Al+Doilea+Război+din+Golf+-+Un+Caz+de+Razboi+Total

8/4/2019 Al+Doilea+Rzboi+din+Golf+-+Un+Caz+de+Razboi+Total

1/106

Al doilea rzboi din Golf: un caz de rzboi total

Scopul meu n aceasta lucrare este de a stabili dac rzobiul din anul 2003, din Irak, poate ficlasificat ca un rzboi total. Teza mea este c acest rzboi reprezint un caz de rzboi total

pentru c scopul SUA a fost de a fora transformarea peisajului politic din Orientul Mijlociu.

Analiza mea va fi focalizat pe politica externa a S.U.A. fa de Irak n particular i, fa de

Orientul Mijlociu, n general. Strategia militar i politic folosita n rzboiul din Irak, de ctre

Statele Unite ale Americii, va fi evaluat pentru a dovedi c razboiul din 2003 mpotriva

Irakului a fost un rzboi total. Perioada avut n calcul va fi aceea cuprins ntre lunile Martiei Mai ale anului 2003, cnd rzboiul a fost purtat efectiv, urmnd s existe referine att la

perioada anterioar nceperii rzboiului cat si la perioada ulterioar razboiului, pentru a defini

mai bine contextul internaional al conflictului precum i contextul n care a fost luat decizia

de invada Irakul.

Lucrarea este mprit n 4 capitole: primul capitol se ocup de paradigmele teoretice

privitoare la rzboi, strategie i rzboi total; al doilea capitol trateaz strategia general (the

grand strategy) a S.U.A., adoptat n 2002 i implicaiile sale n zona Orientului Mijlociu i, n

special, n Irak; al treilea capitol este dedicat analizei motivaiilor SUA pentru invazia Irakului

n timp ce al patrulea capitol este rezervat concluziilor.

n scrierea acestei lucrari am fost motivat de trei aspecte. n primul rnd, ntelegerea temeinic

a razboiului n ntregul sau, ca fenomen politic i militar. O astfel de ntelegere nu poate fi

atins dect analiznd rzboiul din punctul de vedere al obiectului sau, adic, daca avem de-a

face cu un rzboi limitat sau cu unul nelimitat. Al doilea motiv privete strategia de securitate a

SUA de dup antentatele teroriste de la 11 septembrie 2001 i implicaiile acesteia n Orientul

Mijlociu. Mai exact, care sunt prioritile SUA n regiune i care sunt scopurile pe care Statele

Unite le doresc atinse n urma evenimentelor nefericite din anul 2001. n sfarsit, al treilea

motiv care se afl la baza acestei lucrari este acela de a distruge anumite mituri privitoare la Al

Doilea Rzboi din Golf, cum ar fi convingerea c acest razboi a fost purtat din cauza petrolului

sau c face parte dintr-un rzboi mai extins mpotriva lumii islamice.


2/106

Rzboiul din 2003 dintre SUA i Irak va fi analizat dintr-o perspectiv realist cu un accent pus

pe strategia politic a SUA n privina Irakului i Orientului Mijlociu. n consecina, teza mea

privind caracterul total al celui de-Al Doilea Rzboi din Golf se va concentra pe a demonstra

c din punctul de vedere al strategiei folosite( al obiectivelor) de ctre S.U.A., avem de-a face

cu un caz de rzboi total.

Capitolul referitor la paradigmele teoretice va constitui baza teoretic pe care va fi dezvoltat

argumentul lucrrii mele. Per ansablu, am ales sa analizez rzboiul dintr-o perspectiva dubl:

cea a realismului politic i cea razboiului total, pentru a putea ajunge la o mai bun ntelegere a

conflictului. Teoria realist a relaiilor internaionale constituie o unealt puternic i totusi

simpl pentru analiza relaiilor politice ntre grupurile politice i ofer explicaii puternice

pentru o gama diversificat de fenomene internaionale.1 n ciuda faptului c a intrat de

curand sub tirul criticilor, acetia recunosc faptul c nc rmne un punct de referina n

nelegerea relaiilor internaionale. 2 Doctrina realist presupune ca adevarate urmtoarele

propoziii despre sistemul internaional i comportamentul actorilor statali:

1. Sistemul internaional este anarhic i bazat pe auto-ajutorare. 3 Anarhia, n acest

context, nseamna c nu exista o guvernare internaionala asupra entitilor statale.4

Suveranitatea exist n state pentru c nu exist o autoritate conductoare superioar n

sistemul internaional5. Auto-ajutorarea nseamn c fiecare stat trebuie s se ocupe de

propriile probleme de securitate. Mediul anarhic n care interacioneaza statele nseamna c ele

nu au ncredere unele n altele i c se afl sub teama constant de agresiune; niciun stat nu

poate transfera unui alt stat parte din securitatea sau libertatea sa.6 Aceast situaie se aseman

cu starea naturala descris de ctre Thomas Hobbes n tratatul su de filozofie, Leviatanul.

1 Stephen M. Walt The Progressive Power of Realism American Political Science Review, Vol. 91, No.4,1997, p. 934.

2 Stefano GUZZINI Realism si relatii internationale, traducere de Diana Istratescu Iasi, Institutul European,2000 p. 435.

3 David SANDERS, International Relations: Neo-Realism and Neo-Liberalism in Robert E. GOODIN andHans Dieter KLINGEMAN, A New Handbook of Political Science New York & London, Oxford UniversityPress, 1998, p.441.

4 Martin WIGHT,Politica de putere, traducere de Tudor Florin, Chisinau, Editura Arc, 1998, p. 109.5

John J. MEARSHEIMER, The Tragedy of Great Power Politics, New York, W.W. Norton & Norton 2001,p. 30.6 Ibidem, p. 109


3/106

2. Statele actioneaza n conformitate cu interesul lor definit n termeni de putere.7 Asta

nseamna ca fiecare stat ncearc s-i maximizeze puterea n raport cu alte state. Statele nu-i

subordoneaz interesele altor state sau comunitii internationale, pentru c e rentabil s fi

egoist ntr-o lume bazat pe auto-ajutor.8

3. Supravieuirea n acest mediu extrem de competitiv care este sistemul internaional

devine principala grija a statelor.9

4. Statele sunt actori raionali pentru ca sunt contiente de mediul exterior lor i

gndesc strategic la cum s supravieuieasc n el. Atunci cnd dezvolt o strategie, un stat ia

n considerare preferinele altor state i cum aciunile sale vor afecta comportamentul acelor

state precum i felul n care aciunile acelor state i vor afecta strategia.10

5. Va exista ntotdeauna o discrepan ntre cerinele unei actiuni politice i cele ale

moralei, ceea ce este important este existena unei distincii ntre ceea ce dezirabil i ce este

necesar. Principiile morale universale nu pot fi aplicate cu formulrile lor abstracte cnd este

vorba de actiunea politic ci trebuiesc filtrate n conformitate cu circumstanele spaiale i

temporale concrete.11 n politic, prudena este cea mai nalt virtute i etica politic judec

aciunile dup consecinele lor politice i nu dupa felul n care respect norma moral

universal i abstract.12 Principiile morale nu au o fora real n politica internaional atunci

cnd interesele vitale ale unei ri sunt miza, exceptnd rolul de justificri ex postpentru

aciuni bazate pe alte calcule maximizatoare de profit.13

6. Legea internaionala nu poate constrnge aciunile unui stat n sistemul internaional

dac acel stat consider c un interes vital al su este pus n pericol. Acest lucru se ntmpl

deoarece legea internaional este o lege descentralizat, adic, nu exist o autoritate central

care s o aplice.14 Subiecii dreptului internaional, n acest caz ,statele, pot n acelai timp crea

legislaie internaional i o pot interpreta.15Un stat poate fi tras la rspundere doar n privina

legilor i normelor internaionale pentru care i-a dat consimmntul.16 Mai mult, principiile

7 Hans J. MORGENTHAU, Politics among Nations: The Struggle for Power and Peace, New York, N.Y.McGraw-Hill Inc., 1993, pp. 5-6. Pentru o discuie aprofundat, vedei intreg capitolul.

8 John J. MEARSHEIMER, The Tragedy of Great Power Politics, p. 33.

9 Ibidem, p.31.10 Ibidem, p.31.11 Hans J. MORGENTHAU,Politics Among Nations, p.12.12 Ibidem, p. 1213 David SANDERS International Relations: Neo-Realism and Neo-Liberalism, p. 441.14

Hans J. MORGENTHAU,Politics among Nations: The Struggle for Power and Peace, pp. 255-256.15 Ibidem, pp. 259-260.16 Ibidem, p. 257.


4/106

dreptului internaional poti fi folosite pentru a justifica aciuni i/sau decizii luate de state pe

baza unor criterii maximizatoare de interes.17

Aceasta este doar o scurt lista de principii de baza ale realismului. Fiecare autor realist i-a

ntocmit propria lista de principii; n orice caz, nu este n intenia mea s prezint toate

principiile acestei teorii aa cum sunt ele expuse de fiecare autor n parte. O schi succinta a

acestor principii este suficient pentru a descrie viziunea realitilor asupra sistemului

internaional. Mai mult, am decis s folosesc teoria realist i nu o varietate de teorii pentru a

obine o ntelegere mai precis a cauzelor i implicaiilor celui de-Al Doilea Rzboi din Golf.

O astfel de perspectiv este folositoare n explicarea comportamentelor actorilor implicai n

conflict i a raiunilor din spatele deciziilor i strategiilor lor.

Cel de-al doilea capitol al acestei lucrri se va ocupa de strategia general i politica externa a

SUA n privina Irakului, n particular i Orientului Mijlociu, n general, dup anul 2001.

Pentru a atinge o mai bun nelegere a scopului politicii externe a SUA i a strategiei generale

de dup anul 2001, le voi pune n contrast cu politica extern i strategia general a SUA de

dinainte de 2001 n privina Irakului n particular i Orientului mijlociu n general.

Capitolul al treilea este menit a stabili raiunile i obiectul celui de-Al Doilea Rzboi din Golf.

Vor exista referiri la felul n care a fost purtat conflictul din Irak dar nu voi caut s ofer o

descriere detaliat a operaiunilor. Voi face, n schimb, consideraii n ceea ce privete

mijloacele folosite mpotriva Irakului de ctre SUA i aliaii si, prin prisma scopurilor ce se

doresc a fi atinse.

n ceea ce priveste rzboiul total, trebuie spus c nu exist un corpus definit de teorie, existnd,

totusi un numr de definiii ale acestui termen. In aceasta lucrare, voi trata rzboiul total ca peo specie de rzboi i, pentru a obine o mai bun ntelegere, l voi pune n contrast cu conceptul

de rzboi limitat. De notat este faptul c antiteza ntre rzboiul total i rzboiul limitat este

bazat pe distincia fcut de Carl von Clausewitz ntre rzboiul absolut i rzboiul limitat. O

astfel de clasificare se bazeaz pe obiectul(motivul) pentru care un conflict este purtat i ofera

o ntelegere temeinic a fenomenului politic i militar denumit rzboi. n consecint, pentru a-

mi demonstra ipoteza voi stabili, mai nti, scopul desfsurrii celui de-Al Doilea Rzboi din

Golf. n al doilea rnd, voi explora mijloacele folosite de ctre SUA pentru atingerea scopului17 David SANDERS International Relations: Neo-Realism and Neo-Liberalism, p. 442


5/106

politic propus. n al treilea rnd, pentru a clarifica ideea pe care o expun n aceast lucrare, voi

folosi perspectiva realist pentru a explica de ce a fost purtat acest razboi, care erau scopurile

beligeranilor i ce se asteptau s obina, n timp ce privirea prin perspectiva unui rzboi total

va oferi explicaiile n ce privete obiectivele politice ale rzboiului, cum a fost purtat rzboiul

i n ce masur fiecare dintre pri avea un deznodamnt planificat i se astepta la

deznodmntul real, existent n practic la finalul rzboiului.


