al Bibliotecii Municipale · ISTORIA cĂRŢu -Mariana JaklolJsky -O corespondenţă din Mexic ......

MIRCEA ELIADE (1907-1986)

un ctitor spiritual' al Bibliotecii Municipale "Mihail Sadoveanu" -Bucuresti •

BIBUOTi::GA BUCUREŞTILOR

SUMAR

2 Florin Rotam - Argument

3

4

5 7 8

9 10 11 12 13

13 15

16

REGĂSIREA DIASPOREI ROMÂNE - Pr. Dr. Theodor Damian - Un ecou

BUCUREŞTII DE ALTĂDATĂ - Paul CemolJodeanu - Primele mărturii străine despe

legenda lui Bucur - Ana Maria Orăşanu - Vechi zidiri bucureştene _. • • - Un cenzor bătut de Eliade - Dan Berindei - Salubritatea şi iluminatul

Bucureştilor în anii Unirii

DOCUMENTE INEDITE

- Catagrafia 1838 - Florin Rotaru - Începutul unei istorii - Mircea Eliade - O ruşine naţională - Mircea Eliade - O sută de milioane pentru cărămizi - Camil Petrescu - O bibliotecă municipală

SECUNDA CÂŞTIGATĂ ~ Virgil Cândea - Mărturii româneşti peste hotare - Teofil Bălqj - Nevoia de înălţime

ETNOS - Emilia Comişel - Obiceiuri ale românilor

AUTOGRAFE CONTEMPORANE 17 - D. R. Popescu - Patru umbre mari

18

20

21 22

23

24

26

27

28 29

31

31

32 32

32

MERIDIAN BIBLIOTECONOMIC - Jean-Pierre Angremy - A face faţă mizei sec. al XXl

lea. Biblioteca Naţională a Franţei - Francine Thomas - Bibliotecile municipale: Rol

social sau cultural - Asta Broesby-Olsen - Biblioteca Centrală Daneză - Barbara Lieson-ZissolJ - Biblioteci, alte organizaţii şi

asociaţii profesionale din sistemul de biblioteci germane

- IstlJan Papp - O paradigmă în schimbare pentru biblioteca publică

- Rodica Cosmaciuc - Mari biblioteci publice europene. Biblioteca Municipală din Praga .

- FLorin Rotaru - Budapesta: Un viitor centru cultural al Europei Centrale şi Orientale

- Victoria Dumitrescu - Studii de caz in bilioteca publică

ISTORIA cĂRŢu - Mariana JaklolJsky - O corespondenţă din Mexic Elena- Maria Scha.tz - Elena Miller-Verghy: Jurnal

inedit

INTINERAR FRANCOFON - TeofiL Băla) - Elena Văcărescu - O mare europeană

CE ESTE ABIDOB?

FLASH CULTURAL 000 FLASH CULTURAL - Martin Opitz - Aniversare - 400 de ani de la naştere - TeofiL Bălqj - "Curentul" -70

CALENDARUL EVENIMENTELOR CULTURALE -FEBRUARIE 1998

1

REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA

Bucureşti, str. J'ake Ionescu nr. 4. sector 1, cod poştal 79711

Tel! Fax 211.36.25

Director: Florin ROTARU

Director artistic: Mircea DUMITRESCU

Redactor şef: Teofil BĂLAJ

Redactor şef adjunct: Horia FRUNZĂ

Secretar general de redacţie: Rodica COSMACIUC

Secretari de redacţie: Victoria DUMlTRESCU

Diana GRlGORlU

Redactori: Aliona VESEI. Ortansa ENĂŞESCU. Nina VASILE

Şef Departament Administraţie: Adliana GAGEA

Administraţia publicaţiei: Elisabeta BENYI. Daniela SAVU

Tehnoredactare computerizată:

Irina BĂLAN

Elena CONSTANTINESCU

Ana-Maria BUCUR

Florin PREDA

Cătălin a GAVRlLĂ

ABONAMENT LA . BIBLIOTECA BUCURESTILOR"

Numele ........ .... : ..... .. .... ......... .... .. .... ..................... ... . Prenumele ....... .. ........ ...... ........... ....... ..... .... ......... .. . .. Adresa .. .... ...... '" :. " ......... ... ... .. .. : ..... ...... ........ ... ..... ... .

Cod .................... Telefon ... .... ..... ..... .

Solicit abonarea la revista "Biblioteca Bucureştilor" pe o perioadă de ...... . .. .... luni.

Adresa : Bucureşti. Str. Tache Ionescu nr. 4, sector 1, cod postal 79711 .

Anexez chitanţa de plată a sumei de . .. ... .... ... ... ..... ...... lei in contul dvs. nr. 25.110.24.00.88.642.0008. Bank - Coop. 5MB. filiala Piata Romană, sau in . valută: cont nr. 25. 1"1'0.240.088. - 8 .400.011 pen tru $.

ÎN ATENŢIA CITITOR1LOR DIN ŢARĂ ŞI STRĂINĂTATE

Administraţia noastră face. prin plata directă sau prin mandat poştal. a bonamente la revista lunară "BIBLIOTECA BUCUREŞTILOR".

Costul unui număr este de 5 .000 lei, preţ in .care pentru cei ce se abonează. sunt incluse şi

cheltuielile de expediere . Pentru străinătate : cei din Zona I -

America de Nord şi America de Sud, Aflica. Asia . Australia, - 3 $ per exemplar, pentru cei din Zona a II -a - Europa. Asia Mică (Israel. Ţările Arabe) - 2.5 $ per exemplar. (in aceste preţuri sunt incluse taxele de trimitere precum şi suplimentele ocazionale) . Banii se . vor depune in contUlile înscrise in cuponul de mai sus .

BIBLIOTE.CA BUCUREŞTILOl(.

ARGUMENT

A parent. o nouă revistă de cultură este o povară in România prezentă şi austeră. ~ Cinismul şi sărăcia au fost nişte sfidări care ne-au mobilizat. Totuşi, arguţia impusă ni s-a părut ~ nouă, oamenilor paraliza ţi de modestie, o pedeapsă. Niciodată nu ne-a făcut plăcere să clamăm

meritele noastre: sîntem cea mai mare bibliotecă publică din România care impreună cu cele 47 de filiale din subordine depăşim bine numărul total al bibliotecilor judeţene; avem cel mai mare număr de cititori dintre toate bibliotecile ţării şi însumăm de două ori numărul utilizatorilor Bibliotecii Naţionale, de trei ori pe cel al Bibliotecii Academiei Române sau al Bibliotecii Centrale Universitare; sintem singura bibliotecă din Bucureşti care împrumută cărţi acasă fără absolut nici o restricţie, fiind astfel un potenţial serviciu public pentru aproximativ 2.300.000 de bucureşteni, adică unui segment semnificativ de 10 % din populaţia ţării; sintem singura , bibliotecă ' publică din România care are statutul de bibliotecă metropolitană; sîntem singura bibliotecă europeană care, începând cu anul 1997 s-a implicat în programul "Cultură şi Cartier" elaborat de către U.N.E.S.C.O. şi Consiliul Europei. Şi cum nu ne-a plăcut să clamăm atributele, tot aşa nu am trimbiţat greutăţile: la începutul anului 1997, cea mai mare bibliotecă publică a României, care reprezintă şi Capitala acestei ţări, se afla în privinţa automatizării, deci a limbajului tehnic, precum şi a organizării activităţii pe baza unor programe, deci a limbajului cultural. la nivelul unei biblioteci comunale din Ungaria, fiind depăşită de ultimul orăşel din această ţară vecină. Am ales' ca exemplu o ţară din fostul sistem socialist tocmai pentru a nu fi învinuiţi de forţarea notei prin compararea cu Europa Occidentală. Şi poate este instructiv să amintim că 25 % dintre bibliotecile rurale din Republica Populară Chineză sint automatizate, deci biblioteca publică a Bucureştilor nu avea nici măcar nivelul unor comune asiatice. Dar, pentru a nu depăşi prea mult limila autocenzurii noastre, mai amintim un singur indicativ, cel al bugetului alocat pentru dezvoltarea colecţiei. Astfel, fondul pentru achiziţia de carte a Bibliote'cii Municipale Bucureşti este de şase ori mai mic faţă de fondul mediu de achiziţie a bibliotecilor judeţene şi de 12 ori mai mic faţă de fondul unor biblioteci judeţene cum sint cele din Sibiu şi Tirgul-Mureş, iar dacă ne comparăm cu Germania unde suma medie de achiziţie este de 70 D.M./locuitor, în Bucureşti suma este de 0,02 D.M,flocuitor. De fapt. in vara acestui an ci să se publice statistica INTAMEL (Asociaţia Internaţională a Bibliotecilor Metropolitane) şi astfel se va vedea că Bucureştii se află pe ultim'ul loc din lume, în rîndul bibliotecilor melropolitane.

Amintim aceste cifre nu pentru a ne tîngUi sau a impresiona pe cineva, ci pentru a trage un semnal de alarmă: starea Bibliotecii Municipale Bucureşti nu este numai a ei sau a Capitalei, ci este a României intregi. Astăzi, biblioteca şi ţara trebuie privite din perspectiva imperativului contemporaneităţii şi, din păcate, foarte puţine conştiinţe există şi se manifestă . Dacă nu înţelegem că era informatizării schimbă total existenţa umană, nu inţelegem nimic din contemporaneitate şi ne merităm soarta. În prezent, informaţia nu reprezintă numai puterea, ci chiar existenţa. Fără informaţie nu se mai poate , trăi:, pentru că nu se mai pot realiza mijloacele de existenţă. Şi in această siluatie. instituţia care stochează, prelucrează şi difuzează informaţia joacă un rol primordial in societate. Aslfel. bibliotecile care îndeplinesc aceste funcţii nu mai sint simple instituţii de cultură, ele capătă statuluI unor instituţii strategice. Aşa trebuie înţeles gestul a două mari naţiuni, franceză şi engleză . care anul trecut, in 1997, au inaugurat sediile noi ale bibliotecilor naţionale.

Ce se intîmplă. in schimb, în România contemporană: 99 % din energii le risipim în sfera politicului şi a comerţului. Din păcate şi presa, fie ea scrisă sau electronică, trăieşte in aceeaşi mentalitate de acum un secol. Este incredibil să te comporţi ca acum 100 de ani: cînd in jurul tău este o formidabilă expoziţie a informaţiei. În 'Occident. de exemplu, cărţile de informatică sint considerate uzate moral şi se casează după 6 luni, iar în România după 10 ani. Aceasta este de fapt diferenţa de mentalitate şi de responsabilitate conştientă între Occident şi noi. '

Aproape se simt deranjaţi reporterii ziarelor şi mai ales 'ai televiziunilor atunci cînd îi rugăm să consemneze activităţile bibliotecii. Li se par minore şi la periferia interesului cotidian. Dorinţa 'noastră este de-a conştientiza, prin intermediul acestei reviste, împreună cu toţi colegii dţn presă, imperativele epocii căreia nu ne putem sustrage dacă vrem să mai existăm.

Un alt deziderat al nostru derivă din nevoile stringente ale domeniului de lucru. Literatura romănă de specialitate, ridicată de o mică parte din reprezentanţii ei la rangul de mare literatură, dar coborîtă de mai mulţi la nivelul unui dilentantism periculos, are nevoie de o temeinică orientare. Nu sîntem întru-totul adepţii teoriei sincronismului, dar in aceste momente socotim că un fapt inţelept este să ne insuşim cit mai repede progresele obţinute în Occident, iar acest lucru este posibil numai prin traduceri masive. Considerăm că este normal să-şi asume' această misiune cea mai mare bibliotecă publică din România şi le mulţumim anticipat celor c?-re doresc să ne ajute. Nu sintem adepţii ipotezei că tol ce a fost în regimul trecut trebuie demolat, dar serviciul metodic de îndrumare şi control din cadrul Bibliotecii Naţionale este ceva perimat; de fapt această funcţie s-a atrofiat.

2

BIBLIOTECA BUCUREŞTILOR

Al treilea scop al revistei noastre urtnăreşte atît re trezirea conştiinţei comunitare bucureştene. cît şi stabilirea unui pod spiritual între instituţia noastră şi celelalte biblioteci metropolitane , precum şi

între Capitală ~i diaspora românească de pe toate melidianele. Este motivul pIincipal pentru care dezvoltăm programul elaborat de către U.N.E.S.C.O. şi Consiliul Europei "Cultură şi Cartier" , este explicaţia pentru care o jumătate de revistă este dedicată cultuIii, precum şi cauza pentru care am dolit ca revista să fie electronică în reţeaua INTERNET. Lipsa unei conştiinţe comunitare bucureşteană este mai veche de un secol şi a fost acut resimţită încă din pelioada interbelică de savantul Nicolae Iorga: "Trăim într-un oraş pe care nu-l înţelegem şi de aceea nu-l ştim ingliji şi-l îndreptăm adesea pe linii de dezvoltare care ar fi trebuit să rămînă totdeauna străine, stlicîndu-i astfel, plin adaosurile şi prefacerile noastre de acum, acel caracter care, în ciuda multor lipsuri şi neglijenţe . îl făcea totuşi simpatic odinioară străinilor care ne vizitau [ .. . ]. Oameni de pretutindeni şi uneori de toate naţiile s-au năpustit asupra averilor care se puteau cîştiga aici. Oraşul nu mai este de recunoscut pentru aceia care au trăit în el altădată . [ ... ] O Capitală trebuie să însemne viguroasa predominare a elementului naţional [ ... ]. O Capitală trebuie să fie, în toate, opera unei perfecte solidarităţi naţionale. .

În scurt, acestea sînt dezideratele şi este evident faptul că existenţa revistei noastre depinde de răspunsul ce-l vom găsi.

Florin ROTARU

RE.GASIREA DIASPOREI ROMANE.

lU111jnă Lină Rl!YL\lrj ti!' sp[rllU<lI:laW }I cultură nmu;"MS('d

. Gracious Light Rc\"iew of }/omanian Spirit:,oiirJ' clltd Clliturc

@ RO~jA'I'\ "I ~$" LnntOF l i O!tU!OH();(1H rOU)r.'(At~l"

S?~Rn U.\Ll fl

(

u'f'f.t\ 'tF :\ POSWLI PL I ltlt f P.wcl.

\ 'nL I I: j\ t.,j

~OU: .. \J B~IL~iJt.(,.Mlelt 19'1' NE,>,'Yt\aK

Un ecou

B iblioteca Municipală Bucureşti şi-a propus să realizeze un pod "I'~)spiritual intre Capitala tuturor românilor şi diaspora română . ~ in special cea americană. Mărturisim că dezideratul noslru a fost încurajat de generozitatea şi impresionanta atitudine intelectuală manifestate de către Preasfinţia Sa, Preot Theodor Damian şi de recunoscutul istoric şi . critic literar M. N. Rusu . precum şi de aserţiunile istoricului Alexandru Nemoianu exprimate

'în lucrarea sa "Cuvinte despre românii-americani". Cluj Napoca, 1997: punctele de vedere exprimate de romanuamericani trebuie studiate si consemnate de către cei care vor să scrie istoria contempor~nă a românilor (p . 19) sau Este o vreme în care trebuie să arătăm că ţinem de un teritoriu spiritual şi cultural la care nu putem renunţa fără a ne pierde identitatea, teritoriu pe care nici distanţa . nici trecerea timpului nu îl pot fărima.

Dacă, intr-adevăr, românii-americani au ajuns la această conştiinţă , Biblioteca Municipală Bucureşti se obligă să organizeze un centru de documentare despre diaspora română americană . Toate materialele bibliografice primite de la român o-americani vor fi prelucrate în cel mai scurt timp posibil şi puse la dispoziţi a cercetătorilor. De asemenea, în situaţia in ca re vom fi ajutaţi material, vom face publicitate acestui fond documen tar în loate cele 45 de filiale din cartierele bucureştene, in revis ta de cullură Biblioteca Bucurestilor editată de ABlDOB şi în presa naţională.

Aşteptăm cu' interes răspunsurile din America şi le mulţumim anticipat tuturor celor ce vor participa la acest program cultural unic pînă acum in istoria românilor.

"New York. 7 ianuarie 1998, Stimate domnule director Florin Rotaru, vă mulţumesc pentru frumoasele aprecieri făcute in legătură cu activitatea noastră şi pentru caldele felicitări transmise.

Sintem de acord să colaborăm şi aştept programul propus de Dumneavoastră. Împreună cu prietenul nostru comun, reputatul istoric şi critic l1terar M. N. Rus u . vă

transmitem cele mai sincere urări de succes in tot ceea ce intreprindeţi."

~ r . dr. "C herJdtJr O(JIcIl11icIl1 J •

3

BIBLIOTECA BUCUREŞTiLOR

BUCUREŞTI DE. AL.TADATA

PRIMELE MĂRTURII STRĂINE DESPRE LEGENDA LUI BUCUR

o acă pănă recent s-a susţinut că legend~ lui Bucur apare relativ târziu. consemnata de abia . la 1820 in monografia dedicată

PrinCipatelor române de către consulul britanic la Bucuresti. William Wilkinson, sun.tem acum în măsură' să dovedim că această tradiţie este mai veche. circulând în rândul populaţiei Capitalei încă din prima jumătate a secolului XVIII. Astfel ea apare consemnată în monografia istoricului brasovean sas, Johann Filstich, intitulată

Ten:tamen Historiae Vallachicae ... (Încercare de istorie românească) 'alcătuită la 1728 şi în anii următori. În cartea 1. capitolul V al lucrării (De divisione Valachicae strictius acceptae Geographica - Despre împărţirea geografică a Tării Românesti zisă astfel anume) se afirmă textual in n~ta marginală explicativă privind "Metropolis in Turcica Valachia ... Bukurestum" (Cetatea de scaun a Valahi ei . Turceşti <Muntenia> ... Bucureşti): . "Denominatio urbis hujus Bukurest. ut fertur in Valachia. deducitur a Sacello quodam. sito in colle versus Danubium, a pastore ovium ibidem semet delectante et nomen Bukur gerente, aedificato tandem tractu temporis aucto. Quod nomen Bukur toti oppido civibus repleto tandem fuit impositum sive Bukurest. Templum hoc muro lapideo este circumcisum, in quo cultum etiam cives habent, et prospectum parit amoenum inprimis ratione fluvii Dembovitza dec'urrentis" 1

4

Paul Cemovodeanu

Legenda lui Bucur, ctitor de aşezare iniţial -rurală - si de biserică, mai apare şi in interesantul' memorial dedicat Ţării Româneşti . Banatului si Transilvaniei qe sud-vest. alcătuit în limba latin:ă la 1761 de misionarul franciscan Blasius ·K1einer şi copiat după trei ani în Transilvania, la Vinţu de jos. de către predicatorul Andreas Wipffler.

În paragraful De nomine, situ, ortu, templis et civitatis Bukurestiensis (Despre numele, aşezarea, originea ' şi bisericile oraşului Bucuresti) Kleiner atestă următoarele : "Fertur haec Ci~tas nomen trahere a quodam Pastore veI ut alii dicunt Latrone insigni. qui Bukur. vocabatur; hic penes fluvium Dombovicza in illa planitie, quae plena erat sylvis sua pecora alebal et fors penes hoc etiam Latrocinia exercebat; ac postea · unam Ecclesiam. quae de racto exslai aedificavit, atque aliquot domos pro se ac aliis construero coepit. videntes autem alii locum hunc esse amoenum et penes viarn: publiCam situatum. plur~s !lC plures conţluerunt.' ac unum Oppidum effecerunt, quo autem tempore 'incoeperit in , Chronico Valachico non inveni. n 'omen tamen refertur. jam ante ducentos annos stetissa .. ... 2

.

Din analiza textelor ce aparţin lui Johann Filstich şi Bla:sius Kleiner privitoare la legenda lui Bucur trebuie retinute - credem - trei elemente com~e, ce se ;egăsesc . de altfel. în tradiţia populară: 1) că Bucur era cioban; 2) că-şi păştea oile în jurul Dâmboviţei. unde şi-a durat o asezare ce avea să devină ulterior reşedin ţă de s~aun a ţării; 3) că a ctitorit - o biserică , existentă încă în secolul al XVIII-lea. Fireşte . sursa legendei provenea la ambii autori din tradiţia populară

culeasă pe cale orală. Astfel Filstich mărturisea în închinarea către cititori (Lectoribus benevolis salutem!) că-şi bazase scrierea nu numai pe izvoare scrise, dar şi că se străduise să afle "ut certiora et fide digniora ex ore Pastorum valachicorum. Mercatorum, aliorumque de hac Provincia notitiam habentium in aliorum usum collegerem,,3 . La fel Kleiner a receptat. desigur. legenda lui · Bucur din acelaşi mediu popular al enoriaşilor şi . preoţilor de la Bărăţia catolică din oraş - printre care se număra şi Istvan Kaitar. autorul cronicii acestui lăcaş - şi nu din cercurile cărturăresti. mai ales că până la istoria Ţării Românesti a banului Mihail CantacUzino (1723 -cca. 1793), încheiată la 1776. nici un izvor intern scris nu aminteste de vreun întemeietor al Bucureştilor. Iar dregătorul cronicar român s-a

inspirat din lucrarea istoricului gennan Anton Friedrich Biisching, Neue Erdbeschreibung ..... vol.I2 ' Hamburg, 1754, la rândul său tributar raguzanului Giacomo di Pietro Luccan, autor .al unui Copioso ristretto degli annali di . Ragusa, tipărit la Veneţia în 1605; ambele cărţi

menţionate au fost ignorate de Kleiner, care dacă le-ar fi cunoscut. ar fi pus la îndoială legenda lui Bucur, contrapunându-i versiunea miticului fondator al Ţării Româneşti şi a capitalei sale, Radu Negru, versiune care circula în straturile mai culte ale societăţii.

