Albert Camus - Caderea [ibuc.info].pdf

7/21/2019 Albert Camus - Caderea [ibuc.info].pdf

http://slidepdf.com/reader/full/albert-camus-caderea-ibucinfopdf 1/40



că eşti nespălat pe picioare 7i totuşi 'tilul, ca şi mătăsurile, poate ascunde, nu o dată,cine ştie ce ec#emă Mă m"ng"i spun"ndu-mi că, la urma urmei, nici cei ce se b"lb"ie nusunt neprihăniţi Aveţi dreptate, să mai cerem puţin rachiu de ienupăr

4 să staţi mult la Amsterdam? 3rumos oraş, nu-i aşa? 3ascinant? lată un ad(ectiv pecare nu l-am mai au#it de multă vreme 8ocmai de c"nd am plecat din Paris, şi sunt anide atunci $ar inima îşi are memoria ei, şi-mi amintesc foarte bine de frumoasa noastrăcapitală şi de cheiurile sale Parisul nu-i altceva dec"t o ilu#ie, un superb decor locuit depatru milioane de umbre Aproape cinci milioane, la ultimul recensăm"nt? Pesemne aumai făcut pui !u m-aş mira 5ntotdeauna am fost de părere că două sunt patimile de caresuferă concetăţenii noştri) ideile şi desfr"ul 7i acelea practicate, ca să #ic aşa, fără nici osocoteală 'ă ne ferim, de altminteri, să-i os"ndim& nu sunt singurii) +uropa întreagă seaflă în aceeaşi situaţie neori vise# la cele ce vor #ice despre noi istoricii de m"ine 5ntr-o singură fra#ă, vor putea spune totul despre omul modern) îi plăcea desfr"ul şi citea#iare

$upă o at"t de temeinică definiţie, subiectul va fi, dacă pot îndră#ni să spun aşa,epui#at 4lande#ii nu-s at"t de moderni Priviţi-i, nu s-ar putea spune că duc lipsă detimp Ce fac? +i bine, prea stimaţii domni aici de faţă trăiesc din munca acestor preastimate doamne At"t masculii c"t şi femelele sunt, de altminteri, nişte foarte burghe#ecreaturi, venite, ca de obicei, aici, din mitomanie sau din prostie 5n fond, pentru că auprea multă sau prea puţină imaginaţie $in c"nd în c"nd, domnii m"nuiesc cuţitul saurevolverul, dar să nu vă închipuiţi că o fac cu cine ştie ce tragere de inimă Aşa cere rolul,asta-i tot, dar sunt morţi de frică în timp ce trag ultimele cartuşe Acestea fiind #ise, îigăsesc mai morali dec"t pe ceilalţi, cei care ucid în familie, pe îndelete !-aţi băgat deseamă că societatea noastră e organi#ată în vederea acestui gen de asasinat? Aţi au#itvorbindu-se, desigur, de acei peşti mărunţi din r"urile bra#iliene care se năpustesc cumiile asupra înotătorului imprudent şi-l înfulecă în c"teva clipe, cu înghiţituri mici şilacome, nelăs"nd în urina lor dec"t un schelet bine curăţat? +i bine, asta-i şi organi#arealor *rei să duci o viaţă cinstită? 6a fel cu toată lumea? 'pui da, bineînţeles Cum aiputea să spui nu? 'traşnic2 *ei fi înfulecat Poftim o meserie, o familie, distracţiiorgani#ate 7i dinţişorii se înfig în carne, p"nă la os $ar sunt nedrept $e ce spunorgani#area lor? Căci, %a urma urmei e a noastră, a tuturor, şi fiecare se grăbeşte să-l înfulece pe celălalt

5n sf"rşit, iată că vine şi rachiul nostru 5n sănătatea dumneavoastră2 $a, gorila adeschis gura, spun"ndu-mi doctor 5n ţara asta toată lumea e doctor sau profesor 6eplace să-şi manifeste respectul, din bunătate şi din modestie 6a ei, cel puţin, răutateanu-i o instituţie naţională $e fapt nu sunt medic $acă vă interesea#ă, înainte de a veniaici eram avocat Acum sunt (udecător-penitent $ar îngăduiţi-mi să mă pre#int) 9ean-

1aptiste Clamence, sluga dumneavoastră 'unt fericit să vă cunosc *ă ocupaţi fără îndoială cu afacerile? Apro.imativ? +.celent răspuns2 7i (udicios) totul, în ceea ce nepriveşte, e apro.imativ *ă rog, îngăduiţi-mi să fac pe detectivul Aveţi apro.imativ v"rstamea, privirea atotştiutoare a omului de patru#eci de ani, care le-a vă#ut în viaţa luiapro.imativ pe toate, sunteţi apro.imativ bine îmbrăcat, adică îmbrăcat ca pe la noi, şiaveţi m"inile îngri(ite 'unteţi deci, apro.imativ, un burghe# $ar un burghe# rafinat3aptul că tresăriţi la au#ul sub(onctivului imperfect e o îndoită dovadă a culturiidumneavoastră) mai înt"i pentru că-l recunoaşteţi şi apoi pentru că vă supără la ureche 5n sf"rşit, pre#enţa mea vă amu#ă ceea ce, fără să mă laud, presupune din parteadumneavoastră o anume lărgime de vederi 'unteţi, deci, apro.imativ $ar ceimportanţă poate avea asta? Profesiunile mă interesea#ă mai puţin dec"t sectele

5ngăduiţi-mi să vă pun două întrebări, la care vă rog să nu-mi răspundeţi dacă le socotiţiindiscrete 'unteţi bogat? 5ntr-o oarecare măsură? !u 'unteţi, aşadar, ceea ce eunumesc un saducheu $acă n-aţi citit Sfânta Scriptură, recunosc că asta nu vă spunemare lucru $impotrivă? Cunoaşteţi, aşadar Sfânta Scriptură? :otăr"t lucru, mă



interesaţiC"t despre mine 9udecaţi şi dumneavoastră, prin statură, umeri şi faţă, despre care

mi s-a spus adesea că are o e.presie sălbatică, semăn mai cur"nd cu un (ucător derugbi, nu-i aşa? $ar, ţin"nd seama de felul meu de a vorbi, trebuie să recunoaşteţi că nu-mi lipseşte un anume rafinament Cămila din părul căreia a fost ţesut pardesiul pe care-lport suferea, fără îndoială, de r"ie& în schimb, am unghiile îngri(ite 7i eu am vă#ut multe în viaţa mea şi totuşi vă vorbesc deschis, fără nici o precauţie, doar pentru că-mi placefigura dumneavoastră 5n sf"rşit, în ciuda bunelor mele maniere şi a limba(ului meu ales,sunt un obişnuit al barurilor frecventate de marinarii din ;eedi(< !u vă mai străduiţi săghiciţi2 Meseria mea are două feţe, ca şi omul, în general *-am mai spus, sunt (udecător-penitent n singur lucru e simplu în ca#ul meu) sunt sărac $a, am fost bogat, nu, nu mi-am împărţit averea cu alţii Ce dovedeşte asta? Că şi eu eram un saducheu Au#iţisirenele din port? 5n noaptea asta o să fie ceaţă pe ;uider ;ee

Plecaţi? %ertaţi-mă dacă v-am reţinut Cu îngăduinţa dumneavoastră, nu veţi plăti 6aMe.ico Cit/ sunteţi ca şi la mine acasă şi vi#ita dumneavoastră m-a făcut nespus de

fericit M"ine, desigur, voi fi tot aici, ca şi în celelalte seri, şi vă voi accepta curecunoştinţă invitaţia Care e drumul *-ar supăra 0 aşa ar fi mai simplu 0 dacă v-aş întovărăşi p"nă-n port? $e acolo, după ce veţi încon(ura mahalaua evreiască, o să daţi înacele bulevarde minunate pe care trec tramvaie încărcate cu flori, din care se aude omu#ică răsunătoare :otelul dumneavoastră se află pe unul din ele, pe $amra< $upădumneavoastră, vă rog +u locuiesc în mahalaua evreiască sau în ceva ce se numeaastfel p"nă c"nd fraţii noştri hitlerişti au golit locul Ce mai prăpăd2 7apte#eci şi cinci demii de evrei deportaţi sau asasinaţi, altfel spus, curăţenie mare prin metoda vidului2 At"taconştiincio#itate, at"ta răbdare metodică, sunt vrednice de admiraţie C"nd n-ai caracter,trebuie cel puţin să ai metodă Aici s-au făcut, indiscutabil, minuni şi pot spune că trăiescpe locul uneia din cele mai mari crime din c"te a cunoscut istoria Poate că tocmai astamă a(ută s-o înţeleg pe gorilă şi felul ei bănuitor de a fi 'unt astfel înarmat împotrivaacelei porniri lăuntrice care mă îndeamnă în chip ire#istibil să simpati#e# cu semenii meiC"nd văd o figură nouă, cineva în mine dă alarma 5ncetineşte Prime(die2 Chiar c"nd învinge simpatia, răm"n prudent

7tiţi că-n satul meu, în cursul unei acţiuni de represalii, un ofiţer german a rugat-ofoarte curtenitor pe-o bătr"nă să binevoiască a alege dintre cei doi fii ai săi pe cel ceurma să fie împuşcat ca ostatic? 'ă aleagă, vă daţi seama? Pe acela? !u, pe acesta 7isă-l vadă plec"nd !u mai insist, dar credeţi-mă, domnule, toate surpri#ele sunt cuputinţă Am cunoscut c"ndva un om cu inimă neprihănită, care afirma sus şi tare că el se încrede în oameni +ra pacifist, anarhist, iubea cu aceeaşi dragoste umanitatea întreagăşi animalele n suflet de elită, da, asta-i sigur %n timpul ultimelor ră#boaie religioase din

+uropa, se retrăsese la ţară 'crisese pe pragul casei) 4ri de unde aţi veni, intraţi şi fiţibine veniţi Cine, după părerea dumneavoastră, a răspuns acestei frumoase invitaţii?C"ţiva miliţieni, care au intrat ca la ei acasă şi i-au scos maţele

4h2 %ertaţi-mă doamnă2 !-a înţeles, de altminteri, nimic C"tă lume 0 nu găsiţi? 0,deşi e at"t de t"r#iu şi plouă întruna de #ile întregi2 $in fericire, e.istă păhărelul cu rachiude ienupăr, singura lucire în be#na care ne încon(oară 'imţiţi lumina aurie, luminaarămie, pe care o aprinde în noi? îmi place să străbat oraşul, seara, c"nd mă pătrundedogoarea rachiului de ienupăr Merg aşa nopţi întregi, vise# sau îmi vorbesc întruna Ca în seara asta, da, şi mă tem că v-am cam năucit, mulţumesc, sunteţi prea amabil $arsimt nevoia să vorbesc şi, de cum deschid gura, fra#ele încep să curgă şuvoi $ealtminteri, ţara asta mă inspiră %ubesc poporul ăsta mişun"nd pe stră#i, înghesuit pe un

petec de loc între case şi apă, împresurat de ceţuri, de păm"nturi îngheţate, şi mareafumeg"nd ca un ca#an de rufe puse la fiert 5l iubesc, pentru că are o viaţă dublă + aici şitotodată aiurea

1a da2 Ascult"ndu-le paşii grei pe caldar"mul umed, vă#"ndu-i cum trec gravi printre



prăvăliile lor pline cu scrumbii aurii şi bi(uterii de culoarea frun#elor uscate, îi credeţi,poate, aici, în seara asta? 'unteţi oare şi dumneavoastră ca toţi ceilalţi) îi luaţi pe oameniiaceştia de treabă drept un trib de sindici şi de negustori ce-şi numără #iua întreagă baniişi sorţii de viaţă veşnică şi al căror unic lirism ar fi acela de a asista din c"nd în c"nd, cucapul acoperit de pălăria cu boruri largi, la c"te o lecţie de anatomie? *ă înşelaţi Mergalături de noi, e drept, şi totuşi, uitaţi-vă la capetele lor) ele plutesc în ceaţa de neon, derachiu de ienupăr şi i#mă care coboară din firmele roşii şi ver#i 4landa e o nălucire,domnule, o nălucire de aur şi de fum, mai fumurie #iua, mai aurie noaptea, şi, noaptea caşi #iua, plină de toţi aceşti 6ohengrini, lunec"nd visători pe bicicletele lor negre cughidonul înalt, lebede funebre ce se rotesc fără încetare în toată ţara, în (urul mării, de-alungul canalelor *isea#ă, cu capetele pierdute în norii lor arămii, lunecă în cerc, seroagă, somnambuli, în tăm"ia aurie a ceţii, şi nu mai sunt de mult aici 'e află la mii de<ilometri, în 9ava, insula îndepărtată 'e roagă la acei #ei indone#ieni cu chipurilestr"mbe cu care şi-au împodobit toate vitrinele şi care rătăcesc chiar acum deasupranoastră, înainte de a se agăţa, ca nişte magnifice maimuţe, de firme şi de acoperişurile întrepte, amintindu-le acestor coloni nostalgici că 4landa nu-i numai +uropa negustorilor, cişi marea, marea care duce către Cipango, către insulele unde oamenii mor nebuni şifericiţi $ar văd c-am început să plede#2 %ertaţi-mă2 $e vină sunt, domnule, deprinderea,vocaţia şi, de asemenea, dorinţa mea de a vă face să înţelegeţi bine oraşul acesta şimie#ul lucrurilor2 Căci suntem în mie#ul lucrurilor Aţi observat oare că toate acestecanale concentrice din Amsterdam seamănă cu cercurile infernului? %nfernul burghe#, plinde vise ur"te C"nd vii din afară, pe măsură ce treci dintr-un cerc într-altul, viaţa şi deci şicrimele ei devine tot mai opacă, tot mai întunecată Aici suntem în ultimul cerc Cercul Ah2 ştiţi şi asta? 5mi vine cu adevărat din ce în ce mai greu să ghicesc în ce categorietrebuie să vă aşe# Atunci înţelegeţi de ce spun că mie#ul lucrurilor e aici, deşi ne aflămla marginea continentului n om sensibil înţelege asemenea ciudăţenii 5n orice ca#,cititorii de #iare şi desfr"naţii nu pot merge mai departe *in din toate colţurile +uropei şise opresc în (urul mării interioare, pe pla(a alburie Ascultă sirenele, caută #adarnic înceaţă silueta vapoarelor, apoi trec înapoi canalele si se întorc acasă prin ploaie Pătrunşide frig, vin să ceară, în toate limbile păm"ntului, rachiu de ienupăr, la Me.ico Cit/ Acolo îi aştept eu

Pe m"ine, aşadar, domnule şi iubite compatriot !u, de aici veţi găsi uşor drumul& mădespart de dumneavoastră l"ngă podul acesta !oaptea nu trec niciodată pe pod Amfăcut legăm"nt 5nchipuiţi-vă, de pildă, că s-ar arunca cineva în apă) ori săriţi după el să-lpescuiţi, şi, pe vreme rece, vă prime(duiţi sănătatea, ori lăsaţi lucrurile în voia lor, dar depe urma unor asemenea sărituri nefăptuite răm"i uneori cu o ciudată oboseală !oaptebună2 Cum? *orbiţi, de acele doamne ce se arată la ferestre? + visul, domnule, visul cu

cheltuială puţină, călătoria în %ndii 3ăpturile acestea se parfumea#ă cu mirodenii %ntraţi,ele vor trage perdelele şi veţi începe să plutiţi ;eii coboară peste trupurile goale şiinsulele gonesc, nebune, cu pletele de palmieri #băt"ndu-se în v"nt 5ncercaţi

Ce înseamnă un (udecător-penitent? *ăd că v-am intrigat cu toată această poveste Am făcut-o fără să-mi dau seama, vă rog să mă credeţi, dar pot să mă e.plic mai lămurit într-un sens, e vorba chiar de una din funcţiile mele $ar trebuie mai înt"i să vă e.pun unanume număr de fapte care vă vor a(uta să înţelegeţi mai bine cele ce vă voi povesti

Acum c"ţiva ani eram avocat la Paris şi, credeţi-mă, un avocat destul de cunoscut1ineînţeles, nu v-am spus adevăratul meu nume Aveam o specialitate) cau#ele nobile*ăduva şi orfanul, cum se spune, nu ştiu pentru care pricină, de vreme ce, la urma urmei,destule văduve săv"rşesc nedreptăţi şi destui orfani se arată necruţători +ra de-a(uns ca



acu#atul să semene c"t de c"t a victimă, pentru ca m"necile mele să şi intre în acţiune7i încă ce acţiune2 4 adevărată furtună2 %nima-mi grăia prin m"neci Ai fi #is că măculcam în fiecare noapte cu dreptatea însăşi 'unt sigur că aţi fi admirat preci#ia tonului,e.actitatea emoţiei, convingerea şi căldura, indignarea stăp"nită a pledoariilor mele!atura a fost darnică cu mine în privinţa fi#icului şi atitudinile nobile îmi vin fără cel maimic efort Mai mult, eram susţinut de două sentimente sincere) mulţumirea că mă aflu departea celui nevinovat şi un dispreţ instinctiv faţă de (udecători în general $ispreţulacesta, totuşi, nu era poate chiar at"t de instinctiv 7tiu acum că-şi avea temeiurile sale$ar, vă#ut din afară părea mai cur"nd pătimaş !u se poate nega 0 nu-i aşa? 0 că,pentru moment cel puţin, e nevoie şi de (udecători 8otuşi, nu i#buteam să pricep cum depoate un om să-şi acorde singur dreptul de a e.ercita această surprin#ătoare funcţie Admiteam că lucrul e.istă, de vreme ce-l vedeam, dar cam tot aşa cum admiteam căe.istă şi lăcuste Cu singura diferenţă că inva#iile acestor ortoptere nu mi-au adusniciodată vreo para, în timp ce, datorită dialogului cu nişte oameni pe care-i dispreţuiam, îmi c"ştigam viaţa

$ar eram de partea celui nevinovat şi conştiinţa mea era împăcată 'entimentul căeşti în dreptul tău, mulţumirea de a avea dreptate, bucuria de a te stima pe tine însuţisunt, dragă domnule, tot at"tea resorturi puternice care ne a(ută să re#istăm sau sămergem înainte $impotrivă, dacă-i lipseşti pe oameni de aceste sentimente, îi ve#i cumse preschimbă în c"ini furioşi C"te crime nu s-au făptuit numai pentru că autorul lor numai putea să-şi îndure vinovăţia2 Am cunoscut odinioară un industriaş care avea onevastă desăv"rşită, admirată de toată lumea, şi pe care totuşi o înşela 1ărbatul acestaturba de-a binelea la g"ndul că e vinovat, că lui nu-i stă în putinţă nici să primească şi nicisă-şi dea brevet de virtute Cu c"t nevasta se arăta mai desăv"rşită, cu at"t creştea şiturbarea lui 5n cele din urmă nu şi-a mai putut îndura vina şi ce credeţi c-a făcut? !-a mai înşelat-o? !u A omor"t-o %ată cum am avut prile(ul să-l cunosc

'ituaţia mea era ceva mai de invidiat !u numai că nu riscam să a(ung în tabăracriminalilor =mai cu seamă, nefiind însurat, nu puteam fi în prime(die să-mi ucid nevasta>,dar, mai mult dec"t at"t, le luam apărarea, cu condiţia să fie buni ucigaşi, aşa cum alţiisunt buni sălbatici 5nsuşi felul în care-i apăram îmi dădea mari satisfacţii 5n viaţa meaprofesională eram într-adevăr fără pată !-am acceptat niciodată să fiu mituit, asta se înţelege de la sine, dar, mai mult dec"t at"t, socoteam în(ositoare orice fel de intervenţie6ucru şi mai rar, n-am consimţit niciodată să-i măgulesc pe #iarişti, spre a-i cîştiga departea mea, nici pe funcţionarii a căror prietenie mi-ar fi putut fi de folos Am avut pînă şinorocul să mi se ofere de două sau de trei ori 6egiunea de onoare, pe care mi-am putut îngădui s-o refu# cu o demnitate discretă, în care aflam adevărata mea răsplată 5n sfîrşit,niciodată n-am luat bani de la săraci şi nici n-am strigat lucrul ăsta pe toate drumurile 'ă

nu credeţi, domnule, că vreau să mă laud spun"ndu-vă toate astea Căci nu aveam niciun merit) lăcomia, care, în societatea noastră, ţine loc de ambiţie, m-a făcut întotdeaunasă r"d inteam mai sus& o să vedeţi că, în ca#ul meu, e.presia este e.actă 5nchipuiţi-vă,aşadar, mulţumirea de care aveam parte Mă bucuram de propria mea fire şi noi ştim cutoţii că asta-i fericirea adevărată, deşi, pentru a ne linişti reciproc, ne prefacem uneori aos"ndi această plăcere sub numele de egoism Mă bucuram cel puţin de acea parte a firiimele care reacţiona cu at"ta promptitudine la suferinţa văduvei şi a orfanului înc"t,e.ercit"ndu-se at"t de des, a(unsese să pună stăp"nire pe întreaga mea viaţă $ee.emplu, îmi plăcea la nebunie să-i a(ut pe orbi să treacă strada Cum #ăream un băţb"(b"ind la colţul unui trotuar, dădeam fuga într-acolo, a(ungeam uneori doar cu o clipă înaintea m"inii milostive care se întinsese către orb, îl răpeam oricărei alte solicitudini,

spre a-l conduce apoi cu bl"ndeţe şi hotăr"re printre obstacolele circulaţiei, către portulliniştit al trotuarului din faţă, unde ne despărţeam pradă aceleiaşi emoţii 5mi plăcea deasemenea să le dau lămuriri trecătorilor, să-i las să-şi aprindă ţigara de la ţigara mea, săpun umărul spre a urni din loc vreo căruţă prea încărcată, să împing la automobilul aflat



în pană, să cumpăr #iarul de la o femeie din Armata 'alvării şi flori de la bătr"nav"n#ătoare, deşi ştiam că le fură din cimitirul Montparnasse 5mi plăcea, ah, îmi vine maigreu s-o spun, să dau de pomană n prieten al meu, bun creştin, recunoştea că primulsentiment pe care-l încerci c"nd ve#i apropiindu-se un cerşetor de casa ta e mai cur"ndneplăcut Cu mine lucrurile stăteau mult mai rău) în asemenea oca#ii eram de-a dreptulfericit $ar mai bine să nu mai vorbim de asta'ă vorbim mai bine de politeţea mea +ra binecunoscută si totuşi indiscutabilă,prile(uindu-mi neasemuite bucurii $acă aveam norocul, în unele dimineţi, să pot cedalocul în autobu# sau în metrou cuiva care era limpede că-l merită, să ridic de (os un obiectce-i scăpase din m"nă vreunei doamne bătr"ne şi să i-l dau cu un #"mbet bine ştiut sausă cede# ta.iul cuiva mai grăbit dec"t mine, eram fericit #iua întreagă 8rebuie să vă spunchiar că încercam o adevărată bucurie în acele #ile c"nd, transporturile publice fiind îngrevă, aveam prile(ul să-i iau cu mine în maşină din staţiile de autobu# pe unii dintrenefericiţii mei concetăţeni, care nu aveau altminteri cum să se întoarcă acasă 'ă-micede# scaunul la teatru pentru ca o pereche să poată sta alături, să aşe#, în tren, vali#eleunei fete în plasa prea înaltă pentru ea, erau tot at"tea isprăvi pe care le săv"rşeam maides dec"t un altul, pentru că eram mai atent la prile(urile ce mi se ofereau şi pentru că eleerau pentru mine tot at"tea plăceri îndelung gustate

8receam de asemenea drept un om generos, ceea ce şi eram 5n viaţa mea am dăruitmulte lucruri, în public şi în particular 7i, departe de a suferi c"nd trebuia să mă despartde un obiect sau de o sumă de bani, încercam, dimpotrivă, nesecate plăceri, printre carestătea la loc de cinste o anumită melancolie iscată uneori de g"ndul #ădărniciei tuturoracelor daruri şi a ingratitudinii care, după toate probabilităţile, le va urma 5mi făcea chiarat"ta plăcere să dau, înc"t nu puteam suferi să văd în asta o obligaţie Corectitudinea închestiunile băneşti mă plictisea de moarte şi-i făceam faţă fără nici un chef *oiam să fiustăp"nul mărinimiei mele

*-am arătat doar c"teva fapte mărunte, dar care vă vor face să înţelegeţi plăcereanesf"rşită pe care o aflam în felul meu de viaţă şi mai cu seamă în meseria mea 'ă fiioprit, de pildă, pe sălile tribunalului, de nevasta unui acu#at pe care l-ai apărat numai dinspirit de dreptate şi din milă, adică fără să-i iei un ban, s-o au#i murmur"nd că prin nimic,dar absolut prin nimic nu-şi va putea arăta recunoştinţa pentru ceea ce ai făcut pentru ei,să-i răspun#i atunci că era firesc să fi făcut aşa, că oricine ar fi procedat la fel, să-i oferichiar un mic a(utor, apoi, spre a curma toate acele efu#iuni şi a le păstra astfel întreagavaloare, să săruţi m"na bietei femei şi să pleci, credeţi-mă, dragă domnule, înseamnă săte ridici mult mai sus dec"t ambiţiosul de r"nd si să atingi acea culme unde virtutea nu semai hrăneşte dec"t din ea însăşi

