Agricultura Judetului Arges Si Probleme de Protectia Mediului

1

CUPRINS

INTRODUCERE.............................................................................................................2

CAPITOLUL I POTENŢIALUL AGRICOL AL JUDEŢULUI

ARGES................................................................................................................................5

1.1. Prezentarea judeţului Argeş şi a potenţialului agricol local..................5

1.2. Tipuri de soluri şi utilizarea lor în cadrul activităţiilor agricole.........12

1.3. Situaţia exploataţiilor agricole în România şi la nivelul judeţului

Argeş..................................................................................................................................15

CAPITOLUL II INFLUENŢA AGRICULTURII JUDEŢULUI ARGEŞ

ASUPRA MEDIULUI................................................................................................ 25

2.1. Analiza impactului de mediu, a dezvoltării durabile în exploataţiile

agricole.............................................................................................................................25

2.2. Poluarea mediului ca urmare a activităţilor agricole.............................30

2.3. Măsuri de combatere şi evitare a deteriorării factorilor de mediu şi a

solului din exploataţile agricole............................................................................37

CAPITOLUL III STUDIU DE CAZ – INFLUENŢA LUCRĂRILOR

AGRICOLE ASUPRA MEDIULUI – COM. CĂLDĂRARU......................42

3.1. Prezentarea condiţiilor de mediu în care se desfăşoară agricultura în

Com Căldăraru – judeţul Argeş..............................................................................42

3.2. Cunoaşterea caracteristicilor şi a capacităţilor agroproductive ale

solului - desfăşurarea activităţii agricole durabile şi fără poluare asupra

mediului............................................................................................................................49

2

3.3.Determinarea influenţei unor sisteme minime de lucrări asupra

protecţiei solurilor împotriva eroziunii şi evoluţia proprietăţiilor fizico-

chimice ale acestora.....................................................................................................53

CONCLUZII..................................................................................................................60

BIBLIOGRAFIE...........................................................................................................64

3

INTRODUCERE

Lucrarea de faţă se doreşte a fi un răspuns la problemele esenţiale cu

care se confruntă agricultura românească şi în speţă cea argeşeană, probleme

ca poluarea şi implicaţiile pe care aceasta o poate avea asupra activităţilor

agricole considerate a fi catastrofale pentru viitorul alimentaţiei omenirii dacă

nu se vor lua măsurile cuvenite. Printre multe alte consecinţe negative,

eroziunea solului a dus la concluzia că ar trebui în opinia mea să impună un

efort susţinut atât uman cât şi financiar, pentru a micşora acest proces dinamic

de distrugere a solului şi deci a consecinţelor catastrofale asupra exploataţiilor

agricole.

Soluţia unei asemenea probleme derivă din studiul reliefului, al

hidrografiei şi al hidrologiei, al litologiei şi pedologiei, al condiţiilor climatice

cu tot cu precipitaţii alături de studiul folosinţelor şi al vegetaţiei care conduc

la o analiză şi la o justă apreciere a stării de eroziune a unui bazin hidrografic.

Consecinţele eroziunii solului în bazinul hidrografic Argeş, a putut sintetiza în

procentul ridicat de colmatare a lacurilor de acumulare, efectele economice

deosebit de dăunătoare, reducerea fertilităţii solurilor prin modificarea

proprietăţilor fizice, hidrofizice şi chimice şi implicit a producţiei culturilor

agricole.

Pentru monitorizarea acestei probleme, se impun întreprinderea de

cercetări în bazinul hidrografic superior al râului Argeş pentru determinarea

suprafeţelor afectate de eroziune şi încadrarea acestora în clase de eroziune.

De asemenea, specialiştii în geomorfologia şi orografia terenului sunt

îndreptăţiţi pentru a răspunde acestei probleme majore, să efectueze studii sau

să reactualizeze cu privire la descrierea reliefului, cu evidenţierea tuturor

elementelor care duc la repartiţia geografică a solurilor şi proiectarea în

consecinţă a unor lucrări hidroameliorative sau de combatere a eroziunii care

să aibă la bază un serios studiu geomorfologic.

4

Astfel, s-a acordat o atenţie mare pantelor, arătându-se că în afara

înclinării lor, este la fel de importantă, expoziţia, aspectul uniform sau variat,

gradul de fragmentare, gradul de eroziune ale acesteia. Studiile ar permite

aprecieri cu privire la potenţialul eroziv al teritoriului, al regimului

inundaţiilor, a suprafeţelor afectate, a potenţialului hidro-energetic al

cursurilor de apă şi a posibilităţilor de amenajare a unor lacuri de acumulare.

În această direcţie s-a considerat că bazinul hidrografic al râului Argeş,

ocupă un loc important în cadrul întregului sistem hidrografic naţional, atât în

ceea ce priveşte suprafaţa sa, cât mai ales din punct de vedere al activităţilor

agricole şi industriale efectuate de către agenţii economici, care sunt

principalii beneficiari şi concurenţi pentru apa ce provine din râurile

componente.

În sprijinul completării acestei cercetării nu trebuie trecute cu vederea

nici studiile litologice şi pedologice folosite în scopul stabilirii favorabilităţii

terenurilor agricole din această zonă, a structurii culturilor, a tehnologiilor de

cultivare cât şi în proiectarea şi exploatarea tuturor genurilor de lucrări.

De asemenea, studiul profilelor de sol ar permite sesizarea schimbărilor

survenite în învelişul de sol în raport cu cele ale condiţiilor de mediu. Gradul

de eroziune se mai poate aprecia şi după partea de sol care a rămas după

îndepărtarea prin eroziune a unor orizonturi sau a unor părţi din orizonturile

solului.

Toate aceste măsuri pot duce la o agricultură cu rezultate optime,

susţinută şi de studiile unor ştiinţe cu care aceasta intereferză cum ar fi

cunoştiinţele specialiştilor din domeniu meteorologic. Prin documentări

realizate din extragerile publicaţiilor instituţiilor meteorologice din teritoriul

studiat, se poate determina datele climatice necesare referitoare la:

• precipitaţii;

• temperatura medie anuală;

5

• temperatura medie a lunii celei mai calde şi a celei mai reci,

amplitudinea termică anuală, temperatura maximă şi cea minimă

absolută înregistrată în ultimii (cel puţin 30) ani. Se studiază data

mijlocie şi timpurie a apariţiei şi dispariţiei îngheţului;

• vânturi.

Studiul precipitaţiilor permite analiza cantităţii medie anuală a

precipitaţiilor, cantităţile maxime şi minime ce pot cădea în decursul unui an,

regimul ploilor, în principal al celor torenţiale care pot produce scurgeri şi

eroziune. De asemenea, se mai pot studia şi regimul vânturilor, tăria şi

frecvenţa lor.

Studiul folosinţelor şi al vegetaţiei poate evidenţia principalele asociaţii

vegetale care caracterizează bazinul cercetat. Astfel se poate stabili cât mai

corect legătura dintre vegetaţie şi modul în care ea protejează sau nu solul

pentru eroziune. Vegetaţia influenţează şi ea prin diminuarea eroziunii ce se

manifestă prin interceptarea picăturilor de ploaie, acestea ne mai căzând direct

pe sol decât într-o anumită proporţie în funcţie de specificul culturii,

contribuind în felul acesta la reducerea energiei cinetice a picăturilor prin

micşorarea vitezei de scurgere a apei, fixarea solului de către sistemul

radicular şi îmbunătăţirea infiltrării apei în sol.

Aceste studii sunt deosebit de importante pentru realizarea unei

agriculturi optime din punct de vedere al productivităţii obţinute dar şi sub

aspectul protecţiei mediului înconjurător pe care suntem datori să-l conservăm

şi să-l înbunătăţim continuu pentru ca viaţa noastră să continue într-un

mediu curat şi sănătos.

6

CAPITOLUL I POTENŢIALUL AGRICOL AL JUDEŢULUI ARGES

1.1. Prezentarea judeţului Argeş şi a potenţialului agricol local

A. Scurtă prezentare a judeţului Argeş – date geografice

Judeţul Argeş este situat în partea central-sudică a ţării, fiind delimitat

la Sud de paralela de 44°22’ latitudine nordică şi la Nord de cea de 45°36’

latitudine nordică, la Vest de meridianul de 24°26’ longitudine estică, iar la

Est de cel de 25°19’ longitudine estică. Suprafaţa judeţului este de 682 631

ha.1 În partea nordică, limita judeţului urmăreşte crestele înalte ale munţilor

Făgăraş, traversează munţii Piatra Craiului şi culoarul Rucăr – Bran ce

desparte judeţul Argeş de judeţele Sibiu şi Braşov.

La Est limita cu judeţul Dâmboviţa este mult mai lungă, traversând

munţii Leaota, Subcarpaţii Getici, piemontul Cândeşti şi câmpia Găvanu

Burdea. Limita sudică dinspre judeţul Teleorman taie câmpia Găvanu Burdea.

La Sud-Vest, judeţul Argeş se învecinează cu judeţul Olt, străbătând câmpia

Română şi piemontul Cotmenei, traversând văile din bazinul superior al râului

Vedea. Limita vestică, dinspre judeţul Vâlcea, traversează valea râului

Topolog.Relieful judeţului Argeş este proporţionat repartizat, coborând în

trepte de la Nord la Sud, din crestele Munţilor Făgăraş (2500m alt.) şi până în

Câmpia Română (160 m alt.) Astfel, treapta înaltă a reliefului este constituită

din culmile munţilor Făgăraş, Iezer-Păpuşa, Piatra Craiului şi Leaota. Culmea

principală, cu orientare Est-Vest, se desfăşoară pe o lungime de 70 Km, între

valea Dâmboviţei şi valea Oltului. Înălţimile ameţitoare (Vf. Negoiu 2535m),

pantele repezi, circurile şi căldările glaciare (18 lacuri glaciare), conferă un

farmec şi o strălucire aparte, zonei alpine. Din această culme principală se

desprind către Sud, culmi secundare cu altitudini din ce în ce mai mici,

constituind treapta joasă a Munţilor Făgăraş.

1 Raport al Agenţiei de Protecţia a Mediului Argeş, 2008.

7

Culmile sudice puternic ramificate au aspectul unor măguri împădurite

până aproape de vârf, punând în evidenţă asimetria caracteristică munţilor

Făgăraş. Zona centrală a judeţului este ocupată de dealuri subcarpatice faţă de

care munţii se înalţă abrupt la Nord, iar la Sud dealurile scad în înălţime,

pierzându-se treptat în câmpie. Dealurile înalte subcarpatice, sunt acoperite de

păduri de foioase, domină spre Sud un relief larg vălurit, cu spinări netede şi

văi largi. Piemontul Getic reprezintă a treia treaptă morfologică a reliefului

judeţului Argeş, a cărui limită cu subcarpaţii este marcată de şirul

depresiunilor intracolinare spre care se termină prin creste. Pe teritoriul

judeţului Argeş se află parţial piemonturile Cândeşti şi Cotmeana şi în

totalitate piemontul Argeşului (dealurile Argeşului).

Câmpia Română constituie treapta cea mai coborâtă a reliefului

judeţului Argeş, având două subunităţi: Câmpia Înaltă a Piteştilor (în

totalitate) şi Câmpia Găvanu-Burdea (parţial). Prima subunitate are un

caracter piemontan având altitudinea cea mai ridicată din toată Câmpia

Română. Cealaltă subunitate este mult mai netedă şi este străbătută de văi

largi şi puţin adânci.

B. Geologie – Hidrologie

Toate aceste forme de relief variate cuprind toate unităţile geologice

carpato-transdanubiene, alcătuite din straturi diferite ca natură şi vârstă şi cu o

arhitectură deosebită faţă de unităţile înconjurătoare. Partea nordică a

judeţului este ocupată de zonele muntoase cristaline cu excepţia zonei Nord-

Est alcătuită din formaţiuni jurasice (calcare, dolomite) şi cretacice (calcare,

conglomerate, gresii). În subcarpaţi apar formaţiuni terţiare (calcare,

conglomerate, gresii, marne, nisipuri, pietrişuri). În Piemontul Getic şi

Câmpia Română, apar formaţiuni levantine şi mai ales cuaternare-pleistocene

pe interfluvii (pietrişuri de Cândeşti) şi holocene în lungul văilor şi în câmpie

(pietrişuri, loess).

8

Clima – prin dispunerea în trepte a reliefului conduce la apariţia

următoarelor tipuri de climă: climatul de munte, climatul de deal, climatul de

câmpie.

Climatul de munte se caracterizează prin temperaturi scăzute (media

multianuală 00 C), precipitaţii bogate (1200-1400 mml) şi vanturi puternice ce

bat tot timpul anului cu predominanţă din Nord-Vest şi Est. Zonalitatea pe

verticală impune separarea în două subtipuri: subtipul climatului alpin, la

peste 1900m, şi subtipul climatului munţilor mijlocii.

Climatul de deal este influenţat de poziţia de mijloc în cadrul reliefului

judeţului, caracterizându-se prin temperaturi medii anuale mai ridicate (70-

100 mml) şi precipitaţii mai scăzute decât în zona montană (700-1000 mml).

Climatul de câmpie se caracterizează prin temperaturi ridicate şi

precipitaţii reduse, mai ales în ultimii ani când fenomenul de secetă tinde să

se acutizeze, influenţând vital buna dezvoltare a culturilor agricole.

Hidrografia – apele curgătoare de pe teritoriul judeţului Argeş, aparţin

bazinelor hidrografice Argeş, Vedea şi Olt, lungimea totală a principalelor

cursuri de apă fiind de circa 1000 km, la care se adaugă încă 1500 km ape

secundare. Judeţul Argeş, face parte din bazinul hidrografic Argeş-Vedea,

pentru care resursele de apă sunt:Tabelul 1.1.

Resursele de apă disponibile în bazinele hidrografice Argeş - Vedeaa) Bazinul hidrografic Argeş

Resursa Resurse teoretice (mil mc) Resurse utilizabile (mil mc)Ape de suprafaţă 1960 1672,654Ape subterane 696 600Sursa: Administraţia Fondului de Mediu

Tabelul 1.2. b) Bazinul hidrografic Vedea

Resursa Resurse teoretice (mil mc) Resurse utilizabile (mil mc)Ape de suprafaţă 363 40,5Ape subterane 172 150Sursa: Administraţia Fondului de Mediu

Cel mai mare colector este râul Argeş care preia apele din partea de

Nord şi Nord-Vest a judeţului pe care îl străbate pe direcţia Nord-Vest – Sud-

9

Est, pe o lungime de 140 km. Principalii afluenţi ai râului Argeş sunt: râul

Doamnei (110km), râul Vâlsan (84 km), râul Dâmboviţa (se varsă în Argeş la

Budeşti judeţul Ilfov). Din suprafaţa totala a bazinului (2579 km2), circa o

treime (650 km2) se afla în limitele judeţului Argeş. O caracteristică a râului

Argeş în judeţ, este dată de numeroasele lacuri de acumulare cum sunt:

Vidraru, Cerbureni, Curtea de Argeş, Zigoneni, Vâlcele, Budeasa, Bascov,

Prundu, Goleşti. Pe afluenţi lacurile de acumulare sunt: Râuşor (Râul

Târgului), Pecineagu (Râul Dâmboviţa), Mărăcineni (Râul Doamnei), Baciu

(Râul Doamnei), Vâlsan.

