologi a devenind psihol ogism"; "întregul câmp al cercetărilor psihologice era dominat de rnarea personalitate a l ui Wundt, care făcea să. profite lucrărHe sale de noile câştiguri ale fiziologiei moderne şi de metodele experimentale introduse de că tre Fechner . . . Pdn Wundt, psihologia devine volunta rism"35. Wund t, care poa te fi privi t ca "un Arisiotel modern sau ca un Leibniz"39, se despar te de tradiţii l e metafizicii specula tive, dar nu şi de idealismul funciar acesteia.

Logica lui \Vundt este în esenţă o extindere a psihologiei sale şi are la bază 1deea d eosebirii între reprezenhiri şi apercepţia ac tivă, care elaborează corel areCI reprezentărilor individ uale în reprezentări noi . Aşa cun1 am văzut mai sus, apcrcep ţia este un ac t psi hic sui generis, însoţi t de un sentimen t de tensiune, ac t ce determină un Inaxinl.lnn de claritate în reprezentări . c:;B nd irea logică începe, de fapt, nurnCti a tunci când apercep ţia produce sin teze, care sunt crea toare, adică nu se lin1i tează b simpla însumare a el e1nentelor.

Wund t însuşi m ărturisea că "logica are să dea socoteal ă despre acele legi ale gânciirii care sunt active în ctm oaşterea ştiinţifică . . . Prin sus--numita detenninare a conceptului ei, îşi ocup ă o poziţie în tre psihologie: ca ştiinţă universalâ a spiritu lui, şi în tregul celorlalte şti inţe teoretice " ·10. 1V1enirea logicii este, după vVundt, în prim ul rând tnetod ologică, ea diut5nd să formuleze "regulile general-valalbile"

pentru "1ne todele gândirii" care se aplică ]a cun oa� terea ştiinţifică; în acest sens, logi ca este "o ştiinţă normat ivă, ca şi ebca"t±J .

Logica este astfel înte1n.eia tă psihologic şi devine un ind rep tar în recons trucţia teoriei c unoaşterii şi a teoriei şhinţei. "Ten1ele logicii -scrie vVundt - trirni t as tfel pe de o parte înapoi la cerceta rea psihologică,

·;� T. Vianu, juma!, Cd itu ra E rni !lescu, ed. A II- a, Bucureşti, 1 970, p. 320 . -�9 O. Kl.i l pe, Dh· Philo:;ophie dcr Gt'gr'mmrt in Deu tsch land, 6. Aufl . , B. C. Teubner, Leipzig­Berlin, 1 9 14, p. l 05 . �o \-V. Wu n J l, l..osik. Fwe l lm•'r5uch un�v>: der Pri nzipicn der Erkumt1 1 i :; und der ?v!t'thoden wtsscns�-lwfflichcr Forsclnmg, Erster Bc1.!"' d: Allgi'nh-ine Losik l t l l d [rkt'11 1 lfnistll!'onc, 4 . Au �l . , F. Enke, St uttgart, 191 9, p. 1 . 4 1 Ibidem.

29

pe de altă parte conduc la principiile generale ale cun oaşterij şi la modalităţile metodice ale cercetării ştiinţifice . . . logica are nevoie de teoria cunoaşterii pentru fundan1entarea ei şi de teoria metodei pentru desă\rârşirea ei"-12 .

Wund t priveşte cu rezervă şi logica formală clasică şi logica hei!:eliană, deoarece ambele ar veni "în contradic tie cu cerintele ştiintei"; 1.. .1 1 1 1

"între aceste două orientări unilaterale se află numai acea tratare a logicii ca re îşi vede temele ei în dezvoltarea fundam.entelor şi tnetodelor cunoaşterii ştiinţifice"43.

O asemenea logică este numai cea întemeiată psihologic sau, cum spune \V und t, cea care pleacă ,,de la dezvoltarea psihologică a legilor gândirii" ; pe de a l tă parte, log ica şi metafizica sunt "cele două jumă tăţi ale filosofiei teoretice, Logica este însă acea j umătate, care se află în rela ţia cea n"lai strânsă cu ştiinţele particulare"44 .

În concordan ţă cu această concep ţie despre temeiurile psihologice ale logicii şi despre menirea ei metodologico··gnoseologică şi, în tr- un sens 1nai larg, teoretica-filosofică, vVundt elaborează: a) logica general/f (care studiază: dezvoltarea gândirii; formele gândirii; dezvol tarea cunoaşterii; principiile cunoaşterii); b) logica ştiinţelor exacte (teoria generală a metodei; logica 1natematicii; principiile generale şi

metodele cercetarii ştiinţifice; dorneniile principale ale cercetării naturii - fizica, chimia, biologia); c) logica şt iinţelor spiritului (fundamentele genera le ale ştiin ţelor spiritului; iogica diferi telor "ştiinţe ale spiritului"

- psihologia, filologi a, istoria , sociologia, economia, dreptul; metodele filosofiei) .

Pe ansamblu, Wundt stud iază tnai p uţin logica pură şi mai tnult logica aplica tă ca metodologie a ştiinţelor (rrtatematica, ş tiinţele naturii, "ştiinţele spiritului") şi ca n1etodologi e filosofică.

Sernnificati vă este, în acest din urn1ă sens, ul tima divizi une a volum.ului III al Logicii lui Vvundt, diviziune intitulată l/metodele filosofiei", care se încheie cu definirea filosofiei ca " teorie a ştiinţei ": "Ca teorie a ştiinţei - scrie Wundt - a fos t desemnată filosofia încă de către Fichte . . . El înţelegea însă prin aceasta o ştiinţă, care să fie fundamentul

42 Ibidem, p. 2. -u l!mfem, i-'· 7, 8. �.,� E1uit.'m . p. 1 1 .

30

tuturor celorlalte . . . O ştiinţă de aces t fel este însă un lucru imposibil, deoarece îi lipseşte obiectul . . . Teorie a ştiinţei poate să fie filosofia numai într-un alt sens, anume ca, dimpotrivă, ea să privească d rep t obiechd propriu al cercetărilor ei tnetodele şi rezulta tele şti inţelor particulare"45 . Este tocmai ideea unei recons truc ţii ind uctive a filosofiei, ap licată la una dintre func ţi i le ei, anume la cea metodologică.

Teoria cu noaşterii a lui Wundt apare în două expuneri : în Logica (vol . 1) şi în Sistem de filosofie (voi . I) . D upă Hoffd ing în e xpunerea din Sistem punctele de ved ere cele mai decisive sunt foarte clar şi foarte ne t puse în lurnină. \Vundt exarninează în principal s tadiile prin care se face trecerea de la ,,realismul naiv '' la "realismul critic": percepţia; in telec tul; raţi unea. Cu aceasta se trece însă de la teoria cunoaşterii la metafizică.

Întrucât, d upă Wundt, orice ctmoaştere rezultă din in teracţiunea experienţei şi a gândirii, teoria sa a ctn1oaşterii "este un criticism emipiric"-l6. vVundt nu ad1nite însă apriorismul în sens kantian, ci numai ca "dat orlginar"-±7 într-o sinteză psihologică. ,,Orice cunoaştere - scrie vVund t - se mişca în n1_od necesar în formele gândirii; gândiret1 însă nu

trebuie în mod necesar să se raporteze la conţinutul real d e cunoaştere"-l8 . De aci o anumită concluzie în direcţi a metafiz icii: "viitorul

filosofiei va aparţine unui realism ideal"49. Dată fiind însă structura psihologistă a gândirii lui vVrmdt, me tafizicr1 sa ia fonna unui "moni sm

voluntarist. Unica acb vi tate d a tă nouă nemijlocit es te voinţa noastră . . . Lun-tea externă este astfel numai o reprezent?.re, care se produce de către noi sub infl uenţa altor voinţe"50. Ca şi Kant, \Vund t admite însă

.;.s W. vVundt, Logik, I I I . Band : Logik cler Ccis!esv.Ji'>sen st.!wften , 3. Aufl . , f. En ke, Stuttgart, 1 908, p. 67:-i. S-a observat, pe bună dreptJ te, că "nu există un alt t.r<J tat de logică în care metodel e şti inţifice sit fi e cerce tate atât de larg ca în Log ica lm W un dt . Cu drept cu vânt rnet\)dologia din logi ca lui a fos t carJ.c teriza tă ca o •< dezvolta ta metodologie en( iclnpedică »" (N. Bagd�sar, W. l!Vundt, în An to!ogzc filosofietJ, ediţie de :\1 . BZJ gdasar, V. Bogda n, C :\.inrly, Casa Şcoalelor. Hucurt'şb , 1 943, p. 651 ) . 46 R . Eisler, Op. Cit ., p . 108 . 47 P. Petersen, 11\Tilht:'lm Wu ndt rtnd seine Zcit, Fr. rromm a nn� Verl<1g, Stu t tgart, 1 925, p. 1 48. 45 \V. \Nundt, System, I , p. 78. "\Vund t v a S'J.Sţine necl�ntiră. pă rerea că, cel puţin ro ţiun.:a cu funcţi unlle sa le l ogice, e� t�.� apriorică" (l . Petrovici, Fig :iri �� concepfn flosr/zce t:unf empomnc, Alcl'lby, Buc.1reşti, f . d . , p. 3 1 ) . '19 \\'. \Yund t . [in/citung, p . 397. c;o Fr. Llc!Nrwegs Gnmdriss âtT Ge3chiâzte der Plzilosopl:ic, V ie rte r Teit i 2. Auf l . , Berl i n , 1 923, p . 34 8 . În a l t contex t, aceeaşi !t;crarc r::� ra cteriz�:�aza punctul de ,·edere a l l u i Wun d t ca ".idt>ali�m �p ir i tuc1l ist (mon ism ide<, J ist)" �P- 3-+3) .

31

transcendenţcl sub forma "ideilor transcendentaJe" : cosmol ogice, psihol ogice şi ontologices 1 .

Raţiunea devine ş i la Wundt u n mediu d e salvare a metafizicii, întrucât are ca obiect ,,întemeierea" lumii ca totalitate . Baza acestei totalită ţi ar constitui-o, după Wtmdt, o unitate de voinţă, de activităţi creatoare . Metafizica lui Wundt "se prezintă ca un evoluţionis·m voluntarist par ticular, deosebit de acel individual al lui Leibniz, de cel supratemporal transcendent al lui Schelling şi Hegel şi de cel naturalist al i ui Spencer52 .

l'v1etafizica devine, în felul aces ta, o extindere a psihologiei voluntariste . Wundt însuş1, discutând despre "semnificaţia metafizică a voinţei' ' , scria că lumea este "totalitatea activităţilor de voinţă, care, prin variaţia autode terminării lor, ordonează activitatea de reprezentare într­o înlănţuire de dezvoltări ale unităţilor de voinţă cu vol um diferit"53 .

Pe scurt, după metafizica lui Wundt, lumea este o multitudine de voinţe individuale, care se află laolaltă în interacţiune . "Monismut

"

wundtian are astfel un caracter voluntarist. 5. Metafizica conduce nemijlocit la etică şi îşi află în ea o întregire.

De fapt, sistemul filosofiei, după Wundt, prelungeşte "metafizica generală" într-o metafizică aplicată ca "filosofie a naturii" şi o "filosofie a spiritului", ultimele capitole ale acesteia din urmă tra tând "formele de dezvoltare ale întregului spiritului

" şi "dezvoltarea istorică" (istoria ,

moravurile, religia şi intuiţia estetică)54• Este tema unei istorii şi teorii a culturii, pe care Wundt a trata t-o

pe larg în a sa Vălkerpsychologie, de fapt o întemeiere psihol ogistă a eticii, în primul rând, şi a filosofiei istoriei şi filosofiei culturii, în al doilea rând . "Propoziţia «câtă actualitate atâta realitate» rămâne şi aci măsura valabilă pentru aprecierea faptelor . . . De aceea, filosofia istoriei, dacă în genere ridică pretenţia să valoreze ca ştiinţă, poate, în cele din urmă, să fie nurnai psihologie aplicată"55.

În consecinţă, înainte de a ne referi pe scurt la etica lui Wundt, precum şi la filosofia sa a istoriei, care constituie ultimul scop al întregii

51 W. vVu nd t Sys tem, 1, p. 339-436. '52 K. Vnrlănder, Op. Cit., p. 216. 5 3 \V. Wl ' ndt, System, I, p. 402, 410. 5 -1 V\' . Wundt, System, I I, p. 188-266. 55 Ibidem, p. 22 1 .

32

sale filosofii , ne vom ()pri la aspectele teoretice ale monumentalei opere intitulată se1nnificativ Volkerpsychologie, pe care Vorlănder o numea "porticul eticii"So .

Menţionăm totodaW. că, prin studiul aces tur don1enii, în P5 ihologia popoarelor şi în lucrări :-,peciale, Wundt ne prezin tă filo';ofia în funcţia de "teorie a bunurilor" (Giiterlehre)"7, polemizînd, in tr-un anum_it fel, cu direcţia unei fHosofii a valorilor. Şi aceasta întrucât, în sp iri tul său inductivis t, Wundt dorea o reconstrucţie a acestor domenii porni nd de la fapte şi nu de la principii generale, de la norme.

W undt a militat "pentru încetăţenirea psihologiei popoarelor în domeniul ştiinţelor umanistice, alături şi ca. o conrpletare a psihologiei diferenţiale şi generole, necesară, după el, nu nuntai �ociologiei, d ar şi etnografiei, is toriei cu l turi i etc. "5l3 _ Ilustrul psihol og rt elaborat o "psihologie a popoarelor'' _. care, atât pentru ştiinţa i storiei, cât şi pentru iilosofb istoriei este "ştiinţă fund an1entală", ea înfăţi�ând "o istorie a dezvoltării psihologice a oinenirii lf .

l\1area SJ idee a unei "psihologii eh1i ce '' este urrnătoarea: , ,conştiinţa individuală, prin limbă, religie,. obiceiurile comune ale vieţii şi uzanţele comune este legată de viaţa poporului şi chiar de viaţa u1nanită tii în ansamblu"; existenta. societătii este, pentru Wundt, , , '

"suportu l indi\·idului chiar atunci când el crede că se rnişcă în n1aniera cea n1ai au tonomă"SY_

Prin aces te teze, ca şi prin ideea unui "suflet colectiv'' , Wundt se apunea indi vidualismului epocii moderne şi totodată curentelor psihologice indivi dualiste din epoca lui.

"Psihologia popoarelor" -- considera Wund t - are ca obiec t lin1bajul . mi tul şi moravurile, domenii care au stat multă vreme numai în atenţia filologiei istorice, fără să se înţeleagă că e1e prezintă un deosebit interes psihologic; rezultatele istorice şi etnologice ale cercetării asupra domeniilor aminti te pot să fie priv ite «ca o materie», ca «rezultatul unui experin1ent»; cercetarea psihologică a acestor domenii se d i stinge prin aceea că încearcă să pătrund ă în cunoaş terea lor mai

3b K. Vorljn der, Op. Cit., p. 2 1 3. '7 \:V . \Vund.t, Finf, ' it l l lli(, F· 29-37. ;,s �1. l{a lea - T Her-:;en i, Introducere În psihologia socială, Editura ş t i inţifica, B ucureşti, 1966, p. 226. ,., H. H\)ffding, Phtfosoplws co; z tempo mneine:;, Je cdition, F Alcan, Paris, 1 924, p. 31, 32.

33

completă00. Mai mult, cercetarea psihologi că a aminti telor d omenii se d ovedeşte de o mare utili tate şi pentru filologi şi istorici, şi pentru cei care se ocupă cu studiul problemelor "psihologiei fiziologice" .

Psihologia popoarelor es te o întregire necesară a psihologiei individuale şi se ocupă cu "cercetarea acelor evenimente psihice care se află la baza dezvoltării generale a colectivi tăţilor umane şi a formării laolal tă a produselor spirituale, produse cu valoare universal valabilă"; ea are în atenţie interacţiunea psihologică, este "o d ezvoltare şi o continuare a psihologiei asupra fenomenelor vieţii colective"6 1 . Conceptele fundamentale ale "psihologiei popoarelor" sunt "spiritul poporulu i" (Volksgeist) şi "sufletul poporului

" (Volksseele) .

Ca şi psihologia în genere, "psihologia popoarelor" studiazi sufletul, nu spiritul; ea este "teoria despre sufletul poporului

" şi are st:

studi eze ff acele fenomene din viaţa popoarelor, care sunt mai mult sat rnai puţin de natură universaJ -valabilă"62. Ca şi istoria, "psihologi.: popoarelor" presupune colectivitatea "ca pe un individ supraordona unităţii spiri tua le. De aceea, ceea ce creează societatea ca va lor spirituale de-sine-�tătă toare, care se înrădăcinează în caracteristici}� sufleteş ti ale fiecăruia (chiar care sunt de un fel specific şi dau vieţi sufletu lui individual veri tabilul său conţinut), fundarnentează � "psihologia popoarelor',.63.

Wund t p recizează că este timpul să se renunţe la punctul d vedere d upă care n1arile personalită ţi ar fi purtătorii istoriei şi să se ia î: considerare viaţa umană concretă şi creaţiile ei, care sunt nemijloc: legate de societate. CăLi limba, mitul şi moravurile consti tuiesc domen obiec tive, care trebuie studiate tocmai de "psihologia popoarelor".

Este evidenta aci o annmită polemică cu concepţia raţionalistă istoriei din "epoca luminilor", precum şi cu concepţiile "prezentiste conterr1porane lui Wundt. De asemenea, es te implicată în acest conte) şi critica unor concepte Inetafizice ale filosofiei idealiste a istoriei, cat opera cu (Onceptul de suflet înţeles ca o entita te în sine, invariabilă şi n

---·--------· ---

liO \V. \tVu:tdt VNkcrţ 1:Jyc.'IO/ogw. Eirze Un tersu:.Jwug der Entwicklu ns"gesetze vo11 Spracl .\1ytlllls wzd S 1 tte, Erf>ter Band : Oic Sprache, 4 . Aufl. , Erster Tei l , Al fred Kbrner, Stuttga 1 921, p. \', VII. ("l i Ibidenî, e · 1, ':!. 62 Ibidem, p. 1 1 . &3 Ibidem . p . 1 8-19.

34

lua în considerare "sufletul poporului ", singurul în concordanţc1 cu conceptul ştiinţific de suflet elabora t de psihologia experirnentală.

Psihologia popoarelor îşi află temele sale în s tudiul comunităţilor urnane, care nu se reduc la o si mplă însumare d e indivizi, ci repn:.zintă o unitate şi o interacţiune a acestor indivizi . Wund t polemizează totodată cu psihologia intelectualistă a lui 1-lerbart, care nu permitea o abordare obiectivă a domeniului psihologic în genere. Wundt crede că nun1a i "psihologia fiziologică" este aceea care dă pofiibilitatea unei elaborări riguroase a unei ştiinţe cu privire la psihologia colectivităţilor. Într-un antuni t sens, preciza et "psihologia popoarelor" este "o psihologie aplica tă"; "ca şi psihologia individuală, ea este o ştiinţă pur teoretică ", este "o extindere a cercetări i psihologiei la comunitatea socială"6-i .

Psihologia experimentală şi psihologia popoarelor - scrie Wundt, - se află, aşadar, în acelaşi timp în relaţie de părţi care se întregesc reciproc şi pes te toate acestea ca aplicare de rnijloace ajutA toare în psihologie . . 't' " . Dorneniile fundamentale ale psihologiei popoarelor (limbajul, mitul şi moravurile) se află într-o interacţiune, pe terenul mai larg al evol uţiei cul turilor. Wundt însuşi preciza că "m itul cuprinde începuturile religiei şi ale artei, iar moravurile - originile şi formele generale ale dezvol tări i dreptului şi culturii "6r>.

Cele trei dornenii se leagă de viaţa sociala prin însăşi geneza lor şi totodată se află în anumite rapor turi cu fenon1enele conştii nţei ind i viduale: limba oglinde�te "lun1ea reprezentărilor o.n1lt lui"; n1itul da un conţinut reprezentărilor din limbaj, conducând la o viziune unitară asupra lumii; moravurile (Sitte) cuprind toate orientările fundamentale ale voinţei, orientări care trec peste aspectele individuale şi se impun ca norme universal-valabile pentru colectivi tate67 . De aci şi necesitatea unei cercetări care să cuprindă: psihologia l imbajuluC a artei ,. a mitului, a religiei , a tnoravurilor şi a culturii60.

Psihologia popoa relor a lui Wundt se integrează în cercetările d e psihologie a colectivităţi lor, care constituie o parte a psihologiei sociale. --- ----------

64 Ibidem, p. 25, 26. 65 Ibidem, p. 36. 66 Jbidem . ::.7 Ibidem. p. 37--3S . hli lbidr'l / 1 , p. 39.

35

El continuă astfel preocupări mai vechi, care au început încă din antichitate cu I-Ierod ot, Aristotel şi Tacit şi au fost d ezvoltate în epoca n1odernă de f-Ierd er, I-Tegel şi, mai ales, de IYL Lazarus şi H. Steinthal.

Cu toate că Wundt consideră ca principa.l obiect al psihologiei sociale mai ales limba, mitul şi tnoravurile, rămâne esen ţială însa. argumentarea lui cu p rivire la existenţa unui su flet colectiv sau spirit comun . Are importanţa, în acest context, v iaţa colec tivă, care stă la baza fenon1eneJ or psihice şi spirituaie; Wundt se distanţează astfel d e teza psihologiei moderne, care privea natura un'lană ca pe un produs pur biologic . După el, psihologia individ uală treb uie întregi tt-1 cu "p sihologi a pop oarelor'' .

"Psihologia popoarelor" a lui Wundt reprezintă, des igur, un mon1t!nt de sea1nă în istoria constituirii psj hologiei sociale şi totod ată a filosofiei tnoderne a culturii .

Aşa c utn au subliniat unii comentatori, \Nundt a fost şi un filosof, şi abia în cad rul psihologismului său universal se poate înţelege sensul "p sihologiei popoarelor" . Wundt a încercat sa cuprindă în treaga n1 ul tiplicita te a ştiinţelor un1 ane în forma unui sisten1 uni tar, ac ţi unea sa fiind con1p arabil ă cu n1area încercare a lui f-Iegel de a cuprinde sistern Qtic ansatnb lul. �tiinţelor un1ane. Filosofia lui \Vundt apare ca o mare constr ucţie un itară . "În universalismul său, Wund t aminteşte de Aristotel şi Leibniz, precutn şi de Hegel, nurna.i că el afirm ă şi mai mult dimensi unea naturală a lumii "69 .

Psihologia a fost însă pen tru Wundt înainte d e toate "ş tiinţa fund amentală a spiritului '' , de care depind toate "ştiin ţele particulare ale spiritului" . În acest sens el î.şi întregeşte psihologi a individ uală cu o

"psihologie a popoarelor", care împreună alcătuiesc "întregul psihologiei " . "Aşa cum psihologia ind ivid uală se preoc upa de dezvoltarea psihică a conştiinţei indivi dua le . . . psihologia popoarelor trebuie să cerce teze îndeaproape acele fenomene generale ale vieţil spiritu�1le, care pot fi explicate numai prin legatura cu colectivitaţile spirituale"7n.

b'J W. ::\ef, Dic Philosopluc Wilhelm Wundts, F. \'leiner, Lopzig, : 923, t""l · 2, J2-l . 70 W. \\/u ndt, Logik, III. Ba nd, 3. Auf1 . , F. Enke, Stuttgart, 19C8 . p. 226. [)\' îl' � i.nut că d iscipolul lui \\\mdt, Felix Krucger, rt. în lregi t ,,psihologia pnpl)arl' lor" cu o p.;,i !-\ ologie a culturii, depăşmd. ':itadiul w und ti an al studierii culturilor pri m i tive.

36

6. Psihologia popoarelor este, în primul rând, "fundamentul teoretic al eticii "71 .

Etica lui Wund t este o "e tică a faptelor" şi constă în m are parte în an aliza mo tivelor mora le care acţionează în epoca prezentă şi în cercetarea punctelor de vedere genera le d\rora ele li se subordonează . După vVund t, o ac ţi une bună sau rea se judecă după rnod ul în care ea �Clvorizează sau împiedica dezvoltarea liberă a forţelor spi rituale, .j ezvolta re care consti tuie scopul ul tim al societăţii um ane. Şi în etică/ ca şi în all te dotnen] i , Wund l se situează între ernpirisrn şi apriori sn1ul �antj an: cerinţele n1 orale nu sunt nici neschimbă toare , nici acţiuni :ntânlpl1toa.re ale unor Îlnprej urări schh11bătoare, ci rez ul ta te legice ale dezvoltă rii spiritudle nniversale, în raport cu care urnanul consti tuie nu1n ai o p arte.

De aceea, \Vundt urmăreş te: a) faptel e vieţii rnorale; b) d ezvoltarea concepţiilor morale; c) pr1 ncipiile 1noral ităţii . Pe scurt., el :rece la o exatninare şi apreciere a "d on1eniilor morale ale vie ţij ", în contextul dezvol tării generale a vieţii spirituale, care este scopul

p rindpal al cercetări i (aşa cum o ara tă. Psilz ologia popoarelor) . 1 ,0 · � heteronomie a scopurilor» se naşte prin aceea că efectele acţiuni lor \·oluntare depăşesc n1otivele voluntare originare şi produc noi rnotive

cu noi efec te . :rvrobi lurile acţiunii mor2Je se naEoc totd eaun a din senti111ente, în special din sentimentul de respec t şi cel de simpatie. To tuşi, acţiunea ins tinctivă se poa te ri d ica la acţiunea l iber•l şi conştientă

supusă motivelor r!:" ţion ale"72 . Aceasta în trucâ t, pentn1 Wundt, ideea prima tului social ului?3 este

cen tra lă 1n sisten1ul eticii. Ca urmare, s tud iu! etic trebuie să trea că dincolo de conş tiinţa individual ă şi să privească "fap tele vieţi i etice" în contextul "cond iţiilor psihice" ale "dezvol tării com uni tăţii un1ane

";

"astfel , pentru noi as tăzi, alaturi de anahza psihol ogică a conştiinţei ind1 viduale, psihologia popoarelor devine unul din tre fundamentele

eticii"7-i .

�: vV. Wu n d t, Ftll ik, TI . B< md. -L Au fl., F. Eî'..ke, Stu ttgnrt, 1 9 1 2, p. 289.

-:z K. Vorlănd.er, Op. Czt . , p . 2 J?,-21- l ;--o. ��\'. \\'und t , Etlzik. Eine Untetsuch u ng der Tntsncht' l l und Cf'�l'f�f de::. sltti rdren LrL,1'11s, 4. Aufl . , Dri tter Bd nd : D1e Prinzipien drr Sittl ichkeit und. die sitt/ idw l.dwn:'c'�ebiete, F . Enkt-', S� uttgart, 1 9 12, p. 2'-J. �.; \\'. \Vundt, Etlzik, ?.v\'t.>iter Band: Dic F:ntum .. kluug dcr �rl tftt·flen Wr'lforrsciur r ' : n Lgcn, 1 91 2, p. 289.

37

.·\şa cum rez ulta din primul volu n1 al Eticii, \Nundt reia, din alt unghi de vedere, bineînţeles, problema istoriei raporturilor între principalele forn1e ale cu lturii (limbaj, religie, rnorală e tc . ) şi rediscuta interac ţiunea dintre cultură şi moralitate. Întrucâ t la aceste probleme ne­ani referit mai sus, vom retine a tentia aci asu nra definitiei esentei s] , ' l ' ' �

funcţionali tăţii eticii. În spiritul psihoJ ogism u l ui său, \Nundt consideră c�\ d ezvoltare<:

moralităţii în genere are la baza ,,.legi psihologice"7:1 . În acest context îş exp u ne concep ţia despre etică ca "ştiinţă a nonnelor ", despre metodelE şi tetnele eticii. El consid eră că nu există o opoziţie între punctul de ved ere normativ şi ce] explica tiv şi, ca unnare, ni c i între disciplinei, nonnative şi cele explicative . Consecvent spiri tului sc ientist, el admib

va.la_bili t�,. tea nonn a tlvulu i .. d ar şi legătura acestuia cu p lanul fap telo1 "Toate acele reguli, la a căror formulare ajung logica: gran1atica , etice estetica, se bazează pe fapte; ele necesi tă pentru fixarea lor o examinar preliminară a acestor fapte şi prin aceasta normele capătă caracterul d general izări d in aceste fapte"76. "De legile na turi i, normele gândirii � acţiunii noastre se deosebPsc înainte de toate prin aceea că ele nu pc pre tinde sa fi e absolut invariabile . . . Gând urile umane şi acţiuni] umane sunt de conceput în neînceta tul flux al dezvoltării. Şi logica :

etic�1, an1bele aces te ştiinţe nonnative originare , nu pot de aceea să m; facă nitnic decât sa abst.ragă normele din înlăn ţuirea treptelor acesb dezv ol tări"17 . Căci ,,ord inea morală a lumii înseşi este una veşnic î devenire, ne desăvîrşi tă"7R. Numai as tfel, preciza vVund t, l ogica şi eti< pot fi ad rnise ,,ca ştiinţe propriu-zis norn1ative"; "logica consti tuie bai normativă a ştiinţelor teoretice, etica pe aceea a celor prac tice" :

Norn1ele eticii , spre d eosebire de cele ale logicii, se referă nemijlocit "actele voinţei libere" şi, ca atare, presupun o apreciere .

Pe scur t, 11Inoralit,1 tea este ultimul izvor dl conceptului de norn1 iar etica es te ştiinţa normativă originară"80 . De aceea, n1etodele eticii nu p fi cele speculative, nici cele empirice în sensul clasic, ci cele psihologic

:::; \-\'. \\'undl, Etll lk, Ers ler Ba nci : Dic Tatsacla' des slttlidlen Lebt'i'15, 5. Aufl ., 1923, p. 283. 70 Jbzdem, p . 2-3. 77 Ilndelil, p. -1 . 7f' !bzdenz, p. 5 . 7'-J lhzdon, p . 7 , 8 . so Ibidem, F · 9.

38

Ele trebuie să pornească de l a ,, faptel e vieţi i e tice" şi să le privească în contextul mai larg al dezvoltc1ri i spirituale a omenirii. "Dorneniile principale ale v ieţii etice" sunt: fan1i1 ia, d rep tul, sta tul şi societatea31 .

\Vundt reia astfel teza prin1 atul ui soc ialului şi a contex tului cultural în care are loc un dubl u progres: al n'l oralită ţii şi al conce pţii lor .rnorale . În bune tradiţi i kantiene umdniste, \Vundt crede că ,.,lucn1l cel rnai de sean1ă pentru oameni este datoria, iar cel mai m are d intre bunurile hnnii es te voinţa nlorala''82.

Aşa cutn ain văzut, sisternul de etică a lui Vv-und t are la bază dezvoltările sale din Ps ihologia popoarelor şi totod!ltă se inrudeşte (a.ş,l cum rec un oaşte Wundt în prefaţ:1. la ediţia I a Fticii, 1886) cu ebca idea­lisn nll ni �peculativ de la începutul veacului al XIX-lea. De asemenea,

etica lui \Nundt urrneaza proced eele sale ele reconstrucţle ind uc livă a n1etafiz:ici i . "Trei fa pte carac- terizează concepţia etică a l ui Vvundt: proce­darea induc liva în stabilirea legilor rnorale, ideea unei evoluţii în viaţa n1orală a on1eniri i . . . şi, în sfârşit, privirea fenom enelor etice din punctul de vedere al psihologiei sociale nu nu1na1 al celei inchvid u ale"8·' · Este v izibilă o anumi tă îrnbinare între me toda ernp irică şi cea specula tivA.

Este important insă că Wund t caută să explice p rogresul moral, şi în genere cultural, al cnnenirii , in care se oglindeş te " spiritul ti m pului". Chia r concep ţiile filosofice şi cele etice sunt produse ale u nei anumite

culturi dintr-o anumi tă epocă. Ca şi evolutia n1orală, evolu tia culturală a on1enirii este IJentru , ,

\t\!und l o opera colectivă. El încheie cu apriorism ul etic, prezentând norn1ele morale ca rezultat al evo l uti ei vîetii n1ora l e a om enirii, care. la , 1 1

rândul lor, influenţeaza viaţa practice) . Sistemul lui \Vund t �e dis tinge, din pu.nct de ved ere metod ic, prin această năzu inţă "de a. în1brăţişa tot câmpul experien ţei morale, de a da o a tenţie egală a tât experienţei subj ective cât şi celei ob iec tive"; "prin n1etod a şi pri n cuprinsul său, sistemul de etică al lui \Vu nd t e o expresie in1pun�i toare a culturii europene de b sfârşitul veacului al 1 9-lea, şi înd eosebi al culturii Germani ei protestante" H4.. ---- - ------------

'l : lindcm , p . 1 9 82 W. \V ur. dt, Uber dcn zuahrhajten Krtl�s, A . Krăner, Lelţvig, Fl14, p . 40. s:; T . Răd ulE>scu-Pogoneanu, Sturin asuprn t>ticii s;ernuwc cnntempnrane, vol. l : F:.ticn lui Wu ndt, Carol Gt)bl, 191 1 , p. 30. �;.1 lbuiem, p . 223, 288 .

39

7. Cu "psihologia popoarelor", Wundt pune în evidenţă şi o Yeri tabil ă teorie a istoriei prin ideea că individul are ca suport societa tea; individul însă influenţează, la rândul lui, asupra societăţii prin orientarea gândirii şi a voinţei lui proprii : Noul, aspectul creator, provine, d upă \Nund t,. de la indivizi; numai societatea îl .face utilizabil însă pentru o evoluţie ul terioară .

Aces te teze, desigur, nu sunt străine de influenţa viziunii hegeliene, deşi Wur1dt, tra nsportând productivitatea în fiecare dintre indivizi , se află în contradicţie cu maniera generală de a accentua ,,voinţa globală" . În esenţă, orientarea lui Wund t se încadrează în "spiritul obiectiv" hegelian şi reafirmă caracterul obiectiv al culturi i85, dezvoltându-se astfel intr-o veritabilă istorie şi teorie a culturii.

Ps ihologia popoarelor se află în centrul filosofiei lui vVundt, dar nu se confundă cu aceasta . Volutnul X din Vălkerpsychologie constituie şi un fel de concluz ie a întregii opere . ,,Psihologia popoarelor" este domeniul intermediar între is torie şi etnologie, pe de o parte, şi filosofie, pe de altă p arte, şi cu aceasta pregătirea nemijlocită pentru filosofia istoriei .

Pentru Wundt, ,,psihologia pop oarelor" este "o psihologie a culturii cu consideraţi i asupra dezvoltării acesteia în cadrul istoriei"86. În esenţă, "psihol ogia popoarelor şi psihologia culturii sunt concepte echiv11l ente"87. Cu ltura şi istoria - preciza Wundt - sunt ,,forme diferite ale fenon1enelor spirituale . . . Propoz iţia : ceea ce ap ar ţine istoriei aparţine şi cul turii, şi ceea ce aparţine culturii aparţine şi is toriei, trebuie astfel să Yaloreze ca un princip iu . . . "88.

Astfel, celebra Vălkerpsychologie a lui \Vundt cuprinde germenii unei rodnice dez \roltări nu nu mai pe l inia psihologiei sociale, ci şi în direcţia unei istorii a culturii şi a u nei filosofii a culturii, domina te însă de o concepţie neor omantică psihologistă. Investigaţiile lui Wundt asupra dimensiunii psihol ogice, prelucrarea teoretică a unei enorme cantităţi de fapte, concluziile sale cu caracter utnanist şi optim ist cu privire la vii torul culturii moderne ră mân însa. rnărturia gândirii

K� M. l .c1 ndmann, Ku!l"tnpluio�ophir, în Die Phi/osophie im XX. jah rlwwlats, hrsg. von f. Heinemilnn, 2 . . A.ufl . , E. K lett Verlag, Stuttgart, 1963, p. 557. :�r, W. \\'undt, V0Jlccrp:;yc/wlo:; z,,, Bj]nd X: Kultur und Gescluch tc, A. Kron(�r, Leipzig, 1 920, p. VI. 87 !11!dem, F· 57. �.s l l1 zdem, p . 2 1 7

40

n1ultilaterale şi profunde a unuia dintre spiritele mari care au acţionat ]a răspf:tntia dinh·e veacurile al XIX-leu ş i a l XX-leasY .

Prin caracterul enciclopedic al formaţiei sale, prin capacitatea de integrare a rezul tatel or practicii, observ<1.ţiei :-;;i cercetării într-o anal iză profund teoretică, vVundt a lăsa t UflllE' ad ânci în conştiinţa hlosofică contemporană . Opera sa, un adevărat cetos idea tic, îndeplineşte, pe lnul tiple pl anuri , o fu ncţie de pionierat, de proiectare .?1 profilulu i unor Jon1enii ştiinţifice şi filosofi ce . Fiziologia, p�ihologia i :1diYid uală �i �ocială, logi ca, teoria c unoaşterii, metafizica (filosofia ca atare), etica, iilosofia istonei şj a cul turii - toate acestea au fos t impulsionate de creaţia \vundtiană şi de influenţa, de răsunetul ei pe plan mond i ;1L

De fapt, co1nparaţia cu Aristotel, Leibniz şi .Hegel nu es te deloc exagera tă. Wundt oferă, într-adevă.r, o si nteză, o nouă ,,enciclopedie a ştiinţelor fi losofice", dar nu speculativă ca la 1-Iegel , ci construită în :Spiritul riguros al ştinţei moderne, axa tă pe cultul teoriei ca atare, dar �prij in] tă pe fap te, pe cercetarea dinamicii istor iei şi vie ţi i sociale . Deşi cu unele carenţe de concepţie sisten1atko-filosofică (id ealismu1 psihologis t), celebrul psiholog de la Leipzig, oferă exernplul rar al unui caz de supraproducţie te(Jretică şi de înnoire id eatică ce determina ipso i'acto o restructurare a domeniilor creatiei \ra lorice. '

Principala înfăptuire ştiinţifică a lui vVundt răn1âne întemeierea psihologiei experimentale, printr-o restructurc1re a fiziologiei înseşi şi a psihofizicii moşten ită de la Fechner, ceea ce a condus la trt1nsformarea psihologiei 1n.tr-o ştiinţă autonornă. Căci general izarea cercetării experin1entale de la senzaţie la toate celelalte procese psihice şi stud ierea interacţiunii din tre procesele fizice şi cele fiziologice presupun, pe lângă in troducerea unor procedee şi metode specifice (mai ales fizi ologice şi psihometrice, în tratarea vieţii psihice ca un dinatnisn1) , o concepţie despre profil ul şi func ţiile p sihologiei şi, implici t, rup tura cu n1ani era specula hvă, cu psihologiile filosofice n1oderne.

Eliberarea conceptelor psihologi ei de încărcă tura meta fizic­specul o tivă, transformarea psihologiei într··o ştiinţă exactă a naturii, care solici tă 1năsura şi tratarea n1ate1natică, detennină o sporire a valenţelor

S'J �v1a i pe larg despre semnifica ţi ei Ps1Jwlogici popoarelor a -:;Q vedpa: Al. 11ob.x, Wtmdt �i r1SZ1JO!ogia SOCJI1fii, în S tudii df' isfonc a jllosojif'i l lniz•ersnlc, vo i r v, Li i t u r<1 AccKit'mici R.S.R., Bucu reş ti, 1 974, p . 12.5- 1 39.

41

expl ica tive şi aplicative ale acestei ştiinţe, integra rea ei în procesul ct totul modern al abordării sis tema ti ce. Concep ţia actuali stă şi d inam isti asupra proceselor psihice, definirea "cauza lităţii actuale", a l egită ţii o domină viaţa psihică, înţelegerea acesteia ca o "creştere de valori" , ca < "sinteză creatoare '' ( teoria apercepţiei) constituie, cu toată teza primatulu voin ţei (pe care \Vundt a dezvoltat-o într-un volun tarism) , veritabil� restruc turări în psihologia modernă .

Se adau gă la a cestea, desigur, remarcabilele contribuţii al, Psihologiei popoarelor în istoria întemeierii psihol ogiei sociale, fără de car'

nu poate fi înţeleasă nici etica şi nici problematica de bază a ştiinţelo

umane. Şi în domeniul psihologiei sociale, vVtmdt a în treprins eliberare conceptelor de speculaţie şi a introdus sp iritul realist-scientist, care

influenţa t apoi utilizarea "psihologiei popoarelor" în înterneiere soci ologiei, fi losofiei istoriei, istoriei şi teoriei culturii .

Wundt a impus, contrar individ ualismului tn odern, idee primatului socialului , al vieţii popoarelor şi al colectivităţilor umane î genere. Totodata, \Vundt a întreprins cercetarea istorici şi sistematică unor forme fund amen tale ale culturii, ceea ce a in fluenţat şi elaborăriJ sale lugice, filosofice şi etice, în toate acestea asig Luându-se prin1ah faptului, abordarea tnultila terală obiectivă, spiritul de rigurozitate ,

prosp ec tare, în ciuda, d es igu r, a unui anurnit reducţionisn1, specif "p sihologism ului universal" (de care vorbesc, pe bună dreptat,

con1en tatorii lui Wtmdt) .

Sis tematica ştiinţel or şi "sistemul filosofiei ştiinţifice", elaboră ce domina creaţia wundtiană, sunt edificatoare în sensul precizărilor c n1ai sus. Căci persistă la autorul Psihologiei popoarelor o contradicţ pern1anentă intre ab ord area sisten1a tică, cu deschiderile ei veri tabile, reducţionismul de tip psihologist, cu care s-au răfuit apoi şcoli '

neokantianismul şi fenomeno!ogia. Remarcabil e răn1ân, desigur, a nalizele asupra genezei filosofi

ca fonnă a cu l turii şi asupra altor fonne (şti inţa, rel igia), precun1 conceperea raporturilor între ştiinţe şi filosofie ca raporturi (de faţ in terraporturi) între sis tetne cu valoare explica tivă şi aplica tivă diferit Nic.i nu poate să nu atragă atenţia această teză, as tăzi, când se put problen1C't unei rec:ons trucţi i rigu roase în teor ia cla sificări i ştiinţelor, d isciplinelor fil osofice (fundantentale şi aplicate) şi, într-un plan m

42

larg, a anali zei şi definirii funcţionalitaţilor spec i fice filosofiei şi discursului teoretico-filosofic .

I)esigur, dincolo de dificultăţile ei voluntari ste, concepţia \vundliană asupra logicii , teoriei cunoaşteri i, n1etafizicii, ontologiei şi teoriei cJ.tegorii lor n1eri tă să fie exa1ninată cu a tenţie şi apreciată în n1od nu anţa t . Căci să ne gând in1, totuşi, că tratarea din punct de vedere psihologic a actelor cogni tive a a\·ut în epocă şi un sens pozitiv, nu pur şi simplu de replică la speculaţie şi idealismul cons tructivis t, ci de analiză exigentă a bazelor "rea le " ale gândirii şi, în genere, a]e "spiritul u i " .

() critică justifica tă a idealismului specula tiv contracarează, to tuşi/ riziunea psihologizan tă d in logica şi teoria cunoaşterii ale lui VVund t. Pe de <1ltă par te, analiza minuţioasă a ra porturilor dintre cogni th· şi normativ rămâne o piesă de rezistenţă a Logicii lui \Vundt şi, asociată cu elaborările sale metodologice .. în deosebi cu id eea unei "logici a ştiinţelor spiritului" , a produs o antunită deschidere în gândirea veacul u i nostru, în planul mai larg al definirii şi au tonomizări i don1enlilor teoretice, al unei reconstrucţii în filosofie.

Cercetând cu atenţie opera lui Wund t şi constatând ca rac terul ei complex, cu rnul tiple valenţe prospec tive, eş ti îndemne1 t pa rcă să te gândeşti ce Cir fi în semna t, în pl anul concepţiei îndepărtarea d e psihologism/ eliberarea d e red uc ţionismul psihologis t ! Ş i aşa cum este, creaţia_ \\'und tiană răn1.âne însă remarcabilă ş i, oricând, pri J ej de reflecţie teorebcc1 constructivă, o deschidere în filosofia con ten1porană în genere.

43

PEIRCE: SEMIOTICĂ ŞI FILOSOFIE

1 . Înrudi t cu empirismul şi pozitivisn1 ul, pragma tismul reprezintă, înai!1te de toate, o reacţie în1potriva teoriilor raţionalis te . "El se ridică în1potriva noţiunii raţi onaliste de (<realitate», înţeleasă ca noţiune coresponden tă adevărului absolut, ca ceva ad ică inflexibil, imuabil, mort. După fil osofia pragn1ati s tă, realitatea este un proces în perman�n tă şi plină desfăşurare, un curs varia t şi variabil de fapte şi întâtnplări, ce nu poa te intra în conţinutul, v eşnic identic cu el însuşi, al unei noţiuni abstracte"1 .

Prl1gmatis1n ul; conc;;iclera James, este o orientare care ,,urmăreş te să ne .1ba tă pri v irile de la tot ceea ce este primo rdial, principiu, categorie, necesi ta tea presupusă pentru a le întoarce că tre rezul ta te, consecinţe, fapte"2 . Aşa ctun s-a observa t, ,.,cel ma.i grav reproş ce s-a r putea adresa teoriei l ui James este lipsa de claritate: totul la el este confund a t - ideea şi judecata, semnificaţia şi semnul, ins trtnnentul şi acţi unea. Da r ceea ce este şi mai grav încă, este idt!ntificarea, făr� ambiguitate de această dată, a adevărului cu succf'sul în ţeles ca unitate practică"3.

Pragtnatismul ap are ca "pragma tici�:m" ( Peirce) , c.1 .. ,un1anisrn" (F. C . S . Schiller) şi " instrumen talism " (J. Dewey). Relati vismul concep ţiei pragrnatiste iese în eviden ţă însă în toate variantele prin următoarea teză de bază : adevărul unei idei se creează în procesul verificării ei, ceea ce denotă identificarea plan ului adevi'irului cu cel al conştiintci adevărului, al asim.ilă rii prin cunoaş tere a adevărul ui .

2. În temeietorul pragma tismului, a fos t, fără îndoial ă, Char1es Sanders Peirce (1 839-191 4)-l, în acelaşi timp însă un ma re ma ten1 a tician

' N. Bagdllsar, TeLH'il7 uuw:; tinţci, ed. a l l-c1 , Casa Şcoalelor, Bu cureşti, 1 944, p . 233. 2 \\'. James, Le Prngmattsme, Flamari on, Paris, 1 912, p. 64. 3 G. Deledc1 1 l e, J-listoire dt- In Philosophic amcncaine, P. U.F. , Pa ris, 1 9 54, p . 32 . 4 Lucrări PrinClpale: [m/idâcil larea credmţei (f h e Fixation of Relief în "Populnr S ciencr lvfmmthly", voi XII , 1 977) ; Cum sti F1cem clare idezle noastre (How to .Hoke our Jdc(l5 C!enr, în "Popular Science Momrthl�t", \'Ol . X I II, 1 878); S tudii de logzcii (Studies in Logzc, 1 88 3 ) ; Lxa m i u mca dodm zez despre necesitate (7 /zc Doctr ine of i\'eccszty Examzl led, "Monbt", 11, 1 892); Pr1 1gmal icâ şz F·agmatz:;;m

44

şi logician, par ticipan t la elaborarea logic i i rela�ilor şi a utorul primei formulări remarcabile a problematicii semio ticii . Este semnificativ că, în is toria logid i, lui Peirce i se atribuie "una din tre cele mai bune formulări" cu privire la avantajul calculului logic5•

Numele de "prag1na tism " - preciza Jan1es - vine de la cuvântul grecesc TTparJ.!a (acţiune). "ln 1878, prin Ch . Peirce, acest cuvânt şi -a

făcut apariţia pentru prima d ată în filosofie, într-un articol inti tulat I ' . . Ho"Lc to A1ake our Idcas Clear». Peirce, după ce a afinna t că credinţele noastre sunt, în realita te, reguli pentru acţiune, susţinea C'ă, pentru a dezvolta conţinutul unei idei, ajunge dacă determinăm conduHa pe care u poate susci ta: setnnificaţia ei pentru noi nu constă în altceva; pen tru a ob ţine o perfec tă claritate în ideile cu privire la un obiect trebuie considerate efectele de ord in practic pe cu.re credem di ele le con1portă, in1presi ile pe care trebuie să le aşteptăm, r�acţi ile pentru care trebuie să fitn ga �a"n .

Peirce ră.rnâne o personalitate puternica in istoria ş tiinţei şi a cugetării. Aşa c um s-a observat, Peirce ua f()s t una di n tre cele mai înze�tra te minţi şi d intre cei mai crea tivi fi1osofi pe care ;\merica i-a dat

l a iveală . Deşi scrierile sale sunt adesea ob scure şi dezorganizate, el o sunt sclipitoare în. vi rtuozitatea lor filosotică"7. Autor al principiului pra gn1atisrn ului - ,.prindpiuJ lui Peirce" (cum se spune adesea) - şi

(Prngr11atic :n7 d Pragmni15m, în : Dicfionnry of Phi/o:::opl;y and Psyclwlo,��l, cd. Jame� B<d d\,·in, Vl)l 2. 1 902); Pmgmntfsm (în codru l studiul u i ma1 larg: Wha t Pragt-r'tatisrn is . " M•.>nist", XV, "} l)Q5)

\1enţinnăm că opera lui Peirce a apăru t ma i mult post�.un : Cu!!.'ded Pn,tlfrs c�f Ch . �. Pch\:e ·yn l :-- , 1-'- ,' f , cd . by Ch,uh.�s I-Ll.r� shome and Pau] Weiss; \'ol'i. VJ I- Vlll, cei. by i\ . . V\'. Burks, C1 mbnd gc: H:.HT:ud Un ive tsi ty l?ress, l931 - I 9:=i8); Chance, Lt rcr; 17 ' 1 1 ! L.og1c ( 1 023, ed . 2-a 1 956); Tl;r' Pil f!o,;;opli_ti of Pc'I rce; St:'l:'cft'd lo\'riting..., (Ju�tus Buch\er . L'd . :\ . Y ... 1 940); Ch. S . Pt>i rce: E:ssays m the Plzilrr;;oplry of Sci,,�zce (Vi.ncent Tomas, N . Y., 1 9 :=j7); Folues in a Llll h:er:;e of Chr u w· (Ph . Vie1wr, 1 958) . Din ediţia : , ,\Vork<' (în 120 volume) a u a pă rut pri mele 2':! .

Asupra lui Peirce: M. :\. Thomson, Thc Pragmatic Philo�ophy of Ch. S. Ptit"ct: ( 1953); J. V. Kempski , Ch. S . Pein-c und der Prasmatismus ( 1 952); I'vl. \1urphy, The D.·uelopmenf. of Peirc�?'s Pllilosopliy (1961 ); ]. \.1clvit reircc i pragmatism (1 968); K. O. Apel, Da Denh.wg z.•on Pt'1rce (1 975). " J . M. Bochenski, Formale Lo:<ik, Ka rl, Alber, Freiburg-M l.i.nchen, 1 9�6, p. 327. 6 \V. Jar.1es, 1.-t' pragmati::: flu', p. 57-58. Peirce în.,uşi spunea: "ide(;'a pe care ne-o t1 cem despr� ceva este idPe·a d�ctelnr l ui sensibile" (Chance, Love a11d Logic, C. Braziller, :\e\v York, 1 9 =i6, p. 45). 7 P . Ku riL:, Char!c:;; Sandt'rs Pciru·, în vol . : Amerzcan P!rilvsor.�l:y in tflc ' 7 wc1die�h Cen t t 1ry, Ed ; ted by Pcw l K urz, The ;\1 ac.\fi \ l ,m Company Ud., Londun, 1 966, p. 45. Menţionam că în aces t

volum, au torul citat oferă o -mtolohie scmnificc� tivă di!1.: Collecf:t.>â Papt'rs .

45

totodată al unor contribuţii maj ore în se1niotică şi în logic�i., .Peirce este "unul d intre t:ei mai contrad ic torii, dintre cei care a u scris filosofie"R.

Este de reţin ut că " principiul pragm atismului" nu este suficient de clar form u lat, şi de aci izvorăsc dificul tăţile. Ia tă câteva formulări : "ideea noas tră despre orice lucru este ideea noastră despre efectele lui sensibile"; "să considerăm ce efecte, care ar putea avea legături p ractice in1agin ab ile, ne i maginăm că are obiectul ideii noastre. A tunci ideea aces tor efecte e5te totali ta tea ideii noa s tre despre obiect"9 . Este adevărat ca Peirce insuşi spunea că pragn1atismul "năzui eşte spre ceea ce idealiş tii nun1esc bunul simţ naiv, către antropomorfistn"10.

3. Contributiile esentiale ale lui Peirce in se1niotidi se leagă dt: , f

unnă toarele: 1 ) elaborarea tezei despre "na tura triadică" a semnelor; 2� o tipologi e a sen1nt:lor şi a sistemelor de sentne; 3) analiza iconicităţii (dt la ,)cons"); 4) analiza procesului de "semioză" (prin care ap are funcţie de setnnificare a sen1nului) ; 5) ideea unei construcţii semiotice în logid (şi filosofie) . Căci logica, "în sensul său cel rnai general" - spunea Peiro - este nun1ai un alt ntnne pentru semioticli, cvasinecesar sau formal d octrina scn1nelor" 1 1 .

Ce este semnul? " U n semn sau simbol (RepresentamC'n) este cev; care stă fa tă de cineva pentru ceva în tr-o oarecare referintă sau cali tatE 1 1 El se adresează cuiva, adică, creează în mintea (conştiinţa) acelE persoane un setnn echivalent sau poate un semn m ai d ezvolta t . Act: semn pe care îl creează, eu îl numesc interpreta n tul primului semr Semnul s tă pentru ceva, pentru obiectul său. El stă pentru acel obiect n

& l. 1<. MdYili, Peirce i prngmatism. U istokov amerikallskoi burjua::not filosoji t XX veka, Iz( Moskovskovo U n iYersiteta, 1 968, p. 28. 9 Ch. S . Peirce, The !:Jcimtific A ttitude and Fallibili-:.m, în: Plniosoplzic.?l Writings Of Pein Selectl'd lmd ed i ted by Juslus Buchler Dover Publicatinns, New York, 1 952, p. 1 46 . Mai l l.:ng s-a a rgumentat că "prc1gm<1 Licism ul" lui Peirce corespunde ,,nmct>pţiei rc'c'tlismul empi nw-critic, unei transflwmări semiohce o kantianismu l u i"; după intenţi a lui Peire prag nu1t1cL1mt ! trebuie să �e situeze în opozi ţie cu "«pragmatismul>' orienta l subiectiv" al l James şi Schlllc r , sch iţ5nd o ,,metafizică c1 evoluţiei" ca rE· sa implice "rertlismul universalilo şi un "Crit ic.:l l Commonsensismus" (K.O. Apd, Der .Den lcwcg vmz Clrarles S. Peirce. Ei Einfiihrrmg in dcn amcriumischcn Pmgma tisnws, Suhrkamp, Fra nkfurt mn Main, J 97:1, p. 347. 1 ° Coflectrd Papers nf Charles Sandrr::> Peircc, vol. VIU, edi ted by A. W. Burks, I-:larva Univcrsity Press, 1 958, paragr. 19 ·1 . 1 1 Ch . S. Pcirce, Logic a� Semiotic: The Theory of Signs, în : .Pltifosoph ical lV1 itings of Pe iret:, c el. 1 J. BLtchl er, p. 98.

46

în toa te privinţele, ci în referinţă cu un fel d e idee, pe care uneori am numit- o bază (j ustificare) a simbolului"12.

În alţi termeni, "relaţia triadică" este "aut-entică' ' (genuine) , adkă " cei trei membri sunt legaţi împreună prin ea într-un rnod care nu constă în nici o combinaţie de relaţii dia.dice . . . , ci treb uie să stea în tr-o astfel de relaţi e faţă de ea la fel ca Semrut! însuşi"; este ele reţinut că " semnul poa te nurnai reprezenta Obiectul şi vorbi despre el ; nu poate furniza cunoctştere sau recunoa�tere despre acel ob iect, deoarece el înseamnă ceea ce în ţelegem prin Obiectul unui semn" 13 .

Peirce di3tinge astfel: a) semnul ca serr1n; b) semnul ca interpretant; c) sen1nul în relaţia de referinţă fa ţă. de obiect. Din aces tea rezultă: "relaţia triadică" (cu aceleaşi proprietăţi ca şi "Sen1nul" însuşi); funcţia denotativă a semnului întrucât este dat numai în "relaţia tri ad ică '' . Aşa cum s-a observat, "ideea fund am entală" a l·u i Peirce "este teza după care relaţia de sem n e (Zeichen-Relation) adic�1 funcţia de semne ,, Se n1iosis >> ), e�te o relaţie tri ad ică ( dreistel lige) ireduc tibilă", constând in faptul "că un sem n (I) ind ică (bezeidmet) pentru u n intt'rpret (II) ceva (III) "; de aici rezultă cele trei componente ale se1nioticii (după Peirce, ca şi după Ch. vV. �v1orris)1 4 .

O altă la tură a semioticii lui Peirce o cons tituie discu ţi a despre tipologia sernnelor El prezinti:t ,Jrei trichoton1ii ale sem nelor'-', după: sen1nul c a at;.tre, relatia semnului cu lfobiectul '' şi relatia semnului cu . , '

" interpre tantul" : 1 ) semnul ca a tare poate .fi: cal ita tiv, unic, general; 2) după re laţia cu ob iectul poate fi : iconic (icons), index, si lnbol; 3) după rela ţia cu subiectul poate fi : tern1en, propoziţie, raţionan1entL1 .

"Trichotomia" cea n1ai importantă ră rnâne, evid ent, cea de-a doua, îndeosebi forma iconocită ţii . ,,Icons" este " un semn care atribuie obiec tului pe care îl deno tă numai în virtutea caracterelor sa le proprii , pe care le posedă intocnlJ i, chiar dacă vreun astfel de obiect există sau

- � Idcm, p. 99. · -' Idem, p 1 00. : � K . O. Apel, Szien tisnws odrr tnPrszendm tale Hc nneneu tik (Zt� r Frc1gc n.1cb dem Subjekt ch.'r Zrichenintc>rpreta tion i n dcr Semiotik des pragmatismu5, în culegere<� : Hamc11 eu tik und Owfckttk, I, J . C B. tv1ohr, Ttibingen, 1 970, p. 28!i Pe acesk temeiuri, Apel încea rcă . . :ra n::,h)rma rea semiotică a filosofiei transcenden t<l1 c/' (ldenz, p. 1 1 -l urm.) , un fel de . , �)�Clgmalică a l imbaj '..I lui", necesară "unei critici şi sinteze mul lilatt?ralc a fi l osofiei : ranscendenta l e cla-.ice şi a logicii şti inţei" . : ; Ch. S. Peirce, Op. cit . , p. 1 01 , 1 04 .

47

nu actua ln1ente"; aceasta spre deosebire de index (care "ar pierde caracterul ce-l face sen1n, dacă obiectul a fost îndepărtat") şi de sim bol (care "ar pierde caracterul pe care-1 remite un semn, dac,i. nu ar exista un interpret") 1 0 . Un semn "poate fi iconic, adică poate reprezenta obiec tul său în principal prin similaritatea sa, nu prin modul său de a fi " 17 . Căci " semnele iconice" (icons) sunt caracterizate "prin capacita tea lor de a «zugrăvi» semnificaţia, cum ar fi hărţi le, tablourile, fotografiile"J s.

Prin elaborarea modelulu i peircean de semiotică s-au deschis, incontestabil, noi perspective în l ogica modernă şi în dezvoltarea insăşi a lingvistic ii şi ma tema ti cii. În altă ordine de idei, Peirce inaugurează o m odalitate nouă de a gândi, un nou stil. Ku este întân1plă toare deloc influenţa sa în gândirea contemporană, interesul pe care 1·-a de terminat chiar în medii cu trad i ţie teoretica puternică, cum sunt cele din Gern1anj a, Franta, Olanda1<1 . '

1 6 Jd,'m, y. 102, 1 04 . 1 7 G. Delc1del l e, Op. c 1 t . . p. 98 . 1s P. \ hclk'>. ' ! , ::..�m;,)tJca l z l lS Z' !S hd, Edi tura E1clu., 1 9 77, p. 20 . 1"' Pre7E�!lţc'l l u i Pei rce în <<l·'rc1gm.atic Tu rn>> estE' marcat� în jn c: - ,- :t.' ,·L' > : u cr.uea de fa ţă .

48

BERGSON: «DURATĂ>> ŞI INTUIŢIE; INTUIŢIONISM

1 . Opera 1 lui Henri Bergson (1 859-1941) încearcă o nouă sinteză în câmpul metafizicii spiri tualiste, inspj_rându-se parţial din tnişcarea romantka, dar conbnuând şi precizând sensul principial antiintelectuZtlist al neospiritualismului francez (reprezentat de Ravaisson, Lachelier, Boutrox şi alţii), care s-a firmat încă în ul timele decenii ale veacului XIX printr-un protest împotriva determinisn1ului lnecanidst şi gnoseologismului modern, interpretând noile rezultate ale dezvoltării biologiei în direcţia "metafizicii induc tive" (conr.,trucţia teoriei generale filosofice pornind de la rezultatele ştiinţelor exacte).

Educat în spiritu l tradiţiilor clasice (Bergson era un bun elenist), autorul Evoluţiei creatoare a fost totodată un profund cunoscător al Inatenla ticii şi al ştiinţelor naturb, cu o forrnaţie enciclopedică ce aminteşte de n1arile spirite ale epocii moderne.

Preţuit în epocă (în 1928 i s-a decerna t Premi ul N·obel) şi co1nentat larg şi de admiratori şi de adversari, Bergson a insti tuit în filosofia franceză un spirit, o modal i tate specifică de a gândi, singularizându-se oarecum in era domina ţiei şcolilor, aşa cum o făcuseră odinioară Pascal şi Kierkegaard, iar în epocă Nietzsche şi I-Ieidegger.

· Lucrări principa le: [-,sai ::; u r fps don nees immediats âe In COfJ Scicn ce (1889 ); jv1al irre ct ."'v1emoire � 1 897); Le Rire (1 900); L 'Evolu tion c:·t>a tric.e (1907); L'Energie �pirituelle. F:s;;ais et collprozces t 19 19) ; Durce ct sinr ultanhte. A propos de la t!u'one d 'f.instl'in (1 922); Les dcux sorm:cs dr la morale l't de la rdzgion (1932); La Pcrzs('e el le mouvant. Essn1s Pt ,__·<mfcren ccs ( 1 934) . Po�tum .':>-au publ icc1 L : Laits et parole5- ( 1 957- 1 959), iar în 19.59: Octwres (edition du Centenaire, cu o m�rod.ucerc de l L Couhier). Aşa cum remarca Joh . Hir..;;chbcrger (Ges�.lzichte der Philosophie, II, 1 960, p. ,::; 19) scrierile lui Bergson au obţinut ediţii "cum de obicei le au numai romanele bune'' ; astfel, până în 1 9-±6 <�u a juns la : 53 de ediţi i ,, Essa i su r les donnec::." . . . ; 46 de ediţii ".Ma tiere et memoire ",: 67 de ediţii " Le Rire"; 62 de ed.iţj i ,, L'evol ution cn?atrice"; -+8 de ediţi i "Les deux �ources" . . .

Dintre cercetările asupra lui Bergson amintim: J . Bcnda, L e bergson isme (1 91 2); Ed. Le Roy, Unt? plzilosoph ie not.rvellt': 1-Imn Hergson (1 91 2) ; J. Segond, L ·intu itwn bergson icnne (1 912.) ; J. .\faril�l in, La plulo.;;oplzie bergson icmze ( 19 1 .J:); J . Chevalier, Bag:::o J l (1 923 ); V. Jankelevitch, Bergson ( 1 931 ); A. D. Serti langes, H. Bergson , (1 942); L. Gi nsso, Bergso11 ( 1949); J . Cheva1ier, F.n trdLt' l lS mxc Rersson (1 959); H. Gouhier, Bergson c t le Clzri::-t de::; Evnngelt'::.> (196] ); A . E. Pilkington, Bergson ami !zis lnflut:1;ce (1976) .

49

Filosofia sa a avut o largă aderenţă în cercurile creator ilor artei n1oderne, în măsura în care teoretiza, într-un anumit fel, maniera mod ernă, mai ales impresi onistă, de a gândi şi a înfăphli creaţia artistică. Căci "cons trucţia irnpresionistă ilustrează fil osofi a continv � tă ţiP. lrnpresionisn1ul muzical şi plastic "s-a recunoscut" în Bergson,. iar 1v1. Proust "a fol osit mai n1ul t din lecţia lui Bergson"3. Mai precis, "o b ună parte a poeziei moderne pare a-şi fi înd rep ta t interesul in această direcţie; suprarealismul nu a fost de fapt decâ t o încercare de a traduce într-o 111anieră cât mai fidela datele imediate ale conştiinţei"4.

2. Centrul gândirii bergsoniene îl consti tuie teoria duratei, rnai precis, a in tuiţiei duratei. Se prezintă adesea filosofia lui Bergson "ca o filosofie a in tuiţiei. Ea es te însă m ai întâi şi esenţiahnente o fil osofie a dura tei . fJescoperirea d uratei - ia tă ceea ce consti tuie primum movens al g5ndirii sa l e"5 .

l3ergson însuşi (într-l) scri soare, din 1 916, către 1-1 offding) preciza:

"d upă mine, orice rezurr1at aJ vederilor rr1ele le va deforma în ansan1blul lor şi l e va expunt� prin aceasta la o mul �ime de obiecţii, dacă nu se p lasează de ia început şi n u revine fără încetare la ceea ce eu consider centrul doctrinei: intuiţia duratci ''6 .

Totodată, Bergson recunoştea rolul intens al intuiţiei creu.toare din arta, ceea ce face ca opera l ui să prezinte un v ăd i t caracter artistic, cu toate că recunoaş te importanţa studi u.lui ş t iinţific al ,,.faptel or, brute'' şi nu adtnite teza ro1n a n tică a j den.tită ţii din tre arta şi filosofie.

Cor1lparând cele două domenii de funcţionare a 1n tui ţiei, Bergson sene: ,, 1 . Arta nu poartă d ecâ t a�upra a ceea ce este viu şi nu face apel la intui ţie, în ti m p ce filosofia se ocupa în tnod necesar de 1naterie în acela�i ti1n p în care n.profundează şi spiritu l făd1nd dpel, prin urn1are, atât la inteligenţă ca� şi la int uiţi e- (deşi intui ţia este ins truL·tentul ei �;pec ific) ; 2. intuiţi�1 filoso fice'!., după ce ��-a angajat în aceea;;i d irecţie ca şi inluiţia arti stica, merge nl ul t 1nai departe: ea prind e

2 A . Lh ote, Sr? c}Orl'im de:>p:·c pic·t uJ ri, Edi lura \1eridiane. l3u C llrq t i, 1 9 7 1 , .,..., . J .r.;H. ·1 T. Viar: u, 1-icn ri 13crgson, în: lstoria.filo.:�oflr'i modrmc, voi . IV, Bucu reşti, � 93Y. p. 221 . J E. S lerc, Doctrir;c şz �.:urentr ii1 filo:>ofla f.,..ml ::t:zil con temporc1 1 1-'i, Edi tura _l unimt'a, laşi, i97S, p. 2S nol ,1 il .

'i J . Chev,l l iC>r, i l1' 1 l n Bergso 11 , l'n: Les grands courmrts de !n ţ - � ·1; ::,._;, . nuudfale cc'11 tem-poraine. Portmits, Prem it�r Volume, F isc!tbach�r, p,,ris, 1 964, p. ·: 2 s . c I -I . Hhftd 1ng, L a plulcsophit> â r: Rergson, Alc<1 n, Pari:>, ·1 916, p. L'C .

50

'Titalul înainte de risipirea sa în imagini, 1n timp ce arta vizează imaginile"7.

Rergsonismul este considerat drept "una dintre acele rare filo­sofii în care teoria cercetării se confundă cu cercetarea însăşi, excluzând acea specie de dedublare reflexivă care înglobei.lză. teoriile şi metodele. În gândirea bergsoniană se poate repeta ceea ce L. Brunschvicg a spus despre spinozism : că nu există pentru el metodă în mod substanţial şi conştient distinctă de meditaţia asupra lucrurilor, că tnetoda este mai mult in1anentă acestei n1.editatii, căreia îi desemnează, într-un fals alura

f

generală "8. Ca "metafizică a intui ţiei, bergsonismul nu este decât un sistem

pentru altele. Dar experienţa duratei (subl. n.) îi determină stilul veritabil şi interior"9.

Tex tul cu care începe lucrarea Evoluţia creatoare conduce în plin "realisn1." psihologic, reluând, într-o altă rnanieră, teza despre "datele in1ediate ale conştiinţei": "Existenţa, despre care noi suntem mai siguri şi pe care o cunoaştem cel 1nai bine este în mod incontestabil existenţa

noastră; căci despre toate celelalte obiecte avem noţiuni pe care le putem considera ca exterioare şi superficiale, în timp ce ne percepem pe noi înşine în mod interior, profund"10.

"Durata este însă altceva decât "eul" , care aparent susţine "curgere�1" vieţii interioare. "Căci durata noastră nu este un moment care înlocuieşte alt n1oment: nu ar exista atunci decilt prezent, nu prelungire a trecutului în actual, nu evoluţie, nu durată concretă". Durata este progresul continuu al trecu tu lu i carte roade viitorul şi se umfla înaintând. Din n1on1ent ce trecutul creşte necontenit, el se şi conservă indefinit"ll.

7 Jdcm, p. lf=i9. H V. Jankelevilch, Rt'rg��on, Paris, Alcan, 1931, p. 1. 9 Ibidem, p. 3. 10 H. Berg�on, L'Lvc.!utwn crr'ntncc, 27e t?dition, Alc�m, P,�ris, 1923, p. ·t. it Jdt>m, p. -i-S. Aşa cun' s-<1 precizat (M. Capek, I..a pen:;(;t' de Bt:rgsor: cn Jlnu>riqit:', i'n ,,Ren1e IntHna.tiona.J de Philosophie", 3-4, 1977, p. )22), "similaritatea <<duratei reale» cu •<curentul conştiinţei" (slrc>am of consciousnes) estt� de netăgăduit: 13crgscn1 ca şi Jarnes, s-;;� opus asociaţioni�mului psihologic . . . afit mând continuitatea dinamică a viPţii rtoastre inh•riome. Protestul lor conira atombmului psihologic a f1..1st unc1 dintre primele surse ale psihologiei sln..icturilor (Gestzlltp.S) chologit�)".

În conferinţele asupra "perceperii schin1bării" (1911), Bergsor preciza: "durata reale/ este ceea ce s-a numit totdeauna timp, dar timpul perceput ca indivizibil"12• Aîci se reia analogia duratei cu o melodie (dir Evoluţia creatoare) şi se precizează, în sensul celor spuse rnai sus, că "există schimbare, dar nu lucruri care se schi1nbă"; cu cât facem efortul de a gAndi lucrurile sub special.' durafionis, cu atât "ne Vl.)m afunda în durata reala'·' şi vom participd. la "principiuJ transcendent", la c "eterni tate a vieţii"F.

3. Aşa cun1. s-a observat , "inarea inversiune bergsoniană faţă dt: tot ceetl ce e�te gf1ndirea filosofică şi ştiinţifică" se află ]'n capitolul ultir11 din Evolutia creatoare, intitulat sernnjficativ ,)Vlecanismul cinematografic al gândirii şi iluzia. 1neconistă''; toate lucrările lui Bergson apar astfel cCJ "deducţia logică din datele acestui capitol

", întrucât principalek

expuneri bergsoniene "nu sunt decât dezvoltările analitice ale unei critici şi otitudini ce şi-au fixat poziţiile în viziunea m.ecanisn1ului cine1natugrafic al gândirii''J-1.

De fapt, această v1ziune asupra "inteligenţei" fusese pregătită dE neospiritualismul francez şi, in paralet de �ietzsche. Pe ::1cest fond s-a şi vorbit de " pragn1atismul parţial" al lui Bergson (intrncât \cizează numa1 ,,inteligenţa", nu �i cunoaşterea în genere). Că.ci Bergson tinde spre "c teorie pozitivist-pragrnati.stă a cunoaşterii " : "omul nu este în mod originar cunoscator, ci fiinţă activă"; prin aceasta, ,,criti(a sa sE îndreaptă în1potriva ştiinţei, a raţionalismului şi a ceea ce în general s-�1 considerat ratio"l5.

Bergson insuşi s-a pronunţat clar în privinţa specificului "practic" al trava.liului intelect ual: "Dacă am putea să ne lepădăn1 de orice orgoliu ­

scria Bergson - dacă, pentru a defini specia noastră, ne-an1. ţine strict dt: ceeo ce istoria şi preistoti:l ne prezintă ca o caracteristică constantr1 a Oill.ului şi a inteligenţei, noi nu am maî spune, poate, Homo sapit:ns, ci Homc faber. În definitiv, inteligenţa, înfăţişată în ceea ce pare a-i fi demersuJ originc1r, este facultated de a fabrica obiecte artificiale, în particular unelte pentru a face unelte şi de a varia la infinit fabricarec1lor"1".

12 H. Bergson, L1 Pen:;t>c et la Mouz.·nut. ':!. ed., Alcan, Paris. 193..;., p. 188. u ldem, p. 189, 199. 1-l I. Brucăr, Bagson. Alcalay et Co., Bucureşti, 1935, p. 5--6. 15 F. Heinem<1nn, ;\'cuc Wegl:' der Philosophu .. , Quellc u. Mey•.-r, L.eit-'z:��· 1929, p. 162. 11' Il. Bergson, I.'Evolutio11 crt>ntrzce, p. 151.

52

Pentru această "invenţie" la care, în raport cu raţjonalismul clasic, invită spiritul, s-a apreciat că Bergson "a transformat condiţiile gandirii filosofice ale epocii noastre;', teoria sa manifestând u-se "mai Jles ca un fel de eliberare intelectuală"17.

Este conţinută aici o apreciere oarecun1 exagerată, dar ea arată t-'ană la ce nivel bergsonismul a mişcat conştiinţa intelectualităţii franceze, stârnind o ad1niraţie care, în parte şi în raport cu specificul jezvoltzHii reflecţiei filosofice în perioada unor noi Inodahtăţi de creaţie culturală, îndeosebi a opoziţiei dintre clasic şi modern în artă, nu poa le �ă nu atragă atenţia .

4. Problema centrală pe care o ridică teoria bergsoniană a �ntuiţiei este tot problema timpului, axa tnetafizicii sale spiritualiste. Căci

Bergson, ca şi fleidegger mai târziu (după 1926), a încercat : o reelaborare a metafizicii bazată pe analiza noţiunii de timp, nu de spaţiu ·ca în ontologiile modernilor), căutând, ca şi Nietzsche, să afle te1neiurile şj justificarea creaţiei artistice în contextul preocupărilor nn.tltiple care dispersează omul contetnporan.

În fond, metafizica "timpului trăit", ca tirnp al creaţiei artistice sau ca trăire în contemplarea acesteia, punea o problen�atică, ce conduc-e,1 l.=t dezbate rea mai nouă despre sensul existertţei tnnane. Nu ne pa.re ex,1gerată, de aceea, analogia cu existenţialismul, propusi) de unii

interpreti contemporani. "Cu mult înainte de 1--leid.egger, dar prin miiloace con1plet diferite, el a inaugurat o filosofic ncnplntonicianiZ suspectând postulatul după care exactitatea unei ştiinţe ar re1eva consta.nţa obiectului său"; e] ne-a arătat ncă o investigaţie filosofica diferă după natura ştiinţei şi trebuie să se constituie pornind de la cercetarea obiectivităţii, ceea ce e propriu ştiinţei însăşi" 18.

Existenţă şi Neant a lui Sartre "prelungeşte şi transformă teza bergsoniană a activităţii şi a priorităţii conştiinţei, cu acea diferenţă însă că, pentru Sartre, conştiinţa de sine nu este sens intirn sau durată, ci dimensiunea negativă a existenţei subiectului"; cu aceasta, Bergson lasă lui Sartre posibilitatea "unei reluări non-bergsoniene a bergsonismului"1'1.

17 H. Brehier, Ui:::.toire de la Pllll(lsophie, Tome It Se edition, h1sc . ..J., P.U.E, Paris, 1968, p. 1:)91, 898. l"l V. :..·1athit.'U, Rergson tccll11icien, în "Revue Internationale dt' Philnsnphie", 48, 1959, fascicule 2: Homage a Henri Berg:mn .. p. 175. :'i ]. Delhomme, Lt> praMeme de l'tnthiontc: Bergson t't f.P. Sartre, în Op. cit., p. 201, 219 .

.53

lncontestubil, Bergson introduce în neospiritualismul francez o notă run1antică, în dublul sens al filosofiilor ron1antismului: ca supralicitare a valorii estetice şi ca aspiraţie spre substratul dinamic spiritual al devenirii (în sensu) lui Schelling şi Hegel). Bergson însuşi 1n ărturiseşte această înrudire atunci când, pentru a ilustra tipul cunoaşterii intuitive, face analogie cu modalităţih."' de cunoaştere artistică.

În c�ea ce priveşte devenirea insii el recepteaza djnamismul ron1antic pe terenul ideilor vitale ale tiwLpului . Conceptul "elanului vital" (care apăruse deja la Hans Drisch) este reelaborat de Bergson prin studii fiziologice şi de anatomie comparată. Acea�;ta nu l-a împiedicat însă ca în A1nticrc et i\1hnoire să încerce să argumenteze existenţa sufletului ca reali tate autonornă. Chiar faptul că autorul Evoluţiei creatoare contestă valo;trea cognitivă a căilor obişnuite - simţurile şi inteligenţa - a perrrlis concluzia că, o dată cu Bergson, "misticismul renaşte cu o vigoare reînnoită, con�tient de bazele sale şi de 1netoda sa'']l'.

5. Ocupandu-se de "precizia în filosofie'', Bergson ajungea la încheierea că sistemele filosofice au neglijat problema timpului punând pe ocelaşi plan timpul şi spaţiul. Această viziune - sublinia Bergson -trebuie depăşită, după cun1 trebuie depăşit şi evoluţionismul spencerian. Examinând doctrinele anterioare, Bergson găseşte că "litnbajul a jucat aci un mare rol. Durata se exprirne1 totdeauna în întindere. Termenii care deserrtnează timpul erau îtnprutnutaţi din limbajul spaţiului"21. Astfel 5-Ll ajuns la o ,.,reprezentare intelectuală" a mişcării ca ,_,o serie de poziţii"; durata mişcării a ajuns să fie descon1pus�1 în ,,rr1o1nenten, corespunzând fiecăreia dintre poziţii . "Dar n1otnentele tin1pului şi poziţiile mobilului sunt doar instantanee prinse de intelectul nostru despre continuitatea mişcării şi a duratei"22.

Titnpu l şi mişcarea sunt însă altceva. ,,Ceea ce este real nu sunt <<Stările>• . . . ci, djn contră, fluxul, continuitatea tranzibei, schimbarea

1

însăşi. Această I1l it'care este indivizibilă, este chilu �ubstantială''23. Să 1

?O l. Pctrw:ic1, f11trodw ... ac ÎJZ llldnflzh:tt, ed. Jl-a, Bucureşb. C'ls.1 :;-c, ',''ei,,:·. J 9�29, p. S9. 2! 1-I. Ber,g�cm, Ln Pen�c\' d le Moll�·ent, pp. 11-J 2. ::: lhu'f,,nz, P- 1 7-. :�� l!;:di'lll, p. l-1.

54

depăşim, deci, metafizica tradiţiona�ă şi "să restitui1n mişcării n1obilitatea sa, schimbării fluiditatea sa, tirrqnllui durata sa"; atunci n1etafizica va deveni "experienţa însăşi, durata se va releva aşa cum este: creaţie continuă, ţâşnire neîntreruptă a noutăţii"24. Durata ca "durată pură" este ".comparabilă cu o melodie"; să spunem, deci, că în durată, înfăţişată ca evoluţie creatoare, există creaţia perpetuă de posibilitate şi nu nun1ai de realitate"25.

�1etoda adecvată acestei durate nu Doate fi decât intuitia, dar nu .L !

în sensul "n1etafizicii substantialiste". "Intuitia de care vorbi1rt - scrie ' 1

Bergson - poartă, deci, înainte de toate, asuprd duratei interioare; ea sesizează o succesiune care nu este juxtapunere, o creştere din interior, prelungirea neîntreruptă a trecutului într-un prezent care încalcă hotarele viitorului. Este viziunea directă a spiritului de către spiri l . .. În locul starilur contiguie altor stări, care vor deveni cuvinte juxtapuse cuvintelor, iată continuitatea indivizibilă şi, prin aceasta, substanţială, a fluxului vieţii interioare"2h.

Intuiţia insean1nă astfel "mai întâi conştiinţa, dar conştiinţa nemediată, viziune care abia se distinge de obiectul văzut cunoaştere care e contact şi chiar coincidenţă"; intuiţia ne conduce la ;,conştiinţa în general", atinge spiritul, durata, shimbarea pură; "don1eniul ei fiind spirituat ea va vrea să sesizeze în lucruri, chiar ma teriale, participarea lor la spiritualitate, - am zice la divinitate . . . A gândi în mod intuitiv, înseamnă «a gândi în durată»"2?.

Bergson respinge ideea relativităţii cunoaşterii şi susţine posibilitotea unei rnetafizici a absolutului. ,,Noi asigurăn1, deci, n1etafizicii un obiect limitat, în principal spiritul, şi o tnetodă specială, inainte de toate intuiţia. Prin aceasta noi distingen1 net n1etafizica de ştiinţă, dar le şi atribuin1 o valoare egală. Noi creden1 că ele pot, şi una şi cealaltă, să atingă fondul realităţii"28. Căci, după Bergson, ştiinţa se ocupă cu "aprofundarea materiei" prin inteligenţă, iar rnetafizica cu viziu11ea directă "a spiritului de către spirit", pe calea intuiţiei; între cele două, deosebirea ar fi de rnetodă, nu de valoare, iar întrucât ambele

2.; I!Jirlem, p. 15, 16. 2::- Il1idem, p. 20. 26 Ilmiem, p. JS. r l11idem, p. 36, 37. 28 Jbidt'lll, p. -12.

55

"poartă asupra realităţii", .spiritul şi materia atingândo-se, ele ,,vor con1unjca în experienţă"29, răJnânând diferite însă, după cum se referă la 1naterial (ştiinţa) sau la spiritual (metafizica).

Bergson mai dă şi alte definiţii intuiţiei şi tot în opoziţie cu inteligenţa: intuiţia e ceea ce "ne dă lucrul, în tirnp ce inteligenţa nu sesizează decât transpunerea spaţială"; intuiţia "reprezintă atenţia cu care spiritul se apleacă asupra lui însuşi", calea spre ,,o rrH?tafizică veritabilă", care va defini spiritul în ntod pozitiv3c.