'ă ne oprim pe aceste înălţimi 5nţelegeţi acum ce voiam să spun afirm"nd că ţinteam

mai sus *orbeam tocmai de aceste culmi, singurele pe care pot trăi $a, m-am simţit întotdeauna bine doar în situaţiile nobile P"nă şi în cele mai mici amănunte ale vieţiisimţeam nevoia să mă depăşesc Preferam autobu#ul metroului, trăsurile ta.iurilor, iar lacafenea, mesele din stradă celor dinăuntru 5mi plăceau avioanele sportive, care-ţi îngăduie să #bori în înaltul cerului cu capul descoperit, iar pe vapor puteam fi vă#utfăc"nd nesf"rşite plimbări pe dunetă 6a munte ocoleam văile ad"nci, căut"nd crestele şipodişurile înalte& întotdeauna mă dovedeam a fi cel puţin omul dealurilor $acă soarta m-ar fi silit să-mi aleg o meserie manuală, strungar sau tinichigiu, aş fi ales-o, puteţi fi sigur,pe cea de a doua, ca să pot repara acoperişuri şi să mă îmbăt astfel de înălţimi1uncărele, calele, subteranele, grotele, prăpăstiile îmi făceau o silă nespusă !utreamchiar o ură cu totul specială împotriva speologilor, care aveau neobră#area să figure#e în

prima pagină a #iarelor şi ale căror performanţe mă umpleau de sc"rbă 'ă te că#neşti săa(ungi la cota minus opt sute, cu riscul de a te pomeni cu capul înţepenit în crăpăturaunei st"nci =într-un sifon, cum spun aceşti inconştienţi>, mi se pare o ispravă vrednică denişte caractere pervertite sau grav bolnave, ba chiar o adevărată crimă



n balcon natural, aflat la cinci-şase sute de metri deasupra mării ce se #ăreşte îndepărtare scăldată în lumină, era dimpotrivă, locul unde respiram în voie, mai cu seamădacă eram singur, mult deasupra celorlalţi oameni, ce-mi apăreau atunci ca nişte furnici 5nţelegeam uşor de ce predicile cu urmări hotăr"toare şi marile minuni au avut întotdeauna loc pe înălţimi $upă părerea mea, meditaţia era cu neputinţă într-un becisau într-o celulă de închisoare =în afară de ca#ul c"nd se afla într-un turn cu perspectivălargă>& în asemenea locuri nu făceai dec"t să mucegăieşti 7i îl înţelegeam pe acel omcare n-a mai vrut să fie călugăr pentru că fereastra chiliei sale, în loc să se deschidă, aşacum se aşteptase, spre o privelişte întinsă, dădea către un #id +u unul, fiţi sigur, numucegăiam 5n fiece clipă a #ilei, în mine însumi şi printre ceilalţi, mă căţăram pe înălţimi,unde aprindeam focuri luminoase, primind vesele rugi de mulţumire, ce se înălţau p"nă lamine 7i astfel, mă bucuram de viaţă şi de propria-mi desăv"rşire

Profesiunea mea satisfăcea în chipul cel mai fericit această vocaţie pentru înălţimiMă scutea de orice amărăciune faţă de semenul meu, căruia îi puteam fi întotdeauna defolos, fără a-i datora vreodată ceva Mă aşe#a deasupra (udecătorului, care era (udecat lar"ndu-i de mine, deasupra acu#atului, pe care-l sileam la recunoştinţă Ascultaţi cuatenţie cele ce vă voi spune, dragă domnule) trăiam fără să dau socoteală de nimic !ucădeam sub puterea niciunei (udecăţi, nu mă aflam pe scena tribunalului, ci undeva sus,sub bolţi, ca acei #ei ce sunt cobor"ţi doar din c"nd în c"nd cu a(utorul unor scripeţi, sprea transfigura acţiunea şi a-i da un sens 6a urma urmei, a trăi pe culmi răm"ne totuşisingurul mi(loc de a te face vă#ut şi adorat de mulţime

C"ţiva dintre bunii mei criminali ascultaseră, de altminteri, c"nd uciseseră, de acelaşiimbold 6ectura #iarelor le aducea, fără îndoială, în trista situaţie în care se aflau, un felde compensaţie amară Ca mulţi oameni, nu mai putuseră îndura anonimatul şi aceastănelinişte putuse, în parte, să-i împingă la acele neplăcute violenţe Pentru a te facecunoscut e de-a(uns să-ţi uci#i portăreasa $in nefericire, e vorba de o faimă efemeră,căci portăresele care ar trebui să fie şi sunt ucise sunt destule la număr Crima deţine,fără încetare, primul rol pe scena lumii, dar criminalul nu-l (oacă dec"t o clipă, fiind pedată înlocuit *ictoria lui trecătoare e plătită prea scump $impotrivă, apăr"ndu-i pe aceştinefericiţi care aspirau la celebritate, c"ştigai, în acelaşi timp şi în aceeaşi măsură, dar cumi(loace mai economice, adevărata faimă Asta mă şi încura(a să depun eforturi vrednicede toată lauda ca să-i fac să plătească c"t mai puţin) at"t c"t plăteau, plăteau întruc"tva în locul meu %ndignarea, talentul, emoţia pe care le cheltuiam mă scuteau, în schimb, deorice datorie faţă de ei 9udecătorii pedepseau, acu#aţii ispăşeau, iar eu, liber de orice îndatorire, în afara oricărei (udecăţi şi a oricărei pedepse, tronam, liber, într-o luminăparadisiacă 4are nu acesta-i paradisul, dragă domnule, viaţa trăită nemi(locit? Asta afost viaţa mea !-am avut niciodată nevoie să învăţ să trăiesc) ştiam totul încă de la

naştere +.istă oameni pentru care esenţialul e să afle cum să se ferească de semenii lorsau cum să cadă la înţelegere cu ei +u a(unsesem de mult la această înţelegere2 5nchipul cel mai firesc, ştiam să fiu familiar c"nd trebuia, tăcut dacă era nevoie, de#involtsau grav, după împre(urări $e aceea mă bucuram de o mare popularitate şi succeselemele în cercurile pe care le frecventam erau cum nu se poate mai numeroase Aveam o înfăţişare plăcută, mă arătam un dansator neobosit, d"nd totodată dove#i discrete deerudiţie, i#buteam să iubesc, în acelaşi timp, lucru deloc uşor, dreptatea şi femeile,practicam sporturile şi artele frumoase) dar mă opresc aici, ca să nu bănuiţi că vreau sămă laud 5nchipuiţi-vă, în scurte cuvinte, un bărbat în puterea v"rstei, cu o sănătate defier, în#estrat cu toate darurile, îndem"natic în e.erciţiile fi#ice ca şi în cele aleinteligenţei, nici sărac, nici bogat, dormind bine şi pe deplin mulţumit de sine însuşi,

sentiment care de altminteri nu se vădea dec"t în purtarea lui sociabilă şi fericită, şi credcă veţi fi de acord că am dreptate să vorbesc, cu toată modestia, de o viaţă i#butită$a, puţine făpturi au fost mai aproape de natură dec"t mine Acordul meu cu viaţa

era total, aderam la ea cu toată fiinţa mea, fără a refu#a nimic din ironiile, din măreţia şi



din servituţile ei Mai cu seamă carnea, materia, fi#icul, într-un cuv"nt, care-idescumpăneşte sau îi descura(ea#ă pe cei mai mulţi, în dragoste sau în singurătate, îmiaducea, fără să mă robească, bucurii statornice +ram făcut pentru a avea un trup $eaici, acea armonie ce-mi era proprie, acea stăp"nire de sine calmă pe care oamenii osimţeau si despre care-mi spuneau uneori că-i a(ută să trăiască& tovărăşia mea era cău-tată Adesea, de pildă, mulţi credeau că mă mai înt"lniseră c"ndva *iaţa îmi venea întru înt"mpinare, cu fiinţele şi cu darurile ei& îi acceptam ofrandele cu m"ndrie şi bunăvoinţă, într-adevăr, fiind at"t de om, din plin şi cu simplitate, mă socoteam oarecum supraom

Mă trăgeam dintr-o familie onorabilă, dar modestă =tatăl meu fusese ofiţer>, şi totuşi, în anumite dimineţi, v-o mărturisesc cu umilinţă, mă simţeam fiu de rege sau rug aprins+ra, vă rog să reţineţi, altceva dec"t convingerea mea de fiecare #i că sunt mai inteligentdec"t ceilalţi 4 atare convingere, de altminteri, n-are nici o importanţă, de vreme ce o împărtăşesc at"ţia imbecili !u, eram at"t de fericit, înc"t mă simţeam, îmi vine greu s-ospun, ales Ales între toţi, pentru acea îndelungă şi stăruitoare reuşită 'entimentulacesta era, la urma urmei, re#ultatul modestiei mele @efu#am să pun asemenea reuşitădoar pe seama meritelor mele şi nu puteam crede că îmbinarea într-o singură făptură, aunor calităţi at"t de felurite şi de mari, se putea datora numai înt"mplării $e aceea, trăindfericit, mă simţeam, într-un anume fel, îndreptăţit la fericire printr-un decret superiorC"nd vă voi spune că nu eram credincios, vă veţi da mai bine seama c"t de neobişnuităera acea convingere 4bişnuită sau nu, ea m-a făcut să mă ridic multă vreme deasuprae.istenţei #ilnice, şi datorită ei am plutit, literalmente, la înălţime si asta ani de-a r"ndul,ani pe care trebuie să vă spun că-i regret şi acum Am plutit p"nă-n seara c"nd $arasta-i altă chestiune si mai bine să nu vorbim de ea $e altfel poate că e.agere# Măsimţeam bine în toate privinţele, e adevărat, dar în acelaşi timp nimic nu mă mulţumea3iecare bucurie mă făcea să doresc alta 8răiam astfel într-o necurmată petrecere Mi se înt"mpla să danse# nopţi întregi, tot mai lacom de oameni şi de viaţă neori, în acelenopţi t"r#ii în care dansul, alcoolul subtil, simţămintele mele de#lănţuite şi violenta uitarede sine a celorlalţi mă cufundau într-o supremă beţie, istovit şi totodată fericit, mi sepărea, la limita oboselii şi timp de o clipă, că înţeleg, în sf"rşit, taina fiinţelor şi a lumii $aroboseala pierea a doua #i şi, o dată cu ea, taina& iar eu mă av"ntam din nou în v"ltoare Alergam astfel, gust"nd clipă de clipă fericirea dar nesătur"ndu-mă niciodată de ea, fărăa şti unde să mă opresc, p"nă în #iua, p"nă în seara, mai bine-#is, c"nd mu#ica a tăcut şiluminile s-au stins Petrecerea la care am fost fericit $ar îngăduiţi-mi să-l chem peprietenul nostru, gorila $aţi din cap, în semn că-i mulţumiţi, şi mai cu seamă beţi cumine, căci am nevoie de simpatia dumneavoastră

*ăd că declaraţia mea vă uimeşte !-aţi simţit nicic"nd nevoia bruscă de simpatie, dea(utor, de prietenie? $a, bineînţeles +u am învăţat să mă mulţumesc cu simpatia 4 afli

mai uşor si nici nu obligă la nimic *ă asigur de toată simpatia mea , iar în sinea ta îţi şispui) 7i acum să trecem la altceva + un sentiment de prim-ministru) îl ai pe nimicatoată, după catastrofe Cu prietenia nu-i la fel 'e dob"ndeşte greu şi numai cu timpul,dar c"nd, în sf"rşit, o ai, nu mai poţi scăpa de ea cu una cu două şi, vr"nd-nevr"nd,trebuie să-i faci faţă 'ă nu credeţi, mai cu seamă, că prietenii îţi vor telefona în fiecareseară, aşa cum s-ar cuveni, spre a şti dacă nu cumva ai hotăr"t să te sinuci#i sau, pur şisimplu, dacă nu simţi nevoia unei tovărăşii, dacă nu ai chef să ieşi în oraş !u, dacătelefonea#ă, o vor face tocmai în seara c"nd nu eşti singur şi c"nd viaţa e frumoasă C"tpriveşte sinuciderea, mai cur"nd te vor îndemna la ea în virtutea a ceea ce, după părerealor, ne datorăm nouă înşine Căci să ne ferească Cerul, dragă domnule, ca prietenii noştrisă aibă o părere prea bună despre noi2 Altfel stau lucrurile cu cei care au datoria de-a ne

iubi 0 vorbesc de rude sau de rudele prin alianţă =ce e.presie2> Aceştia rostesc întotdeauna cuv"ntul care trebuie sau, mai cur"nd, cuv"ntul care te ucide& telefonea#ăaşa cum tragi cu puşca 7i nimeresc totdeauna în plin 5n pieptul lor bate o inimă demareşal



Cum? Care seară? A(ung şi acolo, dar vă rog să aveţi răbdare $e altfel, într-unanume fel chiar despre asta-i vorba c"nd pomenesc de prieteni şi de rude *edeţidumneavoastră, mi s-a povestit c"ndva despre un om al cărui prieten fusese băgat la închisoare, iar el se culca în fiecare seară de-a dreptul pe duşumea, nevr"nd să sebucure de o bunăstare de care nu avea parte cel pe care-l iubea Cine, dragă domnule,cine se va culca pe duşumea pentru noi? $acă sunt în stare să fac asta? Aş vrea să fiu,voi fi în stare $a, vom fi cu toţii în stare într-o #i, şi atunci vom fi m"ntuiţi $ar nu-i uşor,căci prietenia e uitucă sau neputincioasă *rea, dar nu poate 'au nu vrea de-a(uns?Poate nu iubim îndea(uns viaţa? Aţi observat că numai moartea ne tre#eştesimţămintele? C"t de mult ne iubim prietenii ce tocmai ne-au părăsit, nu-i aşa? C"t demult ne admirăm dascălii care-au amuţit, cu gura plină de ţărnă? 4magiul se lasă rostitatunci în chipul cel mai firesc, omagiul pe care l-au aşteptat poate de la noi întreaga lorviaţă $ar ştiţi de ce suntem întotdeauna mai drepţi şi mai generoşi cu morţii? Pentru opricină foarte simplă2 !u le mai suntem datori cu nimic +i ne lasă deplină libertate, putemsă procedăm în toată voia, rostind omagiul între un cocteil şi înt"lnirea cu o amantănostimă, c"nd tot n-aveam altceva mai bun de făcut 6e-am fi, totuşi, datori cu ceva, şianume să ne amintim de ei, dar noi avem memoria scurtă !u, în prietenul care tocmaine-a părăsit iubim doar mortul de cur"nd dus la groapă, moartea dureroasă, emoţianoastră, pe scurt, pe noi înşine2

Aveam un prieten pe care-l ocoleam c"t puteam Mă cam plictisea, şi, pe deasupra,era şi un tip moral $ar c"nd a început să agoni#e#e, fiţi fără gri(ă, vechea noastrăprietenie a înviat !-am lipsit nici măcar o singură #i de la căpăt"iul lui A murit mulţumitde mine, str"ng"ndu-mi m"inile 4 femeie care se ţinea scai de mine, dar în #adar, a avutbunul-gust să moară t"nără Pe dată i-am acordat în inima mea un loc de cinste %ar c"ndse înt"mplă să se sinucidă cineva, $oamne, ce agitaţie plăcută2 8elefonul sună, inima serevarsă, fra#ele sunt voit scurte, dar grele de subînţelesuri, durerea stăp"nită şi chiar, da,chiar putem surprinde în tonul nostru puţină autoacu#are2

Aşa e omul, dragă domnule) are două chipuri, nu poate iubi fără să se iubească pesine itaţi-vă la vecinii dumneavoastră, dacă aveţi fericirea să moară cineva în casa încare locuiţi $ormeau liniştiţi în micul lor oraş şi iată, de pildă, că moare pe neaşteptateportarul Pe dată îi ve#i cum se tre#esc, se agită, vor să afle cum s-a înt"mplat, se înduioşea#ă n mort sub tipar şi spectacolul poate, în sf"rşit, să înceapă Ce vreţi, aunevoie de tragedie, asta-i mărunta lor transcendenţă, aperitivul lor Credeţi că înt"mplătoram rostit cuv"ntul portar? Aveam unul plin de toate metehnele, răutatea întruchipată, unmonstru de meschinărie şi de ură, ce l-ar fi scos din sărite şi pe un sf"nt !u-i maivorbeam de mult, dar numai faptul că ştiam că e.istă era de-a(uns spre a-mi întunecaobişnuita mulţumire A murit şi m-am dus la înmorm"ntare *reţi să-mi spuneţi de ce?

Cele două #ile din a(unul înmorm"ntării au fost, de altminteri, pline de interes !evastaportarului #ăcea bolnavă în singura lor odaie şi alături de ea fusese aşe#at pe nişte caprecoşciugul 8rebuia să ne luăm singuri scrisorile $eschideam, spuneam) 1ună #iua,doamnă , ascultam elogiul defunctului, spre care portăreasa arăta cu m"na, apoi ne luamscrisorile !imic vesel în toate astea, nu-i aşa? 8otuşi, întreaga casă s-a perindat princămăruţa care duhnea a fenol 7i locatarii nu-şi trimiteau servitorii, o nu, ci se grăbeau săprofite ei înşişi de asemenea chilipir 'ervitorii, de altfel, făceau acelaşi lucru, dar peascuns %n #iua înmorm"ntării s-a vă#ut că sicriul era prea mare pentru uşa odăii 4,dragul de el, spunea din patul ei portăreasa, e.ta#iată şi îndurerată în acelaşi timp, ce înalt era2 !u vă îngri(iţi, doamnă, răspundea unul dintre ciocli, o să-l scoatem îndată, înpicioare2 6-au scos, în picioare, şi apoi l-au culcat, iar eu am fost singurul =alături de un

om de serviciu de la o cr"şmă, cu care am înţeles că răposatul îşi bea în fiecare searăpaharul de vin> care am mers p"nă la cimitir şi am a#v"rlit flori peste acel sicriu, ce m-auimit de altfel prin bogăţia lui Apoi i-am făcut o vi#ită portăresei şi am primit mulţumirile eide tragediană



Pentru care pricină am făcut toate astea, spuneţi-mi? Pentru una singură) mi-am luataperitivul

6-am înmorm"ntat şi pe un vechi colaborator al Asociaţiei Avocaţilor n mic slu(baş,dispreţuit de toată lumea, căruia îi str"ngeam întotdeauna m"na 5n instituţia în care lu-cram str"ngeam de altminteri m"na tuturor si asta ori de c"te ori se ivea prile(ul 3elulmeu de a fi, simplu şi cordial, îmi c"ştiga, fără prea mare osteneală, simpatia tuturor, fărăde care nu mă puteam simţi mulţumit 6a înmorm"ntarea de care vorbesc, decanul nostrunu binevoise să vină +u, în schimb, da, şi încă în a(unul unei călătorii, lucru de altminterisubliniat de toată lumea 7tiam că pre#enţa mea va fi remarcată şi comentată în chipfavorabil Atunci, înţelegeţi, nici chiar ninsoarea ce cădea în #iua aceea nu m-a putut facesă dau îndărăt

Cum? A(ung şi acolo, nu vă temeţi, ba chiar, într-un fel, tocmai despre asta vorbesc$ar îngăduiţi-mi mai înt"i să vă arăt cum portăreasa mea, care se ruinase tot cumpăr"ndla crucifi.e din lemn de ste(ar ferecat cu argint, spre a-şi savura şi mai bine emoţia, o lunămai t"r#iu s-a apucat să trăiască cu un fante cu voce frumoasă 4 st"lcea în bătăi, ea ţipaca din gură de şarpe, apoi tipul deschidea fereastra şi începea să urle romanţa luipreferată) Femei, cât sunteţi de frumoase! 'e întrec cu gluma , spuneau vecinii $ar vă întreb eu, adică de ce se întreceau cu gluma? 1un, toate aparenţele erau împotrivabaritonului nostru precum şi împotriva portăresei $ar nimic nu dovedeşte că nu seiubeau !imic nu dovedeşte, pe de altă parte2 că nu-şi iubea soţul C"nd fantele îşi luă#borul, cu g"tle(ul si cu braţele obosite, ea, ca o nevastă credincioasă ce era, a începutdin nou să-l înalţe în slăvi pe răposat 6a urma urmei, ştiu at"ţia care, în ciudaaparenţelor, nu sunt nici mai statornici, nici mai sinceri Am cunoscut un bărbat care şi-adat două#eci de ani din viaţă unei #ăpăcite, sacrific"ndu-i totul, prieteniile, munca lui,p"nă şi o e.istenţă decentă, şi care a recunoscut într-o seară că n-o iubise niciodată 'eplictisea, asta era totul, se plictisea, ca ma(oritatea oamenilor $e aceea îşi făurise cubună ştiinţă o viaţă plină de complicaţii şi drame 3iecare vrea neapărat să i se înt"mpleceva& aşa se e.plică cele mai multe din legămintele omeneşti 3iecare vrea să i se înt"mple ceva, chiar dacă acel ceva înseamnă servitute fără dragoste, ră#boi sau moarte8răiască, aşadar, înmorm"ntările

+u n-aveam nici măcar această scu#ă !u mă plictiseam, pentru că eram deasupratuturor 5n seara de care vă vorbesc pot chiar să spun că mă plictiseam mai puţin caoric"nd !u, nu doream c"tuşi de puţin să mi se înt"mple ceva 7i totuşi *edeţi, dragădomnule, era o frumoasă seară de toamnă, caldă în oraş, umedă deasupra 'enei 'elăsa noaptea, cerul era încă luminat la apus, dar începea să se întunece, felinarele aveauo strălucire palidă rcam încet pe chei, pe malul st"ng al 'enei, către Podul Artelor3luviul licărea uşor între prăvăliile închise ale anticarilor Pe chei era lume puţină) Parisul

cina la acea oră Călcam pe frun#ele galbene şi prăfuite care aminteau încă de varăCerul se acoperea treptat cu stele, pe care le #ăream doar la răstimpuri, at"t c"t măaflam între două felinare Mă bucuram de tăcerea aceasta, de bl"ndeţea serii, de oraşulpustiu +ram mulţumit Avusesem o #i bună) un orb, reducerea de pedeapsă pe care onădă(duiam, calda str"ngere de m"nă a clientului meu, c"teva fapte mărinimoase şi, încursul după-amie#ii, o strălucită improvi#aţie în faţa c"torva prieteni despre asprimeaclasei noastre conducătoare şi despre ipocri#ia elitelor

M-am dus pe Podul Artelor, pustiu la acea oră, spre a privi fluviul care abia se mai#ărea în întunericul ce se lăsase de-a binelea Cu faţa către *ert-Balant, dominam întreaga insulă 'imţeam cum mă năpădeşte un uriaş sentiment de putere şi, cum să văspun, de împlinire, care-mi umplea inima de o nemărginită bucurie M-am îndreptat de

spate şi tocmai mă pregăteam să-mi aprind o ţigară, ţigara pe care o fume#i c"nd eştimulţumit, dar, chiar în clipa aceea, în spatele meu cineva a i#bucnit în r"s imit, m-amuitat repede într-acolo) dar nu era nimeni M-am dus p"nă la parapet) nu se vedea nici oşalupă, nici o barcă M-am întors iar cu faţa către insulă şi din nou am au#it în spatele



meu acel r"s, puţin mai îndepărtat, ca şi cum ar fi cobor"t în (osul fluviului 'tăteamacolo, nemişcat @"sul descreştea, dar îl au#eam încă limpede în spatele meu, venit denicăieri sau poate din apă 5n acelaşi timp, îmi simţeam bătăile grăbite ale inimii *ă rogsă mă înţelegeţi bine, r"sul acela nu avea nimic misterios în el, era un r"s sănătos şifiresc, aproape prietenos, care nu făcea dec"t să pună lucrurile la locul lor Cur"nd, dealtminteri, n-am mai au#it nimic Am luat-o din nou pe chei, am apucat-o pe strada$auphine, mi-am cumpărat ţigări, deşi n-aveam nevoie +ram buimăcit, respiram cugreutate 'eara i-am telefonat unui prieten, care lipsea însă de-acasă 7ovăiam dacă sămai ies sau nu, c"nd deodată am au#it r"sul chiar sub fereastra mea Am deschis-o 5nstradă, c"ţiva tineri se despărţeau, veseli Am închis fereastra ridic"nd din umeri) mă voiapuca să studie# dosarul care mă aşteaptă M-am dus la baie să-mi iau un pahar cu apăChipul meu sur"dea în oglindă, dar #"mbetul lui mi s-a părut echivoc

Cum? %ertaţi-mă, mă g"ndeam la altceva 4 să ne vedem, fără îndoială, m"ineM"ine, da, aşa am spus !u, nu, nu mai pot răm"ne $e altfel, trebuie să-i dau oconsultaţie ursului acela de colo 'unt sigur că-i un om de treabă, iar poliţia îl hăituieşterău de tot, din pură perversitate Băsiţi că are un cap de ucigaş? 3iţi sigur că are e.actcapul care i se potriveşte 'e îndeletniceşte cu spargerile, şi veţi fi surprins c"nd veţi aflacă acest om al cavernelor s-a speciali#at în traficul de tablouri 5n 4landa, toată lumea especialistă în pictură şi în lalele 8ipul ăsta, în ciuda înfăţişării lui modeste, e autorul celuimai celebru furt de tablouri Care? *ă voi spune poate c"ndva 'ă nu vă mire că ştiuasemenea lucruri $eşi sunt (udecător-penitent, în timpul meu liber, din pură plăcere, facpe consilierul (uridic al acestor oameni de treabă Am studiat legile ţării şi mi-am în(ghebato clientelă în mahalaua asta unde nimeni nu-ţi cere diploma !u era lucru uşor, dar inspir încredere, nu-i aşa? 7tiu să r"d deschis, să str"ng m"na cu putere şi astea sunt totat"tea atuuri 7i apoi am dus la bun sf"rşit c"teva ca#uri grele, din interes, în primul r"nd,dar şi din convingere $acă hoţii şi codoşii ar fi mereu şi pretutindeni condamnaţi, oameniicinstiţi s-ar crede cu toţii şi întotdeauna nevinovaţi, dragă domnule 7i, după părerea mea0 iată că mă apropii de subiectul nostru 0 tocmai asta nu trebuie să se înt"mple Altminteri, am avea de ce r"de