6/106

Capitolul I

Paradigme teoretice

Scopul acestul capitol este acela de a sublinia atat paradigmele folosite in aceasta lucrare cat si

baza teoretica de analiza ce urmeaza a fi folosita pentru a-mi demonstra ipoteza. Capitolul va fi

impartit in trei parti: in prima parte voi scoate in evidenta principiile folosirii realismului in

prezenta cercetare, in a doua, voi oferi o serie de definitii privitoare la razboi, razboi total si

strategie in timp ce in a treia sectiune o sa dezvolt baza teoretica a acestei lucrari.

1. Realismul politic in relatiile internationale

Aceasta sectiune va prezenta cateva principii de baza ale realismului si va explica viziunea

acestei teorii despre razboi in sistemul international. Dupa cum ama mentionat in introducere,

nu voi opta pentru o anumita ramura a teoriei realiste, in schimb, voi volosi o perspective

realista bazata pe cateva principii generale ale realismului.

In primul rand, sistemul international este unul anarhic, ceea ce inseamna ca nu exista o

guvernare asupra statelor. Faptul ca sistemul este unu anarhic nu inseamna ca el se gaseste in

stare de haos; haosul si anarhia sunt doua categorii distincte. Anarhia, in sistemul international,

inseamna un principiu ordonator care sustine ca sistemul este compus din state independente

care nu au nicio autoritate centrala deasupra lor.18 De asemenea, anarhia inseamna ca, in

general, statele depinde de ele insele in cea ce priveste securitatea si prosperitatea, cu alte

cuvinte, un sistem de auto-ajutorare. Aliantele dintre tari nu sunt mai mult decat un

angajament formal sau informal pentru securitate si cooperare intre doua sau mai multe

state.19Ca rezultat, statele sunt in general suspicioase unul pe altul si auto-ajutorarea ramane

singura si cea mai buna optiune cand vine vorba despre protejarea intereselor unui stat.

In al doilea rand, actorii, state independente si suverane, care compun sistemul international, isi

urmaresc interesele proprii in ceea ce priveste puterea.20 In consecinta, fiecare stat stat

concureaza cu fiecare alt stat in sistemul international conform propriilor definitii despre

18

John J. MEARSHEIMER, The Tragedy of Great Power Politics, p.30.19 Stephen M. WALT Why Alliances Endure or Collapse, Survival, Vol. 39, No. 1, Spring 1997, p. 15720 Hans J. MORGENTHAU,Politics among Nations, pp. 5-6.


7/106

interes (sau interes national). Aceasta afirmatie ne aduce la al treile principu al realismului:

statele considera supravietuirea ca cel mai important scop al lor.21

Realistii considera statele actori rationali, ceea ce inseamna ca atunci cand construiesc strategii

pentru a-si urmari interesele nationale ele iau in seama preferintele altor state si cum vor

reactiona acele state la o anumita strategie.22 A fi actor rational inseamna de asemenea ca exista

o probabilitate de a calcula gresit intentiile unui anumit stat sau de a supraestima proriile

capacitati si, astfel de a face o greseala strategica.

Un alt principiu al realismului politic recunoaste ca, in privinta sistemului international, va

exista mereu tensiune intre morala si actiune politica, intre ce este dezirabil si ceea ce este

posibil in anumite circumstante.23 Pe cale de consecinta, prudenta ar trebui sa fie principiul de

baza al oricarei actiuni politice in sistemul international si actiunile politice ar trebui judecate

in functie de consecintele lor, mai curand decat in functie de intentia care a stat la baza lor.

Desi principiile morale au un efect limitativ asupra luptei pentru putere in sistemul

international,24 morala tinde sa devina o grija secundara in sistemul secundar si poate mai

curand fi folosita ca o justificare ex postpentru anumite actiuni.25

Legea internationala nu ar trebui privita in acelasi fel ca si legea nationala. Trebuiesc avuti in

vedere urmatorii factori: nu exista o autoritate centrala care sa puna aceasta lege in practica 26,

subiectii legii internationale sunt state care pot legifera pentru ele insele, care pot interpreta

legea si care, in acelasi timp nu sunt constranse decate de catre legile internationale asupra

carora si-au dat acordul.27 Ca sin cazul principiilor morale, principiile legii internationale pot fi

folosite pentru a justifica actiuni politice28, chiar daca, aceaste actiuni nu sunt mereu in

conformitate cu litera exacta a legii. Desi legea internationala contine anumite elemente

limitative fata de lupta pentru putere in sistemul internationale nu ar trebui considerata ounealta absoluta de arbitraj intre doua seturi concurente de interese. 29 Mai mult, statele se

21 John J. MEARSHEIMER, The Tragedy of Great Power Politics, p. 33.22 Ibidem, p. 33.23 Hans J. MORGENTHAU,Politics Among Nations, pp. 219-224.24 Ibidem, p. 22025 David SANDERS, International Relations: Neo-Realism and Neo-Liberalism, p. 44126 Martin WIGHT, Politica de putere, pp. 114-116.27

Ibidem, p. 11628 David SANDERS, op. cit., p. 44229 Hans J. MORGENTHAU,Politics among Nations, pp. 251-265


8/106

comporta conform intereselor lor definite in termeni de putere30 si, pe cale de consecinta, tind

sa interpreteze legea internationala in conformitate cu acele interese.

Intr-un mediu dominat de lupta pentru putere, de competitie si lipsa unei autoritati centrale,

conflictul militar este iminent. Realismul este divizat cand vine vorba despre stabilirea cauzelor

razboiului: realistii ai naturii umane ca Hans Morgenthau considerau ca un animus

dominandi al statelor, de dorinta lor pentru putere, in timp ce realistii structurali ca Kenneth

N. Waltz cautau cauzele razboiului in structura sistemului international: caracterul anarhic al

sistemului international era responsabil pentru conflictele politice si militare.31 Dupa cum am

mentionat mai devreme, nu voi opta pentru o anumita ramura a realismului ci voi privi

conflictul dintr-o perspectiva realista. Pe cale de consecinta, pentru scopul lucrarii mele voi

sustine ca razboiul in sistemul international poate fi pus pe seama a doi factori principali:

nevoia statelor de putere pentru a supravietui si structura anarhica a sistemului international,

care, la randul sau, obliga stalele sa concureze pentru putere si, astfel, sa intre in conflict. Desi

exista factori care atenueaza anarhia si lupta pentru putere, cum ar fi legea internationala,

principiile sau normele morale si diplomatia, razboiul se produce negresit.32

Oricare ar fi fost cauzele razboiului, un factor a avut mereu o influenta determinanta in

inceperea sa: forta. Asta s-a intamplat deoarece forta a ramas o unealta puternica si folositoare

prin care statele si-au atins telurile in politica externa cand nu a existat un alt curs al actiunii

pentru a media conflictele de interese nascute intre actori suverani, intr-o stare de anarhie.33

Realistii privesc razboiului conform definitie date acestuia de catre Karl von Clausewitz:

razboiul nu este altceva decat o continuare a interactiunilor politice cu folosirea unor alte

mijloace.34 Un razboi este, deci, purtat din cauza faptuli ca orice alte mijloace in afara de forta

au esuat, este purtat pentru un scop politic si razboiul, in sine, nu este un scop in sine. Definitiadata de von Clausewitz in tratatul sau, Despre Razboi, face o distinctie clara intre razboi si

alte forme de violenta, in functie de scop si aduce actul razboiului sub controlul unui guvern.

30 Hans J. MORGENTHAU,Politics among Nations, p. 531 Kenneth Waltz sustine ca anarhia nu cauzeaza in mod direct razboi dar creaza mediul propice producerii

acestuia. Pentru ca razboiul sa se produca intre doua sau mai multe state este nevoie si de indeplinirea altorconditii cum ar fi: apropiere teritoriala, putere relativa, tip de guvernare, interese, istorie si traditii. A se vedeaOmul, statul si razboiul, traducere de Mihaela Sadovschi, Iasi, Institutul European 2001, p. 236.

32 A se vedea Hans J. MORGENTHAU,Politics among Nations, pp. 217-251 pentru o discutie despre factoriilimitatori ai razboiului in sistemul international.

33

Kenneth N. WALTZ, Omul, statul si razboiul, p. 24234 Carl von CLAUSEWITZ, On War, Hammondsworth, Penguin Books Ltd, 1966, ed. Anatol Rappaport, p.402


9/106

Pentru realisti razboiul este inevitabin in conditii de anarhie internationala; desi unele razboaie

pot I evitate prin mijloace diplomatice35, razboiul, ca instrument politic de rezolvare disputelor,

ramane eficient in cazurile in care toate celelalte cai de solutionare a disputelor au fost

epuizate. Pentru a elimina razboiul din sistemul international, anarhia, principiul de baza al

acestui sistem, trebuie inlocuita cu o forma de stat, o instanta superioara privita de realisti ca

fiind utopica.36

Critici realismului au sustinut ca acesta are tendinta de a da concretete structurilor de putere. 37

Mai mult, criticii realismului sustin ca logica fundamentala a acestuia privind politica de forta

nu este atat o explicatie cat o descriere a unui tip de purtare regasit in sistemul global.38

Conceptul de putere pe care se structureaza teoria realista a fost de asemenea supus criticilor

deoarece, in opinia unor autori, el este prea putin teoretizat de catre realisti.39

Mai curand decat sa trateze structurile de putere ca pe lucruri concrete, realismul incearca sa

explice oricginile si comportamentul unor asemenea structuri. Schimbarea felului in care

functioneaza sistemul international nu se afla printre lucrurile pe care si le propun cercetarile

realistilor. In sistemul international, lupta statelor pentru putere si politicile de forta ca si

concepte ale realismului sunt mai curand descrierie ale acestor tipuri de purtari. Puterea ca si

concept este foarte dificil de explicat in lipsa unei unitati comune de masura si trebuie pusa in

corelatie cu obiectivul ce se propune a fi atins prin ea.40

In ciuda multor critici, realismul si pastrat puterea explicativa. De asemenea, realismul

reprezinta prima incercare de a explica sistematic si stiintific felul in care functioneaza politica

internationala. Nu este neaparat cu corpus coerent de teorie, este eterogen, incorporand atat

traditii istoricianiste cat si structuraliste.41 Ca si unealta de cercetare, realismul pune la

dispozitie un numar mare de asertiuni despre purtarea politica care pot fi supuse examinarilor

35 Martin WIGHT,Politica de putere, p. 145.36 Pentru mai multe detalii vezi Hans J. MORGENTHAU, Politics among Nations, pp. 343-353, si Martin

WIGHT,Politica de putere.37 Jennifer MILLIKEN The Study of Discourse in International Relations, European Journal of

International Relations, Vol. 5, No. 2, 1999, p. 238.38 John A. VASQUEZ, The Power of Power Politics: A Critique , New Brunswick, Rutgers University Press,

1983, p. 216.39 James E. DOUGHERTY and Robert L. PFALTZGRAFF, JR, Contending Theories of International

Relations: A Comprehensive Survey, Third Edition, New York, HaperCollinsPublishers, Inc., 1990, p. 126.40 James E. DOUGHERTY and Robert L. PFALTZGRAFF, JR, Contending Theories of International

Relations: A Comprehensive Survey, Third Edition, New York, HaperCollinsPublishers, Inc., 1990, p. 126.41 R.B.J. WALKER Realism, Change and International Political Theory, International Studies Quarterly,Vol. 31, No. 1, March 1987, p. 65


10/106

ulterioare folosind alte structuri teoretice si metodologii.42 Luand toate acestea in considerare,

realismul ramane o unealta potrivita pentru o cercetare, in ciuda afirmatiilor contrare.