Nu găsim o explicaţie plauzibilă a tăcerii

absolute , până la 1820, în privinţa legendei ciobanului Bucur, în rândul scriitorilor autohtoni, Mihail Cantacuzino, Daniil (Dimitrie) Filipide, sau Dionisie Fotino, precum şi în mărturiile altor călători străini de la inceputul secolului XIX. Credem numai că legenda a fost pur şi simplu ignorată şi repudiată în mediul cărtu~ăresc loc~l, mediu care nu putea accepta pentru Inceputunle Capitalei ţării origini atât de umile. . . Oricum ar sta lucrurile, legenda lui Bucur

reapare după mai bine de o jumătate de vea~ în lucrarea consulului englez în Principatele romane, Wilkinson, dar într-o fonnă simplificată;

presupusul intemeietor al oraşului nu mai este nici cioban si nici n-a ridicat vreo biserică: "About four hundr~d years back it was but a small village , belonging to a person called Bukor, from whom it derived its name and retains it to the present day".4 La fel şi alţi călători străini diri primele decade ale secolului trecut 'au reprodus legenda, deşi Buc:ur şi-a schimbat mereu identitatea, devenind din cioban şi pescar, cum e întâlnit în scrierea elveţianului Franr;ois Recordon din 1821. boier la pastorul englez Robert Walsh în 1824, negustor bogat în notele de drum ale publicistului francez Raoul Perrin din 1839 şi din nou cioban în memorialul polcovnicului rus Ivan

BIBLIOTE.CA BUCUREŞTILOR

Botianov din 1846. Nici aceste scrieri nu mai amintesc de biserica ridicată de legendarul păstor, biserică pomenită anterior, cum s-a văzut , în versiunile redactate în secolul al XVIII-lea de Johann Filstich şi Blasius Kleiner . .

Note: 1.- Numele acestui oraş Bucureşti ,cum i se

zice în Tara Românească, se trage de la \,In schit, aşezat pe un muncel, în calea Dunării, ridicat de un cioban care hălăduia acolo şi avea numele de Bucur, nume dat mai apoi întregului târg, care se umplu de locuitori, adică Bucureşti, Această biserică este încinsă de un zid de piatră, în care se închină cetătenii si se înfătisează într-un chip plăcut ochiului, m~i cu s~~mă pentru răul Dămboviţa, care curge prin preajmă- i".

2. "Se spune că oraşul şi-a luat numele de la un cioban, sau după cum spun unii un tâlhar vestit, care se numea Bucur şi care, îşi păştea oile în acel şes de lângă râul Dâmboviţa care era plin de păduri, şi poate că pe lângă aceasta săvărşea si tâlhării, si apoi a ridicat .o biserică ce există de fapt şi a î~ceput să clădească ceva case pentru sine şi pentru alţii, şi văzând şi alţii câ locul acesta este plăcut şi aşezat lângă drumul mare, s au adunat tot mai mulţi şi au intemeiat. un târg, despre 'care ' însâ nu am găsit în Cronica românească timpul anume când şi-a luat începutul; totuşi ·se spune că numele sâu dăinui este de două sute de ani. .. "

3 .. "lucruri mai bine întemeiate şi mai vrednice de erezare din gura preotilor români. a neguţătorilor ori altor oameni care au ştire de acele meleaguri, strângându-Ie la un loc , spre folosul altora".

4: "Cu aproape 400 de ani în unnâ, Bucuresti nu era decât un sat întins aparţinănd unui i~s numit Bucur, de la care se trage numele pe care îl păstrează şi astăzi" .

VECHI ZIDIRI BUCUREŞTENE

" .. orasele au o menire aL iDtLJ1 specială. a.a:a::l. de a în1rupa. Şi de a cristaliza aspiroţiiIe uru.n. pop şi ronştiinţa uru.n. neam ..

G.M.Cantacuzino

Bucurestenii si zidirile înălţate de ei au înfrun'tat împreună de-a lungul _vr~n:Uril~r

JCl) destinul aspru al oraşului, a carel lstone abundă în confruntări cu vicisitudini de tot felul. Într-adevăr, istoria Bucureştilor este istoria unei capitale europene în care momentele de ·linişte şi pace, ca şi etapele de . prosperitate. şi elan constructiv au fost scurte şi, adeseon, brutal

5

Ana Maria Orăşanu

cunnate de dezastre cu efecte pustietoare. Ravagiile cauzate de năvăliri străine , de cutremure, molime şi inundaţii afec tau zone urbane întinse, distrugând inclusiv edificii de mare valoare. În ultimul secol. oraşul a avul de suferit ca' unnare a unor proiecte de innoire urbanistică neinspirate, dar mai ales a celor aberante, vizănd distrugerea însăşi a substanţei istorice. La acestea se adaugă şi efectele indiferentei sau ale abuzurilor sfidând legea şi interesul' public, care .au generat şi generezâ distrugeri grave ale fondului construit . ..

În consecinţă, vechile construcţll bucurestene care dăinuie, alături de edificiile măreţe' de ' odinioară ce au dispărut. sunt

BIBLIOTECA BUCUI$.t:ŞTJLOR

recunoscute ca monumente istorice şi alcătuiesc excepţionalul tezaur patrimonial al Capitalei. Pentru bucureştenii de azi ele reprezintă, deopotrivă, martori ai istoriei şi mărturii inconfundabile de veche si rodnică civilizatie românească, concretizată alCi, în cetatea de pe malurile Dîmboviţei, în forme particulare de expresie, relev<;mte pe plan naţional şi, în unele cazuri, european.

Biblioteca municipală şi-a propus să contribuie la cunoaşterea acestor valori ale patrimoniului românesc, prin programe culturale specifice. Iată de ce, şi în paginile acestei reviste, vom permanetiza o rubrică dedicată momentelor deosebite din istoria arhitecturii bucureştene, prin prezentarea unor monumente existente sau dispărute, a iniţiativelor unor ctitori . şi comanditari, a virtuozităţii unor meşteri şi arhitecţi, toate concretizate in edificii cu care Bucureştii, de odinioară sau de azi, intră in dialog . cu lumea europeană, afirmând geniul constructiv tradiţional al românilor.

* * *

Un moment bine definil în istoria zidirilor bucureştene asupra căruia vom stărui în rândurile următoare este domnia lui Şerban Cantacuzino (1678-1688) .. Voievodul a fost · un om de aleasă culturii şi o personalitate de excepţie,

care s-a impus in universul european al epocii sale mai ales ca aprig apărător al creştinismului şi, în particular, al ortodoxismului balcanic .. A fost şi un bun gospodar. iscusit într-ale arhitecturii. urmas fidel traditiilor basarabesti. harnic ctitor în ţ~ă şi în Capitală. Astfel. cel' c~ isprăvnicise la Catedrala mitropolitană în tinereţe. a ridicat mai târziu Cotrocenii. considerat ca ansamblu monastic fără egal prin măreţie şi înzestrare; biserica-necropolă şi

reşedinţă domnească de aici au rămas peste timp creaţii de vârf ale artei medievale românesti, definind un concept estetic nou, real preludiu' al artei brâncoveneşti, pe care nepotul şi urmaşul

său la tron, Constantin Brâncovc::anu. a consacrat-o.

Edificiile ridicate de Şerban Cantacuzino în Bucureşti. dintre care amintim Hanul Şerban

Vodă şi Palatul Beizadelelor au adus . în configuraţia oraşului de atunci construcţii îndrăzneţe. inovatoare ca program şi expresie artistică.

6

HANUL ŞERBAN VODĂ

Un proiect ambiţios c~e l-a preocupat pe domn cu mult înainte de venirea pe tron a fost de a ridica în oraş o "gradioasă cetate a

negoţului", adică un han de vaste proporţii, comparabil cu construcţiile de acelaşi fel din marile centre comerciale europene.

A ales cu. chibzuinţă un amplasament proprice noului program. În mahalaua Grecilor, lângă TârguI de Sus, a cumpărat în anii 1666-1680 mai multe loturi mici de teren, insumând circa 1750 mp, respectiv terenul cuprins intre actualele străzi Lipscani, E. Carada, Doamnei si Smârdan. Lucrările au înc.eput după terminare'a

. mănăstirii Cotroceni, în 1681; a fost înălţată o corrstrucţie

dreptunghiulară, de 105x70 m, desfăşurată pe

. trei niveluri în jurul unei mari curţi interioare. Pivniţele şi parterul cu arcade spre curte erau destinate depozitării şi

văÎlzării mărfurilor de tot felul. iar etajul asigura găzduirea neguţătorilor .

Masivă, robustă, cu aspect sever de fortăreaţă. clădirea hanului "Oferea celor care o foloseau spaţii

îndestulătoare, siguranţa

bunurilor şi acces in zona comercială. Cu toate că

nu a fost · niciodată terminată după gândirea iniţială, ea s-a bucurat de o faimă inegalată de-a lungul existenţei, între celelalte hanuri

bucureştene. Voievodul ~u a finalizat lucrările, rămânând needificată latura estică. in sec.alXVIII-lea, negustorii din han şi-au construit o mică biserică pentru propria folosinţă: apoi, la începutul sec.al- XIX-lea. din iniţiativa

egumel,'lului Visarion al Cotrocenilor s-a clădit si latura rămasă liberă, dovedind pentru u~ moment că mânăstirea beneficiară a câştigurilor realizate de han se preocupă, măcar parţial. de starea lui.

D'e-a lungul timpului; spaţiile . generoase din han au avut diverse folosinţe: loc de refugiU şi

adăpost in vremuri de restrişte, local de invăţământ · (adăpostind în 1831 Colegiul Sf. Sava şi în 1843 un pension cu patru clase pentru fetele sărace) dar şi prăvălii pentru comerţul în domenii de absolută noutate pentru oraş. găzduind prima spiţerie şi prima librărie. .

Din 1803, noile case au folosit pentru Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni, Imprimeria Statului şi Direcţia Monetăriei Statului. .

Acest colos greu' de întreţinut şi administrat, degradat de incendiile din 1702 şi 1847, precum şi de cutremurele din 1803 şi 1838, a devenit cu timpul anacronic, incomod pentru viaţa cartierului.

Hanul a fost dărâmat in 1882 şi aproximativ acelaşi amplasament a fost destinat unei clădiri ce aducea în peisajul bucureştean 6 nouă instituţie: Banca Naţională a României.

PALATUL BĂNCII NAŢIONALE s-a edificat în anii 1883-85 după planurile arh. Albert Galleron şi Cassien Bernard, concretizând realizarea exemplară a unui edificiu de .for public in maniera compoziţionalâ a neorenaşterii de facturâ franceză.

Construcţia defineşte un volum amplu, organizat simetric. cu subsol. parter şi două etaje. La parter. spaţiul principal este atribuit holului monumental. cu acces la patru grupuri de birouri şi la două scări de legătură cu etajul întăi,


somtuos, unde functionează sala de consiliu şi cabinetul guvernaton'liui. .

Faţadele sunt executate din piatră. cu bosaje puternic reliefate la parter şi decorate la nivelul superior cu elemente şi motive din vocabularul . morfologic specific: fronioane deasupra ferestrelor, susţinute de pilaştrii, parapete-balustrade, etc. Golţurile clădirii sunt eVidenţiate ca paVilioane uşor decroşate. ca şi intrarea principală, tratată ca un corp central al faţadei spre str. Lipscani. având la nivelul etajelor o ordonanţă de patru coloane monumentale. Clădirea este retrasă de la vechile aliniamente ale străzilor perimetrale. câştigând vizibilitate şi. implicit, monumentalitate.

Succesiunea pe acelaşi amplasament din zona istorică a oraşului a celor două edifici. total diferite, este o exemplificare a însăşi felului in care oraşul a evoluat în timp. instituţiile şi

construcţiile publice răspunzând nevoilor concrete ale societăţii.

UN CENZOR BĂTUT DE ELIADE

Regulamentul Organic prevedea cenzura ~ pentru ziare şi cărţi, şi. în consecinţă exista ~slujba de cenzor, slujbă şi grea şi murdară

din multe puncte de vedere: grea pentru că răspundea el dacă se tipărea ceva nepermis p·atunci. murdară pentru că cenzorii abuzau mai întotdeauna de latitudinea ce aveau şi ştergeau

din articole tocmai ce nu trebuia şters. in Moldova cenzura era şi mai aspră,

aproape idioată, iar pedepsele se aplicau repede. in Muntenia cenzura 'mai se făcea câte .odată că nu vede.

Costache Caragealeîşi supunea comediile sale cenzurei care ştergea multe din fraze ... dar autorul, care juca şi în piese. zicea pe scenă versurile eliminate şi nu i se întâmpla nimic. În Moldova era altfel: Un artist şi-a permis la laşi să improvizeze pe scenă aceste rânduri:

"Din Focşani / La Dorohoi Ţara-i plină / De ciocoi! ... "

Ei bine. poliţia l-a înfăşcat de gUler. l-a legat cobză. şi l-a trimes la mănăstirea Slatina ca să-şi

7

vie în minţi. .. Cel dintăi cenzor din Bucureşti a fost unul

numit Piccolo, italian de origine. pe urmă a mai fost pe la · 1855 M. M. Lorenty . Cenzura ştergea din "ROMÂNUL" lui C. A. Rosetti . pe la 1859, aproape gazeta întreagă. căci in colecţie am găsit multe numere care erau la începutul articolelor lăsate câteva rânduri. iar restul tăiat de tot. Până şi o biată poezie care avea cea mai bună strofă la coadă, . fusese lipsită de această strofă aşa că doamna care o scrisese . . trebuie ' să fi avut o grozavă criză de nervi.

Cel dintăi cenzor. Piccolo. şi-a permis pe la 1834 să cenzureze chiar pe 1. H. Rădulescu. care era "persona ' gratta" pe lângă Vodă Alexandru Ghica, dar ce s-a întâmplat? Eliade s-a supărat pe marea îndrăzneală a veneticului. i-a tras o bătaie, ştii colea, d'a rămas istorică. căci o consemnează o scriere a sa foarte interesantă ...

D. Teleor Calendarul MINERVA, 1915, p . 284-285

BIBLIOTeCA BUCUREŞTILOR

SALUBRITATEA ŞI ILUMINATUL BUCUREŞTILOR ÎN ANII UNIRII

DUPă înfăptuirea Unirii, problema salubrităţii

Capitalei s-a b1,l.curat de o atenţie sporită din partea organelor cţe

conducere ale oraşului.

Consiliul municipal din vara anului 1859 a sporit numărul căruţelor de gunoaie de la 22 la 40 şi -ceea ce a fost mai important - le-a împărţit pe cele cinci culori, pentru ca salubritatea să nu rămână un pribilegiu al centrului! Numărul mijloacelor de transport pentru intreţinerea curâţeniei

oraşului era însă departe de a fi satisfăcător. De aceea, un publicist - Radu Ionescu în jurnalul lu Bolintiheanu "Dâmboviţa" - aprecia, pe drept cuvânt. în 1860, că

"murdăria oraşului

nostru ... este proverbială" şi

că "Bucureştii este un oraş

murdar, nesuferit. oraş de boale şi friguri, cu toate că este pitoresc, variat, vesel şi ar putea deveni unul din oraşele cele mai frumoase"! Cam tot în această · vreme, tol "Dâmboviţa" pleda pentru desfiinţarea generală a baltacurilor bucureştene, "cari infectă şi aruncă boale in cartiere întregi", iar mahalagii din Batişte au cerut Adunării să se ia măsuri în acelaşi sens.

În vara anului 1860, tot Radu Ionescu propunea măsuri radicale pentru înfâptuirea unei bune salubrităţi a oraşului, prin măturatul şi udatul temeinic al străzilor, prin inchiderea maidanelor şi

prin ridicarea gunoaielor. Practic , susţinea înfiInţarea unui parc de 200 de căruţe, deservi te de câte trei oameni fiecare şi îndatorirea proprietarilor, prin poliţie, să păstreze curăţenia oraşului. Aceste sugestii se traduceau greu în viaţă . Lipseau fondurile pentru întreţinerea unui corp mai mare

8

Acad. Dan Benndei

de măturători şi a unui număr îndestulător de căruţe de gunoi şi de sacale pentru stropitul străzilor (nu se stropeau, de altfel. Calea Mogoşoaiei şi Şoseaua! ); iar proprietarii cărora le cădea în sarcma să contribuie la curăţenia străzilor nu puteu fi prac;,tic constrânşi la aceasta de organele poliţieneşti.

Iluminatul înregistrase progrese în prima jumătate a vecului al XIX-lea. Începuturile iluminatului public le regăsim intr-un 'pitac domnesc din 1814, prin care Ioan vodă Caragea poruncise aşezarea felinarelor din şapte în şapte case pe Podul Mogoşoaiei. La sfârşitul domniei lui Grigore Ghica, un deceniu şi jumătate mai târziu, nu se putea, totuşi.

vorbi de o iluminare nici cel puţin a centrului oraşului.

Faţă de această situaţie,

regulamentul din 1830 preconizase ca felinarele să se pună "pe cele patru uliţe mari, precum şi in toate uliţele târgului", la zece stănjeni unul de altul. arzăndu-se

untdelemn sau untură de peşte. Deşi planul acesta nu sa realizat nici pe departe. în 1833 funcţionau in oraş 280 de felinare, iar pentru anul următor se prevedea utilizarea a 500 · de felinare. J. A. Vaillant vorbea in tomul II1 din La Romanie chiar de 722 de felinare. De altfel. în 1840 s-a adoptat şi un regulament pentru aşezare felinarelor. Numărul punctelor iluminate a rămas însă in general staţionar în perioada următoare, Căci, in 1855. oraşul avea doar 30 de lampagii şi 777 de felinare în funcţiune. Felinarele - arzănd

cu ulei de rapiţă - trebuiau aprinse între 23 şi 26 seri pe lună, nefuncţionănd în serile cu lună plină!

În 1856 s-a introdus iluminarea Capitalei cu "idrocarbură" - gaz lampant. Ideea iniţială a

avut-o farmacistul Adolf Steege, dar concesiunea a obţinut-o Teodor M. Mehedinţeanu. Contractul s-a încheiat la 8 octombrie 1856, contracciul obligându-se să ilumineze oraşul timp de paliu ani şi să ridice felinarele la cifra de 1000. se pare că Mehedinţeanu şi-a îndeplinit obligaţiile, un jurnal al consiliului municipl din 19 ocotmbrie 1860 apărându-l de plata unei amenzi considerată nedreaptă. Dar - ca şi în problema alimentării cu apă - deşi a fost meritorie, nici utilizarea gazului lampant, mCI chestiunea iluminatului nu pute fi considerată rezolvată, cu toate că se ajunsese să se cheltuiască anual, în

l' DOCUM.ENfE lNE.D ITE.


acest scop, aproape o treime din veniturile municipale. in 1859 erau necesare, după părearea unui membru ql municipalităţii. 2000 de lămpi '- deci un număr · ' dublu fată de cele existente - ,"ca să se poată bucura toţi orăşenii de această neapărată trebuinţă, fără excepţie de localităţi sau uliţi privilegiate".

Iată că unele probleme care ridică şi astăzi multe semne de întrebare reprezintă nişte "permanenţe istorice" ale procesului de devenire modernă a Capitalei!

CATAGRAFIA BUCUREŞTILOR DIN ANII 1838

A r fi un truism . dacă am afirma că

~ recensămintele populaţiei oferă date Ih. preţioase pentru orice gen de cercetare. in

pofida unei asemenea evidenţe, cel mai complet 'şi

mai vechi recensămînt al populaţiei din Ţara Românească, Catagrafia din anul 1838, a rămas inedit. Publicarea acestui document o facem! avînd în vedere şi interesul instituţiei noastre în cadrul programului Cultură şi cartier, care a iniţiat o cercetare într-un cartier cu un perimetru convenţional: bulevardul Carol I strada Spătarului - strada Popa Petre - strada Silvestru -strada Salcîmi - strada Viitorului - strada lcoanei - slrada Jean Louis Calderon - bulevardul Carol 1. În înţelesul bucureştean ului de la începutul secolului al XIX - lea, această zonă ar fi cuprins integral sau parţial următoarele mahalale: Popa Ivaşcu, Batiştea, Oţetari, Popa Rusu; ' Armeni, Popa Pâtru, Silvestrului şi Ceauş David, (devenită mai tîrziu Icoanei). Datele catagrafiate despre mahalalele amintite sînt publicate în totalitatea lor, chiar dacă depăşim acel perimetru stabilit prin convenienţă . Programul "Cultură şi cartier", elaborat în urmă cu cîţiva ani de către U . N.~.S.C.O. şi Consiliul Europei, se referă în primul rind la re trezirea sentimentului comunitar şi la îmbogăţirea culturală a cartierelor sărăcite spiritual. Biblioteca Municipală Bucureşti, începind cu anul 1997, este singura bibliotecă europeană implicată în acest program. Doamna Ursula Relstab, director U.N.E.S.C.O., ne-a anunţat la sfirşitul anului trecut că s -a inaugurat un alt proiect pentru anii 1998-2001: Cultură şi cartier -2, de dimensiuni intercontinentale care ne obligă să ne asoci~m cu o instituţie dintr-un alt continent. Mulţumită generozităţii şi promptitudinii Ambasadei R.P.Chineze de la Bucureşti am reuşit să înfăptuim o astfel de cooperare: "Bucureşti, 19 decembrie 1997.