'cumpul meu compatriot, vă sunt cu adevărat recunoscător pentru curio#itateadumneavoastră 8otuşi, povestea mea e c"t se poate de simplă Aflaţi, de vreme cesunteţi at"t de dornic să ştiţi, că timp de c"teva #ile, m-am g"ndit uneori la acel r"s $inc"nd în c"nd mi se părea că-l aud răsun"nd undeva în mine $ar de obicei mă g"ndeam,şi fără nici o greutate, la altceva

8rebuie totuşi să recunosc că n-am mai pus piciorul pe cheiurile Parisului C"ndtreceam pe acolo, în maşină sau în autobu#, în mine se făcea tăcere Cred că aşteptamceva 8receam peste 'ena, nu se înt"mpla nimic şi respiram uşurat 8ot pe atunci amavut şi o seamă de neplăceri cu sănătatea !imic precis, o stare depresivă, dacă vreţi, oanumită dificultate de a-mi regăsi buna dispo#iţie Am fost la c"ţiva medici care mi-auprescris întăritoare +ram un timp mai bine, apoi mă simţeam iar rău *iaţa nu mi sepărea uşoară) c"nd trupul e trist, sufletul l"nce#eşte itasem parcă într-o oarecaremăsură acel lucru pe care nu-l învăţasem niciodată şi pe care-l ştiam at"t de bine) sătrăiesc $a, cred că atunci a început totul

$ar nici în seara asta nu mă simt în formă 5mi compun chiar cu oarecare dificultatefra#ele *orbesc parcă mai puţin bine ca de obicei şi cuvintele mele şovăie $e vină e

vremea, fără îndoială 'e respiră greu, aerul e at"t de apăsător înc"t îl simţi cum îţistriveşte pieptul *-ar supăra, scumpul meu compatriot, dacă am ieşi să ne plimbăm puţinprin oraş? Mulţumesc

C"t de frumoase sunt canalele seara2 5mi place răsuflarea apei mucede, mirosul



frun#elor uscate care putre#esc în canal şi acela, funebru, ce urcă dinspre şalupele plinecu flori !u, nu, gustul ăsta n-are nimic morbid, credeţi-mă $impotrivă, e vorba de ohotăr"re a mea Adevărul e că fac tot ce-mi stă în putinţă ca să admir aceste canale Căcilocul pe care-l iubesc cel mai mult pe lume e 'icilia, acum m-aţi înţeles, dar privită numaidin v"rful +tnei, pe lumină, de acolo de unde insula şi marea ţi se aştern la picioare 7i9ava, dar numai în perioada ali#eelor $a, am fost acolo în tinereţe 5n general îmi plactoate insulele 6e stăp"neşti mai uşor

4 casă frumoasă, nu-i aşa? Capetele pe care le vedeţi înfăţişea#ă doi sclavi negri, +o firmă Casa aparţinea unui negustor de sclavi 4ho2 în vremurile acelea se (uca cucărţile pe faţă2 4amenii nu se sfiiau să spună în gura mare) %ată, sunt bogat, fac negoţcu sclavi, v"nd carne neagră Mai vedeţi a#i pe cineva mărturisind deschis că asta-i estemeseria? Ce scandal s-ar mai isca2 Parcă-i aud de aici pe confraţii mei pari#ieni Căci închestiunea asta sunt de neînduplecat, şi n-ar şovăi să pună în circulaţie două-treimanifeste, ba poate chiar mai multe B"ndindu-mă bine, cred că şi eu mi-aş punesemnătura l"ngă a lor 'untem împotriva sclaviei2 Că n-avem încotro si am introdus-o lanoi acasă sau în u#ine, asta-i una şi lucrul e firesc, dar ar fi culmea să te mai şi lau#i cuea

7tiu că nu ne putem lipsi de a pune stăp"nire peste ceilalţi sau de a ne lăsa slu(iţi3iecare om are nevoie de sclavi aşa cum are nevoie de aer 'ă porunceşti e ca şi cum airespira, nu credeţi? P"nă şi cei mai nenorociţi a(ung să respire Chiar şi cel din urmă omdin societate îşi are măcar perechea sau copilul său $acă e burlac, un c"ine2 +senţial esă te poţi înfuria fără ca celălalt să aibă dreptul să-ţi răspundă n copil nu-i răspundetatălui său2 0 cunoaşteţi formula 5ntr-un sens, e o formulă ciudată Cui i-ai putearăspunde în lumea asta dacă nu celui pe care-l iubeşti? într-alt sens, e convingătoare8rebuie totuşi ca cineva să aibă ultimul cuv"nt Altminteri, oricărui argument i se poateopune un altul şi discuţia nu s-ar mai termina niciodată Puterea, dimpotrivă, le re#olvă petoate !e-a trebuit multă vreme, dar p"nă la urmă am i#butit să înţelegem at"ta lucruCred că aţi observat, de pildă, că bătr"na noastră +uropă a început, în sf"rşit, săfilosofe#e aşa cum se cuvine !u mai spunem, ca în străvechile timpuri naive) B"ndescaşa Ce obiecţii îmi aduceţi? Am devenit luci#i Am înlocuit dialogul prin comunicat Acum spunem) Acesta-i adevărul !-aveţi dec"t să-l discutaţi, asta nu ne interesea#ăc"tuşi de puţin $ar peste c"ţiva ani veţi avea de a face cu poliţia, care vă va arăta că euam dreptate

Acum totul a devenit limpede pe iubita noastră planetă !e cunoaştem, ştim de cesuntem în stare %ată, de pildă 0 ca să vă dau şi alte e.emple 0 eu am ţinut întotdeaunasă fiu slu(it cu sur"sul pe bu#e $acă slu(nica era tristă, întreaga mea #i era stricată Avea, fără îndoială, dreptul să nu fie veselă $ar îmi spuneam că era mai bine pentru ea

să-şi facă slu(ba r"#"nd dec"t pl"ng"nd $e fapt se dovedea a fi mai bine pentru mine3ără să pară prea strălucit, raţionamentul meu nu era totuşi cu desăv"rşire lipsit detemei @efu#am întotdeauna să măn"nc la restaurantele chine#eşti $e ce? Pentru căasiaticii, c"nd tac, şi în pre#enţa albilor, au adesea o e.presie plină de dispreţ 3ireşte, auaceeaşi înfăţişare şi c"nd servesc Cum să te mai poţi bucura de puiul în po(ghiţa de lacşi mai ales cum să mai g"ndeşti, privindu-i, că ai dreptate?

5ntre noi fie #is, sclavia, de preferinţă sur"#ătoare, e inevitabilă $ar lucrul nu trebuierecunoscut $acă cineva ţine cu orice chip să aibă sclavi, nu-i oare preferabil să-i nu-mească oameni liberi? Mai înt"i din principiu, apoi pentru a le lăsa speranţa Merită şi eiat"ta compensaţie, nu-i aşa? Astfel, vor continua să sur"dă iar noi vom răm"ne cuconştiinţa senină Altminteri, am fi siliţi să ne schimbăm părerea despre noi înşine, am

înnebuni de durere sau, mai ştii, am învăţa chiar ce-i modestia $e aceea, (os cu firmele,iar asta-i de-a dreptul scandaloasă $acă toţi s-ar apuca să facă mărturisiri, dacă şi-ar da în vileag adevărata meserie şi identitate, nu ştiu cum ne-am mai descurca 5nchipuiţi-vănişte cărţi de vi#ită pe care ar scrie) $upont, filosof fricos sau proprietar creştin sau



umanist adulterin 0 căci avem de unde alege Ar fi iadul pe păm"nt $a, cred că aşa e în iad) peste tot stră#i cu firme şi nimănui nu-i este cu putinţă să se (ustifice +şti etichetato dată pentru totdeauna

B"ndiţi-vă puţin, de pildă, scumpul meu compatriot, cum ar arăta firmadumneavoastră *ăd că tăceţi !u-i nimic, o să-mi răspundeţi mai t"r#iu Pe-a mea mi-oştiu, în orice ca#) un chip cu două feţe, un prea frumos 9anus şi, deasupra, devi#a casei)!u vă încredeţi în mine %ar pe cărţile mele de vi#ită parcă şi văd scris) 9ean-1aptisteClamence, comedian 6a puţin timp după seara de care v-am vorbit, am făcut odescoperire 4ri de c"te ori mă despărţeam de un orb după ce-l a(utasem să traverse#estrada, îl salutam +ra limpede că salutul meu nu i se adresa lui, de vreme ce el nu puteasă-l vadă Atunci cui îi era destinat? Publicului 5mi (ucasem rolul şi acum salutam $estulde bine, nu găsiţi? 5ntr-altă #i, cam în aceeaşi vreme, i-am răspuns unui automobilistcare-mi mulţumea pentru că-l a(utasem, că nimeni n-ar fi făcut la fel *oisem, bineînţelessă-i dau un răspuns oarecare $ar acel lapsus nefericit mi-a rămas multă vreme pe suflet:otăr"t lucru, în ce priveşte modestia, era greu să mă întreacă cineva2

8rebuie să recunosc cu toată umilinţa, scumpul meu compatriot, că de c"nd mă ştiuam fost întotdeauna peste măsură de vanitos +u, eu, eu, iată refrenul preţioasei melevieţi, care ră#bătea în tot ce spuneam !-am putut niciodată vorbi altfel dec"t lăud"ndu-mă, mai cu seamă că o făceam cu o anume discreţie #gomotoasă a cărei taină ocunoşteam ca nimeni altul + adevărat că am trăit întotdeauna ca un om liber şi puternicMă simţeam liber faţă de toţi pentru e.celentul motiv că nu-mi recunoşteam nici un egal!u numai că m-am socotit întotdeauna mai inteligent dec"t toţi ceilalţi 0 asta v-am spus-o 0 dar şi mai sensibil, şi mai îndem"natic, trăgător de elită, şofer fără pereche, amante.cepţional Chiar şi într-un domeniu în care-mi puteam uşor verifica inferioritatea, catenisul, de e.emplu, pe care nu-l (ucam prea strălucit, îmi plăcea să cred că, dacă aş fiavut timpul să mă antrene#, i-aş fi întrecut chiar şi pe (ucătorii de m"na înt"i Măsocoteam superior în toate, de unde şi bunăvoinţa şi seninătatea mea C"nd mă ocupamde ceilalţi oameni, o făceam din pură condescendenţă şi în deplină libertate, drept pentrucare întregul merit îmi revenea tot mie) dragostea pe care mi-o purtam se mai înălţa cu otreaptă

Alături de alte c"teva, am descoperit toate aceste adevăruri evidente în perioada carea urmat serii de care v-am vorbit !u de îndată şi nici în chip foarte limpede A trebuit mai înt"i să-mi recapăt memoria 8reptat, lucrurile au devenit mai limpe#i şi am învăţat c"teceva din ceea ce p"nă atunci mă mulţumisem doar să ştiu 5n trecut fusesem întotdeaunaa(utat de o uimitoare capacitate de a uita itam totul şi în primul r"nd propriile melehotăr"ri $e fapt, pentru mine nimic nu avea însemnătate

1ineînţeles că, silit de împre(urări, îmi îndreptam atenţia către ră#boi, sinucidere,

dragoste, mi#erie, dar numai într-un chip politicos şi superficial neori mă prefăceam plinde interes pentru o cau#ă cu totul străină de viaţa mea de fiecare #i 8otuşi, răm"neamdeoparte, în afară, bineînţeles, de situaţiile c"nd îmi era ameninţată propria-mi libertateCum să vă spun? +ra ca şi cum totul ar fi alunecat $a, totul aluneca de pe mine 'ă fim însă drepţi) se înt"mpla uneori ca uitarea mea să fie vrednică de toată lauda 'unt sigurcă aţi observat că e.istă oameni credincioşi care se străduie să ierte toate (ignirile ce li s-au adus şi care le iartă, într-adevăr, dar nu le uită niciodată +u, în schimb, nu eram înstare să iert (ignirile, dar p"nă la urmă le uitam întotdeauna Cei ce se socoteauduşmăniţi de mine nu-si mai veneau în fire c"nd se pomeneau salutaţi cu sur"sul pebu#e nii îmi admirau atunci nobleţea sufletească, alţii îmi dispreţuiau laşitatea, fără a seg"ndi că motivul purtării mele era mult mai simplu) uitasem p"nă şi cum îi cheamă

Aceeaşi infirmitate care mă făcea indiferent sau ingrat era, de data aceasta, pricinamărinimiei mele8răiam, aşadar, fără nici o altă continuitate, în afară de una singură) eu-eu-eu $e pe

o #i pe alta, femeile, de pe o #i pe alta, virtutea sau viciul, totul de pe o #i pe alta, precum



c"inii, dar în fiecare #i eu însumi, veghind neobosit 5naintam astfel la suprafaţa vieţii,prins în cuvinte, spre a spune aşa, niciodată în realităţi Cărţi citite în grabă, prieteni iubiţi în grabă, oraşe străine străbătute în grabă, femei posedate în grabă) tot at"tea gesturii#vor"te din plictiseală sau din distracţie 4amenii mă urmau, încercau să se agaţe, darnu aveau de ce şi erau nenorociţi +i Căci eu uitam !u mi-am amintit niciodată dec"t demine însumi8reptat, memoria mi-a revenit totuşi 'au, mai bine-#is, m-am dus eu către ea şiastfel am aflat amintirea care mă aştepta 5nainte de a vorbi de asta, îngăduiţi-mi,scumpul meu compatriot, să vă dau c"teva e.emple =ce vă vor slu(i, sunt sigur> înlegătură cu ceea ce am descoperit în cursul cercetării mele

5ntr-o #i, c"nd, conduc"ndu-mi maşina, demaram pe verde cu o înt"r#iere de osecundă, şi în timp ce răbdătorii noştri concetăţeni cla.onau puternic şi neîntrerupt înspatele meu, mi-am amintit dintr-o dată de o altă înt"mplare, survenită în împre(urăriasemănătoare 4 motocicletă condusă de un om mic de statură şi uscăţiv, purt"ndochelari şi pantaloni de golf, mă depăşise şi se oprise în faţa mea, pe roşu 'top"nd,omuleţul blocase motorul şi se străduia în #adar să-l pună iar în mişcare Pe verde, i-amcerut, cu obişnuita mea politeţe, să se dea la o parte cu motocicleta, ca să pot trece4muleţul se chinuia înainte, străduindu-se să pună motorul în mişcare Conform reguliloramabilităţii pari#iene mi-a răspuns, aşadar, să mă duc la dracu Am insistat, tot politicos,dar cu o uşoară enervare în glas Pe dată am putut afla că dacă nu mă potolesc n-o să-mi fie bine 5n acest timp în spatele meu s-au au#it c"teva cla.oane Cu şi mai multăhotăr"re l-am rugat pe interlocutorul meu să fie civili#at şi să nu mai împiedice circulaţia Arţăgosul persona(, scos fără îndoială din sărite de încăpăţ"narea motorului său, măinformă că dacă mi s-a făcut poftă de o bătaie soră cu moartea mi-o va da cu dragăinimă At"ta cinism m-a umplut de o sf"ntă m"nie şi am cobor"t din maşină cu g"ndul să-i trag o chelfăneală acelui bădăran !u cred că sunt laş =dar c"te nu credem c"nd evorba de noi înşine2>, îmi depăşeam cu un cap adversarul, iar muşchii mă slu(iseră întotdeauna 'unt convins şi acum că p"nă la urmă nu eu aş fi fost cel bătut $ar nuapucasem bine să cobor, că din mulţimea ce începuse să se adune a şi ieşit un individ@epe#indu-se la mine, mi-a strigat că sunt o lepădătură şi că nu-mi va îngădui să lovescun om care, afl"ndu-se pe motocicletă, nu se poate apăra M-am întors către acel vitea#,dar n-am apucat să-l văd Chiar în acea clipă am au#it motocicleta pornind şi am primit olovitură puternică peste ureche P"nă s-apuc să mă de#meticesc, motocicleta eradeparte 1uimac, m-am îndreptat maşinal spre bravul d Artagnan, dar, în aceeaşi clipă,din şirul nesf"rşit de vehicule s-a pornit un concert e.asperat de cla.oane +ram din noupe verde Atunci încă #ăpăcit, în loc să-l scutur puţin pe individul care strigase la mine, m-am întors cuminte la maşină şi am demarat, în timp ce imbecilul mă blagoslovea cu un

nenorocitule de care mi-aduc aminte p"nă a#i 5nt"mplare lipsită de importanţă, veţi spune $esigur !umai că mi-a trebuit multăvreme s-o uit Aveam, totuşi, scu#e Mă lăsasem lovit fără să răspund dar nu puteam fiacu#at de laşitate 'urprins, încolţit din două părţi, îmi pierdusem capul, iar cla.oanelemă #ăpăciseră şi mai mult 8otuşi, mă simţeam nefericit de parcă onoarea mi-ar fi fostterfelită pe vecie Mă vedeam în închipuire urc"nd în maşină, fără nici cea mai micăreacţie, sub privirile ironice ale unei mulţimi cu at"t mai bucuroase cu c"t în acea #ipurtam, îmi amintesc prea bine, un costum albastru foarte elegant, în urechi îmi suna dinnou acel nenorocitule care totuşi, mi se părea întemeiat $ădusem înapoi în public $evină fuseseră împre(urările, e drept, dar împre(urări e.istă totdeauna Cu înt"r#iere, îmiapărea limpede ce-ar fi trebuit să fac Mă vedeam dobor"ndu-l la păm"nt cu un pumn

#dravăn pe d Artagnan, urc"ndu-mă în maşină, urmărindu-l pe nespălatul care mă lovise,a(ung"ndu-l din urmă, imobili#"ndu-i motocicleta la marginea trotuarului, lu"ndu-ldeoparte şi d"ndu-i chelfăneală pe care o merita din plin Acest film, cu c"teva variante,s-a desfăşurat de sute de ori în închipuirea mea $ar era prea t"r#iu şi timp de c"teva #ile



am clocit în mine o ciudă plină de venin%ar a început să plouă !u vreţi să ne oprim sub acest portic? Aşa Ce spuneam? Ah,

da2 vorbeam despre onoare Aşadar, c"nd mi-am amintit de această înt"mplare, am înţeles e.act ce însemna ea pentru mine) visul meu nu re#istase la proba faptelor*isasem, lucrul îmi era acum limpede, să fiu un om complet, care să se facă respectatat"t în persoană c"t şi în meseria sa $acă vreţi, un om care ar fi (umătate Cerdan şi (umătate de Baulle Pe scurt, voiam să domin în toate privinţele $e aceea marea meacochetărie consta în a-mi arăta mai cur"nd îndem"narea fi#ică dec"t talenteleintelectuale $ar după acea lovitură primită în public, la care nu reacţionasem nici într-unfel, nu-mi mai era cu putinţă să mă complac în frumoasa imagine pe care mi-o făurisemdespre mine însumi $acă aş fi fost prietenul adevărului şi al inteligenţei, aşa cumpretindeam că sunt, nici nu mi-ar fi păsat de înt"mplarea aceea, demult uitată de cei careasistaseră la ea Cel mult nu mi-aş fi putut ierta că mă înfuriasem pentru o nimica toată şică, furios fiind, îmi pierdusem pre#enţa de spirit, nemaiştiind face faţă consecinţelorm"niei mele 5n schimb, singurul meu g"nd era cum să mă ră#bun, să lovesc şi să înving,ca şi cum adevărata mea dorinţă n-ar fi fost să mă ştiu cea mai inteligentă şi cea maigeneroasă făptură de pe păm"nt, ci numai să pot bate pe cine-mi place, să fiu cel maiputernic şi asta la modul cel mai elementar Adevărul e, şi dumneavoastră o ştiţi preabine, că orice bărbat inteligent visea#ă să fie gangster si să stăp"nească societateanumai prin violenţă Cum lucrul nu-i chiar at"t de uşor pe c"t ne-am putea închipui citindromane de specialitate, de obicei apelăm la politică, grăbindu-ne să ne înscriem înpartidul cel mai crud Ce importanţă mai poate avea, nu-i aşa, faptul că-ţi în(oseşti spiritul,de vreme ce astfel a(ungi să fii stăp"n peste toţi ceilalţi? 7i iată cum începeam sădescopăr în mine dulci vise de asuprire

5mi dădeam astfel seama că nu eram de partea a celor vinovaţi, a celor acu#aţi, dec"te.act în măsura în care lucrul nu-mi pricinuia nici un nea(uns *inovăţia lor mă făceaelocvent pentru că nu eu îi că#usem victimă C"nd eram ameninţat, nu numai că, lar"ndul meu, deveneam (udecător, ci mai mult dec"t at"t, mă preschimbam într-un despotm"nios care voia, în afara oricărei legi, să-l doboare pe făptaş, silindu-l să îngenunche#e în faţa lui $upă o asemenea constatare, scumpul meu compatriot, e greu să mai cre#i cutot dinadinsul că eşti chemat să spri(ini dreptatea şi să fii apărătorul văduvei şi alorfanului 3iindcă văd că ploaia se înteţeşte şi mai putem sta de vorbă, voi îndră#ni să vămărturisesc o nouă descoperire pe care, tot scormonind în amintire, am făcut-o la puţinăvreme după aceea 'ă ne aşe#ăm pe banca asta, la adăpost 'unt secole de c"ndfumătorii de pipă privesc de aici aceeaşi ploaie că#"nd peste aceleaşi canale 6ucrul pecare vreau să vi-l povestesc e ceva mai delicat + vorba de o femeie 8rebuie, mai înt"i,să ştiţi că am avut întotdeauna, şi fără prea mare osteneală, succes la femei !u spun că

am i#butit să le fac fericite şi nici măcar că prin ele am i#butit să fiu fericit !u, am avutsucces, pur si simplu 5mi atingeam scopul atunci c"nd voiam eu 5nchipuiţi-vă, găseau căam farmec2 7tiţi ce înseamnă să ai farmec) ve#i limpede că ţi se răspunde da, fără ca tusă fi pus propriu-#is vreo întrebare Aşa mi se înt"mpla şi mie pe atunci *ă miră, nu? $ece nu recunoaşteţi? Cu mutra mea de-acum, e firesc să vă mire $ar vai, după o anumităv"rstă, orice om e răspun#ător de chipul său Al meu $ar asta n-are nici o importanţă

n fapt e sigur) femeile găseau că am farmec, lucru de care profitam!u o făceam totuşi în mod calculat& eram de o totală bună-credinţă sau aproape

@aporturile mele cu femeile erau fireşti, plăcute, fără complicaţii, cum se spune de obicei!u mă foloseam de nici un fel de vicleşug, în afară doar de unul făţiş, în care ele văd unomagiu 5mi plăceau, cum se spune, ceea ce e totuna cu a #ice că n-am iubit nici una,

niciodată Am găsit întotdeauna atitudinea misoginului vulgară şi prostească şi aproapepe toate femeile pe care le-am cunoscut le-am socotit mai bune dec"t mine 8otuşi,aşe#"ndu-le at"t de sus, mai des m-am slu(it de ele dec"t le-am slu(it Breu de înţeles,nu-i aşa?