2. Razboi, razboi total si strategie

Aceasta sectiune a lucrarii este menita a prezenta o serie de definitii privitoare la razboi,

strategie si razboi total. Carl von Clausewitz definea carzboiul ca fiind un acte de violenta

menit sa oblige opoentul nostru sa ne indeplineasca dorintele. 43 In tratatul sau, Despre

Razboi, von Clausewitz isi completeaza definitia pentru a oferi cititorului o mai buna

intelegere a fenomenului: razboiul nu este altceva decat o continuare a interactiunilor politice

cu folosirea unor alte mijloace. Razboiul este, asadar, un instrument politic in mainile

politicienilor, folosit pentru a atinge un scop in defavoarea oponentului. Razboiul este purtat

pentru indeplinirea unui scop politic si asta il diferentiaza de alte feluri de violenta.

O alta definitie a razboiului este oferita de catre un contemporan al lui von Clausewitz, Baronul

Antoine-Henri de Jomini, avand, totusi, o valoare mai mica decat cea a startegului militar

german. In viziunea lui Jomini razboiul este o arta si in general se considera ca este alcatuit

din cinci ramuri pur militare: Strategie, Tactica Generala, Logistica, Geniu si Tactica. O a

sasea ramura esentiala, inca nerecunoscuta, ar putea fi considerata Diplomatia in relatia sa cu

Razboiul.44Jomini pare mai curand preocupat de intelegerea functionala a razboiului decat de

face anumite abstractizari. Comparand cu definitia data de von Clausewitz, Jomini pare sa

separe razboiul de politica si sa se concentreze mai mult pe partea militara.

In secolul XX, Feld-Maresalul Bernard Montgomery definea azboiul ca fiind orice conflict

prelungit intre grupuri politice rivale, purtat prin forta armelor. Include insurectiile si

razboaiele civile. Exclude revoltele si actele individuale de violenta.45 Definitia luiMongomery nu separa razboiul de politica si considera razboiul ca fiind o continuare a politicii

cu distictia ca acesta implica folosirea fortei. Mai mult, excluderea revoltelor si episoadelor de

violenta individuala dintre formele de razboi indica un caracter colectiv si organizat al

42 James E. DOUGHERTY and Robert L. PFALTZGRAFF, JR, Contending Theories of InternationalRelations: A Comprehensive Survey, p. 127

43 Carl von CLAUSEWITZ, On War,http://www.gutenberg.org/etext/1946, site accessed November 18, 200844 Antoine Henri Baron de JOMINI, Art of War, translated by Capt. W. P. CRAIGHILL and Lieut. G. H.

MANDEL, 1862, p.13 http://www.gutenberg.org/etext/13549, site accessed November 19, 200845 Lord MONTGOMERY, Field Marshal Viscount of Alamein,A Concise History of Warfare Hertfordshire,Wordsworth Editions Ltd. 2000, p. 11
http://www.gutenberg.org/etext/1946http://www.gutenberg.org/etext/1946http://www.gutenberg.org/etext/1946http://www.gutenberg.org/etext/13549http://www.gutenberg.org/etext/1946http://www.gutenberg.org/etext/13549


11/106

razboiului. Razboiul este, prin urmare, o forma oraganizata si rationala de violenta care opune

comunitati de indivizi extinse din punct de vedere numeric. Mai mult, aceasta definitie ofera un

indiciu despre natura razboiului, acea natura care separa razboiul de alte forme de conflict si

violenta precum si de pace, distinctie facut pentru prima oara de catre Thomas Hobees in

Leviathan:

Caci razboiul nu consta doar in batalie sau actul de a lupta; ci si intr-o perioada de

timp in care dorinta de batalie e suficient urzita si cunoscuta; asadar notiune de Timp ar trebui

luat in considerare cand se face vorbire despre natura razboiului; ca si atunci cand se face

vorbire despre natura Vremii. Caci natura vremii rele nu consta in una sau doua averse de

ploaie ci in inclinatia de a lega mai multe zile rele impreuna. La fel si natura razboiului nu

consta in lupta efectiva; ci in dispozitia cunoscuta catre asta si lipsa asigurarilor de contrariu.

Restul vremurilor sunt de pace.46

Razboiul nu ar trebui redus la lupta propriu-zisa ci reprezinta mai curand o stare de

(dispozitie) in care conflictul si ivergentele politice sunt rezolvate mai curand prin folosirea

fortei decat prin mijloace pasnice dupa cum sustine Hobbes. Razboiul difera de pace dar si de

alte orme de conflict prin faptul ca in razboi exista o folosire rationala si organizata a fortei in

scopul obtinerii unor foloase politice si rezolvari unor conflicte politice. Razboiul este la

origine o actiune politica si deriva din politica pri urmare, este ghidat de vointa politca. Relatia

dintre razboi si politica a fost accentuata si in scrierile lui Raymond Aron care scrie ca

razboiul este o actiune politica; el se naste dintr-o situatie politica. 47 Razboiul este de

asemenea o confruntare e vointelor, conditia de victorie intr-un razboi fiind Ca actiune politca,

razboiul reprezinta un joc cu miza mare unde fiecare trebuie sa calculeze riscurile implicate

intr-o asemenea intreprindere si sa actioneze, conform circumstantelor care rezulta dintr-o

asemenea situatie, cu mult curaj si in acelasi timp cu prudenta din cauza pericolelor inerenteunei asemene intreprinderi.48 Ca actiune politica, razboiul reprezinta un joc de miza mare, in

fiecare participant trebuie sa calculeze riscurile implicate intr-o asemenea intreprindere si sa

actioneze, in cornformitate cu circumstantele care se ivesc dintr-o astfel de situatie, cu

46 Thomas HOBBES, Leviathan, Oxford, Clarendon Press 1909, p. 96, e-book http://oll.libertyfund.org/EBooks/Hobbes_0161.pdf, site accessed December 12, 2008

47 Raymond ARON,Peace and War: A Theory of International Relations, translated by Richard Howard and

Annette Baker Fox. New York, Doubleday & Company, Inc., 1966, p. 2348 Raymond ARON,Peace and War: A Theory of International Relations, translated by Richard Howard andAnnette Baker Fox. New York, Doubleday & Company, Inc., 1966, p. 23
http://oll.libertyfund.org/EBooks/Hobbes_0161.pdfhttp://oll.libertyfund.org/EBooks/Hobbes_0161.pdf


12/106

indrazneala si in acelasi tmp cu prudenta, din cauza riscurilor inerente comportate de un astfel

de demers.49

Ca sa rezumam, razboiul este considerat un act de violenta organizata, care foloseste forta

pentru a obliga un oponent sa se supuna dorintei unei entitati date. Razboiul e considerat a fi o

actiune politica de un caracter aparte, elementul distinctiv fata de alte actiuni politice fiind

folosirea fortei in obtinerea unui deznodamant favorabil. Razboiul nu este format numai din

lupta sau nu ar trebui amintit ca o simpla actiune militara; ar trebui vazut ca o situatie sau stare

in care partile implicate aleg sa-si solutioneze divergentele existente intre ele prin folosirea

fortei. Razboiul nu ar trebui niciodata separat de scopul sau politic, oricand se intampla acest

lucru, razboiul este transformat intr-un act de violenta necontrala si incontrolabila. Razboiul

apare intre entitati politice ale caror divergente nu pot fi solutionate pe cai pasnice.

Analizand fenomenul razboiului in cartea sa Despre Razboi, Carl von Clausewitz a facut o

distinctie esentiala in ceea ce priveste tipurile de razboi; el a impartit razboiele in doua

categorii, in functie de scopul ce se doreste a fi atins si de mijloacele folosite de catre

combatanti pentru a atinge scopul propus si a sustinut ca exista razboaie limitate si razboaie

nelimitate. Clausezwitz sustinea ca un razboi limitat se poarta pentru atingerea unui scop

limitat, cum ar fi cucerirea unei parti din teritoriul unui inamic50, extnuand fortele inamice sau

construind operatiuni ofensive pentru a obtine castiguri care sa poata ulterior fi transformate in

avantaje politice.51 Razboiul nelimitat sau absolut a fost definit de catre teoreticianul german ca

fiind, in conformitate cu scopul sau, un razboi in care se urmareste infrangerea completa a

inamicului, 52 in aceste conditii ne mai existand un spatiu neutru, luptele luand sfarsit in

momentul in care unul dintre combatanti este completamente infrant.53 Prin infrangerea

completa a inamicului Clausewitz intelegea trei lucruri: distrugerea fortelor armate, cucerirea

capitalei si scoaterea din joc a principalului aliat al inamicului, daca este pai puternic decatinamicul insusi.54 Clausewitz a imaginat doua situatii in care infrangerea inamicului ar fi o

49 Ibidem p 2250 Carl von CLAUSEWITZ, On War, http://www.clausewitz.com/CWZHOME/On_War/Bk8ch07.html site

accessed December 10, 2008.51 Carl von CLAUSEWITZ, On War, http://www.clausewitz.com/CWZHOME/On_War/Bk8ch08.html site



accessed December 10, 2008.54 Carl von CLAUSEWITZ, On War, http://www.clausewitz.com/CWZHOME/On_War/Bk8ch04.html siteaccessed December 10, 2008.
http://www.clausewitz.com/CWZHOME/On_War/Bk8ch07.htmlhttp://www.clausewitz.com/CWZHOME/On_War/Bk8ch07.htmlhttp://www.clausewitz.com/CWZHOME/On_War/Bk8ch08.htmlhttp://www.clausewitz.com/CWZHOME/On_War/Bk8ch08.htmlhttp://www.clausewitz.com/CWZHOME/On_War/Bk8ch02.htmlhttp://www.clausewitz.com/CWZHOME/On_War/Bk8ch02.htmlhttp://www.clausewitz.com/CWZHOME/On_War/Bk8ch03.htmlhttp://www.clausewitz.com/CWZHOME/On_War/Bk8ch03.htmlhttp://www.clausewitz.com/CWZHOME/On_War/Bk8ch04.htmlhttp://www.clausewitz.com/CWZHOME/On_War/Bk8ch04.htmlhttp://www.clausewitz.com/CWZHOME/On_War/Bk8ch07.htmlhttp://www.clausewitz.com/CWZHOME/On_War/Bk8ch08.htmlhttp://www.clausewitz.com/CWZHOME/On_War/Bk8ch02.htmlhttp://www.clausewitz.com/CWZHOME/On_War/Bk8ch03.htmlhttp://www.clausewitz.com/CWZHOME/On_War/Bk8ch04.html


13/106

politica preferabila: atunci cand unul dintre beligeranti este nevoit sa obitna o victorie decisiva

si atunci cand unul dintre beligeranti este obligat sa foloseasca o astfel de forta incat sa

concretizeze victoria pana la un punct in care in inamicul nu mai este capabil sa-si regaseasca

echilibrul.55Eforturile pe care le depune un combatant, in cazul unui razboi total, nu se opresc

atunci cand se castiga o batalie ci continua pana cand fortele inamice sunt distruse.56

Carl von Clusewitz nu a fost un teoretician al razboiului ci, mai curand, un filozof al

razboiului. El considera razboiul total ca fiind un tip ideal si razboiul limitat ca fiind tipul de

razboi ce va fi cel mai des intalnit in lumea reala. Mai mult, fiind atat teoretician cat practician

in arta razboiului, Clausewitz recunostea faptul ca este foarte posibil ca cineva sa intalneasca

intr-o situatie reala forme ale ambelor tipuri de conflict dar ca ce face in final diferenta intre

cele doua este scopul final umrarit in fiecare dintre cele doua tipuri de confruntari.