9

Florin ROTARU

Domnului director Florin ROTARU. Ambasada R.P.Chineze, prezintă. salutul său Bibliotecii Municipale "Mihail Sadoveanu" - Bucureşti şi

are onoarea de a-i aduce la cunoştinţă că

Biblioteca Municipală Jinan din provincia Shandong, China, este de acord în principiu să stabilească relaţii de colaborare cu Biblioteca Mihail Sadoveanu în cadrul programului Cultură şi Cartier. elaborat de către

U.N.E.S.C!O. O asemenea asociere este o şansă care ne oferă posibilitatea să demonslrăm lumii intregi. că bibliotecile au locul lor bine definit in acest program, deoarece statutul acestora în viitor va fi de centre spirituale comunitare. Astfel, bibliotecile publice trebuie să-şi regăsească

originile, atît prin satisfacerea necesităţilor populaţiei sărace, cît şi ' prin conştientizarea reprezentării ei ca o instituţie care încorporează în sine o functie a bisericii. Creştină latea a păstrat mult timp, ca şi toate celelalte religii ale omenirii, în sfera sacrului pe llngă serviciul divin şi funcţia iniţierii ce include invăţămîntul şi lectura. Este şi cauză pril').cipală a faptului că biserica a reuşit, în tot evul mediu, să reprezinte centrul spiritual al comunităţii şi să adune in jurul său sate, cartiere, oraşe. Cu timpul funcţiile învăţămîntului şi ale lecturii au fost preluate de instituţiile laice numite şcoală şi bibliotecă .

Pentru a ' reajunge la acest destin, BiblioLeca Municipală Bucureşti a începuL, din anul 1997, să urce treaptă cu treaptă: a organizat Serviciul Memoria Comunităţii locale, a infiinţal

Biblioteca de istorie a Bucureştilor "Nicolae Iorga", a început lucrul la redactarea Bibliografiei retrospective a Bucureştilor , urmînd ca anul acesta să să realizeze unele baze de date pentru informarea comunităţii şi să redacteze Bibliografia cărţii bucureştene. O modalitate de. revigorare a memoriei comuniLare o

BIBLlOTE.CA BUCUREŞTILOR

reprezintă şi publicarea unor , documente inedite cu referire la Bucureştii de altădată, Astfel, incepem publicarea Catagrafiei din 1838 cu Vopseaua de galben. Mahalalele Oţetari şi Popa Rusu . transcriind toa,te datele din manuscris în ordinea lor strictă: număr curent, nume şi

prenume. vîrstă . stare civilă, profesie, funcţie. cetăţenie, Numărul curent din manuscris a fost cules cu aldine şi s-a transliterat tot ceea ce era consemnat la acea rubrică: 287. Luxandra. rumincă . 60 ani, văduvă, păminteancă; 288. Ghiţă Balabunu. grec, 30 ani, căsătorit, arendaş .

sudit englezesc. Catrina, soţia sa, 19 ani. Costache fiu . 3 ani. Şerban, rumin. 28 ani. holtei, slugă. Mihai, rumin.20 ani, holtei. vizitiu. Maria. rumincă , 20 ani, necăsătorită. slujnică.

Smaranda. ţigancă, ' 12 ani. Ileanc'a. ţigancă.14 ani. Teodorache Balabunu grec, 25 ani, holteiGrigore, frate . grec. 22 ani. holtei; 289. Casa lui Sterie Săpunaru . Nastasia lui Barbu Moflă. rumincă . 60 ani. văduvă. Iancu, fiu. rumin. 25 ani . holtei. Costache. fiu. 20 ani , hoItei; 290. Ghiţă Drăghicean. rumîn, 28 ani. căsătoIit,

arendaş. Anica, soţia sa, rumincă. 20 ani. Uţa. mama lui, rumincă. 60 de ani, văduvă . Costache. rumin, 12 ani. Mihai, rumîn. 30 ani. holtei. vizitiu; 291. Grigore Petrescu, rumîn. 40 ani, căsătorit, arendaş, pămînţean. Zinca, soţia sa. rurnîncă. 25 ani. Mihalache. fiu. 12 anI. Spiridon. fiu. 9 ani. Ghiţă, fiu, 4 ani. Leonidi, fiu, 3 ani. Stanca, rurnincă,20 ani, slujnică. Tudora. rumincă, 19 , ani, slujnică. Vasilichia. 70 ani. văduvă; 292. Safta lui Răducanu . rumîncă. 60 ani, văduvă, părnînteancă. Ioniţă Zet. rumin. 50 ani. văduv. tabagiu. Costache. fiu. 19 ani. Vasile. 16 ani. Grigore. 14 ani. Ileanca. 17 ani. Frusina. 12 ani; 293. Curtea Sfintei Biserici. Protopop Gheorghe. rumin. 35 ani . căsătorit. popă. părnintean. Tiţa. soţia sa. 28 ani . Neculae. frate . 18 ani. ,Popa Dumitru. rumin. 25 de ani . căsătorit. pămintean . Ileanca" soţia sa. 23 ani. Costache. fiu, lan. Niţu. 70 ani. loniţă. 18 ani, văduv. Ion. 50. văduv. [ .. . ].

(va urma)

ÎNCEPUTUL UNEI ISTORII

Intenţia noastră . cel puţin în această fază a cercetărilor. nu este de-a prezenta o istorie a lecturii publice din Bucureşti sau din

Principatul Ţara Romănească. Vom publica acum numai două articole. 'cu valoare de document, din dorinţa 'de-a demonstra nevoia scrierii istoriei unor instituţii bucureştene .

De asemenea. tot dintru inceput dorim să-i facem cunoscuţi pe ctitorii spirituali ai bibliotecii municipale bucureştene din perioada 'interbelică, rămaşi anonimi pînă acum din cauza un,ui diletantism pustiitor. ' Aceşti ctitori sint: Mircea ELIADE şi CarniI PETRESCU.

În urmă cu doi ani. in anul 1996, Biblioteca Naţională a Romăniei pretindea că aniversează 160 de ani de la înfiinţarea sa. socotindu-şi vîrsta de la 15 octombrie 1836, dată cînd Eforia Şcoalelor emitea "Jurnalul" (Ordinul) de infiinţare a bibliotecii Colegiului Naţional Sfintul Sava, În realitate. această lipsă a proprietăţii cuvintelor ne conduce către o situaţie hilară şi către un festivism gratuit. Biblioteca a fost numită "Naţională" de unii ,contemporani pentru că îşi

avea sediul în cadrul Colegiului Naţional "Sfintul Sava". nu pentru că ar fi indeplinit acele funcţii specifice unei biblioteci naţionale. Apoi. dacă am căuta să respectăm adevărul istoric am fi oservat că sala de lectură pentru public s-a deschis in ziua de 8 iunie 1838. Deci. dorinţele pentru sărbătoriri ale unora sau poftele altora de'-a trimite telegrame. ar putea fi satisfăcute şi anul acesta. cu aceeaşi cifră impozantă de 160 de ani.

10

Florin ROTARU

Ar fi interesant dacă. în afara Bibliotecii Naţionale. nu-şi revendică sorgintea de la aceiaşi document şi alţii. mai îndreptăţiţi poate. Astfel . dacă ţinem seama că Eforia Şcoalelor şi Colegiul Sfintul Sava au fost nucleele Ministerului Învăţămîntului şi Universităţii Bucureşti . precum şi că altă instituţie este cu adevărat biblioteca publică a Bucureştilor , ar putea rezulta eventual alte solicitări mai puţin jenante.

Continuind judecata lucrurile cu aceeaşi

logiGă de acum doi ani. poate aniversăm anul acesta două Biblioteci Naţionale, una la Bucureşti şi alta la Craiova. pentru că documentul din1836 făcea referire la două biblioteci. În felul acesta. se va spori măreţia Romăniei care ar depăşi cu mult realizările din' Franţa şi Anglia. ţări ce numai anul trecut, în 1997, au putut să inaugureze un al doilea local pentru Biblioteca Naţională . Păcat că reputatul istoric Gheorghe Bercan nu a reuşit. în urmă cu doi ani. să stăvilească ofensiva festivistă declanşată cu furie de către neprofesionişti. Dar. aşa cum am precizat dintru inceput nu ne vom ocupa de istoricul lecturii publice din Bucureşti .

ci vom prezenta acum. numai două documente care ilustrează atit drama acestui seIVIClU bucureştean. cît şi inalta conştiinţă a unor intelectuali romăni.

Desfiinţarea. la iniţiativa nefastă a ministrului Spiru Haret în anul 1901. a Bibliotecii Centrale de Stat care avea ca funcţje principală şi asigurarea serviciului lecturii publice în Bucureşti. a creat o mare criză a informării.

Astfel. cînd la Budapesta se înfiinţa în anul 1904 biblioteca municipală. la Bucureşti. în "micul Paris" .. o asemenea instituţie se desfiinţa. Deşi. se cunoaşte că un serviciu cultural are nevoie de foarte mult timp pentru a fi reînfiinţat.

În primul rind . a durat extrem de mult cristalizarea stării de nemulţumire, iar în. al doilea rind s-a pierdut timp cu dezmeticirea în privinţa descentralizării. multe din atributele statului în domeniile învăţămîntului şi culturii transferinduse unor primari care nu aveau pregătirea

intelectuală necesară înţelegerii noilor responsabilităţi. Afşa se explică cum au trecut aproximativ 33 de ani, pînă cînd s-a reluat o formă de civilizaţie mai mult decît obligatorie. Astfel ,.în cursul anului 1935. din· ianuarie şi pînă


în noiembrie. s-a organizat şi s -a deschis Biblioteca Municipală Bucureşti. cam în stilul satelor lui Potemkin, deoarece la sfirşilul acelui an mai nimeni nu ştia de existenţa unei asemenea instituţii.

. Pentru a înţelege o s.ituaţie atit de ciudată care ne demonstrează, în acelaşi timp. că nu întîmplător părintele teatrului absurd. Eugen Ionescu, este un român. republicăm integral două articole. iar pe un al treilea parţial. semnate de Mircea Eliade şi Carnil Petrescu. Aceste articole au astăzi valoare de document şi spiritual reprezintă adevăratele certificate de naştere ale bibliotecii noastre. Orice instituţie publică din lume ar fi onorată să-i aibă drept ctitori pe aceşti giganţi ai culturii universale. ca şi noi de altfel.

o RUŞINE NAŢIONAJ.-Ă

Răbdăm multe în tara aceasta a noastră.

~ romănească. şi e b'ine că suntem înzestraţi ~de la Dumnezeu cu atăta răbdare. Dar vine

o zi când nu mai poţi tăinui ce te doare, .şi atunci trebuie spus totul pe faţă. fără nici o ruşine .

Mărturisesc că cele· ce voi scrie despre biblioteca celei mai importante Instituţii culturale din România nu au nimic de-a face nici cu neacademicienii. nici cu funcţionarii Academiei (oameni pricepuţi şi muncitori. cu lefuri ridicule). Mă refer numai la conţinutul Bibliotecii Academiei Române.

Oricine a fost nevoit să lucreze în această bibliotecâ. trebuind să consulte alte cărţi sau alte reviste decât cele româneşti - ştie despre ce este vorba. Îţi vine să plângi de milâ. să te laşi de ştiinţă şi să te apuci de plugărie - Căci e preferabil sâ fii un plugar decât un semidoct şi Biblioleca ACademiei Române nu poate creea şi

nu poate satisface decât semidocţi. Ni s-a spus că Biblioteca Academiei Române

nu trebuie să devină ·0 bibliotecă centralâ, după modelul celorlalte vechi biblioteci apusene. De acord . E bine ca această venerabilă bibliotecă să se specializeze. Dar cum? Sâ se specializeze în istoria romănilor şi istoria statelor sud-est europene . în literaturi romanice şi în folclor - nu e de ajuns. Nu se mai face astăzi istoria în felii. Istoria noastră. folclorul nostru, nu se poate înţelege şi valorifica decăt având la îndemână materialele documentare adunate din alte ţări : Mai e nevoie să spunem câ ele lipsesc cu desăvărşire în Biblioteca Academiei Române?

Câteva exemple. Ni se spune că biblioteca e foarte bine aprovizionată cu tot ce priveşte istoria. arheologia şi lingvistica ţărilor româneşti şi

vecine. Ei bine sunt colecţii întregi de reviste în legătură directă cu noi care lipsesc . Amintesc doar .. Revue de l'Orient Cretien".

Se spune că Bibilioteca Academiei Române e speCializată în folclor. Este pur şi simplu

11

Mircea ELIADE

ruşinos. Ne lipsesc cărţi şi reviste absolut indispensabile care se găsesc pana şi în bibliotecile de a cincea mână din străinătate. care nici pe departe nu sunt .. specializate în folclor. Nu avem nici măcar colecţia revistei .. Folklore" care este cea mai mare din lume şi unde M. Gasler şi profesorul Murgoci au publicat materiale folclorice româneşti.

Noi nu avem la Academie o bună istorie a religiei romane, nu avem un manual ca lumea asupra religilor greceşti.

După cum se ştie. literatura noastră

populară. a fost în bună parte influenţată şi chiar creată. de propaganda sectelor.

Rolul jucat de bogomilism se cunoaşle. Ei bine. deşi acest subiect ne priveşte direct nu există .nimic la Academie din tot ce s -a lucral asupra manicheismului. originilor · lui. sensului său istoric şi influenţelor sale în sud-estul Europei.

Habar n-avem că · s-a fixat rolul istoric al unei civilizaţii iranice mixte· de imensă importanţă (Civilizaţia Kulcha) care are aproape funcţiunea unei RENAŞTERI în primele secole după

Christos. când Bizanţul nu se organizase încă. iar Occidentul latin creştea în barbarie .

Habar n-avem că ne leagă foar te multe lucruri de aceste "Renaşten" atăt de aproape de noi spiritualiceşte că Bizanţul datoreşte mai mult decât s-a crezut Iranului . că populaţiile iranice au avut funcţiunea de a sintetiza ..luminile" mediteranieene şi asiatice . de a păstra un centru de civilizaţie într-un timp de fundam enlale prefaceri . .

Neştiind nimic din toate aceslea. nu bănuim ce valoare poate avea folclorul nostru. cu a lâtea urme iraniene. Este posibilă atâta nesimţire din partea unei ţări civilizate?

Ce au făcut toţi ~ntelectualii care au fost Miniştrii de Instrucţie. toţi· profesorii universitari care au avut cândva un cuvânt hotărâtor?

BIBLJOTE.CA BUCUREŞTILOR

Vă mărturisesc că a inceput să mi se facă ruşine . Nu mai pot minţi mereu, vorbind despre "criza" şi "sărăcia" noastră. când toată lumea ştie cum se fură si cât se fură la noi în tară. . . .

Dacă suntem atât de lipsţţi de cărţi in chiar problemele care ne privesc direct - ce să mai spunem despre celelalte?

E inutil să spun că trebuie cumpărate

absolut toate cărţile bune din anumite specialităţi. Ni se spune că nu se cumpără cărţi nemţeşti şi englezeşti pentru că nu se cunosc limbile acestea.

Este o enormitate. Când cineva vede ce ar putea ceti într-o limbă pe care nu o 'cunoaşte, se apucă pe loc şi o invaţă. Şi apoi, când e vorba de ştiinţă serioasă , nu de farsă, nu se mai pune problema unei limbi cunoscute şi altei limbi mai puţin cunoscute.

Ni se spune că nu sunt bani. Nu se găsesc cele două, trei milioane pentru cea mai înaltă instituţie culturală românească - deşi se găsesc sute de milioane pentru şcoli primare şi zeci de milioane pentru ştranduri şi closete, ca să nu mai vorbin de miliardele risipite în porcării şi şperţuri! Nu sunt bani! Pentru orice se găsesc bani în ţara românească numai pentru Academie - creerul şi inima ţării - nu se găseşte. Mărturisiţi, nu vă vine să ieşiţi la drumul mare şi să puneţi mâna pe bâtă?

Nu mai putem răbda să vedem măcinânduse energii şi ratându-se talente. Ar fi o soluţie

extremă: să emigrăm cu toţii, în masă . Căci

saraCIa într-un oraş cu bibliotecă e uşor

suportabilă! Sau ar trebui să chemăm la răspundere pe toţi aceeia ' care ar fi putut face ceva pentru cultura ţării şi n-au făcut nimic.

Se pedepsesc comploturile contra Siguranţei Statului. Dar ce complot poate fi mai criminal, decât încercarea de a ne steriliza, de a ne medio criza? Ce lovitură mai sigură poate fi dată împotriva misiunii istorice. a unui popor decât mutilarea elitelor, anihilarea lui prin lipsă de mijloace de st.udiu?

Circulă milioane pentru organizarea unor machuri de foot-ball, pentru că un asemenea match este o verificare a energiei şi resurselor poporului nostru. Şi nu se găseşte un leu pentru verificarea energiei spirituale ale aceluiaşi popor!!

Eu fac o primă invitaţie către toţi intelectualii, studenţii şi profesioniştii români. Nar fi bine să ne adunăm într-o zi pe stradă şi să pornim încolonaţi către Parlament, către

Ministerul de Instrucţie, Către Prefectură, oriunde-o fi?

Trebuie să se găsească un singur politician la putere, care să ne dea dreptate, şi să acţioneze urgent. Iar dacă nu vom găsi, va trebui să ne adresăm Regelui care este şi Regele culturii şi să facem apel la iniţiativa Regală pentru instaurarea unei Biblioteci centrale în' singura Capitală de pe glob care încă nu o are.

Vremea. 4 nov. 1934

o SUTĂ DE MILIOANE PENTRU CĂRĂMIZI

CVâteva zile numai după ce publicasem aici în "Vremea" articolul asupra Bibiliotecii

U Academiei Române s-a întâmplat un lucru de mare însemnătate pentru viaţa şi destinul acestei venerabile Instituţii. Anume: dl. ministru al Instrucţiunei Publice a tăgăduit Academiei Romăne 100 milioane lei pentru a-şi clădi un nou local. Suma va fi vărsată din Împrumutul Intern. O clipă am crezut că e vorba de o glumă. Pentru că, orice s-ar spune, nu de cărămizi are astăzi nevoie Academia Română. Nu printr-un nou local se va rezolva problema culturii româneşti, drama cercetătorilor români. E adevărat că o Capitală de Stat european - cum ne lăudăm noi că a ajuns Bucureşti - nu se 'poate mulţumi cu clădirea acluală a Academiei Române. Este adevărat că ,

într-o zi, pe care o dorim şi noi cât mai apropiată. Academia va avea nevoie de un local magnific. Dar, acum, de local ne arde nouă?

Ce va căştiga cultura românească, dacă în Bucureşti se va înălţa incă un palat alături de cele căteva zeci de pciJ.ate albe pe care le avem? Cel mult, dacă ar câştiga arhitecţii şi salahorii - şi

12

Mircea ELIADE

se vor bucura atleţii urbanisticei. Dar cultura? Să fim serioşi. Există atâtea oraşe civilizate care nu au Coeficientul de case moderne cu care se laudă Bucureştiul - dar care au biblioteci, Pinacoteci şi Institute, singurele locuri unde se verifică

misiunea istorică a unui popor. Bucureştiul,

după cum am mai spus de nenumărate ori, este astăzi singura Capitală din lume fără o Bibliotecă Publică (pentru că nici la Academie, nici la Fundaţie nu poate intra oricine). Acest fapt este atât de grav şi atăt de vorbitor, încât el singur poate da seama de toată confuzia şi

sterilitatea lucrului intelectual din ţara

românească. De orice ne-am putea dispensa - în planul valorilor culturale - numai de o Bibliotecă Centrală nu ne putem dispensa. Şi cu toate acesteâ noi avem orice, afară de Bibliotecă . Este atât de grav, atât de tragic încăt orice comentariu se dovedeşte inutil. Ţara în care se cheltuiesc, proporţional cele mai mari fonduri pentru. şcoli, gazete, poeţI şi şantajişti - ţara

aceasta nu cumpără cărţi(oo .).(Va urina) . Vremea, 6 ian. 1935

BIBLIOTE.CA BUCUREŞTILOR

o BIBLIOTECĂ MUNICIPALĂ

A venit la mine un tânăr vioi în privire şi ~ sfios în ţinută, care m-a rugat să-i dau un ~ roman de-al meu să-I citească ...

- "Mi-e cu neputinţă să dau 100 de lei pe cartea d-voastră.. . Sunt funcţionar comercial şi tr~buie să trăiesc din 2 .000 de lei pe lună ... Eu şi mama ... Vreau mai bine să spun că am noroc că mama stă cu mine şi mă ajută cu priceperea şi hărnicia ei s-o scot la capăt... Nu am decât 2.000 de lei pe lună fiindcă nu am terminat liceul.. .. Încă din clasa a şasea, când am rămas fără tată, a trebuit să iau o slujbă grea, într-un mare magazin din Capitală ... Dar nu vreau să rămârt un neisprăvit ... Vreau să-mi dau examenele rămase ... Vreau să mă cultiv.. . Sunt de o curiozitate care îmi 'aduce mari necazuri .. . dar vreau să ştiu atâta despre lume .. . Am timp încă .. ·. N-am decât douăzeci şi doi de ani.. ...