Lacurile naturale glaciare sunt cantonate mai ales în Munţii Făgăraş,

unde glaciaţiunea a avut o mare extindere în pleistocenul superior. Dintre cele

18 lacuri glaciare dispuse pe versantul sudic, în judeţul Argeş, 12 sunt ocrotite

în conformitate cu Legea 5/2000. În partea de Nord-Vest a judeţului se află

cursul superior al râului Topolog, afluent al Oltului, cu obârşia în căldările

glaciare de sub Negoiu. Partea de Sud a judeţului este drenată de sistemul

hidrografic al râului Vedea (15 km), cu obârşia în Podişul Cotmenei, care are

o serie de afluenţi ce-şi adună apele din zona de podiş (Râurile Vediţa şi

Cotmeana) sau care izvorăsc din Câmpia piemontană a Vedei ( Burdea, Valea

Câinelui, Teleormanul). În judeţul Argeş, apele freatice se găsesc în general la

mari adâncimi (peste 100m), datorită atât ponderii reliefului, cât şi structurii

sale. În partea de Nord-Vest a bazinului hidrografic Argeş, în podişul

Cotmeana şi Vedea, ca şi la Sud de Piteşti, se remarcă o lipsă de straturi

acvifere permanente şi de debite permanente, alimentările cu apă putându-se

face local din puţuri săpate la adâncimi de 50-200 m, cu debite reduse ce

variază intre 0.5-1.0 l/s. În lunca Argeşului ca şi în luncile râurilor din sud,

apa freatică se găseşte la 10-20 m adâncime.

10

C. Relieful şi vegetaţia

Datorită varietăţii formelor de relief, există o evidentă zonalitate pe

verticală a vegetaţiei sălbatice şi chiar a plantelor cultivate. Astfel de la Nord

la Sud se disting următoarele etaje de vegetaţie: etajul alpin, etajul pădurilor

de răşinoase, etajul pădurilor de foioase, etajul de stepă. De subliniat este

faptul că circa 40% din suprafaţa judeţului este acoperită cu păduri situate în

principal în zona de deal şi de munte. Acestea conţin circa 60 specii de arbori,

38 specii arbustive, 286 specii erbacee şi subarbustive (dintre aceste sunt

ocrotite 120 specii). Astfel, de exemplu, din cele 16 specii de plante cărora li

s-a atribuit, prin lege, calitatea de monument al naturii2, 9 vegetează în Piatra

Craiului: floarea de colţ (Leontopodium alpinum), sângele voinicului

(Nigritella rubra), smirdarul (Rhododrendon kotschyi), bulbucii de munte

(Trolius europaeus), iedera albă (Daphne blagayata), tulchina (Daphne

cneorum), tisa (Taxus baccata), ghintura galbenă (Gentiana lutea), garofiţa

Pietrei Craiului (Dianthus calizonius). Fauna este tot atât de bogată şi variată,

în concordanţă cu condiţiile oferite de cadrul natural. Fauna terestră este bine

reprezentată prin circa 71 specii de vertebrate şi numeroase specii de

nevertebrate (27 specii ocrotite). Fauna acvatică este întâlnită atât în apele

curgătoare cât şi în lacuri, unde există aproximativ 34 specii de peşti. Dintre

aceştia aspretele (Romanichthys valsanicola), este declarat monument al

naturii prin Ordinul nr.90/1998 şi se află cantonat pe cursul mijlociu al Râului

Vâlsan.

În judeţul Argeş există însemnate bogăţii naturale. Singura sursă de

materii prime regenerabile o constituie lemnul provenit din păduri, unde

volumul mediu de masă lemnoasă la hectar este de 217 mc, iar creşterea

medie anuală este de 5.6 mc la hectar.

Resursele energetice (cărbuni, petrol), au o bună reprezentare în judeţul

Argeş. Astfel cărbunele se exploatează în zona Câmpulung de Muscel, iar

2 Decretul nr.237/1950 al Consiliului de Miniştrii.

11

petrolul în zonele Poiana Lacului, Merişani-Vâlcele, Strâmbeni, Bădeşti.

Resursele de calcar sunt exploatate la Mateiaş şi Albeşti de Muscel, gipsul la

Boteni.Tabelul 1.3.

Principalele resurse naturale ale judeţului Argeş

Denumire resurse Cantitate (tone)Cărbune 400 000 Gips 3000 Calcar ornamental 2000 Calcar industrial 400 000 Argilă 200 000 Nisip + Pietriş 100 000 mcTufuri 30 000 Ape minerale balneo terapeutice 300 mc/ziŢiţei 30 000 Gaze 2 000 000 mcSursa: Planul Judeţean Argeş, 2008 - 2013

Balastierele pentru pietrişuri şi nisipuri se află în lungul tuturor râurilor,

în cele mai multe cazuri se fac exploatări în zona de luncă prin scoaterea

temporară din circuitul agricol a unor suprafeţe mici.

Judeţul Argeş dispune şi de resurse de ape minerale şi termale în

cantităţi mici. Cele mai cunoscute sunt la Brădet, pe râul Vâlsan, cu debitul de

1.2 l/s şi cu o temperatură de 1400 C şi la Bughea de Sus cu un debit de 1.1 l/s

şi o temperatură de 1500 C. În compoziţia acestor ape se găsesc fier şi sulf. În

comuna Bârla prin foraj de adâncime s-a captat un izvor termal cu un debit de

1.3 l/s şi o temperatură de 7600 C. În compoziţia apei se găsesc iod (1%),

fosfor (2%), sulf (92%).

Prin urmare, este necesar ca agricultura să-şi ridice competitivitatea

pentru a face faţă unei concurenţe dure. După cum a fost sesizat, o influenţă

hotărâtoare asupra actualei situaţii din agricultură o are şi lipsa unei strategii

şi a unei legislaţii coerente în domeniu.

Astfel, fragmentarea excesivă a proprietăţii în agricultură însoţită de

gradul redus de asociere, au condus la apariţia unei dualităţi, reprezentată pe

12

de o parte de numărul mare al exploataţiilor de subzistenţă şi semi-

subzistenţă, iar pe de altă parte de numărul redus al exploataţiilor comerciale,

integral intrate pe piaţă. În perioada următoare, România şi-a propus atingerea

următoarelor obiective3:

- dezvoltarea unui sector agricol competitiv, bazat pe cunoaştere şi

iniţiativă privată;

- reducerea dimensiunii populaţiei ocupate în agricultură, corelată cu

crearea de exploataţii economice viabile, prin eforturi de reducere a gradului

înalt de fragmentare a suprafeţei agricole şi a numărului de ferme de mici

dimensiuni;

- menţinerea calităţii şi a diversităţii spaţiului rural şi forestier în

vederea obţinerii unui echilibru între activităţile umane şi conservarea

resurselor naturale.

În ceea ce priveşte modernizarea exploataţiilor agricole, în perioada

următoare până în 2013, România urmăreşte în primul rând creşterea

competitivităţii sectorului agricol şi silvic şi aceasta are ca obiectiv general

creşterea competitivităţii sectorului agricol printr-o utilizare mai bună a

resurselor umane şi a factorilor de producţie şi îndeplinirea standardelor

naţionale şi a standardelor comunitare, conform Măsurii 121 din Programul

Naţional de Dezvoltare Rurală.

Agricultura durabilă în ţara noastră trebuie percepută prioritar ca

mijloc de asigurare a cererii de alimente sănătoase şi de calitate superioară.

Obiectivele dezvoltării agriculturii durabile trebuie armonizate cu dezvoltarea

de ansamblu a spaţiului rural. Formarea unor structuri agricole eficiente şi

crearea cadrului necesar competitivităţii economiei exploataţiilor sunt

obiective ale procesului de reformă agricolă în România.

3 Potrivit Strategiei Politicii Agricole Comune

13

1.2. Tipuri de soluri şi utilizarea lor în cadrul activităţiilor agricole

În România solul este tot atât de important ca şi resursa de apă. Solul,

prin poziţia, natura şi rolul său, este un component al biosferei şi produs al

interacţiunii dintre mediul biotic şi abiotic, reprezentând un organism viu, în

care se desfăşoară o viaţă intensă şi în care s-a stabilit un anumit echilibru

ecologic. Solurile determină producţia agricolă şi starea pădurilor,

condiţionează învelişul vegetal ca şi calitatea apei, în special a râurilor,

lacurilor şi a apelor subterane, reglează scurgerea lichidă şi solidă în bazinele

hidrografice şi acţionează ca o geomembrană pentru diminuarea poluării

aerului şi a apei prin reţinerea, reciclarea şi neutralizarea poluanţilor, cum

sunt substanţele chimice folosite în agricultură, deşeurile şi rezidurile

organice şi alte substanţe chimice.

Solurile, prin proprietăţile lor, au rolul de a întreţine şi a dezvolta viaţa,

de a se regenera, filtrează poluanţii, îi absorb şi îi transformă. Formarea

solurilor reprezintă un proces complex, după cum complexe sunt constituţia şi

funcţiile lor, şi reflectă efectul factorilor pedogenetici, atât naturali cât şi

antropici. Repartiţia solurilor variază de la o ţară la alta în funcţie de relief,

climă şi, nu în ultimul rând, de activităţile biologice.

Cele mai fertile soluri sunt cernoziomurile din Câmpia Română,

Câmpia de Vest, Podişul Moldovei, Câmpia Transilvaniei, Dobrogea şi alte

zone (26,7% din învelişul de sol).

Din suprafaţa totală a ţării de 238 391 km2, 61,71% reprezintă suprafaţa

agricolă, 28,44% pădurile, 9,81% apele şi alte suprafeţe. În judeţul Argeş, din

suprafaţa totală de 6826,31 Km2 suprafaţa agricolă reprezintă aproape 50%

adică 3449,54 Km2, celelalte utilizări fiind reprezentate de păduri şi terenuri

cu vegetaţie forestieră 2899,47, ape şi bălţi 93,54, alte suprafeţe 383,76 Km2.

14

Cercetările pedologice au pus în evidenţă existenţa pe teritoriul

judeţului Argeş a unei mari varietăţi de soluri, începând de la solurile

pajiştilor alpine până la cele slab dezvoltate şi de luncă. Tabelul 1.4.

Împărţirea teritoriului judeţului Argeş pe principalele utilizăriSuprafaţa totală în Km2 6826,31a. suprafaţa agricolă 3449,54b.păduri şi terenuri cu vegetaţie forestieră 2899,47c. ape şi bălţi 93,54d.alte suprafeţe 383,76Sursa: Breviarul statistic judetean Argeş, 2008

În partea nordică a judeţului Argeş, au o largă răspândire solurile

montane, acestea fiind: soluri brun acide, soluri brune-podzolice feriiluviale,

regosoluri, rendzine.

A doua categorie de soluri o constituie cele din etajul pădurilor de

răşinoase şi de amestec, care sunt: soluri brun acide montane de pădure cu

diferite grade de podzolire şi soluri podzolice montane.

Dealurile piemontane şi subcarpatice ale Argeşului reprezintă domeniul

de dezvoltare a solurilor silvestre, podzolice brune şi brune-gălbui, iar

podişurile piemontane Cotmeana şi Cândeşti au soluri podzolice pseudogleice

şi brune-gălbui, cu aciditate ridicată.

În Sud, inclusiv în câmpie, apar soluri pseudogleizate, iar în lungul

văilor apar soluri brun roşcate, şi brun-roşcate podzolice, specifice unui

climat mai cald.

Se poate spune că solurile judeţului Argeş, s-au formate în condiţii

variate de climă, relief, şi sunt afectate cu intensitate diferită de anumiţi

factori limitativi cum ar fi:

- permeabilitate şi porozitate scăzute;

- sunt compactate, fenomenul având intensitate variată de la redusă

până la foarte mare;

15

- capacitate mare de reţinere şi mică de redare a apei plantelor

cultivate;

- infiltraţia apei este lentă, solul ajunge repede la saturaţia maximă în

strat, iar surplusul de apă bălteşte;

- la umezire devin plastice şi aderente, iar în stare uscată crapă;

- se încălzesc greu, de unde şi denumirea practică de ,”soluri reci”;

- sunt profund afectate de eroziunea de suprafaţă şi în adâncime, ca

drept consecinţă a unor acţiuni, precum distrugerea şi îndepărtarea solului de

către apele în mişcare, alunecări, prăbuşiri, ş.a.

- sunt afectate de alunecările de teren, active şi/sau stabilizate;

- aciditatea, ca factor singular sau asociată cu alţi factori limitativi,

afectează o importantă suprafaţă a solurilor argiloiluviale, cambisoluri cu

excepţia celor brune eumezobazice , umbrisoluri , vertisoluri , ş.a.

În judeţul Argeş se întâlnesc toate formele de relief, această diversitate

a formelor de relief face ca şi potenţialul de fertilitate al solurilor să fie

extrem de diferit. Din datele şi informaţiile pedologice şi agrochimice la nivel

de teritoriu administrativ şi total judeţ, se evidenţiază situaţia fondului funciar

conform datelor tabelul 1.5.Tabelul 1.5.

Situaţia fondului funciar agricol pe folosinţe

Specificaţii Suprafaţa pe categorii de folosinţăArabil Păşuni Fâneţe Vii Livezi Agricol

ha 171660 103158 45807 1265 22998 344944% 49,76 20,00 3,90 0,38 6,57 100

Sursa: Institutul Naţional de Statistică (I.N.S.), Anuarul Statistic al României

Având în vedere cuantificarea anumitor caracteristici ale sistemului sol-

teren asupra capacităţii, terenurile agricole din judeţul Arges se încadrează în

una din cele 5 clase de calitate (câte 20 puncte de bonitare pentru fiecare clasă

redate în tabelul 1.6.)4:

4 Conform SRTS 2003.

16

Tabelul 1.6. Încadrarea terenurilor agricole din judeţul Argeş în clase de calitate

Clasa de

calitateSemnificaţia limitărilor

Agriocolha

Din care

Arabilha

Păşuni şi fâneţe ha

Livezi şi viiha

I Foarte slabe 1775 0,54 30 0,001 1726 1,29 19 0,008II Slabe 8778 2,68 4409 2,59 3754 2,79 615 2,7III Moderate 172970 51,84 128991 75,78 36321 27,03 7658 33,64IV Severe 112248 34,29 36147 21,23 62884 46,8 13217 58,06Sursa: Institutul Naţional de Statistică (I.N.S.), Anuarul Statistic al României

Din datele prezentate se observă că pe teritoriul judeţului Argeş

predomină solurile de calitate moderată (51,84%), mai mult de jumătate din

suprafaţa agricolă a judeţului este teren arabil iar restul este ocupat cu păşuni

şi fâneţe. Principalele culturi cerealiere sunt cele de porumb, grâu şi secară.

Importanţa agriculturii în judeţ este evidenţiată şi de existenţa a trei institute

de cercetare de importanţă naţională: Institutul de cercetări pomicole de la

Mărăcineni, Institutul de cercetări pomicole de la Albota şi Institutul de

cercetări horti-viticole de la Ştefăneşti.

Cunoaşterea şi monitorizarea calităţii solurilor este importantă pentru

asigurarea condiţiilor de dezvoltare durabilă a agriculturii şi societăţii în

ansamblu.

1.3. Situaţia exploataţiilor agricole în România şi la nivelul judeţului

Argeş

Agricultura constituie, prin tradiţie o ramură importantă a economiei

româneşti, aceasta fiind susţinută atât de ponderea populaţiei ocupate în

agricultură (aproximativ 37%), cât şi de aportul la formarea produsului intern

brut PIB (aproximativ 16%).

Din cele 23,8 milioane ha cât însumează teritoriul României, suprafaţa

agricolă a ţării este de 14,7 mil. ha (61,7 %), din care 9,4 mil. ha reprezintă

teren arabil. România se găseşte pe locul 7 din Europa ca suprafaţă agricolă

după (Spania, Franţa, Marea Britanie, Germania, Italia, Polonia) şi pe locul 5

17

ca suprafaţă arabilă (după Spania, Franţa, Germania şi Polonia). Repartiţia

fondului funciar după modul de folosinţă denotă faptul că terenul arabil ocupă

cca. 64% din suprafaţa agricolă, o treime din suprafaţă, 4,8 mil. ha, este

ocupată cu păşuni şi fâneţe, iar viile şi livezile reprezintă cca. 3%.Tabelul 1.7.

