tTaxa poştală plătită în numerar, conform aprobării Nx. 13.837/1942. A nul XXIV, Bla], la 25 Octomvrie 1942

Cenzurat Nr. 43

ABONAMENTUL CB an 200 Lei pe jumătate . . . 100 Lei pe un sfert . . . 50 Lei In străinătate . . . 500 Lei

înscrisă în registrul publicaţiunilor periodice al Tribunalului Târnava-Mică sub Nr. 3—1933.

întemeietori: f Al. Lupeanu-Melin şi Iuliu Maior Proprietar şi director: IULIU MAIOR /

Redactor: SEVER BARBU

Să p r e ţ u i m c o p i l u l La capătul fiecărui an, toţi

preoţii trebue să raporteze la episcopie,* câţi s'au botezat, câţi s'au cununat şi câţi au răposat în parohie. De multe ori rapoar-tele acestea cuprind mai mulţi morţi decât născuţi. Răul acesta era mai ales în Banat, dar dela m timp încoace s'a întins şi prin unele sate din Ardeal. Cercetând matricola botezaţilor, cunu-naţilor şi morţilor dintr'o parohie din Valea Jiului, am văzut ci în cei din urmă cinci ani sunt mai mulţi morţi decât născuţi. A ş a î n anul 1937 1938 1939 1940 1941

au fost născuţi 10 9 5 1 4 şi morţi 8 10 14 15 6

Căutând mai de aproape pricina acestui rău, unii mi-au spus ci sărăcia nu-i lasă să aibe copii, alţii, ca să nu se împărţească averea familiei; î n sfârşit v r e o 'âţiva mi-au spus, că vieaţa e mai uşoară fără cor".

Ajunge atât! E vremea, să judecăm răul! Cunoaştem bine istoria multor neamuri cari au pierit fără urmă, fiindcă au avut "nai multe „sicrie decât leagăne", yci sărăcia ori bogăţia şi nici

vieaţa mai uşoară nu pot fi pricina răului, ci stricăciunea 0»menilor. Unde este credinţă

'nea de Dumnezeu, acolo copiii «unt preţuiţi.

Să preţuim copilul 1 Tata să 't,c> că pe el 1-a rânduit Dum' j"ezeu si fi; ocrotitorul copila-

Pe pământ. Femeea să ştie, e rânduită să fie mamă,

tea6 ' m P a r t c V I c a ţ * Ş* n u m ©ar-

Cutezaţi a avea copiii Ei n e ittc bucurie şi mângâiere. P ă ' ^ţilor! Dumnezeu vă face păr-5 i la lucrarea zidirii şi răscum-

;?r*rii lumei. El vă zice cu cuc e l e Sf. Scripturi când vă dă

'ate

P'uncul un copil: „Primeşte pe

acesta şi creştemi-1 mie, c u »ţ» voi da plata ta".

S ă Preţuim copilul I Pr. L B o c f a t

Ajutorul României Se vorbeşte în gazetele streine,

tot mai mult, de ajutorul, pe care România 1-a dat in războiul pornit cu atâta îndreptăţire im potriva bolşevismului rusesc.

Recunoaşterea aceasta ne umple inimile de mândrie. Ne Întăreşte sufleteşte. Ne înalţă şi ne fortifică credinţa absolută in ziua cea mare, a socotelilor din urmă, când învinşi şi învingători vor semna pactul prin car* se f ă pune capăt războiului şi se va aşeza temelia ordin ei celei nouă din Europa de mâine.

Nn este cazul, să scoate m noi inşine la iveală însemnătatea cea mare a ajutorului, pe care l-am dat. Seriozităţii caracteruţu : nostru, ca popor de baştină, plămădit pe aceste meleaguri, cu drepturi consfinţite prin îndelunga n o H S t r â trăire în inima Europei, — îi repugnă (îi e greaţă) şi reclama deşenţata şi lauda de sine.

Cu recunoaşterea contribuţiei noastre în marele conflict european se însărcinează însă alţii şi a nu lua act de această recunoaştere ar însemna, să nu preţuim îndeajuns prieteni, care fac apologia ajutţfeilui pe care l-am dat. / k

De aceea este de datoria noastră, să semnalăm cuvintele bune ale celor cari, fără nici un alt interes, decât cel al dragostei de adevăr, scot la lumină vrednicia neamului românesc in războiul de astăzi.

Consecuenţi cu acest fel de a vedea, ne îngăduim să semnalăm cititorilor noştri următoarele rânduri ale ziarului suedez „Sîenska Dagbladet", care, in legătură cu declaraţiile oficiale germane, făcute după vizita pe care d. prof. Mihai Antonescu, vice-preşedin-tele şi preşedintele ad-interim al Consiliului nostru de Miniştri, a tăcut-o la cartierul general al Fuehrerului şi la cartierul de pe front al d lui von Ribbcntrop, ministrul de externe al Germaniei, scrie: .Fără ajutorul României

de Sebastian Bornemisa

i ar fi fost cu neputinţă Germaniei să câştige multe biruinţ»*.

Această constatare, făcută de alţii, nu de noi, in presă, în legătură cu declaraţiile tot mai accentuate ale multor fruntaşi germani, că părerile asupra României au fost false şi că ele s'au rectificat numai după ce s'a văzut, ce vitejii au făcut în Cri-meea „acei minunaţi ţărani vânători de munte", — ne serveşte nu numai la satisfacerea unui îndreptăţit orgoliu (mândrie) na ţional, ci constituie şi o chezăşie dintre cele mai sfgure, că nădejdile pe care le nutrim şi idealurile cu care se avântă în toiul luptelor ostaşii noştri, — vor găsi o deplină înţelegere şi in clipa hotâritoare şi că ele vor fi n intregime împlinite.

Prin tot ceeace neamul românesc astăzi jertfeşte pentru cauza comună a Europei, — el îşi înscrie drepturi permanente (veşnice) la un viitor mai bun şi trage o ipotecă (drept de despăgubire) fermă (statornic) asupra onoarei celor ce vor fi arbitrul (judecătorul) socotelilor din urmă.

