Adolf Hitler a fost lider al Partidului Muncitoresc German Na ional-Socialist, cancelarț al Germaniei din 1933, iar din 1934 conducător absolut al Germaniei, a fost unul din cei mai cruzi dictatori din istoria omenirii. Ajuns la putere în 1933, liderul mi cării naziste Hitler a șdus o politică de pregătire i de șdeclan are a celui de Al Doilea șRăzboi Mondial, precum i de șpunere în aplicare a unui plan na ionalist i rasist de ț șexterminare în masă a evreilor i șaltor "indezirabili" din Europa, precum i de lichidare a șadversarilor politici din Germania.

În coala primară, Adolf Hitler a fost un șelev bun. Însă la gimnaziu, în Linz, nu s-a remarcat. Potrivit dascălilor lui, a fost „un elev inteligent, dar fără nicio dorin ă de țmuncă”. Nu îi plăceau tiin ele naturale i ș ț șmatematica, era înclinat mai mult către artă. În 1907, la 18 ani, Adolf avea ambi ii să țdevină un pictor, ca marii lui idoli. După moartea părin ilor, s-a mutat țîn 1907 la Viena, unde a încercat să se înscrie la Academia de Arte Frumoase, dar nu a reu it să treacă examenele de șadmitere. Moartea mamei sale (21 decembrie 1907) l-a marcat mult. După cum afirma el însu i, „Klara Hitler a fost singura șfemeie pe care am fost în stare să o iubesc”. Dovada poate fi un poem scris în memoria mamei sale. Timp de ase ani a dus o via ă ș țmizeră în cele mai sărace cartiere ale ora ului, singura sursă de venit fiindu-i șilustratele cu diferite clădiri din Viena, pe care le picta i vindea în cafeneleș .

La Viena a luat contact cu concep iile țextremiste pe care avea să le pună în aplicare după ce a devenit cancelar al Germaniei. Printre precursorii ideologici, autori ai unor teorii i șdiscursuri ovine, antisemite, rasiste șcare l-au influen at au fost ideologul țantisemit, rasist, ocultist i șescroc Jörg Lanz von Liebenfels, cavalerul Georg Ritter von Schönerer, liderul „Mi cării Pangermane, o grupare șpolitică na ionalist- ovină, i primarul ț ș șVienei, Karl Lueger, fondatorul unui partid cre tin de orientare virulent șantisemită. Exasperat de ceea ce el, Hitler, percepea a fi văzut în Viena o „babilonie de rase”, a emigrat în mai 1914 în Germania, stabilindu-se la München, pe care îl considera ora ș„cu adevărat german”.

Hitler admirase de mult timp Germania i, șîn timpul primei conflagra ii mondiale, a țdevenit un na ionalist german. Cetă enia ț țgermană a ob inut-o însă abia în 1932. A țfost elogiat pentru vitejie pe front de comandantul său. Capitularea Germaniei în noiembrie 1918 a reprezentat pentru Hitler, ca i pentru cercuri largi germane șde orientare conservatoare i șultraconservatoare, un oc. Aidoma șmultor na ionali ti, Hitler a crezut ferm ț șîn „legenda înjunghierii pe la spate”, care, în esen ă, acredita ideea că acea țcapitulare ar fi fost opera for elor țpolitice de stânga, de orientare marxistă. În jargonul extremi tilor de dreapta, șprecum i al lui Hitler i al na ional-ș ș țsociali tilor (nazi tilor), oamenii politici ș șgermani care s-au decis pentru capitulare în Primul Război Mondial  i pentru șabolirea monarhiei în Germania, îndeosebi social-democra ii, au fost țporecli i ț „criminalii din Noiembrie”

Ideologia nazismului s-a bazat ini ial pe idei preluate de la unii teoreticieni rasi ti ț șcare, la sfâr itul secolului al XIX-lea, lansaseră conceptele rasa ariană, puritatea șrasei. Conform acelor idei, omenirea ar fi fost alcătuită în baza unei ierarhii valorice a raselor, iar via a reprezenta numai „supravie uirea adaptabililor”. Poporul ț țgerman era considerat superior, parte din „rasa ariană” i îi revenea sarcina de a șmen ine puritatea rasei i de a subordona rasele inferioare: evreii,  iganii, slavii  i ț ș ț șrasele de culoare. Hitler considera comunitatea evreiască drept un cancer care distrugea trupul Germaniei. Hitler era convins că: „Alterarea sângelui i șdeteriorarea rasei reprezintă singurele cauze care explică declinul civiliza iilor țstrăvechi. Niciodată războiul nu a ruinat na iunile. În această lume, cine nu este țde origine sănătoasă poate fi considerat pleavă”.