Fondul funciar în România după modul de folosinţăSpecificare Date la sfârşitul anului 2006

(ha)Suprafaţa totală a fondului funciar 23 839

Suprafaţa agricolă din care: 14 731 - Arabil 9434 - Păşuni 3334 - Fâneţe 1524,9 - Vii şi pepiniere viticole 223,7 - Livezi şi pepiniere pomicole 231,4Sursa: www.arges.insse.ro.

Fig 1.1. Suprafaţa agricolă după modul de folosinţă, la sfârşitul anului 2006, în România

Sursa: www.arges.insse.ro.

Conform rezultatelor datelor coletate de Institutul Naţional de Statistică

INS5 din 2006 s-a evidenţiat următoarele: din totalul 4 256 152 de exploataţii

5 www.insse.ro.

18

agricole, 4 121 247 utilizează teren agricol, în medie 3,4 ha / explotaţie. Din

totalul de exploataţii agricole, 4 237 889 sunt exploataţii agricole individuale

aproximativ 99,57% iar cele cu personalitate juridică 18 263 adică 0,42%.

Suprafeţele deţinute de exploataţiile cu personalitate juridică se

repartizează după cum urmează:

- societăţi agricole sunt în jur la 1630 din care 1614 adică aproximativ

99% utilizează o suprafaţa agricolă de 7 42065,4 ha, adică în medie utilizează

teren agricol 459,8 ha/exploataţie agricolă,

- societăţiile comerciale cu capital majoritar privat sunt în jur de 4754

din care 4325 adică aproximativ 90% utilizează o suprafaţa agricolă de

1720792 ha, adică în medie utilizează teren agricol 397,9 ha/societate

comercială cu capital privat.

- societăţiile comerciale cu capital majoritar de stat sunt 250 dar

numai 238 utilizează suprafaţă agricolă estimată în ansamblu la 59 995,8 ha,

adică în medie utilizează teren agricol 252,1 ha/ societate comercială cu

capital de stat;

- unităţi ale administraţiei publice sunt în jur de 4818 din care 4750

utilizează o suprafaţă agricolă de 2124736,7 ha, din care terenul agricol în

medie fiind estimat la 447,3 ha/unitate;

- unităţiile cooperatiste sunt în jur de 108 din care doar 89 de unităţi

cooperatiste utilizează o suprafaţă agricolă totală de 3246,4 ha, iar teren

agricol se utilizeză în medie de 36,5 ha/unitate cooperatistă;

- alte tipuri de exploataţii sunt 6883 din care doar 6827 utilizează o

suprafaţă agricolă de 153846,8 ha, iar teren agricol se utilizeză în medie de

22,5 ha/alte tipuri de exploataţii.

Din cele evidenţiate mai sus se poate considera că agricultura

românească are un caracter dual, evidenţiată pe de o parte de exploataţiile

agricole organizate iar pe de altă parte în mare majoritate de agricultura de

subzistenţă, a exploataţiilor individuale.

19

În condiţiile în care se cunoaşte că suprafaţa agricolă totală utilizată a

României este estimată la 13906701,3 ha se pot desprinde următoarele

concluzii.

Principalele categorii de exploataţii înregistrate la Registrul Agricol (pe

baza suprafeţei deţinute):

- exploataţii individuale se desfăşoară pe 30,47% din suprafaţa totală

utilizată;

- societăţi comerciale cu capital privat, pe 0,034% din suprafaţa totală

utilizată;

- societăţiile comerciale cu capital majoritar de stat inclusiv unităţiile

agricole aparţinând administraţiei publice pe 0,036% din suprafaţa totală

utilizată;

- unităţiile cooperatiste dar şi alte exploataţii sunt estimate la 0,050%

din suprafaţa totală utilizată;

În ceea ce priveşte exploataţiile individuale (din perspectiva relaţiilor

cu piaţa), există următoarele categorii de exploataţii:

- gospodării ţărăneşti autarhice (de subzistenţă), pe 40% din suprafaţa

celor individuale;

- gospodării ţărăneşti de semi-subzistenţă, pe 39% din suprafaţă;

- ferme familiale comerciale, pe 7% din suprafaţă;

- ferme cu timp parţial, pe 13% din suprafaţă;

- ferme pluriactive, pe 1% din suprafaţă.

Faţă de începutul anilor '90, evoluţia exploataţiilor agricole după

clasificarea dată mai sus a cunoscut următoarea evoluţie. Tabelul 1.8

Evoluţia diferitelor categorii de folosinţă în (ha) în intervalul 1991 – 2006

20

Modul de folosinţă(mii ha)

1991 2006

Total din care privat

Total din care privat

Arabil 9423,5 7448,2 9434,6 9056,3

Păşuni 3309,8 1112,4 3334,6 3067,9Fâneţe 1467,9 1361 1524,9 1494,2Vii şi pepiniere viticole

285,8 197,2 223,7 215,3

Livezi şi pepiniere pomicole

311,3 205,4 213,4 200,3

Total suprafaţă agricolă

14798,3 10324,8 14731 14034

Sursa: www.insse.ro

Din datele evidenţiate la modalităţiile de folosinţă a suprafeţelor

agricole în perioada 1991 – 2006 se poate remarca următoarele evoluţii

tabelul 1.8:

- din totalul suprafeţei agricole cât reprezenta la nivelul anului 2006

(9434,6 mii ha) aproximativ 64,5% este proprietate privată, 35,5% a rămas

propritatea publică. Pe categorii de folosinţă, la păşuni din totalul 3334,6 doar

21,9% este exploatată în proprietate privată, se poate constata că o pondere

mare a suprafeţei de păşunat există încă în proprietatea unităţilor

administrativ teritoriate (Primări, Consilii locale), fâneţele doar 10,6% este

utilizată în mod privat din totalul de 1494,2 ha, se observă şi o scădere cu 2%

a suprafeţei totale de păşunat faţă de anul 1991 când aceasta era de 1524,9 ha.

La categoria vii şi pepiniere viticole, se poate observa că doar 1,5% din

totalul suprafeţei de 223,7 ha este utilizată în proprietate privată, se mai poate

constata şi o scădere a suprafeţei totale faţă de anul 1991 cu aproximativ 22%

din suprafaţa totală cât reprezenta în anul 1991 (285,8mii ha).

Categoria livezi şi pepiniere pomicole în prezent este utilizată în

proprietate privată 1,5% dar spre deosebire de anul 1991 (311,3 mii ha) s-a

înregistrat o scădere a suprafeţei totale existente la nivel naţional, în anul

21

2006 aceasta reprezentând doar (213,4 mii ha) cu 28%, mai puţine livezi şi

pepiniere pomicole.

Per ansamblu, se poate constata schimbări nesemnificative la suprafaţa

totală agricolă utilizată în proprietate privată faţă de anul 1991 când aceasta

reprezenta (10324,8 ha), ca în 2006 acesta să crească la 14034 ha înrgistrând

o creştere cu 26 puncte procentuale faţă de perioada menţionată.

Din datele de mai sus, se poate observa tabel 1.8, modalitatea de

distribuţie în România, a suprafeţelor ocupate cu păşuni şi fâneţe care au

crescut în detrimentul celei arabile şi a celor cu vii şi pepiniere viticole, a

celor ocupate cu livezi şi pepiniere pomicole, ca efect al aplicării Legii

fondului funciar ce a constituit extinderea proprietăţii private, a devenit

dominantă (86%), şi restrângerea proprietăţii din domeniul public (4%) şi

privat al statului (10%).

Din datele colectate, rezultă că forma principală de exploataţie agricolă

este gospodăria ţărănească mică, având o suprafaţă medie de 2,2 ha teren

agricol cu o pondere de 53% din suprafaţa agricolă a ţării. Unităţile agricole

cu personalitate juridică au o suprafaţă medie de 289,3 ha şi deţin 43% din

suprafaţa agricolă a ţării.

Din cele 4237889 exploataţii agricole individuale existente la nivel

naţional deţin o suprafaţă agricolă utilă de 2,2 ha, adică 52,4% şi sunt cu

suprafaţa mai mică de 1 ha, iar 42,1% au suprafaţa cuprinsă între 1 - 5 ha

reprezentând fermele de subzistenţă şi semisubzistenţă. Se remarcă ponderea

redusă a fermelor asociative de numai 7,02% din totalul suprafeţei agricole

utile, precum şi lipsa fermelor asociative pentru comercializarea produselor

agricole, aşa cum sunt grupurile de producători.

În ceea ce priveşte fondul funciar al Judeţului Argeş, acesta se prezintă

după cum este reprezentat în tabelul 1.9.

22

Tabelul 1.9Fondul funciar existent în Judeţul Argeş la finele anului 2007,

pe categorii de folosinţă

Judeul

Total suprafaţă

(ha)

Suprafaţa agricolă

(ha)

din care pe categorii de folosinţă (ha):

Arabilă Păşuni Fâneţe Vii LiveziARGEŞ 682 631 344 765 172 214 102 689 45 784 1254 22 824


Fig 1.2. Suprafaţa agricolă (mii ha) după modul de folosinţă, la 31.12.2007,în judeţul Argeş

7%1%

13%

30%

49%ArabilPasuniFanete ViiLivezi

Sursa: Prelucrată după datele din tabelul de mai sus

Este de remarcat ponderea însemnată a asociaţiilor de dimensiuni între

100 şi 150 ha, reprezentând 41,07% din numărul total al asociaţiilor familiale.

Explicaţia este că proprietarii de terenuri au creat asociaţii familiale de

dimensiuni viabile pentru a putea utiliza corespunzător mijloacele tehnice şi a

crea asolamente în vederea creşterii eficienţei terenurilor exploatate.

Dimensiunea societăţilor agricole este de peste 100 ha, cea mai mare

pondere având-o între 400-500 ha, respectiv 26,55% din numărul total.În ceea

ce priveşte structura de producţie aceasta a suferit următoarele transformări.

23

Tabelul 1.10Structura asociaţiilor familiale pe categorii de dimensiuni în anul 2006

Categorii de dimensiune Nr de asociaţii familiale Pondere (%)> 50 ha 797 10,31

50 – 100 ha 2 136 27,64100 – 150 ha 3 176 41,07150 – 200 ha 142 1,84

< 200 ha 1.479 19,14Total 7.730 100

Sursa: date prelucrate după evidenţa MAPDR

În ceea ce priveşte producţia agricolă obţinută la principalele culturi în

Judeţul Argeş (grâu, secară, orz, porumb, floarea soarelui, sfeclă de zahăr,

legume şi fructe) din datele prezentate se poate observa o reducere a

producţiilor obţinute la plantele tehnice tradiţionale cum sunt: sfecla de zahăr

dar şi altele ne mai evidenţiate în tabel cum ar fi: rapiţa, in, cânepa, tutun etc.,

precum şi a altor culturi: plante furajere, plante medicinale şi aromatice un

fenomen datorat în principal imposibilităţii asigurării dotărilor pentru

mecanizarea acestor culturi.

De asemenea, au avut loc modificări şi în structura patrimoniului

pomicol şi cel viticol după cum se poate observa în tabelele 1.11 şi 1.12. Tabelul 1.11

Producţia agricolă vegetală (tone) la următoarele culturi obţinută în judeţul Argeş 2007

Cerereale pt

boabedin care:

Grâu şi secară

Orzşi

orzo aică

PrumbPlante

oleaginoase din care:

Floarea soarelui

Sfeclă de

zahărCartofi Strug

uriFructe Legu

me

191 512 69 045 5108 101 069 8817 8817 1513 61884 4163 114229 61994


Plantaţiile de pomi (peri), arbuşti fructiferi şi căpşuni s-au micşorat an

de an ca suprafeţe şi din punct de vedere al producţiilor obţinute şi al calităţii

produselor, pe de o parte datorită defrişărilor care au avut loc în primii ani ai

24

aplicării Legii fondului funciar, iar pe de altă parte datorită îmbătrânirii şi

distrugerilor provocate de calamităţi şi imposibilităţii acţionării la timp pentru

îndepărtarea acestor efecte şi întreţinerii plantaţiilor ca urmare a lipsei

resurselor financiare.Tabelul 1.12

Producţia totală de fructe (tone) în judeţul Arges, sfârşitul anului 2007Fructe Total (tone) Cantitate din care: proprietate majoritară

privatăPrune 57 830 57 661

Mere 38 601 35 154

Pere 7323 7172

Piersici si Nectarine

348 320

Cireşe şi vişine 5473 5300

Caise şi zarzăre 996 996

Nuci 1502 1480

Căpşuni 540 540

Alte fructe 1616 1585

Total fructe 114 229 110 208


Patrimoniul viticol actual prezintă o serie de modificări în structura

sortimentală cu impact asupra calităţii vinurilor la care se adaugă şi

fenomenul de îmbătrânire a unor plantaţii precum şi cel de distrugere datorită

calamităţilor naturale din ultimii ani.Tabelul 1.13

Suprafaţa viilor pe rod (ha) la finele anului 2007

Total România Argeşproprietate majoritară privată

Vii pe rod total 187 629 1256

185 376 962

Vii altoite pe rod

92 356 976 90 108 682

Vii hibride pe rod

95 273 280 95 268 280

25


Aşadar, în agricultura noastră este accentuată structura de producţie

extensivă în care predomină culturile cerealiere (grâu, porumb, floarea

soarelui, orz) în suprafaţa cultivată şi în producţia marfă şi a altor culturi care

valorifică slab pământul.

Predomină caracterul ţărănesc al exploatatiilor de semi-subzistenţă

fiind o chestiune de luat în seamă pentru măsurile de intervenţie asupra

acestui tip de exploataţie în efortul de a le integra pe pieţe, iar acţiunea

statului trebuie să se concentreze nu numai asupra sprijinului pentru investiţii

în respectivele exploataţii (prin facilitarea creditelor şi prin programe de

finanţare nerambursabilă), ci şi asupra reglementării pieţelor agricole (ale

outputurilor şi ale inputurilor) pentru a asigura o funcţionare normală a

acestora şi un cadru stabil pentru încurajarea deciziei de a investi în

exploataţiile potenţial viabile.

26

CAPITOLUL II INFLUENŢA AGRICULTURII JUDEŢULUI ARGEŞ

ASUPRA MEDIULUI

2.1. Analiza impactului de mediu, a dezvoltării durabile în exploataţiile

agricole

Aşa cum am reliefat şi în capitolul anterior, Judeţul Argeş se întinde pe

o suprafaţă de 682 631 ha, din care 344 879 ha teren agricol (50%), din care

patrimoniu viticol 1255 ha, patrimoniu pomicol 22857 ha şi pajişti naturale

148472 ha, iar 38 567,81 ha de localităţi, drumuri, ape (11.18%).

Mai mult de jumătate din suprafaţa agricolă a judeţului este teren arabil.

Restul este ocupat cu păşuni şi fâneţe.

Ca urmare a faptului că în judeţul Argeş se întâlnesc toate formele de

relief, această diversitate a formelor de relief face ca şi potenţialul de

fertilitate al solurilor să fie extrem de diferit conform tabelul 2.1.Tabelul 2.1.