7tiu, iubirea adevărată e lucru cu totul e.cepţional, ea nu se înt"lneşte dec"t cam dedouă ori la o sută de ani 5n restul timpului, iubim din vanitate sau din plictiseală +u unul,pot s-o spun, nu eram în nici un ca# Călugăriţa portughe#ă !-am inimă de piatră, ci,dimpotrivă, mă înduioşe# lesne şi pl"ng uşor !umai că toate aceste porniri sunt întotdeauna întoarse către mine însumi, toate înduioşările mele nu mă privesc dec"t pemine 6a urma urmei, mint c"nd spun că n-am iubit niciodată 8oată viaţa am avut, totuşi,o mare dragoste) dragostea de mine însumi 5n această privinţă, după inevitabileledificultăţi ale adolescenţei, m-am lămurit c"t se poate de repede) viaţa mea amoroasă eradominată cu totul de sen#ualitate 3emeia era pentru mine doar un obiect de plăcere, pecare mi-l cuceream 6a asta eram a(utat de fi#icul meu) natura a fost generoasă cu mineMă m"ndream cu el şi îmi ofeream cu a(utorul lui c"t mai multe satisfacţii, despre care n-aş mai şti să spun dacă erau satisfacţiile plăcerii sau cele ale performanţei 1un, veţispune că şi acum nu fac altceva dec"t să mă laud 'unt de acord cu dumneavoastră şimă m"ndresc cu at"t mai puţin, cu c"t de data asta laudele mele sunt întemeiate

'en#ualitatea mea 0 pentru a nu vorbi dec"t de ea 0 era întotdeauna at"t de reală înc"t, fie şi numai pentru o aventură de #ece minute, m-aş fi lepădat fără să stau peg"nduri de propriii mei părinţi, chiar dacă după aceea m-aş fi căit amarnic $ar ce spun? Aş fi făcut asta mai cu seamă pentru o aventură de #ece minute şi mai ales dacă aveamsiguranţa că totul se termină aici Aveam, bineînţeles şi eu principiile mele, de pildă nu m-aş fi atins pentru nimic în lume de nevasta unui prieten !umai că, în chipul cel maisincer, prietenia mea pentru soţ înceta cu c"teva #ile înainte Poate că n-ar trebui sănumesc asta sen#ualitate Căci adevărata sen#ualitate nu-i respingătoare 'ă fimindulgenţi şi să spunem că e vorba de o infirmitate, de un fel de incapacitate congenitalăde a vedea în dragoste altceva dec"t actul 4 infirmitate, la urma urmei, confortabilă

nită cu facultatea mea de a uita, îmi favori#a libertatea 8otodată, datorită unui anumeaer de detaşare şi de totală independenţă, ea îmi prile(uia noi succese2 8ocmai pentru cănu eram romantic, dădeam firilor romanţioase cele mai temeinice pricini de visare Căciprietenele noastre seamănă toate într-o anume privinţă cu 1onaparte) îşi închipuie că vorc"ştiga bătălia pe care toată lumea a pierdut-o

6egăturile acestea îmi satisfăceau, de altminteri, nu numai sen#ualitatea, ci şi patima (ocului 5mi plăcea să aflu în femei partenerele unui anume (oc ce avea gustul inocenţeiCăci nu pot suferi să mă plictisesc şi din viaţă nu preţuiesc dec"t clipele de destindere4rice societate, oric"t de strălucită, devine pentru mine foarte cur"nd o adevăratăpovară, în timp ce cu femeile care mi-au plăcut nu m-am plictisit niciodată Mi-e oarecumgreu s-o spun, dar aş fi dat cu dragă inimă #ece convorbiri cu +instein în schimbul primei înt"lniri cu o figurantă nostimă + drept că la a #ecea înt"lnire t"n(eam după +instein saudupă o lectură serioasă 5n fond, marile probleme nu m-au preocupat niciodată dec"t în

răstimpul dintre micile mele de#măţuri 7i nu o dată mi s-a înt"mplat ca, afl"ndu-mă pestradă şi discut"nd pasionat cu prietenii, să pierd şirul argumentării, pentru că, tocmai înacea clipă, vedeam trec"nd o femeie frumoasă

Aşadar, (ucam (ocul 7tiam că le plăcea să nu mergi de-a dreptul la ţintă 8rebuia mai înt"i să le faci conversaţie, să fii, cum spun ele, tandru 3ra#ele frumoase nu-mi lipseau,nu degeaba eram avocat, şi nici privirile galeşe, căci in armată făcusem pe actorul'chimbam adesea rolurile, dar întotdeauna era vorba de una şi aceeaşi piesă $ee.emplu, rolul în care le vorbeam de acea atracţie de neînţeles, de acel nu ştiu ce carenu-şi află nici o e.plicaţie, cu at"t mai mult cu c"t nu mai vreau să mă las atras de nici ofemeie, căci sunt obosit de dragoste etc se dovedea întotdeauna eficace, deşi era unuldin cele mai vechi din repertoriu Mai era şi rolul în care mă desfăşuram pe tema fericirii

misterioase pe care nici o altă femeie nu mi-o mai dăduse vreodată, fericire poate fărăviitor, da, cu siguranţă fără viitor =căci e at"t de greu de apărat2>, dar care tocmai deaceea e de neînlocuit, îmi pusesem la punct mai cu seamă o mică tiradă, întotdeaunabine primită, pentru care sunt sigur că mă veţi felicita 5n esenţă, această tiradă afirma cu



durere şi resemnare că sunt un nimic, că nu sunt vrednic de iubire, că viaţa mea e înafara acestor lucruri, că nu-i e dată fericirea obişnuită, fericire pe care, poate, mi-aş fidorit-o mai mult ca orice, dar că, iată, este prea t"r#iu Cu privire la pricinile acestei înt"r#ieri hotăr"toare păstram însă cea mai mare taină, ştiind că nimic nu-i mai plăcutdec"t să te culci cu misterul $e altminteri, într-un sens, credeam în tot ce spuneam,trăindu-mi cu adevărat rolul !u-i de mirare atunci că şi partenerele mele începeau să şi-l (oace pe al lor, d"ndu-şi toată silinţa Cele mai sensibile se străduiau să mă înţeleagă şi oasemenea strădanie se sf"rşea printr-o capitulare melancolică Celelalte, mulţumite c"ndvedeau că respect regulile (ocului şi că aveam delicateţea de a vorbi înainte de a acţiona,treceau, fără să mai aştepte, la fapte %ar eu c"ştigam şi încă de două ori, de vreme ce-misatisfăceam astfel nu numai dorinţa de a le avea, dar şi dragostea pe care mi-o purtam,dovedindu-mi de fiecare dată puterea nemărginită

6ucrul e at"t de adevărat, înc"t chiar dacă mi se înt"mpla ca unele să nu-mi oferedec"t o plăcere mediocră, încercam totuşi să reiau din c"nd în c"nd legătura cu ele,a(utat, fără îndoială, de acea stranie dorinţă pe care o favori#ea#ă absenţa urmată de ocomplicitate brusc regăsită, dar şi pentru a-mi dovedi mie însumi că legătura noastrăre#istă şi că depinde numai de mine s-o întăresc neori le puneam chiar să (ure că nuvor mai aparţine nici unui alt bărbat, spre a-mi potoli, o dată pentru totdeauna, neliniştea în această privinţă $ar era o nelinişte la care nici inima şi nici imaginaţia nu erau părtaşe 5ntr-adevăr, în mine era at"t de înrădăcinată o anume pretenţie, înc"t îmi era cu neputinţăsă-mi închipui, chiar în ciuda evidenţei, că o femeie care-mi aparţinuse va mai puteavreodată aparţine şi altuia $ar (urăm"ntul prin care se legau mă elibera, în schimb, pemine $in acea clipă, mă simţeam în stare să rup, ceea ce, altminteri, îmi era aproape întotdeauna cu neputinţă Prin (urăm"ntul lor primisem o dată pentru totdeauna în ceeace le privea acea confirmare de care aveam nevoie, iar puterea mea era astfel asiguratăpentru multă vreme Ciudat, nu? 'i totuşi, aşa stau lucrurile, scumpul meu compatriot

nii strigă) %ubeşte-mă2 Alţii) !u mă iubi2 $ar mai e.istă unii, cei mai răi şi mainefericiţi, care strigă) !u mă iubi, dar păstrea#ă-mi credinţă2

!umai că o asemenea confirmare nu-i niciodată definitivă şi trebuie s-o capeţi defiecare dată 7i astfel, devine deprindere Cur"nd fra#ele încep să curgă fără să te maig"ndeşti ce spui, apoi urmea#ă refle.ul) într-o bună #i, te pomeneşti că iei fără a dori cuadevărat *ă rog să mă credeţi, pentru anumiţi oameni cel puţin, nu-i lucru mai greudec"t acela de a nu lua ceea ce nu doresc

7i asta mi s-a înt"mplat într-o #i şi mie, iar despre femeia aceea e inutil să vă spunaltceva dec"t că, fără să mă tulbure cu adevărat, mă atrăsese prin înfăţişarea ei pasivă şilacomă 'incer vorbind, n-a fost deloc gro#av, cum era şi de aşteptat $ar n-am avutniciodată comple.e, şi am uitat-o cur"nd, şi multă vreme nici n-am mai vă#ut-o Credeam

că nu-şi dăduse seama de nimic, şi, în general, nici măcar nu-mi trecea prin cap că puteasă aibă şi ea o părere în acea privinţă $e altminteri, înfăţişarea ei pasivă mă făcea s-ocred în afară de orice legătură cu lumea C"teva săptăm"ni mai t"r#iu am aflat totuşi că i-a vorbit unei a treia persoane despre insuficienţele mele Am avut pe dată sentimentul căam fost înşelat) nu era chiar at"t de pasivă pe c"t o cre#usem şi nu-i lipsea nici un anumediscernăm"nt Apoi am ridicat nepăsător din umeri şi m-am prefăcut că r"d 1a chiar amr"s de-a binelea& era limpede că incidentul era lipsit de importanţă $acă e.istă undomeniu în care modestia ar trebui sa fie obligatorie, acela e domeniul se.ualităţii, cu totimprevi#ibilul ei $ar nu se înt"mplă aşa şi fiecare nu ştie cum să-şi cultive mai binevanitatea, chiar c"nd e singur 5n ciuda nepăsării mele, care mi-a fost, de fapt, purtarea?!u după multă vreme am înt"lnit-o iar, am avut tot ce trebuia pentru ca s-o seduc şi s-o

am din nou, de data aceasta cu adevărat !u mi-a fost prea greu) nici lor nu le place sărăm"nă cu amintirea unui eşec 5n acea clipă, şi fără să vreau asta lămurit, am început s-o chinuiesc în cele mai felurite chipuri 4 părăseam şi apoi iar o căutam, o sileam să mise dea în momente şi în locuri nepotrivite, o tratam într-un fel at"t de brutal în toate



privinţele, înc"t am sf"rşit prin a mă lega de ea aşa cum îmi închipui că se leagătemnicerul de puşcăriaş 7i asta p"nă în #iua c"nd, în tulburarea violentă a unei plăceridureroase şi brutale, a lăudat cu voce tare ceea ce o sub(uga $in acea #i am început sămă îndepărte# de ea Apoi am uitat-o cu desăv"rşire

*oi fi de acord, căci vă ghicesc părerea, în ciuda tăcerii dumneavoastră at"t depoliticoasă, că aventura aceasta nu-mi face prea mare cinste $ar g"ndiţi-vă şi la viaţadumneavoastră, dragul meu compatriot 'cotociţi-vă bine în amintire şi poate că veţi dapeste cine ştie ce înt"mplare asemănătoare, pe care o să mi-o povestiţi mai t"r#iu 5nceea ce mă priveşte, c"nd mi-am reamintit-o, am r"s $ar era un altfel de r"s, caresemăna mult cu cel pe care-l au#isem pe Podul Artelor @"deam de frumoasele melefra#e şi de pledoariile mele $e altminteri, mai mult de pledoariile mele dec"t de fra#elecu care seduceam femeile Pe acestea măcar nu le minţeam prea mult 5n atitudineamea, instinctul vorbea limpede, fără ocolişuri Actul dragostei este o mărturisire +goismulse manifestă aici în chip făţiş, vanitatea se desfăşoară din plin sau, dimpotrivă, tot acumse de#văluie şi adevărata genero#itate P"nă la urmă, în acea regretabilă înt"mplare, maimult chiar dec"t în celelalte aventuri ale mele, fusesem mai sincer dec"t credeam,spusesem cine sunt şi cum pot trăi 5n ciuda aparenţelor, eram deci mai demn în viaţamea particulară, chiar 0 şi mai cu seamă 0 atunci c"nd mă purtam aşa cum v-am spus,dec"t în av"ntatele mele tirade profesionale despre nevinovăţie şi dreptate Cel puţin,vă#"ndu-mă cum mă port cu făpturile omeneşti, nu mă mai puteam înşela asupraadevăratei mele firi !ici un om nu e ipocrit în plăcerile lui 0 oare am citit asta undevasau am g"ndit-o singur, scumpul meu compatriot?

C"nd priveam, astfel, dificultatea cu care mă despărţeam definitiv de o femeie,dificultate care mă făcea să am at"tea legături simultane, nu-mi mai spuneam că de vinăe numai sufletul meu iubitor !u din pricina lui intram pe dată în acţiune c"nd vreunadintre prietenele mele, obosind să tot aştepte clipa c"nd pasiunea noastră va i#bucni întoată splendoarea ei, îmi spunea că ar fi mai bine să nu ne mai vedem Pe dată începeam să fac concesii, deveneam îngăduitor şi elocvent $eşteptam în ele dragosteaşi dulcea slăbiciune a inimii, dar eu însumi mă prefăceam numai a le simţi, fiind doaraţ"ţat de acel refu# şi alarmat de faptul că eram în prime(die să pierd o afecţiune + dreptcă uneori credeam că sufăr cu adevărat 8otuşi era de-a(uns ca o femeie să seră#vrătească şi să mă părăsească de-a binelea, pentru ca s-o uit îndată, după cum ouitam şi c"nd o aveam l"ngă mine, dacă hotăr"se, dimpotrivă, să se întoarcă C"nd eram în prime(die de a fi părăsit, în mine nu se tre#eau nici dragostea, şi nici genero#itatea, cinumai dorinţa de a fi iubit şi de a primi ceea ce, credeam eu, mi se cuvenea $e îndatăce eram iubit, îmi uitam iar partenera, eram strălucitor, în cea mai bună formă, din nousimpatic

8rebuie să vă mărturisesc, de altfel, că orice afecţiune, o dată redob"ndită, deveneapentru mine o povară 5n clipele de enervare îmi spuneam că soluţia ideală pentru aceafemeie ar fi fost moartea Căci, leg"ndu-ne pentru totdeauna, ea ne-ar fi eliberat totodatăde constr"ngerea pe care o presupune orice legătură $ar nu putem dori moartea tuturorşi nici, la limită, să pustiim planeta, numai pentru a ne bucura de o libertate altminteri deneînchipuit 'ensibilitatea şi dragostea mea de oameni ar fi fost împotrivă

'ingurul sentiment ad"nc pe care mi se înt"mpla să-l încerc în cursul acelor aventuriera recunoştinţa, atunci c"nd totul mergea bine şi c"nd nu numai că nu-mi era tulburatăliniştea, dar mi se lăsa şi deplina libertate de a face ce vreau 7i nu eram niciodată maiatent şi mai vesel cu o femeie dec"t atunci c"nd veneam din patul alteia, ca şi cumrecunoştinţa pe care o simţeam faţă de una s-ar fi răsfr"nt asupra tuturor celorlalte $e

altminteri, oric"t de tulburi şi de complicate ar fi părut simţămintele mele, re#ultatul pecare-l obţineam era limpede) păstram în (urul meu toate acele iubiri pentru a mă slu(i deele c"nd voiam !u puteam, deci, trăi, după propria-mi mărturie, dec"t cu condiţia ca petot păm"ntul, toate fiinţele, sau c"t mai multe cu putinţă, să e.iste pentru mine, veşnic



disponibile, lipsite de o viaţă independentă, gata să răspundă oric"nd chemării mele,sortite sterilităţii p"nă în clipa în care aş fi binevoit să le binecuv"nte# cu lumina mea'pre a trăi eu fericit, trebuia ca făpturile alese de mine să nu trăiască deloc 'au, maibine-#is, ele urmau să-şi primească viaţa de la mine, doar la mari răstimpuri şi dupăbunul meu plac

*ă rog să mă credeţi) nu simt nici o mulţumire povestindu-vă toate acestea C"nd măg"ndesc la vremea aceea în care ceream totul fără ca eu însumi să plătesc vreodatăceva, în care adunam în (urul meu toate acele fiinţe ce trebuiau să mă slu(ească,pun"ndu-le, ca să #ic aşa, la frigider, spre a le avea în slu(ba mea, oric"nd la îndem"nă,mi-e greu să dau un nume ciudatului sentiment care mă cuprinde 'ă fie ruşine? 4areruşinea arde, scumpul meu compatriot? $a? Atunci poate de ea e vorba sau de unul dinacele sentimente ridicole în legătură cu onoarea Mi se pare, în orice ca#, că n-am maifost părăsit de sentimentul acesta din clipa în care am descoperit în mie#ul amintirilormele acea înt"mplare pe care trebuie, în sf"rşit, să v-o povestesc, în ciuda at"tordigresiuni şi argumente laborioase, pe care nădă(duiesc că le-aţi apreciat aşa cummerită

ite că nu mai plouă2 3iţi bun şi întovărăşiţi-mă p"nă la mine 'unt obosit şi, ciudat,nu pentru că am vorbit, ci numai la g"ndul a ceea ce trebuie să vă mai spun $e altfel,marea mea descoperire poate fi povestită în c"teva cuvinte $e ce aş vorbi mult? Pentruca statuia să apară în toată goliciunea ei, fra#ele frumoase trebuie să dispară Ascultaţi 5n acea noapte de noiembrie, cu doi sau trei ani înainte de seara în care mi s-a părut căaud un r"s în spatele meu, traversam podul @o/al, îndrept"ndu-mă către malul st"ng al'enei, unde îmi aveam locuinţa +ra unu după mie#ul nopţii şi cădea o ploaie măruntă,un fel de burniţă, iar rarii trecători se grăbeau către casele lor 8ocmai mă despărţisem deo prietenă, care, fără doar şi poate, dormea acum de mult +ram fericit că merg pe (os, cutrupul puţin amorţit, dar calm, hrănit cu un s"nge bl"nd ca ploaia care cădea Pe pod, amtrecut pe l"ngă o siluetă întoarsă cu spatele, care, aplecată peste parapet, părea căpriveşte fluviul it"ndu-mă mai bine am vă#ut o femeie t"nără şi subţire, îmbrăcată înnegru 5ntre părul întunecat şi gulerul mantoului i se #ărea doar ceafa, proaspătă şiumedă, la care n-am rămas nesimţitor $ar, după o clipă de şovăială, mi-am vă#ut dedrum A(uns la capătul podului, am apucat-o pe chei, în direcţia cartierului 'aint-Michel,unde locuiam 'trăbătusem cam cinci#eci de metri, c"nd am au#it #gomotul 0 care, înciuda distanţei, mi s-a părut asur#itor în liniştea nopţii 0 unui trup ce se prăbuşeşte înapă M-am oprit brusc, dar nu m-am întors 5n clipa următoare, am au#it un strigăt, repetatde mai multe ori, ce cobora în (osul fluviului şi care dintr-o dată s-a stins 8ăcerea care aurmat în noaptea încremenită brusc mi s-a părut nesf"rşită Am vrut să alerg, dar amrămas ţintuit locului Cred că tremuram din tot trupul, de frig şi de spaimă 5mi spuneam

că trebuie să acţione# repede şi totodată simţeam cum mă năpădeşte un fel deslăbiciune de neînvins Am uitat ce g"nd mi-a venit atunci Prea t"r#iu, prea departesau ceva în felul ăsta Continuam să ascult, nemişcat Apoi, cu paşi grăbiţi, m-am îndepărtat prin ploaie !-am prevenit pe nimeni de cele înt"mplate

$ar iată c-am a(uns, asta-i casa mea, locul unde mă adăpostesc2 M"ine? $a, cumvreţi *ă voi duce cu plăcere pe insula Mar<en, o să vedeţi şi ;uider ;ee !e înt"lnimm"ine la Me.ico-Cit/ Cum? 3emeia aceea? !u ştiu, cu adevărat nu ştiu nimic !-amcitit #iarele !ici a doua #i şi nici în #ilele următoare

n sat de păpuşi, nu-i aşa? !u se poate spune că-i lipsit de pitoresc $ar nu pentruasta v-am adus pe această insulă, dragă prietene 4ricine poate să vă facă să admiraţibonete, saboţi şi case împodobite cu motive decorative, în care pescarii fumea#ă tutun fin



în camere cu miros de mobilă lustruită +u, în schimb, sunt unul dintre puţinii oameni carevă poate arăta ce-i aici cu adevărat important

Am a(uns la dig 8rebuie să mergem de-a lungul lui, ca să ne depărtăm c"t mai multde aceste căsuţe frumoase !e putem aşe#a aici Ce părere aveţi? !u găsiţi că-i una dincele mai minunate privelişti negative? *edeţi la st"nga noastră acel morman de cenuşănumit de cei din dună, digul cenuşiu, la dreapta, pla(a v"nătă la picioarele noastre şi, infaţă, marea de culoare leşiatică şi cerul nemărginit în care se răsfr"ng apele palide? nadevărat infern, dar un infern nu prea fierbinte !umai linii ori#ontale, nici o strălucire,spaţiu incolor, viaţă moartă !u aşa arată oare sf"rşitul lumii, neantul, vă#ut şi pipăit? !iciţipenie de om, da, asta mai cu seamă, nici ţipenie de om !umai dumneavoastră şi cumine, în faţa planetei pustii2 Cerul trăieşte? Aveţi dreptate, iubite prietene 'e îngroaşă,apoi se surpă, deschide scări în aer, închide porţi de nori 'unt porumbeii !-aţi observatcă cerul 4landei e plin de milioane de porumbei ce stau at"t de sus înc"t nici nu se văd şicare bat din aripi, urcă şi coboară toţi odată, umpl"nd vă#duhul cu uriaşe valuri de penecenuşii, pe care v"ntul le risipeşte peste tot? Porumbeii aşteaptă acolo sus, aşteaptă totanul 'e rotesc deasupra păm"ntului, se uită, ar vrea să coboare $ar nu văd dec"tmarea şi canalele, acoperişurile pline de firme şi nici un cap pe care să se aşe#e

!u înţelegeţi ce vreau să spun? 8rebuie să vă mărturisesc că mă simt obosit Pierdşirul vorbei şi nu mai am acea minte limpede at"t de mult lăudată de prietenii mei 'punprietenii mei, din principiu Căci nu mai am prieteni, ci numai complici 5n schimb, aceştiasunt mai numeroşi şi repre#intă întreaga omenire 7i, printre ei, primul sunteţidumneavoastră Cel de l"ngă tine e totdeauna primul Cum ştiu că n-am prieteni? + c"tse poate de simplu) am descoperit că n-am prieteni în #iua în care m-am g"ndit să măomor, spre a le (uca o farsă #dravănă, spre a-i pedepsi, într-un anume sens $ar m-ampomenit că n-aveam pe cine pedepsi C"ţiva ar fi fost surprinşi& dar nimeni nu s-ar fi simţitpedepsit $e altminteri, chiar dacă aş fi vrut, tot nu mi-ar fi folosit la nimic $acă aş fi pututsă mă sinucid şi apoi să-i văd ce mutră fac, atunci, da, ar fi meritat $ar păm"ntul enegru, iubite prieten, lemnul e gros, giulgiul des %-aş fi vă#ut cu ochii sufletului, eadevărat, dar numai dacă e.istă un suflet şi dacă acest suflet are ochi $e asta însă nusuntem siguri, nu suntem niciodată siguri de nimic2 Altminteri, ar e.ista o ieşire, am i#butisă fim luaţi în serios !umai propria-ţi moarte îi convinge pe oameni de temeiniciamotivelor tale, de sinceritatea ta, de ad"ncimea suferinţei tale At"ta vreme c"t trăieşti,ca#ul tău e îndoielnic, n-ai dreptul dec"t la scepticismul lor $e aceea, dacă ar e.ista fieşi numai o şansă de a te bucura de spectacol, ar merita să le dovedeşti ceea ce nu vor săcreadă, uimindu-i $ar aşa, te omori şi ce însemnătate mai poate avea dacă ei cred saunu, de vreme ce tu nu mai eşti de faţă spre a te desfăta cu mirarea sau cu căinţa lor, dealtminteri at"t de scurtă, spre a asista, aşa cum îşi visea#ă fiecare om, la propria-ţi

înmorm"ntare Ca să nu mai fii îndoielnic, trebuie să nu mai fii, pur şi simplu7i oare nu-i mai bine aşa? !epăsarea lor ne-ar face să suferim mai mult 4 să mi-oplăteşti2 îi spunea o fată tatălui ei, care n-o lăsase să se mărite cu un adorator, preafercheş după gustul lui $upă care s-a omor"t $ar tatăl n-a plătit nimic 5i plăcea lanebunie pescuitul $upă trei duminici, s-a întors la r"u, ca să uite, #icea el 7i nu se înşela) a uitat 6a drept vorbind, de mirare ar fi fost dacă s-ar fi înt"mplat altminteri Cre#ică mori spre a-ţi pedepsi nevasta şi de fapt îi redai libertatea $e aceea e mai bine să nuve#i Ca să nu mai vorbim ce rişti să-i au#i vorbind despre ceea ce socotesc ei a fi fostpricina sinuciderii tale Parcă-i aud) '-a omor"t fiindcă n-a mai putut îndura să Ah2dragă prietene, ce puţină imaginaţie au oamenii2 +i cred întotdeauna că te sinuci#i pentruun motiv oarecare $ar poţi să te sinuci#i foarte bine pentru două motive 6or nu le dă

însă prin cap una ca asta 7i atunci, la ce bun să mori de bună voie, să te sacrifici pentruideea pe care vrei să şi-o facă despre tine? Căci, o dată mort, vor profita de asta spre ae.plica gestul tău prin tot felul de motive idioate sau vulgare Martirii, dragă prietene,trebuie să aleagă între a fi uitaţi, bat(ocoriţi sau folosiţi Căci înţeleşi nu vor fi niciodată