Neam de elită (ceeace este mai ales), de-o sensibilitate (simţire) şi de o nobleţă rară, noi nu ne am târguit ajutorul, atunci când ni-s'a cerut.

Nu l-am condiţionat de socoteli mărunte de tarabă, — ci l-am dat cu tot elanul (avânt) şi fără de nici o rezervă, cu gândul cinstit, că avem datoria să luptăm pentru Europa de mâine şi con vinşi, că drepturile noastre, în această Europă, nu vor putea fi de nimeni şi de nimic nesocotite.

Tari şi astăzi pe convingerea aceasta, ne vom face întreaga datorie până la urmă, cu încredere in Mareşalul Conducător al destinelor noastre, cu loialitate şi cu devotament in M. 8 . Regele Mihai I şi cu credinţa ne-sdruncinată in bunul Dumnezeu.

A N U N Ţ U R I Ş I R E C L A M E

conform regulamentului de a p l i c a r e a tarifului comercial, categoria Y.

I H

Ce să citim? Dacă te duci la o farmacie, In

sticlele şi in cutiile de acolo găseşti multe leacuri, dar găseşti şi multe otrăvuri. Nu poţi să le foloseşti fără de a întreba un bun cunoscător in ale farmaciei. Tot aşa e şi cu cărţile. Azi se găsesc in toate părţile cărţi multe, dar nu toate ne sunt de folos. E bine că ne place să citim, căci cu cât citim mai mult, cu atât ajungem să cunoaştem mai multe lucruri. Pentruca cititul să ne fie de folos, trebue să citim cărţi bune. Un proverb popular zice aşa: Spune mi ce citeşti, ca să-ţi spun cine eşti. —

Cititul e hrană pentru suflet. Precum trupului ii dăm hrană bună, căci de hrana cea rea se îmbolnăveşte, tot aşa trebue să dăm hrană bună şi sufletului. Cartea cea rea e ucigătoare de suflet. Ştiţi, unde duce cartea cea rea ? Dacă citeşti numai cărţi despre tâlhari şi despre păcătoşi, dela o vreme incerci să faci fapte asemenea lor. In mâna tineretului o carte rea este un duşman de moarte. In zilele de sărbătoare, In Dumineci, in serile lungi de iarnă e bine să citim cărţi ziditoare de suflet. Cât sunt de frumoase — Cărţile bunului Creştin — tipărite de directorul foii noastre, cărţile religioase tipărite la Lugoj 1 Ce frumos e să citeşti cărţi scrise de oamenii bisericii, cari ne invaţă întotdeauna, să fa-facem lucruri bune.

Dacă vreţi să citiţi ceva de râs, poveşti frumoase cu Ilene Cosânzene şi Feţi Frumoşi, găsiţi în sutele de broşuii tipărite de Asociaţiunea Transilvană pentru cultura şi literatura poporului român, sau mai pe scurt Astra. In biblioteca Astrei s'au tipărit şi cărţi despre trecutul ţării noa stre şi despre preoţii cei mari. E bine dacă se citesc şi cărţi despre albinârit, despre grădinărit şi despre alte îndeletniciri. Despre toate acestea există cărţi scrise pe înţelesul tuturor, de oameni învăţaţi.

Pag. 2 U N I R E A P Q P O R U ^ r

Când citeşti o carte, stai de "vorbă cu un om învăţat şi iî ceri un sfat. Un înţelept îţi dă sfaturi înţelepte. Lucruri de acestea găsiţi In „Cunoştinţe folositoare*, bibliotecă ieftină, pe care o tipăreşte Dl Ioan Simionescu, un mare învăţat. Pe lângă ace

stea să nu lipsească nici calendarele. Ce lucruri frumoase găsiţi în „Calendarul dela Biaj", în „Calendarul gospodarului român" »1 Dlui Ioan Simionescu.

Să citim, să citim mult —- dar numai cărţi bune 1 -

proi. Iosif E. Naghiu

GRĂUNŢE SUFLETEŞTI

Moartea drepţilor „Scumpă, înaintea Domnului,

este moartea cuvioşilor lui", cântă regele Da vid în psalm 115, stih 6, .şi drept o are, pentrucâ Dumnezeu li primeşte cu bucurie, ca să-i poată răsplăti şi încununa, pentru multele lor lupte şi bi-Tuinţe.

P r o urmare moartea nu este pentru drepţi alt ceva decât un înger al păcii care-i conduce de pe valea plângerii în patria cerească; o eliberare din temniţa trupului şi o trecere In lăcaşurile veşnice pregătite de Părintele ceresc tuturor fiilor săi buni şi ascultători. De aceea spune sf. Pavel în epistola sa către Fili-peni: „Dar am, să mă slobozesc din trup şi să fiu cu Cristos"

Mr. 43 Ü N i R BA P O P O R U L U I Pag. 3

Sfinţirea bisericii din Sintea-Mare

Duminecă, î n 4 O c t o m v ' , ' e s'a făcut, cu f 6 pompă, sfinjirea biiericii din Sintea-

J r e , judeţul Arad. I„ preziua, pe la orele 2 dcpă amiaza,

H(răsuri, pe cari erau arborate câte două i„pe!e, au pornit spre gară, în sunetul tlo'potelor dela amândouă bisericile, întru i 0 l â m p i D a r e a oaspeţilor. In gaia Chişineu-C f j ş s'a ccborât din tren Păr. Victor Deciu, vicarul general al sf- episcopii a Lugoja'uf. li primit dl Istrate Fulvin, prlmpretorul plasei Chlşineu-Crlş.

Convoiul ap lecat » pol spre comuna Sin-tei Mare, unde credincioşii aţteptau în h ţ a Troiţei din faţa b'sericil. In numele credln-clojilor vorbeşte Păr. protopop Mihail Ciul Apoi inlră cu toţii !n biseiică, unde se f ace vecernia, la care cântă toţi credincioşii.