Evoluţia repartiţiei terenurilor agricole pe tipuri de folosinţe în judeţul Argeş înperioada 2003-2008

Categorii de

folosinţă

Suprafaţa în (ha)

2003 2004 2005 2006 2007 2008Arabil 172272 172265 172295 171621 171621 172295Păşuni 102684 102690 102689 102684 102684 102481Fâneţe 45817 45837 45783 45991 45991 45991Vii 1262 1255 1255 1719 1242 1255Livezi 22905 22882 22857 22925 22692 22857

TotalAgricol

346943 346933 346884 346946 346237 346887

Sursa: Raport privind starea mediului în Argeş al Agenţiei de Protecţia Mediului Argeş 2008

Pentru a evidenţia suprafaţa dedicată pe categorii de culturi agricole şi

legume din totalul suprafeţei agricole a Judeţului Argeş s-a întocmit tabelul

2.2.

27

Tabelul 2.2.Situaţia suprafeţei arabile a judeţului Argeş în anul 2008

Categorii de folosinţă Suprafaţa în (ha) %Porumb 45500 26.51Grâu 38078 22.18Triticale 1502 0.87Floarea soarelui 15100 8.79Cartof 4500 2.62Legume 6500 3.78Plante de nutreţ 24625 14.34Plantaţii viticole 1242 0.72Plantaţii de pomi 22692 13.22Total Arabil 159739 100Sursa: Raport privind starea mediului în Argeş al Agenţiei de Protecţia Mediului Argeş 2008

Pentru obţinerea producţiei agricole menţionate în tabelul 2.2. s-au

utilizat atât îngrăşăminte chimice poluatoare de mediu cât şi îngrăşăminte

organice, acestea din urmă fiind cele mai recomandate întrucât nu degradează

factorii de mediu. Pentru a vedea impactul asupra factorilor de mediu, sol –

apă, pânza freatică, maniera în care acestea sunt afectate prin utilizarea

îngrăşămintelor agricole folosite în activităţiile agricole, am evidenţiat

cantitatea de îngrăşăminte chimice şi organice administrată pe terenurile

agricole din Judeţul Argeş în anul 2008. Pe teritoriul judeţului Argeş se

constată la nivelul anului 2008 utilizarea preponderentă a îngrăşămintelor

naturale la următoarele categorii, 99.3% fiind îngrăşăminte naturale şi 0.7 %

fiind îngrăşăminte sintetice tabelul 2.3.Tabelul 2.3.

Cantitatea de îngrăşăminte chimice şi organice utilizate în 2008Tip

îngrăşăminteTip

îngrăşăminteTotal(tone)

Azot(tone)

Fosfor(tone)

Uree(tone)

Potasiu(tone)

Îngrăşăminte chimice

7800 3150 - 2570 - -

Îngrăşăminte complexe

2080 - - - - -

Îngrăşăminte organice naturale

1010000 - - - - -

28

Total 1019880 3150 - 2570 - -Sursa: Raport privind starea mediului în Argeş al Agenţiei de Protecţia Mediului Argeş 2008

Evoluţia utilizării îngrăşămintelor chimice şi organice utilizate în

perioada 2003 – 2008 pe terenurile din circuitul agricol al judeţului Argeş se

prezintă după cum urmează:Tabelul 2.4.

Situaţia utilizării îngrăşămintelor în perioada 2003 – 2008, în Judeţul Argeş

An

Îngrăşăminte chimice folosite(tone substanţă activa)

N+P2O5+K2O(Kg/ha)

N6 P2O5* K2O* Total Arabil Agricol

2003 7288 2457 98 9843 57,13 28,532004 8769 3059 46 11874 68,92 34,422005 3404 2046 39 5489 31,85 15,912006 6020 6436 65 12521 72,95 36,302007 13587 5996 - 19583 71.61 35.512008 7800 - - 7800 45.47 22.60Sursa: Raport privind starea mediului în Argeş al Agenţiei de Protecţia Mediului Argeş, 2008

Per ansamblu, în comparaţie cu anii precedenţi, în anul 2008 s-a

constatat o tendinţă de scădere a cantităţilor de îngrăşăminte utilizată,

continuă totuşi ca pronderea îngrăşămintelor chimice să fie folosite într-o

proporţie de 50%, fig.2.1. Probabil că în anii ce vor urma tendinţa se va

inversa, aducând o creştere mult mai favorabilă a îngrăşămintelor organice

care care nu dăunează mediului, cum ar fi (compost, gunoi de grajd, resturi

animaliere şi vegetale transformate). Fig. 2.1. Cantitatea de îngrăşăminte utilizată în agricultura argeşeană în anul 2008

6 Azot * Pentoxid de fosfor* Oxid de Potasiu

29

50%

15%

35%

Ingrasaminte chimice Ingrasaminte complexeIngrasaminte azot de amoniu

Sursa: Raport privind starea mediului în Argeş, al Agenţiei de Protecţia Mediului Argeş, 2008Dacă facem referire şi la modalitatea de utilizare a produselor

fitosanitare (insecticide, erbicide, fungicide) situaţia utilizării acestora în

cursul anului 2008 a scăzut faţă de anii precedenţi după cum se poate observa

în tabelul 2.5. Tabelul 2.5.

Utilizarea produselor fitosanitare în agricultura argeşeană 2003 - 2008

An

TOTALProduse

fitosanitare

(tone)

Din careInsecticid

e(tone)

Erbicide

(tone)

Fungicide

(tone)

Insectofungicide

tone

Insectoacaricidetone

2003

394.2 70 125 192 4.2 3

2004

397.3 69 133 169 3.8 4.5

2005

373.3 75 115 175 4.5 3.8

2006

308.1 63 108 130 2.9 4.2

2007

348.2 59 170 115 2.5 2

2008

368 50.5 126.7 185.7 2 3.4

Sursa: Raport privind starea mediului în Argeş al Agenţiei de Protecţia Mediului Argeş, 2008

Din datele menţionate se poate constata că anul 2007 este anul în care

utilizarea cantităţilor de produse fitosanitare a înregistrat o scădere

semnificativă comparativ cu anii precedenţi.Fig. 2.2. Utilizarea produselor fitosanitare în anul 2008

30

50,5

126,7

185,7

2 3,40

20

40

60

80

100

120

140

160

180

200

1

InsecticideErbicideFungicideInsectofungicideInsectoacaricide


S-a constatat că în Judeţul Argeş, există două tipuri de activităţi

zootehnice, activităţi ce presupun următorul impact asupra mediului:

- activităţi zootehnice în micile gospodări particulare; pentru acestea nu

s-a făcut o inventariere deoarece suprafeţele afectate sunt mici şi dispersate în

gospodăriile proprii;

- activităţi zootehnice organizate în mari complexe de specialitate; în

judeţul Argeş există cinci mari complexe de creştere a animalelor şi păsărilor;

(SC Avicola SA Costeşti, SC Haditon Group SRL, SC Agrodevelopment SRL

şi SC Danbred SRL), şi şase complexe zootehnice de dimensiuni reduse

( SC Forstefi Impex SRL Piteşti, SC Golsuin SRL, SC Katthan Trading SRL,

SC CPTAlbota, SC Agropit Ferma, SC European Livestok Exim SRL), iar

dejecţiile acestora sunt folosite pentru fertilizarea terenurilor pe care le deţin.

Prin urmare, se poate considera că pagubele ce pot fi provocate

mediului prin utilizarea îngrăşămintelor chimice neecologice în practicile

agricole sunt multiple:

- poluarea mediului înconjurător, în special a apelor subterane şi de

suprafaţă cu nitraţi, metale etc. ca urmare a utilizării de substanţe chimice

pentru fertilizarea solului;

31

- poluarea atmosferică prin creşterea emisiei de amoniac ca urmare a

practicării sistemelor intensive de creştere a animalelor precum şi datorită

stropirii culturilor;

- probleme care provin din fenomenul de marginalizare: degradarea

infrastructurii, abandonarea terenurilor, eroziunea chimică şi fizică a solurilor;

- tasarea, poluarea solului ceea ce determină o scădere a capacităţii sale

productive şi înrăutăţirea calităţii resurselor de apă;

- degradarea peisajului şi a habitatului speciilor sălbatice etc.

Aşadar o reconsiderare a activităţiilor de utilizare a pesticidelor în

exploataţiile agricole se impune ca şi un factor elementar pentru contribuţia la

dezvoltarea unei agriculturi durabile şi sustenabile dar şi pentru evitarea

deteriorării factorilor de mediu, cu precădere în mediul rural. Dacă ţinem cont

şi de orientările Politicii Agricole Comune (PAC) în UE, care au ca obiectiv

principal dezvoltarea mediului rural din perspectiva protecţiei mediului

înconjurător, fără de care nu se poate accepta dezvoltarea viitorului mediu

rural.

2.2. Poluarea mediului ca urmare a activităţilor agricole

Agricultura, alături de industrie, este una din sursele importante de

agenţi poluanţi, cu impact negativ asupra calităţii mediului prin degradarea

sau chiar distrugerea unor ecosisteme.

Aşadar, activităţiile agricole, indiferent că este vorba de pomicultură,

piscicultură, zootehnie, legumicultură etc, determină apariţia unor presiuni

asupra mediului înconjurător. Acestea vor fi cu atât mai dăunătoare cu cât

practicile agricole vor fi mai incorect aplicate. Cum ar fi spre exemplu,

arăturile efectuate necorespunzător sau în perioade neadecvate, culturile

improprii tipurilor de soluri, aplicarea necorespunzătoare a îngrăşămintelor,

pesticidelor şi insecticidelor, depozitările neadecvate ale dejecţilor animaliere,

32

toate acestea pot deveni cauze ale poluării mediului ambiant. În cadrul

Judeţului Argeş, ca urmare a faptului că se desfăşoară activităţi de agricultură

intensivă, poluarea solului şi a apei se poate datora aşa cum s-a văzut în

abordarea supunctului anterior, prin utilizarea excesivă a îngrăşămintelor, a

pesticidelor, în special pe terenurile arabile excesiv afânate prin diferite

lucrări. Utilizarea neraţională şi necontrolată a îngrăşămintelor chimice

determină acidifierea7 solurilor, poluarea pânzei freatice şi a apelor de

suprafaţă. Emisiile în atmosferă, apă şi sol rezultate din agricultură constau, în

principal, în gaz metan şi amoniac, gaze rezultate din procesele de fermentaţie

enterică şi din dejecţiile animalelor.

Astfel, se poate evidenţia principalele probleme de mediu cauzate de

agricultură în judeţul Argeş, fiind expuse în fig 2.3.

Fig. 2.3. Problemele de mediu cauzate în agricultura argeşeană

7 Acidifierea înseamnă scăderea pH-ului din sol, solurile acidifiate devin nefertile, cauzele sunt multiple dar mai ales aplicarea în exces a fertilizanţilor şi chiar din cauza polilor acide.

33

REZERVELE DE APĂ:- creşterea turbidităţii apei;- poluarea cu pesticide şi îngrăşăminte a apelor freatice;- eutrofizare,- inundaţii

SOL:-eroziune;- saturare;- scăderea fertilităţii,- desertificare,- tasare

SCĂDEREA BIODIVERSITĂŢII:- degradarea habitatelor naturale;- scăderea diversităţii genetice,- mortalităţi în masă în rândul faunei sălbatice.

PRINCIPALELE PROBLEME DE

MEDIU CAUZATE DE

AGRICULTURĂÎN ARGEŞ

POLUAREA AERULUI:- intensificarea

efectului de seră,- poluarea cu

pesticideDEGRADAREA

SOLULUI

SĂNĂTATEA UMANĂ:- contaminarea apei

cu nitraţi şi nitriţi – deteriorarea apei potabile,

- pesticide în apă, aer, hrană,

Principalul efect exercitat asupra mediului îndeosebi asupra terenurilor

agricole cu efecte nocive exercitate de practicile necorespunzătoare prin care

s-au efectuat lucrările agricole, au generat scoateri de terenuri agricole din

circuitul agricol.

Suprafaţa terenurilor arabile retrase din circuitul agricol înregistrează o

creştere semnificativă de la an la an, în Judeţul Argeş, după cum se poate

observa din tabelul 2.6.Tabelul 2.6.

Suprafaţa de teren agricol retrasă din circuitul agricol în judeţul Argeş, între 2000 - 2009

An Suprafaţa (ha)2000 12,42001 15.32002 10.82003 3.72004 2.52005 502006 161,82007 246.952008 223.152009 189


Din punct de vedere al poluării mediului din agricultură, sunt

considerate zone critice în judeţul Argeş, următoarele:

- Zona Poiana Lacului, Moşoaia, Săpata, Bogaţi, Căteasca, Oarja,

Cocu-Băbana, Vedea, Merişani în care sunt amplasate schele de extracţie a

ţiţeiului şi este prezentă o reţea densă de conducte de transport ţiţei şi apă

sărată;

- Zona Fâlfani, Miceşti zone contaminate cu pesticide,

34

- Zonele limitrofe depozitelor de deşeuri menajere unde există poluări

cu metale grele ale solului - Albota, Mioveni, Curtea de Argeş, Costeşti,

Topoloveni, Câmpulung.

Uneori degradarea solului se mai realizează şi ca urmare: excesului de

umiditate, datorită păşunatului intensiv, prin exploatările neraţionale ale

fondului forestier şi funciar, dar şi ca urmare a aplicării unui sistem

tehnologic total necorespunzător în special pe terenurile aparţinând

gospodăriilor mici şi mijloci tabelul 2.7.

Tabelul 2.7.Inventarul terenurilor afectate de poluare în judeţul Argeş

LocalitateaCauza deteriorării

terenurilor EfecteMăsuri de

remediere propuseTopoloveni Eroziune,

Pantă abruptăRuptură păşune pe

800 mpPlantări de arbori,

DrenajBoţeşti Exces de umiditate Avariat 500 mp, la

DCZid de sprijin

Apărări de mal

CotmeanaExces de umiditate;

EroziunePorţiuni teren

agricol Drenaj

Davideşti Eroziune panta Avarie porţiuni D.J.

Consolidare

Drăganu Eroziune Afectat teren agricol

Regularizări ape

Lunca Corbului Eroziuni,Precipitaţii abundente

Avarie D.N. 65 in punctele Coasta

Rogozii şi Raşniţa-Sat Marghia

Consolidări

Ţiţeşti Eroziuni Avarie D.C. 84 Dig protecţieVedea Forfecari teren Zone teren agricol Regularizări apaCorbi Exces de umiditate,

Precipitaţii abundente

Porţiuni alunecări de teren pe D.J. 73şi teren agricol-30

ha

Plantări de arbori,executare de

chesoane

Mioarele

Eroziuni, forfecari teren, pantă

9,5 Km drum erodat si D.J. 733

ruptpe 200 m

Reconsolidare, studiu

de specialitate privind

instabilitateaterenului

Berevoieşti Ploi abundente 80 ha teren Plantări de arbori,drenaje

Arefu Ploi abundente, Zone teren agricol Regularizări ape

35

LocalitateaCauza deteriorării

terenurilor EfecteMăsuri de

remediere propuseEroziuni

Cepari Eroziuni, exces de umiditate

65 ml afectaţi Dig de sprijin,regularizări ape

Corbeni Eroziuni, forfecari teren, pantă

12 gospodării cu 27 persoane în

pericol şi 5 ha afectate

Strămutarepersoanelor în

locuricare asigură


În judeţul Argeş, determinarea calităţii solului s-a realizat prin:

Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice (I.C.A.S.) prin filiala sa teritorială,

care monitorizează calitatea solului aflat în fondul forestier iar monitorizarea

calităţii solurilor din fondul funciar se realizează prin Oficiul de Studii

Pedologice şi Agrochimice (OSPA).

Agenţia de Protecţia Mediului Argeş monitorizează calitatea solurilor

potenţial poluate de către rampe de deşeuri, trafic auto, unităţi mari

industriale, extracţii petroliere. Suprafaţa de teren afectată este generată de:

- reziduri petroliere (ţiţei şi apă sărată) este de 484 ha; cca 43%;

- substanţe purtate de aer ( praf de ciment) fiind de 550 ha; cca 49%.