6. În conferinţa ţinută la Congresul de filosofie de la Bologna (l911L Bergson tratează în special ,)ntuiţia filosofică", înţeleasă ca un contact nernijlocit cu interiorul nostru, în care simţirn ceea ce este în afară·"'1. "Introducerea la n1etafizică" (1903), arătase "că un absolut nu ar putea fi dat decât într-o intuiţie, în timp ce tot restul se relevă prin analiză. '!'..Tumim aci intuiţie simpatia prin care ne transportâm fn interiorul

unui ohiect pentru a coincide cu ceea ce are el unic şi, �n consecinţă, inexprin1abil":.2.

Spre deosebire de analiză, care se continuă la infinjt,. intuiţia este un act simplu, prin care sesizăn1 ,,rea1itatea" din interior; este proprie eului nostru "care durează". "Nu putern să simpatiză.tn în mod intelectual sau spiritual cu nici un alt lucr'.-t, ci în 1nod sigur numai cu noi înşine"; în tin1.p ce analiza operează asupra a ceea ce e imobH, intuiţia "se plasează în n1obilitate" sau "în durată", aceasta fiind linia de den1arcc1ţie între intuiţie şi analiză33.

Teoria bergsoniană a intuiţiei, deşi pune unele prob]erne reale ale rolului factorilor extraraţlonali în cunoaşten_•a şi realizarea umană, accentuic1ză car(1cterul personal şi incomunicabilitatea rezultatelor efectuarii intu.ltive. S-a prec iza t, pe bună dreptate, CEL, după Bergson, intuiţia !!este un act unic, indivizibil şi indecon1pozabil ... un act personal şi inexprimabil, inefabil şi deci irzLomunicabil''-'4 . . �lai mult, vrând ,.să înalţe intuiţia la rangul de unică cunoaştere co1npletă ,;;i adecvată a realităţii", Bergson "a transportat intuiţia de J a înălţi1nile

2.; Ibidem, p. 5'1, 54. :;,) Ibidem, p. 89, 98. J! JLtUU'nl, P· 157. >2 iLndem, p. 205. )3 /ll!du�;, p. 200, 228. �..: \:. Bdt,d<ls;u·, Tc(Ji'icl ;:urwştiinfc>i, ed. c1 II-,1, Ca�a Şco,�:t.'.l)f n;.'cu:·eşt!. l'J44, p. 445-446.

56

intelectualis1nului la planul de jos al biologisn1.ului şi \'oluntarisinului"; el a dezvoltat ideile lui Schelling şi Schopenhauer "în spiritul alogisnwlui şi antiin tel ectualismu lui1'35.

Este evident că intuiţionismul bergsonian şi-J susţinut poziţiile pe o anumită critică îndreptăţită a gândirii metafizice tradiţionale, exagerând însă rolul factorilor extraraţionali şi, in1p!icj t, min1rrtalizând itnportanţa şi rolul gândirii în cunoaştere, care nu se reduce la gândirea ca intelect (gândirea abstractă), ci este o gândjre concretă. Generalizând procedeele realizării cunoaşterii în artă, Bergson a lăsat la o parte \·aloarea şi specificitatea cunoaşterii ştiinţifice şi filosofice, ancorând, în cele din unnă, într-un romantism sui generis, care, fără să amestece filosofia cu arta, reduce considerabil dimensiunile specifice nle celei dintâi; ca "filosofie a tnobilităţii", bergsonismul accepta o singura modalitate de fiinţare a dic1lecticii: în creaţia şi cunoaşterea artistică. Căci/ după Bergson, "evoluţia este creatoare ca şi travaliul unui artist''36.

7. În fond, antiraţionalismul bergsonian se manifestă in :·educerea cunoaşterii prin ratia - fie ea ştiinţifică �au filosofică ·- la o funcţionalitate "practică", adică biologic-instrurnentală, de· orientare în :11ediul arnbiant. Într-un sens rnai profund, am putea spune că (111tiraţionalismul la Bergson nu se rnanifestă propriu-zis în :ntuiţionismul său, care, realmente, pe terenul analizat de autor, are o JUStificare, ci în negarea îndreptăţirb valorii teoretice în regnul valorilor crea ţi ei umane.

Pe acest fond, Bergson a susţinut apoi (în "Les deux sources de la r11orale et de la religion", 1932) ideea că viaţa sociala a oamenilor �mplică. în toate formele ei morala şi religia; aceasta. cu atât nlai n1ult cu cât "societăţile închise", singurele pe care le aflărn în natură, nu exclud ca elanul vital să producă unele individualităţi excepţionale, ca eroii şi sfintii, care pern1it o "morală deschisă", ferită de dominatia obligatiei , 1 ,

:mpersonale. Un anumit gen de misticism renaşte astfel prin teoria lui 3ergson, care refuză, e adevărat, supranaturalut considerând ca Yaloare 3upren1ă viq.ţa.

Datorită structurii ei contradictorii, filosofi�1 bergsoniana a intâtnpinnt în conte1nporaneitate şi admiraţie şi dezaprobare, astfel

·'"V. F. Asmu:_..., Prol,fr'ma intuiţii I'fllo::;o.fii t matematikt.', Mnskva, 1963, F· 192, i95. ' H. RusselL Histoirc dt! la plnfo:;ophie c�ccidentale, P<1ris, c;,-dlim,1Td, � 9:1.\ p. RO:!.

57

încât, alături de un nutnăr destul de restrâns de bergsonieni (Ed. Le

Roy, J. Wilbos, G. Sorei, Ch. Peguy, A. Tihaudet, J. Segond, G. Dvvelshauvers, J. Chevalier, H. Baruzi, H. Delacroix, A. Bazaillas), întâlnitn un număr mare de antibergsonieni (mai importanţi fiind J. Benda, R. Bertholet, Ivl. Pragines, A. Spaier), între care întemeietori de orientări spiritualiste (cun1 este neotomistul J. l\1aritain).

I)incolo de disputa în jurul adepţilor şi adversarilor, trebuie să reţine1n că. Bergson a exercitat influenţe multiple în gândirea conternporană, chiar în cea gennană (Dilthey, Spengler, Klages, Mi.iller­Freienfels), din care s-a inspire1t pe alocurj destul de substanţial. Aşa cun1 (lin ren1arcat mai su� .. fără l1 conduce la o şcoală, autorul ,,Evoluţiei creatoan�" a introdus în filosofia veaculu1 un anun1it spirit, care, pe bnn<1 dreptate, s-a nun1it bergsonian.

58

CROCE: INTUIŢIE ŞI EXPRESIE; «DIALECTICA

DISTINCTELOR»*

1. Benedetto Croce (25.02.1886-20.11.1952), una dintre personalităţi]e de prim rang ale secolului al XX-lea, format în tradiţiile clasice ale filosofiei, în special cele hegeJiene, a ctsin1ilat o mare experienţă ştiinţifică şi teoretică şi a elaborat o operă'l a cărei amploare şi diversitate îl situează in prelungirea n1arilor capacih'iţi creatoare ale timpurilor moderne.

·În furma: Renedetto Crorc (1R66-19=Ji). Berwdetto Croce şi gâ.ndirc>a contempl'rant1., în: .,Ane:1lcle L:niversităţii Bucureşti": Filosofie, Anul LI (2002). - Lucrari principale: Materialisnw :;tonco c economia mrrrxistica (1900); Est1•tica come �nen:.a >ell' espres�ione r' ling u istica genl!ra!e (1902); Logica come scrcnza drl concetto pur o (1905 ) ; Ci o che 1., :·ic,'o c chio dre e mortu dellafilosufia dz Hegel (1907); Filosofir. comc scienzrz dello spirito, T-IV (1908-1917); Filo5r�tio delia practica (1909); Lo filosofia di G. Vico (1911), Breviario di estf.'tica (1913); Teoria[' StLJrla de/te storiogm.Jia (1917); Goethe (1919); La ţJO('Sill di nmzte (l921); Estefj(_a m !lliCf' ( 1928); La �taria come pcnsiero c coml! azione (1938); La camttat' de!la filosoji'a moderna (194l); St(ma deil'.>str>fi(o per saggi (1942); Filosofia e ::.tonografia (1949); i�tdngini su Ht'gel (1952); Scritti 1t .:;taria f1ferana t' polii iw (Rcui, l-XXX,. 191 J -195:1); Saggi filosr;fiu� (I--XIV, Bari, 191 0-19S2).

Sunl d� menţionat numcroosele studii şi articole din reviste\ La Crifim, în rubrica pe cue a su.;;�·inut-o vreme de o jumătate de veac, angajat adesea ]n polemici dl' răsunet, cu un spirit, aşc1 cum mărturi:-;ea Croce însuşi, de om şi de cetăţean- De fi'lpt, ca ministru al

;nstrucţiunii publice (1921-22, apoi după 1944), şi după aceei.1, il militat pentru demnitatea sedii şi a înviiţămJ.ntului. AL1t·uri dl• Nouvelle Rt'Vl.te Fmnrrust' şi de R..cz·istr. de !'Occident!!, condusă de Ortega y Gasset, Ln Critica a contribuit la mişcarea de înnoire a Europei.

Despre Croce: Celto Carbonara "B. Croce", în: Les grands co1m111ts de ia pc11see •ncndiale cont['!l1poraine. Portraits, l (sou� la direction de M. S..::iacca), Fisch.bachcr & Morzorati, Pari�. 196-i:, pp. 389-392; A. M. Frankel, Dic Philo:;;(lphie B. CroLt's und dus Problem der _Y?tli(::TÎcf'1!11l1!ts (1 929 ); T. Ostenvaldecr, Zm Phi!ospphie B. Croce',; (1930); M. Corsi. Lr origini de{ pen::.iero dt B. C. (19='1 ) ; A. Carocciolo. [<;tetfca �, la RPligiont' di B. Crocc (1958); A. A. De Gena ro, Jhe Philo:.ophy of B. Crou: (1961); M. Abbale, l_rl _fiosnjln di B. Crocf ela crisz delta socida

!taluma (1966); K.E. Lonne, B. Croce als K.ritiker seiner Zeit (19b7); \'. Stella, lf giudiz10 su Crvce (·�97L); I. De Feo .. Crot:e (1975); J. l'vl. Palmer, I-l. S. Harris (t�d:-..), lhCiughf, Acf'ions and Intuition a:: n Sympusium on thc Philosophy of B. Croa (197.!')); \'\' Ross.:�ni, Croce c l'c·st<'tiuz (1976); K. Acham, "B. Cruce: Die Grur.dprobleme des f (istorismus", în: Die Grossen efer Wc!tsr:sdn'chte, Xl (1978); P. Bc1nt.'lti, llltrodll':_wne a Croce (1984); �1. Fabr:s (ed.), R..dorno (1 Croce (1984); R. Z.imm('r, Unheit !iltd Drtî.uicklung in B. Croce's Ăst!tctik (198:1). :Vl('nţHmăm (pentru informarc•a generală): N. Abbagnano, Sturit1 clella filosofia, Vol. sesto ("Lc1 filosofw clEi sc>coli XIX e XX.'), ediz10ne TEA 1995 (capitolo V); l)aoln Bonetti, l11trodu2.icne a Croce (Lltt>rza., 2001, cu l, omplă. bibliografle); E.nciclopt.'llia CilRZ1'1NTl dLfilos(.ifia (Nuova Edi.ti1me, \1ila.no, 1993, 233-2.35).

59

Croce l-a {1vut ca precursor pt: C�. Vico. "Acesta din urmă reprezintă însă un rc'isărit, pe (ând Croce un apus; la primul se intrevăd gerrr1inc1 ţii ale ur..or activităţj spirituale ce se vor ivi mai t2. rziu, pe când la al duilea sunt presărate acelaşi urn1e rnultiple ale unor curente de g:indire care au trecut; arrtândoj J.ll închegat sinteze con1plete din aceste 1nc1teriale funcţional distincte''?..

Întreaga viaţă şi activitate a lui Croce face dovada unei încerc�iri aproape txen1.plare de punere în evidenţă a valorii culturii şi a persona­

lităţii. În acelaşi tilnp, el a desfăşurat şi o prodigioasă activitate ca cetaţean şi om politic, în special a luat atitudine în revista La Crithxz faţă de evenj1nentele cele 1nai setnnificalive din istoria şi cultuL1 italiana.

Croce --preciza l'v1. Florian --este "cel rnai de seamă neohegelia.n al vrernii noastre . .. Dorind a desparţi ceea ce este viu, de ceea ce e�te n1.ort în filosoficl lui I-Iegel, Croce preface de la temehP dialectica hegeliană, la care nu renunţă, considerânci-o n1etoda specific fHosofică''3.

S-z, obserYat pe bt111ă dreptate, că ,,.rnodelul lui I-Iegel rămâne, peste orice orientare şi dezvoltare; de fapt, într-un anumit fel se păstrează în opera. lui Croce ... De la lfegel provin2 ideea unei mişcări dicllecticc a gândirii noastre: vedem mai înâi numai un aspect limitat al unei prnbletne, apoi adunc1nl celelalte aspecte şi, în cele din urn1ă, le legăm într-o sinteză. De la Hegel provine şi credinţa în spiritul care se

realizează treptat în rnişcarea dialectică. Tot de la I-Iegel provine, în cele din urrnă, credinţa în progres, într-un sens al istoriei: .istoria universală es te autorealizarecl treptată a splritului"4.

CroceJ aşa ctun o recunoaşte el însuşi, nu este "un hegelian ca atare .. . el construieşte, ca şi I-Iegel, o filo�ofic a spiritu/uj, dar fără să pună o filosofie a naturii înaintea acesteia"5. Separaţia de Hegel se relevă n1ai ales în "metodd unitaţii-distincti.e", n1etodă care are o n1are importanţă în istoria culturit, in particu l a r, în ceea ce priveşte eri bea, întrucât oferă un instrument valabil pentru a discerne sferele diferite dle realului. Dacă am vrea să dărr1 numele de sistem doctrinei lui Croce, ar fi de precizat

1 E. Papu, ,.,BE'nt>dt>Ltn Croo .. ·", in: fst,,nn filo:;ojiei •nodr.>mc, IV, Soc:clalC<l Rnrnână de l'ilosofie, Bucureşti, 1 �)J0, p. 7--67. :; \l flori<m, D;alc.:t1u1 .. Sistem �i nu:todâ dt la f/a�ollla Lenin, C�sa Şccdd()r, Bucureşti, 1 q47, p. 70. 4 A. H(tbsclwr, Von J-fcse! l-'is fleldegg,•r, Redc:�m Jun. StuttgZtrt, l Y61, p. 1:27. :> C. Carbonara, "BenE..-'detto Croce", î.n: Les grands coumnts rie !:c ţ\'ilS.': moudiale cuntemporrzine: rortrarts, I, Pari:-., 196-t p. ��61i.

60

.. ca e vorba de un sistern deschis" în care constanţa forn1elor este uniti-l (U nouta tea şi varietatea ireductibilă a ,,continutului"'A. Croce considera 1

că ,:eroarea" lui l-Iegel constă în "confundarea disfinctului şi a :ontrariului, care sunt în esenţă categorii ireductibile, urn1ând logici ..iiferi te"7.

2. Pe scurt, concepţia lui Croce este următoarea: nu există alt . real '! decât Spiritul, care se împlineşte "dialectic" în patru trepte, două

:eoretice şi douâ practice: 1) Gl intuiţie (treapta estetică); 2) ca sin teză a '.lniversalului şi a particularului (treapta logicii); 3) ca voinţă a �--articuldrului (treapta econonadi); 4) ca \'oinţă a universalului (treapta c:ticii). Spiritul trebuie să străbată aceste trepte mereu, către un nivel din �e în ce tnai înalt. Puterea de cunoaştere a intuiţiei şi a fantezi ei se �i tuează la niYelul cel mai înalt al treptelor Clllî')aşterit. Prin teoria artei, �··? intuiţie .�i expresie, Croce continuă tradiţia lui Vico şi De �:;anctis, ceea ;:e relevă o unitate structurala a culturii italiene, străbătută, în concepţia :·eprezentanţilor ei, de un profund spirit istoric, prin care se constituie -..:nitatea între formele diver se ale afinnării prin creaţia umană, :ndesosebi formele artei .şi ale filL>sofier. A avut răsunet polemica lui C:roce cu empirismul şi neocriticsmul, ,,o polemică în ap�irarea :1utonon1iei filosofiei, axată pe ideea că r enunţarea la orice elen1ent

::.peculahv ... a condus la subordonarea filosofiei faţă de ştiinţă"5. Formele spiritului, după Croce, nu sunt succesive, ci simultane, nu

sunt- Ol'USe, ci distincte. În aceasta şi constă deosebirea fundatnentală iin tre dialectica şî istorisrnul hegelian şi teoria "spiritt�lui'' a lui Croce:

rormele spid tului nu sunt angrenate într-o devenire, nu decurg una din a.lta, ci coexistă.

Croce este gânditorul care a analizat pe larg fenomenul expresiei . . ,Prin expresie el înţelegea nu numai expresiile lingvistice, ci şi expresiile nelingvistice (obiectivarea expresiilor în artă, de exerrtp1u) .

Conceptul de «expresie» cuprinde astfel toate posibilităţile omuJui ... Cu acea;;;tă di5tinctie, Croce urn1ărea demonstrarei! caracterului neintelectiv

1

c1l intuiţiei şi identitatea dintre intuiţie şi expresie"9.

- Jbzd?m. - B. Crocc, Ce qu1 t'st uii.Yl11f ct ce q11e !'st morte dr la p:1ilosorhie dt? l legei, P.uis, 1910, p. 78.

� P. Bonetti, lntroduzione n Croce, L1ferza, 198-1, p. 3:). Al. Boboc, ,Yroblerne filo�oficl' ale limbajului", în culegerea: Lillih-ri, los1cr'i, ftlasof·e,

�-Ltcureştl, Editura Ştiinţifică, 1968. �l. 2-±6.

61

Doctrina lui Croce despre intuiţie ur n1_ăreşte donă ţeluri: e trebuie, n1_ai întâi, să dovedească primordialitatea intui ţiei în raport c intelectul, posibilita tea intuiţiei "pure" sau "expresiei pure " . . . ea trebuie în al doilea rând , să dovedească faptul că, în tin1p ce cunoaş terE intui tivă poate să existe independent de cea intelectuală, aceasta di urmă, dirnpotrivă.1 în nici un fel nu poate să existe şi �ă se realizeze fa1 cea intui ti vă 10.

Croce nu a opus insă intuiţia şi intelectul, aşa cun,_ a făn Bergson. ,Jntuiţia este priv i tă de Croce nu cn. antipod a] noţiunii, ci ca condiţie a realiză rii ei în spirit, ca una dintre formele de legătură înt di\·erse trep te ale spiritului" l l .

l)e fap t, "teoria artei ca intuiţie şi expresie '', ca activita organiza toare d impresiilor pasive, cu un cuvânt, ca formă, relua o veci idee �i chiar propria formulă a lui Fr. ·oe Sanctis, după cum intui1 considerată cu o treap tă. anterioară cunoştinţei conceptu ale, în proces teoretic al spi ritulu i, relua unul dintre motivele filosofjei l ui Vico1 2 •

În acest contex t , Croce consideră că arta ş i ştiinţa sunt, în acele timp, d iverse şi unite; ele coincid prin la tura es te tică. Ceea ce vrea stabilească Croce este unitatea realită ţi i spirituale. Filosofia însăşi "e� o u ni tate; iar (ltunci când este vorba de esktică, de logi că sau de etic este v o t ba întotdeauna de întreaga filosofie, chiar dacă, din rn.oti d idac tice, pune1n in lumină o singură la tură a acestei leg5 tl indisolubile"P' . Căci "numai un concept 1naj exact al acbvităţii estet poa te să d ucă la corectarea altor concep te filosofice şi la soluţj ona1 unor problen1e care pe altă cale pare aproape de nerealizat"H.

Cunoaş terea are două form e: "este sau cunoaştere intuitivă s cunoaş tere logicii; cunoaş terea individualului sau cunoa�terea un it: salu lui; a lucrurilor considerate fieca re în parte sau cunoaşterea relaţii lor_: ea este, în sfârşi t,. sau producătoare de in1agini sau producătoare

10 \' . F . A-;mus, Pn'Nemn iHtu tţii ufi!osofi! i nwtenwtike. Soţekghiz, Mnsk\· il , 1964, p. 1 40. J , Tdem , p. t =-':1 J ]. T. Vian u , .. Rt'ned{'ltu Crocc ", îr. : Tdea lul L l :i·�iL- al �m: u l u t, Bucureş t i . [di tull Enciclopt'' Rmn fl na, 1 9 73 , p. 1 W. n B. Crl ,CL', F.sfi- t l l-,1 ţ lriUitiÎ ca ştiidii n clprcslt't si ln i,;;·: : r:.tid .\r'Jh'rniif (trad. :'\.'ina Fa� Bucureş t i , ed itu rc1 L:n in�rs, 1970, pp. 65-r16. :� lâe!ll, p. 66.

62

concepte"1 5 . Dupa Croce, însă, "orice intuiţie adevăra te! sau reprez8ntare es te exp resie. Ceea ce n u se obiec tivează într-o expresie nu e intu iţie �au reprezentare, ci senzClţie şi na tură. Spj ritul nu intuieşte dec â t făcand , formând, exprinlând. Cine separă intuiţia ele expresie nu reuşeşte niciodată să le lege între ele" l 6 .

Croce precizează că "activi tat-ea in tuihvâ intuieşte în nu1sura în care exprimă". Căci a expri1na nu are sensul obişnuit al cuvf\ntul ui , adică nu se res trânge la expresiile verb.1 le . În fond , ,,.există şi expresii non­\·erbale, ca l iniile, c ulorHe, tor:tte aces tea trebuind incl u se în conceptul de expre�ie, care cuprinde astfel orice fel de n1anifestări ale on1ului, orator, muzici an, pictor sau orice al tceva " 1 7•

Raportul dintre cunoaşterea intuitivif sa u exprr'sie şi cu noaş terea in tdectualâ sau concept se manifestă şi ca rapor t între ar ta şi ştiinţă" întn' poezie şi proză . Croce precizează însă că, în afară de in tuiţie şi concep t, nu n1ai exis tă alte forrne de cunoaştere: "Ceea. ce rămâne precis în urma aces tor explicaţii e� te că două sunt formele pure Sil.U fundamentale ale cunoaş terii : intui ţia şi concep tul, arta şi ştiinţa şi fi losofia, topind în ele istoria, care este o rezultantă a intuţ-iei pusă în contac t cu concep tu l"1h .

3 . Croce porne�te de la estetică şi co:r.s truieş te intregul edificiu : , ,Sistemul exis tă în Estet icâ în măsura în care este elernent al unei structuri şi nu exis tă decât în raport cu ea; în ciuda polernicii sale contra siste:ţnelor, Croce cons truieşte un << sistem>> care �i-a ad ânci t adevărul printr-o continuă autocreare, d ar a cuprins de la începu t e-,enţa gândirii pe care o reprezi ntă" 19 . Nu es te vorba, aşad ar, de un sistern în sensul clasic, al epocii lui Hegel. Caci un astfel de sis tt�m s-ar găt:i "în afară d e n1 işcarea efectivă a vieţii istorice, ale cărei dificul tăţi fil osofia trebuie să le sol ut.ioneze . InTposibilitătii de a construi siste1ne filosofice îi f 1

coresptu1de imposibili tatea de a erij a sisteme istori ce, sau, d upă cun1 aces tea se nun1esc, de obicei, is torii universale", adică expuneri în care \·iaţa omenirii este comprimată pe din1ensiunea uniliniară a cronologiei . . . ad evărata i storie, istoria vie - ne lămureşte Croce - nu es te decât aceea în care fap tul trec ut este pus în lega t u ră c u un in teres

:� friem, p. 75. :r, !dl.'m, FP· 8 1 -82 . � � Idr•m, p . R2. 1 " Idcm,p. 1 04 . • Y 0� . Fa <;on, , ,B. Croce", în: B. Crocc, f.s tr'tica . . . , pp. 15-1 6.

63

prezent şi es te reflectat în acelaşi fel în care ne gând Îln l a faptele pe car le executăn1 . Adevărata i storie este deci istorie prezentă20.

Val oa rea prezentului pentru a înţelege spiritul istoric conduce, î concepţia despre cunoaşterea istorică, la ceea ce s-a nurr.i t "prezentism' forn1ulă ce pare a pune în dificul tate obiectil1itatea cunoaşterii istori n Căci "orice istorie este o is torie actuală, în timp ce adevărul cunoaşter is torice este în func ţie de nevoia care a determinat această cunoaştere

"2j

f)incolo de ceea ce s-a numit un relativi sm sui generis inerer prezentismului, sublinierea necesităţii de a ieşi din "sisten1ele istorice rămâne de perspec tivă atât pentru istoriografie, cât <şi pentru filosofi istoriei.

,)s toria ca gândire şi ac ţiune" (1938) conţine "polemica în1p c triva oricarei fonne de iraţionalism şi activism" şi subliniere "necesi tăţii is torice" , refuzând "orice transcendenţă şi orice detenninisr. na hJrali st"; "judecata istorică este unica formă a cunoa�terii, categorii! sunt imanente însăşi judecării şi perm i t a distinge d iversi tatea ca .l.i ta t iv a fa ptelor is torice"22 .

Sorgintea hegeliană nu este uitată : ;, Ca ��j Hegel, Croce Y ed ea Îl toate fenornenele rnanifestări ale spiritu lui absolut, pe care nu-l înţelege ca esen ţei dincolo de fenon1en, ci ca principiul imanent al a cestui;; Absolu tul nu trebuia astfel gândit ca a tare, cj în mod istoric, ceea c, expriină istorismul ab5olut,. carac teristic pentru filosofia lui Croce"23 .

"Is torismul " este depăşit, d ar se 1nenţine spintul istoric, în tr- ( "dialec tică a distinciel or'' cu largi setnnificaţii de cuprindere sistematică "Cele patru categorii (fru1nosul, ad evărul/ u tilul, binele) serYesc pentn caracteriza rea. reali tăţi i , funcţionând ca şj cri terii pentru ori ce judecati istorică, as tfel încâ t filosofia vine cu realizări în <<T netodologic is toriografiei >> . . . Ctun istoria este unica realitate, in felul acestt-1 cunoaş terea is torică e unica cunoaştere dot" tă cu validi tate teoretică . . Fireş te, în afară d e cun oaşterea istorică s e află acţitut.ea istorică, care S( desfăşoară de-a lungul unor conflicte şi drarne ale caror motivetţii a tin�

2u T. V ianu, Op. L it.,. p . 1 1 4 . 21 :-\ . Schaff. ls tD I il ' �i :1dt'l'âr ( trad . Al. Bob()c ş1 f . !\ 1 i b adc.-n.>, L d i t '..Jl'C1 Pol i tica, Bucu reşti l9R2, p 1 34 .

. a P. Bon�tti, ln h otiuzzunt! rz CrtJCL', Rorna- lhri, Latcrz<1, 1 98-t. i-.... �1 . �3-8'0. :n W. Rod, i. it'r \Vcs da P!n!('s( ;phic, I l , Mimchen, C . H . Ikc k, :::c �C:, �) �0:-3 .

6-:l

atât sfera economic ului cât şi sfera ideal ităţii n10rale"24 • Croce ad augă la acestea "încă un gen de <<ra ţ-ionalitate imrnanentă >> a dezv<Jltări i i storice: is toria um ană e totdeauna «istorie a l iberta �ii >>, cu toa te eclipsele pe care libertatea le poate suporta din partea v ieţii politice a sta tului "25 .

() încheiere într-ad evăr "hegellană", cu accente ce pun în evidenţă o conştiinţă is torică şi o înţelegere lucidă a frământărilor şi a năzuinţelor unei epoci m.arcate de transformări puternice în struc tura societăţii ş i a culturii umane.

De fap t, Croce a fost: una dintre personalităţile ca.re a infl uenţa t pe mul liple planuri viaţil cultutală. a I taliei şi a Europei în genere. Şi aceasta, vreme de aproape un secol (secolul al XX-lea) . Estetica sa concentrează o bogată activitate publicj s tică (de critică liter;:uă, îndeosebi) şi socială . l)incolo de elogii le pe care i le-a adus (şi i le aduce încă) lu1nea culturală i taliană, reţine atenţia aprecierea unui reprezentant al culturii germane: "De multă vreme Croce este privi t, în zile bune, ca şi în zile rele, drep t praC'ceptor Italiae. Ceea ce în Franţa, în Anglia şi în Germania a săvârşit o întreagă generaţie, a realiza t pen tru I talia el singur"2t-. Co1nentariile ar fi aici de prisos.

2� Encicloţ'edia Gar:::an ti di F ! [osCitla (Redazioni Gauanti), tvli lano, 1 993, p 23-t . 25 Ibzdem, p. 325. 26 A. Hl.1hsch er, Op . cit., p . 134.

65

HUSSERL: INTENŢIONALlTATE ŞI TRANSCENDENŢĂ; FENOMENOLOGIA ŞI ARTA MODERNr\

1 . Expresia -,• Bevvuss tsein von», lai tmotiv în lin1bajul fenomenologic, poa1,·tc1 în sine mare<1 temă a intenţionalihî ţii, pe care E. Husserl o consi d era d rep t caracteris tic(' uniYersală a cc;nş tiinţei. " Prohle1na de căpe ten ie - scria Husserl - care cu prinde întreaga fenotnenol ogie se nutneşte in ten ţionalitatc . Ea exprim ă tocmai însuşirea de ba2_ă d con�hinţej " 1 .

Se1nnîficaţia acestei înnoiri în s tilu l de gând ire a fost releva tă incă de tinvn1riu '-i a retinut atentia, cunî,.-a ca o oern1anentă, îrt 1 '-{ ' 1 Il 1

"1-tusserl -Forschung '' . " fntenţionrtlitatea - preci za E. Lev!na.s - aduce id eea nouă a unei ie7iri din sine, E'venin1en t prin1ord ial care le condiţj nnează pe toate celelalte"2. Între acestecl, se s i tuee:·tz?l în prirr� p l an noua n t •,xia1 i ta te de concepere �' obiec tul ui şi. a obiectual ităţh: "Orice trc'lire căreia îi este proprie c araderistica in ten ţionali tă ţi i, anu1ne acpea a unei fiin ţe-Cl)r.ş tient-obiec luaHi (ci nes Ge,gcnst{1 ndlichen·-l'['YU1 l5St- Seins ) , adică a fiinţei asupra c,)reia este orienta tă, o nun1im trăi re i n tenţională . . . Trăiri in te n �ionale n u sun t doar percepţiile ori reprezen tări le, arninti rile, sau chiar judecăţile, presupozi ţiile şi a l tele, ci şi in terogăril e, indoieli le,� ab ţinerile de la judecată, dorinţele, bucuriile, speran �ele . . . Bucuria es te b ucuri e pentru ceva, fdca este frică de ceva,. dorin ţa - d orinţă. a ceva. De e>-..ernplu , dorj nţa este orientata asupra unui obiect dorit, b ucuria. asupra a ceea ce prod uce bucurie. Bucuria nu e o tră.ire pen tru sine . . . În şi prin ea, o pri\· ire interioară con�tientizează obiec tulw� . Ma i n1 uJ t . d incolo de o n1on ad ol ogie d e tip clasic, leibnizian, Hus��erl .u1unţa, prin <(l\1onade1e au fer2:,tre»'-l, o v pri ta bilă fHosof1e n. d eschiderii. Sub specia conşti inţei

: E. Hu..;...:t,• r L ld!'c i ! :u emer r( ' l / lr?n Pha noJtlt> J l (l/ogie und plzd 11L�I I lenologisdtcu Philoscpll i�·. I: în: 1 !u . .;,:.;cr!i.P l .7 , Bd . IlL \1ar t �nuc.. Nijhoff, Dl'n Ha<lg, 1 9.30, p. 1::;7. 2 L Le\ inas, l u tt'n tum.zfitL� ft :?en snhon , în: Re\ u e ln terna tiora l e de Ph i l o •:.uph ie, N r. 71 -72, fa�c. ] -2 (J 9G:=;), p. 34 . ' E . Husser l , E inlcztung 1 1 1 d1e L.c>,t;;lk und l!rken n twstfu•oric. \lor!eszmgt>r: 1 906/1907, în: f-l tls5eri w!w, Bei . .\XIV, hrsg. Vlm L . l'vlelle, 1984, p. 661 -662. 4 E. Hus.sert Zur Phil l lomenologit' der fn tcrsuujekt iviUit, Tex l aus dem N?.ch lt1ss, II O 927- 1 928), în: Hus:::ai!t7 1 1 .7, Bd . XIV, l 'J?.\ F'· 258.

66

intenţionale, fenon1enologia l ui I--Iusserl aduce astfel o n ouă înţelegere a subiec tivi tă ţii - teză de perspec tivă în gând irea contemporană.

2. De fap t, concepând intenţionalita tea ca "esenţă a conştiinţei'', Husserl definea "sarcina" (tema) proprie fenomenologiei , anume "descrierea

" conştiinţei întrucât este "conştiinţă - a ce\·a

". Prin aceasta,

"obiec tul" este "unita tea ideală a intenţiei şi a efectuării intuitive", psihologi smul fiin d astfel depăşits . Prin "obiect", Husserl înţelege "apărut ul însuşi, în modul apariţiei sale

", nu "o transcendenţă fizică sau

meta fizi că:'; în alţi termeni, "obiectul" nu e un d a t, ci "se oferă cu o ab solută ind ubi tabilitate într-o evidenţă adevărată şi au tentică", una care "nu este cea a <rpercepţiei interne» a psihologilor

"h.

Al tfel spus, "obiectul '' trebuie gândi t ca un "corelnf intenţiona!"

, prin aceasttl. afirrnare a intenţionalităţii survenind corelaţia ,,obiec t intenţi onat

", şi ac tul (de «vizare») ce-i conferă validitCJ te.

In tenţionalitll tea nu se red uce la raportul con)tiinţei cu unul dintre "obiec tele sale

", ci este o aducere în prezenţă, face ca "obiectul"

să apară Cel atare. Am pu tea considera "că intenţionali ta tea caracterizează pentru conştiinţă faptul de a nu putea idt�nb fica în niciun fel ceea ce ca exprin1ă în actul de expresie şi ca, în ci uda uti lizării de sem.ne reale, ea este totdeauna un vizat a ceea ce nu estef/7 .

1--Iusserl ]nsuşi scria : "Esenţa conş tiinţei '' este de a fi <<conş tiinţa a ceva», forma în care "devenim conştienţi de fiinţa d etenninată a lucrurilor materiale, a corpurilor, a oamenilor, de fiinţa societăţi lor umane şi a operelor literare etc . "8. IJe precizat însă că , .. nu orice moment real în unitatea concretă a unei trăiri intenţi onale are ca racterul de bază ai in trn ţionalitâţii, adică proprieta tea de a fi conştiinţa a ceva

"').

[)e aceea, deosebim între "obiect intenţiona! al unei con� tiinţe"

ş i "obiect sesiza t, cumva un obiec t intenţiona! în dublu sens: ca simplu �<fc1pb> şi ca «obiect inten ţiona} deplin>)0, ceea ce înseamnă o dublă

:; D. Sm..tche· Dfl gut', l,a rft'·;·doppemen t dt' /'i1lten tio11.'1 / ik dans la p/z{nolrt;'no!Dgie liu.s::.cr!it'IWt', Phcmomenologicrt 52, �v1 '\ijhoff, Den Haag, 1 9 72, p. 22. !· Ibicfcnz, p. 28 . � A. de W a dhens, L. 'idL'e plu'nOJnt'nolos iqut> d 'm tt:rz tion alitt', în : Hus�f..'rf !'t ic i JH'IJSL;t' modei ne 1 Husserl tmd da�; Dr'nkcn ât'r Neuzt'it, i'n: Phaenomenol(-'gici1 2, 1959, p. l l c-1 1 /· . s E. Husserl, Idct:'n 1, Husserl imw, B d . . ) , p . 74. \) lbidc 1 1 1 , p. 8] . :o lbldl' m, p. 82, 83 .

67"

inten ţie în con1ponenţa "trăiri i inten ţionale". Piecare "trăire intenţională" îşi are « obiectul i� tenţionah', adică sen sul ei e obiectul, şi as tfel "a avea sens ", respectiv

"a avea 1n sens" ceva, ceea ce însean1na o

nouă înţelegere a raportului subiect-obiect din teoriile cl asice ale cunoaş terii: "prezentând un sens care nu este ea //, conş ti inţa, prin na tura ei cons ti tu ie un «obiect)) " � : .

3 . Prin a ceat'ta, intenţionâlitatea (raportu l d e in ten ţionali tate), , ,nu are nimic din raporturile în tre obiec te rea le, ci este esenţialmente act1 1 l de a conferi un sens (Si l lngeburrg) . Exterioritatea obiec tul ui este exter ioritatea a ceea ce este gân rl i t în raport cu gân direa care-· 1 vizează, ceea O:' i'nsean1nă că obiec tul consEtnie un momen t ineluc tabil al însuşi fenomenului :'ensului" 1 2 . Prin ideea de intenţiona1 itate, _Husserl trecE peste condiţiile itn puse d e tt:oriile cunoaş teri j , prop unând "teoria consti tuiri i", în condi tiile orezentei sensului, a t�nei "analize a

J 1 1

orizon tului" (intenţiona!) a obiectului . Nu cons truc ţi e (kJ.ntian, v orbind)/ ci

"cons titu i re" de sens

pri111 atu l ac ţj unii limbajului (expresia) asupra gând u1ui (Gedanke) . Îr raport cu Descartes şi Kant, altfel spus cu "analiza reflexivă" şi cu cec; " transcedentală" (care ne ridică la "condiţii de posibilitate"), Husser aprecia că fenon1enologul ti nde :;;pre o

"experienţă prin1.ă ", care, în afarc:

celui care "o descoperă", nu este "

experienţă ac tuală" . E s te d e re ţinut că în elaborarea "logicii transc endentale" sun

utilizate adjec tivele <<fungierende» (operativ) �i «lebendig>> (în mani eri vie) tocmai pentru a de1 in1i ta funcţia intenţionali tăţii : ,, ceea ce-n1i stă îr op oziţi e " - preciza Husserl -- şi ··a prj n1i.t «sen sul de fiinţare» dir inten ţional itatea presta toare (leistende) . Intenţi onal i tatea vie rn ă poartă n1a jal onează, mă determină în întregul meu cotnportatnen t, ca şi în ceec: ce gândesc , arătându-se ca fiinţă sa u ca aparenţă, ca . . . operaţionaH putând să fie însă netemeini că, nedezvăluită, şi sustrasă cu noaşteri mele " J J .

4. Pri n concep ţia conştiinţei drep t <<conş tiinţa a ceva» şi apo sisterna tic prin apliC"area id eii de intenţionalitate se str uctureaza îr

l _ nlide.'!l, p. 223, 224 . l2 E . Lc\· in ,l s, [n deco cmra n t f'cxistenet a1'ec f/u :-;s;>r/ .:'f l-itli.!egxer, ] . Vrin, P::�r is, '1 967, P- 22. D E. l lus�erl, Formdc l l l ld tmns::::endi'll td(• [ ogik. 'Versuclz r ' l l1r)r Krihk dcr ,'o,r� i . .:;:hcn Venwnft, îc f]u .:;sa!irma, Bel.. XV li, 1 974, p . 241 -242.

68

principal întreg aparatul paradigmatic al fenon1enologiei l ui Husserl (şi al altor forme de fenomenologie) .

Cu ideea "conş tiinţei intenţionate '' este pusă în u n1bră definitiv concep ţia "conştiinţei-oglindă", preconizându-se o abordare cu adevărat modernă a probletnaticii cunoaş terii şi, n1ai departe, a valorilor şi a c ulturii. Ca «fenon1ene», toate acestea sun'in în prezenţă (în ceea ce aduc în orizontul fiinţării) în măsură în care cercetarea şi interpretarea lor solid arizează semantica, fenmnenologia şi henneneu tica .

De fapt, esenţialul în fenomenologie (şi tocmai pentru a aj tmge l a "fenornene" în cunoaştere, in valorizare, în înţelegerea creaţiei d e orice tip) îl constituie chestiunea privind jih1ţa intenţionalitaţiL Aşa cum s-a observat, ca atare, on tologic "este" ceva numai prin in tenţionali tate, «spaţiul de joc», în cadrul căruia are loc interacţiunea «reglată » a s ubiectului şi obiectul ui (în toate sensurile: logic, gnoseologic, axiologic) : căci nici subiectul, nici obiectul nu constituie un "este

" ca atare", ci "numai

intenţionalitatea ca struc tura ce le poartă şi le face posibile" l -I . Es te d e subliniat comunitatea conceperii fenon1enologice a

filosofiei ca ,,filosofie de lucru" cu cele n1ai noi tend in te din creatia

' 1

modernă. "Spiritul" (cău tărilor şi al reaşezărilor) este acelaşi, numai tnod ali taţile de prezenţă d iferă (în n1od firesc), fiin d în comp arare aici douc\ forme (d iferite) ale cul turii: arta şj fi losofi a (pot fi lua te şi altele: filosofia şi ştiinţa; filosofia şi tehnica, de pildă).

În sensul amintit, este de observat "ruptura de tradiţie şi orientarea în1potriva concepţiei despre realitate

" a secol ului al XIX-lea :

"pren1 ise metodologice nelămuri te, de exemplu, în proiectele teoretice ale unor artişti (.Niond rian) , ca şi în fenom enologie, c :n; eau nevoie de o elucidare «fenomenologică» 1 3 . Altfel spus, "în-lpotriva tendinţei na turalism ului de a. reda realita tea în întregime, de u o copia/ se impunea străd uinţa de a sHua to t tnai mul t laolaltă reprezentarea şi reprezen tan tul . Căci scopul nu-l mai consti tu1 a imaghtC'Ll rea lităţii, ci realitatea însăşi , fie ca cea na turală, sau nu mai o nouă din1ensiune a real i tăţi i în genere"H).

1•1 H. Rcnnb;;ch, D1e Gcgm:c.rtrf der J lhi/o::;ophie, 3. Aufl., K. Alber, Freiburg 1 i\ lunchcn, 19�8, p. 1 2 1 . 1 " H . Rei net Se p�"', /11m11herungm n n die WirklirhkeJ."·. J>hiinnm'.'' Wfn,� i .. ' unt! /v1nlcrc: 1:nch 1 �700, în: Fd1 1 1und !-Ju:-..'it.'rl und die J>hoc>JW1.'1t'liOlogische 8et.L'cs; uns, hrsg. \ on I l . R·�i ner Sep-p, K. A l be r, 19d8, p. 77-78. i<'> Jbjctem, lJ· 79.

69

5 . Critica fenomenologka a "conştiinţei-copie" şi proiecţi "conştiinţei intenţionale'' pern1it o noua înţelegere a filosofit (fenon1enologice) şi a pictu rii "moderne": acestea au în comun " orientare către ceea ce este obiectiv", către "realitatea totală", se află "î căutarea netnijloci tului �i a neinterpretabilului, a <<apropierii >� (i'\ahe "real i ta tea nu mai tre b u ia să apară indirect, în imagine, în simbol . . . , î forn1ule, în conceptul dedus, nici în convenţie, ci aşa cum ea însă şi sesizabj lă 'l 1 �- .

Cubi smut de exemplu, căuta să dea la iveală "referinţa veritabil la realita tea spaţială ", căuta "apropierea" de lucrurile în spaţiu : în ace� sens; Picasso "voia să d epăşească opoziţia: obiect tridimensional î reali ta te a sp aţială -- obiect bidimensional - i1nagine" 1 r: . În alţi termen " distanţa dintre observator şi observat trebuia d izolvată şi an1bele să s întrepă irunda astfel încât reificabilitatea (.Dinghrzftigkcit) lucrului s râmână nea tinsă"; "tabloul c ubist releva astfel un d on1eniu în car real ita te şi reprezenta re se află laolaltă într-un d on1eni u propriu d sen1 ne, di ncolo de dualitatea subiectivităţii şi a lumii"19 .

1 Iusserl însuşi, prin teoria sa a "ob iectului" (ca " o bie< inten ţiona!")" �e află angajat într-o viziune simil ară, argumentân validita tea unei noi dimensiuni a fiintării, anume obiect - obiectualitati

'

în raportare critică la naturalismul şi obiectivismul din gândire con temporană lui. Şi pentru fenomenologie, "realitatea" nu e dedublat într- o <.:real i ta te-în-sine» şi una reprezentată , în copie.

Desigur nu se p oate susţine ideea că fenomenologia ar constitui reluare a tnetod elor şi proced urilor creaţiei ce vine sub semtu este ticu lui. Este de 1nteles însă că această creatie nu-i o a1-)licare

1 f

fenomenologiei. Ceea ce le uneşte este însă stilul de lucru, şi, mai ale: de interpretare �i concep tuali zare la nivelul teoriei .

Distanţarea faţa de tradiţie se împlin.eşte în fonna sesiză rii "un< noi d imensiunj ", alta decât cea "reală" şi "id eală": "i realul (fen<.)menologia); "i 1naginarul" (arta modernă) . Peste tot se realizeaz aic i l'liberarea de ceea ce 1-Iu sserl nurnea «enigrna tra nscendenţei» .

------------ ---

17 lbidnr1, p. 00, 82 . 1� ll,rdr)m .. p . 83 , 84. J�) Jbidr-'111, p . 8.:1, 86.

70

SPENGLER: CULTURA CA «FENOMEN ORIGINAR» AL ISTORIEI

1 . O. Spengler 1 se situează în rândul gânditorilor ce1 mai controversaţi d in Yeacul al XX-lea. De fapt, în problen1 a mult disputata în epocă, aceea a "crizei culh1rii", Spengler susţine "concepţia organ1că sceptică " : ,1cul tura modernă" se află ]n stadiul "în care forţel e sufleteşti istovite nu rnai pot crea valori culturale în adevăratul înţeles al cuvântului !/ , ,.,apusul culturii europene este un fenomen ce se întf.i.rnplă în chip necesar, inexorabil, fatal"2 •

Pe fondul unei concepţii generale relativiste şi pesimiste, Spen gler a subapreci a t "eficacitatea intelec tului, glorificând p u terea in tuiţiei, aprobând fără rezerve forţa în toate d on1 eni i le ei de n1anifes tare: tehnic, poE tic şi economic"3. El a in terpreta t cultura prin pri sma id eii de relativitate, a�in1ilând ideea goetheană a "fencnnenului originarn pe teren ul anti raţionalismului lui Nietzsche �i Bergson. Spre deosebire de Bergson insă, care "slăveş te" ideea de creafje, Spengler "vede p re tu tindeni 1n�lna destinului : el nu recon1 and a entuzia �'mv t ci rese1nnarea mistică . . . pune totul în dependcnţii de sen timentul de pasiYi tate, de 5u feri.nţă. Fa talisrnul este izvorul pe.<.:imismului is torico­filosofic, care se degajă din întreagt1 operă a lui Spengler"4 .

1 Lucrări princip;de: l h mki1f (1 904 ) ; Dcclmui O:::cidt'1 l fuiui (Dcr Cr.tc.'rgang de" Abendlandes, 2 vo i ., î <.J l�, 1922); Omlll şi te/mica. Con trii.)IJ ţi,' ia o Jilo:=;ofie a vieţn (Der ;'\Jcn::ch u nd d ie Technik. Bei trag L.U cinc'r Ph i lus,)phie des Lebens, 193 1 ) ; Scricn po/1t ic.. e (PuJ ii.isches 5chriften, ·1 9�2); Cuvllll ti'fri şi articole (Reden und Aufsj tze, 19:17) . Menţwnam Ccî despre Speng1 er �-a �cri s m u l t , foarte mu l t . RL"ţi m.'m <1 tenţi::�. do,� r il"U}'ra câto rva Glm�.�ntarii : E . Kcm i g,. O. Spt-'nglcr � 1 92 1 ); O. N c ura th, All l i··Sţwrzs!C'r (1 921); Th . I I<:wt i ng, l !it Strukt ur dcr IVPit;<esdl!chte ( 1 92 1 ); 1\ . \1t'%er_ Spmgier als Phzl :>sop!t ) 922); L. Stein, Gt '.\' t'H Sp,'ng!t'Y ( : 92.=1 ); \1 . Schr()tl'r, .\'fetaphys1 k der Un tcrgnn;z:-; ( 1 948); P. An drct H. BerF::;on �i O. 5pt'ngle..-, dui f: lu�oji l lt'roman t;ci. în : ,,P roblemt' de sociologie \ 1 927); N. Bagda<:.ar, Fi!osofi:7 cunteJn,uomll ,l a i:;tr,ncz (1930, p. 238-277); Al. Boboc, Filosofw contemJ•oranrl, l (1980 j. 1 N. Bag<iasar, Dm prob!t'mele culturii t'ru.;penc, Bv cureşti, 1 9 31, p. 60, 64, 68 . 3 \: . B<1gdasar, Fi!o::;<�fuz con tfmponznlf :! !:;t�mci, Bucureş ti . 1 930, p. 238. Aşt� cum f>-ll observat, " fondul fi lo�:ofic genera l CJ.l cm\CCiJţiet despre lume .-� hu Spengler e�:.�e un h;ologi sm brutu l" (J oh n .Hirschberger, Ccsc hu� h tc rf:'r Pllifo::oplut', [ 1 , 4 . Aufl ., Herder, \rVi<:'n, j 96 ;\ p . 5.:;6). 4 P . A ndrei, f-I. Derg�on :;;i O. Spcnglcr - ..toi fiic::of' ncrol i/i�rt l i t i ( l 92J), OjJer: · :.o.·wlo�IU', y. )l . I l, Edi L' . .l ra A c.:� deJrt i ei Rom�be, Bu cu reşti, 1 975> F'· 251 . [Je f,! p( 1ncă dtq:-:;·l apa nţie, c::utt:>cl

71

2. "Cultura - sublinia Spengler -- este fenomenul originar al oricărei is torii universal e trecute şi viitoare"='.

Prin ce se caracterizează însă cultu ra ca ,Jenon1en originar?" "Fiecare cultura - scria Spengler - are posibilită ţile ei proprii de expresie noua care apar, se ma turizează, se ofilesc, dispar Hiră întoarcere"h. Realiz�nd posib ilită ţile unui "suflet", cultura d ispare o dată cu "epuizarea"

sufletului care a creat-o : fiecare cul tură "străbate vârstele ind i\' id ul ui. Fiecare î�i are copilăria, tinereţt:!a, tnaturita tea şi bătrâneţea ei"; "o cultură moare a tunci când sufl etul a real izat toata suma posibili tăţilor sale"7. Ultima fază, faza de ,,declin" a unei culturi este "civilizaţi a", ,., soarta inevi tabilă a unei culturi "8 .

Aşa cum preciza P. P. N egulescu, Spengler "se închide astfel, singur, în această dilen'lă : sau incercarea de a înţelege cultura antică era, după propria lui părere, zadarnică, şi atunci afirntarea lui că acea cultură s-ar fi deosebit radical de cea a noastră, rămâne o simplă afirmc.ue . . . sau, dacă a izbutit în ad evăr să înţeleagă. cul tura antică, atunci cade prin cip alul, stabilit de el însuş( că diferitele c ul turi sunt impern1eabile, inaccesibil e al tor spirite decât cele pe care le anima d irect în propriile lor cadre. În a cest din urma caz în�•ă nu rnai există nici un mo tiv ca diferitele culturi să nu se influenţeze, n icid ecum, unele pe alte1 e"9 .

Este de observa t însă că au torul Declinul u i Occidentului analize:1.z�1 , în ciuda tezei morfologice (a ciclu rilor culturale 'inch ise), unele particul arităţi reale ale c ulturilor antică şi n1odernă; stud iul "fenornenului ma rilor culturi " ridi că problen1e deoseb :.t de interesante ale fil osofiei cul turi i . Este vorba, în primul rând , de id eea unui element de uni tate care trebuie să închege toate manifestările unei culturi, ideea stilu lu i cultural. În aces t sens, Spengler vorbeil de lwbitus-ui ("ch ipul infăţi�ării externe a unei cul turi") , de durata şi de tcmpo-ul ei .

· ---- - - - - -------- ·- ------ - ----

Dccllmd c, ·: i.ien f u l ii! Zl ! l l� l C()f1 Sider� tâ ,, u n vis ud t" U\ . \\'eme:· . ;J_: , ! !C·:'-uphit:' der Ge3r'.'Hi.'nrt, \1Lindwn, 1921 , p . 92) � 1 s -.:� vorbi l de ., orb1rea (o .. ·c i ta t•::'a l � ui S�-·t:"nt,le:- i'n faţa domcni:.dui "Sl:'n,:, u lui ·/' tA . \1 e-.ser, n. 5pmglcr als Philo::.rph, S�t� t t;::; ,Ft . . > r : � . � - ·S :: ' .

.

5 O. Spt'n61er, ner Lll l h'rsall,f: rlc··� A.bendland(S. Ul .'l l"iS ·;i' t ' ; > ; , · :· -'. ! . ,. _ ': -· ?. _ _ ,- ;,- .-:,·r �Ve!tp,e? sd;ichte, C H. Bec:.:. .. \hmchen, Sondcrausgabe. 1 96.3, p. 1 4 1 . (, ldt' J l l , p. 29, J 4::i. 7 ldt'PI, P · 1 43 . " Iricm, J:.' · -±6 . 9 P.P. :\'e1!,<.: les..::u , JJ.:stnl lll C· lllel uriL, vol. I I . FuncLiţict, Bt:t: ur( 'S t : . .. . _ , .. . � . .; ? 9 .

72

Asen1ănân d culturile cu viaţa unei plante, Spengler ainnge să atribuie culturii aceleaşi carac tere pe care le întâlr..in1 la plunte: "Se vorbeş te de lzabitus-u] unei plante pentru a sp une că ea are un fel de fenon1e11 exterior c�ue nu-i este propriu d ecât ei . . Ea aplic aces t important concept al fiziogn\.;n1 i ci i la. maril e organisrne ale istoriei şi aş p utea să Yorbesc d e Jwbitus-ul culturii, al istoriei sau a l �pi ritu aU tă ţii hinduse, egip tene an tice. Un sentiment obsc ur al aces tui habitus a stat to tdeauna la originea conceptului de stil"10.

Dar lzabit us-ului unui grup de organisn1e "îi aparţine, de asem enea, o anumi tă duratâ a vieţii şi un anumit tempo al dezvoltărij . Aceste concep te nu trebuie trecute sub tacere într-o doctrină d espre struc tura istoriei. Tactul existenţei antice era altul decât al celei egiptene sau arabe. Se poate VL1rbi de un nndante al spiritului greco-roman şi de un alle:.;ro con brio al spiri tului faustian" 1 1 •

Aşa cum s-a observa t, "caracterele specifice ale unei c ulturi, sti l ul ei se ci tesc până �i în cele tnai n'lărunte lucruri, cun1 sunt fa ţadele caselor , aspec tul pie ţelor, străzilor şi zgotnotul lor" 12 .

3. Este de reţinut însă că fap tele din istoria culturii vin în contrad icţie cu teori a lui Spengler . Astfel, nu toate prod usele din cultura antica se pot explica prin apollinic, după cum nici toate prod usele din cul tura modernă nu se pot explica faustic. Există, într-adevăr, o notă don1inc1nlă a cul turii moderne, care apare ca faustică ntai ales in romantisn1; clasicisn1ul francez, muzica preclasică nu se pot explica fa ustic.

În viziunea lui Spengler iese în relief clin1atul biologie marcând fondul meta fizic (structural ), prin care stilul este cons ti tuti v cul turii. Şi nu după formă, ci după con ţin ut, în tr-o amplă morfologie. "Fiecare cul tura - scria Spengler - işi are noile ei posibili tăţi de expresie, care se înfăţişează, se 1na. turizează, se ofilesc şi nu se mai re petă ( . . . ). Esenţe vii în cel mai înalt grad, aceste culturi cresc într-o sublimă lipsă de finalita te, ca şi florile pe câmp ( . . . ). În istoria lumi i nu văd altceva decât tabloul unei neîncetate configurări şi reconfigurări, ale unei tninunate deveniri şi dispariţii de forme organice" 1 3 .

1 11 O. Spengl er, Op. cit., p. l 4fi. i : Jdem . p. l -l-7. L� �. Ta tu, O:::zoald Spe1 1gler, în : [..:;torta filosofiei modl'me, V( 1 l . J I ! , 19 :�8, p. 503 . 13 O. Spengle!·, Un tergan:_,; de::: A bt•nda1 1des. Umrissr> cint'!' Morplrologie d,:r Wcltgeschichte, vollstă n dinge A u�gabe in einem Band, C .H. Beck, �hinchen, 1 963, p. 29.

73

Ca. "

fenomen ori ginar" ( Lhphănomen) al oricărei istorii - continuă Spengler - c u l tura poi:l te fi pnvi tă ca ,,habitus- ul unei plan te" , adica "felul propriu de apari ţie ex terioară al aces tei a ' ' ; cu acest habitus se asociază "şi o duratif d e termina tă a vieţi i şi un tempo de terminat al dez,?ol tării'-' 14 .

Se contureaz�. astfel elemen tele (dirnen siunile) constitutive unui stil: "L'n senti1nent nedefini t al J.cestui ha bitus se l"tf1ă oricân d la baza conceptu lu i de stil (StilbcgriJJ)� iar atunci când este vorba de sti l ul religios/ de cel erudit, politic, socia l , economic al unei cul tu ri , in genere de srilul un u i ::·ny7ct es te· ne\'oie de a.-1 clrtrifica şi înţelege" 1 " .

Spengler a d uce as tfel în prim plCln ideea unui "Kult urstil" (prezent�'\ înec\ la Nh:�tzsche) , înţeles ca unitate şi 1nod de a fi al uni tăţii de forrrte în diversita tea creatiilor unei cul turi . Se între\' ed e aici năzui nta

1 1

�pre un pri ncipiu de centra rf' a diversi tăţii , spre pa rad i gm.a unei culturi (l ua tă ca întreg, ca to talita te a formelor ei autonome).

Este de reţin u t însă că Spengler răn1 âne tributa r unei înţelegeri a ac tiv ită ţii omului ca mimetica, în funcţie de un plan d a t şi sub o fi na li ta te . si tuata ca d es tin al oricărei cul turi , a n u n1 e civilizaţia (situa tă doar ca \_1 ,1ză de epu izare a "sufletului" unei culturi) .

Blaga rei a, într-o amplă si stematică, prob lematică pusă de Goethe, N ietzsc he, Spengler (şi alţi reprezentanţi ai fil osofiei n1.oderne a cul turii ) , rid icând la un nou niv el (me tod ologie) modul de a gândi in tui tiv-organic .

Astfet referind u-se la ,)enomenul origin ar" (şi rnetod a justificată prin acea s tă idee a l ui c-:;oethe), Blagt1 preciza: ,,n aturo se manifestă într-o bogaţie aproape explozivă de forme (Gestalten) ; << Gestnlh însearnnă formă "figură, configuraţie, dar nu e o noţiune dşa de abstractâ ca acestea . <<Gestalt» e 1nai intu itiv şi înseamnă mai 1nul t figură sau formă plast icâ, tnişcătoare, pli nă de viaţă" J h . C a ,, produs a l spiri tului '' 1

"fenom en ul origi nar '' are l a bază " anal ogia rnanifestată în cadrul unor fenon1ene ale experienţei", dar el es te "o 7.1edcn ie, de natură intui tivă şi nu Clbstra c tă " şi, ca urmare, " treb uie văzut cu ochi ul interi or, aşa cum "işi

: � I!mfrm, p. H l , H6. T 47 . � � Tindem, p . 146. J, L1.1 ci an Bl aga , 7/in �i C'tape, Ed itura pentru Li teratură, Bncu n.:şti, : 96 :3, p . 1 so .

74

vedea Pla ton «ideile:-> . De fenomenele originare trebuie să te apropii cu un sentimen l de adora tie" l 7 .

1

Situându-se în continuarea preocupărilor pentru ideea de "st il cultural "! marcante îndeosebi la Nietzsche şi Spengler, Blaga aduce efectiv discutia în spatiu l întelegerii creatiilcr de cul turd , ceea ce J·us t i fică

1 1 1 1

(în n1 ai mare n1,1sură decât la înaintaşi) distanţarea de conceperea sti luri lor după apropierea sau depărtarea de natură a creaţiilor arti s tice şi rele\'anţa stilului ca pa radign1ă în formula "stil cultur al" .

1 7 lbidenz, p . 1 .59.

75

CASSIRER: LIMBAJ ŞI ClTNOAŞTERE; «FILOSOFIA

FORMELOR SIMBOLICE:.:.

1. Erns t Cas�;irer1 este cu.no=.;cut nu nun1Ji ca fi losof neok antian, ci şi ca participan t activ ]a marea reconstrucţie teoreiico-fi losofică modernd şi la innoirea unor d omenii importante ale ştiinţei şi cugetării .

()p era2 sa, impresionantă ca volun1 şi diversi ta te a preocupă rilor, este axa t,1 însă pc o preocupare constantă : lărgi rea demersului kantian, prin af larea u nor sens uri noi ale ideii cr1 tice Şl a unor don1 enii d e aplicare a acesteia .

Contrib u jiile lui Cassirer în elaborarea sem iohci i şi a teoriei ştij nţei, în d ezYol tarea filosofiei lin1bajului, esteticii, filosofiei valorii şi culturii , antropologiei filosofice etc. , îl situează în rând u� personalită ţHor cel or trlai reprezenta tive ale gândirii conten1p orane. Pe această bază, desigur, se apreci a că, "dacă acţiunea postumă a unu j filosof asupra spiritelor, a tracţitJ şi in teres ul pentru opera sa constituie o n1ăsură a

1 Si n tez<l }'l' GUl? o oferim aici îşi are st. rsele în urrnc'Hoa n.'k lucrări : A l . Boboc, Kn n t � � neokfm f imu:� mul (p. 32-13; 147- 1 58; 210-22.4; 246-248; 252-254; 265-2ho; 344--34 S); Problrme ah' 1storiet �� tcorin �J i in f<'l Î/1 opera !tu F. Cass1rer (în: Cont...<'pţii n::upra dcz;:·olUirii ştiinţei, Ed i tura Poli ticd., 1 97R, l'' · 297-3 1 6\ Teontl ��imtJOluiu i a lui Ern_;; ,' Cnc;5irer şi n �/7w:nta ei in gânrfirl'a ul lz tcmpcmn;� (h: Stud1 1 de Isto ric il filosofiei l l '? i!�t-rsrr/,,, VI, Editnra Acc1derniei, 1 479,. p. "! 4J-· 1 52) . 2 Lc.: c ări Frincipill l' : Prohlnna wnoo;teri' î11 fllo . ..;ofin şi ştzmţa modcnzi7 ( Das J::: rkenntni..;problem in der Ph ilo:-uphie und \Vi<:.senschaft d er :ne ueren Zc i t : vc, l . l : 190G, ed. <1 3-il, 1 922; vol. U· 1907, ed . a 3-a , 1 �)2.2; vnl. ii i : 1 920; ;. o i . IV, 1 957, pos�um).; CoJH c'[Jtul de su!J�till i ţir şi ..:onu-'ptu/ dt·.fi tn cfie (SubstJnzbegri ff cm d Fu:n ktion::.IJegriff, 1 9 10 ); Ubertatc îl f:n-mil (Frei ht:�it und rorm, 1916); Vznţn ::;z opem !ur Kant (K<1nh Lcben 1..r.d Lch re, 19 1H, ed. <t 2-<1 192 1 ); Llr':'pi't' fr·m·i,7 re!nfivit/iţ:i a lu1 L l f i ';fcl i l (L tr Ein:-tei n.'sch en Rt'l.! \ h· i Ll bt hcorte, 1921); li!o· � r t " : ;nfi:�! u·,lf'l' (1 dee und Gesta!t, 192J ) ; [!/,J�.nha _frm.·u,!or simbol ice (Phi�osophie der symblJlischcn Ft•rn�en ) ; vo: . 1 : l . ; ! l lbaju l (Dic Sprache, î 923, ed . i\ 'l-a, 1 Q6-l); \'' '1 . l l : (;fzp,rliYea nuticii ( Da:::. mytisc[-..c Dcn ken, 1 925, ed . a 4-a, 1964 i; vo� . I J J : F'n?OriWI/I )lDgw cz!noa�terii (Ph�inomenologit> cl er .l:.rkt:nrYtÎS, l CJ29, c•d . a 4 -a, 196-1); Lim!1â �i mit (Sprache u n d Mythos, 1924); Filosof!i1 lunwl ! l.Jr ( D! l' Pht l ty.;ophie der Au fkl2n·u ng, 1 912); [)etennin i.�m ŞI u<dt:'terminislll ÎII fizit:a mo.1emâ (Deten.:--. :ni..; :r:u� :m:l In de lt>rminismus in dcr rnodt>rnen Phys ik, 1 9 36; l'd. n 2-a, 1 Y57); 1-tt 1 1dnl ll T i 'F . J - : .7 � ' . v, ; -! : �; fâ :: filost.:f!ri culturii (.:"\ra tura l i s t i -.clw Bt>t:. •·im dung d ('r Ku l l nt }:-'h ilosoph!e, i �']ci ); ! <. � ' - .< c � · : : :: ',· :· t u!turi1 r,.lur Logik ckr I< u l t u PA' l� . ..,L'n':.icha.fte!l, 19-l2); (;ai i l,'t: noua �t iint.L ;-1 1; : .. : tf .- : ·· : }· . C, ' : L- : : .=,.. :'\v\\' Sc.ienct' and a \:"O\\ S p i rit, 1 942); ?','L'Ii flm nrli'i ! .ciinu:::. (1043); Eseu dc�p;·,, .' ' ' : _-\ ;· F.--:�:� ,_,n "'-lan, 1 944); .'\11flll stiltulul (Thc .\ -T;- th of S latL', FJ46\ Piatont�m ul hn ��>- : : , .· C.' l : : e(• ' :-- Pl tl tun ism, 19-l-6); Str!t-:t wn!t_..;nw[ Î!l !ms·o!:::- fu .. ii modn-nâ (:-ltruc tu;a lisrn in ivfo,:: c::-:- � · �·- :='--->: ;c -- 1 0-+6 ) .

76

valorii sale, atunci Cassirer a fost unu l d intre cei rna1 n1ari HJ. osofi mod erni"J .

Cunoscut ca un neokanti an}' legat i niţial d e logicismul şi n1etod ologismul Şcoli i d e la 1\1arburg4, Cassirer a elaborat însă un sis ten1 propriu de gândire, care se originează la Kan t şi \V . von Hun1bold t, dar, în pri ncipal, constituie o lărgire a den1ersului kantian, d ând o altă întrebuinţare ideii critice. Aşa· cum s-a remarcat, "orientdrea hotărâ toare pe care Cassirer a dat-o cri ticisrnului kantian şi neokantian este aceea de la critica transcend ental-filosofi ca a conştiinţei la critica litnbajului" ; "Cas.�irer est-e prim ul filosof în secolul al XX-lea care fşi dPzuoltil filosofia limbajului în mod expres în colaborare cu lingvistica "5 .

2. Demersul fundamt>ntal al modului să u de fi los ofare răm.âne însă ided lismul transcendenta l , chiar şi pentru înţelegerea re] aţiei. între problen1 ele lingvistice şi cele filosofice. Cassirer însuşi mărturisea : "sistemul lui Kant nu este astfel pentru noi sfârşi tu l, ci un în cepnt rodnic nou şi durabil al cri ticii cunoaşterii"6•

])incolo de această sen1nificaţie a criticismului pen tru constituirea "criticii cunoaşterii '.' (a teoriei c unoaşterii ca disci plină autonornă ), Cassirer propunea .inţelegerea filosofiei cri ticP ca "filosofie a libertăţii", care explică însuşi spiritul culturii n1 oderne, î ntrucât principiul a u tono n1iei oferă "o nouă rezolvare a conflic tul ui fnnd amenta] d jntre liber tate şi fonnă", in1anent acestei culturF.

În fond, preci za Cassirer, cunoaşterea este n ntnai una J intre /l forn1ele dt: bază ale înţelegerii" (aici se \Tede, desigur, influenţa lui Dil the-y ); căct ală turi de "funr.ţia pură el c unoa �terii ", este vorba de a cup rin de " funcţiu gândirii lingvistice, (1 �ânJ.irii n-1 i tico-religioase, a in tuiţiei d r tistio!, in aşa fel inc2•t să apară clar cun: în in teri orul fiecăreia dintre ele se realizează o anumită orgnnizare, nu atât despre f r anc, cât îndrepta ta asupra lumii , ca un sistem obiec tiv al sen ::;ului sau ca un

' CcHl 1 I . I J<Hr.bu rg, Em:-;t Cnssi,·t·r:: Ph ilosopluebcgriff, î11 : Emst Cas.-_;irf'r. 1- r'>g. v n n P. A . Sch i l p . \ V . Koh l h e:1 m mer, StL�ttgart, 1 966, p . 28. � Vez : : Al. Boboc, l<m; t �- i r1erkrn tmmsmu l, p. 14-7- 1 58; 1 64--1 68. 5 K. ::\"t>U !JIZUi l\, E. CnsS/i t.'r: Oa -J Symbol, in: Gru ndproblf'!lli:' du grc: .::-:;{'1 1 J-ili ilosophnl, hrsg. \'Oil r . Speck: Pll l i ,::-;oplur dt r Cege11 W:1rt, Il, Vandeho�<"k & Ru prech t, Cottm gen, 19'73, p . "137. (• E . Ccl 'i:: Î l er, Dn . .., r rlm m tm-.::,roblem U1 df1' PJrilosopllll! U l /d �V!.�:st'n scl.-ajt âr'r l l l 'WI't'lî Lî.'it, Bd . r. 3. A u rL Bn mo Cas�irer, BC't l in, 1922, p . 1 4:. 7 E. C::� s:-.irer, rl'flhc>it u nd Form. �twiieH Zll ' dcutsd?en Gr+�tf'S;�t.'SChichtc, Bru nt) Cas�1 rer, Berl in, 191 6 , F'· 23'i.

77

ansamblu obiec tiv al intu iţiei . . . Cu aceas ta însă, critica ratiunii devine o critiâî rz culturii (sub l . n.L care caută să înţeleagă �i să arate curn orice conţinut Cll cul turii , întrucât nu es te izolat, ci se bazează pe un principiu formal general, presupune o faptă (Tat) originară a spiri tului8 .

"Critica" devine as tfel o "critica a culturii ", adică filosofie a cultu rii ca d i�ciplină autonon1ă. Elemen tul de unitate care face din aceste "forn1e ale înţelegerii" veritab ile "forme sin1bolicen este conceptul fundan1en tal al filosofiei lui Cassirer: simbolul, prin care ,,analiza transcendental-filosofică" a culturii cond uce la teza omul ui-demiurg, parte integrantă a lumii cul turii şi crea torul eL "On1uJ - scrie Cassirer ­tră ieşte într-un univers simbolic, nu într- unul pur şi simplu na tural .

Limbaj ul , n1itul, arta şi religia sunt părţi ale aces tui univers, feţele

n1ul ticol ore care se n1iscă în reteaua de simboluri . . . Om ul nu mai are , ca � ,

aniinal ul, o rel.:1ţie netnijlocită cu realitatea . . . El trăieşte aşa de 1n ult în fonnele limbaj alui , în operele de artă, în sjmboluri mi ti ce sau în ri turi rel igi<.x1 se ·incat nici nu p(Xl. tEl întrezări, nici nu poate afla nimic în afara inter-relaţiei acest,_)r n1 ed ii arti fidal e/'9. CCi urmare, "in l oc de a mai înţelege o1ntl l ca anirn al raţional, ar trebui rnai degrab�1 si't-1 definim ca anima! simhoi ic/ cu aceasta d(înd expresie n1odului său prop riu de a fr' 1 0 •

Ca filosofie a eul turii/ "filosofia fDrmelor sin1b olice'' cuprinde şi o temeinica analiză semiotică/ prin c are Cassirer a contribuit, alături de Peirce, H:ussed, VVittgens tein şi alţii, la întemeierea sen1io ticii moderne şi la ap l icarea. ei in expunerea ana li tică ŞI în explicarea fen omenului cultural şi uman . De fap t, el a formula t programul unei expuneri cuprinză toare o is torie i prob lemei cunoaşterii, în tr-un fel a istoriei teo riei cunoaşterii şi a bazelor ei ş tiinţi fice moderne. Caci este carac teristic pentru sti lul operelor filosoflce ale lui Cassirer, "cea tnai strân"ă in trepatrundere a cercetăril or ŞI intereselor istorice şi teoretice, logice ;;i gnoseologice. Toa:e lucrările sale teoretice su.n t cons trui te pe ma tt:� rialele is toriei ştiinţei şi istoriei fi l osofiei'' 1 1 .

H E. Ca :-':' ircr, f>h i!osodve de;· .:;_ttmbo!tsc::fi<'/1 Fon1Wrl , Erster T<.• I l : Dic Spmche, 4 . Aufl . , 'vVi-.sl·nsc>.-. flli chc �htchgesd bcll aÎ L, Dcmntl�: tad:, 1 964, p . V . 1 1 . " E . Cl ssi rer, 1Va-. i�t der L\ fi•;;_:;dz ? v\•, :, uâr fÎi i':'l' P!ulosoţ 'h!t' der mt!n_-:chh:l!er Ku ltur, v . .:. Kohlh, .. :.rn mer! Stu �tgart_, L CJ6(), p. 39. ill ldcm, p . -10. ! ; V .F _ _ .; �mu:->, Xcoi-.:nn t;an�; t t. 'r. · , în : Sovrem, ·nain (J JP' iua:ruwr fila� �t!n , I/(:lcl it: l i '"' ! v o \'l os� ... o v�kPVO L Pi \·crc,i t<" t,l . 1 9 72, p. 44-.:±S .

78

TJe reţinu t .. totodată, că, "pr incipiul dezYoltării id eHor prop us de Cassire r (prirnatul concep tului de lege asupra concep tului d e ] ucrtt) corespunde concep ţiei lui Cohen despre origine12. Cu alte c u vinte,

explica ţia lui Casslrer '3e situează în cadrul idealisr.t1 ului logica-· metodc.logic al Şcolii de la �1arburg.

Cassirer fonnulează însă teza caracterului sin1bolic al noţiunilor ştiinţifice: //Conceptele fund c:nnentale ale c·ricărei ştiinţe, mijloacele cu care ea îşi pune problemele şi le formulează soluţiile, nu mai apar ca imaxini pasive ale unei existen ţe date, ci ca si rnbolun in telec tuale, produse de-sine-stă tă tor"13 .

Sin1bolul, fie el lingvistic, ştii nţific, n1itic sau arbstic, d ă o formă, nrganize,1ză impresiile sen ��ibile şi astfel le înlocuie�te pe acestea din unnă. S imbolul este un suV�tit ut, este "ceva" care înloc uie<;; te "altceva", înapoia "sen1nului n stă "semnj fica tul ", iar ]·naintea "e>. presiei" a trebui t să existe !/ irnpresia".

Tex tul lui Cassirer pe aceas tă temă in scrie o pagi n(l n1en1orabHă î'n geneza filosofiei lirnbajulu1 : "Semnul n u e s t e doar u n În \'eliş înt[lnlpiător al gflndiriir ci organul ci nect:szn şi esenţial. El serveşte nu numai în scopul n1edierii unui conţinut gata fă cut al gând irii, ci este un instrume nt cu aj utorul căruia însuşi 3cest conţinu t prinde forn1ă şi capătă pentru prirna d a tă deplina sa de tern1 inare . Actul determinarii concep ţuale a unui conţin ut n1erge n1J.nă în mână cu ac tul fixăr ii l ui în tr-un anu rnit semn caracteri stic . Astfel, orice gZ1ndire corectă, riguroasa şi exacta î':;i află pritna sa opri re în sim uolicrz ş semiotici1, dornenii pe care ea se sprijina'' 1 '+ .

Analiza semnelor şi a semniii c,1 �iei în opera lui Cassirer reprezi ntă astfel nu numai contribuţia sa la dez vol tarea semioticii şi a semanticii, ci şi premi sa unui program de reconstruc ţie în filosofia lirnbaj ului, in fil osofia ştiinţei şi, în genere, în fi losofia cul turii. Pe un alt

plan unnărită, concep ţia lui Cassirer asitnilează şi progr<.'\n"1ul lingvisticii st ruc turale, al teorie1 l i mbii ca sistem de se1nn t', con1p arabil cu ori care alt sistem sen1iotic·1 s .

l2 \1\'nlgcmg \1Mx, Ca,�smTs Symboltheorie ols Entruicklwzg zmd Kritik der lttl lknrrtischt' i l Grundlngt'n r>iner Tfzcorie de� Dfnkens und Erkermens . r. Teil, "A rch i , . fi.t:r Geschich te cler Ph doso p hie", hrsg. vun I- L vVa gncr, S7. Band, Heft, 2, 1 9 75, p. 30.5. '' E. Cas�irer, Plzilosophie der 3.ttmbo!ischen [onnen , L p. 5 . t 4 Idnn, p. ·1 8 . 1 , r. d e S,w ssure, Ccu r s d,• ling,_ · i::;fi:] l l t St'tlt;ralc, 3t· t�ch ti,)Jl,. Pa yot, P a Lis , 1 ·.J7 I . p . 3 l .

79

Legătura cu programul lui Saussure se mai poate constata în aceea ca "semiologi a" (Sanssure) şi teori a sintbol ului (Cassirer) trebuie să consti tuie baza şti inţelor utnane. lJn enorrn material istoric stă la baza analizei "funcţiei simbolice" în constituirea forrnelor cul tu rii, ceea ce se vede în toate operele lu i Cassirer, dar mai ales în Sprache und A1ythos (1 925 ) , în care unnăreş te în amănunt procesul de transforrnare a unor n1etafore în tni turi t o .

Dincolo de aceasta în�ă. sin1bolul de\7ine (în perioada " antropo­

logiei fil osofice ") ,,o cheie pentru înţelegerea o1nul ui"17 . Cassirer merge ati H de departe cu sublinierea rolului constructiv, reo rganizator al simbolului, încâ t, dincolo de trad i ţion ala opoziţie nen-kantiană în tre �ti inţe _ ,nonlotetice" şi , _.i diografice", fon11ulează urn1ătorul program: , ,d atele' ' de care se ocv p�l. i stGri cul nu sunt "evenirnente ", ci sin1bol uri; "nu legile naturi i, ci regulile, sernanticii sunt princi pi i le unive rsale ale şti inţei is toriei" i 8 .

Cu trecerea de la ,,critica transcen dental-filosofică a conş tiinţei"

la "critica lin1baj ului " , oper(i lui Cassirer devine însă e>-: tren1 de actuală . Ci:ici prin dezvoltarea l imbaj u l ui în strânsă legă tură cu li ngvi stica şi logica, Cassirer a subliniat itnportanţa deosebi tă a anCl] izei lintbajului p en tru detennj na rea terna ticii ac tuale a filosofiei .

Cercetand t.:•ficaci ta tea principi ului cri tic de-a lungu l isto rj ei moderne a �piri t ulni, în n1od special porni nd " de b rnomentul în care Renaş terea italiană pune fund arnentul ac tualei noa s tre vizi uni asupra lun1 ii" f Cassirer , ,a ad us on 1 a giu importanţei fund amen tale a acEstei epoci d in tr-un pu nct de vedere gerrrlJ.n. Ceea ce-l pasiona însă era nu a tât in teresul generZll p ur ta t de ()ccid ent copilăriei sale trecute . . . câ t interesul nentru << conditiile uosibilităti in <'cond itii lor oosibilită tii>> r- 1 t 1 j t 1

rezen·a te concep ţiei d. espre lun1e investi gată în comun de filosofie şi ştiinţa nalurij " 1 L1 •

l 6 Cercel<lrt:'d ,u i i . credem, u l i 1 izabila pt•n tru înţeleg..:�re,1 u t:or ?roble�rte deosebit de a ctuil l (• a le . .:.til is t icii . l iar şi pentru blorid şi teorie1 culturii . � ,- L Ccl :-.<;ircr, lVa:> tst d e A1 P1 z :�cll, p . �9--10. 1� ldcm, p. 7.-J-7. 1 'i \V . Cra mc-r. E . ( 'r1ssirerl în : r es gnwds cour,mt:; de la pt'il�fe mo11diale l·o •z t,'mpc1rainc . Portrnils. Pn·n�iPr vol u n .e, sou � l .1 d i rec tion dt' F. Sc ia ccJ, fisch bacher l't \1 orzor<·l ti, Paris /\filano, 1 9CJ-l , v 3cn.

80

Constatând lirrtitele metodei critice, Cussirer a trebuit să lărgească, printr-o n1etodă diferită, si stemul kantian al con diţiilor adevărurilor necesare, metodă inspirată din semiotica şi seman tica modernă şi legată structural de conceptul de "relaţ·ie simbolică", a le cărei m odalităţi. de fiinţare le urmă reşte într-o atnplă " fenomenologie a spiri tului" .

3 . Ideea cen trală a acestei resen1nificări a gândului kan tian este aceea a ·va lorii de cunoaş tere a limbajului, în tratarea căreia intervine, pe fondul n1ai larg al studiilor de istoria lingvisticii, influenţa lui W. von l-ltnnbold t, a conceptului "innere Sprachform".

Pornind de ] a constructivismul kanb an, precurn şi de la Prinzipien :icr Mechanik ( 1894) a lui H . Hertz, CassirPr forn1ulează tezil caracterul ui sin1bolic al noţiunilor ştiinţifice: "C onceptele fundatnental e a.le oricărei ştiinţe, rnijloacele cu care ea îşi pune problemele şi î;;i forrnulează soluţiile, nu mai apar ca imagini pasive ale unei existenţe date, ci ca simboluri intelectuale produse de sine stătător . l\1ai ales cunoaşterea fizico-ma te1natică a fost aceea care a devenit conştientă în n1od ul cel mai pregnant şi cel tnai tilnpuriu de acest caracter sin1bolic al mijloacel or ei fundamentale":<.ll .

Pen tru ştiinţă. şi lin1bă, ca şi pentru alte forme simbolice -- mitut arta - simbolul este o categorie universală, şi aceasta întrucâ t se ongn1e.-1 ză într-o putere crea toare J spiritului. " Puterea şi productivitatea (Leistuug) sen1nelor mijlocitoare - scrie Cassirer - ar răm âne o enigmă d acă ele nu şi-ar afla ultima lor rădăcină într-o procedare (Verfahren ) originară, întemeiată în însăşi esen ţa conştiinţei . Faptul că o dată unică senzorială ca, de pildă, sunetul vorbirii, poate deveni pur tătorul unei semnificaţii pur spirituale, poate fi în cel e din urmă inteligibil numai prin aceea că funcţiunea ji1 ndo.mnz talâ a sem n �fidirii însâ.şi cxistâ înainte şi operează înain te de punerea semn ului particular (subl. ns. - AL B. ) , astfel încât ea nu se creează în această punere, ci nutnai se fixează �i 8e a pli că într-un caz particular"21 •

Sitnbolul, deci, fie el lingvistic, ştiin ţific, 1ni tic sau artistic, dă o formă, organizează impresiile sensibile şi astfel le înlocuieşte pe acestea

20 E. Cassi rer, Pil ilL!snph!i' der sym!Jolischcn formcn, Ersler lei i : l.Jie Sprachc ( 1923) , 4 . Aufl . , \Vit-.senscha ftl i chE:' Buchg(�sellschaft, D.:� rrn::.t.adt, ·1 96+, p. 5 . 2 . Ibidem, p. 4 1 -42.