L-am ascultat cu un nesfârşit interes, cu o caldă simpatie ... dar a trebuit să-i refuz cererea. Nu pentru că nu aş fi vrut să fac sacrificiul de a cumpăra cartea (dovadă e că la editură sunt facturi de aproape 20 de mii de l<:i. BANI BUNI, pentru volume dăruite, şi la care Statul nu numai că nu mă ajută, dar mă şi împovărează, senin şi idiot, cu impozite ... ), dar fiindcă îmi cerea întâiul, roman epuizat.

M-a privit stingherit... Caută-I la o bibliotecă oarecare ...

Probabil că îl au ... - La care bibliotecă? .. N-am dreptul să

merg la nici una... . Şi într-adevăr mi-a arătat că nefiind student

nu poate răzbate nici în sălile Fundaţiei Carol 1,

nici la Academie . .. Aşadar. din cele 600 de mii de suflete de

sub părinleasca oblăduire a d-lui Donescu, nu pot citi, nu se pot cultiva (vorbim fireşte de

SECUNDA CASTlaATĂ

13

Camil PETRESCU,

tratatele mai scumpe) decât cei bogaţi şi cei înscrişi la Universitate ... .

O bibliotecă mare, accesibilă oricui vrea să stea' uri ceas cuviincios şi ' să răsfoiască paginile atât de suav şi inutil preţuite ale unei cărţi nu are încă această Capitală, care orice s-ar spune nu e chiar Addis-Abbeba. TânăruI meu coleg, Mircea Eliade afirma cândva chiar că Bucureştii sunt singura Capitală din lume care n-au o bibliotecă municipală. . . Mai era o asemenea lipsă la Bombay, dar în ultimii ani s-a alocat acolo o sumă impresionantă, care a înzestrat oraşul asiatic cu una dintre cele mai frumoase biblioteci din lume.

Domnule primar general Donescu. ai făcut până acum câteva isprăvi edili la re care înfăţişează întrecerea dintre dumneata şi măriniinosul, strălucitul dumneatale înaintaş.

drept o splendidă întrecere într-a).e creaţiei.. .. Ai înlesnit circulaţia Capitalei. ai sporit

frumuseţea acestui oraş văduvit de peisagii atrăgătoare, ai atacat grava problemă a halelor şi a alimentării... Ei bine, activitatea d-tale nu va fi completă până nu vei realiza şi o monumentală bibliotecă p9pulară, .pe frontispiciul căreia să stea scris cu . litere orgolioase BIBLIOTECA MUNICIPIULUI.. . Oraşul nostru are ierni grele şi solicitudinea dumneatale s-a dovedjt de atâtea ori

. emoţionantă.. . Fă săli mari de lectură, bine încălzite, dă un ceai şi un corn în acele zile de viscol şi, adăpostind şi instruind în acelaşi timp, vei spori capitalul sufletesc al acestei Capitale neînţelese şi pe nedrept huli te ....

Adică nu tocmai pe nedrept câtă vreme nu are o bibliotecă municipală.

(Credinţa. Ziar independent de luptă

politică şi şi spirituală). decembrie, 1935.

MĂRTURII ROMÂNEŞTI PESTE HOTARE

Acad. Virgil CÂNDEA

patrimOniU! cultural al unui popor este formaţ nu numai din creaţiile păstrate în ţară. In afara bunurilor pe care poporul

respectiv le are în proprietate fizică, el deţine un drept impresCriptibil de proprietate morală asupra tuturor celor create pe teritoriul său, dar înstrăinate de-a lungul timpurilor. El manifestă, de asemenea, un legitim interes' pentrr\ izvoarele istorice şi operele literare sau artistice datorate

BJBUOTE.CA BUCUREŞTILOR

altor popoare. care oglindesc fragmente din trecu tul său şi contribuie la cunoaşterea . culturii şi civilizaţiei sale.

Aceste categorii de bunuri sint descrise in cartea de faţă. Este primul instrument de informare cu asemenea temă realizat la noi şi. foarte probabil. în cultura mondială. O încercare provizorie, ca orice lucrare de asemenea amploare şi ambiţii - de a completa patrimon iul cultural romănesc cu evidenţa părţii uriaşe ris ipi te, de secole, în lume. Un repertoriu de su rse bibliografice care informează despre bunurile intrăinate , data şi împrejurările cînd au părăsit ţara şi. adesea. avatarurile lor, permiţînd studierea motivaţiilor şi reconstituirea Circulaţiei acestor bunuri. Totodată, o primă evidenţă

globală a izvoarelor străine despre romam (documen te, cărţi rare , opere de artă etc.), care ne îngăduie să ştim cum am fost cunoscuţi de alţii , cum s-a constituit o imagine despre romăni in cu ltura altor popoare, cum ne-am acreditat în conştiinţa umanităţii.

Interesul cărturarilor romăni pentru izvoarele externe privind istoria poporului nostru apare la cronicari , . în secolul al XVII-lea. În Letopiseţul Ţării Moldovei, Grigore Ureche foloseste ca izvoare Cronica Poloniei a lui Ioachim Bielsk1 1 şi AtLas sau meditaţii cosmografice de Gerard Kremer2

. În scrierile sale. Miron Costin apelează la Laurenţiu Toppeltin din Mediaş .

Orig ines et occasus Transsylvanorum (Lyon. 1667), la Culegeri greceşti despre patru monarhii, la Istoriile romane, la Quintus Curtius. De rebus A lexandri. regis macedonum, dar el ştia că

informaţii de istorie romănească se află şi în cronicile polone (ale lui Samuel Twardowski. Paul Piasecki , Martin Kromer ş . a . ). Stolnicul Cons tantin Cantacuzino citează în Istoria Ţării Româneşti nu mai puţin de 26 de autori antici. medievali şi moderni. 3 În Hronicul vechimii a romano-moldovlahilor, Dimitrie Cantemir foloseşte o b ibliografie impresionantă de ţexte clasice greceşti, la tine şi bizantine consultate în bune edi ţii contemporane lui sau după istorici occiden tali. Formarea de biblioteci umaniste - ca acelea ale Cantacuzinilor, Brîncovenilor şi Mavrocordaţilor - exprimă nu numai dorinţa de lărgire a orizontului cultural, dar şi convingerea că pentru buna cunoaştere a trecutului naţional apelul la istoriografia străină este indispensabil. .

Limitată multă Vreme la cărţi, preocuparea de a obţine izvoare externe se îndreaptă la inceputul secolului trecut spre documente . Astfel, in 1832, Gheorghe Asachi solicita generalului Pavel Dimitrievici Kiseleff, preşedintele

plenipotenţiar al divanurilor Moldovei şi Ţătii

Romăneşti în perioada administraţiei militare ruse (1829- 1834) ca. "prin mijloacele ce se vor socoti de cuvinţă. ocîrmuirea să se adresarisască către guvern urile învecinate spre a să da voie de a scoate ' măcar copii vidimate [autentificate] de pe asemenea documenturi , de care această arhivă a patriei noastre are bună ştiinţă că se află în

14

Rusia, la Muzeum din Odesa, în Galiţia . la Arhivele din Lepol, la Jolkva şi în Cracovia. precum şi prin alte locuri. Asemenea documenturi originale sau măcar copii întărite vor forma un depozit al Arhivelor Statului, fiind încă şi

neapărat pentru istoria patriei. in a căruia alcătuire se îndeletniceşte . " · La rîndu l lor. Mihail Kogălniceanu şi Nicolae Bălcescu s-au preocupat de "documentele ce avem pentru istoria noastră" .

"Noi ştim cu bună seamă - scria Bălcescu în 1845 - că o mulţime altele se află [ ... ] prin bibliotecile şi arhivele publice şi private ale Transilvaniei . Ungariei. Poloniei, Vienei. Moscovei , Petersburgului şi Stockholmului".

Proiectul unei depistări sistematice a acestor piese l-au avut deci chiar părinţii

istoriografiei n oastre moderne: "Noi ne vom sili -continuă Bălcescu - să adunăm cîte vom putea. însă mijloacele noastre nu ne iartă a întreprinde călătorii prea îndepărtate ca să adunăm toate cîte se vor găsi. Spre această păiere a noastră şi a mai multor romăni ce se interesează la istoria naţii

este de a se întocmi o societate istorică care să aibă fondurile trebuincioase ca să poată trimite oameni în deosebite părţi pentru asemenea descoperiri".5

Cîteva decenii mai tirziu, noul curs al ştiinţelor istorice , impulsionate de înfiinţarea

Academiei Romăne şi de programul ei de cercetări în arhive străine, a făcut din căutarea izvoarelor externe o preocupare permanentă a cărturarilor

noştri. . Călătoriile efeCtu;3.te de Eudoxiu de Hurmuzaki' la Viena. Constantin Esarcu la Veneţia, Alexandru Odobescu la Paris, Grigore Tocilescu la Moscova şi Sankt-Petersburg, Ioan Bianu la Lvov şi Cracovia. Nicolae Densuşianu la Budapesta şi Viena, Nicolae Iorga la Budapesta, Dresda, Viena. Berlin. Nurnberg , Gdansk. Erfurt, Stockholm şi în alte oraşe europene, Al. Ciorănescu la Simancas, în Spania, P.P.Panaitescu şi Ilie Corfus la Varşovia, Poznan şi Cracovia. Marcu Beza la Londra, Athos, Atena , Istanbul, Ierusalim. in Cipru şi la Muntele Sinai au dus .la descoperirea a zeci de mii de documente. manuscrise, opere de artă şi' alte piese culturale romăneşti sau mărturii despre trecutul nostru, aflate în străinătate . Paralel cu grija pentru arhivele. bibliotecile, colecţiile de antichităţi şi de artă din ţară organizate după norrpe p1oderne. se forma o preocupare specială pentru izvoarele externe, mai vrednice de atenţie tocmai datorită condiţiilor de consultare şi valorificare - dificile în secolul trecut - sau riscurilor de pierdere. Contactul cu ele ii provocau aceste refleCţii lui Nicolae Iorga, neobosil cercetător de arhive străine: "Sînt intre aceste preţioase hîrtii. pe care nu .le-am copiat fără un amestec de bucurie şi înduioşare, asemenea cu aceea pe care o simti cîrtd, după mulţi ani, iţi răsare în suflet clară. întreagă o amintire pe care o credeai pierdută, sînt între ele şi unele, poate chiar multe. care privesc nu luptele. tra tatele sau «legăturile» şi intrigile sau «amestecălurile»

noastre, ci afaceri de protopopi, sinoade şi preoţi de sat, de vînzări. şi cumpărări din partea negustorilor, de socotiri şi învoiri între bancheri sau «zarafi» sau chiar simple bilete de familie'. S-ar putea găsi că unele din ele nu sînt nici destul de vechi, nici destul de întinse, si nici destul de însemnate prin cuprinderea lor, î~cît să merite a sta alături cu alianţe iscălite de Matei Basarab, cu plîngeri ' de prieten oropsit venite de la spătarul Gheorghe Ştefan sau cu răvaşe fră,ţeşti trimise de Vasile Lupu. Însă, fără îndoială că altă tratare merită un document înstrăinat. pierdut poate, mai pe urmă, în alte orînduiri de arhive, decît acela care-l ai totdeauna la îndemînă, în vreun depozit de ale . noastre.,,6 Asemenea convingeri, întemeiate pe experienţa de mai bine de un secol a istoriografiei româneşti, au stimulat, după al doilea război mondial: intensificarea cercetărilor în arhive · şi biblioteci străine. Această activitate, desfăşurată de Arhivele Statului, institutele de cercetări în ştiinţe sociale, muzeele şi marile biblioteci din ţară, ci


dus la o bogată recoltă de microfilme si alte reproduceri după documente şi mam.~scrise româneşti din străinătate sau după izvoare externe referitoare la trecutul poporulUi nostru.

(va urma)

NOTE Publicată mai întii sub numele tatălui său,

~arlin Bielski, Kronika Polska,. Cracovia, 1597. Gerardus Mercator, Atlas sive cosmographicae

meditationes, Daisburg, 1595 (retipărită în zece ediţii numai pînă în 1630). 3 Virgil Cândea, Stolnicul fntre contemporani, Bucureşti, 1971, p.77-78. 4 Cf. A. Pricop, Documente belgiene privind oraşul Iaşi in perioada primului război mondial, în "Cercetări istorice", s.n., 2, 1971, p. 389. 5 Cuvint preliminariu despre izvoarele istoriei rom.ânilorr, în N. Bălcescu, Opere. 1 (ed. G. Zane). Bucureşti. 1974, p. 101. 6 N. Iorga,' Studii şi documente privitoare La istoria românilor, IV, Bucureşti. 1902, p. 1.

NEVOIA DE ÎNĂLŢIME

ll.\\ntrebat în ce măsură .este prezentă cultura

franceză, de pildă, în România, un cunoscut critic, Pierre de Boisdeffre, a răspuns acum

cîţiva ani, televiziunii franceze că, dacă plin absurd, ar dispărea toate mărturiile existente pe teritoriul francez despre evoluţia în timp a acestei culturi, fiecare din etapele ei importante ar putea fi reconstituite, fără omisiuni esenţiale, pe baza mărturiilor existente în Română.

Afirmaţia nu este deloc prea hazardată, cum ar putea părea la prima vedere.

Formarea literaturii romăne moderne coincide, în timp, cu perioada accentuării

tendinţelor din Principate de a ieşi de sub influenţa ' otomană şi de a se apropia mai sistematic de valorile culturale din Europa Occidentală, revoluţia. de la 1848 constituind, In acest sens, un moment exemplar prin contlibuţia unor spirite de elită, ca acelea ale enciclopediştilor Ion Heliade Rădulescu, Gheorghe Asachi. Gheorghe LaZăr, Petrache Poenaru şi alţii, la iniţierea contactelor cu marile valori ale gîndirii artistice şi ştiinţifice universale prin intermediul traducerilor.

Aceasta este perioada în care influenţa culturii franceze se face simţită tot mai statornic, edificatoare fiind, în acest sens, . valoarea şi

proporţia traducerilor din autoct francezi. Sunt prezenţi ' în traduceri apreciate şi

astăzi Alexandre Dumas -tatăl, Moliere. George Sand, Voltaire. Lamartine, Chateaubriand şi

Victor Hugo, alaturi de celelalte nume de primă importanţă ale literaturii universale.

15

TeoJil BĂLAJ

Cea dintii traducere mondială a "Mizerabililor" lui Victor Hugo. de pildă, a fost realizată de Dimitrie Bolintineanu în 1863. adică la numai cîteva luni de la apariţia ediţiei franceze.

Marile etape ale istoriei filosofiei - de la Aristotel la Hegel - au reţinut, alături de Spinoza, Thomas Morus, Tommaso Campanella, Francis Bacon sau John Locke şi opera lui Descartes, Helvetius, J . J. Rousseau sau Voltaiere. aşa cum. alături de literatura antichităţii. cea a Evului Mediu şi ' a Renaşterii. clasicismul francez. filosofia luminilor sau literatură franceză a secolului al XIX-lea şi-au regăsit imaginea in tălmăciri care au permanetizat un dialog tradiţional între cultura română şi cea universală .

Prezente în conştiinţa Europei - şi nu numai a Europei - marile. personalităţi ale artei şi ştiinţei româneşti au susţinut, ' la rindul lor, acest dialog cu valori unanim recunoscute.

Atelierul lui Brâncuşi. bunăoară.

reconstituit pentru eternitate. la inceput in saloanele Muzeului Naţional de Artă din Paris. apoi la centrul Pompidou din capitala Franţei. grupează aproape treizeci din lucrările esenţiale ale "patriarhului " din Hobiţa: "Domnişoara Pogany", "Cocoş", "Pasăre", "Noul născut". "Minunea", "Plantă exotică", alte lucrări amintindu-ne aproape peste tot. în marile muzee şi biblioteci ale Europei. ale lumii şi în cunoscute colecţii particulare că prin dalla celei mai complexe personalităţi din virsta sculpturii moderne, România a dobîndil - asemenea lui Eminescu în poezie, George Enescu în muzică

BIBUOTfXA BUCUREŞTILOR

sau Nicolae Titulescu în diplomaţie

dimensiunea durabilă a universalităţii. În ce priveşte ştiinţa. la Londra.

departamentul . British Standards Instituion consemnează . la rindul său. în mapele rezervate aeromiuticii. actele brevetelor emise pe numele lui Henri Coandă pţ!ntru un nou tip de avion "Bristol - Coandă" bine primit de marile companii de transporturi aeriene din lume. care au lansat numeroase comenzi fabricii Bristol, al cărei

director devenise intre timp inventatorul.

ETNOS

Păsările măiestre ale lui Brâncuşi ca şi păsările savantului Henri Cqandă. altfel de păsări dar la fel de cunoscute în lume ca şi păsările lui Brâncuşi au colindat şi colindă lumea în lung şi-n lat. întîlnindu-se - şi nu numai in inima noastră - cu celelalte păsări. ale lui Aurel Vlaicu sau Traian Vuia care vorbesc toate. atit de limpede despre nevoia de înălţime a spiritului românesc.

Dintre toţi mesagerii acestei continue nevoi de înălţime numai Brâncuşi şi Henri Coandă au fost colegi de ucenicie în atelierul marelui Rodin ...

(va urma)

OBICEIURILE DE IARNĂ ALE ROMÂNILOR

MOTTO: .. C-aşa-i legea din bătrâni , Din bătrâni, din oameni buni"

Fo"rma ancestralâ a întâmpinărifAnului Nou. I colindatul se desfăşoară prin intermediul

mai multor acte: cântece şi jocuri. înscenări de nunţi. deghizări în animale. urări versificate (sau cântate) . însoţite de buhai. oferire de daruri, mese îmbelşugate . etc.

La popoarele din antichitate. Anul Nou era cea mai insemnată sărbătoare. când în perioada critică de trecere de la un an la altul. omul avea puterea sâ influenţeze natura. ' mersul evenimentelor şi îndepărtarea forţelor nocive. ostile omului. prin anumite rituri şi practici magice. sunet şi cuvânt (instrumente aerofone şi de percuţie). când omul dicta cosmosului dorinţele fiecărui membru al comunităţii. Obiceiul conlindării are la bază concepţia străveche despre artă a popoarelor autohtone. ca un tot sincretic (îmbinare organică a muzicii, poeziei. dansului; mimicii şi gesticii) care se manifestă ·la sărbători. cotegiul de manifestări artistice . cu semnificaţie ritual - magică. invocaţii practicate în momentele

16

Emilia COMIŞEL

importante ale calendarului agro - pastoral. Forme şi jocuri legate de cultul dionysiac sau al lui Mithra îşi vor continua existenţa - adesea vor fi recreeate prin stratificări lente . specifice artei deschise. orale. colective şi tradiţionale. cu funcţie socială .

Creştinarea dacilor. inainte de secolul al IV-lea. (când religia creştină a fost declarată

religie de stat) apoi a daco - romanilor. biserica a hotărât să îndepărteze obiceiurile şi riturile păgâne. fixându-şi şărbătoarea centrală. naşterea lui Isus Christors. în ziua solstiţiului de iarnă şi însuşindu-şi o parte din aceste sărbători cărora le schimbă sensul primar (Rosalia = Rusalii. Floralia = Florii. etc") . Dar aceste substituiri nu au înlăturat .caracterul şi conţinutul profan al obiceiurilor care s-au perpetuat pănă în zilele noastre. dovadă documentele care menţionează atitudinea bisericii. Astfel. în anul 325. la conciliul ecleziastic de la Niceea se menţionează ..vechii creştini daco - romani" .

Ce este colinda? Un căntec ceremonial . cu caracter tradiţional şi social , de origine preromană şi precreştină. executată de grup mascuiin unitar (format din tineri) sau neunitar (bărbaţi de vârste diferite). rareori de fete şi femei. la dată calendaristică anume (de-a lungul timpului data s-a schimbat: 1 martie. Bobotează. 24 decembrie. etc). Textele -lor poetice şi muzicale diferă de ale celorlalte genuri folclorice. Legată organic de viaţa şi munca individului şi a comunităţii . de-a lungul timpului şi-a îmbogăţit

treptat conţinutul poetic. în timp ce latura muzicală s-a m~nţinut cu multă tenacitate, modificările ei fiind neesenţiale. cu unele adăogiri ale unui strat mai nou. probabil sub influenţa muzicii religioase. stil cu circulaţie şi frecvenţă redusă ( în oraşe, mai puţin îm mediul rural).

Funcţia utilitară a colindului i-a asigurat perenitatea din generaţie în generaţie, cu unele

pierderi sau schimbări ale funcţiei primare,' în ciuda unităţii stilistice şi compoziţionale.

Interpretar~a într-un' răstimp atât de lung, aportul adus de fiecare generaţie, au determinat şlefuirea mijloacelor de expresie aparţinând aceluiaşi sistem tradiţional de comunicare artistică şi accentuarea caracterului său

autohton , Inegalitatea păstrării repertoriului

AUTOGRAFE CONTEMPORANE


actual se datoreşte mai multor cauze, dintre care este de menţionat drumul cultural al fiecărei zone etnografice şi influenţelor din partea bisericii , in unele cazuri, ca şi situaţiei geografice (sate izolate, sate în care s-au produs transformări de natură economică, mutaţii în masă din mediul rural în cel urban etc).