În judeţul Argeş mai există o suprafaţă de 80.5 ha, 7.2% teren poluat cu

halde, depozite de steril şi gunoaie. În tabelul 2.8. sunt redate localităţile şi

suprafeţele poluate cu petrol şi apă sărată în judeţul Argeş.Suprafeţele poluate cu petrol şi apă sărată în judeţul Argeş

Tabelul 2.8.

Localitatea Număr de puncte cu

suprafeţe poluate

Suprafaţaminima simaximaha/punct

Suprafaţapoluată

(ha)

Băiculeşti 2 0.20-1.00 3,15

Bârla 16 0.10-2.50 9,92Bogaţi 5 5.00-27.00 34,29Căldăraru 32 0.05-1.50 13Căteasca 24 0.20-10.00 39Cocu 1 0.02-0.65 3,72Drăganu 5 0.15-1.00 5Izvoru 4 0.50-1.75 8

36

Leordeni 7 0.15-2.00 2,05Lunca Corbului 2 0.10-0.25 3,42Merişani 5 0.02-0.75 5,39Miroşi 7 0.05-1.50 6Moşoaia 20 0.10-1.50 11,24Mozăceni 5 0.20-0.75 8Oarja 26 0.23-6.00 43Poiana Lacului 6 0.25-3.00 40Popeşti 4 0.25-0.75 1,10Săpata 9 0.08-1.80 13,75Slobozia 5 0.30-1.00 5Ştefan cel Mare 5 0.15-1.00 7Vedea 30 0.10-4.70 45,40Total 220 0.02-27.00 484Sursa: Oificiul de Studii Pedologice şi Agrochimice Argeş. Studii privind Inventarul terenurilor poluate cu reziduuri petroliere în Judeţul Argeş

Pentru înlăturarea extinderii degradării terenurilor se impun măsuri de

ecologizare a terenurilor agricole pentru a se evita fenomenul de depreciere a

utilităţii agricole a terenurilor. Măsurile luate trebuie să răspundă

următoarelor obiective:

• îmbunătăţirea şi conservarea stării de calitate a tuturor resurselor

mediului înconjurător şi reducerea la minim a resurselor de

poluare;

• crearea cadrului general pentru producătorii de produse

agroalimentare, care să asigure cantităţile necesare dezvoltării

societăţii, să garanteze securitatea mediului de lucru, să ofere

satisfacţia muncii şi armonizarea vieţii cu natura.

Producătorii agricoli trebuie să respecte anumite condiţii, dintre care:

rotaţia culturilor, fertilizarea şi controlul buruienilor, a bolilor şi a dăunătorilor.

Utilizarea îngrăşămintelor organice naturale şi a plantelor leguminoase

fixatoare de azot şi prin stimularea activităţii microorganismelor din sol, sunt

reduse la minim pierderile de azot.

Rotaţia culturilor este esenţială în agricultura ecologică, întrucât

generează fertilizarea solului prin folosirea microorganismelor fixatoare de

azot, atât pentru cele care trăiesc în simbioză cu rădăcinile plantelor

37

leguminoase, cât şi pentru cele care trăiesc liber în sol şi care fixează azotul

atmosferic sub mai multe forme accesibile plantelor. Între producţia vegetală şi

animală trebuie să existe întotdeauna un raport echilibrat.

Prin intermediul mijloacelor profilactice, biologice şi mecanice se

realizează controlul asupra buruienilor, bolilor şi dăunătorilor. Densitatea

animalelor în raport cu suprafaţa terenurilor agricole aferente creşterii lor,

trebuie estimată de aşa manieră încât să nu depăşească 2 vaci cu lapte sau 11

porci reproducători la hectar.

Pe de altă parte trebuie acordată o importanţă deosebită colectării,

evacuării şi tratării apelor reziduale înaintea deversării lor în receptori sau

înaintea folosirii lor ca fertilizant. Irigaţia şi drenajul incorect, asociate cu alte

practici necorespunzătoare, duc la intensificarea degradării fizice a solului

(destructurare, compactarea, crustificarea, eroziunea eoliană şi hidrică), şi la

accentuarea poluării mediului înconjurător. Nitraţii pot genera nitriţi, care în

cantităţi mari au efecte nocive asupra sănătăţii umane. În cazul în care fosfaţii

şi nitraţii ajung în apele stătătoare, se produce şi intensifică procesul de

eutrofizare, care duce la degradarea acestora şi distrugerea faunei prin

eliminarea oxigenului şi formarea unor compuşi chimici.

În vederea evitării poluării solului şi apelor cu substanţe toxice

rezultate din activităţile desfăşurate în cadrul exploataţiilor agricole se

impune:

- depozitarea şi folosirea substanţelor chimice cu efect decontaminat,

dezinfectant sau deratizant să se facă în condiţiile prevăzute de lege;

- beneficiarul să numească un responsabil pentru fiecare obiectiv al

exploataţiei care să cunoască măsurile care se impun a fi respectate cu ocazia

efectuării acestor acţiuni;

- toate exploataţiile agricole să dispună de instalaţii necesare (sisteme

de scurgere, sisteme de colectare şi transport a apelor uzate, staţii de epurare,

38

locuri speciale de colectare, tehnologii de neutralizare a substanţelor chimice,

etc.), menite să împiedice poluarea solului sau a apelor de suprafaţă.

Dacă ţinem cont şi de faptul că poluarea apelor subterane se realizează

nu numai datorită activităţilor agricole ci şi datorită existenţei depozitelor de

deşeuri menajere din mediul rural amenajate necorespunzător, fenomen

complex al activităţilor agricole devine tot mai pregnant asupra mediului.

Mai ales că poluarea freaticului este cel mai adesea un fenomen

aproape ireversibil şi are consecinţe grave asupra folosirii rezervei subterane

la alimentarea cu apă potabilă. Depoluarea surselor de apă din pânza freatică

este extrem de anevoioasă dacă nu chiar imposibilă.

În acest sens, s-au identificat în zonele rurale unde, datorită lipsei unui minim

de dotări cu instalaţii edilitare, deşeurile lichide ajung în subteran atât în mod

direct (prin intermediul latrinelor neimpermeabilizate, a sanţurilor etc.) cât şi

indirect, prin infiltrare lentă (de la depozitele de gunoi de grajd, gropi de

deşeuri menajere improvizate, etc) producând poluarea şi otrăvirea pânzei

freatice.

La fel de dăunătoare pot fi considerate şi procesele de prelucrare ale

solului mari consumatoare de energie, forţă de muncă şi conduc, prin modul

de executare actual, la poluări ridicate ale atmosferei, provenite, în general,

din arderea combustibililor sau de la scurgeri de combustibili şi uleiuri.

Aceste procese mai produc încă un fenomen negativ, deosebit de periculos,

dat fiind imposibilitatea de îndepărtare totală şi imediată a acestuia, anume

compactarea8 solului. Fenomenul este produs de greutatea mare a agregatelor

destinate prelucrării solului, alături de care mai participă şi umiditatea

excesivă, inundaţiile şi spălările intense.

Dacă tasarea depăşeşte 30 cm de sol, degradarea este ireversibilă, deci

permanentă. Din punct de vedere ecologic, se ajunge la o puternică degradare

a solului în adâncimi cuprinse între 0,1 şi 1 – 2 m, strat de sol esenţial pentru

8 Prin compactarea solului se reduce aeraţia şi circulaţia apei din sol.

39

dezvoltarea plantelor. Pentru refacerea solului tasat se recomandă efectuarea

aratului la adâncime de 35 – 80 cm şi rotaţia culturii.

2.3. Măsuri de combatere şi evitare a deteriorării factorilor de mediu şi a

solului

Având în vedere aceste fenomene negative care însoţesc procesele de

prelucrare ale solului, numeroase cercetări efectuate în decursul ultimelor

decenii ale secolului trecut, pot avea în prezent un rol covârşitor chiar dacă nu

elimină, dar măcar ameliorează procesele de degradare ale mediului.

Măsurile privind protecţia mediului legate de agricultură vizează

următoarele aspecte:

• respectarea tehnologiilor de cultură, în special de către marile

exploataţii agricole, pentru a identifica posibilele afectări ale

factorilor de mediu;

• gestionarea corespunzătoare a îngrăşămintelor chimice,

produselor de uz fitosanitar, şi a combustibililor;

• exploatarea fermelor de animale în concordanţă cu tehnologiile

recomandate şi gestionarea deşeurilor zootehnice în condiţii de

impact minim asupra factorilor de mediu;

• actualizarea periodică a situaţiei unităţilor care desfăşoară

activităţi legate de agricultură (ferme agricole şi zootehnice,

unităţi de comercializare a pesticidelor, prestatori de servicii cu

pesticide s.a.);

• actualizarea situaţiei referitoare la stocurile de deşeuri cu

pesticide (pesticide expirate, neomologate, neidentificate,

inclusiv ambalaje de pesticide);

40

• gestionarea altor tipuri de deşeuri produse în unităţile cu profil

agricol (mijloace auto şi utilaje casate, cauciucuri uzate, baterii

şi acumulatori uzaţi, uleiuri uzate s.a);

• reglementarea activităţilor agricole, prin emiterea acordurilor

şi/sau a autorizaţiilor;

• evidenţierea terenurilor degradate şi efectuarea lucrărilor de

ameliorare a acestora, inclusiv reconstrucţia ecologică în

situaţiile în care se impune acest lucru.

Astfel, utilizarea durabilă a solului implică acţiuni pe termen lung prin

care să se asigure obţinerea unor rezultate economice pozitive, în paralel cu

conservarea şi ameliorarea calităţii solului.

În contextul dezvoltării durabile, se impun o serie de măsuri în vederea

utilizării durabile a solului:

• utilizarea de produse fitosanitare pentru combaterea bolilor,

dăunătorilor şi buruienilor, omologate, în cantităţi inscripţionate

prin tehnologiile în vigoare şi aplicarea acestora conform

avertizărilor emise de instituţiile abilitate;

• interdicţia aplicării de tratamente fitosanitare la speciile

pomicole în perioada înfloritului, pentru prevenirea unor

eventuale mortalităţi la albine precum şi la alte specii cu rol

polenizator;

• prevenirea degradării solurilor şi deteriorării ecosistemelor

terestre, datorate aprinderilor voite a miriştilor, a vegetaţiei

ierboase şi lemnoase, a exploatării masei lemnoase în perioade

neadecvate, a circulaţiei cu utilaje hipo şi mecanice în perioade

umede şi pe linie de cea mai mare pantă;

• efectuarea lucrărilor de însămânţări, reînsămânţări, distrugerea

muşuroaielor şi a vegetaţiei dăunătoare pe terenurile ocupate cu

pajişti;

41

• diversificarea culturilor în vederea îmbunătăţirii şi conservării

structurii solului;

• ameliorarea terenurilor agricole prin aplicarea îngrăşămintelor

organice;

• conştientizarea populaţiei prin mass – media, cu privire la

consecinţele aprinderilor voite ale miriştilor şi vegetaţiei ierboase

asupra calităţii solului, ecosistemelor terestre şi a mediului, în

general.

Printre măsurile pentru prevenirea poluarii solului mai importante sunt:

-construcţia unor zone de depozitare a gunoaielor – platforme comunale

de preluare a dejecţiilor şi gunoiului de grajd;

-diminuarea eroziunii solului prin plantarea arborilor;

-folosirea judicioasă a îngrăşămintelor,pesticidelor,precum şi a

metodelor agrotehnice care sporesc fertilitatea solurilor etc;

-construirea de staţii de epurare a apei;

-modernizarea gropilor de gunoi;

-menţinerea suprafeţelor împădurite şi utilizarea lemnului pădurilor

numai în limita aprobată prin lege;

-combaterea eroziunii solului;

-colectarea reziduurilor menajere în recipiente speciale, pe

sortimente(sticlă, metal, hârâtie, material plastic etc.) şi reciclarea acestora

etc.

De asemenea, se impune exploatarea solului prin cunoaşterea anumitor

parametri pentru evitarea degradării solurilor atunci când asupra acestora se

intervin cu utilaje agricole pentru a fi cultivate şi valorificate.

Parametrii care caracterizează procesul de prelucrare a solului se

încadrează în următoarele categorii:

a) Parametrii care descriu starea solului;

b) Parametrii pentru prelucrarea solului- gradul de tasare al solului.

42

A. Parametrii care descriu starea solului

Parametrii care descriu tipul şi starea solului sunt aceia care

caracterizează proprietăţile fizico - chimice ale acestuia:

densitatea de masă a solului, care variază, în mod normal, între

2400 şi 2800 Kg/m3, cu excepţia solurilor turboase care au o

densitate cuprinsă între 1250 şi 1500 Kg/m3;

Coeziunea solului, este capacitatea solului de a se opune

acţiunilor mecanice. Solurile care se destramă sub acţiunea unor

eforturi mari, dând deformaţii mici, fac parte din categoria

solurilor tari. Solurile moi se destramă sub acţiunea eforturilor

mici, dând deformaţii mari.

Umiditatea ca factor fizic poate modifica destul de simţitor

proprietăţile mecanice ale solului: unul şi acelaşi sol, în funcţie

de conţinutul de apă, poate fi tare sau moale.

Plasticitatea este capacitatea solului de a se deforma sub

acţiunea unor forţe exterioare. În funcţie de umiditate, se pot

distinge trei stări ale solului: solidă, plastică şi fluidă.

B. Parametrii pentru prelucrarea solului - gradul de tasare al solului

Sub acţiunea încărcărilor, pământurile suferă deformaţii generate în cea

mai mare parte de micşorarea golurilor dintre particulele scheletului mineral.

În general, se constată că în procesul de comprimare în masa pământului au

loc două procese cu efecte contrare: primul constă în distrugerea structurii

ceea ce conduce la scăderea rezistenţei, al doilea, îndesarea treptată, fenomen

care conduce la creşterea capacităţii portante. Acest proces de schimbare a

stării pământului se poate evita în cazul unei încărcări lente, care permite

refacerea legăturilor structurale, ceea ce nu se întâmplă în cazul unei încărcări

rapide, cum este cazul trecerii destul de rapide a tractoarelor în agregat cu

maşinile agricole peste sol.

43

Tasarea solului se produce atât în stratul superficial cât şi în

adâncime.Tasarea solului determină două inconveniente majore: scăderea

capacităţii productive a solului prin modificarea structurii şi a regimului de

permeabilitate şi majorarea cheltuielilor datorită consumului suplimentar de

combustibil (forţă de muncă, poluare suplimentară) necesar combaterii

efectelor acesteia prin lucrările de afânare. Prevenirea tasării solului în stratul

superficial, se face, în general, prin reducerea presiunii pe sol, folosind pneuri

cu suprafaţa de contact mai mare şi utilaje cu masă cât mai mică, în măsura în

care nu sunt afectate alte procese.

CAPITOLUL III STUDIU DE CAZ – INFLUENŢA LUCRĂRILOR

AGRICOLE ASUPRA MEDIULUI COMUNEI CĂLDĂRARU

3.1. Prezentarea condiţiilor de mediu în care se desfăşoară agricultura în

Com Căldăraru – Judeţul Argeş

În acest capitol am considerat de cuviinţă, că este foarte important să

prezint o expunere practică a modalităţii de utilizare a solurilor din potenţialul

agricol al judeţului Argeş, în condiţii de agricultură ecologică, de protecţie a

mediului.

Agricultura ecologică este un concept mult mai amplu, în domeniul

agriculturii ea nu presupune numai acţiunile, mijloacele întreprinse asupra

44

prelucrării factorului pământ în acord deplin cu mediu ci are legătură şi cu

conexiunea diferitelor caracteristici ale solului prin adaptarea la specile de

plante cele mai optime a se cultiva în solul respectiv. Ca să detaliez ideea se

cuvine a menţiona că cerinţele materialului biologic al unei plante trebuie să

suporte condiţiile de mediu, care se referă la regimul de temperatură,

precipitaţii, gradul de fertilitate al solului, sunt factori primordiali în cazul

amplasării unei culturi de plante cerealiere.