81

din unn ă . Simbolul este un substi tut, este un "ce\ra -'' care inloc uieşte pe

"altceva " ; înapoic=� .,setnnului " , stă. "semni fica t-u] ", iar înaintea

"expresiei" a trebuit să existe ,_.intpres ia " . S-a spus, pe bună drep ta te, că

1, ori gina tita te a lui Cassirer stă în Jtlptul di ne previ11e împotrit1a confuziei posibile în tre (<simbol» şi \z copir >> (subl. ns. - Al. B . ) . Căci nid unul d intre sirnb ol uril.e de care se ocupă n u vine să înlocuiască un conţinut mintal gata constituit în i:Kela�i fel în care o copie reproduce un 1nodel . Care ar fi sensul şi utili tatea aceste1 red upli cări? "22

H..emarcabilă răm âne dezb aterea desfăşurată de Cassirer pent ru î nţelegerea sistetnel or ştiinţei rnod erne ca sisteme de semne, pornind de L:l teza hutnbold tiana a rol ului forn1 ativ al limbajului, a acţiunii acestu ia în afLuea expresie i gândi rii .

Tex tul lui Ca ssirer pe această tema este pe cât de simpl u ·pe atât de pro fund, înscriind o pa gina memorabiL} în geneza filosofiej litnbaj uluj şi a teoriei ştiin ţei . ,1Semnul nu este d oar un înv eliş întârnphitor al gândlrii, ci organul ei nec esar şi esenţial . . . . Fiecare (<lege» a na turii prin1eşte în gândirea noastră configuraţia unei ,_<form ule•' generale; fiecare form ulă insă trebuie să fie expusă cu aj utorul tmei conexiuni de semne specifice şi universale. Fără acele semne universale, aşa cum le oferă a ritJn etica şi algebra, nu ar fi exprin1abilă nici un fel de relaţie p articulară a fizicii, nici o lege parti c ulară a naturii . Acest fapt se n1anifestă clar în principiul fundamental al cun oaşterii în general, după care universalul poate fi intui t numai în p articular, iar particularul, poate fi gândi t nu mai in perspec tiva universal ului"23 .

Pornind de la rezulta tele special e ale studiul ui l i mbii în lu crările de etnografie şi de psi hologia şi istoria cul turii rnai o.les, Cassirer aj unge la încheierea că "treb uie sa revenim la o simbolică «naturală>, " _, d a ca vrenl "să formăm conceptul de simbolică artificială a semnelor «arbi trare'> pe care c onştiinţa le-a creat pentru ea. însaşi în limbaj, în artă şi în m it. Forţa şi fecundi ta tea acestor se1nne mediate ar rărnâne o enigmă, dacă ele nu şi-a r avea rădăcina profundă înt r-un demers originar c1 l spiritului, fon.dal în esen ţa conşti inţei însăşi ��:z4.

22 T. \' i ,m u , fJosf t t nlt', E.P .L.l' ., Bucureşti, 1966, p. 1 1 8 . 2·1 E. C1ssi rer, Plulo..:;ophie dcr :>] ! I I Zboli:::.dicn Fomzl!n, Erster Te1l : Oie SpraciJr' ( H.23) , p. 1 8 . 24 fLl ldr'11 1 , p . 41 -42.

82

Sin1bolica " na tura l ă " , care �ine dE' care1c terul fu nd amental al con'?tiinţei, este conserva ta şi utiliza tă, dar şi depăşită, întrucâ t ]n ea "o anumi tă parte integrantă a conştiinţei, care se prevala de totul, păstra totuşi puterea de a reprezenta aces t tot şi, într-un anumi t sens, de a-1 rep rod uce'' : conţinutul dej a dat avea astfel posibili tatea să furnizeze o reprezen tare nu numai de el însuşi, ci şi de altul dec�it el, care nu era imed ia t dat, dar care era reprezentat mediat de pritn ul con ţinu t. Spre deosebire de acestea, "sem nele simbolice" (sub l . ns. - Al . B.) pe care noi le întâlni1n in li1nbă, în mit şi artă "nu <<sînt» mai 1ntâi, pentru a dobândi, dincolo de aceasU\ existenţă, o sen1nificaţie d eterminată, ci întreaga lor exi:;tenţ?i decurge în corzsecin tt'l din semnificaţie. Conţinutul :or speci fic se

co r�fitrzd/'i pur şi simplu cu funcţia de a semnifica (subl. n.s. ) . Pen tru a cuprinde întregul în parte, conştiinţa nu nlai es te supusa aci solici tării acestei părţi, care ar trebui să fie dată ca atare, ci ea creează aci, din1potrivă, pentru ea însăşi anumi te conţtnu t"uri concre te şi sensibile, ca expresie pentru complexe determinate de sernnificaţi i"2:;.

Semnul nu este, deci, o repetare a u n ui conţinu t singular al intuiţiei sau al reprezentării. Cassirer subliniază funcţia activă, rolul crea tor al semnelor nu numai în şti inţă, ci în întreaga cul tură urnană. Căci analizele sale principale nu sunt ce ntrate asupra sernnifica ţiei logice a "funcţiei rep rezen tării'', adică nu au în vedere exclusi v ,,cri tica cunoaş terii" , ci, aşa cun1 arn n1ai s ubliniat, //critica cul turii� � . Este vorba de � unn ări problema sen1nului "în desHişnrarea config uraţiil or �ale concrete, aşa cu1n ele se îtnplinesc in plura lita tea d iven_;elor dornenii culturale26.

Aşa cum o arata an aliza 1 im.bajului, orice expresie hng,� istică este

"d ă tătoa re de sens'' (Sinngebende); "�i sernnele de specii l e şi origini le cele mai fcl urHe rnanifeslA a celaşi raport. Se poate afirma, într- un anun"'cit sens, că va loarea lnr rezidă n1ai puţin în ceea ce ele reţin din con ţinutul singular, conc ret şi �ensibil şi din exis tenţa sa in1ediată , decât

în ceea ce ele reprirnâ şi lasă la o parte din această .,tare nen1ediată"2. "Se1nnul " apare as tfel , ,fără masa �ensibi ] ă propri e/'; el posedă

fa culta te a de "a pune în scenă", în loc de si1nplele detalii ale conştiinţei,

zc, lf;idem, p. 42-.j3. 211 Ibidcnr, p. -l-1. D. Jbide:n,. p . 44 .

83

"reţeaua complexă a mişcărilor"; el nu este reflexul unei stări de conştiinţă stabile", ci "linia directoare" a unei a.s tfel de mişcă ri .

"Cuvântul în l imbă, în substanţa sa fizică E'ste un simpl u suflu, însă în aces t suflu domină o extraordinară p utere pentru dinamica reprezentă rii �i a gândirii . Această dinan1icii este totod ată intensificată �i reglata de Gl tre semne. Deja proiectul leibnizian al unei CharaktPris tica ur: iversails sublinia avantajul esenţial şi universal al semnului: semnul nu serveş te n u mai pentru a reprezenta, ci, înainte de tuate, pentru a descoperi anu m ite raporturi lcgice; el nu ofcrfi n umai o alJreviere sim bolici? a ceea ce este deja cunosc ut , ci deschide noi âli către necunoscu t, ciitre ceea ce 1 1 u este dat (subl. ns. ) . Forţa s intetică a conştiinţei în genere, care constă în a lua fiecare nivel pe c a re îl atinge în concentrarea conţinutului s�:\u ca un prilej de a-şi lărgi l imHele prezente, se 1nani.festă aci sub u n nou aspect. Înn1anunchierea care este dată în semn nu este deci niciodată retrospec tivă, ci, de asemenea, prospectivă. Ea instituie o concluzie relativă care conţine nen1ediat exigenţa unui progres şi deschide calea acestui progres, făcând cunoscută regula sa generală"28 .

[storia şti inţei oferă ntnneroase exetnple in acest sens, subliniind rol ul pe care-] poate juca pentru solu ţionarea unei problenle sau a unui ansamblu de probleme accesul la o forn1ul ă stabilă şi clară. Prin acest mers al ştiinţei se evidenţiază funcţia simbolică a conşti inţei, capacitatea ei de a dep<1şi ,,datul!' simplu al reprezentări lor, articulc:1ndu-se "in jurul anumitor centre formale �i semanti ce" .

4. Anali za valorii sintbolului, în particular a rolului creator al sen1nelor in expunerea sistemelor ş tiinţei n1oderne, 1-a condus pe Cassirer de la concepţia sa ti1npurie din S ubstanzbegr�ff und Funktio rzsbegr�ff ( 1 9 1 0), consacrată în principal "s tructurii gândirii ma tematice şi na turalist-ştii nţifice ", la ,,filosofia fonnelor simbolice", înţeleasă ca "planul unei teorii generale a formelor de expresie" , inspira tă din cercetările lui W. Von I-Iumboldt, \Vundt, Stein lhal, Herbart şi i'v1ar ty2l .. .

Analiza sernnelor şi a semnificaţiei în opera lui Cassirer reprez in tc1 astfel nu n u mai con tribuţia sa b dezvoltarea semioticii şi a sprn,1nticii, ci �i nren1isa unui pro gran1 de recon�tructie in filosofia r- c..... ,

l_f.' Ibdcm, ? · ..J-6 2° Ttndem, �)· V, \ ' 1 .

84

limbajului, în filosofia ştiinţei şi, în genere, în filosofi a culturii . De fapt, este vorba de formularea ideii dependenţei analizei semantice de o cercetare semiotică mai de fond. Căci "semnificaţia, acest concep t cen tral al oricărei teorii a limbaj ului , nu poa te sa fie tra tata satisfăcător fără o teorie a sem nelor''30 .

Studiind "funcţia generală a semnului", în esenţă prob lema semnific1 ţiei,. Cassirer a avut în vedere (în 1nod d eosebit în primul volum al Filosofiei formelor sim bolice, 1923'} di mensi unea semantică a sernio ticii . El a elaborat însă problema rolului sernnelor în construirea sistemelor ştiinţei moderne şi, într-un plan ntaj l arg, în constituirea sisterr�uluj forn1elor fundamentale ale culturii, subliniind toiul activ al se1nnelor şi sen1nificatia lor ideală, ca o reac tie fa tă de traditi onala

1 ' ' 1

"Abbild theori e" . Incontestabil, preferi nţa pentru "se1nni fica ţia idea lă a sem nului"

derivă din alegerea rnatematicii ca domen:. u tipi c pentru funcţionarea semnelor. Aşa cu1n a rn vazut, Cassirer deosebea rig Ltros, în spiritul c oncep ţ:J ei lui Frege, între semn, ::;ens şi obiectul semn�ficaf; caci sernnul ca ,, dat senzori al" implică rela ţia ,;rnateriei" şi (l ,Jorn1ei ff . :0Ju este greu de observ o t că, pdn ace0 stă f0nnul are Cassirer traduce în limbaj kan t ian teza l ui Fn•ge: "puten1 a&ocia unui sen1n ( 1"!.ume, c u vâ n t cotnpus, sentn scris) nu nut n ai denototul ( Bezeichneten), pe care îl votn ntuni semn1ficaţi a (Bedeutung) lui, c1 şi ceea ce înţeleg eu prin sensul (Simz) semnul ui, adict't, n1odul in care este dat obiectul"31 .

Este iormulat aci programul sem anticii cLJ sice, pe care l-a con ti nu ZI : şi dez-voltat apoi Carnap, propunand o nouă n'ie todă a an alizej semantice a sen1nifica ţiei, numita "1ne tod a e.xtensionalufai şi in tens ionalu l u i'' : ren tru fiecare exp resie se ridică problerna .sen ulificaţiei ei şi a înfăp t u irii ei reale; prin1.a se determină c u ajutorul unei operaţii logice sa u seman tice (intensionalul), a doua prin cercetarea si tuaţiilor fap tice�2.

F dd eat, pe un alt plan unnări tă, concep ţia lui Cassirer asimileaza �i program ul lingvisticii struchtrale, al teorii tin1.b ii ca sisten1 de semne, cornparabil cn oricare alt sisten1 sen1iotic, dar cdre realizeaza

•n C . K. Ogden, 1. A. Richa rd, Oir BcdC'utwzg dt'r Bcdeu tmts, Suhrk,lmp \'erl<-. g: l97.J- . p. 60 . :H C. Frege, �l' nc; :;; i scmrujicaţir, în voi . Logicii şi filo::.o_tle, Erl.it. pol i t ică. Bu cun�� t i , 1 966, p. 5.::; . :;; R. Cunap, Semn�fzcatir şi w•ce::;i tatc, Edit . Da c1a, Cluj, 1 97'2, F'· 262-2t-l.� .

85

totod ată un plan al se1nnificării şi un plan al cunoaşterii . Căci, aşa cum scrie Saussure, "lin1ba este un sis tem de se1nne ce exprimă idei şi, prin aceasta, este comparabili1 cu scriitura (l'ecriture), cu alfabetul surd omuţilor, cu ri turile simbolice, cu formulele de polite ţe, cu sernnalele militdre etc. Ea este însă cel n1ai important din tre aceste sisteme"33 . Nu consideră Cassirer că esenţa semnelor este sernnifica ţia şi formarea unui ,'\numit conţinut de gândire? Căci, preciza Cassirer, "nun1ai în momentul creării de cuvinte în tr-o limbă . . . se descoperă forma fundamentală a gândirii, obiectivarea"34.

Legătura cu program ul lui Saussure se n1ai poate constata în aceea că, "serniologia" (Saussure) şi teoria simbolului (Cassirer) trebuie sa constituie baza ştiinţelor urnane .

Desigur, analizele sen1iotice ale lui Cassirer se deosebesc şi de ceea ce, K. () . A.pe1 numeşte "Id eea unei pra.grnatici transcendentale a litnbii "35, care l-a condus pe Peirce din punc t de vedere fil osofic la o vari anW. de pragmatism şi, ilnp1 icit, la relc,tivisrn în teoria adevărului, îndepc1 r tînd u-se astfel de Kant, deşi susţinea că înţe1 ege //sen1iotica pr,1g1na. Lică'/ ca pe 110 transformare a lui Ka.nt"36 .

Prin profilul kan tian al gândirii sale, Cassirer a păstrat principiul universc1li tăţl i şi necesi Ui ţii, s-a opus şi pragmatismului şi pozi ti v i s rnului. Este ceea ce ci şi observat Apel chiar rnai de timpuriu: deosebirea între semiotica lui Peirce şi cea a lui Cassirer ar consta în nrma loarele: l a Cass1rer "funcţia semnelor se cons truieşte întrucâ tva în s inteza transcendent,1lă a rtpercepţiei . De concepţia lui Peirce, această tronsformare Sfmzoticli a filos(�(iei transcendentale se d eost'beşte prin aceea căi in ciuda corporal izării sern totice a i"uncţiei de rned iere ct cunoaşterii , în vederea astfel rned iatei re la ţi i-subiect-obiec t lasă să rărnana neschin1.bată premisa kantiană a unui idealism tran�cendental aJ conştiinţei"; : ,transforn1area se1niotică de ca tre Peirce a kantianismului nu e�te J a fd de rad icalit "37.

-------- ---�n F. de S.l Lh�;�1 :.-e, Cou r� de liJ ; g u i:>hque g(>nt'r,7le, 3e eci i tion, Payot, P::ris, 'l 971 , p .1. ) . 34 E . Casc; lrel·, Pli ! lo·-ophl!' dtT syrnbt1fzschen Fumzen, Erster Tci ! : Dic Spr:dl!', p . 252. Y i A�;Nktc· ur!d flm!Jlemc , f(·r Spri1Cirphi/o:-;op1Jie, h rsg. v011 J . Simcn, Verb�� - Kil r! Albt.'r, Freiburg­i\ hi n!·her . . 1 97 -t p 2En. ·;r, fbtdC'It!, p . 28 1 . ·'7 !Iern:e t lt i l tik 1 1 nd Dwlektik. Aufs�i tz�� t hrsg. von R. Bubne r, K . Crc1;T1i:"l", R. \-Viehl, J .CB. \1ohr, F ii-( ) , p. 1 L'i .

86

Par ticipa rea 1ui Cassirer la analizele sern iotice ?i la fonnularea unui prograrrt al sen1ioticii a avut loc independent de Peirce, ale Cci rui teze Cassi rer nu le-a cunoscu t în deceniul al treilea, atu nci când şi- a scrie;; operele principale, întrucât, aşa cu1n se ştie, opera lui Peirce a fost

edi ta tă abia după 1934. Este de re1n arcat că cercetarea conceptu lui de ,,.- form ă si mbolică",

în limbă, n1i t, drtă, �tii nţă are l a bază o concepţie clara despre simbol, func ţii le şi rol u] acestuia în .. ,construcţia ştiin ţelor spiritului ", în "gandire c1 tni tică "1 în " fenon1enologia limbajului" şi "fenornenolo gia. cunoaşterii" . Ln enonn tnaterial istoric consti tuie baza anaUzei "funcţiei simbolice " 1n constituirea fonnelor culturii, ceea ce se ,·ede în toate

operele � ui Cassirer,. dar maj ales în Sprache und lv1ythos (] g23) , in care unnă reş te în amăn unt procesul de transformare a nnor metc1 fon.:' 1n 1nituri .

5. Ceea ce atrage atenţia în cercetări le de sernj otică ale lui Cassiref (sub aspec t teoretic, d eoarece întreaga elaborare in perspec tiva "filosofiei formelor si mbolice" este o aplicare a sen1i oti ci i pe teren ul transcendentc.lisn1tllui) este o dubla preocupare: pentru

"poziţia"

problemei si tnbolului în sistemul filosofiei şi pentru "logica conceptului de si rnbol ' ' . Acea�ta îndrep tă ţeşte părerea după care preocupările de semiotică se î1npletesc nemijloci t cu o filosofie a 1 imbajului38 .

Simbolul -- p reciza Cassirer - este un concept " rodnic" �i "multilateral'' , a\'ând o "setnnificaţie generală", pent ru l o gică, estetică, filosofi a lin1bajului, fi losofia religiei etc .3� Puterea lui universală de se1nnificare se poate constata în îns�şi construirea principalelor fonne ale cul turii . Simbolul are o întreită funcţie: de " expritnare" (Ausdruck), de "reprezentare" (Da rstellung) şi de ,,semnifica ţie" (Bedeutun g)40.

Prin aceas tă complexă funcţionali tate, simbolul s truc turează ştiin ţa, ar ta, limbajul, fiecare formă a creaţiei un1 ane. Filosofia cons tru ită cu aj utorul lu i -

"Filosofia forrnelor sitnbolice" - "po<1te şi v rea să fie nu

un «sistem >> fil osofic în accentia traditională a cuvântului . Ceea ce r 1 1

încearcă în genere să ofere, es te «ProlegorrLene l a o v i i toart' fi losofi e a

3.; Hnmhu rg, C . l -!. , Symbol and R''nlity. S t udits in th�· Pll i.'nsophy of Ernst Cos :;irer, M. :\"ijhoff, The Hague, 1 956, p . 1 1 -l . J9 E . Cassirer, Da:; S�nnbolprrh!em tmd ..;en l t' Strl/u ng im S1;stem :it'( Ph ilu:-;oplue, în "ZI'itsch r�ft fi-i r Aco;tctik w :,-! al!gemeinc Klln�I;:L' isscn::;dwft", Bd. XXI, Heft, 2, 1 927 . p. 29�. �el lb ide.m, p. 303, 308 .

87

culturii», care nu ar fi o construcţie gata, pe care ar năzui sa o obţină, ci numai un compendj u"-t l .

Dincolo de aceasta însă, sitnbolul devine (în perioada "antropologiei fi losofice") "o cheie pentru înţelegerea omului"42. Cassirer 1nerge atât de d eparte c u sub tinierea rolului constr uctiv, reorganizator al Simbolului, încât, dincolo de tradiţionala opozi �e neokantiană între ştiinţe "non1 otetice'' şi ,_,idiografice", formulează urn1ătorul progran1 : "datele'' de care se ocupă istoricul nu sunt "evenimente", ci sin1boluri: "lumea simboluri1or" es te obiect al tuturor

"ştiinţelor despre om'' 7i, ca urmare, "pentru a înţel ege şi a interpreta sin1boluri, treb uie să dezvoltăm alte metode decât cel e aplicate în cercetarea cauzelor. Categoria de sens nu va putea astfel să duca înapoi la ca tegoria de existenţă . . . Nu legile naturii, ci regu l ile semanticii sunt principiile uni ,· ersale ale ştiinţei is toriei "43.

Aşa cum observd J . I-Iabern1as, la Cassirer "ştiinţele spiritului d obând esc rangul unei n1etateorii';, se îr.dreaptă spre relaţiile forn1ale dintre fc.:Jrn1ele sin1bolice. Ele nu dau nici o infonna ţie despre realita te.� ci consti tuie expresie asupra inforrnaţiilor, care se afla inaintea lor. Tema lor nu este şi analiza empirică a frag1nentelor de realitate expusă, ci analiza 1.::-,gica a fonnelor de expunere"44 . Cat'sirer nu leagă "sisten1ele dL' sin1boluri" de dezvol tarea is torică: dimensiunea istoriei rămâne ex terioară, "fi ]osofiei formelor simbolice" , ceea ce transformă "ş tiinţele culturii" în "p urtăto1i ai unei gramatici universale a forme1or simbolice" + :s .

În esenţă, Cassirer a conştientiza t faptul că ştiinţa modernă confinnă gândul leibnizian al unităţii dintre Jogica fa p tel or" şi ,,logica setnnelor" . El a legat spirit ul uman şi cu/turn de funcţia semnelor, îndeosebi de funcţia de semnzficaţie, spre deosebire de Ch . 1\lforris, şi chiar de Peirce, p unând accen tul pc la tura semanticii, nu pc cea pragmatică. Subiectul care

H E. Cassi rer, ? 1 : r 1 r.gik des S1Jm!Jolbergrifr:, , .Theoria", 13d . 2, Goteborg, Fl38, în: L ( n:::sin'r, \t\'e�f'n und vVtrkung d;·s Sy111bo!lrergr�({s, Bnu;o Cassirer, Oxford, 1956, p. 229. Q E. Ca�s irer, WtL> .rst dt:'r lv1 cn scf, ? Ver511cl1 eÎiu'r Phz !o:;oplue der pn c;ch !tchcn .r<.ultur, ( 1944 ), \V. Kohlhnrn m er Veri,lg, S tuttga rt, 1 9o0, p. 37-40. �3 Ibide m, �). 24 7 . � 4 C..! . l l duerm,l.s, Z ur I .ogilc d a So=wlwzssenscl117ften, în "Philo.':>op hisdw Rundschau"/ hrsg. von 1 ! . C . C"1 damcr u . H . Kuhn, Bciheft 5 . . . J .C.B. Mohr, Ttlbing::>n, 1 967, ?· 1 0 . 4:; /bid, ·n 1 , p . 1 1 .

88

acţionează (interpretantul) este prezent la Cassirer numai în ,, spiri tul " ce uneşte "formele si1nbolice" . Ceea ce interesează, în prirnul rând , este cel "obiecb vat" (objektivirende) şi n1ai puţin funcţia indica tivă sau co:rnunicativă a semnelor.

:' u există la Cassirer o analiză a sen1nelor din p unctul de vedere în care ele ori en teaztt a :ţiunile şi a tituciinile umane; nu există nici o cunoaştere a ceYa ca ceva fă_ră o reală n1ediere de se:rnne. Această " transformare semiotica a filosofiei transcendentale

" se deosebeşte de

toate înclinaţiile pragma tice, de Peirce şi de �1orris, prin aceea ca, în rnare rnăsură, "construieşte funcţia de �en1ne (Zeichenfunktion) în sinteza tra nscend entală, a apercepţiei

", !?i "cu toata corporalizarea

(Verleiblich ung) semiotică a funcţiei de mediere a cunoa�terii, în vederea rel aţiei subiect-obiect astfel mediată lasă să răn1ână neschirnbat�t premisa kantiană a unui ideal ism tranf:cendental a l conş tiinţei

" �o .

A�a cum an1 precizat mai sus însă, es te vorba dt.� un idealism sernanbc, nu gnoseologic, aşa cun1 era la Kant, i deali�1n ce absolutizeC'Iză rol ul activ , fonnativ al sernnelor în el aborarea concep tel or şi sistemelor ştiinţei . În acest sens, nu s-a neglijat sublinierea influenţei Cercetârilor !ogict> ale lui Husserl4'/ pentru care prilnJr rămanea tot aspectul semantic, pe care ni-l indică "semnifica ţia" designatul ui·�8. Cassirer forn1ulează însa "problen1ele comune tuturor curentel or care apară teza că limbajul creează irr1aginea realităţii"; căci este vorbc1 "de concepţia creării imaginii lumii de către li1nbaj, ceea ce conduce în n1od consecvent la teza că diferi tele limbi produc diferitele perspective asupra ltuniil!, ceea ce evidenţjază legatura dintre "fonna sim.bol ică" şi "torma internă a lin1baj ului " de la \V. von Hun1bold t49 .

Au torul " filosofiei fonnelor si1nbolice" a pus însă p roblerne reale a le roh-ilui l imbajului în cunoaştere, ceea ce îndrep ti'i ţeşte aprecierea dată de S. K. Lr.nger (conhnua toare a operei lui Cassirer) , după care "cercetarea simbolului şi a semnificaţiei es te un p Lmc l de plecare al

--- ------------

-lG J-Iern:r:�u' u f ik u nd Dialeldrk. Aufc::.âtze I, p l E i. -F K. f\!cuma nn, E . C1s�irer: Vas Symbol .. în vol . G ru ndpro!Jlcmc der gro�sen F!r iio.�opht: n , hrsg. vn n J. S�)eck: Philosoplne da (��-gcn t.oart TI, Vande nhocck l l , Ru prl'ch t, Gi1ltin�;en, 1 9 73_. p. 1 22.· 4f'. L Hu �ser\, L ogische Un tcrc:- ucl1 1 1 1 !gen, Zwei t(:-'r B<n"Ld, 1. Teil, 3. ,\ufl ., \1 . \:iclr. ('yer, Ha l lt't 1 922, p. 23-�0. 4'.' A . Sch,1 ff, L.a ngage ct Con nai::.":>ance, Edi tions AntroFOS, l\m..;;, 1969, p. ::n, 40.

89

gândirii filosofice şi nu un derivat din pren1ise carteziene, humeiste s a u kantiene .. ' ; "cele 1nai bune cercetări asupra conţinu tului de sens al a rtei, asuprc1 artei ca forn1ă sirnbolică şi ca mod de 1n ţelegere au fost întreprinse in spiritul rnetafizidi postkantiene . Nu cred, totuşi, că a.r fi necesară o interpretare id ealistă a realităţii pentru a recunoaşte în artă o formă sirnbolica"5e .

6 . Principalele dezvol tari de analiză se1niotică şi s<.�mantică ale lui Cassirer cond uc la câteva idei irrtportante pentru teoria cunoaşterii în genere, dar tnai a1 es pentru teoria cunoa�terii ştiinţifice.

Di n tre a.cestea retinern: 1) deosebirea intre sen1ne naturale şi 1 '

sen1ne artifj ciale, cu păstrarea pentru acestea din unnă a terrr1enului de "simbol " (deşj foloseşte uneori "semne" pentru toate fonnele culturii, inclusiv ştiin ţa) şi ideea carac terului mediat, elaborat al acestora din urmă; 2) deosebirea între sen1n şi imagine; 3) prezentarea evoluţiei ştiinţei mod erne ca o transpunere trep tată în sis terne de semne (interpreta te, bineînţeles); 4) consubstanţialita tea dintre se111n şi semnifica ţie; .5) accentuarea pe "semnificaţia id eală a fiemnulu1"; 6) legarei! func ţiei de senmificare de "spirit'', deci d e un , , interpretant" (în lin1baj ul lui Peirce) , care are această capacitate fnainte de punerea unui anumi t sen1n (această notă se accentuează în perioada "antropologiei fi losofice", când "spiritul" devine spiritul uman, chiar O Inul ca "animal simbolic ") ; 7) capacitatea semnului-simbol de a fixa generalul (legitatea) specifică u nui anun1it d omeniu al creaţiei umane şi de a o purta în procesul d e comunicare; 8) roltll fonnativ al semnelor ştiin ţei 1n raport cu conţinu turile gândirii (de fapt, conţinuturile de sens), şi, cu aceasta , unitatea indisolubi lă dintre "formarea concep tual ă '' şi "actul fixării" în sernne, ad ică formarea expresiilor; 9) distincţia între condiţiile semiotice al e teoriei (sistemul de semne structural, legic) şi teoria ca sistem conceptual , de unde şi reacţia îndreptă ţită împotriva manierei pozitiviste reducţioni ste; 10) prezentarea semnelor ca realizare a unei permanen ţe, ca "prin1ul stadiu şi prima dovada a obiectivităţii" în toate domeniile creaţiei un1ane, nu numai în ştiinţă ; 1 1 ) considerarea "semnelor simbolice" ca n1od alităţi de fiinţare a conţinu tului în toate domeniile, n u numai în ştiin ţă, şi condiţionarea acestei fiinţări d e "funcţia d e a semni fica", ceea c e implică pericolul dependenţei

--------------

S•.l S. K. Lllnger, Philosophir. aud neuem \Vege, S. Fischer Verlag, Berlin, 196�, p. 8 . 90

exis tenţei obiec telor ab stracte şi ideale de găsirea mijloacelor în care să­şi afle expresia - c u alte cuvinte, pericolul idealismului semantic; 1 2) id eea h.mcţiei de cunoaştere a semnului, care "nu serveşte nurrlai pentru a reprezenta ", ci npentru a descoperi anumite rapor turi legicen, pentru "a deschj de c alean unui progres în cunoaştere, a soluţionării unor problem e; 13) valoarea simbolului pentru înţelegerea unităţii indisolubile dintre nivelul empiric şi cel teoretic al cunoaşterii (vezi mai sus polemica cu empirismul şi raţionalisrnul clasic); 14) valoarea simbol ului ca bază a unei "teorii generale a formelor de expresie" , de fap t a unei teorii a formelor culturii; 15) dependenţa "forrnării concep tualen, şi a genezei ş tiinţei ca atare, de fi formarea si1nbolic ă", prin care se depăşe�te şi progra1nul neocriticis t al originii cunoştinţei, dar şi orice program empirist.

Pentru Cassirer simbolul nu ar fi simbot dacă nu ar lua exj genţa unei anun1i te modali tăţi de adevăr. Orice semn/ în fu ncţia sa ca simbot este raportat la ceva de semnificat (Bezeichnendes), le1 o sen1nificaţie, pe care o prinde şi vrea să-i dea expresie"51 .

Cu trecerea de la "crHica transcendenta l-filosofică a conştiinţei/f

la , ,critica lirnbajului", opera lui Cassirer devine extrern de actuală . Căci prin d ezvoltarea filosofiei lin1.bajului în strân să legăturcL cu lin gvistica şi logica, Cassirer a subl inir1t in1por tanţa deosebită a analizei lin1bajului pentru Jetermi narea temâ ticii ac tuale a filosofiei, făr ă să transforme filosofia într-o simplă critică a limb ajul ui.

"Pentru teoria cunoaşterii - scrie Kutschera - problema acţi unii limbii în forn1area şi organizarea experienţei este de cel mai mare interes32 . Căci probletna semnifica ţiei rămâne cen trală în studiile principale mai noi în don1eniul filosofiei limbajului şi al teoriei cunoaşteri i, care împletesc, din ce în ce mai rnult, analiza limbajului natura l ş i a celui artificiaC atâ t de strânse, după cuLn arn văzut, în cercetările lui Cassirer.

Problemele sernnifica ţiei lingvistice cap ă t ă însă din ce în ce n1a.i n1tl l t o tratare interdisciplin aril : este ceea ce arată şi culegerile ma i

3: J . E. Doh(�rty, Sem, ;'v1enc;,:h zmd Sym[Jcil, Heidt';58"r und die �� u::;einandN�et-:.u u,·� rmt d�·m neokantir.n isclu•n Symbolbcgnff, Bouvier Ver: a.g, Bonn, 1972 . p. 32-33. "2 Fr. ,·on Ku t schera, Spnlcftphz losophi,•, 2. A ufl. , W . Fmk \' er lag, :\hlnchen, î 975, p . 1 4 .

91

recente d e studii asupra lin1bajului53f conturând contextul în care este actuală contribuţia cercetărilor întreprinse de Cassirer încă în perioada de înflorire a sen1anticii clasice Frege-Carnap, dar şi a naşteri i şi dezvoltării semanticii, care aşa cum o înţelesese de1nul t Cassirer, a d eternlina t adevăra te mutaţii în lingvistică, în logică, în teoria cunoaşterii, în filosofie în genere.

7. Începuturile activităţii lui Cassirer în Şcoala de la I\1 arb urg se particu la rizează printr-o vădită preferinţă pentru is toria ştii nţei şi a cu getării n1oderne, pen tru o analiză logico-gnoseologică de tip kantian a concep telor şi metodelor acestora . Pe urmele lui Natorp , care anunţase prin lucrările sale (îndeosebi: Descartes E 1·kenn tnist!zeorie, 1 882.; Plata�

Idecnlehrc, 1903) prezenţa unui criticisn1 a·uan t la lettre, Cassirer se ocupă de stuu iul lui l)escartes (Descartes ' Kritik dl,r mathematischen w1c: naturL.oisserzscaftlichen Erkenntn is, 1 899) şi al lui Leibniz (Leib n iz ' Systcm ir sciner �uissenschaftl ichen Grundlagrn, 1902), care, după el, au conştientlza itnportanţa probletnei cunoaş terii, pritnatul analizei subiectului îr elaborarea sisten1ului fi ln�ofiei şi, mai ales, au fă cu t operă de pioniera în încetă tenirea gând ului că o veritabilă reconstructie teoretice

1 1

sistema tică trebuie să aibă temeiuri ştiin ţifice, maten1a tice şi naturalist ştiinţifice în prilnul rând, gând cu care începe cri ti ci sn1ul modern .

Kant insu;;l propunea, încă 1a încep utul Criticii rat-iunii puref s reflecU1m asupra schin1bării modul ui de gândire, care a fost aYantajc n1aten1a tici lor ?i � tiinţei naturii, c;;i să încercă m sa le imi tăm pe Clcestea î " deterrninarea apriori " a ob iectelor; căci pentru a şti ceva apriot geometral, de pild ă, "nu trebuie să atribuit� lucru lui d ecât ceea < rezul tă în rrt od necesar din ceea ce a p us el însuşi în lucru, confonnitate cu conceptul său"='4. Kant - preciza Cassirer -·· considera ( "revolu ţia modul ui de gând ire (Denkart) constă în aceecl că începenl < reflecţi a ra ţiunii asupra ei însăşi, asupra premiselor şi principiilor �

'il Sp m c lzl ' und I- rkcnntws, hrsg. ,·on H . St,-. rke, A . H,1 i n , \1eben h e ! m cun G l ar, 1 972; Asp< u n d 11roblnnc d,-r Sp raclzplulo5opli l l', h r'-g. von J. Sin��m, Yl:rlCI ;,;· Kc-1rl Alh . .>r, F ceibu rg-Mi.i nch 1 97-t Spral·he u nd Bcc.� ··ijf rest<.:chri ft fur B ru n• 1 Ltebn: cb, h rsg. \ on ] . Sunorz, l\. H Meist�:l r.P; m ;� m C l <i n , 1 9?4; L 1 1 1gli isti .�· un:i Spr:·d:rlu !c.�o �.·, f; : e . h r ... �. v-.ln \f. Cerh,ud, J VerlJg, f\hincher. , 1 97-i; Problt>lilt' d!'r sprnclr !iL / ; t · ; ; B(',1 , ' i i � ; i ' 1 :,' , h:--;;g . \·un E . von :=J<WiţS Scri plor VL'r l a g, K ru�berg ! Ts . . 1976 . '� Imm. K;� .; l . Cut !ui ratiunii ţ1Li 1"c.', Bu cu reş t ! , Ed JtUI C! �t : :n l i î: .�cl , l �')�LJ, r · ..?. J .

af'upra problem elor şi temel or ei; reflecţia as tlpra «obiec telor» va urn1a n umai dacă se asigură aces t punct de plecare ''55.

Această restru cturare a mod ului de gândire se leagă de ceea ce s­a numi t /) răsturnarea (Drehung) copernicana/f, de o reelaborare a conceptului de su biect iz1itate, prin considerarea ei nu ca un Cogito transcendent, substanţă (Descartes), ci ca transcendentala, ca o funcţie de sinteză şi ca o capacita te de construcţie ideatică. Abia prin aceasta, eul, Cogito prop us de Descartes, devine operaţional , nu ca "principiu al fi losofiei" (Descar tes), ci al "criticii ctmoaşterii" (Kan t), al cărei concep t cardinal este cel de "s)nteză ap riori" .

Descartes a elabora t îns�l., prin analiza rna ten1 atic.1, un "tn odel pentru filosofie" ; în "logica şi teoria sa a ştiin ţei" este \' izibilă " tendinţa genera l a a şti inţei noi", care poate fi exprima tă pe scurt in forn1 ula unnă toare: ,Jn ca conceptul de substanţâ va fi depăşit �i înlocuit prin conceptul de jimcţie !'56.

Cu aceasta, Cassirer fornlulează progra1nul unei expuneri cup rinză toare a istoriei probletnei cunoaşterii, într-un fel a i� toriei şi teoriei cunoaşterii şi a bazelor ei ştiinţifice rnoderne .

În concepţia lui Cassirer, scrierea Problema cunoaş terii (vol . I-II, ] 906-1 907) îşi propunea "să pună în lutnină şi să exc11n ineze forn-,_area istorict't a prob len1ei fundatn entale a filosofiei rnoderne"; dki " toate năzuinţele idea tice ale timpurilor noi se în rnănunchinză în cele d in un11ă într-o tem ă majoră com ună: es te un nou concept d e cunoaştere, care va realiza in fine un progres neîn trerup t57. Elaborarea unui nuu ideal a l cunnaştetii, a unei "conştiinţe de sine teore t.::ce' .. era pusă în prin1ul plan tocn1ai pen tru a înţelege interac ţiunea tut uror laturilor crea ţiei sp i ri tuale . Epoca n1 odernă aspiră prin aceasta la in 1plinirea unei "reflec ţii cri tice" (kri b sche Selbstbesinnung) , prin care să se raporteze la prod usele spirituale şi să le sinte tizeze într-un "sisten1 funcL:nn ental".

Dincolo de dific ultăţile de concepţie (de un an urni t teleologisln, îndeosebi), istoria teoriei c unoaşterii realizată de Cassirel" ră 1nâne un model al genului, de o incontes tabilă utilitate şi setnnificaţie pentru o sistematică actua lă . Căci autorul ana lizează amplu şi în tr-u perspecbvă

5.�; E. Cus-:;i n:·r, Kan ts L chen 1 1nd Lehrc (191 8), 2. Aufl ., Berli::1, 13f uno Ccts:;nL'r, 1 921 , p. 161 . 1,, E. Ca s<.in•r, Das Erkt'nntrusproblelll in der Philosopll ie . . . , [, p. 450, SO-t

:'7 E. Cassirer, Dn::. E rkenntn isproblt>m . . . . I, p . V.

93

filosofică geneza şi dezvoltarea teoriei cunoaşterii în strânsă legătură cu progresele ştiinţei moderne, evidenţiind tend inţele reale ale a cesteia, năzuinţa spiri tului modern spre problema tizare şi concep tuali zare.

I deea principală a cel ebrei lucrări a lui Cassirer estt3 urmă toarea: problern :J. cunoaş terii îşi află sta tuiul au tonom, ca :,Erkenntniskritik", în opera l ui Kant, al cărei model rămâne /fştiinţa n1aten1a.tică a naturii" (nla thematische Natunvissenschaft), legată struc tural de celeb ra Philosophiae naturaiis principia mathrnmtica (1687) a lui Newton.

::\"evvton şi Kan t sun t gînditorii care, în n1odalităţi diferite, bineînţeles, dau expresie sistematică tu turor nă zuinţelor epocii n1 oderne spre autonom izarea ştiinţei şi a filosofiet baza tă în princi pal pe armnnia experienţei şi a gândirii. "Problema me todei, cu care începuse filosofia modernă - scrie Cass1rer - pare să-şi fi dob ândit în fapt în ştiinţa newtoni ană îtnpl inirea ei sigură", care se d esăvârşe�te prin "cri tica raţiunii " , legată în principal d e "concep tul de experienţă al fizicii 1na ten1a ti ce "58.

Lu.:lnd ca baza "şt i inţJ. rna ten1 atică a na turj i!'; Kant este prirnul gândi tor care, în mod sistern atic , ,, face d in ş ti inţa ne·wtoni.ană centrul stud iilor teoretico-gnoseologice"; căci "conţinutul pri nc i pal al d octrinei kantiene nu-l consti tuie eul , nic1 rapor tul acestuia cu obiectele exterioare" ci

"l egita tea şi s tructura logică a experienţei"54 .

.I deea in1portanţei lni N ewton pentru progresul ştiinţei şi al c unoilşteri i rnoderne rămâne centrala în toată opera lui Ca.ssirer: "filosoha secolului al XV II I-lea - �cde Cassirer - se leagă cu toa te la turile de J.ccst exen1 plu unic, de p a radign1 a fizic ii nevdnni ene ; dar ea îi genera] izează totodată aplicarea. Căci ea nu se rn (1i rnul ţurn eşte să înţele:1gă analiza ca pe o unea] Ui impo r tanttl a c u noaş terii fi zico­matematice, ci Yedf' in ea instrun1 entul :neces a r şi in d i spensabil al întregii gândiri în genere"60.

, , Descoperirea concl'p tulu i de natură " are l uc pe teren ul a.ccen tudri i procesuJ ui de n1atematizare în ştijn.ţa n1 oderrci=i., al afi rmării unei Inodalităţj fur 1cţionale de înţelegere a , ,obiec te lor" ş ti inţei: "Concep tu l d e n a turi.'i dl epocii tnod erne, preci?a C(l�s [rer, se referă la

:;" E. Cct�S in .. �r, [),r:, Cr.:.;e>; n. tllbJ 'I'Ohlc:m . . . , n ( 1 907}, 3. Au d . , ... 9:2� ;._-. . -±-:' 1 . .�.� · , � l) I/Jidnn , F· 000 , 662 . 1'o E. C<ls�i n:'r, Pll l lo":<'ţdne da Aufk!iimng, Tl.ibhlgen, Moh r . 1 -?-:'-� . :..- . : ..:,

94

opoziţia aristotelică a materiei şj formei. Această separare logică insă este în cele din urmă incapabilă să expună concep tual, să învingă dificul tă ţile legate d e conţinut şi n1aterie, pe care le prezintă noua fizică. Conceptul de forţă, care trece acum în centrul cercetării , con ţine dej a în începuturile sale, critica du a! ismului aristotelic ''6 1 .

Chiar l a Bruno, d e pildă, concep tul de existenţă este înţeles dina1nic, sub inrâurirea, desigur, a concep tului de dezvoltare

"care

conferă conceptului de materie un nou sens şi un nou conţinut"62 . De ntnnele lui G. Brun o se leagă o redimensionare a pan teisrnului, care, în noua stare de lucruri, a pregătit mentalitatea ştiinţifică a lumii noi, noua concep ţie realis tă asupra naturii: Dacă "afirmarea sistemului copernican al lumii era pentru Galilei sinonimă cu autoafirmarea raţiurti i", cu orientarea Il spre conştiinţa de sine a ind ividului ", concep tul de f/ suflet al lumii", prel uat de Bruno din neoplatonisrr1, "este core latul necesar în gând ire al conexiunii cauzale"b3 .

8. Pe baza aces tei cercetări a problemei cunoaşterii, Cassirer a elaborat apoi lucrarea sa fundamentală sistetna tică Conceptul de substa nţi'i şi conceptul de functie (1910), în c are a reformulat principiile metod ologismului neokantian şi a elaborat teoria ,Juncţionalismul ui" .

Progran1ul "func ponalismului" ca teorie a şti inţt:'i ş i a cunoaşterii este în esen ţă

· unnătorul : stabilirea prima tului conceptului dt' lege în

raport cu concep tul de lucru. Aşa cum scria Cassirer însujii, ,)rnpotriva logicii conceptului de gen (Gattungsbegriff) se impune logica conceptului matematic de funcţie", al cărei domeniu de aplicare nu-l constituie doar matem atica, ci "cunoaşterea naturii în genere"64.

În ce constă sensul acestui progr am? În condiţiile construirii don1eniilor mai noi ale matetnahcii şi ale procesului de materr1.atizare a fizicii devenise aproape o evidenţă insuficienţa logicii tradiţionale, îndeosebi a teoriei tradiţionale a abstracţiei şi a teoriei tradi ţionale a demons traţiei. Oricum, ilu2ja caracterului definitiv al logicii formale clasice se spulberase şi apăruse ideea restructurar ii ei . Este tocmai ceea ce oferea noua logică a relaţiilor, apărută pe terenul matematicii, dar

6 - E . Cass irer, Das ErkeHn tnis problem . . . , I , p. 293-294. 62 Ibidem, p. 295. 63 l!Jidrm, p. 277, 278 . 64 E. Cassi ier, Sub:;; fa nzb::gr�(f wtd Punktzonsbes;rif. Untersuchungen ii ber dt,' Gnmdlugen der Erken n tn iskrzt1k, Berlin, Bruno Cas�1rer, 1 91 O, p. 27.

95

având o sferă de apli care r.oai largă, la principalele don1enii ale cunoaşterii ştiinţifice.

C assirer trăieşte intens acest" moment de revol u ţionare a teme­iurilor, sesi zează neajunsurile teoriei empiris te şi psihologiste a abstracţiei, n1ecanicisn1ul acesteia şi caută se:1 explice procesul complex al form ării noţiunilor, cons tructivisn1ttl gândirii în şti inţc1 . Pe unnele lui Leibniz, el sublini ază irnportanţa relaţiei şi prinl Fl tul ei asup ra substanţei, propunând o tra tare a logicii fonnale independent de pre1nisele ei "meta fj zin�" făud te de Aristolel.

Au torul teoriej ,, tunc ţion alisrnului" pune în e·videnţa par ticu­la ri tă ţi reale ale ş tiinţei, care, la ni velul ei m odern, nu se rnărgine�te să opereze empiric asupra lucrurHor, ci studiază legii� şi relaţiile . E1 descrie o e\'Oluţie în conceptele, procedeele şi metodele ştiin ţei, cu d eschideri spre teoria cunoaşterii .

De fapt, progresul ştiinţei îşi află conştiin ţa de .sine în teoria ştiinţei şj a cunoaşterii . Istoria ştiinţei apa re în mod fund amental în teori a ei actualil, care, crede Cassirer pe bună dn:�p tc1te, nu se poate consti t ui fără pren-Lise şi terneiuri teoretico-gnoseologice. ·Nferită să fie ren1arca t fap tul că, pe terenul unui idealisrn gnoseologic (neokantian ) , Cassirer s-a opus on cărui e1npiris1n ş i , î n princip al, mărginirii poziti\' iste a tj n1pului.

9. Opera lui Cassirer ocupă un l oc central, în prima jumătate a secolului al XX-lea, în analiza fil osofică a �imbolului; pri n asimilarea noului concept el reuşe;;te să dea o altă orientare în kantiani�n1ul contemporan, depăşind maniera Şcolij de la \t1arburg, pentru care filosofia este teoria condiţii lor logice, a !,cunoaş terii pure'', adică a pre1nisel or un ivert;ale a]e cunoaş terii ştiinţifice a lumii .

Pentru Cassirer simbolul nu ar fi simbol dacă nu ar lua exigenţa unei anuml te modalităţi de adevăr . Orice sen1n, în func ţia sa ca simbol, este ra portat la ceva d e semnifica t (Bezeich netes) , la. o sernn ificaţie pe care o prinde şi vrea să-i dea ex presie.

Gând i rea un1ană - precizează Cassirer - es te si1nbol ica , şi nu o putem pune în evidenţă fă ră deosebirea între real şi posibil în în ţelegerea sim bolului : 1,Cunoaşterea umună este esenţialmente o cunoaştere simbolică. Aceas tă trăsă tură caracterizează a tâ t forţa, cât şi litni tele cunoaşterii . Pentru gândirea si1nbolică es�e de ] uat în

96

consideraţie neapărat o deosebire precisă între real şi posibil, în tre fapt şi ideal . Un simbol nu are o existenţă reală ca parte a u nei lumi naturale; el are o <<semnificaţie». În gîndirea primitivă este încă foarte greu să se distingă cele două sfere, a existenţei şi a se1nnHkaţiei. În progresul culturii um ane însă se face clar remarcată deosebirea dintre lucruri şi simboluri,. ceea ce înseamnă că şi deosebirea între fac ticitate (Tatsăchlichkeit) şi posibilitate va fi totdeauna determinată"65 .

Ca urmare, analiza problemelor de teorie a lin1bajului se află la baza elaborării teoriei cunoaş terii. Cassirer sesizează uni ta tea organică a lin1bii (respectiv a semnelor) �i a gîndirii: "problema filosofică a originii şi a esenţei limbajului este realmente tot aşa de veche ca şi aceea a originii existenţei . . . deoarece lilnbajul însuşi este o prernis.1 şi o condiţie a reflectiei"b:�.

1

Raportc1rea la Leibniz (îndeosebi la ideea sa a unei "grame1 tici logice universale" ) rămâne caracteristică pentru teoreti cieni atât de diferiţi ca Frege şi Cohen, Russell şi Cassirer, Hus serl 7i Scholz . Fi losofia leibnizian ă valorează ca paradigma oricărei teorii constru i tă prin împletirea din tre ma ten1atic şi logic, dincolo de orice psihologism şi biologisrn.

Această prezenţă a matematicului este ca racteristică şi pentru Cassi rer; prin ea a procedat la o restructurare a "logicii transcendentale" în d irec �j a unei teorii a şti inţei. Teoria gf1ndiri i , ,pure" dezvolta tă in kantian1smul de la Marburg poate să fie desemna ta "ca teorie a ştii nţei " (VVissenschaftstheorie) transcendentala tocmai în sensul ideii d e "reflecţie în lirnitele preiniselor ş i reflec �ie asupra premisel or" : căci ceea ce Cohen, Natrop şi Cassirer nun1eau "gândire pură " trebuia "docum enta tă" prin ş tiinţe .

Prin aceasta,.. aşa cum preciza Cassirer, se insti tuia o opozi ţie fa ţă de o "filosofie a conş ti inţei" care ar putea expl ica funda n1en tele gândi rii şti inţificen7. Es te irnplicată aci, desigur, o critică a subiectiv ismul ui extrern (la care aj ungea psihnlogisrnul),. d ar şi o supralic itare a laturii logice a subiectivită ţii . Cassirer evid enţiază insă id eea că t�oria nu poate

"; E. Cbsi rer, V\':1.-; i::: t dcr ;v1cnsclz ? . . . , p. Î6. <>n E. Cassircr .. Plu [osophfe der symlJu!hci?t'n L;n-;zen, C p. 5 5 . 6" E. Cass irer/ Pfn!osophit' (lcr ::;ym hct r:::ch:'ll J 'ormc•1, Dri tter Tcii ( 1 �;-)29), -1. Aufl . .. D<� nn.sta.d l, 1 964: p. 63-67.

97

ră 1nâne li1 o ,, Logik des Ursprungs"

(Cohen), ci trebuie să fie în mod fund amental o " teorie a ştiinţei" (Wissenschaftstheorie) .

Păs trând principiul kantian al "primatu l ui"

teoretico-gnoseologic aJ concep tului de lege asupra concep tului de lucru , Cassirer propune un nou concep t de "teorie", dincolo de Kant şi de neokantieni : ,,FiJ ozofi a formel or simbolice -- preciza Cassirer - a păşit dincolo de acea stă punere de început a problemei. Ea a dezvoltat însuşi conceptul fundamental de « teorie)> '' , con siderând că "1nomente teoretice de formă şi motive de fonnă" se află şi în confi guraţia "tabloul ui na �ural al l u mir', în " tabloul lumii percepţiei şi intuiţiei''68 .

Este programul unei ,, fenomenol ogii o c unoaşteriin : Ideea centrală a aces tei V 1z1uni asupra cunoa'} terii este urmlHoarea: cunoaşter('a este "sin1bolică" în toate modalităţ-ile ei; nu numai cunoaşterec.. ştiinţi fică, ci şi cu noaşterea obi şnuită, la nivelul percepţiei şi reprezentării are tu1 c aracter sin1bolic . "Funcţia de simboliza.re - preciz a Cassirer - nu este d ată abia î n imaginea lumii oferită d e cun oaşterea teoretică, ci îşi pune pecetea deja asupra configtua.ţiilor prim are ale percep ţiei ''ac! . Deja percepţia con ţine o siste1natizare, exprin'la tă într-o "symbolische Prăgnanz", prin care "trebuie astfel să înţelegem 1n od alita tea în cue, într-o tră] re perceptivă, ca trăire «sensibilă», este conţinu t concomi tent un <<sens» neintui tiv detern1 in,1. t şi ad us l a o exp unere concre tă nen1ij locită1 .. 7o_

În acest contex t, Cassirer leagă probl ema fonnării concep tuale nu numa i de pa radigma c unoaşterii matem a ti ce, ci de problt�tna generaL'\ a semnificaţie i : caci "nv rnai în cadrele unei «doc trine a sen1nificaţiei» sistem a tice .se poate fundan1en ta satisfăcător, după c â te 'lni se pare, teoria c o ncep telor şi se poate cons trui co1nplet . . . pentru o ase1nenea <•. doc tri nă a setnnificaţiei>) maten1a tica şi ş tiinţa n1 a tematică J naturii vor con stitui într-ade,·ăr o Paradigma reală şi indispensabilă . . întreaga sferă a concep telor < <exacte» constituie . . . numai o provincie particulară în cad rul regiunii se1nnificaţiei teoretice"71 •

6.-l !b1dcm, 1-'- V . {)') Iilldt'11 l , p . 1 S3 .

;o Ibdcm, p. 235.

7: E. C a s.si rt>r, z u , Tl!t:urie de�; Reg rij]5, în· Kcrr l-Slu dien , Hd. XXX r ii , f le ft 1-2 ( 1 928), p. 135 .

98

Cu aceasta însă ,, teoria formării concep tel or logica-ştiin ţifice va trebui preceda tă de o teorie a formării concep telor l ingvistice . Aci se vede cum logica trimite nu nurnai la cr i tica cunoaşteri i , ci mai în tâi la filosofia limbajului "72 .

Cnel e înnoiri au fost observa te de cri ticii lui Cassi rer, d intre care cel n1ai cunoscut, Konrad Marc-Wogau, t-a situat pe punc tu l de ved ere al "idealisn1ului critic", precizând însă ca ideea fundamen tală a filosofiei .forn1elor simbolice, anume că "funcţia modela toare (fonnende) a. sp iritului este de na tură simbolică, îl despar te de criticisnntl modern73. Toate "formel e simbolice'' , deci şi cunoaşterea, se C(l racteri:zează "p rintr­o funcţie simbolicâ de un fel deosebit: funcţia de expresie, funcţia de expunere (Dilrstel lung) şi funcţia de conceptualizare"74 .

În mod concret, aceasta din urn1ă se desfăşoare\ în gândirea ştiinţifică, în C(lre în prim plan apare "relaţia de semnificare'', ceea ce face din pro"blerna conceptu lui "un rne1nbru al problematici i si1nb olicului "75 .

Cunoaşterect apare astfel ca un caz particn:l ar al "funcţiei simbolice a �piri t ului" . Piesa ei esenţi3.l� ră m �ne teoria fonnării concep tuale în general, teori n forn1ării concep tuale în ştiin ţă in speci aL Ideea v a lori i absolute a maten1aticului în reconstru cţia Z!.cestei teorii este sus�nu tă pe larg în Fcnomcnologia cu noaşterii a lui Cas�;irer, in care asin1ilează, pe fondul reînnoirii criticis1nu:lui, experienţa 1nai noua il discuţii lor din Inatema tică �i fizică .

10 . Întreaga dezvoltare a ştiinţei n1oderne, inclu siv în teoria numerelor şi în teoria mul ţin1ilor, i l ustrează, după Cassirer,. un proces de insti tuire a ,,primntulul co rzcfptului de funcţ-ie asupra conceptului de obiect"7t:J. Cassirer descrie funcţi a de "obiectivare" a setnne]or con­cep tul ui d e "ob i ect fizic''77. El pune în evidenţă au tonomia "obiec telor", cons tructiv isn1 ul gandirii în şti jnţă, cu accentE: spre autonom i sn1 (şi implici t spre construc tivism), spre absolu tizarea rolulu1 crea tor a] semnelor în expunerea teoriilor ştiinţei moderne78 .

72 Jl?zâenz, p. 1 35. 73 K Mare Wogau, Dns Symbolbegr{tf in der Plulosophie, E. Ca�si rers, în : Theoria, 2 ( J 9.'16), p. 280, 283. :-4 llndcn1 , p. 28--1 .

75 Ibidem, p. 326. 76 E. Cass:rer, Philosoplzir der s:tmboli�(;l?(' l l Formen, l l l , p. 452 . -� ll?idem, p . -190-501 . ��� Jhden1, p. 524-560.

99

Cassirer însuşi scria: fizica clasică arată "că întregul exis tenţei este umplut şi pătruns de legitatea matematică şi ca datori tă aces tei pă trunderi este abordabilă cunoaşterea un1ană. Nu rnatematica, ci mai întâi ştiin ţa n a. turii furnizează ultima dovadă pentru acea armonie a adevărului şi a reali tăţii, pe care se bazează în cele din urmă orice posibili ta te a c unoaşterii"79 .

Pentru prob1 entc1 ctmoaşterii ră:rnâne astfel de cea mai mare in1portanţă ceea ce s-a nu1nit "die malhematische )Jaturwissenschaft"; ambele "dornenii de problerne/f se află însă nu doar intr-o 5trânsă interacţiune, ci într-un fel de ,,con1unitate de des tin spirihtal "; căci d acă noua fizică a condus la o nouă "detern1inare concep tuală'' şi a ad1tat "ce

trebuie şi ce poate să fie cunoaşterea ştiinţifică", noul "concep t d e adev ăr", propus înca de Galilei , a trasa t calea spre fund amen tarea fizicii.

O con\' ingere r3.m âne constan tă în toată achvi tc1 tea ilu strulu1 fi losof: că anal iz�:1 problemelor .:uno aşterii trebuie să asirrtileze din tin1p în tirr1p noile cuceriri ale ştiinţei. Această idee apare ca o n1ărturisire în prefa ţa la lucrarea an1intt ta: de la cerce td.rile dn1 1 9 1 0 şi 1920 încoace fizica nouă a obţinut noi rezultate, pe care h-'oriL! c unoaşterii nu le poa te neglija ' ' S: J ,

As tfel , , ÎJnbogă ţirea �i adâncirea pe care fi zica teore tică modernă a cunoscut-o prin noua şi ri guroasa cupri ndere a conceptelor ci teoretice de bază nu pua te şi nu trebuie �;ă închidă calea. teoriei c unoa �terii, ci să-i Clp ună , pri ntr-o pern:.a.nentă stare de pregătire, revizuirea propriilor ei pren1ise ''81 Koua fizică, socoteş te Cassirer, confirmă însă teza caracteru lui �irnbolic al cunoaşterii şh�n �fice �i pe aceea a unui / ldetern1in 1srn crHic" , "neinetafi.zic "�,2 . ,,.Principiile fizicii nu su nt în esenţă altceva decâ t n1ij i oace de orien ta re '-'�·:3, scrie Cas�jrer, reafirm.ând prind p 1 ul valorii i ns trun1entale, opt�raţion ale a concep telor ştiinţei .

Prrj�1 l e n1a sensului dezvoltării ş tiin _ţei tnoderne ŞI aceea a unor concepţii înnoi toare despre dezvoltarea 5tiinţ(;'i a consti tl.tit o preucupare permanent�i a lui Cassirer. Studiile din d eceniul al p a tr ulea şi vo1 . 4 al

;·9 E. Cas.si rt>r, Das Er.kf'n t r t l lispn.;! J /cm . . . , lV t "\ 957), �V. Knhlhommer, Stu t l;;<n·t , 1 937, p. 1U . c;o 1:.: . Ca:.s i :-er, Octall l i l l i:; .·nu:: w 1 d lndcf,'n7; l ri 1S11Hl.5 in d a modt�rnen fJhy �ik ( l 937), în: Z m n;odcmrn Pfl}r..::t!.: ( 1 9S7 .l .. p . 1 2 9 - î �1 . ·''1 lindel1l, v i 3 1 . ':!1 !bzdr1 1 1 , p. 1 .39, 1 S<J . '<"' lLJ idem, p. 1 90 .

100

lucrării Das Erkcnntnisproblem (publicat posturn în 19.50) privesc şi tnai mult în unitate dezvoltarea filosofiei şi a �tiinţei şi fixectză c::lteva IT'LotrLeiL te de răscruce: Platon, Galilei, Kepler, De�cartes, Leibniz, Nev.;ton, Kant, şi apoi teoriile fizicii şi maten1oticli din secolul XX.

O unit1te de netăgăduit străbate, după Cassirer, intreaga istorie a ştiintei, fără. să excludă discontinuitătile. Pe acest fond, Cassirer discuU'l 1 ' despre "Antichitate şi naşterea ştiinţei exacte" şi despre ,}viistica maten1atică �i S,tiirtJ·<l matematică a naturii"/ subliniind rolul unor nlari creatori în istoria teoriei ştiinţei, curn au fost Calilei, Descartes, �e,vton şi Leibniz.

În studiile sa le asupra acestor tnomente din istoria ?tiinţei, autorul uneşte punctul de vedere istoric cu cel �;istematic, i:lrgurnentând următoarele teze: dezvoltarea ştiinţei moderne a naturii trebuie să fie înteleasa Dornind de la "marile individualih'itr'; de la inte1neierec1 lor în ' r , secolul al XVI-lea, ştiinţele exacte au tins necontenit să aducă "feno-menele lumii materiale" sub dominatia numărului; şti in tele exacte nu ' ' sunt sisteme de enunţuri asupra realităţii în sensul presupus de "empirisnutl naiv" şi de ,,reo.li::;tn"_, ci infăţişeazc1 ,,o interpretare spiritui1lă" a naturii

Cassirer apreciază că nu există o ruptură intre antichitate şi ştiinţa. exactă ce se afirma încă în Renaştere; modalitaţile de cercetare ale lui Kepler şi Galilei probează ca, atât n1ornentul speculati\", cât �i cel e1npiric �tau laolaltă �i în ]nceputurile cercetării na.turii în antichitate şi in epoca fundarnentării "clasice" a ştiinţelor moderne; in fiecdre dintre cele două epoci se observă oscilaţia între "Idee" şi "Experienţă" 1 nutnai că preponderenţa uneia sau alteia este diferita84.

Filozofia Renaşterii, care constituie izvorul pentru gândirea marilor întemeietori ai ştiinţei exacte, se întoC"nce, încă de la primele începuturi, la teoria ideilor a lui Platon şi la motive neoplatonice. În iilosofia Renaşterii nu trebuie să vedent nici "descoperirea" filosofiei platonice, ca �i cum Evul Nl ediu ar fi rupt legătura cu antichitatea, nici numai o luptă împotriva aristolelismului. Deja în antichitatea pregreaca natura a fost observată şi preţuită; mai tnult .. deşi Galilei şi Pbton nu au

:3-t E. CJs:-;irer, Die A1ztikc und diC' [ntstehllizg da cxaktcn 1'\'is-;ensch,�ften (l932). în· P!?·1u-;e;'i'tt! und exrzkte \ VIssen.,dlc�ft, V. Klostermzmn, Frankfurt a.M. 1069, p. 13.

101.

păşit pe acelaşi drun1, orientarea conţi.nută în cercetările lor a fost "platonică "8').

Cahlei răn1âne o permanenţă în cercetările .lui Cassirer, fie ele de istoria ştiinţei şi a filosofiei, fie �isten1atice. În principat Galilei este considerat "in centrul trecerii de la gf\ndirea clntico-medievală la cea naturalist-ştiintificd. modernă; el nu se află în onozitie :1bsolută fată de 1 t ' 1 înţelegerea aristotelică a naturii, ci nun1,-1i faţă d� dezvolt,irile ei. Caci, pe de altă parte, Galilei a continuat experirnentc1n]e lui Aristotel, întregini� "interpreta1·ea 1netafizică'' dată de CuE.anus universului,

precun1 şi pe cea "artistică" �l lui Leone1rdo da Vinei, cu o interpretare ştiintifică al ca�·ei "centru" îl constituie legeaBb.

Ct>e.J ce a ad u.s nou Galilei în cercetarea naturii a fost "experiruentul caublativ,. n1ăsurabil", care avea sa de,·in41 fundamentul

esenţial al "fizkii ştiinţifice'', în afară de aceasta, Leibniz 'il socotea, pe buna drepte� te, adesea alături de Descartes, Bacon şi Gassencli, "ca unul

dintre fondatorii noi ai filosofiei 1noderne"87. Căci el a propus,. pornind de 1,1 nevoile fizicii, ,,noul său concept de adevăr şi ideal de adevăr"; de la el porneşte acea linie care duce la Huyghens, Nevvton şi Euler, precum şi, dincolo de c1Ceasta, ,,la fundarrtentarea filosofică a ştiinţej exacte, la Leibniz şi Kanf:M8. Prin opera lui Calilei ,,nu a fost amplificat sau schirnbett numai conţinutul cunoaşterii fizico-cosn1ologice, ci a fost introdus�) o nouăformli a �tiinţei".S9.

Galilei a fc\urit nu nun1ai ,,o nouă ştiinţă", ci şi "o nouă conştiinţă ştiinţifică"90• Galileia fost unul dintre acele �:pirite mari şi rare care nu s­au marginit numai la don1eniul cercetărilor speciale, ci au înţeles unitatea metodelor observaţiei E:lnpirice şi ale deduc�jei 1nate1natice, ceea ce a a.vut o consecinţă rodnică; chiar Kant se ( triginează la "principiile de cercetare galileene". Dincolo de acestea, se poate spune că ,,.în etic şi ştiinţ1fic (�alilei a fost tm reprezentant al gând.irii n1oderne

s::; Endl:'m, p. 28. Si, E. Ca.ssi1 t't, Wailrhezt.:.be�r�ff und WaJ:rhczl �pro/1/t?m bCT Caltlez. (1937) in: lL1idem, p. 93-94. s;- !!.JJdc·m, p. 0-l. ·-;� Iindem, p. 97. t:'-' IbJcm, p. 113-1 H. 'lu [. C:�.-,sirer, Gal1lei: A 1'1t!tU Scienu' lmd new Spirit (1942), în: Philosophie und exakte \t\'issen:-;chid.t, p. 115-1.31.

102

şi al conştiinţei de si:1e n1oderne. �lăreţia sa constă nu numai în intelectualita tea sa, ci şi în etnsul f;ău"91•

Este interesant că, pe un alt plan decât Cassirer, venind mai mult din partea unei orientări neohegeliene, Alexandre Koyre a forn1ulat teze similare, atât cu privire la legătura lui Galilei cu tezele pla tonice, cât şi cu pri\·ire la rolul epocal al lui Galilei. "Numele lui Galileo Galilei -

scria aLltorul citat, in 1943 (Cassirer scri.sese mai devre:me, încă în 1906, dar 1nai hotărât în 1937 şi 1942) - este indiscutabil legat de revoluţia �tiinţifică a secolului al XVI-lea, una dintre cele n1ai profunde, dacă nu cea 1nai profundă revol uţie a gândirii u1nane după inventarea Cosmo5ului de către gandirea greacă: o revoluţie care i1nplică o <<n1utaţie» intelectuală rad icală, având ca expresie şi în acelaşi timp ca produs, ştiinţa modernă"�2. Pentru "Galilei platonistul", ca şi pentru discipolii şi conten1poranii săi, "matematicismul înseamnă platonism"93 .

interesul lui Cassirer pentru ştiinţa modernd. s-a n1anifestat şi în precizările pe care le-a adus în legătură cu celebra controversă dintre 1\"e\.vton şi Leibniz. "Din cearta dintre Lejbniz şi Ne\vton şi continuarea ei în tim pul a 200 de ani, putem trage o concluzie generală: conflictele în ştiinţele naturii şi în filosofie sunt de neînlăturat, însă în cadrul acestei neîncetate stări de cont1ict este consolant să vedem fortele cu tendinte ' ' contradictorii "; vestita controversă nu s-a încheiat "cu înfrângerea sau victoria vreunuia dintre parteneri", ci a condus ,,la o nouă sinteză a gândirii naturalist-;;tiinţifice şi filosofice"9�.

11. Cât spirit realist şi dialectic cuprind aceste reflecţii, ca şi altele din lucrările lui Cassirer, nu este, credem, nevoie să o subliniem. O idee răn1âne clară: admiraţia autorului pentru valorile perene şi preocuparea pern1anentă de a le propune în contemporaneitate.

Pe terenul cercetării lhnbajului, Cassirer a pregătit, pornind de la tradiţiile clasice hurnboldtiene, "'teoria cârrtpului", care se află în mod direct legată de problen1a rolului activ al limbajului în procesul cunoaşterii. Căci principiile ,,teoriei cântpului" (cum au arătat aproape în acelaşi tin1p Cassirer şi K. Bi.ihler) s-au fonnulat 1n cadrul tt\oriei

'Jl Ib1dem, p. 120. 92 A. KL)yre, Galilei cnul Plato11, în: "Journcll of History of Idea:.'', vol. ]V, nr . .f (1943). 91lb;dcm. "4 L Cassi rer, Nei.cton nnd I.ei!nuz (1943 ) , Î!Y P!ulosopirit' 1md ('xakte ll\ltsSI!I'ht"haf't, p. 163-164.

103

generale a semnului. Poate că nu este întâmplător că filosofia limbajului, ca reflecţie asupra condiţiilor lingvistice ale posibilităţii cunoa�tedi, a luat locul teoriei clasice a conştiinţei cunoscătoare. Pe de altă parte, aşa­numita ,J_inguistiche Kehre" a noii filosofii şi teorii a ştiinţei corespunde unui interes crescând în lingvistică pentru aspectele de filosofie a lin1ba jului.

Profilul actual al filosofiei limbajului, preocupările noi pe acest teren evidenţiază prin ele însele actualitatea unor idei ale lui Cassirer, fără să păstreze întru totul cultul său pentru valoarea creaţiei filosofice propriu-zise, dincolo de semnificaţia ei ca "Sprachkritik". Se vorbeşte astăzi de "filosofia transcendentală a limbajului" a lui Cassirer şi H6nigs\vald, care continuă tradiţiile clasice, iar lucrările contemporane de filosofia limbajului situea ză problema semnificaţiei şi pe aceea a rolului limbii în cunoaştere, atât de amplu analizată d(:� Cassirer, în centrul studiului, subliniind importanţa lor pentru teoria cunoaşter1i. "Pentru teoria cunoaşterii - scrie F. von Kutschera - problen'la a cţiunii limbii în formare şi organizarea experienţei este de cel n1ai mare interes"4�.

Pe bună dreptate K.O. Apel punea următoarea întrebare: "poate, sa u nu Ina i trebuie să capete filosofia limbajului astăzi funcţia filosofiei transcendentale în sensul lui Kant, şi a ceasta însearnnă totodată: al unei prima philosophia?''96

Desigur, este vorba de a conştientiza rolul filosofiei limbajului ca lemei al unei noi reconstrucţii în filosofie, ca odinioa ră transcen­dentalisrnul kantian, în primul rând în teoria cunoaşterii şi în teoria ştiinţei. De fapt, nici nu este de conceput astăzi vreo dezvoltare în teoria ştiinţei fără analiza limbajului. Este ideea susţinută de principalii autori ai unei teorii moderne a �tiinţei, ai unei "Wissenschaftstheorie". Poate de aceea, de pildă, \V. Stegmiiller îşi deschide noua sa interpretare asupra filosofiei conte1nporane cu un substanţial capitol intitulat Philosophicn der Spractu!q;.

Prin contribuţiile subliniate mai sus, Cassirer încheie, credem, cu tradiţionala "Wissenschaftslehre" şi dezbate realmente probleme ale

95 F. \'()11 Vubcher<1, Sr)rncnplnloo::opflie, 2. Aufl., VV. fmk, �Aim.:::hen, 1975, p. 14. w. Cf. Spr:cci1e und frh'lmtms, hrsg. von H. Starke, a.\1ain, Mei�enheim;'Clar�, '1972, p. 1. 'J? W. Stegmiiller, Haupt::;trdrmmgen der Gegenwartsphilosophie, II, Kroner, Stuitg,ut, J 975, p. 1-85.

104

teoriei moderne a ştiinţei, care, dincolo de ceea ce s-a nurnit

"Begriffsbildung", pune problemele constructivismului din ştiinţă într-o nouă lumină. :\Joua "Wissen:,chaftstheorie" îşi află, credem, premise valoroase in opera lui Cassirer, îndeosebi în analiza naturii şi specificului cunoaşterii ştiinţifice şi în concepţia despre constructivisnlul sistemelor de semne în ştiinţa modernă. Convingerea exprimată azi, că "interpretarea după care, alături de ştiinţele particulare şi independent de o teorie tradiţională a cunoaşterii, îşi află locul o teorie a ştiinţei ce poate să fie ea însăşi explicată prin istoria ştiinţei95, nu poate să nu amintească de concepţia care a călăuzit întreaga cercetare a lui Cassirer. Căci, aşa cum am văzut mai sus, istoria ştiinţei a născut problemele ei teoretice actuale dar nu într-un mod izolat de n1ediul filosofic şi, în genere, al culturii.

Este o idee centrală, care rătnâne o permanenţă în filosofia ştiinţei şi în teoria ştiinţei, în proiectul unei istorii a ştiinţei care în nici un fel nu poate fi ruptă de pretnise filosofice.

AutonJ "filosofiei formelor simbolice" rămâne prin aceasta unu1 dintre participanţii de bază la o reconstrucţie moderna in filosofie, în filosofia limbajului şi teoria ştiinţei în special. Căci dincolo de latura prin care argumentează necesitatea prezenţei g:1ndh:ii critice în contemporaneitatef Cassirer contribuie el însuşi la înţt�legerea sensului dezvoltării creaţiei umane, la punerea temeliilor noii lun1i a ştiinţei şi a cugetării.

105

RUSSELL: LOGIC"'� ŞI FILOSOFIE: «TEORIA DESCRIP1'IILOR)> 1

Continuiind elaborările lui Peirce, Schrtider, Frege, Peano ş.a., B. Russell şi A. N. \Vhiiehead au elaborat rnonumentala Principia 1\1athematio.1 (191 0··1913), lucrarea care, "în logica ITtatematică, ocupă locul pe care il deţin Elernentelc lui Euclid în geometrie", rămânând, incontestabil, "una dintre capodoperele intelectuale ale urr1anităţii"1.

1Jupă Russell, "scopul principal urw.ărit de Principia Mathematzca

era de Cl. den1onstra c.ă întreaga matematică derivă din prernise pur logice şi foloseşte concepte definibile în termeni logici. Această concepţie era .. desigur, o antiteză la doctrina lui Kant"2. Este vorba de tm adevărn.t progran1, ale cărut dcnninante sunt 1) a efectua o "analiză cât n1ai coirtplet posibilă " a ideilor cu care se operează în demonstraţiile maternat.ice, reducând ,J.a tnaxinlum posibil numărul de concepte şi de propoziţii nedemonstrate"; 2) a ajunge "la cea mai exactă expresie, în simbolurile ei, a propoziţiilor materna tice"; 3) "a rezolva paradoxurile care, în ultin1ii ani, au tulburat pe cercetătorii logicii sunbolice şi ai teoriei mulţimilor"::�.

În procesul cotnplex a! desfăşurării programului logicist, Russell a fost condus la analiza sensului expresiilor limbaJului ca atare, proiectând ,;O teorie specială a lin1bajului/ care a fost pusă, în cele din urn1i'l, la baza sernanticii de către Wittgenstein şi acceptată apoi aproape

• 11 1 unan1n1. · .

1 ].0. Urmson, B�,rtrnild Russell, în Les Gm!lds c,Jurants de In jN.'bJc !1JJ11di,7le contemporaine. Port:-<1its, II, 1 %L p. 1, 226. Ru�sdl mdrturiseşte o prnfunda admir<1!:ie rentn.t Peano, aie cărui metode le·-a t�xtins la logica relc1ţiilor, şi i->entru Whitehead, G:lfL' "a inventat nota�ia", în rnăsur.::1 în care nu era preluată de la Peano, lăsându-i lui (lui Russ�l1) "problemele filo�ofic�" (B. Ru:-;sell, Histoire de mcs tdh's philos�'phiques, Gallimnrd. Pc1ris, 1961, p. 92). 2 13. Russell, Pmwpia A·1nthcmntic a: A::.pecte filosofice, în vol. Logiâi ŞT JILosofre, Editurd Politică, Bucureşti, 1966, p. 81. 3 A.':\. \Vhilhecld and B. Russell, Principia 1v1athematica, L Cambridge at thc Cniversitv Press, Pu.perbeck Edition, 1962, reprinted 1964, p. 1.

. -

�V. Kraft, Dn.'dvppenrctd et evolution du po::'itwzsml', in Les Cmnds courallts de la pensec mondiale contmrporazuc: l.t's tmdenccs principalL'::;, \'Ol. II, 1961, p. 842.

106

Este adevărat însă că, fără opera lui C;ottlob Frege (184-8-1925),

care, spre deosebire de contemporanii săi orientaţi spre psihologie, "a făcut din limbă punctul de plecare şi obiectul de con1paraţie al reflecţiilor sale asupra logicii"2, această evoluţie a logicii nu ar fi fost

posibjJă. 2. �1aten'1atician şi logician de prin1 rang, filosof şi om de acţiune,

BPrtrand Russell (1872-1970)6 răn1âne unul dintre cei mai 1nari gânditori din secolul al XX-lea.

Prin contribuţiile "ale în făurirea programului logicii n�oderne şi al filosofiei matematicii, Russell a ridicat probleme de rnare serrlnificaţit=

ale teor iei şi rnetodologiei ştiinţei şi ale filosofiei ca atare. Aşa cun1 s-a observat, "nu există nici un domeniu ai filosoHei, pe care să nu-l fi atins, iar adesea s-a ocupat şi cu alte probleme, de pildă cu pacifismul . . . ()pere le sale şi-au aflat o extraordinară răspândire"7.

, C. CL�briel, Ein!eifu.ng, în G. hege, Sclzriften ::ur L.osik ilm:t Sprachplu!(!sopJne, Au::. dern Nachla�s, hr.sg. von C. C0briel, F T\'feiner, Hamburg, 19?1, p. XI. r, Lucrări principale: Eseu asupra f1ti1dameHtării geometnci (An Essa�r nn the Fnundation of Geometry, 189i); E:rpunrre criticâ a filosofiet lui LciLn11::. (A Crilical Expositicm of the Philos·.>phy of Leibniz, 1900, ed. 2-a, 1973); Pri11cipiile matemnttci1 (The Principles of \1athemdtics, 1903, l.'d. 2-d, ed. 3-a, 1951); Esruri fiio::ofz':f' (Phtlosoph!cal Essay, 1910); Probl!.'me!e fi!o�t:f/t>i (The P:·oblems of Philosor-·hy, 1912); /v�zstici.,mul şi l(l,:._'ica �� nlie t'St'Itri (Mysticism and Logic <md otht'r Essay_, 1918, 1929); Jntrodut.:err' Îrl ftl,,:;('fii7 i1Ulfl'll1i4i"iciL (fntroducti1�n io \1aLematicJl Philosophy. 1919); Analiza spiritului (The ,\nalysi� of \'tind, 1921); Atumsnlill lostc (Logica l Atnrnism, în: Cc•nternporary British Philosophy/ vo]. L 192-:J., p. 359-383); Educaţi,? ŞI ,mfinea soczaitl (Education and the Social Order, 1932); R.digzt' şi :;-tiintâ (Rehtţlon and Sci(�nces, 1935); Ct'rcC'tNt' în pr(lblenu semnifimţJef �� 11 a,1cr;.lm!ui (An Inquiry into �'1eaning and Truth, 1940); Istoria filn5ofiei ou)dentnle (A History of \Nestern Philosophy, 1946); Cunoaşterea �unanâ: scopul�� li11lltl'lc ei (Human Knowledge: its Scnpe and. Lirr.its. 1948); Impa.:tul �fwzjer asupra societi!ţii (The ImpClct of SciPnce ,,n SLxiety, 1953); lt!gic:/ �� Ci'IIOa?terc (logic Cind Knowledge, "1936); Oczz,oltarca mea filosofid (�v1y Phi�osophical Devt.'krpement, 1 959); .1\.utohiosraph_:; (3 volume, 196'7, 1968, 1969).

Dintre arlicolde importante, amintim: Despn·' d,?ILOtar!! (On Der.otin�:;, "\1ind", 190S); Despre naium !7iit.'vârului (On the �a ture of T ruth, 'i 905); Filt;scifla at(nnismui111 !ogiL. (Philo.;,uphy of LGgical Atomism_, "Monist", 1918, 19]9); Limitele empin5mu!w (The Lim!ts of Empirici.:;m, 19.16).

Despr:' Rus5elf: Philosophy of B. R. (ed. hy P. A. Sci1ilpp, 1946, 191S:-�, cu b:b�iogr<·lfie); Philosophen-Lexikon, II, 1930, p. 392-395 (cu bibliograf.); .f. O. u�·m.;;\.m_, Berlrand R1t��ell !,în: Les grands COUfcl.nt:' de la pen�ee mondiale Cllfltempor<tinE'. Portrc1its, n, 1 CJ6-l-, p. 12��:i-112�1 (cu bibliografie); A. J. Ayer, Rus·wll and Moore: The Analytkal Heritc..ge (1971;; A. I. .-\yer, Bertr<l_nd Russell (1972. cu bibliogrJfie); L. Linsky, :'\ar..1cs and Descrii:'Ll<�"•î ( : 9SCI r G. E. \"1. Ascumbe, From P.umenide tu \rVittbenstcin (1981). 7 .J.M. Bochenski, Plulo�uphie der Gcgr'lll.i'i1rt, 2. Aufl., Franke Bern u. \fUncl:e:".. 1 7::; 1, ::·. :17.

107

B. Russell este cunoscut îndeosebi prin lucrările sale în domeniul logicii şi în ce1 al filos\Jfiei n1aten'.aticii. Aşa cum s-a precizat, ca filosof, el a fost ,,un etnpiri��t modest, în tradiţia lui Locke şi I-Iun1e"; în lucrările sale, Russell "c1 apărat un punct de vedere dernocratic şi o rnorală socială rnai liberală ''s. Ilustrul gflnditor a susţinut, într-adevăr, idealuri politice pacifistt� eşi den1ocrvtice0 apărflnd raţiHnea şj spiritul scientist.