Secolul XX a marcat o schimbare a felului in care se poarta razboaiele. Ambele razboaie

mondiale au fost denumite razboaie totale datorita magnitudinii lor, scopului urmarit si

cantitatii de violenta si resurse cheltuite in a le purta. Pentru a intelege mai bine noile realitati

ale purtarii razboiului si implicatiile lor, teoreticienii au incercat sa redefineasca razboiul total

pentru al putea cerceta mai usor.

Raymond Aron a identificat cinci caracteristici ale razboiului total, folosind ca exemple cele

doua razboaie mondiale si, intr-o oarecare masura, Razboiul Rece: mobilizare neobosita a

resurselor nationale, obiective nelimitate, lipsa aplecarii catre compromis, folosirea nelimitata

sau aproape nelimitata a fortei militare si o pace dictata.57 Scriitorul francez a identificat cateva

dintre cauzele care au dus la aparitia razboiului total: maturizarea societati industiale care a

permis producerea in masa a armelor si a altor tehnologii necesare razboiului si dezvoltare

regimurilor politice moderne care a permis(regimuri democratice si totalitare) care a permismobilizarea intregii societati pentru razboi.58

55 Carl von CLAUSEWITZ, On War, http://www.clausewitz.com/CWZHOME/On_War/Bk8ch04.html siteaccessed December 10, 2008

56 Carl von CLAUSEWITZ, On War, http://www.clausewitz.com/CWZHOME/On_War/Bk8ch09.html siteaccessed December 10, 2008

57

Raymond ARON, The Century of Total War, Garden City, Doubleday and Company, 1954, pp. 9-3258 Raymond ARON, The Century of Total War, pp. 20-32. Prin mobilizarea la nivel societal Aron intelegerectutarile armata dar si mobilizarea altor resurse cum ar fi munca si capacitatile industriale de productie.
http://www.clausewitz.com/CWZHOME/On_War/Bk8ch04.htmlhttp://www.clausewitz.com/CWZHOME/On_War/Bk8ch04.htmlhttp://www.clausewitz.com/CWZHOME/On_War/Bk8ch09.htmlhttp://www.clausewitz.com/CWZHOME/On_War/Bk8ch09.htmlhttp://www.clausewitz.com/CWZHOME/On_War/Bk8ch04.htmlhttp://www.clausewitz.com/CWZHOME/On_War/Bk8ch09.html


14/106

Evolutiile in natura razboiului au fost observate si de catre Hans J. Morgenthau care sustinea ca

in secolul XX razboiul a devenit total prin faptul ca populatia civila a fost implicata in activtati

conexe efortului de razboi, prin poportia populatiei civile afectate de purtarea razboiului, prin

proportia populatiei civile care sustinea moral razboiul si, finalmente, prin obiectivul urmarit

de catre conflict.59 Morgenthau a identificat inlocuirea principiilor si normelor morale

dezvoltate in perioada pre-moderna si la care societatea aderase cu ideologiile si nationalismul

ca fiind una dintre cauzele principale in aparitia razboiului total.60 Aceasta asertiune explica

pana la un punct nivelul extrem de ridicat de violenta ce a caractrizat ambele razboaie

mondiale. In privinta scopurilor nelimitate urmarite in aceste razboaie, ar trebui luata in

considerare puterea in crestere a statelor-natiune pentru a obtine o explicatie.

Problema definirii razboiului in termeni care sa fie adecvati pentru o cercetare amanuntita a

fenomenului ramane. Mai ramane intrebarea daca razboiul total este o caracteristica exclusiva a

secolului XX sau daca exista posibilitatea ca astfel de conflicte sa se repete.

O definitie recenta a razboiului total sustine ca razboiul total este un termen al secolului XX

pentru a descrie un tip de razboi in care tarile sau natiunile isi folosesc toate resursele pentru a

distruge un alt stat sau capacitatea unui alt stat de a duce un razboi.61 Totusi, aceasta definitite

este prea restransa pentru, in sensul ca ea considera razboiul total ca fiind un fenomen istoric

apartinand exclusiv secolului XX. Este adevarat ca razboiul total a dominat prima jumatate a

secolului XX si, intr-o oarecare masura, Razboiul Rece. Daca ne uitam totusi de mai aproape

vom observa razboaie totale in perioade in care nimeni nu s-ar astepta. Al Treilea Razboi

Punic, care a dus la distugerea Cartaginei, poate fi corect clasificat ca fiind un razboi total:

Romanii au distrus capacitatea Cartaginei de a duce un razboi infrangandu-le armatele dar a si

distrus complet Cartagina, ucigand sau vanzand ca sclavi toti locuitorii sai. In intreprinderea sa

Roma a reusit sa mobilizeze toate resursele sale disponibile si sa le foloseasca pentru a atingeun scop nelimitat sau total: distrugerea completa a dusmanului si competitorului pentru

hegemonia in bazinul Marii Mediterane. Inaintea romanilor, in Razboiul Peloponesiac, atat

Atena cat si Sparta au incercat sa-si distruga reciproc capacitatile militare pentru a obtine

dominarea asupra cetatilor-stat de pe teritoriul Greciei. Cucerirea Constantinopolului de catre

Imperiul Otoman in 1462 si, pe cale de consecinta, disparitia de pe harta politica a Europei a

Imperiului Bizantin poate de asemenea fi clasificat ca un caz de razboi total. Distrugerea59

Hans J. MORGENTHAU,Politics among Nations, p. 232.60 Ibidem, p. 23261http://en.wikipedia.org/wiki/Total_war, site accessed December 11, 2008
http://en.wikipedia.org/wiki/Total_warhttp://en.wikipedia.org/wiki/Total_warhttp://en.wikipedia.org/wiki/Total_war


15/106

Imperiilor Inca si Aztec in secolul al XIV-lea de catre conquistadorii spanioli se califica usor

ca fiind un caz de razboi total in ceea ce priveste obiectivele spaniolilor dar si in ceea ce

priveste mijloacele folosite de catre acestia in atingerea acelor scopuri.62 Un alt exemplu in

constituie razboaiele religioase din europa secolului al XVII-lea: in numele credintei si pentru

gloria suveranului au fost investite toate resursele si mijloacele disponibile pentru distrugerea

inamicului.63

In secolul XIX, Razboiul Civil American a luat forma unui razboi civil deoarece ambele parti

si-au mobilizat toate resursele existente pentru efosrtul de razboi. Rezultatul razboiului poate

usor fi calificat ca fiind rezultatul unui razboi total: statele Confederatiei au fost lipsite de

posibilitatea de a purta razboiul iar ele au fost fortate sa se predea neconditionat.64 De

asemenea, in termeni practici, pentru o scurta perioada de timp statele Confederate au incetat

sa existe, teritoriul lor fiind ocupat direct de catre guvernul Statelor Unite.65

Daca din definitia mai sus mentionata eliminam referintele la secolul XX, avem, evident, de-a

face cu un numar de razboaie care se incadreaza in sfera razboiului total mobilizarea

resurselor si distrugerea inamicului. Se observa de asemenea ca definitia este oarecum limitata

si prin faptul se poate obtine distrugerea completa a inamicului prin implicarea de resurse

limitate. Afirmatia este foarte bine sustinuta de exemplul distrugerii imperiilor Aztec si Incas

de catre conquistadorii spanioli ai lui Cortez si Pizzaro: spaniolii erau in cele mai multe situatii

in inferioritate numerica iar resursele lor erau de cele mai multe ori limitate la un minim,

parand, astfel, ca sansele lor de victorie sunt mici sau chiar inexistente.66 Devine astfel evident

ca este nevoie de o mai buna clasificare pentru a putea explica fenomenul de razboi total.

Roger Chickering a introdus urmatoarea definitie: Razboiul total se distinge prin intensitatea

si prin extinderea sa fara precedent. Teatrele de operatiuni imanzesc globul; scara bataliiloreste practic nelmitata. Razboiul total este purtat fara a tine seama de constrangerile morale, ale

cutumei sau ale legilor internationale deoarece combatantii sunt inspirati de ura nascuta din

62 Christopher CLAPHAM, Third World Politics, Madison, WI, University of Wisconsin Press, 1985, p. 1363 Friedrich SCHILLER, The History of the Thirty Years War, translated by the Rev. A.J.W. Morrison,

M.A., e-book by Pensilvania State University, 2000,http://www2.hn.psu.edu/faculty/jmanis/schiller/30yrswar.pdf, site accessed March 15, 2009, pp. 6-9.

64 Richard W. STEWART (editor), American Military History, Volume I: The United States Army and theForging of the Nation, 1775-1898, Washington DC, Center of Military History, 2005, p. 279

65 Woodrow WILSON, The Reconstruction of the Southern States in The Atlantic Monthly, Vol. 87, No.

519, (January 1901), p. 766 J. H. PARRY, The Age of Reconnaissance: Discovery, Exploration and Settlement, 1450-1650, Berkeley,CA, University of California Press, 1981, pp. 31-32
http://www2.hn.psu.edu/faculty/jmanis/schiller/30yrswar.pdfhttp://www2.hn.psu.edu/faculty/jmanis/schiller/30yrswar.pdfhttp://www2.hn.psu.edu/faculty/jmanis/schiller/30yrswar.pdf


16/106

ideologiile moderne. Razboiul total nu presupune numai mobilizarea armatelor ci si a intregi

populatii. Cel mai important element definitoriu al razboiului total este, fara dubiu, includerea

nediscriminatorie si deliberata a populatiei civile intre tintele militare legitime. 67 Aceasta

definitie nu include, totusi, obiectivul nelimitat sau total ce se pesupune a fi urmarit in razboiul

total. Mai mult, include prezenta ideologiilor moderne ca si conditie a razboiului total desi, in

cazuri evidente de razboi total ele nu erau prezente: in razboiul Cartaginez, in razboaiele

religioase din secolul XVII si in Razboiul Civil American ideologiile moderne nu existau.

Chickering comite o eroare cand pune accentul pe includerea civililor pe lista tintelor legitime

deoarece el doreste sa inlocuiasca un criteriu al obictivului nelimitat prin aceasta conditie.