Dumineca d mineaţa, pe la orele 9, Păr. v i c l r, înconjurat de un sc bor de preoţi, a laceput sfinţirea bisericii Iar apoi sf. litur

ghie, răipunsurile fiind date de corul m'xt al bisericii, format din feciori şl fete şi condus de harnicul Invâţător C Podrumar

La slârşitul sf. liturghii Păr. vicar a vorbit despre puterea credinţei si a rrgâciunii. S'a cetit apoi lista donatorilor, latre cari dnll Istrate primpretor şl Varga notar au dăruit suma de Lei 15.000: Frumoasă Impresie a făcut asupra mulţimii împărtăşirea unui mare număr de credincioşi, bărbaţi, femei- şi fete.

Intre cel ce au fost de faţă pomenim pe Sf. 8a Părintele ortodox Leucuţa T. din Sintea-Mare, colonel Muntean Qh. Arad, Dr. Venter Gh. notar public Chişineu-Criş, Dr. Victor Bogdan directorul sindicatului Grisului din Chişlneu Criş, Dragomlr Ioan inspector rgronom, Dr. Iullu Scorean medic veterinar, Iustin Varga notar şi alţii.

După sf. llturdhle s'a dat o masă comună, iar la orele 17 a urmat vecernia şi paraclisul.

Laudă se cuvine harnicului protopnp Mihail Ciul şi curatorilor Andor Petru şi Mi-clăuş Teodor, dnei protopop, notarului şl prime ralul comunei.

Vlădicii ardeleni E p i s c o p u l l o a n B o b

VIII.

Renanţând Ia episcopie, sinodal electoral a candidat pe Iacob Aron, p r e p o z i t In Oradea, Igna-ţie Darabant vicar general la B l a j , şi loan Bob protopop la Tjf. Mares. A fost numit şi întărit în 1782. Ioan Bob.

Bob s'a născut In 1739, în Oman (jud. Dsj). A studiat la Cicj şi la Blaj, unde a fost câtva timp profesor. In 1773, episcopul Maior 1-a trimis la Tyrnavia, spre a şi desăvârşi studiile teologice. Mai târziu a ajuns proto pop la Daia şi apoi la Tg. Mureş.

Ca episcop, Bob s'a arătat un b u n părinte. A zidit mai multe biserici pe cheltuiala sa, mai fi

les acolo unde cu greu se putea zidi, ca Ia Cluj, Mţdiaş şi Tg. Mure?. Ei a înfiinţat vicariatele Făgăraşului, Haţegului şi Rodnei (Năsăudului). A luptst foarte mult pentru drepturile naţionale şi politice ale Românilor, înaintând guvernului şi împăratului din Viena memoriul din 1791, întitulat: Subplex libellus Vala-horum.

Bob a creat „capitlul" ce-i poartă numele, în 1 Iulie 1807, compus din 7 preoţi celibi, dar nu călugări şi nici văduvi, care au datoria să ajute pe episcop in conducerea episcopiei. Acest capitlu a dat neamului şi Bisericii noastre un lung şir de oa meni mari ca Simion Crainic,

Timotei Cipariu, Const. Papfalvi, Ion Micu Moldovar, Alex. Grama, Vasile Hossu, Augus'ia Bunea, Victor Smige'ski, Vasile Suciu, Alexandru Nicolescu şi alţii mulţi.

Faima şcolilor din Blaj a crescut foarte mult pe vremea lui Bob, având profesori de seamă ca Samoil Micu Klein, Peiru Maior, Gheorghe Şincal şi alţi mulţi care şi-au câştigat recunoştinţa neamului Întreg şi care sunt socotiţi ca apostolii românismului.

Mult bine a făcut Bob pe vremea marei foamete din 1815 —1818, împrumutând poporul din jurul Blajului cu grâu şi alte bucate.

Când, mai târziu, ţăranii au voit să- i întoarcă episcopului dstoria, episcopul Ic-a iertat-o, iar ţăranii drept mulţumită au ridicat în cinstea lui Bob o preafrumoasă cruce de pcatră pe vârful viilor Blajului şi căreia dela 1848 încoace lumea i a zis ,Crucea lui Iancu".

Bob a sprijinit tipărirea multor cărţi de şcoală şi de slujbă bisericească. Tot cu ajutorul lui, a tipărit şi Samuilă Micu Klein, traducerea cea mai buna ce avem în limba românească până azi, a Sfintei Scripturi, la Blaj în 1795.

Bob a murit la adânci bătrâneţe, la vrâsta de 91 «ni, deplâns de multă lume, dar mai ales de „scumpii săi săraci".

Ioan Lemeni

Urmaşul lui Bob a f o 3 t Ioan Lemeni, de fel din Des mir, de lângă Cuj. A făcut studii Ia Blaj şi la Oradea. A ajuns mai târziu protopop la Oluj, şi canonic la Blaj. Mitropolitul Veniamin Cos-

tachi 1-a chemat la Iaşi, profesor la Seminar, dar n'a mers aco'o, fiind reţinut de Bob la Blaj. A ajuns episcop î n 1832. Ca episcop s'a îngrijit ca fiecare parohie să aibă cel puţin o şcoală primară. Mare orator bisericesc, Lemeni a întors multe suflete Ia calea cea bună. El a mărit catedrala din Blaj, dându-i cele două turnuri mari; a reparat c a B t e l u l mitropolitan.

Mare merit şi-a câştigat Lemeni prin relnoirea mişcării de eliberare naţională pornită de Bob prin „Supplcx libellus Vala-horum". Cerând dieta ardeleană ca în şcolile Blajului să se Introducă limba maghiară ca limbă de predare Lemeni a înaintat dietei protestul formulat de Capitlu, în frunte cu Simion Crainic, spunând că nu în zece ani, cum cere dieta, dar n i c i în vecii vecilor nu va Introduce limba maghiară î n şcolile româneşti.