De fapt, "gândirea lui Russell începe prin respingerea brutală a idealismului",: el s-a opus şi pragrnatisn1.ului lui Jarru::�s şi intuiţio­nismului lui Bergson, precun1 şi idealisn1ului neohegelianJc, propunând

teoria sa a ,,atom.ismului logic". Prin aceasta, pozitivisrnul ]nsuşi implică o evoluţie; în locul psihologisn1ului şi evoluţionisrr·tului biologic, el pune logica m.aten1atică, cu formalismul ei şi semantica" 11.

În alţi termeni, începând cu Russell, pozitivismul renunţă la bazele biologice şi pt'ihologice ale teoriei cunoaşterii şi se sprijină pe logica 1naten1cltică.

Curn concepe Russell raportul dintre logică şi filosofie şi în ce

constă filosofia "atomismului Jogic"? Russell vrea "filosofia �tjjnţifică", aceCtsta fijnd "1nai aproape de

obiectivitatt� decât oricare altă cercetare umană"12. Aceasta însă cu condiţia aplicării "rnetodei analitico-lcigice", o metodă "al cărei prim eşantion perfect se află în lucrărHe lui Frege"; "rolul logicii în filosofie" devine "extren1 de i.mportant": o logică nouă, care este mai mult analitică decât constructivă"13.

Şi mai clar: "esenţa filosofiei este logica"; căci ,1orice, problemă filosofică, supusă unei analize şi unei elucidări indispensabile, se

ti J.O. Urmsor\, Op. cit., p. l--2J3. 9 D.:toriW participarii sale la v1a�a politică, Russe11 a fo-;t di·,ti�l..., c:ie doud ori cu Prt:'miul �obel (pt-'ntru literatură şi pePtru pace), apoi cu Prernit;l Kali:�S<! 't-'entm popularizarea ştiinţei) şi cu Premiul Sonnir:g (pentnt dezvoltarea culturii ':'uropene·;. 10 J.P. Levr<lZ, Bcrtrand Ru:;;sell d l'mzpact de Wittgen5-fr'lll, in "Rcn1C' Internationale de Philo�ophie'', \Jo. 102, 1972, fao.;c. 4: B. Russe!l (1872-1970), p. -l62. -J.S�, -+�:. 11 După. V. Kr.1ft, (Op. etf., p. 844), Russell ;;. oferit poLîti·;bn:ulu: . c>L-,b..:•rc.n:·a lc)gKă" de care

era lip�it până .1lunci. "Empiri�rnul LIT1cllitic modern", prec1z,; :n�uş; B. ��:-,_:-;L·::., "diferă de cel al lui Lockc, Berkeley şi Hume prin adăugarea matem<1ticilor �l dcz•:·:lr:::·e.! �"'f' care el o dă unei puternice tehnici logice'' (1-Ji::doirc de la plulosophzt: occidcnta',J, C<•Tm.-:.,�L�, f\:r�s, l953, p. 846). :2 B. Rus�t>ll, Le myst:cisi.'N ct la !ogique, Payot & Ci�, PCHis, : �1.-::2 F· -1::-. :.1 B. Ht.b:-'ell, Lr nu'thode :::ul·ntJfiquc en philosophie el notre c"c'': <.;::'::.;·:: · du mondc cxterieur, Payot, Paris, 1971, p. 23, 32.

108

dovedeşte fie a nu fi deloc filosofică, fie logică"l-1. Se ajunge astfel la ceea ce s-a nun1it ,.,atomi sm logic": "lu1nea constă dintr-o pluralitate de existen�E individuale sau particulare, caracterizate prin universalele calităţii şi legate prin universa.lele relaţiei. Aceste uni\,ersale . .. sunt entităţi reale: ele nu sunt nid simple cuvinte, aşa cun1 susţine nominalismul, nici ceva m ental, cum susţine conceptualisrnul. Ele diferă de p tuticulare într-o n1anieră hotărâtoare, deoarece se bucură de o multiplicitate locaL1_ în spaţiu şi timp"l5.

Poate de aceea Russell �pune: "Eu consider că logica este n:>ea ce este fundarnental în filosofie ... Propria mea logică este atorn3.râ �i acesta este acel aspect pe ca.re aş dori să-1 accentuez. Totodată, pnJer să prezint filosofia tnea ca «atomism logio>, nu ca «realistn»"10. Nu far�)_ ternei s-a apreciat că Lrebuie să vedem în Russell "pe descoperituru1 �'cnnstrucţiei logice» ca un procedeu filosofic ... Construc1ia logică este o metod�1 care, altfel sp1_ts, este n1eni.tă să ajuie filosofia să iasă din dHicultăţi . . . Prirn,1 aplicare în <<Despre denotare>' (1905) a constituit un eveniment filosofic'-'17.

3. Teoria "descripţiilor" ocupă o poziţie centrală în gândirea lui Russell. Poate nu intârnplător ea constituie don1inanta unor studii mai recente: ,,Această teorie constituie una dintre ela.borările cele n1ai importante ale filosofiei analitice, Russell însuşi o considera drept contribuţia �a cea mai efectivă în logică, iar mate1naticianul Rarnsey o prezenta ca o paradigrnă a filosofiei''1R.

rextul cel mai semnificativ este urmatorul: "Prin (<s1ntagm�i denotativă>> eu înţeleg o sintagmă de genultumător: un orn, vreun otn, orice om, fiecare orn, toţi oamenii .. . Prin urmare, o sintagtnă este denotativă doar în virtutea formei sale. Se disting trei cazuri : 1) o sintagma poa te fi denotativâ şi totuşi să nu denote nimic; de exemplu, (<regele actual al Franţei»; 2) o sintagmă poate să denote un anutne

14 Idcm, P- 54. !:> J.O. Urm�cm, Op. cii., p. 239. lb B. H.usseiL Logica/ Atomt�m, în: Contempomry Brit1slz [Jlzilosopfly. Perc;onal Statements (F·ilrst Seri<."�), ed. By _l.l-L Muiereheild, L.L.D. George Allen & Unwin LTU, London, 1925, p. 359. Ideile acestui studiu, de o deo.sebilă dificult.J.te, pot fi înţele.se numai pe baza cunoaşterii programului logicist şi a lcoriPi russelliene a "descripţiilor", expusa şi în acest studiu (p. 364-365), dar m.:�i explici t în: 011 Denoting (1903; Introduction to Mathematic·nl Pililo'>ophy (1918). l7 E. nm. Sa"\ igny, Analytische Plulosophie, K<H"l Alber, hciburg/ �H.inchen, 1970, p. 27. 18 W. Carl, Bcrtrand Ru�sell: Du:" Thl·ory c�f Dc:>criptioY!s". Dze logJsclie zmd erkcnnhlistheoreh:>clze Bedeutung. :în: Crundprubleme dt'l' gro<;sen Plu!Cl.;ophcn, hrsg . von J Speck: Pllllosopll/(' dtT Gegemvert 1, VJ.ndenhoeck & Ruprecht in Gt)ttingen, 1972, p. 222.

109

obiect; de exemplu, «regele actual al Angliei» denotă un anume bărbat; 3) o sintagmă poate să denote ambiguu; de exemplu, «un om» nu denotă o mulţime de oameni, ci un om neprecizat. Interpretarea unor asemenea sintagme este o problemă, deosebit de dificilă ... Tema denotării este de foarte mare in1portan�·ă nu nun1ai în logică şi matematică, dar şi în teoria cunoaşterii"19.

Russell duce astfel mai departe analiza sen1nificaţiei începută de Frege, pe lângă semnificaţia

"numelor proprii" ocupându-se de

descripţii, păstrând concepţia referenţială a semnificaţiei. La obiecţia lui Strav,Tson -- că operâncl cu o limbă ideală (de tip logico-matematic), teoria sa nu se potriveşte pentru analiza limbii naturale20, Russell răspundea că defectul argumentării lui ,,constă în identificarea a două problerne distincte, anume problema descripţiilor şi problema egocentricităţii"2l.

"Teoria descripţiilor/' are meritul de a fi eliberat formele descriptive ale expresiei de cele demonstrative, acordând importanţă prin1ordială celor descriptive şi oferind posibilitatea

"eliminării

substanţelor". De fapt, sistemul numit de Russell ,,atomism logic" este consecinţa teoriei despre descripţii22.

Din cele spuse rezultă că, în "atotnismul logic" "existenţa'' este logică; structurii logicii îi corespunde structura Jumii''. Pornind de la izomorfismul logicii, lin1bii şi "1 umii", Russell închide în ontologia pluralistă e1 "a tomismului logic" o explic are a lumii şi a ştiinţei (şi cunoaşterii). Avem de-a face cu o ontologizare a logicii în expunerea ei logico-n1atematică într-o concepţie pluralistă. Fi1osofia ca "ştiinţă a posibilului" are ca maxin1ă:

"acolo unde se poate, în locul esenţelor

trebuie puse construcţiile logice"23•

--------------

,') B. }{ussl:'ll, On Dcnofing, în: Logik rmd Knowledgr. Es5ay 1905--l9.'JrJ, ed. by R. Ch. Marsch, GPorge Allt>n & Umvin, LTD, Lond on, 1956, p. 41. 20 P.F Slrawson, On Rt:f�rins (1950). în New Reading in Phih;nphical Anali�ys, ld. by H. Feigl, \\'. Sellars, K. Lehrer, Appeleton-Century-Crafts, 1\ew York, 1972, p. 39, 40. 21 B. Russell, Mr. Strnwson 011 Rffering, în: Op. Cit., p. 5S. 22 AnJliza pe l<1rg a "t(>oriei de�crip�ilor", şi il polernicii lui Strawson (şi a illtl)ra) cu Russell, se află în: L. Lin:,ky, R(ti·rillg, Ruutledge & Kegan Paut London, 1969, p. 49-11S. Apropos de "existenţă": ,,Rus�dl plE'acă de la explicaţ1:-: că existenţa (existencc) nu este de confundrtt cu fiinţ;J (bt'ing); toh1şi, el nu a \-<i.Lut în ce cunstă aceCl.stă diferenţă. Zeus are hinţa, dar el nu Pxistă. Argumentare:'! lui pare să ne conducă Li o dPscoperire fih1sofică de c2a mai mare importanţă" (Idr!m; p. 3). n B. Ru:;sell, Lr MJr:;ticnme ct la logl']ll(, p 98, 1.00.

110

Se formulează astfel teza neopozitivistă despre filosofie Gl. activitate de analiză, dublata însă de o intensă preocupare pentru probletnati zare şi concep tualizare. Căci opera lui Ru�:sell con tinuă să participe în reconstrucţia teoretica-metodologică modernă . "Cea n1ai cunoscută dintre aşa-ntnrt itele teorii «viguroase>' (robust) ale adevă.rului este teor i a corespondenţei, iar versiunea poate cea n1ai cunoscuta a acesteia este cea dezvoltată de Russell la începutul secolul ui XX (Russell, 1 9 1 2 : The Problem of Philosophy, cap. XII) . Încercarea lui Russell de a în1bina teoria adevarului cu aşa-nun1j ta teorie a «relaţiilor n1ultiple)> a credinţei (belief) ori deciziei, deşi a fos t pe larg discutată şi critica tă în l itera tura de specialitate", rămâne problematica pe care el a pus-o în a tenţie2.4.

4. "(_)n Denoting" (studiu publicat în 1 905, în revista "L\1.ind '' ) prezi n tă interes teoretico-metodologic atâ t prin latura c.ri tic-delimitativă (vizând teoriile lui Frege şi "Yleinong, îndeosebi), câ l şi prin latura cons tructivă, dincolo de o nouă concepere a problematicii semanticii deschizând orizonturi noi în logică şi în filosofie. Nu f(1ră temei s-·a apreciat că trebuie să vedem în Russell pe "descoperitorul constr uc ţiei logice . . . o 111 etodă, care, altfel sp us, este meni tă să ajute filosofia sa iasă din dif� ficultăţi_ . . . Prin1a aplicare în "On Denoting" a constitui t un evenin1ent filosofic25 .

Pentru a înţelege teoria conţinută în acee1stă mică scriere a lui Russell sunt de clarificat mai întâi "dificultăţile pe care Russell voia să le depc'lşeasdi cu ajutorul ei, şi care rezultă dintr-o poziţie pe care el însuşi o reprezentase mai înainte", anume "că orice cuvânt al unei proproziţii cu sens are o sen1nificaţie" . "Trebuie să fin1 de acord - scria Russell - că fiecare cuvânt, care survine într-o propoziţie, trebuie Sil aibă o sernnifi­caţie: un sunet lip sit cu totul de semnificaţie nu ar putea să fie întreb uin ţa t într-o modalitate rnai mult sau mai pu ţin determinată, în li111ba în care este folosi t cuvântul. Corectitudinea un ui enunţ al analizei noas tre filosofi ce po0te să fie verificată astfel prin aceea că se detern1 ină serru1ificaţia fiecărui cuvânt al propoziţiei, care ad uce enw1!1.tl la expresie"2n .

24 A l exa ndu \1iller, Rusc;cl/, ,\-1 r r l t iplc Rc!ati(ms, cmd tirf' Corre:;pmult'YI U' Tlleory; o[ Trut!r, în: The \lonist , A ro lnte rrlntior.dl JournCJ.l of Ceneral Philosophical Inquiry, Vo J . 89, :\'o . ·1 (2006) , p. 85. Desigur, ctC'tuali l <1 l�;>a lu i Russel l ar fi de menţionat ·? i in :1 l te domenii . 1\ă. miÎ.ncm în.:;;i'\ la nivelul l i tPr<l turii d in �mi i (1 98:1- !_ 995) în c. :ue a fost elabora tă acea sta prezt>n tare. 2; E . n.m Savign�' , l1 11nlytischc Ph Uo�ophie, Freiburg-Mi.inc hen, K Albcr, 1 970 , p. 27. 2:, B. Russt>l 1 , Th(' Prmt" ipic5 of_V1at/r('l11i1 tlc" (1 903), 1951 , p. 42.

1 11

Prin aceasta Russell "

îl urma pe filoso ful aus triac Meinong, care, în a sa "Gegenstandtheorie" dezvoltase ( 1899, 1 902 - n.n.) teza după care, alături de ex istenţă (Existenz) avem să acceptăm încă diferite alte

feluri de a fi inţa (Seinsweisen)27. Accep tarea unor as tfel de en tităţi, precurn "rnuntele de aur", ,,pătrat rotund ", care nu " există" , dar, într-un fel sau al tul, "sunt", a consti tui t pentru Russell, prilejul nemijloc it de a dezvolta "teoria descripţiilor"' . Unul dintre argtunentele-standard pentru această teorie constă în interpretarea enunţuri lor de existenţă, interpretare ce evită a postula diferite modalităţi de a fi (Seinsw eisen) şi explică felul în care se poa le contesta cu sens (sinnvoll) exis tenţa (Existenz) a ceva "28 .

5 . În acest context, intră în discuţie concepţia despre lin1ba care se află la b aza înţelegerrii cuvintelor ca nun1e: "Nu este oare eronat să accep tătn pentru toate cuvintele sincategorima tice, precum 11Şi1', "încă

" 1

"ca", teza că ar exista obiec te deterw.inate pentru care s tau acestea? Dar cum poate un cuvânt să stea pentru ceva ce nu există? Avem să deosebirn aşadar între existenţa (Existenz) şi fiinţa (Sein) a ceva"29 .

Problema s-ar putea pune în felul următor: dacă orice existând (Exis tierende) ş] fiin ţează (besteht) totodată/ nu tot ce are fiinţă şi există . Aşadar: în ce sens "obiecte" care nu "există", nonenti tăţi . TVfeinong

însu'ji, care şi-a apărat cu străşnicie poziţiile (preluate şi d e urmaşii săi mai târz iu în forn1 ula : "ontologie cu nonenti tă ţi ")� scri Cl : ,Jn cursul ultimilor anj nu am întâlnit nici măcar un singur caz, în care prima cunoştinţă cu <� teori a obiectului» în lucrări le puse în circulaţie să nu fi condus îndată la un atac ener gic, adesea susţinut cu pasiune, împotriva <(obiec telor ilnposibile» (unmogliche Gegenstande) ".!-t) .

În esenţă, ca şi fenomenologii (H usserl, 11--.. �:peţ·ă) , :Vfeinong distinge "conţinuf' (Inha lt) în sens psihic şi "ob iect" (Gegenstand ) . În "teoria obiectului'/, ,, obiect" (Gegenstand) e luat în sensul cel n1ai general, ca 11 obiec t pur" (n�ine Gegensland): "oricare, real sau ideal,

27 W. Cc1rol, Bert ran . .. i Russell: Die " fheory of Descriptions", h.: Gmndrrob;P-rne cler grossen Phi losc1 phen, h rsg. nm ]. Spt->ck: Philosophie der Gegenwart, i, \ 'n.ndenh.oeck & Rupnxhl in C<)tti ngen, 1 9 72 .. p. 223 . 2il Il.nder11 , p. 23,� . J.�· lbid•?nl , p. 22.? . . 3 0 !.\ . \1c-inong, Uber d e r Stelh.mg der Geger.standstheorie i m Syst�m cler \Vîsscn!-:>chaften (1 907), î n : GL'samta usga.be, Gr az (J 968 -1978), Bd., V, pg. 220.

1 12

fiinţând (Seindes) sau nefii nţând (Nkhtseindes) este "obiect" (Gegenstand) . Obiectul pur nu este ceva real-efectiv (W irkliches), un existând (Existierendes), el este "daseinsfrei " , se află n1.ental dincolo de opoziţi a existândului şi neexis tândului, şi este cuprins în cunoaşterea pură . JV1einong afirmă caracterul raţional al obiectului pur. Maten1a tica, înain te de toate/ are o strânsă legătură cu teoria obiectului"31 •

\,1einong însuşi scria: ,/Doctrina obiectului este o ştiinţă a priori, care pri·veşte orice dat (a lles Gegebene), chiar şi nerealul efecti v (das I\"icht\virkliche) ", a priori, consti tuind ceea ce poate fi cunoscut din na tura unui obiect cu privire la acest obiect"

32 • Prin distincţia între "Objekte" şi /!C)bjektive", adică între

"obiecte" ca "obiecte în reprezentare/' (Vorestellungsgegenstănde) şi

,1obiecte ideale'' de nivel superior, asupra cărora nu numai se judecă, ci sunt jud eca te, "obiec te" care sunt cuprinse în gândire, care nu sunt niciodată trăiri şi cărora le revine o stare atemporală; <<Objecktive»-le au nu n umai fiinţă (Sein) ca obiectele, ci şi sunt fiinţă"3� .

6. Aşa cum s-a observat, între Russell şi M einong nu trebuie să marcăm deosebirile ca opoziţii ireductibile. Caci an1bii afirmă " importanţa obiectelor judecăţii, pe care Russelll şi Moore le numeau «propositions>> .Totuşi, între «propositlons>> şi <·. Objektive)� există două deoseb iri importante: în timp ce Ivfeinong crede că <<Objektive», care sunt semnificaţiile propoziţiilor false, nu a u consis tenţi\ , R.ussell afirmă fiinţa tuturor propoziţiilor. Deosebirea între «Objektive» adevărate (de fapt) şi fa lse (nefaptice) se acoperă cu deosebirea între «Objekhve» care fi i nţează �i care nu fiinţează - aşad ar, o diferenţă din punct de vedre al fiinţei . La Russell, di1npotrivă deosebirea în tre propoziţii adevărate şi false e de na tură calitativă: există propoziţii adevărate şi propoz iţii false în fel u l în care există trandafiri albi şi roşii. A d oua deosebire, cons tă în aceea că pentru Russell relaţia între propoziţie şi subiectul său este o relaţie parte-întreg"34 .

"H V\'. �'!oog, l)j p deutscht? Phi lo :;(lphie des 20. Jahrhundl'rh, Stu ttgM t, r Enke, 1 922, P· 2c;7. 32 A. \1einong, L�t':>{11W1 / tc Abhandlz tn ,\;en, n, l .cip7i g, 1 9 1 3, p. 520 -�3 A . "\1einong, U!Jer .VWg lich/(eit und l-\'ah rs' ht·infichkcit. 8:-: J friig<? :::. u r Gegenstmzdtllt>OYl t ' wtd Erlcenn trt i:.:: iheoru:, Lei pz i g, J. /\ . Barth, 19 1 ::;, p. 2.7 .

. H P. Si muns, Alt>xius Meinoni.;: Ct':{c nstri 11 dc, dtt:• cs 11 ;ch t Sil1t, in: Grund;n obit'nll' der g-rus..,en P11 i lo�ophcn, hrsg. von J . �peck. P!t ! l(l��,;pfl ic der .":L"uzc:t, IV, 1 986 . p. 1" .1 -l : De piid:l, St·cr� te

1 1 3

Probletna "obiecte care nu fiinţea.za_" (nichtseinde Objekte) -

"obiec te care există " (existierende Gegenstă.nde) rătnâ.ne de exam ina t,

cu apel, poate, la fonnule precum: , .. Ontologi i cu prec un1 şi fărâ nonentită ţi", ceea ce ar şi justifica feno1nenul actual al unei "Meinong­Renaissance", aceasta nu poate să nu afec teze dezbaterea actuală în jarul "denotări i" 3,:; .

A şa curn s-a recunosc ut cvasiunanirn, critica desfăşurată de Russe11 pri veşte v n cotnp lex de probleme ale semanticii şi logicii, nu nun1ai pe cele ale "nonentHaţilor" . llustrul maten1atician şi logician nu aspira la valabil i tatea univer'3ală a punctului de vedere adus de el : ,,îl voi ruga pe ci titor se.\ nu se ridice împotriva punc tului aces tuia de vedere - aşa cum dr putea fi isptit să o facă d in cauza aparentei sale complexi tăţi - înainte de a fi încerca t el însuşi să cons truiască propria teorie desprr denotare. Această încercare îl va convinge, cred, că, oricare ar fi adevăra ta teorie, ea nu poa te fi atât de simplă cum s-ar fi aşteptat la început": 'b .

Acest //punct de vedere/' se conturează în confruntare cu teoriille lui !vleinong şi Frege, Russell anunţând (într-o form·ulare destul de categorică) jntenţia progrnmu]ui său: " Firul argun1entării me]e este următorul . Voi începe prin a enunţa teoria pe care vreau să o apăr . Voi cliseu te1 apo1 teoriile lui Frege şi Nleinong, a ratând că nici una din ele nu mă satisf{tce. Voi arăta care sunt tetneiurile în fa\'oarea teoriei mele şi, în sfârşit, \yni înfăţişa succint consecinţele filosofice ale teoriei mele37 . Căci trma dcnot?irii es te de tnare irnportanţă, nu nt.nnai în log1că şi mntematică, d ar şi în teoria cunoaşterii"38.

7. Întrucâ t despre teori a lui Meinong am relatat 111 ai sus, intercalăm aici câteva rncnnen te din teoria lui Frege, pe care Russell o reţine p rintr-o formulare proprie: "El disti nge, la o sintagmă denota tivă,

îr�su ş i este> o parte a �)rupoziţiei "Socr<tte este un om". la Meinong, di mpotrivă, această rela ţie n u este cea a parţii b întreg. J'i iLJ idemi p. l 24. 3b B . Russell, De�ţlTC dt:notare (trc1d . de Radu Solcan), în: Filoscfia ((1 1 1 [r'lilţ'oranâ În texte alese şz ad fwtnte, de Al t�xJ.ndru Boboc şi Ioan \:. Roşea, vol. II, Tipografia Cniversi tăţii Bucureş t i , l 990, p. 31 . :;: lbderll, p. 1 4 . În nota la <we-;L text : ,1 a m dezbătu l aces t subiL·ct în Principle<:> of :rv1athemcl lics, cap. V şi § -i-76 . Teoria susţinutd acolo este aceeaşi cu cea ?. ki frese şt e�te foJ.rte diferită de ce� pe care o t>xpun în cuntinuare". Js B. Rus::;el l , l Jc.;pre de1 1utare, p. 1 ].

114

două elemente, pe care le-an1 putea nun1i fnţelesul (mearzing) şi denotatul (denotation) . . . Unul din a\'an tajel e acestei distincţii este că ne a rată de ce rneri tă s� asertăm o identi tate"39.

În princ ipa l , rolu l lui Frege este n1arcat prin In troducerea unei fun cţii sen1<1ntice duble: sens (Sinn) şi semn zfica.t ie (Bedeu tung), sta tuată prin următoarea regu lă : " Legătura dintre semn, sensu] şi semnifica ţia acestuia este astiel, încât semn ului îi corespunde un se n s d e terminat, i ar aces tuia, la rândul sau, o semn�ficaţie d e termin ată; pe când unei semni fi caţii (unui obiec t) nu-i corespunde numai un singur serrm "40 .

În deterrninarea sernni.fi caţiei intervine o p articulari ta te ca.re

accentueazZi dificul tătile întelegerii noz ibei sen1 nifica tiei , dctr d eschide 1 1 .1 1 ' • perspe(' tive nlai puţin bănu ite: "Oricine cu noa_şte sufkient lin1ba �au totalitc1 tea desemn ărilor (Bezt�ichnengen) poa te concepe sensul u nui nume propriu ce aparţine acestora (în notă : "c�î. t htnp se1nnifica ţi a rărnâne :1ceea�i, osci1aţii1e sensului pot fi ad1.nise, însă e l e trebuie ev ita te

în exp u nerea unei ş tiinţe den1onstrative); dar �;enl J1 �[icaţia, în caz ul ÎJ L care acf'asta exis t/i (subl. n . ) , nu este decâ t unila teral pusa în evid Pnţd." ("doch immer nur einseitig beleuchtet) . Pentru a cunoa şte toate l aturi le sernnificaţiei, ar fi necesar să putem preciza f,1ră a recurge la <1ltceva despre orice sens dacă aparţine sau nu sen1nifica ţiei. Acest lucru nu este insa rea lizabil ' '.J:l .

_Eyj d ent, sernnificaţia nun1ai ,.'unilateral pusă în t:·\Tidenţă " , a tun ci c �1 nd este sesiza t sensu1 său, i] ustrează poziţia hc tdrâ toe1re a senl.nifi­caţiei , dar şi d ificultăţi l e evid enţeierii ei, decurgând în princi pal d� rnodul in care are loc desemnarea: . . . 11p u ten1 asoc� a un u i sen1n (nurne, cuvânt compus, sernn scris) nu nu n1ai dese n1natul (Bezeichnetem) , pe care îl vurn numi sernnifi.ca ţia lui , ci şi ceea ce eu înţeleg prin sensul sen1nului , adică modul în care este dat obiPctul (dje Art des Cegebrl...seinst-*2.

Şi . . . o precizare de interes: "Până aici arn luat în consid eraţie sens şi semnificaţie nurnai pentru astfel de exp resii, c uvh1 te, semne care s-au num it n u me proprii. Acum însă ne întrebă1n cu privire la sensul şi semnHicaţia unei propoziţii afirma.tive în în tregimea sa . O astfel de

39 J!Jidcm, p. 1 8-1��. ��· C. Frege, liber S imt und Bedcutu ng, 1S92, în: hn"1 ktinn, Be)l;n ff, Bec h�utung. Funf logische Studier, , 3 . AufL Gott ingen, 1 969, p. 42 . ... ; Ibidem . ..; � lb:denz, p . - n .

1 1 5

propoziţie conţine un gând (Gedanke) . Dar poate fi privit aces t gând ca sens sau ca se1nnificaţje a acesteia?"-B De pildă, dacă într- o propozi ţie care are sen1nificaţie inlocuim un cuvânt printr-un altul cu aceeaşi semnifica ţie dar cu sens diferit, aceasta nu poate in tluenţa asupra semnificaţiei propozi ţiei : de aceea ngândul nu poate f1 semnificaţie a propoziţiei, ci tnai degrabă avem să-1 înţelege1n ca sens al ei"44•

Dar se pune întrebarea: "0 propoziţie luată ca întreg are oare numai sens şi nici o semnificaţie? Putem să ne aşteptăm la apariţia unor propoziţii asemănătoare părţilor de propoziţii care au sens, dar nu semnificaţie? Tocmai propoziţiile care conţin nume proprii fără semnificaţie sun t de această nRtură"45.

Ar părea astfel că "pă trunderea până la semni ficaţi a numelui ar fi, într-o oarecare măsură inutilă; ne-am p utea mul ţumi cu sensul dacă am intenţiona să ne oprim la gând. Dacă ne-ar interesea. numai sensul, gândul propoziţiei, ar fi inu til să n1ai luăm în considera ţie semnificaţia unei părţi a propoziţiei'146 . De ce nu ne mulţtnnim numai cu sensul unei propoziţii? nde ce nu ne mulţumeşte gândul?", se întreabă Frege, şi răspunde: " Năzuinţa spre adevăr este ceea ce ne îndeamnă întotdeauna să pătrunden1. de la sens, la semnificaţie'147 .

În felul acesta suntem. îndemnaţi să acceptăm valoarea de adevăr a unei propoziţii ca fiind semnificaţia sa: "înţeleg prin valoare de adevăr a unei propoziţii faptul că este adevărată sau falsă. Alte valori nu există . . . Aces te două obiecte (diese beide Gegenstănde) sunt acceptate de toţi cei care judecă în genere"-*8.

Este de precizat că aci semnifica ţia es te considerată "obiect se1nnificat" numai d in punctul de vedere al coordona telor semantice . . . nume [propriu] , sens, semnificdţie (mai exact: semn, sens, semnificaţie), sub ceea ce s-a numi t "angaja1nanetul ontologic" al limbajului şi nu angajează o ontologie ca atare. Aşa cum s-a observat, sernnificaţia unui nume propriu nu poa te fi identificată cu lucrul pe care acest nume îl

43 lbzdem, p. 46. In notă Frcge precizr;.: ,,Prin gând înţeleg nu activi tatea subiecti\'ă a gândirii, ci conţinu tu l obiec Li v al acesteia, c1pabil de a fi o proprietate comună pentru ma i multe" (fl!idem). �·1 Jbidcnz, p . 47. -<S IVirlel l l . �(, Ibidc111 . ->7 fbidem, p . .f8 . �>l !Lwlcn z .

1 1 6

d ese1nnează (bczeichnet) . Trebuie să deosebim as tfel semnificaţia unui nume propriu de n:ferinţa (Bezug) sa, ad ică d e obiec tul pe care nurrtele propriu îl desen1nează, dacă acesta (obiectul) exi stă"4L'.

8. În legă tură cu acesta din urmă, interv ine d i fic ul ta tea (urmărită 1nai sus în confr un tarea cu o "Meinong-Sen1antik ") şi tocmai in acest punc t intervine teoria denotării, al cărei ,_.rezultat interesant ': es te caracteri zat de a u tor astfel : . . . "atunci când există ceva c u care nu c1vem contact nen1ijlodt (im.medin te acqu intance), ci nun1ai definiţii în care se folosesc sim\7g mc dcnotative, propoziţile în eat e cet care este introdus cu aju toru l sintagnlelor denota tive nu conţin în real i tate acel ceva ca pe un cons tituent, dar conţin în schirnb constituenţi exprilnaţi de cele câte\' a cuvi n te ale �intagmei denotative"so .

"Prin «sintagmă denotativă)> (denoting phra:;c) e u 1nţeleg o sint2.gmă de genul urn1ă hJr: un om, Z'rc u n om, orice on1, fiecare om, toţi oameni i . . . d enota tivă doar în vir tu tea formei sale . Se dis ting trei cazuri: L o sintc1g1nă poate să fie denotativă şi totuşi să nu denote nirnic . . . ; 2. o sintagmă, poate să. d enote un anume ob iect; 3. o sintag1nă poate să denote C1n1b iguu; de ex : un om nu denotă o rnulţime de oameni, ci un on1 nep reciza t"Sl .

nussell- precizează aci că interpretarea unei asen1enea sintagme es te o problen1ă d eosebit de dificilă; este foarte gre u să elaborezi în legă tură �u el e o teorie care să nu poată fi respinsa forn1aF::2 . Autorul pare a avea de la început clară ideea rezultatelor, căci mărturiseşte: . . .

"în măsura in care pot să-n1i d au seama, toate dificul tă ţile p e 1.2are le cunosc sunt depăşite de teoria pe care o Yoi exp lica mai jos'" ;z .

Punctul de plecare îl constituie distincţia între în tre cunoaştere dircctâ şi cunoaş tere iHdircctă. "Ştiln, de exetnplu, d1 la un antunit mon1en t, centru de rnasă al sis temului solar es te un anumit punct, �i puterr1 face o serie de aserţi un i despre el, dar noi nu avem o cunoaş tere direc tă a acestui punct, care ne este fan1iliar doar prin :.n term edi u] unei anun1ite d escripţii "114 .

---- ----------

�9 Fr. V. Kutschera., Sp rachplu losoplue, �Hinchen, W. J:ink, 1 975, p. 42. '> 1 1 B. Russd l, Op. cit., p. 30. :,l Jbidem, p. 1 2. - 1 3 . "2 Ibidem, p. 1 3 . :; � lbid(')n. :J4 Ibidem .

1 1 7

Distincţia vizează mai ales poziţia //cunoaşterii ind irecte '' (knowledge about) , care, spre deosebire de cea directa, care priveşte ,Jucrurile pe care le avem în faţa ochilor" , priveşte lucrurile "la care putem aj unge numai prin intermediul unei sintagme denotatiPc". Aci explicaţia: "Ad esea se întâmplă să ştim că o anumi tă sintagmă denotă nea1nbiguu, deşi nu avem o cunoaştere directă a ceea ce denotă . . . Prin intern1ediul percep ţiei cunoaştem direc t obiectele perceptibile, iar prin gândire cunoaş te1n direct obiecte cu un caracter logic mai abstract. Dar, nu aj ungen1 în mod necesar să cunoaştem obi ectele denota te de sintagme compuse din cu\·inte al căror înţeles (meaning) ne este cunoscut direct":;5 .

Aceas tă poziţie este argumenta tă prin confruntarea cu teorii le lui Frege şi ·Meinong d up ă "principiul teoriei denotării ' ' : 1 1 sintagmele d enota tive nu au înţeles prin ele însele, dar orice prop( lZiţie printre ale carei cuvinte apar con1ponen tele («Verbal expressions») lor are un înţeles. Dificul tăţile legate de denotare sunt, cred eu, rezul tatul unei analize greşi te a propoziţiilor printre ale căror cu\·inte se află şi componentele sintagme lor denotative'-'56.

Dovezile aces tei teorii 1,sunt furnizate de d i ficutăţlle ce par de neevi ta t at'..lnci când privim sintagmele d enota tive ca pe nişte consti tuenţi �.1i propoziţiilor, care exprimate in cuvinte conform m odului uzual de o. vorbi, conţin aces te sintagrne"57, Qj ntre teoriile care "admit asemenea constituenţr' , Russell se referă la cea a lui 1v1einong, aprec iată ca _.,cea mai simplă// : ,,oricărei sin tagme denotative corecte d in punct de vedere gra1na tic al îi corespunde un obiect"58. Se a dmite că asemenea obiec te (ca /,pătrat ro tLmd") "nu subzistă, dar oricum, se presupune că ele sunt obi ec te", punct de \"ed ere ce conţine "prin el însuşi o dificulta te", căci se înca lcă legea noncon trad icţiei59.

------- - -----:;:; Ibidem, p. lS. 5b lb ;dem . În ace:;t sens, un c=;J..f'mpl u "este fa r·tul că se pilre că nu exi �;td r.i c i u n �notiv să credc'm că a vern vreod . 1 ti:l v ren cunoc1ştere directâ a minţilor (:minds) .-1 l to r oamen i; acPstea n u sunt nJ c iod,1 tă ob iect al percepţiilor noastre. Prin urmare, cec,l ce ş t im despre ele este obţinut pri n dcnutaţi/0'" . (Ibidem) . �� !L1idem, p . 1 K .

5 9 JbrdcJ.' J .

118

Prin teoria lui Frege, "încălcarea de mai sus a legii noncontra­dicţiei este evitată", căci Frege distinge, la "sintagma descrip tivă" , două elemente, "pe care le-am putea numi înţelesul şi denotatul" : dacă, de exemplu, "vom spune că «Scott» este autorul lui Waverley, vom aserta o identitate de denotat şi o diferenţă de înţeles"6o.

9 . În fine, după relevarea dificultăţilor întâlnite ,,atunci când adoptăm punctul de vedere că sintagmele denota tive exprimă un înţeles şi denotă un denotat61, Russell priveşte acele cazuri în care denotatul este absolut: el ajunge la următoarea încheiere: . . . "ori trebuie să găsim un denotat în cazurile în care la prin1a vedere este absent, ori trebuie să abandonăm punctul de vedere după care în propoziţiile care conţin sintagme denotative se vorbeşte despre denotat. Eu mZ-i pronunţ în favoarea ultimei dintre alterna tuive. Şi prima alterna tivă poate fi adoptată, aşa cum a făcut Meinong, admiţând obiecte care nu subzis tă şi

afirmând că ele nu ascultă de legea contradicţiei . Această abordare, pe cât posibil, ar trebui evitată. Alt mod de a merge pe una dintre cele două căi indicate n1ai sus (în măsura în care ne limităm la alten�ativele de mai sus) este cel indicat de Frege, care conferă prin definiţie un denotat convenţional în cazurile în care, altfel, nu ar exista nici tmul . . . "62 .

Delimitările de teoriile lui Meinong şi Frege conduc implicit la alte precizări, care lasă să se întrevadă şi limitele teoriei denotărh: dacă nu în mod expres, cel puţin prin modul în care teoriile prezintă şi laturi construc tive, altele decât cele subliniate de Russell.

Între acestea : "I)acă vom accepta că sintagmele denotative, în genere, posedă cele două laturi, cea a înţelesului şi cea a denotatului, cazurile în care s-ar părea că nu există denotat crează dificultăţi atât când presupunem că există totuşi un denotat, cât şi în cazul când presupunem că nu există un denotat"03 •

Russell ia în atenţie dificultăţile lega te de n1odul asertării: "Cum poate fi însă o non-entitate subietcul unei propoziţii ?, «Gândesc, deci sunt», cu conditia ca să se considere că «eu sunt» asertează subzistenta 1 '

6o Ibidem, p. 18, 19. 61 Ibidem, p. 19, 1n notă: Jn cu drul dces:ei teorii vom spune că o sintagmă d enotativă exprimif un înţeles şi vom spune atât despre sintagmă, cât şi despre înţeles că denotă un denotat. În cealallă teori e, cea pe care o apăr, nu există înţeles, ci numai uneori, un denotat". 6:! Jbidmz, p. 20. b3 Ibidem.

'119

sau fi intarea, nu existenta. S-ar Dărea că negare<-1 fiintării a ceva este , , r , întotdea una autocontradictorie. An1 văzut insă, în legătură cu I\1einong, că in troducerea fiintă rii conduce uneori la contradicţii . . . 1'r--1.

Este clar însă că trebuie să fin1 conduşi la un c1lt aspect al funcţionării sintagnlei deno tative: /,În cazul sintagmei, relaţia dintre înţeles şi denota t (distincţie tntrodusă de Frege, aşa cun1 recunoaşte Rnssel1 însuşi) nu es te pur lingvi stică: trebuie să fie acolo şi o relaţie logicâ, pe care o exprimă111 spunând că înţelesul den otă denotatul. "Di fic ultatea cu c a re ne confruntăm este că nu reuşim sa păstrăm atât l egatura între înţeles şi denota t, cât şi să împiedicăm deno tatul să se confund e cu înţelesul. De asetnenea, înţelesul nu poa te h percep u t decâ t cu aj utorul sintagn1elor denotative"(�5•

Şi, o incheiere sernnifica tivă: "Conform punc tului de vedere pe care îl apăr, o sin t()gn1ă denotativă , es te, in esenţil.; parte a propoziţiei (�e17.tf.ncc) şi nu are/ ca maj oritatea cuvin telor lua te separat, o sen1nifi c� ţi e proprie"; "întreg d on1eniul de non-entităţi, cun1 ar fi < <pătra tul ro tund >•, <<numărul pritn )> par diferit de 2, <<1-\p ollo», «Hamlet» etc . , poa te fi actnn analizat în mod sati sfăcător. Toţi membri acestui don1eniu sun t sintagme denotative care nu denota nimic//66 .

l\1ai explicit: în legă tură cu definirea unei clase vi d e "drept clasa care con ţine toţi ind ivizii ireali. Aceasta presupune că sin tag-me cun1 ar fi <<regele ac tual al Franţei >> , care deşi nu denotă un individ real, denotă totuşi un in divid, dar unul ireal. Ace21 sta este în esenţă teoria lui Meinong, pe care am văzut că avem n1otive să o respingem, întrucât intră în conflict cu legea noncontrad icţiei . Pe baza teoriei noastre despre denotare s unten1 în n1 ăsură să susţinem că nu există indivizi ireali; de aceea, clasa vidă este clasa care nu are men1bri, nu clasa care are membri ind ivizi ireali"67.

1 0 . Într-o a.nun1ita măsură, Russell duce mai departe anal iza semnificaţiei începută de Frege. Căci dincolo de orice delin1itare, se pc1s trează concep ţia după care: n umai în propozi ţie, cuvintele au ca a tare semnifica ţi e . În plus, denotarea şi denumirea ca rela ţii intră într-o

!4 lbtdl'111, p. 21-22. 1's Ibzdem, p. 22 . 6i.· Jbid( ·m, p. 24, 28. h7 Ibidem, F'· 29.

120

complementaritate sui gen eris . Denotarea este însă o relaţie ce vizează atât prezenţa sernnificaţiei, cât şi absenţa ei (ca "obiec t' ' , nu ca "obiec t sen1nificat") .

În ceea c e priveş te non-entităţile, teo ria lui Russell clarifică mai 1nult condiţiile prezenţei lor: "si ntagrne denota ti ve care nu denotă nimic

".

I)ar relaţia de " denotare"

nu exclude prezenţa altor relaţii . Căci a gândi fiinţa a ceva implica şi posibilitatea de a gândi nefiinţa a ceva. Dis tincţia introdusă de Nleinong între "existieren'' (a exista) şi "existieren sein" (a fi existent) marchează d ouă moduri de a detern1ina: "Seinbestimmung" (determinare din punctul de vedere al fiinţei) şi "Soseinbestimmung" (determinare din punc t de vedere al esenţei) ; în acest sens, Meinong preciza: " Da_[J das exist ierende runde Viereck existiererzd ist, impliziert nicht,

daf? es existiert (fap tul că pă tra tul rotund care exis tă este exis tând, nu implica faptul că acesta există ca atare) .

Poate că acţionează aci concepţia lui Brentano privind raportul dintre "Seiend '' (fiind) şi "Existierend " : "Seiend es te, după Brentano, numai s tric t m ornentan, deci mereu cel care există sin1ultan" (Seien ist nach Brentano Lehrr nur das strcng Augenblickiche, also stefs das gleich.zeitig Existierende)68. Ca atare "orice fiind "

(alles Srinde) are aceeaşi determi­nare temporaHL dar totodată es te individual diferit.

Pe această bază l\1einong vorbea de "obiecte care nu fiinţează" (Hiclztseinde Gegenstănde), numite apoi "non-en tităţi " (în evoluţia sen1anticii rnodalelor îndeosebi), originar însă prinse în întrebarea: "Gibt es Ausserseind es?" Numite d e Meinong uunsvollstăndige Objekte" (obiecte incomplete)_, aceste "obiecte" au fost considerate "semnifkaţii. ale termenilor generali" , 1nenlte a fi "obiectul predicat în predicaţii"6q . Dincolo de orice dificul tate, acestor ".unsvollstăndige Gegenstănde" le revine un rol itnportant în întreaga filosofie a lui Meinong.

11. Prin analiza desfăşurată de Russell se clarifică, în tr-o bună măsură, şi problema "non-en tităţilor", fără a se merge însă până la ceea

6� Cf. W. Stegmiiller, ( Iaup lstromungen cler Gegenwartsphilosophie , Bd. I, 6. Aufl . , Sttl ttgJ.rt, .-\ . Kroner, 1 978, p . 2.3 (nota 1 ) . 6'J A. Memong, Liber :\1oglichkct f und Walnscheinlicllkeit, p. 192. Pe a.ceastă temă s-au propus două ane1logi i: cu "Ideile lui Platon, cu deosebiree� că •<obiectelor incornpiete» li se refuză «fiinţC� », cu numitele <,vollen Begriffe,, (concepte complete), care "se deosebesc de conceptele-individual complete (volls tăndigen [Indi\·idual-] Begri ffen) prin caracterul lor finit" (P. Simons1 Op. cit., p. 1 09) .

121

ce practicau Meinnong şi urmaşii săi, antnne: ontologie cu nonentittzţi. S-a vorbit as tfel de o " seman tică a la Meinong" în con textul "dezvoltării sen1 antlcilor logice pentru modalitate, prec um şi pentru Yorbirea fictivă şi in tenţională " . Există d eja mai multe asetnenea teorii ale entităţilor şi ale nonenti lăţilor, care se află în dispu tă una cu alta, ceea ce nu es te fie mirare: prob abil că se pot dezvolta tot atâtea ontologii cu enti tăţi cât şi cu nonentităţi"71J.

În esenţa, în fil oso fia analitică "objec t- theory " înseamnă astăzi ceva în genul "ontologie cu nonenti tă.ţi", ceea ce arată "că baza

respingerii (slab informată) teoriilor lui Meinong este în bună măsură depăşi tă : nu trebuie să fii

"un adept al teoriei obiec tul ui", pen tru a

percepe "o Meinong-Renaissance ca binevenită"7 1 • Redescoperirea "teoriei obiectului" indică, într-un fet o schimbare

de orien tare în cadru l filosofiei anali tice (aşa cum o arat ă studiile asupra lui Meinong în "Grazer Philosophische Stud ien" şi 1n alte reviste cu profil de filosofie analitică), ceea ce transformă ves tita dispută Meinong­Russell î n tr-un prilej de examinare cri tică a problema tirii semanticii şi a filosofiei limbaj ului .

În esenţă, este de menţionat problematica ontologică pe care o angajează inevitabil semantica şi reconstrucţiile sem anticii, în primul rând prin faptul că limbajul prezintă ceeea ce demul t s-a numi t

"an gajamen t ontologic ".

De fa p t, cu n1ulţi ani în urmă (1953) W. Quine vorbea despre problemele ontologice sub provoca torul titlu: "On What There Is'' astfel:

"In teresant în prob lema ontologiei este si mplita tea ei. Aceasta poate fi descrisă cu trei cuv1.nte în germană : «\Vas gibt es ?» . Ivlai n1ult, se poate răspund e cu un singur cuvânt: «alles» - şi fiecare ar accepta acest răspuns ca adevăra t. Dar cu aceasta nu s-a spus mai n1ult decât că există ,. ceea ce exis tă. Posibilitatea diferitelor interpretări privind cazurile separate persistă, şi cu a ceas ta problema a supravieţuit seco lelor''72 .

1o r. Si mons, Op. cit . . p. 1 19-J 20 . 71 Ibdem, p. 12-l . 72 \V. V. Quine, \-'un t'inem logis,:hr::n Standr1,.mktt> (from a Losical Poin t of Vie�u, 1953) , F"'a.nkfurt a .\1 . , LdlstPi n , L 979, p. (_},

122

În determinarea ches tiw1ii ontologice, Quine, relua tradiţia tentei ontologiei (de exemplu: Clauberg, Metaphysica de ente, d upă care obiec tul on tologiei se poate formula astfel, "alles, vvas nur gedacht und gesagt vverden kann ist"), ceea ce "din punct de vedere logic înseamnă ceea ce spunea Quinen, adică "alles" . Astfel, "la punctul culminant al opoziţiei neopozitiviste faţă de ntetafizică, lovitura de tin1pan dată ele Quine a însernnat o regândire încurajatoare chiar în cadrul filosofiei care opera cu n1ij loace fonna.l-logice. Îndeosebi, el ară.ta că aplicarea semanticii formale deschi dea noi perspecd \Te pentru problen1.atica ontologică tradiţională, ca de pildă, problenla universalii lor"7·"l, .

Evid ent, o încheiere de echtlibru, vizând setnnifj caţia oHtologicului în orice formă de reconstruc ţie teuretico-metodologică şi totodată unitatea dintre tradiţie şi demersurile mai recente din gândirea contemporană privind «What There is» .

73 C. Clisses :\1 ulines, Wer bestim rnt, Was es gibt ?, în: Zeitschri fL ft.ir philosophische Forschung, Bd. 48 (1 994), 2, p. 176.

123

WITTGEN STEIN: LIMBAJ ŞI «CRITICA LIMBAJULUI»

1 . Gândirea lui Wi ttgenstein a exerc i tat şi exercită încă o

influenţă considerabilă in lumea contemporană. Aşa c un1 s-a preciza t, " tematica «fi losofiei analiti ce» , în dubla direcţie, cea a pozitivismului

logi c şi cea a filosofiei limbajului (care îşi are centrul principal la Oxford ) a fost elaborată şi definită cu aj utorul Tractatu.5-ului şi a ideilor care s-au răspândit prin studierea operei lui Wittgenstein la Cambri dge"� mai mult, întreg "empirismul logic" recunoaş te în Tmctatus "n1a tricea sa speculativă şi metodologică", iar "conven­ţionalisnî ul l ui Cu.rnap (care poate fi luat ca o critică ru.dicală a Tractatus­ului) nu se poate explica decât ca o încercare de a da răspuns la problen1 ele ri dicate de Tracta t us"1 .

Lud,Nig vVittgenstein (] 889-1951 ) s-a im_p us inca d e timpuriu în gflndirea secolului nostru prin Tratatul logico-filosofic ( 1921 ), apoi, pe masura editării operei2, a detern1.inat o amplă litera tura d e comentare şi o preocup cwe consta ntă pentru �tudiul şi dezvoltarea ideilor sale3.

; O. Camp<mel le, Ludwig Wittgmstcin, Îl� Lrs gmnds cozmz;ds de la pen::-Je monâii7le contcmpormn,·

Portra its, I ! , 1 964, p. 1 5-f)-1546. Întrucât \Vi ttgenstein "a dezvoltil t două filosoiii diferite, dintre care ce.1 ;1 dou,1 nu poate sit fie concepută ca o continuare a pri meia", s-a convenit Gl "filosofi?.

dezvol ta t�� în ,,Tractatuc;,, :.:;ă fi e desemnată C<1 fi losofia l u i Wittgens lt'in J" (V\', Stegmi.iller 1-Ja upt�trân w T I;<i-'11 der Ccgtmt'arf�;pl?i/,J:>oplzie, 6. Au tl ., 1 978, p. S24) . )_ De reţiru : t ca, in timpul vieţi1 lui \Vit tgenslein, au 2l fJărut numc1 i : Tr:zta tu/ iogicoji!uso(;: ( Logisd1 -PhJ !osnphi sch e Aohandl u ng, în "Anna len der Natu rphilosophien, Bd . XIV, 3--4: 192 1 , p. 18S-262, ed. de Oslwald. Titlul latin, Tractatus lngico- tJ/J iiosopluw;::;, a fost d a t de G. E \1oore. Îil 1 9 22, în edi ţia pubJ ic,1lă de P. Kegan, L_mdon, însoţi t ă d(' o tradu cere; în l. eng le/c de c. K. O�d <:>n, C l l cnlab. l u i R. r. Ram�ey); C�âtfva ;)[1St'Tmţ. i d�l lpn· formei logice (Sor.·, ;:

R�'marks on Logic.-1 fornL, în " Pwccdi:1g nf Adsto telian Soc:i e tv '', suppl Vol. IX, 1 929, p. 1 6=:­

"1 71 ); D1cliorwr pl'n tru şco/1 ţhlţntlare (Wcirterb uch flir Vol k·;schulen, \\'ien, 192 6 ) .

Ci1 publicarea, în 1 9 52, a celebrelor CcrL"etâri filos(iftt'l' (Phi lt)soph i�ch c L; ntersuch ungt:•n, tex t germ,li\ însoţit d e o t.rJ d. î n 1 . cnhlcză, fci.cută d e G. E . �:1. Ascornbe, > B. I31achvell , Oxford) ::-c> de!:>ch ide scri a operelor pustum.t-: Notr clsupn logzcu (7'-Jotes un Log: : 1 9 1 3, în: "The Journa l of Phi loSL lph: " )-±, 1 95'7: rel u a te In : Schri ften l, 1 CJ6Cij; Memo rii 1 9 1 ..; -

1916 (To:.,Y �itclwr 19 1 -t-19 16, c u . o tra d. engleză, Ox ford, 1961 ); Lectun dicf' ( A Lecttae c :­Ethic:-. 1 9�0 : în "Thc Philo.-,ophic,1 1 Rcviel\ ", 1965); Ob�cruaţi1 fi/o:;ofice (Philusophiscr ;: Bcmerkungen , 1 930; Ox ford, 1 964; rel uJre: Schrhltln, 2. 1964); Gmmatid. ţî loso_( : ­(Ph i hsnph l.., ;:: t1L' Cr2mma tik. 1 9J2: Oxford, 1 969; reh.I<J.re Schri tten 4, 1969) : Cartec7 all,a::;tr::. -

1 24

În cele ce ur.meaza, von1 prezenta îndeosebi ideile celebrului Tractatus, pe scurt desigur, punând în atenţie totodată contrib uţia lui Wittgenstein la evoluţia logicii, metodol ogiei şi filosofiei ştiinţei, şi locul său în istoria pozitivismului şi a orientării analitice în genere . Căci, pe lângă "controversa cu teoriile lui Fregc şi B. Russell' ' , în continuarea cărora poate fi în ţeles, în Tracta tus întâlnim "şi o tendini ţă metafizică expresa, care 1-a condus pe Wi ttgenstein la construcţia un ui sisten1 filosofi c, legându-1 astfel de marH filosofi ai trecu tului, cu toa te că el consi deră,. în cel e din urmă, ca fără sens orice modalitate de sistem filosofic"4 .

-------------------------exa minare fi!usoflcil. (Das blaue Buch), Ei ne ph ilosophischc Betradt t11 11g, 1 9�5; hankfur t, 1970; reluare: Schriften 5, 1 9 70; Fzwdamentele matematicii (Die GrL.mdlagen der ivla lhl'ma t i k, 1 937-1 944, text german, cu o trad . engleză, Oxford, 1 956; ed . 2-a J 967; relua re : Sch ri flen 4, 1969); Desvc certit udine (Uber Gewissheit, 1 949-5 1 , cu 0 trad. engleză, Oxford, 1969; n�luare: Frc mkfurt, l 970, Suhrka.mp); Diverse observaţii (Vermischte Bemerkungen , C . H. von Wright, Fr. cJ. . M., 1 9 77); A 111intirz (Persona l Recollections, ed. by R. Rhees, Oxford, B. Bl a ckwel, 1 981 ) . La Suh rka.mp-Verl ag (Prankfu rt am �1a in ) au apărut : Sch riften 1-8, 1960-1 98 1 ; Schri fl(:n Beihefte 1 -3, 1972-1 979 . 3 Reţinem: F. Ba rone, Wittgenstcin. inedita (1953); P. Feyenbend, Wzttgerzstein's Phzlosopl!ical hzvcst i,-sat/On (1 S65); .E. Stenius, lNittgmstr?in 's Tmctatus. A Critica! [xposition (1960); l. Borgis, Indf'x Z l l W. Tractatus Il. Zll seiner Bibliographie (1 968); c. vVright, w. on the Foundt1tions of \ilathem:1tics (1 980); G. P. Backer /P.îvLS., Hacker, Wittgrnst!'m. Llnder.5tanding nnd .\1eani l lS (1 980); .:\. F. Gier, ltVittgenstein and Plzcnomenology (1 981 ); A. Bo twinick, \l\'itt;\e7 htel l1 and H�::>torical Understandig ( 1981). Bibli ografia 't\fittgenstein este imensă. Pe lângă cele de mai sus, reţinem înca: K. T. Fann, Suppft'men t ta tlze Wittgenstein Bibl iogmplzy, în: "Revuc Internationale de Philosophie" No. 88-89, fasc. 2-3: Wittgenstein, p. 363-370; F. I J . Lapointe, L. Wittsenstein: A Comprehc1Hive Bibliography, 1980 (297 p . : Greenwood, Westposl, Connecticuts).

\ lcnţionăm că după 1990 în cercetarea de la. noi "e manifestă un in teres deo::,ebit pen tru vVittgenstein. În acest sens, traducerile (şi comentariile în-,oţitoare> aci): Tracta tu:; Logico­Plzilosoplllcu.s: traducere de Alt>xrmdru Surâu - în: Filosofia contemporană în texte alese şi adnotate de Alexandru Boboc şi Ioan �. Roşea, 1 (Ti pografi a Cniversităţii Bucureşti, 198.5); trad., cuvânt in troductiv şi note (Edi tura Huma ni tCl s, 1991); traducere de Mircea Du mitru şi .:V1ircea Flnnla (cu note, în: Edi tura. Humanitas, 2001 ); Ce1·cetâri jllo..:.ojlu: - tra ducere de \1ircea Dumi tru şi �1ircea Flonta (cu .studiu introd. de Adrian-Pa ul l l i escu), Editura Humanitas, 2004.

De menţion,lt că .şi an terior acestora au existat la noi preocupă�·i pentru studi ul opere i l u.i \Vittgenstein, a:;;a cum am me-nţionat :în: Filosofia contemponmâ Il (EPD, 1 982) şi (m ai < mal i t ic) în : Ana liza logiâf a limbajulu i în Tratatttl logrco-filosofic al !tu Wittgenstein, în vol. Epistemologia şi analiza logi că a l imbajului ştiinţei (coord. M. Flonta, Ed. pol itică, 1975 ) p. 232-263; Limbajul între « tăcere» �i rtferentalitate. L. Wittgen steir7 şi filosofia conte nzporanâ n limbajului, în: Redsta de filo:->ofic, nr. 6 (1987), p. 546-555 .

Menţionez că el aborarea de fa ţă aparţine în principa l cercetă ri i noe1stre din perioada 1975·90 şi ::a urmare, textele folosi te urmează originalul şi (inevitabi l ' ) , m:.. traducerile. 4 W. Slegm(l l ler, Op. cit., p. 525.

125

Dezvoltând şi aplicând ideea lui Russell de "construcţie logică", Wittgenstei n a dat un nou in1puls c ercetării htnbii ca obiect al logicii şi, în genere, anal izei logice a l imbajului, deşi trebuie reţinut ca " cercetările sale despre logica şi limbă au avu t totdeatu1.a şi jmplicaţii ontologice"5.

VVi ttgens tei n însuşi scrie: "Cartea tratează problen1e filosofice şi ara ta/ crell că punerea acestora se bazea ză pe o înţelegere greşită a logicii limbajului nos tru . S-ar putea expune intregul sens al carţii în cu vin tele: ceea ce poa te în genere să fie spus, poate să. fie spus în n1 od clar: despre ceea ce n u putem ['Orbi fnsâ, trebu ie sii tăcem (subl. n.) . . . Cartea vrea astfel să traseze li mite gândirii, mai exact, nu gândirii, ci expresiei gând iri i . . . Litnita poate să fie trasa tă însă numai în lirnbă, şi ceea ce se află d incolo de lilni tă este pur şi simplu fără sens"6 .

2. Tractatus pune astfel totod a tă probleme de logică (în Jcest caz, de sen1antic ă, semiotică, epis tcn1ologie) şi de fil o�ofie (indeosebi de ontol ogie şi fi losofia lirnbajului ) . Mai mul t, după Russe ll: "sun t tratate

rnai întfli structura logice'\ a prop oziţiilor şi natura inferen ţei logice, iar de lt1 ucestee:1 se aj unge la teori z cunoaşterii , fundc:unen tele psihologiei, ale e tKii şi, 'in fine, ale nl istic lllui '7.

Epocala contrib u ţie a lui \Vittgenstein în studiul li.m.bii se leagă d e i mpulsul pe care-] dă Tra cta tus dezvolhltii sen1antici i logice, iniţia tă de Frege şi. Ru ssell, setnantkă "deosebit de necescuă pentru logică şi ex trern de importe1 n tă. ca problernă ;1 acesteia"H.

s K.T. Fz mn, D1c Ph ilr;.:;oph ie f_ / idwig �lv"ittgen�tt>ins, List Verbh, �h1nchen, 1 <J7t p. "1 7. (l L. W ittgen�tein, Tradatus ''\\lco-phifo9)phic.:us, Vorwort, în: St+riftcn l, Fr. a . M., 1 980, p. 9. 7 B. I�ussel l . Vorwort ::::Jl111 Trndat11s logico-ph ilosoph rcus, în: L. W i ttgenstPin, Sdzriften , Beihcft l .

2. Au !l, Suhrkamp, Fr. a . l\.1., 1972, p. 68. Însuşi L. \-Vittgenstt> in pn.'ciza : "Sens1.1 1 carţii e:-:; te unul e t i c'', ea constâ n d din dm1ă pă rţi : " din tr-uniJ, aci de faţă , şi <1. i tn pe c:.ue nu r1m scris-o încă. Şi tocmai ,1 cea �tâ a d11U<1 pMte estt.> cea ade,·ă ri1 tă" (Bri,:fl:' o n Ludwix ron Ficka, hrsg. von G. H nm \Vright, Otto �.fiiller Verla g, S<1lzburg, 1 969, p. ?>5).

- -

" F. Asmu-=,, l.oshico-filo�ovski Tmkfat L. lt\'ittgi'llsteina, prefaţă la : hi!cfafu..;, 1. L., ivloskva, 195R, p. R. De f.-1pt, "întreg 7_ ractafu-;-ul expune natura refC'renţia !ii. n l imbaju lu i ", dJ.r 11ctCeiJstă funcţie refen'nţiali."i a limbnjulu i ţine îr. întregime .şi exclusiv de resortul discursului şt i inţei. Ştiinţele (în pc1rticular ş t i i n �elC' na turi i) rlrtin mo1wpolr t l denotaţiei extralzns uistice, Cl dkă a discursului ,Kiev âra t ( S.:tH fals), cJ rl' �f� confundă (pentru că arc sens doar enunţul c.c în tru;-1 eşte condi pi1e de ;:;dpvăr} cu l imbn jul cin�<� t cu sens. În masura în care fil osofi a cc1ută S<� �;e ccncretizeze într-un cnrp de prnpoLiţii specific filosofice, ea se exclu de din imperi ul reft>rinţei şi iJI S(>nsului" (G. 1-Iottni -.., Pour une m•'tophzlo�opl!ie du lrmgage, J. Vrin, Paris, 1981, p. 27-2R). O spune \Viltgen..;tt:>m însuşi : "\-1etodct adevart�tă a. filosofiei ar fi propriu-zi-; aceasta : a nu spune nimic, dt>cât CE:'t'<� ce pod te fi -"PUS, ad ică propoziţitle ştiin ţelor nc1turii . . . şi atunci, de fiecare de�tă când

126

Aşa cum spunea Russell, "pentru ca o propoziţie determinată să afirme sau să nege un fap t determinat, trebuie să existe ceva comun Între structura propoziţiei şi structura faptului . Aceasta este, poate, teza cea mai impor tantă în doctrina lui Wittgenstein . Ceea ce es te con1un, între propoziţie şi fap t nu poate, aşa cum afirrnă el, să fie spus prin limbă, după modul său de expresie, ci doar să fie arătat; căci tot ceea ce putem spune are în 1nod necesar .::-\ceeaşi structură"9.

După Wi ttgenstein însuşi: "Ne făurin1 tablouri despre fapte"; "tabloul este un model al realită�ii"; "ceea ce treb uie sa aibă comun tabloul cu lumea . . . Este forn1a sa de red are (Abbildung) ", care însă "nu poate reprod uce tabloul, ci doar îl arată" 1 0 .

În centrul Tracta t us-ului se află as tfel o teorie a limb ajul ui, cu două componente: " teoria tabloului"

şi " teoria funcţiei de adevăr", ambele treb uind să răspundă la urmatoarele două întrebări : "Ce funcţie are limba? " şi "Ce struc tură are limba? '' . Limba este înţeleasă ca: "totalitatea propoziţiilor"; "propozi ţia es te un tablou al realităţii", este "un n1 odel al reali tăţii, aşa cum noi ni-l gândi1n"; "discul fonografului, ideed tr uzicală, notele, unde] e sonore - toa te se află laolaltă intr-o relaţie internă reproducătoare, care există între litnbă şi lume"l l .

Deci, ceea ce este comtm "

propozi �iei" şi //faptului " nu poa te să fie spus in litnbaj, ci doar ""uătat"; căci tot ceea ce poate fi spus trebuie să aibă aceeaşi structură . Precizând că Wittgenstein "avea dreptate să pună accentul pe importanţa struc turii", Russell evidenţia totodată dificul tatea: această teorie "constituie baza unui curios gen de tnisticism logic'', în trucât "forma pe care o propoziţie adevărată o îrnpărtăşeşte cu faptul l:orespunzător poate fi n umai arătată" 12 .

ci neva a r \TC'il s21 sp�mă ceva metJ. fizic, �ă i s�:> demonstre7t că el n.u a dat nici o scm nifica ţiP Clnumitm sem ne din pwpnziţiilP sL1le" (Tractatu::: 6, .3�\ în: Schriflcn 1, p. 82 ) . 9 B. Russel l, Op . cit , p. 69. Jo L. vVittgenst.ein, Tractatu-,: 2 . 1 ; 2 . 1 2; 2 . 1 7; 2 .172: în: Sdz r({tc11 l , p. 14, F i, 1 6 . Este conţinută aici ,, teoria izomorfismului semnificaţiei şi ad evărului pro�;o.t:i ţlei ": b,1Lata pe "conceptul cva simdtemn tic abstra ct de tii.blou" (\V. 5tegnuil ler, Op. cit., p. 549 ) . : î L. \.Vit tgenstein, Op. cit. , 4.001 ; 4 .01 ; 4.014; (p.23, 26,. 27). În con tim.t a n.' (p . 27: .ţ _Q 1. 5; 4 .016) se arata: "posibl1 J tah'c1 tutu ror �imi litu d i ni l or i'1. între� i i capaci t�i ţ i Î fl loginative <.1 modolităţilor noa.stre de exprE>si t:� rez idă în logica n�prod uceri i "; "pen tru a îr1ţelegc es�:�r.. ţa propoziţie i , sa ne gândim la scrierea h ieroglifica, cMe reproduce bp:ele (T.:�tsa chen) pe care le descrie. Din ei'\ rezu l tă alfabetul, f.�rci a s� pierde est�nţialul reproduceri i" . 1 2 13 . Rus:�el l, Hi5toin' de 1 11e� idfes ph ilosophiques, Gzd limn rd, Pa.ris, 1 96 1 , p. 1 -U . Dincolo d e vVittgenstcin , Ru :o.sell preciza : "dacă în 0�ice l imbă exi s tă cev a ce ea !' ... t p�)u te o.;ă e:x prime,

1 27

Aceste a ant renează o di scuţie mai largă despre ,, limită " : "limitele lirnbii mele înseamnă li n1i tele lumii mele"; "1ogi ca tunple lu mea, limitele hnnii sunt şi limitele ei"; r,că lumea es te li. mea, aceasta se arată în fap tul că limi tel e li mbii (ale l imbii, singura pe care o în ţeleg) însearnnă limitele ltn11ii mele"13 .

Lirnita are astfel două înţelesuri diferite: (1 ) lin1itele "lin1bajului

meu" şi (2) lim itele logicii. Cele două nu coincid, deoa rece lirnbajul în care exprim "lumea mea" este al meu, dar litnitele logicii nu sunt ale mele.

În ultilnă. instan ţa, procedeul lui Wittgenstein ar putea să fie considerll t ca u n criticism sui generis aplicat la limbaj şi, implicit; la gândirea însăşi, d ar fără adevărurile a priori şi fără. ten1eiuri " transcen­dentale '' . A utorul celebrului Tractatus sugerează o întrebuinţare mai

largă a ideii critice, aplicând-o la limbaj . () d a tă cu Trac tatus, o serie de carenţe ale prograroului logicist

sunt d epăşite, iar analiza logică a limbajului ştiin ţei îşi află noi perspec tive în investigarea struc turilor sintactice şi semantice, înţel ese ca veritabile suporturi ale cunoaşterii.

Depăşind analiza tradiţională, lega tă structural de gnoseolo­gismul mod ern , Wittgenstein pune în centrul reflecţiei proble1na va labilităţii li lnbajulu i, a contribuţiei acestuia în realizarea cunoa!?terii. Critica imperfecţiunilor limbajului obişnuit şi incercarea, de a construi un limb aj l ogice;; te perfect au ajutat consid erabil la i nstituirea distincţiei din tre cunoaş terea. obişnuită şi cunoaşterea ş tiinţifică. Principalele rezulta te ţin însă de elab orarea principiilor simbolismului şi ale unei con cepţii n1oderne despre rolul activ al limbii în cunoaştere.

Discu tarea ten1elor "limbă şi limba(, "limbă şi \Torbire" şi, mai ales, "Un1bă şi gândi re" -- sintagmă definitorie pentru configurarea unei filosofii c1 limbajului - a nunţă astfel încă de aici calea l ogico-semantică a studiului l imbii şi litnbajului de la Frege la Wi ttgenstein şi Carnap . Căci

este posibil oricând să construim un limbaj de ordin superior, ca re pHrni te să sp unem aces t Cl�\ ·a" (Ibutem, p. 14 l ) . Este dificih problemă a acceptării sau nea cceptari i metalimbajului. ; , L. Wittgenstein, -1 mctatu� : :1 .6; 5 .61; 5 .62; în: Schriften L p. 6·+, 65. Ai ci, \Nittgenstein "nu cau tă ddoc să definea scd l i m itele pl)Sibi l ităţilor um<�.ne", ci "limitele absolute ale limbaj ului, <�<şa cum Kant îşi propu sese să definească l imitele absol ute ale gBnd irii" ( D. Pmrs, t·Vittser;�tcm, Seghc:rs, Pa ri .;,, 1 970, p. 38) .

128

proiectul cu adevărat modern al aces tui studiu îl cons titu ie o "cri tică a limbajului", solidară cu "critica ş tiinţei " şi, totodată, condiţia ei.

3. ivlomentul cel mai semnificativ în procesul noii configurări a logicii, epistemologiei şi filosofiei limbajului îl constituie , la încep ut de veac '20, opera lui Wittgenstein.

Continuând elaborările lui Frege, Peano şi Russell, îndeosebi programul celebrei Principia Mathcrna tica (1910-1 9 1 3) a lui B . Russell şi A . N. \Vhi tehe::ld de reconstrucţie a matema tici i şi logicii, Lud \vig VVitl gen c:tein a situa t tot mai hotărât în centr ul preocupărilor teoretice studiul li1nbaj ului, con tribuţia sa în istoria semioticii şi a sem;Jn ticii logice fiind hotărâtoare şi pentru dezvoltarea logici i moderne . Întrucât Wittgenstein a dezvolta t "două filosofii diferi te, dintre care cea de a doua (este v orb a d e lucrarea postumă, 1952, scrisă in tre 1 945---19 -

Plrilosophischc-Unters uchungen), care a accentu a t cunoscuta "cotitură lingvistică" («linguisti c turn»), nu p oate fi înţeleasă ca o continuare a celei din tâi", s-a convenit ca "filosofia dezvol tată în Tractatus să fie desen1nată ca filosofia lui t'Vittgens tein 1" 14 .

Aplicând �i dezvoltând ideea lui Russell de _ ,consl rucţie logică"

(logica reprezintă, după Russell, /) esenţialu l în filosofie", i a r "construcţia logică" este metod a, procedeul ce se aplică şi în filosofie , este n1etoda analizei logice 'a limbajului), Wittgenstein dă un nou im_pt : ls cercetărilor asupra limbii ca obiec t al l ogi cii şi, în genere, analizei logice a lirnb aj ului (natural şi formalizat ) .

Tmctatus logico-philosophicus (1921) - precizează vVittgenstein -"tratează prob leme fi losofice şi arată că punerea acestora se bazează pe o greşită înţelegere a logici i lhnbajului nostru. S-ar putea expune întregul sens al cărţi i în cuvintele: drspre ceea ce nu putem vorbi, e mai bine sâ t/icfm . . . Cartea vrea astfel să traseze limite gândirii, n1ai exact, nu g.îndirii, ci exprimării gândiri.i . . . Limita poate să fie trasa tă însă nu 1na i în limbă, iar ceea ce se află dincolo de lin1ită este pur ŞI simplu fără sens" 15 .

Ideea " tăceri i" reapare în fonna propozi ţiei a 7-a : " Desprr ceea ce n u putem corbi, st1 tâccm"1h . Între aceste două tăceri (sau două momente

�-< \'\'. Stl'md l :er/ Ha upt.,triJrn ; tn81'11 dcr Ge;5el l wart�philo::>oplne, 6. AufL, Bd. 1, Sluttga rt, A. Kr0n er 1 978, p. �24. 1 1 L. \Vittger:stei n, T mctatu:. logicu-ph ilo,c:ophicus, în : S�.Jmftcn 1 . Frank fmt, .:1.i-..L, Suh rkarnp, 1980, p. 9 . : (; hil'/11, p . 83,

129

ale prezenţei "tăcerii") se află studiul a două probleme fundamentale, anume: (1) care este esenţa logicii? şi (2) cum se raportează limba la lume? . . . Logica, limba şi lumea - iată cele trei probleme fundamentale ale Tractat-ului "17 .

,,Tăcerea ", cumva referenţială, anunţă implicaţii le (ceea ce logic s-ar nun1i "angc1jamentele") ontologice ale acestei cărţi, al cărei sens

"este unul etic

", ea fi ind alcătui tă, preciza Wi ttgens tein (vezi şi nota 7),

din două părţi : "d intr-una aci de faţă şi alta pe care nu an1 scris-o încă, tocmai această a doua parte fiind cea adevărată'' 1 fi .

4. Ideea funcţiei de semnificare a "

tăcerii" a fost pusă în lumină chiar prin folosirea accep ţiei vdttgensteiniene în "poe ticile tăcerii", elaborări pentru care "tăcerea cons tituie ea însăşi o cale de funcţionare a vorbirii dincolo de puterea cuvintelor"19 .

Chiar " reflecţia filosofică asupra limbajului în termenii relaţi ei cu tăcerea marchează întoarcerea atenţiei că tre densitatea şi ambiguitatea

: 7 K. T. fann, Dic Philosophi(' L Wittgen steht, Mi.inchen, List Verl.:tg. 1 971, p. 1 6 . 1 8 L. Wit tgenst\.>in, Hrzefe ri n Lurlz�ng :1on ficker, hrsg. von G. H. \· on Wri ght, Sdlzburg, O . Mullcr Verlag, 1 969, p . 35 . A prop<)�; de corespondcnţfi.: î n cuno�cuta: Gmzt'r Philosoph:.cl1c Studie 1 1 , In terna t iona le Zei tschrift (tir 1\na.lytische Philosophic (n)i . 33 /34 - 1 989, p. 5-33) se află (poate încă n e\·alorificr:t ! ) urmă toa rea d ocu men!.:n·e: Gottlob Fregc: Rriej(' il l l Ludwzg Wittgen . .;; teili mts dt'n Jalzren 1914-1 920 (hr�g. \'On A . Janik, mit e:incm Kommenta r versehen von Chr. Paul Berger) .

Di n , , Vonvort' ' { A. Janik) reţinem: ,,Sc risorile i ui Frege asupra ,, rractatus,> - ului ne îngă duie să recunoi1ştenl nu num,1i considera ţia şi prictema pe care acestll ') sim ţea pentru "Vittgl'nstei n, dM şi bptul că ,1mbii gâ nditori c1veau concepţii fo<-: rtc diferite despre clnritatr! ­temă căreia trebuie să-i în ţelegem deoseb1rea profund�1, care-i dt':;pa rte unul de celălalt pe adepţ1i unei filosofi i ana l i t i ce" (p. 7).

Este de reţi nut că (aşa cum se ara tă în ,,Kornment.u") "scrisorile de răspuns s-a u rătăcit probabil pentru h)tdeaun<l . . . Din aceste scrisori şi că rţi poş ta le ale lui Fn.•ge se poi. ev idenţia locuri care fa c lr irnitere meu mult :-;au mai pu �in dar !..1 cvcni:ncntp bi ografice concrete d i n \· i.J. ţa lui Wittscn:;tcin " (p. 26).

În l egă tura cu cln;·itatr'il, doa r o rema.rd: "Asu pr<"l s t udiul U l (c ·:orba de Tmctaru5 -n.n . ) ·- sute Frew• ( Bc� d K!einen, dcn 30.9. 19) - ca rl.idl'e nu pot sJ em i l n i ci o judecatbi, n u pen lru cii nu aş fi d0 acord cu conţim.tu!, ci întrucât ccn ţ�n u tul Îrr'.i est� pn�a puţin cla.r. Poate v ,m, găsi, dup;;1 ce .ne \·o m fi lămuri t odată a�upm înt>-e!Juin ţifri: cu-i.0ii f l llui, că nicicum nu n e în di:'r�<irtă m fo,u-te rp u lt un u l de a l t u l " (p. 2 3 J .

Ori cum conţinu t :..; l acestor scrisori r�m:mc d e 5Ludi.J. t c u .1 ten ri e ş i utilizat în înţclegt:'n.•a con("epţit>i lui \Nit t gen s lei n . La aceast,, nl.' ajutil unul dintre cn.:a tori i logicii moderne: frege. 1�' St . L. Bim:lc•ma nn, l·Jcu1c�?gcr muf l!Vittgen�tt' in: Tire Poetit.:5 of Silmcf, \Va �hington, Cnivcrsity Pres� of America, Tnc. J 98 1 , p. 7.

1 30

cuvintelor"; "nu p ute m cznwaşte tăcereaÎ d eoarece nu pu tenl descrie ce este ea; putem însă să descrlern efectele tăcerii, care are semni ficaţie tocn1ai întrucât îi traim efectele. Teoria descripţiei a lui \Nil tgenstein ne ajută să înţelegen1 fap tul că atâta tilYl.p cât ceva ră rnâne mi sterios �i itnponderabil, noi vrem să câştigărn ceva din experienţa noastră cu prh'ire la acesta . Trebuie să înYăţăm să fim atenţi la ceea ce ne oferă

tăcerea şi să încercăm să evi tărn să ne gândim la ceea ce ar putea fi

esenţa ei"2C. Ca şi Heidegger, au tor ul Tracta tus-ului vrea să înlocuiască

"me tafizica,; cu fenomenologia; căci proiec tul iniţic.1 l al celor doi gând itori viza " decons truc ţia concepţiei n1f'tafj zice, bazată pe rup tura intre subiect şi obiect sau conş tiinţă şi lucru

"; tocmai de aceea

"princi pala l or contrj buţie " la is toria gândirii este una metodologică, legata de "1nodificarea rrte todei fenomenologi ce a lui Husserl în termeni i unei interpre tări li ngvistice"21 .

În term enii Tratatului, aceasta inseamnă consid erarea "subiectului meta fizic" drept limită: de aceea, prezenţa "tăcerii" este

absenţa a ceva prim ar, dar iniţial . "Tăcerea" aduce as tfel, ca şi sen1anticul, semni ficaţia şi limita pusă prin prezenţa limi tei efective a

expresiei gândirii . Deci, ,,tăcerea" ca formă a limitei expresiei, nu ca "fenomenul

tăcerii", ceea ce ar angaja o "ontologie a tăcerii'', fundată dincolo de

experienţa ştinţifică, în "experienţa mistică". Aş,1 ctLn1 s-a observat însă, "o

ontologie a tăcerii ar putea să beneficieze din considerarea diferitelor moduri ale conştiinţei (awareness) în medierea dintre sine (self) şi lume"22.

În alţi tern1eni, "ontologia tăcerii" nu ar însemna astfel absenţa

d iscursului, n1c1 nonsensul ori "nedeterminatul " în rapor t c u

"determina tul" (in sfera disc ursului) . Căci " tăcerea" aduce oricând (în mod uri d iferi te, după contextul tipului de experien ţă) struc tura semnifica ti vă.

În cazul Tratatului , tăcerea angajează însă nu atâ t o ontologie (deşi experienţa ş tiinţifică în care se mişcă angaj ează un asemenea

·----- - -------20 Idcrn, p. 1 1 , 54 . Ll Jâr' I IZ , p . 57, 1 2H. 22 Fr. Slrcng, Thc Ontology of S ilence and Compamtivc A1y::-tzcism, în " Ph i i osophy Today", Vol. 27, No. 2 ; 4 Surnrner, 1 983, p. 122, 1 27.

131

demers), cât o semiotică, rrt a � exact o regândire a demersului logic prin Yir tuali tă ţile celui semiotic . Tocma i de aceea, planul fundamental rămâne cel semantic, logico-sernantk, nu cel hermeneutic (pentru care este definitorie acceptarea pluralităţii experienţei sau, cel puţin, operarea în câmpul altei experien ţe decât cea ştiinţifică).

,,Tăcerea" semnifică, într-un fel pune, o prezenţă; ea nu marchează ab senţa discursului, ci doar îi circumscrie li1nitele de \ 'aldbil i ti1 te . "Tăcert>a" implică astfel conştiinţa lirnitei şi este de două ori semnificativă: ca formă de desemnare a inexprimabiluJ ui şi ca formă a prezen ţei l i n1 itei în "expresia gfindirii", adică în limbaj .

5. \'Vi t tgenstei n cauta să definească astfel ,Ji.n1itele absolute ale li1nbajului , aşa după cum lnunanuel Kant îşi propu sese să definească limitele absol ute ale gând irii " : De aceea "critica raţiunii pure devine critica lingvistică , ducând pânil l a capăt şi vechea crHkă nominali stă a lin1bajului23. Prin aceasta se aj unge la "revizu irea concepţiei dristotelice şi raţi onaliste a lin1bajului şi a propoziţ�ei", depă şind u-se to tod a tă 1,scep tic i.smul lingvistic"24 .

Tractatus-ul aduce în esenţă o nouă concep ţie a lin1bii şi a li mbaj ului, axa tă pe d istincţia între funcţia limbii şi strZL ctura l imbii: "Ne făuriln tablouri despre fapte" · ,;Tabloul (Bild) este un model (subl. n.) al realităţii " : / fCeea ce trebuie să aibă tabloul ccnnun cu lurnea . . . este forn1a sa de redare (Abbild1!1 1g)" , care însă ,, nu reproduce tabloul, ci doar îl ara tă ''25 .

.�,Tabloul" este un " concep t cvasima tematk abstract" ce susţine " teoria .serrLnificaţiei_ şi a adevărul ui propozi ţiei "16.