Mobilizarea resurselor, intensitatea luptelor, teatrele extinse de operatiuni si nerespectarea

legilor internationale sunt elemente necesare dar insuficiente in definirea si calificarea unui

razboi ca fiind total. Obiectivul politic urmarit intr-un razboi nu ar trebui separat sau dat uitarii

in favoarea mijloacelor implicate pentru a implini acel obiectiv. Daca un razboi este, teoretic

sau practic, separat de obiectivul sau politic acel razboi devine un simplu act de violenta

orgnizata, fara un sfarsit concludent. In practica, un astfel de razboi ar duce la dezastre iar in

teorie face intelegerea razboiului ca fenomen politic, social si militar, imposibila.

O definitie a razboiului total ar trebui formulata astfel incat sa permita crearea si testarea de

ipoteze privitoare la acest complex fenomen. Mai mult, aceasta definitie trebuie sa tina cont de

evolutia razboiului si sa nu limiteze intinderea fenomenului de razboi total la secolul XX.

Aceasta definitie trebuie sa tina cont de obiectivul razboiului dar si de mijloacele folosite

pentru a le atinge tinand totusi cont, in principal, de obiectivul politic, deoarece deoarece acesta

este cel care face diferenta intre razboiul total si cel limitat.

Razboiul total ar trebui inteles ca un tip de razboi in care inca de la inceputul ostilitatilor sau

treptat, cel putin unul dintre actorii implicati are ca obiectiv final sau atinge acest obiectiv dinintamplare, distrugerea ireversibila a capacitatii adversarului de a supravietui.68 In termeni

operationali, razboiul total poate fi definit ca tipul de conflict armat [] in care strategia,

tactica si tehnologia sunt folosite frecvent, deliberat si la scara mare pentru a distrugele

67 Roger CHICKERING, Introduction in Manfred F. BOEMKE, Roger CHICKERING and Stig FORSTEReditors, Total War: The German and American Experiences, 1871-1914 Cambridge: Cambridge UniversityPress, 1999, p. 30

68

Florin DIACONU, Rzboi clasic i rzboi total n secolul al XX-lea, teza de doctorat in Stiinte Politice ,Facultatea de Stiinte Politice, Universitatea Bucuresti, lucrare nepublicata, coordonator: Prof. Dr. Daniel Barbu,p. 69


17/106

elementele de putere ale unui sau mai multor inamici .69 Aceste definitii iau in calcul

obiectivele urmarite in razboiul total si mijloacele folosite pentru a atinge acele obiective intr-o

maniera ce permite ce permite, in mod clar, atat intelegerea teoretica a razboiului total dar si

dezvoltarea de cercetari ulterioare. Spre deosebire de alte definitii, aceasta definitie nu leaga

razboiul total de o anumita perioada de timp si nici nu pune accentul pe o anumita variabila.

Exista, in orice caz, o tensiune inerenta intre teorie si practica teoria fiind ceea care foloseste ca

o lanterna puternica intr-o camera intunecata: desi nu poate lumina fiecare coltisor si

crapatura, de cele mai multe ori, foloseste ca o excelenta unealta pentru a naviga pe langa

colturile intunecate.70 In consecinta, trebuie sa recunoastem ca uneori faptele aproximeaza

previziunile teoretice mai curand decat sa se potriveasca perfect in tiparele propuse de o

anumita teorie. Definitiile razboiului total mentionate mai sus nu stabilesc o cale de analiza

restransa sau fixa a fenomenului ci, mai curand, contituie o baza flexibila ce ajuta la stabilirea

concluziei ca studiul razboiului total este departe de a fi o stiinta exacta sau o intreprindere

limitata la o anumita perioada istorica. Razboiul este subiect al schimbarii, schimbare

determinata de o relatie complexa intre teorie, practica si tehnologia razboiului.

In concordanta cu toate aceste definitii, caracteristicile distinctive ale razboiului total sunt

obiectivul urmarit in razboi si mijloacele folosite pentru a atinge acel obiectiv, cu un accent

plasat pe cel dintai. Ca rezultat, este posibil sa avem de-a face cu un razboi total din punctul de

vedere al obiectivului politic dar care sa presupuna implicarea unui numar limitat de resurse in

atingerea acestuia. Spre exemplu, putem discuta despre cazul Celui De-al Doilea Razboi din

Golf , in care, Statele Unite ale Americii si aliatii lor nu au fost in situatia de a implica in lupta

toate mijloacele de care dispuneau, au evitat pe cat posibil victimele in randul civililor si s-au

concentrat pe fortele militare si paramilitare irakiene. In esenta, SUA aveau nevoie, pentru a-si

atinge obiectivul politic in Irak, sa distruga fortele armate irakiene, lasand, pe cat posibilintacte infrastructura si populatia civila. O astfel de situatie este descrisa si in cazul razboiului

total, cand unul dintre oponenti are nevoie sa distruga una dintre ramurile puterii inamice

pentru a-si atinge scopul politic.

69 Florin DIACONU, Rzboi clasic i rzboi total n secolul al XX-lea, teza de doctorat in Stiinte Politice ,

Facultatea de Stiinte Politice, Universitatea Bucuresti, lucrare nepublicata, coordonator: Prof. Dr. Daniel Barbu,p. 8570 John J. MEARSHEIMER, The Tragedy of Great Power Politics, p. 11


18/106

Pentru a purta un razboi, orice fel de razboi, o entitate are nevoie de o strategie. Strategia aduce

baza necesara purtarii razboiului si reprezinta legatura intre pliticile unui stat si aplicarea fortei

militare. Pe cale de consecinta, strategia a fost definita ca folosirea fortei armate si, prin

urmare, obiectivele politice ale razboiului.71 Rolul strategiei este de a pune la dispozitia

statului cai de a maximiza castigurile pozitive si a minimiza sansa unor deznodaminte negative

atunci cand statul se misca printr-un mediu complex si schimbator catre viitor.72 Mai mult, asa

cum Clausewitz sublinia ca razboiul este o continuare a politicii cu alte mijloace, scopul

politic domina strategia iar aceasta reprezinta o expresie a scopului politic de catre guvern in

politica internationala si/sau in razboi.73 In analiza strategiei trebuie stiut ca aceasta este

ierarhizata si impartita conform intereselor statului, pentru a asigura controlul politic general

asupra formularii strategiei, pentru a asigura o definire adecvata a interesului national si a

asigura aplicarea coeziva si coerenta a politicilor dorite.74 In aceste conditii, putem considera ca

exista patru niveluri de strategie: strategia generala(the grand strategy), strategia de

securitate nationala, strategia militara nationala si strategia teatrelor(de operatiuni). Strategia

generala este o strategie atotcuprinzatoare, care rezuma viziunea nationala pentru dezvoltarea,

aplicarea si coordonarea tutror elementelor de putere nationala pentru indeplinirea obiectivului

strategic general: securitate nationala, prosperitate economica si promovarea valorilor

nationale.75 Strategia nationala de securitate reprezinta de a dezvolta, aplica si coordona

instrumentele puterii nationale(diplomatice, economice, militare si informationale) pentru a

atinge obiectivele ce contribuie la securitatea nationala.76 Strategia militara nationala este arta

si stiinta de a distribui si aplica puterea militara pentru obtinerea obiectivelor nationale atat pe

timp de pace cat si pe timp de razboi.77 Strategia teatrelor reprezinta arta si stiinta de a dezvolta

concepte strategice integrate si tipare de actiune pentru a asigura indeplinirea obiectivelor de

securitate la nivel national, de alianta sau coalitie prin folosirea fortei, amenintarea cu folosirea

fortei sau prin operatiuni care nu implica folosirea fortei intr-un anumit teatru de operatiuni. 78

In analiza asupra strategiei SUA in Al Doilea Razboi din Golf voi privi nivelurile de strategiementionate anterior.

71 Peter PARET, Introduction in Makers of Modern Strategy: from Machiavelli to the Nuclear Age , editorsPeter PARET, Gordon A. CRAIG and Felix GILBERT, Princeton: Princeton University Press, 1986, p. 3

72 Harry R. YARGER, Strategic Theory for the 21st Century: The Little Book on Big Strategy,http://www.strategicstudiesinstitute.army.mil/pdffiles/PUB641.pdf, site accessed January 17, 2009 p. 3.

73 Ibidem, p. 7.74 Ibidem, p. 10.75 Ibidem, p. 11.76

Idem77 Idem78 Idem
http://www.strategicstudiesinstitute.army.mil/pdffiles/PUB641.pdfhttp://www.strategicstudiesinstitute.army.mil/pdffiles/PUB641.pdf


19/106

In termeni de strategie, un razboi total necesita o startegie totala. Conform lui Raymond Aron,

o startegie totala este acea strategie care tinteste cucerirea decisiva a fortelor armate inamice,

pentru a dicta o pace victorioasa inamicului dezarmat.79 O strategie totala, conform definitiei

lui Aron, necesita distrugerea capacitatilor inamicului de a purta un razboi in mod eficient si

impunerea unei paci dictate, care exclude orice fel de compromis(capitulare

neconditionata).80 Aceasta definitie se aliniaza scopului anterior mentionat al razboiului total,

asa cum a fost el definit.

Pentru a trage concluziile acestei sectiuni a capitolului ar trebui sa avem in vedere urmatoarele:

1. Razboiul reprezinta o actiune politica in care forta este folosita pentru a obliga

oponentul sa indeplineasca dorinta unei anumite entitati. Razboiul este purtat pentru un

obiectiv politic si inceteaza atunci cand obiectivul este atins.

2. Razboiul total este o specie de razboi prin care o anumita entitate tinteste distrugere

fara putinta de reparatie a unuia sau mai multor elemente de putere ale inamicului cu scopul de

a-l obliga(pe inamic) sa indeplineasca vointa acelei entitati.

3. Strategia reprezinta legatura intre actiune politica si actiune politica. Strategia

reprezinta arta si stiinta de a aplica, dezvolta si coordona resursele in scopul indeplinirii

obiectivelor politice.

3. Un cadru de analiza

Dupa cum am mentionat in introducerea la aceasta lucrare, voi analiza Al Doilea Razboi din

Golf printr-o dubla perspectiva, cea a realismului politic si cea a razboiului total, pentru a-mi

demonstra ipoteza. Este, asadar, nevoie de un cadru de analiza pentru a integra cele doua

perspective si a face ca rezultatele acestei cercetari sa aduca un rezultat cu insemnatate. Uncadru de analiza care foloseste atat realismul politic cat si teoriile razboiului total nu separa

razboiul de implicatiile sale politice si permite o analiza temeinica a subiectului in cauza.

Voi folosi, asadar, realismul pentru a clarifica urmatoarele aspecte: in primul rand, care a fost

rationalitatea razboiului, ce au sperat SUA sa obtina prin cucerirea Irakului si eliminarea

regimului Hussein, de ce a fost ales Irakul ca o tinta si relevanta pe care acest stat o avea in

79 Raymond ARON,Peace and War: A Theory of International Relations, p.3080 Ibidem, pp 26-27


20/106

politica externa a SUA in zona Orientului Mijlociu. Aceasta partea va avea in vedere, practic,

partea politica a razboiului.