Ioan Lemeni a prezidat, alăturea de episcopul neunit, marea adunare românească din 1848 de pe Câmpul Libertăţii din Blaj.

A murit Ia Vieca, Ia etatea de 71 ani.

Pr. Ioan Vultur profesor

Unde-i mai cald pe pământ. Până acuma se credea ca cea mai mare căldură pe pământ e tn California (America), în aşa zisa vale a morţii, unde căldura e zilnic de 39 grade Celsius la umbră. Intre timp însă învăţaţii au găsit că cea mai mare căldură este Ia Az'zi în Libia (Africa) unde termometrul arată zilnic la umbră 57 8 grade Oelsios. Mai mare că'dură stabilă decât aceasta încă nu au descoperit învăţaţii pe pământ.

Poate penttti al mea păsat Pan' la vremea de Judeţ

- Când va sta Cristos în jeţ Ca să judece pe toţi Pe cei vii şi pe cel morţi Şl o Doamne, mila Ta De noi nu o depărta Ta ne al jăcut, Tu ne fi iartă-ne ca pe ai tăi jti 7ie Doamne am greşit

Dar Ţie Ţt am şl slujit Pe. alt Dumnezeu nu ştim Pe tine toţi le mărim.

Cukgere de Silvia Comşia M< ©hiţă Mercurian din Spăiac

Uşor u e popii de S lMlON.GOCAN

Badea Gheorghe al Cârcioabei Jţn Broşjeni se trezi în toiul ,ba-^ i r> care oftând şi bolborosând, UuPâ obicei, aprinse focul în vatră Jî P«we 0 a l a d e m ă m â ( i g ă . încet

multă grije-şi deschise ochii: ntaiu p e u n u ] f a p o i p c c cialalt,

! 8 o i ţ a Împrejur, se întinse pre-,nK„şi căscând una mare, se lovi

6 mai multe ori cu palma peste 8 u r*- Apoi se ridică Intr'un cot

şi privi pe fereastră aiară. Ceeace vszu, pe semne, nu-i prea plăcu, căci strâmbă din nas şi se lăsă iară; greoi pe perină. Adevărat, că vremea de-afară, umedă, rece de toamnă, nu era prea ademenitoare, şi ţăranul nostru tocmai se pregătea şă-şi tragă din nou ţolul pe cap, când auzi clopotul dela bisericuţa din deal. Badea Gheorghe sări ca ars.

— Tii, apreşteul ei de treabăI... Popa/ — zise el scărpinându-se ?n cap.

— Da mai taci, omule — îl certă muierea de pe vatră cu ochii umflaţi de atâta suflat în surcelele ude, ce nici cum nu vreau să ardă. — Abia ţi-ai d e s v h i s ochii, şi iată că şi înjuri pe părintele nost. Cc ai iarăş cu el ?

Badea Ghtorghc nu răspunse. Nu-i vorbă, avea el ce avea cu părintele, dar asWzi era altă socoteală. Cu totului alta. Asta nu-i treaba muierilor 1 Nu râsprnse dar, babe.", ci alunecă frumuşel din pat, îşi scotoci de sub laviţă opincile şi începu să se încalţe. Dar nu de aceea-i muierea muiere, ca să se lasê cn una cu două.

— Da spune odată, omule, ce ai într'una cu părintele î Nu i om de treabă, nu-şi face slujba cum trebuit? Ţi-a făcut vre-un rău? Te a păgubit cu ceva î Datut- te- a la lege, când ast'vară vitele noastre i-au mâncat trifoiul din clejeî Nu? Ei vezi, că nul Atunci de ce nu-1 laşi în pace?

Badea Gheorghe nu răspunse nici de astă-dată. Era tare grăbit. . Se îmbrăcă Ia repezeală, ca omul, pe care 1 aşteaptă o treabă mare. Nici nu auzia bine ce-i boscorodea „babk" depe vatră: gândurile lui erau în altă parte Că ce are cu popa? Nici el nu ştie bine. Rău, ce-i drept,.nu i-a lăcut, sfaturi bune, când i a cerut, i-a dat; ba mai în primăvară la împrumutat şi cu nişte bănişori. Nici n'a trăit el rău cu părintele nicicând... Dar odată, mergând Ia t«rg în oraş, s'a întâlnit cu un prietin din tinereţă, cu care că-tănise împreună la Bâlgărad, şi care acum lucra la oraş şi prin el făcu cunoştinţe cu nişte %cio-logariţea dela oraş, cari îşi zi cesu >ţuţulişti". (Ce o mai fi şi aia, Oel de sus ştiel) Aceştia a poi tntre alte ciudăţenii aduseră

vorba şi de preoţi, ba că nu lucră nimica, ba că trăiesc de-a-geaba pe spatele poporului, — ba că-i albă, ba că i brează, — aşa i-a umplut c a p u l bietului Gheorghe al Cârcioabei, încât veaind către casă îl simţea mare cât un ciubăr pe umeri. Mult a trebuit să-l bată vântul de toamnă pe drum spre casă, până ce i-a scos din cap cele auzite în oraş.

Dar nici el nu i le-a putus scoate chiar pe toate. Cele despre popi s'au iurişat intr'un ungher al'cre-erului său şi nici vântul n'a putut străbate până la ele, să i-le svânture de acolo. Le-a adus.a-casS, în sat. Şi dc atunci nu era prilej, fie pela crâşmă, fie la casa satului, ori Ia clacă, ori la vre-un ospăţ, să nu-1 auzi pe badea Gheorghe al Cârcioabei zicând ca ifos:

— „Uşor i e popii! Ce face el toata ziulici» ? NimicaI Iacă citeşte dn carte şi se'ngraşe pe spatele noastre, a celor proşti.