Ca " tablou a realită ţii" , propoziţia t:')te " tl n 1nod el al reali tă ţii, aşa cum noi ni-1 gândin1 " şi, ca ure1:1re , ca "totali tate a propoziţiilor", limba se a flă nurrti1i "într-o relaţie i ntern() reproducă toare (abbildend e) fa ţă de lun1e, aşa cum se află "discul fonogr dful ui/ ideea rn uzicală, notele, undele sonore"27. Căci "posibiliti:� tea tu turor simbolurilor, a în tregh capacită ţi a mod alităţilor noastre de exp re::>i e re.?.idă în l ogica

n J . Haberrrns, 7 u r T.o;.;ik da Sozialwt:5Sr'11:>dtt�/ft'n , F r.:uckfL; : · r .1 \ 1 . , � ;;52 . :"' 2-i�' -2 ..; T. de \'liEiro, Lud�o(\ l"littgeJZstcin . J li� Pi!1Cc : n • i 7.. · '��. , , ·-·.' · : " • : : · : t c·J :)..- m;-rn tir.:s, D. Rei del, Dord rech t - 1-Iol land, 1 96Î, p. 27, .37.

.

2� 1 . . Wittgenslein. Trachrtus . . . 2 . 1 ; 2. 12; 2 .17; 2. 1 72; i:-t : � _- : :-:.·�-- , : .' :.t, l ;. l6 . 2<' \V . Stegml.ill er, Hauptstronnmgen der G:gen�cmL <:plnl.--.:-c'� :: :·: 3.� . . J-"' · ::1 -1 9 . 27 [ . Wittgc>ns tE>i n, Tmctatuf; . . . : 4.001 ; .1.0 1 ; LOl-1:; 2.:: : ( ' · ' _· : · ·"' "" ::; ·\ � -;-.

1 32

reproducerii"

şi, ,.,pentru a înţelege esenţa propoziţiei, trebuie să ne gândim la scrierea hieroglifă, care reprod uce fap tele pe care le descrie, din ea rezultând alfabetul fără a pierde esen Jialul reprod ucerii

"28.

Teoria "tabloului '' este astfel o teori e a gândirii, a carei serrtni­ficaţie priveşte nurnai "actele spirituale

" ce se pot exprim a în propozi ţii.

"Crmărind să traseze gândirii "o limită"

, rnai exact, nu gândirii , ci "expresiei gândirii", Tratatul pune "tăcerea" în contextul "logicii limbaj ului nostru". Şi aceasta întrucât sesizează dificul ta tea: "pentru a trasa o limită gândirii, ar trebui să pute1n gândi ambele părţi ale acestei limite (ar trebui , deci, să pu tern gândi ceea ce nu se poate gândi)" .

Limita nu poate fi cea a unui subiec t "n1eta fizic"

(nici macar cel transcendental, al "condiţiilor posibi lităţii " , cum spunea Kant) , ci a discursului logic prin obiect-obiectualitate, delimitat de demersul logica-semantic prin referent-referenţialitate . În aceasta din urm �î însă sunt de dj stins d ouă planuri: (a) cel referenţial prin semnificaţie - obiec t semnificat şi (b ) cel referenţial prin "tăcerea

" semnificativă. De aici şi

curiozi tatea: "tăcerea", ca parte componentă a "logicii limbajului nos tru" şi, ca urmare, punerea litnitei prin /f tâcere" (pentru ceea ce nu .se poate gândi) nu impune o limită de tip agnos tic.

De fapt, însăşi teoria " tabloului" şi a propoziţiei foloseşte procedura limitei pentru a evita şi raţionalisrnul şi .scepticismul. Astfel, în Tractatus se spune: "Noi ne forn1ăm imagini ale fap telor'' (2. 1); "ln1aginea are comun cu ceea ce es te reprezentat forma logică a reprezentării" (2.2); "Imaginea reprezintă ceea ce reprezintă, independent de adevărul sau falsitatea ei, prin forma sa de reprezentare'' (2.22); "N u există imagine adevărată a priori" (2.225); "ln1aginea logică a faptelor este gândirea

" (3); "Gândirea este propoziţia cu sens

" (4) . Ceea ce e cel mai important aici, anume "forn1a 1 ogică a

reprezenlării" izomorfismul şi referenţialita tea sensului cond uc ia tria da "lume - limbă -gând ire

", în care nici una nu e reductibHă la al ta . În felul

acesta medierea prin sens (limbă) evită şi dualismul in1 a gine-lume şi monistnul raţionalis t al "inteligibilităţii lu1nii

".

6. Teoria despre "reproducere,., şi "tablou" ca "model al realităţii" ptme în a tenţie izomorfismul structuri lor limbii şi gând irii, diferenţa între "forn1a logică a reprezentării

" şi "ceea ce este

2R Ibidem, 4 . 0 l ; 4 .0 1 6; p. 27.

133

reprezentat{/ (faptele), "

tabloul " fiind itnagj ne doar în sen�:; de model; nt o redare ca atare . ci o altern ativă la reprezenta t altcev 2. (calitativ) decâ o rep rezentare . Pl)SibilHatea in1aginii-1nodel e d ata prin proprie ta te i sin1bolu ri lor, "logica reproduceri i " în modali tăţile n�x1stre de expre"i.e" Esenţiah:l il constituie astfel o concep ţi e nouă d e5pre esen ţa l imbilj ul u: centrată de ide�a lirnbajului .., logice�te p·e:dec t" .

Ideea a ceva ce nu poa te să exprime o limbă , precum şi posibilită ţii de a con strui "un limbaj de ordin s uperior" aduce ÎI� atenţi d ificultatea meta.lin1baj ul ui, a acceptării sau neaccep tarii lui . In ace� sens, s-a vorbit de o "rnetalingvisticitate tragică " a Tratatului, ca re s zba te "între o conşti inţă fără iluzii a secund arizarli filosofiei � ataşarnentul pu tern ic la suveranitatea logos-ului filosofic antic", m<:

exact "desfăşurarea unui mctalimbaj me tafizic este în cele din urm nega tă în folof'u1 tăcerii, preferată unei prC� ctici filosofice secundare''2 Este ceea ce spune însuşi Wi ttgenstein: "Adevărata metodă a filosofi( ar fi ca a tare urma toarea: a nu spune nimic al tceva decâ t CE'ea ce poate spus, ad i că propozi1-i i 1e ştiinţelor na turii . . . iar atunci, dt, fi ecare d a t când cineva a r vrea să sp ună ceva metafizic, s ă i s e arate c ă e l n u a de nici un fel de sernnHicaţie anumitor sen1ne d in propoziţii le sale"30 •

Deşi Wi ttgenstein sus ţine ideea na turii referenţiale a limbajulu aceasta fu ncţionează exclusiv în discursul ş tiinţelor na turii . Filosofia c atare este exclusă din discursul cu sens: "orice filosofic este << critic limbajulu i >) (Sprachkri tik) "; scopul filosofiei îl constituie clnrUzcarea logică gândurilor . . . Filosofia n u este' o doctrină, ci o activitate. O operâ filosofic crmstri fn principal din rlarifiâ'h-i"31 .

Dincolo de acestea, Tractatus-ul aduce o contrib uţie epocală 1 istori3 sen1io ticii şi a se1nanticii logice iniţiate de Frege şi Russe� Acea sta contribuţie se leagă struc tural toCln ai de unite1 tea de s tructu1 între lirr_b aj şi gând ire şi de sen1nala rea posibili taţii me tali n1bajului.

În alţi tern1eni, structura lingvis tică în care spunem ceva � poate să fie ea însăşi spusă, sau: nu puten1 "spune" limbajul în ca: spunetn cev a. De unde şi necesita tea 111etal imb ajului, pe ca: Wi ttgenstein 1-a p us ca dificulta te , dar ca necesar.

2'' G . Hot tois, Pou r nne mNaplnlosopluc du langasr', Paris, J . \'::-in . 1 98 1 , p 29 . .>o L. \V ittgenslein, Op. cit . , 6.53, p. 82. Jl fb iâcm, 4 .CC•3 1 ; - L l l 2, p . 26, 3 1 .

1 34

Totodată, el păstrează distincţia între limbă şi gândire intr-un izomorfism structural, funcţional, aşa cun1 o arată aforismele 5.6; 5 .61; 5 .62: "limitele lin1bii mele sunt limitele lurnii mele"; "logica umple lumea, limitele lumii fiind şi limitele ei"; "lumea este a mea, aceasta se arată în faptul că limitele limbii (singura pe care eu o înţeleg) sunt limitele lumii mele". Limita are astfel două în ţelesuri: (1 ) lilnitele ,)îmbii mele" şi (2) lirnitele logicii. Cele două limi te nu coincid , deoarece l in1ba in care exprim "lumea mea" este limba 1nea, pe când limitele logicii nu sunt ale mele.

În ultimă instanţă, procedeul lui Wittgenstein poate fi luat drept un criticism sui generis aplica t la studiul limbajului, fă ră adevărurile a priori însă şi fără temeiuri "transcendentale". Tracta tu� sugerează as tfel o

nouă. întrebuinţare a ideii critice . Ca şi lilnitele gândirii , limitele limbii au carac ter de necesitate şi, ca atare, ele trebuie să fie trasa te de logică, critica limbajului fiind astfel şi o critică indirectă a gândirii .

f)epăşind analiza de tip tradiţionat legată structural de gnoseo­logislnul mod ern, Wittgenstein situează în centrul reflec ţiei problema \·alabilită tii limbaJ·ului, a contributiei aces tuia în tealizarea cunoaşterii, , 1 in delimitarea structurilor sintac ti ce şi semantice ale acesteia . Cri tica imperfecţiunilor limbajelor naturale şi încercarea de a construi un limbaj logiceşte perfect au contribui t în mod substanţial la in.sb tuirea distinc ţiei de esenţă dintre cunoaşterea ştiinţifică şi cunoaşterea co1nună. Princi­palele rezul ta te ale Tractn t us-ului converg însă în direcţia elaborarii principiilor sin1bolistnului şi a le unei concep ţii moderne despre rolul activ al limbii în desfăşurarea cunoaşterii şi � tiinţei ca atare.

7. În opera târzie a lui \t\Tittgenstein (după 1 945, în forn1ula : Philosoph.ische Untersuch ungen, 1 952), analiza logică. a litnbajul ui es te extinsă la limbajul comun. Sub influenţa a ceea ce s-a nurni t "Wittgenstein Il" , s-a inten�ificat activitatea Şcolii de la ()xford, concretiza tă în ,,cotitura lingvis tică" ( <<linguis tic tu rn>>) , do1nina ntă a gândiri i anglo-saxone conternporane.

Cercetările filosofict! mărturisesc însă o rup tură cu teori a limbajului din Tractatus şi orientarea �pre o corlcepţie ,,de o rigidă unilateralitate", însoţită de o nouă filosofie, prin care încearcă "o eliberare trep tată de această in terpretare"32. Cercetliri filosofice, contin�·tă. auto:uL rămâne însă

·.c W. Stegmt.i.ll('r, Op. C!f., p. 562.

1 35

"o cap odoperă a prozei germ ane" şi, d eşi nu conţine n1c1 o "expresie tehnică", este "una dintre cele mai grele lucrări din istoria filosofiei"33.

Această carte a lui Wi ttgenstein conţine In a i 1nult "remarci filosofice", "o mulţi 1ne de schi ţe de peisaj", oferă "privitorul ui " doar "un albun1 "3-i .

0-:ou a concepţie asupra limbajului se op une concer•ţiei dupa care "orice cuvânt are o se m.nificaţie, iar aceasta este subordonată CU\Tântului, este ob iectul pentru care cuvântul dă socoteală "35.

Este (cum am vă z u t rnai sus) teoria "jocurilor d e limbaj" (Sprachspiele), d upă care semnificaţia (Bed eu tung) es te "în trebuinţarea în limbă

" şi priveşte orice cuvânt, întreb:.1inţarea d inco] o de care nu

poa te trece nici logica şi, Cl_l atât mai puţin, fil osofia: aceasta din u rmă 1,nu poa te atinge nicictnn întrebuinţarea faptică a linlbaj ului, ci o descriere numai

", fă ră a putea să o fund arnenteze, "trava liul filosofic",

reducând u-se la " o îngrămădi re de cnnin tiri orienta te de un anumit scop "36•

În virtutea teoriei "jocu rilor de litnbaj ", vorbirea unei limbi este o parte a unei activi tăţi sau a unei "forme a vieţii" şi, ca urmare,

"cuvâ ntul nu are nici o sernnifica ţie dacă nu este exprimat

", sau, mai

complet: ,,pentru c1 1nare clasă de cazu ri de întrebuinţare a cuvântului <<semnifica ţi e», dacă nu chjar pentru toate cazu rile întrebuinţării sale, acest termen se poate explica asttel: semnifica ţia unui cu vânt o constituie întrebuinţa rea lui in limbă"37.

Schint.barec1 concepţiei despre limbaj pune aici accent pe latura pragrnatică şi pe contex tul con1unic ării, in fluenţând consid erabil cunoscu ta "ordinary languagr plz i!osophy" şi teoria "ac telor de vorbire" (Speech acts) . Într--un alt plan: o "hermeneutică pe temeiuri Wittgens teiniene '' , în care "descrierea j ocu rilor de limbaj, ca unitate a întrebuinţării limbajul ui, fonnei vieţii şi d eschideri i Jtnnii trebuie să preia funcţia co1nprehensiunii hern1eneutice a intenţiilor de sens"38 .

33 !dt>nr, p. i(i3, :16- L .'.J L . \Vittgen stei n . Plll {()��:..pJu�che Un tersudwnge�l, in: Scln�ften !, p. 2BS, 286. '-o; Idem, p . 289. 3u JdCill , p . : �-l2, J-1:5, 346. 17 [dcm, p. 3-lÎ. ·;� K .O. Apel , T:rans_f(mnation der Piulosoplric, Bd. 1 : Sproc:lzpm;_;;lllatik, Sl'miof fi.:, 1-!emlt!J:eidlk, h,1.nkfurt .1 . M., Su h rktimp, 1 97�, p. 367 .

136

8. Receptarea conceptului "Lebens,-velt" din fenomenologia husserliană a şi cond us apoi la o regândire a unită ţii d in tre setnnificaţie şi jntenţionalitate, aşa cum o arată noile dez\'Ol tari din cercetarea analitic ă a li1nbajului şi acţiunii .

A ccentul Ct'rcctărilor filosofice pe la tura pragma ti că şi to todată pe funcţia acţi onală a limbajului părăseşte, creden1, teza referenţialităţii limbaj ului, dar nu pe aceea a limitei. Deşi nu se n1ai anunţ-ă ca " tăcere", limita "expresiei gândurilo::.- '' rămâne ca limitare a sernni ficaţiei (aduce referen ţialitatea) la "întrebuinţC'.rea în lirnbă".

Teza ,,cuvântul nu are nici o semnificaţie, d acă nu este expritnat" nu face decât f:ă lege senu1iticabilita tea de con textul exprimări i efective (nu al exprin1 abili tăţl i ) . De fap t, \Vittgenstein schiJnb ă concepţia despre limbaj :;i rap ortul limbă-gândire. S-a observat, pe bună dreptate, că în "ultim a filosofie '' a lui Wittgenstein lipseşte "pofta de ceea ce este general" C,c raving for generality"), iar grarnatica dobândeşte o , ,impor­tanţ.:1 ho tă râtoa:::e" în "înţelegerea func �i onării lirnbii şi totodată a

cunoaş terii umane "39. \1ai 1nult, limbaju l. este "încorporat 1ntr-o <<formă a vie ţii>) ( << form

of l i fe>> ) , "un set de acţiuni în care regulile gra n1 a ticale ser\·e�c d oar ca o bază pentru conntnicare"; limbajul ,,,există într-o con1unita te, lingvistică şi implică f6losirea şi aplicarea regulilor gratnati cale"'w.

Legarea limbaj ului d e contextul comunicării , de "fornle ale vieţii '' înseamn ă, i n1plicit, 1 tn alt gen de con textua lizare (decâ t cea logică din Tracta tus'}, Clnun1e cea situ aţional trăită.

C!?rcetâri filosofice întoarce demersul că tre sfera prestii nţifică şi, cu aceasta, programul unei )hnbi ideale" este pilr�1sit. În schiinb, aşa cum s-a remarcat, conc enerea ".situationalitătii umane" ca lingv istică "a si tuatiilor r , , , trăite", ca "situa ţii lingvistice" pern1ite ceva mai mul t decât 1narcarea irnportanţei preştiinţificului: descrierea "grarna tic al i ta ţE profLu1de a discursului mental, discurs care este Îh rnod a priori intersubiectiv. Căci se presupun 1 Llnli ale lj mhii în şi prin care es te în primuJ rând posibil aces t discurs . Aceste huni bng-v·istice (Sprach\velten ) ar pute,1 fi d esemnate ca «subiectele transcendentale>' e�le Ct:rcetl'irilor filosojice''·i 1 .

39 \-1. K. \·1 un i tz , CJiltt'mporar.:; Anali tic.: F/J i{(J::;oph!l, p. 27--i, 2S7. 40 Ide111 , p . 307. _.l Th. Ren tsch, Hcidtg:;:,cr und i,ll/zi-t,� e,1st?.i"n . Exi�tl.'ntial - und Spracha11aiy�·en :: 1 1 den Grundlas;en philosoplu�dwr A n thropolog iP, Stuaga. I t. Kl ett-Coita, L 985. p. 14, 338.

137

Angajarea unită ţii subiecti v-intersubjectiv readuce cumva referen­ţialitatea, dar nu cu viză la Lm referent, ci doar ca o intenţiona]ita te, o dispozi ţie pentru con1unicare. "Tăcerea", în Tractatus, formă a senmi­ficabilităţii, lasă să vină preştiinţificul, "lin1ba lumilor" ce premerge şi condiţionează, anunţă ,1lumile'1 discursului teoretica-ştiin ţific.

Şi aici răm ane cev a "inexprimabil", care poate "doar să fie arăta t", numai că îl ara tă nu sen1nificabili tatea "tăcerii ", ci situnţiona­U ta tea con1unică rii, căreia îi este proprie comprehens iunea, nu discursivitatea enun�-ului logic cu sen s (ca în Tractatus) .

În acest sens devin edificatoare câteva formulări din Cercetări . . . : ,,Esenţa este exprimată în gramatică'' (371 ),: "Ce fel de obiect es te ceva, aceasta ne-o ara tă gramabca'" (373). "Priveş te la jocul de limbaj ca la ceea ce este primar! " (656)42.

Dacă ne amintirr1 de Unsinn (ne-sens) din Tractatu� ca de cazul în care este în genere hazardat să vorbhn de prop oziţii (acestea sunt pentru nsinvolln şi , ,s]nnlos", cu sens şi fără sens), totul devine i nteligibil .

În fond, pre� ti. in ţificul se situează tocmai în aces t pla n (al inter'iu­biectivită ţii şi comunicării), pentru core nu a sun.renit încă ",spaţiul l ogic" . Dincolo de teza : "fap tele în spaţi ul logic c:onsd tuie hunea'' (Tractaf t is, 1 , 13), se ad n1it "Sprachvvel ten " ce premerg "discursului n1ental' .. (mentaler Red e) şi justifică, după VVi ttgenslein, forn1ul a: "diese 1\.ede ist a priori intfrsubiectiu" .

T)ou�i planuri c1 1e discursului, deci: unul al rostirii lui .subiective, celălal t al "subiec tului transcendental" (în sens de condiţie prealabilă) "în 1nod a priori intersubiectiv" . l)upă o form ulă încetăţeni tă de fenomenologi e, este "lurnea vieţii " (Lebcns welt), în accepţie filo�ofică de condiţie a oricărei configurari "apodictice". "Lebensformen" (fonnele vieţii ) fundează "ontologicul" care "se ara tă '' , de da ta acea�ta, în ",jocurile de lin1ba( , nu în "i_magini despre fap te", în "i tnaginea (Bl ld ) " cc1. "rnode! a1 realităţii" (cum. era î n Tractatus) .

Lin1i ta ră n1flne astfel nu ca "limi tă a expresiei gâ nd uri lor", ci ca aceea 2. unei "gran1a tici existenţiale": (<Welche Art von Gegens tand et\vas ist sagt die Grama tik» .. Întrucât "ontologicul" se ara tă în "Sprachspielen1' _, construcţia unei "litnbi idea le" devine de pri sos !

138

:tDenkt n ich t/ sondern schn u � f/ , spunea Wi ttgenstei n al Cercetârilor. Cu toate acestea, el inscrie cercetarea conternp orană a limbajului pe calea (s1 rodnica şi plina de di fic.:ultăţ] ! ) ce a cond us de la "analiza logi că'/ la "linguis tic lurn" şi la un "pragm a tic turn '' în logica modernă şi în filosofia cea mai recentă a limbajului.

9. Rernern orarea (şi, ca atare, valorizarea ) unor mornente sernnificative d in tradiţiile studiul ui modern al limbaj ului pune în aten ţie conlucrarea (pe alocuri in1plicită) d in tre logică, lingvis tică şi filosofie (îndeosebi ontologie), înlesnind totodată configurarea unei filosofii a limbajului/ a unui derners teoretico-filosofic intrat deja în s tad iul ab ordării sistema ti ce prin în tâlnirea fericită dintre conceperea ac tivistă/ de sorginte kantiană, a g J.nd irii şi conceperea modernă, semiotica, a limbii .

Prin aceasta gandirea este angajată şi d 1ncolo de forma universali tăţii abstracte (ca "inteligibil itate" în sine), sporindu-şi func ţionalitatea prin contextualizarea în sistetne sen1antice riguros delimitate (aJ e ştiinţelor //exac ten mai ales) , iar limba cc1p ătă o nouă demnHate prin conj ugarea funcţiei de comunicare cu aceea d e participare l a configurarea pl anului ideatic (şi valoric, în genere).

Studiul limbii ca limbaj (formă a cult-urii) intensifică preocuparea pentru asocierea (şi d isoci erea, totodată) între seman tic şi ideatic şi, cu aceasta, şi pentru prin1ul angajament extralingvi stic, care, prin forţa lucrurilor (dată fiind semnificaţia cognitivă a formelor logice) , nu poa te fi altul decâ t cel teoretico-gnoseologic. Şi aceafl ta întrucât - aşa cu1n preciza frege - nnu ne poate nid odată interesa nun1ai semnific aţia unei propoziţ-i i, dar n ici gândul singur; căci acesta nu d uce la cunoaş tere, ci numai gând ul îrnpreună cu semnificaţia sa, adică valoarea sa de adevăr"�3.

Este astfel vorba de evidenţierea a ceea ce înscrie lin1b a în planul universdl i tă ţii proprii sferei umanului, din colo de funcţiile de semni­ficare, co1nunicare ş . a . , anun1 e par ticiparea la rea lizarea cLmoaşterii şi a ad evăru lui. Căci ,Jap tele de limbă

// i1nplică dirnensiunea tmiversal­valabilului, lingvisticitatca (cum "faptele ştiinţifice// implică "stiinţificitatea") şi, ca atare, punerea lor în ştiinţa limbii (chiar în teoria generală) ca

�3 G . Frege, Scn.-:; şi snnn �f"icnţic, ( 1 892), la vol. Logicâ şi filoo:;c_jie, Bucu reşti, Editura Poli ticei, 1 966, p. 6-1.

139

"obiecte" necesită o întemeiere prin conceperea obiceiului ca obiectualitate (ontologic) şi punerea l ui sub semnul v alabilitc:\ţii logice.

De aic i şi necesi tJ tea unei //critici a J i!nbaj ului'!, con1plen1entară "criticii c un oaş terii ' ' , adică înte1neierca unui demers preponderent teore tio.J-fih)sofic în studiul lin1bajului, limbii şi vorbirii . Tocmai aceasta

ş i vrea. ��a fie veritabila , ,filosofie a. limbajului'', şi nu o în chi d ere a demersulu i teore tica- filosofic în analiza (lingvistică s�:-1 u logică) a limbajelor (naturale sa u fonna le) .

Este de accepta t, de aceea, un demers fi losofic a utono1n .. chia r un " lilnbaj fi losofic", ireductibil lc1 ceea ce reprezentanţi i unei / ,o rdinary­language- philosophy " nu1 nesc "analiza î'ntrebuinţării termenilor ' / într- o lln1bă . O ve ritabilă "cotitură'' este, de aceea, 1nai mult decât aşa-numita ,,li nguisl"ic turn" c,cotitura '' filosofiei spre s ludiul lin1bi i , apreciată drep t "cea mai ntare revol uţie' ' a fi losofiei n1od erne) şi :-;e l eagă de resen1nificarea. den1.ersului �ern iotic în reconstrucţia logicii n1od erne şi în teoria a devăru] ui, resemnificare domina tă de s tud iul ,1 angajan"1entelor onto1 ogic.e" ale limbajelor.

Aces t stt�d iu face funcfională sintagma "logicii şi filosofie" şi necesită apel ul la concep te, procedee şi înţel egeri teoretico- filosofice. Ca urn1a re, dincolo d e (şi prin) studiuJ lingvistic, psihologic, logic ş . a . , "filosofia 1 in1baj ului " este o disciplină teore tico-filoso fică a ! cărei principal obiec t de studiu îl constituie limba în semnificaţia ei pen tru oameni, pentru acţiunea, creaţia şi c ultura umană.

140

CARNAP: SEMANTICĂ ŞI LOGICĂ: «LUMI POSIBILE»

1 . Rudolf Carnap1, reprezentantul principal al "pozi tivismului logic" (şi al filosofiei analitice; Î.1L genere), este considerat, pe btmă-dreptate, unul diP..tre cei mai 1nari gânditori ai secolului al XX-lea. Prin opera2 sa,

: Nascut b 18 ma i 1891 (în loca litatea Ronsdorf bei Barmen, în apropierP de \Vupperta1), Carnap a hi cut, între J 91 0- 1 914, studii de matemati că, fizică şi filosofie la Freiburg i . Br. şi Jen� . Dupil o perioc1d2\ de front, G1 ofiţer (între 1 914-191 8), şi-a lun. t doctoratu l în fil osofie (în i1nul 192 1 , !.:1 Jena, la B. Bnuch), cu dizertaţia : Der Raum; "a bilita re" în Viena (în J 926), u nde a fun c�ionat (până în 1 931) ca ,)'rivatdozcnt", apoi ca "extraord inar" pentru filosofie. Între 1 931 - 1 936 continuă la Pre1gd, din 1 936 ca "Ordinarius" (titu] ar) de "fi losofio naturi i" . Între 1936-1952 - profesor de fi lu;.;ofi e ln Uni v . Chicago, iar în tre 1952-54 - "Visiting" (profesor im·itat) la Pri nceton. Din 1 954 - profesor de fi losofie la Un i\· din California (ca urmaş al lui 1-I. Reichenbach). Moe�re b 14 :-eptembrie 1 970. Cel ebra colecţie "Boston Studie� in the Phi losophy of SClence" i-a ded icat vol. Vlll: PSA 1 970: In M emory L�( Ructolf Camap. Procedings of the 1 9 /(J BH'nnial Medrng of the Pl1 ilosophy of Science Assocwtions, ed . by R. C. Buck a.nd R. S. Cohen ( 1 971 , 6 F i p.) . 2 Lu crări princi pale: Spaţiul. O contribuţie !a teoria ştiinţei . (Der Ra nm. Ein Beitrag z ur \VissenschJf tslehre, 1922); 1-'ornwren conccptualiJ fi'::.icalist:1 (Physikalische BegriffF>bi ldung, 1 926); Constnt c!ta iogid 11 lumii (Die log i sche A u tbau der Welt. Ver�uch einer Konstt tutionstheori<:• cler Bt"'griffe, 1 928); Proiect de logistLn'i (Abri ss der Logistik. Mit beson derer BerCtcksichtigung der Rela tionstheorie und ihrer Am\-endungen, în : Schriften zur \Vissensrha fll ichen \Vdtauffa ssung, hrsg . von Ph. Frank u. M. Sch lick, Wien, 1929);

Vcd1 t?,1 �� l'l(l Ua logLcă (Dic al te und die neue Logik, în: "Erkenntm."", 1, 19.3] ); Dept1� irea nTeti1fiz;cii J.mn ana liza lvgicif a limbnj ului (Oberwindung der l'deta ph ysik du rch logisch e Ana. lyse der Sprache, în: ,,Erkenntnis'', 2, 1932); Despre enunj uri protocolare (Cber Protokollsă tze, în: "Erkenntnis", 3, 1932); Problema logicii ştiinţei (Die Au fgabe cler \V is..,enscha ft.s logik, 1 934); Sintaxa logică a limbajului (Logische Syn tax cler Sprache, în: Schriften zur w isscn scha ftlichen \Vcltouffassung, 1 934) : Fu ndammtele logice ale unitâţii ştiin ţt'i (Logice�l rundati ons of the Un ity of Science, în: Encyclopaedia of U nified Science, hrsg. von O. Nc-ura lh; reluare în: Encyclop<�edia of U n i f. Science, vol. I, nr. 1, Chicago, 1 938); F u ndamen tele !og;cii şi ale rna tcmaticii (Foundation of Logic and Mathemti trcs, în : In ternational Encyclopa.edia of L nif. Sciencc, vol . L Nr. 3, Chic::�.go); lntroducae fn f.t>.'lla11 ticâ (lntroduction to Se m:m.tics, vol. 1" "St udies in Scmantics"; Harvard, 1942); Despre logica inductivă (On Inductive Logic, în: ,,Phi losophy of Science", 12, 1945); Semnifica ţie şi n eces1tnte (Meani ng and .\."ecesi ty : A Stu dy în: Scm an tics anei "\1odal Logic, "Studies in Seman tics", vol. Ill, Chi c<�go, 1 947); Frt ndn/l'lt''lîtele logice ale probabilitliţii ( Logic<1l FoundZltion of Pro bability, ChicJgo, 1 950; t:-d . 2-·a , 1962 ); Introdu cere în logica simbolică ( Einflihrung in die symbolische Logik, \Vien 1 9,54; ed . 2-a, 1969; N achdruck, 1 973); L.oglcă induc tivii şi probabilitnft' (l n d uctivc Logik und VVnhrschcinlichkeit, bearbeitet von W . Stegmt.iller, V/i en, 19.:i9); A u tobwgraphy (în: P. A. Sch i l pp: The Philosophy of l� u dolf Carnnp, London, 1 963, 1-84); Fw!da nzentf'le filosofiC/'

141

ilus trul logi cian şi filosof a adus o contribuţie hotă.râ toare la progresul logicii, epistemol ogiei şi al fi losofiei ş tiinţei, deschizând orizonturi înd eosebi în înţelegerea problen1aticii fund amenteJ or ştiinţei. Elogiul ce i s-a ad us ]'n repe tate rând uri este deosebit de grăi tor pentru recunoaşterea rnarilor sale merite3.

()pera lui Carnap, una dintre cele mai ren1arcabile creaţii teoretice con ten1porane, prezintă un n1are grad de dificul tate. Aceasta întrucât e1 a fost rr1ai rnul t deccl.t "unul dintre cei rrwi rnari experţi în logica ma te1natică"; căci, în timp ce alţi logicieni " s-a u limitat să dezvolte rnai d eparte acea stă disciplină modernă şi s-o aplice în cercetarea fund arnente lor n1ate1natice", Carnap şi-a propus "să o facă utilă pentru întreaga fi losofie"4.

2. Prirnele preocupări mai filosofic�, e adevăra t, în n1arginea dezYoltărilor logi cii, sunt legate de Const-rucţia logică a ltnn ii, lucrare cu un "ti tlu ro1nanti c", �e pare sub influenţa lui Schleck, şi de polemica în

nlc Jhxii (Ph i losoph icil l Fo u n d a ti om. of Physics. An Introd uction to the Ph ilosophy of Science, hr•;g. von J\1 . GMdiwr, :\"cv,.' York, 1966 ) .

Vezi l ista comph�tă în: L. Krau th, Die Pl1ilosophie Carnaps (\Vien - :\"evv York, Spri nger, 1 9 70, p. 21 0-2 1 9; p. 2 1 9-228 - bibliografie). 3 l-lomage to R udo�f Crzmap, 1n: "Synthese Libra ry1'1 Vol. 73: Rudolf Cnmap, Log;cn/ fmpzrici.:;t.

Afatt'rin!s mut PcrspPcftve.:;, ed . by J. Hin tikka. D. Reidel , 1 975, p. XIII-LXVIli . În ca drul acestui . ,Om;1giu" .. Feigl •,crie: "Carnap a fost figura centrala la Congresdt:� c u tema « Uni l ate21 Ştiinţe [), ( Pr,l ga 1'-JlSJ/ Khnig�berg 1 9�0, Pnris '1 935 etc .") . "Cred că R. Carnap a fost primul c<1re a înţeles pJ. nă ia c<1pat descoperirea C:'poca lă a lui Kuri CbdeJ (facuta, cred, în ·1 930 -publica ta prima oa r� în 1 93 1 ) privi nd incompleti tudinea esen ţială a unei la rgi clase de �..; isteme matem<l t i ce. I\·1a l m u l t, Godel a utilizat în cclC'brele sc1 l c teoreme teh nicile metal ingvi st iet.\ s in tc1ctice alt:' lui Ca rnap" ( ldem, p. XVI). "Carnap - scria Q.1 in� mai depa rte (p. XXIV) - este l) person..1l i tctte d� prim rang. Eu îl co n<>ider figu ra dominantă în filosofie începând di n anii 1 930, aşi1 cum Russell fusese în decadele anterioa re" . ·l W. Stcgmtiller, nudolf Cmwp: llldllctive Wnhrsc/Tetnhchlccit, în: Grundp,·ohleme der grossrn Ph ilo�ophen, hrsg. wm J. Speck: Philosophie der Cegcmuort, 1, Vandcnhoeck & Ruprech t în Cottingen, 1 972, p. 4:0. Ca rnop propunen "un ide11l superior de cx<Kli tale pentru cercetarea fi lo�ofJ Că ", c<1rc nu t reb uie sa rămimă "dincolo de gradul de precizie al cer(etări lor ma tematice"; în altă "rd i ne dE' idei, t'xpur:erea şi dezvolt .. 1.rea unei probleme e�te b. C1rnap deosebit de grea, de(.larece "E'l a dat opere de pionierat ht)tărâtoMe în nu miii puţm de şJ.:.e domenii diferite"; ,,real inrea programului em p irist; �intaxn logică; semantica extensională.: semantica intensionala; stru ctura unui li mbaj naturalist-ştiinţific adecva t; teoria Fosibilităţii inductivc" si, pe�te toate, atihidineo s:1 ,'1 fost aceea a unui mare descoperitor sau constructor" (i bidem).

Fsle de rt�ţinut, că Neurath trecE' la armoniza rea aceslt�i "sintaxe logi ce/' cu exigenţele St'mantici i şi cercetmea ". funda mentelor logice ale probabilităţii" (A. C1po:�i gri, Rudoij· Crzrnap, in: l.es grands cou mnts de !n pen�t'e li londi11le contrmpomme. Portraits 1 . 1 C)()'l, p. 2()8-270"1.

1-12

j urul "enunţurilor protocolare"5, dominată de "depăşirea metafizîcii prin analiza logică a limbajului" . Este ceea ce spune Carnap însuşi : "metoda ştiin ţifică" se poate caracteriza pe scurt "ca an aliză logică a propoziţi ilor şi conceptelor ştiinţei experimentale"6 .

C a ş i alţi reprezentanţi a i "Cercului Yienez", Carnap se îndepărtează de ontologia "atomismului logic"', p ăstrând însă, pentru logică, principiile de construcţie de tip Principia A1athematica: "Russell -preciza Quine - a discutat despre derivarea 1 un1ii din experienţă cu ajutorul cons trucţiei logice. În a sa Aujba u, Carnap a luat sarcina în serios. Acest mare proiect a fost însă pus sub semnul întrebării, atunci când unii fil osofi au înţeles tehnica logică" şi, de aceea, în Logische, Syntax, el a căutat, ,, să exploateze din nou resursele logicii moderne pentru scop uri filosofice"7, pentru ca apoi să vadă şi lirnitele sintaxei, îndeosebi în preocupările de logică modală.

În fond; Carnap extinde necondiţionat "analiza logică'' (şi "construcţia logică'') în teoria ctmoaşterii ştiinţifice, risdind dificultăţile a ceea ce el însuşi numea "solipsismul metodologie": Lrrt hiperempirism în care prin1eaz�\ "descrierea structurală", ,,orice pas constitutiv fiind o aplicare de reguli formaJe la o sih1aţie empirică dată"8. De aceea, "concepţia după care ceea ce este dat sunt in1presiile mele es te comtu1ă solipsi sn1ului ·şi teoriei constituirii . Aceasta din urn1ă şi idealisn1ul transcendental susţin teza că toate obiectele cunoaşterii sLmt construcţii �i, ca atare, sunt obiecte ale cunoaşterii doar în calitate de fonne logice"9.

3 vV. Stegrmiller, Or. c1t , p. 47-48. Discuţia cea mai semnificativă se afla in ., Erkenntni:. " , Bd. 3 (1932-J3 l, ...,ub g<.,nericul· U!)rr Protc:kollsiitzl:', susţinută ci� O. Neurath şi �{. Carn�1p. Acea...;ta nu c-:;te numai l' !·eacţie h "prin cipiul ':erificării" (al lui Schlick ŞI al "ernpirismul ui logic" în genere), ci antrenea ză ll d iscuţie in jurul "fi.�:icalismului'' ("unificarea �tiinţei" pe baza limbaj ulu i fizicii, în pri ncipal ). Totul vizeJza )tmba rd.eală", venită din tr<�diţiile l{u:'.�ell-\A.·' i ttgl�nslcin: "Ficţiunea unei limbi u}ca!t' construita, din propo::::iţzi atorrwre pure ·- scria O. :\ e uruth - csle la fel dt:> metafizică, ca şi ficţiune,1 �piritut ui laplaccan'' ( Protokcllsiitze, în vol.: L.ogischer P'.iSiti L'ismw� des Wiener Kreises: A r.Ls>;n�·nhltc f 'exfe, hrsg. von H. Schleic1wrt; \V. Fink; .:\1Unchen, :i 975, p. 70 J . 6 R. Carnap, i . 'anâen11e ct la nouzNlle los iqw>, Hermann & C.e, Pa rb, 1 933, p. 7. � \V. V. Qt� int::, în : Homnge tu Rudo(f Carntlp, p. XXIV-XXV. În cor• tinu are (p. UV), VV . Stegm.d l l t=r sublinia : Aujbnu ..,reprenntă moment ul de vârf al fi losofiei empir:ste . . . el a construit un si::. tem de concepte, în core toa le conceFte �(: ş '.iinţelor factuale au fost deri vate din tr-un conct.' p t <..•nî.piric unic pri ncipal (basic). cu ajutorul şiruri lor de defin iţi i " . 11 R . C<l itk p, Oer !O,\ i"id'!c Aufl1ou d er �Velt, Weltkreisverl a g, BerLn, � 928, p . 1 5, 1 -J:3 . ':i Idem, F' · 2-18-249.

143

În esenţă, programul ,,construcţiei logice a lumii" este următorul: concep tele folosite (în ştiinţă, ca şi în viaţa zilnică ) rez ul tă dintr-un număr redus de concepte elementare , )nrădăcinate'' în experienţă, adică în extralogic, în "Erlebnisstrăm" (fl uxul trăirii) ; c1cesta din urmă este luat ca "gnoseologiceşte primordial" pentru "totali tatea trăită" : percepţii; idei, d orinţe, sentimente etc . 1o

Într ucât impor tan tă e "structura formală" a relaţiilor, şi nu "natura obiectel or", nu se mai pune problen1a "originii", ci a

"con\·enţionalităţii", principiu fundamental la Carnap 1 1 •

Cu aceasta se poate înţelege mai bine �i ce însearr1nă "empirismul logic '', şi ce soartă mai poate avea "principiul verificării" (al empirismului în genere, dar reluat de "Schlick)12 .

3. Dezvolt,1rea logicii în ultin1ele decenii - observa Carnap - "a dovedit to t n1ai clar că se poate acţiona riguros cu ea numai atunci când se raportează nu la judecăţi (d e idei sau conţinuturi ideatice), ci la expresii l ingvis tice, îndeosebi la propoziţii. Numai prin referire la acestea se pot stabili reguli precise"13.

Pe urmele tradiţiei analitice a lui Russell ţ;i Wittgenstein, a

"Cercului \' ienez", Carnap formulează o no uă concepţie despre logică ­o logică a limb.Jjul ui, înainte de a fi o logică a gândirii, ceea ce pune în pri mul plan corecti tudinea de sens.

IVl ai n1ul t, de aici decurg încă două consecinţe : una este concepţia dupa care "sarcina filosofiei ştiinţifice constă în cons trucţia limbajelor

l i' R . CJ rnZl l\ Tdem . p. S, 91, 91. l J /'-'. .. R. C'i)C.migr i.. Op. t-I t . _. p . 276. Ace�. l pnncipiu este "st.•mnul deta7dri i proces:.dui logic al const rucţiei de ori ce angajare t1ntol og1că" (Ibidem). 12 " P ri ncipiul n�rificări i" a fost leoretizat, pertru nevoile "noului t-mpiri.',.m", în a rti colul : Posttmisnws u rui Realismus, i'n: M. Schlick, C:rsnmmclte Aufsdtu ( 1 92(.- 1 936, \-Vit:'n, 1938, p. 83 urm.). Fcrrnula este lmnătl)are,l: ,,sensul u nui enunţ este metocb. veri r'ic.lrii l u i ' · _ Expresia cea mai clară o aflăm în �ucrared (chsică pentru "pozitivismul logic") �1 1 i A J .�. yer Language, Tmth rmd Logic" ( 1 9?>6): . . ,,un en u :1 ţ are «in mod factua l >� un . .;,ens pen �ru o perS\ l�lnă dată dacă şi numo i dMă ,:Kl'il -,t<l �tie �ă veri fin� propoziţia pe care unnea.�.J. "a o exprime/ ad ică ş lic ce ob�etTa \-(i cU ..::nnd uce-·o, în anumi te ccndiţii, la. a acn�pta propc-.,?iţu. c.:1 :>,deYă.rată sc:n.1 ar resp1nt:';e Cel falsă" (1 angu11gc. ·uf>ntr et lc•gzqzt t•, Fbmm arion, Paris, '1 q;6, p. -±2) .

În trucî t .H:ec.,t ,.prin Clp iu" ; u f i a n trena t rdativismul e x t r t.'n:1, s - [1 .1j:.m� :a idee" că "enun �u r i l c" n u "c dl'OS��besc nu·11 a i -;-n raport cu ., fJ ptele", ci �i �n t ·:e ele ş i , ca urma re_. verifi ca rt'J nu în sec�n1n:1 r,urr.,li ,Kord u l cu "fartele", ci Şl d CO h .. iul (cl• ) ·.�renţa ) _propoz!ţiilor nou in trod u st' n, un �btem dl' propoziţii da t. Este idi::'t:a Lri te r i u l u i log : c nl adevărului. : -, R. C1 :T1<1p , L o.r,;:JsdJ(' Syninx der S�m1che .. 2. Aufl . . Sprinp.'r-VE'rbg, W tt.'n-?'<ew York, '1 968, p. 1 .

144

artifici a Je, formaJe, ad ecvate n�construcţiei exacte a propoziţiilor ş tiinţi fice" după "reguli sintactice"; a doua -·- Carnap "a fost primul filosof care a sublinia t neces itatea de a distinge riguros între două nivel uri a le li n1baj u1uj : limbajul ohiecf, în care e prezentat obiectul cerce tări i şi care se construieş te cu aju torul anal izei, ca un calcul nei n terpreta t; metalimbajul, care este un li rrtbaj interpretat şi care este folosit pentru a spune ceva despre limbaj ul obiect"14 .

Cu toate că Sin taxa logică a limbaj ului ilduce atâtea înno1ri teoretice15, co;1venţionalismul, jus tifica t parţial pentru nevoile înţelegerii logicii ca un lirnbaj , devine o mare dificul tate atunci când es te extins la teoria cunoaşterii ştiinţifice şi, conform p rogramu lui de a face logica utilă pentru întreaga filosofie" .

,}n logicâ - scria Carnap - nu existd nici o n:orahf. Fiecare îşi fă ureşte logica sa, adică îşi cons truieşte aşa curn vrea forrna li ngvistică . Dar dac;J \Tea să discute c u noi, e l trebuie să ara te î n mod clar c u m vrea să o facă, să dea detenninări sintactice, !n loc (Je deduc ţi i f i losofice" 1 6•

Carnap crede că "filosofia metafizică tradi ţională nu poate să aibă nici o 1•-,retentie la ştiintificitate. Ceea ce se sustine ca 4;; tiinti fic în ' 1 ' "-< 1 l:ra\'ali ul fi l osofiilor, în măsura în care nu pri veş te chestiuni en1pirice,

1-' \\' . :)t('gm u ! ler, in ! Tomag.' ta l� udolf Cnmap, p. LV. Au toru l obse rvă. în con ti:1uare că, L ogiscl!e Svn fiLt mai reţine atenţia pr!n: în ţelegerea regul ilor logice G1 " reguli ;:;in lact1 ce" Ş! cr,nsider,ue<t "regu l i l or h)g�ce de inferenţă" , ca "reguli de tr,1f'cSÎormc:rp"; intrucfl t l ucrMea lui Carn:1p "il rCimi1S necunoscut� lingvişti lor'' , iar, pe de al tă pa rte. �, tl �oru 1 ,,a exclus în mod expl i ci t d in coP:�Ideraţii le lu i limbajele naturale", nu s-a observa t că R. Carnap a an ticipat, <-t şa cum obse-:va Ba r-Eill el . cu 25 de ani în.1inte_. ,,gro matico tr3 nsfnrrn,• ţiunc1 1ă" a lui N. Chomsky, e1păru tă , . c21 m a n.' ... enzaţi...•" in 1957 ( lbidnn, p. LV-LVI) . :�; Ca rnnp <1 ţ1 nu t se.-< mcl de dczvol tc'i.rile lur Ta rski cu privire l3 "Co nceptu l de adevă r în limbi le fur:-naiiz,:< lc ' - Şi ,, t1·ecu t la constr_lirea un�:•i teorii si sh:'nldtice t1 sem� n tic ii, pe baza distinL' ! ie l d intre _., adt:�\'d r '' şi , . .:�devă r logic'' . • l.> R Ca rn,:� p, Lo,-;zscltt' Syn tax rit'!' Spmclzt', p. 45. Es1 e cunoscutul ,,T�..)i C'r<mz prinzip cler Syntax'' , ·prin Glrl� ."-e introduce convenţion<l lismu l tocmai pentru d'\. logim este un l imbaj, iC�r l imh<�jul se construieşte prir. cc_mvenţie.

T:-ebuie reţinut însă câte\ra idei de perspectivă _ Apropos de disl incţi u dintre limbaj !;ii metalnnbaj: )imba care constituie obiect ul expunerii noastre \'rem se'\ 1,) numim limbă-obzcct, iar limbu în care vo rbim despre formele sinL1ctice ale limbii-obiect vre m să o nu m i m iimbâ smtaxiî; de pildă _ ,n".etamatematica " este "sintaxa l imbaj ului m<> temati c" (Idenz, p. 4, 9 ) . Se i n trodu cc' "o întregire printr-l' limbă intensionala'' a , _ l imbii msselliene", care este "extensinnală"; şi acea sta "pen tru <' putec1 �'xpri ma concepte de modcllitate («necesa r», <' Ca u rma re:'>· etc.)'' (Jdt!m, p. 200). Toate acestea an unţll lemele dif'. Meanins and 1'-Jece . .;.sit)! şi chiar dezvo ltările lui A. Tar�ki şi <1le seman tici i logice în gene�e.

145

care trimit la ştiinţa realului, cons tă în analiza logică. Si ntaxa logică vrea să furnizeze nun1c1i o construcţie concep tuală, o lin1bă, cu aju torul căreia se pot formula rezultatele analizei logice. Filosofia este înlocuită prin logica ştiinţei, adică analiza logică a conceptelor şi propoziţiilor ş tiin ţei, iar logica ştiinţei nu este alta decâ t sin taxa lin1bajulu1 ştiinţei"1 7.

Cu tot p rograrn ul "an tin1etafizic", o asetnenea concepţi e despre logică �i despre ştiinţă pune in prim p lan studiul limbaj ul ui �i o concepţie 1n odernă despre structura ştiinţei: ştiinţa este un litnbaj căruia îi cunoaş tem "regulile sin tactice", iar metoda ca a tare (a ştiinţei şi a fil osofiei) este analiza lin1baj ului . "Me tod a sintaxei" nu serveş te "doar analizei logice a teoriilor ş tiinţifice'', ci "şi analizei logice a litnbii" i8 .

4. Cu ace�te dezvoltări, Carnap asim ilează noile experienţe ale semanticii, con tinuâ nd, alaturi de Tarski �i alţii, seman tica logică de sorgin te fregeeană . În �intaxa logică . . . ,,s-a efec tuat pentru prima dată în mod con�ecvent orien ta rea lingvisticii (lingvistische vVendung), care înh·e tin1.p a fost preluată de întreaga filosofie analitică"l9•

Dttpct Carnap, St1mautiul este acea parte a s tud iul ui li1nbajului care se ocupă cu rel aţiile dintre expresiile lingvjstice şi ceea ce este sen1ni fi cat prin el e . Carnap însuşi deosebea "între semant ică şi sin taxă, adică între sis ten1 ele serna1 . ti ce ca sistetne li ngvi:-;bce in terp reta te şi calculele pur fonnale, neînterpretate, adică sin taxa", d efinind sistemul se1nan tic ca "si sten1 de reguli fonnulate în n1etalitnbă. ş1 care se raportează la l i1nba-obiect, sistem în care aceste regul1 definesc cond i ţiile de ade\· ăr pentru fiecare propoziţie .:1 limbii-obiect Forn1 ulăn1 toate aces tea şi în felul urn1ă to r: regu lile definesc şi sernnific"1ţia şi sensul propoziţiei "2o.

t7 Idem, p. J l i-Iv (din Vorwort, ·i 93:J ). t� ldem, p. 8. În \ 'onuurt ( 1968, cd. a 2-a), Carn.:1.p prl'CÎLa că i'n trc timp �-<w J ezvc . . l tal "al te domenii ,de an<1 l i zct l imbaj ului, în c;He se vor trata 3lte ,1 specte ale limbi i . În t: c�ner<\1, \�oi �pune şi asliiLi ca lo�ic,t ştiinţei estt� analiza ;,i �t.·oria limb<'tj ului ştiir.ţe1. Aceasta �eone c u prinde,. d u pă interpret.:tre,, ei aclualil, ală turi dl;' �f11ta.m logic:1. În pr ir cip.1 i încă douct d1 Jmeni:, şi anume, "t'I1 Ul ! ltlc,1 �� pra.�; mat u::T. În timp ce sinlctx.-t est(• pur fllrmJ.lă . ,1 d icd pr ;ve'f!t' doar structura expre:;ii lor ling\�i:.;tice, �emant ic:1 cercetează ra p(n turill' de .:l'mniiicC� ţie dm lre expresii ş1 obiecte �au concepte, şi cu aju torul acestor r�bţii pt"tre :--ă tic dc�: :: i t a�tfe: �i conceptul de adevăr al unei propoziţii . Prn:;matica ia în con�iderare, în ,1ia:·ă dt' ac��s lea, şi relaţiile p�ihologice şi sociologice dintre pe rsoanele care folosesc l :mb.1 şi e\.f :-e�i i . (lde,n, p. V l l ) . l 'J \.Y. Stegmi.ill('r, Ru.doif Crm wp, în: Grundprobleml' d er gr,?S::>t' l 1 FJu!c� pi:t" 1 , p . 48.

::o R. Carnap, J;-; troducttcn to Se111anfic.:;, Harvard Universi ty Pres:;, Ca n-,.Dndge, Ma:->�., 1 942, p. VII, 22.

146

În principal, în legatură cu o ,,metodă seman tică" , celebrul logician scria: "Se pot dis tinge două operaţii în raport cu o expresie lingvb tică dată şi, în particular, în raport cu o propoziţie (declara tivă) şi părţile-acesteia . Pritna operaţie este analiza expresjei cu scopul d e a o în ţelege, d e a sesiza sernnificaţia ei . ./\ceas U'i operaţie este logică sau se 111m1t iâf; în fonna sa tehnic� C ea se bazează pe regul ile sen1antice privind expresia dată. A doua operaţie G)nstă în investigaţii privind situaţi a factual,\ la care se referă expresia d a tă. Scopul ei este stabilirea ade·vărului factual . Această opera ţie nu es te de natură logică, ci empirică . . . pentru fieca re expresie pe care o pu ten1 înţelege, se p Ltne problerna semnificaţiei şi problema aplicării sale reale; în consecinţa, exp resi a are în prin1ul rând o intensiune, iar în al d oilea rând o extensiune"21 •

Pe lângă aspectele logice de largă perspectivă, opera l ui Carnap în don1eni ul serr1anticii logice prezintă şi aspecte filosofice. Aces tea sunt lega te îndeosebi de extind erea c onvenţional ismului la inţelegerea statutul ui en ti tă ţ] lor abstracte. "Accep tarea lun1ii lucrurilor - scrid Carnap - nu însearnnă nilnic altceva decât accep tarea unei anun1.i le forn1e de Hmbaj "' ; teore tic, es te principal "sistenl ul lin1bii ", după "procedura " : in trodt1 cerea unor noi "obiec te" însea1nnă acceptarea unor noi forn1e lingvistice, ceea ce nu implica "o doctrină metafizică despre real i ta tt:a entităţilor în cauză. "22.

Esenţa noul ui progran1 al logicii p ropus de Carnap cons tă nu atât 1n faptul că lin1ba devine obiectul d e cercetare a logicii, ci în aflarea sintaxei şi semanticii ca metode fundamentale de construire a logicii.

5. Este de reţinut dezvoltarea gândi rii lui Ca rnap dincolo de "empirismul logic'', în "post-pozitivism " şi "analiza lingvisticif'' 23.

21 R. Ca rnap, Senzn �(ica flc şi necesitat.'. Un studzu de :>fn um tic/'i ş i logici? muda lă, Edi tura Dacia, Cluj, 1. 972, p. 262-263. "\1etoda intensi unii şi a extenc.;iuni i este opu•,ă mEtodei obişnui le a rt•b ţiei de denum i re. Slăbiciunea esenţia lă a aces tei d in urmă metode constă în neputinţa ei de <1 trasa dis t inqia fundamen tolă dintre semni ficaţie şi a p l icare" ( lbuie;l l , p. 263) .

După j . Hin tikka, sem,mtica logică, în dezvol tările ei actua le, îi datorează mult lui Carnap: .\.fca n ing aild .Yecc5sity " reprezintă punctul culminan t al cpoc: i de a u r <1 seman tici i (logice)", epocă ce "se întinde de la J�rpge la Carnap şi se caracterizează prin �:�cel familia.r contrast care, în diff'ritcJe lui \'miante, a fost cunoscu t sub clicheta Bcdc u t 1 1ng vcr� us Sin ne, referenţi (sau IIOII"I inata) wr::;us sensuri; sau extensiuni versus intm;:;iwzi" (Carnap's Herilage in Logica l Empiricist, p .21 7). 22 R. Camap, Senm�fica ţie �L necesitate, p. 268, 169, 276 . 23 L von S<l dgny, A n n1ytzsdu:' l )lt ilosopluc, Alber, f...; reibu rg- :V1i.tnchen, '1 970: ,,filo..,ofia an,ll i ti că '' prezintă "cltitud inea anali tică" în: "fil osofia limbajului formal" (Russell,

147

În acest context trebuie precizat că limbajul ales prin convenţie este condi ţia exp rimă rii gândirii într-o teorie al cărei conţinut informa­ţional nu este rezul ta tul unei convenţii. De aceea, deşi nu-i opera ntă o "logică uni versal ă " (şi un liinbaj ideal), ci se impune pl uralismul logic, nu se poa te contes ta statutul de obiectivitat-e al fiecărei logici. Şi aceasta e urmarea fap tul ui de necontestat al obiectivitătâ �ensulu i (d e care vorbeau Frege şi Carnap) .

Esenţialul pentru programul logicii mod erne il cons ti tuie însă concep tul de ,,categorie semantic� ", la a citrei el aborare contribuţia lui Ca rnap a fo(.;jt hotărâtoare. Mai mult, i lustrul gând i tor a pus problemele unei ontologii a logicii şi apoi pe cele ale unei "logici ind ucti v e", în lutnina Gl.reia şi "principiul veri ficării ", şi pluralisiT'.ul ( şi convenţio­nalisn1u l) sunt asilnila te în noi dezv oltări constructive, care conturează totodată şi o nouă d irecţie în evoluţia filosofiei anali tice contemporane.

Într-un fel, se con tinuă direcţia " analizei" prop usă de "Cercul vienez" . Popper însuşi scria . . .

"analiştii limbaj ului sunt pentru mine

impor tc1nţi, nu numai ca adversari, ci şi ca aliaţi/ întrucât par să fie a proape singurii filosofi care au pi:istrat ceva din tradiţiile ra ţiona lisn1ului "24 .

Gânditorii care dontina nou a epoca. a analizei ră n1 ân, orice s-ar spune,. R. Canwp şi K. R. Popper, prin operele cărora, păs trând u-se "metoda ştiinţifică (sclU «anali tică») de filosofare" , prop usă de Cercul vienezLi, se desfă şoară confruntarea de răsunet în j urul definirii unui concept d e confi nnare a ip otezelor ştiinţifice . Este v orba de aşa-numita "disp u tă Popper-Carnap", la care au participat şi alţi gânditori, în care

\Yittgen c.; t e i n I, Camap) şi "fil osofi a Lmbojului normal" (\Vittgenc.;tcin G, C. Ryle, J . I . Austin). În , .f i l osofi a <malit ic<'i s u nt cupri nse două curen te pri ncipak: "analiza formali\" (sau "filosofia l imbajelor i deale,"/ sa u "anal iza reconstrucţioni stă") şi "ana l in1 ndormală" (sdu ,Jilo:.ofi <l l i mbaj ulu i comun" s.J u "fil osofia lingvis tică"). 1-+ K. R. PoppPr, l .ogica U:'YCI'târii, Editura Ştiin�ifică şi Enciclopedică, HucureştC L98t p. 59 (din Prt:(a ţâ. b prima edi ţie englez.:l, 1959) . Aşa cum s-a observat, 1\)pper 11n-a ,1parţinut niciodata Cercu l ui de L1 VJt�na, în-;ă este> imposibi l să înţelegem opcrtt sJ f�t ră a <;tudin d i scu ţi i le care 1-au lega t de membrii Ct>rcului . Gâ.ndireil. sa s-a dervolt at prin critica tezelor epistemologice ale P111pirismului logic. Ln Congresul Jnt<'rn,lţional d e Unitate il Ştiinţei (P,uis, 1 0.l � ) , O . . '\curath spu ne<1 că Popper reprezinta «opoziţic1 ofi cia lă a Cercu lu i de In Vien,'�>' " r: . Franc.�)is Malherbe. La pl11/osoplrie de Karl Popprr et le po::.itivi�11ze logique, P . U .F., Pa ris, 1 976, p. 48) . 2' A. Pcl.pp, Annlyti�dw Erkcn n tn istheori(', Springer-Verlag, Wien, 1 955, p. \' .

1 48

, ,conceptului de confi rmare dcduct ivă pură al lu i Popper, Carnap îi op une un c oncep t d e confirmare inductiv-probabili stă "=6.

6. Principalele dezvoltări teoretice târzii ale lui Ca.rnap sunt consacrate "problemei. probabilită ţii induc tive"27. Acesta este cadrul ma i larg al construcţiei unei "teorii a logicii inductive", care "se raportează la sisten1ele lingvis tice deterministe", sisteme a căror construcţie

"dec urge pe baza regulilor sen1antice"28• De aceea, o cale de acces că tre înţelegerea carnapiană a "logicii

ind uctive '' o aflăm "d acă plecăm de la in terpretarea d ată de el logicii deductive" : "logi ca inductivă, ca şi cea deduc tivă, es te o parte a sen1anticii, adică un sis ten1 de logică ind uctivă se obţine în cad rul unui sistem Sf'11l antic S"; "concep tul centra l al logicii deduc tive, implicaţia -L, în lofji ca inductivă face loc conceptului de probabilitate"; n1 ai. mult, " logica inductivă se inserează fără dificul ta te în teza genera lă a analici tăţii tuturor propozi ţiilor logice"2t).

A�a curn s-a precizat, "raţionamentele induc tive sun t ra �iona­n1ente de probabili ta te, d e tern1inată "30. " Prin logică inducti·vă - scria Carnap - înt.eleg o teorie a probab ili tă ţi i logice, care cuprind e reguli pentr u gândirea inducti vă . Voi încerca să explic natura şi scopul l ogicii induc tive ară tând cum poate fi ea utilizată la d eterminarea unor decizi i raţiono le"31 .

2s W. Stegrnu ller, I�udo�f Czrrzap, în: Gru ndproLJ/eme dr1· grosscn Philowphen: fJhilosophif' dt>r Cegt'mccl rt, 1, p. 89 . 27 \V. �tegmi.illcr are în ·vedere trei lucrări (An Axion Sy�fcill _fin· lmluctii':' L ogit:, llldw. ti<.Je !. ogic and Ratio1 1at Decision , A Basic Sy::;tem for Jnductive Logic, publicate po�tum), cctre "depăşe::.c publ icaţiile lui Carn .. lp pe tema I11ducţici"; pe baza acestora, dincolo de: The A im of Inducti"ue L ogic \..1 962 ) si fnd11ctivt' Logik und Wahrschcl l l l iclzkeit (1 959), disting(': "Pri ma teorie" ("Carna p"), ce poc�rU\ numele de "Lo�ica ind ucti vă" şi "c1 doua. teorie ("Cunap Il"), denumită "teoria norm<1 ti'.·J i1 probabili tăţii personale" (l�udolfCamnp, în: Gnm dproL)lnnc " " p. 54) , �8 K Cctrnap, Iuduktin' Logilc u nd \A/a/J r.:;cfleinklichkeit, bea rbei tet von VV , Stegmu ller, Springer­Verlag, Wi(�n-\Je\· York, 1 959, p. 134. Ceea ce se vrea cl ici estE' "p·upriu -zis logica inductivă", nu "ml'tcdn!ogia i1 1ducţiri", ca la J . St. \1ill, (ldem), p . 80. 29 L. Kra uth, Die Phi/o.:;ophie Camops, (Sprin�er, 1 972 ), pp, 152, 1 .�3. O spuile Carnap însuşi : "Enunţu_riie logicii inducti\·e sunt total a pnon, n u nece�ită r.ici o confirme�re empiristă, însil ele �unt p u r logice, a cl i crl <malilicL', şi nn uL]izează n ici IH1 fe l de pri r:.cipi i sintetice" (fndukth't ' Log1k, p. :;s). JO \IV. Stegmu ller, f-fa upt�trbnnms,cn dc'l' Gcgenwart�p!zilosophie, I, p. 468, . , , R. CHTl<lp, Obiccfl il logtcit ilrdllcli"cc, în vol . : 1 ogi!.·â şiji/o-:,oji"e, Ed . P<�li ticil, Bucu.:-eşti, J 9()6, p. 228.

149

Exan1inând "schema uzuală a teoriei deciziei, care include noţiunile de utilizare şi posibili tate", autorul distinge între proba­bili ta tea in sens subiec tiv ca grad de fermitate a opiniei ("noţiune psihologică " ce se referă la păreri reale ale unor

"fiinţe umane reale") şi

o noţiune logica (care conduce la ,,logica induc tiv ă '' ) , şi anume "noţiunea de probabilitate obiectivă (sau statistică); a1nbele noţiuni trebuie folosite "în principiul deciziei", principiu în care intervine şi

"probabilita tea personală sau gradul de ferrnitate al opiniei "32 .

Dar "

forma esenţială a raţionan1entului induc liv" - preciza Carnap - nu este "o inferenţă ", care conduce la ,_,accep tarea unei noi propoziţii (sau respingerea ei, sau suspendarea ei până se găseş te un nou argument, după caz ");

"raţionamentul induc tiv referi tor la o

propozi ţie nu trebuie să conducă la acceptarea sau le1 respingerea ei, ci la ataşa rea unui nun1ăr acestei propozi ţii, adie'-' a valorii ei"33 .

"Cn principiu d e bază al teoriei n1ele - scria Carnap - a fost acela că un concep t logic de probabilitate consti tuie fund amentul oricărui ra ţionament i.nducth·, deci şi al tuturor acelora ce nu reclcună nici o necesitate d educ tivă. De aceea folosesc uneori n1odul de exprin1are «probabilitate ind uctivă>> ca sinoni1n cu <<probabilita te ] ogică ». Cred că, dacă an1 găsi o definiţie sa ti sfăcd.toare şi o teorie a probabili tăţii logice, s-ar crea în sfârşi t o bază raţională clară pentru procedee de necontes tat de raţionament ind uctiv . De aceea şi nutneF:c teoria logică a prob abil i tăţii «logică inducti vă» "3·l.

Planul sen1antic rămâne hotărâ tor: "Concep tul meu de informaţie nu se bazează pe probabilitatea statistica, ci pe cea inductivă; cci.ci eu apl ic conceptul se1nantic al con ţinu tului unui enunţ"3:'i.

7. Între ul timele preocupări ale lui Carnap, şi nu fără legături cu studiul "prob abilităţii " şi al ,,intensi unilor", trebuie reţinute preocupările pentru regândirea pragmaticii. ,,Nimeni nu se îndoieşte - sc:::-ia Camap - că o

32 Idcm . pp. 228, 230, 241 . -" ldcm, p. 248. După Ste;:;mti! lel (Cru rrdprobh' '1 li! de•· p c·��''ll p:; : iJ�opil ::n, p. 6Gt Carnap a folosit den umirea de ,. ll)��ică ir:ductivă" pef' tru a arăta. c.:i " tellr ia �a ar.: ca obiect un concept logk" <;;i că . . en u n ţ!..lri l<: ade': arate de proba.bilit::1 t� i�1duc t 1 \·a" a:c teo::c1 <.,a le, spre deosebire de ceh.> st.:t tist icc, nu consti tuie " ipotezl' empirice a dP\'.:\r<1te, ci c � : : t • ! t ! t � · z n ; zafiticf' adcvârutt'. �vludel u l, dorn in<m l.� reconstruc· ţiei , ramâ.re, şi aici, ancd iClta tL'a . \.j R. Carnap, ..'v!cm Wcc\ i1 t dl(: Philosop/zic, tib ersetz l von \•/ Hod- �l'�'peL ?h. Recl am iun., Stu ttgart, ·1 993, p. i l l . 35 Ibidem, p . 1 1 9 .

150

cercetare pragmatică a limbilor naturale este de mare importanţă pentru înţelegerea con1portan1entului indivizilor şi caracterul şi dezvoltarea întTegii culturi. Fireşte, eu cred astăzi, împreună cu o 1nulţin1e de logicieni, că pentru scopul particular al dezvoltării logicii Sl.mt n1ai importante construcţia şi cercetarea sen1antică a sisten1elor lingvistice. Şi pentru logicieiu însă un studiu al pragmaticil poate să fie util"36.

Dcnninanta elaborărilor lui Carnap rărnâne astfel reconstrucţia sub sen1nul semanticii. Chiar asitnilarea pragma.ticii şi regândirea sintaxei logice se desH1şoară în perspectiva sen1anticii, iar, din punct de \·edere filo�ofic, pozitivismul semantic înlocuieşte "ernpirismul logic"

din epoca "Cercului vienez". Cu această nouă fonnulă filosofică se încearcă salvarea "princi­

piuluj verificabilităţii", dar domină preocuparea pentru înţelegerea adev�trului în limbile formalizate, în a cărui conceptualizare contribuţia lui Carnap rămâne hotărâtoare. "De-a lungul întregii n1ele vieţi - scria Carnap- 111-a fascinat fenon1enul limbii ... De aceea m··am interesat mult de ceea ce are de a face cu planificarea, proiectarea şi construcţia lin1bilor''31.

Ilustrul logician explică apoi finalită�ile acef,tei orientări spre fenomenullin1bii: ,,Există două don1enii total diferite în legătură cu care s-a rnanifestat penni1nent viu interesul meu pentru problemele construcţiei lingvistice. Primul priveşte construcţia de sisteme de limba în logica simbolică; al doilea are de-a face cu probletna unei limbi ajutătoare pentru comunicare internaţională"38.

Aceasta din urrnă în virtutea "idealului umanitar al unei î1nbunătă.ţiri a înţelegerii între naţiuni", ceea ce justifică, o dată mai 1null, noi şi noi proiecte, competitive în realizare în spiritul "principiului toJeranţei",. pron1ovat şi "pe terenul limbilor internaţionale''39.

Limbile de comunicare necesită diferenţierea unor expresii şi propoziţii "care sunt cu sens şi a altor care nll sunt astfel"40. Căci

:;6 R. C';unap, Smn I,nri Synon_lmlltilt in natw�rlicl!t'll Spruchen (traducere: 1v1.eaning an Synonymy li? N:ztum! Lm1S,llil,�e;:;, în: Plulosophicaf Studie::;, 6, 195S) în: 7ur phi!osoplzie der idealen Sţnache, Texte, hr-..g. von Joh. Sinnreich. dtv, Deutscher T,lsch.enbuch Verl<lg, :Vftinchen, 1972, p. 146. ';' R. CanMp, Mem �'Vr.g m die Pll:losophie, p. 105. _:;g Ibidem. 3'l Ibidem, pp. 108, 109. �o Jb:de!11, p. 126.

151

acţîunea, ,,valorile şi hotărârile prac tice" angajează "concepte valorice" şi "judecăţ-i valorice"; autorul ·mărturiseşte că în întreaga sa viaţă a n1anifestat un constant interes "pentru problemele rnorale, chiar pentru acelea ce privesc viaţa persoanelor"41•

Mai rnult - continuă autorul - 11arn fost totde:tuna convins de faptul că probletnele mari ale organizării industriei şi ale organizării lurnil în epoca industrială. conterrlporană nu pot fi soluţionate prin <<_jocul liber al forţelon>, ci necesib:'\ planificare raţională''·±2.

Între teoreticianul Carnap şi preocupările sale pentru viaţa umană şi forn1ele ei �e relevă astfel unitate şi arn1.onizare. Căci scopul unei v·eritabile fonne de organizare trebuie să-1 constituie :,o formă de Yiaţă in care să dcnnine,. în cel 1nai înalt grad bunăstarea şi afirm area individului şi nu puterea statului"-13•

În fond, ,,enunţurile de valoare şi problen1ele şi disculiile asupra lor aparţin celor Ulai importante probleme şi conţinuhllui efectiY al dialogului dintre oanleni, nu numai dintre fi1osofi"4A. Cu aceasta Carnap precizează nu nun .. tai o orientare spre problen1.atica vieţii, ci şi u orientare de bază în Ccldrul filosofiei analitirP asupra norn1elor şi problemelor vr1.lorii. ·Deviza rămâne aceeaşi: J găsi n1ijloace şi căi de armonizare a libertăţii indi·vidului cu o organizare socială structural raţională<!5.

S�) încheie1n cu n1arturisirea lui Quine: "

Carnap a fost profesorul meu cel rnai deo�ebit . . . An1 fost discipolul lui fidel tim.p de 6 ani. În anii din unna, ideile lui s-au dezvoltat, ca şi ale mele, însă în moduri diferite. Dar şi Jcolo unde erarn în dezacord, el continua să păstreze constant tema discuţiei; linia gândirii mele era în mare măsură determinată de problemele pe care am crezut că le prezintă poziţia lui''4b.

-!1Jbide111. pp. "126, "129. �2 Jbidt'171; pp. 130, "l31. .::1 l/.1idc>m, p. 131. H "\\'. Htxhkeppd, fnkn'il'"iL' lllit Rud:JlfCm-nup (1964), î:n: op. cit, p. 147. ;:; Al. Roboc, Canrap În ,.;;ândzrcn n111tcmporar�ă, în: R. CJrnc1p, Vc::-ilca ŞI JWI.'I1 !o;;;idi -- Cama1) prin ci înslivi - Ediţie, traducere, note şi comentcUii de Alexa�tdru Boboc, Editura Paideia, Bucureşti, 2001, p. 159. Volumul cupnnde traducere<1 urmăloarclor scrieri ale lui Carnap: Vechl,i'l �i noua ltJgică; Depă�irt>cl mct,1fizicii prin analiza logică a limb<�jului; Chestiuni teoretice şi decizii practice; Empirism, semantică şi ontologie; Unitatea ştiinţei prin uniratee1 limbajl;lui. În "Pustfaţă'': alături de studiul menţionat: Carr.<1p şi Heidegger. PolemicE\ Dri confruntari! a s!ilurilor de gândire? În, "Anexe": Concepţie ştiinpfică despre lume-· Cercul \'ÎP1W7 (Ci'lf1• 2;±); VV. V. Qwne, Omagiu lui Carnap. �"\·\".V. Ql:irt(', 071zagiulul Carnap, în: \lechea şi rumn Logicii, p. 2"13.

152

ÎN LOC DE ÎNCHEIERE: <<Pragmatic turn» în gândirea contetnporană

1. Un studiu al dimensiunii pragmatice a sen1ioticii intervine destul de târziu în istoria acestei discipline. !!Pragmatica" pare a fi ultimul sosit la disputa în jurul semnelor. Aşa cun1 s-a observat, .,trihoton1ia semioticii descinde din cercetările lui Ch. S. Peirce, fiind actualizata de Ch. t\.torris"; nu toată lumea este de acord cu aceasta însă: ,semiotica lui 1-l. I-lern1es şi Schrăter, consacrată exclusiv fundării

teoriilor rrw.ten1atice, nu implică şi o pragmatică"1• Semnificativă este, în acest sens, părerea lui Carnap: "�imeni nu

se indoic�te că o cercetare pragmatică a lnnbilor naturale este de rnare in1portanţă pentru înţelegerea comporta1nentului indivizilor, pentru caracterul şi dezvol1Area întregii culturi. Fireşte, cred astăzi, î1npreună cu o mulţime de logicieni, că pentru scopul particular al dezvoltării logicii este tnai importantă construcţia şi cercetarea semantică a �isternelor lin�vistice. Şi pentru logicieni însă un studiu pragrnatic poate �ă fie u_til"2•

Odată instalată însă, pragmatica tinde să redirrtensioneze, să restructureze sen1iotica în funcţie de noua înţelegere a proceselor de .::ornunicare (în legătura cu acţiunea) şi a lirnbajului însuşi ca acţiune. Se ·:orbeşte astăzi chiar de o "raţiune pragn1atică'': "Ideea unui progres al raţiunii nu este încă. irem_ediabil dezavuată. Kun1ai că epoca luminării, ..:u opbmismul ei, ca şi a raţiunii absolute sigure de sine a trecut ... Cerinţa şi proiectul unei strategii de promovare a unei raţionalităţi :1eabsolute, nepure, ca <<practic devenindă», ca «raţiune prr.1ctică extinsă ?ractic» - o sarcină socială - ar putea să fie luată ca una dintre marile �"'rovocări şi pentru r.onte1nporaneitatea noastră"3.

În perspectiva unei teorii a acţiunii s-a subliniat aceeaşi idee: .Exprimarea (Sprechen) şi acţionarea sunt activităţi în care se înfăţişează

- P. Boteza.iu, Si!nnotl(il şi nes:lţic. Orientare- criticii în logica nwdcmn, laşi, Junimea, p. 96. · R. Carnop, Sznn urui Syrzonymitilt in natiirlichcn Sprndzen, în voi. Zur Phllo:,ophie der idea[C'll �::mchc,. hr�g. \'On foh. Sinnreich, Ml.inchen, dtv, 1972, p. 146. · H. Lenk, Pragnwtisclzic Venmnft, Stullgart, Ph. Redam jun. 1979, p. 2R.

153

ceea ce este modalitate unică de a fi a onlttlui. Exprirnându-se şi acţion[1nd, omrlenii se deosebesc activ unii de alţii, în loc de a fi pur şi simplu diferiti; acestea sunt «Modi» în care se relevă fiinta tnnană"; ' '

"nun1ai acţionând şi comunicând oan1enii dezvăluie cine sunt, îşi arată modalitatea personală, proprie, a fiinţei lor"4.

Pe aceste temeiuri s-a conturat însă şi ideea de "pragn1atism", ca o denumire pentru o atitudine filosofică înrudită cu pozitivismul n1odern, dar accentuând latura acţională, într-o direcţie ulilitaristă, comple1nentară, desigur, relativismului. De fapt, "pragtnatic" înseamnă conforn1 acţiunii, în serviciul practicii, orientat spre conexiunea disponibili taţilor personale şi a consecinţelor acţiunii.

Aceast3 nu trebuie să conducă însă la confuzia între "pragmatic" şi "practic' .. ; "pragma" (gr.: acţiune) şi ,,prattein" (gr.: practikhk6s, referitor la acţiune) se deosebesc şi prin faptul că "practic" se leagă şi de "praxis" ("practică", spre deosebire de "teorie"), tinzând mai mult către acţiunea con1portamentală, etică. În acest sens, istoriceşte, pe filiera kantiană a "raţiunii practice'', s-a ajuns treptat la delirr1itarea unui tip de raţionalitate, definit nu doar 1n sens etic-comportan1ental, ci şi acţional în genere, ceea ce a condus la ,,praxeologie" (teoria acţiunii eficiente).

Într-o abordare istorică, "pragmatic" redă grecescul: "pragn1atik6s", ceea ce s-ar descrie prin ,,versat (priceput, încercat) în afaceri (în îndeletniciri practice) şi ar însen1na: ,,1) apt pentru acţiune. servind practicii, practic, angajat practic; 2) servind bunăstării publice, folosului general; istoriografie pragmatică, prezentă prima dată la Polybios, însemna: descriere istorică, în care datele sunt cercetate dup� conexiunea lor cauzală internă, preocupată de ceea ce se poate studiz sub aspectul acţiunii politice. La Kant («Antropologia din punct dt vedere pragn1atic», 1798) tern1enul <<pragrnatic» e întrebuinţat îr opoziţie cu ceea ce e fiziologic, naturalist--ştiinţific, cu1nva identic ct eticul, servind cunoaşterii de sine şi acţiuniî morale"5.

2. În decursul preocupărilor mai noi, legate de centrarea studiilo sen1jotice în pragmatică, de fapt, precizarea a ceea ce se nun1ea cândv, «linguistic turn» («cotitura lingvistică>)) ca <·:pragmatic turn», se deptm�

.; H. Arendt, Dns Hnnddn, în vol. HrmdlungstJ;coricn lnterdisziplnzdr, Il, 1., hrsg. von H. Lenl \1linchen, \V. Fink, 1978, p H, 18. 1 )oh Hoifmeistt:>r, Wcir!t'rtmch rfrr Philo:::.opluschm Bt!griffe, 2. Aufl., Hamburg, F. �ft•iner, 1995, p. 483

154 •

un considerabil efort atât de redefinire c1 tern1enilor (semioticii şi prag1naticii, în special), cat şi de realizare a unei cercetări istorice, n1enjta să justifice rostul preocupărilor de acest gen şi statutul disciplinelor ce aspiră să le cuprinde]_ şi sa le reaşeze sistematic -conceptual"6• Aşa cun1 s-a precizat, în centrul acestor preocupări se află ,,gândirea pragmatic?i"; aceasta s-a format "în diverse domenii ale filosofiei, îndeosebi în teoria ştiinţei", relevant în acest sens fiind "pragmatismul a1nerican, convenţionaHsn1ul şi operaţionalismul european" 1 dar şi "en1.pirismullogic" 1 mişcarea cibernetică, noua "teorie a ştiinţei1'7. Atât prin partea istorică, cât şi în cea sistetnatică s-a urn1ărit ajungerea )a o mai bună înţelegere a practicii contemporane", la o

reflecţie asupra pozitiei noastre contemporane în lume şi a acţiunii noastre viito,ue"8.

f>reluarea ideill)r lui Peirce (din anii 1868-1890, cunoscute abia prin editarea operei acestuia în anii '30 ai secolului XX), precum şi îndemnurile venite pe linia semanticii logice (de la Frege 1a Tarski şi Carnap ş.a.) au determinat o regândire a structurii de1nersului semiotic (şi a aplicaţHlor lui în lingvistică, logică, episte1nologie ş.a.).

·­--- ---------·--·------

6 În JcPst sens s-a implls o vastă literatură, sintetizată şi resemnificc.tă, cu dezvoltări constructive, în impunătoarea serie sub titlul: PRAGlvfATIK. Hrmdbuch pmgmatischcn Dcnkens, hrs�;. von Herbert St<1chowiak. Hamburg, F. \-1einer: Bd. l Prngmatisclze;:; Dekcll vo11 dcn LlrspriinSL'Il tns ZZJ11l 1 S. J�•�rrJwnrlert (Gânclirea pragmatică de la. origini până în secolul al 18-lca, l91:l6, 378 p.); Hd. Tl ·- I_)er .Az�f:-.ties pragmatischen. Dekens im 19. wui 20. jalzrhwzdert IJ\.sccnsiuneil gâ.nrl.irii f,)rCl.gmntice în secolele 19 şi 20, 1987, 481 p.); Râ. Jll -- Allgemeine p!ulo . .:;oplli.,âzc l'ragmatik (Prugmatic.:t filosofică generală, 1989, 5-:1-8 p.); Bd. IV -

Spmchp!:tlo�ophir, Spmcll/.ll'aS1111!11k und formatwe Pragmatik (Filo�ofia limbajului, Pragmatice! limb<1jului, Pragmatica formativă, 1993, 527 p.); Bd. V - Pmgmatische Tendenzen 111 drr Wissmschaftsthcorie (Tendinţe pragmatice în teoria ştiinţei, 1995, 482 p.).

Fără a încerca o car,1cterizare, menţionăm că avem în faţă o cercetare temeinică, întnmind contribuţii ale unor specialişti de marcă şi aducâ.nd la zi dezbaterea problematicii (nu numai pragmatice, ci �i semiotice în genere, logice si epistemologice), cu largi deschic!L•ri spre nc1zuinţele actuale de abordare inter- şi plur:disciplin<tră şi dt-: instn;mentare a acestei abordări. Referirile noastre la \·olumele menţionate sunt delimitate de profilul abordării (genericul )imb<lj şi ont-ologie") şi nu vizează nicicum vreo prezenti1re :·sau comentare) il lucrării. Putem spune îr.sa, într-o formulă obişnuită, c�î. este \'Orba de o -.;inteză teorctico­metociologică de referinţă, peste nue nu se poate trece cu vederea ch�cât cu riscul de il rămEme în tipare depăşite ale con!'>truirii demersului semiotic! 7 H. St<1chowiak, Pragn](ltz;;cl!e Philosopllie, în PRAG.�1ATJK, Bd. V, p. XVII-XVIII. s idem, p. XVIII, XIX.