Dacă planta din punct de vedere al structurii biologice răspunde

corespunzător acestor factori, cultura de plantă va asimila absorţia

substanţelor minerale, în special a sărurilor de azot din sol, ceea ce presupune

o dezvoltarea substanţială a sistemului radicular cu activitate ridicată a

fotosintezei care depinde de suprafaţa şi orientarea sistemului foliar, dar mai

ales de intensitatea şi durata procesului de fotosinteză, capacitatea sporită de

transformare în fructe, seminţe etc, a substanţelor produse prin procesul de

fotosinteză din frunze, şi dezvoltarea corespunzătoare a elementelor

producţiei (creşterea numărului şi greutăţii boabelor în spic, ştiuleţi, păstăi),

rezistenţa la boli, insecte, cădere.9

Am considerat ca şi exemplificare la studiul de faţă, Comuna

Căldăraru, pentru a descrie modalităţiile concrete de realizare a unei

agriculturi ce răspunde întru totul cerinţelor de protecţie a mediului.

Comuna Căldăraru este situată în partea de Sud-Vest a judeţului Argeş,

pe şoseaua Piteşti-Turnu Măgurele, din punct de vedere feroviar, taseul Piteşti

- Roşiori de Vede. Suprafaţa totală a comunei este de 60 km2, iar suprafaţa

agricolă reprezintă peste 4/5 din aceasta, adică 5092 ha.

Ca şi relief, teritoriul comunei Căldăraru face parte din Câmpia

Găvanu Burdea, unitate de relief cuprinsă între văile Vedea şi Teleorman.

Câmpia se dezvoltă pe o lăţime medie de 400 metri, cu un maxim de 900

metri, dar nu este continuă, în unele sectoare valea nu are luncă decât pe o 9 Hartia, Sergiu Folosirea optimă a resurselor în agricultură, Ed. Cereş, Bucureşti, 1978, p. 118 – 123.

45

parte sau pe alta. În mare parte câmpul comunei are aspect plan, slab ondulat,

este punctat de mici zone depresionare. Văile ce îl străbat sunt destul de largi

şi bine conturate în peisaj. Altitudinea maximă este de 185 metri, iar cotele de

pe lunci ating 156-170 metri.

Versantele au de regulă expoziţii estice şi vestice, în concordanţă cu

direcţia de curgere a văilor, iar înclinarea trece în puţine locuri de 25%.

Din punct de vedere hidrologic, Valea Burdea este cel mai important

organism hidrografic al zonei. Vale este străbătută şi de Dâmbovnic, un pârâu

cu alimentare din izvoarele de coastă de sub frunţile teraselor. Principalii săi

afluenţi sunt: văile Mozacu şi Negrişoara, de-a lungul acestora au fost

amenajate câteva lacuri de acumulare.

Adâncimea la care se găseşte apa freatică variază în funcţie de formele

de relief. Pe câmp, nivelul freatic este mai adânc de 10 m, pe văile mai mari

ajunge la 3-6 m, iar pe valea Burdea, la 1,5-2 m. Aşa cum am evidenţiat,

cunoaşterea profilurilor de sol, a texturi10 acestora, a gradului de porozitate,

pH11 -ul existent şi alte minerale importante pentru dezvoltarea substanţială a

sistemului radicular sunt esenţiale. În Comuna Căldăraru, gruparea terenurilor

pe tipuri de soluri predominante se face conform tabelul 3.1.Tabelul 3.1.

Gruparea terenurilor pe tipuri de soluri dominante în Comuna CăldăraruDenumire sol Suprafaţa (mii ha) % din suprafaţa totală agricolă a

comunei CăldăraruLuvisoluri 3100 52%Pelisoluri cu vertosol

1508 30%

Eutricambosolurile 352 7%Erodosolurile 132 3%Sursa: Preluare din evidenţele statistice ale Oficiului de Studii Pedologice si Agrochimice Argeş

Se poate observa că în cadrul suprafeţei agricole a comunei Căldăraru,

proporţia cea mai mare o au solurile predominante aparţinând claselor

10 Textura solului reprezintă proprietatea fizică a solului dată de proporţia dintre praf, nisip şi argilă. 11 Caracterizează reacţia solului care poate să fie acidă, neutră sau alcalină.

46

luvisoluri12 (circa 3100 ha, reprezentând cca 52% din suprafaţa totală) cu

tipurile preluvosol şi preluvosol roşcat, luvosol şi luvosol roşcat, urmate de

pelisoluri cu vertosol (1508 ha,reprezentând 30% din suprafaţă). Aceste

soluri pot fi identificate pe zonele depresionare ale comunei Căldăraru

prielnice culturilor de câmp (cereale) cu mare extindere, iar legumele se

cultivă în lunca Văii Burda.

Din punct de vedere morfologic aceste soluri se caracterizează printr-un

profil de tipul: Ao- Bt1(w) – Bt2(w) – Bt3(y) – Bt4(y) – Bt5(y) – BC şi în

majoritatea cazurilor prezintă:

- textura fină pe câmp şi pe terase, generează compactarea părţii

superioare a solului şi favorizează menţinerea apei din precipitaţii atât la

suprafaţa terenului, cât şi în primii 50- 60 de cm din profilul de sol; de aici

producerea fenomenului de stagnogleizare cu intensitate de la slabă la

puternică, în funcţie de panta terenului şi de participarea procentuală a

materialului fin;

- fertilitatea redusă a unei anumite părţi din terenul agricol,

concretizată prin conţinut mic de humus şi potasiu şi prin carenţă severă de

fosfor, tendinţa actuală este de sărăcire constantă a solului în macroelemente;

- eroziune în suprafaţă pe frunţile teraselor (intensitatea este de la

moderată la foarte puternică); procesul se manifestă prin antrenarea

gravitaţională a unei părţi din orizonturile cu humus, mai ales în urma

precipitaţiilor abundente; materialul erodat se depune sub forma coluviilor;

- gleizare produsă intens în luncile văilor mari, unde nivelul freatic este

apropiat de suprafaţă (1,5- 3 m); pe de altă parte, excesul freatic poate avea un

efect pozitiv în perioadele lungi de secetă. De regulă aceste perimetre se

12 Luvisolurile includ solurile cu profil bine diferentiat, caracterizat prin prezenta unui orizont B argilic (Bt), cu exceptia acelor soluri care se incadreaza la molisoluri si care au - de altfel - un orizont Bt relativ slab exprimat. Luvisolurile pot avea sau nu orizont eluvial E. Din aceasta clasa fac parte: preluvisolul tipic (sol brun argiloiluvial), preluvisolul roscat (solul brun-roscat), luvosolul tipic (solul brun luvic tipic), luvosolul albic (luvisolul albic), planosolul si alosolul. Cu exceptia primelor doua, celelalte tipuri de sol prezinta orizont eluvial.

47

caracterizează şi prin predominarea materialelor de sol cu textură grosieră,

uneori cu mult schelet.13

Potrivit cunoştinţelor de specialitate şi al teoriilor referitoare la

profilurile şi orizontul solurilor, se poate considera că Orizontul E

caracterizează în mare parte solurile din comuna Căldăraru, fiind un orizont

intermediar, unde se produce procesul de eluviere, adica de transport de către

apele de infiltraţie a unor substanţe chimice necesare vieţii, către orizonturile

următoare, de fapt are loc o sărăcire a solului în humus fig. 3.1.

Fig. 3.1. Profilul şi Orizontul E – specific luvisolurilordin Comuna Căldăraru

Pentru caracterizarea solurilor după intervalul de precipitaţii şi grade de

temperatură s-a întreprins tabelul 3.2. Ca şi precipitaţii medii anuale, datele

13 Parte a solului formată de bolovani, pietre şi pietriş.

48

http://www.chimiamediului.ro/wp-content/poze/soilh1.jpg

înregistrate la staţia meteorologică Strihareţ indică pentru Comuna Căldăraru

un regim climatic temperat cu nuanţe de continentalism. Pentru caracterizarea

din punct de vedere pluvial, s-au folosit date înregistrate la posturile

Mozăceni şi Strâmbeni. Tabelul 3.2.

Gruparea terenurilor după intervalul de precipitaţii şi grade de temperatură în cadrul Comunei Căldăraru

Media anuală

ml

Suprafaţa (mii ha)

Temperatura medie anuală

Termpraturamax

Termpeaturaminimă

532 – 546mii ha % 0 C 0C 0C5090 100 10 40,5 31

Sursa: Saţia meteorologică Strihareţ

Se poate observa din datele tabelului 3.2., că suprafeţele întinse de

terenuri agricole ale comunei Căldăraru, se situează ca şi cantitate de

precipitaţii în cursul unui an în intervalul 532 -546 ml, încadrându-se în media

precipitaţiilor anuale ce cad la nivelul întregului Judeţ Argeş.

Din punct de vedere al temperaturii medii anuale, media este de 100C,

luna cea mai caldă este Iulie, cu circa 220C, iar cea mai rece, Ianuarie, când se

înregistrează –3,20C. Valoarea maximă absolută înregistrată a fost de 40,50C,

iar minima absolută de –310C. Combinând acesti doi factori analizaţi obţinem

un indice hidrotermic între 1 – 9 ceea ce favorizează culturile agricole, în

deosebi porumbul.

În perimetrele irigate unde se adesfăşoară activitatea de exploataţii

agricole pe bază de asociaţie, biotopul suferă modificări în sensul că indicele

hidrotermic poate lua valori între 9-11, ceea ce determină creşteri

substanţiale de recoltă la porumb cu 1 – 2 t/ha şi de 0,5 t/ha.

Aşadar, resursa climatică constituie un fel de „cupolă” a potenţialului

de producţie al fiecărei specii de plante, care poate fi atinsă dacă şi factorul

sol este luat în consideraţie. Elementele meteorologice cum ar fi: radiaţia

49

solară14, durata de strălucire a soarelui, nebulozitatea15, temperatura aerului şi

solului, precipitaţiile, umezeala aerului şi solului, vântul şi presiunea

atmosferică precum şi factorii locali, formaţiile vegetale, exercită o strânsă

legătură de condiţionare reciprocă, care îşi pun în final amprenta asupra stării

vremii dintr-o anumită regiune şi, desigur, asupra creşterii culturilor agricole.

Radiaţia solară participă intens şi direct la procesul de fotosinteză,

alături de apă şi dioxidul de carbon (CO2). Radiaţia infraroşie de undă lungă,

de peste 750 nm provoacă o încălzire excesivă a apei din ţesuturile plantei,

urmată de o alungire a acestora. Radiaţia ultravioletă, sub 200 nm, este foarte

dăunătoare, provocând moartea plantelor. Spectrul optim pentru creşterea şi

dezvoltarea plantelor este cel violet-albastru, oranj şi roşu, cu lungimea de

undă între 350...650 nm. Aşadar, radiaţia solară condiţionează direct

fructificarea plantelor, conţinutul în zahăr, grăsimi şi substanţe proteice.

Spre exemplu, grâul şi porumbul, tomatele au cerinţe moderate faţă de

lumină. În schimb, soia, bumbacul, pepenele, piersicul sunt destul de

pretenţioase faţă de lumină.

De remarcat este şi faptul că aproape întreaga suprafaţă a terenurilor

agricole din comuna Căldăraru prezintă o stare perfect plană, şi doar 1300 m2

situate la NE prezintă un grad de înclinare stabilit în intervalul 0- 2%.

Poziţionarea terenurilor agricole în funcţie de gradul de pantă, în relieful

comunei Căldăraru este semnificativă întrucât nu îngreunează procesul de

mecanizare. Suprafaţa de 1300 m2 care prezintă un grad foarte scăzut de

înclinare nu afectează procesul de mecanizare, de lucrare a pământului agricol

cu mijloace de mecanizare special adaptate.

Toate aceste date sunt esenţiale pentru a determina indicii de bonitate

ce caracterizează terenurile agricole din zona analizată cum ar fi: indice de

bonitate raportat la panta terenurilor, indice de bonitate raportat la media

anuală a temperaturilor, indice de bonitate raportat la media anuală a 14 Lumina şi căldură emisă de soare. 15 Gradul de acoperire a cerului cu nori.

50

precipitaţiilor, indice de bonitate la stabilirea anumitor minerale în sol cum ar

fi: pH, gradul de salinizare, indicele de azot, conţinutul de carbonaţi, textura

terenurilor etc.

Utilitatea determinării indicilor de bonitate este evidentă în

desfăşurarea unei activităţi agricole ştiinţifice, întrucât ne arată gradul de

intervenţie asupra terenurilor agricole pentru ridicarea capacităţii productive a

pământului sau cum acesta nu suportă intervenţii având o bonitate naturală

ceea ce presupune că pământul îşi va da rodul, fără a se efectua lucrări

speciale de îmbunătăţire a factorului pământ.

3.2. Cunoaşterea caracteristicilor şi a capacităţilor agroproductive ale

solului - desfăşurarea activităţii agricole durabile şi fără poluare asupra

mediului

Cunoaşterea caracteristicilor agroproductive ale solului cu precădere

ale celor din zona studiată, este necesară întrucât fiecare cultură de plantă are

o limită termică (limită de la care o plantă nu se mai poate dezvolta sau da

recolta corespunzătoare), de aceea trebuie ştiute aceste limite pentru fiecare

plantă în parte care se doreşte a se cultiva şi recolta de pe o suprafaţă de teren

(amendament), aflată într-o anumită poziţionare geografică, cum este cazul de

faţă, comuna Căldăraru.

Se pot întâlni situaţii în care acelaşi tip de sol, din diferite zone ale

comunei Căldăraru, datorită condiţiilor inegale de umiditate, căldură,

nebulozitate, să prezinte o fertilitate inegală, şi ca atare, calitatea

agroproductivă a terenului este diferită, în condiţiile în care din punct de

51

vedere al structurii chimice şi fizice nu se deosebesc. Aşadar, pentru un

anumit teren, ecologia unei plante trebuie apreciată în ansamblul ei, întrucât

toate componentele sunt într-o strânsă interdependenţă, favorizând sau

diminuând posibilităţiile potenţiale de manifestare a fiecărui element ecologic

luat în parte. Tocmai această unitate a factorilor şi condiţiilor de mediu

caracterizează mediul ecologic (natural sau artificial), de aceea necesită o

analiză aprofundată a componentelor condiţiilor ecologice, pentru a scoate în

evidenţă acţiunea cumulată a factorilor naturali şi economici.

În arealul comunei Căldăraru, descris până acum din punct de vedere

geografic şi al profilului de sol existent dar şi al caracteristicilor fizico –

chimice ale acestuia, cele mai accesibile culturi de plantele sunt de

menţionat: grâul, porumbul şi floarea soarelui, iar lunca Dâmbovnicului este

folosită parţial ca grădină de legume. Livezile de pomi şi alte plante fructifere

sunt prielnice doar pe terenurile din gospodări.