Pentru a stabili daca Al Doilea Razboi din Golf se califica drept razboi total voi lua in

considerare obiectivul urmarit de catre SUA in razboiul impotriva Irakului, ce elemnte de

putere au tintit Statele Unite in Irak, mijloacele folosite si, in final, ce fel de pace a incheiat

razboiul.

Capitolul II

Strategia Generala a SUA, Orientul Mijlociu si Irakul

Al doilea capitol al acestei lucrari priveste strategia generala a SUA de dupa 11 Septembrie

2001 si implicatiile acesteia in orientul mijlociu in general si in Irak in particular. Pentru a

intelege implicatiile strategiei generale americane in Orientul Mijlociu dupa 2001, noua


21/106

strategie generala (cea de dupa 2001) ca fi pusa in contrast cu cea veche. Vor exista referiri la

implicari anterioare ale SUA in regiune pentru a sublinia importanta Orientului Mijlociu in

strategia generala a SUA dar si pentru a oferi o explicatie istorica si geopolitica pentru

scopurile strategice ale SUA in aceasta zona. Scopul acestui capitol este de a clarifica

urmatoarele puncte: care au fost scopurile strategiei generale a SUA in Orientul Mijlociu, in

general, si in Irak, in particular, dupa 2001 si cum difera ele de cele anterioare, care era

importanta Irakului in strategia generala a SUA legata de zona Orientului Mijlociu si daca noua

strategie generala americana(cea de dupa 2001) pune bazele unui razboi total. Pe cale de

consecinta, capitolul este impartit in patru sectiuni: prima sectiune va fi o scurta trecere in

revista a politici americane fata de Orientul Mijlociu in general, a doua sectiune va analiza

politica externa a SUA fata de Irak inaintea razboiului din 2003, a treia sectiune se va ocupa de

strategia generala a SUA dupa 11 Septebrie 2001 si implicatiile acesteia in Orientul Mijlociu,

in tmp ce a patra sectiune este dedicata concluziilor.

1. Statele Unite si Orientul Mijlociu: Consideratii Istorice si Geopolitice

Aceasta sectiune va trata rolul avut de Orientul Mijlociu in politica externa a SUA. Va consta

intr-o scurta expunere a unor fapte istorice si interese poltice relevante in stabilirea rolului avut

de Orientul Mijlociu in strategia generala a SUA, incepand cu 1945 si continuand pana in

2003.

Orientul Mijlociu este definit in termeni geopolitici: in termeni geografici este format din

partea de Vest a Asiei si include Peninsula Arabica, Israelul, Libanul, Siria, Turcia, Iranul,

Afganistanul, Pakistanul, Uzbekistanul, Tadjikistanul, Kirgistanul si Armenia.81 Din punct de

vedere politic si cultural se poate vorbi despre o regiune mult mai vasta care ar include Egiptul,

tarile Magrebului si Sudanul, zona definita din punct de vedere geopolitica drept Orientul

Mijlociu Largit.82

Din punct de vedere geopolitic, Orientul Mijlociu este important deoarece are rolul uni liant

intre bazinul Mediteranean, Africa si Asia. In consecinta, cine controleaza Orientul Mijlociu isi

poate proiecta puterea si influenta in Asia, Africa si Europa. Mai mult, incepand cu 1869,

bazinul Mediteranean si Oceanul Indian sunt legate de Canalul Suez, facand comunicatiile intre

81http://worldatlas.com/webimage/countrys/me.htm, site accessed February 10, 2009.82http://www.meib.org/documentfile/040213.htm, site accessed February 10, 2009
http://worldatlas.com/webimage/countrys/me.htmhttp://worldatlas.com/webimage/countrys/me.htmhttp://www.meib.org/documentfile/040213.htmhttp://www.meib.org/documentfile/040213.htmhttp://www.meib.org/documentfile/040213.htmhttp://worldatlas.com/webimage/countrys/me.htmhttp://www.meib.org/documentfile/040213.htm


22/106

Europa si Asia mult mai usoare si rapide, permitand in acelasi timp un mai rapid transport al

bunurilor si o mult mai eficienta proiectare a puterii dinspre Europa spre Asia. Orientul

Mijlociu este important si din punct de vedere economic prin faptul ca detine cele mai mari

rezerve cunoscute de petrol din lume: aproape 800 de miliarde de barili de petrol.83

In ciuda bogatiei in petrol regiunea Orientului Mijlociu s-a confruntat si se confrunta cu

probleme economice.84 Din punct de vedere politic regiunea a fost caracterizate de instabilitate

si conflicte inca de la aparitia statelor moderne in acea regiune, la sfarsitul Primului Razboi

Mondial.85 Aceasta instabilitatea a rezultata, pe de-o parte, din aparitia unor ideologii poltice

radicale(cum ar fi pan-Arabismul si fundamentalismul Islamic) si, pe de alta parte, din anumite

probleme mai vechi(un bun exemplu fiind rivalitatea dintre dinastia Al Saud si dinastia

Hashemita pentru controlul regiunii), din rivalitatea etnica dintre Arabi si Iranieni(persani) dar

si din cea religioasa dintre Siiti si Suniti.86

Statele Unite ale Americii au fost pentru prima data implicate in direct in treburile Orientului

Mijlociu la inceputul secolului al XX-lea, intre 1801 si 1805, in ceea ce a ramas cunoscut in

istorie ca Primul Razboi Barbar.87 Regiunea in intregul sau a devenit una dintre prioritatile

SUA in 1954 cand Regatul Arabiei Saudite si Statele Unite ale Americii au pus in aplicare un

angajament informal prin care Regatul intra sub protectia SUA, in schimbul accesului la

vastele sale rezerve de petrol.88 Totusi, parteneriatul dintre SUA si Arabia Saudita nu poate fi

judecat in termenii simplisti ai schimbului petrol-securitate deoarece ambele state impartaseau

scopuri si interese comune legate de restrangerea influentei Sovietice in zona. 89Parteneriatul

facea parte dintr-un plan mai larg de inlocuire a influentei britanice in zona cu cea americana,

inlocuire cauzata de slabiciunea generala a Marii Britanii dupa Al Doilea Razboi Mondial si

decaderea imperiului sau colonial.90

83http://www.eia.doe.gov/pub/oil_gas/petroleum/analysis_publications/oil_market_basics/Sup_image_Reserves.htm, site accessed site accessed February 10, 2008, data relevant for 2005

84 Graham E. FULLER, The Youth Factor: The New Demographics of the Middle East and the Implications for U.S. Policy, The Brookings Project on U.S. Policy Towards the Middle East,http://www.brookings.edu/fp/saban/fuller20030601.pdf, site accessed February 10, 2008, p. vi and pp. 16-17.

85 Efraim KARSH, Why the Middle East Is So Volatile? http://www.meforum.org/article/51, Middle EastQuarterly, Vol. 7, No. 4.

86 Ibidem87 http://www.globalpolicy.org/empire/history/interventions.htm, site accessed February 10, 200988 Andrew J. BACHEVICH, The Real World War IV The Wilson Quarterly, Vol. 29, No.1, Winter 2005, p.

4089 Rachel BRONSON, Thicker than Oil: Americas Uneasy Partnership with Saudi Arabia, Oxford, New

York, Oxford University Press 2006, pp. 2-390 Peter CALVOCORESSI, Politica Modiala dupa 1945, traducere de Simona Ceausu, Bucuresti, EdituraAllfa 2000, p. 341
http://www.eia.doe.gov/pub/oil_gas/petroleum/analysis_publications/oil_market_basics/Sup_image_Reserves.htmhttp://www.eia.doe.gov/pub/oil_gas/petroleum/analysis_publications/oil_market_basics/Sup_image_Reserves.htmhttp://www.eia.doe.gov/pub/oil_gas/petroleum/analysis_publications/oil_market_basics/Sup_image_Reserves.htmhttp://www.brookings.edu/fp/saban/fuller20030601.pdfhttp://www.meforum.org/article/51http://www.globalpolicy.org/empire/history/interventions.htmhttp://www.eia.doe.gov/pub/oil_gas/petroleum/analysis_publications/oil_market_basics/Sup_image_Reserves.htmhttp://www.eia.doe.gov/pub/oil_gas/petroleum/analysis_publications/oil_market_basics/Sup_image_Reserves.htmhttp://www.brookings.edu/fp/saban/fuller20030601.pdfhttp://www.meforum.org/article/51http://www.globalpolicy.org/empire/history/interventions.htm


23/106

Odata cu inceputul Razboiului Rece, Orientul Mijlociu a devenit un spatiu important al

rivalitatii dintre cele doua super-puteri, atat SUA cat si Uniunea Sovietica concurand pentru

influenta si putere in aceasta regiune.

In anii 50, cand Razboiul Rece se afla in prima sa perioada fierbinte, Statele Unite au urmarit

atingerea a doua scopuri aparent incompatibile: pe de-o parte au cautat sa elimine prezenta

britanica in zona iar pe de alta parte au cautat sa foloseasca ramasitele fostului Imepriu

Colonial Britanic pentru a crea o structura prin care sa restranga expansiunile Sovietice

viitoare.91 Implicarea SUA in regiune se baza deja pe criteriul economiei de forte, cu un

profil discret al prezentei Americane in regiune si cu interventii directe doar in situatii in care

acestea erau considerate inevitabile.92 Politica externa a SUA in regiune avea ca principale

coordonate mentinerea stabilitatii politice a regiunii, accesul la vastele rezerve de petrol, pacea

si oprirea URSS din a-si extinde influenta in aceasta zona a lumii. Statele Unite au sustinut

apararea natiunilor locale, au pus in scena numeroase operatiuni sub acoperire si au pus la

punct organizatii de aparare colectiva.93

Statele Unite au inceput sa preia rolul dominant in regiune al Marii Britanii in 1953, cand a

organizat o lovitura de stat pentru a-l inlatura de la putere pe premierul comunist al Iranului,

Dr. Mohammed Mossdecq, alea carui actiuni amenintau intreaga balanta de putere in regiune.