155

Este de observat că atât preocupările pentru pragmatică în sfera logicii (Tarski, Carnap), legate de o mai bună definire a semioticii (logice, bineînţeles), cât şi cele ale liniei Peirce-Morris gravitează în jurul problen1aticii "Interpretului" şi a acţiunilor (operaţiilor) necesare definirii «selniosis»-ului. Se confruntă cutnva două linii în realizarea

"teoriei setnnificaţiei"

: una de "semantizare a prag1nahcii'', alta de

"pragn1atizare a semanticii"(;' accentuată de orientarea rnai târzie a lui Wittgenstein spre analiza litnbajului obişnuit şi a 1egări-[ semnificaţiei de "întrebuinţarea" cuvântului într-un discurs dat. "Orientarea pragrnatică hotărâtoare în semantică a fost realizată abia o data cu \t\Tittgenstein. Ecuaţia semn�ficaţie-Întrebuinţare, adusă de Wittgenstein, constituie fornntla concisă cea mai cunoscută a noii paradigrne. Semantica devine parte a pragmaticii"10•

l)e aici, poate, şi nevoia întoarcerii la origini, la termenii prezenţi în gândirea greacă. Interesantă în acest excurs istoric nu este atât sinonin1ia lui "pragn1a" cu "praxis", ci faptul că "pragn1a" trin1ite la ,.câ1npul sen1nificatului: acţiune, efectuare, activitate, faptă", dar şi "la un câmp setnnificat de stări de fapt �i lucruri", ceea ce în esenţă s-a păstrat şi la preluarea c�lor doi termeni în lin1bile europene; fireşte însă, "acest proces de încorporare este legat cu unele transformări de se1nnificaţie/!l!. Chiar în "vechea întrebuinţartl a cuvântului'', Tipcfy.ua arată "acea precară referinţă setnantica, foarte des întrebuinţată, întrucât pentru comunicarea generală în mediul lingvistic ea determină cuvintele cele mai i1nportante

"�2.

Conceptul de "pragmatică,-' devine el însu';)i un "�emn" pentru diferitele feluri de întrebuinţare a semnelor, punând laolaltă dorrteniile logicului, empiricului, non11ativului, acţionalului etc.

A.cest adevărat fenomen cultural, in nllCt' în istoria gândirii, devine relevJ.nt prin Peirce şi rnodelarea se1nioticii pe care el o propune cu scopul de a dezvolta o logică şi o tnai bună înţelegere a esenţei şi tuncţiilor n1atematicii. Peirce orientează cercetarea f'pre scmH într-o

'-) ]. Schneider, 1\u:::pri(�ltnsen pmsmcztt.--;c/zen Oenkens in r"f,,,. zeztgmosr:;clzclt SprrrchţJhilosophie, în: Pragmai il.:, Bd. 1\', p. 2. 10 C. ;-... 1egg1L\ Pmgnwtisd1c S4!'11mifilc in;. Au�snng ·um1 L V·llttp·nAch: Spm�·hspielkon:::.cpt, in: Pragnwttk_. Bel. 11, p. 279. Lt H. 5t�chowiak, Einfrftll.'I,.;;, în: Pmgmatik, IL p. XIX. t:.:: H_ Stctchm,·ic�k. Emie1tlmg, în: Pr.t_x·matik, I, p. XXI.

156

dublă forn1tllă: sen1n-acţiune şi semn-obiect; primul e nunli t "semiosis", al doilea "Representc:nnen"l3.

3. De fapt, pragn1atica a fost introdusă de Peirce, e adevărat, totodată ca semiotică şi ca filosofie (pragn1atismul). În tr-un studiu celebru, H·ow to Make Cur Ideas Clear (1878), Peirce formula "maxirna pragmatica": !/să luăm în considerare ce efecte, cu legături practic conceptibi le ar putea avea obiectul ideii noastre. A tunci conceperea de că tre noi a acestor efecte constituie toată ideea noas tră despre obiect";

"căci ideea noastră despre obiect este ideea despre efectele lui sensibile"14. Acesta s-a numit "efectul Peirce", princip-1u care udată extins în teoria adevărului, a devenit "principiul pragmatisrnului". Într­o formulă numi tă de insuşi Peirce "pragn1aticism", principiul sună astfel: "conţinutul de sen1nificaţie al oricărui concept este referinţa 1 ui posibilă la comportamentul nostru"15.

lnterpreh1rea conduce la o "comunitate de interpretare", care

"trebuie să constituie o n1etadimensiune pentru orice obiectivare teoretico-sis tema ti că a apariţiilor sociale'-'; "schema unei asernenea. direcţionări ar fi semn-semn; sen1n-fapt; semn-interpretant, adică cele trei dimensiuni ale semiotici i"H1•

[\� un�.ele lui Peirce, opera lui Cb. W. Morris impune treptat o semioti că tridin1ensională conceptută behaviorist: "pragrnatica semnelor" studi'-1ză rela.tia sen1nelor cu omul care le în trebuintează"; ca 1 1

<<ştiinţa despre con1portamentul uman mediat de semne», semiotica este, în însaşi predispoziţia ei fundamentală, o pragmatică. Aceasta din unnă poate �i trebuie să înţeleagă regulile operaţionale ale sintaxei logice şi regulile de se1nnificare şi adevăr ale semanticii logice Cel ţinând de o regulă determin,llc:1 a cornportamentului"17. Este explicarea pragtna tico-behavioristă a semioticii: "semiotica vrea să fie o teorie

11 C. Deled<lllt', lrdroductzon to Peirce Semiotic::>, în: SCvHOSIS «79/80» :\"r. -\4 (1995), p. 16. 1� Co!!ecteâ Pa pers cf Clr. S. P.:irce, 5.402. (Prima cifră indică \·olumu 1, a doua poziţia textului). :'l fdcm, S,460. Aşa cum s-;"' preci.z(1t, Peirce propLlr.e formula unei "trc:n.sformări semiotice a filosoiiei trc:nscendentale"; )ogica semiotic.:l a cercetarii" în locul t:eorit:•i "transcendentclle'' <l experienţ�:'i; "ideea triunghiulc:lrită ţii tuturor operaţiilor spirituale• e<;te <1plicată li1 "relaţia cognitiva·', pun[md în prim plan "Interpretantul" (K.-O. Apel, Einfithntns: Pnrccs Dt>nkwes '·'!ll!l Prasr11nl1s111/t-o ::.?llll Prngmi1fizismt6, în Ch. S. Peirce, S�.-hriftr'll, Il, hr��g., von K.-O. Apel, hankfurt aM. Suhrkc1mp, 1970, p.5?.-54; 79, 86). 16 Id('m, p. 206, 86. li K.-O. Ap(,l, Tra!lsforrnation der Pllilosophze, L Frankfurt :1 \1. 5uhrkamp, 1973, p. 149, lSO.

157

generală a semnelor în toate formele şi contururile ei, fie că e vorba de animale sau oameni normali sau patologiei, vorbitoare sau nevorbitoa.re, persoane sau grupuri sociale. Sen1iotica devine astfel o procedură interdisciplinară"1B.

4. Pragmatica red1mensionează, sub multe aspecte, teoria lingvistică, ace� logică .1. limbajului propun2ind un adevărat ��pragmatic turn".

Două ilustrări în acest sens: teoria "jocurilor de limbaj'' a lui \Vittgenstein şi teoria "actelor de limbaj" a lui J. L. Au.stin şi J. L. Searle, an1bele P-'� fondul unei Ordinary Language Philosoplzy, dominată de :,aşa­numita teorie a regulii de întrebuinţare a sernnificaţiei1', pentru care fornnLla este: "Chestiunea nu este aceea a semnificaţiei, ci a întrebuinţării" l9.

Tennenul "jocurile de limbaj" (Sprachspiele) vrea să sublinieze "di vorbirea unei lin1bi constituie parte a unei activitaţi sau a unei forme a \·ieţii"; de aceea cuvântul nu are nici o semnificaţie daca nu este exprin1at sau, şi mai clar, ,.pentru o mare clasă de cazuri de între­buinţare a cuvântului ,<semnificaţie>> - dacă nu pentru toate cazurile întrebuinţării ei - această teză se poate explica astfel: semmfi'caţia unui cuvânt constă în utili:.nrea sa înt:r-o lirnb/i"20. De fapt, "practica utilizarii limbii" constă în unnătoarele: "unul pronunţă cuvintele, iar altul acţioneazci în ccnformitate cu aceasta; în îrn-ăţarea limbii, însă, are loc tun1ătoarea desfăşurare: cel ce învaţă denun1eştP obiectele, adică pronunţă cu,·ântul atunci când profesorul arată, de exernplu, piatra. Aci se mai poate petrece şi un exerciţiu mai sin1plu: elevul repetă cuvintele pe care le-a spus profesorul''21.

:�-: Cn. \V. \1orris, Bt:zczchwzg wzd Bcd,,utwzg. Fine Unfer...;lldzung.:>ll der Rdatiortcn l'OI1 Zeichcn und LVertc11. 1964, în vol. Ch. \V. Morris, Zcidzcn, [.'\iert, A..;tizctrk. hrsg. A. Eschbach, Frankfurt a. !'v1., 197'5,. p. 199. În ace:-.i context pragn1r1tica riunâne ,,acd c1S}�ed al semioticii care se ocup,:t cu or igme,l, aplic�'irile şi acţiumlt' semnelor", eLi L:uţ.:;i apliGlţii în �tiinţă. şi filosofie (Jbidt'lll, p. 2�6, 257). 1" E. Von �;e-tvigny, Plu/e:-,ophie der 11onna!en Spraclle, Frankfurt a. \1., Suhrk<ur.p, 1974, p. 257. 2o L. \Yiltgen-;tcin, Plulosophzche Unti'r::ouchungen, în Sc/11 �ftcn. l., Frankfurt J. M., Suhrkamp, 19�0, p. 300, 3�0, 311). 2� Ibidem, p. 292-293. Este vcrbJ de înţelegereil limbii în ,,context pragmatic'',. şi de raport<:lrea an<'llizelor semnific,lţiei l<-1 ,1cest contt�xt (fr. Von Kutschera, Spmchphrlosoplrie, p. 137)1 înţelegere ce pune în <1tenţie acţiune<1 altor reguli ale sistemelor de semne: regulile po-agma.rice.

158

Textul lui "Wi ttgenstein II" (cel al «Cercetărilor filosofice>>) însean1nă astfel o îndepărtare d�� tezele din Tractatus, centrate pe teza "reprezentărilor ontologice'', după care "lumea se ordonează într-o moda li tate detenninată de fapte reale (Tatsachen), care, la rândullor, se compun din lucruri silnp1e (obiecte şi atribute)", tema

"criticii filosofice"

a lin1bii fiind de a oferi "un tablou fidel al acestei realităţi"22. Dar limba noastră obişnuită nu este construită astfel şi, ca atare,

structura ei nu corespunde conexiunii obiective a faptelor", iar sen1nificaţiile ei "nu sunt detern1inate precis şi exact"; Wittgenstein e nevoit astfel să renunţe la ;,idealul ştiinţific de exactitate" şi să introducă teza: "lumea ni se deschide abia în descrierea lingvistică"; ea nu ne este "dată în sine'/, ci

"numai în interpretări lingvistice"23.

\Vittgenstein schin1.bă astfel total concepţia despre limbă: limba este, înclinte de toate, o activitate ca oricare alta (ce intervine în diferite situaţii şi contexte ale acţionării), este "parte a unei lumi a vieţii". În acest sens şi teoria propusă: <<Sprachspiele>>, după care lilnba se poate înţelege şi anal1za numai pornind de la întrebuinţarea ei în contexte practice detenninate.

"Puten1 să ne gândim - scria \tVittgenstein - la

faptul că întregul curs al întrebuinţării cuvintelor este unul dintre acele jocuri prin care copiii îşi J'nsuşesc limba n1aternă. Voi nun1i aceste jocuri, jocuri de limbaj, iar uneori voi vorbi şi despre o limba primitivă, tot ca de�pre un joc de limbaj ... Voi numi şi ansamblul li1nbii. şi activităţile lingvistice ce se îrnpletesc cu ed tot «joc de limbaj>)24.

Sintagma ca atare '.'rea să sublinieze faptul că "vorbirea unei lirnbi este o parte a unei activităţi sau a unei forme de viaţa"25. Semn�ficnţi�i este ,,întrebuinţarea în limbă'' şi priveşte orice cuvânt: logica, şi atat 1nai puţin, filosofia, nu pol trece dincolo de această intrebinţare"2c-. Poate de aceea Russell aprecia că \Vittgenstein a renunţat la ceea ce talentul său Clvea cel1nai bun", inventâ.nd o doctrină care "face inutilă activitatea filosofică"2i. În acest sens se încadrează, probabil, fonnula lui \Vittgenstein: «Denkt nicht, sondern schau» (nu

------·------·-·----·----

23 lbu1em 24 L. w;ttg�nstcin, Op. Cit, p. 292-2.9.1. L:i ldl'm. p. :�oo. 2c lden:, p. 342, 345. 2� B. Russell, I-fi_.;fuile d!! mes id1;e; plzi!o.:;oJ'IIZques. Paris, 1961, p. 269,271.

. 139

gândi, doar priveşte)2s şi 1deea că "lun1ea" vine ca "situaţie" (context de comunicare), iar

"regula" nu mai depinde de logică, ci de ,,situaţia

actională", e ,,normă pra.gma tică""29. 5. În esenţă deci, Wittgenstein se orienta spre contextul

pragmatic, contextul de aplicare a limbii Cu aceasta se depăşeşte înţelegerea abstractă şi îngustă a semanticii realiste a limbii; aceasta nu maj e "un simplu n1ijloc de descriere", iar semantica îşi relevă un

"fundal pragmatic"30. Fireşte, identificarea semnifkaţiei cu întrebu­

inţarea ei în limbă poate ridica numeroase obiecţii, cea d1ntâi constând din faptul ca

"întrebuinţarea limbii" are loc în ,.acte dP vorbire

concrete"

, în interiorizări legate nemijlocit de situaţii detern1inate. Pe aceste temeiuri, cercetările lui Wittgenstein se asociază cu cele

ale teoriei "actelor de vorbire"

(speech acts). Dar noua orientare a lui vVittgenstein realizează o nouă semnificaţie a preştiinţificului, elibe­rându-se de inchiderea, specifică "atomismului logic", in ştiinţificitatea luată în sine, în formularea ei logico-maten1atică, puţin aptă de a asimila specificul limbilor naturale. "Semnificaţia" vine "in felul intenţiei n1ele", în modul în care eu mă raportez la "obiecte", ceea ce ar face necesară o reintegrare a analizelor forn1ale şi structurale în fenornenologie''31.

l\.·1ai n1ult, semnificaţia angajează actul de a semnifica, fw1cţia. semnificării şi "contextul de semnificabilitate" (o forn1ulă a herme­neuticii lui W. Dilthey), ceea ce, evident, asociază pragn1aticul şi preştiinţificu] (în unitate cu ştiinţificul) din unghiul de vedere al hermeneuticii. S-a vorbit astfel de "caracterul hermeneutic al reflecţiei lingvistice" a lui Wittgenstein, care se arată, "în distingerea limbii naturale ca bază şi orizont al oricărei înţelegeri a «sensului» şi «sen1nificaţiei>> ";

"henneneutica «jocurilor de limbaj» in Cercetări

filo:iofice" desfăşoară "cea mai radicală, pană acum, critică a repre­zentărilor tradiţionale despre «esenţa lin1bii» şi a funcpilor ei; în centrul acestor critid se afla şi teoria tabloului, dezvoltată în «Tractatus>�32.

��<; L. Willgenstein, Op. C1t., p. -48 (aforismul 66). 29 M.K. :V1unilz, Contemporary AnnlytJc Pldosophy, .\:'ev\' York, \1d,1illan Publishing Co., 1984, p. 192,198. ,;oF. \'on Kulschera, Op. Cit., p. 137. il E. Hollcnslcin, Linguistik, St•miJtlk, Her/1/ent'utik, Plildoyer_, fii.r eine struktumfc PluiJWtnl:'!l'}/ogie, Fr. A. \'1., Suhrkamp, 1976, p. 9, 34. :>2 J. Zimmermann, lYzttgmstt•ins spraclzplzi!o3ophisdz!:' Hermeneutlk, Fr. a. m., V. Klostermann, 1975, p. i 01, 103.

160

Explicarea semnificaţiei prin recursul la ,)ntrebuinţare'1 are consecinţe chiar pentru înţelegerea "triunghiu l ui sen1iotic". Căci Wittgenstein nu critk� "o teorie sau alta a sen1nificaţiei'', ci ,,forma argumentării, care este comună diferitelor poziţii, anuiTte felul cum interoghează despre semnificaţie. Întrucât pun întrebarea - asupra esenţei - (<rCt:") este f'emnifkaţia?»), ele postulează o (<esenţă-mediană purii» între cuvânt şi obiect, propoziţie şi fapt, limbă şi realitatea ce trebuie să o explice; de nsemenea, se î:ntreabă de ce un cuYânt <<desemnează» ceva, o propoziţie «prezintă» ceva, iar limba poate să fie un «tablou,•> al realităţii"33.

Rezultă astft•l trf'i r�lporturi: 1: limbă-gândire-realitate, ceea ce duce la "irnagine" (Ahbildung); Il: propoziţie-idee-stare de fapt (Sachlagc>r ceea ce duce la "prezentare'' (Darstcllung); 111: cuvânt­conccpt-L)biect, ceea ce duce la "desemnare" (Bczt>ichnung).

În tradiţia scolastică ar fi urn1ătoarele: gramatică ("modi significandi" sau "voces"); logică (,,modi intellingendi" sau

.,. ") 1 ' ( d' d'" '' )�4 "concep L1ones , ; onto og1e "mo 1 essen 1 sau "res -- . Aşa cum se vede, "triunghiul" vjne de trei ori, şi tot semiotic, pe

bază lipsind "relaţia cauzală". Căci "si1nbolul"

(aici: limba, propoziţia, cuvântul) dop,r "stă pentru

" (stands for) referent (�,obiectul referinţei»), relaţia fiirtd o

"relaţie acceptată", n1arcată_ prin "adevărat"3.;.

În fond, unitatea vorbire-acţiune-gândire, pe fondul unei preetnjnenţe funcţionale (în cunoaştere şi comunicare) a pragmaticii, ilustraza de fapt numitul "pragmatic turn

" în gândirea contemporană

(realizat în logică, teoria ştiinlei, tern·ia socială, filosofică ş.a.). 6. -Dincolo de unele dificultăţi se1nnalate, triunghiularitatee1 prin

care se integrează aici "situaţia setniotică", n1archează relaţiile (şi prezenţa) semioticului în celelalte planuri de bază ale unei "referinţe la lun1e" (lNeltbezug): lingvistic, logic şi gnoseologic. Fireşte, nu ar avea nici un �ens să legărn prin aceasta sernioticul (ca şi serrtnul ca atare) de i1nagine (copie,� reflecte1re, tablou ş.a.).

B Jdem, p. 109. 14 Ibidem, Este de reţinut În'-'Z1 că Cercetiirile accentueazd latura pragmatică şi funcţio acţionulă a limbajului (vezi Alexandru Boboc, Limbaj şi cunnnşt''YI', Bucureşti, Cartea Universit;:nă, 2005, p, 112). ::;:; C.K Odgt'n, LA. Ricb,:mis, Dil' Rede11tung der Brdcutung (T/ze l\1rnnins of !Vft'nniHg), frankfurt a.\'1., Suhrkamp, 1974, p, 18,

161

Ceea ce survine aici se d atorează deschideri i prin pragmatică spre comunicare şi cunoaştere (mai exact: spre cunoaştere în cadrul con1unicării) . Căci cornunicarea este cel tnai important mod de aplicare al l imbi i . Aşa CUlTI spunea vVittgenstem: u«Die Sprache m us:. fiir sich selbst sprechen >' (Limba trebuie să se exprime pentru sine) şi, ca turnare, survine pluralul" : <<Limba», aceasta înseamnă "limbile'', care sunt «sisteme>> "30 .

Trimiterea la comunicare este, de fapt, structurală. pragmaticii, prin care rezul tă "variante lingvistice", ca unnare (mai ales) a relaţt_ilor variate între semnele lingvistice într-o limba particulară. Se ajunge astfel la purtătorii semnelor, la persoane şi relaţiile lor într-o cornunitate. "Aspectul forn1al al pragn1aticii" cuprinde, la rândul său, sintaxa logică şi semantica logică"37 .

De fapt, pe linia Peirce-:Nlorris, pragtnatica tinde CUI11Va sa devină universGlă . N u pentru a ş terge diferenţele însa, ci doar pentru a marcr-1 unita tea celor trei planuri semiotice pe la tura formală. Şi aceasta nu nun1ai pen tru nevoill' con1unicării (aşa cu m sernnalase Carnap) , ci şi pentru înţelegerea adevarul ui (în limbajele forn1alizate îndeosebi) .

Aşa cunl s-a precizat, pu tem co ncepe 5intaxa, seman tica şi prag matica �i ca "dilnensiuni ale adevărului lingvisti c"; chiar în sensul lui ?\1orris, în pragtnatică, ld fel de bine şi în sernantică şi în sintaxă, este de deosebit nu num.ai "un aspect pur formal de unul descriptiv­empiric"_, ci �i felul in care aspec tul formal al pragmaticii circu1nsc.rie "�i sin taxa logică şi seman tica logică"38.

Ca < <şti inţă a cornportamentului media t de sen1.ne al on1ul ui >>, senliolica poa te fi Cl)nsidera tă în esenţă o pragmatică . Fireş te, pr in pozi ţia sa tned iatoare şi finaliza toare în apl icarea demersului semiotic . Căci "setniotic '-' puto21n şi trebuie "sa în ţelegem şi reg1J lile operaţionale ale sintaxei l ogi ce şi regulile de sernnific'aţie şi adevăr ale sen1anticii logice Gl regh"1.re determinat[:\ finalizat a cornportamentului un1an"3'1 .

.>1' L. V\' i t tgcnsl c in , Plu/o;:,Oţ' i! tesrhe Crmn ma ftk, hrsg. Von R Rhees, Fra nkl"u rt A.\-1., Suhrkamp, 1 973, p . 5, 27. 37 K.-O. - \pet i nmsfonnatir• r i der Ph ilo�ophie, Bd. 1: Spmâtanalytik, Scmiot ik, t Jenw•neuttk. Fr. A . \ 1 ., 5uh rk<Hnp, 1. 97?>, p . 1 50 . � � Jhidc'll, p. 141, 1-!9 . . >9 Ihid� ·n ; , p. 1 ::;o .

1 62

Şi aceasta se originează nu doar la Peirce ţ;i 1\1orris, ci şi la "\Vit tgens tein II'', la conceptul "semnificaţie-în trebu inţare", care trirnite la con textul de con1unicare şi, inevitabil, la comportaJnentul un1an. De aici şi it"'� teracţiunea cu psihologiR (individuala şi socia;.ă) , cu teori a acţiunii şi, nu în ul tin1ul rând cu fenomenologia (analiza inten­ţionali lă ţii ) .

7 . Este de precizat că această preerr1inenţ�\ nu s e poate universaliza : se poate vorbi de aspecte pragmatice uni versale, chiar de "p aradign1a pragmatică',., dar nu-i de dori !: un reducţionism (ca fo nnă de pragmatism) . Căci esenţială este uni tatea celor trei d i mensiuni în sen1iotică, în care f uncţia-�en1n se caracterizează, în primul rând, prin semnificaţie şi in terpretare, condiţii ale realizări i discursului, al punerii în formă a acestuia pentru irnpactul în acţiune şi comun icare.

Chiar teoria "

actelor de limbe1j '' işi aşează dimensiunea semni ficării şi sernni ficaţiei, a intenţiei de semnificare într-un orizont con1unicaţional : folosind terminologia ,,logicienilor neopozitiviş ti", se poate spune: teoria saussuriană susţine că este în acelaşi timp legitim şi indispensabil să deosebitn relaţia semantică , exis tentă între un enunţ şi sensul său, şi \·aloarea pragmatică, conferita enunţului la enunţare"4u. Searle însuşi scria : . . . "o teorie a limbajului face parte dintr-o teorie a acţiuni i; aceasta pur şi simp1u pentr u că a vorbi este o forrnă a

con-tportaTnentului cârmuit de regulî"4 1 . , ,Cc)lnportamentul" în cauză este unul "intenţional", termen

studiat de Searle şi mai târziu : "Intenţionalita tea es te c.cea trăsă tură pe care anun1ite stări mentale şi procese o au (în sensul special al acestor cuvinte) cu privire la, sau despre, sa u de, sau care rcprczin tii anumi te entităţi şi stari de lucruri "'12 .

Adevăratul iniţiator al teoriei "

ac telor de lin1baj" a fost J.L. Austin, reprezen tant al aşa-nun1itei "Ordinary Langua ge Philosophy", care " a dezvolta t prin1nl o teorie sistematică privind răspunsul la întrebarea : <<ce se poate face cu cuvintele», în limbajul său specific întrebarea luând întotdeauna forma : «Ho\v to do things \Vith vvords?» -

c u111 se fac fapte cu ajutorul cuvintelor?"-l3

�o O. DucnJt, Jntroductzou, în : J . Searle, Les ades de langa�c, Pa ris, Herman, 1 g72, p. 1 O. �: ]. S("arle, Op. C1t., p . 53. �2 J . Sea rle, ln tenticlnal l h! m1d {t:; Place in Nature, în: DiLTlec t;ca, Vol . 38, F<1sc . 2 ·· 3 (1 98-t), p. 87 .

..;·, E. von Savigny, Ore Phiiosopliit' da nor mafert Sprache, F r. A . M., Su hrkamp, l Y74, p. 1 2 7.

163

IJup�i Austin, "orice discurs asupra utilizării de cuvinte este inexact şi prea nesistematic"; problen1a precisă ar fi cea delimitată "la întrebarea: ce poate face un om cu o exprimare particulară?", ceea ce conduce la încheierea: "Ceea ce este exprimarea în tr-un caz izol a t, depinde de împrejurări"44 . În esenţă,

"cu ajutorul exprimărilor

lingvis ti ce putem să efectuărn cele mai diferite fel uri de acţiuni"; asemenea "exprimări

" sunt acţiuni sau "acte locuţionare", iar întrucâ t "în

fiecare spunere"

efectuăm totdeauna şi "nespusul", o astfel de acţiune e numi tă ,,act illocuţionar"4S .

Austin deosebeşte as tfel semnificaţia (în sen s seman tic) de "rolul illocuţionar al unui ac t de vorbire" . Teoria actelor de vorbire este astfel cumv a op usul teoriei ultime a lui Wittgenstein: formulei după_ care " util iza rea îi d ă expresiei" semnificaţie, Austin îi opune teza : se poate stabili semnificaţia unei uti1 izări fără să fie clar cum este ea întrebuinţa tă: "Numesc «actul de a spune ceva» (în sensul deplin al cuvântului) execu tarea unui act locuţionar şi, în acest context, numesc studi ul enunţurilor: studiul ac telor locu ţionare sau al elem entelor cc)lnplete ale d iscursului // ; dar "putetn sp une că efec tu area unui act locuţionar este şi ea ipso efectuarea unui act ilJ ocuţion:1r' .. , pentr u a cărui d eterminare treb uie să ştin1 "în ce mod foJ osj1n actele 1 ocuţj onare'146 .

8. În ce priveşte această teor ie a " actelor de lin1b aj '' (speech acts), trebuie spus că, în şi 1nai mare măs ură decât "Wittgenstein II" (etapa

"j ocurilor de li n1baj "), ea a angajat un "pragmd tic turn". Pe scurt, teza principală este unnă toarea: sen1nifi caţia unui "act

de vorbire"

este func ţi a sa; ca şi funcţia oricărei ex primări lingvistice, ea se b azează pe conv enţii lingvis tice, care, în tru cât se raportează la 1nodal ităţi d e acţiune, nu la acţiuni singulare, devin reguli generale. Într-o doctrină d espre

"cele-ce-nu-sunt-la-locul-lor", Au��tin stabileştE

un număr de reguli care, dacă sunt încălcate, 11ros tirea noastră făptui tivă va fi (in tr-un fel sau altul ) nefericită"-17•

-'� Jch-·m, p . 127, 129 . .;:; \V. Stegmiil lt-'r, tir! l lptstrăl/1 l l l l,'{CI1 der (�egcmva rtsphilusoplzie, Bd . Il, n. Aufl., Stu ttgart Kroncr Verlag, 1 979, p. 65 . .;r, J .L. A u s tin, Zur Thc>orze dt'r S; Jmclze (How to Du Thing-; ruith Words), Stuttga. rt, Recla. m J U n . 1 972, p. 1 1 4. -'7 ldc m, p. 34.

164

Tennenul "faptui ti\' " vine de la "d înfăp tui", verb firesc pe lâ.ngă substantivul "acţiune"; "el ne ara tă că producerea unei rostiri înseamnă înfăp tuirea unei acţiuni şi nu este concepută în mod nonnal drept simplă zicere a ceva"-l8 . Noutatea ar consti tui-o aici următoarele: "cu ajutorul ros tiri lor lingvistice noi Î11deplinim diferi lele feluri de acţiuni"; orice rostire lingvis tică este şi o acţiune (în formularea lui Austin: un act locuţionar) , dar Jimba tnnnnă prezintă şi "nespusul" (adică: un act illocu ţionar)-}9.

În trucât textul lui Austin nu-i deloc clar, ci. evine absolut necesară folosirea precizărilor elin excegeza de circulaţie. "Actul << locuţionar» este as tfel cunoscut, el este în n1od clar ceea ce a spus vorbitorul; actul «illocuţ·: onan' nu este cu aceasta clar, întrucât nu este clar dacă ros tire.:1 îndeplineşte rolul unei propuneri, unei chemări, unei dispoziţii, unui averti srnen t'': 1 ; .

Teoria ,:actelor de limbaj" ridică problema dependenţei seJnni­ficaţi ei nu de simpla u tilizare în limbă, ci de contextul acţional al rostirii, de faptul rostiri i, aceasta din urmă nefiind simplă spunere, zicere, enunţare a ceva .

În alţi tenneni, limi tele nu n1unai ale spu sei, ci şi i.:;. le nespusei -probletnă ce ţine de s tudiul comunicării urnane pe fondul ac ţiunii şi al co1nportamentufui . Aceasta ar putea necesita un s tudiu din unghiul de vedere al logicii ac ţiunii şi al teoriei acţiunii , da r, cred em, şi un studiu on tologic, pentru a înţelege nu ntnnai funcţionarea regulilor şi convenţjilor, ci şi tem<?iul lor.

Al tfel spus, problematica pusă aici comportă tra tare ling\·istică, logică şi filosofică fn acelaşi timp, ceea ce înseamnă iminenta filosofiei l imbajului, n1enită să clarifice finalităţile semioticii nu numai prin pragma tic şi acţional, ci şi prin studiul laturii "nespu�e" , care ar veni ca

o "sen1io tică a tăcerii" (semni ficativă altfel rl.ecâ t prin expresi e) . În alţi tenneni, prin filosofia limbajului se realizează "raportarea

la ceea ce sw1tem noi, ca fiinţă generică'' "i l ; după cum, într-o transformare sern1uhcă ea trilnite la Peirce şi la consecinţele teore tica-metodologice

-----------

�:� ld<'m, p. l L O . �9 \V. S�egrn u l l er, Op. C i t . , p. 6lJ . �o E . von Scr.r igny, ] .L Austin, în : C ; rmdproblt>n:e drr grc.s:�l' !l Phi/o;:;oplm!, hr�g. \'on J . Spt•ck, Pl-ulos,1pi11f der Gcgt.>n iL'Mt III, Gottinger., 'h:ndenhoeck t ! nd Rupre cht, 1 975, p. 209. •: j . Simon , Sprr:c'hplli/(lsophi<' .. Freibu rg \'1 iinchen , Alber, 1 98 1 , p. �4.

165

ale " tridimensionalităţii'' relaţiei de semne. I\tfai 1nult, fil osofia limba­jului es te "ştiinţa care cercetează semnificaţia limbii pentru omul ca

om " . Prin această caracteristică ea se deosebeşte d e o "interogare neexisten ţială neexamina tă critic"52 .

Dacă luăm în considerare şi prestaţiile limbii în raportarea la om, atunci suntem îndreptaţi spre tridimensiunea antropologică. După toa te aceste consideraţii pare iminentă tratarea interdisciplinară. Căci înţelegerea esenţei şi funcţiilor limbii angajează, intre altele, chiar n1e tafizica, poezia şi destinul.

52 A. K�ller, Sprachphilosophze, frei burg .\1-tinchen, Alber, 1 9 79, p. 1 3 .

166

ANEXĂ *

* Tex tele ce urmea ză \'or să constituie un mij loc de su sţinere şi de expl i ci tare a c5 torva din tre concepţiile trata te în acest vol um . . \1enţi onăm că fieco re text e pre\'ă /ul c1 su rsu ele lu care provine ŞJ cu numele traducătoru lui în limba română . Tex tul lui H. Rickert este menit să clc1rifice două concep te-cheie alt• gânclirii contempcwan€' : sen s r t / şi �Yiloarm.

167

HEINRICH RICKERT: Obi ectul cu noaştel'ii: Sens şi valoare *

[p . 229 J Dar a tunci cum trebuie să d eterminărn sensul? Ştitn deja despre conceptul de existent că el nu este singurul căruia îi pute1n subordona cev1.1 . . AJături de el stă, în afara concep tului de "n on-cev a" (l\lich t--Etwas) sau de nimic, ca al doilea concep t cuprinzător al non­exis tândului Uvicht-Existierenden), an u rne acela al valorii . Avem nevoie de acest cu·vânt, care desemnează un concep t [230] to t a tât de p uţin definibll c a şi cel al existentului pentru formaţiuni C (l t e nu exis tă, dar sunt totuşi "ceva " . Expresia cea mai potrivită pentru ele este aceea că au valabilita te . De aceea, pentru o privire într--adevăr cuprinzătoare este necesară, pe lflngă o on tologie, şi o şti in ţii a valo rii sa u a valabilitiiţii. Dar pe calea "obiectivă " n u vrem sif. presupunem că sensul adevărat, care se si tuează dea supra întregii fiinţe (Sein), poate fi înţeles d oar ca valoare cu

valabilitate, ci că tocmai acest lucru este de dovedit. Numai astfel evi tăm neaj unsu l n1etod ei subiective şi al unui petitia principii al acesteia .

ln ac�s t scop, caută1n tm critPriu, ca re Srl d ecid ă , in depend ent de consideraţiile de până acum, dacă ceva aparţine existentului sau aparţine v alorii . Acest criteriu îl putem dobândi cu ajutorul nega ţiei. Se poa te preciza că nega ţia cupla tă cu un concept existen ţial are un singur în ţeles, iar c upla tă cu un concep t valoric are două înţelesuri . Vom recunoaş te deci, d upă num ărul sensurilor pe care le obţinetn prin negare, dacă ne aflăm în faţa unui concep t existen ţial sau a unuia valoric . Prin "negaţie" înţelegem acelaşi lucru ca şi atunci când spunem: "o judeca tă negativă ", adică ea este negarea opusă afinnării: lui ,,ceva " i se refu::ii prin negaţie un "predi cat" . Putem să trecen1 pestt' o anal iză mai

profundă, deoarece chiar dacă următoarele considera ţi i asupra ne gaţiei nu sunt co1nplete, ele sunt totuşi suficiente pentru a �ervi scopul ui nostru.

• H . Rickert, Der Gcgenstmzd der Frkcmzt12is. L::znfrihrung in die Transzcndl 'ntnlphilosophic, 4. und 5 . Aufl . , J .C. B. Mohr, Tl.i.bingen, 1921, p. 229-238: Sinn und l"lert.

Tra ducere dE' Ah-.'xandru Boboc, în: Filosofia confcmpomnă. Texte alese, b·aciuse şi

comentc1te de Alex:1ndru Boboc şi Ioan N. Roşcc1, Bucureşti, Edi turR GRramon d, 1995, p. 73-94.

169

:\fegarea existentului, sau mai precis a unui ceva care există, are

ca singur rezultat, al unei negaţii simple, non-ceva-ul, s2nt nimicul (das Nichts) . Dimpotrivă, negarea unei valori valabile poate înse mna nimicul, d ar poa te însemna şi un ceva, şi anume valoarea negativă sau nevalabilul (das Ungiiltigc) . Şi aşa cun1 valoarea devine o poruncri sau un imperativ, dacă o raportăm la un eu care o recunoaş te, tot aşa ·v aloarea negativă devine o in terdicţie pentru actnl de J.titudine al subiectului . l)eci: concep tul de valoare are o setr.nificaţie restrânsă şi una mai largă. Nun1ai valoarea în sens restrâns este opusă valorii negative, şi o

desemnăn1, deci, ca valoare pozitivn, care poate de\' eni un in1perativ.

Amândouă însă - valoarea negativă şi valoarea pozi tivă - aparţin sferei valorii în sensul ei larg, care nu stă în opoziţie cu nevaloarea (Unwcrt), ci vizează num ai opozitia fată de existentă. Conceptele existentiale, atunci 1 ' ' 1

când. sunt concepte existenţiale propriu-zise şi nu concepte valorice ascunse, nu a u niciodată un sens res trâns şi unul larg de felul acesta. Deosebirea d intre ceea ce există şi valoarea în genere devine clară prin fap tul că putem vorbi doar despre o negare a exis tenţe i , despre nimic , dar nic i od a ta despre o "existenţă negativă", care sii se opună unei "exi sten te poziti ve" , [231 ] în timp ce l a val oare obţinem intotdeauna atâ t o negare a valorii în general, nin1icul, ne-val oarea, cât şi valoarea

negativa .

N-avem voie însă să ne lăsăm înşelaţi de limbâ, care aici, ca aproape în toate privinţele, este inconsecventă. Configuraţii (Gcbilde) ca

"nu1nere negative" sau "mărimi negative" nu aparţin sferei noastre de di scuţie, deoarece cuvântul "negaţie" are aici cu totul a lt înţeles, care nu

trebuie confundat cu negarea1 . Numerele nega tiYe s unt tot atât de puţin nurn ere nega te, cutn "electricitatea negativă" este elec tri ci tate nega tă. Di n1potrivă , valoarea nega tivă este valoarea negată şi totuşi rămâne ceva: ne-va loe1re (Llnwert), care transformă obiectele l a care e apl icată în rătl . Înţelegem în fel ul unnător: valoare şi ne-valoare sau valoare pozitivă şi Yaloare nega tivă forn1ează o pereche o·pusă, care este subord onată conceptul ui de valoare în sensul l ui larg. Conceptele exi stenţiale n u pot forn1a niciodată perechi opuse de felul acesta. .

· Pentru orien tare cu priv ire la Jceosta poJ le st>rvi ��rierea l u i Kant, Vf'r.-.uL h , de11 B� ·gr�ff d.er lh'.';:;(âi-'t'/1 c..;râsstJl i11 d.re Weft<1.'1' 1Sheit eim:ufiilt ren (Incercare de a introduce în fi ll)Sofie o mcep lul d{' mdr imi nega ti ve).

170

Existentul nu se lasă desptn·ţit 'in existent poziti \' şi negativ. Astfel, decizia d acă un concep t d evine prin negare doar nimic (Nichts) sau şi un "ceva nega tiv�' es te deja un criteriu sigur pentru a şt1 dacă avem d e a

face cu un termen exis tenţial sau cu unul valoric şi, deci , dacă acesta este de tratat în termeni filosofico-ontologici sau filosofico-valorici .

S-a rid icat obiecţia c a până şi concepte existenţiale propriu-zise (chiar şi conceptul de fiinţă) prezintă această dublă opoziţie2 . A şa este cazut de exemplu, la toate seriile de calităţi percep tibile în acelaşi fel ale sitnţuri lor noastre. Negarea căldurii poate fi atât lipsa perceperii temperaturii (deci, nirrticul acestei cl ase de reali tăţi en1pirice), cât şj o anun1i tă ten1pera tură scăzută (deci, un ceva negativ), aşa cum şi folosirea vorbirii substituie, aici ca şi în numeroase cazuri asen1ănătoare, opoziţiei contrare pe cea con tradic torie. În aceeaşi măsură în care recele şi caidu1 sunt concepte existenţiale, şi criteriu l nostru de a deoseb i concepte existenţiale şi valorice este insuficient. Pe de al tă parte, nu vede1n în ce ar consta diferenţa dintre adevărul nega t şi fals, şi de aceea ne îndoin1 de faptul că şi conceptul de adevăr, în1preună cu negaţia lui, ar admite o opoziţie dublă. Există to t atât de puţin un adevăr negativ cutn există şi o existenţă negativă . Şi prin aceasta s-ar dovedi incapacitate a eri teri ului nostru de d eosebire d intre conceptele exis tenţiale Şi ce] e valorice .

[232] A ceste obiecţii sunt insuficient de convingă toare, cu atât mai mult cu cât ele nu ating de fap t obiectul analizei noastre, pentru că se bazează pe o întrebuinţare a vorbirii care foloseşte cuvântul nnegaţie" într-un sens care, aşa cum atn semnalat la "mări mi negative", nu coincide cu negarea. Dacă preci zăm că: în ceea ce priveş te cri teriul nostru, ne referim numai la negaţie, şi nu, ca la opoziţia "contrară", la o completare a negatului total independentă de negare printr-o altă determinare pozitivă.� atunci negarea caldului nu es te decât "lipsa perceperii tempera turii", şi niciodată "un anumit grad de rece", tot aşa cum nici negarea htn1inii nu este un anun1it grad de întuneric . O anulare realli nu este negare logict'i . Această veche confuzie n1etafizică nu mai are nevoie de explicaţii. Putem de altfel considera la fel de bine �i

2 Vidi: Fri.scheisl'n-Kohler, Wt'ist·nsdwft und Wirklu.h!c,·it, 1 9 1 2, p. ·1 22 şi u rm . Nu-mi este

! n tel igibil ce il re în \'edere Fri schl'lSen-Kl)hler, atunci cand spum' ca c1 nc1 l iZcll' teordico­gno�L'Ologicl' desfuşur ,1 t e de min e s-< H lega numai de ce rcet,1n:'a sen1nific,J ţi ilor Cll\'inte>lor.

1 71

recele ca "pozitiv '', iar caldul ca "nega tivuY' recelu i , întunericul ca pozi tiv, iar lu m ina ca întuneric "negativ" . A1nândouă aceste moduri d e a l e opune sunt însă l a fel d e neîndreptăţite, deoarece cald ş i rece sau lumj nă şi întuneric, fiind concepte existenţiale/ nu sunt în raport de pozitiv şi negativ, cutn es te cazul tuturor concep telor valorice, care au întotdeauna o valoare pozitivă şi una nega tivă, ca de exemplu: bine şi rău, frumos şi urâ t, plăcut şi neplăcut. adevărc1t şi fals etc . . . . Consideram recele c a fiind ,,negativ" şi d a torită fap tului c ă ne gflndin1 la ten1pera turile care sunt pe scara termOITtetrului "sub zero"; dar atunci se ridică întrebarea : ce terrnou1etru alegem pentru a hotărî care ternperatură e pozitivă şi care e negaiivă. Fahrenhei t ne-ar cond uce la al te rezul tc1 te decât Celsiu s. Dar ce legă tură există intre aceste concept e ş i problerna noastril ? ?\: u n1ai mult d ecât nunl erelP nega tive, deci ni ci una. Abb cdnu căld ura este legată de concep tul de bine, deci capătă val oare, p uten1 considera lipsa ei ca un ,,ceva nega tiv ", deci ca un rău.

Pe de a l tă parte, presupunerea că aşa cum nu există existenţă nega ti\"ă nu L�xistă nici "adevăr negativ" este falsii. � egaţia adevărului inseCJ.nlnă n1ult mai mul t, pentru c�t adevărul vizează in totdeaun1:1 o

v�loare care u.re, ca toa te 'v'alorile, două inţelesuri, a dică red ă sau nimicui te\_)fe lic, absenţa atât a ad evărului cat şi a fals ului (cutn, de exempl u, o piatră nu e nici adevara tă, nici fa lsc1 ) sau redă valoa rea teorcticâ ne8at i-ct�, adeYarul negativ denumit neadevă rul sau fabul,. şi nu es te, bineînţeles, indiferent fa p tul că �i concept ul acestei \· alori negative se poate exprirna şi prin c uvântul "fal sul", că unuia îi l ipseşte silc:-1ba "non" sau "ne " . I)ar, astfel de expresii ne ara tă că aici este vorba de mai mul t decât un sin1plu [233] ni1nic . Şi totuşi, fal sul, ca ad evăr negativ, rămtn1c o valoa re negativă sau ceva care nt: trebuie să. fie, aşa după cum urâtul înseamnă, în domeniul valoric al es teticii .. non- valoare, deşi nici aici nu e prezen tă negaţia pe plan lingvistic .

Astfel , obiecţiile menţionate nu pot d ecâ t sâ confirme justeţea afirn1aţi i lor noastre şi operativitatea cri teriului nos tr u. Dacă nu ne lăsăm 'inşela. ţi d e vorbire , ca sa vedem negaţia şi acolo unde ea nu există (ca la rece) , şi dacă, d impotrivă, recun<'aştem negaţia şi acolo unde ea nu e exprima ta pe planul limbii (ca la fals), atunc i nu ne \·orn îndoi de faptul că negd.ţia ne ofera un cri teriu de decizie între concep te existenţiale şi concepte val orice: negarea existenţei dă doar nimicul , negarea v alorii

1 72

poate însemna întotdeauna şi valoare negativă sau ne-valoare (Unwert) şi, în funcţie de aceasta, orice itnperativ poate fi în1părţH în porunca şi interdicţie. Pe scurt, conceptele existenţiale nu prezintă opoziţia pozitiv­negativ, opoziţie adn1isă, ba chiar ceru tă de toate concep tele valorice.

Înainte de a aplica acest criteriu la conceptul de se ns, dorim să mai ară tăn1, prin exemple, cum prin negarea unui ceva obţinem nu numai anularea lui logică sau nimicul, ci un concept care reprezintă latura negativă a unei perechi de concepte valorice . Pentru aceasta vom alege, în n1od inten�ionat, concep te din a căror desemnare nu rezultă dadi e vorba de concepte valorice sau de concepte existenţiale. De exemplu, cuvântul "uman" are două semnificaţii. Poate dese1nna un concept existenţial, şi atunci conceptul de ne-uman este lipsit de conţinu t este nin1ic. Poa te fi însă şi un concept valoric, şi acest fapt ne apare clar dacă formăm prin negare perechea "unlan-inuman" . În acest caz, "inu1nanul" es te conceptul cu valoare negativă; "neomul" este ceea ce n u trebuie să fie, iar "un1anuln es te un predicat valoric pozi tiv, astfel încât "otn" devine un ideal, Lm model (Vorbild) către care trebuie să aspirăm. În ace�t sens vorbin1 despre 11CU adevăra t uman,., şi ne referim înto tdeauna la un concept valoric, nu la unul existenţial .

Deosebit de instructiv es te înţelesul d ublu al cu vântu]ui "naturăn. Putem spune că expresia poate fi înţeleasă numai în afara oricărei valori sau non-valori. De exemplu, în expresia "ş tiinţele naturii'' ,. cuvântul unaturăn semnifică ceva indiferent l a valoare. Ar fi chiar de dorit dacă în vorbirea şti inţifică n-atn înţelege prin natură decâ t un concept exi stenţial pur, a cârui simplă negare, non-natura, să redea o negare logică lipsi tă de conţinut, adică nimicul. Dar vorbim [234] şi despre "non-natură", referindu-ne la o valoare negativă, sau un rău, spre deosebire de care "natura" nu tnai însearnnă decât binele, având valoarea pozi tivă corespunzătoare. //1\:atural", însearnnă în aceste cond iţii ceva valoros. Unele idei ale filosofiei naturaliste se bazează pe confuzia sisternatica a celor două concepte despre natură. )'Jenaturalul '' in înţelesul valoric al cu\·ântului poa te rămâne naturalul la înţele�ul existenţial, chiar trebuie să fie ,,natural/!, dacă considerătn, prectnn naturalismul, că totul este natură . Chiar şi aceas tă despărţire simplă subn1inează terenul oricărei doctrine "naturalist-ştiinţifice" a valorii; căci dacă înţelegetn conceptul de natură aşa cun1 o fac ş tiinţele na turii,

173

ca ind i ferentă la vctloare, atUilci este nelogic să vorbin1 despre ,,valori na ttl rale" şi să d eza.probănl r:nena turalul " .

N n ne rărnâne d ecât să ară tam că a tât on1ul c â t ) i na tura sunt concep te a tf.l t exis tenţi ale cât �i vnlorice, şi ca pozi ţii ca uman-inuman, natura l-nenatural, unde ne ga ţia nu este d oar anulare şi nimic, ci însean1nă ceva, pot fi perechi valorice. As tfel se păstrează şi aici critenul, şi îl putem folosi în tr-un n1od asemănător în totdt:>auna când ne înd oim d aca avem de-a face cu un concept valoric sau cu unul existenţial.

Pen tru a fi exha Lts ti vi, şi pentru a preveni orice obi ecţie, mai ren1c.Hcam că, până a cun1, 1nai ales în cadrul reflecţi i l or apar ţinând filosofiei reli giei, chiar conceptul de existenţă el putut fi consi derat ca un concept al binehn , ataşându-i d eci o v aloare. Dar şi aceasta do\' edeşte n.d evăru1 celor spuse '-1 ici: căci în morrH�n tul în care i se a taşează exis tenţialul ui i'n slne o valoc:ue poziti vă , trebuie să vedem în non­ex is tent sau în ninzic răul corespunzător, deci sa-i d ă m o valoare nega tivă . Aceas ta se înt�mplă în cazul în care se justlji.câ existenţa l umii .

Invers� pentru pesin1işti, care îi preferă exi stenţei non--existenţa, existPn tul d evine cev a nega tiv, în timp ce "nimicul " este consi dera t "binele supretn " , ca d e exemplu, Mefisto : " ceea ce se opune nimicului, CCI1a-ut nceastă l ume greoaie", împo triva căreia e l luptă în mod_ consecven t. În cazul acesta , nu mai exis tă d eloc concep te indiferente la valoare, adică n u rnai exi stenţiale, ci totul se impo rte în bine şi rău, şi d eci în valori pnziti\'e şi \· a lori negative sau în porunci şi interdicţi i . Totuşi, această si tuo ţie nu schin1bă cu nimic faptul că şi. conceptele existen tului şi cele ale \7al orii se pot deoseb i prin cri teriul enunţa t. Dreptul de a transforn1a toa.te conceptele va lorice nu-l vo1n discuta aici [235] . Irnportant es te doar că, atunci când vrem să fo rn:.ăn1 concep te numai prin existenţial, le gândim în afara opoziţiei pozi tiv-negativ, în timp ce toa te valorile se p o t d espărţi în valori pozitive eşi \'al ori negab \'e care, în rc1portul lor cu subiec tele care iau o ati tudine, se transformă în porunci s a u i n terd icţii .

Dc1că ap licăn1, in sfârşi t, acest rezul ta t la concep tul de sens, care e

legat de o poz i ţie teore tic diferită, e sim plu să decidem în ce sferă îl încad ran1 . Negaţia lui are ca rezulta t nu doar anul area lui logică! deci în iJjan1 de sens sau inrl tfcrenţil la st!ns, nimicul teoreti c, ci şi conceptul unui

1 74

sens negativ, al non-sensului absolut sau contra-sensului (VVidersinn), căruia să i se opună apl)i conceptul de sens pozitiv. Cuvântul sens are, deci, aşa cutn trebuie înţeles acest cuvânt dacă numi·m şi conţinutul

"obiectiv " al judecăţii "sensul judecăţii", un înţeles restrâns şi unul larg, aşa cum îl are cuvântul valoare. Subordonată sensulu i este perechea: sens şi non-sens, coordonată expresiilor na turii şi non-naturii,. uman şi inuman şi care, ca şi acestea, nu poate fi decât o pereche valoricâ. În înţelesul său larg, sensul cuprinde în egală rrtăsură atât sensul pozi tiv, cât �i pe cel negativ, aşa cum fiecare valoare cuprinde atât v aloarea nega tivă cât şi pe cea pozitivă . În înţelesul său restrâns, ca sens poziti v, sensu l es te în opoziţie cu sensul negativ sa u non-sensul, cun1 fiecare \' aloare pozitiva es te opusă valorii negative. Nu puterr1 accepta ternlinoJogia care înţelege prin non-sens (Unsinn) indiferenţa la sens, şi consideră d oar anti-sensul ( Vvidersinn) ca opus sensului . Ea poate Si:l asc undă tocmai caracterul valoric pe care îl are orice sens. De aceea, nu ni se pare necesar să insis tD rn în acest context asupra diferenţei dintre non -sens şi anti­sens . Ajunge penlru noi faptul că an1ândoua desernnează o nevaloare teore tică.

Astfel, creden1 că am clarificat carac terul valoric al sensului judecăţii teoretice . Cu sensul în accepţiune rnai Jargă a cuvântului , cu ace] indiferent' fa ţă d e sens în general, nu ne votn ocupa. Atragern ate�ţia doar asupra fap tului că, în domeniul teoretic, nici el nu se leagă de cuvântul izolat . Cuvântul luat în sine are w1 "înţeles"; atunci când nu reprezintă o propoziţie, el este indiferent faţă de sens şi de aceea este şi în afara non-sensului şi a anti -sensului. Sensul teoretic se aplică doar la propozi ţie, care sau este valoare pozitivă şi sens, sau e�te valoare negativa şi sens,. d ar nu sens ca atare, ci non-sens, anti-sens. Când afi nnă1n: cuvintele ,Jier de lemn" constituie un non-sens, adică teoretic opus valorii, afirmaţia n1ea es te valabilă numai dacă aceste cuvinte stu"L t echivalente logice ale propoziţiei "fierul este de lemn'', şi exprinlă deci o judecată. Sensul obiectiv legat de o afirmaţie adevărat;:l este intotdeauna sens tt:oretic pozitiv şi deci zxzloa re teoreticil pozitivl'f. [236] De aceea, sensul adevărat, care este independent sau transcendent ac tului judecăţii, trebuie considerat întotdeauna drept configuraţie valorică cu valabilita te transcendentă sau, pe scurt, valoare transcendentă. Astfel, ceea ce 1 a o analiză transcendental-psihologică părea o ipoteză tacită, nu

175

a fos t doar reliefa t, ci şi explicitat. Conţinutul neadcvnrat, obiectiv al judecăţii nu poa te fi înţeles decât ca o configuraţie teoretică- valoricli a valabil ităţii tra nscenden te.

Valoarea acestei concluzii va deveni clară atunci când ne vom_ 111 a i an1.inti că a\renl de-a face, ca întotdeauna în filosofia transcenden t�J lă, iarăşi cu o problcmii de formă, şi că, deci, vorbin-L numai despre fonna sensului teoreti c pozitiv. Forma sa cea 1nai generală coincide cu mo111en tul valoric inclus în orice sens pozi tiv, sau e�te cea mai generală configuraţie valorică; ca un conţinut valoric� aceasta este independentă d e actul judecăţii: dacă o propozj ţie este adevărată, atunci şi conţinutul său obiec tiv trebuie să aibă forma unui sens teoretic pozitiv . În conti nuare, analiza ar trebui îndreptată spre a cunoaşte ce forme anume să îmbrace sensul teoretic pentru a devenj sens pozitiv. Aceste forn1.e trebuie să fie înţelese ca valori consti tutive ale concep tulu i de sens pozi ti\' . Din aceasta se naşte gândul unei ştiinţe căreia sa-i revină sarcina de a reprezenta sistemic forn1ele valorice a ]e sensului judecăţii transcenden te, şi care s-ar putea rnişca exc l.usiv într-un d omeniu al v alorilor teoretice transcendente, fără să n1ai ia în seamă cunoaş terea reală. Această ştiinţă n-ar mai meri ta nurnele de 11 teorie a cunoaşterii" şi vorrl prefera te1·m enul de "logica pură'' . Sarcina ei ar fi să arate care valori su n t valabile ca ipoteze, anume: îr. tai ale sensului teoretic pozi tiv, general, şi apoi ale sensului pozitiv pa rticular , care se menţine la prop oziţii adevărate diferite din p unct de vedere forrnal . Ea ar fi o şti inţă c,1 re s-ar ocupa în exclusivi ta te de ceea ce nu exis tii. Nu ar ,1vea nirnic în cornun nici cu fi inţa fizică, nici cu cea p sihi că , nic i cu un exi"tent real sau ideal, nici cu o realita te sensibHă sau suprasensibilă , ci s-ar ocupa doar de sensul inexistent al propoziţiilor despre obiecte sau de forn1elP care, ca valori, constituie acest sen s . � ici măcar din psi hol ogia transcendentală nu s-ar găsi nin1ic în aceash1 ştiinţă. Ea ar fi ld antipodul oricărei şti inţt::" a exis tentului sau al oricc\rei on to l ogii ca pură ştiinţă a valorii : căci probletna ei ar fi d oa r înţelegerea şi valorificarea configurapilor valori ce teoretice. Aceasta însă echivalează cu transcendenta ei, anume: valonrei1 este valoare fără orice [237] considerare a unui existent (de care este cerută şi recunoscu tă), acel'lsta şi nirnic al tce\'a dori 1n să se în ţeleagă prin transcend enta ei .

1 76

Totuşi� nu ne interesează aici să dezvoltătn concep tul unei astfel de ştiin�f! a valorilor teoretice ca un concept al unei logici "obiective"

sau "pure" fn general . Ne- ar interesa doar să cunoaşten1 ordinea ideilor care, fâră a trece peste psihologia transcenden tală şi peste sensul imanent al ac tului judecăţii, conduce la don1eniul sensului transcenden t ş i l a forn1ele lui valorice; ş i aceasta ne con�; trânge din punct de \·edere şti inţ-i fic să recunoaşletn don1eniul sensului teoretic ca do men iu ·ualoric. ()ricâ t de mult s-dr deosebi ştiinţele despre exis tent ca n1a terial ş i n1etode, ele au toa te ceva în con1un; căci toate caută într-un fel sa u al tul

ceea ce exis tă �i cun1 exis ta. Aceasta numin1 n oi, cu o fonnul�'i scurtă şi co1nodă, carilcteru l lor ontologic; problen1 a lor este ceea ce există. (das Exis teriendc) . Logica obiecti·v ă, ca ştiinţă pură a valorii, nu se interesează nicioda tă de această problemă şi se si tuează undeva în afara tuturor ştiinţelo r despre exis tent. Problen1a ei o constituie valorile, care trebuie �ă fie valabile, pe când răspunsurile la întrebare{1 "ce exis ti\?" trebuie să aibn un carac ter nonexistenţial . De exen1.plu, trebuie să aibă un sens atunci când spunen1 că n1a te1natica vorbeşte despre o "existenţă '', sau când vorbin1 despre o ,,realitate '', care consti tuie ma teria. lu l pentru diferi tele ş tiinţe empirice ale realului; de asemenea, d<:1că vrern să aibă un sens faptul că percepem realmente o ltnne de obiecte aflate în interacţionare reciprocă şi de fiinţe care voiesc să trăiască laolal tă în comuni tate; sau dacă \Tem să aibă sens faptul că încercăn1 .3ă cunoaşte1n aceasUi lu1ne adevărată prin discipline psihologice �i natural ist­ştiinţifice� prin �b inţele is tori ei şi cele sis ten1atice ale cultur ii . Ştiin ţa despre vc:dori le teoretice se ocupă, cu alte cuvinte, cu ceea ce concep tual precede t'-)ate ş tiinţele reale, chiar n1aterialul l or "real" sau "adevărat"' . Ea se ocupă în special de forn1ele "realitate'; sau "ad eva_r'/ ca valori teore tice, care nu pot existd niciodată ca forme, dar cc1re trebuie să fie valabile în mod transcendenC dacă este posibil să vorbirn cu adevăra t şi cu sens despre obiecte "reale'' sau "efec tive" . Nu ne va i1npied ica faptul că nici "reali ta tea" n u aparţine ca formă realului şi nici "efectiv i tatea",

"efectivului", ci v on1 considera aceasta drept consec inţa necese1ră e1

doctrinei despre sensti l ireal transcendent. "J\1c1 terialul" nereal al logicii pure es te, în miisura în care constă din forn1e valorice, "aprioricul"

.'-.ensului teoretic al tuturor propoziţii] or adevărate despre realita te . .Nlult di scuta tul concept kantian al apriorită ţii capătă as tfel în ţeles, o

1 77

semn ificaţie clară şj sirnp lă/ şi se dovedeşte în acelaşi ti mp a fi un corel necesar al oricărui adevăr şti inţi fic sau [238 1 preştiinţific . A priori nu eE nici o realita te psihică, nici o certitudine, nici un adaos, nici o " forţ,

prin in tern1ediul căreia este produsă cunoaşterea; el nu e în nici un c existent real sau ideal, ci este o formă a sensului, o valoare teoreti vc1labilă transcendent1 şi în lipsa cărei valabilităţi sensul tu tur propozi ţiilor d espre ex isten ţele reale sau ideale ar înceta să mai fie ser în lipse1 aceste i \'al abll ităţi nu ar mai fi d ată "a posteriori " ni ci experienţă, nici un fel de "percepere'' sau vreo al tă fonnă de cunoaşter

As tfel, i se deschid e logicii ,,obiec tive", ca doctrină pură a valot diferi tă de ori ce ontologie, u n dorrteniu vast de cercetări propt d omeni u Glre s-ar întinde de la sensul constatărilor fap tice cele rr elerr'.entare şi p ftnă la sensul celor mai complicate ipoteze şti inţifi ce. E� astfel clar că această disciplină poate pătrunde până la sen� tro nscendent al propozi ţiilor ştiinţifice; şi aceasta pentru a-l analiza şi . stabil i în mod clar conţinutul valoric teoretic-formal, fără \Teo referire actel e psihice de judecare aparţinând subiectului cunoscă tor, nici sensul imanent al acestor acte .

178

CHARLES SANDERS PEIRCE: Logica privită ca semiotică: Teoria setnnelor ,.

1 . CE ESTE UN SE�IN ? TREI DIVIZIUNI ALE LOGICII

f)upă cum cred că am arătat, logica, în accep ţiunea sa generală , este doar un alt nume pentru se1nio li că (semeiot ike), doctr ina cvasinecesară sau formală a semnelor. Prin calificarea doc trinei ca

,,cvasinecesară" sau forrr1J lă, vreau să spun că noi observăm însuşirile u nor astfel de semne aşa cum şti1n; iar din tr-o asemenea observare s untem cond uşi, pr in tr-un proces pe care nu voi refuza să-1 nurnesc Abstracţie, la enunţuri - errtina mente failibile şi deci, în tr-u n sens, câ tuşi de puţin necesare - \'izând ceea ce trebuie srf fie în� uşirile tuturor semnelor folosi te de o raţi une "şti inţifică" sau, al tfel spus , de o raţiune capabilă să inveţe din experienţă. Cât despre aC'est proces de abstrac tizare, el însuşi este un fel de observare. f'aculta tea pe care o voi numi observaţie abstractivă este una pe care oan1cnE ob işnuiţi o cunosc perfect dar, ur�eori, teoriile filosofilor o p oar tă. cu greu dincolo de nivel ul coti dianului. Fiecărei fiinţe umane îi este fanlili c.ră experien ţa d e a-şi dori ceva aflat cu totul peste posibil i tăţile sale d e 1noment ş i d e a-şi urma aceast·ă d orinţa cu întrebarea : "Aş fi d orit la fel acei lucru, d ad) aveam Inijloace suficiente pentru a-1 dobândi? '' . Pentru a răspunde acestei întrebări ea îşi cercetează propriJ.-i i.njn1ă şi, procedând aşa , face ceea ce eu numesc observaţie abs trac tivă . Onnll işi construieşte în i1naginaţie un fel de diagramă sau schi ţă surnanl. despre s ine, se gZind eş te ce n1 odi ficări a le acestui tablou 1.1r reclarna 1 p o tetica stare de

• L ogzc a:; Semwtic Tfll· Thcory :;f Si,�n�, î n Ynl . Phl!osophical \Yritir1g..; t�"! PL"trce, seleded <md cd1 led \\ 1 th i1n m twd. ucti<'n by Justus 13uchl er, Dover Pu bliclltinns. lnc . . j\Je w Yo rk, 1 9.52 . pp. 98- n 9. \1cn ţionam efi în noti:l edi torului la p. 98 se spu n e: , .Prim.1 d i n tre cele Lrei :-elecţi i In l e:-;te din ms. c. 1 897 (CP 2, 227-9), rl trein d in ms. c. 1 9 1 0 (CP 2. 231 -:2) . i\ doua sdecţie în 1, ::;t', a doua selectie fn ]r şi 3d 'illnt d in m::>. c. 1902, C 1 89.5 şi c. 1 891 (CP 2. 27·±, 302) . 2 ;;i .:t- .;; unt rlin rns. c. 1 �103 (CP 2. 2-B- 52, :?.5-l-65). 3a estC' din arLcolu l <·:Si gn» d i n Dici it ' IUir:tt c�( PIJ i!, ,:;l;phy and Ps.:,d.::ology de Ba ldvv ;n , 1 902 (CP 2. 304) . Prima selecţi e :n 3c este dir: Jrticolul ,, fndex>·, a il<l t în dicţi on,uul h.d Billd·N in (CP 2 . 30 5. 3()6). CP prescurte.�zcl. �uei : Collecte,i Popc;-:; ( '-:o t.:l trc1d .) .

Tmdu c"t'l't' de Gt�bri t-� 1 :'\.:1gâ �, în: Ft!osafio co ntcrr • ţ ,orrnui în texte ,\le->L' ';' i a t l :·. o tJ te de /d . Bob!K Şl l. .'\ . Rt)şca: P,•rtt�.l a I! -?., Tipogrc1 fic1 Lnivt..�C,i (<l ! i i Buc•J ;-c� t i , 1 9901 F· 36-42.

] 79

htcruri ;;i apoi îl examineuz.J, adic�i ob:5ervi1 ceea ce şi-a i1naginat, pentru a \·ed-:-_�a dilcci po0te să distingă şi aici aceeaşi dorinţă arzatoare. Printr-un astfel d e proces, care este i'n fond foarte asetnănător cu raţionamentul n1aten1a iic, p utern trage conc luz1i asupra a ceea ce ar fz adevăra t desprE sen1ne în toate cazurile,. atât tin1p cât ra ţiunea care le-t�r .folosi ar fi unc: şti j n ţifică . l'v1oduri1e de a gând i ale unui Dumnezeu ce ar p oseda c otnniscienţă in tui tivă, care să înlocuiască raţiunea , sunt scoase dir discu ţie. Prin urmure, întregul proces de elaborare, prin observaţiE abstractiva şi raţionatnent, a acelor formulări ale adevărului ce trebuil considera te ca val abile despre toate semnele folosi te de o gândin şhin.ţifică , este o şhinţti pozitivă, în ciuda puternicului e.i contrast ct toa te ştiinţele speciale, contrast provenind din scopul ei, acela de c

descoperi ce trebu ie să fie şi ne numai ce este în lunH�a ac tuală. Un sernn, Sc?.U reprezen tamen (Representamen), este ceva care stă

într-o oarecare privinţă sau calitate, pentru ceva faţă de cineva. El S{ adresează cuiva, adică creează în mintea acelei persoane un semr echi \' alent, ori poa te unul tnai dezvolta t. Acel semn creat de el îl numes< in tcrprctantul (Interpretant) primului setnn. Semnul stă pentru ceva pentru ohiechi l său (objec t) . El stă pentru acel ob i ect nu în toa tE privinţele, ci cu referire la un fel de idee pe care am numit-o uneor funda mentul (ground ) reprezentamenului . ,Jdee',. trebuie înţeles aici într un sens oarecare platonic, foarte fam iliar în vorbirea cotidiană; adică , ît acel sens în care spunetn că un om înţelege ideea altui om, ori în can spunen1 că., a tunci când un om îşi amin teşte ceea ce a gândit într-tu moment anteri or, el îşi aminteşte aceeaşi idee, ori că, a tunci când un on persistă în a nu gând i la nirnic (să zicem, pentru o zecime de secundă) id eea este mereu aceeaşi, ia.r nu alta , în fiecare moment al respec tivulu interval, în măsura în care gândul îşi continuă acordul cu sine pe aceasb d urată, adică are un acelaş i conţinut .

Fiecare reprezentamcn fiind astfel conectat cu trei lucruri -fund amentul, obiectul şi reprezentantul -, ş tiinţa setnioticii are, ît consecintă, trei ra tnurL Pri ma este numită de Duns Scotus o-rammatiCI 1 <.'l spec ula tiva. N oi o putem numi gramatici'i pură. Sarcina ei este S4

det2rn1ine ceea ce trebuie să fie adevăra t în reprezentamenul folosit d1 fiecare inteligenţă ştiinţifică pentru a putea înfăţişa o semn�ficaţi oarecare. A d oua, este logica propriu-zisă. Ea e ştiinţa a ceea ce esb

180

cvasinecesar adevăra t în reprezentamenele oricărei inteiigenţe ştiinţi fice pentru ca e] e să fie considerate ca valabile despre vreun obiect oa recare, adică să poată fi adev ărate. Sau, al tfel sp us, logica propriu-zisă este ştiinta formala a cond itiilor adevărului renrezentărilor. A treia o voi 1 1 J numi retorică pur/i, imitând rnaniera kantiană de a păs tra vechile

asocia ţii ale cuvintelor, găsh1d al te nun1e pentru noile concep ţii . Sarcina sa et)te de a determina legile prin care, in fiecare gândire ştiinţifică, un se1nn dă naştere altuia şi îndeosebi un gând genereâ.ză un altul.

Un Sem n sau Repre:en tanzen este un Pri n1 care stă faţă de un Secund , nu1nit Obiectul său, intr-o asemenea relaţie triadică a utentica încât este capabil sa-1 determine pe un Terţ, nun1it ln tcrprc ta n t u l său, să­şi as ume faţă de (Jbiectul lui aceeaşi relaţie td adică în care s tă el însuşi faţă de acelaşi ()biec t. Rela ţia triadică este au fcn tic/i (genui ne), adica cei trei 1ne1nbri ai 5ăi sun t inter-rela ţionaţi de t:•a într-un mod ireduc tibil l a

vreun con1plex de relaţii diadice. Aces ta este ITLOtivul pentru c a re Interpretan tul, Terţul, nu poa te sta într- o simplă relaţie diadică cu

()biectul, ci trebuie să stea filţă de el în tr-o relaţi e asen1enea celei în care Reprezentan1enul î:1suşi stă. Relaţia triadică în care stă Terţul nu poate fi nici p ur şj simplu sirnilară celei în care stă Prirnul, întrucâ t asta ar face

rela ţia d in Terţul faţă de Prim o simplă SecuP_darita te degenera ta . Terţul treb uie �ntr-ade\·ăr să stea într-o asemenea relaţie şi a stfel să fie capabil a deterrclina . la rând ul său, un Ter ţ; dar d�.ncolo de asta, el trebuie să posede o a d oua relaţie triadică, în care Reprezentarnen ul - sau n1ai degrobă relaţia acestuia cu Obiectul său - să fie prop ri ul lui (al Terţului) ()biect şi trebuie să fie capabil a detern1ina un Ter ţ f,1ţă de această

relaţie. Toate acestea trebuie să fie în egală m_ăsură adevăra te despre Ter�ul Terţu1 ui şi a�a n1ai departe, la nesfârşit; şi toa te aces tea, ba chiar 1nai mult, sunt i1nplica te în ideea fa1niliară despre Sen1n; dar în felul în care este folosi t a.ici tennenul Reprezentamen nu es te i n1plicat nin1ic în plus. Srmnul este un Reprezentarnen cu un Interpretant 1nental . Este posibil să existe Reprezenta1nene care nu sun t Sem ne. Astfel, dacă o floarea-soarelui ce se roteşte după soare ar de veni prin chi ar acest fapt , fără cond iţii suplin1entare, pe deplin capabilă sa redea o floarea-soarelui ce se în toarce după soare într-un rn od pred s corespond ent, făcând asta cu aceec1şi pu tere de redare, floarea-soarelui ar deveni ut-.... Reprezentatnen

181

al soarelui . Dar principalut dacă nu singurul mod de reprezen tare, este gândirea .

Semnul poa te doar să reprezinte Obiec tul şi să \'Orbească despre el . El nu poa te furniza cunoştinţele despre, sau o recunoaştere a

Obiec tului; căci asta e ceea ce se înţelege în acest vol um prin Obiec tul unui sernn - şi a nume, acela despre care s e presupune o cunoaştere, în scopul de a se comunica o oarecare informaţie suplim entară cu privire la el. Fără îndoială, vor exista cititori care vor spune că nu pot înţelege aşa ceva. Ei cred ca un Semn nu are nevoie să fie legat de ceva cunoscut în al t fel şi nu găsesc un în ţeles afirmaţiei că fiecare sernn trebuie pus în

relaţie cu un as tfel ele Obiec t. Dar d acă ar exista ceva care să comunice infon11 aţie şi care să nu aibă, totuşi, nid o relaţie cu - şj nici referinţă la ­ceva cu cc1re persoana căreia i se comunică informa ţia are o asemenea relaţie, a tunci când ea înţelege respectiva informaţie ( fie şi cea maj măruntă cunoştinţă, direc tă sau indirec tă) - şi aces ta ar fi un foarte duda. t tip de infonnc1ţie -, vehiculul acestui tip de informaţie nu ar fi nurnit Semn; în prezentul volum.

l)oi oameni sta u pe ţărm şi privesc marea . Cnul d in tre ei îi spune celui lal t: "Vasul de colo nu transpor lă marfă, ci numa i pasagt'ri 1' . Acu1n, dacă celălalt nu zăreş te el însuşi nici un vas, prin1a inforrrtaţie pe care o derivă din acea remarcă are ca Obiect porţiunea de tnare pe can� o vede, remarca in formându-1 că o persoană cu ochi mai ageri decât ai să) , ori mai antrenată în a privi astfel de lucruri, poate vedea acolo un vas; apoi, vasul respec tiv fiind astfel introdus în cunoaşterea sa, persoana este pregă tită să recepteze infonnaţia că vasul transportă numai p asageri .

Dar propoziţia ca în treg nu are, pentru presup usa persoan ă, un al t Obiect decât cel de care ea a luat dej a cunoştinţă . Fiecare din tre Obiec te - cilci un Sen1.n poa te avea oricâ te - poate să fie un lucru singular cunoscut ca exis tent un lucru considera t formal că ar fi existat sau este de aşteptat să exj ste, ori o colecţie ele aserrtenea lucru ri, ori o calita te, o relaţie sau un fap t cunoscut, al cărui Obiec t singular poate fi o colecţie sau un întreg compus din părţi, sau poate avea orice alt n1od de a fj (ca de pildă un act pern1.is, a căru i existenţă nu î1npiedică faptul ca negaţia lui să fie permisă în aceeaşi măsură, sau ceva de natură generală dori t, cerut sau găsit inv-a riab il în anumite circu111stanţe generale).

1 82

2. TREI TRIHOTOMII ALE S E l\1NE L()H

Sen1nele sunt d ivizj bile prin trei trihotom i i : prima, conform căreia semnul în sine este o simplă calita te, un existent actual sau o lege generală; a doua, in conforrnitate cu care rela ţia semnului cu obiectul său constă în aceea că sen1nul posed ă o însuşire oarecare în el însuşi, sau într-o oarecare relatie exis tentială fată de acel obiect, sau în relatia sa , 1 1 ,

fa ţă de un interpretant; a treia, potrivi t cărei a Intt�rpretantul său il reprezintă ca pe un semn al posibilităţii, ca pe un semn al faptului sau ca senu1 al re1 � unii.

I

Confnrm primei diviziuni, un Semn poate fi nu111it ori Qualisemn (Qua lisign) , ori Sinscmn (Sinsign), ori Legisem n (Legisign) .

Un Qualisemn este o calita te care e Se1nn. El nu se poate comporta efectiv ca un semn până ce nu este concretizat (en1bodied ); dar concretizarea nu arc ni1nic de-a face cu carac terul său de sen1n.

Un Smscmn (unde silaba sin este luatrt ca însemnZmd "a fi numai o data", ca în singur, simplu sau latinescul semei etc . ) este un lucru sau evenin1enti existent în 1nod actual, care es te semn. El poZt te fi a�a numai

prin calităţile sale, astfel că implică un qualise1nn sau, 1n2ci degrabă, câteva qualisenme. Dar aceste qua1 isemne stmt de lU1 tip deosebit (peculiar) şi formează un senm nun1ai prin fdptul că sunt efec tiv concretizate.

Ln Legisernn este o lege care e Semn. Această lege este, în n1od obişnuit, stabili tci de că tre oameni. Fiecare sen1n convenţionat este un legisemn (dar nu şi invers) . El nu este un obiect singular, ci un tip general care, aşa cun1 s-a stabili t, va fi sen1nificant. Fiecare legisen1n setnnifică printr- un caz (instance) al aplica ţiei sale, care poate fi nun1it Rcpliâf (Replinca) a lui. Astfel, cuvântul "the" va fi găsit, în mod

obişnuit, de 1 5 pâ nă la 25 de ori într-o pagină . În toa te aceste apariţii el

va fi unul şi acel aşi cuvânt, acelaşi legise1nn. Fiecare caz singular al lui este o Replică. Replica este un Sinsemn. Astfel, fiecare Legise1nn cere Sinsemne. Dar ace5tea nu sunt Sinsemne obişnui te, aşa cun1 sunt apariţiile deosebi te privite ca sen1nificante . Nici Replica nu ar fi semnificantd dacă nu ar fi astfel pentru legea care o cere să fie aşa.

1 83

II

Conform celei de-a doua trihotornii , un Se1nn poa te fi numit Icon Ocon), Index (Index) sau Simbol (Sytnbol).

Un icon es te un semn care se referă la Obiectul pe care îl denotă nun1ai în virtutea propriilor sale însuşiri, pe care le posedă la fel , indiferen t dacă un as tfel de Obiect exis tă sau nu e fec tiv . Este adevărat că dacă un asen1enea Obiec t nu există în reali tate, !conul nu acţionează ca semn: dar aceasta n u are nin1ic de-a face cu însuşirea sa de semn. Ceva -indiferent dt1Că e calita te, ind ivid exis tent sau lege - este un Icon pentru altceYa în n1k1sura în care este asemenea acelui lucru şi e folosi t ca un sen1n al lui .

Cn IndC'x este un semn care se referă la Obiectul pe care îl denotă în virtu tea fap tului că este efectiv afec tat de acel Obi ect . Ca unnare, el nu poa te fi un Qu a li serrtn, deoarece calităţile sunt ceect ce sunt în mod independen t de orice al tceva, în tnăsura în care Indexul este afec tat de Obi ec t, el cHe în n1od necesar anumi te cal i tăţi in con1 un cu Obiectul, şi toctnai în priYinţa acestora se referă el la Obie�.�t . De aceea i 1nplică un fel de Icon, deş1 unul de un tip d eosebi t; el n u constă în sin1pla sin1il i tud ine

cu Obiec tul s ci u - chiar �;ub acele aspecte c a re fac din el un semn -, ci în rn odificarea s0 efectivă de către Obiec t.

Un Si:nbol este un sernn care se n!fera la Ob1ec tul pe care îl d enotă in virtu tea unei legi - de obi cei, o asociere de idei generale - ce detennină ca Si1nbul ul să fie interpretat ca referind u-se la acel Obiect. As tfel, el ins usi es le u n tip general sau o lege, o.dică este un Legisen1n . În consecinţă/ el se rn a nifes t ă pri ntr-o Replică . l)ar nu nnn1aj el însuşi este genera l, ci şi Obiec tul ln. care se referă ţine d e o natură generală. Trebuie să avem , d e aceea/ cazuri exis tente pen tru ceea ce d cno t�i Si n1.bol ul; deşi prin , , e x istent" treb uie sa înţclegen1 aici ex istent :în universul imaginar posibH la ce1re se referă Sirnbolul. Prin asocia ţie sa u prin al tă lege/ Simbolul va fi ind irect ,1 fec tat de acele caztJ ri; şi as tfel, el va itnplica un fel de Index, deşi unul de un tip special . Totuşi, nu v a fi neapăra t adevă.r at c�l. efec tul n1i nor a} acel or cazuri asu pra Si mbolului dă soco tea l ă de carac t{.::rul serr1n ificant al Sin1bolt:lui . ( . . . )

1 84

HEN RI BERGSON: Intuitia filosofică * 1

A� vrea, Domnilor, să vă supun a tenţiei câteva reflecţii privind �piritul filosofic . 1\;fi se pare - şi o dovedeşte n1 e1i n1ult dec�t o expunere prezentată la aces t congres - că în momentul de faţă tnetafizica încearcă să se sin1plifice, să se apropie mai mult de viaţă. Eu cred că ea are dreptate, şi că în a cest sens trebuie să acţionăm. Dar consider că prin acea.s ta nu vom fc1ce nin1 ic rev olu ţionar; ne von1 l imi ta să dă m forma cea n1ai corespunză toa re la ceea ce este fondul oricărei filosofii ·- \' reau să spun oricărei filosofii care este pe dep lin conştientă de funcţia şi d estinaţia ei . Căci nu trebuie decât complicaţia li terei pentru C<l să se piardă. din vedere simplic itatea spiritului . Neţinând cont decât de doc trinele odată formulah."', din sinteza în care ele par atunci să cuprindă cond uzi ile filosofiilor anterioare şi anscn11blul cunoştinţelor dobând ite, riscă.1n să nu 1nai percepem ceea ce e în tnod esenţial spontan în gândirea filosofică.

Există o qbservaţi e pe care au putut s-o faca to ţi aceia din tre noi care predau istoria filosofiei, toţi cei care au ocazia să revină adeseori la stu diul acel oraşi doctrine şi să le aprofundeze a s tfel din ce în ce mai rnult. Un sistem filosofi c pare mai întâi că se înalţă ca un edificiu con1ple t , cu o arhitectură savanlă, în care prevederile au fost respectate ca să se poată adăpos ti comod toa te problen1ele . În contetnplarea lui sub această fonnă, simtim o bucurie estetică întărită de o sa tisfac tie ' ' profesională . Într-adevăr, nu numai e:'l. găsim aic i ord ineCl în com plexi ta te (o ordine pe care w1eori ne amuzăn1 să o comple tăm, descriir. d-o), ci avem, de asemenea, mulţun1irea să ne sp unem că ştim de unde provin 1naterialele şi cum a fost făc u lă construcţia. În

f-Ien ri Kcrgson, l .a pens·.7e t"f le momHmt. Essais et t:cmf{rences . Ediţ i ,l a. IV-<1, libr,:� iri� F�lix AlGm, 1 l.J34., p . 1 35- 1 6 1 . Ace'-i t text a fost prezentat sub fonnă de comunicMe la Cnn gresul de rilt"lsofie de lJ Bologn<l , 10 apri lie 191 1 , şi publicat in iţial în "Revue de :\1ethaphysiqut' l't de Mora le" , n r . h/ 191 1 .

Traducere şi note de lo,m N . Roşea (tr,1duccn�a de fa ţă urrne;:�ză textul din 1 9 1 1 şi îl confruntă cu acela din . .:mul 1 934) i'n voi . : Filosopa t:ontempomniî, fcx te a.lese. traduse şi conwn tate de Alt·xandru BtJbor şi 10<1 11 N. Rnşca, Bucure� t i , ld itu r<t Gar;unond, l995, p. 73-94 .