(va urma)

PATRU UMBRE MARI

peiSajul este o funcţie: el creaiă organele necesare viabilităţii unei structuri. Agilitatea ' leopardului nu poate fi concepută în boarea

răcoroasă dinspre poli. Iar o biată focă arctică sar topi de zăpuc în lerul de nisip saharic. Etc. Se ştie. Şi basmele ţin cont de climă -, şi de clima interioară . Vămile prin care trece Făt Frumos spre ţara tinereţii fără bătrâneţe propun peisaje total diferite faţă de exuberanţa par~diziacă a ţării unde viaţa e fără de moarte. , Iadul, din poveşti ,

este plin de cazane fumegânde în care pucioasa fierbe îndrăcit. Aici nici o plantă nu creşte . Însă în Infernul lui Dante peisajul se arată altfel! Până o să ajungem şi în acest infern. să mai zicem ce am uitat să spunem, sau ce am 'uitat să

subliniem în finalul rândurilor scrise despre Godot: da, Vladimir, Estiagon, Pozzo şi Lucky sunt cei patru evanghelişti ai lur Godot, iar

17

Dumitru Radu POPESCU

bolboro'seala lor este biblia vidului, ca să nu spunem a absurdului. ' Nu ştiu cât este de exactă ecuaţia ce spune că Dumnezeul ,de la pol are înfăţişarea unui lapon , iar cel de la ecuator are pigmentaţia mai bărnace, şi că fiecare ideologie, mitologie şi religie îşi propulsează protagoniştii pe care şi-i merită , însă

ceva adevăr trebuie să fie ' şi pe-aici, altfel de unde-ar fumega atâta fum dacă n -ar fi foc de loc?! ... Din peşterile puturoase ale iadului n u pot ieşi spre vederea noastră decât nişte făpturi cu coadă, păroase, negre , cu corniţe, secreţii turbate ale întunericului... Peisaj ele secretă zâne şi

fluturi, sau hiene , coropişniţi etc. Se ştie , În teatru, ' in basme, în poeme sau în proză , peisaj ul rămâne un simplu accesoriu? Mă indoiesc. Ce face, Dante, bunăoară, cu ai săi cei patru evanghelişti ~ frumosului, eroismului şi ai - să

zicem generic - măreţiei omului? Sigur, nici ei nu au putut scăpa de invincibila moarte! În lumea de dincolo cum arată ei şi cum arată

"peisajul dantesc" prin care se preumblă autorele, ghidat de maestrul său Virgiliu? Şi ce este pădurea cea amară a lui Dante? "Pădurea cea cu umbre-ntr-o durere" .. . ce apare în faţa ochilor celor doi invincibili călătOri ; int reb din nou , este doar un accesoriu cadru scenografic, sau esenţa ... naturii (şi a peisajului, de !). care, şi in locurile ... de dincolo, are oroare de vid?! Un pâlc de umbre strălucite se văd în acest spaţiu

misterios unde Dante şi Vrgiliu îi întâlnesc de fapt pe cei care în viaţă "urma le-a fos t soare ; Prin grija Celui Drept" - adică îi întâlnesc pe s trăluci ţi i

poeţi ai antichităţii. "Patru umbre mari", Homer, "rapsod pe timp şi spaţiu , Stăpân etern - cinstit de-ntreaga lume", precum şi Lucan, Ovidiu şi

Horaţiu, toţi patru "neavând pe feţele lor s emne" (îl subliniem şi pe divinul Dante), Ei sunt ce a re mai ... etern Pamasul! "Ei stăteau şi -acolo-n bezn e tot lumină" . Deci, acest peisaj cu umbre şi lumini nu este un accesoriu narativ sau teatra l. Este esenţa chiar a ideii poetice. Este.

BlBLIOTECA BUCUREŞTILOR

MERIDIAN BEBUOTECONOMEC

PI,ERRE-JEAN REMY Cavaler al Legiunii de Onoare

Ofiţer al Ordinului naţional al Merltului Comandor al Artelor şi Literelor

S -a născut la 21 martie 1937 la Angouleme. ~Numele său adevărat este Jean-Pierre

Angremy. Studiile primare şi secundare le urmează la

liceul Condorcet unde învaţă latina, greaca şi

multă literatură. Vacanţele de vară le petrece în regiunea Auvergne ('Riom-es-Montagnes, Canta!, de unde este originar tatăl său) . Între anii 1955" 1958 este student la lhstitutul de Studii politice, apoi la Facultatea de drept (licenţă, opţiune penlru "Ştiinţele economice") şi la Sorbona (Sociologie) . Devine asistentul lui Herbert Marcuse la Universitatea din Brandeis (Massachussetts, suA). apoi absolvent. al ENA (Şcoala Naţională de Administraţie). promoţia

"Saint-Just" , în 1963. Cu această dată, PierreJean Remy incepe o dublă carieră : de diplomat şi de scriitor.

Diplomatul va lucra în post la Hong-Kong în calitate de vice-consul arhivist în anii 1963-1964, apoi la Pekin, unde este secretar doi al ambasadei în perioada 1964-1966. Asia, China şi scriitorii francezi care au trăit în China, în această perioadă, au o influenţă decisivă asupra lui. Se intoarce în Europa la sÎrrşitul anului 1966 fiind numit al doilea secretar, apoi prim secretar la ambasada din Londra unde lucrează pînă în anul 1971 .

După o scurtă perioadă de activitate în cadrul Direcţiei generale a Relaţiilor Culturale din Ministerul Afacerilor Externe francez, unde se ocupă cu schimburile artistice, este detaşat la Radioteleviziunea naţională (ORfF) în anul 1972 , în calitate de director, adjunct al preşedintelui director general, însărcinat cu armonizarea programelor. În această calitate, prezidează Comisia de coproducţii cinema-televiziune fiind, în acelaşi timp şi membru al Comisiei de promovări ale recetelor CNC. Se reîntoarce în Anglia în 1975 unde rămîne patru ani în calitate de consilier cultural al Ambasadei Franţei la Londra.

Din 1979 pîn,ă în 1981 este directorul teatrelor şi spectacolelor din Ministerul Culturii. Însărcinat. în toamna anului 1981 cu activităţile "Oraşului Muzicii" la Villette ' şi cu organizarea "Operei Bastilia", va conduce timp de cîteva luni echipa care pregătea primul proiect al noii opere de la Bastilia şi redactează primul studiu care va servi ca bază teoretică , noului proiect.

La începutul anului 1985 este numit con sul general al Franţei la Florenţa.

18

În aprilie 1987 este numit director general al Relaţiilor Culturale , ştiinţifice şi tehnice în Ministerul Afacerilor Externe al Franţei.

in perioada aprilie 1990 - februarie 1994 este amb~sador, delegat permanent al Franţei pe lîngă UNESCO; din octombrie 1992 esle membru al Consiliului Executiv al acestei organizaţii . Din martie 1994 pînă în ianuarie 1997 este direCtorul Academiei Franceze de la Roma, Villa Medicis , iar din 22 ianuarie 1997 este preşedintele Bibliotecii Naţionale din Franţa.

Cariera literară a lui Pierre-Jean Remy se înscrie în primul rînd sub semnul romanului. El a publicat, după anul 1962, peste' patruzeci de volume. "Le Sac du Palais d'Ete" a fost distins în anul 1971 cu premiul Renaudot, "L'OrientExpress II" a primit premiul pentru nuvelă al Academiei Franceze în anul 1984 iar, "Une Viile immortelle" - marele premiu pentru roman al academiei franceze în 1986 . .

Înteresul acordat teatrului l-a făcut să colaboreze timp de mai mulţi ani la săpti,imînalul "Le Point", în calitate de critic teatral. În acelaşi fel el a asigurat cronicile permanente ale spectacolelor de operă şi muzică lirică în diferite reviste magazin cum ar fi "Lyrica", "Harmonie", "Diapason" etc. A publica, de asemenea mai multe lucrări dedicate muzicii, printre care o biografie a Mariei Calas.

În prezent este colaborator permenent al "Revistei celor două lumi" ("Revue des deux mondes") pentru critic'a discului şi al săptămînalului "Figaro Litteraire" pentru critica volumelor de artă .

În sfirşit, colecţionar al romanelor din secolul al XVIII-lea, a participat la reeditarea unui număr important dintre acestea.

Pierre-J ean Remy a, mai colaborat la realizarea unor filme şi seriale de televiziune ("Orient-Express", "Le diable au coeur", "Le dernier Ete") . .

A fost ales membru al Academiei Franceze la 16 iunie 1988 în fotoliul lui Georges Dumezil, Cel de-al 40-lea fotoliu al nemuritorilor .. ,

OPERE

1962: Et Gulliver mourut de 'sommeil; 1963: Midi ou rAttentat. 1971: Le Sac du PaLais d'Ete; 1972: Urbanisme; 1973: Une mort sale; La vie d'Adrian Putney, poete;: Les Suicides du printemps; 1974: Ava; La mort de Floria Tosea:

Memoires secrets pour servir el l'histoire de cet siecle; 1975: Rever la vie; 1976: Lajigure dans la pierre: 1977: Sij'etais romancier; Les Enjants du Parc; .1978: Callas, une vie; Les Nouvelles Aventures du chevalier de La Barre; 1979: Cordelia, ou l'Angleterre; Onent-Express 1: Don Giovanni, Mozart, Losey; La petite Comtesse.; 1980: Pandora; Salue pour moi le Monde; 1981: Un voyager d'hiver, 1982: Don Juan; 1983: Mata Hari; Le Demier Ete; 1984: Orient-Express II; Comedies italiennes; 1985: Le Baron epingle; La Vie d'un heros; 1986: Une ville immortelle; 1987: Des chă.teaux en Allemagne; 1988: Annette ou l'education des filles; 1989: Bastille, rever un Opera; Toscanes; 1990: Chine; 1991: Pays d'âges,

BIBLIOTeCA BucuR.E.Ş TlLOR.

poemes; 1992: De la photographie consideree comme un assassinat: L'Autre Education sentimentale; 1993: Algene, bords de Seine; 1994: Qui trop embrasse; Londres, un ABC romanesque et sentimental: Un cimetiere rouge en NouvelleAngleterre: 1995: Desir d'Europe

DISCURSURI ŞI STUDn ACADEMICE

Discursul de recepţie şi răspuns Domnului Jaques de Bourbon Busset. 16 martie 1989.

A FACE FAŢĂ MIZEI SECOLULUI al XXI-lea: BIBLIOTECA NATIONALĂ A FRANTEI , ,

\fă mulţumesc pentru invitaţia de a participa la conferinţa Bibliotecile publice pentru o nouă Europă. Este deja un pariu cîştigat

acela de a invita biblioteci conferinţă consacrată bibliotecilor publice. Altăd~tă era un obicei de a le opune. Din fericire: astăzi ele se integrează mai bine în peisajul de ansamblu ·al bibliotecilor. Ori, ce este. de fapt. ° bibliotecă naţională altceva decît însăşi biblioteca unei naţiuni?

naţionale la o

Jean-Pierre ANGREMY membru al Academieijranceze,

Preşedintele BiblioteCii Naţionale a Franţei

ale secolului al XXI-lea: să primeasă cel mai mare număr de cititori si să ofere toate domeniile . , cunoaşterii.

Biblioteca este alcătuită din două nivele deschise - unul pentru marele public, iar celălalt pentru cercetători, punînd la dispoziţie colecţii şi servicii pentru un ansamblu de 3.500 de locuri in comparaţie cu cele 900 cite existau înainte .

Nivelul Haut-de-jardin (deasupra grădinii). destinat marelui public. cuprinde mai întîi, holurile de primire (unul la vest, celălalt la est). două săli

La fel ca celelalte biblioteci, . dar poate chiar mai mult. bibliotecile naţionale trebuie să facă BmLIOTECA NAŢIONALĂ A FRANŢEI

de expoziţie (800 m 2 + 400m2

). două săli de faţă mizelor secolului al XXI-lea.

Biblioteca Naţională a Franţei confruntată cu nenumărate sfidări:

este

- cum să-şi continue misiunea sa de conservare a patrimoniului naţional, continuînd, în acelaşi timp, să-I difuzeze cît mai larg;

cum să-şi · continue mlSlUnea de valorificare a producţiei franceze deschizîndu-se, în acelaşi timp, pentru toate informaţiile fără

frontiere; cum să rămînă o bibliotecă fizică,

materială, cu pereţi propunîndu-şi să devină în perspectivă o bibliotecă virtuală, fără pereţi ...

Şi lista ar putea fi continuată. Nu vom reţine însă decît cîteva puncte:

1) O bibliotecă materirLlă, cu pereţi

Clădirea de la Tolbiac , realizată la iniţiativa şi prin voinţa preşe·dintelui Franr;ois Mitterand constitue unul din răspunsurile la aceste sfidări

19

conferinţe (de 350 şi respectiv 200 de locuri) precum şi cele 10 săli de lectură tematice. Destinate în primul rind studiului. aceste săli de lectură oferă o capacitate totală de 1.600 de locuri pe scaune precum şi ° colecţie enciclopedică şi multimedia aproape în întregime cu acces liber. care va .cuprinde în forma finală 320:000 de volume. Deschise .publicului in decembrie 1996 aceste săli sînt accesibile de marţi pînă duminică oricărei persoane de cel puţin 18 ani sau titulare de bacalaureat. Accesul se face contra cost. Utilizatorii au de ales intre o legitimaţie de acces pentru o zi (20 de franCi) sau pentru un an (200 de franci sau 100 de franci pentru studenţi). .

La nivelul destinat cercetării programul de lucru este de luni pînă sîmbătă (6 zile din 7). Acest nivel cuprinde 14 săli de lectură. precum şi rezerve (logi) la mezanin. Prevăzut să fie deschis în anul 1998, acest nivel - cu 2 .000 de locuri pe scaune - va oferi la data inaugurării aproximativ

BJBUOTECA BUCUREŞTILOR

350.000 de volume cu auto-seIVire (acces liber). Numai in acest spaţiu vor putea fi consultate şi colecţiile de patrimoniu conservate în mod special şi care cuprind 10 milioane de volume tipărite şi aproximativ 350.000 de titluri de periodice precum şi un milion de inregistrări sonore. pentru colecţiile audiovizuale. Acest nivel va fi accesibil numai pe bază de acreditare printr-un permis pentru o zi (costul este de 30 de franCi) sau o cartelă pentru un an (300 de franci tariful obişnuit şi 150 de franci cel redus).

În ansamblul clădirii: structurarea verticală a celor 24 săli de lectură se realizează pe mari ansambluri tematice şi departamente. Se regăsesc, astfel. atit la nivelul pentru marele public cit şi la cel pentru cercetare aceleaşi

compartimentări şi diviziuni tematice: - departamentul Filosofie, Istorie. Ştiinţe

umaniste;

Biblioteca Naţion,ală a Franţei

Domnului FLORIN ROTARU,

- departamentul Drept, Economie, Politică; - departamentul de Ştiinţe şi Tehnică; - departamentul Literatură şi Artă: - departamentul Audiovizualului; Fiecare nivel cuprinde. de asemenea, un

serviciu de referinţă. Dar, in acelaşi timp. atit nivelul penLru

marele public cit şi cel pentru cercetare au particularităţile lor proprii: o sală a presei la nivelul pentru marele public şi depozitul de patrimoniu la cercetare. Printre altele, la nivelul rezervat cercetării, departamentul Audiovizualului va mai beneficia şi de serviciile şi colecţiile

Institutului Naţional al Audiovizualului (INA) , care, in Franţa. conservă şi valorifică arhivele radioului şi televiziunii.

(va urma)

Paris, 24 nov. 1997

Directorul Bibliotecii Municipale Bucureşti,

Acum câteva săptămâni m-aţi rugat să vă transmit textul intervenţiei mele de la colocviul de la Budapesta. in realitate trebuie să vă mărturisesc că cea mai mare parte a alocuţiunii mele am improvizat-o. astfel încât nu pot să vă trimit decât textul care 'a servit la pregătirea ei.

Sperând că acesta vă va putea ajuta in perspectiva unei publicări. vă transmit Domnule Director, cele mai alese .sentimente.

d~cm .se i~rr~ L\ngT~lJ1p

,

BIBLIOTECILE MUNICIPALE: ROL CULTURAL SAU SOCIAL?

DaCă vrem să fim provocatori putem să afirmăm că bibliotecile municipale franceze au sau. poate au avut şansa să fie, timp de

mulţi ani. o preocupare secundară a statului şi a aleşilor colectivităţilor locale.

in fapt. rămănerea lor in urmă. depăşită în căţiva ani ca urmare a efectului conjugat al voinţelor politice locale şi. naţionale. le-a permis să se găsească in centrul problematicii urbane, culturale şi sociale de astăzi. fără decalaj in raport cu acestea, dar şi confruntăndu-se cu solicitări proprii la care trebuie să găsească răspunsuri şi rezolvări potrivite ..

O perspectivă istorică Imediat după război. in paralel cu ajutorul

american pentru reconstrucţie. s-a .proiectat un model de dezvoltare pentru biblioteci in centrul căruia s-a aflat cerinţa ca acestea să răspundă nevoilor comunităţilor pentru care funcţionau.

Bibliobuzele străbăteau satele normande pentru a se asigura împrumutul de cărţi locuitorilor din aceste zone, dovedindu-şi. in felul acesta. utilitatea pentru binele acestora.

Francine THOMAS directoare, Biblioteca Municipală Strasbourg.

20

Modelul american a servit şi pentru organizarea primei biblioteci pentru tinerel. în 1924. cu mult inainte de , război. Aceasta subliniază atenţia care s-a acordat copiilor. educaţiei acestora şi voinţa de a le dezvolta sensibilitatea. imaginaţia şi personalitatea ... de a-i pregăti pentru utilizarea bibliotecilor atunci cănd vor deveni adulţi". după cum remarcă Marguerite . Gruny, bibliotecară la l'Heure Joyeuse. Dar acest public de copii a trebuit să aştepte mult timp pănă cănd bibliotecile pentru adulţi să poată să satisfacă cerinţele enumerate mai sus.

Realitatea În 1967, o comISIe interministerială

defineşte dificultăţile pe care le cunosc bibliotecile municipale: structura colecţiilor patrimoniale, lipsa mijloacelor. indiferenţa opiniei publice. Se elaborează un program de dezvoltare. Era şi timpuL pentru că doar 4.7<Vo din popula~ie frecventau bibliotecile publice in anul 1969.

Această dezvoltare, pe care. în fine. o iniţiază statul. se va bucura de o susţinere

deosebită din partea aleşilor locali, care au înţeles că bibliotecile sunt un element esenţial al programului lor de acţiune municipală.

Această ameliorare a ofertei se concretizează în construirea unor . numeroase edificii care să adăpostească servicii de bibliotecă pentru adulţi, pentru copii şi pentru discoteci. Colecţiile au crescut, accesul este liber, s-au diversificat produsele de informaţie, constituindu-se colecţii multi-media. Personalul, mai numeros , mai bine pregătit este şi el element major al acestei politici dinamice.

BIBLIOTECA BUCUREŞTlLOE?

Această politică a ofertei nu ar fi cunoscut un astfel de succes dacă nu ar fi întâlnit o nouă cerere. Creşterea populaţiei şcolarizate şi a nivelului şcolii au contIibuit împreună la înlocuirea publicului puţin numeros şi interesal de lectură prin utilizatori noi ale căror practici a u transformat, în mod semnificativ. a lmos fera acestor aşezăminte . În 1995, populaţia deservită este de 17,9%.

(va urma)

BIBLIOTECA CENTRALĂ DANEZĂ

L td. (D.L.C., Ltd .) este o agenţie centrală în sistemul de biblioteci din Danemarca.

~Această companie este centrul de înregistrare bibliografică şi . de publicaţii, de procesare a datelor infrastructurii deţinute de întregul'sistem de biblioteci şi funcţionează ca un organism ce integrează trei instituţii de nivele diferite : guvernul. autorităţile locale şi casele editoriale .

Sarcina de bază a D.L.C. este să ofere servicii de informare în primul rând pentru bibliotecile daneze, dar şi pentru edituri, librării . şi

pentru alte organizaţii şi persoane interesate. Obligaţia centrală a DLC este să realizeze sistemele şi bazele de date' bibliografice. Legat de aceasta DLC trebuie să realizeze şi alte produse de informaţie cerute de beneficiari. Misiunea DLC se referă la următoarele nivele:

- cel al bibliotecilor publice şi şcolare, care în Danemarca sunt în sarcina autorităţilor locale, dar şi al celor de cercetare;

- deşi bibliotecile sunt principalii beneficiari, DLC oferă sefVlCll şi editorilor, librăriilor, organizaţiilor ce reglemenează copyright. etc . bazale pe ulilizarea înregistrărilor bibliografice.

- serviciile de informaţie sunt, înainte de toate, de natura bibliografică , dar nu se limitează doar la atât. Când se vorbeşte despre "alte servicii de informare" se au în vedere programele de calculator (software), bazele de date full-text cu furnizarea electronică· a documentelor, diferitele tipuri de servicii în reţele şi mijloacele digitizate împrumutate între biblioteci.

DLC este o agenţie privată, cu patru acţionari : Asociaţia Naţională a Administraţiilor

Locale ·(46%), Municipalitatea Copenhaga (lI %). Guvernul Central, reprezentat de Ministerul Culturii (29%) şi Casa Editorială Gydendal. (14%). Se .vede că, atât administraţia centrală cât şi cea locală iau parte la deciziile DLC.