Exista ca actiunile sale(nationalizarea industriei lucrative a petrolului) si sprijinul primit de

Iran din partea comunistilor iranieni vor aduce Iranul in sfera de influenta Sovietica.94

Poliica crearii unei organizatii de securitate bazate pe securitate colectiva in Orientul Mijlociu

nu a avut foarte mult succes deoarece majoritatea statelor arabe din regiune au considerat acest

fel de organizatie ca un intrument pentru apararea intereselor occidentale in zona, respinganaceasta intiativa inca de la bun inceput. Oraganizatia de Aparare a Orientului Mijlociu (The

Middle Eastern Defense Organization MEDO) care a esuat in a se materializa si a fost

inlocuit cu Pactul de la Bagdad, o initiativa Americana menita a aduce impreuna puterile

Occidentale( SUA si Marea Britanie) si un grup de tari arabe format din Irak, Turcia, Pakistan

91 Henry KISINGER,Diplomatia, traducere Mircea Stefancu si Radu Paraschivescu, Bucuresti, Editura BICALL, 2002, p. 460

92

Andrew J. BACHEVICH, The real World War IV, p. 4093 Ibidem, p. 4194 Peter CALVOCORESSI,Politica Mondiala dupa 1945, pp. 407-410


24/106

si Iran.95 Aceasta intiativa a intampinat o rezistenta hotarat din partea altor state arabe din

regiune ca Arabia Saudita, Egipt si Siria.96 Unele state din regiune(in special Egiptul si Siria)

aflate in trecut sub protectorat Britanic si Francez priveau SUA ca pe un alt stat Occidental

care nu dorea decat sa-si impuna dominatia asupra regiunii, alegand, din acest motiv, URSS-ul

ca aliat pentru a ecilibra balanta puterii in regiune dar si in schimbul ajutoarelor economice. 97

Acest lucru s-a intamplat in ciuda faptului ca, la inceput, Egiptul dorea sa profite de pe urma

pozitiei SUA in regiune pentru a-si consolida propria economie si putere.98

Sarcina de a mentine stabilitatea politica in regiune a fost inca una dintre sarcinile dificile

asumate de catre Statele Unite. Se poate spune ca era dificil deoarece sfarsitul celui de-Al

Doilea Razboi Mondial a adus cu sine sfarsitul imperiilor coloniale europene in regiune iar

fostele state supuse isi cautau independenta. Acest proces a inceput in 1945 si s-a sfarsit in

1971, odata cu declararea formala a independentei de catre statele mici din Golful Persic.99 Din

punct de vedre politic, aceasta perioada a adus cu sine nasterea pan-arabsimului si a dus la

reevaluarea vechilor rivalitati dintre statele arabe sau dintre familiile lor conducatoare. Spre

exemplu, Egiptul si Irakul isi doreau in anii 50 sa domine regiunea dar intre ele exista si o

disputa mai vechele, legata de controlul asupra locurilor sfinte ale Islamului, Mecca si

Medina.100 Un alt exemplu de instabilitate politica era rivalitatea dintre modernisti si

traditionalisti, ca si disputa mai veche dintre musulmanii Siiti si musulmanii Suniti.101

Mentinerea pacii si stabilitatii intr-un astfel de mediu tensionat necesita si inca mai necesita un

veritabil numar de echilibristica politica din partea SUA. In cautarea stabilitati, Statele Unite

au devenit din ce in ce mai suspicioase la adresa regimului secular-populist al lui Nasser(in

Egipt) dar si la adresa regimurilor nationaliste din tarile arabe sau Iran 102, preferand sa sustina

statele ale caror ambitii politice nu erau atat de vaste, desi, aceste state nu erau intotdeauna

conduse de regimuri democratice.

Un moment de cotitura in politica externa a SUA fata de Orientul Mijlociu a venit in 1956, in

timpul crizei Suezului. Ca raspuns la nationalizarea canalului Suez de catre Egiptul condus de

95 Ibidem, p. 41196 Ibidem, pp. 353-35597 Ibidem, p. 35698 Henry KISINGER,Diplomatia, p. 45999 Bernard LEWIS, The Middle East, New York, N.Y., Touchstone, 1995, pp. 357-358100 Peter CALVOCORESSI,Politica Mondiala dupa 1945, pp. 340-341101

Bernard LEWIS, The Middle East, p. 359102 Usama MAKDISI, Anti-Americanism in the Arab World: An Interpretation of a Brief History, Journalof American History, Vol. 89, No.2, September 2002, p. 539


25/106

Nasser, Franta, Marea Britanie si Israelul au planuit invazi Egiptului, pentru a rasturan

guvernul acestei tari si a recastiga controlul asupra canalului.103 Statele Unite au fost nevoite sa

intervina si sa condamne actiunea Frantei si Marii Britanii, deoarece URSS-ul amenintase ca in

cazul in care actiunile ostile la adresa Egiptului nu vor inceta isi va folosi arsenalul nuclear

impotriva statelor Occidentale.104 Criza Suezului a insemnat ca Orientul Mijlociu devenise

terenul de joaca a doua super-puteri si ca fostii stapani ai regiuni, Franta si Marea Britanie,

devenisera acum doar actori secundari in marele joc al Razboiului Rece.

Unul dintre pilonii politicii externe a SUA in privinta Orientului Mijlociu si un aspect

controversat al acestei politici este sprijinul acordat de catre Statele Unite statului Israel. SUA

au sustinut crearea statului Israel in 1945 cu intentia de a da evreilor de pe intreg cuprinsul

Europei o casa, avand in vedere deznodamantul celui de-Al Doilea Razboi Mondial si al

Holocaustului.105 In 1948 Statele Unite recunosc existenta de facto a statului Israel, exemplu lor

fiind urmat la scurt timp si de catre Uniunea Sovietica.106 Formarea statului Israel a fost

indelung contestat de catre statele arabe din Orientul Mijlociu, care au si purtat patru razboaie

majore cu statul nou-format in 1949, 1956, 1967 si 1973; in ciuda eforturilor acestor state si

sprijinului primit de ele din partea URSS Israelul a administrat infrangeri severe inamicilor

sai.107 Israelul a devenit o piesa de baza in politica americana in Orientul Mijlociu in timpul

Razboiului Rece incepand cu Razboiul de 6 Zile din 1967 atunci cand a reusit sa castige un

razboi prin intermediari, impotriva aliatilor URSS din regiune, Egipt si Siria, estompand

ambitiile sovietice in regiune.108 In cadrul delicatei balante de putere a Orientului Mijlociu,

existenta statului Israel a prevenit ascensiunea unui stat arab puternic care sa-si asume rolul de

hegemon in regiune.109 Ar trebui retinut si faptul ca parteneriatul americano-israelian nu a avut

la baza doar considerentele strategice ci si considerente de ordin moral si emotional.

Suportul neconditionat acordat de SUA Israelului s-a dovedit a fi o mare problema atunci candera vorba despre relatiile dintre Statele Unite si tarile arabe din regiune. Din punct de vedere

politic, perceptia de sustinere neconditionata acordata de catre SUA statului Israelian aliat

103 Henry KISINGER,Diplomatia, pp. 470-473104 Ibidem, pp. 474-479105 Peter CALVOCORESSI,Politica Mondiala dupa 1945, pp. 342-349106 Bernard LEWIS, The Middle East, p. 363107 Ibidem, p. 367108 John J. MEARSHEIMER and Stephen M. WALT, The Israel Lobby and U.S. Foreign Policy

http://ksgnotes1.harvard.edu/Research/wpaper.nsf/rwp/RWP06-011/$File/rwp_06_011_walt.pdf, p. 4109 Walter Russell MEAD, An American Grand Strategy: The Quest for Order in a Disordered World,World Policy Journal, Vol. 10, No. 1, Spring 1993, p. 30
http://ksgnotes1.harvard.edu/Research/wpaper.nsf/rwp/RWP06-011/$File/rwp_06_011_walt.pdfhttp://ksgnotes1.harvard.edu/Research/wpaper.nsf/rwp/RWP06-011/$File/rwp_06_011_walt.pdf


26/106

poate fi considerata un calcai al lui Ahile pentru politica externa americana fata de statele arabe

si musulmane din Orientul Mijlociu. Aceasta sustinere a condus la faimoasa criza a petrolului,

care a erupt in 1973, dupa Razboiul de Yom Kippur, atunci cand statele OAPEC(Organization

of Arab Petroleum Exporting Countries in traducere Oragnaizatia Statelor Arabe

Exportatoare de Petrol) au crescut pretul titeiului si au oprit pentru o scurta perioada de timp

livrarile catre SUA.110 Mai mult, actiunile si politicile Statelor Unite fata de Israel au instrainat

populatia statelor arabe. Membrii polpulatiei arabe din Orientul Mijlociu au ajuns sa nu aiba

incredere in in SUA si un puternic sentiment anti-american a luat nastere in decursul

timpului.111

Auto-prezentarea americana ca un intermediar cinstit in mediarea conflictului arabo-israelian

nu este luata in serios de catre opinia publica araba din cauza perceptie conform careia SUA

sunt partinitoare in favoarea Israelului. Argumentul care sustine acest punct de vedere spune ca

desi SUA pretind a fi adoptat o pozitie echidistanta in solutionarea conflictului arabo-israelian,

in fapt, Statele Unite favorizeaza Israelul.112 Ca un exemplu asupra acestui perceput dublu-

standard, sustinatorii argumentului mai-sus mentionat readuc in memorie actiunile americane

care au vizat intoarcerea in Israel a evreilor de pe teritoriul URSS si refuzul SUA de a

recunoaste refugiatilor palestinieni de a se intoarce in teritoriile ocupate de Israel, dupa 1967.113

Acest tip de rationament nu ia in calcul eforturile americane de incetare a conflictului arabo-

israelian, cum ar fi acordurile de la Camp David, din1982, care au pus capat starii de razboi

intre Israel si Egipt sau acordurile istorice de la Oslo, dintre Organizatia pentru Eliberarea

Palestinei( OEP- PLO in limba engleza), din 1983. De asemenea, trebuiesc luate in considerare

si esecurile statelor arabe in procesul de pace precum si esecurile lor privind problemele

domestice.114 In cazul conflictului insraeliano-palestinian, spre exemplu, tarile arabe din Golf

au facut servicii vocale cauzei palestiniene dar rareori si-au dus la indeplinire promisiunie.

Au stat departe de negocierile de la Camp David si au asteptat fara a face nimic in perioadapremergatoare acordurilor de la Oslo.115

110 Peter CALVOCORESSI,Politica Mondiala dupa 1945, pp. 380-381111 Usama MAKDISI, Anti-Americanism in the Arab World: An Interpretation of a Brief History, pp. 552-

556112 Eric WATKINS, The Unfolding U.S. Policy in the Middle East International Affairs, Vol. 73, No. 1,

January 1997, p. 1113 Mahmood MONSHIPOURI, The Paradoxes of U.S. Policy in the Middle East, Middle East Policy, Vol.

9, No. 3, September 2002, p. 68114 Anthony H. CORDESMAN, Arab-U.S. Strategic Cooperation: A Net Assessment, Middle East Policy,

Vol. 9, No. 4, December 2002, pp. 46-48115 Anthony H. CORDESMAN, Arab-U.S. Strategic Cooperation: A Net Assessment, Middle East Policy,Vol. 9, No. 4, December 2002, p. 49


27/106

In anii 70 prioritatile politicii externe a SUA erau urmatoarele: prevenirea conflictelor armate,

acordarea de sprijin Israelului, acordarea de sprijin regimurilor arabe moderate ca o

metereaza in calea fortelor radicale116, cooperarea economica si ajutorul umanitar pentru

refugiatii din precedentele conflicte armate din regiune.117 Pana in 1979, cele mai notabile

eveniment privind Orientul Mijlciu in decursul acelei decade au fost Razboiul de Yom Kippur,

Criza Petrolului care a lovit imediat dupa razboi, inceputul razboiului civil din Liban in 1975 si

procesului de pace dintre Israel si Egipt. Statele Unite puteau, de asemenea, conta pe un nou

aliat in regiune, Egiptul, care, in 1972, cu un an inainte de Razboiul de Yom Kippur, renuntase

la parteneriatul cu Uniunea Sovietica si, dupa razboi, a ales Statele Unite ca nou partener si

protector.118

Anul 1979 a reprezentat un nou moment de rascruce in politica externa a Statelor Unite fata de