185

problcrnele pe care fil osoful I ..:�-·a rid ica t recu�·1oa� ten1 în trebările care se agi ta u în j u ru l ei . În solu ţii l e pe care le da/ creden1 că regflsim, aranjate sau dc•ranja te, dar r1proape deloc rnodifica te, eletne nte le ftlosoiiilor anterioare sau con tempnrdne. Cutare punct de vedere a trebui t să-i fie fu rnizat d e zt ces ta, cel("ila l t i ··a fost �ugerat de acela . C u ceea ce el a cit it, a înţeles, a înY aţa t , a.m putea, fara îndoi�:1 l.1, să. recompunl�n1 cea n1ai .tnare parte d i n ceea ce a fc1c ut . Pornnn, deci, la lucru, tnerge:;n p:l.n{l la surse, cântâ rirn influenţele, ex trflgen1 similitudinil e şi tenninănl prin a ved e(1 clar in d oc trină ceea ce că ută.n1.: o sin teza rnai tnul t sau n1ai puţin ori gin.ali.\ a ideilor în lnPd iul cărora a trăit filosoful .

Dar u n contac t deseori reînnoi t cu gândirea n1 aestr ulu.i ne duce, prin tr-o in1pregna.re trep tată, la un sentiment c u totul diferi t. � n spun ca ac b vi tatec'1 de comp.waţie pe care a1n efec tua t-o rnai în tth a consti tui t un titnp p ie rdut; f5ră. acest efiJrt preal ab il de a reccnnand a o filosofie din ceea ce nu este ea şi de a o relega c u ceea ce a fost în j urul ej , nu 0111

inţelege poa te niciod co. ta ceea ce es te ea cu ade\-ă ra t; căci t-;piri tul utnan este a.st fel făcut încât el nu începe să înţeleagă noul d ecâ t a tunci c;ind a

încerca t to tul pentru a-1 red uce la vechi. Dar pe n1 a�•un1 ce încercăn1 d in ce în ce n1ai a1ul t să ne fixărrt în gând.irea filosofului,. în loc de a-i da ocol, \·edetn cci doctrina sa se transfigureaztl . 1-1ai întâi, con1plica ţia se dintinuează . Apoi p�1 rţile intră unele în altel e . În sfârşit, totul se ad ună "intr-un p unct unic, d e ce1re sin1ţin1 că ne pu tem apropia d in ce în ce tnai n1ul t . dt'şi trebuie să ne pierdt�n1 speranţa de a-l atinge.

in acest punct este ceva sitnplu, infini t de si lnplu, atât d e ex traordinar de simplu încât filosoful n u a reuşit niciod ată să-1 spună. Şi

d e a ceea a vorbi t el toa tă viaţa . El nu putea să. formuleze ceea ce avea în n1in te iitră a se simţi obliga t .să corec teze fonnularea sa, apoi bă corecteze corec tarea sa; a stfel, d in teorie în tf�orie, recbficându-se în tirr1p ce cred ea că se con1pletează, n-a făcu t altceva, printr-o complicaţie care atrăgea d upă sine cornplicaţia şi prin d ezvoltcl.ri juxtapuse dezvo lh1rilor, decâ t să redea , c u o anroximatie crescândă, simnlitatea intui tiei sale j nitiale. r , r , , Toa tă cmnplexi.ta tea d octrinei sale, care va m erge spre infinit, nu este, deci, altceva decâ t incoinensurabilitatea dintre in tuiţia sa simplă şi mijloacele de care dispunea pentru a o exprima .

Care este această intuiţie? Dacă filosoful nu a putut să o forn1uleze, nu noi v om fi cei care von1 reuşi . Dar ceea ce \'Om ajunge să

1 86

reses1zan1 şi să fixă1n este o anumită itnagine interrnediară între sim plicitatea in tuiţiei concrete şi complexi tatea abs tracţiilor care o transp un, in1 agine fu gară şi ştearsă, ce obsedează, neobservată poate, spiritul filosofului, care îl unnăreş te ca umbra sa prin orientă rile şi reorienhl.rile gândiri i sale şi care, chiar dacă nu es te însă!ji j ntuiţia, se apropie de ea 1nai mult decât expresia conceptuală , în 1nod necesar sin1bnli d i , la care intuiţja trebuie să recurgă pentru a furniza "explica ţii" . Să priv im bine această un1bră: vom ghici a ti tudinea corpului care o proj ectează. Şi dacă facen1 efort pentru a imi ta această ati tudine saur mai tine, pentru a ne insera în ea, von1 revedea, în n1 �l S1 lL-1 posibilu lui, ce a văzut şi filosoful .

Ceea ce carac terizedză mai întâi acea.stă imagine es te pu terea nega ţiei pe care o poartă în sine. Vă ad uceţi am in te cum proceda demonul lui SoCI·ate : la un mo1nent dat el oprea voinţa fi losofului şi mai curând o î1npiedka SLl acţioneze, decâ t să-i prescrie ceea ce avea de făcu t . !Vii se pare că intuiţia se con1portă deseori în domeniul specula ţiei ca demonu l lui Socrate în via ta practică; cel putin sub oceastă formă , . ,

deb uteo ză , sub această forn1�i continuă, de aseiTtenea , să-şi d ea expre5iile cele m ai nete: ea apără. În faţa ideilor accep tate uşoc a tezelor care pcu eviden te, a afirmaţii lor care trecuseră până atunci drept ştiinţifice, ea �opteş te la urechea filosofului c LnTfn1tul : lmposibin Imposibil, când înseşi fartele �i argu mentelt� ar părea că te invi tă a crede că aceas la este po�ibil, real şi sigur. ln'l.posibil, căci o t1 nu1nil.ă experienţ�l, poate confuză, clar decisiv ă, îţi spune prin 6lasul rneu ca ea este incompa tibil ,'l cu fapte le care se susţin şi cu argumentele care se ad uc şi că, prin urm are, aceste fapte sunt prost observ11te, aceste ra ţionmnente sunt fal se. Ce forţă singulcuă are această p u tere instinc ti\,-a a nega ţiei ! Cun1 de nu a a tra s până a c urn atenţia i s toricilor fi losofiei? Nu este oare Yizibil că prin1a acţiune a filosofului, atunc1 când gândirea sa este încă incertil şi c�nd în doctrina s a nu există nin1 ic defin itiv, este de a resp inge definitiv a ntnn ite lucru ri? l\!lai t2.rziu, se va putea schimba în ceea ( E.' va afirn1a; el nu \'J schj mba ceea ce neagă. Şi dacă se schin1l.Jă în ceea ce a finTlă, aceasta o va face tot în virtutea pu terii negaţiei i 1nanente intu] ţiei sau in1aginaţiei sale. El se va com.plăcea în a ded uce comod consecinţele Cl;nform regulilor unei logici rectilin ii ; şi ia ta că. deodata,

fa ţel. d e propria sa afirma ţie, are acelaşi sentin1ent de irnposibilita.te care

187

îi an ăru�e mai întâi în fata afirmatiei al tuia . Părăsind, în tr-adev ăr, curba .r , , gândiri l sale pentru a unna în linie dreaptă tangenta, el a deveni t ex teri or sieşi. El intră în sine reven ind la intuiţie. Din aceste porniri �i aceste întoarceri se comp un zigzagurile unei doctrine care "se dezvoltă", respectiv care se pierd e, se regăseşte şi se corectează indefinit pe sine.

Sc.'i ne eliberam d t? aceas tă con1.plicaţie, să urcă :n că tre intuiţia simplă sau, cel puţin, spre i1naginea care o traduce: d e ,_)da tă veden1 că

d octrina se eliberează de condiţiile de timp şi de loc d e care părea că depinde . Fără înd oială, prublemele de care filosoful s-a ocupat sunt probletnele ce se p uneau în timpul său: ştiinţa pe care a folosit-o s� u a cri ti cat-o er,1 ştiinţ,1 tin1.pulu i său; în teorii le pe care le expune vom putea chi ar regăsi, dacă le von1. căuta a colo, ideile con ten1poranilor şi înaintaş i lor să i . Curn s-ar putea altfel? Pentru a face să se înţeleagă noul, treb u ie exprin1at in func ţie de vechi : şi probl emele deja puse, soluţiile ce le fu rnizeazii. fi losofia şi şti inţa timpulu i cons ti tuie, pen tru fiecare rnare gânditor, n1ateria de care a fos t obligat sa se servească pentru a da o forrr1ă concretă gând irii sal e. Nu rnai vorbim de faptul ca din anbchitate există tra.d iţi a de a prezenta orice filosofie ca pe un sistem comp let, care cuprinde tot ceea ce se cun1Jaş te . Dar a lua drept eletnent generator al d octrinei ceea. ce nu a fost decât modu l ei de exp rimare ar în�emna să ne înşelărn în mod ciudat. Aceasta este prima eroare la care ne exp unem, cun1 o sp unean1 de la început, când abordăm stud iul unui sistem. Atâ tea asemanări pa rţiale ne frapează, atâ tea apropieri ne par că se impun, apeluri a tât de num eroase, atât de presante sunt lan sa te d in toate parţile ingeniozi tăţii �i erudiţiei noas tre încât sunten1. tentaţi Si:1 recon1punen1 gândirea maestrului din fragmente de idei, lua te de ici de colo, ga ta să-l lăudărn apoi fiindcă_ a ştiut "a execute o frun1oasă muncă d e n1ozaic, cum tocrnai ne- a rn ară lat capabili şi noi înşine. Dar iluzia nu durează, căci percepenl imed ia t că, şi acolo unde fil osoful pare să repete lucruri deja spuse, el le gând eşte în felu l său. Renunţăn1 atu nci sa-1 recomp unem; dar aceas ta pen Lru a ne îndrepta, de cele 1nai 1nulte ori,

spre o nouă iluzie, fără îndoială mai p uţin gravă decât prima, dar mai tenace decât e a . Bucuroşi, ne imaginăm doctrina - chiar dacă este aceea a unui 1nae� tru - ca născută din filosofiile anterioare şi ca reprezentând "un n1o1nent al unei ev oluţii " . Desigur, nu greşim întru totul, căci o

188

filosofie se aseamănă n1ai degrabă cu tm organism decât c u o asan1blare, şi este mai bine să vorbim aici de o evol uţie decât d e o comp oziţi e. Dar această nouă comparaţie, în afara faptului că atribuie istoriei gand irii n1.ai mul tă cont inuita te decât se găseşte în ea în mod real, are incovenientul de a mentine atentia noas tră fixată asunra complica tiei 1 ' t' f

exterioare a sistemului ';'i asupra a ceea ce el poate avea previzibil în forn1a '5c1 superfi cială, în loc să ne invite să percepem nou tatea şi

sin1pli tatea fond ului . Un filosof, demn d e acest nurne, nu a spus niciodată decâ t u n singur lucru: sau mai degrabă a încercat să-1 spună, decâ t l-a spus cu adevărat. Şi el nu a spus d ecât un singur lucru, fiindcă nu a văzut decât un singur punct: sau a fost rnc1i puţin o viziune decâ t un c ontac t; acest contact a furnizat un in1puls, acest imp uls, o n1işcare şi d acă această 1nişca.re, care es te ca o anumită învolburare a unei anum ite forme particulare, nu devint' vizibilă pentru noi decâ t prin ceea ce a

adunat de pe drtnn, nu este mai puţin adevărat că alte fire de praf ar fi putut la fel de bine să fie stârni te şi ca aces t fapt să fi fost aceeaşi înv olburare. Astfel, o gândire care aduce ceva nou in lurne este obligată sa se mani feste prin ideile deja existente pe cl1re le întâl neşte înaintea sa, şi pe care le antrene ază în 1n işcarea sa; ea apare as tfel ca rela ti vă la epoca în care a trăit filosoful; dar aceasta nu este decil t o aparenţa . Filosoful ar fi putut tră i ct1 câteva secole înainte; ar fi avut de-a face cu o al tă filosofie şi cu altă ştiinţă; el şi-ar fi pus alte probleme; el s-ar fi exprin1at prin alte fonnule; nici un rând, poa te, din tot ce a scris nu ar fi fos t acesta care este; şi, totuşi , el ar fi sp us acelaşi lucru.

Pern1iteţi-mi să aleg un exemplu . Aş face apel la amin tiril e d umneavoastră profesionale; vreau să evoc, dacă d oriţi., pe unele dintre ale mele. Profesor la College de France, con sacru unul din tre cele doua cursuri ale 1nele, în fiecare an, istoriei fil osofiei. Astfel am putut, în decursul mai multor ani consecutivi, să afectez rnul t tin1p lui Bt>rkeley, apoi lui Spinoza, experienţă pe care o voi descrie . Voi l ăsa de--o parte pe Spinoza; el ne-ar duce prea departe. Şj totuşi , nu cu nosc nimic mai instruc tiv decât con trastul dintre forma şi fond ul unei lucrări ca Etica; pe de-o parte, aceste lucruri enorme ce se cheamă Sub s tanţa, A trib u tul şi �1odul �i formi dabila trusă a teoremelor cu încâlcelile defini hilar, 1

corolarelor şi scohilor, şi acea complicaţie de maşinărie şi aceas tă putere de a zdrobi, care fac ca începătorul, în prezenţa Eticii, să fie frapat de

189

adtniraţie şi teroare, ca în faţa unui crucişător de tip Dreadnought; pe de altă parte, ceva subtil, foarte uşor şi aproape aerian, care se îndepărtează când te apropj i de el, dar pe care nu-l poţi privi, nici de la distanţă, fără să de\·i i i ncc1pabi1 de a te ataşa la ceea ce este restul , chiar la ceea ce trece drept capHal, chiar la d istinc ţia dintre Substanţă şi A tribut, chiar la dual i ta tea Gândirii şi întind erii . În spa tele n1asei grele de concepte care aparţin cartezianismului şi aristotelisn1ului, se află intui ţia lui Spinoza, intui ţie pe care nici o formula, oricâ t de simplă ar fi ea, nu va fi destnl d e sim p lă să o exprin1e . Sa spunetn, pentru a ne mul ţumi cu o aproxima ţie, că este vorba d e sentitnentul unei coincidenţe între actul prin care spiri tul nostru cunoaşte perfec t adevărul şi operaţia prin care Du1nnezeu îl zămisleş te, ideea că "convertirea" - alexandrinilor, când ea devine con1 p let?l , face corp comun cu "procesiunea'' lor şi că, atunci când o1nul, ieşit din divinitate, ajunge să. reintre în ea, nu percepe altceva decâ t o n1işcare unică acolo unde el văzuse mai înainte cele două tnişcan inverse de înaintare şi revenire experienţa morală însărd nându-se aici să rezolve o contradi cţie logică şi să facă, printr-o bruscă supritnare a Tin1p ului, ca revenirea să fie o înaintare. Cu cat ne apro piem de această j ntui ţie originală, cu atât n1ai bine înţelegen1 că, dacă Spinoza ar fi trăi t inaintea lui Descartes, el ar fi scris, fă ră îndoială, altce\-a dec â t a scris, dar că , Spinoza trăind şi scriind, eram siguri că am fi avut acelaşi spinozisn1 .

Aj ung l a Berkeley şi, deoarece el este cel p e care-I iau ca exernplu, nu-n1i veţi lua în nun1e de rd.u d acă îl voi analiz a de talia l; conciziunea nu s-ar obţine aici decât în defe�voarea rigur ozităţii. Este suficient Sc1 aruncăm o privi re asupra operei lui Berkeley pentru a o ved ea cum ea însăşi se rezuma la pa tru teze fundan1en tale. Prima, care defineşte un idealism şi de care se 1eagă noua teorie a vederii (deşi filosoful a considerat prudent să o prezin te }JC aceasta ca independentă) s-ar forrrn1l a as tfel: "rnateria este un ansan1blu de i d ei" . Cea de-a d oua pre tind e că ideile abs tracte ?i generale se reduc la c uvin te; aceasta este notninalismul. Cea de- a treia afirrrtă realita tea spiritelor şi le caracteri?.ează prin voinţă: să spunern că este vorba de spiritua1 ism şi \Toluntari sm . În sfârşi t, ul tima, pe care am putea-iJ denumi teism, propune existenţa lui l)umnezeu bazându-se în principal pe considerarea n1ateriei . (}r . n irnic nu ar fi mai sirnplu decât să regă 8im aceste pa tru

190

teze, formulate în temeni aproape identici, la contemporanii san la. predecesorii lui Berkeley. Cea din urmă se reîntâlneşte la teologi . Cea de-a treia se găsea la Duns Scot; Descartes a spus şi el ceva asemănător. Cea de-a doua a alin1entat controv ersele Evului Mediu înainte de n face parte integrantă din filosofia lui Hobbes. În ceea ce priveşte prima, ea se aseatnănă n1ult cu "ocazionismul " Jui Malebranche, a cărui idee şi chiar fon11ulă le descoperim în anumite texte ale lui ·Descartes: de altfel, nu s-a aşteptat până la Descartes pentru a observa că visul are toate aparenţele reali tăţii şi că nu există nimic, în nici una din percepţiile noastre luate separat, care să ne garanteze existenţa unui lucru exterior nouă. Astfel , cu filosofi deja vechi sau dacă nu vrem să 1nergem prea departe, cu Descartes şi l-I.obbes, la care s-ar putea adăuga şi Locke, vom avea elementele necesare pentru reconstitu·irea exterioa ră a filosofiei lui Berkeley: cel n1u lt, îi vom lăsa teoria sa despre ved ere, care va fi atunci opera sa proprie şi a cărei originalitate, răsfrângându-se a�uprn restului, va da ansarrLblului doctrinei sale aspectul său original . Sa luăm, aceste bucă �- de filosofie veche şi modernă, să le punem în aceeaşi oală, să e1dăugăn1, drep t oţet şi ulei, o oarecare nerăbdare agresivă faţă de dogmatisrnul maten1atic şi dorinţa, firească la un episcop filosof, de a

reconcilia ra ţi\1nea cu credinţa, să amestecăm şi să o întoarcen1 con'j tiincios, să zvârlim înăuntru, ca o serie de ierburi aron1ate, un nun1ăr oarecare de aforisme culese de la neoplatonicieni : vom avea - vă rog să-mi · treceţi cu vederea expresia - o salată care se va asemăna, sufi cient, de departe, cu ceea ce a făcut Berkeley.

Ei bine, cel care ar proceda astfel va fi incapabil să pătrundă în gândirea lui Berkeley. N u vorbesc d espre dificul tăţi '?i i1nposibi lităţi de c are s-ar lovi în explicaţiile detaliului: "nominalism" singular ca ace la care ajunge să erijeze u n nun1ăr mare de idei generale în esenţe eterne, i1n r1 nente Intel igenţei divine ! Ci udată negaţie a real i tă ţi i lucrurilor ca aceea care se exprimă printr-o teorie pozitivă a na turii rrlateriei, teorie fecundă, îndepărta.tă pe cât postbil faţă de un idealism steril care ar

asimila percepţia cu visul ! Ceea ce vreau să spun este că ne este i1nposibil de a exa1rtina cu atenţie filosofia lui Berkeley fără a vedea că cele patru teze pe care lt->arn diferenţiat rnai întâi se apropie, apoi se :ntrepătrund, în aşa fel încât fiecare d in tre ele pare a deveni grea de la celel al te, a căpăta relief şi profunzirne şi a se deosebi radical de t·eoriile

191

anterioare s a u conternporane cu care cineva ar putea s-o fa că să coincida la suprafaţă . Fă ră 1nd oială, acest a l doilea punct de vedere, după care d octrina apare ca un organism şi nu ca o Îrrtbinare, nu este încă punctul d e vedere definitiv . Dar cel p uţin el este tnai apropiat de adevăr. Nu pot să intru în toa te detali ile; treb uie, totuşi, să indic, pentru cel puţin una sau doua din tre cele pa tru teze, c u rn ar p utea fi deri va t,\ oricare din celelalte .

S ă luăm ideal ismul. E l nu însean1nă nun1ai a ��pune : corp urile

sunt idei . La ce ar servi aceasta? Dacă am continua să afi rmăm despre aceste idei tot ceea ce experienţa ne-a făcut să afirmăm despre corpuri, am ajunge să substituim pur şi simplu un cuvânt cu altul; căci Berkeley nu crede,. desigur, că materia va înceta să ex iste când el va fi înceta t din viaţ<?i. Ceea ce se1nnifică ideaU stnuJ lui Berkeley este că n1ateri a este coextensiyj reprezentării noastre; că ea nu il ie interior, nici profunz i1ne; că ea nu ascunde nin1ic,. nu cuprinde nimic; că ea nu posedă nici puteri, nici vir tuali tăţi de nici un fel ; d\ ea este etala tă în sup rafaţă şi că exis tă în în treginH !, în orice n1on1ent , nurna.i prin cea ce ofera . CLn-ântul nidee" desernnează de obicei o existenţă de acest gen, vn�au să sp u n o existenţa com.p let realiza tă, în care fiinţa fuce un tot comun cu aparenţa, în tirrtp ce c u v ântul ,,.lucru '' ne face sa ne gândim la o realitate care va fi în acelaşi timp un reL'ervor de posibilităţi: din aces t 1notiv , lui Berkeley îi place mai n1ult să nurneat�di corpurile idei şi nu lucruri . Dar dacă înfăţişăm în acest .fel "idealisn, ul ,.' , vedem că el coincide cu "nomi­nalisnntl"; căci această a doua teză, în rnăsura în ca re se afirmă ma i net în spiri tul fil osofului, se restrânge 1nai evident la negarea ideilor gene rale abstrC1cte - abstractf, adică e.x.:trase din materie : este clar, intr­adevă r, că nu s-a r putea extrage ceva din ceea ce nu conţin e nimic , nici, in consecinţă, să se scoată dintr-o percepţie altceva decât ea. Culoarea nefiind decât c uloare, rezistenţa nefiind decât rezisten ţă, niciodată nu veţi găsi nirnic comun între rezis tenţă şi culoare, niciod ata nu veţi extrage d in date ale vederii un elernen t care să fie comun cu t:el e tactile. Că d acă veţi pretinde s�'i ab�trageţi de la unele şi de la celel alte un lucru care sc1 lP fie comun tu turor, veţi observa, privind acest lucru, că a veţi de-3 face c u un cuvânt: iată nominalisn1ul lui Berkel ey; dar iată, în acelaşi tirnp, "noua teorie a vederii" . Dacă o întindere care va fi în acelaşi ti mp vizu ala şi tactică nu este decâ t un cuvânt, cu atât mai mult

192

este astfel o întindere care ar interesa simul tan toate si.mţurile . Iată, d in nou, nominalistn, dar i a tă, de asetnenea, respingerea teoriei carteziene a

materiei . Să nu vorbim mai mult de întindere : să constatăm pur şi simplu că, dată fiind struc tura limbajului, cele două exp resii : "eu an1 această percepţie" şi " această percepţie exis tă" sunt sinonime, dar că cea de-a doua, introducând acelaşi cuvânt "existenţă " în descrierea percepţiilor cu to tul diferite, ne invită să cred em că ele au ceva comun şi sa ne imaginăn1 că diversitatea lor acoperă o unitate fundarnent ală, uni ta tea unei "substanţe" care nu este în realita te d ecât cuvântul "existen ţă" ipostazia t: aveţi tot idealisrr1ul lui Berkeley; şi acest ideJ.hsn1, aşa cun1 an1 1nai arătat, es te comun cu notninalisnnl l său . Să trecen1 acum, dacă d ori ţi , la teoria despre Durnnezeu şi la aceea a spiritelor. l)acă un corp este compus din "idei" sau, cu alte cuvinte, dacă este în întregime pasiv şi terminat, lipsit d e puteri şi virtuali tăţi, el nu ar putea .să acţioneze asupra altor corpuri şi, prin urmare, mişcările corpului trebuie să fie efec tul unei puteri active care a produs înseşi aces te corpuri şi care, în virtutea ordinii de care dă dO\'ad ă universul, n u poate fi d ecât o cauză inteligentă. Dacă greşitn când considerăm, s ub denun1ireC1. d e idei generale, drept realităţi numele pe Cdre le-am dat grupurilor d e obiecte sau percepţii constituite mai tn ul t sau n1ai p uţin artifici e1l d e către nui pe planul materjei, nu n1 ai este acelaşi lucru când cred en1 că descoperim, în sp atele planului unde se etaleaza materia, intenţiile divine: ideea generalii, care nu exis tă decât la suprafaţă şi care leagă corpuri le d e corpuri nu este, fara îndoială, decât un cuvânt, dar ideea generala care există în profunzime, legând corpuril e d e Dumnezeu, sau, tnai bine zis, d escinzând d e l a Dumnezeu către corpuri, este o reali la te . Şi astfel, nominalismul lui Berkeley a trage după sine, în mod fi resc, această dezvoltare a d octrinei [pe care o găsi rr1 în Siris şip care a fost considerata gre(;iit ca o fantezie neoplatonică; cu al te cuvinte, idealism u l lui Berkeley nu este decât un aspect al teoriei care il aşază pe Dun1nezeu în sp atele tuturor rnanifestărilor n1a terie i . În sfârşit, dacă DLunnezeu in1prin1a în fiecare dintre noi percep ţi i sau, cun1 spune Berkeley ,,idei " .. fiiaţa care adună aceste percepţii sau, mai degrabă, care le anticipează, este exact inversul unei idei: este o voinţă, de al tfel litnita t8 neînce ta t de vointa divină. Punctul de îr.tâlnir e a acestor două '

· Cumplel.rlH'll d i n pa ra n te.t.<..� <1 fost ?.dus<) în J Sl34 .

1 93

voinţe este tocmai ceea ce denumim noi 1nc1terie. Dacă percip i2 este pasivita te pură, percipcre3 este activita te pură. Spirit uman, materie, spiri t d ivin d evin deci termeni care nu pot să se exprilne decât în funcţie unul de celălalt. Şi spiritualismul lui Berkeley se găseşte el însuşi a nu fi decâ t un aspect al oricăreia dintre ('elelalte trei teze.

Astfe l , diferi tele părţi ale sistemului se întrepătrund ca la o fiinţă vie . Dar, cun1 sptmeam ]a început, spectacolul acestei pătrunderi redproce ne d5, făr� îndoială, o idee mai justă despre corpul doctrinei; dar încă nu ne pennite să-i atingen1 sufletul .

�e v o111 apropia de el, dacă vom putea ajunge la imaginea mediatoarc despre care vorbean1 adineaori, (> in1agine care este aproape n1aterie in ceea ce se lasă încă văzut şi aproape spirit în ceea ce nu se

mai lasă atins -- fantomă care ne obsedează în timp c� ne învârtim în jurul d octrinei şi căreia trebuie să ne adresăm pentru a obţine sernnul deci�iv, indicarea atitudinii de luat şi a punctului unde să privim. hnaginea rnediatoare care se conturează în spiritul interpretului, pe măsură ce înain tează în studiul operei, exista oare odinioară, ca a tare, în gândirea 1naestrului? Dacă nu a fost aceasta, a existat o alta, care putea să aparţină unei ordini de percepţii diferite şi să nu aibă nici o asemănare materială cu ea , dar căreia îi era echivalentă totuşi, aşa c u m se echivalează două traduceri, în lin1bi di ferite, ale aceluiaşi original . Poate că aceste d o uă irnagini, poate chiar alte imagini, echivalente şi ele, ar fi fost prezente sin1ul tan, urmărindu-1 pas cu pas pe filosof, în cortegiu, prin evolu ţiile gândirii sale . Sau poate că el nu a perceput bine nici una, lirni tându-se la a relua contact direct, din departe în departe, cu acest l ucru mai subtil chiar, care este însăşi intuiţia . Dar atunci, ne revine sarcina, nouă, interpreţilor, de a restabili imaginea intermediară, sub an1eninţarea de a vorbi despre "intuiţia originară" ca despre o idee vagă şj d espre "spiri tul doctrinei" ca despre o abstracţie, atunci când acest spirit este ceea ce este mai concret, iar această intuiţie, ceea ce este mai IJrecis în sistem.

În cazul lui Berkeley, cred că văd două imagini diferite şi aceea care n1ă frapează cel ln{li rnult nu este cea despre care găsirn indicapa con1pletă l a însuşi Berkeley. �1i se pare că Berkeley percepe materia ca o

2 Perceput-u l . 3 Percepere'-1 (.KtivitateJ. J e a percepe) .

194

peliculă subţire, transpareHtd, situată între on1 şi Dnn1nezeu . Ea riilnâne transparentă atât timp cât filosofii nu se ocupă de ea şi 21tur..ci l)utnnezeu se aratJ prin ea . Dar în momentul în care metafizicienii o ating, sau chiar bunttl-sirrtţ, în măsura în care es te rnetafizician, irnediat pel icula îşi pierde lustrui 5i se îngroaşă, devine opacă şi forn1ează un ecran, deoarece cu \·inte ca Substanţă , F'orţă , Întindere abstractă etc . alunecă în spa tele ei,

se dep un ca un strat de praf şi ne în1pied ică să··l veden1 pe Durnnezeu prin transparenţă. Imaginea este abia indicată de Berkeley însuşi, deşi el a spus cu cuvintele lui că "noi st.J.rnirn praful şi apoi ne plângem ca nu vede1n" . Dar există şi o altă comparaţie,. adesea evocatc1 de filosof, ş1_ care nu este ded1t transpunerea n.uditivă a imaginii vizuale pe care arn descris-o; n1ateria ar fi o lin1b ă cu care Dumnezeu ne vorbeşte. �.1etaflzicile tnateriei, îngroşând fiecare d intre silabe, făcând din ea un gen , trans-formând-o într-o entita te ind ependentă , ar îndept'trta a tenţia noastră de la sens către sw1et şi ne-ar întpiedica să urmarim cuvântul divin. Dar indiferent de faptul că ne ataşăm de una sau cealaltă, în ambele cazuri avern de-a face

cu o in1agine simplă, pe care trebuie s-o păst-răn1. sub ochi, pentru că d acă ea nu este in tuiţic1 generatoare a doc trinei, ea deri\Tă imediat din aceas ta şi se apropie de ea 1nai mult decât oricare din teze, lua tă separat, mai mul t ded1 t con1b inarea lor.

Pute rn să resesizăn1 însăşi această intuiţie? Nu ave·m decât două mijloc1ce de expresie, conceptul şi imaginea. Sistemul se d ezvoltă în concep te; el se reduce într-o imagine când este în1p ins sr,re intuiţia de unde provine; dacă vrem să depăşim imaginea urcând mai departe decât ea., în mod necesar recădem pe concepte, chiar pe concepte mai vagi, n1ai generale decât cele de la care alrt plecat în căutarea imaginii şi a intui ţi ei . Redusă la a lua această forn1ă, îmb u teli ată la ţd.şnirea sa din izvor, intuiţi a originară va părea deci a fi ceea ce es te în lume lucrul cel m ai fa d şi n1 ai rece: aceasta va fi însăşi banali ta tel1 . Dacă am spune, de exemplu, că Berkeley consideră sufletul uman ..::a pdrţial uni t cu Dumnezeu şi parţial independent, că are conştiinţă de sine, în orice moment, în sensul unei ac tivi tăţi itnperfecte, care s-ar uni cu o activi tate mai înaltă d acă nu ar fi interpus între cele d ouă, ceva care este p asivita tea absolu t-'1, noi am expri ma despre in tui ţia ori gi nară a lui Berkeley tot ceea ce s-ar putea traduce imedia t în con cepte şi, totuşi, am a\·ea ceva atât de abstract încât acesta ar fi aproape \'id. Să rămânem le1

195

aceste formule deoarece nu putenl găsi ceva mai bun, dar să încercăm să le dă1n puţină viaţă. Să luăm tot ceea ce a scris filosoful, să facem ca aceste idei disparate să reurce către imaginea de unde coborâseră, să le ri dicăm închise acum în imagine, până la formula abstrac tă, care se va întări cu ajutorul imaginii şi ideilor, să ne ataşam atunci la această formulă şi să privitn cum, atât de simplă, se simplifică în continu are, cu atât mai mult simplă cu cât vom fi împins spre ea un număr tnai rnare de lucruri, să ne ridicăm, în sfârşit, împretmă cu ea, să urcăm spre punctul în care s-ar res trânge în intensiuni tot ceea ce a fost dat în ex tensie în doctrină: de această dată ne vom reprezenta cum din acest cen tru de forţă, de altfel inaccesibil, porneşte impulsul care dă elanul, adică însăşi intui ţia. Cele patru teze ale lui Berkeley at� porni t de-acolo, căci această Inişcare a întâlnit în calea ei ideile şi p roblemele pe care le ridicau conten1poranii lui Berkeley. În alte timpuri, Berkeley ar fi fonnulat, fără îndoială, alte teze: dar, mişcarea fiind aceeaşi, aceste teze ar fi fost situa te în acelaşi mod, în raportul unora cu celel alte; ele ar fi avut aceeaşi rela ţie între ele, ca noi cuvinte între care continuă să circule un sens vechi; şi ar fi fost aceeaşi filosofie.

Relaţia unei filosofii cu filosofiile anterioare şi contemporane nu este, deci .. ceea ce o oarecare concepţie a istoriei sistemelor ne-ar face să presupunem . Filosoful nu ia idei preexistente pen tru a le fonda într-o sinteză superioară sau pentru a le combina cu o idee nouă. Tot atât ar valora să se creadă că, pentru a vorbi, vom că uta cuvinte, pe care apoi le coasem într-un ansamblu cu ajutorul unej gândiri . A devărul este că dincolo de c u vânt şi dincolo de frază există ceva mult mai simplu decât o frază şi chiar decât un cuvânt: sensul, care este n1ai puţin luc ru gândit decât o mişcare a gândirii, n1ai puţin o mişcare decâ t o direc ţie. Şi aşa cum impulsul dat vieţii en1brionare determină diviziunea unei celule primi tive în celule care se divid la rând ul lor până când organismul complet este forma t, tot aşa n1işcarea carac teristică oricărui act al gândirii duce această gândire, printr-o subdivizi une crescând ă a ei, să se etaleze din ce în ce mai mult pe planurile s uccesive ale spiritului, până când îl atinge pe cel al cu vântului .

Acolo ea se exprimă printr-o frază, adică printr·· un grup de elernen te preexistente; dar ea poate alege aproape arbi trar primele elemente ale grupului, cu condiţia ca celelalte să fie con1plementare:

196

aceeaşi gândj re se traduce la fel d e bine în diferi te fraze compuse din c uvinte cu totul diferi te, cu condiţia ca aces te cuvinte să aibă între ele acelaşi raport. Astfel este procesul vorbirii. Şi to t astfel este, de asen1enea, operaţia prin care se consti tuie o filosofi e . Filosoful nu porneşte de la idei preexistente: cel tnult s··ar putea spune că ajunge la ele. Şi când el aj u nge acolo, ideea astfel antrenată în tnişcarea spiri tulu1 său, anj mându-se de o \·iaţă no uă, ca şi cuvântul care-şi primeşte sensul de la frază, nu rnai este ceea ce a fost în afara învolburării.

S-ar putea găsi o relaţie de acelaşi gen între un sis tem filosofic şi ansa1nblul cunoştinţelor ştiinţifice ale epocii în care a t-răit fi losoful . Exis tă o anumi tă concepţie a filosofiei care v rea ca ]'ntreg efo r tul filosofului să tindă să îtnbră ţişeze într-o sinteză rezul ta tele şti in ţelor par ticulare . Desigur, multă vreme filosoful a fost ce] care p osed a ştiin ţa universală; şi chiar şi a stazi, când multitudinea ştiinţelor, d iversita tea şi con1plexita tea metod elor, masa enorma a faptelor adunate fac imposibilă acumul area tuturor cunoştinţelor un1ane într-un singu r spirit, fil osoful răm âne omul ştiinţei univer'lale, în sensu l Gl. dacă nu rnai poa te să ştie totul, nu există nimic pe care n-ar trebui să fie pus în stare să-1 înveţe . Dar rez ul tă de aici că sarcina lui v a consta în J stăpâni şti inţa dată, în a o ridica pe trep te cresc;lnde de generalita te şi in a se îndrep td, din condensa re in condensare, spre ceea ce se chearnă unificarea cunoaş teri i ? Permiteţi-1ni să consider straniu ca în nurnele şb inţei, pentru respectul şti inţei , să ni se propună aceast-a concepţie a filosofiei : nu cunosc ceva 1nai nepiăcut pentru şti:nţă, nici ceva mai injurios pentru savant . Cum! Iată un on1 care a practica t vreme indelungata o anumită n1etod ă ştiinţifică şi a cuceri t laborios rezultatele sale, care unnează să ne spun a : "experienţa, ajuta tă de raţionarnent, cond uce

până l a acest punct; cunoe� şterea ştiinţifi că începe a i ci şi se termin ă acolo; aces tea sunt concluziile rnele"; şi fi losoful ar a vea drep lu] sa-i răspundă: , ,Foarte bine, lăsaţi-rni aceasta, veţi vedea ce voi fi în stare sd fac ! C nnoaşterea pe care mi-o ad uceţi incon1p letă o v oi COITLpleta. Ceea ce îrni prezen ta �i d ispara t voi unifica. Cu aceJ eaşi 1na teri alc-, deoarece se

înţelege că n1 ă voi ţine d upa fc1p tele pe care le-aţi observat, cu acel aşi gen de muncă, deoarece trebuie să mă. lin1itez G1 durnncavoastră la a

induce şi a deduce, voi face mai mult şi 1n ai bine dec[l.t aţi făcu t durnneavoastră '' . Stranie pretenţie, într-ach�\·ăr! În ce fel profesia de

197

filosof i-ar conferi celui care o exersează, forţa de a merge mai departe decât ş tiinţa în aceeaşi d irecţie ca ea? Eu stmt primul care admit că anun1iţi save1nţi sunt mai "înclinaţi decât alţii a o lua înainte şi a generaliza rezultatele lor, mai înclinaţi de asernenea a reveni în urmă şi a critica rnetode1e lor, că, în c1cest sens particular al c uvântul ui, H se sp une fi losofi, că de altfel fiecare ştiinţ-ă ar putea şi ar trebui să aibă filosofia sa înţeleasă, în aces l fel . Dar aceasta filosofie este încă ştiin ţă, şi cel care o practică este înca u n savant. Nu n1ai este vorba , ca adineauri, de a erija fi losofia în sinteză a ştiinţelor pozitive şi de a pretinde , prj n

singura virtute a spiritului filosofic, să se ridice mai sus decât ştiinţa în generalizarea aceloraşi fap te .

O astfel de concep ţ1e despre rolul fil osofului ar fi inj urioasă pentru ş t iinţă . Dar încă mai injurioasă pen tru fi losofie ! Nu este eviden t că dacă sa\'antul se opreşte într-un anumit pLmct pe calea generalizării şi a sin tezei, acolo se opreşte şi ceea ce experienţa obiectivă şi raţionatnentul sigur ne permit să avansăm? Şi atunci, pretinzând că mergem rnaj dep arte în aceeaşi direc ţie, nu ne-an1 p lasa oare sisten1a tic în arbitrar sau cel puţin în ipotetic? A face din filosofie un ansamblu de generalităţi care depă şesc generalizarea şti inţifică înseamnă a dori ca .filosoful să se n1ulţumea scă cu plauzibilu l şi ca probabilitatea să îi fie suficientă. Ştiu bine că, pentru majoritatea celor care urmăresc de departe di scuţiile noastre, domeniul nostru este, în tr-adevăr, cel al posibilului pur şi simplu, cel nu1l t, al probabilului; cu dragă inimă ei ar trebui să spună că filosofia începe acolo unde se termină certitudinea. Dar care d intre noi ar dori o astfel de situa ţie pentru fi losofic? Fără îndoială, nu totul se poa te verifica sau este verificabil în ceea ce ne aduce o filosofie, şi esenţa metodei filosofice es te de a cere ca, în anutni te 1non1en te, în anumite privinţe, spiritul să accepte anum ite riscuri . Dar filosoful nu alege aceste riscuri decât fiindcă a încheiat o asigurare ţii, fiindcă există lucruri în p rivinţa cărora se sin1te neclintit sigur, ne va face şi pe noi siguri în măsura în care va şti să ne comunice intuiţia din care îşi trage forţa .

Adevărul este ca fi losofia nu cons tituie o sinteza a ştiinţel,Jr particulare şi că daca se p lasează adesea pe terenul ştiinţei, d acă uneori în1brătişează într-o viziune 1nai simnlă obiec tele de care se ocupă stiinta ' .r- � ' f

1 98

aceasta are loc nu prin intensificarea ştiinţei, nu prin ridicarea rezultatelor ştiinţei la un grad mai înalt de generalitate . Nu ar fi loc pentru două modalităţi de cunoaştere, filosofia şi ştiinţa, dacă experienţa nu ni s-ar prezenta sub două aspecte diieri te: pe de o parte, sub formă de fapte care se juxtapun faptelor, care se repe tă aproxima tiv, care se măsoară aproximativ, care, în sfârşit, se desfăşoară în sensul 1nultiplicităţii distincte şi al spaţiali tăţii, pe de al ta, sub forma unei pătru nd eri reciproce, care este durata pură, refrac tară legii şi măsurii. În cele doua cazuri, experienţa înseamnă conştiinţă; dar: în primul, conşti inţa înfloreşte în afară şi se exteriorizează in rap ort cu ea însăşi în aceeaşi măsură în care ea percepe lucruri exterioare unele al tora; în al doilea, ea reintră în sine, se resesizează şi se aprofnndează . Sondând as tfel propria sa profunzime, pătrunde oare n1_ai rnul t în i n teriorul materiei , al vieţj i , al realităţii în generJ.l? Ea ar putea fi contestată dacă conştiinţa ar fi supraad;:tuga tă rnateriei ca un accident; dar credem că a1n den1onstrat că o astfel de ipoteză, în funcţie de latura sub care cineva o adn1ite,. este absurdă sau falsă, contradic torie cu ea însăşi sau contrazisă de fap te. Ea ar putea fi contestată încă dacă conş tiinţa u1n ană, d eşi înrudită cu o conştiinţa mai vastă şi n1ai înal tă, ar fi fost pusă de-o parte şi dacă on1ul ar treb ui să stea în tr-un colţ al na turii ca un copil pedepsi t. Dar nu ! n1 ateria şi via ţa care umplu lumea sunt în aceeaşi n1ă�ură şi în noi.; forţele care l ucrează în toate lucrurile le simţi1n 1\t noi; oricare ar fi esenţa i n tirnă a ceea ce este şi a ceea ce se face, noi s untern acolo. Să descindetn attu1_ci în interiorul nostru: cu cât punctul pe care-1 v om atinge va fi 1nai profLtnd: cu atât elanul care ne va în1pinge la suprafaţă va fi mai puternic. intuiţia filosoficii es te aces t contact, fil osofia este acest elan. Aruncaţi afară de un i1np uls veni t din adânc, ne von1 ală tura ştiinţei în 1nasura în care gândirea noastră va înflori, d isperst:î.nd u-se. Treb uie, deci, ca filosofia să se poată conforn1a ştiin ţci , iar o idee de on.gn1e aşa-zicând intui tivă care nu va reuşj , d ivizându -se şi subdivi zându-şi subd ivizi unile, să redescopere fap tele observa te în exterior �i legile prin care ştiinţa le leagă între ele, care nu ar fi capabilă nici 1năcar să corecteze anumite generaliză.ri �i �.;ă înd repte anumite observatii, ar fi pura fa ntezie; ea nu va avea ni1nic comun cu intuitia . 1 ,

Dar, pe d e altă parte, id eea,. care reuşeşte să aplice tocmai îrnpotriva acestor fapte şi acestor legi această risipire în sine, nu a fost obţinu tă

1 99

printr-o unificare a experienţei exterioare; căci filosoful nu a veni t spre unitate, el a pornit de la ea. [Vorbesc, bineînţeles, despre o unitate în acelaşi titnp limita tă şi re la ti vă ca aceea care separă o fiinţă umană de ansamblul lucrurilor . ] 4 • Munca prin care filosofia p are sa asimileze rezul tatele şti inţei pozitive, ca şi opera ţia în cursul căreia o filosofie pare să absoa rbă in sine fragtnentele filosofiilor anteri oare, n u es te o sinteză, ci o anali.z ă .

Stiinta este auxiliarul ac tiunii, iar actiunea vizează un rezultat. "J 1 1 1

Inteligenţa ştiinţifi că se ]ntrea.bă, deci, ce va trebui să fie făcut pentru ca u n anurnit rezultat dorit să fie atins, sau n1ai general, ce condiţii treb ui e d a te pentru ca un anumit feno1nen să se producă. Ea n1.erge de la o aranjare a lucr urilor la o rearanj are, de la o simul tanei ta te la o altă sirnultanei tate. În mod necesar, ea negl ij ează ceea ce se întâmplă în cadrul in tervalului; sau, d acă se ocupă de acest lucru, es te pentru a lua în considerare al te aranjamente, alte simultaneităţi. Cu metode destinate să sesizeze orice fap t, ea nu v a p utea să intre în ceea ce se face, să urmărească d i n amicul, să e1 d op te deven i rea , care es te viaţa lucru rilor. În timp ce sava.ntu1 , con s trân s să aibă în ceea ce priveş te n1işcarea, puncte de ved ere in1obile şi �ă culeagă repetări acolo und e lucrurile nu se repetă , preocupa t de asemenea să divid ă comod reali t a teo pe pl anuri succesi\'t' acolo unde este d esfăşurată pentru a fi su pusă acţiunii omului, este obligat să fie 7ire t cu na tura, să adop te faţi:i de ea o p oziţi e de d i spreţ ş i d e luptă, filosoful o tra tează c a Lm to,Tarăş. Regula ştiinţei es te cea pusă de Bacon: a te su pune pentru a stăpâni . Filosoful nu se supune şi nici nu con1andă; el cau tă să simpatizeze ,

Şi din acest punct de \'ed ere esenţa filosofi ei este spiri tul sin1pli tăţii. Fie că privim spiri tul filosofic în sine sau în operele sale, fie că am comparat filosofia cu ş tiinţa sau o îilosofle cu alte filosofii, înto tdeauno. găsim că co1nplica �ia este superficiala., cons tr ucţia un accesoriu, sinteza o aparenţă: filosofia este un act sirnplu .

*

Cu dlt \' Om fi mai p�Hrunşi d e acest adevăr, cu a tâ t von1 fi mai înclinaţi să scoate rn fi losofia din şcoală şi să o apropi�1n de viaţă . Fără

200

îndoiala, atitudinea gândirii con1une, aşa cun1 rezultă ea din structutEI sensurilor, inteligenţei şi limbajului, este m.ai apropiz��tă de at1tudinev. ştiinţei decâ. t de cea a filosofiei. Nu înţeleg prin aceasta că înseşi categoriile generale ale gândirij noastre �unt chiar cele zile ştiinţei, că n1anle dru1nuri tra.sate de simţurile noastre prin continuitatea realului sunt cele prin care va trece ştiinţa, ca percepţia este o ştiinţă care se naşte, ştiinţa o percepere adultă, şi că atât cunoaşterea con1ună, cât şi cunoaşterea ştiinţifică, destinate şi una şi cealaltă să pregătească acţiunea noastră asupra lucrurilor, sunt în mod necesar două viziuni de acelaşi gen, deşi de precizie şi pondere inegale. Ceea ce aş vrea n1ai întâi de toate să afirn1 este că şi cunoaşterea ccnnună este constrânsă, ca şi cunoaşterea ştiinţifică, şi datorită aceloraşi cauze ca şi aceasta, să considere lucrurile într-o perioadă de timp pulverizată, unde un moment fără durată tlrmează unui moment care nn durează n1ai mult. Pentru ea rnişcarea constituie o serie de poziţii, schirrtbarea o serie de calităţi, de\ enirea în general o serie de stări. Ea pleacă de la imobilitate (ca şi cum in1obilitatea ar putea fi altceva decât o aparenţă, efectul special pe care un rnobil îl produce unui alt n1obil când sunt reglate unul în funcţie de celălalt) şi, printr-un aranj,lnlent ingenios de imobilităţi, recompune o imitaţie a mişcării pe care o substituie mişcării însăşi: opera�e con1odă practic, dar absurdă teoretic, plină de toate contr,�dicţiile, de bJate problemele false pe care Metafizica şi Critica le întâlnesc în faţa lor.

Dar, tocmai fiindcă aici sin1ţul comun întoarce spatele filosofiei, va fi suficient ca noi să obţinen: de la el o întoarcere completă in acest punct ca să îl reple1săm in direcţia gândirii filosofice. Fără îndoială, intuiţia comportă multe grade de intensitate, iar filosofia multe grade de profunzin1e; dar spiritul care va fi readus la durata reală va trăi deja viaţa intuitiv�1 şi cunoaşterea de către el a lucrurilor va fi deja filosofie. În locul unei discontinuiUi.ţi de momente, care se vor înlocui într-un timp divizat la infinit, el va observa fluiditatea continuă a timpului real, care curge indivizibil. În locul stărilor superficiale, care ar urma sa acopere rând pe rând un lucru indiferent, şi care ar întreţine cu el raportul misterios al fenomenului fată de substanta, el va sesjza o 1 1 singura şi aceeaşi rrâşcare, care se desfăşoară întotdeauna întinzându-se, ca într-o n1elodie în care totul este devenire, dar unde devenirea, fiind

201

substanţială, nu are nevoie de suport: cu cât sunt mai multe stări inerte, cu atât sunt mai multe lucruri moarte; nimic altceva decât mobilitatea din care este făcută stabilitatea vieţiL O viziune în acest gen în care realitatea apare ca una continuă şi indivizibilă, este pe drumul care duce la intuiţia filosofică.

Căci, pentru a ajunge la intuiţie, nu este necesar să se iasă în afară de domeniul simţurilor şi al conştiinţei. Eroarea lui Kant a fost de a crede astfel. După ce a dovedit prin argumente decisive că nici un efort dialectic nu ne va introduce niciodată dincolo, şi că o metafizică eficace ar fi în mod necesar o metafizică intuitivă, el a adăugat că această intuiţie ne lipseşte �1 că această metafizică este imposfbilă. Ar fi aşa, într-adev�i.r, dacă nu ar exista alt timp .şi altă �chin1bare decât cele pe care Kant le-a observat şi cu care ţine!:"l, de altfel, să ave1n de-a face: căci nu se pune problema nici de a ieşi din timp, nici de a percepe altceva decât schimbarea. Dar timpul în care rămânem plasaţi în mod natural, schin1barea al cărei spectacol îl prezentăm în 1nod obişnuit constituie ur. ti1np şi o schirnbare pe care sin1ţurile şi conştiinţa noastră le-au făcut praf pentru a facilita acţiunea noastră asupra lucrurHor. Să desface1n ceea ce ele au făcut, să readucem perceperea noastră la originile ei şi vom avea n cunoaştere de un tip nou fără a avea nevoie să

recurgem la facultăţi noi. Dacă această cunoaştere se generalizează, nu numai speculaţia

va proHta. Viaţa cotidiană ar putea fi încălzită şi iluminată. Căci lumea in care ne introduc de obicei sjmţurile şi conştiinţa noastră nu 1nai este decât umbra ei proprie; şi este rece ca moartea. Totul este arnnjat în ea pentru ccnnoditatea noastră cea 1nai deplină; dar totul se află în ea într­un prezent care pare s�i. reînceapă fără încetare; iar noi înşine, modelaţi artificial după imaginea unui univers nu mai puţin artificial, ne percepen1 în instantaneu, vorbim despre trecut ca despre ceva abolit, vede1n în an1intire un lucru stra1.1iu sau oricum străin, un ajutor oferit spiritului de către materie. Dimpotrivă, să ne repercepem aşa cum sunten1, într-un prezent dens şi în plus elastic, pe care-1 putem dilata indiferent spre 1napoj, împingând din ce în ce mai departe ecranul care ne ascunde faţa de noi înşine; să resesizăn1 lumea exterioară aşa cum este ea nu numai la suprafaţă, în momentul actual, ci în profunzime, cu trecutul intediat care o presează şi care-i impri1nă elanul; să ne

202

obişnuim, într-un cuvânt, să veden1 toate lucrurile sub spcciae durntionis: in1ediat ceea ce este "inţepenit se destinde, ceea ce este adormi t se trezeşte, mortul reînvie in perceperea noastră galvanizată. Satisfacţiile pe care arta nu le va furniza niciodată decât privilegiaţilor natu rii şi sorţii, şi doar din când în când, filosofia as tfel înţeleasă ni le-ar oferi tuturor, oricând, reînsufleţind viaţa fanton1elor care ne înconjura �i reînviindu-ne pe noi înşine. Prin aceasta ea ar deveni complementară ştiinţei, deopotriva în practică şi în speculaţie. Cu aplicaţiile sale, care nu vize:2ză decât comoditatea existenţei, ştiinţEi ne promite bunăstarea, cel n1ult plăcerea. Dar filosofia ar putea să ne ofere deja b ucuria.

203

ERNST CASSIRER: Filosofi a forme lor simbolice:

Introducere (I) *

Primul punct de plecare al speculaţiilor filosofice s caracterizează prin noţiunea de fiinţă. În n1omentul în care aceast noţiune se con�tituie ca fl.tare, întrucât în faţa m ulti tudinii şj varietăţ existentului se trezeşte conştiinţa despre unitatea fiinţei, abia a tun< apare orientarea specific filosofică a reflecţiei despre lume. Aceast reflecţie rămâne încă n1ultă vreme angajată în sfera existentuJui/ pe car ea tinde însă să-1 pără sească şi să îl depăşească. Urmează să fie explicat începutul şi originea, "fundamentul" ultim al oricărei fiinţe, dar, pe d de lin1pede se pune această întrebare, pe atât de puţin răspunsul găs pentru ea sa tisface prezentarea cea mai generală a probJen1ei î detenninarea ei concretă particulară. Ceea ce se denun1eşte esenţ( subs tl1nţa lun1ii, aceasta nu o depăşeşte în mod principal, ci este doar u

ex tras din însăşi această lume. Este ales un existent izolat, d eosebit �

delin1itat pentru ca din el să derive toate celelalte în mod genetic şi să s

"explice". Această explicaţie se menţine_, totuşi, în forma ei general, chiar dacă, în cadrul aceloraşi lin1ite metodice, se prezintă c schimbă toare. La început, aceasta este o existenţă concretă singulad chiar senzorială, o "materie originară" concretă, care este prezentat drep t ultim fundament pentru totalitatea fenomenelor; Jpoi explicaţia s

orient·ează către ideal şi, în locul acestei m a terii, se imptme u "principiu'· pur abstract al deducţiei şi fundamentării. Dar şi aceste

examinat n1ai îndeaproape, se află la mijloc, Intre "elementul fizic" şi cE

"spiritual". ()ricât de n1.ult poartă această culoare a idealului, acest ("princip iul") este foarte strâns legat de cealaltă latură a lurn existentului. În această ordine de idei, numEirul lui Pitagora; atomul h Democrit răn1ân, oricât de tnare este distanţa care îi desparte p

· [rnst Cassirer, Pl1ilosop!ue dcr symbolrschf'n Formf'n (Filosofia formelor �imbolice). Erster Te

Die Spr.Khe, -:1:. Auf1., \·Vissen.::chaftlichen Buchgesell.=;chaft, D.:-trmstadt, 19M., p. 3-17. TrLiducere de Ale"-<1ndru Boboc

, în: Filusofw contemporrmâ. Texte otlese, traduse

i1dnolalt' dt> Alex .. mdn: Bnboc şi Ioan :\. Rosea, l:diturd Coramond, p. 95-11 L

204

a1nândoi de materia de bază a ionienilor, un hibrid metodic, în sine încă neaflându-şi propria sa natură, care încă nu s-a hotărât asupra adevăratei sale patrii spirituale. Această nesiguranţl\ internă se depă şeşte definitiv 3bia în teoria ideilor a lui Platon.

J\'larea realizare sistetnatică şi istorică a acestei doctrine constă în faptul că abia în ea apare pentru prirna dată, în formă explicita, principala prernisii spiritttală a tuturor noţiunilor filosofice şi a tuturor explicaţiilor filosofice. Ceea ce caută Platon sub dentunirea de "Idee", era activ ca principiu imanent încă în încercările lniţia.le de explicare la eleaţi, la pitagorieni, la Democrit; însă abia la el acest principiu deYine conştient de ceea ce este şi ce însearnnă. Platon însuşi a înţ.eles contribuţia lui filosofiei] în acest sens. În operele sale de maturitate, în care ri dică spre cea tnai înaltă treaptă a cladtăţii premi�;e}e logice ale doctrinei sale, Platon prezenta tocmai aceasta drept deosebire hotarâ.toare, care deE:parte speculaţia sa de cea a presocrat:icilor: că la el fiinţa, care la ceilalţ1 era luată ca un punct de plecare fix, in forma unui existent detern1inat, a fost recunoscută pentru prima oară ca problemă. El nu tnai întredbă pur şj sirnplu care este clasificc1.rea, structtlra şi corr1poziţia fiinţei, ci care este conceptul acesteia t;;i însen1nătatea acestui concept. in faţa acestor întrebări severe şi a acestei 4.:erinţ-e riguroase p;:ile�::;c t0;:1te celelalte încercări de elucidare iniţiale, devenind si1nple po\-e5tiri, 1nituri despre fiinţă1. Deasupra acestei explicaţji 1nitico­cosn1ologice unn.:>ază să se lidice acun1 explicaţia dialectică propriu­zistt, care nu 1nai rărn.âne fixata de simpla t�i stare, ci face �ă fie e\'ident sensul abstract, configuraţia sa sistemică teleologică. Abia cu aceasta �i gandirec:t,. care în filosofia greacă de la Parrnenide trecerl drept o noţiune echivalentă pentru fiinţă,. işi dobândeşte noua �i nlai profunda ei însernnă ta te. Abi� acoln unde noţiunea de fiinţă cun ţine sensul riguros deterrninat al problernei, gfindirea capătă sens deternrinant şi V(lloan� de principiu. Actnn ea nu n1ai stă numai alaturi de fiinp, nu este <;;implă reflectare ,.,c1supra" acesteia,. ci propriJ. Sâ forn1ă intim�' este cea care, la rândul ei, deterrnină fonna interioară a fiinţ:ei.

În dezvoltarea istorică a ideali sinului se repetă, pe diferite trepte,. aceea�i trăsătură principală tipică. Acolo undt> se acceptă concepţia realista despre lun,e, unde e vurba de o calitate ultiiYlel a lucrurilor ca

1 Vezi '-iofi-;tul, 2-1-.1 C:ft.

205

fiind baza pentru orice cunoaştere, idealismul transfonnă însăşi aceasta calitate într-o problemă a gândirii. Această evoluţie se recunoaşte ntJ numai în istoria filosofiei, ci şi în ştiinţele particulare. Nici în acest caz drtunul nu n1erge numai de la "fapte " la ,,legi'', iar de la acestea din nou înapoi la "axion1e" şi "principii", ci tocmai aceste axiome şi principij care, pe o anumită treaptă a cunoaşterii, constituie ultima şi completa

expresie a rezolvării, trebuie, pe o anumi tă treaptă, să redevină c

problen1ă . Prin unnare, ceea ce ştiinţa denun1eşte "fiinţa'' şi "obiectul') ei nu n1ai apare ca o stare de fapt pur şi simplu, de nedezmembrat, ci orice nou tnod şi oricare nouă orientare a reflecţiei constituie un moment nou. Rigida noţiune de fiinţă începe astfel să se integreze într-o n1işcare generală, şi unitatea fiinţei în genere poate numai ca ţel, dar nu ca început al acestei mişcări, să fie înţeleasă. În măsura în care această concepţie se desfăşoară şi se impune în ştiinţa însăşi, în ea se clatină terenul naivei teorii a refiectării. Noţiunile fundamentale ale fiecărei ştiinţe, n1ijloacele cu care acestea îşi formuleazti. întrebările şi soluţiile nu rnJi apar ca reproduceri pasive ale unei fiinţe date, ci ca sitnboluri intelectuale create de sine stătător. În special cunoaştereo maternatică­fizică a fost aceea care a devenit conştientă cel rnai devreme şi mai riguros de acest caracter de siJnbol al mijloacelor ei de bază2. Heinrich Hertz, în observaţiile prelirninare cu care îşi face introducerea la lucrarea sa Principii ale mecanicii, a dat noului ideal de cunoaştere, spre care se îndreaptă această întreagă evoluţie, expresia lui cea mai pregnantă. El îl consideră drept sarcina cea mai apropiată şi rrtai i1nportantă a cunoaşterii naturii, deoarece ne pern1ile să preved.en1 viitoarele experienţe; însă procedeul folosit de ea pentru a obţine elen1ente viitoare din cele trecute constă în faptul că, din obiectele exterioare, noi ne creăm "ficţiuni lnterjoare sau simboluri" de o asetnenea natură încât consecintele necesare în mod logic ale imag-inilor , .1 , sunt întotdeauna din nou i.n1agini ale irr.aginHor ce aparţin în mod naturld obiectelor ime1ginate. "Odată ce am reu�it ca, din experienţa acurnulată până atunci, să obţinem imagini despre cal.itateel cerută, putern în scurt timp să tragern concluziile din ele şi din modelele care

2 Amănunie în le;;�Hur�i. cu aceasta probl.emă vezi în li.tcrJ.n�a noash·.�: Cu prit.'ir: la teoria rP/atiPitr'ilu l1ti Lln�te:u, Berlin, 19�1.1; vezi miii ales primul capitol, dl'spre· "�\lţiuni de m.'i.sura şt noţiuni de ul,it.'cte''.

206

urmau .să apară în lumea exterioară după mai n1ult timp sau datorită propriC'i noastre intervenţii . .. Imaginile despre care vorbim sunt reprezentările noa�tre despre lucruri; cu acestea din urmă ele prezintă o concordanţă esenţială, care se află în îndeplinirea cerinţei menţionate ,

dar care, pentru scopul ei, nu trebuie să aibă în continuare vreo concorddnţă cu lucrurile. De fapt, nici nu ştim ş_i nici nu avem \·reun mijloc să afirmătn dacă reprezentările noastre despre lucruri concordă cu acestea în altceva decât toonai într-o relaţie fundamentală''3.

Astfel, teoria naturalist-ştiinţifică a cunoaşterii, pe care se bazează însuşi Heinrich Hertz, teoria "semnului", cum a fost dezvoltată pornind de Ja Helmholtz, continuă să întrebuinţeze limbajul teoriei reflectarii; însă noţiunea "imagine�� a suferit acum în sine o modificare internă. Căo în locul tmei oarecare asemănări de conţinut între in-'lagine şi fapte a apărut acum o expresie logică cu mult ma-i complexă a raportului, o condiţie intelectuală generală, care satisface noţiuni]e de bază ale cunoaşterii fizice . Valoarea ei nu constă în reflectarea unei existenţe date, ci în ceea ce produce ea ca mijl oc al cunoaşterii, în unitatea fenomenelor pe care o produce ea însăşi dn1 sine. Corelaţia obiectelor şi felul dependenţei lor reciproce trebuie cuprinse în rninte în sistemul noţiunilor de fizică; dar această privire de ansamblu este posibilă numai în măsura în care aceste noţiuni aparţin încă de la început unei anumite direcţii de observare unitar.} Cl cunoaşterii .

Obiectul nu se prezin tă sub forma a ceva în sine puc independen t de categoriile esenţiale ale cunoaşterii naturii, ci numai în aceste categorii, care constituie propria sa formă. În acest sens, pentru 1-fertz. noţiunile de bază ale mecanicii, în special noţiunile de masă şi forţă, devin "ficţiuni" care, în funcţie de cum sunt create de logica cunoaşterii naturii, sunt subordonate şi cerinţelor generale ale acestei logici, printre care cerinţa apriorică de claritate, lipsa de contradicţie şi de echivoc a descrierii ocupă primul loc.

Cu această viziune critică, ştiinţa pierde, desigur, orice speranţă şi renunţă la pretenţia unei "nemijlocite " conceperi şi redari a celor reale. Ea înţelege că toată obiectivarea, pe care doreşte să o realizeze ca atare, este şi trebuie să rămână mijlocire. În această concepţie e cuprinsă acum şi o altă consecinta idealistă rodnică. Dacă definitia, determinarea 1 ·'

J Heiltrich Hertz, Principiile nzccaruw, Leipzig, 1894, p. 1 şi urm.

207

obiectului cunoaşterii are loc întotdeauna prin intermediul unei structuri conceptual specifice, logice, atunci nu se poate evita concluzia că unei diversităţi a acestor medieri trebuie să îi corespundă şi o înlanţuire diferită a obiectelor, un sens deosebit a1 corelaţiilor "obiectuale'1• Chiar În perimetrul "naturii'�, obiectul fizic nu corespunde pur şi simplu cu cel chin1ic, iar cel chimic nu corespunde cu cel biologic_;

aceasta deoarece cunoştinţele de fizică, chimie şi biologie cuprind fiecare în parte în sine un L�nurnit punct de vedere al interpretării, iar feno1nenele �e supun unei explicaţii şi formulări specifice tocmai în conforn11tate cu acest punct de vedere. Există impresia di prin acest rezultat al evoh1�iei identice idealiste este definitiv compron1isă perspectiva de la care s-u pornit iniţial. Sfârşitul acestei evoluţii pare să-i nege inct:putul, deoarece acun1 este din nou. an1eninţ1.1 tă de simpla

n1ul ti tudine a. existe11telor insă ... i unita lea constituită a fiintei. Fiinta ' '-5 ' 1 unică, pe cc.re gândirea însăşi se sprijină şi de care, pare-se, nu te poţi dispensa fără să--i distrugi propria sa formă, pare a se retrage tot 1nai rnult din donu:�niul cunoa�tcrii. Se ajunge la un simplu X c;1re, cu cât îşi afinnă rnai serios unitatea sa 1netafizică ca "lucru în sine", cu atât se îndepărte,1ză de toate posibilitil.ţile cunoaşterii şi, în cele din urn1ă, pc\trunde Cl)lnplet în domeniul necunoaşterii. Acestui absolut n1etL1fizic rigid i se- opune însă in1p�riul fenomenelor, domeniul propriu-zis al ştiinţei şi cunoştinţelor, în pluralitatea sa inalienabilă , în relativitatea şi caracterul său co.ndiţ1onClt. Mai riguros exaxninată însa, tocrnai în această

sin1plă, ireductibilă n1ultirudine a metodelor ştiinţifice şi a obiectelor Ştiintei nu este respinsă, ca fiind nulă, cerinta de baza a unitatii, ci, mai 1 1 1 mult, este prezentată într- o fonnă nouă. unitatea ştiinţei nu mai poate acu1n, desigur, să fie ge1rantată şi pusă în siguranţă astfd încât/ în toate formele sale, să se refere la un " simplu " obiect connnl care, faţă de aceste forn1e, se con1portă ca prototipul transcendental faţă de reflectarile empirice; în loc de aceasta, însă, rezultă acutn ceal a ltă cerinţă de a înţelege într-un sistem diferitele orientări metodice ale ştiinţei, cu tot c11racterul lor p articular şi cu toată autonomia lor, siste1n ale cărui \' Prigi izolate, chiar în varietatea lor necesară, se condiţionează şi se reclama reciproc. Postulatul unei asen1enea unităţii pur funcţionale trece de acum în locul postulatultu unităţii substratului şi unităţii originii, de care a fo�t do n1inată în tnod esential nl)tiunea antică de fiinta. De aici ' 1 1

208

rezultă noua sarcină în seama criticii filosofice a cunoaşterii . Ea trebuie să urmărească în intregime şi să analizeze în întregin1e dru.tnul pe care îl fac ştiinţele particulare fiecare în parte. Ea trebuie să pună întrebarea dacă simbolurile intelectuale, prin care disciplinele speciale privesc şi descriu realitatea, sunt de gândit laolaltă sau dacă ele, cu manifestări diferite, lasă. să se întrevadă una şi aceeaşi funcţie spirituală principală. Iar dacă această ultin1ă premisă ar urrr1a să se realizeze, apare în continuare sarcina de a prezenta condiţiile generale ale acestei funcţii şi de a elucida principiul care le domină. În loc de a întreba, îrnpreună cu n1etafizica dogmatică, despre unitatea absolută a substanţei in care

trebuie să se reintoarcă orice existenţă concretă, este acum de căutat o

regulă care să don1ine multitudinea şi varietatea concretă a funcţiilor cunoaşterii şi pe care ea, fără să le suprime şi să le distrugă, le adună într-o acţiune spirituală închisă în sine.

Dar, în acest punct, orizontul se lărgeşte mult de îndată ce se

consideră că ]nsăşi cunoaşterea, oricât, după conceptul ei, ar fi de univert,a]ă şi cuprinzătoare, reprezintă în ansan1blu cuprinderea spiritu.:llă şi interpretarea fiinţei, totdeauna numai o singură formă de modelare. Ea este o configurare a multitudinii orientaUi de un principiu specific , dar totodată clar in sine şi riguros delin1itat. În cele din urn1ă, întreagi:l cunoaştere tinde, oricât de diferite pot fi căile şi direcţiile sale, să supună varietatea de fenomene unităţii "legii de bazăl'. Particularul nu trebuie să rămână ceva izolat, ci trebuie să se încadreze într-o corelaţie în care apare ca membru al unui "ansan1blu" fie logic, fie teleologic sau cauzal. Ca ţel esenţial, cunoaşterea răn1âne în n1od hotărâtor orientată în direcţia integrări] particularului într-o formă a legii şi ordinii universale. Dar,. alături de această forrrtă de sinteză intelectuală,. care se prezintă şi este activă în sistemul conceptelor ştiinţifice,. se află, în întreaga viaţă spirituală/ alte tnoduri de configurare. Şi acestea se pot defini ca anumite n1oduri de ,, obiectiv are",.

în alţi termeni, ca mijloace de a ridica ceva individual la ceva universal valabiJ.; însă ele îşi ating .1rest ţel al generalităţii pe o cu totul altă cale decât cea a noţiunilor şi a legilor logice. Fiecare funcţie spirituală. veritabilă are o anun1ită trăsă tunl. comună cu cunoaşterea, astfel încât în ea sălă�luie�te şi o forţă originar-formativă, nu nu1nai una imitativa. Ea exprirnă ceva exi�.;tent, dar nu în mod pasiv, ci cuprinde în �ine o energie

209

a spiritului de sine stătătoare, prin care silnpla existen ţă concretă a fenomenului capătă o "semnificaţie'', un conţinut ideal specific. Acest lucru este valabil pentru artă şi, în aceeaşi măsura, pentru cunoaştere, pentru rnit şi religie. Acestea toate trăiesc în lun1i fonYiative specifice, în care nu se reflecW pur şi simplu un dat ernpiric, ci se produce şi altceva, după un principiu de sine stătător. Şi astfel, fiecare dintre ele creează configuraţii simbolice proprii, care, chiar dacă nu se aseamănă cu

simbolurile intelectuale, sunt totuşi asemănătoare între ele datorită originii spirituale. Nici una dintre aceste configuraţii nu trece, pur şi simplu, în alta şi nu este reductibilă la a lta, ci fiecare dintre ele sen1nifică o anLunită n1odalitate de int�:.�rpretare spirituală şi constituie în ea însăşi şi prin ea totodată o latură proprie a "realului". Ele nu sunt astfel n1oduri diferite, în care sa se releve spiritului un real în sine, ci sunt cai pe care le urn1ează spiritul în ob�ervarea sa, adică în autoevaluarea sa. Dacă concepem arta şi 1in1ba, n1itul şi cunoaşterea în acest sens, din ele rezultă nurnaidecât o problemă comună care deschide un nou drum spre o filosofie generală a �tiinţelor spiritului.

;,Revoluţia modului de gândire", pe care o realizează Kant în cadrul filosofiei teoretice_, se bazează pe ideea că raportul, acceptat în general p:1ne:'i acum, dintre cunoaştere şi obiectul ei, ar necesita o transfortnclre radicală. În loc să se înceapă de la obiect ca ceva cunoscut şi dat, ,1.r trebui în n1od hotărâtor să se pornească de la principiul cunoaşterii ca fiind singurul cu adevărat accesibil şi sigur de lc1 început; în loc sii se deterrnine calitătile cele mai o-enerale ale fiintei în sensul , tJ , metafizicii ontologice, acest principiu ar irebui să se determine şi să se stabilească, în toate variatele sale ran1ificaţii, printr-o analiză a înţelegerii fonnei de bază a judecăţii, Gl o condiţie pusă în orice obiectivitate. Dupfi Kant, abia această analiz�1 cuprinde condi ţiile pe care se bazează orice cunoaştere a fiinţei şi însuşi conceptul pur al acesteia. Însă obiectul pe care îl pune în faţa noastră în acest fel analitica transcendentală ca un corelat al unităţii sintetice a intelectului este el insuşi un obiect detenninat pur logic. De aceea, el nu indică pur şi simplu întreaga obiectivitate, ci numai acea formă a legităţii obiective, care este cuprinsă şi apare în noţiunile de bază ale ştiinţei, îndeosebi în noţiunile şi legităţile fizicij n1atemîJtice. Astfel, pentru Kant însuşi, el se dovedeşte prea îngust de îndată ce se păşeşte in direcţia dezvoltării, în

210

ansan1blul celor trei critici, a adevăratului "sistem al raţiunii pure". Fiinţa I�aternatică naturalist-ştiinţifică nu epuizt�ază, în concepţia şi elucidarea sa idealistă, întreaga realitate, deoarece în ea nu este cuprinsă nici pe departe toată activitatea spiritului şi a spontaneităţii sale. În in1periul inteligibil al libertăţii, a cărui lege fundarr1entală o dezvoltă Critica raţiunii practice, în irnperiul artei şi în imperiul forn1elor naturale organice, aşa cutn apare în Critica pultrii de judecare estetică şi teleologică, iese în evidenţă o nouă latură a acestej 1."ealităţi. Această desfăşurc1re treptată a conceptului idealist-critic de realitate şi a conceptuluj idealist-eri tic al spiritului face parte din trăsa turile cele mc1i specifice ale gândirii kantiene şi totodată este funclanlentală într-o

n1odalit,1te a legii stilului acestei gândiri. Totalitatea veritabilă, concretă a spiritului nu trebuie indicată într-o formă sin1plă şi totodată terminata, ci trebuie dezYoltată; căci ea se regăseşte abict în continuu! mers mJi departe al analizei critice. Perimetrul fiinţei spirituale nu poate fi indicat şi determinat altfel decât prin faptul că ea păşeşte în această evoluţie. Depinde de natura acestui proces faptul că începutul şi sh1rşitul său nu numai c�i. se deztnetnbrează, dar aparent trebuie să se con�dJată reciproc; dar opoziţie1 nu este altceva decât ceea ce el menţine între potenţă şi acţiune, între sin1pla "înclinaţie" logică a unui concept şi evoluţia deplină şi efectul său. Din punctul de vedere al acPsteia din urmă, capătă un sens nou şi mai larg răsturnarea coperniciană, cu care a

început Kant. Ea nu se referă numai la funcţia judecăţii logice, ci cu acelaşi motiv şi drept, la oricare orient<1re şi oricare principiu al configurdrii spirituale. Totdeauna întrebareel determinantă este dacă noi încercărr,_ să înţelegem funcţia din produs SClU produsul din funcţie, dacă noi ,,fundamentăm" aceasta în acela sau acela în aceasta . .LL\ceastă întrebare constituie legătura spirlhtală care strânge laolaltc'l diferitele don1eni i ale problen1ei: ea reprezintă unitatea metodică interioa.ră a

acestora, fără să o lase vreodată să ajunga ]a unifonnitate. Căci principiul fundamental al gândirii critice, princ1piul "primatului" funcţiei asupra obiectulu1 capătă in fiecare domeniu particular o nouă fonnă şi recl an1ă o noua fundamentare de �ine stătătoare. Alături de

funcţin pură a cunoaşterii et-=:te valabilă şi funcţia gândirii lingvistice, cea a gâr.didi mitico-reHgioa.se şi funcţia intuiţiei artistice; de aici apare cLw cun1, în toate acestea: se împlineşte o configuraţie cotnple1 determinată,

211

nu at,l.t a lumii, cât tnai n1ult îndreptată asupra lumii, asupra conexiunii obiective a sensului �i a unei intuiţii obiective.

Critica raţiunii devine astfel critica culturii. Ea raută să înţeleagă şi să dovedeascil cum întreg conţinutul culturii, în mri.sura în care este întemeiat într-un principiu gt?ncral al formei, are drept premisi'i o faptă originarâ a

spiritului (subl. ns.). Abia aici teza de bază a idealisrrtului îşi găseşte propria şi deplina confirn1are. Atât tin1p cât reflecţia filosofică se referă numai la analiza formei pure a cunoaşterii şi :;e lirnitează la această tetnă, tot atât timp nu poate fi complet distrusa nici forţa concepţiei naiv-realiste despre lume. Obiectul cunoaşterii poate fi determinat şi tnodelat ntunai în ea şi prin legea ei iniţială în orice n1od, dar el nu trebuie sJ_ existe, aşa cum apare, ca ceva de sine stătător, în afara acestei relaţii cu categoriile fundamentale ale cunoaşterii. Dacă, di1npotrivă, nu se porneşte nici de la conceptul general de lume şi, cu at<ît n1ai mult, nici de la conceptul general de cultură, întrebarea capătă de 1'ndata o altă înfăţişare. Căci conţinutul noţiunii de cultură nu se poate desprinde de formele principale şi orientările principale ale producerii spirituale: "fiinţa'' nu este conceptibilă altfel nicăieri decât în "faptă" (Tun). �-un1ai în n1ăsura in care există o orientare specifică a fanteziei estetice şi a

intuiţiei e�tetice există un domeniu al obiectelor estetice, şi acelaşi lucru este \·alabi1 pentru toa.te celelalte energii spirituale, datorită cărora se constituie pentru noi forn1a şi conturul unui dotneniu obiectual deterrnjnat. Şi conştiinţa religioasă, oricât aceasta este convinsă de "reali ta te a", de veridicitatea obiectului său, transformă această realitate nun1n.i pe treapta cea mai de jos, numai pe treapta unei gândiri pur n1itologice, într-o sin1plă existenţă reală. Dimpotrivă,. pe toate treptele mai înalte ale reflecţiei este mai mult sau mai puţin clar conştientă că ea "are'' obiectul său numai întrucât se referă la el într-un rnod cu totul specific, care îi aparţine în exclusivitate. Aceasta este un fel de a se comporta, este orientarea �n care spiritul îşi dă ceva obiectiv gândit, în care este conţinută ullin1a garanţie tocrnai a acestei obiectivităţi. Gandirea filosofică �e opune tuturor acestor orientări nu numai cu intenţia de a le urrn�ri pe fiecare 1n parte sau de a le cuprinde în total, ci pornind de la prernisa că ar trebui să fie posibil ca ele s;) se refere la un punct unitar central, la un centru ideal. Acest centru însă, privit critic,. nu poate const(1 niciodată într-o existenţă dată, ci nutnoi într·-o tem/i

212

con1ună. Diferitele produse ale culturii spirituale, lirnba, cunoaşterea ştiinţifică, tnitul, arta, religia devin astfel, cu toate deo�ebirile lor interioare, veri gi ale unei singure şi mdri conexiuni de probleme, tendinţe variate, toate indreptate \n direcţia transformări i lun1ij pasi ve a

sin1plelor impresii, în care n1a.i întâi spiritul pare a fi cuprins , într-o iume a expresiei pur spirituale.

După cun\ filosofia modernă a lirobajului a prezentat noţiunea de "forn1ă interioară a limbajului", pentru a găsi punctul de an1plasare specific al unej reflecţii filosofice-lingvistice, se poate spune di. o ,Jorma interna '' analoagă este de presupus şi se cautl"l şi pen1-ru religie şi tnit, pentru artă şi cunoaştere ş tiinţifică. Iar această fonnă nu însean1nă numai sun1a sau corelaţia ult-erioară a fenomenelor luate jzolat din aceste domenii, ci legea ce condiţionează construcţia ei . Desigur, în cele din urn1a nu există rllci o alta cale de a ne ;·lsi gura de aceast�� lege decât ca noi scl o argun1entă n1, pe baza fenotnenelor înseşi, şi să o

"abstragen1" din ele; dar tocn1ai această abstracţie se dovedeşte a fi totodată un n1on1ent necesar şi constitutiv pentru con ţinu tul interior al particularului. În decursul istoriei, filosofia a ran1as n1 ai m ult sau mai puţin conştientă de sarcina ei de a face o asen1enea analiză şi cri tică c1

fonnelor speciale de cultura; insă ea s-a ocupat direct n1 ai mult de parţile acestei teme, şi n1ai mult cu intenţie aegativă decât pozi tivă . În cadrul acestei critici ea tindea adeseori mai puţin spre prezentarea şi fundamentarea realizărilor pozitive ale fiecărei forme particulare decât spre respingerea fa lselor pretenţii. Din vrernea sofisticii greceşti, există o

critică sceptică a lin1bajului, după cum există o critică sceptică a mitului şi o critică sceptica a cunoaşterii. Aceasta atitudine con-tplet negativa este de neînţeles, dacă se consideră că, de fapt, fiecărei ferme de bază a

spiritul ui, întrucât ea apare şi se dezvoltă, îi este proprie tendinţa de a se da nu ca o parte, cj ca un tot, şi astfel să ridice pretenţia la o valabilitate absolu tă, în loc de una doar relativă. Ea nu se mulţ uLneşte să rămână delimita tă în cadrul sectorului ei, ci caută să extindă trăsăturile ei specifice la întregul fiinţei şi al vieţii spirituale.

Din această năzuinţă către necondi ţionat, care E;ălăşluieşte in fiecare orientare individuală, rezultă conflicte ale culturji şi antinomii ale noţiunii de cultură . Ştiinţa constă într-o fonnă a reflecţiei care, înainte de a se putea fixa şi realiza, este in genere forţCJ tă să unească

213

fiecare dintre prin1ele legă turi şi separărj ale gândj rii care şi-au găsit prirna lor expresie şi redare în l in1baj şi în conceptele lingvistici i generale. f)ar în tin1p ce ea (ş tiinţa) foloseşte limba ca material şi temelie, ea totod ată o şi d epăşeşte în mod necesar. L n nou "Logos", condus şi d ominat de un al t prjncipiu decJ.t cel al gând irii lingvi�tice, apare acum şi se dezvoltă tot mai in tens, n1ai de sine stă tător. În conform i tate cu acesta, apar acum configuraţii ale limbii sub formă de oprel i şti şi limite, care trebuie depăşite prin forţa şi specificitatea noului p rincipiu. Cri tica litnbii şi a formei lingvis tice de gând ire devine o parte cornponentă integranhi a gândirii care pătrunde în plan ştiinţific şi filosofic.