Vorba badii Gheorghe ajonne — se înţelege — şi la urechile preotu'ui, care la început n'a prea

Ü N I R E A g O P O R U L U l

Când femeia se U F . 43

Pe frontul din Răsărit Pe întreg frontul răsăritean au

fost In răptămâna aceasta lupte continue. La Toapse a fost Încercuit un întreg grup de trupe bolşevice. Peste 4 0 0 de poziţii de luptă de ale bolşevicilor au fost cucerite de trupele germane. La Terek au fost respinse toate atacurile duşmanilor. De asemenea an fost respinse atacurile bolşevicilor pe Don şi pe Volga. La Stalingrad a fost niminit un grup de trupe bolşevice. In ruinele oraşului continuă încă luptele. Aviaţia germană a dezlănţuit puternice atacuri de bombardament asupra mai multor oraşe din Rusia şi îndeosebi asupra ţinutului Grozny.

Luptele pe apă In vreme ce pe uscat luptele

au mai încetat puţin, pe mare suut Înverşunate atacurile date de submarinele germane asupra vapoare'or engleze şi americane.

In săptămâna trecută submarinele germane au scufundat 27 vapoare engleze.

Se spune că pierderile pe apă ale Englezilor, in cursul lunii trecute, an fost foarte mari.

Situaţia în Egipt Pc frontul egiptean situaţia

este deocamdată neschimbată. S'au petrecut însă unele fră

mântări înlăuntrul ţării. La Cairo au fost ciocniri sângeroase între populaţie şi soldaţii englezi şi ameibani.

Poliţia egipteană a trebuit să ia măsuri aspre de pază.

Războiul în Pacific

In săptămâna aceasta au fost lupte numeroase şi în apele Oceanului Pacific.

In insulele Solomon, japonezii au adus trupe puternice, pentru a face faţă atacurilor americane.

In Noua Guinee sunt lupte înverşunate pe culmile munţilor Owsn Stanley.

Luptele continuă de altfel în toate insulele din apele acestui Ocean, intre trupele japoneze şi americane.

Biruinţe pe frontul din Răsărit

De pe frontul răsăritean se vesteşte că Germanii au încercuit şi nimicit puternice trupe

băgat o in seamă; dar văzând că stârneşte mereu, aştepta prilejul potrivit, să se răfuiască odată cu omul năbădăios. Ieri, Dumi necă, după sfânta slujbă se dăduse tocmai prilejul pentru asta. Părintele are obiceiul, ca, in dumineci şi sărbători, după sfânta slujbă, să stea de vorbă in uşa bisericii cu poporenii tăi, cari ştiind aceasta, îl aşteaptă afară. Aşa a fost şt ieri. Toţi fruntaşii satului erau în faţa bisericii, când ieşi preotul. Se porni vorba mai întâi despre vreme, ca spoi să treacă la sămănăturile de toamnă, la roadă cucuruzului şi In sfârşit la greutăţile vieţii, cari ajung să fie din ce îo mai apăsătoare.

— Uşor ţi e dumitale — găsi prilejul să-i spună părintelui in faţă badea Gheorghe Cocioabă.

Preotul ridică capu'. Pe buzele oamenilor trecu un zâmbet ciudat.

— Cum aşa? — întrebă el. — Apoi aşa, că greutăţile vieţii,

munca, truda şi oboseala e noastră, a proştilor, — grăi cam stin gherit in faţa mulţimii badea Gheorghe.

— Şi eu? Eu n'am parte de ele, caşi domniavoastră toţi î — întrebă din nou preotul.

— Da. . . cum să zis, — se încercă badea Gheorghe, — vei fi având şi dumniata, dar tot nu ca noi. Că vezi noi ăştia, — ţăranii — noi lucrăm de dimineaţa

până seara târziu, de scoatem limba, până ce dumneata, ca popă, cu cartea'n mână, cu cântările Ia altar, şi banii vin fără multă trudă şi osteneală.

Ghiaţa era spartă. Asvârlite o dată aceste vo-bein faţa satului Întreg, părintele nu le putu face trecute pe lângă ureche, şi zise cu blândeţă:

— Aicuiiâ, bade . Gheorghe; aud că dumneata de-o vreme'n-coace tot spui cu rost şi fără rost, vorbele ce le- am auzit aci dela dumniata. Eu zic că dum niata n'ai dreptate, nici atât cât e negru sub unghie.

— Eu n'am dreptate? — se burzului badea Gheorghe, saltân-du-şi pe umeri şamanul înflotilat. Cum n'am dreptate]?

— Bine, bade Gheorghe — zise praotul privind în jur. Iacă te rog aci, în faţa satului, ca mâine Luni, să vii desdtmincaţă la mine şi să petreci o zi întreagă cu mine, ca să le convingi, care din noi doi spune adevărul: eu ori dumniata ?

— Aşa-i, bravo, bine! —strigară oamenii din toate părţile.

Dar mân'-, bade Gheorghe — întrebă preotul intinzând palma către ţăran, — căci de lucru pe acasă nu prea ai pe vremea asta.

(Va urma)

bolşevice, in apropiere de ora-şul Novorosifck.

La Stalingrad, după lupte crâncene de stradă divizia blindată, a pătruns până la Volga şi-a o-cupât o parte din oraşul de miazănoapte, în care se găsesc uzinele de tractoare Djerjinski. Deasemenea se spune că tiupele germane au pătruns şi în vestita urină (fabrică) de tunuri „Baricada roşie" din Stalingrad.

Situaţia Stalingraduloi devine din ce in ce mai grea.

Englezii părăsesc India

Aşa scriu unele gazete că, a-dică, gnvernul englez ar fi dat poruncă tuturor Englezilor din India să părăsească această ţară, peste care se poate abats furtuna prăpădului şi a revoluţiei. ,

In Madagascar

Sunt lupte grele şi acolo. Trupele franceze luptă cu înverşunare împotriva Englezilor şi se spune că i au şi oprit.

Mai nou se spune că Englezii au ocupat oraşul Amboritsa.