Ca urmare a dezvoltării unei agriculturi intensive tot mai pregnante în

cadrul comunei Căldăraru de a lungul timpului, s-a putut observa că a scăzut

semnificativ concentraţia de fosfor din sol, ceea ce impune o preocuparea

permanentă a fermierilor pentru menţinerea solului la o stare bună de

asigurare cu fosfor a culturii, pentru a se valorifica superior resursa din sol şi

îngrăşămintele aplicate care constituie intervenţie tehnologică pentru o

valorificare semnificativă. Menţinerea şi creşterea nivelului de fosfor din

solurile cultivate, trebuie să aibă în vedere, ca dozele aplicate anual să fie mai

mari decât consumul plantelor pentru realizarea recoltelor planificate

(scontate). Ţinând cont de rotaţia culturilor s-a întreprins tabelul 3.3, care

evidenţiază consumul de fosfor în ultimii 8 ani de către plantele cultivate şi

doza de fosfor aplicată, care funcţie de consumul fiecărei plante în parte,

aceasta suportă întreprinderea unei analize din care să rezulte creşterea sau

descreşterea dozei de fosfor în solul în care se practică cultura. Tabelul 3.3.

52

Consumul de fosfor pe categorii de cereale

Anul Tipul de cultură pe an de prognoză

Consumul anual de fosfor

(kg fosfor/tona pe

produs principal

Consumul anual de fosfor

pt producţia obţinută

t/ha

Consumul totalCT

Doza de fosfor aplicată în fiecare an de prognoză

DP

2002 grâu 13,7 3,0 41 402003 grâu 13,7 2,5 34 402004 porumb 12,5 4,0 50 302005 Floarea

-soarelui17,5 2,0 35 45

2006 grâu 13,7 2,5 34 402007 porumb 12,5 3,5 44 502008 grâu 13,7 4,0 55 602009 Floarea

-soarelui17,5 2,5 34 40

Total CT si DP în perioada prognozată 327 345Sursa: Preluare din evidenţele statistice ale Oficiului de Studii Pedologice si Agrochimice Argeş

Din tabelul de mai sus se poate trage concluzia că, aplicarea fosforului

(inclusiv azot şi potasiu) în cantitate cel puţin egală cu consumul de fosfor al

plantelor asigură menţinerea şi chiar creşterea gradului de asigurare al solului

cu fosfor, ceea ce asigură premize sigure de realizare a unor producţii

echilibrate cantitativ şi calitativ.

Aplicarea fosforului în doză mai mică decât consumul de fosfor al

plantelor conduce la scăderea dramatică a nivelului de fosfor din sol, stare

foarte gravă care afectează pe termen lung starea de fertilitate a solurilor.

Identificarea deficienţilor de azot sau fosfor în sol unde are loc

exploatarea agricolă presupune luarea de măsuri care să asigure o presiune

corespunzătoare a nutrienţilor în sol. Un răspuns la această problemă din

punct de vedere ecologic ar fi împrăştierea de gunoi de grajd obţinut pe

platformele comunale, dacă există. Cum în localităţiile rurale din România,

noţiunea este inexistentă, s-ar impune ca autorităţiile locale, în speţă cele din

zonele rurale, să întreprindă astfel de proiecte care să vizeze strângerea de

gunoi de grajd şi tranformarea lui în compost.

53

Pe baza datelor obţinute din raportările statistice anuale pe care le

efectuează fiecare administraţie locală către Direcţiile Judeţene de Statistică,

recensămintele referitoare la numărul de animale şi suprafeţele agricole,

completate cu date puse la dispoziţie de complexele zootehnice, inclusiv date

asupra transferului de gunoi de grajd între comune, registrul ar putea permite

autorităţilor locale o evaluare rapidă a situaţiei nutrienţilor la orice moment.

În mod special, registrul oferă date asupra presiunii nutrienţilor în comună.

Un exemplu de calcul care exprimă modalitatea de calculare a presiunii medii

a nutrienţilor în comună sub forma kg azot (N)/ha teren se poate realiza ţinând

cont de datele descrise în tabelul 3.4. şi tabelul 3.5.

Tabelul 3.4.A. Suprafaţa comunei CăldăraruSuprafaţa totală a comunei Ha (F)Suprafaţa totală de teren agricol 5090 (G)Suprafaţa totală de teren arabil 3100 (H)Suprafaţa totală a păşunilor 1990 (I)

Tabelul 3.5.B. Presiunea medie a nutrienţilor din gunoiul de grajd (kg N/ha)Pe ha de teren (E/F) KgN/haPe ha de teren agricol (E/G) KgN/haPe ha de teren arabil ((E/H) KgN/haPe ha de zonă tampon KgN/ha

Astfel edilii comunei/comunelor ar putea pune la dispoziţia ferimierilor

diverse servicii publice agricole prin care să se poată utiliza registrul

nutrienţilor pentru direcţionarea politicii de dezvoltare agricolă. Se

calculează, diferenţiat presiunea medie pe ha faţă de totalul suprafeţei

54

agricole, arabile şi a terenului situat în cadrul unei zone tampon cu o rază de

2,5 km în jurul perimetrului intravilan.

Încadrarea sau nu, în anumiţi parametri cu privire la existenţa sau nu

anumitor nutrienţi în sol, ar presupune sesizarea următoarelor iniţiative:

• când presiunea medie a nutrienţilor este mai mică de 100 kg

azot (N)/ha nu ar impune măsuri speciale din partea

autorităţilor locale, în afară de informarea şi consilierea

fermierilor cu privire la obligaţiile pe care aceştia le au în

legătură cu gestionarea gunoiului de grajd;

• când presiunea medie este între 100 şi 170 kg azot (N)/ha,

comuna va trebui să adopte măsuri corespunzătoare pentru a

menţine această valoare sub 170 kg N/ha şi pentru o cât mai

uniformă aplicare a gunoiului de grajd pe terenurile

disponibile;

• când presiunea medie depăşeşte 170 kg N/ha, autorităţile

locale trebuie să ia măsurile necesare pentru reducerea

presiunii, prin reducerea treptată a numărului de animale şi

extinderea suprafeţelor de aplicare a gunoiului de grajd, ori

prin exportul excesului de bălegar către alte comune ce deţin

suficient teren agricol pentru împrăştierea acestuia, ori prin

compostare. Dacă se compostează, cantitatea de azot se

reduce cu circa 20%. Prin urmare, se poate considera că

folosirea îngrăşămintelor organice fiind şi cele mai indicate,

întrucât asigură plantelor, toate substanţele necesare, care

contribuie la îmbunătăţirea structurii solului şi a regimului

biochimic din sol.

În categoria îngrăşămintelor organice intră: gunoiul de grajd, resturi de

origine vegetală şi animală. Spre exemplu, un vagon de gunoi de grajd

îmbogăţeşte solul cu 54 Kg de azot, 25 Kg de fosfor şi pot sporii producţia de

55

porumb cu 500 – 600 Kg/ha. Gunoiul de grajd este recomandat să se

folosească pe soluri sărace în humus, soluri podzolice, nisipoase aşa cum se

prezintă şi solul din comuna Căldăraru şi cu o fertilitate scăzută.

Aşadar, aprecierea fertilităţii pământului se face nu numai funcţie de

producţia obţinută la hectar ci şi funcţie de condiţiile factorilor naturali, iar

sinteza factorilor naturali reprezintă fertilitatea potenţială, sau aprecierea în

ansamblu a efectului fiecărui factor natural asupra producţiei cerealiere.

3.3. Determinarea influenţei unor sisteme minime de lucrări asupra

protecţiei solurilor împotriva eroziunii şi evoluţia proprietăţiilor fizico-

chimice ale acestora

Cunoaşterea caracteristicilor, funcţiilor specifice ale solului, sistemului

sol-teren şi mediului natural al Comunei Căldăraru, prezintă importanţă

deosebită pentru a înţelege permanent, starea momentană de calitate şi pentru

a realiza prognoza evoluţiei caracteristicilor sub influenţa naturală

(precipitaţii, temperatură, tasare, structură, rezervă şi evoluţia compoziţiei

chimice, reacţia şi capacitatea de schimb cationic şi a cationilor schimbabili

etc.) şi antropică (sisteme de cultivarea, întreţinerea etc.).

Aceste informaţii sunt utile pentru a putea cunoaşte plantele care se

impun spre cultivare în funcţie de nivelul de protecţie pe care îl oferă solul,

cum ar fi:

- foarte bune protectoare - gramineele şi leguminoasele perene (lucernă,

trifoi) ;

- bune protectoare –cereale păioase;

- mediu protectoare - leguminoase anuale;

- slab protectoare - culturi prăşitoare.

56

Uneori cultivarea plantelor corespunzătoare, poate preveni degradarea

structurii solului şi în acest sens se recomandă:

- după cum zona este secetoasă sau cu înclinare de pantă de peste 15%

lungi şi uniforme, pentru evitarea degradării solului se execută valuri de

pământ la diferite distanţe, iar pe pante de peste 20 % se execută agroterase;

- se efectuează rotaţii de lungă durată cu culturi amelioratoare,

- se efectuează fertilizarea raţională şi măsurile de pozitivare a

bilanţului humusului în orizontul de sol;

- se impune efectuarea de lucrări asupra solului la o umiditate optimă;

- eliminarea traficului în condiţii necorespunzătoare de umiditate,

- folosirea gunoiului de grajd bine fermentat şi a îngrăşămintelor verzi,

- efectuarea lucrărilor adecvate de îmbunătăţiri funciare.

Din documentările întreprinse cu privire la comuna Căldăraru, s-a putut

constata că terenurile prezintă caracteristici agroecologice aparte; având ca şi

geneză fluvio-lacustră, câmpia Comunei Căldăraru fiind constituită din

pietrişuri şi nisipuri dispuse în lentile, peste care s-au depus argilele.

La aceste depozite fine de soluri au o participare consistentă argilele

gonflante16, care au stat la baza formării solurilor zonale. Procentajul de argilă

din orizonturile inferioare ale solurilor trece de 50%. Deci roca parentală a

solurilor din luncă are predominant textură mijlocie: luturi şi luturi nisipoase.

Prin urmare, întreprinderea măsurilor menţionate mai sus, în cadrul

arealului agricol al comunei Căldăraru şi descris din punct de geomorfologic

trebuie să ţină cont şi de evaluările morfologice ale profilurilor şi orizonturilor

de sol specifice zonei cum ar fi:

în orizontul A0, considerat şi orizontul de suprafaţă al solului dar

şi locul unde au loc procesele de transformare a resturilor

vegetale şi animale în substanţa organică de bază şi anume

humusul. Acesta fiind o substanţă de culoare neagră care dă

16 Soluri argiloase inchise care crapă.

57

gradul de fertilitate al solului. În acest orizont solul comunei

Căldăraru prezintă următorii parametrii conform tabelul 3.6. Tabelul 3.6.

Analizele fizico – chimice în orizontul orizontul A0 Comuna CăldăraruParametrii şi caracteristici în orizontul A0 ValoriProcentul de humus (%) 2,2Indice azot (IN) 1,8Fosfor mobil (P) ppm* 17,4Potasiu mobil (K) ppm 122pH în H2O 5,7Aciditate hidrolitică(Ah), me/100g sol 4,6Capacitate de schimb cationic (Tsh); me/100 g sol

25,1

Grad de saturaţie cu baze(VSH); % 78Nutrienţii N-NO3, ppm 4,051Nutrienţii N-NH4, ppm 4,235Nutrienţii N-NO3 + N-NH4 8,286Rezistenţa la penetrare; kgf/cm3 51,3/45,1Conductivitatea hidraulică; mm/oră 2,9/3,6Sursa: Preluare din evidenţele statistice ale Oficiului de Studii Pedologice si Agrochimice Argeş

Bt1(w) orizontul (argiloiluvial- pseudogleic) este orizontul unde

are loc acumularea (proces de iluviere), totală sau parţială a

substanţelor solubile, dizolvate şi transportate de apele de

infiltraţie şi prezintă ca şi caracteristici morfologice: este adeziv,

moderat plastic, poliedric, prezintă rădăcini subţiri-medii rare,

mediu compact, etc. Tabelul 3.7.

Analizele fizico – chimice în orizontul Bt1(w) Comuna CăldăraruParametrii şi caracteristici în orizontul

Bt1(w)Valori

Procentul de humus (%) 1,3Indice azot (IN) 1,0Fosfor mobil (P) ppm 3,0Potasiu mobil (K) ppm 152,7pH în H2O 5,7Aciditate hidrolitică(Ah), me/100g sol 5,9Capacitate de schimb cationic (Tsh); me/100 g sol

29,9

Grad de saturaţie cu baze(VSH); % 79

* Părţi per milion

58

Parametrii şi caracteristici în orizontul Bt1(w)

Valori

Nutrienţii N-NO3, ppm 4,304Nutrienţii N-NH4, ppm 2,152Nutrienţii N-NO3 + N-NH4 6,457Rezistenţa la penetrare; kgf/cm3 37,5Conductivitatea hidraulică; mm/oră 3,5Sursa: Preluare din evidenţele statistice ale Oficiului de Studii Pedologice si Agrochimice Argeş

Bt3(y) orizontul (argiloiluvial – vertisol) este caracterizat ca fiind

un sol de culoare (brun-slab cenuşiu, pete ruginii (5/6) rare şi

mici, foarte compact, ce prezintă rădăcini subţiri foarte rare, argilă

lutoasă, moderat plastic, moderat adeziv, poliedric mare, reavăn

etc. Are următoarea morfologie:Tabelul 3.8.

Analizele fizico – chimice în orizontul Bt3(y) Comuna CăldăraruParametrii şi caracteristici în orizontul

Bt3(y) Valori

Procentul de humus (%) 1,0Indice azot (IN) 0,7Fosfor mobil (P) ppm* 3,0Potasiu mobil (K) ppm 152,7pH în H2O 5,4Aciditate hidrolitică(Ah), me/100g sol 8,1Capacitate de schimb cationic (Tsh); me/100 g sol

32,4

Grad de saturaţie cu baze(VSH); % 72Nutrienţii N-NO3, ppm 0,777Nutrienţii N-NH4, ppm 9,901Nutrienţii N-NO3 + N-NH4 10,677Rezistenţa la penetrare; kgf/cm3 25,6Conductivitatea hidraulică; mm/oră 0,2Sursa: Preluare din evidenţele statistice ale Oficiului de Studii Pedologice si Agrochimice Argeş

BC – sunt orizonturi de sol în care se îmbină proprietăţile a două

orizonturi principale. Prima literă arată orizontul principal cu

care orizontul de tranziţie se aseamănă mai mult. Este

caracterizat ca fiind un sol (brun-cenuşiu) cu pete rare şi mici

4/6, argilo-lutos, foarte compact, mediu adeziv, slab plastic, tare,


59

prismatic mediu-rare care prezintă rădăcini subţiri foarte rare.

Are următoarea morfologie:Tabelul 3.9.

Analizele fizico – chimice în orizontul (BC ) Comuna CăldăraruParametrii şi caracteristici în orizontul

BC Valori

Procentul de humus (%) 1,4Indice azot (IN) 1,0Fosfor mobil (P) ppm* 4,0Potasiu mobil (K) ppm 152,2pH în H2O 5,1Aciditate hidrolitică(Ah), me/100g sol 9,0Capacitate de schimb cationic (Tsh); me/100 g sol

33,8

Grad de saturaţie cu baze(VSH); % 72Nutrienţii N-NO3, ppm 0,775Nutrienţii N-NH4, ppm 8,326Nutrienţii N-NO3 + N-NH4 9,101Rezistenţa la penetrare; kgf/cm3 -Conductivitatea hidraulică; mm/oră -Sursa: Preluare din evidenţele statistice ale Oficiului de Studii Pedologice si Agrochimice Argeş

Din analizele morfologice întreprinse pe orizonturile A0 - Bt1(w) -

Bt3(y) – BC din fondul de sol agricol al comunei Căldăraru se poate desprinde

următoarele caracteristici fizico - chimice:

reacţia solului este moderat acidă pe întreg profilul;

conţinutul în humus este foarte mic în orizonturile Bt1(w) - Bt3(y)

– BC şi un pic mai ridicat în A0;

indicele de azot (IN) este mic în tot profilul de sol;

conţinutul de fosfor (P) şi potasiu (K) este mic în orizontul A0 şi

extrem de mic în celelalte orizonturi;

capacitatea de schimb cationic (TSH) este foarte mică pe tot

profilul de sol;

aciditatea hidrolitică (Ah) este mijlocie în orizontul A0 şi destul

de mare chiar foarte mare în celalalte orizonturi;

textura este fină – nisipoasă pe tot profiul solului;


60

rezerva de humus este mică cca (118 t/ha) pe adâncimea 0-50

cm;

conţinutul de nutrienţi din sol (N-NO3) este mare în orizontul A0

şi foarte mic în celelalte orizonturi;

rezistenţa la penetrare este mijlocie pe tot profilul, cu uşoară

tendinţă de mare în orizontul Ao, care datorită nelucrării este

influenţat de tasare naturală;

coeficientul de ofilire mijlociu – mare corespunde la cca. 160

m3/ha apă în orizontul Ao şi mare – foarte mare corespunde la

cca. 250 m3/ha apă în celelalte orizonturi;

capacitatea de câmp pentru apă se prezintă ca fiind mijlocie pe

tot profilul de sol şi corespunde la 276-350 mm strat de apă la

100 cm sol;

capacitatea totală pentru apă (CT) este mare în orizontul Ao şi

mijlocie în general în celelalte orizonturi.