7i apoi, să spunem esenţialul) iubesc viaţa şi asta-i adevărata mea slăbiciune 4iubesc at"t de mult, înc"t nu-mi pot închipui nimic în afara ei 4 atare lăcomie are în eaceva plebeian, nu găsiţi? Aristocraţia implică neapărat o anume distanţă faţă de tine însuţi şi de propria-ti viaţă $acă trebuie, mori& te fr"ngi, dar nu te înclini2 $ar eu mă înclin, pentru că mă iubesc $upă cele povestite, ce credeţi c-am simţit? 'ilă de mine însumi? *ă înşelaţi& mi-era silă mai cur"nd de ceilalţi 5mi cunoşteam slăbiciunile, şi leregretam 6e uitam, totuşi, ca şi p"nă atunci, cu o încăpăţ"nare vrednică de toată lauda 5n schimb, îi (udecam în inima mea, clipă de clipă, pe ceilalţi Asta vă scandali#ea#ă?Credeţi poate că nu-i logic să fie aşa? $ar aici nu-i vorba de a fi sau nu logic %mportanteste să te strecori şi, mai cu seamă, să eviţi (udecata !-am spus să eviţi pedeapsa Căcipedeapsa fără (udecată se îndură mai uşor Are, de altminteri, un nume care-i o che#ăşiepentru nevinovăţia noastră) îi spunem nefericire !u, important, în ca#ul de faţă, este săscapi de (udecată, să eviţi să fii întruna (udecat, fără ca os"nda să-ţi fie vreodată rostită

$ar lucrul nu-i chiar at"t de uşor Căci astă#i suntem cu toţii gata oric"nd să-i (udecăm pe ceilalţi, după cum suntem gata oric"nd pentru desfr"u !umai că de dataasta nu mai avem a ne teme că vom da dovadă de slăbiciune $acă vă îndoiţi, trageţi cuurechea la ce se spune pe la mese, în luna august, în acele hoteluri pentru vilegiaturişti, în care prea milostivii noştri compatrioţi îşi fac cura de plictis $acă tot mai şovăiţi sătrageţi conclu#iile, citiţi scrierile oamenilor #ilei 'au, mai cur"nd, uitaţi-vă la ce se înt"mplă în propria dumneavoastră familie şi veţi fi lămurit $ragă prietene, să ne ferim ale da fie şi cel mai mic prete.t să ne (udece Altminteri, ne vor face mii făr"me 8rebuie săne luăm tot at"tea precauţii ca şi îmbl"n#itorul de fiare sălbatice $acă are ghinionul săse taie cu briciul înainte de a intra în cuşcă, ce mai pra#nic pe fiare2 Am înţeles asta în#iua în care mi-a trecut pentru prima oară prin minte că nu eram poate chiar at"t devrednic de admiraţie $in clipa aceea, am devenit bănuitor 3iindcă s"ngeram puţin, m-am g"ndit că mă vor înhăţa şi mă vor înghiţi cu totul

5n aparenţă, eram în aceleaşi raporturi cu contemporanii mei şi, totuşi pe nesimţite,ceva între noi începea să sune fals Prietenii mei nu se schimbaseră 6ăudau şi acum,c"nd se ivea prile(ul, armonia şi liniştea pe care le aflau în prea(ma mea $ar eu nu eramsensibil dec"t la disonanţele, la tulburarea ce mă năpădea& mă simţeam vulnerabil, pradăacu#ării publice 'emenii mei nu-mi mai păreau a alcătui auditoriul plin de respect dep"nă atunci Cercul în mi(locul căruia mă aflam se fr"nsese, iar ei se înşiraseră pe unsingur r"nd, ca la tribunal 5n clipa în care m-am temut că aş putea fi (udecat pentru ceva,am înţeles de fapt că în fiecare dintre ei e.ista o vocaţie ire#istibilă pentru meseria de (udecător $a, erau aici, ca şi înainte, dar r"deau 'au mai cur"nd mi se părea că toţi ceipe care-i înt"lneam mă priveau cu un sur"s ascuns Am avut chiar impresia, în aceavreme, că cineva îmi pune piedică $e c"teva ori, într-adevăr, m-am poticnit, fără pricină,

intr"nd în localuri publice 4 dată am şi că#ut de-a binelea 3rance#ul carte#ian din mineşi-a venit repede în fire, pun"nd asemenea incidente pe seama singurei divinităţi în carepoate crede bunul-simţ, adică pe seama înt"mplării 8otuşi, in mine se statornicianeîncrederea

Acum, fiindcă eram mereu cu atenţia trea#ă, nu mi-a fost greu să descopăr că aveamduşmani 5n primul r"nd printre colegii mei de breaslă, apoi în viaţa mondenă Pe unii îi îndatorasem cu ceva Pe alţii ar fi trebuit să-i îndatore#, dar n-o făcusem 8oate erau, dealtminteri, aşa cum trebuiau să fie şi descoperirea nu mi-a pricinuit prea mare supărareMai greu şi mai dureros mi-a fost, în schimb, să admit că aveam duşmani chiar printreoamenii pe care-i cunoşteam foarte puţin sau pe care nu-i cunoşteam deloc Cre#usem întotdeauna, cu acea candoare ce-mi este proprie şi de care v-aţi putut convinge p"nă

acum în c"teva r"nduri, că toţi acei ce nu mă cunoşteau a(ungeau neapărat să măiubească de îndată ce relaţiile noastre deveneau mai str"nse Am constatat însă că amduşmani mai cu seamă printre cei care nu mă cunoşteau dec"t din au#ite şi pe care eunu-i cunoşteam deloc 3ără îndoială, bănuiau că-mi trăiesc viaţa din plin, fără nici o



constr"ngere, lăs"ndu-mă cu totul în voia fericirii& şi asta nu se iartă 'uccesul, c"nd eafişat într-un anume fel, l-ar face să turbe#e chiar şi pe un măgar Pe de altă parte, viaţamea era plină ochi şi, din lipsă de timp, eram silit să refu# multe avansuri $in aceleaşipricini uitam apoi toate aceste refu#uri $ar avansurile îmi fuseseră făcute de oameni acăror viaţă nu era plină şi care, tocmai de aceea, îşi aminteau de refu#ul meu

%ată de ce, ca să nu vă dau dec"t un e.emplu, femeile, p"nă la urmă, mă costauscump 8impul pe care mi-l petreceam cu ele nu-l mai puteam da bărbaţilor, careadeseori nu mi-o iertau *edeţi vreo ieşire dintr-o atare situaţie? 3ericirea şi succesele nuse iartă dec"t atunci c"nd consimţi să le împarţi din plin cu alţii $ar ca să fii fericit trebuiesă nu te ocupi prea mult de ceilalţi Altfel, toate ieşirile sunt închise !u ai de ales dec"t între a fi fericit, dar (udecat, sau iertat, dar nefericit Cu mine se făcea însă o nedreptate şimai mare) eram os"ndit pentru o fericire trecută 8răisem vreme îndelungată distrat şisur"#ător, cu ilu#ia unei armonii generale, c"nd, în realitate, (udecăţile, săgeţile şibat(ocurile se năpusteau din toate părţile asupra mea 5n #iua în care mi-am dat seamade asta, am devenit, în sf"rşit, lucid şi, s"nger"nd din mii de răni, mi-am pierdut dintr-odată toată puterea 5ntreg universul a început atunci să r"dă în (urul meu

%ată un lucru pe care nici un om =în afară de cei ce nu trăiesc, adică de înţelepţi> nu-lpoate îndura 'ingura apărare e răutatea 4amenii se grăbesc să (udece spre a nu fi ei înşişi (udecaţi Ce vreţi? %deea cea mai firească a omului, cea care-i vine în chip naiv, dinstrăfundul firii sale, este ideea că e nevinovat $in acest punct de vedere suntem cu toţii în situaţia acelui france# care, la 1uchenDald, se încăpăţ"na să depună o reclamaţie lafuncţionarul ce-i înregistrase sosirea, el însuşi pri#onier 4 reclamaţie? 3uncţionarul şitovarăşii săi r"deau) $egeaba, prietene Aici nu se reclamă $ar, domnule, spuneafrance#ul, ca#ul meu e e.cepţional 'unt nevinovat

8oţi suntem ca#uri e.cepţionale 3iecare dintre noi invocă ceva anume 3iecare sevrea nevinovat, cu orice preţ, chiar dacă pentru asta ar trebui să învinuiască întregneamul omenesc şi însuşi Cerul !u-i veţi face nimănui prea mare bucurie lăud"ndu-lpentru strădaniile depuse spre a deveni inteligent sau generos $impotrivă, veţi vedeacum îi creşte inima de fericire dacă-i veţi admira genero#itatea înnăscută $acă-i veţispune unui criminal că greşeala pe care a făcut-o nu ţine nici de firea şi nici de caracterulsău, ci de împre(urări nefericite, vă va fi peste măsură de recunoscător 5n timpulpledoariei, chiar va alege acel moment ca să pl"ngă 8otuşi nu văd nici un merit în a ficinstit sau inteligent din născare $upă cum eşti cu siguranţă la fel de răspun#ător, fie căeşti criminal din fire, fie că devii criminal datorită împre(urărilor $ar toţi aceşti escroci voriertarea, adică se vor iresponsabili, căut"nd fără ruşine o (ustificare în natură sau o scu#ă în împre(urări, chiar dacă sunt contradictorii Pentru ei, important este să fie nevinovaţi şica virtuţile lor, cu care au fost dăruiţi din naştere, să nu poată fi puse la îndoială, iar

greşelile lor, iscate dintr-o nenorocire trecătoare, să fie veşnic provi#orii *-am mai spus,totul e să scapi de (udecată 7i cum e greu să scapi de ea şi aproape cu neputinţă să-ţifaci în acelaşi timp şi admirată şi iertată firea, toţi caută să fie bogaţi $e ce? *-aţi întrebatvreodată? Pentru putere, bineînţeles $ar mai cu seamă pentru că bogăţia te sustrage (udecăţii imediate, te scoate din mulţimea din metrou pentru a te închide într-o caroserienichelată, te i#olea#ă în parcuri uriaşe, în vagoane de dormit, în cabine de lu. 1ogăţia,dragă prietene, nu înseamnă, e drept, achitarea, ci doar o am"nare, care nu-i însă nici eade lepădat

Mai cu seamă să nu vă credeţi prietenii c"nd vă vor cere să fiţi sincer cu ei 4 facnumai în năde(dea că-i veţi întări în e.celenta idee pe care o au despre ei înşişi, oferindu-le o certitudine în plus, pe care o află în făgăduiala dumneavoastră de a fi sincer Cum ar

putea fi sinceritatea o condiţie a prieteniei? A spune, cu orice preţ, adevărul este opasiune care nu cruţă nimic şi căreia nimic nu-i re#istă + un viciu, uneori un confort, sauun egoism $acă, aşadar, vă aflaţi într-o atare situaţie, nu şovăiţi nici o clipă) făgăduiţi căveţi spune numai adevărul şi minţiţi c"t puteţi mai bine *eţi răspunde dorinţei lor celei



mai ascunse, dovedindu-le astfel dragostea îndoit6ucrul e at"t de adevărat, înc"t ne încredinţăm rareori tainele celor mai buni dec"t

noi Pe aceştia am vrea să-i ocolim Mai degrabă le spunem ce avem pe suflet celor cene seamănă şi care ne împărtăşesc slăbiciunile !u dorim deci să ne îndreptăm, nici sădevenim mai buni, căci pentru asta ar trebui în primul r"nd să renunţăm a mai (udeca$ar noi nu dorim dec"t să fim depl"nşi şi încura(aţi să mergem pe drumul pe care amapucat 5n fond, am vrea să nu mai fim vinovaţi şi să nu ne mai dăm osteneala de a nepurifica !u avem nici destul cinism, nici destulă virtute !e lipseşte at"t energia bineluic"t şi cea a răului 5l cunoaşteţi pe $ante? Adevărat? +.traordinar2 Atunci ştiţi că $anteadmite e.istenţa unor îngeri neutri în cearta dintre $umne#eu şi 'atana +l îi aşea#ă înlimb, un fel de vestibul al infernului său !e aflăm în vestibul, dragă prietene

'ă avem răbdare? Aveţi, fără îndoială, dreptate !e-ar trebui răbdarea de-a aştepta9udecata de Apoi !umai că noi suntem grăbiţi 1a chiar at"t de grăbiţi, înc"t eu unul amfost silit să mă fac (udecător-penitent 8otuşi, a trebuit mai înt"i să mă împac cu ceea cedescoperisem si să mă pun în bună ordine cu r"sul contemporanilor mei Cu începere dinseara în care am fost strigat, căci am fost cu adevărat strigat, a trebuit să răspund saumăcar să caut răspunsul !u era uşor& multă vreme am rătăcit la înt"mplare A trebuit mai înt"i ca acel r"s ce-mi suna veşnic în urechi, precum şi cei care r"deau, să mă înveţe săvăd mai limpede în mine, arăt"ndu-mi că nu era at"t de simplu pe c"t cre#usem $e ce#"mbiţi? Adevărul acesta nu-i chiar at"t de elementar pe c"t pare At"t doar că numimadevăruri elementare adevărurile pe care le descoperim în urma tuturor celorlalte

Anali#"ndu-mă îndelung, am i#butit să văd duplicitatea profundă a făpturii omeneşti Am înţeles atunci, tot căut"nd prin amintiri, că modestia mă a(ută sa strălucesc, umilinţasă înving şi virtutea să asupresc 3ăceam ră#boiul cu mi(loace paşnice şi căpătam, prinmi(loace aparent de#interesate, tot ce r"vneam $e pildă, niciodată nu m-am pl"ns c"ndprietenii uitau data #ilei mele de naştere& toţi se minunau chiar, cu o nuanţă de admiraţie în voce, de discreţia mea în această privinţă $ar pricina de#interesului meu era încă şimai discretă) doream să fiu uitat ca să mă pot pl"nge mie însumi Cu c"teva #ile înainteaglorioasei date, at"t de bine cunoscute mie, p"ndeam, atent să nu-mi scape nimic dinceea ce ar fi putut deştepta atenţia sau memoria celor care nădă(duiam că mă vor uita=într-un an, am fost chiar pe punctul de a truca un calendar de birou> %#butind să-midemonstre# astfel singurătatea, puteam să mă las în voia farmecului unei tristeţi virile

Astfel, faţa tuturor virtuţilor mele îşi avea reversul ei, mai puţin impunător + drept cădefectele mele sf"rşeau întotdeauna prin a mă slu(i, silit fiind să ascund partea vicioasă avieţii mele, trebuia să dau o înfăţişare rece care era confundată cu înfăţişarea virtuţii&indiferenţa mea mă făcea iubit, egoismul meu culmina în genero#itate Mă opresc) preamultă simetrie ar dăuna acestei demonstraţii Păream incoruptibil, iar eu n-am fost

niciodată în stare să re#ist în faţa unui pahar de vin sau a unei femei 8receam dreptactiv, energic şi împărăţia mea era patul 5mi proclamam peste tot loialitatea şi cred că nue.istă fiinţă pe care s-o fi iubit şi pe care p"nă la urmă să n-o fi trădat 1ineînţeles,trădam, dar eram în acelaşi timp şi credincios, eram indolent, dar totodată munceam dinrăsputeri şi clipă de clipă, îmi a(utam aproapele, pentru propria-mi plăcere 5mi repetam întruna aceste adevăruri evidente, dar nu aflam în ele prea mare consolare 5n uneledimineţi îmi instruiam procesul p"nă la capăt şi a(ungeam la conclu#ia că sentimentul încare e.celam era mai cu seamă dispreţul $e obicei îi dispreţuiam cel mai mult tocmai pecei pe care-i a(utam Politicos, arăt"ndu-mă solidar şi emoţionat, scuipam #ilnic în obra#ultuturor orbilor

'incer vorbind, e.istă vreo scu#ă la toate astea? $a, e.istă, dar una at"t de (alnică,

înc"t mi-e cu neputinţă s-o invoc 8otuşi, iat-o) n-am putut niciodată să iau cu adevărat înserios treburile omeneşti !-aş fi putut spune în ruptul capului în ce constă serio#itatealor& ştiam doar că ea nu putea fi găsită în cele ce vedeam în mine şi în (urul meu, căcitotul mi se înfăţişa doar ca un (oc amu#ant sau neplăcut +.istă, într-adevăr, strădanii şi



convingeri pe care nu le-am înţeles niciodată Am privit întotdeauna cu mirare şi cuoarecare neîncredere acele ciudate făpturi care muncesc pentru bani, pe care pierdereaunei situaţii le face nefericite sau care se sacrifică, d"ndu-şi importanţă, pentruprosperitatea familiei 5n schimb, îl înţelegeam mai bine pe acel prieten care-şi pusese îng"nd să nu mai fume#e şi care i#butise p"nă la urmă să se lase de fumat 5ntr-odimineaţă, deschi#"nd #iarul şi citind despre e.plo#ia primei bombe : şi despreadmirabilele ei efecte, a intrat fără să mai stea pe g"nduri într-o tutungerie

neori, fără îndoială mă prefăceam că iau viaţa în serios Cur"nd însă îmi deveneaevidentă lipsa de serio#itate a serio#ităţii însăşi şi din acea clipă mă mulţumeam să-mi (ocrolul, dar c"t mai bine cu putinţă 9ucam rolul omului eficace, inteligent, virtuos, buncetăţean, indignat, indulgent, solidar, moral Mă opresc, căci aţi înţeles că eram ca şiolande#ii noştri, care în acelaşi timp sunt şi nu sunt aici) eram absent tocmai c"ndcopleşeam cu pre#enţa mea !-am fost cu adevărat sincer şi entu#iast dec"t pe vremeac"nd făceam sport şi, în armată, c"nd (ucam piese pentru propria noastră plăcere, înam"ndouă ca#urile trebuia să respectăm o regulă de (oc, care nu era serioasă, dar pecare ne plăcea să o socotim ca atare Chiar şi acum, stadionul înţesat de mulţime, cumeciurile lui de duminică, şi teatrul, pe care l-am iubit cu o patimă nemărginită, suntsingurele locuri din lume unde mă simt nevinovat

$ar cine ar admite că o asemenea atitudine e legitimă c"nd e vorba de dragoste, demoarte sau de salariul celor obidiţi? 7i totuşi, ce era de făcut? !u-mi puteam închipuidragostea %soldei dec"t în romane sau pe scenă Muribun#ii îmi păreau uneori pătrunşicu adevărat de rolul pe care-l (ucau 5n schimb, mi se părea că replicile clienţilor meisăraci se desfăşoară întotdeauna după unul şi acelaşi tipic Astfel, trăind între oamenifără a le împărtăşi interesele, nu i#buteam să cred în ceea ce făgăduiam +ram destul depoliticos şi destul de indolent pentru a face ceea ce aşteptau de la mine în meserie, înfamilie sau în viaţa mea de cetăţean, dar procedam de fiecare dată într-un anume feldistrat, care strica totul Mi-am trăit întreaga viaţă sub semnul duplicităţii şi acţiunile melecele mai serioase au fost, nu o dată, tocmai cele în care eram cel mai puţin anga(at 6aurma urmei, oare nu asta e ceea ce nu mi-am mai putut ierta şi, adăug"nd o prostie laat"tea altele, pricina ce m-a făcut să mă împotrivesc cu cea mai mare violenţă (udecăţiice se ur#ea în mine şi în (urul meu, silindu-mă să caut o ieşire?

C"tva timp am trăit ca şi cum nimic nu s-ar fi schimbat Mergeam înainte pe vechiulmeu făgaş Ca un făcut, eram mai lăudat ca niciodată 7i răul chiar de aici mi s-a tras *ăamintiţi) !efericit cel ce nu aude despre sine dec"t cuvinte de laudă2 Ah2 Ce vorbă înţeleaptă2 !efericire mie2 Maşinăria a început, aşadar, să aibă tot soiul de capricii şi depoticneli ciudate

Atunci a i#bucnit în viaţa mea de fiecare #i g"ndul morţii Am început să număr anii

pe care-i mai aveam de trăit Căutam e.emple printre oamenii de v"rsta mea caremuriseră 7i mă chinuia ideea că nu voi mai avea timp să-mi împlinesc menirea $ar caremenire, n-aş fi putut spune Merita oare osteneala să mai fac ceea ce făcusem p"năatunci? $ar nu era numai asta Mă urmărea o teamă ridicolă să nu mor înainte de a-mi fimărturisit toate minciunile !u lui $umne#eu şi nici unuia dintre repre#entanţii săi, vă daţiseama că eram deasupra unor asemenea lucruri, ci oamenilor, unui prieten, de pildă, sauunei femei iubite Altminteri, chiar dacă în viaţa unui om nu s-ar fi ascuns dec"t o singurăminciună, moartea o făcea definitivă !imeni, niciodată, nu va mai cunoaşte adevărul înacea privinţă, de vreme ce singurul care-l cunoştea era tocmai mortul, care luase taina cuel în morm"nt Această ucidere absolută a unui adevăr îmi dădea ameţeli Astă#i, înparante#ă fie spus, mi-ar prile(ui mai degrabă plăceri rafinate B"ndul, de pildă, că eu

sunt singurul ce cunosc adevărul despre un lucru căutat de toată lumea şi că am la mineacasă un obiect care a pus #adarnic în mişcare poliţia a trei ţări, mă înc"ntă, pur şisimplu $ar să lăsăm asta Pe vremea aceea mă chinuiam, căci nu găsisem încă leacul

1ineînţeles, încercam să-mi vin în fire Ce însemnătate mai putea avea minciuna unui



om în raport cu istoria generaţiilor şi c"t de nesăbuită era pretenţia de a aduce în luminaadevărului cine ştie ce (alnică înşelăciune, pierdută în oceanul secolelor precumgrăuntele de sare în apa mării2

5mi spuneam, de asemenea, că moartea trupului, dacă mă g"ndeam la morţile pecare le vă#usem, era, ea singură, o pedeapsă îndea(uns de mare, şi care răscumpăratotul Prin ea îţi c"ştigai, cu sudoarea agoniei, m"ntuirea =adică dreptul de a pieri pentrutotdeauna> 8otuşi, neliniştea mea creştea, moartea îmi stătea #i şi noapte la căpăt"i, măsculam în fiecare dimineaţă cu ea în g"nd, iar laudele ce mi se aduceau îmi păreau dince în ce mai greu de îndurat 'ocoteam că minciuna sporea o dată cu ele, întrec"nd oricemăsură, şi că niciodată nu-mi va mai sta în putinţă să-mi fac r"nduială în viaţă

5ntr-o bună #i, n-am mai putut răbda Prima mea reacţie a fost e.agerată $e vremece eram un mincinos, o să-mi dau în vileag duplicitatea, arunc"nd-o în obra#ul tuturoracelor imbecili înainte chiar ca ei s-o fi descoperit Provocat să dau pe faţă adevărul, voirăspunde sfid"nd Pentru a preînt"mpina r"sul am hotăr"t să mă a#v"rl pradă bat(ocuriigenerale $e fapt, încercam şi de data asta să scap de (udecată *oiam să-i c"ştig departea mea pe cei care r"d sau măcar să trec de partea lor Mă g"ndeam, de pildă, să îmbr"ncesc orbii pe stradă, g"nd ce tre#ea în mine o bucurie surdă şi neaşteptată,arăt"ndu-mi c"t de mult îi ur"se întotdeauna ceva din sufletul meu& plănuiam să înţeppneurile de la cărucioarele infirmilor, să urlu) !espălaţilor , sub schelele pe care lucraumuncitori, să pălmuiesc copiii de ţ"ţă în metrou *isam la toate acestea, dar n-am făcutnimic sau, dacă am făcut ceva asemănător, nu-mi mai aduc aminte 8urbam de m"nienumai la au#ul cuv"ntului adevăr +ram totuşi silit să-l rostesc mereu în pledoariilemele $ar mă ră#bunam blestem"nd în mod public spiritul umanitar& anunţam publicareaunui manifest în care cei asupriţi urmau a fi demascaţi ca asupritori ai oamenilor detreabă 5ntr-o #i, pe c"nd m"ncam langustă pe terasa unui restaurant, un cerşetor nu-midădea pace 6-am chemat pe patron să-l alunge şi am aprobat în chipul cel mai#gomotos discursul acelui împărţitor de dreptate !-ai ce căuta aici, îi spunea el Pune-teşi dumneata în locul acestor domni şi doamne2 5mi arătam, de asemenea, în faţa cuivoia să mă asculte, regretul că nu mai era cu putinţă să te porţi ca un anume proprietarrus, al cărui caracter îmi st"rnise admiraţia) punea să-i biciuiască at"t pe ţăranii care-lsalutau c"t şi pe cei ce nu-l salutau, pedepsind astfel o îndră#neală pe care o găsea la felde neruşinată în am"ndouă ca#urile

5mi amintesc de alte isprăvi şi mai grave Am început să scriu oOdă la poliţie şi o Apoteoză a ghilotinei. Mai cu seamă frecventam cafenelele speciali#ate, unde se adunauumaniştii noştri de profesie +ram, se înţelege, bine primit, dat fiind bunele meleantecedente 7i dintr-o dată, cu înfăţişarea cea mai nevinovată, dădeam drumul unuicuv"nt de ocară) Mulţumesc lui $umne#eu , spuneam, sau, şi mai simplu) $umne-

#eule2 7tiţi prea bine că ateii noştri de cafenea nu prea se împacă cu cele sfinte $upăce rosteam acea enormitate, urma un moment de stupoare c"nd toţi se uitau unii la alţii,uimiţi Apoi i#bucnea scandalul) unii fugeau afară din cafenea, alţii cotcodăceau indignaţi,ascult"ndu-se numai pe ei, şi toţi se #v"rcoleau ca dracul în cristelniţă