Un an dela căderea Odesei

S'a Împlinit ia 16 Octomvrie, un an, de când oraşul Odesa a tost cucerit de trupele române. După un an de guvernare românească, la 16 Octomvrie s'a deschis la Odesa o mare expoziţie, In care s'a arătat tot ce s'a lucrat, vreme de un an de zile, In Transnistria.

La deschiderea expoziţiei Transnisriei au luat parte membrii guvernului in frânte cu dl Mihai Actonescu.

Jurburările din India

In India sunt In continuu tur-burări şi nemulţumiri. Poliţia engleză are mult de lucru cu răsculaţii indieni, cari pun la cale explozii şi revolte prin fabricile mai mari.

Se spune că foarte mulţi şefi indieni au fost arestaţi. Intre aceştia este şi fiica unui vestit scriitor indian, Rab'ndranath Tagore.

Explozie puternică. La o fabrică de ulei din M;zil, s'a întâmplat, In săptămâna aceasta o groaznică explozie, Ia un cazsn, în care se fierbea ulei. In urma arsuri'or cu ulei fierbinte, au murit în această nenorocire nouă muncitori din fabrică,

- U n aroazmeromor l a B u c t l r ^

Povestea acestor oam e o i ,. tre care unul a coborlt in °' mânt, iar celalalt a luat d N închisorii, este mal vechi, t 1 ,1111 acum 2 0 de ani, B t * S j ucigaşa, Victoria Câ l i n e 8 c n 1 d cunoscut pe Mihail Teodo cu care a trăit atâta ama??' vreme. Intre ei s'a^legat 0 H * goste mare, care a dus W 0 w a lor i n t r ' o căsnicie n e l S

Aşa au trăit, până bine de rând, când Iui Teodorescn d bătrân au început a-i ^ ochu după alte femei. Lucm acesta a tost simţit de VicJ Câlinescu, care şi-a pus î n E y să şi răzbune dragostea batL rită. Şi când vrea femeia, si t, ferească Dumnezeu de războnarti ei, că nu mai scapi nici In gaură de şarpe.

Intr'uoa din sile Victoria Caii-nescu 1-a aşteptat pe Mihail Teodorescn cu un cuţit în mâni, Presimţind că se va Întâmpla ceva rău, Teodorescn i-a luat cuţitul şi s'a culcat | apoi pe o canapea. Înfuriată c'a fost dezarmată, Victoria Câlinescu a ieşit în curte şi s'a întors in casă co un top&r. A aşteptat până ce Teodorescn a adormit şi atunci, fără multe remuşcări, i-a crăpat capul. După această ispravă a părăsit casa, plecând la o nepoată a ei. A fost însă prinşi de poliţie şi acum îşi va ispăşi sin-geroasa ei faptă.

Haz de necaz — Sfoie din păr de câne -

Tovarăşul lătrător al omului este socotit tot mai folositor şi mai preţios, mai ales^In] vremurile de azi, când nimic nu trebui să se arunce sau să se prădeie. Pielea lui bine lucrată este folosită la fabricarea încălţămintei ţ curelelor. Mai nou se spune ci un plugar harnic şi gospodar ŞH tuns cânele şi lâna lui a tors o şi a ţesut o, făcând din ei • ţesătură destul de bnnă şi nică.

Iată dar că şi cânele nu «[»! este atât de nefolositor •nwJ şi pe lâogâ aceea că I» f"Ţ. casa şi turma de răn t t c 4 t??J, sălbătăcioni, el îi mai dâ ?' atât de preţioasă Ia vreme ̂ iarnă, pentru suman şi « e8 n ' f la bătrâneţe piele P^\T°%t şi opinci. — Míresele nu vor mai fi năcăjite, că „ avea ţol de acoperit, ,ţ,| le va face dragul lor o , după ce va tunde c&ntie, vorba aceea:

„U, iu, iu, pe dealul gol Că mireasa n'are ţol, Da i-o face mirele Când o tunde cânele.

43 U N I R E A P O P O R U L U I Pag.' 5

pleacă Ţiganii j scurta i s t o r i e a n e a m u l u i ţ i g ă n e s c

printre hotăriiile luate de gu-t a n \ Mareşalului a fost şi aceea

it * muta pe toţi Ţiganii do pe dprinsul ţării, în provinciile din ^mântui eliberat al Transnistriei. ' plecarea din mijlocul nostru a

c c Stoi neam tuciuriu ne face să ' e gândim la istoria lor, la vre-

când au venit şis'au aşezat Io Europa.

învăţatul român Nicolae Io ga spune că neâmol ţigănesc a ve Dit In Europa, cam pela mijlocul teaculoi al X IMea, odată cu nă-lâlirea Mongolilor. Un învăţat itrein, Wiislok1 crede că ei au (caitla anul 1241, odată cu marea o J v ă l i r e a Mongolilor de sub conducerea lui Batu-Can.

Însemnări multe nu se prea gă-siesc prin cărţi'e bătrâne despre acest neam sărac ş i osândit s ă - ş i poarte sălaşele veşnic dintr'un loc Intr'altul.

Credinţa generală este însă, că Ţiganii sunt d e neam mongol, din aceeaşi viţă c u Tătarii, Hanii, A v a r i i , Ungurii ş i alţii, ş i că sunt 0 rămăşiţă a ultimelor neamuri mongole, care au năvăl t în Europa p e la mijlocul veacului a! XllI-lea.

Poporul român insă nu s'a a -msstecar, deloc c u neamul ţigănesc.