Orientul Mijlociu: Revolutia Islamica din Iran si rasturnarea regimului Shahilor in Iran de catre

suporterii Aiatolahului Siit Ruhollah Khomeini. Revolutia Islamica Iraniana a fost cauzata pe

de-o parte de natura opresiva a regimului Shahilor iar pe de alta parte de esecul modernizari

impuse societatii, altfel traditionale, iraniene, de la varf, de catre Shah. 119 Revolotia Islamica a

fost un eveniment capital in Orientul Mijlociu deoarece a reprezentat o rupere de formele

traditionale ale miscarilor revolutionare arabe, caracterizate prin faptul ca erau inspirate de

nationalismul de tip occidental si de Marxism. Conducatorii Revolutiei islamice au folosit

simboluri traditionale ale Islamului pentru a obtine sprijinul populatiei si au respins complet

ideologiile occidentale, fie ele de dreapta sau de stanga, considerandu-le instrumente ale

raspandacilor necredinciosi.120 Scopul formal al revolutiei din Iran era indepartarea de toate

acumularile straine si necredincioase care fusesera impuse Musulmanilor in perioada de

dominatie si influenta straina si sa restaurarea ordinii islamice, adevarate si divine.121

Impactul revolutiei din Iran asupra politicii externe a SUA a fost unul major. In primul rand a

eliminat un factor de legatura in strategia americana de restrangere a influentei rusesti si

mentinere a balantei de putere in regiune. In al doilea rand, a adaugat inca o amenintare la

116 Harold H. SAUNDERS, U.S. Interests and Goals in the Middle East, MERIP Reports, No. 70,September 1978, pp. 12-13

117 Ibidem, p. 13118 Martin MCCAULEY,Rusia, America si razboiul rece, traducere de Mihaela Barba, Iasi, Editura Polirom,

1999, p. 83119

Peter CALVOCORESSI,Politica Mondiala dupa 1945, pp. 410-412120 Bernard LEWIS, The Middle East, p. 377121 Ibidem, p. 377


28/106

adresa intereselor americane si occidentale in regiune, avand in evdere ca noua putere

revolutionara avea intentia de a exporta revolutia in tarile invecinate, unele dintre acestea

avand o importanta populatie siita. Une dintre consecintele imediate ale Revolutiei Islamice a

fost atacarea Ambasadei SUA la Teheran de catre studenti Islamisti si luarea prizonieri a

diplomatilor americani de catre nou regim.

In 1982 Israelul a intervenit in razboiul civil care diviza Libanul ai ameninta securitatea

Israelului deoarece, in sudul Libanului, Organizatia pentru Eliberarea Palestinei si alte

organizatii militare isi stablisera baze de operatiuni. Statel Unite au trimis Marina Militara cu

rol de mentinere a pacii si a bombardat bazele teroristilor din Liban.122 Grupul terorist

Hezbollah a replicat prin comiterea unuia dintre primele atentate sinucigase cu bomba

impotriva Statelor Unite, aruncand in aer cazarma folosita de trupele americane si franceze de

mentinere a pacii din Beirut.123

In 1980, un nou razboi izbucneste in zona Oreientului Mijlociu, de aceasta data, in zona

Golfului Persic, prin invazia Iranului de catre Irak. Razboiul dintre Iran si Irak a durat pana in

1988 cu Statele Unite sustinand ambele parti: pe de-o parte SUA ajutau Irakul din teama ca

Iranul revolutionar sa ameninte delicata balanta de putere existenta in regiune, pe de alta,

americanii ajutau Iranul pentru a obtine eliberarea prizonierilor americani din aceasta tara,

aflati acolo inca de pe vremea Revolutiei Islamice.124 SUA s-au implicat direct in conflict

atunci cand au inceput sa protejeze petrolierele kuwaitiene de posibile atacuri iraniene.

Motivele unei interventii directe au fost multiple: s-a descoperit ca Uniunea Sovietica facuse

deja o propunere Kuwaitului pentru re-pavilionarea petrolierelor sale125; in al doilea rand,

Statele Unite aveau nevoie sa-si reafirme influenta in regiune, diminuata de revolutia din Iran

si retragerea din Liban; in al treilea rand, Iranul isi crescuse prezenta militara in Golf prin

amplasarea unor baterii anti-racheta de provenienta chinezeasca, plasarea extensiva de mineanti-nava si crearea unei ramuri maritime a Garzilor Revolutionare; in al patrulea si ultimul

rand, deoarece administratia Reagan a ajuns la concluzia ca marina Iraniana nu reprezenta o

amenintare serioasa la adresa marinei americane(US Navy).126Fortele americane desfasurate in

122 Peter CALVOCORESSI,Politica Mondiala dupa 1945, pp. 392-393123 Paul JOHNSON, O Istorie a lumii moderne: 1920-2000, traducere de Luana Schidu, Bucuresti, Editura

Humanitas 2003, p.666124 Peter CALVOCORESSI,Politica Mondiala dupa 1945, pp. 417-418125 Joe STORK, Reagan Re-Flags the Gulf, MERIP Middle East Report, No. 148, Re-Flagging the Gulf,

September October 1987, p. 4126 Anthony H. CORDESMAN and Abraham WAGNER, Iran-Iraq War 1980-1988,http://www.csis.org/media/csis/pubs/9005lessonsiraniraqii-chap09.pdf, site accesat 10 Februarie 10, 2009
http://www.csis.org/media/csis/pubs/9005lessonsiraniraqii-chap09.pdfhttp://www.csis.org/media/csis/pubs/9005lessonsiraniraqii-chap09.pdf


29/106

golf, formate din 35 de nave, puscasi marini si trupe speciale, au avut rolul unei forte de

descurajare a atacurilor iraniene asupra convoaielor de petroliere care tranzitau Golful Persic

si, in unele ocazii ca forte de interventie asupra unor forte navale iraniene sau instalatii care

constituiau o amenintare pentru navigatie sau atacasera nave in Golf. O fregata americana a

fost grav avariata in urma unui atac aerian irakian in care s-au folosit rachete de tip Exocet;

este inca neclar daca a fost un incident premeditat, in ciuda faptului ca guvernul irakian si-a

prezentat in mod oficial scuzele pentru incident.127

In 1986 aviatia militara si marina Statelor Unite au atacat Libia ca pedeapsa pentru atacul

terorist asupra unui club de noapte din Germania, popular printre soldatii americani. 128 In afara

de aceasta serie de interventii directe in razboiul iraniano-irakian si atacurile de pedepsire

impotriva Libiei, Statele Unite au oferit asistenta luptatorilor mujahedini din Afganistan care

purtau un razboi de gherila impotriva invaziei Uniunii Sovietice.

Anii 80 au adus ascensiunea terorismului islamic fundamentalist organizat in grupari ca

Hezbollah si Hamas. Hezbollah este o grupare terorista libaneza fondata de catr grupurile siite,

care a fost creata in 1982 pentru a lupta impotriva interventiei israeliene in Liban si care avea

ca principal scop crearea unui stat musulman, dupa modelul teocratic al Iranului. Organizatia

primeste sprijin activ si fonduri din partea guvernelor Iranului si Siriei; Hezbollah si-a asumat

responsabilitatea pentru atacul terorist din 1983, asupra cazarmei puscasilor marini americani

din Beirut.129 Hamas reprezinta o aripa a ramurii palestiniene a organizatiei politice radicale

Fratia Musulmana si a fost creat in 1987; scopul sau este crearea unui stat islamic palestinian si

distrugerea statului Israel. Hamas a primit fonduri de la statul iranian, expatriati palestinieni,

cetateni sauditi si diverse alte surse. Gruparea nu a atacat inca in mod direct cetatenii sau

interesele SUA dar nu discrimineaza in atacurile impotriva Israelului, printre vicimele sale

aflandu-se si cetateni ai tarilor occidentale, alaturi de cetatenii israelieni.130 Dezvoltareagrupurilor teroriste in Orientul Mijlociu a complicat substantial procesul de pace israelino-

palestinian deoarece aceste organizatii tinteau nu numai Israelul ci si miscare seculara

palestiniana- Organizatia pentru Eliberarea Palestinei.

127 Ibidem.128

Peter Calvocoressi,Politica Mondiala dupa 1945, p. 398.129http://www.cfr.org/publication/9155/, site accessed February 10, 2008.130http://library.nps.navy.mil/home/tgp/hamas.htm, site accessed February 10, 2008
http://www.cfr.org/publication/9155/http://www.cfr.org/publication/9155/http://www.cfr.org/publication/9155/http://library.nps.navy.mil/home/tgp/hamas.htmhttp://library.nps.navy.mil/home/tgp/hamas.htmhttp://www.cfr.org/publication/9155/http://library.nps.navy.mil/home/tgp/hamas.htm


30/106

In 1981 procesul de pace arabo-israelian, gazduit de catre SUA, la Camp David, a primit o grea

lovitura131 prin asasinarea presedintelui egiptean Anwar El-Sadat de catre membrii unei grupari

fundamentaliste radicale( Jihadul Islamic Egiptean), in timpul unei parade militare. Interventia

israeliana in Liban si ciocnirile ulterioare cu Siria au dus la incetinirea procesului de pace in

anii 80. Conflictul israeliano-palestinian a capatat noi dimensiuni in 1987 cand a inceput

prima Intifada, o rascoala a tinerilor palestinieni impotriva ocupatiei israeliene in Cisiordania si

Fasia Gaza. Miscarea era departe de a fi una spontana, prima Intifada fiind coordonata de la

Tunis de catre conducerea Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei.132 Prima Intifada a durat

pana in 1993 cand au fost semnate acordurile de la Oslo intre Israel si Organizatia pentru

Eliberarea Palestinei.

Anii 80 au fost o perioada dificila pentru strategia generala si politica externa a SUA in

Orientul Mijlociu: pe de-o parte SUA trebuia sa demonstreze ca relativa slabiciune din anii 70

fata de Uniunea Sovietica disparuse si ca aveau posibilitatea de a garanta o prezenta solida in

regiune, de a oferi protectie aliatilor si de a-si descuraja inamicii. Pe de alta parte, Statele Unite

trebuiau sa dea continuitate eforturilor de a pune capat conflictului arabo-israelian care

cuprindea regiunea. Conflictul din Liban si razboiul dintre Iran si Irak au facut ca SUA sa-si

implice fortele militare in regiune pentru a se asigura ca niciun stat nu are posibilitatea de a

castiga statutul de hegemon regional. Mai mult, conflictul arabo-israelian a pus SUA intr-o

situatie dificila, eforturile sale de a incheia conflictul fiind fiind puse in umbra de perceptia

lumii arabe ca intentia americana este de a avantaja Israelul. Au existat si o serie de succese in

aceasta perioada, cele mai importante fiind formarea unui parteneriat puternic cu Egiptul,

stavilirea ambitiilor Iranului in Orientul Mijlociu si folosirea razboiului din Afganistan pentru a

slabi Uniunea Sovietica. Au existat si esecuri rasunatoare, cum ar fi operatiunea trupelor

speciale, cu numele de cod Desert One, prin care se urmarea eliberarea diplomatilor

americani prizonieri in Iran.133

Anii 90 au adus o serie de schimbari importante in Orientul Mijlociu. Disparitia comunismului

in Europa si caderea Uniunii Sovietice, in 1991, insemnau ca Statele Unite raman singura mare

putere din regiune. Victoria rapida di

Date post:	07-Apr-2018
Category:	Documents
Upload:	rmnnicu
View:	235 times
Download:	1 times

Al+Doilea+Război+din+Golf+-+Un+Caz+de+Razboi+Total

Documents