_ DanBib este sistemul bibliografic complet pentru bibliotecile din Danemarca. DanBib oferă:

- o bază de date bibliografice, la care publicul _ are acces;

Asta Broe sby - OLSEN director, Biblioteca Municipală Nordborg, Danemarca

21

o reţea publică 'pentru răspăndirea bibliografiei şi altor informaţii;

activităţi în parteneriat în cadrul operaţiunilor de catalogare şi împrumut interbibliotecar.

Sistemul bibliografic este realizat in acord cu standardele naţionale şi internaţionale şi este flexibil şi pentru standardele noi, care sunt curent formulate.

Între DLC şi DanBib eXistă o serie de convenţii care obligă pe reprezentanţii autQrit~ţilor locale şi . naţionale din Consiliul Directorilor DLC să se implice în deciziile majore privind DanBib, cum sunt:

- planul de elaborare DanBib şi priorităţile stabilite in cadrul acestuia;

- bugetul ' DanBib, politicile de preţuri şi

principile de calculare a acestora, formulate în relaţie cu bugetul;

- bilanţul anual şi raporturanual DanBib. Activităţile DanBib pot fi grupate în 5 categorii

prinCipale: - inregistrarea bibliografică - publicarea bibliografiilor - servicii in reţea - acţivităţi de realizare a altor publicaţii

- producerea şi vânzarea de materiale şi

echipamente pentru biblioteca (DLC media). Înregistrarea bibliografică produsă de DLC

cuprinde Bibliografia Naţională Daneză şi cataloagele .pentru biblioteci. Aceasta se realizează în acord cu Ministerul Culturii. DLC este răspunzător pentru inregistrarea tuturor datelor incluse in: - Bibliografia Naţională Daneză - Revis te - Bibliografia Naţională Daneză - Articole - Bibliografia Naţională Daneză Înregistrări video - Bibliografia Naţională Daneză - Cărţi - Bibliografia Naţională Daneză - Înregis trări

audio - Bibliografia Naţională Daneză - Înregistrări

muzicale - Bibliografia Groenlandei - Cărţi

În total. este vorba de cca 72 .900 de înregistrări, în anul 1997. (va urma)

BIBLlOTfXA BUCUR.EŞTILOR

BIBLIOTECI, ALTE ORGANIZAŢII ŞI ASOCIAŢII PROFESIONALE DIN SISTEMUL DE BIBLIOTECI GERMANE

Barbara LISON-ZIESSOW

-Barbara Lison - Ziessow: director al sistemului de biblioteci publice din Bremen din 1992. membră din 1997 în Comitetul Executiv EBLIDA pentru Uniunea Federală a asociaţilor bibliotecare germane. membră a Comisiei pentru utilizare şi informare a Institutului German de Bibliotecă. membră a Consiliului de Administraţie din EKZ. membră a Consiliului de specialitate din EKZ.

'l\. fon Gutenberg' zum Internet" - .. De la ,,11' Gutenberg la Internet": acesta a fost

II motto-ul principalului eveniment al anului din lumea bibliotecară germană, cea de a şaptea Conferinţă a bibliotecilor germane.

De fapt motto-ul ilustrează foarte bine situaţia de tranziţie şi transformare prezentă care vizează toate bibliotecile din Germania. Implicaţiile pentru viitor sugerează o schimbare considerabilă în practica de lucru a bibliotecilor ŞI a serviciilor pe care le oferă.

Care este situaţia prezentă a bibliotecilor germane? Cum tratează ele exigenţele şi

oportunităţile .. societăţii informatice" aşa cum este numită în mod euforic? Care este baza polilică şi profesională a muncii lor? Raportul prezentat încearcă să răspundă la aceste întrebări reliefând particularităţile sectorului bibliotecar german.

Fondul politic şi politica naţională privind biblioteca

Fiind o ţară cu o structură politică federală. infrastructura culturală a Germaniei este caracterizată de principiul .. independenţei educaţiei şi culturii" din cele 16 districte ( .. Landuri").

Acest princlplU federal influenţează şi

sectorul bibliotecilor. Pe de o parte se doreşte o politică mai apropiată de nevoile şi interesele oamenilor. pe de altă parte însă ineficienţa din cauza nivelelor inconsistente de competenţă şi

coordonare insuficientă ameninţă sectorul. Problemele bibliotecilor sunt administrate

la toate nivelele politice şi administrative din cadrul federaţiei: Ministerul Federal pentru Educaţie. Ştiinţă. Cercetare şi Tehnologie se ocupă cu problemele bibliotecare' la un nivel general, in principal în legătură cu proiectele de cercetare naţionale sau cu · subiectele de legislaţie naţională cum ar fi modernizarea împrumutului interbibliotecar sau copyright. El are de asemenea responsabilitate limitată pentru biblioteci1e universitare fiind implicat in dezvoltarea politicii universitare.

În cele 16 districte germane (Landuri), temele bibliotecilor sunt formulate de respectivele ministere pentru afaceri culturale şi ştiinţă care răspund de bibliotecile provinciale. regionale şi universitare.

22

R8.spunderea pentru ' bibliotecile publice o poartă în întregime autorităţile locale sau consiliile de district, dar unele landuri subscriu fonduri pentru achiziţia de carte şi unele şi-au schiţat chiar programe generale de suport financiar pentru introducerea de mijloace media noi şi servicii nof in bibliotec.ile publice.

Nu există o politică generală de bibliotecă la nivel naţional şi unele landuri nici măcar nu şiau elaborat o strategie regională. Nu a existat până la unificarea Germaniei din 1990 când guvernul federal şi ministerele afacerilor culturale ale landurilor au înţeles nevoia urgentă de a avea o definire. la nivel naţional. a poziţiei bibliotecilor în noua situaţie politică.

Ei au invitat mai ml.!.lţi experţi bibliotecari ca să formeze o comisie numită .. Bund -Lănder -Arbeitsgruppe Bibliothekswesen" (Grupa de lucru de landuri şi federală .biblioteconomic) care eventual să editeze un document conţinând recomandări pentru viitorul bibliotecilor germanei.

Tipurile funcţionale ale bibliotecilor Toate bibliotecile germane sunt împărţite in

patru categorii în conformitate cu destinaţia lor functională. cu mărimea fondului de documente şi a ~erviciilor (vezi tabelul de mai jOS)2

Aceste nivele funcţionale · sunt legate intre ele într-un fel de reţea vituală şi sunt conectate la un sistem de împrumut interbibliotecar. Astăzi

această schemă poate fi folosită de asemenea pentru. a descrie o viitoare reţea online. astfel garantându-se in principiU o inzestrare adecvată cu biblioteci a populaţiei germane.

Alte tipuri de biblioteci cum ar fi bibliotecile şcolare sau parohiale . suplimentează aceste instltuţii. Numărul bibliotecilor şcolare este mic: de foarte multe ori poţi găsi o filială a bibliotecii locale situată într-o şcoală sau intr-un centru şcolar, funcţionând ca o bibliotecă şcolară.

Bibliotecile parohiale sunt finanţate de bisericile locale. Dacă nu există în zonă nici o bibliotecă publică. autorităţile locale contribuie uneori la cheltuielile celor existente. . În principiu, aceste biblioteci funcţionează pe aceeaşi bază ca cele din străinătate. Aşadar nu este necesară descrierea detaliată a funcţionării

lor ci mai degrabă trebuie să ne concentrăm asupra . elementelor specifice sectorului biblioteconomic german. (va umla)

Nivelul 1 Biblioteci publice mici sau medii în zone cu mai mult de 5.000 locuitori. Solicitări de bază Filiate ale sistemelor de bibliotecă orăsenească. Nivelul 2 Bibliotecile centrale din sistemele de bibliotecă orăşenească Solicitări supertoare Nivelul 3 Biblioteci regionale/provinciale Solicitări Biblioteci universitare specializate Biblioteci speciale

Biblioteci municipale orăşeneşti (peste 400.000 locuitori) . Nivelul 4 Biblioteci universale de importanţă naţională Solicitări foarte Die Deutsche Bibliothek specializate Bayerische Staatsbibliothek

. Staatsbibliothek zu Berlin - PreuJ3ischer Kulturbsitz Bibliotecile centrale Bibliotecile universitare şi de land.

o PARADIGMĂ ÎN SCHIMBARE PENTRU BIBLIOTECA PUBLICĂ

B udapesta. Bibliotecarti, implicaţi in 11""~ activitatea uneia dintre cele mai tradiţionale ~ instituţii, au fost intotdeauna interesaţi de perspectivele serviciului de lectură publică . Acest interes a devenit, în pertoada actuală, extrem de acut, pe măsură ce existenţa şi şansele bibliotecii publice , în calitatea sa de institutie actuală fundamentală a societăţii, devine din ce în ce mai mult obiect de de~batere, iar numărul de probleme la care trebuie să se găsească un răspuns, creşte. în ciuda unui optimism general, sunt semnalate şi unele tendinţe ingrtjorătoare care au fost formulate atât in documentele atelierului organizat de Comunitatea Europeană, cu tema "Bibliotecile publice şi Societatea Informaţională", Luxemburg, 1996, cât şi ale seminarului de la Heidelberg, 1995, dedicat aceleiaşi teme, dar şi în alte numeroase publicaţii . Din această perspectivă, cei mai e,dificaţi sunt colegii noştrt americani, care au identificat unele tendinţe ce periclitează existenţa instituţiei şi care văd supravieţuirea acesteia in principal, prin regândirea datelor ei definitoIii fundamentale şi nu prin nivelul atins de dezvoltarea tehnologiei informaţionale .

Una dintre constatările studiilor biblioteconomice americane este că profesia de bibliotecar este, aCtualmente, marcată de incertitudini. Răspunsurile la întrebările vizând aşteptările sociale faţă de bibliotecari şi serviciile pe care aceştia trebuie să le furnizeze utilizatorilor potenţiali, nu sunt lipsite de ambiguitate. Uneori, furnizarea serviciilor a fost extinsă peste orice limite raţionale, ceea ce le face greu de gestionat, alteori se asistă la o restrângere a acestora la un nivel periculos de scăzut, în raport cu nevoile. Şi aceasta se petrece în timp ce fiecare bibliotecar diri bibliotecile publice este considerat ca fiind un fel de cavaler al Mesei ,Rotunde în căutarea perfecţiunii (şi, dacă

23

[stvanPAPP

Biblioteca Municipală Ervin Szabo

imi amintesc bine, perfecţiunea a fost găsită doar de rtdicolul Parcival şi de Lancelot, întruchiparea cavalerismului) .

în teza sa de doctorat ("Procese de schimbare în biblioteca publică. Un proiect comparativ din perspectivă . instituţională",

Hogskolen şi Oslo, 1961. 202 p.), Ragnar Audunson, in acord cu DiMaggio, consideră

bibUoteconomia un ' domeniu profesional instituţionalizat. El consideră că această

instituţionalizare explică de ce bibliotecile amplasate in spaţii speciale şi culturale diferite. cum sunt cele din Oslo şi Budapesta, profesau aceeaşi metodologie, la începutul acestui secol şi aveau o concepţie similară privitoare la biblioteca publică modernă şi serviciile sale, deşi ele nu cunoaşteau nimic unele despre altele.

Impactul acestui domeniu profesional este mult mai mare in zilele noastre. datorită globalizării care este prezentă şi în domeniul biblioteconomiei şi care face ca problemele fundamentale ale acestui tip de activitate sâ fie gândite din ce in ce mai convergent.

Dacă există standarde cu pnVlre la descrierea bibliografică , şi la alte aspecte tehnice ale biblioteconomiei, se poate imagina că există standar:de referitoare şi la specificul. ideile şi principiile profesiei de bibliotecar? Biblioteca orăşenească din Grenoble şi Biblioteca Ervin Szabo din Budapesta aplică aceleaşi metode fără să se cunoască una pe alta, dar urmând exemplele britanice din anii 1980 şi 1990: ele ordonează materialele din colecţie în funcţie de necesităţile şi solicitările utilizatorilor, spărgând astfel tradiţia definită prin ordonarea sistematică sau alfabetică.

Este indiscutabil că apariţia, dezvoltarea rapidă şi răspândirea telematicii a deschis o nouă eră in istoria umanitătii. Luând in considerare posibilităţile, facilităţile' şi condiţiile pe care le

'--

BIBLiOTECA BUCUREŞTILOR

oferă este relativ uşor să schimbăm imaginea privitoare la funcţiile, serviciile şi tehnologia, definitorii pentru bibliotecile publice, în următorii 5- 10 ani. Problemele zilnice şi succesele ne fac să uităm că încercăm să modernizăm o instituţie al cărei prototip s-a constituit în secolul XIX şi să admitem că misiunea sa socială, necesităţile şi

dimensiunile ce o definesc vor cunoaşte modificări.

Acesta este motivul pentru care . suntem şocaţi şi indignaţi cănd o bibliotecă se închide sau când bugetul ei este diminuat pănă la o limită care face imposibilă funcţionarea sa. Desigur. societatea şi instituţiile care o reprezintă se arată indignate de această situaţie dar o fac mai ales din considerente de decenţă şi imagine publică.

Acesta este punctul de plecare. atunci cănd vrem să scrutăm viitorul bibliotecilor publice. Problema nu se mai referă la ce trebuie să fie o bibliotecă pentru a fi · necesară societăţii. ci are în vedere inversul acesteia. şi anume: care sunt interesele vitale ale populaţiei în domeniul informaţiei. educaţiei şi divertismentului; cum pot fi ele satisfăcute; dacă biblioteca publică este capabilă şi doreşte să se adapteze la aceste interese şi dispune de mijloacele necesare pentru aceasta? .

În consecinţă. comportamentul bibliotecarului format pe baza unei scări de valori veche de . 200 de imi şi pe o practică de 150 de ani, pe decenii de prosperitate sau de sistem socialist este acum depăşit. Bibliotecarul trebuie acum să acorde credit metodelor de marketing pentru cunoaşterea nevoilor de informaţie ale utilizatorilor. cărora nu mai poate să le răspundă, cum se întâmpla până acum, în limitele posibilităţilor colecţiei şi ale' impresiilor proprii, cu privire la trebuinţele de lectură ale membrilor comunităţii pentru care lucrează. Acest mod de abordare a utilizatorilor nu mai este acceptabil şi datorită noilor tehnologii informaţionale.

Importanţa reală a aplicării combinate a computerului şi telecomunicaţiilor nu este dată numai de poşibilităţile pe care acestea le oferă

pentru automatizarea unor operaţiuni de rutină. procese. servicii şi pentru accesul direct. la biblioteca globală şi la sistemele de informare, ci mai degraţ>ă prin faptul că oferă posibilitatea de a regăndi biblioteca în termenii unor noi dimensiuni. Ca o consecinţă a faptului că toate bibliotecile se unesc la scară globală. într-o singură bibliotecă virtuală, devine posibil accesul la resurse îndepărtate în timp şi spaţiu. cu costuri rezonabile. Acum suntem în situaţia de a schimba vechile concepte ' cu altele noi sau le putem da conţinuturi diferite.

(va urma)

MARI BIBLIOTECI POBLICE EOROPEHE

BIBLIOTECA MUNICIPALĂ DIN PRAGA

SALA DE EXPOZIŢIE A BIBUOTECII MUNICIPALE DIN PRAGA

24

Rodica COSMACIUC

S chimbul de experienţă ce face obieclul ~relaţiilor de cooperare dintre Biblioteca

Municipală Bucureşti şi cea din Praga. ne-a oferit prilejul de a cunoaşte . modul în care instituţiile in cauză sunt organizate şi

funcţionează . . În cadrul acestui program, am vizitat

Biblioteca Municipală din Praga. în aprilie 1997. pe care incerc să o prezint în studiul de faţă.

Înfiinţată în anul 1891 şi funcţionănd întrun sediu construit în perioada 1925-1928 cu scopul de a găzdui Biblioteca Municipală din Praga, instituţia asigură serviciul de lectură

publică pentru o populaţie de 1.200.000 de locuitori. În reţeaua acesteia există 66 de filiale şi două bibliobuze cu 15 puncte de împrumut. în zone lipsite de biblioteci stabile. Din anul 1996. sediul central este într-un amplu proces de renovare, ce Vizează nu numai construcţia. dar şi modernizarea serviciilor şi a metodologiei de organizare şi funcţionare. în special prin introducerea tehnologiei informaţionale. Costurile acestor operaţiuni sunt integral acoperite de administraţia oraşului Praga. care a investit

multe sute de milioane de coroane, în acest proiect ce se va încheia în 1998. COLECŢIA este alcătuită din cărţi, ziare, reviste, hărţi, imprimări muzicale, compact-dIscuri, partituri, casete audio şi video , r~produceri după opere de artă. Există 2.300.000 de unităţi bibliografice, în componenţa cărora 36% reprezintă literatură pentru adulţi;

33% literatură şcolară pentru copii; 5,5% beletristică pentru copii; 12,5% impriman muzicale, etc. Anual . sunt difuzate aproximativ 5.000.000 u.b. la un număr de 150.000 de cititori înscrişi.

SERVICIILE FUNCŢIONALE

1. Secţia de împrumut pentru adulţi

(cititori peste 18 ani). Colecţia acesteia deţine: literatură

beletristică cehă şi universală (tradusă în limba cehă); cărţi de ştiinţă popularizată; hărţi, ghiduri; dicţioriare şi enciclopedii; cărţi de ştiinţă din toate domeniile; manuale; literatură beletristică în limbile: slovacă, germană, engleză, rusă, franceză, italiană, spaniolă: ediţii vechi din cehă: cursuri pentru învăţarea limbilor străine cu casete şi

imprimări audio.

2. Secţia pentru tineret Colecţia este formată din: literatură cehă şi

universală recomandată pentru lecturile şcolare; materiale de studiu pentru proiectele şcolare şi concursuri; literatură de informare referitoare la bibliotecă şi serviciile sale bibliografice.

3. Secţia pentru copii (sub 15 ani). Colecţia este alcătuită din: cărţi bogat ilustrate, basme, povestiri: opere reprezentative ale literaturii cehe şi universale, recomandate în bibliografiile şcolare: cărţi de călătorii, de aventuri, despre natură, invenţii, alte subiecte de interes pentru această vărstă; cărţi şi reviste în limbi străine. Este de remarcat excelenta stare fizică îri care se găsesc toate materialele din colecţia pentru copii.

4. Secţia de muzică (pentru adulţi, tineri şi copii).

Colecţia este formată din: imprimări cu muzică clasică şi modernă, librete de operă: cărţi despre muzica cehă şi universală; enciclopedii şi dicţionare; casete audio, . compact-discuri, care pot fi audiate pe loc sau împrumutate: înregistrări de muzică veche (sec. 17 şi 18), care pot fi audiate numai la sală; reviste de specialitate cehe .şi străine; cataloage şi bibliografii pe teme muzicale; informaţii referitoare la viaţa muzicală a oraşului.

5. Secţia de teatru şi film (pentru adulţi, tineri şi copii), are o experienţă care merită toată atenţia. În colecţie există: scenarii de teatru, 'IV, radio, film: lucrări' de referinţă în domeniu, biografii şi auto biografii de autori dramatici, actori, regizori, scenografi, operatori; reviste de

25


specialitate cehe şi străine, periodice vechi: reviste şi programe de teatru, film, 'IV, interviuri cu actori, etc.

Secţia dispune de cataloage şi fişiere cu extrase din presă.

6. Sala de lectură pentru adulţi Colecţia este formată din: manuale din toate

disciplinele ştiinţifice; enciclopedii generale şi specializate; dictionare; cursuri universitare ' hărti tUristice; ghid~ri, programele mijloacel~r d~ transport (terestre, fluviale, aeriene); presa zilnică (ziare şi reviste cehe şi o selecţie din presa străină). Sunt asigurate servicii de multiplicare (format A3 şi A4).

7. Sala de lectură pentru copii şi tineret (11-18 ani).

Colecţia: cele mai importante lucrărj din principalele domenii ştiinţifice; enciclopedii , dicţionare, manuale pentru grupa de vărstă cuprinsă între 12 şi 15 ani; presa zilnică şi o selecţie din revistele de mare popularitate: extrase din presă, privind personalităţile culturale şi

publice, precum şi pe teme şi subiecte de interes pentru tineri; materiale de studiu pentru proiectele şcolare şi informaţii referitoare la alegerea profesiei: reviste în limbi străine; înregistrări de- cursuri şcolare.

8. Sala de lectură "PRAGENSIA" În contextul serviciilor oferite publicului

praghez, un loc aparte îl ocupă colecţia de istorie locală, intitulată Pragensia. Începuturile constituirii acestui fond datează din anul 1975, în momentul vizitei noastre ea funcţionând într-un spaţiu separat de sediul central şi localizat în cartierul istoric al oraşului. Intenţia conducerii bibliotecii este ca acest serviciu să fie mutat în sediul central, pentru a fi mai uşor accesibil pentru toţi locuitorii oraşului.

Colecţia, alcătuită din peste 10.000 u.b .. cuprinde literatură beletristică şi nebeletristică ,

periodice, albume, hărţi, ghiduri. precum şi orice .alte publicaţii referitoare la trecutul şi prezentul oraşului. Sunt, de asemenea, alcătuite dosare de presă.

. Publicaţiile sunt organizate pe zonele administrativ-teritoriale ale Pragăi; iar in cadrul fiecărei zone, pe domenii. Cele mai vechi publicaţii din colecţie datează din secolele 16 şi 17.