La început Ţiganii au fost robi, pe la casele boiereşti. Erau maţi meşteri fierari ş i potcovari, dar mai ales s'au arătat ca neîn trecuţi meşteri a i arcuşuloi ş i a i viorii. Cântăreţi din patru strune, ei au potolit d e multe ori aleanul şi focul dela inima Românului, co cântecele lor. , *

Mai târziu, pe la 1843, atât In Moldova, cât şi în Muntenia sunt declaraţi liberi. De atunci ş i - a u dos viaţa, trăind cum au putut, o n i i îmbrăţişâud ceva meserii, *lf« c a „sâtrari" dintr'un sat în altul, din mila oamenilor ş i cu

Pag. 6 U N I R E A P O P O R U L U I Í L 4 3

boabe şi dă năvală prin el distru-gându 1 îngrozitor.

Cu toate că cea mai mare parte dintre plugari din aceste regiuni Îşi păzesc recolta de primăvara până toamna, totuşi a apucat îndrăzneală, de nu-i mai e frică nici de oameni nici de câini, ci întră orbeşte prin lanuri. Este îndeajuns unui plugar să-i intre odată sau de două ori un cârd de porci în sămănătcrile sale, şi i-a distrus recolta pe un an întreg. Cu ce să şi mai po-lească bietul om impozitele şi să-şi întreţină familia .

Se poate spune pe uşor că cel puţin un sfert din recolta a-cestor regiuni este distrusă in fiecare an de acest animal periculos.

Faţă de venitul ce-1 are ţara prin vânatul lui, paguba ce-o cauzează agriculturii este înzecit mai mare.

Eu subsemnatul prin acest articol rog pe înaltul Minister al Agriculturii, şi cred că de această părere ar fi cei mai mulţi plugari din regiunile mai sus numite: ca să dea ordin, ca prin orice,mijloace posibile să stârpească complect sau cel puţin să micşoreze numărul acestui animal atât de stricăcios. Dacă mai durează această stare, agricultura din aceste părţi suferă scădere an de an tot mai mare.

Ioan Câmpeanu ţăran plugar din Copşa-Mate

Judeţul Târnava-Mare

DOCTORUL SATELOR

Limbricii — L i m b r i c a r i a —

Eram medic al echipei regale studenţeşti în comuna Năpădeni din jud. Bălţi, unde şi când mi- a fost dat, să aud despre „limbri-carie*. La dispensarul echipei noastre veneau zilnic 60 până la 100 de bolnavi din toate împrejurimile, ba in ziua de Sf. Ion stil vechiu — era în anul 1934 şi oamenii din Năpădeni erau „stilişti". — Au venit 205 bolnavi, şi mai târziu atâţia bolnavi la „bolniţa" noastră, că nu îmi era de ajuns o lungă zi de vară, s ă i pot examina pe toţi Ia lumina zilei, ci făceam examinări şi la lumina lămpii.

Cei mai mulţi dintre bolnavi avea „malarie" adică friguri de baltă şi al doilea rând erau de acei cu „limbricarie" adică sufereau de limbrici. Atâtea medicamente mi-se cereau pentru „limbricarie*, că, într'o bună zi, pe o babă refuzându-o de a-i da medicament de „limbrisarie*, ne-dând crezare babei, că ar avea şi ea limbrici, baba, drept răspuns, mi-a spus; „cum să nu am limbrici, când mi au venit pe gât şi i am prins de coada".

Ia faţa celor spuse de năcăjită bătrână, a trebuit să-mi pui la o parte „enervarea" şi să i dau leacuri, să-i dau ,hapuri" cum zic ei — pentru „limbricarie", să de fapt limbricii, pe lângă multele neplăceri şi năcazuri pe cari le fac trupului, fac şi năsbătia, de a pleca din maţe in sus spre gâtlej, şi s'au văzut şi cazuri când oameni — copii mai ales — a u murit fiind asfixiaţi adică înăduşiţi de câte un limbric, care, plecând dela locul lui, a venit în gură şi apoi a intrat spre plămâni prin laringe adică, prin „mărul lui A dam", şi copilul a murit, înăduşit.

De cc erau mulţi limbrici în Năpădeni şi jur ?

In Năpădeni şi celelalte sate basarabene nu prea erau „nuj-nice", adică nu prea aveau closete, şi chiar atuncea când erau, erau în aşa fel făcute că puii, porcii şi toate animalele de pe lângă casă puteau in buna lor voie, să intre pe pârlea din dos a „nujnicului" şi să Împrăştie totul cât era ograda.

Ce are closelul cu , limbricii?

Limbricii nu se fac din lapte, — cum se crede pe sate —, ci limbricii se fac din ouă de limbrici. Omul, care are limbrici, in maţele sale are şi ouă de limbrici, ouă cari sunt foarte mici, de nu se văd cu ochiul liber.

Neavând omul closet, ouăle de limbrici vor fi împrăştiate cât îi curtea, pe pământ, iară mai apoi copiii, cari au obiceiul de a mânca pământ, ori chiar şi omul mare dacă mânâncâ poame căzute într'o grădină unde ai casei merg „pentru ei" după paie, vor înghiţi ouăle de limbrici, date afară de cel al casei sau din vecini, care are limbrici. Se înţelege aşadar că limbricii nu se fac din aceea că copiii mănâncă prea mult lapte, ci pentrucă mănâncă pământ cu ouă de limbrici. Este adevărat că intre vârsta de 2—10 ani au mai ales limbrici copiii şi la această vârstă mănâncă lapte, dară laptele cel mult ajută la creşterea limbricilor în maţele copiilor,nu că limbricii s'ar face din lapte.

(Va urma). Dr. Ioan Frăţtlă

A V I Z S'a p rerdut o dantură, partea

de sus, la Blaj, în ziua de 28 Septemvrie. Acela care o va afla este rugat »'o predea diui Ehrman Gheorghe, în Valea-Lungă Nr. 234, primind o recompensă bună.