 Încă de la începutul carierei sale politice Hitler a fost con tient de capacitatea de influen ă a ș țpropagandei. În aprilie 1930 l-a desemnat pe Joseph Goebbels ca ef al aparatului de propagandă pe tot șteritoriul Germaniei. Nazi tii au folosit cu succes noile tehnici moderne de îndoctrinare i propagandă, ș șafi ele electorale i radioul, în toată perioada dintre puciul lui Hitler e uat în München (1923) i ș ș ș șacapararea puterii de stat în 1933. Au fost închiriate avioane i automobile de lux pentru deplasarea mai șrapidă a lui Hitler în cât mai multe locuri, în cadrul campaniilor electorale. În cele din urmă nazi tii au șob inut rezultatele scontate în alegerile din 1930 i din iulie 1932ț ș În scurt timp nazi tii au preluat toate func iile de conducere, atât în parlamentul central i cele ș ț șregionale, cât i în economie. În martie 1933 Hitler s-a hotărât să propună noului parlament ș Legea de împuternicire , care prevedea înlăturarea procedurilor i legisla iei parlamentare i transferul puterii ș ț șdepline cancelarului  i guvernului său, prin asumarea de prerogative dictatoriale. Cu ajutorul mul imii ș țadunate în stradă i a terorii instaurate de „Batalioanele de Asalt” sau ș SA (Sturmabteilung) i a celeilalte șorganiza ii paramilitare, ț SS (Schutzstaffel, „E alonul de protec ie”), legea a fost adoptată cu 444 de ș țvoturi favorabile i 94 contra. S-a deschis astfel calea spre dictatura totalitară.ș

Împingerea Germaniei în război a fost, de fapt, primul semn al începutului sfâr itului șHitler. Cu toate victoriile de început dintre anii 1939-1941, Hitler i conducerea șmilitară a Germaniei au făcut marea gre eală de a- i subestima inamicii, Marea ș șBritanie  i Uniunea Sovietică, precum i gre eala de a începe un război pe două ș ș șfronturi, cu aceste două puteri. Orbit de succesele înregistrate de „războiul fulger” (Blitzkrieg), Hitler a dat semnalul Opera iunii Barbarossa, care prevedea ținvadarea Uniunii Sovietice printr-o campanie rapidă, înainte de venirea iernii. Invazia a început la 22 iunie 1941. Hitler prime te o nouă lovitură în luna decembrie a șaceluia i an prin intrarea în război a Statelor Unite ale Americii. Înver unarea ș șsovieticilor, noroiul, apoi năme ii i frigul iernii au oprit înaintarea Germaniei. Hitler a ț șrămas convins că victoria finală era posibilă, ceea ce dovede te că- i pierduse ș șclarviziunea militară ce îl caracterizase la începutul războiului. În 1943, armata germană se afla în defensivă, pierzând ini iativa i, treptat, toate visurile lui Hitler s-ț șau sfâr it, lăsând în urmă o Europă distrusă i aizeci de milioane de victime.ș ș ș

La 30 aprilie 1945, în toiul ultimelor lupte grele în Berlin, când trupele sovietice se aflau la mică distan ă de țcancelaria Reich-ului, Hitler s-a sinucis, mu când o capsulă de cianură  i ș șîmpu cându-se. Trupul lui i cel al Evei ș șBraun (cu care se cununase în ziua precedentă şi care s-a sinucis simultan) au fost depuse în craterul unei bombe, stropite cu benzină de către Otto Günsche  i alte ajutoare șdin Führerbunker  i li s-a dat foc șcând Armata Ro ie se apropia i ș școntinuau bombardamentele. Înainte de a se sinucide, Hitler î i otrăvise șcâinele pentru a testa otrava.

Cunosc oameni care "citesc" la nesfârşit, carte după carte, slovă cu slovă, şi pe care totuşi nu i-aş numi "citiţi". E adevărat, au un bagaj mare de "cunoştinţe", dar mintea lor nu e capabilă să organizeze şi să înregistreze materialul pe care l-au acumulat. Le lipseşte arta de a deosebi într-o carte lucrurile necesare de cele fără de valoare, de a le reţine pe primele pentru totdeauna şi, dacă se poate, de a nici nu le vedea pe celelalte.

Ce baftă pe conducători că oamenii nu gândesc.

Sarcina propagandei constă în grija ca o idee să-şi câştige adepţi, fiind o încercare de a impune o doctrină asupra întregului popor.

Nu lupţi decât pentru ceea ce iubeşti.

Peste tot populaţia unei naţiuni este mai uşor coruptă în straturile de adâncime ale naturii ei emoţionale, decât în mod conştient sau voluntar şi, de aceea, în simplicitatea primitivă a minţii, cad victime mai degrabă minciunilor mari decât celor mărunte.

România este Antonescu! Şi este uimitor ce a putut face acest om din ţara sa în numai câteva luni!

Numai renunţarea la individualitate face posibilă supravieţuirea unei comunităţi... Ceea ce este alcătuit din carne şi sânge, nu poate să nu respecte aceste legi care îi determină experienţa, iar dacă spiritul omenesc se crede superior acestora, distruge exact substanţa care alimentează acel spirit.