Dar �i în celelal te domenii se repetă acela�i mers tipic de dezvol tare. Anurnite orientări spirituale parb culare nu apar paşnic, unele lângă nltele, pentru a se completa, ci fiecare dov edeşte ceea ce es te mai întâi pri n aceea că î�i arată forţa ei carac teristi că împotriva celorlal te şi în lupta cu celelalte . Religi a şi arta se afla at�t de aproape una de cealal tă în ac ţiunea lor pur istorică şi se întrepătrund în aşa fel încâ t d eocan1da tă. ambele par de nedeosebit, dacii ne gând im la conţinutul lor şi la principiul lor de configurare in tern. Despre zeii Greciei s-a spus că apari ţia lor se datorează lui l-Iorner şi Hesiod . Şi to tuşi, pe de altă parte, tocmai gând j rea rel igioasă a grecilor se deosebeşte tot 1naj deterrninant în ev oluţi.1 s a continuă de acest inceput şi fund ament estetic originc1r. Tot n1ai hotăr2lt se conturează de la Xenofan incoace opoziţia faţă de conceptul poetico- n1itic şi p l as tic-senzorial de Dumnezeu, concept cunoscut �i respins ca antropomor.fism. În asem enea d i spu te şi confl icte spiri tuale, cu1n se reprezintă în istorie într- o tot mai nouă. potenţare şi creş tere, pare să se a�tep te, ca de la cea 1nai înaltă instanţă a unităţii , decizi a unică ultimă. Dar sistemele dogn1atice ale metafizici i satisfac doar incon1plet aceas tă aparen ţă şi cerin ţă. Căci ele însele se află., majori tatea, încă în n1ijlocul luptei care are loc aici , nu d incolo de ea: ele reprezin tă, în pofida întregii universalităţi abstracte spre care ele tind, numai o parte a opoziţiei, în loc să o înţeleagă şi să o L:ln1urească în intreaga ei amploare şi adâncime. Căci ele însele nu sunt altceva decâ. t ipostaze rne tafizice ale unui principi u de termina t logic sa u estetic sau religi os . Pe n1ăsura ce se închid în universalita tea abstractă a acestui principiu în acelaşi n1od ele se izolează de laturile particulare ale

214

culturii spirituale şi de totali tatea concretă a fon11elor acesteia . De pericolul unei asen1enea separări ar putea scăpa reflecţia filosofică numai dacă ar reuşi să găsească un punct de plecare care să fie deasupra tuturor aces tor forme şi care, totuşi, pe de altă parte, s�:t nu se at1e chiar de cealaltă parte a lor: un punct de plecare care să permită cuprinderea intregul ui acesteia cu o privire, şi care, în această privire, să nu încerce să facă vizibil altceva decâ t relaţia pur imanentă, toate ace.;;te forme una faţă de alta , nu relaţia pe care o au faţă de o fiinţă sau principiu din afară, "transcendent". Abia atunci ar rezulta o sistematizare filosofică a

spiritului în care fiecare formă particulară şi-ar păstra sensul ei prin pozi ţia IJe care se situează, în care conţinutul şi sen1nificaţia ei ar fi jndicate de bogăţia şi specificitatea relaţi ilor şi în trep�Hrunderilor dintre ea şi celelalte energii spirituale şi, în cele din urmă, dintre ea şi întregul acestora .

De la începuturile filosofiei moderne şi de la înten1eierea ideali srnului filosofic n1odern nu au lipsit încercări şi începuturi ale unei asemenea sisten1a.tici. Deja scrierea tnetodică progran1a tică a lui Descartes, Regulae ad directionem inge nii, prezintă, ce-i drept, ca inutilă încercarea vechii metafizicii de a trece în revistă totalitatea l ucrurilor şi de a pătrunde in ultimele taine ale naturii; dar el insistă tot n1 a i energic asupra faptului că ar fi posibil ca "universalitatea" spiri t ului sa fie aflah'l şi măsurată prin gând ire. "Ingenii litnites definire", de determinat întreaga sferă şi l in1itele spiritului: această deviza a lui Descartes devine astfel laitrnotivul întregii filosofii moderne. Însă noţiunea de "spirit'' nlai este încă aici ]n sine contrudictorie şi echivocă, d eoarece se foloseşte când in sens îngust, când în sens mai larg. Cum l'nsă filosofia l ui Descartes porneşte de la o noţiune nouă, mai cuprinză toare, a conşti inţei, dar apoi această noţiune coincide iarăşi în expresia cogita tio cu gândir�a pură, pentru Descartes şi pentru întregul raţionalism, şi sisten1atica spiri tului coincide cu cea a g�nd irii . Uni·uersa/itatea spiritului, concreta sa totali t<1 te, este cotată abia atunci ca fiind veridică şi pă trunsă fi losofic, când reuşeşte să fie dedusă dintr-un singur princ1piu Jogic. Cu aceasta, forma pură a logicii ajunge din nou proto tip şi model pentru cwice fi inţă spirituală . Şi, la fel ca la Descartes, c a re începe seria siste1nelor idealisrn ului clasic" lucrurile stnu identic la Hegel, ca re încheie această serie1 prezentându-ne încă o dată în deplină claritate

21 5

această conexi u ne rn.e todică . Ca nki un alt gânditor până la el, 1-legel a

pus cu deo:-;ebită acl!ita te nece�.;i tatea ca întregul spiri t ului să fie gândi t ca în treg concret, ad ică să nu se rămflnă la l20ncep t ul lui si1nplu, ci să îl dezvol tt· în t·otali tc1tea manifestărilor lui. Şi to tLIŞi, pt� de altă parte, FcJW1l1 1!! 1 ,Jlogia spiritului, tn care tin.dea să îndeplinească acea�ta cerinţă, pregă teşte ca l ea şi teren ul n un1ai pentru logică. �lul ti tudinea forrnelor

spiri tua le, aşa cun1 o prezintă feno1nenologia, ajunge în cele din urmă tot in tr-o cuhne logic21 supremă, şi abia în aces t sfârşit al ei îşi găseşte d eplinul "cldev(i r" şi esenţialitatea . Oricât de bogată şi variată este ea, ţi nând se,1n1a de con ţinut, este subordona tă, to tuşi,. în funcţie de structura ei, unei singure şi; într-un anutni t '3en�, unifurn1e legi, legea nle todei d jal ectice, care reprezin tă in variabiluJ ri ttn în autotni cşorarea con ceptului . Spiritul incl ude toa tă tnişcarea configura ţiej sa le în ştiinţa ab so] ută., câ�tigftnd totod ată aici elementul pur al existenţei sale concrete, conceptul. În etcest ultin1 ţel al său, toa te stadii le an terioare pe care le parcurge mai sunt pă5trate ca mon1ente, insă numai ca n1o1nente simple. Cu aceasta, par� şi aici că1 dintre toa te forn1ele �pir ituale1 numa i forn1 e1 1ogiculni , fonnei conce ptulu i ';)i ,1 cunoaşterii le revine o

a utonon1ie veritabilă şi rea1ă . C�_)ncep tu l nu este num ai 1n ij l ocul de a

prezen ta vic1ţa concreta a spiritului, ci el es te el emen tul propriu substanţial ,1 1 spiri tului însu ş i . În aces t fel, to t ce este fiinţă şi manifest,lre spiri tuală, oricât ar trebui să he cuprins în particularita te, pftnă. la urmit se referă �i se reduce totodaUî la o singură dimensiune şi abia această rela tie este cea în care sunt cuprinse continutul său cel trLai , 1 profund şi sen1n ificaţia sa proprie.

În fap t, această din urmă centra re a tu tu ror formelor spiri tu ale într- o form�i logică pare să fie ceru tă în mod necesar de concep tu] filosotiei însftşi, şi îndeosebi de principiul fundarnental al ideal ismului filosofic . Dacă se renun ţă la act'as tă unitate, se p are că nu mai poate fi vorba deloc de o strictă sj s temc1tică a aces tor forn1e. Ca u n contrast şi copie a. me tod ei d ialectice nu n1ai rărnâne decât un. procedeu pur ernpiric . Dacă nu se c1rată nici o lege generală, d atorită ci\reia o formă spiri t u a hi apare cu necesi tate din al ta, până când întregul şir de configura ţii spiri tu ale se epuizează, potrivi t acestui principiu, atunci, pe cât se p are, sun1a aces tor configura ţii nu rnai poa te fi concepută ca un cosn1os înch i s în sine . Formele izolate stau atunci, pur �i sj mplu, unele

216

lângă altele: ele pennit să fie cerce ta te în volum ul lor şi def'cri se în particulari tatea lor, da r în ele nu se mai exprimă un conţinut comun id eal . Filosofia acestor fonne ar trebui să se încheie, în cele d in urmă , în istoria ei, care, potrivit obiec telor sale, ar fi reprezenta tă şi specificată ca istorie a lirnb ii, ca is torie a religiei şi mi tului, ca istorie a artei etc . As tfel, în acest punc t apare o dilemă caracteris tică . Dacă ne oprim la cerinţa unită ţi i logice, atunci riscătn să dispară în universalita tea formelor logice particularitatea fiecărei sfere individuale şi specifici tatea principi uhu său; dacă, din1potrivă, ne coborân1 tocn1.ai în această individuaJ i tate şi răm J.nem să reflectăm asupra ei, sunten1 în peri col să ne pierdenl în ea �i să nu mai găsim nici o cale îna poi spre universa l . O ieşire d in această dilen1.ă tnetod ică ar putea fi găsită abi� a tunci când s­

ar reuşi să se prind�l. un mon1ent care să se regăsească în fiecare forn1ă spiri tu a lă fundamentală în parte şi care, totuşi, pe de al tă parte, să nu se reîntoarca în nici una din ele pur şi simplu în aceeaşi înfă ţişare. Atunci, aYând în vedere acest moment, se menţine conexiunea ideala a unor

d omenii izola te - legăturn dintre funcţia fundamentală a limbii şi recunoaşterea celei es tetice şi religioase - fără să se piardă în ea partic ulari tcl tea de necon1parat a fiecăreia din tre ele. Dacă �e poate găf;i un n1ed i u prin care trece toată configura ţia, aşa cum are loc în fi ecare d in LHientările de bază sp iri tuale; şi în care ea îşi pă strează, cu toate acestea, na tura ei d eosebită, carac terul ei specifj c, a tunci ar fi dat in tern1ech arul necesar pentru o reflecţie care tr,1nspune ceea ce reail zează Critica transcend en tală pentru cunonştcrca pură în total ita tea forn1elor spirituale. ÎntrebarPa urn1ă toare, pe Ccire ne-o punen1, va fi deci dacă �n real i t e1 te există un J setnenea d om eniu in tern1ediar pentru varieta �ca orientărilor spiri tuh � i, şi d acă aceas tă funcţie de n1 ed iere indică trăsă turi de bază ti pice . cu aj u torul carora ele se pot cunoe1şte )i desc rie .

21 7

BERTRAND RUSSELL: Principia 111a the1natica: Aspecte filosofi ce *

Începând d in 1 900 şi pana Hl 19 10, eu şi Whitehead ne-an1 consacra t cea rnai mare p arte a timpului lucrării care a dev eni t în cele din urm a Prirtcipia i\1a thematica . Al treilea volum al c�'irţi i nu a văzut lum ina tiparului d ec â t în 1 9 1 3, dar lucrul (cu excep ţi a ultin1elor corec turi) a fost term ina t in '1 9 1 0, când an1 pred a t m anuscrisul integra) lt1 Cambridge University Press. Principiile matematicii [The Principles o

lvtathcmatics], carte tern1inată la 23 mai 1902, se dovedt.�au o schiţă prelin1inară, nen1aturizată a următoarei lucrări, de care diferă to tuşj prin faptul că intră în controversă cu al te fi losofii ale m a tema ticii .

Problen1 ele pe care urma să le discutăm erau de două feluri filosofice şi t11 a te111atice. În linii mari, VVhi tehead a lăsat în seama mec: problemele filosofice. În ceea ce priveşte problemele matema tice. VVhitehead a inventat in cea n1ai mare parte notuţia, în rnăsura în care ee

nu era prelu .ată de la Pe(1 no; de şiruri rn- am ocupa t în special eu, ia1 \Nhitehee1 d s-a oc up at de aproape tot ce a tnai răm as. Dar aceasta estE valabil nun1ai pentru varian tele ini ţialt:: . fiecare parte a cărţii a fos· refăcută de trei ori . Dupn ce unul din noi aşternea o prirnă red ac tare n1anuscrisul era trimis celuilal t care, de obicei, introdnct.�a modificăr. consid en1bile; autorul variantei iniţiale dădea apoi forrna definitivă. Îr cele trei v oltune cu greu poţi găsi un rând care sii nu fi fost opera noas tră comună .

Sco p ul principal urmărit de Principia .Matlzemati1-:a era d e '

d emons tra că întreaga n1atematică derivă din premise pur logice ş foloseşte con cep te definibile în tennen L logici. Aceas ti'î. concepţie era d esigur, o anti tez ă 1<1 doc trina lui Kant; ini ţial, lucrarea urma s�

consti tu ie un episod în c o111baterea celui pe care Can tor îl nu me�: ,Ji l i stinul dcesta sohst '' , a d ă u gând, sp re a fi mai precis, "şi care cunoştec atât de puţin n1a tem a tica' ' . Dar, pe rnă s ură ce tirnpul trecea, lucrarea <:

· Tip.:uit cu pe1 m isi unt>a au torului d u pă A1y -ph ilosoplucnl DePPlopmPn f.. Cc'('rgc Alien & L nwin Lur11-iun, 19.::;'1, in volumul: f.;)gic1/ ;:i_filo."rfie, Bucureşti, Ed i l �:ra p , j i t !că, 1 966, p S0-9 1 .

2 1 8

evolua t în două direcţii diferite . Sub aspect ma tem a tic, erau elue1date problen1e absolut noi , implicând algoritm i noi, care permiteau tratarea simbolică a unor chestiuni aflate până ettunci la discreţia limbajului obişnuit, lin1baj vag şi C'Jnfuz. Sub aspect filosofic, se conturau două linii opuse de dezvolt.:1re, una plăcută, cealaltă_ neplăcu tă . Partea plăcută era că aparatul logi c necesi tat se dovedea a fi 1nai restrâns decât presupunean1 ini ţial . În par ticular, c lasele deveneau inutile . În Principiilt matematicii se disc ută pe larg distincţie1 din tre clasă ca unitate şi clasă ca multiplicita te; or, toată această discuţie, împreună cu nun1eroasele argumente complicate cuprinse în carte deveniră ele prisos. Drep t unnare, în forma sa ultimă, Principia Mathc:matica nu avea acea profunzime fi losofică al cărei serrLn caracteristic este :în prin1ul rând obscuritatea .

Aspec tul neplăcut era, fără doar şi poate, extren1 de neplăcut. S-a constatat că d jn premise care puteau fi accepta te de logicienii tu turor şcolilor,. de la Aristotel încoace, derivau anumite contra dicţii; aceste contradicţii arătau că ceva nu este în regulă, dar n•_l dădeau nici o indicaţie asupra modului în care s-ar putea îndrepta o a�en1eneL1 stare de lucruri. Tocn1ai descoperirea unei atare contradic ţii, în primăvara anului 190 1 , a pus capăt lunii de miere cu logica , pe care toonai o

celebram în acea perioadă . Anunţându-- 1 pe Whitehead despre ca ta strofă, acesta a încercat în van să mă consoleze, citând : "Nicicând nu va mai rev€ni dimineaţa fericită şi încrezătoare"1 •

La această, contradicţie am a1uns c u prilejul analizei deiTt ons traţiei date d e Cantor pentru inexistenţa celui :n1ai n1are nun1ăr cardinal . În naivita tea mea, credeam că numărul tuturor lucrurilor din univers trebuie să fie cel mai mare număr posibil; am aplicat demonstraţia lui Cantor la acest nu1năr, pentru a vedea ce se întâmph1 atunci. Acest proces IT.-a condus la analiza unei clase cu totul deosebite . �1editând conform unei metode care mi se păruse până a tunci adecvată, am avu t imp resia că o clasă, uneori este, iar alteori nu este propriul ei element . Astfel, clasa linguriţelor nu este o altă linguriţă, in schimb clasa lucrurilor care nu sunt linguriţe cons tituie unul din lucrurile care nu sunt linguriţe. Se părea că există cazuri care nu sunt negative : de exen1plu, clasa tuturor claselor este o clasa . Aplicarea raţionamentului

: Robert 13rnw ning, Ti1e l.ast Lender. - .'\ota tro d .

219

lui Cantor m-a făc u t să iou în consideralie clasele care nu se conţin pe sine ca element; după părerea n1ea, aceste clase trebui a u Sil constituie o cla să . .lvi-a m în trebat dacă această c lasă este sau nu este propriul său elen1ent . Dacă clasa este propriul său element, ea trebuie să aibă prop rietatea definitorie a acestei clase, proprietatea de a nu fi propriul său elemen t. În cazul când clasa nu este propriul ei element, ea nu poate avea proprieta tea definitorie a cl3sei, trebuind , ca atare, să fie propri ul ei element. As tfe l, fjecare al ternativă, duce la contrariul ei şi ne găsim în faţa unei con tradic ţii.

Lc1 în cep ut am crezu t că raţionamen tul conţine o banah1 eroare. An1 analizat fiecare pas la 1nkroscopul logic, dar n-arrl putut descoperi nimic eronat in acest ra ţiona ment. J-am scris în această privinţă lui Frege, care tn i-a răspuns ca aritme tica se prăb uşeşte şi că îşi dă seama ca a V-a legf' fonnulată de el este falsă. I�rege a fost a t�H de tulb ura t de această contradicţie, încât a aba.ndona t orice tentativă de a ded uce ari t1netica din logică. - operă căreia îi consacrase până atunci cea n1ai n1 .. :ue parte a \·ieţii sale. Ca şi pitagoreicii în fa ţa incomt�nsurabilelor, Frege .s-a refu giat în geo1netrie, consid erând, pe cât se p are, că opera vieţii lui de până l a acea dată fusese călăuzită pe un drum greşit. În ceea ce n1a priveşte, simţearn că dificulta tea se află 1nai d egrabă în logică d ecât în ma te1na tic8. . Părerea rni-a fost confirma tă de desco perirea unui pr0cedt�u de c1nstruire a Ull."!i infini tăţi de contradicţi i .

În fata acestei :-:;i tuatii, filosofii şi ma tematicieni i a u avut rea ctii , 1 , diferite . Poincare, care repud ia logi.ca mate1na lică, acuzând-u de �terilita i:e, a excla1nat tri UlTl fă tr,r: "Ea nu mai este .sterilă, ea na 5te contrad icţi i ! " Toat� bune, dar acestea nu apropL1u nici c u un pas soluponarea problemei. Alţi rnatema ticiL)ni, c.dla ţi 1n dezac ord cu Georg Cantor, au ad optat soluţia .Iepurelui de Ma rtie::. : "Sunt obosit de toa te astea . Să schi n1băm vorba" ' . Aceasta atitudine n1i se parea la fel de inadecvată. Dup� un timp însă, cei care înţelegeau logica n1atema tică şi erau conş tienţi de necesita tea i1npericJasă a unei sol u �ii in termeni l ogici au d ep us eforturi serioase în 1.1cea stă direcţie. Primul CI fost F. P. Ran1sey, a că rui moa rte prema tură a lăsat neterrnina tă, din nefericire, opera sa. Dar în anii care au preced at apariţia cărţi i JTJrincipia lv1athem.atica nu am

2 Pt'r--.or.aj dm CJ.rtf�,1 l u i CP rol Le\Y i:; " A 1 is<J. în ţara minun�lor'' . - Nota tmd.

220

putu t beneficia de avantajul acestor încercări ulterioare d e a d a o solu ţie, fiind lăsa t, în fapt, pradă propriei mele derute.

Existau parad oxuri mai vechi - unele cunoscute încă de pe vremea grecilor - care ridicau, după părerea m ea, probleme sin1ilare, deşi n1ai târziu autorii l e-au considerat a fi de natură diferită . Cel mai cunoscut era paradoxul lui Epimenide, cretanul care a afirmat că toţi cretanii sunt n1incinoşi şi a întrebat dacă spunând aceasta a tninţi t sau nu. Acest parad ox apare în forma cea maj simplă atunci când cineva afirmă : "Eu mint". Dacă el minte, este o minciună că el minte, şi în consecinţă el spune ade-vărul; dar dacă spune adevărut el minte, căd face ceea ce spune . Astfel, contradicţia este ineluctabilă . Contradicţia este n1enţionată de sfântul PaveP, care nu acordă însă nici un interes aspectelor logice ale contradicţiei, el urmărind numai să detnonstreze faptul că păgânii sunt spurcaţi . Enigme străvechi ca acestea putea u fi însă ignorate de tnatematicieni, ca ne având nici o legă tură cu preocupările l or, dar ei nu puteau ignora cu desăvârşire problema existentei cel ui mai Irtare număr cardinal sau IJrobletna existentei celui 1 1 1nai 1nare număr ordinal . Contradicţia legată de ce] n1 ai tnare număr ordinal a fost descoperită de către Bural i-Forti înain te ca eu să fi descoperit contradicţia n1ea; în cazul său însă, chestiunea era mult prea complicată �i de aceea am fost înclinat să cred că era vorba de o eroare neînsemnată de raţionament. În orice caz, fiind mai complicată decât a n1.ea, con tradicţia lui Burali-Forti părea la prima ved ere mai puţin prirnej d ioasa. În cel e din urmă a trebuit să admit totu şi că ea este la fel de gravă.

În Principiile matema ticii nu pretindeam că anl găsit vreo soluţie. Scriam în prefaţă: "Scuza de a publica o lucrare care conţine atâtea dificultăţi nesolu ţionate este că cercetarea nu a relevat nici o perspectivă apropiată de soluţionare adecvată a contradicţiei discuta te în capi tolul X sau de el ucidare n1ai precisă a naturij claselor. Prin descoperirea repetata o. unor erori strecu rate în soluţii care mi s-au părut a fi satisfăcătoare o bucată de timp se creează impresia ca toate teoriile, aparent satisfăcătoare, pe care le-a putut produce o cugetare mai indelungată n-au făcut decât să disimu] eze aceste probleme; ca a tare, părea preferabil a enunţa pur şi simplu aceste dific ul tă ţi , în loc de a

-' Ti lus, 1_ , 20.

221

aştep ta până c�nd m-aş fi convh1s de adevărul unei teorii mai n1ult ca sigur eronate". Iar la finele capitol ului în care se discutzt contradicţia spuneam : "Contradicţia sus-aminb tă n:.1 este nntrenată de vreo filosofie particulară; ea d eri\'ă direct pe baza bunului-simţ şi rezolvarea ei nu este posibilă decât cu condiţiD abandonării unei presupozi ţii a uunului­simţ. l\um.ai fi losofia hegelie1nă, nu lrita d in contradicţii, poate r�tmâne indiferentă, întruc<î. t ea găseşte pretutindeni probleme sim ilare. În orice altă doc trină, o sfidare atât de directa impune, sub SLlncţiunea recunoaşterii propriei neputinţe, un răspuns. IJin fericire, nici o d ifi cultate similară, după câte ştirrl, nu in terv ine în \·reo altă parte din Prirzcipiilt! ma tematicii '' _ Într-o anexă, la sfârşitul cărţii, an1 sugerat că teori 2t tip u rilor ar putea oferi eventual o soluţie . În cele din urmă, am

ajuns la convingerea că rezolvarea trebuie găsi tă în această teorie, însă în perioadet în care el�boram Principiile matema ticii nu a1n d ezvoltat decâ t o forma preliminara a teoriei tipurilor, formă care era inadecvată. Concluzia la care a1n ajuns atunci este forrrtulată în ultimul paragraf al cărţii: , ,Pentru a rezun1a: se p,ue că contradicţia specială din capitoiul X es te rezolvatii de teoria tipuri lor, dar exis tă cei puţin o con tradicţie înrudit ă înd eaproape pe care aceasta teorie nu o rezolvă. Ansamblul tuturor obiectelor logice sau al tuturor propozi ţiHor conţine, pe cât se pare, o dificultate logică fundamentală. N-mn reuşit să descopăr soluţi a exhaus li\'ă a acestei di ficultă ţi, dar, în trucât ea afectează înseşi bazele raţionamentulu i, recon1and stăruitor tuturor celor ce studiază logica să analizeze problema" .

După <:"e mn tern1inat Principiile matematicii an1 întreprins o tentati\Ta d ecis ivă de a rezohTa paradoxurile. Prh.-eanl aceste paradoxuri ca o provocare directă la adresa rnea şi, dacă ar fi fos t necesar, mi-aş fi închinat toată viaţa încercării de a găsi o solttţie. Din două motive, acest lucru era însă deosebit de neplăcut. În prinull rând, în treaga problemă mi se părea trivială şi detestam faptul că h·ebuia să-mi concentrez atenţj a a�upra unor problen1e care nu păreau intrinsec interesante. În al �oj lea rând, extenuat cun1 era.m, nu putean1 înregistra nici un progres . In 1 903 ş i 1 904 c1 In lucrat aproape exclusiv în această problema, dar fără urmă de succes. Pri1nul meu succes a fost teoria descripţii lor (în prin1ăvara lui 1 905), d espre care voi \rorbi imediat. În aparenţă, această teorie n u avea nici o legătură c u contradicţiile, dar cu timpul a ieşit l a

222

iveală o l egă tură nebănuită. În cele din unnă mi- a d evenit absolu t clar că este necesară o anumi tă formă a teoriei tipurilor. formei speciale pe care o ia această teorie în Principia L\1a thematica nu-i acord nici o însemnă tate deosebită, dar rămân la convingerea că paradoxuri le nu pot fi rezolvate fără a face apel la o anwnită forn1ă a acestei teorii .

În timp ce căutam o soluţie, aveam convingerea că , pentru a fi pe deplin satisfăcătoare, rezolvarea problemei trebuie să răbpundă la trei cerinţe. Prima cerinţă, absolut imperioasă, era anihilarea contradicţiilor. A doua cerin ţă , recomandabilă în cel mai înalt grad , deşi nu obligator i e din punc t de vedere logic, era ca rezolvarea să menţină intactă o parte cât mai vastă a 1naten1aticii . A treia cerinţă, care numai cu greu ar putea fi precis formulată, era ca soluţia să apeleze la ceea ce s-ar putea numi

"bunul-simţ logic" ; cu alte cuvinte, la sfârşit să apară tocmai ceea c2 aş tepte1m de la bun început. Prima condiţie este, bineînţeles, unanin1 accep tată. A doua cerinţă este însă respinsă d e o şcoal ă cu numeroşi adepţi, şcoală care susţine că vaste porţiuni ale analizei nu sunt valide în form a lor obişnuită . A treia conditie nu este consi derată esentială de cei ' , pe care îi mulţumeşte simpla dexterita te logică. As tfel, profeso rul Quine a creat, sisteme pe care le admir mult pentru abili tatea ] or, fără să le găsesc însă satisfăcătoare, pentru că ele par un prod us ad-l zoc, la care nu s-ar fi gândi t nici cel mai iscusi t logician dacă n-a r fi auzit despre paradoxuri . A ceastă problemă a generat o litera tură ilnensă, foarte con1plicatii, şi nu voi n1ai stărui asupra detaliilor .

Principiile generale ale teoriei tipurilor pot fi exp lica te fără a intra în amănun te d.e ordin tehnic. Poa te că cel tnai bun mod de abordare a teoriei constă în a exarnina ce vren1 să spunen1 prin cuvântul

"clasă '' . Să începen1 cu un exemplu curent. Pres uptuleţi că la sfârşi hll m esei r an1fi trionul dumneavoastră vă invite"! să alegeţi in tre trei deser turi di ferite, rugand u-vă să vă serviţi cu unul, sau două, sau trei, L.:). d iscreţie . Câte posibi l ităţi aveţi? Le puteţi refuza pe toate; iată. o alegere. Pu te ţi alege un d eser t . Aceasta se poate face în trei nloduri d eosebi te, şi aveţi astfel încă trei alegeri . Puteţi alege două deserturi, şi aceasta, iară;;i, este posibil în trei n1oduri. În sHuşit, le puteţi lua pe toate trei, având astfel o ui timă posibilitate . În total există 8 posibilităţi, adică 23 posibili taţi . Situaţia poate fi generalizată cu u�urinţă . Să presupunem că ave �i n

obiecte şi d oriţi să ştiţi câte posibilităţi există pentru a n u l u c1 nici unul , el

223

lua numai unele şi a le lua pe toate. Numărul posibilităţilor va fi 211• În termeni logici : o clasă de n tenneni are B 211 subclase . Propozi ţi a aceasta răn1âne adevăra tă şi atunci când n este in finit. Chiar şi în acest caz - după cun1 a demonstrat Cantor - 211 es te n1ai mare ca n. Aplicând propoziţia de faţă tu turor lucru rilor din univers, aşa cum am procedat eu, vom ajunge ia concluzia că clasele de lucruri sunt mai nurneroase decât lucrurile. Dar, întrucât nimeni nu ştie ce semnificaţie are în cadrul acestui enunţ cuvântul ,, lucru " ' , e greu să se formuleze exact ceea ce s-a de1nonstrat. Concluzic1 la care am c1j uns este că clasele sunt o silnplă comodi tate de limbaj. Problema claselor mă dezorienta d eja într-o anumită măsură în perioada în care scriarn Principiile matematicii. Totuşi,. pe atunci mă expri1nam într-un limbaj mai realist (în sensul sculastic al termenului), pe care în prezent nu-l mai consider adecvat. În prefaţa lucrării scriam:

1 , Discu tarea termenilor indefinibili - elementu l p rincipal al logicii filosofice - constituie un efort de a vedea clar şi de a-i face şi pe alţii să vadă clar entihl.ţile despre c are este vorba; astfel încât spiritul să poa tă dob â ndi despre ele o cuno!_;itinţă de acela�i ordin cu j deea pe care şi-o formea ză d espre roşu sau despre gus tul ananasu l u i . Atunci când termenii indefinibili sunt obţinuţi iniţial ca prod us al an alizei - ca în cazul de faţă -, este adesea rnai uşor să ş tim că atare entitci �-i trebuie să existe , decât să le perceperr1 realn1ente; procesul este analog cu cel ce a dus la descoperirea lu1 Nep tun, cu singura deoseb ire că stadiul final -

detec tarea enti tă ţii deduse, cu aj utorul unui telescop n1i ntal - este de n1ulte ori l ucrul ce1 m.ai greu . În cazul clasel or, trebui e să rt-cunosc că n­am reuşit �a întrezăresc un concept care ar 1ndeplini condiţiile cerute de noţitulea de clasă. Contradicţia examinată in cap itolu l X d ovedeşte că ceva nu este în ord ine, dar ce anume ntJ este 1n ordine, până Clcum nu am renşit sa aflu".

Astăzi aş fonn ula într-un n1od întrucfl tva diferit aceas tă pro­bl emă . Aş spune că, d ată fiind o funcţie prepoziţională., să spunem .f�:, exis tă o serie d e valori ale lui x pen tru care acea':ită funcţie "are sens", adică este adevăra tă sau falsă . Dacă a se numără printre aceste valori, fa este propoziţie adevărată sau falsă. În afară de substituirea unei constante pentru vad abila x, ex istă al te d ouă n1oduri de considerare a

unei prop oziţii funcţionale : primul n1od constă în a afirn a că propozi ţia este adev�irată întotdeauna , al d o ilea rnod - în a afinna că e:-; te adevărată

224

uneori. Funcţia prepoziţională , ,dacă x este c1n, x este rnuntor" este întotdeauna adevărată: funcţia prepoziţională "x este om" este câteodată ad evărată. O funcţie prepoziţională poa te fi considerată deci în trei moduri: substituirea unei constante în locul unei variabile; afirn1area tuturor valorilor funcţiei; în sfârşit, afirmarea tmo rZI dintre valorile funcţiei sau cel puţin a unei valori. Însăşi funcţia p.ropoziţională nu este dec� t o expresie. Ea nu afirn1ă şi nu neagă nimic . () c l asă, de asernenea, este doar o expresie, un rnod comod de a vorbi despre acele valori ale variabilei pentru care funL ţia este adevăra tă.

În ceea ce priveş te ul tima din condiţiile atnintite n1ai sus pe care urn1ează sa le indepli nească soluţia, am propus o teorie care nu pare a fi pe gustul a l tor logicieni, dar care şi astăzi ni se pare valabilă. Teoria es te unnă toarea: atunci când afirm toate valorile unei funcţii fx, valorile pe care le poate lua x trebuie sa fie determinate, pentru ca ceea ce afirrn să fie detern1ina t. Cu alte cuvin te, trebuie să existe o totalitate anutnită de valori posibile ale lui x. În acest caz, d acă creez noi valori definite în tennenii totalitaţii , totalitatea pare astfel a se rrlări şi dec i valorile noi care se raportează la ea se vor raporta în fapt la o totalita te extinsă . D;_1r, întrucât valorile trebuie să se cuprindă în totali tate , aceasta din urn1a nu le poate recapta niciodată. E ca şi cutn ap încerca să săr iţi pes te propria umbră . Un exemplu 1nai sirnplu ni-l oferă paradoxul mincinosului. �1incinosul spune: "Tot ceea ce spun este fals" . El face,. într-adevăr, această afirmaţie, dar afirrr1aţia se referă la totalitatea afirmaţiilor sale, iar paradoxul apare numai dacă afirmaţia este înţeleasă în cad rul totali tăţii. Vom face o distincţie între propoziţiile care se referă şi propoziţiile care nu se referă la o antnnită totalitate de propozi ţii . Propoziţiile de ordinul întâi se pot defini ca propoziţii care nu se referă la vreo totalitate de propoziţi i; propoziţiile de ordinul doi se definesc ca propoziţii referi toare la totalităţi de propoziţii de ord inul întâi şi aşa mai departe, ad infini tum . As tfel, mincinosul nostru va trebui ac um să sp ună : "Afirm o propoziţie falsă de ordinul 1 , care este falsă". Dar însăşi această t-;ropozi ţie este de ordinul 2 şi nu a firrnă deci ni ci o propoziţie de ordinul 1 . Ceea ce afirmă e1:1. este pur şi sin1plu fals, iar raţionamentul conform căruia propoziţia ar fi în acelaşi tim p adevărată nu rămâne în picioare. Acelaşi raţionament se aplică exact în acelaşi n1od orică rei propoziţii de un ordin superior.

225

Reiese că toate paradoxurile logice prezintă o autoraportare reflexivă care trebuie condamnată pe acelaşi temei, şi anurne pentru că conţin e, ca element al unei tott1lităţi, ceva ce se referă la această totalitate şi care nu poa te avea un sens precis dacă totalitatea nu a fost în prealabil

preciza tă .

Trebuie s ă recunosc că această teorie nu şi-a câştigc. t mulţi adepţi, dar personal nu cunosc un argurnent invincib i l îndreptat împotriva aces tei teorii.

Teoria descripţiilor, la care am făcut aluzie m ai sus, a fost expusă pentru prima oara în articol ul meu " despre denota ţie'', publicat în 1 905

în i\lfind. Redactorului şef de e1 tunci teoria i s-a părut atât de absurdă, îndH m-a conjurat sa revin asupra hotărâri i mele d e a o încredinţa tiparul ui în fonna iniţială . Eu însct eram convi ns de justeţea teoriei şi am refuza t orice concesie . l\!l e1i târziu, a1 tico lui a prim it o apr obare unanimă , ajungilnd să fie considerat principala 1nea contribuţie în logică . Ce-i

drept, împotriva lui se pronunţă cei ce n.u acceptă distincţi,1 în tre nume şi restul cu,T intelor . Cn�d însă că această reacţie nu există decât la cei care nu s-c1u exersat niciodata în logica tnatema. tică . Orictun ar fi, n-am

p u tut gasi nici un eleinent valabil în criticJ. lor. Trebuie să admi t totuşi că teorie! nun1elor este tnai cotnplexă decât credeam atunci . Deocaindată Yoi face insă iibstracţie de dificul tăţi şi voi vorb i în limbajul obişnuit, fol osind tennenii în accepţia l or uzuală .

Tn cadrul argu1nentaţiei mele arn l uat nun)ele "Scot t/l şi descripţia ,,autorul lui Waverley" . J ud eca ta "Scott este autorul lu i Waverley" expritnă o identi ta te: nu o tJutologie. George al lV-- lea dorea să ştie daca Scott este autorul lui Waverley, dar nu dorea sit ş tie dacă Scott este Scott. Deşi acest fapt este perfect intel igibil pentru toţi cei ce n-au studiat logica , logicianul vede în aceasta o enigtnă. Logicieni i cred (sau cre­deau) că atunci când două expresi i de�ernnec1ză acela şi obiect, o

propoziţie care conţine una din expresij poate fi înlocuită cu o propo­ziţie care con ţine cealaltă expresie şi care răln5ne adevăra tă dacă prima prnpozi ţie era adevărată, sau ră tnâne fa lsă dacă prima propoziţie era

falsă . Dar, aşa t:um an1 văzut puteţi transforma o propoziţie adevărată într-o propoziţie falsă substituind "Scott'' în Jocul expresj ei "autorul lui 1A/m.Y?rley". Aceasta do\'edeşte că trebuie să facen1 o distincţje '!nh·e nume şi descripţie: ,Scott" es te tm ntune, iar "autorul lui vVaverlcy" este o descripţie.

226

() altă deosebire itnportantă între nurne şi descrip ţi cons tă în aceea că nu tnele n u poa te avea sens în cadrul unei propozi ţii J'n cazul când lucrul pe care îl denumeşte nu ex istă , pe când descripţi a nu este supusă acestei restricţii . 1\.1einong, ale cărui lucrări le-am apreciat deosebit n-a fost capabil să sesizeze această deosebire. El fă cea observaţia că se pot formula judecăţi al căror subiect logic este "muntele de aur", cu toate că muntele de aur nu există. "Afj nnând că muntele de aur nu există - argtunenta Meinong -, este evident di există un lucru despre care preti ndeţi că nu există, şi anurne n1untele de aur; ca atare, Inuntele de aur trebui e să existe într--o lurne platonică a fiinţei, căci în cazul contrar judecata după care tnuntele de aur nu există n-ar avea sens" . tvlărt urisesc ca, atunci când am abordat teoria descdpţiilor, argumentul n1i s-a părut convingător.

Punctul esenţi al al teoriei era că deşi "muntele de aur" poate fi, gran1atical v orbind , subiectul unei propoziţii cu sens, o ase1nenea prop ozi ţie, analizată corect, nu mai are acest subiec t. Propozi ţia

"1nuntele de aur nu exis tă" devine: funcţia propoziţională "x es te de aur şi este un mtmte" es te falsă pentru orice valoare a lui x, "x a scris Waverley" este echivalent cu 11X este Scott" . Aici, expresia "a utorul lui

Wm'crley" nu mai intervine . Teoria explică şi ceea ce vrem să spunem prin "existenţă" .

"Autorul lui Wa7..1erley există" înseamnă: există o valoare a lui c pen tru care func ţia propoziţională "x a scris Waverley'' este echivalenta întotdeauna cu "x este c" este adevărat. În acest sens, existenţa poate fi afin11a tă numai despre o descripţie �i, la analiză, ea apare ca un caz al unei funcţii propozi ţionale adevărate pentru cel puţin o valoare a variabilei . Pu tem spune: " autorul lui vVavcrley există." şi putem spune: "Sco tt este autorul lui Waverley", dar ,,Sco tt există" relevă o grama tică eronată. În cel mai bun caz, această ul timă propoziţie s-ar putea interpreta ca având semni ficaţia : "Persoan.a numi tă Scott exis tă "; dar "persoana nun1ită Sco tt" este o descripţie, şi nu un n u rrte. Ori de câte ori un nun1e este folos it ca nume, a spune: "aceas ta există .. ' însean1nă a

încălca regulile grarnaticii .

Punctul central al teoriei descripţiilor era că o exp resie poate contribui la senst1l unei fraze fără a avea ea însăşi luată izola t un sens. () dovadă precisa a acestui fap t o găsim ]n teoria descripţiilor: dacă

227

"autorul lui Waverley" ar însemna altceva decât "Scott"

, ar fi fals că "Scott este autorul lui V'iaverlcy'l; or, nu poate fi vorba despre aşa ceva. IJacă "autorul lui Wa·verley" ar însemna "Scott'', "Scott este au torul lui �Vaverfey" ar fi o ta utologie, ceea ce nu es te cazul . Prin urmare, "autorul lui Wavcrlcy" nu semnifică 11ici "Scot t", nici altceva, adică "au torul lui Waverlev' ' nu semni fica ni mic . Ceea ce era de demonstrat. .!

228

RUDOLF CARNAP: Vechea şi noua logică *

1. Logica, metodă de filosofare

Noua direcţie a revisteP, inaugurată prin caietul de faţă, îşi propune să promoveze noua metodă ştiinţifică de filosofare, 1netod ă care, pentru a o exprima în modul cel mai concis posibil, constă în a nali:a logidi a propoziţi ilor şi conceptelor ştiinţei empirice. Cu aceasta. sunt indicate cele două note esenţiale prin care ea se deosebeşte de metoda filosofiei tradiţiona le. Prima notă constă în faptul că filosofia de acest tip se efectuează în strânsă legă tură cu ştiinţa en1.pirică, ba chiar numai în şi prin eal astfel încât o filosofie ca domeniu de cunoaştere propriu, alături sau deasup ra ştiinţei empirice, nici nu mai t?ste de admis. A doua notă indică în ce constă travaliul filosofic în ştiinţa etnpirică: in clarificarea propozi ţiilor ei prin analiză logică , în particular: în desco1npunerea propoziţiilor în părţi de propoziţie (concepte), in reducerea,. p as cu pas, a conceptelor la concepte de bază şi a propoziţii lor la propoziţii de bază . Din această p unere o problemei decurge şi valoarea logicii pentru travaltul fil osofic: ea nu mai este doar o discip lină filosofică a lături de al tele, ci, an1 putea să o spunem direct: logica este metod,z de filosofare. Pe lângă aceasta, «logica» în sensul cel mai larg este înţeleas�i ca punerea laolaltă a logici i fonnale, pure, şi a logicii aplicate sau a teoriei cunoaşteri i .

I)orinţa de a pune o metodă strict şti inţifică de filosofare în locul unei poezii concep tuale metafizice ar fi rămas doar o formă de pioşenie, dacă am fi avut la d ispoziţie ca instrument n1.nnai sistemul logicii tradiţiona le . .. Aceasta era cu totul incapabilă sit satisfaca pretenţiile la bogăţia d e conţinut, rigurozita te formala şi utilitate tehnică, pe care a

' Text a pciru l în: :. Erkenr. tnis" . Irr. Auftrag der Ce5cllscha fl fltr empirische Philosophie Berlin und dt•s Vercin -; Ernst \·b ch in \Nien, hrsg. von R. Carnap u n d H. Reichem;bach. Erstl'r B<md ( 1 930-1 93 1 ) , F. \1ein er, Leipzig, p. 1 2-:?.6, sub ti tlul : Dw alte u 1 1rf die new' J .og1k, :c;ub :--.emniî. l uril : Rudolî Cci JTl<'· P (\\'ien) .

T!' adu ct·re de Alex cu1dru Boboc, în -.-olumu l : R . Cunap, Vcd,ca :;i l l lnia !t Jgicil Camap prin l ' l in �u�1, Ediţ ie, lrach KNP, note �i comentarii, po<.;Lbţă dt.' A1 exandm B:Jboc, Rurureşt i . Pa id ei<l, 2001, p . '!4--37. � Este \ orb<� dt> FrkeJLJLf! l is, primul mmtar (j 930-1931 ) .

229

trebuit să i le pună în fa ţă noua ei sarcină. Logica forn1ală se bazează pe sisten1ul aristotelico-scolas tic, care în tot cursul dezvol tărilor sale a cunoscu t doar îmbunătăţiri şi întregiri insignifiante. În do1neniul logicii aplicate (teori a 1netod elor) se aflau ce-i drep t numeroase cercetă.ri izolate, chiar unele opere de sinteză cuprinzătoare; acestea. conţineau şi tnulte consideraţii rernarcabile după conţinut, dar în raport cu precizia form8 r ii conceptuale şi cu temeinicia analizei se situau pe o treaptă ca111 prin1itivă. În privin ţa aceasta nu-i de făcut vreun reproş (cel puţin nu, întrucât ele ararţin secolului trecut) ; căci această stare a logicii aplicate era condiţionată de insuficienţa fundamentelor fonnale.

Pentru a crea un instrumentar nou, capabil de prestaţie, in locul celui vechi inu tilizabil, s-ar fj cerut probabil un timp destul de îndelungat. Ba am fi cum va îndreptă ţiţi să ne înd oin1 că logicienii ar fi fost in gen�re în stare de o asemenea operă prin propri ile lor forţe. Din fericire se afla deja un instrument, o nouă logică, una dezvol tată în ul timii 50 d e anj, ce-i drept chiar de către matematicieni. Prilejul l-au dat dificul taţile din in teriorul n1atema ticii; la o aplicare rnai generală sen1nificati vi'l f ilosofic nu se gândeşte nimeni. Cei 1nai n1ul ţi filosofi au lua t până aici cunoştinţă de ea numa] în mică măsură şi, pentru propriul lor traY aliu, au tras de aici prea puţine foloase . Este b�Hător b ochi cu cită precauţie, chiar teamă, se apropie de această nouă logică ori cel mai adesea se înYârt în jurul ei. Îi intimidează., desi gur, veşn1ântul de form ule n1aten1a tic atrăg,Hor; în fapt se ascunde aici j nstinctiv un sentirnent opus. Şi de aceas tă dată ei au presimţit-o corect; în această logică nouă se află - ceea ce şi mulţi dintre reprezentanţi i acesteia nu conştientizează - p unctul de pl ecare pentru o schirnb8re radicală a

vechii filosofii . Orice filosofie în sensul vechi, fie ea legata de Platon, Ton1.a, Kan t, Schelling ori 1-·Iegel ori constnnnd o nouă <<Inetafizică, a fiinţei'> s a u o «filosofie spirj tualis t-ştiinţi fică», se doved eşte, în faţa j udecăţii de neînd uplecat a noii logici , nu nurnai c-1 ceva fals prin conţinut, ci ca ceva d e nesus ţi rtu t logic şi, ca atare, fără sens .

2. Logica nouă

Noua logică a luat naştere în ul tirrtele decenii al e secolului trecut. Prin lega rea de ideile ] ui Lt:)ibniz şi prjn utiEzarea principiil or n1ai vechi (De Morgan, 1 847; Boole, 1 834) s-au făcut prirrtele încercări de

230

recons trucţie cuprinzătoare a l ogicij d e către Frege, Peano şi Schrod er (a se vedea Bibliografia de la sfârşitul articolului ) . Prin va lorificarea acestor travalii pregăti toare, Whitehead şi Russell au creat după aceea tnarea operă d e bază a noii logici . «Principia Mathematica>) (1 9 1 0- 1 9 1 3); pe aceasta se sprijină toate lucrările ce a u urma t î:n noua logică, încercâ nd fie să o intregească, fie să o reconstruiască (aici sunt de men ţionat ntunai câ teva n11111e: şcoala de la Gi)ttingen-Hilbert, Ackermann, Bernays, Behmann ş. a . ; şcoala de l a \Varşowia··Ch\vistek, Lesnie\v ski, Tarski ş .a . ; Wi ttgenstein şi Ramsey, care se situează în legături.\ cu el; al te precizări ulteri oare aduse de Le,vis şi Frenkel) .

Cea m ai in1portantii n1otivaţie pl-�ntru forrnarea n oii logici se afla în necesi tatea reexan1inării critice a fund am entelor ma tem�=tticii . Este de reţinu t cc1, îndeosebi începând cu Leibniz şi Nevv ton , n1a tem a tic a a cunoscut un avânt neobişnuit, a d0bi'lndi t o mulţirne d e noi cunoaşteri. Asigurarea fundatnentelor nu a ţinut însa pasul cu această creşte re rapidă a ed ificiului. De aceea, d e aproximativ o sută de ani s- au făcut siinţite eforturi puternice de clarificare a conceptelor de bază, eforturi încununate de succese în câteva si tuoţii; materna tici enii au reuşit să defineasc ă în tr-o fonnă 1nai ri guroasă concep te i mportante, precum valoare-lin1i tă, c iJ t diferenţia! , n u n1ăr complex . Aces te concep te fu�eseră uti l iza te de·j a de n1ul t, în tr-o n1anieră practic fructuoasa, L1ră a poseda însă o definiţie satisfăcătoare. Dar nu clari tăţii concepteJ or, ci n utnai instinctului sigur al marilor matema ticieni i se datorează fap tul că inacce�ibilitatea formă rii concep tuale nu a pricinuit ni ci o nenorocire în rr1a tema tică.

Eforturile d e <<exmninare profund ă a fundamentelor>> au n1ers doar în rnod trep tat m ai departe. Cu aceasta cercetarea nu s-a mulţumi t însă să reorienteze diferi tele concepte ale analizei ca tre concepte de nun1ăr, consi derate drept concep te de bază ale matema ticii, ci şi-a pus ca sarcină cld-

�ificarea l ogică a conceptelor de număr ca atare . Aceas tă cercetare a fundamentelor logice ale aritmeticii, în scop ul analizei logice a

numârului a necesitat inevitabil un sistetn l ogic cap abil de randamen t prin cuprindere 5 i precizie. Aceste cercetări a u d a t as tfel un impuls puternic dezvoltării noii logici: înainte de toate, Peano, Frege , Whi tehead, Rt1 ssell şi Hilbert - în lucrările lor de l ogică - au fost de tern1inaţi nen1ij locit să-şi p ună acest ţel .

231

Mai urgentă încă era necesitatea unei noi construcţii a logicii; şi aceasta d e îndată ce s-au observat a numi te contradicţii ( «Antinomii» ) , mai în tâi în don1.eniul matema ticii, contradictii care s-au evidentiat , , curând ca fiind de natură general-logică. Acestea se p uteau depăşi, însă numai printr-o ra dicală reconfigurare a logicii.

În cele ce urmează, sunt indicate câteva trăsături in1portante ale noii logici, înainte de toate acelea în care ea se deosebeşte de vechea logică şi prin care ea a dobândit o semnificaţie general-ş tiinţifică deosebită . .:\fai intâi von1 arunca o privire asupra echipamentului simbolic, în care obişnuieşte să se prezinte noua logic2i . [)upă aceasta, urn1ează să fie date câteva indic�ţii a�upra bogă ţiei de conţinut ce se află, în primul rând, în luarea în consideraţie a rela ţiilor privind lin1itarea la pred ica te, iar mai departe să fie clarificati

'pe scurt modul în

care contradicţiile deja numite au fost depăşite prin aşa-nurnita teorie a tipurilor. Dupa aceste puncte de importanţă intern-logică deosebită vom lua în consideralie semnificatia lor ştiintific-universală, anurne : nosibi-, 1 1 r-

litatea deduceri.i n1a te1naticii din logică; clarificarea foarte irrtportanta pentru fi losofie a carac terului esenţial tautologie al propoziţiilor logice; analiza conceptual ă prin care ştiinţa este adusă la uni tate; şi, în fine, e1in1ina rea n1etafizicii prin Clnaliză logică.

3. Metoda simbolică

A tunci când dă111 de un stud iu de logică n1 odernă, ceea ce izbeşte privirea înainte de toate este o caracteristică extraordinară, anun1e întrebuinţa rea de forn1lLle sin1bolice, care par asen1ănătoare celor ale ma ten1aticii. lJriginar, aceasta a şi fost creată prin sprijin pe 1naterna tiei; mai târziu î:nsă a fost d ezvoltată ca o forrnă mai aptă pen tru un scop mai particubr.

În ntutetna tică a\·an tajul 1nodalităţii simbolistice de prezentare fatcl d e limba cuvintelor este de la sine înteles. Propozitia devine tnai , ' ' pregnantă şi n1ai darii, dacă nu mai scriem "dacă se întnulţeşte un

nun1ăr cu un a l doilea se obţine acelaşi rezultat ca şi a tanci când se în1nulţe�te al doilea cu prin1ul" , ci: 11pentru nun1ere oarecare x, y valorea ză : x . y =y.x" sau, rrtai scurt şi rnai clar, cu întreb uinţarea sen1nul ui general logistic: "(x,y) .x .y=y.x" .

232

Prin aplicarea simbolich în logică se obţine, îna inte de toate, o ri gurozitate a concluziei de nea tins altfel . /\_ici deducţia se petrece prin operarea cu fonnule (de unde �i desemnarea "calcul' ' , "cal cul a] propoziţiilor", "calcul nl funcţiilor"); reflecţii de conţinut cond uc aici chiar mersul deducţiet dar nu intră în deducţie . Această metodă garan­tează faphd că în deducţie nu se m ai strecoară pre1nise neobserva te, ceea ce în deducţia în limbajul cuvintelor poa te fi cu greu evitat . O astfel de rigurozitate a concluziei este deosebi t de importantă în axiomatica anumi tor dotnenii, de exemplu geo1netria. Din dezvoltarea istorică sunt cunoscute numeroase exen1ple de raţionamente false, precum diferitele încercări de a ded uce axion1a paralele lor din restul axiomelor geo1netrici euclid iene. Aici de fiecare dată a fost presupusă tacit o propozi ţie echi valentă axion1.ei paralelelor şi întreb uinţată în deducţie. La fel ca in deduc ţia propoziţiilor sunt necesare şi în constituirea de concepte rigurozi ta te şi claritate . Analiza cu mij loacele noii logici a ară tat ca 1n ulte concepte filosofice nu satisfac cerinţele de rigurozitate; câteva trebuie altfel înţelese, altele trebuie eliminate ca fără sens (vezi cap . 9, mai depar te) .

Devine tot mai c lar în prezent că teoria cunoaşterii, care nu este în esen ţă altceva decât logică aplicată, se poate tot atât de puţin lipsi de l ogistică, precum fizica de matematică..

4. Logica relaţiilor

�J oua logică se deosebeşte însă de cea veche nu nlnnai prin forn1a prezentării, ci, înainte de toate, prin ample dezvoltări ale domeniului . Domeniile noi cele mai importante sunt teoria propozi ţiilor de relaţie şi teoria funcţiilor propoziţionale variabile. Aici va fi clarificată pe scurt numai teoria relaţiilor.

L..:nica forn1.ă a propoziţiilor (judecăţilor) în vechea logică era fonna predicativă: "Socra te este un om ", " toţi (sau : câţiva) greci sunt oameni'' . Aici unui concep t de subiect i se adaugă un concep t de predicat, o proprietate. Încă Leibniz a stdbîl it cerinţa că logica ar trebui să ia în consideraţie şi propoziţii în formă relaţionară. Printr-o astfel de propoziţie de relaţie, de exen1plu "a este mai mare ca b", o relaţie se ada ugă la două sa u mai n1ul te obiecte (dacă vrem: 1nai tnultor concepte

233

de subiect) . Proiec tele lui Leibniz pentru o teorie a relaţi i lor au fost desăv�'lrşi te abia de către nouc:� logică. Deoarece vechea logicd. aprec ia şi vropozi tiile de rel atie ca pro}J Oziti i de formă oredicati vă . Prin aceasta ... 1 1 1 li însă unele ra ţionamente in tre propoz iţii de relaţie, care sunt indispe nsrtbile pentru ştiinţă, d e'.'in imposibile . Se poa te chiar, de pildă, Cd propoziţ1 n "a e::ite rnai r.nare ca b", să insetn:ne: subiectului a i se atribuie predica tul "mai rnnre ca b" . A tun ci insă acest pred icat constituie o unitate.: b nu se poate obţine după o regulă de ra ţiona.re oarecare . L)in propoziţia da ta nu se poa te conchide asupra propozi ţiei "b este mai mic decât a " . În nona logkă acest raţionan1ent decurge in felul următor. Rela ţ1a "n1ai 1nic" se defineşte ca fiind "conversa" rel aţie i "mai mare". Concluzia numitei n1ai sus se baze,�z�i atunci pe propoziţia generală: daca exi stă o relaţie în tre x şi. y, atunci există conversa ei între y şi x. Încă un exemplu al propoziţiei care în vechea logică nv se tJOate dovedi: "dacă exis tă u n vic torios, există. un învins" . În noua logică aceasta decurge din propoziţia logică: dacă o relaţie are un rnernbru an terior,

atunci are şi unul pos terior . Propoziţii le de relaţie sunt neap�1rat necesare înd eosebi pentru

ştiinţele ma tema tice. Să luăm ca exemplu al unui c oncep t geome tric re la ţi a triadică "între" (pe linie dreap ta deschisă ) . Axicnnele geome trice "n se a flă între b şi c, a se află între c şi lJ" şi "n se află între b şi c, b nu se află între c şi a" pot fi exprimate nun1a i în noua log1că . În relaţia p redica tivă am avea in prin1ul caz predica tele "si tuat între b şi c" şi "si tua t între c şi b". Dacă ea se lasă nedescompusrl, a tunci nu se poate ar<l ta currt ia na ştere al doilea predicat prin reconfigurare din primul . Dacă din predicat se scot însă obiec tele b şi c, atunci propoziţia 1/a se află între b şi c" nu 1nc1i conferă o detenninare nu1nai unui obiect, ci la trei obiecte; cu aceas ta ea este o propoziţie de rela ţie triadic;i.

Nu n1itele rela ţU "n1ai rnare" şi "între" s un t relaţii în care tnen1bri i nu pot fi ad1nişi oricum într-o al tă succesiune. Determinarea unei anurn ite ordini într-un an un1it domeniu se bazează în esenţă pe utihz area unor astfel de rela ţii. Dacă pen tru una dintre cele d ouă p ersoane ale unei clcl.se este cunoscut care e mai 1nare decât cealal tă , atunci este stabili tă deja o ordine de succes iune a acestor persoane . S-ar putea. crede că a ces tea ar fi posibil şi cu aj utorul detenninărilor predicative, anume în trucâ t fiecărei persoane i se atrib uie ca însuşire un

234

nun1ăr ce exprimă o măsură determinată. Aici ar trebui însă din nou să se presupun ă că pentru fiecare din cele două numere este cunoscut care este mai 1nare. Fără întrebuinţarea unei relaţii de ord onare formarea unei serii este astfel imposibilă. De aici rezultă indisrensabilitatea teoriei relaţiei pentru toate acele ştiinţe care au de-a face cu şirud şi ordini : aritmetica (şirul numerelor), geometria (şi rul de puncte), fizicc1 (orice 1nasură: cea a spaţiului, timpului şi a diferi telor mărimi după poziţie).

Limitarea l a propoziţii de predicaţie a acţi onat fa tal �i asupra domeniul ui ex tralogic . Poate că Russell are dreptate când reduce o anurni tă cale greşită a metafizicii la următoarea greşeală a logicii: dacă fiecare propozi ţie atribuie un predicat unui subiect atunci poate in esenţa să fie dat numai un subiect, Absolut; şi orice conţinut de fap t (Sacln,erlzalt) trebuie să cons tea în aceea că Absol utului îi revine un

a tribut oarecare. În n1odalităţi asemănătoare orice metafizică substanţializanta ar putea fi redusă la greşeala menţiona tă.

E::;te to tuşi sigur că lirrti tarea menţionată a p rodus încetiniri însemnate şi d e lungă dura tă în fizică, precum, de pi ldă, reprezen tarea substanţial ă despre materie. Trebuie să acceptam însă, înainte de toate, că noţiunea spaţiului absolut s-a baza t pe acea greşeală a logicii. Deoarece fonna de bază a unui enunţ asupra spaţiului trebuia să fie predicativ ă, ea putea cons ta numai într-o determinare a locului unui corp. Întrucât Leibniz cunoscuse posibilitatea propoziţiilor de relaţie, a putu t să ajungă la înţelegerea corec tă a spaţiului: nu locul unui corp, ci relaţia sa de situare faţă d e alte corpuri constituie conţinutul d e fapt ele1nentar. El a fundam enta t a(easta teoretico-gnoseologic: nu locul în sine, ci rela ţiile de situare sunt cele constatabile . Lup ta lui Leibniz pentr u interpre tarea relativistă a spaţiul ui îrnpotriva celei absolutiste a ad epţilor lui Ne\vton a av ut tot atât d e p uţin succes ca şi provocările sale ]n logi că . Ideile sale au fost preluate şi duse până la capăt abi a după 200 de ani, in acelaşi ti mp în ambele don1enii : în logică, prin teor ia relaţiilor (De �organ, 1858; Pierce, 1870), în fi zică, prin teoria relativităţii (id ei pregă titoare la Mach. 1 883; Einstein, 1905) .

235

5 . . A.ntinomiile logice

Aproxirnativ la hotarul d intre secole, în tânăra disciplină t n ate1na tică. a teoriei tn ul ţimilor s-au 1v1t anun1ite contradicţii ( "parad oxe") ciuda te . Cercetarea mai îndelunga tă a arăta t curând că. nu erau contradic ţi i specifice maten1atice, ci logic--generale, aşa-numitele antinomii logice>. Noua logică , în stadiul ei de dezvoltare de atunci, nu a

fost in s tare să în vingă aceste contradicţii; aceas ta şi consti tuia neajunsul pe care ea îl avea comun cu vechea logică, dar �i un imbol d în plus către o reconfigurare rad icală a sistemul ui logi cii . I .ui Russcll i-a reuşit elin1ina re<1 contradicţiilor prin "teoria tipurilor". Cu aceasta prăpastia dintre Yechea şi nou a logic�1 a devenit şi n1ai IYLare. Vechea logică se află

nu doar n1 ult n1 a i se:�racă de conţinut, eL întrucât contradicţiile nu sunt înlătura te, nici nu-l 1nai ia în consideraţie (despre aceasta ni ci cele mai bune n1 anua le de logică nu pon1enesc încă ni tnic ) .

Sa l u a rn in atenţie ce l mai simplu exernplu al tl nei antinotnii (după R ussell ) . Cn concept trebuie să fie desemnat ca pred icabil, dacă se înfăţişează el însuşi ca o proprietate. De pildă: conceptul , .abstract"

este abstract. Un concep t trebuie desen1nat ca in1predicabil, d acă nu parvine el însu�i ca o calitate. Exernplu: concep tul "virtuos" nu este virtuos. În virtu tecl princip iul ui ter tului exclus conceptul "irnpredicabil" este fie pred icabiC fie i1npredicabil. Accepta t, el este predicabil ; atunci, conform d efiniţiei pentru "predicabil'' , se înfăţişează el )'nsuş·C este deci impred icabil . Acceptat, conceptul "i.mpredicabil" este irn.predicabil; a tunci �1ces t concept este a tribui t sieşif deci, după d efiniţia dată

"predicabilului", el este p redicabil . Atnbele acceptări sunt astfel contradictorii . Exi stă o întreagă serie de antinon1ii sin1ilare.

Troria tipu rilor constă numai în faptul că toate concep tele, deci proprieU1 ţile ş-i rda ţi il e, se ·in1part în "tipuri" . Sa ne lirni t�un pur şi sin1plu la proprie tă ţi . Vom deosebi : "indivizi", adică obj ec te care nu sunt proprie tă ţi ( tre!lpta zero) ; proprietăţi ale indiv izilor (prin1a treaptă); proprie tc1 ţi ale proprie tă ţi lor indi vizilor (a d oua trec1.ptă) ş.a .m. Să luăm, de eA.en1plu , ca indivi zi, cotpurile: "pătra t//, ,,roşu " sunt atunci proprietăţi a le prin1ei trepte; "prop1·ieta tea spaţială", "culoare" sunt propriet�iţi ale cek'i de- a douc1 trepte. Teoria tipu rilor spune: o

proprie ta te din prirrta tredptă poa te reveni numai indiv izilor sau nu

236

poa te reveni; ea nu este însă. raportabilă la proprietăţj din a doua treaptă ori din trepte superioare; o proprietate din a d oua treap tă poate să revină sau să nu revină numai proprietă ţii din prima treaptă, la ind ivizi ori prop rietăţi din a doua sau dintr-o treaptă superioară nu este raportabilă ş . a.m.d. Exemplu: dacă a , b stmt corpuri, atunci propoziţiile "a este pă tra t11, "b este roşu" sunt fie ade;ră rate, fie falsQ, oricutn, cu sens: mai departe, propoziţiile "pătrat e�te o proprietate spJ.ţială" şi "roşu este o cu] oare" sunt adevărate; dimpotrivă, şirurile de cuvinte "a

este o proprietate spaţială ", 1,pătrat este roşu", "culoarea este o

proprietc1 te spaţială '1 sunt nici adevărate/ nici fa lse, ci lipsi te de sens, simple propoziţii aparente. Astfel de propoziţii sunt evitate dacă un concept (proprietate) de treapta n es te raportată ntnnai la una asemenea ( n- 1 ) de treapta întâ i. De aici decurge, ca un caz particular deosebit de in1portant, c,'i ipotezele: o proprietate anumită fie se atribuie sieşi, fJe nu se atr ibui e, nu pot fi nici adeYărate, nici false, ci sunt totdeauna fără sens.

Dacă se urmează regula acestei teorii a tipurilor, atunci, aşa cum se observă uşor, an tinomia "impredicabil" menţionată nu poate să ia naştere . Căci atunci definiţiile date pentru "predicabil' ' şi pentru " i n1predicabil" nu pot fi stabilite (p recizate), sunt dar fără sens . În aceeaşi n1odalita te 5 unt eliminate cu ajutorul teoriei tipurilor şi restul de antinon"'..ii, nenumite aici .

6. Maten1atica luată ca ram_ură a logicii

De ef orturile în jurul unei noi logici aparţine, aşa c um s-a menţionat, şi analiza logică a aritn1eticii . Deja Frege a ajuns la concluzia că n1atematica poate fi înţeleasă ca ramură a logicii. Aceasti:'i interpre tare

a fost confinnată de Whi tehead şi H.ussell într-o tratare �iste1natică. Se arată dnume că fiecare concept matematic poa te fi ded u s din conceptele de baz�i ale logicii şi că fiecare propozi ţie ma tematică (întrucâ t valoreJză în orice domeniu de gândire posibil) poate fi d edusă din pro poziţii de bază ale logicii .

Cele mai itnpor tante concepte ale noi i logi ci (care în parte sunt reductibile un ul la altu l) sunt următoarele: 1 . negaţia "nu " _, 2. legăturile logice a două prop oziţii: "şi", "sau", "dacă - atunci" , 3. " fi ecare" (sau,

237

"toţi"), "există "; 4. "identic" . Posibilitatea deducerii conceptelor ari tmetice poate fi ară ta tă într-un exemplu simplu: în numărul doi ca număr card in al, ad ică indice al unui concept. fJefini1n: "ind icele concep tului f es te doi" trebuie să însen1ne "există un x �i există un y în aşa fel că x nu este identic cu y, x cade sub f, y este sub f, şi ca pen tru orice z este valabil: dacă z cade sub f, atu nci z este iden tic cu x sau identic cu y". Ved en1 că în această definiţie a lui "doi " au fost utilizate concep tele logice n1enţionate; riguros/ aceasta se poa te arăta numai într­o expu nere silnbol ică . În mod asen1ă.nă tor po t fi d eduse toa te numerele natu rale, iar n1ai departe şi nt1111erele pozitive şi nega ti ve, fracţiile, nun1erele rea lt� .. numerele complexe, în fint', chiar conceptele ana lizei: l in1ită, convergenţă, câ t d iferenţial, integrală, C\Jn tinuitate ş .c1 .

Deoc1rece fiecare concept n1atematic e�te d ed us d�n concepte logice de bazi"'i, orice propozi ţie n1 aten1atică se poa te trJ duce într-o propoziţie despre concepte pur logice; aceas t�1 trad ucere este atunci ( sub anun1i te condiţii , cun1 s-a menţiond t) deducbbil� d in propozi ţii logice de baz�l . Sa luăm ca exen1plu propozi ţia aritmetică ) + 1 ::-:: 2". Traducerea aces reia intr-o propoziţie pur logică pură: "dacă un concept[ are ind iciu l 1 ş i u n concept g indiduJ -! , şi f şi g s e exclud unul pe altul, iar concep tul I z este unired (sau legarea) lui f şi g, a tunci h are indiciul 2" . Aceast1:1. trad ucere reprezintă o propoziţie a logici i conceptului ( teoria func ţi i lor prepozi ţionale), care este ded Ltc tibila din propoziţii logice de baz a . În nvJd �in1i lar pot fi ded use ca propoziţii logke tl) t restul propoz1 ţiil or ari tn1et ilii şi ale analizei (J'ntrucâl s unt uni versal- valabile în cel m oi lcug sens) .

7 . Caracterul tautologi e a l logi cii

Pe tererntl noii logici se recunoaşte cle1 r caracterul esenţial al propt)zi ţi i l or l ogice. Aceasta a devenit o ches bune de CE:'a mai n1arc ilnporti:lnţă a t� H pen tru teoria cunoaşterii a 1112tten1a ticj i, cât 51 pentru clarificarea problernelor filosofice mult con troversate.

Deoseb j rea obişnt�i tă între propo.Dţi.i de bază ţ,Î propozi ţii deduse în logică es te arbitrară . Pentru o propoziţie logir.,1 e�te neesenţial :,ă fie d ed usă d in oncare al te prop ozi ţi i ; ea lasă să i se recunoască \ ·alZlbihtatea prin prop ria sa formă.

238

Cu ajutorul conexiunilor logice, din două propoziţii p, q se po t consti tui alte propoziţii, de exemplu "non - p", "p sau q", "p şi q" . Adevărul fiecărei a dintre aceste propoziţii puse laol altă nu atârnă de sens ul propoziţiilor p şi q, ci numai de valoarea lor de adevăr, ad ică de fap tul dac ă acestea sunt adevărate sau false. Dar există pentru con1binaţii de valori de adevăr pentru p şi q, anume : 1 . ţ' este adevărat şi q este adevăra t: WW; 2. WF, 3. FW; 4. FF. Sensul unei conexiuni logice este detennina t prin aceea că propoziţia formată cu ajutorul aces tei corelaţii dintre p şi LJ trebuie să fie adevărată în or icare din aceste pa tru cazuri, iar în restul false. De exemplu, dacă este determinat sensul J ui "sau " (în plus neexclusivist) prin precizarea c ă propozi ţia "p sau q" treb uie să fie în prirnele trei cazuri adevărate, iar în cel de-al patrulea falsă. Propoziţiile combinate se pot con1bina mai departe . Să luăm un exen1plu: "(non - p şi non - q) sau (p sau q)" . Putem determjna acum valorile de adevăr în cele pa tru cazuri mai întâi pentru propoziţii parţia le şi apoi pentru întreaga propoziţie; ajungem în exemplul amintit la un rezul tat remarcabil. ,,�on-p" es te adevărat numai în cel de-al treilea ţ;i al patrulea caz; "non-q" numai în al doilea şi al pa trulea caz; în consecinţă "non-p şi non-q" numai în al patrulea caz.

"p sau q" este în primele trei cazuri adevărat, deci întreaga propoziţie " (non-p şi non-q) sau (p sau q)" este în fiecare caz adevăra tă . O as tfel de formulă, care nu depinde nici nun1ai de sens şi nici de valoarea de adevăr a propozi ţiilor ce survin în ea, ci este cu necesi tate adevărată pentru oricare propoziţie adevărată sau falsă , se numeşte tauto1 ogi e . Tautol ogia este adevărată pe baza si n1p l ei ej forme. Se poate arăta că toate propozi ţiile logicii, deci , d upă interpre tarea prezenta tă aici, şi toate propoziţiile matema ticii sunt tautologii .

239

l)acă se con1unică o propozi ţie construi tă, d e exen1p lu "pl ouă (acurn aki) sau ninge" , <1fl ă1n astfel pri n ea ceva despre reali tate, în tr ucât din conţinuturile de fapt privitoare la ca le exclude pe unele, iar pe al tele ]e ara t ă ca posibill' . În exe1nplul da t există patru posibili tăţi :

1 . plouă şi nin ge, 2. plouil, dar nu ninge, 3. nu plouă, dar ninge, 4. nu plouă nici nu ninge . Propozi ţia tnenţionată exclude cea de a pa tra posibil itate şi indică pe celelal te trei. Dimpotrivă, dacă se exprimă o tau tologie, cu aceasta nu este exclusa nici o posib ilitate, ci toate sLmt lăsate in deschis. De aceea, din ele nu aflătn nimic clespre reali tate; exe1nplu: " p loua (acun1 aici) sau nu plouă". Tautologiile sunt as tfel goa le de conţinut, nu spun nimic. Ele nu angajează însă cun1va vulgarita tea; tautologia rnen ţiona tă e trivia lă , dar, din1potri vă, în cazul cel orl c�lte1 carac terul tautologie nu se recunoaşte la pri1na vedere.

Io,1 te propozi ţi i le logicii sunt tautol ogice şi goale de conţinu t; din e1e nu se poate conchide în nici un fel cum trebuie să fie sau cum nu poa te să fie reali ta te a. Oricărei IYLetafizici lo giciza te, aşa cum în cea mai rn are rnăsură a fost exp usă de Hegel, îi este as tfel barată orice înd rep tăţire.

Şi n1atematica, considerată ca ramură a logic i i , ��s te tautologică. În n1od ul kantian de exprin1are: prop oziţiile ma ten1aticii sunt anali tice, nu sunt propoziţii sintetice a priori . Cu aceasta apriorisn1ului i-a fost retras cel mai tare argumPnt. En1pirisn1ul, concep ţja după care nu exis tă cunoaştere sintetică a priori, a ajuns astfel la cea mai mare dificul tate în

interpretarea m.a ten1aticii, dificultate pe care nu a putu t-o învinge nici l\1ill. Prin et ceasta el fost confinnată concepţia după care propozi ţiile n1ate1natice nu sunt nici empirice, nici sin tehce a priori, ci s unt anali tice.

8. Ştii nţa uni tară

În raport cu logic a pură, laolalta cu problemele ei formale, deosebitn logica aplica tif: analiza logidl. a concep telor şi propozi ţiilor diferitelor ramuri ale ştiinţei . Şi pe acest teren, noua logică a în registra t progrese îrnbucură toare, bineînţeles în rnăs ura în care �i cele n1ai bw1e lucrari au fos t ded ica te prob len1elor form ale.

240

Din analiza conceptelor ştiinţifice a ieşit la iveală faptul că toate conceptele, fie că aparţin, după clasificare obişnuită, domeniului ştiinţelor naturii, psihologiei sau ştiinţelor sociale, conduc la o bază comună: ele se lasă reduse la concepte iniţiale (VVurzelbegriffe), care se raportează la "dat", la con ţinuturile nemijlocite ale trăirii. Mai întâi sunt reductibile la dat toate conceptele propriu-zis psihice, adică acelea care se raportă la fenomenele psihice ale însuşi subiectului cunoscător. Toate conceptele psihice conduc la ceea ce este ca atare psihic, deoarece orice fenotnen psihic este constatabil prin percepţie. Din conceptele psihice se constituie cele străine psihicului, care se raportează la fenomenele psihice ale restului de subiecte. Şi, în fine, conduc la concepte de felul menţionat toate · conceptele social-ştiinţifice . Rezultă astfel un arbore genealogie de concepte (sistem de constituire), în c are fiecare concep t al ştiinţei trebuie să-şi afle locul său, conform deducerii sale din alte concepte şi, în cele din urmă, din dat (Gegebene) . Teoria constituirii arată mai departe că în mod coresptmzător se lasă retradusă într-o propoziţie despre dat (,,pozitivism metodic") şi oricare propoziţie a ştiinţei .

Un al doilea, de asemenea un sisten1 de constituire cuprinzător, alcătuieşte, ca şi concepte de bază, toate conceptele fizice, adică cele care se raportează la evenimente spaţio-temporale . La ele sunt reduse conceptele psihologice şi social-ştiinţifice, aşa cum aceasta corespunde behaviorismului ("materialism metodic").

Vorbim de pozitivism, respectiv materialism "metodic", deoarece aici tratarea priveşte numai metoda reducerii conceptuale, în timp ce rămâne complet eliminată teza metafizic-pozitivistă despre realitatea datului şi teza metafizic-materialistă despre reali tatea psi.lUcului. De aceea sistemul de constituire pozitivist şi cel materialist nu se află în opoziţie unul cu altul . Ambele există de drept şi sunt indispensabile. Sistemul pozitivist corespunde punctului de vedere teoretico­gnoseologic, deoarece în el se arată valabilitatea unei cunoaşteri prin reducere la dat. Sistemul materialist corespunde punctului de vedere al ştiinţelor reale, deoarece în el toate conceptele sunt reduse la psihic, la unicul domeniu care dă la iveală legitatea general-valabilă şi face posibilă cunoaşterea intersubiectului .

În felul acesta, analiza logică cu mijloacele noii logici conduce la ştiinţa unitară (Einheitszoissenschaft) . Nu există ştiinţe deosebite cu

241

n1.etode fundamental deosebite sau doar izvoare de cunoaştere deosebite, ci numai o ştiinţă. În ea îşi află locul toa te cunoaşterile, chiar ca şi cunoştinţe principal de acelaşi gen; d eosebirea lor aparentă este stinlltlata doar prin deosebirea li1nbilor parţiale, în care obi şnuiesc să se exprime.

9. Elintinarea metafizicii

Din teza caracterului tautologie al logicii reiese şi faptul că orice raţionament este tautologie: propoziţia-concluzie afinn�i totdeauna (sau cel puţin) ceea ce afirmă premisele, numai că într-o al tă formă l ingvis tică . Dintr-un conţinut de fapt nu se poate deduce niciodată altce\'a. (După înţelegerea obişnuită aceasta se petrece în raţionamentul inductiv; analiza logică va conduce însă la o al tă interpretare, la care aici nu se poate aj unge) . De aici decurge imposibilitatea orkărei n1etafizici, care din experienţa vrea să c:Jnchidă asupra transcenden te.lui, asupra a ceea ce se află dincolo d e experienţă, recognoscibilul însuşi; de exemplu asupra "lucrului în sine" dincolo de lucrurile experienţei, asupra "neconditionalului", "Absolutului" dincolo de orice conditionat, asupra ' 1 "esenţei " şi "sensului" evenin1entelor dincolo de evenimentele ca atare. Deoarece ra ţionamentul riguros nu poate conduce niciodată de la experienţă lo transcendent, concluziile n1etafizice conţin în mod necesar lacune; prin aceasta ia naştere aparenţa unei transcedenţe. Se introduc concepte care nu sunt reductibile nici la dat, nici la psihic . Acestea sunt de aceea simple concepte de aparenţă (Scheinbegriffe), ca::-e a tât din punct de vedere teore tico-gnoseologic, cât şi de conţinut - ştiinţific sunt de recuzat. Fie ele cât de mul t sanctificate prin tradiţie şi acoperite de sentimente, acestea sunt cuvinte fără sens.

Cu aj u torul tnetodelor celor mai riguroase ale noii logici poate astfel să fie proiectată o purificare de fond a ştiinţei. La o analiză logică orice propoziţie a ştiinţei trebuie să se adeverească a fi una cu sens. Pe

lângă aceasta se afla că mai este vorba fie de o tautologie, fie de o contradicţie (negaţia unei tautologii); atunci propoziţia aparţine clon1eniului logicii ; inclusiv maten1aticii . Dacă propoziţia este un enunţ cu conţin ut, adic�i nici tautologie, nici contradictori u, citunci este o

propoziţie empirică . Aceas ta este reductibila la dat, şi astfel în principal

242

la adevăr sau fals indecis. De acest fel sunt propoziţiile (adevăra te, respec tiv false) ale şti inţei reale. În n1od principal chestiuni la care nu se poate răspunde nu există. Filosofie ca teorie, ca sistem de propoziţii proprii alături de cele ale ştiinţei, nu există. A te îndeletnici cu fil osofia nu însean1nă nimic altceva decât: a clarifica prin analiză logică concepte şi propoziţii . Instrumentul în acest caz îl constituie no ua logică.

243

Indi caţii bibliografi ce

Opera principalii a logisticii (logica sin1bolică) : A .M. Whitehead şi B. Russell , Principia Mathematica (în lb . engleză), -Universi ty Press, Cambridge, 3 voi. , 1910-1913; ed. 2-a (voi . I cu întregiri, vol . II şi Ill neschin1bate), 1 925- 1927.

Pen tru introdi!Cere : D. Hilbert şi W. Ackern1ann, Gru ndzilge der theoretischen Logik, Springer, Berlin, 1928; R.Carnap, Abriss der Logis tik, rnit bcsonderer Ben:icksichtigunx der Rclationstheorie und ihrer Anwendu ngcn. Schr. zur zuiss . Weltauff. Bd. 2. Springer, Wien, 1 929.

Dez·uolta rea istorică: C.I. Levviss, Survey of symbolic logic, Univ. of Cal . Press, Berkeley, 1918. Enthălt Literaturangeben bis 1 9 1 7; die neuere Li tera tur ist aufgefuhrt in: A. Fraenkel, Einleitu ng in die Mengt';zleh re, Springer, Berlin, (1919), 3, i\ufl; 1928 .

Cele mai importante opere mai vechi: G. Frege, Bcgr((fsschrift. Eine dcr arithmctischen nachgebildete Formalsprache des reinen Denke11s, Nebert, Halle, 1879. - Frege, Die Gru ndlagen der A ri thmet-ik . Einc logisch­mathematische Un ters uchung iiber d? n Begriff dcr Zahl, Koebner, Breslau, 1 884, - Frege, Grundgesetze der Arithmetik, 2 Bde, Pohle, Jena, 1 893, 1903,

- G. Peano/ J\Tota tions de logique mathbnatique, Bocca, Torino, 1 894. -Peano (tni t anderen), Formulaire de mathematique, Bocca, Torino, (1895) 1908 - E. Schroder, Vorlesungen iiber die Algebra der Logik, 3 Bde. Teubner, Leipzig, 1890-1 905 .

Semnificaţia logicii relaţiilor pen tru filosofie : B. Russell, Llnser Wissen von der A ussetrwelt (1914), Meiner, Leipzig, 1926, pp. 49-67.

An tinom iilc logice! : a se vedea mai sus : Principia Matlzematica. Zur Obersich t iibe r die Problemsituation, mit Literaturangabcn: Fraenkel, Mengenlehre (s.o . ) , cap. 1 3- 15.

Deducerea matema ticii . Haup twerk: Principia Mathematica (s.o . ) . Zur Einfiihrung: B. Russell, Einfuhru ng in die ma thematische Philosophie (1 9 1 9), Dreimasken - V., Mi.inchen, 1923 - H. Behmann, Mathematik und Logik, Teubner, Leipzig, 1927 (Mit eigener Sytnbol ik) Leich tverstăndlich: R. Carnap, Die 1\1athematik als Zzveig der Logik, în: Blătter fiir deutsche Philosophie, IV, 1930.

245

Caracterul tau tologie al logicii: L. Wi ttgenstein, Tractatus logico­philosoph icus, With an introd uction by R. Ru ssell (Deu tsch-engli sche Para llelausgabe. Kegan Paul, London, 1922) .

A naliză conceptualii, Teoria constituirii. Russell, Ausse nwel t (s . o .), -

R. Carnap, Der logische At�fbau der Welt, Bena ry, Berlin, .1. 928.

Elimina rea mc:tafizicii, �. Schlick, Erleben, Erkennen, Metaphysik; Kan ts tudien 3 1 , 1 46-158, 1926 - Carnap, Aufbau (s .o), R. Carnap, Scheinproble mc in der Philosophie. Das Fremdpsych ische und de r Realismuss treit, Benarv, Berlin, 1928 . .1