Serviciul funcţionează numai pentru consultare pe loc, cu precădere , pentru studenţi şi cercetători.

Ca o trăsătură fundamentală a tuturor acestor secţii, remarcăm faptul că, fiecare dintre ele are servicii de informare asupra colecţiilor proprii şi a modalităţilor de utilizare a acestora. Fondul de carte este informatizat. această operaţiune efectuăndu-se în aceşti doi ani. de când biblioteca este închisă pentru modernizare.


ASPECTE PRIVIND ORGANIZAREA ŞI

FUNCŢIONAREA BIBLIOTECII

Bugetul este aiocat de Municipalitate care, in funcţie de necesităţi, îl suplimentează cu un procent din taxele percepute de bibliotecă, pentru unele servicii şi virate Ia bugetul local. Taxele sunt percepute pentru formularele de înscriere, pentru serviciile de multiplicare, pentru cursurile care sunt organizate în cadrul Universităţii

Populare (parte componentă a bibliotecii), pentru împrumutul jocurilor electronice, casetelor şi reproducerilor de artă. Pentru cititorii care nu au domiciliul stabil în Praga, în afara taxei de înseriere , se mai percepe o garanţie (500 de coroane), care este returnată în momentul în care cititorul restituie publicaţiile şi nu mai doreşte să solicite altele noi.

' Achiziţia se face centralizat, cu ritmicitate lunară. Sunt organizate expoziţii lunare cu noile publicaţii, in urma cărora şefii de departamente stabilesc necesarul pentru filialele din subordine. Numărul de exemplare dintr-un titlu., achiziţionate în urma acestor proceduri, este de minimum 3 şi maximum 12. Cartea pentru copii, fiind foarte ieftină (este . subvenţionată de Ministerul Culturii), poate fi achiziţionată în mai multe exemplare. .

Deşi tranşa de publicaţii, care intră lunar într-o filială , nu este foarte mare, faptui că este

foarte rapid pusă la dispoziţia publicului cititor determină captarea interesului acestuia pentru bibliotecă şi atrage un număr mai mare de cititori.

Se împrumută între 7 şi 15 u .b . pentru o perioadă de o lună de zile . În caz de nerestituire la termen, se procedează Ia atenţionarea

cititorului restanţier prin cărţi poştale, iar in situaţia în care nu răspund, prin intentarea unui proces . judiciar, (nu s-a . ajuns nicioadată la această formă extremă, dat fiind posibilitatea legală de a se scade, anual, din inventar un procent fix de pierdere naturală).

Pentru cărţile pierdute de cititori se stabileşte preţul în funcţie de costul efectuării

unei copii xerox a documentului respectiv. Verificările de fond se fac la un interval de 7

ani. Din totalul publicaţiilor difuzate în acest interval, un procent de 5% se consideră pierdere naturală, determinată de forma de organizare a fondurilor cu acces liber la raft şi nu se pune în sarcina bibliotecarului.

Programul vizitei a inclus şi Biblioteca Naţională Cehă, care este una dintre cele mai vechi din Europa şi are un fond extrem de bogat de carte de tezaur. Colecţia sa depăşeşte

6.000.000 de u.b . şi are o creştere anuală de cca 80.0.o0.de titluri cu un ·număr de peste 1 milion de cititori pe an.

BUDAPESTA. un viitor Centru Cultural

al Europei Centrale ~i Orientale

B IBLIOTECI PUBLICE PENTRU o EUROPĂ NOUĂ a fost tema Conferinţei organizată de

D) Goethe-Institut şi Institutul Francez din Ungaria, Ministerul Culturii şi Educaţiei din Ungaria, Fondul Naţional pentru Cultură şi Fundaţia Soros, în zilele de 25-27 septembrie 1997, la Budapesta. La conferinţă au participat aproximativ 200 de invitaţi din 17 ţări europene, 14 dintre acestea aflindu-se în zona Centrală şi de Est a Continentului. Capitala Ungariei a reuşit spre meritul ei să reunească pe cei mai mari specialişti din aceste ţări. Dacă apreciem grandilocventa participare şi poziţia în zonă . a Budapestei, am fi tentaţi să credem că alte capitale din acest spaţiu european ar fi fost îndreptăţite să fie gazde, cum ar fi: Viena, Praga sau Varşovia. Spre cinstea ei s-a impus Budapesta printr-o perseverenţă de .admirat. Tot aşa va reuşi, în anul 1998, să organizeze Conferinţa INTAMEL 'care, mutatis mutandis, este echivalentă in lumea sportului cu organizarea Olimpiadei. De aceea, credem că Budapesta va deveni , în curind şi în mod meritat, Capitala culturală a acestei zone central şi est europene.

26

Florin ROTARU

Nevoia abordării, in societatea contemporană, la scară mondială şi continentală a locului şi rolului bibliotecii şi sistemelor de organizare a informaţiei , a fost motivată de sintagma "noile tehnologii informaţionale" . definită mai ales prin produsele multi-media şi

generalizarea reţelelor de circulaţie a infotrmi,ţiilor. În acest context. bibliotecile şi sistemele de organizare a informaţiei trebuie să-şi regmdească modul de participare la viaţa

culturală, economică şi socială. Bibliotecarii înşişi sînt obligaţi să-şi actualizeze cunoştinţele şi să-şi

redefinească mISIUnea şi modalităţile de intervenţie; fapt ce ridică şi problema unor noi fundamente ale profesiei. Este nevoie. deci, de reflecţie, de dezbateri, de c1arificări care să

antreneze comunitatea bibliotecarilor din întreaga Europă. De asemenea, s-a subliniat, în cadrul ' acesteia că importantele inegalităţi. în ce priveşte noile modalităţi de acces la informaţie, cultură şi educaţie, prezente în ţările europene, hscă să provoace fracturi între naţiuni. între grupuri sociale, între regiuni şi chiar între sistemele de acces la informaţia însăşi. ' Totodată , s-a

menţionat că nu este exclus ca unele mize, cu care naţiunile vor fi confruntate, să fie generate de necesitatea păstrării accesului democratic la informaţie, într-un mediu în curs ' de "mercantilizare" generalizată.

Bibliotecile sînt actorii econorruel informaţiei şi sint garantul perenităţii şi calităţii accesului public la informaţie şi cultură, fapt ce ridică probleme de tehnică şi de etică. Aceste implicaţii constitue un vast cîmp de reflecţie

pentru bibliotecarii europeni, iar Conferinţa de la Budapesta a urmărit să deschidă o .serie de întîlniri profesionale destinate clarificării noilor valori pe care instiuţia trebuie să şi le asume pe continent.

Acestui obiectiv i-a fost dedicat un registru tematic extrem de variat şi cuprinzător, în care experienţa bibliotecilor din Europa de Vest a evidenţiat. incă o dată, decalajul de "generaţie" existent între sistemele de acces la informaţie, din această zonă, şi cele din Europa Cţntrală şi de Est (decalaj prezent şi in interiorul acestora din urmă). Teme ca: "ProfIlul bibliotecilor Europei de măine", ·"Bibliotecile europene în faţa evoluţiilor politice. sociale şi tehnic~", "Biblioteca şi

Societalea", "Biblioteca: rol cultural sau rol social?", "Cultura inovaţiei în biblioteca publică", "A fi sau a nu fi cablat?", "Biblioteca onlineimplicaţii", "Proiectul BINE din Biblioteca Municipală din Bremen", "Biblioteca în mişcare", "Noile tehnologii în bibliotecă formarea bibliotecarilor, formarea utilizatorilor", "Cooperarea europeană în sistemele de informaţie", "Bibliotecarii şi publicul lor", "De la Gutenberg la Internet - noi căi de formare ' a bibliotecarilor", au repus în discuţie misiunea tradiţională a bibliotecilor, au încercat o redefinire a acestora sub presiunea nevoilor foarte

BIBUOTECA BUCUREŞTILOB.

diverse ale publicului şi apariţiei marilor reţele de difuzare electronică a informaţiei au relevat necesitatea ca bibliotecarii să-şi reconsidere demersul profesional, în lumina acestor noi date.

S-a . încercat o posibilă configurare a bibliotecii viitorului, in care cuvintele cheie sint: biblioteca - spaţiu al educaţiei permanente, spaţiu social şi cultural, prin care să se structureze şi utilizeze mediul informaţional;

biblioteca mediată competent în raport cu diferttele tipuri de . documente: biblioteca. instituţie conectată la realitatea' locală, care favorizează menţinerea ide~tăţii într-o lume total interconectată; biblioteca şi accesul online la resurse de informare îndepărtate in spaţiu; biblioteca - centru de resurse. etc.

Ca de obicei, lucrările din atelierele tematice şi dialogurile directe din pauze, au oferit informaţia cea mai utilă participanţilor la Conferinţă; au oferit posibilitatea de a explora noile tehnici, limbajul nou, organizarea resurselor financiare, umane, patrimoniale, în proiecte care şi-au propus să facă din biblioteci şi din sistemele de organizare a informaţiei. instituţii pro-active. în raport cu mediul în care funcţionează. instituţii care să asigure accesul la informaţia potrivită, la momentul potrivit, pentru utilizatori potriviţi.

Conferinţa şi-a asociat, pe lîngă perspectiva ex-catedra, o serie de expoziţii ale unor producători de tehnologie informaţională. de mobilier şi de publicaţii pentru biblioteci din Franţa, Germania, Ungaria. Un produs deosebit de interesant, care a fost prezentat în detaliu. este programul de automatizare pentru biblioteci OPSYS, cu care sînt deja echipate multe mediateci şi peste 15 Centre Culturale franceze din străinătate.

STODII DE CAZ În BIBLIOTECA POBLlCĂ

SALA DE LECTURĂ - uN SENZOR PENTRU FUNCŢIA INSTRUCTIV-EDUCATIVĂ A BIBLIOTECII

]

1.\\ n ultimii ani, asistăm la creşterea numărului de Tf utilizatori ai bibliotecii publice care. vin nu llnumai să împrumute cărţi, dar şi să citească presă şi reviste. să studieze pentru proiectele şcolare şi profesionale personale, să caute informaţii despre comunitatea în care trăiesc.

Faptul că biblioteca publică este un suport pentru dezvoltarea personală, pentru programele de educaţie şi divertisment constituie obiectivul tradiţional al acesteia. Ceea ce s-a schimbat este ponderea mare pe care o înregistrează solicitarea bibliotecii pentru proiectele educaţionale şi de studiu, în totalitatea funcţiilor sale tradiţionale. Un număr din ce în ce mai mare de elevi şi studenţi. dar şi de adulţi. doritori să-şi

perfecţioneze şi să-şi formeze alternative

27

dr. Victoria DUMITRESCU

profţ:sionale frecventează sala de lectură a bibliotecii publice, pentru consultarea fond~lui de referinţă deţinut de aceasta. Prezenţa lor la sala de lectură este relevantă nu numai pentru actualitatea' acestui servlCIU, dar şi pentru perspectivele sale şi direcţia în care trebuie să se indrepte.

Aceste ipoteze au fost .confirmate de studiul pe care l-am efectuat, în perioada 18-29 martie (11 zile lucrătoare). asupra utilizatorilor sălii de lectură, de la sediul central al Bibliotecii Municipale "M. Sadoveanu", Bucureşti. Intenţia acestui studiu a fost de a se identifica grupurile de utilizatori ai sălii de lectură şi domeniil~ de interes în lecturile lor;' grupurile care nu fac parte sau care sunt puţin. reprezentate in componenţa


acestora; evaluarea prestaţiei sălii de lectură;

modalităţile in care potenţialul acesteia (colecţie, personal, număr de locuri, program). poate fi mai bine valorificat; ' partenerii bibliotecii in programul vizând stimularea deprinderilor de studiu in diferitele grupuri care compun comunitatea locală.

1. Potenţialul sălii de lectură este definit prin mărimea şi diversitatea colecţiei; personalul; numărul de locuri de studiu; programul de lucru cu publicul. Din perspectiva acestor patru elemente se constată: .

1. 1. Ponderea .. fondului sălii de leCtură, in totalitatea colecţiei bibliotecii, este de 14,3%. În componenţa fondului intră: cărţi , reviste, presă, publicaţii oficiale naţionale şi locale, legislaţie,

enciclopedii, dicţionare lingvistice şi tematice. Colecţia nu este multi-media şi nu există

echipamente de consultare sau multiplicare, la cerere, a materialelor pentru cititori.

Rata anuală de actualizare a fondului este scăzută, în condiţiile unui indice de inzestrare cu carte foarte mic, la nivelul instituţiei (0,61 in 1996).

1.2. Numărul de locuri de studiu, în sala de lectură. (24). este foarte mic, atăt in raport cu mărimea stocului, cât şi a utilizatorilor potenţiali.

1.3. Există 6 posturi de bibliotecari care asigură funcţionarea curentă a sălii de lectură. Operaţiunile de achiziţionare şi prelucrare ' a fondului sunt asigurate de serviciul specializat cores punză tor.

ISTORIA cARŢII

1.4. Programul de lucru cu publicul este de 54 ore săptămânal, 6 zile lucrătoare. Este bine repartizat pe toată durata zilei şi adaptat la cerinţele publicului (34% din program acoperă

timpul erlra-profesional al majorităţii utilizatorilor potenţiali).

2. Utilizarea sălii de lectură 2.1. Potenţialul sălii de lectură reprezintă

baza in jurul căreia este construit şi funcţionează întregul serviciu. Studiul relevă o performanţă

modestă a circulaţiei fondului (cca 11% pe an). fapt 'ce 'poate fi explicat prin mărimea. calitatea şi actualitatea acestuia şi prin numărul mic de locuri de studiu din sala de lectură .

2.2. Nivelul mediu zilnic de consultare a fondului este 94 unităţi bibliografice. revenind aproape 17 documente pentru un membru al personalului afectat sălii d~ lectură şi 4 unităţi pentru un loc de studiu.

2 .3 . În zilele din prima jumătate a săptămânii. solicitarea sălii de lectură este de 1.5 ori mai ridicată decât in cele de la sfârşitul

săptămânii.

2.4 . . Trebuie precizat că indicele real de utilizare a sălii de lectură are un nivel mai ridicat decăt cel relevat de studiul de faţă . pentru că numeroşi utilizatori. de regulă elevi şi studenţi. îşi pregătesc aici temele din programele şcolare de studiu. fără să solicite materiale din fond.

(va urma)

o CORESPONDENŢĂ ÎN MEXIC

Din această confruntare in scrisori vocea care se aude distinct pină la noi, deci pe care 6 deţinem . este cea a ziaristului francez Pierre

U~once Detroyat. care scrie în Mexic prinţului

român George Bibescu. Scrisorile cuprind anii 1864-1866 şi sunt cronica personală. confesivă a lui DHroya.t. care-şi mărturiseşte neliniştile prietenului său. nelinişti deloc neimportante. căci privesc soarta unei naţiuni şi eşecul lamentabil al uneia dintre aventurile imperialiste ale Franţei.

DHroyat Pierre Uonce, personalitate de mică strălucire. este jurnalist. "litterateur In" (cum il numeşte minimalizat "La grande encyclopedie"). militar. (elev al şcolii navale care a făcut campania din Crimeea şi China. iar în Mexic este subsecretar de stat in Departamentul marinei şi şef de cabinet al împăratului Maximilian). În 1867 va conduce pe împărăteasa Charlotte în Europa. după care. copleşit de dramatica încercare se va retrage un an din activitate.

28

Mariana JAKLOVSZKY

Restul vieţii se va lansa în jurnalism şi

politică, cu episodul militar din 1870. Va susţine mereu politica guvernului. va candida la alegerile legislative fără succes şi se va mulţumi să

cumpere diverse ziare. pe care le va dirija în sens oficial: "La liberte". "Le bon sens". "Lestafette". "Le constitl:ltionnel" şi efemere~e "La reforme". şi "Le jour". Este ceea ce se numeşte ' "omul zilei". încîntat de onoruri oficiale. în bune relaţii cu influenţii. "zelos la datorie". Nu-i lipseşte spiritul de observaţie .şi povestea incursiunii în Mexic este lucidă. chiar dacă nu inţelege sensurile profunde ale înfrîngerii.

În literatură se doreşte dramaturg şi va beneficia pentru una din incercările sale. un libret, de muzica lui Saint-Saens, însă va scrie mai ales de hicrurile pe care le-a trait şi în ceea ce ne priveşte. adjuvantul scrisorilor sale. două

lucrări: în. 1867, "La cour de Rome et r empereur Mcugmilien" şi în 1868: '''L'intervention fran<;aise en Mexique".

Corespondentul său. George Bibescu. răspunde posterităţii prin două lucrări. de asemenea referitoare la războiul din Mexic; în 1868. "Le corpe Lorencez devant Puebla" şi în 1887: "Retraite des six mille (Au MeXique en 18621". ultima beneficiind· de premiul Bordin al Academiei franceze. Prinţul George Bibescu. ofiţer de cavalerie. şi-a făcut studiile la Saint Cyr şi din 1862 ia parte la campania din Mexic. care începe cu dezastruoasa încercare de la Puebla. Luarea sa de poziţie în anii postbelici este făcută în apărarea generalului Lorencez. învinuit de presă. de către contele de Keratry. de incompetenţă:

Prinţul român a fost citat pe ordin de zi în urma bătăliilor de la PueblCJ. şi Teoca1itiche. iar în 1862-1865 este ales să prezinte rapoarte ministrului de război asupra operaţiunilor militare ale coloanei Lorencez şi a diviziei Douay. Aceste rapoarte vor culege date din scrisorile prietenului său

Detroyat. care prin funcţia sa era mai aproape de împărat şi în centrul mişcărilor de culise ale imperiului. Adînc împlîntat în viaţa Franţei. prin nume şi activitate. în 1891 devine ·membru corespondent al Academie.i de Ştiinţe Morale şi politice, iar în 1897, membru asociat al Institutului. demnitate de care se bucurau puţine personalităţi europene.

Poziţia lui Detroyat din scrisori este uşor de confruntat cu lucrările prinţului Bibescu: "Noi eram 5000 contra unei naţiuni întregi" ("Le corps Lorencez devant Puebla". Paris. PIon, 1876, p. 5) . .

Cîteva puncte comune se impun: cei doi militari de carieră ignorînd caracterul expansionist al acestui război, luptă pentru gloria Franţei şi deplîng greşelile tactice, aqministraţia coruptă, necinstea unor demnitari, observă eşecul aventurii militare născută din ambiţii nefondate, inlereseie egoiste şi contradictorii, plătite cu jertfe umane. Obstacolelor sociale li se alătură natura ostilă a Mexicului. care înlătură la rîndu-i trupele intervenţioniste: " ... această luptă pe care . Franţa o duce cu 4 regimente de Infanterie, 3 baterii de

BIBUOTECA BUCUREŞTILOR

artilerie şi un escadron de cavalerie, contra unei ţări pe care o apără obstacolele naturale cele mai formidabile, maladiile cele mai crude, ca 25000 oameni' în trupe regulate; un nor de guerillos obişnuiţi a trăi şi lupta in ţările calde , contra unei ţări a cărei cea mai grozavă armă este ura contra intervenţier (G. Bibescu, op. cit., p. 30). Scrisorile lui Detroyat au aerul unor rapoarte într-atît sunt de amănunţite, cu date despre oameni şi fapte, iar introductivul "Dragul meu prieten" ascunde o observabilă nuanţă de subo'rdonare, o intimidare a burghezului monarhist faţă de prinţul romăn. înrudit cu familii aristocratice franceze, căruia nu pregetă sa-:-1 ceară ServICll, bazîndu-se pe "prietenia d-voastră binevoitoare" . Scrisoarea din La Piedad, 4 august 1864, relatează sosirea împăratului la Morelia pe o ploaie torenţială . ca un simplu cavalerist, căci convoiul nu pulea inainta din cauza drumului desfundat. Însuşi Maximilian povestea într-o scrisoare din acelaşi

an, adresată arhiducelui Charles-Louis, despre un . drum asemănător. . Detroyat remarcă

comportarea liberală a împăratului. care considera că trebuie să se sprijine pe un partid liberal moderat: "Împăratul destituie pretutindeni şi plasează aproape peste tot vechi funcţionari ai lui Juarez". În aceeaşi direcţie de liberalitate. Detroyat observă aprobarea dată de împăral reformelor anticlericale ale lui Juarez şi

subliniază reacţiile violente ale clfrului : "Clerul a făcut josnicii cu ocazia Te Deum-lui. Împăratul s a prefăcut că nu ştie, dar nu s-a dus. Eu am fost însărcinat să spun clerului că maiestatea sa era foarte obosită". Detroyat relatează faptele şi nu le comentează prea mult, din prudenţă, dar $i din discreţie: "Colonelul Osmond a făcut mari reforme. Este mult de spus despre el, se pare mă ţin in rezervă şi nu vreau să vă spun decît impresiile mele".

(va urma)

ELENA MILLER-VERGHY: JURNAL INEDIT

~c>n fondul Saint-Georges al Bibliotecii Naţionale,

l in arhiva Miller-Verghy, alături de o bogată corespondenţă (în parte deja publicată),

figurează şi patru 'caiete de dictando, jurnal autograf; inedit, al Elenei Miller-Verghy, intitulat Note şi impresii din timpul războiului. Jurnalul cuprinde relatarea amănunţită a tot ce a trăit,

gândit şi simţit autoarea lui în intervalul de 268 de zile, cuprins între "Duminică 14 August 1916. Consiliul de coroană 2-5 oare .. ... şi 9 mai 1917, data revenirii în ţară a prietenilor dragi, Zoe şi Virgil Arion, pe care evenimentele îi prinseseră în Germania şi care, in ciuda tuturor intervenţiilor făcute din Bucureşti, pe cale diplomatică, prin rude şi prieteni influenţi, nu au izbutit să se

29

Elena-Maria SCHATZ

întoarcă decât în a 10-a lună de la intrarea României în război.