Băsiţi, probabil, că mă purtam copilăreşte 8otuşi, glumele acestea aveau, poate, opricină mai serioasă *oiam să stric (ocul şi, mai cu seamă, să spulber reputaţiamăgulitoare de care mă bucuram şi al cărei g"nd mă făcea să turbe# n om cadumneavoastră , mi se spunea cu amabilitate, iar eu simţeam cum pălesc de furie Măsăturasem de stima lor, de vreme ce nu era generală, şi cum ar fi putut fi generală, devreme ce eu n-o puteam împărtăşi? $e aceea, cel mai bun lucru era să acopăr totul, (udecată şi stimă, cu vălul ridicolului 8rebuia cu orice preţ să dau fr"u liber spiritului care

mă înăbuşea *oiam să spintec frumosul manechin pe care-l plimbam peste tot şi să learăt tuturor ce avea înăuntru 5mi amintesc, de pildă, de o conferinţă pe care trebuia s-oţin în faţa unor tineri avocaţi stagiari +nervat de elogiile e.cesive ale decanului nostrucare mă pre#entase auditoriului, nu m-am mai putut stăp"ni 6a început am vorbit cu



înflăcărarea şi emoţia la care toată lumea se aştepta şi pe care le livram la comandă, cucea mai mare uşurinţă $ar deodată m-am pomenit recomand"nd amalgamul ca metodăde apărare !u acel amalgam, le spuneam, perfecţionat de inchi#iţiile moderne, care (udecă în acelaşi timp un hoţ şi un om cinstit, pentru a-l împovăra pe cel de-al doilea cucrimele celui dint"i) trebuia, dimpotrivă, să-l aperi pe hoţ, pun"nd în lumină crimele omu-lui cinstit, adică ale avocatului Asupra acestui punct m-am e.plicat c"t se poate delimpede) 'ă presupunem că am acceptat să apăr un biet cetăţean care a ucis dingelo#ie 'ocotiţi şi dumneavoastră, domnilor (uraţi, le-aş spune, c"t de măruntă e vinaunui om ce se m"nie c"nd îşi vede bunătatea firească pusă la grea încercare devicleşugul se.ului femeiesc 7i nu-i oare lucru mult mai grav că eu însumi mă aflu de par-tea cealaltă a barei, pe această bancă, fără să fi fost vreodată bun şi fără să fi suferitvreodată din pricina înşelăciunii? 'unt liber, nu mă puteţi os"ndi, şi totuşi cine sunt eu?

n cetăţean-soare, dacă e să (udecăm după orgoliul care mă însufleţeşte, un ţapdesfr"nat, m"nios ca un faraon, tr"ndav ca un rege !-am omor"t pe nimeni? încă nu, eadevărat $ar n-am lăsat oare să moară făpturi vrednice de toată iubirea? Poate că da 7ipoate că sunt gata s-o iau iar de la început 5n timp ce omul acesta 0 priviţi-l, şi vă veţiconvinge 0 nu va mai săv"rşi niciodată nimic din ce a săv"rşit 7i acum încă se mai mirăde ce-a fost în stare să facă $iscursul meu i-a tulburat într-o oarecare măsură pe tineriimei confraţi $upă o clipă de tăcere, s-au hotăr"t să i#bucnească în r"s 7i-au recăpătatcu totul liniştea c"nd am a(uns la conclu#ii, în care invocam, într-un chip c"t se poate deelocvent, persoana umană şi presupusele sale drepturi 5n acea #i, p"nă la urmă a învinstotuşi obişnuinţa

Am repetat aceste plăcute e.travaganţe, dar n-am i#butit dec"t să de#oriente# puţinopinia publică !u să o de#arme#, şi nici, mai cu seamă, să mă de#arme# imirea pecare o înt"lneam, în general, la cei ce mă ascultau, stinghereala lor oarecum reticentă,foarte apropiată de cea pe care mi-o arătaţi dumneavoastră acum 0 nu, e inutil săprotestaţi 0 nu mi-au adus liniştea Căci, vedeţi dumneavoastră, nu-i de a(uns să te învinuieşti pentru a-ţi şterge vina& dacă ar fi aşa, aş fi acum neprihănit ca un mieluşel8rebuie să ştii să te învinuieşti după o anume metodă, pe care am i#butit s-o pun la punctabia mult mai t"r#iu şi pe care n-am putut-o descoperi înainte de a mă fi aflat în cea maideplină părăsire P"nă atunci, r"sul a plutit mai departe în prea(ma mea şi toatestrădaniile mele nesăbuite n-au i#butit să st"rpească din el o anume mlădierebinevoitoare, aproape drăgăstoasă, care-mi făcea rău

$ar mi se pare că marea a început să se umfle 5n cur"nd va pleca şi vaporul nostru,căci se apropie seara Priviţi cum se adună porumbeii, acolo, sus 'e îngrămădesc unii într-alţii, se mişcă abia simţit, iar lumina scade *reţi să tăcem puţin, ca să ne putembucura în tihnă de ceasul acesta sinistru? *ă interese#? 'unteţi prea amabil $e

altminteri, acum chiar sunt în prime(die de a vă interesa cu adevărat 5nainte de a măe.plica în legătură cu (udecătorii-penitenţi, trebuie să vă vorbesc despre desfr"u şidespre carceră

*ă înşelaţi, vaporul merge repede $ar ;uider ;ee e o mare moartă sau aproape $inpricina malurilor (oase, pierdute în ceaţă, nu ştii unde începe şi unde sf"rşeşte !eav"ndnici un reper, nu putem aprecia vite#a 5naintăm, dar nimic nu se schimbă Parcă n-ampluti, ci am visa

5n arhipelagul grecesc aveam impresia contrarie !oi insule răsăreau întruna pe cerulori#ontului 'pinarea lor despădurită delimita cerul, malurile st"ncoase contrastaulimpede cu marea !ici o confu#ie nu era cu putinţă& totul devenea reper în luminanecruţătoare 7i, de la o insulă la alta, pe micul nostru vapor care înainta leneş, aveam



impresia că săltăm #i şi noapte, fără o clipă de răga#, pe creasta valurilor mărunte şirăcoroase, printre stropi de spumă şi r"sete $e atunci, toată Brecia pluteşte la nesf"rşit,undeva în mine, la marginea amintirii $ar văd că am luat-o ra#na şi devin liric2 *ă rogsă mă opriţi, dragă prietene2

$ar, fiindcă veni vorba, cunoaşteţi Brecia? !u? Cu at"t mai bine2 Ce-am face noiacolo, vă întreb? în acele locuri n-au ce căuta dec"t sufletele curate 7tiţi că acoloprietenii se plimbă pe stradă doi c"te doi, m"nă-n m"nă? $a, femeile răm"n acasă, iar pestră#i poţi vedea plimb"ndu-se în sus şi-n (os cu gravitate, ţin"ndu-şi prietenul de m"nă,bărbaţi în puterea v"rstei, respectabili şi purt"nd mustăţi 5n 4rient de asemenea,c"teodată? + adevărat $ar spuneţi-mi, aţi îndră#ni să mă ţineţi de m"nă pe stră#ileParisului? Blumesc2 !oi avem ţinută, e lucru ştiut, murdăria ne ţine ţepeni, înainte de ane duce în insulele greceşti ar trebui sa ne spălăm din cap p"nă-n picioare Acolo aerul ecast, marea şi plăcerea curate %ar noi

'ă ne aşe#ăm pe aceste şe#longuri Ce p"clă2 @ămăsesem, cred, la carceră $a, osă vă spun îndată despre ce-i vorba $upă ce m-am #bătut în fel şi chip, după ce-amscos tot ce se putea scoate din atitudinea mea impertinentă, descura(at de at"tea eforturiinutile, am hotăr"t să renunţ cu totul la societatea bărbaţilor !u, nu, n-am căutat o insulăpustie, aşa ceva nu mai e.istă M-am refugiat în prea(ma femeilor 7tiţi, ele nu condamnăcu adevărat nici una din slăbiciunile noastre& mai cur"nd încearcă să ne umilească sausă ne de#arme#e $e aceea, femeia nu-i răsplata ră#boinicului, ci a criminalului +limanul, adăpostul lui şi de cele mai multe ori e arestat în patul ei !u-i oare tot ce ne-amai rămas din paradisul terestru? $escumpănit, am alergat la adăpostul meu firesc $aracum renunţasem la fra#ele frumoase Mai (ucam puţin, din obişnuinţă& totuşi, nu maidădeam dovadă de aceeaşi imaginaţie Mi-e greu s-o mărturisesc, de teamă să nu spuncine ştie ce cuvinte grosolane) mi se pare că în acea vreme am simţit nevoia unei iubiri4bscen, nu-i aşa? +ram, în orice ca#, năpădit de o suferinţa mocnită, de un fel de sen-#aţie de privaţiune, care m-a făcut mai disponibil şi mi-a îngăduit, at"t din nevoie, c"t şidin curio#itate, să mă leg mai mult de c"teva femei 3iindcă simţeam nevoia să iubesc şisă fiu iubit, m-am cre#ut îndrăgostit de-a binelea Cu alte cuvinte, am făcut pe prostul

Mă surprindeam pun"nd adesea o întrebare pe care p"nă atunci, ca orice bărbat cue.perienţă, o evitasem întotdeauna Mă au#eam spun"nd) Mă iubeşti? 7tiţi că înasemenea situaţie obiceiul cere să răspun#i) $ar tu? $acă răspundeam da, mă legammai mult dec"t îmi îngăduiau adevăratele mele sentimente $acă îndră#neam să spunnu, riscam să nu mai fiu iubit, ceea ce m-ar fi făcut să sufăr Cu c"t era mai în prime(diesentimentul în care nădă(duiam să-mi găsesc liniştea, cu at"t îl ceream mai imperios dela partenera mea +ram, aşadar, silit să fac făgăduieli din ce în ce mai e.plicite şi săpretind inimii mele un sentiment tot mai ad"nc Am făcut astfel o falsă pasiune pentru o

femeiuşcă nostimă, care citise cu at"ta s"rguinţă revistele pentru femei, înc"t se pricepeasă vorbească despre dragoste cu siguranţa şi convingerea unui intelectual vestindsocietatea fără clase Această convingere, ştiţi prea bine, e molipsitoare Am început şieu să vorbesc despre dragoste şi am sf"rşit prin a mă convinge singur că sunt îndrăgostit Cel puţin p"nă în clipa în care mi-a devenit amantă şi c"nd am înţeles cărevistele care o învăţaseră să vorbească despre dragoste n-o învăţaseră şi cum s-o facă$upă ce iubisem un papagal, am fost silit să mă culc cu un şarpe Am căutat, aşadar,aiurea dragostea făgăduită în cărţi, dar pe care n-o înt"lnisem niciodată în viaţă

5mi lipsea însă entu#iasmul $e mai bine de trei#eci de ani mă iubeam numai pemine Cum aş fi putut nădă(dui să pierd o atare deprindere? Adevărul e ca n-am pierdut-oc"tuşi de puţin şi că am rămas doar un veleitar al pasiunii Am făcut făgăduieli în dreapta

şi în st"nga Am contractat iubiri simultane, aşa cum, odinioară, avusesem legăturimultiple Am nefericit mai multe făpturi chiar dec"t pe timpul splendidei mele indiferenţe*-am spus că papagalul meu, în culmea disperării, a vrut să facă greva foamei? $infericire am sosit la timp şi m-am resemnat să-i ţin m"na p"nă în #iua în care l-a înt"lnit pe



inginerul cu t"mple cărunte 0 abia întors dintr-o călătorie în 1ali 0 pe care i-l descriseserevista ei preferată 5n orice ca#, departe de a fi, cum se spune, t"r"t şi iertat în veşniciapasiunii, n-am făcut dec"t să sporesc numărul greşelilor şi rătăcirilor mai vechi& din carepricină am căpătat o asemenea silă de iubire înc"t, ani în şir, n-am putut au#i fără săscr"şnesc din dinţi Viaţa n roz sau oartea din dragoste a "soldei. Am încercat atunci sărenunţ, dintr-un anume punct de vedere, la femei şi să duc o viaţă castă 6a urma urmei,prietenia lor trebuia să-mi a(ungă $ar asta însemna să renunţ la (oc 5n afara dorinţei,femeile mă plictiseau peste măsură şi, în chip vi#ibil, şi eu le plictiseam @enunţasem la (oc, la teatru, trăiam acum după adevăr $ar adevărul, dragă prietene, e plictisitor laculme

!emaiaştept"nd nimic nici de la dragoste, nici de la castitate, m-am g"ndit că-mi mairăm"nea desfr"ul, care înlocuieşte de minune dragostea, face r"setele să amuţească,tăcerea să coboare, dăruind nemurirea Pentru cel a(uns la un anume grad de beţielucidă şi care, culcat noaptea t"r#iu între două femei de stradă, se simte golit de oricedorinţă, speranţa nu mai e o tortură& spiritul său domneşte peste toate timpurile, iardurerea de a trăi nu mai e.istă pentru el 5ntr-un sens, trăisem întotdeauna în desfr"u, devreme ce dorisem întotdeauna să fiu nemuritor 7i nu-i oare acesta străfundul firii meleprecum şi urmarea acelei nemărginite iubiri de mine însumi despre care v-am vorbit? $a,r"vneam cu toată fiinţa să fiu nemuritor Mă iubeam prea mult pentru a nu dori capreţiosul obiect al dragostei mele să nu dispară niciodată 7i cum în stare de tre#ie, dacăai a(uns să te cunoşti c"t de c"t, ţi-e peste putinţă să ve#i de ce i-ar fi fost dăruitănemurirea unei maimuţe desfr"nate, nu-mi mai răm"nea dec"t să-mi procur succedaneede nemurire 3iindcă doream viaţa veşnică, mă culcam cu t"rfe şi beam nopţi întregi$imineaţa, bineînţeles, simţeam în gură gustul amar al condiţiei mele de făpturămuritoare $ar ore în şir plutisem, preaferice, la mari înălţimi *oi îndră#ni oare să vămărturisesc? 5mi amintesc încă şi acum cu duioşie de nopţile c"nd mă duceam într-unlocal sordid ca să mă înt"lnesc cu o dansatoare care mă onora cu favorurile ei şi pentru acărei bună reputaţie m-am bătut chiar, într-o seară, cu un tinerel lăudăros Mă lăfăiamnoapte de noapte în spatele te(ghelei, în lumina roşie şi în praful acelui lăcaş dedesfătare, minţind de îngheţau apele şi b"nd întruna fără oprire 5n #ori mă prăvăleam înpatul, veşnic desfăcut, al prinţesei mele, care se lăsa mecanic în voia plăcerii, adormind oclipă mai t"r#iu Apoi venea #iua, lumin"nd bl"nd tot acel de#astru, iar eu mă ridicam,drept şi nemişcat în dimineaţa strălucitoare

Alcoolul şi femeile mi-au adus, la drept vorbind, singura uşurare de care eramvrednic *ă încredinţe# acest secret, dragă prietene& folosiţi-l fără teamă2 *eţi vedea căadevăratul desfr"u este i#băvitor, pentru că nu creează, nici un fel de îndatorire 5ndesfr"u nu te pose#i dec"t pe tine însuţi& iată de ce răm"ne îndeletnicirea preferată a

celor ce se iubesc pe ei înşişi mai presus de orice + o (unglă fără viitor si fără trecut, fărăfăgăduinţă, mai cu seamă, şi fără pedeapsă imediată 6ocurile unde sălăşluieşte suntdepărtate de lume %ntr"nd, laşi în urmă at"t teama c"t şi speranţa *orbele, aici, sunt deprisos& ceea ce cauţi se poate căpăta şi fără cuvinte şi adesea, da, chiar fără bani Ah2lăsaţi-mă, vă rog, să aduc omagiul meu femeilor necunoscute şi uitate care m-au a(utatatunci 5mi mai amintesc şi astă#i de ele cu un anume respect

M-am folosit din plin de acest mod de a mă elibera Am putut chiar fi vă#ut într-unhotel, păcătuind, după cum se spune, în acelaşi timp cu o prostituată bătr"nă şi cu o fe-tişcană din cea mai bună societate Cu cea dint"i făceam pe cavalerul îndrăgostit, iar pea doua mă străduiam să o învăţ anumite realităţi $in nefericire, prostituata avea o firefoarte burghe#ă) nu după multă vreme a consimţit să-şi scrie memoriile pentru un #iar

religios foarte deschis %a ideile moderne 3etişcana, la r"ndu-i, s-a măritat, spre a-şisatisface instinctele de#lănţuite şi spre a nu lăsa fără întrebuinţare nişte talente cu totulremarcabile 'unt, de asemenea, foarte m"ndru că am fost primit în acea vreme ca unegal într-o asociaţie masculină prea des calomniată $ar asupra acestui lucru nu voi



insista) ştiţi bine că p"nă şi oamenii foarte inteligenţi se fălesc atunci c"nd pot goli o sticlămai mult dec"t vecinul Aş fi putut, aşadar, să-mi aflu pacea şi i#băvirea în acel preafericit de#măţ $ar şi de data asta am înt"lnit o piedică în mine A început să mă doarăficatul şi m-a ră#bit o oboseală îngro#itoare, care nu mi-a trecut nici p"nă a#i !e (ucămde-a nemurirea şi, după c"teva săptăm"ni, ne pomenim că abia ne mai putem t"rî de la o#i la alta'ingurul folos al acestei e.perienţe, după ce-am renunţat la isprăvile mele nocturne,a fost acela de a-mi fi făcut viaţa mai puţin dureroasă 4boseala care-mi măcina trupultocise în acelaşi timp în mine multe puncte sensibile 4rice e.ces micşorea#ă vitalitatea,deci şi suferinţa 'pre deosebire de ceea ce se crede în mod obişnuit, desfr"ul n-are în elnimic frenetic + doar un somn nesf"rşit Aţi observat probabil că bărbaţii cu adevăratgeloşi n-au dec"t un singur g"nd) să se culce cu femeia care, cred ei, i-a trădat1ineînţeles, nu vor astfel dec"t să se asigure o dată mai mult că sunt încă stăp"niiscumpei lor comori *or s-o aibă, cum se spune $ar mai e ceva) îndată după asta, suntmai puţin geloşi Belo#ia fi#ică este un re#ultat al închipuirii, dar totodată şi o (udecatăasupra ta însuţi Pui pe seama rivalului g"ndurile ur"te pe care le-ai avut în împre(urăriasemănătoare $in fericire, e.cesul plăcerii slăbeşte imaginaţia ca şi (udecata 'uferinţaadoarme o dată cu virilitatea şi nu se tre#eşte dec"t o dată cu ea Pentru aceleaşi pricini,adolescenţii îşi pierd, o dată cu prima lor femeie, neliniştea metafi#ică, iar anumitecăsătorii care nu sunt dec"t un desfr"u birocrati#at, devin în acelaşi timp dricurile cenuşiiale îndră#nelii şi imaginaţiei $a, dragă prietene, căsătoria burghe#ă a pus întreaganoastră ţară sub semnul papucilor şi halatului, şi în cur"nd o va duce la groapă

+.agere#? !u, dar pierd şirul *oiam doar să vă spun c"t de bine mi-au prins aceleluni de orgie 8răiam într-un fel de ceaţă, în care r"sul hohotea tot mai stins, înc"t p"nă laurmă nici nu-l mai au#eam %ndiferenţa mea, şi p"nă atunci at"t de mare, nemaiînt"lnindnici o stavilă, se întindea ca o sclero#ă 8erminasem cu emoţiile2 'tarea mea de spirit eramereu aceeaşi sau, mai bine-#is, nici nu putea fi vorba de o stare de spirit Plăm"niituberculoşi se vindecă usc"ndu-se şi astfel fericitul lor stăp"n moare înăbuşit cu încetul Aşa s-a înt"mplat si cu mine) o dată cu vindecarea, venea, liniştită, moartea 8răiam încădin meseria mea, dar reputaţia îmi fusese mult ştirbită de vorbele mele e.travagante, iare.istenţa mea de#ordonată nu-mi mai îngăduia să-mi e.ercit profesia cu regularitate +interesant de notat că oamenii nu mă os"ndeau at"ta pentru e.cesele nocturne, c"tpentru cuvintele mele pline de sfidare Clienţii deveneau bănuitori c"nd, uneori, înpledoariile mele, mă au#eau rostind cuv"ntul $umne#eu 'e temeau, fără îndoială, căCerul nu va şti să le apere interesele la fel de bine ca un avocat priceput $e aici p"nă laa trage conclu#ia că invocam divinitatea în măsura în care nu cunoşteam legea nu maiera dec"t un pas Clienţii mei au făcut şi pasul acesta şi au început să mă caute tot mai

rar $in c"nd în c"nd, totuşi, mai pledam neori, uit"nd că nu mai cred în ceea ce spun,pledam chiar bine +ram dus de propria mea voce şi o urmam& nu mai puteam fi la înălţime, ca odinioară, dar mă ridicam, totuşi, de la păm"nt, în #bor ra#ant, în afarameseriei, vedeam puţină lume 5ntreţineam încă, dar cu mare efort, una sau două legăturimai vechi Mi se înt"mpla chiar să petrec cu acele femei seri de pură prietenie, în care nusimţeam faţă de ele nici cea mai mică dorinţă doar că, ştiind dinainte că mă voi plictisi,abia ascultam ce mi se spune 5ncepusem să mă îngraş şi am cre#ut că, în sf"rşit, cri#ase terminase !u mă mai aştepta dec"t bătr"neţea

5ntr-o #i însă, pe c"nd mă aflam pe un transatlantic, pe puntea superioară, fireşte,călătorind cu o prietenă ce nu ştia că-mi sărbătoresc astfel vindecarea, am #ărit deodată

un punct negru în largul oceanului de culoarea fierului Mi-am întors repede privirea şiinima a început să-mi bată cu putere C"nd, cu mare greutate, am i#butit să mă uit iar într-acolo, punctul acela negru dispăruse 8ocmai voiam să strig, să chem prosteşte într-a(utor, c"nd l-am vă#ut din nou +ra unul din acele resturi pe care le lasă vapoarele în



urma lor 8otuşi, nu putusem îndura să-l privesc, căci mă g"ndisem de îndată la un înecat Am înţeles atunci, fără revoltă, aşa cum te împaci cu o idee despre care ştii demult că-i adevărată, că acel strigăt care, cu at"ţia ani în urmă, răsunase în spatele meudeasupra 'enei, călătorise prin lume în tot acest răstimp, purtat de fluviu către apeleM"necii, peste întinderea nemărginită a oceanului şi că mă aşteptase aici, p"nă în #iuac"nd l-am înt"lnit 7i am mai înţeles că mă va aştepta mereu pe mări şi pe fluvii,pretutindeni unde se află apa amară cu care fusesem bote#at 'puneţi-mi, oare nusuntem si aici tot pe apă? Pe apa întinsă, monotonă, nesf"rşită, ale cărei margini seconfundă cu cele ale păm"ntului Cum să cred că vom a(unge vreodată la Amsterdam?!u vom mai ieşi niciodată din acest uriaş agheasmatar Ascultaţi2 !u au#iţi strigătulpescăruşilor nevă#uţi? 'trigă spre noi, dar către ce ne cheamă?