Necesitatea studiului principalelor constante hidrofizice şi morfologice

menţionate ale solului îşi găseşte oportunitatea, întrucât funcţie de parametrii

înregistraţi atestă o îmbunătăţire sau o reducere a structurii şi în special a

texturii, cu influenţe favorabile sau defavorabile asupra regimului aerohidric

al solului pe o anumită porţiune.

Analiza principalelor proprietăţi fizico-chimice ale solului scoate în

evidenţă următoarele: transformarea reacţiei acide a solului în reacţie neutră,

creşterea semnificativă a cantităţii de humus din sol şi care este corelată cu

indicele de azot (I.N.), iar cantităţile de fosfor (P) şi potasiu (K) asimilabile

prezintă o aprovizionare mijlocie pe întreg profiul de sol studiat.

Funcţie de caracteristicile studiate, rezultă cantitatea de biomasă ce

poate fi produsă, recoltată periodic, şi împrăştiată uniform pe toată suprafaţa

agricolă. Producţia medie de biomasă realizată într-o anumită perioadă de

cercetare a relevat că este cuprinsă intre 6200-6528 kg/ha substanţă uscată

61

sau exprimată în masà verde între 24.800-26.112 kg/ha, rezultă că în zece ani

fiecare hectar de plantaţie a primit în medie peste 250 tone biomasă

transformată în materie organică la sol.

Ţinând cont de întreprinderea unor astfel de analize, ne conduc sã

credem într-o agricultură biologică/ecologică pentru a obţine produse de

calitate în strânsă legătură cu protecţia mediului înconjurător. Şi o reconversie

prin trecerea de la ,,agricultura tradiţională”, la agricultura biologică, evident

acesta impune o perioadă de tranziţie, care necesită reflexie adâncă întrucât nu

poate face trecerea, fără o pregătire tehnicã şi economică agricolă de

specialitate şi chiar una, intelectuală.

CONCLUZII

Lucrarea de faţă a avut în vedere dezbaterea legăturii dintre ecologie

şi agricultură, despre implicaţiile diferitelor practici agricole asupra

factorilor de mediu şi cum acestea pot fi îmbunătăţite pentru a duce la

ameliorarea condiţiilor de mediu, în zonele rurale.

Destul de omniprezet, fenomenul protecţiei mediului are în arealul

rural o dublă abordare, pe de o parte dezvoltarea exploataţiilor agricole

62

durabile, sustenabile şi pe de altă parte, protecţia mediului, ambele

intercondiţionându-se şi generând ceea auzim astăzi de agricultura organică,

ecologică.

Primul capitol al lucrării cuprinde aspecte cu privire la agricultura

României şi anume: locul şi rolul agriculturii în economia naţională dar şi în

cadrul celei judeţene, în speţă judeţul Argeş. Sunt expuse date tehnice cu

privire la suprafaţa agricolă atât la nivel naţional cât şi la nivelul judeţului

Argeş dar şi date tehnice preluate din evidenţele statistice, ce vizează

distribuţia suprafeţei agricole pe categorii de întrebuinţare. Un rol important

în această reprezentare, după cum am descris în cuprinsul lucrării,îl au şi

tipurile de soluri existente care favorizează anumite culturi agricole şi după

cum vom vedea ulterior în ultimul capitol generarea producţiei de biomasă

care se traduce ca fiind energia nutritivă ce trebuie redată solului pentru a

produce alimentele corespunzătoare din punct de vedere al concentraţiilor

nutritive cât şi condiţii de mediu corespunzătoare pentru creşterea

animalelor, în Judeţul Argeş.

Putem spune că un studiu atent al agriculuturii în conexiune cu

protecţia mediului înconjurător s-ar impune întrucât aceasta ocupă un loc

important în economia şi în politica ţării noastre. Ea reprezintă un sector

strategic important în cadrul economiei naţionale, este o componentă de bază

a strategiei economice, politice şi sociale a oricărei ţări, datorită aportului ei

la bunăstarea şi echilibrul social. Pentru ţara noastră, agricultura reprezintă

una din cele mai importante resurse ale dezvoltării economice de ansamblu.

Cele mai importante obiective şi priorităţi au în vedere creşterea producţiei

şi a productivităţii agricole în scopul formării unei pieţe deschise şi

competitive.

În cursul capitolului 2 am explificat situaţii în care activităţiile şi

exploataţiile agricole, afectează, deteriorează condiţiile de mediu, în speţă

cele de la nivelul judeţului Argeş.

63

Sunt evidenţiate prin cifre, date, modul de folosire dar şi modalităţiile

concrete prin care anumite activităţi conexe agriculturii cum ar fi

întrebuinţarea pesticidelor,îngrăşămintelor,insecticidelor, afectează factori

importanţi ai mediului ambiant, solul şi apele de suprafaţă cât şi pânza

freatică.

Se observă totuşi aşa cum am şi prezentat în cursul lucrării, o tendinţă

de revigorare în utilizarea îngrăşămintelor organice ecologice, ceea ce

confirmă trezirea responsabilităţii faţă de mediul înconjurător.

În acest sens nu poate fi trecut cu vederea nici tendinţa de dezvoltarea

a unui cadru instituţional de reglementare a activităţilor agricole şi de mediu

potrivit standardelor şi directivelor Uniunii Europene. Menţionez că în

judeţul Argeş, există importante instituţii cu rol de monitorizare, evaluare şi

prevenire a fenomenului poluării cum ar fi : Institutul de Cercetări şi

Amenajări Silvice (I.C.A.S.) prin filiala sa teritorială, care monitorizează

calitatea solului aflat în fondul forestier iar pentru monitorizarea calităţii

solurilor din fondul funciar se întreprind lucrări prin Oficiul de Studii

Pedologice şi Agrochimice (OSPA). La fel de importante sunt şi activităţiile

Agenţiei de Protecţia Mediului care monitorizează an de an, lună de lună, zi

de zi, toate activităţiile ce pot avea un impact negativ asupra mediului, prin

măsurători de specialitate pe care le aduc la cunoştinţă publicului.Buna

desfăşurare a activităţilor acestora ţine totuşi de neimplicarea factorului

politic care manifestă imixtiuni de multe ori perturbatoare şi cu consecinţe

asupra atât întregii societăţi cât şi a sepcialiştilor din cadrul instituţiilor

menţionate, ale căror activităţi ca şi importanţă şi impact social, le sunt mult

desconsiderate, studiile acestora rămânând simple cercetării teoretice

atârnate în arhive iar în realitate aplicându-se amatorismul unora care nu

fac decât să dăuneze mediului şi societăţii.

Lucruarea se încheie cu un studiu de caz, întreprins la nivelul comunei

Căldăraru din Judeţul Argeş, unde sunt expuse, influenţe ale practicilor

64

agricole asupra mediului comunei amintite dar şi propuneri pentru

ameliorarea condiţiilor de mediu şi practicarea unei activităţi agricole cât

mai ecologice. În acest sens este de menţionat crearea unui parteneriat

public – privat de generare şi administrare corespunzătoare a

îngrăşămintelor organice şi dispunerea acestora pe suprafeţele agricole

pentru creşterea productivităţii acestora.

Cunoaşterea facorilor edafici ca: structura, textura, chimismul şi

profiul solului din teritoriul studiat dar şi a factorilor biotici care evidenţiază

influenţele reciproce între plante, plante şi animale, reprezintă în cele din

urmă un act de cunoaştere informaţională în vederea întreprinderii unei

agriculturi ecologice.

Aşa cum am văzut din expunerea lucrării, dispunerea de date ce

privesc temperatura, umiditatea, regimul de precipitaţii, textura şi înclinaţiile

solurilor, adâncimea apei în sol, dar şi altele sunt esenţiale pentru

determinarea indiciilor de bonitate ce caracterizează regiunea geografică în

care se întreprind activităţi agricole. Indici precum: indice de bonitate

raportat la panta terenurilor, indice de bonitate raportat la media anuală a

temperaturilor, indice de bonitate raportat la media anuală a precipitaţiilor,

indice de bonitate la stabilirea anumitor minerale în sol cum ar fi: pH, gradul

de salinizare, indicele de azot, conţinutul de carbonaţi, textura terenurilor

etc.

Scopul acestor indici este să ne arate gradul de intervenţie asupra

terenurilor agricole pentru ridicarea capacităţii productive a pământului sau

cum acesta nu suportă intervenţii întrucât are o bonitate naturală ceea ce

presupune că pământul îşi va da rodul, fără a se efectua lucrări speciale de

îmbunătăţire a factorului pământ.

Per ansamblu, această parte a lucrării redă sub formă de informaţii

tehnice de specialitate, capacitatea unei zone cum a fost cazul Comunei

Căldăraru de a desfăşura la nivelul surafeţei agricole de care dispune o

65

agricultură ecologică în condiţii de protecţie a mediului care înainte de toate

vizează nu numai apărarea naturii ci însăşi existenţa naostră ca fiinţă, ce se

manifestă cu anumite nevoi şi fiziologi, cum ar fi cele hrană, ce pot fi

satisfăcute optim şi sănătos fără repercursiuni asupra fiinţei noastre umane.

BIBLIOGRAFIE

1.Barbu,H. Agrochimie, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2004

2.Barbu, H., Metode moderne de remediere a solurilor

Sand Camelia poluate cu metale grele, Ed. Alma Mater,

Sibiu, 2004

66

3.Bâlteanu Gh. Fitotehnie, Ed. Ceres, Bucureşti, 1994

4.Bărbulescu C. şi col., Cultura pajiştilor şi a plantelor furajere,

Ed. Ceres, Bucureşti, 1991

5. Budoi Gh., Agrotehnica, Ed. Ceres, Bucureşti, 1996

Penescu A.,

6.Budoi Gh., Agrotehnica, Ed. Ceres, Bucureşti, 1996

Penescu A.,

7.Chirilă C., Biologia buruienilor, Ed. Ceres, Bucureşti

2001

8.Bădescu, Gh. Ameliorarea terenurilor erodate.

Corectarea torenţilor. Combaterea

avalanşelor, Editura Ceres, Bucureşti, 1972

9.Bold, I., Spaţiu rural. Definire, organizare,

Buciuman, E., dezvoltare, Editura Mirton,

Drăghici, M. Timişoara, 2003

10.Bold, I., Crăciun, A. Exploataţia agricolă – organizare,

dezvoltare, exploatare, Editura Mirton,

Timişoara, 1994

67

11.Bold, I., Predilă. G. Organizarea teritoriului agricol, Editura

Profilul Agricol, Bucureşti, 2003

12.Canarache, A., Caracterizarea tehnologică a terenurilor

Teaci, D. agricole ca bază a lucrărilor de raionare

ameliorativă, Bul. Inform. ASAS, nr. 10.,

1980

13.C. Răuţă, Poluarea şi protecţia mediului

înconjurător, Ed. All Educaţional,

Bucureşti, 2005

14. Gruia R., Managementul ecofermelor, Ed. Ceres,

Bucureşti, 1998

15. Gore, Al., Pământul în cumpănă, Ed. Tehnică,

Bucureşti, 1994

16.Hartia, Sergiu. Aprecierea economică a terenurilor

agricole, Editura Agrosilvică, Bucureşti,

1966

17.Ionescu, Al. Ecologie şi societate, Ed. Ceres,

Bucureşti, 2004

18. Ion, Scurtu Ecologie şi protecţia mediului, Ed.

Cristiana Sima Independenţa Economică, Piteşti, 2007

Rozica Poşircă

19.Mohan, Gh., Ecologia şi protecţia mediului, Ed. Scaiul,

68

Ardelean, A. Bucureşti, 2000

20.Parausanu, Economia protecţiei mediului, Ed.

V., Ponoran, I., Metropol, Bucureşti, 2000

Ciubotaru, V.,

21.Rojanschi, Vl., Protecţia şi ingineria mediului, Editura

Bran, Florina, Economică, Bucureşti, 1997

Diaconu, Gheorghiţa

22.Scurtu, I., Sima Ecologia şi protecţia mediului înconjurător,

C. Poşircă Ed. Independenţa Economică, Piteşti, 2005

23.Sima, C Agricultura contemporană şi mediul

ambiant între armonie şi conflict, Ed.

Almarom, Rm. Vâlcea, 2002

24.Sima, C. Ecologie. Evaluarea avantajului de mediu,

Ed. Almarom, Rm. Vâlcea, 1999

25. Sima, C. Ecologie şi protecţia mediului, Ed.

Maria Gh Independenţa Economică, Piteşti, 1999

26.**** O.U.G. nr. 34/2000 privind agricultura

ecologică

27.**** Legea nr. 265/2006 pentru aprobarea

Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.

69

195/2005 privind protecţia mediului,

modificată şi republicată

28.**** HG nr. 567/2006 privind modificarea

Normelor de calitate pe care trebuie să le

îndeplinească apele de suprafaţă utilizate

pentru potabilizare NTPA- 013, aprobate

prin Hotărârea Guvernului nr.100/2002

29. **** HG nr. 964/2000 privind aprobarea

Planului de acţiune pentru protecţia apelor

împotriva poluării cu nitraţi din surse

agricole şi a înfiinţării Comisiei şi a

Grupului de sprijin pentru aplicarea

Planului de acţiune pentru protecţia apelor

împotriva poluării cu nitraţi din surse

agricole

30.**** Ordinul comun nr. 425/2001 si

105.951/2001 al miniştrilor mediului si

agriculturii pentru aprobarea

regulamentului de organizare, atribuţiilor

şi componentei Comisiei şi Grupului de

sprijin pentru aplicarea Planului de acţiune

pentru protecţia apelor împotriva poluării

cu nitraţii din surse agricole

31.**** Ordinul nr. 740/2001 al ministrului pentru

aprobarea componentei nominale a

Comisiei pentru aplicarea Planului de

acţiune pentru protecţia apelor împotriva

poluării cu nitraţi din surse agricole

70

32.**** Ordinul nr. 918/2002 al ministrului

mediului pentru aprobarea Codului

bunelor practici agricole pentru uzul

fermierilor

33.**** Directiva 91/676/CEE privind protecţia

apelor împotriva poluări cauzate de nitraţii

din surse agricole

34.**** CODEXUL produselor de uz fitosanitar

omologate pentru a fi utilizate în România

71

Date post:	31-Jul-2015
Category:	Documents
Upload:	ungureanu-nicolae
View:	794 times
Download:	9 times

Agricultura Judetului Arges Si Probleme de Protectia Mediului

Documents