Abia la 26 august, explică autoarea ce a determinat-o să ţină acest jurnal: .. .. . notele acestea pe care-mi propun să le însemn regulat pentru. . Mărgărita [fiica ei, scriitoarea Mărgărita Miller-Verghy] să le cetească când afi de 77 de ani ca mine. Ce bine-mi ar părea mie să am aşa însemnări despre răzbelurile ce am trăit: 1848: 1854-55; 1866; 1870. Ştiu multe din toate aste răsbele; dar foarte confuz şi nu cu d,etalii văzute şi trăite" .

Ce ştim despre Elena Miller-Verghy? Din jurnal deducem că s-a născut în 1839

în familia unui boier cu moşii în jurul Bacăului ,

BIBLlOTECA BUCUREŞTILOR

bun prieten cu Costache Negri. Alte informaţii ne furnizează Emilia şt. Milicescu, în prefaţa la volumul Blandina al Mărgăritei Miller-Verghy, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1980 şi CeHa Delavrancea in volumUl Dintr-un secol de viaţă, Bucureşti, Editura Eminescu, 1987, în capitolul intitulat Mamiţica. Din' corespondenţa deja publicată, purtată cu O uliu Zamfirescu, Alexandru Vlahuţă şi Barbu Ştefănescu Delavrancea, putem completa profilul moral 'şi

intelectual al "autoarei. Văduvă a unui moşier bogat, tănăra Elena

se va căsători, in 1864, pentru a doua oară, cu un nobil polonez, descendent al contelui Milewski, fugit .din Polonia ocupată ' de armatele ruseşti , care preda franceza la Iaşi sub numele de "Monsieur Miller".

În 1865 se naşte fiica lor, Mărgărita, dar peste patru ani, in 1869, Elena rămăne din nou văduvă. Cum Mărgărita era un copil debil, bănuită a suferi de tuberculoză osoasă, mama şi fiica pleacă in Elveţia, pentru îngrijire. Vor rămăne în străinătate - Elveţia şi Franţa - opt ani. Aici mama a urmat studii strălucite, cu cei mai buni profesori ai timpului, consacrăndu-se, în paralel. nu numai însănătoşirii, dar şi instruirii şi educării "fetiţei firave, sensibile şi inteligente, pe care năzuia s-o cizeleze ca pe o bijuterie fină, cu rigoare morală clasică" (Emilia şt. Milicescu).

Pierderea neaşteptată a averii - de a cărei

administrare se îngrijise un frate al ei din Iaşi - o sileşte pe Elena Miller-Verghy să revină în ţară : ''Autoritară, foarte isteaţă, avea o natură întreprinzătoare. Hotărâse de mult să creeze o şcoală modernă de ' fete ca să le scoată din orientalismul care domnea în societatea oamenilor înstăriţi, unde tinerele rămăneau inculte· şi superficiale. I-a venit in ajutor cumnatul ei, Alexandru Lupaşcu [bunicul Cellei Delavrancea], care i-a avansat o sumă mare de bani", asifel încât, "într-o zi însorită de septembrie [1877, probabil] s-a deschis' Pensionul de fete MiHerVerghy, clase primare şi de liceu" (CeHa Delavrancea) .

Tot CeHa Delavrancea ne spune că "Este de admirat ca o femeie să fi avut îndrăzneala să facă apel, nu la profesori încercaţi, ci la tineri, unii încă prea puţin cunoscuţi, ca Al. Vlahuţă, Duliu Zamfirescu, Barbu Delavrancea, Virgil Arion, . Ştefan Sihleanu [ ... J. Apariţia lor în clasa respectivă aduna, după puţin timp, şi eleve din alţi ani şi profesori, cum se întâmpla cănd vorbeq Barbu Delavrancea despre artă şi poezie populară, sau Vlahuţă despre Limba română, încât unele lecţii deveniseră conferinţe la care asistau toţi profesorii şi directoarea răscolind tot programul orelor de

30

lucru. Din această apropiere profesor-elev se născuseră sentimente adănci tare au dus la căsătoria lui Al. Vlahuţă cu domnişoara Margareta Dona, a lui Ştefan Sihleanu [Patan pentru prieteni şi în jurnal] cu Henrietta Lupaşcu [nepoata Elenei Miller-Verghy, mătuşă a Cellei DelavranceaJ, a lui Virgil Arion cu Zoe Peretz [perechea de prieteni ai Elenei şi Mărgăritei Miller-Verghy, care ocupă un loc foarte mare in jurnal] şi a lui Barbu Delavrancea cu Mery Lupaşcu" [Marya Lupaşcu .

nepoata Elenei Millţ!r-Verghy]. (Cella Delavrancea) .

În lucrarea mai sus citată, marea pianistă continuă: "Autoritatea "Mamiţicăf' [numele pe care-l adoptaseră toţi prietenii. de la apelativul folosit de Mărgărita, in copilărie. pentru mama sa; apelativul ' revine des şi in scrisorile primite de Elena Miler - Verghy de Al. Vlahuţă. Duiliu Zamfirescu şi B. Delavran.cea] crescuse an de an, Când o fată spunea prietenelor Şi eu învăţ la MiHer-Verghy", cele care n-apucaseră să aibă acest noroc, se întnstau şi la toamna viitoare insistau pe lăngă părinţi să le mute în această şcoaLă, unde cursurile erau ţinute de atâtea personalităţi".

Cella Delavrancea ne oferă şi un portret al mătuşii şi prietenei ei: "Era scundă de statură dar impunătoare prin felul cum îşi purta capul cu mândrie, figura cu nasul energic, bine susţinut de obrajii lungi, albi, fără nici o cută. Ochiifoarte mari sub sprâncene le groase erau expresivi. scrutau cu autoritate pe cine-i venea în faţă. Tânără, fusese subţire, i se-ntrevedea talia într-un foarte frumos portret de familie, unde privirea ei gravă este atrăgătoare. EI:L am cunoscut-o destul de rotundă la trup, pieptănată ca regina Angliei. Alexandra, soţia regeiui Eduard al VII-lea. Părul castaniu era tras sever pe tâmple, înfaţă însă un mare smoc de bucle mici crepate îi înălţauforma capului ca unfel de păLărie. Mâinile extrem de mici, ţineau mai des tocul, decât acul de cusut. PicioareLe minuscule se mişc au lent, parcă erau conştiente că poartă o inteligenţă de mare valoare .. [ ... i Emana din ea şi o voinţă dinamică, o distincţie, îndepărtând tot ce este comun în viaţă. Te simţeai în faţa ei întodeauna vinovată de ceva. Cred că şi persoanele ' mari, oameni importanţi, resimţeau aceeaşi jenă, 'pe care surâsul ei fermecător, când vroia să surâdă, o risipea [. .. i. Apoi îi punea pe toţi la exerciţii de ţinută, cum se intră îniT-un salon. cum se iese, se indigna de ceea ce numea cu dispreţ: "le laisser aller.. şi îi pedepsea, obligând pe fiecare să inveţe câte o poezie. aleasă în cele trei limbi străine stăpânite de dânsa. franceza. germana, engleza, încât recreatiile se topeau în studiul memorizării. Dar cu ani mai târziu ce recunoştiinţă i-am păstrat pentru îmbogăţirea

intelectuaLă datorită ei din copiLărie, felul distins de de-a se purta cu omenie faţă de toţi" .

(va urma)

OOINERAR FRANCOFON

ELEtiA VĂCĂItESCO O MARE EUROPEANĂ

Teoiil BĂLAJ

Apărut de curând la Editura Fundaţiei Culturale Române şi prezentat, iniţial, la TârguI internaţional de carte de la Paris şi apoi într-o frumoasâ expoziţie retrospectivă cu prilejul sesiunii omagiale de la Academia Română,

volumul "HELENE VACARESCO UNE GRANDE EUROPEENNE", de prof. Constantin 1. Turcu, este o sinteză a operei diplomatice de-o viaţă a marii noastre compatrioate, poeta, memorialista şi oratoarea de recunoscut talent, prima doamnă membră a Academiei Române, laureată în două rânduri de Academia Franceză pentru opera sa poetică şi distinsă cu înaltul ordin "Legiune-a de onoare inmânat de cunoscutul om politic Aristide Briand, ministrul de externe al Franţei din acel an 1927 când ordinul era acordat "celui mai celebru scriitor străin de expresie franceză" .

"Cea mai inteligentă şi devotată prietenă a Franţei"- cum o numea Paul Valery, Elena Văcărescu s-a stins din viaţă acum cincizeci de ani.

-În cadrul filialei "Marin Preda" de pe Strada Ştirbei- Vodă nr. 168, sectorul 1, a fost inagurată, sub auspiciile Bibliotecii Municipale Bucureşti o bibliotecă a francoforiiei care îi poartă numele_

Ce este ABIDOB ?

Din 31 octombrie 1997 prin hotărirea

judecătorească nr. 978, emisă de către Tribunalul Municipiului Bucureşti Secţia Contencios Administrativ ABIDOB a devenit o organizaţie profesională, constituită pe durată nelimitată, a cărei scop este apărarea statutului profesional _al bibliotecarilor şi documentartştilor ce sînt interesaţi de problemele bibliologiei, informării şi documentări!, şi nu în ultimul rînd de apărare a rolului deţinut de bibliotecă in cadrul comunităţii.

-Care sînt obiectivele ABIDOB?

Obiectivele de bază ale ABIDOB sînt: - apărarea şi promovarea intereselor bibliotecarilor

şi documentartştilor şi dezvoltarea unei activităţi

menite să ne facem tot mai cunoScuţi pe plan naţional şi internaţional ;

- formarea şi perfecţionarea profesiomilă prin diverse _ tipuri de activităţi, colaborarea cu colectivele de reda-clare a programelor didactice, schimburi de experienţă între membrii asociaţiei incl~înd în activitate şi filialele instituţiei;

31

BIBLIOTE.CA BuCUmrşTlL08.

- stabilirea de relaţii cu asociaţii similare naţionale şi internaţionale (INTAMEL, EBLIDA IFLA) ;

- adaptarea bibliotecilor la noua eră a informaţiei : - participarea creativă la elaborarea unui program

atrăgător care ar putea astfel beneficia de un sprijin financiar internaţional (UNESCO, Consiliul Europei) şi naţional (Ministerul Culturi!, Ministerul Tineretului şi Sportului, Fundaţii);

atragerea artiştilor profesionişti in cadrul activităţii "Cultură şi Cartier".

Care este modul de org~izare a ABIDOB?

Persoanele care intră in această categ<1rie sin t: Membri activi Membri de onoare Membri asociaţi

Funcţionarea Asociaţiei este asigurată de către: Adunarea-generală Consiliul Asociaţiei Comisia de Control

Adunarea generală este organul suprem de conducere şi se compune din tota litatea membrilor activi ai asociaţiei. Ea este aceea care decide politica şi structura generală a Asociaţiei. Consiliul Asociaţiei

asigură -coordonarea activităţii şi realiZarea sarcinilor şi obiectivelor Asociaţiei. Ea are şi puterea de decizie. Comisia de control se ocupă la verificarea anuală a gestiunii Asociaţiei. Doar membrii activi au drept de vot şi obligaţia de a plăti cotizaţia .

Ce oferă AB!D0B membrilor săi?

- promovarea .intereselor lor şi implica rea activă a membrilor săi în domeniul informării ;

- asigurarea unei consultanţ~ de specialitate: asigurarea documentării in domeniul

biblioteconomiei; - oferă aces gratuit la INTERNET. cil şi cursuri

gratuite de iniţiere pe INTERNET; - posibilitatea de a edita lucrări proprii în condi ţia

stabiliriI drepturilor de autor in valoare de pînă la 50 % din profitul rezultat:

- punerea la dispoziţia membrilor săi a calendarului manifestărilor internaţionale ;

- informarea despre activitatea asociaţiilor străine

cu care avem contacte, ABIDOB fiind singura asociaţie profesională din Romănia, membră INTAMEL şi ELlDA.

- acordarea unor_ burse de studii. unor premii şi a unor susţineri financiare pentru călătorii de documentare; _

Cum îşi informează ABIDOB membrii? - prin revista "Biblioteca Bucureştilor·· ; - prin organizarea de colocvii şi simpozioan e

ştiinţifice;

- prin conferinţe de presă: - prin reut'1iuni lunare cu toţi membrii asociaţiei ;

Cum puteţi deveni membri ai Asociaţiei?

- pu.teţi deveni membru activ ai Asociaţiei pe baza unei cereri de aderare adresată Consiliului Asocia ţi ei ş i

a achitării taxei de înscriere: - desemnarea membrilor de onoare se face de către

Consiliul Asociaţiei ; ei pot pa rticipa la Adunarea Generală.

BIBUOTE.CA BUCUREŞTILOR

flASH CUl.TURAL. •.. flASH CULTURAL

AHIVERSARE MARTIH OPITZ

Cu pIilejul zilei. naţionale a ;României, decembIie 1997, Biblioteca Municipală Bucureşti a . organizat la Sediul Central de pe strada Tache Ionescu nr. 4 o manifestare omagială' ale cărei semnificaţii au depăşil obişnuitele festivităţi de rutină. Aniversând 400 de ani de la naşterea marelui poet german de renume mondial MARTIN OPITZ, autorul celebrului poem "ZLATNA", organizatoIii şi-au propus să aducă un bine meritat omagiu celui care a Î11făţişat pentru prima dată Europei şi întregii lumi ci geografie fizică şi spirituală a României de o rară şi neînvechită

frumuseţe. Ceremonia a fost deschisă de domnul FloIin

Rotaru, directorul Bibliotecii Municipale "Mihail Sadoveanu" . Au evocat personalitatea marelui sărbătoril exegeţii Vasile Curticăpeanu, Nicolae Mătcaş, Ion Rolaru , G.D.Iscru şi Ion Ungureanu. Prezenţa fostului ministru al cultuIii din Republica Moldova, actorul şi regizorul Ion Ungureanu şi a fostului ministru al invăţământului de la Chişinău, profesorul Nicolae Mătcaş , alătuIi de personalităţile

din Bucureşti amintite au dat sărbătoIiIii z.ilei UniIii Celei Mari aura unui simţământ al speranţei.

in numeroasa asistenţă am reţinut prezenţa s criitorului Mircea Sintimbreanu, a marelui cineast Mircea Mureşan , a profesorului 1. Corbu , consilier al ministrului Educaţiei naţionale.

A onoral cu prezenţa sa manifestarea şi domnul Peter Reitz directorul Institutului "Goethe" din Bucureşti, care a ofeIit cu· acest prilej Bibliotecii Municipale o reprezentantivă donaţie de cărţi din producţia recentă o editurilor germane.

Marele absent al manifestăIii a ' fost poetul şi traducătorul poemului. "Zlatna", MIHAl GAVRIL, pe ca re il fe li c ităm pe această cale.(T,B.)

.. COREHTOL" - 70

Sâmbătă 10 ianuarie 1998 a avut loc la sediul Central al Bibliotecii Municipale "Mihail Sadoveanu" din Bucureşti o impor~ntă manifestare prilejuită de implinirea a 70 de ani de la apariţia ziarului "Curentul" , seria I-a (11 ianuaIie 1928), sub conducerea lui Pamfil Şeicaru·.

Cu acest prilej au fost evocate momente, evenimenle şi personalităţi culturale definitoIii pentru viaţa spirituală a României în peIioada dintre cele două războaie mondia le .

După cuvăntul de deschidere rostit de dl. FloIin Rotaru , directorul Bibliotecii Municipale "Mihail Sadoveanu", moderatorul manifestării lucrările colocviului au beneficiat de intervenţiile îndelung aplaudate de numerosul public ale cunoscutelor personalităţi ale presei şi cultuIii romăne : Valeriu Râpeanu , Barbu Cioculescu , Constantin Gheorghe , Adrian Riza. Mircea Suciu. Anton Uncu .

A fos t vemisală o expoziţie de cărţi, ziare şi

documente din colecţia ZiaIistului Mircea Dimitrescu, fost redactor la .. Curentul" (1940 - 1941).

T.B .

32

CALEHDARUL EVEHIMEHTELOR CULTURALE

IflNOflltlE - 1998

• {an.: 100 ani de la apaIiţia la Bucureşti a revistei de specialitate "România militară", care a fost publicată lunar până in 1916 (luna, iunie).

• 1 ian. - . Ziua Mondială a Păcii (proclamală la Vatican in 1982). • 1 ian.- 100 ani de la apaIiţia la Bucureşti a publicaţiei "Şcoala şi Biserica", cu apaIiţie lunară.

1 ian.- 100 ani d.e la apaIiţia la Bucureşti a publicaţiei "Revista traducerilor". • 2 ian.- 150 ani de la naşterea lui '- Dimitrie Vulpian, folcloIist (1848 - 1922) . • 3 ian.- 75 ani de la moartea lui - Jaroslav Haşek . scIiitor ceh (1883 -1923). • 4 ian . ~ 50 ani de la apaIiţia la BucureşLi a pIimului număr al revistei "Flacăra" .

• 5 fan.- 25 ani de la moartea lui - Gherase Dendrino, compozitor şi diIijor (1901 - 1973). • 8 ian.- 125 ani de la naşterea lui - Iuliu Maniu, om politic ţărânist (1873 - 1953). • 13 i,an.-125 ani de la 'inaugurarea la Bucureşti a primei expoziţii de pictură 'şi sculptură organizată de "Societatea amicilor belle-artelor" . • 13 ian.75 - ani de la naşterea - Tiei Peltz . graficiană şi pictoriţă.

• 16 ian.-l00 ani de la moartea lui - Antoine Francois Marmontel, compozitor şi muzicolog francez

• 17 ian.-175 ani de la naşterea lui - Edouard Lalo. compozitor şi violonist francez (1823 - 1892). • 18 ian.-150 ani de la naşterea lui - Ioan Slavid, scIiitor (1848 - 1925) . • 18 ian.-100 ani de la apariţia la Bucureşti a publicaţiei, "Foaia populară" , revistă enciclopedică

săptămânală .

• 18 Ian. - 100 ani de la moartea lui . Dimitrie Suceveanu, compozitor de muzică bisericească (1816 . 1898). • 19 ian.- 200 ani de la naşterea lui - August Comte, lliozoffrancez (19.01.1798 - 05.09.1857) . • 19 ian. - l00 ani de la apaIiţia la Bucureşti a publicaţiei "Curierul comercial" , reVistă economică şi enciclopedică, cu apaIiţie săplămânală .

• 25 ian.- 75 ani de la naşterea lui . Ilie Balea. muzicolog şi regizor de operă. • 27 ian. - Zi'ua mondială a Vămilor • 28 ian.-l00 ani de la moartea lui - Alexandru

Flechtenmacher, compozitor, violonist, diIijor şi

pedagog • 29 ian.-150 ani de la naşterea lui - Arturo Graf, poet, prozator, istoIic, cIitic literar italian (1848 . 1913). • 30 ian.- 50 ani de la moartea lui . Mahandas Karamchand Gandhi , om politic indian (.1869 . 1948) .

..

Noul sediu al Bibliotecii Academiei Române , a fostsuşţinut financiar de către Banca Naţională a României. Această investiţie reprezintă, după 1990, cea mai conştientă atitudine faţă de viitorul ~ăIii , care va depinde aproape integral de starea culturii.

""'" ...., .., " '1" '1 , -, . ,

J n~ l\l ~ ,

./

1 ..... -

BANK-COOP institutia care s-a obisnuit cu statutul de mecena cultural , '

Jean - Pierre Angremy, s-a născut la 21 martie 1937 la Angouleme. Studiile primare şi le urmează la liceul Condorcet. În 1955 - 1958 este student la Institutul de Studii politice, apoi la Facultatea de drept şi la Facultatea de Sociologie (Sorbona) . Devine asistentul lui Herbert Marcuse la Universitatea din Brandeis (Massachussetts, S.U.A), după care absolvă Şcoala Naţională de Administraţie (E .N.A), promoţia "Saint - Just", în 1963.

Începe o dublă carieră: de diplomat şi de scriitor. A ocupat funcţiile: vice - consul la Hong - Kong, secretar doi al ambasadei Franţei la Pekin , prim secretar al ambasadei Franţei la Londra, director la Radioteleviziunea naţională(O . R.T.F. ), directorul Direcţiei de teatre şi spectacole din Ministe:t:UI Culturii , consul general al Franţei la Florenţa, director general al Relaţiilor Culturale ştiinţifice şi tehnice îri Ministerul Afacerilor Externe, ambasador delegat permanent al Franţei pe lîngă U.N.E.S.C.O., directorul Academiei Franceze de la Roma. În prezent este preşedintele Bibliotecii Naţionale din Franţa. La 16 iunie 1988, a fost ales meţnbru al Academiei Franceze în fotoliul lui Georges Dumezil. Cel de-al 40-lea fotoliu al nemuritorilor. ..

Date post:	11-Jul-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	4 times
Download:	0 times

al Bibliotecii Municipale · ISTORIA cĂRŢu -Mariana JaklolJsky -O corespondenţă din Mexic ......

Documents