'unt aceiaşi care strigau, trimiţ"ndu-şi chemarea peste Atlantic, în #iua în care am înţeles pentru totdeauna că nu sunt vindecat, că eram încolţit din toate părţile şi cătrebuia să mă împac cu acest g"nd 'e sf"rşise cu viaţa orgolioasă, dar o dată cu ea sesf"rşise şi cu mine, şi cu ră#vrătirea 8rebuia să mă supun şi să-mi recunosc vina8rebuia să trăiesc în carceră + adevărat, nu cunoaşteţi acea temniţă aflată sub păm"nt,numită în evul mediu carceră $e obicei, erai uitat aici pe viaţă 8emniţa aceasta sedeosebea de celelalte prin dimensiunile sale iscusit chib#uite !u era destul de înaltă casă poţi sta în picioare, dar nici îndea(uns de lată ca să te culci 8e îngrămădeai în ea cumputeai, trăind de-a curme#işul& somnul aici era o cădere, veghea o ghemuire $ragulmeu, invenţia aceasta simplă era 0 şi c"nd vorbesc aşa ştiu bine ce spun 0 cu adevăratgenială 5n fiecare #i, cu trupul str"ns ca într-un cleşte, clipă de clipă, os"nditul afla că evinovat şi că a fi nevinovat înseamnă să te poţi întinde cu voioşie din toate mădularelePuteţi să vă închipuiţi în temniţa aceea un om obişnuit să trăiască pe înălţimi şi pe punteasuperioară a vapoarelor? Ce? Poţi fi închis în temniţă şi să fii nevinovat? %mprobabil, cutotul improbabil2 $acă ar fi aşa, raţionamentul meu n-ar mai face două parale2 @efu# săe.amine#, fie şi măcar pentru o clipă, ipote#a că nevinovăţia s-ar vedea silită să trăiascăgheboşată $e altminteri, nu putem afirma nevinovăţia nimănui, dar putem afirma cusiguranţă vinovăţia tuturor 3iecare om este o mărturie a crimelor tuturor celorlalţi, iatăcredinţa şi speranţa mea

Credeţi-mă, religiile se înşeală atunci c"nd îi mustră pe oameni, #v"rlind, printretunete şi fulgere, porunci !u-i nevoie de $umne#eu nici pentru a crea vinovăţia, nicipentru a pedepsi 'emenii noştri, a(utaţi de noi înşine, ne sunt de-a(uns *orbeaţi de9udecata de Apoi 5ngăduiţi-mi să r"d cu respect 4 aştept fără teamă Căci am cunoscutlucrul cel mai rău) (udecata oamenilor Pentru ei nu e.istă circumstanţe atenuante şi chiar în buna intenţie văd o crimă Aţi au#it măcar de carcera în care se scuipă, imaginată decur"nd de un popor ce voia să arate că e cel mai de seamă de pe păm"nt? + vorba de o

cutie #idită, în care pri#onierul stă in picioare, dar nu poate să se mişte Poarta solidăcare-l #ăvorăşte în scoica lui de ciment se opreşte la înălţimea bărbiei !u i se vede dec"tfaţa, pe care fiecare pa#nic care trece scuipă din belşug Pri#onierul, cu trupul pe de-a-ntregul încătuşat, nu poate să se şteargă, deşi îi este îngăduit, e drept, să închidă ochii7i asta, dragul meu, au inventat-o oamenii Pentru ca să dea la iveală aceastăcapodoperă n-au avut nevoie de $umne#eu

Atunci? Atunci singura utilitate a lui $umne#eu ar fi aceea de a che#ăşui nevinovăţia,iar religia eu aş vedea-o mai cur"nd ca o mare spălătorie, ceea ce a şi fost, de altfel, darpentru puţină vreme, trei ani mai e.act, dar atunci nu se numea religie $e atunci săpunullipseşte, avem nasul murdar şi ni-l ştergem unul altuia 8oţi chiulangii, toţi pedepsiţii, nescuipăm unii pe alţii şi apoi #dup, la carceră cu noi2 8otul e cine scuipă primul 5ţi voi

spune un mare secret, dragul meu !u aştept 9udecata de Apoi) ea are loc în fiecare #i!u, nu-i nimic, tremur puţin din pricina ume#elii ăsteia blestemate $e altfel, ama(uns 'tau aici 6uaţi-o înainte $ar mai răm"neţi, vă rog, şi intraţi cu mine !-amterminat, trebuie să continui 'ă continui, iată lucrul cel mai greu 7tiţi, de pildă, de ce l-au



răstignit pe cel la care vă g"ndiţi, poate, în clipa asta? 1un, aveau nenumărate motive s-ofacă 5ntotdeauna e.istă motive să uci#i un om $impotrivă, e cu neputinţă să aducidovada că e îndreptăţit să trăiască %ată de ce crima îşi găseşte întotdeauna avocaţi, iarnevinovăţia doar uneori $ar acea înspăim"ntătoare agonie, în afară de pricinile ce ne-aufost at"t de e.plicate timp de două mii de ani, mai avea una, cu deosebire însemnată, darcare nu ştiu de ce, e tăinuită cu mare gri(ă Adevărata pricină este că +l ştia că nu-i cutotul nevinovat !u purta povara greşelii de care era învinuit, dar făptuise altele, chiardacă nu ştia care sunt acelea 'au poate ştia? Căci de la +l porniseră toate + cuneputinţă să nu fi au#it vorbindu-se despre uciderea pruncilor $in pricina 6ui muriserăpruncii din %udeea, ucişi în timp ce părinţii săi îl duceau la adăpost !u voise asta,bineînţeles 'oldaţii s"ngeroşi, pruncii sf"rtecaţi îl umpleau de groa#ă şi de silă $ar, aşacum era, sunt sigur că nu putea să-i uite 7i acea tristeţe ce se străvede în toate faptele'ale nu-i oare melancolia fără leac a celui care au#ea în ceasurile nopţii vocea @aşeleipl"ng"ndu-şi pruncii şi nevr"nd a primi m"ng"iere? Bemetele ei se înălţau în noapte@aşela îşi chema pruncii ucişi din pricina 6ui, iar +l trăia2

7tiind ce ştia, cunosc"nd totul despre om 0 ah2 cine-ar fi cre#ut că adevărata crimănu e să omori, ci să nu mori tu însuţi 0 faţă-n faţă #i şi noapte cu nevinovata lui crimă, îiera din ce în ce mai greu să răm"nă ceea ce era şi să continue +ra mai bine să terminecu toate, să nu se apere, să moară, spre a nu mai fi singurul în viaţă şi spre a mergeacolo unde nădă(duia că va fi a(utat $ar n-a fost a(utat şi atunci s-a t"nguit Au avut însăgri(ă să-l cen#ure#e $a, cred că +vanghelistul al treilea e cel ce pentru înt"ia oară atrecut sub tăcere pl"ngerea 6ui Pentru ce m-ai părăsit? e un strigăt de ră#vrătire, nucredeţi? $e aceea a şi fost suprimat 'ă nu uităm că, dacă 6uca nu le-ar fi înlăturat,cuvintele acelea ar fi trecut aproape neobservate sau, în orice ca#, n-ar fi căpătatimportanţa ce li s-a acordat mai t"r#iu Astfel, cen#orul strigă în gura mare ceea ce vreasă tăinuiască Căci şi or"nduirea lumii e ambiguă

!u se poate însă tăgădui că acela pe care l-au cen#urat n-a mai putut continua şi,dragul meu, c"nd spun asta, ştiu despre ce vorbesc A fost o vreme c"nd mă întrebam înfiecare clipă cum voi i#buti să a(ung clipa următoare $a, în lumea asta poţi să faciră#boiul, să maimuţăreşti dragostea, să-ţi chinuieşti semenul, să faci paradă prin #iare depropria-ţi persoană sau numai să-ţi vorbeşti de rău vecinul în timp ce împleteşti la ciorap&dar, în anumite ca#uri, faptul de a continua, simplul fapt de a continua e un lucru ce întrece puterile unui om %ar +l nu avea puteri supraomeneşti, de asta puteţi fi sigur 7i-astrigat suferinţa, agoni#"nd, şi de aceea îl iubesc, pe +l, pe prietenul meu, care a muritfără a şti

$in nefericire ne-a lăsat singuri, ca să continuăm, oricum şi oriunde, chiar ghemuiţi într-o carceră, ştiind ce ştia şi +l, dar nefiind în stare să facem ce-a făcut şi să murim aşa

cum a murit +l Au încercat, fireşte, să se slu(ească de moartea 6ui Ce idee genială să nise spună) !u sunteţi albi ca neaua, bun, ăsta-i lucru ştiut $ar n-o să ne pierdem vremeacu fiecare dintre voi *om re#olva chestiunea dintr-o dată, pe cruce2 $ar prea mulţioameni se caţără acum pe cruce, numai ca să fie vă#uţi de c"t mai de departe, chiardacă pentru asta trebuie să-6 calce în picioare pe Cel @ăstignit de at"ta vreme Preamulţi oameni au hotăr"t să aleagă mila în locul genero#ităţii *ai, nedreptatea,nedreptatea ce % s-a făcut îmi sf"şie inima2

*ăd că iar pune stăp"nire pe mine vechiul nărav) nu mai am mult şi o să încep săplede# %ertaţi-mă şi înţelegeţi că am motivele mele $e pildă, numai la c"teva stră#i deaici, se află mu#eul $omnului %isus de sub acoperiş Pe vremea aceea, foloseau dreptcatacombe podurile Asta pentru că pivniţele de pe aici sunt pline cu apă $ar astă#i,

puteţi fi liniştit, dumne#eul lor nu se mai afla nici în pod şi nici în pivniţă 6-au cocoţat peun (ilţ (udecătoresc, în ad"ncul inimii lor, şi lovesc, şi (udecă mai cu seamă, (udecă întruna, în numele 6ui +l îi vorbea Păcătoasei cu bl"ndeţe) !ici eu nu te os"ndesc2 & iarei os"ndesc fără cruţare si fără alegere 5n numele $omnului, iată-ţi pedeapsa2 5n



numele $omnului? $ar prietenul meu nu asta voia *oia să fie iubit, doar at"t Mai sunt,bineînţeles, oameni care îl iubesc, chiar printre creştini $ar îi numeri pe degete 7tiusedinainte că aşa va fi, căci avea simţul umorului Petru, ştiţi doar, Petru cel fricos, se valepăda de el) !u-l cunosc pe omul acesta !u ştiu ce vrei să spui etc 'unt vorbecare întrec orice măsură, iar el face un (oc de cuvinte) Pe piatra aceasta voi clădi1iserica mea !imeni n-ar fi putut merge cu ironia at"t de departe, nu găsiţi? 7i totuşi, şide data asta tot ei triumfă2 *edeţi, a spus-o dinainte2 $a, a spus-o, într-adevăr, căci ştiabine cum stau lucrurile 'i apoi a plecat pentru totdeauna, lăs"ndu-i să (udece şi săcondamne, cu iertarea pe bu#e şi cu os"nda în inimă

Căci nu se poate spune că mila a pierit, nu, nici pomeneală, de dimineaţă p"nă searanu vorbim dec"t de ea !umai că nimeni nu mai este declarat nevinovat Pe leşulnevinovăţiei viermuiesc (udecătorii, (udecători de toate soiurile, cei ai lui :ristos şi cei ailui Antihrist, laolaltă înfrăţiţi în carceră Căci nu trebuie să-i împovărăm numai pe creştini7i ceilalţi sunt v"r"ţi p"nă-n g"t în toată treaba asta 7tiţi ce s-a înt"mplat cu una dincasele care l-a adăpostit în acest oraş pe $escartes? A devenit a#il de nebuni $a, trăim în mi(locul delirului general şi al persecuţiei !oi înşine, fireşte, nu putem răm"nedeoparte Cred că v-aţi dat seama că nu cruţ pe nimeni şi nimic şi ştiu că şidumneavoastră g"ndiţi întru totul ca mine Astfel, de vreme ce suntem (udecători cu toţii,suntem cu toţii vinovaţi unii faţă de ceilalţi& în felul nostru (alnic, suntem :ristos şi cu toţii,unul c"te unul răstigniţi, şi tot fără a şti 'au, mai bine #is, am fi asta, dacă eu, Clamence,n-aş fi găsit scăparea, singura soluţie, adevărul

Mă opresc aici, iubite prietene, fiţi fără gri(ă2 !e vom despărţi, de altfel, căci iată, ama(uns la uşa mea Ce vreţi, c"nd eşti singur şi pe deasupra şi istovit, ţi se înt"mplă uşorsă te cre#i prooroc 6a urma urmei, asta şi sunt, în pustiul acesta de piatră, de ceţuri şi deape putrede) prooroc fără vlagă pentru searbede vremi, +lie fără Mesia, ars de friguri şi îmbuibat cu alcool, cu spatele lipit de o uşă mucedă, cu degetul ridicat spre cerul scund,#v"rlind blesteme asupra oamenilor fără lege care nu pot îndura nici un fel de (udecatăCăci n-o pot îndura, dragul meu, şi cu asta am spus totul Cel care se supune unei legi nuse teme de o (udecată care-l aşea#ă la locul ce i se cuvine într-o r"nduială în care crede$ar cel mai mare chin pe care l-au suferit vreodată oamenii este acela de a fi (udecaţifără nici o lege 7i acesta-i chinul nostru it"nd de fire, (udecătorii îşi dau fr"u liber,de#lănţuindu-se la înt"mplare şi pier#"nd orice măsură Atunci, 0 nu-i aşa? 0 trebuie să încercăm să-i întrecem 7i astfel se iscă învălmăşeala cea mare Proorocii şi tămăduitoriise înmulţesc vă#"nd cu ochii, grăbindu-se care mai de care să aducă legea cea bună,organi#area cea fără de cusur, înainte ca păm"ntul să se fi pustiit $ar, din fericire, eusunt începutul sf"rşitului, eu vestesc legea) sunt (udecătorul-penitent

$a, da, o să vă spun m"ine în ce constă această frumoasă meserie Plecaţi

poim"ine, trebuie, aşadar, să ne grăbim !u vreţi să veniţi la mine? *ă rog să sunaţi detrei ori *ă întoarceţi la Paris? Parisul e departe, Parisul e frumos, nu l-am uitat 5miamintesc de felul cum apune acolo soarele, tot cam pe timpul ăsta 'eara se lasă foşninduscat peste acoperişurile albastre de fum, vuietul oraşului se aude înăbuşit, fluviul parecă începe să curgă spre deal @ătăceam la acea oră pe stră#i 7tiu, ceilalţi rătăcesc şiacum @ătăcesc, prefăc"ndu-se că se grăbesc către nevasta obosită, către casa severă Ah2 prietene, ştiţi ce înseamnă făptura singuratică rătăcind prin marile oraşe?

Mă simt c"t se poate de st"n(enit că trebuie să vă primesc culcat !-am mare lucru,doar puţină febră, pe care mi-o îngri(esc cu rachiu de ienupăr 'unt învăţat cu asemeneaaccese Cred că sufăr de friguri, pe care le-am căpătat pe vremea c"nd eram papă !uglumesc dec"t pe (umătate 7tiu ce g"ndiţi) că e greu să descurci din spusele mele



adevărul de minciună Mărturisesc că aveţi dreptate !ici chiar eu nul dintre cunoscuţiimei împărţea oamenii în trei categorii) cei care vor să nu aibă nimic de ascuns ca să nufie siliţi să mintă, cei care preferă să mintă ca să aibă ceva de ascuns şi, în sf"rşit, ceicărora le place at"t minciuna, c"t şi misterul *ă las să alegeţi singur locul ce mi sepotriveşte cel mai bine

$ar ce însemnătate au toate astea? 4are minciuna nu ne pune p"nă la urmă pedrumul adevărului? %ar poveştile mele, adevărate sau mincinoase, nu ţintesc toate acelaşilucru, n-au toate acelaşi înţeles? Atunci ce însemnătate mai are dacă sunt adevărate saumincinoase, de vreme ce, şi într-un ca# şi într-altul, arată ceea ce-am fost şi ceea cesunt? neori ve#i mai limpede în cel ce minte dec"t în cel ce spune adevărul Adevărul,ca şi lumina, orbeşte Minciuna, dimpotrivă, e ca un frumos amurg, care pune în valoarefiecare lucru

5n sf"rşit, luaţi-o cum vreţi, dar am fost făcut papă într-un lagăr de pri#onieri'taţi, vă rog *ăd că vă uitaţi la cameră + goală, e drept, dar e curată n *ermeer,

fără mobile şi fără cratiţe 3ără cărţi, de asemenea, căci e mult de c"nd nu mai citescnimic 4dinioară casa mea era plină de cărţi citite doar pe (umătate + un obicei la fel desc"rbos ca şi acela de a gusta doar puţin dintr-un pateu de ficat şi de a arunca apoirestul $e altminteri, nu-mi mai plac dec"t confesiunile, iar autorii de confesiuni scriu maicu seamă spre a se ascunde şi a nu spune nimic din ceea ce ştiu 8ocmai atunci c"ndpretind că trec la mărturisiri e ca#ul să devii bănuitor, căci e sigur că se pregătesc să împopoţone#e adevărul Credeţi-mă, sunt e.pert în materie lată de ce am rupt-o cutoate !-am mai vrut în (urul meu nici cărţi, nici obiecte de prisos, ci numai strictulnecesar, o cameră curată şi lustruită ca un sicriu $e altfel, c"nd te întin#i pe unul dinaceste paturi olande#e, at"t de tari şi cu cearşafurile at"t de imaculate, parcă ai muri înfăşurat în giulgiuri şi îmbălsămat cu neprihănire

'unteţi curios să-mi cunoaşteţi aventurile pontificale? !umai banalităţi, vă rog să măcredeţi *oi găsi oare puterea să vi le povestesc? $a, mi se pare că a început să-miscadă temperatura + aşa de mult de atunci2 6ucrurile s-au petrecut în Africa, unde,datorită domnului @ommel, ră#boiul era în toi +u nu luam parte la lupte, liniştiţi-vă !uluasem parte nici la cele din +uropa 3usesem mobili#at, bineînţeles, dar nu intrasemniciodată în foc 5ntr-un sens, îmi pare rău Poate că asta ar fi schimbat multe Armatafrance#ă n-a avut nevoie de mine pe front Mi-a cerut doar să particip la retragere Apoiam regăsit Parisul şi pe germani Am fost ispitit să intru în @e#istenţă, despre care începea să se vorbească apro.imativ în perioada în care am descoperit că sunt patriot;"mbiţi? !-aveţi dreptate $escoperirea am făcut-o pe coridoarele metroului, la Ch"telet

n c"ine se rătăcise în acel labirint Mare, cu blana ţepoasă, cu o ureche sf"şiată, ţopăia,privind vesel şi adulmec"nd picioarele care treceau Am pentru c"ini o dragoste veche şi

credincioasă 5i iubesc pentru că ei iartă întotdeauna Am chemat c"inele care e#ita,vi#ibil cucerit, d"nd din coadă cu entu#iasm, la c"ţiva paşi în faţa mea Chiar atunci, unt"năr soldat german a trecut pe l"ngă mine, călc"nd sprinten A(uns în dreptul c"inelui, l-a m"ng"iat pe cap 3ără să şovăie, animalul s-a luat după el, cu acelaşi entu#iasm, şiam"ndoi s-au pierdut în depărtare Ciuda şi furia pe care le-am simţit împotriva soldatuluineamţ mi-au arătat în chip neîndoielnic că reacţia mea era patriotică $acă acel c"ine l-arfi urmat pe un civil france#, lucrul m-ar fi lăsat cu totul indiferent $ar aşa, mi-l imaginampe simpaticul animal în chip de mascotă a unui regiment german şi simţeam cum măcuprinde m"nia 8estul era c"t se poate de convingător

M-am dus în #ona sudică, să mă lămuresc în legătură cu @e#istenţa $ar, o datăa(uns acolo şi av"nd toate informaţiile necesare, am început să e#it :otăr"rea mea mi se

părea întruc"tva nebunească şi, la urma urmei, de-a dreptul romantică Cred mai cuseamă că acţiunea subterană nu se potrivea nici cu temperamentul, nici cu gustul meupentru înălţimile scăldate în lumină Aveam impresia că mi se cere să ţes #ile şi nopţi înşir într-o pivniţă, aştept"nd ca nişte brute să vină să mă scoată din b"rlogul meu, să



destrame ceea ce ţesusem şi apoi să mă t"rască într-o altă pivniţă unde să mă ucidă înbătăi 5i admiram pe acei eroi ai ad"ncimilor, dar mă simţeam incapabil să-i imit

Am trecut, deci, în Africa de nord, cu intenţia vagă de a a(unge la 6ondra $ar amrenunţat, situaţia din Africa fiind tulbure şi cele două părţi păr"ndu-mi a avea dreptate înegală măsură *ăd, după e.presia dumneavoastră, că socotiţi că trec mult prea repedepeste amănunte care-şi au importanţa lor 7i dacă am presupune că, (udec"ndu-vă laadevărata dumneavoastră valoare, trec peste ele repede tocmai pentru ca să le remarcaţimai bine? 3apt e că p"nă la urmă m-am dus în 8unisia, unde o prietenă săritoare îmigăsise de lucru Prietena aceasta era o făptură foarte inteligentă, care făcea film M-amdus după ea la 8unis şi nu i-am cunoscut adevărata meserie dec"t în #ilele care au urmatdebarcării Aliaţilor în Algeria 5n aceeaşi #i a fost arestată de nemţi, şi eu de asemenea,dar fără voia mea !u ştiu ce s-a înt"mplat cu ea Mie unul nu mi-au făcut nici cel mai micrău si am înţeles, după ce trecusem printr-o spaimă cumplită, că era mai cu seamă vorbade o măsură de siguranţă Am fost internat l"ngă 8ripoli, într-un lagăr, unde nu eram prearău trataţi, dar în care sufeream de sete şi de cele mai mari lipsuri !oi, copiii acestei (umătăţi de secol, n-avem nevoie de prea multe preci#ări c"nd vrem să ne imaginămasemenea locuri Acum o sută cinci#eci de ani, oamenii se înduioşau privind lacurile şipădurile Astă#i avem lirismul închisorii Aşa că mă bi#ui pe dumneavoastră Adăugaţidoar c"teva amănunte) căldura, soarele băt"ndu-ne în creştet, muştele, nisipul, setea

Cu mine se afla un t"năr france# care credea cu tărie în $umne#eu 5ntr-adevăr, e ca într-o poveste cu #"ne n fel de $uguesclin, dacă vreţi $in 3ranţa trecuse să lupte în'pania Beneralul catolic îl închisese, iar t"nărul nostru, vă#"nd că în lagărele franchistenăutul era, dacă pot îndră#ni să spun aşa, binecuv"ntat de @oma însăşi, că#use pradăcelei mai negre m"hniri !ici cerul Africii, sub care a(unsese mai t"r#iu, nici clipele derăga# din lagăr nu-l lecuiseră de acea m"hnire $ar meditaţiile îndelungi, precum şisoarele îl scoseseră oarecum din starea lui normală 5ntr-o #i, în timp ce, sub cortul pestecare şiroiau valuri de plumb topit, #ece oameni, printre care şi eu, g"f"iam încon(uraţi deroiuri de muşte, a început din nou să-şi strige diatribele împotriva celui pe care-l numea

@omanul +ra nebărbierit de c"teva #ile şi se uita la noi cu privirea rătăcită Avea pieptulgol, scăldat în sudoare, iar m"inile îi alergau pe claviatura vi#ibilă a coastelor !e spuneacă e nevoie de un nou papă care să trăiască printre cei nefericiţi, în loc să se roage pe untron, şi că trebuie să trecem c"t mai repede la fapte !e privea ţintă cu ochii lui rătăciţi,d"nd din cap şi repet"nd întruna) ,,$a c"t mai repede cu putinţă2 Apoi s-a liniştit dintr-odată şi, cu vocea stinsă, ne-a spus că trebuie să-l alegem dintre noi, să găsim un om întreg, cu toate cusururile şi virtuţile lui, şi să-i (urăm ascultare dacă se leagă să păstre#evie, în el şi în ceilalţi, comunitatea suferinţelor noastre Cine dintre noi, a întrebat, aremai multe slăbiciuni? în glumă, am ridicat degetul) am fost singurul 1un 9ean-1aptiste

e omul care ne trebuie 1a nu, n-a #is chiar aşa, fiindcă atunci mă numeam altfel A spus însă că gestul meu presupunea mari virtuţi şi a propus să fiu ales Ceilalţi s-au declaratde acord, în (oacă, şi totuşi cu o anumită gravitate Adevărul este că $uguesclin neimpresionase pe toţi $in c"te îmi amintesc, eu însumi nu r"deam dec"t cu (umătate degură 5n primul r"nd, găseam că profetul nostru are dreptate şi apoi, ce să mai vorbim,soarele, munca istovitoare, lupta pentru apă ne cam scoseseră din minţi Aşa se face cămi-am e.ercitat funcţia de papă timp de c"teva săptăm"ni şi în mod din ce în ce maiserios

5n ce consta această funcţie? +ram un fel de şef de grupă sau de secretar de celulă8oţi ceilalţi, adică chiar şi cei care nu credeau, au luat obiceiul să mă asculte $uguesclinsuferea, iar eu c"rmuiam în numele suferinţei lui Mi-am dat atunci seama că nu-i chiar

at"t de uşor pe c"t se crede să fii papă, lucru de care mi-am amintit p"nă şi ieri, după cev-am vorbit cu at"ta dispreţ despre fraţii noştri, (udecătorii 6ucrul cel mai greu, în tabără,era împărţirea apei 'e alcătuiseră şi alte grupuri, politice sau religioase, şi fiecare îşifavori#a oamenii lui Am fost pus, aşadar, în situaţia de a mi-i favori#a pe ai mei, ceea ce



însemna o primă concesie $ar nici chiar în s"nul propriului meu grup n-am pututrespecta o egalitate deplină %i favori#am c"nd pe unii, c"nd pe alţii, în funcţie de starealor fi#ică sau de munca pe care o îndeplineau Aceste diferenţieri pot avea consecinţegrave, vă rog să mă credeţi $ar, hotăr"t lucru, mă simt obosit şi nu mai vreau să măg"ndesc la acea perioadă 'ă spunem, de pildă, că mi-am încheiat cariera în #iua în caream băut apa unui prieten muribund !u, nu era $uguesclin, el murise, cred, prea selipsea de toate $acă ar mai fi trăit, de dragul lui aş fi re#istat mai mult, căci îl iubeam, da, îl iubeam, cel puţin aşa cred $ar am băut apa, asta-i sigur, am băut-o spun"ndu-mi căaveau mai mare nevoie de mine dec"t de celălalt, care oricum trebuia să moară, şi căeram dator să-mi port de gri(ă pentru ei Astfel răsar imperiile şi bisericile, sub soarelemorţii 7i, pentru a mai tempera cuvintele mele de ieri, vă voi spune marea idee ce mi-avenit vorbindu-vă de toate aceste înt"mplări, pe care nici nu mai ştiu bine dacă le-am trăitsau le-am visat Marea mea idee este că trebuie să-l iertăm pe papă Mai înt"i, pentru căare nevoie de iertare mai mult ca oricare altul Apoi, pentru că numai aşa vom fi maipresus de el

Aţi închis bine uşa? $a *ă rog să controlaţi %ertaţi-mă, am comple.ul #ăvoruluiChiar în clipa în care sunt pe cale să adorm, mă întreb întotdeauna dacă am tras sau nu#ăvorul, în fiecare seară trebuie să mă ridic şi să verific uşa *-am mai spus, nu poţi fisigur de nimic 'ă nu vă închipuiţi cumva că neliniştea mea în legătură cu #ăvorul e oreacţie de proprietar înfricoşat 4dinioară nu-mi încuiam nici apartamentul, nici maşina!u păstram banii sub cheie, nu ţineam la avere 6a drept vorbind, îmi era puţin ruşine căsunt bogat neori mi se înt"mpla chiar să e.clam, în cursul tiradelor mele mondene)