1 1 0 8 ( 2 - 2 )

C ă r ţ i n o n ă Păr. Ioan Vultur profesor: Bise

rica şi progresul intelectual. Blaj, 1942. ltpograjta „Lamina", Mlron Roţu. 48 pagini de mărimea 14110 cm, preţul 30 Lei

Colaboratorul noatru, profesorul şi preotul Ioan Vultur dela B l s j , arată Intr'această broşură, cât a luptat biserica noastră pentru cultură şi anume că ea a Întemeiat nu numai învăţământul popular şi secundar, cl şi iuvăţămâotul superior. Mai mult, tot biserica a fondat şi învăţământul pentru femei. Aşadară biserica noastră este întemeietoarea tuturor felurilor de şcoli.

Pe cei mai mari educatori, adecă îndrumători ai învăţământului, tot biserica i-a dat, aşa cum tot ea ne-a dat şi pe cei mai mari savanţi sau oameni învăţaţi şi gânditori. Tot această maică benă a noastră a format şi o mulţime de literaţi mari şi artişti şt a creiat şi popnlarizat teologia, dar thiar şi mulţi dintre marii savanţi de astăzi sunt catolic!. Aşadară e o adevărată fală şi mândrie a fi fiul acestei biserici.

Deşi e scrisă pentru cărturari mai ales , o pot insă citi şi ţăranii, că o vor înţelege.

Poşta gazetei Preot Fallcea, Hărseni. Articolul despre

care întrebaţi, se va publica pe rând. Au fost aitele multe înainte. Are fi un cusur: £ prea lung şi nu încape decât in 3 - 4 numeri, sau în şi mai mulţi.

C o n c u r s

Mitropolia Română Unită din Blaj, în vederea jubileului de 250 ani dela naşterea Episcopului Inocenţiu Micu Klein, publică un concurs literar, de 10.000 Lei, pentru cea mai reuşită baladă sau poem, care să glorifice personalitatea marelui arhiereu, luptător şi martir naţional.

Lucrările sub motto se vor înainta, până la data de 15 Noemvrie 1942, Mitropoliei Române Unite din Blaj.

Operele premiate vor servi ca text compoziţiilor muzicale, pentru care se va publica un concurs aparte. (1-2;

Concurs Mitropolia Română Unită din Blai,

comemorând 50 aDi dela moartea Mitropolitului Ioan Vane< a, publică concurs pgntru sedactarea unei lucrări monografice de popularizare, privind viaţa şi activitatea marelui arhiereu.

Extensiunea lucrării va fi de cea

atm 64 pagini de tipar, f 0 r m, mic. Lucrarea cea r r s a i reuşit-

premiată cu 10.000 Lei R- V a ' I cu cheltuiala Sf. Mitropolii t l p ă r i t * tându-se drepturile autorui'u/6^-

Manuscrisele sub m 0 t t 0 mele autorului în pli c , 8 e ' inta până la 1 Martie' 1943°yna" poliei Române Unite din B l a i 0 ' ( 1 - 2 )

Mitropolia Română Unită de aik Iulia şi Făgăraş, cu sediul î n j j ' aduce la cunoştinţă publică căn minecă, ia 1 Noemvrie va comemor 50 de ani dela moartea Mitropolit,, lui Dr. Ioan Vancea de Butea!" printr'o Liturghie arhierească «o lemnă împreunată cu parastas u festival şi punerea a două coroane pe mormântul marelui arhiereu La aceste serbări comemorative credem că vor participa cât mai mul i f08ti bursieri, bursiere şi foşti elevi, cari au beneficiat de internatele zidite de neuitatul filantrop.

( 1 - 2 ) _ ^

M e n a j e r ă D O A M N Ă VĂDUVĂ, etate

30 ani, caută serviciu de menV jeră la o persoană singură.AdresJ la aiar. sio (i j)

Dela Oficiul parohial Român/Unit Zăbrani — jud. Arad

Nr. 97 -1942

C o n c u r s l a p o s t u l de cantor Prin prezenta se deschide concurs

pentru ocuparea postului de cantor la Biserica rom. unită din Zăbrani, jud. Arad, pe ziua de 1 Noemvrie 1942.

Venitele cantorale sunt: 0) 8 jug. pământ arabil, b) Caia

cantorală, constatatoare din: 2 ci' mere, 1 bucătărie, 1 cameră de alif mente, grajd pentru vite. şopron şi cocină, l) stolele îndatorate.

Doritorii de a ocupa postul « cantor se vor prezenta în una «n Dumineci, pentru a-şi arăta ştiinţ» în cele cantorale, aducând cu sine următoarele acte:

1) Diploma de cantor. . 2) Certificat de moralitate

preotul respectiv. Vor fi preferaţi ceice cunosc me

lodiile bisericeşti bănăţene, i u ( l - i ) P r e o t A l b u Vasile

Cercul de Recrutare Târn ava Mică Se aduce la cunojtiinţa tuturor tinerilor reformaţi, scutiţi şi dis

pensaţi medical cari aparţin Cercului de Recrutare Târnava Mică ş»« ' fac parte din contigentul 1944 inclusiv, că vor fi revizuiţi de Cotfi»-Medicală la reşedinţa Cercului de Recrutare Târnava Mică în Blaj « n

urmează a se prezenta după cum urmează : In ziua de 1 Noemb. 1 9 4 2 = conting. 1914, 1915 şi 1916 » » » 2 „ = „ 1917, 1918, 1919 ş» l 9 2 0 ' » » » 3 » • = „ 1921, 1922, 1923 şi 1924-» - » 4 . = 1925, 1926, 1927 şi » - » 5 n „ = „ 1929, 1930, 1931 «i 193* » ' •• - 6 - . = . 1933, 1934, 1935 şi ^ » » - 7 - , . = , 1937, 1938, 1939 şt 19«' - V • 8 ' • . - = . 1941, 1942, 1943 Ş1 f 4 >

La prezentare vor aduce toate actele militare ce poseda v } boalei de care sufere VieC

T i p o g r a f i a S e m i n a r u l u i . S i a j

stabilirea identităţii şi diagnosticului hrană pentru 2—3..zile.

Pentru conformitate, Şeful Bir. 2 Organizare Mobilizare

Lt. Colonel P. MAIOR M A N E A R .