Proprietatea, domnilor, e o crimă2 !eav"nd inima îndea(uns de generoasă ca să-mi împart bogăţiile cu un sărac care să le merite, le lăsam la îndem"na unor hoţi eventuali,nădă(duind să îndrept astfel nedreptatea cu a(utorul înt"mplării Astă#i, de altminteri, numai am nimic !u mă grăbesc, aşadar, să-mi pun la adăpost avutul, ci pe mine însumi şipropria-mi pre#enţă de spirit in, astfel, să mă asigur că nu va mai intra nimeni pe poartamicului univers bine închis din toate părţile, în care sunt rege, papă şi (udecător

3iindcă veni vorba, vă rog să deschideţi dulapul acela *edeţi tabloul? $a, uitaţi-văbine la el !u-l recunoaşteţi? + cel intitulat#udecătorii cinstiţi. Asta nu vă spune nimic? Aveţi, oare, asemenea lacune de cultură? 8otuşi, dacă aţi citit #iarele, v-aţi aminti că înEFGH a fost furat la Band, din catedrala 'aint-1aven, unul din panourile capodoperei lui*an +/c<, ielul mistic. Panoul acela era cunoscut sub numele de #udecătorii cinstiţi. 5nfăţişa c"ţiva (udecători veniţi călare să se roage Mielului sf"nt A fost înlocuit cu o foartebună copie, căci nimeni n-a mai putut găsi originalul +i bine, iată-l2 !u, nu eu l-am furat

n client care vine des la Me.ico-Cit/ şi pe care l-aţi vă#ut acum c"teva seri i l-a v"ndut într-o seară de beţie gorilei, pentru o sticlă de băutură Mai înt"i, l-am sfătuit pe prietenul

nostru să-l agaţe la loc potrivit şi, vreme îndelungată, în timp ce erau căutaţi în lumea întreagă, cucernicii noştri (udecători au tronat la Me.ico-Cit/ , peste beţivi şi pro.eneţi Apoi, la cererea mea, gorila mi l-a dat în păstrare 6a început, nu prea voia, dar s-asperiat c"nd i-am arătat cum stau lucrurile $e atunci, aceşti prea stimabili magistraţi suntsingura mea tovărăşie Aţi vă#ut ce loc gol au lăsat pe perete, deasupra te(ghelei

$e ce n-am restituit panoul? Ah2 Ah2 *ăd că aveţi reacţii de poliţist +i bine, o să vărăspund aşa cum aş face-o în faţa (udecătorului de instrucţie, dacă cineva ar băga deseamă că tabloul a a(uns în camera mea 5n primul r"nd, pentru că nu-i al meu, ci alpatronului de la Me.ico-Cit/ , care e cel puţin tot at"t de vrednic să-l aibă ca şi episcopulde Band 5n al doilea r"nd, pentru că nimeni din cei ce se perindă prin faţa ielului misticnu ar putea distinge copia de original şi, prin urmare, nimeni nu are de suferit din vina

mea 5n al treilea r"nd, pentru că, în acest fel, sunt deasupra tuturor 4amenilor le sunt înfăţişaţi spre admiraţie (udecători mincinoşi, iar eu sunt singurul care-i cunosc pe ceiadevăraţi, în al patrulea r"nd, pentru că astfel îmi răm"ne o şansă de-a a(unge la închisoare, idee ispititoare dintr-un anume punct de vedere 5n al cincilea r"nd, pentru că



aceşti (udecători merg să înt"lnească Mielul, pentru că nici Mielul, nici nevinovăţia nu maie.istă şi, în consecinţă, iscusitul hoţ care a furat panoul este un instrument al unei (ustiţiinecunoscute, căreia nu se cuvine să-i stăm împotrivă 5n sf"rşit, pentru că astfel totul e înbună ordine $reptatea fiind pentru totdeauna despărţită de nevinovăţie, una afl"ndu-sepe cruce, alta în dulap, sunt în măsură să lucre# în deplină libertate conform convingerilormele Pot să-mi e.ercit cu conştiinţa împăcată greaua profesiune de (udecător-penitent lacare m-am oprit după at"tea decepţii şi contradicţii si despre care, de vreme ce plecaţi, avenit momentul să vă vorbesc

5ngăduiţi-mi însă mai înt"i să mă ridic puţin ca să respir mai bine C"t sunt de obosit2 încuiaţi-i, vă rog, pe (udecătorii mei2 Mulţumesc +.ercit meseria aceasta de (udecător-penitent chiar în clipa de faţă $e obicei, birourile mele se află la Me.ico-Cit/ $armarile vocaţii se prelungesc şi dincolo de locul de muncă Chiar în pat, chiar av"ndtemperatură, continui să-mi fac meseria + o meserie pe care, de altminteri, nu o e.erciţi,ci o trăieşti clipă de clipă 'ă nu vă închipuiţi că v-am vorbit at"ta cinci #ile în şir numaipentru propria mea plăcere !u, destul am vorbit altădată fără să spun nimic Acum,cuvintele mele pornesc de la o idee, şi anume, evident, de la ideea de a face r"setele să încete#e, de a evita (udecata, deşi, în aparenţă, nu e.istă scăpare Marea dificultate de ai te sustrage nu constă oare tocmai în aceea că suntem primii care ne os"ndim pe noi înşine? Pentru început trebuie deci să e.tindem condamnarea asupra tuturor, fărădiscriminare, pentru ca s-o mai atenuăm puţin

Ca punct de plecare, am următorul principiu) nu admit nici un fel de scu#e, niciodatăşi pentru nimeni !eg bunele intenţii, greşeala vrednică de stimă, greşeala necugetată,circumstanţele atenuante !u binecuv"nte#, nu iert pe nimeni 3ac, pur şi simplu,adunarea şi apoi #ic) 3ace at"t +şti un pervers, un satir, un mitoman, un pederast, unartist etc !ici un cuv"nt mai mult 5n filosofie ca şi în politică sunt deci pentru orice teoriecare-i refu#ă omului nevinovăţia şi pentru orice practică ce-l tratea#ă drept vinovat *edeţi în mine, prea scumpul meu prieten, un parti#an luminat al servituţii

3ără ea, la drept vorbind, nu e.istă soluţie definitivă Am înţeles asta foarte repede4dinioară, aveam pe bu#e, de dimineaţa p"nă seara, cuv"ntul libertate 6a micul de(un îl întindeam pe felia de p"ine, îl mestecam pe îndelete #iua întreagă, duceam cu mine înlume o răsuflare minunat parfumată cu i# de libertate 5i dădeam în cap cu acest cuv"ntcheie oricui mă contra#icea, îl pusesem în slu(ba dorinţelor şi puterii mele 5l şopteam înpat, la urechea prietenelor mele adormite, şi el mă a(uta să le părăsesc c"nd le era lumeamai dragă 5l strecuram $ar văd că mă înflăcăre# şi pierd orice măsură 6a urmaurmei, mi s-a înt"mplat să-i dau libertăţii şi o întrebuinţare mai de#interesată, ba chiar 0g"ndiţi-vă c"t eram de naiv2 0 s-o apăr de c"teva ori, fără să a(ung, desigur, p"nă într-acolo înc"t să mor pentru ea, dar risc"nd, totuşi, într-o oarecare măsură 'ă-mi fie iertată

această imprudenţă, căci nu ştiam ce fac !u ştiam că libertatea nu-i o răsplată, nici odecoraţie pe care o sărbătoreşti b"nd şampanie& nici un dar, o cutie cu dulciuri pe care s-o măn"nci ling"ndu-te pe bu#e de plăcere 4h2 nu, dimpotrivă, e o corvoadă, o cursălungă, în care alergi singur, p"nă la e.tenuare !ici urmă de şampanie, nici urmă deprieteni care să ridice paharul în cinstea ta, privindu-te cu dragoste +şti singur în salamohor"tă, singur în bo.a acu#aţilor, în faţa (udecătorilor şi singur c"nd hotărăşti, în faţa ta însuţi sau în faţa (udecăţii celorlalţi 6a capătul oricărei libertăţi se află o sentinţă& iată dece libertatea e o povară prea apăsătoare, mai cu seamă c"nd ai febră sau c"nd eştinefericit sau c"nd nu iubeşti pe nimeni

Ah2 dragul meu, pentru cine e singur, fără $umne#eu si fără stăp"n, povara #ilelor e îngro#itoare %ată de ce trebuie să ne alegem un stăp"n, $umne#eu nemaifiind la modă

Cuv"ntul acesta, de altminteri, nu mai are nici un sens& nu merită, rostindu-l, să rişti să-iscandali#e#i pe cei din (ur itaţi-vă la moraliştii noştri, at"t de serioşi si care-şi iubescat"t de mult semenii& nimic nu-i deosebeşte, în fond, de creştini, în afară de faptul că nupredică în biserici Ce-i împiedică, după părerea dumneavoastră, să se convertească?



@espectul, poate, respectul faţă de oameni, da, respectul omenesc !u vor săscandali#e#e, îşi păstrea#ă trăirile pentru ei Am cunoscut, de pildă, un romancier ateucare se ruga în fiecare seară $ar asta n-avea nici o importanţă) ce mai săpuneală îitrăgea tot el lui $umne#eu în cărţile pe care le scria2 Ce scuturătură, cum ar #ice nu maiştiu cine2 n militant liber-cugetător căruia i-am vorbit despre asta a ridicat, fără reaintenţie de altfel, braţele către cer) !u-mi spuneţi nimic nou, suspina acest apostol, toţisunt aşa $upă el, opt#eci la sută dintre scriitorii noştri, dacă ar putea să nu semne#e, arscrie şi ar adora numele lui $umne#eu $ar, tot după părerea lui, semnea#ă, pentru că seiubesc pe ei înşişi, şi nu adoră nimic, pentru că se urăsc Cum totuşi nu se pot împiedicasă (udece, se despăgubesc făc"nd apel la morală 5n fond, putem vorbi în ca#ul lor de unsatanism virtuos Ciudată epocă, într-adevăr2 $e ce ne-am mira că minţile s-au tulburat şică unul dintre prietenii mei, ateu pe vremea c"nd era un soţ model, s-a convertit de c"nd îşi înşeală nevasta

Ah2 micuţii făţarnici, comedieni, ipocriţi, c"t sunt de înduioşători2 Ascultaţi-mă pemine, toţi sunt plini de credinţă, chiar c"nd dau foc cerului Atei sau devoţi, moscoviţi saubostonieni, toţi sunt creştini, din tată-n fiu $ar tocmai asta-i, nu mai e.istă nici un fel detată, nici un fel de r"nduială2 'untem liberi, trebuie să ne descurcăm singuri şi, cum eirefu#ă tocmai libertatea şi sentinţele ei, îi ve#i cum se roagă să li se dea peste degete,cum inventea#ă reguli înspăim"ntătoare, cum aleargă să înalţe ruguri în locul bisericilor,ca nişte noi 'avonarola !u cred însă dec"t în păcat, niciodată în graţie $eşi,bineînţeles, se g"ndesc la ea Braţie, asta vor, acel da, acea uitare de sine, fericirea de afi ce se ştie pe sine, căci mai sunt şi sentimentali pe deasupra, logodna, fecioara fragedă,bărbatul drept, mu#ica +u, în schimb, care nu-s sentimental, ştiţi ce-am visat? 4dragoste totală a întregului suflet şi a întregului trup, de fiecare #i şi de fiecare noapte, o îmbrăţişare neîntreruptă, o înflăcărare şi o bucurie mereu înviate, şi asta cinci ani în şir,după care, moartea $ar, vai2

Atunci 0 nu-i aşa? 0 în lipsa logodnei sau a dragostei neîntrerupte, va fi căsătoriabrutală, cu puterea şi cu biciul +senţialul e ca totul să devină simplu, ca pentru copii, cafiecare act să fie comandat, ca binele şi răul să fie arătate în chip arbitrar, deci evident 5ntruc"t mă priveşte, sunt de acord cu toate acestea, aşa, sicilian şi (avane# cum sunt,c"tuşi de puţin creştin, deşi mă simt aproape de primul dintre ei $ar pe podurile Parisuluiam aflat şi eu că mă temeam de libertate 8răiască deci stăp"nul, oricare ar fi el, înlocuind legea Cerului 8atăl nostru, carele eşti pentru un timp aici 4, conducătoriinoştri, şefii noştri minunat de aspri, o, c"rmuitorii noştri cru#i şi prea iubiţi *edeţi, credcă esenţialul e să nu mai fii liber şi să te poţi supune cu căinţă unuia şi mai ticălos dec"ttine C"nd vom fi cu toţii vinovaţi, vom avea adevărata democraţie 3ără să mai punem lasocoteală, dragă prietene, că trebuie să ne ră#bunăm pentru faptul că fiecare moare

singur Moartea e solitară, în timp ce servitutea e colectivă Ceilalţi dau socoteală şi ei, şio dată cu noi, şi ăsta-i lucrul cel mai important 8oţi împreună, dar în genunchi şi cu capulplecat

!u-i oare mai bine să trăiesc după chipul şi asemănarea societăţii şi pentru asta nutrebuie oare ca societatea să-mi semene? Ameninţarea, de#onoarea, poliţia consfinţescasemănarea aceasta

1at(ocorit, hăituit, siluit, pot, în sf"rşit, să-mi dau întreaga măsură, să mă bucur deceea ce sunt, să fiu aşa cum firea mea o vrea %ată de ce, iubite prieten, după ce amsalutat solemn libertatea, am hotăr"t pe ascuns că trebuia dată, fără înt"r#iere, pe m"naprimului venit 7i, ori de c"te ori îmi stă în putinţă, încep să predic în biserica mea din

Me.ico-Cit/ , îndemn"nd poporul să se supună şi să caute cu umilinţă confortul

servituţii, chiar daca i-o înfăţişe# sub numele adevăratei libertăţi$ar nu sunt at"t de nebun înc"t să-mi închipui că vom fi sclavi chiar de m"ine 7tiuprea bine că sclavia va fi doar una din binefacerile viitorului P"nă atunci, nu-mi răm"nedec"t să mă împac cu pre#entul şi să caut o soluţie, măcar provi#orie A trebuit, aşadar,



să găsesc un alt mi(loc de a e.tinde (udecata asupra tuturor, pentru ca povara ei să-mi fiemie însumi mai uşoară 7i am găsit acest mi(loc $eschideţi, vă rog, puţin fereastra, e îngro#itor de cald $ar totuşi nu chiar at"t de cald, căci mi-e şi foarte frig %deea mea esimplă şi totodată fecundă Cum să-i bagi pe toţi la apă, ca să ai dreptul să te usuci tusingur la soare? 'ă mă urc în amvon, ca mulţi dintre iluştrii mei contemporani, şi săblestem omenirea? + prea prime(dios 5ntr-o bună #i sau într-o noapte, r"sul i#bucneştec"nd nici nu te aştepţi 'entinţa prin care-i os"ndeşti pe ceilalţi se întoarce p"nă la urmă împotriva ta, ple#nindu-te ur"t peste bot Atunci, ce-i de făcut? o să-mi spuneţi *ă voiarăta în ce constă ideea mea genială Am descoperit că, în aşteptarea stăp"nilor şi ab"tei, trebuie să facem ce-a făcut Copernic, adică să inversăm raţionamentul, şi astfelvom învinge $e vreme ce nu-i poţi os"ndi pe ceilalţi fără ca, pe dată, să te (udeci pe tine însuţi, trebuie să-ţi dai singur în vileag toate păcatele, pentru a dob"ndi dreptul de a-i (udeca pe ceilalţi $e vreme ce orice (udecător devine, mai devreme sau mai t"r#iu,penitent, trebuie să faci calea în sens invers şi, încep"nd prin a fi penitent, să sf"rşeşti ca (udecător Mă urmăriţi? 1un $ar, ca să fiu şi mai limpede, o să vă spun cum lucre#

Mai înt"i mi-am închis biroul de avocat, am părăsit Parisul, am călătorit& am căutat sămă stabilesc sub un alt nume undeva unde să nu duc lipsă de clienţi 'unt multeasemenea locuri pe lume, dar înt"mplarea, comoditatea, ironia şi, de asemenea, oanumită nevoie de a mă chinui, m-au făcut să aleg o capitală încon(urată de ape şi învăluită în ceţuri, str"nsă în chinga canalelor, cu o populaţie numeroasă şi vi#itată de oa-meni veniţi din lumea întreagă Mi-am instalat biroul într-un bar din cartierul mateloţilorClientela din porturi e variată 'ăracii nu se duc în cartierele locuite de cei bogaţi, în timpce oamenii de bună condiţie a(ung întotdeauna, după cum singur aţi putut vedea, fiemăcar o singură dată, în mahalalele deocheate 5i p"ndesc mai cu seamă pe burghe#i, şianume pe burghe#ii care s-au rătăcit pe aici din înt"mplare& cel mai mare randament îlam cu ei Cu ei obţin, ca un adevărat virtuo#, efectele cele mai rafinate

$e c"tăva vreme îmi e.ercit utila profesie la Me.ico-Cit/ +a constă mai înt"i, dupăcum singur aţi putut observa, în a te mărturisi c"t mai des în public Mă învinuiesc,aşadar, de toate crimele cu putinţă !u-i prea greu, acum mă a(ută memoria $ar, atenţie,nu mă învinuiesc în chip grosolan, lovindu-mă cu pumnii în piept $impotrivă, mă strecorcu dibăcie printre obstacole, nuanţe# c"t mai mult, fac nenumărate digresiuni, îmiadapte#, în sf"rşit, spusele, la cel ce mă ascultă, silindu-l p"nă la urmă la o mărturisirecare o întrece pe a mea Amestec ceea ce mă priveşte pe mine cu ceea ce-i priveşte peceilalţi %au trăsăturile comune, e.perienţele pe care le-am îndurat împreună, slăbiciunilepe care le împărtăşim cu toţii, bunele maniere, omul #ilei, cu alte cuvinte, aşa cum e.istăel în mine şi în ceilalţi $in toate făuresc un portret care este al tuturor şi al nimănui 4mască, la urma urmei, foarte asemănătoare cu măştile de carnaval, reproduc"nd modelul

cu fidelitate, dar şi simplific"ndu-l în acelaşi timp, şi în faţa cărora îţi spui) Mutra astaparcă mi-e cunoscută C"nd portretul e gata, ca în astă-seară, îl arăt, plin de întristare)%ată, vai, cine sunt2 @echi#itoriul a luat sf"rşit $ar, în aceeaşi clipă, portretul pe care-l

întind contemporanilor mei devine o oglindă Acoperit cu cenuşă, smulg"ndu-mi încet părul de pe cap, cu faţa bră#dată de unghii,

dar cu privirea pătrun#ătoare, stau în faţa omenirii întregi, recapitul"ndu-mi ruşinea, fărăa pierde din vedere efectul pe care-l produc, şi spun"nd) +ram cel mai rău dintre cei mairăi Apoi, pe nesimţite, trec de la eu la noi C"nd a(ung la iată ce suntem , le-am (ucat festa şi pot să le spun adevărul în faţă 'unt ca ei, bineînţeles, toţi fierbem înaceeaşi oală 8otuşi, am asupra lor o anumită superioritate, aceea de a şti, care-mi dădreptul să vorbesc 'unt sigur că vedeţi avanta(ul unei asemenea situaţii Cu c"t mă

învinuiesc, cu at"t sunt mai îndreptăţit să vă (udec şi, mai mult dec"t at"t, vă silesc să vă (udecaţi singur, ceea ce mă uşurea#ă într-o şi mai mare măsură Ah2 dragul meu, suntemnişte făpturi ciudate şi nefericite, şi dacă ne vom da c"t de c"t osteneala să ne amintimfelul cum am trăit, vom vedea că avem destule pricini de a ne mira şi de a ne scandali#a





aşternutul lor, cu gura amară, îndrept"ndu-se către o muncă fără bucurie Atunci, plutindcu g"ndul peste acest continent pe care-l stăp"nesc fără ca el s-o ştie, sorbind lumina deabsint a #orilor, beat de cuvinte veninoase, sunt, în sf"rşit, fericit, sunt fericit, v-o spun, şivă inter#ic să nu credeţi că sunt fericit, sunt fericit de moarte2 4, soarele, şi pla(a, şiinsulele bătute de ali#ee, o, tinereţe pierdută pentru totdeauna-n amintire2

%ertaţi-mă, dar trebuie să mă culc din nou Mă tem că m-am cam înflăcărat& totuşi, nupl"ng neori ţi se mai înt"mplă să greşeşti, pun"nd la îndoială evidenţa însăşi, chiarc"nd ai descoperit secretul unei vieţi plăcute 'oluţia mea, bineînţeles, nu e ideală $arc"nd nu-ţi place viaţa pe care o duci, c"nd ştii că trebuie s-o schimbi cu orice preţ, n-ai deales, nu-i aşa? Ce să faci pentru a fi altul? 6ucrul e cu neputinţă Ar trebui să fii nimeni,să-ţi uiţi cu totul de tine pentru celălalt, măcar o singura dată $ar cum? !u mă învinuiţiprea mult 'unt ca acel cerşetor bătr"n pe care l-am înt"lnit pe terasa unei cafenele& îmistr"ngea m"na şi nu voia să-mi mai dea drumul, în timp ce-mi spunea) Ah, domnule, nu-s om rău, dar am pierdut lumina $a, am pierdut cu toţii lumina, dimineţile, sf"ntanevinovăţie a celui ce se iartă pe sine

itaţi-vă cum ninge 8rebuie să ies2 4raşul Amsterdam adormit în noaptea albă,canalele de (ad întunecat sub podurile mici încărcate cu #ăpadă, stră#ile pustii, paşii mei înăbuşiţi) voi înt"lni, pentru o clipă, neprihănirea, ce va pieri o dată cu noroiul de m"ine*edeţi fulgii uriaşi ce se #b"rlesc lovindu-se de geam? 'unt porumbeii '-au hotăr"t săcoboare, iubiţii mei, acoperind apa şi casele cu un strat gros de pene, #v"cnind la toateferestrele + o adevărată năvală Poate ne aduc vestea cea bună 8oată lumea va fim"ntuită, nu numai cei aleşi, bogăţiile şi durerile vor fi împărţite între toţi, iardumneavoastră, de pildă, cu începere de a#i, vă veţi culca în fiecare noapte pe duşumeapentru mine Am devenit liric, nu găsiţi? :ai, recunoaşteţi că aţi înmărmuri dacă un car s-ar coborî din cer, răpindu-vă, sau dacă #ăpada ar lua dintr-o dată foc !u credeţi să se înt"mple? !ici eu $ar trebuie, totuşi, să ies

1ine, bine, stau liniştit, nu-mi duceţi gri(a2 *ă sfătuiesc, de altminteri, să nu daţi preamultă cre#are nici emoţiei şi nici delirului meu Am"ndouă sunt controlate Acum, c"ndveţi începe să-mi vorbiţi despre dumneavoastră, voi afla dacă unul din scopurilepasionantelor mele mărturisiri a fost atins !ădă(duiesc de fiecare dată că interlocutorulmeu va fi poliţist şi că mă va aresta pentru furtul#udecătorilor cinstiţi. Pentru rest 0 nu-iaşa? 0 nimeni nu mă poate aresta 5n schimb, furtul acesta cade sub pedeapsa legii, iareu am potrivit totul în aşa fel înc"t să fiu socotit complice& ascund tabloul, dar îl arăt oricuivrea să-l vadă $acă m-aţi aresta, ar fi un început frumos Poate ar urma apoi şi restul, s-ar putea, de pildă, să fiu decapitat şi atunci nu m-aş mai teme de moarte, aş fi m"ntuit$easupra mulţimii adunate veţi înălţa capul meu şiroind de s"nge proaspăt, pentru caoamenii să se recunoască în mine, iar eu să-i stăp"nesc din nou, prin e.emplul meu

8otul va fi fost săv"rşit, îmi voi fi dus la capăt meseria mea de prooroc mincinos, carestrigă într-un deşert din care nu mai vrea să iasă, şi nimeni nu va mai şti de mine$ar, bineînţeles, nu sunteţi poliţist, ar fi fost prea simplu Cum? Ah, ştiţi că bănuiam?

Aşa se e.plică, deci, ciudata afecţiune pe care o simt pentru dumneavoastră *ă îndeletniciţi la Paris cu frumoasa meserie de avocat 7tiam eu că suntem din aceeaşitagmă2 !u semănăm oare toţi unii cu alţii, vorbind întruna fără a ne adresa nimănui,pun"ndu-ne mereu aceleaşi întrebări, deşi cunoaştem dinainte răspunsul? Atunci,povestiţi-mi, vă rog, ce vi s-a înt"mplat într-o seară pe cheiurile 'enei şi cum aţi i#butit sănu vă riscaţi niciodată viaţa @ostiţi cuvintele care, de ani de #ile, răsună neîncetat înnopţile mele, şi pe care le voi spune, în sf"rşit, prin gura dumneavoastră) 4, t"nără fată,aruncă-te încă o dată în apă ca să-mi dai încă o dată putinţa să te salve#, pe tine şi pe

Date post:	10-Mar-2016
Category:	Documents
Upload:	eueulescueu
View:	108 times
Download:	5 times

Albert Camus - Caderea [ibuc.info].pdf

Documents